Institutul Teologic Penticostal

București, România

Creștinul în cetate

-Rezumat-

Student: Chiș Cristian Daniel

 Crestinul in cetate

Lucrarea scrisă de Adrian Papahagi țintește să explice publicului larg perspectiva

creștină ce sta la baza activității politice în contextul actualei societăți, anume,
principiile pe care le pot urma creștinii care iau parte la viața politică și dacă se admite
ca un creștin activ să participe la conducerea politică a unui stat. Se precizează ca cele
redactate în carte nu reprezintă doctrina oficiala a unui partid romanesc și nici învățătura
Bisericii, ci doar raportarea creștineasca la politică.

Originea creștin-democrației se găsește în devotamentul față de două forțe

adesea omise în clădirea politicii din zilele noastre - poporul și Biserica. Încadrarea
creștin-democrației ca fiind de stânga sau de dreapta este anevoioasă din moment ce
devotamentul ei față de Evanghelie o face sa fie retrogradă, deci se împotrivește
ideologiilor socialismului și liberalismului.

Demnitatea omului, asigurată de libertatea individuală, de respectul față de

aproapele nostru și de iubirea semenilor noștri constituie trăsături ale creștin-
democrației ce au apărut după Hristos. În concluzie ideologia democrată este strans
legată de creștinism - urmașii lui Hristos nu pot fi decât democrați. Baza democrației
este libertatea, iar noi suntem liberi în Hristos.

Principii și Valori Fundamentale

Creștin-democrația își dorește să pună în concordanță regulile sociale cu

poruncile și principiile creștine, să aplice în organizarea politică a unui stat valorile pe
care le propovăduiește Scriptura, oferind și statului ceea ce i se cuvine.

1. Drepturile Omului

Deși au fost formalizate mult prea târziu, în 1948, Drepturile Omului au origini mai
vechi - principiile care se regăsesc în declarația drepturilor omului își au originea în
credința creștină: libertatea, demnitatea, sacralitatea vieții.

2. Demnitatea Persoanei

Oamenii au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Creștin-democrația se

raportează la demnitate și dreptul la viață mult mai profund, mergand până la protejarea
vieții înca de la concepție. Demnitatea persoanei presupune garantarea libertății și șansa
de a prospera, însa nu se rezuma la acestea. Se impune ca democrația să ofere condițiile
fizice pentru întreținerea demnității. Pentru a asigura demnitatea populatiei unui stat este
nevoie de principii morale si etice sănătoase, alaturi de un interes crescut pentru
legislație și educație de calitate. Creștin democrația propune reforma nu revoluția.

3. Dreptatea

Dreptatea este privită ca o virtute, în concluzie trebuie practicată și cultivată.

Oficiaizarea dreptății devine Justiție.

4. Libertate

Adevarata libertate înseamna mai mult decât a umbla nestingheriți în societate.

Libertatea este o caliate interioară, o alta virtute care necesită efort conștient. Creștin-
democrația întelege libertatea dincolo de drepturi și lege: libertatea este înțeleasa ca
aparținând de moralitate și spiritualitate, fiind împotriva minciunii și răutății.

5. Responsabilitate

Responsabiliatea este strâns legată de îndatoririle pe care le aduce cu sine libertatea,

împletite cu moralitatea. Responsabilitatea este temelia unei națiuni mature, este o
cerință ce se impune fiecărui membru al unei societăți. Responsabilitatea este legată de
solidaritate, însa cea din urmă nu se poate impune unei națiuni.

6. Solidaritate

În forma mai cunoscută nouă creștinilor, solidaritatea, nu este altceva decât o ramură a
iubirii aproapelui. O societate creștină, este o societate sensibilă la nevoile fizice reale
ale celor ce se confrunta cu diverse lipsuri, și nu susține acordarea de ajutor celor care
caută să înșele, să mintă cu privire la condiția în care se regăsesc, doar pentru a
beneficia de sprijin. Și solidaritatea are neoie să se desfășoare în deplină libertate de a
alege sectorul de susținut. Creștin-democrația cere din partea celor asistati și totuși apți
de muncă, să ofere societpții un alt serviciu. Solidaritatea în context creștin și moral, nu
încurajează lenevia.

7. Egalitate

Piatra de temelie a comunismului a fost egalitatea, înțeleasă în mod greșit. Creștinii

înteleg că sunt egali în demnitate, în fața Creatorului. Încercarea de a uniformiza o
societate invocând egalitatea, este un lucru pe cat de imposibil, pe atât de periculos.
Mereu vor exista oameni care vor vrea "egalitate, dar nu pentru caței." Democrația
creaza șanse egale, dar nu garantează succesul.
 8. Binele Comun

Binele comun nu este în opozițe cu binele individual ci el insuflă ideea de comunitate,

chiar dacă membrii ei nu sunt toți la fel de prosperi. Creștin-democrația nu este de
stânga, nici de dreapta, ci caută centrul.

Viață, Familie, Societate

1. Etica vieții

După cum Lucian Blaga scria în poemul său "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și
nu ucid / cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea..." și creștin-democrația se luptă
cu înverșunare să apere misterul vieții și al morții prin adoptarea unei poziții ce se
împotrivește ferm avortului și eutanasierii.

2. Sexe

Bărbatul și femeia: li se acordă aceeași demnitate în fața Creatorului dar au fost

întocmiți diferit, astfel că ei se completează unul pe celalalt din punct de vedere biologic
și nu numai. A fost însă nevoie de luptă pentru ca societatea să reunoască faptul ca cele
doua sexe pot indeplini aceleași funcții sociale. Feminismul a fost folositor la
începuturile sale, dar astăzi nu a ramas mai mult decât o ideologie agresivă ce menține
bătălia între sexe.

Politic vorbind, nu mai putem pune în discuție sexele, ci genul, fie el și neutru.

3. Familia

Familia este nucleul comunității, iar comunitățile alcătuiesc societatea. Succesul și

sănănatea nucleului stabilesc mai departe calitatea societății, sau declinul ei, în cazul în
care institutia familiei este falimentară. O societate civilizată oferă protecție copiilor
născuți dar și celor nenăscuți încă. Creștin democrația recunoaște căsătoria ca uniunea
dintre un bărbat și o femeie.

4. Căsătoria
Contrar părerilor ce se vehiculează astăzi mai mult ca oricând în randul tinerilor,
obiectivul căsătoriei nu este de a transforma dragostea într-o instituție ci acela de a oferi
identitate și drepturi copiilor ce se vor naște în cadrul unei familii, să responsabilizeze.
Biserica consfințește căsătoria dintre un bărbat și o femeie, și îi "acordă sacralitate".

Spre deosebire de alte drepturi ale omului, căsătoria nu este un drept natural, întrucât
este nevoie de semnarea unui contract social pentru a fi validată în fața statului.
Termenii acestui contract sunt stabiliți de majoritatea politică cu rolul de a însemna
legal opininia majorității.

5. Solidaritatea între generații

Atunci când suntem puși în față cu acest subiect spre a fi dezbătut, țintim imediat
vârstnicii și tinerii. Însă, solidaritatea între generații se manifestă și astfel: tineri și cei
nenăscuți înca. Sistemul de pensii actual deresponsabilizează cetățeanul, iar statul se
regăsește în poziția în care confiscă surplusul salarial și îl gestionează ineficient

6. Educație

Educația poate fi umanistică și științifică, cele două tipuri având efecte diferite asupra
societății. Democrația își găsește salvarea în educația umanistă. Educația de tip teoretic
este generatoare de șomeri cu diplome, în timp ce a cunoaște o meserie confera aproape
automat un loc de munca. Educația poate fi resuscitată prin revenirea către elitistică,
deci promovarea excelenței, moralității, virtuților.

7. Sănătate

Pana la epoca modernă, grija față de cei suferinzi era o responsabilitate ce revenea
Bisericii, deci din punct de vedere creștin a oferi îngrijire, nu este un act care este
răsplătit financiar. În epoca contemporană serviciile medicale, pentru a nu deveni
falimentare, trebuie susținute financiar și plătite.
 Stat, Biserica, Identitate

1. Statul de drept

Nu toate atribuțiile intră în grija statului, ci doar cele care sunt vitale pentru susținerea în
timp și înbună stare a națiunii: constitutia, legile, drepturile omului, integritatea
teritoriului, transmiterea limbiicătre generațiile următoare. Statul nu este mai presus de
constituție și lege. Puterile unui stat se controleaza între ele, aceasta având menirea de a
împiedica o singură putere să preia conducerea.

2. Stat eficient

Printre datoriile de care statul trebuie sa se achite se numără și solidaritatea. Partidele de

stânga au însă tendința de a deveni mai implicate in aceasta direcție decât se impune, iar
solidaritatea devine asistențialism (populația se deresponsabilizează).

3. Subsidiaritate

Corpurile sociale mai mari acordă sprijin celor mai mici, cu ajutorul corpurilor
intermediare. Acest sistem se opune socialismului.

4. Corpurile intermediare

Secularismul progresist are in agenda sa eliminarea corpurilor intermediare, anume

distrugerea familiei, a legaturilor organice si naturale.

5. Stat și Biserică

Separarea Bisericii față de stat, nu este contribuiția altcuiva decât a Domnului Isus
Hristos. El spunein Matei 22 să dăm cezarului ce este al cezarului și lui Dumnzeu ce
este a lui Dumnezeu. Credincioșii sunt datori să fie supuși legilor statului și legilor lui
Dumnezeu, poruncilor Sale. Deși este separată de stat, Biserica nu trebuie nici înlăturată
din viața cetățenilor. Biserica lucrează împreună cu statul, nu concurează.

6. Patriotism

Naționalismul și patriotismul par a se asemăna, dar sunt complet diferite. Dragostea de

țară este numită patriotism, iar naționalismul nu este altceva decât o ideologie contrară
universalismului creștin.
 7. Uniunea Europeană

Începutul Uniunii Europene stă așezat pe principii creștin-democrate: libertate,

demnitate, solidaritate între membri.

8. Identitatea europeană

În cadrul unei entități ca Uniunea Europeană, este de așteptat ca anumite elemente

culturale, etnice, lingvistice să se piardă. Impetuos necesar a se pastra intact este
”pasiunea pentru libertate și respectul necondiționat pentru persoana umană.”

9. Migrație și identitate

Crestinismul este responsabil pentru deschiderea Europei catre cei aflați în nevoie, dar
daca renunță la principiile creștine, Europa nu va putea să îi integreze cu adevărat pe
noii veniți.

Muncă, Economie, Dezvoltare

1. Inițiativă și creație

Bunăstarea unei comunități, a unui popor vin din stimularea inițiativei pentru afaceri, a
micilor intreprinderi, a clasei de mijloc. În acest fel se creează locuri de muncă. Scopul
suprem al creștin-democrației este o societate in care oamenii sunt liberi, puternici si
solidari cu cei aflați în nevoi.

2. Muncă

Când Dumnezeu a izgonit pe Adam și Eva din grădina Eden, le-a spus că vor trebui să
mu cească pentru a-și câștiga existența. Ceea ce pare ca o pedeapsă, devine o virtute din
care izvorăște bunăstarea individului și a comunității.

3. Proprietatea privată

Creștin-democrația recunoaște și asigură proprietatea obținută prin muncă cinstită dar

pune în vedere și ”destinația finală a lucrurilor”. Realismul creștin care urmărește
centrul, consistă exact din înțelegerea corectă a proprietății și prosperității.
 4. Capitalism

Capitalismul se întemeiază pe eficiență și productivitate administrate rațional, deci nu

este o ideologie, ci o practică cinstită. În concepția creștin-democrată, se admite ca satul
să legifereze piața, dar fără a deveni ”actor economic.”

5. Economia socială de piață

Economia socială de piață are ca fundament capitalismul și libertatea de a întreprinde.

Statul doar supraveghează economia.

6. Clasa de mijloc

Fără vreo dorință pentru sacru, clasa de mijloc mai prezintă încă un puls slab de
creștinism secularizat: politețe, decență, caritate. În România clasa de mijloc este
conservatoare, cu tendință la înrădăcinare, nicidecum revoluționară.

7. Cercetare

Pentru că România nu investește în cercetare decât foarte puțin, asistăm neputincioși la

exodul minților luminate. Dacă dorim cu adevărat integrarea celor cu capacități
intelectuale deosebite, este nevoie urgent de o reformă morală a oricărui sistem ce
funcționează în țara noastră. În conceptia umanistică a creștin-democrației, unica
investiție profitabilă pe termen lung este investiția în oameni.

8. Creștere economică și Dezvoltare

Fiecare dintre ideologiile politice existente au propria viziune asupra creșterii și

dezvoltării economice, dar toate cu neajunsurile lor. Cel mai adecvat model este acela
care are ca scop creșterea economică libera de sub jugul fiscalității excesive.

9. Fiscalitate

Viziunea creștin democrată asupra fiscaltății poate numai să determine capitalul și

economia țării să fie absorbite de alte state cu fiscalitate redusă. Socialiștii propun o
creștere a fiscalității în timp ce ideologiile dreptei susțin că eficiența în colectarea
taxelor este soluția. Este lesne de înțeles că un sistem de taxe mari, încetinesc, chiar
stagnează economia, încurajează evaziunea fiscală, în timp ce eficiența în strângerea
taxelor reduse încurajează creșterea economică.
 10. Protecția mediului

Ecologia, devenită mai drgrabă o cultură seculară, a stat mult timp ca o piedică în calea
dezvoltării către o economie mai puternică în țările care erau și mai sunt încă în
călătorie spre progres. Din nou, principiul creștin-democrat cu privire la acest aspect
caută calea de mijloc. Nu tăgăduiește nevoia de dezvoltare, dar aduce în atenție
responsabilitatea și respectul față de mediul înconjurător. Dumnezeu a lăsat oamenii să
stăpânească peste creație.

Moralitate, Merit, Memorie

1. Moralitate

Democrația creștină are la bază valori și principii pe care le dorește implementate

complet. Criza pe care o traversează țara noastră este mai întâi de toate o criză morală.
Creștinismul oferă stabilitate cu ajutorul valorilor sale ce nu pot fi puse la îndoială.
Tendința generală este de a arunca vina pe ceilalți; dar o Românie mai morală, începe cu
fiecare din noi.

2. Media

Trăim într-un mediu supra-saturat de informație. Din păcate, pe sub ochii noștri nu trece
doar informație corectă. Adesea libertatea de expresie este confundată cu libertatea de a
calomnia, denatura, minți etc. Sunt oferite informații de duzină, in cuvinte scrise fără
responsabilitate. Jurnalismul onest se practică, dar cu mari provocări la adresa
supraviețuirii sale.

3. Merit

Cu toate că prețul plătit este mare, socialismul dorește uniformitate, egalizare, însă o
societate dreaptă cunoaște importanța diversității și răsplătește pe cei merituoși. Din
punct de vedere creștin-democratic, dreptatea socială este chiar recunoașterea meritelor,
a efortului personal.

4. Alegere și elită

Societatea privește aplicarea valorilor creștine cu teama nejustificată că, asemenea

principii ar duce la involuție, ne-ar întoarce către o societate cu accente de primitivism
sau mediocritate. Democrația creștină promovează și încurajează elitismul și excelența.
 5. Memoria anticomunistă

Ororile totalitarismului comunist stau cumva la adăpost, atunci când ar fi mare nevoie să
fie expuse ca model pedagogic negativ permanent. Din cauză că peste generații se uită
de neajunsurile pe care comunismul le aduce cu sine, există riscul de a se reveni către
astfel de regimuri.

6. Patrimoniul

Cultura, arta, limba – reprezintă patrimoniul material și sufletesc. Creșin-democrația

caută să mențină vie tradiția și îi acordă respectuul cuvenit.

II. Crez și Libertate

1. Ce conservă conservatorii?

Contrar părerii majoritare în țara noastră, a fi conservator nu înseamna împotrivire în

fața modernizării, stagnare sau chiar involuție. Conservatorismul promovează naturalul,
firescul, acceptarea ființei umane așa cum a fost creată, respectul față de natură.
Conservatorii se folosesc de reforme adecvate pentru a progresa cu grijă ca ceea ce a
fost bun în trecut să nu fie distrus. În antiteză, progresistul dorește să scuture orice urmă
a lucrurilor trecute, și se avântă spre un viitor făurit nerealist, aclamat cu putere.
Conservatorismul, cu alte cuvinte, este o formă mai echilibrată a modernității și nu se
opune dezvoltării. Instinctul primar al omului este acela de a conserva: întâi viața, apoi
identitatea, proprietatea personala. In acest fel se garantează supraviețuirea în timp a
omului.

Conservatorii sunt reformatori, chiar revoluționari în momente de criză. În toate cele

apărate de conservatori, ingredientul important este discernământul.

2. Popular nu populist

Doctrina de centru, creștin-democrația, a apărut în secolul XX, având ca efect imediat

lărgirea clasei de mijloc, prin consolidarea prosperității. Apar partidele populare și se
atenuează diferențele doctrinare, cea din urmă atrăgând după sine populismul. Ideologia
populistă se concentrează pe satisfacerea dorințelor poporului, în detrimentul
adevăratelor sale nevoi.

3. Lideri și modele
Diferența dintre conducător și lider este acea că liderul caută să inspire pe cei care se
află sub conducerea sa; liderul oferă viziune, scop și direcție. Alegatorii votează
inconștient, orbit de dorința de a-și diminua povara propriei libertăți, cu gândul că
destinul lor și-l va asuma conducătorul ales. Națiunea trebuie să înțeleagă cât mai
curânc cu putință că salvarea sa nu stă în mainile celor aflati în ftuntea țării, ci în
mâinile lor.

4. Studiile clasice

În contextul coloritului depresiv al regimului comunist, tinerii din acea vreme au ales
studiile clasice căutând un refugiu cald si colorat, care să le reînvie imaginația
siintelectul amorțit de politica egalitaristă. Din ceea ce au fost cândva studii clasice,
astăzi a mai rămas doar o amintire frumoasă, ele fiind înlocuite cu variante mai ușoare
de studiu, mai pragmatice.

5. Universitate și mediocritate

Generalizarea studiilor teoretice și dispariția meseriilor atrag dupa sine, mediocrizarea

studiilor universitare. Dacă înainte, cei ce continuau studiile la universitate erau elitele
liceelor, astăzi beneficiază de acces la studiile superioare orice tânăr ce a reușit să
depășească cumva examenul maturității. Așadar, asistăm la masificarea învățământului,
posibilă doar prin diluarea informației științifice și a excelenței, pentru a fi accesibil.

6. Religia în școli

Autorul tratează vast acest subiect, și pe bună dreptate. Scoaterea religiei din școli este o
greșală care va produce generații de tineri care nu vor reuși să înțeleagă cultura din care
fac parte, ca să nu mai menționăm de efectul negativ pe care absența cunoașterii celor
sfinte îl are asupra moralității viitorilor cetățeni. Argumentele aduse împotriva Religiei
în școli sunt ilogice și puerile. În baza acelorași argumente, ar trebui să se acorde
libertate de a scoate din sistemul de învățământ obligatoriu, orice materie care ar putea
leza cât de puțin o minoritate; cu toate că nu există vreo leziune reală. Cu privire la
Religie, mai folositor este a se discuta modalitatea de predare pentru ca beneficiul să fie
maxim pe plan etic, cultural și intelectual și să se atenueze ceea ce a fost considerat
strident.

7. Biserica în vremuri de criză morală

Biserica se află într-un impas in ceea ce privește decizia pe care o are de luat cand vine
vorba de a acționa. Biserica se zbate între proclamarea cu putere a Adevărului și gândul
retragerii din societatea seculară deși riscă a fi acuzată de lașitate. Chiar dacă Biserica
nu se implică în jocul politic, ea este responsabilă de proclamarea adevarului divin cu
scopul de a servi binelui comun. Biserica se bucură de autoritate și credibilitate morală,
este în stare să tămăduiască comunitatea, să întărească moraliatea și să intensifice lupta
împotriva păcatului.