ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ CU AJUTORUL REPREZENTĂRILOR GRAFICE

Învăţarea cu ajutorul reprezentărilor grafice este o metodă de studiu, bazată pe

elemente grafice, apropiată de limbajul ştiinţific, prin caracteristici denotative, directe,
tranzitive, relativ transparente, precum şi prin rigoare constructivă. Lumea specialiştilor
acceptă ideea că reprezentările grafice sunt mai accesibile decât orice formă de scriere.

Metoda de învăţare prin reprezentări grafice poate urmări un dublu obiectiv:

1. facilitează sinteza, filtrând anumite elemente şi nereţinându-le decât pe cele
considerate esenţiale;
2. ajută la interpretare şi explicare.
Desenele realizate la tablă de către profesor constituie pentru elevi o atracţie
incontestabilă, pentru că ele apar în momentul indicat şi pentru că pot fixa atenţia asupra unui
anumit punct, izolându-l, dar cu condiţia ca profesorul să deseneze corect.
Ioan Neacşu, afirmă că metoda de învăţare cu ajutorul reprezentărilor grafice este
utilizabilă eficient numai în condiţiile în care:
a) are justificare logică în raport cu alte metode cunoscute, adică se întemeiazâ pe
necesitatea raţională privind tratarea unui conţinut de învăţat;
b) are o utilitate mai mare decât altă metodă sau procedeu verificat, în sensul
comparabilităţii cu metode mai simple în construcţie, operativitate sau eficienţă, toate
raportate, insă, la stilul cognitiv al subiectului;
c) are forţă espresivă şi sugestivă şi este, în acelaşi timp exactă în sensul că se va alege
cel mai simplu şi eficace procedeu de reprezentare grafică, adecvat specificului
problemei investigate, cât şi demersului psihic solicitat;
d) introduce în mod real o simplificare şi o clarificare în logica mesajului – elemente de
contrast, de repetare, de variaţie, de evoluţie, de acumulare, de distanţare şi de
comparare, ceea ce înseamnă de fapt, “o valorificare superioară a semnelor de
punctuaţie vizuală cu funcţii sintactice sau infralogice”; totodată se impune evitarea
aglomerărilor excesive de date, tabele, suprapuneri, dublaje, legende complicate şi
inexpresive, recomandările reducându-se la nu mai mult de trei idei sau sisteme
referenţiale;
e) respectă proporţional mărimea reală a valorilor la care se referă, evită erorile,
interpolările şi extrapolările;
f) conţine elemente verbale sintetic exprimate (titluri, indicaţii, legende, etc.), relevante
în raport cu textul integral ce trebuie învăţat;
g) asigură o integrare rapidă a datelor reflectate într-un context verbal sau extraverbal,
explicativ şi situaţional global sau fragmentar, inter- sau intraiconic, spaţio-temporal
natural sau modelat, astfel încât să existe posibilitatea reversibilităţii lecturii rapide
(longitudinale) în lectură integrală şi succesivă.

Metoda de învăţare cu ajutorul reprezentărilor grafice nu este unitară, ci cuprinde o

gamă largă de procedee grafice, cele mai frecvent utilizate fiind următoarele:
1. Procedeul diagramelor. Diagramele sunt modele grafice figurale şi convenţionale
care transpun informaţiile statistice în desene grafice foarte variate. Diagramele sunt desene
geometrice, liniare sau în suprafaţă şi prezintă avantajul că în raport cu textul, ele redau numai
prin câteva linii, mai concret şi mai sintetic fenomenele cercetate sub raport cantitativ şi
calitativ.
2. Procedeul reprezentării prin curbe – permite prezentarea unor conţinuturi reflectând
dinamica unor procese, fenomene şi stări cu evoluţie determinată pe axa timp, vârstă, etc.
3 .Procedeul reprezentării prin profil. Profilele sunt reprezentări grafice alcătuite din
profile topografice pe care se marchează diferite elemente. Reprezentarea ia forma unei linii
frânte, care uneşte parametrii valorici ce exprimă caracteristicile considerate.
4. Procedeul reprezentării grafice prin figuri sintetizează şi exprimă vizual un conţinut
care se pretează la simbolizare figurală, respectând logica elementelor de conţinut.
5. Procedeul reprezentării prin scheme vizuale este unul dintre cele mai frecvent
utilizate în procesul învăţării. Prin acest procedeu, se consideră că se măreşte capacitatea de
discriminare, se induce o conduită ordonatoare şi clasificatoare mai eficientă, se măreşte
capacitatea de aplicare şi transfer a cunoştinţelor şi principiilor acţionale.
Nu se poate exagera însă, cu avantajele acestor procedee. În practica evaluării şi a
învăţării sau constatat unele dificultăţi. Acestea apar mai ales atunci când elevul este implicat
în procesul decodificării, al exprimării articulate şi coerente a schemei într-un conţinut ce are
toate trăsăturile unui text scris. Astfel, această metodă de învăţare trebuie, sistematic
cunoscută şi creator aplicată

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

CERGHIT, L., Metode de învăţământ, ed. A II-a, EDP Bucureşti, 1980;

ILINCA, N., Didactica geografiei, ed. Corint, Bucureşti, 2000
MERENNE-SCHOUMAKER, B., Didactica geografiei - Organizarea procesului
instructiv-educativ, ed. All, Bucureşti, 1998;
NEACŞU, I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Bucureşti, 1990