ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ZOOLOGIE

Cu titlu de manuscris
C.Z.U:504.45.06:628.16(282.247.31)

TROFIM ALINA

EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A RÂULUI COGÂLNIC ŞI

ELABORAREA METODELOR DE EPURARE A APEI

03.00.16-Ecologie

Teza de doctor în biologie

Conducător ştiinţific Doctor habilitat în biologie, profesor

universitar, membru corespondent
al AŞM VASILE ŞALARU

Autor TROFIM ALINA

CHIŞINĂU, 2013
© Trofim Alina, 2013

2
 CUPRINS
ADNOTARE ( în română, rusă şi engleză)…………………………………………..……….....5
LISTA ABREVIERILOR……………………………………………………………………….8
INTRODUCERE...........................................................................................................................9
1. STAREA ECOLOGICĂ ACTUALĂ A APELOR DE SUPRAFAŢĂ ŞI METODELE DE
EPURARE A LOR…………………………………………………………………………..16
1.1. Poluarea apelor de suprafaţă………………………………………………………………...16
1.2. Rolul comunităţilor de alge în bioindicaţie………………………………………………….21
1.3. Structura algocenozelor apelor reziduale…………………………………………………....24
1.4. Procedee şi metode fizice, chimice şi biologice de epurare a apelor reziduale………..........27
1.4.1. Utilizarea algelor macroscopice şi a plantelor superioare acvatice în procesele de epurare a
apelor poluate…………………………………………………………………........................30
1.5. Caracteristica hidrografică, hidrochimică, algologică şi ecologică a râului Cogâlnic............36
1.6. Concluzii la capitolul I………………………………………………………………………40
2. MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE…………………………………………...41
2.1. Descrierea obiectului de studiu……………………………………………………………...41
2.2. Metode de determinare a compoziţiei chimice a apei, structurii taxonomice, ecologice şi
saprobiologice a algoflorei r. Cogâlnic……………………………………………………….44
2.3. Caracteristica algelor şi a plantei vasculare utilizate în procesul de epurare a apelor reziduale
………………………………………………………………………………………………..48
2.4. Concluzii la capitolul 2……………………………………………………………………...53
3. STAREA ECOLOGICĂ A RÂULUI COGÂLNIC ŞI A BAZINELOR ADIACENTE ..54
3.1. Investigaţiile hidrochimice a r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente în segmentul din limitele
or. Hânceşti - s. Bogdanovca…………………………….…………………………………...54
3.2. Schimbările multianuale a calităţii apei râului Cogâlnic……………………………............74
3.3. Compoziţia chimică a sedimentelor subacvatice ale râului Cogâlnic şi ale bazinelor
adiacente……………………...…………………………………………………………….....77
3.4. Structura taxonomică a algoflorei r. Cogâlnic………..……………………………………..87
3.5. Dinamica sezonieră a algoflorei r. Cogâlnic……………………………………………….100
3.6. Rolul algocenozelor în procesul de epurare biologică a apelor râului……………………..104
3.7. Caracteristica saprobiologică a algoflorei r. Cogâlnic……………………………………..109
3.8. Determinarea calităţii apei r. Cogâlnic după apartenenţa ecologică a algoflorei………….115
3.9. Concluzii la capitolul 3……………………………………………………………….…....117

3
4. UTILIZAREA ALGELOR MACROSCOPICE ŞI A PLANTELOR SUPERIOARE
ACVATICE ÎN PROCESUL DE EPURARE BIOLOGICĂ A APELOR
POLUATE………………………………………………………………………………….119
4.1. Caracteristica apei reziduale utilizate în experimente……………………………………..119
4.2. Stabilirea biomasei algale optime utilizate în epurarea apelor reziduale ………………….122
4.3. Epurarea apelor reziduale cu monoculturile algelor filamentoase verzi …………………..136
4.4. Analiza experimentelor de epurare a apelor reziduale cu policulturile algale…………….142
4.5. Modelul de implementare a algofiltrelor……………………………………………........144
4.6. Concluzii la capitolul 4………………………………………………………………........145
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI ………………………………….……...147
BIBLIOGRAFIA……………………………………………………………………………...150
ANEXA………………………………………………………………………………………...165
Anexa 1.- Fotografii microscopice ale algelor râului Cogâlnic……………………................165
Anexa 2. - Fotografii microscopice ale algelor verzi utilizate în experienţele de fitoameliorare a
apelor reziduale……………………………………………………………………..……........176
Anexa 3. - Imaginile punctelor de prelevare a probelor din r. Cogâlnic..………………….......177
Anexa 4. - Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente .……………...180
Anexa 5. - Compoziţia chimică a sedimentelor subacvatice……………………………..........195
Anexa 6. - Componenţa floristică a algoflorei r. Cogâlnic …………………………………….199
Anexa 7. - Acte de implementare………………………………………………………………223
DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII....................................................225
CV-ul AUTORULUI..................................................................................................................226

4
 ADNOTARE
Trofim Alina ”Evaluarea stării ecologice a râului Cogâlnic şi elaborarea metodelor de epurare a
apei” Teză de doctor în biologie. Chişinău, 2013.
Teza este compusă din: Introducere, 4 capitole, concluzii şi recomandări, conţine de asemenea
228 referinţe bibliografice, 7 anexe. Este expusă pe 149 de pagini de text de bază, 15 tabele şi 98
figuri. Rezultatele obţinute sunt publicate în 24 lucrări ştiinţifice.
Cuvinte - cheie: starea ecologică, algoflora râului, sedimente subacvatice, poluare, saprobitate,
epurare.
Domeniul de studiu: Ecologie
Scopul tezei constă în determinarea stării ecologice a r. Cogâlnic pe baza analizei chimice a
apei şi a sedimentelor subacvatice, evidenţierii structurii taxonomice şi saprobiologice a
algoflorei precum şi elaborarea metodelor de epurare biologică a apelor poluate prin utilizarea
algelor macroscopice: Chaetomorpha aerea (Dillw.) Kütz., Ch. gracilis Kütz., Spirogyra sp.,
Oedogonium sp., Zygnema sp., Chara fragifera Durieu. şi a plantei vasculare Lemna minor L.
Obiective: analiza compoziţiei hidrochimice a r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente;
estimarea dinamicii compuşilor sedimentelor subacvatice; evaluarea structurii taxonomice a
algoflorei râului şi a bazinelor adiacente; identificarea speciilor de alge flotante şi frecvente
precum şi caracteristica saprobiologică a algoflorei; studierea dinamicii substanţelor biogene din
apa râului sub influenţa dezvoltării algoflorei; studierea proceselor de epurare biologică a apelor
poluate cu implicarea algelor macroscopice şi a plantei vasculare acvatice Lemna minor L.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică: Pentru prima dată au fost efectuate investigaţii
complexe a stării ecologice a râului Cogâlnic bazate pe cercetarea dinamicii indicilor
hidrochimici, structurii taxonomice şi saprobităţii algoflorei şi compoziţiei chimice a
sedimentelor subacvatice. A fost evidenţiată structura taxonomică a algoflorei râului şi elaborate
metode de epurare biologică a apelor. Din cele 385 specii de alge evidenţiate 31 sunt noi pentru
algoflora Moldovei.
Problema ştiinţifică soluţionată constă în determinarea stării ecologice a râului Cogâlnic
şi elaborarea metodelor biologice de epurare a apelor cu ajutorul algelor macroscopice şi a
plantei vasculare Lemna minor L.
Semnificaţia teoretică şi aplicativă a lucrării. Au fost obţinute date noi referitoare la
algoflora râului, care conţine 385 specii dintre care 31 sunt noi pentru algoflora Moldovei,
precum şi referitoare la componenţa chimică a apelor şi a sedimentelor subacvatice al râului şi
evidenţiate sursele de poluare. Au fost selectate algele macroscopice în monocultură şi
policultură şi plantele vasculare acvatice care pot fi utilizate în procesul de epurare a apei r.
Cogâlnic. În baza rezultatelor obţinute au fost elaborate metode originale de fitoameliorare a
apelor reziduale.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele investigaţiilor sunt utilizate de
Universitatea de Stat din Moldova în procesul didactic precum şi de Inspecţia Ecologică din or.
Cimişlia.

5
 РЕЗЮМЕ

Трофим Алина ” Оценка экологического состояния реки Когылник и разработка

методов очистки воды.” Диссертация на соискание учѐной степени доктора
биологических наук. Кишинев, 2013.
Работа состоит из: введения, 4 глав, выводов и рекомендаций, а также содержит
228 библиографических ссылок, 7 приложений. Работа представлена на 149 страницах
основного текста, 15 таблиц и 98 рисунков. Полученные результаты были опубликованы в
24 научных работах.
Ключевые слова: экологическоe состояниe, альгофлора реки, донныe отложения,
загрязнение, сапробность, очистка.
Область исследования: Экология
Цель исследования состоит в определении экологического состояния р.
Когыльник на основе химического анализа воды и донных отложений, таксономической и
сапробной структуры альгофлоры, выработке методов биологической очистки
загрязненной воды с использованием водорослей (Chaetomorpha aerea, Ch. gracilis,
Spirogyra sp., Oedogonium sp., Zygnema sp., Chara fragifera) и водного растения Lemna
minor.
Задачи исследования: анализ гидрохимического состава р. Когыльник и
прилегающих бассейнов; определение динамики компонентов донных отложений;
определение таксономической структуры и сапробиологической характеристики
альгофлоры р. Когыльник и прилегающих бассейнов; изучение процессов биологической
очистки загрязнѐнных вод с использованием нитчатых зелѐных водорослей и высших
водяных растений.
Научная новизна: Впервые были проведены комплексные исследования
экологического состояния р. Когыльник основанные на изучении динамики
гидрохимических показателей, таксономической структуры и сапробности альгофлоры, а
также химического состава донных отложений и разработаны методы биологической
очистки вод. Из 385 вида водорослей 31 являются новыми для альгофлоры Р. Молдовы.
Разрешенная научная проблема: состоит в определении экологического состояния
р. Когыльник и разработке методов биологической очистки вод с помощью водорослей и
высших водных растений.
Теоретическая и практическая значимость. Были получены новые данные о
альгофлоре реки которая содержит 385 видов водорослей. Были получены новые данные
относительно химического состава воды и донных отложений реки, а также определены
источники загрязнения. Были определены зелѐные нитчатые водоросли в монокультуре и
в смешанной культуре и водное растение которые могут быть применены в процессе
очистки воды р. Когыльник. На основе полученных результатов были выработаны методы
отчистки загрезнѐнных вод.
Внедрение научных результатов. Результаты исследования используются
Государственным Университетом Молдовы, и Экологической Инспекцией г. Чимишлия.
6
 ADNOTATION
Trofim Alina "Assessment of the ecological status of the River Cogâlnic and
development of methods water treatment." Thesis of PhD in Biology. Chişinău, 2013. The thesis
consists of: introduction, four chapters, conclusions and recommendations, also contains 228
references, 7 appendices. It is presented on 149 pages of basic text, 15 tables and 98 figures. The
results are published in 24 scientific papers.
Keywords: ecological status, algal flora of river, sedimentary system , pollution,
saprobity, treatment.
Field of study: Ecology
Aim of this thesis is to determine the current environmental status of Cogâlnic river
basing on chemical analysis of water and sedimentary system, highlighting taxonomic and
saprobiological structure of the algal flora, as well as development of methods of biological
treatment of polluted waters using macroscopic algae: Chaetomorpha aerea (Dillw.) Kütz., Ch.
gracilis Kütz., Spirogyra sp., Oedogonium sp., Zygnema sp., Chara fragifera Durieu. and
superior aquatic plant Lemna minor L.
Objectives: analysis of hydro chemical composition of the r. Cogâlnic and adjacent
basins; estimation of quarterly dynamics of the compounds of the sedimentary system;
characterization of the taxonomic structure of the river and adjacent basins's algal flora;
determination of the floating and frequent species of algae from the river as well as the
saprobiological characteristic of algal flora; research of the dynamics of the biogenic compounds
in the river's water under the influence of algal flora; research of the processes of the biological
purification of the polluted water with the involvement of macroscopic algae and vascular
aquatic plant - Lemna minor L.
Scientific novelty: for the first time there were performed complex investigations of the
current environmental status of Cogâlnic river basing on the research of hydro chemical indexes,
taxonomic structure and algal flora saprobity as well as the chemical composition of the
underwater sediments. There has been highlighted the taxonomic structure of the river's algal
flora, of those 385 species 31 are new for Moldova's algal flora as well as development of
biological methods water treatment.
Scientific problem solved: evaluation of the environmental status of Cogâlnic and
development of methods of water biological treatment using macroscopic algae and higher
aquatic plant - Lemna minor L.
Theoretical and applied importance of the work: it has been shown that river's algal
flora is rich and contains 385 species of algae, of which 31 are new for Moldova's algal flora.
New data were obtained on the chemical composition of the river's water and sedimentary
system, highlighting the sources of pollution. Were selected in monoculture and polyculture of
macroscopic algae and aquatic vascular plant which could be implemented within the processes
of water purification of Cogâlnic. Basing on the results obtained, there have been elaborated
original methods of phytoamelioration of wastewater.
Implementation of scientific results. The results of the study are used by State
University of Moldova in teaching process as well as Ecological Inspection from Cimişlia.
7
 LISTA ABREVIERILOR
CMA - concentraţia maximal admisibilă;
P – punctele de colectare a probelor;
FV – fabrica de vinuri;
ŞPT – şcoala profesională tehnică;
CCO –Mn – consumul chimic de oxigen determinat prin permanganatometrie;
CCO-Cr – consumul chimic de oxigen determinat prin bicromatometrie;
β - betamezosaprob;
α - alfamezosaprob;
o - oligosaprob;
x - xenosaprob;
p - polisaprob;

8
 INTRODUCERE

Actualitatea temei. În timpul de faţă antropizarea mediului ambiant are repercusiuni

profunde asupra ecosistemelor acvatice. Ca rezultat are loc modificarea compoziţiei chimice a
apelor naturale şi dezechilibrarea stabilităţii din biocenoze. Toate acestea au condus la
necesitatea monitorizării calităţii apelor de suprafaţă, determinării surselor de poluare şi
elaborării metodelor noi de epurare, ceea ce a devenit direcţia ştiinţifică contemporană prioritară
[16, 35, 204].

Râurile mici sunt obiectul de atenţie a savanţilor din întreaga lume, căci au devenit
receptorii principali ai celor mai diverse ape reziduale. Conform numeroaselor date bibliografice,
poluarea induce modificări considerabile atât în componenţa hidrochimică a râurilor, cât şi în
structura şi compoziţia comunităţilor algale [ 2, 4, 9, 22].
Cauza schimbărilor survenite este determinată de acţiunea surselor de poluare naturală şi
celor artificiale. Poluarea naturală este cu mult mai inofensivă şi se caracterizată prin fenomene
cu caracter geologic de eroziune şi spălarea sărurilor solubile. Totodată dezvoltarea abundentă a
vegetaţiei acvatice la fel este un fenomen natural. Dar în majoritatea cazurilor poluarea este
generată în primul rând de activitatea omului [18, 28].
Cele mai periculoase sunt evacuările substanţelor organice. Acestea, în timpul
descompunerii, reduc cantitatea oxigenului dizolvat în apă, ceea ce stopează procesele de
autoepurare. Printre poluanţii organici frecvent întâlniţi în bazinele naturale se enumeră
detergenţii, uleiurile, produse petroliere etc. De o toxicitate înaltă dispun şi substanţele
anorganice cum sunt compuşii metalelor grele de cupru, zinc, plumb, crom ş. a., care adesea
provoacă pieirea hidrobionţilor.
Sursele de poluare permanente, care, în primul rând, modifică compoziţia biocenozelor,
sunt constituite din apele uzate menajere (provenite din utilizarea în gospodărie), industriale, de
la ferme, meteorice precum şi depozitările neautorizate a reziduurilor solide din lunca râurilor
[35, 127].
În ţara noastră apele reziduale menajere prezintă principala şi cea mai gravă sursă de
poluare a râurilor mici, întrucât majoritatea staţiilor de epurare biologică nu funcţionează. Din
cele 580 staţii existente în ţară, în prezent numai 132 sunt dotate cu echipament necesar, dintre
care funcţionează 78, iar celelalte 54 staţionează. Astfel apele neepurate sunt deversate direct în
bazinele naturale şi provoacă, în primul rând, eutrofizarea lor, fenomen detectat foarte des în
râurile Bâc, Ichel, Cubolta, Cogâlnic şi alte râuri mici [54, 58, 59].

9
 Rezultatele cercetărilor apelor de suprafaţă din Moldova demonstrează vădit sporirea
cantităţii ionilor de amoniu, nitriţi, nitraţi, fosfaţi, precum şi celei de fenoli, compuşi petrolieri,
care de regulă depăşesc normele stabilite de zeci de ori [5, 56, 57].

Problema calităţii apelor devine tot mai stringentă şi de aceea că resursele acvatice sunt
utilizate excesiv în toate ramurile economiei. Un locuitor din R. Moldova consumă în mediu circa
594 m3 de apă pe an, dintre care 293 m3/an sunt resurse de suprafaţă [54]. Astfel, este strict necesar
de a monitoriza starea ecologică actuală a apelor, în primul rând celor de suprafaţă.
Investigaţiile recente a specialiştilor algologi au generat o serie de lucrări unde sunt
explicate efectele poluării râurilor asupra hidrobionţilor [27, 28, 39, 65, 123, 145]. De asemenea
sunt redate schimbările în structura comunităţilor de alge survenite în urma poluării apelor.
Frecvent în bazinele acvatice are loc reducerea diversităţii speciilor cu predominarea taxonilor
mai rezistenţi la poluanţi [2].

Totodată este analizată minuţios migraţia, dinamica anuală şi multianuală precum şi

redistribuirea organismelor vii care pot servi indicatori ai stării mediului [38, 67, 69].

Pe lângă metodele tradiţionale de determinare a calităţii apei [74], în prezent tot mai mult
iau amploare cercetările în domeniul bioindicaţiei [2, 12 , 20, 27, 37, 79, 227].

Comunităţile de alge acvatice sunt indicatorii esenţiali ai calităţii apelor ca fiind cele mai
sensibile faţă de schimbarea mediului. În prezent se cunosc peste 3000 specii de alge utilizate în
biomonitorizare care permit depistarea gradului de poluare a apei. Astfel, structura taxonomică şi
saprobiologică a algocenozelor permite evidenţierea cantităţii substanţelor organice, a
compuşilor biogeni precum şi a mineralizării, pH-ului şi gradului de toxicitate a apei [37, 80].

În legătură cu aceasta este actuală cercetarea sub toate aspectele a calităţii apelor râurilor
mici. Însăşi dinamica indicilor hidrochimici şi ai compuşilor eluviilor combinată cu studiul
algoflorei acvatice ar permite caracterizarea mai exactă a stării ecosistemelor acvatice.
Obiectul de cercetare este râul Cogâlnic, care prezintă interes pentru economia ţării
noastre şi a Ucrainei dat fiind faptul că apele lui sunt utilizate la irigare şi organizarea
gospodăriilor piscicole. Acest râu este puţin investigat atât din punct de vedere ecologic, cât şi al
biodiversităţii.
Analiza datelor bibliografice demonstrează că apele râului sunt poluate cu ioni de nitriţi,
nitraţi, de amoniu, precum şi substanţe organice. Toate acestea modifică algoflora acvatică, care
a fost studiată doar secvenţial cu aproximativ 30 ani în urmă [99, 140, 142]. Totodată nu se
cunoaşte caracteristica saprobiologică a algoflorei şi până ce nu sunt cunoscute date referitoare la

10
sistemul sedimentar al râului. Situaţia creată impune desfăşurarea unei investigaţii ecologice mai
aprofundate care a fost efectuată de noi în anii 2004-2005.
În scopul protecţiei bazinelor acvatice în prezent sunt elaborate diverse metode de
epurare, dintre care cea mai puţin costisitoare, şi deci rentabilă, este epurarea biologică efectuată
cu ajutorul algelor, plantelor superioare acvatice şi a altor hidrobionţi [13, 61, 23, 38, 43,165].
Algele contribuie la menţinerea echilibrului oxigenului în apă şi asimilarea multor
poluanţi. Totodată algoflora reduce cantitatea nitraţilor, nitriţilor, fosfaţilor şi a ionilor de amoniu
[85, 93, 167, 169, 198, 212, 213].
Studierea algoflorei apelor reziduale a demonstrat că pentru majoritatea bazinelor
acvatice poluate sunt comune anumite specii de alge din genurile Synechocystis, Chlorella,
Scenedesmus, Oscillatoria, Euglena care contribuie la epurarea apelor [14, 56, 64, 103].
Cele mai remarcate rezultate în procesul de epurare au fost obţinute la cultivarea speciilor
de alge filamentoase verzi şi plante superioare acvatice din genurile Cladophora,
Rhizoclonium, Lemna, Eichornia, Piscia, Potamogeton, ş.a., [38, 72, 84, 117, 179, 196, 207,
214, ].
Biomasa algelor filamentoase verzi, care adesea se dezvoltă abundent în bazinele cu apă
reziduală, prezintă o sursă pentru obţinerea celulozei şi masei plastice ecologic pure [185, 224].
Din aceste considerente este intens investigat rolul algelor filamentoase verzi şi a
plantelor vasculare acvatice în procesul de fitoameliorarea a apelor de suprafaţă şi obţinerea
biomasei valoroase şi ieftine [82, 84, 110].
Rolul algelor filamentoase şi a plantelor superioare acvatice în procesele de epurare a
apelor reziduale prezintă un interes deosebit pentru protecţia mediului. De aceea studierea
structurii taxonomice a algoflorei şi rolului ei în procese de epurare biologică a apelor poluate la
fel prezintă un interes deosebit. Deci, tematica lucrării de faţă este corelată cu direcţiile prioritare
de cercetare naţionale şi mondiale în domeniul ecologiei apelor.
Scopul lucrării constă în determinarea stării ecologice a r. Cogâlnic pe baza analizei
chimice a apei şi a sedimentelor subacvatice, evidenţierii structurii taxonomice şi saprobiologice
a algoflorei, şi elaborarea metodelor de epurare biologică a apelor poluate prin utilizarea algelor
macroscopice (Chaetomorpha aerea şi Chaetomorpha gracilis, Spirogyra sp., Oedogonium sp.,
Zygnema sp., Chara fragifera) şi a plantei vasculare - Lemna minor.
Pentru realizarea acestui scop au fost propuse următoarele obective:
analiza compoziţiei hidrochimice a r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente;
estimarea dinamicii compuşilor sedimentelor subacvatice;
caracterizarea structurii taxonomice a algoflorei râului;
caracterizarea saprobiologică a algoflorei;
11
 studierea dinamicii compuşilor biogeni din apa râului sub influenţa algoflorei;
studierea proceselor de epurare biologică a apelor poluate cu implicarea algelor
filamentoase verzi şi a plantelor vasculare acvatice;
Metodologia cercetării științifice. Drept suport metodologic și teoretico - științific în
efectuarea cercetărilor noastre au servit lucrările profesorului Șalaru V. (1971, 1972, 1984, 2008)
[65, 140, 141, 142], precum și lucrările scrise de Danilov I. (1997) [99], Ungureanu L. (2003,
2004, 2011) [66, 67, 68], Obuh P. (1995) [41], Grabco N. (2003) [19], care au elucidat
schimbările din algoflora ecosistemelor acvatice și au evidențiat rolul algelor în determinarea
calității apelor și epurarea lor. În calitate de bază metodologică și teoretico - științifică în
cercetările hidrochimice au servit lucrările scrise de Никаноров А. (2001) [122], Aлекин O.
(1970) [74], Goreaceva N. (2000) [18], Cazac V. (2007) [7]. Analiza chimică a sedimentelor
subacvatice prin metoda extractului apos a fost efectuată în baza metodelor descrise de
Arinușkina E. (1970) [76], iar clasificarea saprobiologică a fost efectuată după listele speciilor
indicatoare descrise de dna Barinova S. (2006) [78].

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a investigaţiilor.

 Pentru prima dată au fost efectuate investigaţii complexe a stării ecologice actuale a râului
Cogâlnic bazate pe cercetarea dinamicii indicilor hidrochimici, structurii taxonomice şi
saprobităţii algoflorei şi compoziţiei chimice a sedimentelor subacvatice, estimat impactul
afluenţilor asupra râului Cogâlnic, evidenţiate schimbările în cadrul sedimentelor subacvatice
şi demonstrată afectarea ecosistemului de factorul antropic.

 Pentru prima dată a fost studiată algoflora râului pe sectorul s. Gradişte – s. Bogdanovca şi
evidenţiată lista totală a speciilor de alge din acest râu. Au fost evidenţiate succesiunile
anuale şi multianuale a comunităţilor algale ce derivau din rezultatul acţiunii nefaste a
factorului antropic. Am stabilit că vegetaţia algală se dezvoltă pe parcursul anului întreg, mai
intens vara, când are loc fenomenul de „înflorire” a apelor cu speciile din filumul
(Cyanophyta şi Euglenophyta), ceea ce demonstrează poluarea antropogenă a apelor.

 Au fost evidenţiate 385 specii de alge: Cyanophyta-73; Euglenophyta- 75; Bacillariophyta-

117; Xantophyta-1; Chrysophyta -2 şi Chlorophyta -114 specii. Majoritatea covârşitoare a
speciilor pentru prima dată au fost menţionate pentru acest râu, iar 31 noi pentru algoflora R.
Moldova.

 Pentru prima dată au fost experimentate algele macroscopice şi planta acvatică Lemna minor
L. în procesul de epurare a apei r. Cogâlnic ( Chaetomorpha aerea, Ch. gracilis., Spirogyra
sp., Oedogonium sp., Zygnema sp., Chara fragifera). A fost cuantificat rolul algelor în

12
 epurarea apei râului şi selectate câteva specii de alge macroscopice care pot fi utilizate în
procesul de epurare a apelor poluate.
 În baza rezultatelor obţinute au fost elaborate metode originale de fitoameliorare a apelor
reziduale.
Problema ştiinţifică soluţionată constă în determinarea stării ecologice a râului Cogâlnic
şi elaborarea metodelor biologice de epurare a apelor cu ajutorul algelor macroscopice şi a
plantei vasculare Lemna minor L.
Semnificaţia teoretică. Studiul stării ecologice a râului Cogâlnic, analiza calităţii apei şi
structurii taxonomice a algoflorei râului şi rolul algelor în procesul de epurare biologică,
evidenţierea grupelor saprobiologice de alge şi speciilor dominante.
Valoarea aplicativă.
 Rezultatele cercetărilor sunt utilizate la efectuarea lucrărilor de laborator, de asemenea a
lucrărilor de licenţă şi de masterat de către studenţii şi masteranzii facultăţii de Biologie şi
Pedologie a USM
 O valoare înaltă aplicativă au rezultatele experienţelor de epurare a apelor poluate prin
inocularea algelor macroscopice. Randamentul epurării este cel mai înalt la ioni de fosfor şi
de amoniu, care sub influenţa algelor se reduc total, a ionilor nitrat, cantitatea cărora scade de
peste 6 ori şi a consumului chimic de oxigen care se reduce de 10 ori. Implementarea
metodei de epurare poate fi efectuată după o eventuală prelucrare matematică şi tehnologică.

Rezultatele ştiinţifice înaintate spre susţinere:

Compoziția chimică a apei și a sedimentelor subacvatice ale r. Cogâlnic și ale bazinelor
adiacente se schimbă sub influența diferitor factori de poluare;
Diversitatea algoflorei r. Cogâlnic suferă schimbări sezoniere anuale şi multianuale;
În spectrul floristic al algoflorei râului predomină speciile beta – mezosaprobe, care
caracterizează poluarea moderată a apei, majoritatea speciilor indicatoare a calității apei
sunt indiferente față de salinitatea apei, iar ponderea majoră o au speciile alcalifile;
În procesul de epurare a apelor poluate pot fi utilizate algele macroscopice:
Chaetomorpha aerea şi Chaetomorpha gracilis, Spirogyra sp., Oedogonium sp.,
Zygnema sp., Chara fragifera şi planta vasculară - Lemna minor, care contribuie la
reducerea cantității ionilor de amoniu, nitrați și fosfați precum și a valorilor oxidabilității
apei.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele investigaţiilor sunt utilizate de Universitatea
de Stat din Moldova în procesul didactic precum şi de Inspecţia Ecologică din or. Cimişlia.

13
Aprobarea rezultatelor tezei. Rezultatele obţinute la tema tezei au fost prezentate şi discutate la
Conferinţa jubiliară INECO – 15 ani (Chişinău, 2006); în cadrul Conferinţei internaţionale
jubiliare - de 60 de ani USM (Chişinău, 2006); la Conferinţa Internaţională a Tinerilor
Cercetători din Republica Moldova (Chişinău, 2008); Conferinţa ştiinţifică naţională cu
participare internaţională „Probleme actuale ale microbiologiei şi biotehnologiei” (Chişinău,
2009); Simpozionul ştiinţific internaţional ,,Conservarea diversităţii plantelor’’ consacrat
aniversării a 60-a de la fondarea Grădinii Botanice (Institut) a AŞM (Chişinău, 2010);
Simpozionul ştiinţific internaţional ,,Conservarea diversităţii plantelor in situ şi ex situ’’(Iaşi,
România, 2008, 2011); Conferinţa ştiinţifică internaţională ”Creşterea impactului cercetării şi
dezvoltarea capacităţii de inovare”- 65 ani USM., (Chişinău 2011); Международнaя научно-
практической конференции Pontus Euxinus по проблемам водных экосистем, посвящѐнной
140-лет Института биологии Южных Морей Национальной Академии Наук Украины,
(Севастополь 2011); 4-ая Международнaя Конференция ”Актуальные проблемы
современной альгологии” Украина, (Киев 2012); Conferinţa ştiinţifică cu participarea
internaţională ”Interferenţe universitare – Integrarea prin cercetare şi inovare” (Chişinău, 2012);
al 3-lea Simpozion „Lacurile de acumulare din România (Tipologie, Valorificare, Protecţie)”,
(Iași, 2012).

Publicații la tema tezei. Principalele rezultate ale tezei au fost prezentate în 24 lucrări
ştiinţifice, inclusiv 10 în reviste recenzate și 6 în monoautorat.
Sumarul compartimentelor tezei. Teza constă din 4 capitole. Primul capitol: „Starea
ecologică actuală a apelor de suprafaţă şi metodele de epurare a lor” prezintă o analiză
detaliată a lucrărilor ştiinţifice de ultimă oră care reflectă starea ecologică a apelor de suprafaţă
precum şi metodele de epurare a lor. Este redată caracteristica ecologică a apelor de suprafaţă în
ultimii ani şi sursele de poluare a lor. De asemenea sunt caracterizate schimbările hidrochimice şi
algologice sub influenţa poluării apelor. Este menţionată utilizarea algelor în procesul de
monitorizare a apelor şi descrisă algoflora apelor reziduale de diferită origine. Totodată sunt
descrise metodele fizice, chimice şi biologice de epurare a apelor reziduale. Un compartiment
aparte elucidează importanţa algelor microscopice în procesele de autoepurare a apelor reziduale,
unde este menţionată atribuţia savanţilor algologi din Republica Moldova Şalaru V.M, Şalaru
V.V., Mogâldea V. etc. în cercetările din acest domeniu, precum şi a celor din întreaga lume.
Este descrisă utilizarea algelor filamentoase verzi şi a plantelor superioare acvatice în procesele
de epurare a apelor poluate şi caracterizată eficacitatea epurării. Pentru prima dată este redată o
caracteristică generală ecologică a r. Cogâlnic unde sunt descrise aspectele hidrografice,
hidrochimice, algologice a râului.

14
 Capitolul 2. “Materiale şi metode ”. În capitolul dat sunt descrise metodele de analiză
chimică a apelor şi a sedimentelor subacvatice precum şi cele de studiu a algoflorei. Este descris
modelul de efectuare a experimentelor de epurare a apelor reziduale şi menţionate speciile de
alge macroscopice şi a plantei acvatice - Lemna minor L. utilizate în acest proces. De asemenea
este caracterizat segmentul cercetat al r. Cogâlnic.
Capitolul 3. „Starea ecologică a râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente”. În acest
capitol sunt expuse datele privitor la caracteristica hidrochimică a apei r. Cogâlnic şi a bazinelor
adiacente pe tronsonul or. Hânceşti - s. Bogdanovca. Este studiată dinamica conţinutului
substanţelor organice şi a elementelor nutritive în apele râului, stabilite schimbările multianuale a
conţinutului ionilor principali ai apei şi caracterizată compoziţia chimică a sedimentelor
subacvatice ale râului Cogâlnic şi ale bazinelor adiacente. Pentru prima dată este redată analiza
ecologică şi saprobiologică a algoflorei r. Cogâlnic. De asemenea este redată dinamica sezonieră
a algoflorei şi caracterizat rolul algocenozelor în epurarea biologică a apelor râului.
Capitolul 4. „Elaborarea metodei de epurare biologică a apelor reziduale cu
utilizarea algelor şi a plantelor superioare acvatice „ redă caracteristica chimică şi algologică
a apei reziduale utilizate în experimentele de epurare. Sunt descrise experimentele de stabilire a
biomasei algale optimale utilizată în epurarea apelor reziduale precum şi stabilită concentraţia
limită maximală a apelor reziduale utilizate în experiment, în care algele se dezvoltă şi contribuie
la epurarea apelor. Sunt descrise schimbările hidrochimice survenite în urma dezvoltării speciilor
de alge şi plante superioare acvatice. De asemenea este redată epurarea apelor reziduale cu
monoculturi şi culturi mixte de alge filamentoase verzi şi a plantei superioare – Lemna minor L.
şi este propus modelul de implementare a algofiltrelor. Prin urmare, teza reprezintă o cercetare
complexă a stării ecologice actuale a r. Cogâlnic, unde sunt stabilite sursele de poluare a apelor
şi demonstrate efectele poluării la nivelul sedimentelor subacvatice şi a algoflorei. De asemenea
sunt înaintate metodele de fitoameliorare a stării apelor de suprafaţă, ceea ce are un avantaj
economic pentru ţara noastră.
Volumul şi structura tezei. Teza este expusă pe 149 de pagini de text de bază şi este
compusă din: Introducere, 4 capitole, concluzii şi recomandări, conţine 15 tabele şi 98 figuri, de
asemenea 228 referinţe bibliografice şi 7 anexe.
Cuvinte - cheie: starea ecologică, algoflora râului, sedimentele subacvatice, poluare,
saprobitate, epurare.

15
1. STAREA ECOLOGICĂ ACTUALĂ A APELOR DE SUPRAFAŢĂ ŞI METODELE DE
EPURARE A LOR

1.1. Poluarea apelor de suprafaţă

Pe parcursul ultimilor decenii dezvoltarea societăţii s-a realizat cu precăderea pe seama
deteriorării naturii, utilizării iraţionale a resurselor acvatice, degradării mediului şi ca rezultat a
sănătăţii populaţiei. Prin urmare, una din principalele sarcini ale societăţii a devenit protecţia
apelor realizată prin complexul de măsuri sociale, economice şi ştiinţifice, care în comun
garantează păstrarea mediului natural pentru acţiunea vitală a generaţiilor de azi şi acelor viitoare
[17, 52, 56, 57, 59, 58].
Reţeaua hidrografică a Republicii Moldova cuprinde 3085 râuri şi râuleţe în curgere
permanentă şi periodică. Ele în prezent au devenit receptorii apelor reziduale de cea mai diversă
origine [98]. Totalitatea râurilor din ţară aparţin la trei bazine hidrografice mari: bazinul fluviului
Nistru, cărui îi revine 57 % din teritoriul Republicii Moldova, r. Prut cu 24,3 % şi bazinul
lacurilor Dunărene şi a Mării Negre - 18,7 %. Majoritatea sunt afectate, în primul rând, de
factorul antropic [98, 142].
Dar procesul de poluare este mai intensificat în cazul râurilor mici ale ţării. Cele 246
râuri mici în urma poluării au calitatea apei foarte redusă [26].
Din râurile situate în limitele ţării, care au lungimea mai mare de 100 km, cele mai
poluate s-au dovedit a fi: r. Răut, Bâc, Ichel, Botna, Lăpuşna, iar din cele transfrontaliere - r.
Ialpug şi r. Cogâlnic [4, 15, 56]. Aceste bazine acvatice au o importanţă colosală în economia
ţării căci sunt sursa de irigare şi de creare a gospodăriilor pentru creşterea peştilor.

Sursele de poluare ale râurilor, de regulă, sunt legate de activitatea omului. Factorii
esenţiali sunt consideraţi deversări ale deşeurilor menajere din sectorul privat, care se
caracterizează prin conţinutul sporit de agenţi patogeni cu un potenţial epidemiologic înalt.
Scurgerile apelor reziduale a întreprinderilor industriale şi agrozootehnice precum şi migrarea
poluanţilor organici persistenţi de asemenea prezintă pericol pentru bazinele acvatice naturale
[58, p. 55]. Asupra calităţii apelor mai acţionează şi salubrizarea nesatisfăcătoare a teritoriilor,
ceea ce face posibilă pătrunderea prin apele pluviale a poluanţilor organici. În rezultat se
modifică proprietăţile organoleptice, chimice şi componenţa biologică din ape [6, 59]. În unele
cazuri poluarea râurilor este cauzată de crearea şi dezvoltarea zonelor de recreaţie [ 12, 146].

Deşi în majoritatea cazurilor apele uzate menajere şi industriale sunt trecute prin sisteme
de epurare, totuşi gradul de purificare a lor este insuficient şi în apele naturale pătrund circa 1/3
din poluanţi. După cum afirmă V. Ropot [131], în apele de suprafaţă anual deversează 475 mln

16
m3 de apă reziduală, din care 105 mln m3 sunt neepurate. În sistemul protecţiei apelor de
suprafaţă complexul de epurare a apelor uzate ocupă un loc important. Conform inventarierii
efectuate de către Inspectoratul Ecologic de Stat există 252 de staţii de epurare biologică a apelor
uzate dintre care funcţionează 93 şi doar 4 instalaţii funcţionează cu respectarea cerinţelor
ecologice [56, p.242]. Volumul apelor reziduale evacuate în râuri în perioada anilor 2007-2010 a
constituit 687 mln. m3, din care volumul maximal a celor ”convenţional pure” constituie 552
mln. m3, insuficient epurate 13,2 mln. m3, iar apele ”poluate” constituie 10-14 mln. m3 [56].
Principalii poluanţi ai râurilor sunt de regulă excesul compuşilor biogeni, reziduurile
petroliere, fenoli, detergenţi, pesticide şi microelemente. Uneori, în perioada estivală a anului în
unele segmente ale râurilor are loc ,,înflorirea,, apelor ca rezultat al dezvoltării abundente a unor
specii de alge provocată de scăderea continuă a volumului de apă şi sporirii concentraţiei
nutrienţilor [8].

Cu toate că din anii 1990 până la anul 2004 a avut loc micşorarea numărului complexelor
animaliere şi a fermelor de păsări şi anume de la 210 până la 75 de gospodării, totuşi procesul de
poluare cu substanţe azotcomponente se intensifică [58, p.55]. Reglarea scurgerii râurilor mici,
efectuată în Republică la finele anilor 60 ai secolului trecut, poate fi considerată un alt factor de
poluare a apelor [203].

Problemele ecologice ale râurilor mici sunt legate şi de folosirea iraţională a apei la
irigare, defrişarea fâşiilor forestiere de protecţie din lunca râurilor, regularizarea apei, ce
cauzează diminuarea volumului apelor curgătoare [98].

Încercările de utilizare a deşeurilor lichide zootehnice în calitate de îngrăşământ natural la

fel pot înrăutăţi calitatea apelor naturale. S-a demonstrat că irigarea terenurilor arabile cu 1600-
2400 m3/ha conduce la sporirea nitraţilor în ape şi dezvoltarea intensă în sol a microorganismelor
patogene, care nimeresc în apă în cantităţi mari [44, 162].

În acest context au fost analizate dinamicele anuale, multianuale şi sezoniere a compoziţiei

chimice a apelor de suprafaţă. Ca urmare s-a constatat că atât râurile mari cât şi cele mici sunt
extrem de poluate prin intensificarea acţiunii factorului antropic [4, 9, 39, 56, 57, 59, 66, 70].
Calitatea apei râurilor Prut, Nistru şi Dunărea în anul 2004 precum şi în anii 2007-2010,
după indicii hidrochimici nu s-a modificat şi corespunde claselor II-III ( curate până la moderat
poluate). Concentraţiile medii anuale a ionilor de amoniu au oscilat între 0,14-0,54 mgN/l, a
nitriţilor- 0,010-0,030 mgN/l, ceea ce este sub nivelul concentraţiilor maxime admisibile. S-a
determinat poluarea cu compuşii fenolilor şi cuprului. Vara, în unele bazine sunt înregistrate
cazuri de insuficienţă de oxigen [58, p. 49, 56]. Consumul biologic de oxigen de asemenea atinge
valori înalte şi oscilează între 2,7-7,1 mgO/l [97].
17
 Cu toate că în prezent are loc monitorizarea intensă a nivelului de poluare a apelor de
suprafaţă, totuşi calitatea apei râurilor mici după indicii hidrochimici rămâne a fi foarte joasă şi
corespunde claselor III (moderat poluate) şi V ( intens poluată). Valori maximale în râuri au atins
concentraţiile ionilor de amoniu, detergenţi anionici, nitriţi, nitraţi, produşi petrolieri şi
microelemente. Poluarea pronunţată s-a observat în anul 2003, când apa a corespuns claselor IV–
VI de calitate (poluată şi intens poluată până la degradată) [56, 57].

O relativă ameliorare s-a observat în anul 2004 când apele râurilor mici corespund claselor
III (moderat poluată) şi V (intens poluată). Cote maxime a atins concentraţia ionilor de amoniu
(169,2 CMA), fenoli (30,0 CMA), detergenţi anionici (8,4 CMA), CB05 (61,5 CMA) şi produse
petroliere (62,2 CMA), care au contribuit la diminuarea biodiversităţii. A fost înregistrată o
poluare sporită în r. Bâc, Răut, Cogâlnic, Lunga, Ichel şi Botna. Astfel, datorită acţiunii
factorului antropic au avut loc 12 cazuri de poluare extrem de înaltă, din care 4 - cu azot din
amoniu, 6 cazuri de conţinut redus al oxigenului dizolvat, iar 61 de cazuri demonstrează poluarea
înaltă. De exemplu, în r. Bâc deversările apelor reziduale au condus la creşterea conţinutului
nitriţilor până la 70 CMA [59, 58, p.49].
S-a constatat că peste o perioadă de 3 ani şi anume în anul 2007 apele r. Cogâlnic din aval
de or Hânceşti au fost supuse poluării cu ioni nitrit, care depăşesc CMA de 1,1, fosfaţi – de 26,9
ori, produşi petrolieri – de 3,2 ori, iar ionii de amoniu ating cantitatea de 10,5 mg/l. Totodată în
perioada estivală concentraţia ionilor de amoniu a crescut depăşind CMA de 7,3, ca rezultat al
factorului antropic [46]. Numai pe parcursul primului trimestru al a. 2007 în 14 râuri au fost
depistate 130 de depăşiri ale concentraţiilor maximal admisibile dintre care 18 cu ioni de
amoniu. În comparaţie cu aceeaşi perioadă, în anul 2006 s-a înregistrat un număr mai mare de
depăşiri ale CMA [59].
Valorificarea intensă a râurilor mici din bazinele fluviului Nistru şi a râului Prut în
gospodărirea comunală pentru deversarea apelor reziduale industriale şi comunale, a contribuit la
reducerea oxigenului din ape, creşterea CCO şi CBO5, precum şi a ionilor de amoniu NH4+ şi
microelementelor. În rezultat concentraţia de poluanţi se măreşte odată cu apropierea de gura de
vărsare a cursului de apă [34, 39].
Indicatorii de calitate obţinuţi pentru afluenţii r. Prut (Ciuhur, Larga, Sаrata, Zelionaia,
Lopatinca, Calanjir, Racovăţ, Vilia) denotă poluarea apei cu substanţe organice biochimic greu
degradabile, cantitatea cărora constituie 57-89% din cantitatea totală a substanţelor organice. Iar
cele uşor degradabile prezintă numai 11-43%. În aşa mod procesul de autoepurare este redus
considerabil. De asemenea şi în aceste obiecte acvatice sunt determinate cantităţi mari de nitraţi,
compuşii cuprului precum şi mineralizarea, care depăşeşte cea din r. Prut de 1,6-3,3 ori.

18
Circumstanţele enumerate sunt la fel rezultatul deversărilor apelor menajere, fapt ce impune
necesitatea implementării măsurilor de reducere a poluării râurilor mici [2, 38, 57, 59].
Cercetările hidrochimice efectuate de N. Goreaceva [96], în an. 2009, au accentuat faptul
că poluarea râurilor este provocată anume de factorul antropogen, care se intensifică în perioada
estivală.
Un număr mare de râuri a fost supus în a. 2007-2010 unei poluări intense ce a provocat
modificări în cenozele acvatice. Calitatea apei după indicii hidrobiologici este joasă şi
corespunde clasei III-IV, fiind între moderat poluată şi degradată [56].
Analizele schimbărilor biogeochimice a azotului şi fosforului din r. Bâc din limitele or.
Chişinău demonstrează sporirea azotului total, fosforului mineral şi a ionilor NH4+ atât în ape, cât
şi în faza solidă, unde au fost înregistrate 54,8 mg/kg N mineral. Astfel în faza solidă a
sedimentelor râului Bâc cantitatea azotului şi fosforului mineral creşte în direcţia curgerii râului
de 2-6 ori. Totodată, după cum afirmă autorul Ahmad H. [77], în urma poluării are loc reducerea
diversităţii hidrobionţilor.
Din datele expuse vedem că râurile Moldovei sunt supuse poluării intense. Acest proces
provoacă apariţia schimbărilor în algocenozele ecosistemelor acvatice [65, p. 153]. În rezultat
creşte eutrofizarea bazinelor acvatice, şi ca rezultat - reducerea diversităţii hidrobionţilor [70,
107].
În plan mondial problema poluării apelor la fel este stringentă. Un număr vast de cercetări
demonstrează agravarea stării ecologice actuale a râurilor din întreaga lume [156, 127, 145, p.
342, 146, p.90, 107, 127, 203].

În România, de exemplu, din circa 19750 km de ape curgătoare doar 7150 km corespund
din punct de vedere calitativ categoriei I, 6580 km - categoriei II şi 2700 km - categoriei III,
restul 3620 km sunt consideraţi ca degradaţi, necorespunzând nici uneia din cele trei categorii de
calitate. În rezultatul deversării apelor orăşeneşti insuficient epurate, râurile din România devin
poluate cu ioni de NH4+, NO2-, NO3- , PO4-3 precum şi cu substanţe organice, atribuite la clasa a
V de calitate [47, 48, 55].

Una din sursele de poluare a apelor de suprafaţă din România este apa reziduală de la
industria de celuloză şi hârtie. În reziduurile lichide se conţin compuşi fenolici în concentraţii
mari care sunt deversaţi în râuri. A fost demonstrat efectul nociv al compuşilor fenolici asupra
hidrobionţilor. În rezultatul cercetărilor s-a stabilit că efectul toxic nociv apare după pragul de
3,5- 4% a compuşilor fenolici. Compusul toxic în mare parte se localizează în carnea peştilor
[11].

19
 Procesul poluării apelor este comun pentru toate statele fostei URSS. Pe parcursul a 11
ani a fost cercetată starea ecologică a 62 râuri din Ucraina, Belorusia şi Rusia. În rezultat s-a
constatat că o mare parte a râurilor investigate conţin cantităţi înalte a circa unsprezece indici
chimici, printre care se enumără şi substanţele biogene [183].

Caracteristica amplă a râurilor mici din regiunea Iaroslavli efectuată de M. Gapeeva şi

colaboratori, demonstrează că apele râului Latca sunt afectate de factorul antropic prin
deversările apelor bogate cu microelemente, compuşi organici şi substanţe petroliere. În urma
poluării sedimentele din acest râu conţin până la 92 mg/kg substanţă organică, aproximativ 636
mg/kg substanţe petroliere. Concentraţia ionilor de zinc atinge 127mg/kg, iar ionii de cupru şi
plumb nu depăşesc 11 mg/kg. Ca rezultat are loc modificarea morfologică a comunităţilor
bentosului şi apariţia mutaţiilor în aparatul bucal al larvelor [90, 91].

S-a constatat că râurile Don, Ţna, Celnovaia, Ciornaia, din regiunea Voronej, sunt tot mai
mult afectate de factorul tehnogen, fapt care a iniţiat reducerea biodiversităţii şi eutrofizarea
apelor. Remarcabile sunt investigaţiile efectuate de T. Bolibuh [83], ce vizează compoziţia
hidrochimică a apei r. Catuni (Rusia). S-a stabilit că factorul esenţial de poluare a râului este
crearea zonelor de recreaţie. Totodată are loc afectarea râului Teniga prin sporirea cantităţii
nitraţilor în apă până la 40 mg/l, ceea ce a contribuit la eutrofizarea intensă.

Râurile din Franţa la fel sunt afectate de factorul antropogen. Astfel 1857 km din
lungimea lor sunt moderat poluate, 428 - poluate, iar 174 km şi extrem de poluate [150].

Cercetările hidrochimice a râurilor din Izrael şi Egipt la fel demonstrează poluarea apelor
cu substanţe biogene şi uleiuri [156, 170].

După cum vedem din datele expuse, concomitent cu modificările hidrochimice a apelor în
urma poluării survin schimbări atât în biocenozele acvatice, cât şi în sistemul sedimentar. Din
cercetările efectuate de E. Zubcova [69], observăm poluarea apei râurilor cu ioni de zinc, cupru,
nichel şi plumb, iar în depunerile subacvatice cantitatea lor este de 2-7 ori mai mare decât în sol.

În locurile confluenţei cu apele reziduale eluviile acumulează compuşii biogeni şi

microelementele. În acest domeniu sunt remarcabile lucrările autorului V. Rusu [50, 51], în care
sunt descrise compoziţia chimică, dinamica, mobilitatea, capacitatea de acumulare şi migrare a
formelor de azot, fosfor şi a microelementelor din eluviile r. Prut şi fl. Nistru.

În apele r. Tomi ca rezultat al poluării apelor a fost constatată reducerea numărului de

hidrobionţi din fitobentos şi acumularea unor substanţe toxice în sedimentele eluviale. Totodată
are loc şi redistribuirea algelor bentonice [90, 127, 155]. Acest proces este specific şi majorităţii
comunităţilor de organisme din râurile ţării noastre. Din datele analizate concludem că procesul
20
poluării apelor este comun pentru întreaga Planetă iar factorul esenţial rămâne a fi antropogen.
Astfel este necesar de a analiza calitatea apelor naturale pentru a interveni la soluţionarea
problemelor stringente.

1.2. Rolul comunităţilor de alge în bioindicaţie

Poluarea intensă a apelor conduce la sporirea cantităţii substanţelor organice, reducerea
oxigenului dizolvat şi schimbarea pH-ului apei. Toate acestea influenţează negativ asupra
răspândirii şi dezvoltării algelor [65 p. 153, 112]. Structura taxonomică a fitoplanctonului este în
strânsă legătură cu compoziţia hidrochimică a apei deoarece algele sunt componenţii de bază ai
ecosistemelor acvatice care constituie cea mai importantă treaptă în lanţurile trofice cu funcţia de
furnizare a oxigenului şi a substanţelor organice primare [65, 66, 85, 216].
Studierea comunităţilor de alge ale râurilor prezintă interes în soluţionarea problemelor
ecologice şi de monitorizare a calităţii apelor [9, 10, 27, 28, 200].
În investigaţia algoflorei bazinelor acvatice au adus contribuţia mai mulţi specialişti din
ţara noastră, dintre care de problema frecvenţei, abundenţei şi structurii algocenozelor
fitoplanctonice au fost preocupaţi profesorul V. Şalaru, P. Obuh, L. Ungureanu, Grabco N.,
Nedbaliuc B., Cocârţă P., Danilov I., Ungureanu I. ş.a., care în multiple lucrări au elucidat
diversitatea specifică şi gradul de saprobitate a algelor [9, 19, 40, 41, 42, 63, 67].
O contribuţie deosebită în această privinţă le aparţine tinerilor specialişti, care au studiat
componenţa algoflorei râurilor, rolul lor în procesul de epurare a apelor, precum şi clasificarea
saprobiologică a comunităţilor algale [13, 27, 28, 29, 30, 31].
Analiza lucrărilor publicate în acest domeniu demonstrează că în comparaţie cu anii 60 ai
secolului trecut, în majoritatea ecosistemelor acvatice a avut loc reducerea diversităţii
fitoplanctonului, a efectivului numeric şi biomasei algelor [68, 107, 168]. Cauza principală a
micşorării diversităţii florei acvatice este, în primul rând, factorul antropic [112]. Astfel, în
prezent problema prioritară a societăţii este păstrarea biodiversităţii prin dezvoltarea
biotehnologiilor noi de cultivare a algelor in-situ [49].

În rezultatul poluării, de regulă, se dezvoltă masiv speciile tolerante la excesul

compuşilor organici, ceea ce provoacă ”înflorirea” apei [107, 136, 159]. În legătură cu
eutrofizarea antropogenă se atrage atenţia tot mai mult la dezvoltarea în masă a algelor verzi şi
cianofite urmate de numeroase diatomee [107, 119, 170, 201, 202]. Dar în zonele reglate ale
râurilor se dezvoltă, în primul rând, cianofitele [142].
Bazinele hipereutrofe se caracterizează prin numeroase euglenofite, ce indică apei
culoarea verde [107]. În Anglia au fost studiate ”apele roşii” provocate de dezvoltarea intensă a
21
speciei Alexandrium tamarense, sau A.minutum, în SUA culoarea roşie a apei a fost provocată de
dezvoltarea masivă a speciei Pyrodinium bahamense. În Canada s-a studiat fenomenul
”înfloririi” apei provocată de dezvoltarea algelor genului Pseudonitzschia, iar în Florida s-a
constatat o dezvoltare abundentă a algei Karenia brevis [93, 211]. În perioada estivală şi toamna
diversitatea speciilor, de regulă, creşte, iar iarna şi primăvara scade [95].
În majoritatea algocenozelor predomină bacilariofitele urmate de cianofite şi clorofite
[156, p. 257, 184]. Diatomeele se dezvoltă bine în apele cu nivelul scăzut de iluminare, de aceea
ele predomină în apele râurilor. După cum afirmă E. Mitrofanova în unele sectoare ale râurilor
bacilariofitele constituie 96,2% din diversitatea algelor [104, 119].

În Moldova din filumul Bacillariophyta cel mai frecvent se întâlnesc speciile genului
Stephanodiscus, Melosira, Synedra, Gomphonema, Nitzschia, din euglenine – speciile genului
Euglena, iar din clorofite - Scenedesmus quadricauda, Scenedesmus acuminatus, Tetrastrum
glabrum, precum şi speciile genurilor Pediastum, Lagercheimia, Ankistrodesmus, Oocystis, ş.a.
Din cercetările profesorului V Şalaru şi a L.Ungureanu vedem că cantitativ, fitoplanctonul
înregistrează variaţii în limite mari ale efectivului numeric şi biomasei, fenomen provocat de un
şir de factori de mediu, inclusiv şi cel antropic [166, 141, 142].

În comunităţile fitoplanctonice, de regulă, predomină diatomeele care ating apogeul

dezvoltării iarna şi toamna provocând înflorirea apei. Proporţiile sunt însă incomparabile cu
”înfloririle” provocate de algele cianofite, care sunt iubitoare de căldură şi predomină în
majoritatea cazurilor vara [65, 140].
În apa râurilor mari predomină de regulă diatomeele şi algele verzi. Algele cianofite se
dezvoltă predominant în perioada estivală [67]. Algoflora afluenţilor r. Prut în sectorul medial
este foarte bogată şi enumeră 317 specii. În apele r.Vilia, Larga, Lopatnic, Draghişte, Racoveţ,
Ciuhur cele mai bogate sunt diatomeele cu 31,5% din numărul total de specii. Dar analiza
dinamicii multianuale a algoflorei relevă reducerea biodiversităţii speciilor [2].
Cercetările fitoplanctonului r. Râut au evidenţiat predominarea numeroaselor clorofite
urmate de bacilariofite. Din punct de vedere cantitativ fitoplanctonul variază în limite mari, ceea
ce este provocat de diverşi factori. Cercetările sezoniere au demonstrat predominarea
diatomeelor în perioada rece a anului [67, 68].
În statele apropiate ţării noastre structura algoflorei este similară [191]. Într-un şir de râuri din
Rusia: Obi, Irtâş, precum şi în apele altor râuri algele diatomee constituie peste 50% din
algofloră [119]. Un număr mare de râuri din Ucraina dispun de o algofloră bogată, care enumeră
peste 200 specii. În structura taxonomică predomină clorofitele urmate de diatomee şi

22
euglenofitele. În urma acţiunii factorului antropic predomină cianofitele şi anume speciile
genului Oscillatoria şi Anabaena. [145, 146].

Apele din România sunt adesea supuse procesului de “înflorire” cu speciile genurilor
Aphanizomenon, Anabaena, Microcystis, etc. Sub influenţa presingului antropic se reduce
diversitatea macrofitelor, deşi ele prezintă fâşii filtratoare pentru ecosistemul acvatic [202].

La baza evaluării stării ecologice a apelor stau studiile indicelui saprobiologic a

fitoplanctonului, fitobentosului, macrozoobentosului, peştilor, deci a tuturor componentelor
biotei acvatice [107, 184].

În rezultat au fost întocmite listele speciilor de alge indicatoare. Ele sunt în completare
continuă, dar cele mai remarcabile sistematizări sunt efectuate de Pantle-Buc, Sladicek,
Watanabe, Barinova, după care se conduc cercetătorii algologi contemporani [42, 67, 78, 79, 80].
Conform afirmaţiilor autoarei Niculina T., toate sistemele nominalizate redau acelaşi rezultat în
clasificarea apelor şi sunt universale [123].

Sunt cunoscute mai multe metode de determinare biologică a gradului de poluare. În

lucrările lui Watanabe, [227], găsim gruparea originală a diatomeelor după o sistemă nouă, unde
pentru fiecare taxon a fost determinat indicele de toleranţă( D ) care redă rezistenţa organismului
la poluanţi. Astfel cu cât este mai mic acest indice, cu atât organismul este mai rezistent la
poluarea organică. Cea mai rezistentă algă s-a dovedit a fi Nitzschia palea, la care D=0, pe când
valoarea maximală poate ajunge la D=100. În dependenţă de mărimea indicelui D algele sunt
saprofile - când D este cuprins între 0-29, eurisaprobe (30-74) şi saproxene (75-100).

În Republica Moldova, sunt intens efectuate cercetări în domeniul bioindicaţiei [2, 20, 42].
În linii generale după indicii hidrobiologici râurile Moldovei aparţin claselor IV-V de
calitate – moderat poluată şi degradată. Poluarea mai intensă are loc, de regulă, vara în porţiuni
ale r. Bâc dintre s. Sângera şi s. Calfa. Râurile Lunga, Ciuhur, Camenca, Molochiş, Botna,
Turunciuc corespund claselor III şi IV de calitate, iar râurile Cogâlnic şi Ichel – clasei IV.
Ponderea speciilor β – mezosaprobe este mare în majoritatea râurilor dintre care se enumeră
fluviul Nistru, r. Răut, Bâc, ceea ce indică poluarea apelor în perioada estivală [67, 68].

Caracteristica saprobiologică a hidrobionţilor din râurile judeţului Prahova (România) arată că

pentru fitoplancton şi zoobentos apa este de calitatea IV-a, ceea ce reflectă o impurificare
puternică, încadrându-se in zona - mezosaprobă, iar valoarea indicelui saprob pentru fitobentos
indică o impurificare moderată, până la critică, caracteristică zonei - -mezosaprobă [55]. În
23
râurile Bârlad, Elan, Prut se observă un indice saprob înalt iar diversitatea specifică a algoflorei
este redusă . Investigaţiile autoarei M. Navrotescu redau indicele saprob înalt a algoflorei fapt ce
confirmă poluarea antropogenă, totodată a fost analizată atribuţia algelor planctonice din r. Jijila
în epurarea apelor [37, 38, 39].

Analiza saprobiologică a algoflorei unui şir de râuri din Ucraina, Belorusia şi Rusia a
clasat apele în a III grupă de calitate. Indicele saprob, după sistema lui Pantle Buck, în aceste ape
oscilează între 1,76-2,24, ceea ce prezintă poluarea organică a apelor [183].

În r. Don şi într- un şir de râuri mici din Rusia poluarea apelor a fost determinată la fel
prin analiza saprobiologică a algoflorei. S-a constatat că spectrul indicelui saprob oscilează între
1,5-2,5 şi apa este, de regulă, moderat poluată. Factorul antropogen a schimbat caracterul reofil a
cenozelor algale în limnofil, iar în ape predomină speciile β-mezosaprobe cu indicele de
saprobitate 1,5-2,7 [75].

Caracteristica ecologică a apelor râurilor din regiunea Krasnoiarsc a fost efectuată pe

baza analizei a 313 specii de alge identificate dintre care peste 40 % sunt indicatorii calităţii apei.
Astfel 35% sunt specii β-mezosaprobe şi indică poluarea moderată, iar 10% din specii indică
nivelul ridicat de poluare organică atribuite la zona α-mezosaprobă. În aceste râuri apele sunt
eutrofe până la hipertrofe. În Râul Bugaci poluarea a condus la dezvoltarea masivă a speciei
tolerante: Anabaena flos-aque , fapt ce a înrăutăţit calitatea apelor [107]. În scopul aprecierii
calităţii apelor de suprafaţă Tcacenco, F. a efectuat clasificarea saprobiologică a
macrofitobentosului. S-a constatat că taxonii mezosaprobi ocupă 44% iar cei polisaprobi, care
determină poluarea excesivă a apelor, deţin 15,4%. Astfel se poate vorbi despre poluarea
organică a apelor în care o mare atribuţie are factorul antropic. Similară este situaţia
hidrobiologică a râurilor din Izrael, unde la fel predomină algele β (beta) şi (alfa) mezosaprobe
[156, p. 257].

Multitudinea cercetărilor realizate au permis de a afirma că în urma poluării apelor are

loc succesiunea speciilor din algocenoze cu tendinţa spre predominarea speciilor α-β şi α
mezosaprobe sau polisaprobe, fapt care denotă poluarea apei cu substanţe organice.

1.3. Structura algocenozelor apelor reziduale

Pentru a determina care organisme pot contribui mai efectiv la procesul de epurare a fost
cercetată structura algocenozelor apelor reziduale din bazinele staţiilor de epurare a diferitor

24
întreprinderi. S-a constatat că diversitatea specifică şi abundenţa algelor depinde de compoziţia
chimică a apelor reziduale. În linii generale apele stocate în bazinele de acumulare conţin
cantităţi mari de substanţe biogene, microelemente şi substanţe organice. De exemplu, apele
menajere dispun de peste 50 mg/l ioni de amoniu, (0,122-1,0 mg/l ) nitriţi, 25-30 mg/l nitraţi, (1-
23mg/l) fosfaţi şi cantităţi foarte mari a substanţelor organice, care depăşesc 100 mgO/l [1, 5, 23,
25, 138].
Apele reziduale de la industria chimică la fel dispun de valori înalte a oxidabilităţii şi a
azotului total care depăşeşte 70 mg/l [71]. Compoziţia chimică a apelor reziduale din or. Alma -
Ata se caracterizează prin рН 6,8 - 7,8, mirosul este de 5 baluri, culoarea, de regulă ,cafenie,
oxigenul dizolvat lipseşte, CBO este de peste 60 mgO/l iar concentraţia amoniacului întrece 13
mg/l. În aşa condiţii se dezvoltă bine speciile genului Chlorella [106].
În apele reziduale a or. Minsk predomină de regulă clorococoficeele din genurile
Micractinium, Raphydonema, Chlorella şi unele euglenofite. Cele mai răspândite s-au dovedit a
fi Euglena acus, Euglena viridis [87].
Pe câmpurile de filtrare a staţiilor de epurare a apelor menajere o răspândire înaltă au
reprezentanţii genului Euglena, Strombomonas, Chlamydomonas, Scenedesmus, Nitzschia,
Chlorella, şi multe alge cianofite din genurile: Oscillatoria şi Phormidium precum şi
filamentoase verzi ce aparţin genurilor: Oedogonium, Cladophora, Ulotrix etc. [116].
În anul 2007 au fost cercetate bazinele de epurare a apelor reziduale a or. Ufa, unde s-au
depistat 40 specii de alge. Din ele mai răspândite sunt Oscillatoria agardhii, Microcystis
aeruginosa, Trachelomonas sp, Chlorella vulgaris, Chlamydomonas sp.. Majoritatea speciilor
sunt betamezosaprobe [88, 144].
Cu mult mai poluate sunt apele reziduale de la complexele zootehnice. În ele cantitatea
sărurilor este de 1-3g/l, fosfaţii - în jur la 23 mg/l iar CCO poate ajunge la 10000 mgO/l [44, p.
16, 23].
În apele reziduale de la complexele de porcine predomină de regulă speciile genului
Chlorella, Scenedesmus, Ankistrodesmus, iar în perioada estivală o dezvoltare maximală a atins
alga Micractinium pusillum. Iarna algoflora este dominată de bacilariofite din genurile Navicula,
Nitzschia iar primăvara adesea se dezvoltă euglenofitele [62, 190]. În apele reziduale de la
bovine, după cum relatează Dege A., o abundenţă mai mare au clorofitele [100]

În apele din bazinele de epurare a fabricii de zahăr predomină microalgele din clasele
Chlorococcophyceae şi Volvocoophyceae filumul Chlorophyta, precum şi din filumurile
Bacillariophyta, Cyanophyta şi Euglenophyta. Majoritatea speciilor sunt beta-mezosaprobe [29,
31].

25
 În apele reziduale a unui complex chimic din Rusia în comunităţile algale predomină
speciile genurilor: Phormidium şi Synechocystis. Ele formează pelicule pe suprafaţa apei şi se
depun pe pereţii bazinelor de epurare [135].

În algoflora unor bazine de acumulare din Buhara (Uzbechistan) au fost identificate 382
specii de alge cu predominarea diatomeelor – 163 specii, urmate de 132 cianofite şi 72
euglenofite. Din numărul total de specii, 106 sunt indicatoare a saprobităţii, din ele majoritatea -
59,4% sunt betamezosaprobe. Cele mai multe specii indicatoare sunt din diatomee cu 50%,
urmate de numeroase clorofite - 25 %. Din totalitatea clorofitelor 59,4% sunt specii
betamezosaprobe, care indică gradul moderat de poluare [130].
Algoflora bazinului biologic de la fabrica de alcool din Harcov este foarte bogată. Au fost
depistate 554 specii şi varietăţi intraspecifice de alge din care cele mai diverse sunt diatomeele
cu 206 specii urmate de reprezentanţii filumului Chlorophyta – 141, Cyanophyta – 54,
Euglenophyta – 94, Xanthophyta – 31, Dinophyta – 17, Chrysophyta – 10, Cryptophyta – 1
[103]. Cele mai răspândite specii sunt Cocconeis placentula cu frecvenţa de răspândire (69,7 %),
Amphora ovalis şi Rhopalodia gibba (câte 66,7 %), Synedra capitata şi Cymbella lanceolata
(câte 60,6 %), Gomphonema acuminatum var. coronatum. (51,5 %), Melosira varians (47,0 %).
Din algele verzi predomină Didymocystis planctonica cu o frecvenţă de 69,7 %, Crucigenia
tetrapedia (68,2 %), Ankistrodesmus falcatus var. spirilliformis (65,2 %). O răspândire mai largă
a avut xantofita Vischeria stellata cu 40,9 %. Euglenofita cu o frecvenţă înaltă a fost –
Trachelomonas planctonica (30,3 %). Din componenţa filumului Cyanophyta coeficientul
maximal de răspândire are Phormidium molle (19,7 %).
Apele reziduale de la combinatele petroliere conţin cantităţi ridicate a ionilor de clor,
sulfaţi şi ioni de crom. În aşa ape au fost depistate doar 12 specii de alge: Scenedesmus
acuminatus, Volvox polychlamys, Synedra ulna, Pinnularia viridis, Phormidium retzii,
Oscillatoria nigra, Bodo minimus, Mastigamoeba reptans, Mayerella lacona, Polychous
taskiculatum, Cyclidium citrillus şi alte. În rezultatul dezvoltării algelor s-a constatat reducerea
considerabilă a produşilor petrolieri [126].
La staţia de epurare din mun. Chişinău o frecvenţă mai înaltă au avut clorofitele din
genurile Ankistrodesmus şi Scenedesmus. În sezonul rece însă au predominat cianofitele din
genul Phormidium [14, 64].
Toate aceste date demonstrează posibilitatea utilizării speciilor microscopice de alge, în
special a clorofitelor, în procesul de epurare a apelor reziduale şi celor menajere.

26
1.4. Procedee şi metode fizice, chimice şi biologice de epurare a apelor reziduale
Începutul cercetărilor consacrate tratării apelor uzate orăşeneşti pot fi plasate pe la mijlocul
anilor 1800, când în Franţa au apărut primele decantoare pentru separarea particulelor solide în
suspensie. Practic concomitent în Europa şi America de Nord, erau deja generalizate câteva metode
de epurare: mecanică şi biologică, care sunt utilizate actualmente. Aceste procedee se bazau pe
filtrarea apei uzate prin diverse medii poroase şi infiltrarea ei în sol, ceea ce constituie astăzi una
dintre metodele de epurare alternative [24, 187, 195].
Progresul industrial a impulsionat cercetarea în vederea epurării cât mai eficiente a apelor
uzate. Au fost utilizate pe larg filtrele biologice şi bazinele de aerare cu nămol activ. La ora actuala,
o staţie de epurare orăşenească cu eficienţă sporită este structurată pe cel puţin următoarele trepte
de epurare: mecanică, chimică şi biologică [1, 25, 138].
S-a demonstrat că dezvoltarea bacteriilor anaerobe conduce la reţinerea particulelor de
grăsime din apele reziduale, totodată se reduce la 92% cantitatea fenolilor cu obţinerea metanului
[149].
Prima treaptă de epurare deci este mecanică. La această etapă se petrece separarea
particulelor solide de dimensiuni mari prin filtre speciale, de asemenea se dezlocuieşte fracţia
petrolieră şi cea sedimentată [25].
Următoarea treaptă de tratare a apelor este cea fizico-chimică în rezultatul căreia se separă
particulele foarte mici prin coagulare sau flotare. De asemenea este utilizat cărbunele care contribuie
la reducerea până la 91% a substanţelor în suspensie iar CCO scade cu 79% [193].
Metodele chimice de epurare a apelor menajere sunt pe larg utilizate în diferite ţări. Ele
constau din aplicarea reagenţilor chimici care conduc la neutralizare, oxidare sau reducere,
sedimentare şi alte procese în urma cărora apa devine mai curată [25 p. 9-33].
Luând în consideraţie că epurarea chimică este costisitoare, în practica de tratare a apelor
uzate, pe lângă metodele mecanice şi chimice se aplică şi cele biologice sau biochimice cu
utilizarea algelor, nămolului activ şi biodermei [186, 189]. În aşa mod se realizează îndepărtarea
compuşilor de azot şi fosfor precum şi reducerea oxidabilităţii apelor[161, 188]. Reziduurile lichide
de diferită provenienţă sunt salubrizate în anumite instalaţii numite sisteme de epurare, unde în
perioada estivală are loc procesul de înflorire a apelor – fenomen provocat de dezvoltarea abundentă
a algelor. Biofiltrele sau câmpurile de filtraţie care funcţionează pe baza activităţii bacteriilor
saprofite, algelor microscopice şi filamentoase, precum şi a plantelor vasculare [157, 182, 208, 217].
În condiţii naturale epurarea apelor este bazată pe activitatea diferitelor organisme, care
utilizează unii poluanţi, sau îi oxidează cu participarea oxigenului ce se elimină în urma
fotosintezei [31, 86].

27
 Metabolismul algal şi bacterian este cel mai important proces ce asigură degradarea
substanţelor organice din ape. Totodată ca sursă de fosfor algele pot utiliza chiar şi detergenţii
sintetici [89, p. 19]. Unele alge distrug zaharidele, aminoacizii, pectinele şi fenolii din ape [116].
Dezvoltarea algelor, după cum vedem, are un rol pozitiv în epurarea apelor, deşi latura
negativă este cauzată de creşterea exagerată a efectivului numeric, ceea ce conduce la poluarea
biologică a apei, fapt care conduce la poluarea biologică a apei [65, p. 151].
În prezent se cunosc instalaţii de epurare a apelor menajere, care activează în SUA şi sunt
create pe baza ecosistemelor artificiale, unde sunt antrenate peste 2000 specii de organisme. În aşa
sisteme sunt incluse alge, bacterii, plante superioare acvatice, peşti, moluşte. Aceste organisme sunt
menţinute la iluminare şi barbotare permanentă. După cum afirmă J. Todd [54], în rezultat are loc
reducerea ionilor de amoniu de la 14 mg/l până la 0,25 mg/l iar a azotului total de la 37 mg/l la 2,2
mg/l.
Din cele expuse mai sus vedem că metodele biologice satisfac în acelaşi timp cerinţele
dezvoltării durabile, care este baza politicilor actuale de mediu şi sunt cele mai rentabile acţiuni de
salubrizare a calităţii apelor.
Încă din a doua decadă a secolului trecut interesul sporit faţă de epurarea apelor anume cu
algele microscopice a generat un şir de lucrări în întreaga lume [71, 160, 164, 122]
Elaborarea şi perfecţionarea metodelor de cultivare în masă a algelor a permis utilizarea
microalgelor pentru intensificarea proceselor de autoepurare a apelor uzate. Din algele
microscopice cele mai apreciate în procesul epurării apelor sunt clorofitele, euglenofitele şi
cianofitele [61, 71, 87, 100, 105, 159]

Numeroase investigaţii cu culturile de microalge au demonstrat că ele sunt capabile de a

reduce oxidabilitatea apelor, de a asimila nu numai compuşi biogeni dar şi ionii metalelor grele,
elemente radioactive, uleiuri etc. [170, 205, 221]. Algele microscopice verzi: Scenedesmus
obliquus şi S.accuminatus descompun cianidele şi rodanidele din mediul de cultivare [87].
A fost demonstrată contribuţia pozitivă a culturilor de Chlorella vulgaris şi Scenedesmus
obliquus la reducerea oxidabilităţii apelor. În a 12 zi de cultivare au fost obţinute cele mai bune
valori ale epurării. Oxigenul generat de alge a sporit până la 15,12 mgO/l pe când în proba
martor numai până la 3,8 mgO/l [71]. Din cercetările recente s-a confirmat că apele naturale
poluate pot fi cu succes epurate prin inoculare cu monocultură de Chlorella vulgaris. În urma
dezvoltării acestei specii deja la a patra zi concentraţia ionului de amoniu scade cu 39%, pe când
în proba martor numai cu 9%, iar azotul total se reduce până la 20% [82].

28
 Speciile de alge verzi (Chlorella vulgaris, Scenedesmus sp.), în asociaţie cu cianofitele
Oscillatoria sp., Anabaena sp. şi diatomea Navicula radiosa inoculate în apele ce conţin 1200
mg/l substanţe în suspensie în decurs a 5 minute reduc cantitatea lor până la 6,2 mg/l [125].
Dezvoltarea abundentă pe ape reziduale a speciilor genului Chlorella şi Scenedesmus este
provocată, în primul rând, de conţinutul dioxidului de carbon, care rezultă din descompunerea
substanţelor organice. Însăşi biomasa algelor microscopice colectată în urma epurării apelor
menajere poate fi folosită în agricultură în calitate de îngrăşământ organic în scopul sporirii
fertilităţii solului [60, 61].

Apele poluate cu diverşi compuşi cum ar fi: anilina, fenalanin, nitrobenzol etc. sunt
supuşi reducerii sub acţiunea algelor microscopice din plancton. Din experimentul lui N.
Aisdaicer [73], reiese că algele microscopice reduc compuşii detergenţilor din ape, iar Euglena
gracilis micşorează până la 70% cantitatea metalelor grele din mediu în timp de 63 zile [206].

Policultura de alge: Chlorella pyrenoidosa şi Scenedesmus obliquus la a 6 zi de

dezvoltare sporeşte cantitatea oxigenului dizolvat de 10 ori, oscilând între 1,84 – 10,32 mgO/l.
3
Totodată în doar 24 ore din volumul de 100 m de ape epurate se poate obţine 225-272 kg de
biomasă algală [130].

Odată cu autoepurarea apelor reziduale încărcate organic are loc obţinerea

biohidrogenului, valoarea energetică a cărui se estimează la 143 kJ/g ce depăşeşte de trei ori
valorile metanului (56 kJ/g). După cum relatează Mirel I. şi colaboratorii [32], activitatea
hidrogengeneratoare au următoarele alge verzi crescute pe ape reziduale: Scenedesmus obliquus,
Chlorococcum littorale, Platymonas subcordiformis, Chlorella fusca şi Clamydomonas
reinhardtii. Astfel algele au importanţă dublă ce constă în tratarea apelor şi furnizarea
biocombustibilului.
Influenţa apelor reziduale asupra dezvoltării algelor clorococoficee a fost studiată şi de
Deoghe A. care a demonstrat că azotul nitrit nu influenţează radical asupra dezvoltării algelor
[100]. Încă în a doua jumătate a secolului trecut a fost demonstrată eficacitatea epurării apelor
reziduale de la complexele zootehnice cu algele: Oscillatoria brevis, Nostoc linkia şi Nostoc
muscorum. Aceste alge în mediu cu adaos a 15 % ape reziduale se dezvoltă cel mai bine şi
contribuie la scăderea cu 82-84% a CCO, cu 70-90% a azotului mineral şi până la 85 % a
azotului total [100].
În decursul anilor 1980-1990 în Moldova a fost efectuată o serie de experienţe de epurare a
apelor reziduale de la complexele zootehnice prin inocularea algelor microscopice: Chlorella
vulgaris, Scenedesmus spinosus, Scenedesmus acutus, Chlamydomonas sp., Kirchneriella
obessa, Monoraphydium convolutum şi Synechocystis salina. Analiza rezultatelor a arătat, că
29
cantitatea azotului s-a redus până la 98%, fosforului - până la 95-99% şi a oxidabilităţii la 92-
94%. Speciile de Chlorella cultivate pe apele reziduale în condiţii de laborator micşorează
oxidabilitatea la 89-92%, iar cantitatea formelor minerale de azot până la 80-90% [120, 143].
Paralel au fost efectuate cercetările biocenozelor algo-bacteriene ale apelor reziduale. S-a
constatat că dezvoltarea bacteriilor stopează creşterea pH-ului apei, care sporeşte în urma
dezvoltării algelor. Alga, Synechocystis salina, asimilează până la 70% din azotul total şi reduce
concentraţia bicarbonaţilor la 60%, iar cantitatea azotului mineral descreşte în mediul cultural de
la 220 mg/l până la 1,4 mg/l [120].

O altă algă clorofită - Dunaliella salina prin dezvoltarea sa reduce semnificativ

concentraţia ionilor dicarbonat, nitrat şi sulfat. Cantitatea acestor compuşi scade la a 10-a zi cu
80- 88%. Însăşi nitraţii din mediu se reduc la a treia zi de la 282 până la 42 mg /l, iar la a 10-a zi
în ape rămân doar 56,3% din cantitatea iniţială [3]. Autorul A. Lelecov a constatat, că la
creşterea unui gram de algă Dunaliella salina se consumă 140 mg nitraţi [115].

După cum relatează Ulanova A. [137], speciile Tetaselmis viridis, Pseudonitschia

delicatissima, asimilează o cantitate mare de azot organic şi anorganic din apele cu exces de
glicină, nitraţi şi uree.
În ultimii ani cianofitele sunt tot mai mult antrenate în epurarea apelor poluate [61, 197].
S-a stabilit că speciile genurilor Anabaena, Anabaenopsis, Nostoc, Cylindrospermum reduc
cantitatea fosfaţilor, nitraţilor şi a ionilor de amoniu până la 92%, iar uneori total. Multiplele
cercetări au demonstrat că cele mai bune rezultate în epurare au fost obţinute în a 12-14 zi de
cultivare, când cantitatea fosfaţilor scade cu 84,6 %, iar a ionilor de amoniu până la 92% [13].
Alga Spirulina platensis de asemenea contribuie la epurarea apelor reziduale. În perioada de
creştere alga reduce fosfaţii până la 50% (de la 77,0 până la 41mgP/l) şi asimilează 18,73mgP la
1 g de biomasă [94].
Studierea epurării apelor poluate cu consorţii ale algelor cianofite a demonstrat că cele
mai active sunt speciile Synehocystis minuscula, Synechococcus elongatus şi Phormidium
tenuissimum. Dezvoltarea intensă a acestor alge conduce la reducerea de până la 78% a
substanţelor petroliere. În rezultat sporeşte de 1,5 ori cantitatea oxigenului dizolvat în apă, ceea
ce reduce oxidabilitatea, iar biomasa algelor creşte de 1,8-2,8 ori [135].

1.4.1. Utilizarea algelor macroscopice şi a plantelor superioare acvatice în procesele de

epurare a apelor poluate
De rând cu algele microscopice în tratarea apelor reziduale tot mai mult sunt utilizate
plantele superioare acvatice şi algele filamentoase verzi. Unii autori menţionează, că plantele
30
superioare acvatice intensifică procesul de epurare a apelor poluate în timp mai scurt decât algele
monocelulare, dezavantajul utilizării cărora fiind separarea dificilă a biomasei [23, 117, 129,
171, 192, 219].

Rolul plantelor superioare acvatice în procesul de epurare a apelor reziduale a fost

cercetat mai intens în a doua decadă a secolului trecut. Remarcabile sunt cercetările efectuate de
D. Abdulaev, care a demonstrat, că în timp de 24 ore Lemna minor reduce până la 80 %
cantitatea fosforului din ape, a formelor azotului - la 65%, iar CCO scade de la 120 până la 12
mgO/l. Totodată s-a constatat că Potamogeton pusillus şi P crispus prin dezvoltarea pe apele
reziduale reduc fosfaţii până la 67% în timp ce cantitatea oxigenului creşte până la 12,8 mgO/l.
În experienţele de epurare unele specii de Phragmites australis şi Typha sp. (stuful, papura)
contribuie la reducerea fenolilor şi a compuşilor aromatici [72].

Apele poluate,care conţin 140 mg/l de substanţe organice şi până la 500 mg/l produşi
petrolieri sunt epurate mai efectiv cu un grup de plante superioare acvatice: Pragmites
communis, Typha laxmanii, Nasturtium fontanum, Potamogeton pusillus şi, Lemna minor . La a
5-a zi de analiză s-a constatat creşterea cantităţii oxigenului dizolvat din apă până la 11,2 mgO/l.
Specia Nasturtium fontanum reduce CCO până la 44,6 mgO/l. La a 10-a zi de cultivare a unor
specii de Potamogeton CBO se reduce de la 72,2 până la 9,78 mgO/l, iar oxidabilitatea scade la
50% [148].

În rezultatul dezvoltării algelor Cladophora, Spirogyra, Oedogonium este furnizat activ

oxigenul, necesar pentru oxidarea bacteriană a substanţelor poluante şi pentru respiraţia
hidrobionţilor. În dependenţă de conţinutul iniţial a compuşilor biogeni şi perioada de expoziţie
a inoculatului a fost urmărită dinamica compuşilor azotului din apele poluate, cantitatea cărora,
în cele din urmă, scade până la 62-68%. Rezultatele cercetărilor demonstrează reducerea mai
intensă a azotului amoniacal, asimilat în 24 ore până la 14mg/g biomasă, decât a celui nitric care
se asimilează de două ori mai puţin în acelaşi interval de timp ( până la 7 mg/g biomasă), iar
ionii de fosfor se asimilează până la 1,5 mg/g biomasă [86].
Cercetările autorilor I. Vaisman şi E. Calinina demonstrează, că cele mai productive
tulpini crescute pe apele reziduale menajere sunt Vallisneria spiralis şi Potamogeton crispus. În
urma inoculării a plantelor nominalizate timp de 240 minute a fost observată reducerea sărurilor
de azot până la 97%, iar a celor de fosfor - la 99% [84, 108, 109, 110].

În momentul actual sunt acumulate multe rezultate ce demonstrează posibilitatea tratării

secundare a apelor reziduale cu alge filamentoase şi plante superioare acvatice [171, 189, 213].

31
 În acest scop pe larg se utilizează bazine biologice, în care tot complexul de hidrobionţi
prezintă biofiltrul natural. La dezvoltarea intensă a comunităţilor de macrofite s-a înregistrat
reducerea de până la 60 % a substanţelor organice, 11,3 % a durităţii apei, 82,9 % a substanţelor
petroliere. Concomitent dispare la 87,8% flora bacteriană patogenă [129]. Scurgerea regulată a
apelor reziduale în heleşteie, contribuie la ridicarea productivităţii fitoplanctonului precum şi a
peştilor. Cercetările efectuate în Ungaria au arătat că algele reduc compuşii fosforului şi a
carbonaţilor din apă şi apoi, fiind consumate de peşti, în predominare de crap, contribuie la
sporirea intensă a productivităţii acestora [175].

Multe specii de alge filamentoase verzi şi plante superioare acvatice din genurile
Cladophora, Enteromorfa, Ulva, Eichhornia, Lemna, etc., nu pierd capacitatea de a fotosintetiza
sub influenţa acţiunii unei cantităţi mari de substanţe organice toxice, săruri ale metalelor grele şi
a surplusului compuşilor de azot [158, 165 ].

Deosebit de interesante sunt rezultatele cercetărilor din Maroc, unde obiectul tratării
apelor reziduale este Lemna minor L. şi L. gibba L. S-a constatat că aceste culturi de rând cu E.
crassipes, Nymphea alba, Azolla pinnata sunt buni acumulatori a ionilor de Zn, Cu, Cr, Ni, Pb,
Cd şi Co. S-a stabilit de asemenea reducerea cantităţii metalelor grele din apă prin acumularea
lor în biomasă. Pentru aceste macrofite ionii de Cr sunt mai accesibili, astfel în ape poluate ce
conţin 5 mg/l a elementelor nominalizate Lemna minor şi L gibba asimilează 1340 şi respective
1060 µg/g ioni de Cr, iar cantitatea ionilor de Cu este asimilată în cantităţi mai mici ( 800 şi
respectiv 745 µg în g de biomasă). Astfel din aceste două plante L. minor este mai bun
biofiltrator a apelor poluate. Totodată a fost stabilit că Spirogyra condensata acumulează ioni de
crom până la 14 mg/g algă vie iar Rhizoclonium hieroglyphicum 11,81 mg/g biomasă [154, 207,
226].
Sunt remarcabile investigaţiile specialiştilor din ţara noastră (Şalaru V. M., Şalaru V. V.,
Obuh P., Mogâldea B., Deghe A., Lisnic N) în ceea ce priveşte epurarea apelor reziduale cu
utilizarea plantelor Lemna trisulca şi L. minor precum şi a algelor filamentoase din genurile
Hydrodictyon, Rhyzoclonium, Cladophora [100, 117, 120, 143]. După cum au demonstrat unii
autori, algele verzi filamentoase: Cladophora fracta, Rhizoclonium hieroglyphicum,
Enteromorpha intestinalis, Hydrodictyon reticulatum, în timp de 14-21 zile reduc cantitatea
azotului din apele poluate până la 98 %. Cel mai bine algele se dezvoltă în apele poluate ce
conţin 3,50-33,50mg/l azot. La reducerea substanţelor biogene biomasa algelor creşte
considerabil iar oxidabilitatea apei scade până la 6,7 mgO/l [43].

32
 Combinarea algelor din genurile Chlorella şi Scenedesmus cu plantele vasculare
conduce la epurarea mai intensă a apei. Astfel CCO se reduce până la 84%, cantitatea azotului
total - la 90%, a celui mineral-85% iar substanţele în suspensie - la 60% [100].
În SUA au fost efectuate cercetări care demonstrează că algele Porphyra suborbiculata,
Porphyra purpurea reduc nitraţii şi fosfaţii din ape şi sunt propuse ca biofiltratori ai apelor
poluate [209]
Fitoremedierea apelor poluate cu substanţe petroliere se poate efectua cu specia
Ceratophyllum demersum L.şi Potamоgeton crispus combinată cu alge monocelulare [124].
Grupul de specialişti din India a demonstrat că algele verzi Ulva lactuca, Chaetomorpha
sp. şi Caulerpa sp. contribuie la biosorbţia ionilor de Cd şi Pb, dar concentraţii mari ai ionilor de
Hg conduc la pieirea algelor [204].
Cultivarea algelor Cladofora glomerata şi C. fracta pe medii cu adaos de ape menajere
timp de 15 zile reduce oxidabilitatea de 19 ori şi sporeşte concentraţia oxigenului dizolvat [117,
p. 144].
Autorul C. Dienemann a arătat că Cladophora fracta şi C. glomerata rezistă şi se
dezvoltă în ape cu 2700 mg Uraniu /l [167] şi asimilează 360mgU/g biomasă uscată, iar alga
Cladophora aegagropila în decurs de 6 ore acumulează până la 800mgU/g biomasă uscată.

Cercetătorii din diferite state utilizează în procesul epurării biologice a apelor poluate
planta Eichhornia crassipes şi Azolla pinnata [176, 196]

După cum afirmă Armstrong W., utilizarea plantelor din genul Lemna, Spirodela,
Landoltia, Wolffia şi Wolfiella contribuie la reducerea compuşilor azotului şi a fosforului până la
98 % [153]. Metode biologice eficiente de epurare a apelor menajere au fost efectuate şi în
Koreea cu utilizarea plantelor din genul Iris. [228]. În procesul epurării biologice a apelor
poluate se utilizează, de asemenea, Potomogeton pussilus, Ceratophillum demersum şi Hydrilla
verticillata, Typha latifolia [214].

O serie de cercetări au fost efectuate în scopul determinării cantităţii optimale a biomasei

algelor verzi filamentoase necesare pentru menţinerea echilibrului oxigenului în apă. Cel mai
intens furnizarea oxigenului are loc când biomasa algelor este de 2-5 kg/m3. Algele verzi
filamentoase generează astfel în 24 ore 20 mgO/g biomasă [86].

Odată cu procesele de epurare are loc creşterea biomasei algelor, iar sporirea excesivă a
ei poate conduce la proces invers - de autopoluare a apei. De aceea prin instalaţii speciale se
efectuează extragerea periodică a unei cantităţi de biomasă algală [225].

33
 O deosebită atenţia se acordă modelării metodelor de epurare a apelor poluate în Ucraina
[81], s-a constatat că Gelidium latifolium în 21 zile fixează compuşii azotului cu viteza de până
la 71 mkg/g /oră iar ai fosforului - cu 9,6 mkg/g oră.

Autorii Silchin V. şi Ciubcicova I. [134], au constatat că alga macroscopică Laurencia

papillosa în procesul creşterii acumulează accelerat compuşii minerali ai azotului şi fosforului şi
acest proces depinde de factorul termic. Astfel cantitatea nitraţilor se reduce mai rapid la
temperaturi mai ridicate de 15 ºC.

Prin urmare în procesul de epurare a apelor poluate este importantă combinarea factorilor
fizici ( temperatura, iluminarea, transparenţa apei), chimici (cantitatea substanţelor chimice),
biologici şi ecologici (relaţiile dintre hidrobionţii din mediu) [212]. Cercetătorii italieni au
demonstrat că utilitatea algelor Ulva rigida, Chaetomorpha aerea şi Ch. linum contribuie la
reducerea până la 90% a substanţelor biogene din bazinele naturale. Ca rezultat în laguna din
Veneţia au fost colectate 9-11 kg de biomasă algală la 1 m2. Paralel a fost observată transportarea
elementelor biogene şi reducerea considerabilă a indicelui de oxidabilitate a apelor de suprafaţă
[172, 173].

Autorii spanioli au constatat că Chaetomorpha linum asimilează intens azotul şi elimină

oxigen care contribuie la mineralizarea substanţelor organice din ape [198]. Experimente cu
utilizarea algei Chaetomorpha linum în procesul de epurarea apelor au fost efectuate şi în
Australia [194].

Conform cercetărilor efectuate de Al-Hamaidan A., [151], anume Chaetomorpha aerea

are o mare importanţă în asimilarea microelementelor din ape contaminate. Studiul comparativ
dintre mai multe specii de alge filamentoase a demonstrat că cel mai bine ionii de Cu şi Fe, Zn,
Ni, Pb se acumulează în biomasa Chaetomorpha aerea. Astfel, în zone poluate alga acumulează
2130-2335mg/g biomasă uscată ceea ce este de trei ori mai mult decât a acumulat Enteromorpha
clathrata şi Ulva lactuca (800 şi respectiv 900 mg/g biomasă).

Datele acumulate pe parcursul a mai multor ani demonstrează că tratarea apelor reziduale,
cu consorţiu de alge şi plante acvatice vasculare poate fi propusă ca remediu pozitiv în procesul
de epurare biologică.
Pentru obţinerea unui rezultat mai bun este necesar ca în prima treaptă de algalizare a
apelor reziduale să fie utilizate speciile genului Chlorella, Synechocystis, în următoarea treaptă
se pot include speciile genului Scenedesmus, iar în ultima - algele filamentoase verzi [143]

34
 Biomasa algală tot mai insistent este propusă ca una din sursele noi biologice de materie
primă industrială, utilizată de asemenea la fabricarea nutreţurilor pentru animale, a celulozei,
precum şi a biocombustibilului [32, 152, 185 ].

Asimilând compuşii biogeni din ape, algele filamentoase verzi sunt utilizate ca surse de
aminoacizi, proteine, vitamine - fapt care provoacă interes în elaborarea tehnologiilor de
cultivare industrială a lor [49, 111, 223]. În prezent din cele 60 de specii de alge filamentoase ce
aparţin genului Chaetomorpha o mare parte sunt utilizate în Asia de Sud-Est la epurarea apelor
de suprafaţă [81].

În ultimii ani a apărut o serie de publicaţii consacrate utilizării algelor filamentoase în

diferite ramuri ale activităţii umane. În Japonia, după cum afirmă Takao Iton [185], speciile
algelor Chaetomorpha aerea, Siphonocladus tropicus, Ernodesmus verticilata şi altele prezintă o
sursă alternativă de celuloză. Fibrile de celuloză generate la alge filamentoase verzi au lăţimea de
11,2-23,6 nm şi sunt foarte bune pentru producerea hârtiei.

Importanţa economică a algelor filamentoase este foarte mare pentru un şir de state
precum este Myanmar şi Filipine unde anual sunt colectate tone de biomasă uscată. Anumite
specii din genurile Catenella, Enteromorpha, Hypnea, Chaetomorpha sunt utilizate în
alimentarea populaţiei, farmaceutică în producerea agarului, în alimentaţia peştilor precum şi a
altor animale. Totodată ele se utilizează în diferite ramuri ale industriei textile. În insulele
Filipine Chaetomorpha linum este supliment nutritiv pentru om iar C. aerea se utilizează la
creşterea peştilor. Speciile genului Cladophora şi Enteromorpha au aplicare în farmaceutică ca
preparat antiseptic şi antiviral precum şi ca sursă de vitamine A, E şi proteine [181].

În anul 1994 de către Tarrant Laurence, [224], a fost brevetată metoda de obţinere a
materialului plastic biodegradabil, sau a biopolietilenei obţinute din microfibrile algelor genului
Chaetomorpha, în biomasa cărora se conţine 41% de fibre.
Adey Watler, [223], a brevetat metoda de epurare a apelor prin crearea ,,gazonului” de
diferite alge. În componenţa lui intră speciile genurilor Enteromorpha, Oscillatoria, Ulva,
Ceramium, Calothrix, Melosira, Chaetomorpha, Scytosiphon, Polysiphonia, Cladophora etc. În
rezultatul epurării sunt reduşi considerabil compuşii azotului şi sporeşte concentraţia oxigenului
în ape. Biomasa algală obţinută poate fi utilizată ca îngrăşămînt biologic natural.

Cantitatea proteinelor în macroalge poate atinge 20 %, de exemplu Ulva reticulata

conţine 18,9% proteine, Chaetomorpha crassa - 13,1% [174, 199]. La creşterea algelor
filamentoase pe ape poluate cantitatea proteinelor sporeşte până la 25%, pe când compuşii
azotului scad de la 7,7gN/m3/zi până la 0,57 gN/m3/zi .

35
 Datele expuse mai sus ne-au determinat să selectam un grup de alge filamentoase
verzi pentru tratarea apelor poluate. Prioritatea utilizării algelor filamentoase şi a plantelor
superioare acvatice în epurarea apelor constă în aceea că ele pot fi uşor separate de mediu fără
cheltuieli suplimentare.

1.5. Caracteristica hidrografică, hidrochimică, algologică şi ecologică a râului Cogâlnic

Caracteristică hidrografică
Râul Cogâlnic (Cunduc) este unul din râurile mici transfrontaliere a R. Moldova care are
izvorul lângă satul Iurceni raionului Nisporeni. Punctul de deversare este limanul Sasâc
(Cunduc), care face parte din grupul limanelor riverane ale fluviului Dunărea. Actual apele lui
sunt poluate sub influenţa factorului antropic [133]. Pe malurile Cogâlnicului în limitele ţării
noastre se află câteva oraşe: Hânceşti, Cimişlia, Basarabeasca iar pe teritoriul Ucrainei oraşul
Arciz [7, 98].
Debitul mediu anual al apei este permanent mic şi în mediu oscilează între 0,28 şi 0,3
m³/sec [142]. Lângă or. Hânceşti estimările din anul 2006 au demonstrat cele mai mici valori,
până la 0,15 m3/s, ceea ce raportat la normele stabilite prezintă 54%. Valorile anuale maximale au
fost înregistrate în 1981 (0,83 m3/s) iar minimale - în 1990 (0,10 m3/s). Scăderea evidentă a
debitului este rezultatul reglării curgerii apelor efectuată din anii 60 ai secolului trecut [98].
Lungimea medie a râului este de 232 km din care în limitele R. Moldova se includ -102
km, acumulând apa de pe suprafaţa totală de 3910 km2, dintre care pe teritoriul ţării noastre se
includ 1400 km2. Afluenţii principali sunt: r. Galbena cu lungimea de 25 km, r. Cosim (34 km),
r. Ceaga (116 km), r. Djalar (26 km), r. Cilighider (60 km). Bazinul de recepţie este alungit de
la nord-vest spre sud-est, asimetric, mai dezvoltat pe malul stâng. Cursul superior al râului se
află pe Podişul Codrilor, cea centrală - pe Podişul Moldovei de Sud iar inferioară - pe Câmpia
Mării Negre cu forme joase de relief. Din punctul de vedere litologic bazinul este constituit din
marnă şi calcare terţiare, nisipuri, acoperite cu argile nisipoase şi luturi. Învelişul de sol, din
lunca râului, este reprezentat de soluri aluviale. Toate acestea au determinat variabilitatea
parametrilor hidrochimici şi hidrografici ai râului. Valea râului este slab şerpuitoare cu lăţimea
medie 2,5-3,5 km, care se împarte în două sectoare ale cursului de râu: de la izvor până la s.
Schinoasa şi de la s.Schinoasa până la gura de vărsare. Sectoarele se deosebesc prin structura văii
şi forma luncii [8 p. 217-221].
Versanţii, de regulă, sunt concavi şi foarte abrupţi, constituiţi din argile nisipoase. În
partea superioară, sunt araţi sau acoperiţi cu vii şi livezi, la talpă au vegetaţie de stepă.

36
 Lunca este bilaterală, cu lăţimea de 0,3-1,0 km, constituită din argile nisipoase şi luturi.
Majoritatea suprafeţei sale este uscată, dar în aval de s. Bobeica sunt canale de drenaj nu prea
adânci şi câmpuri arate. În această regiune albia râului este reglată din anii 1963 şi supusă
deformărilor intensive [140, 98, p. 29].
Lăţimea cursului de apă atinge 1-3 m, iar adâncimea 0,1-0,3m. Apa curge cu viteza de
0,1-0,3 m/s. Patul albiei, de obicei, este neted, nisipo-argilos. Malurile abrupte, supuse
deformărilor, sunt constituite în mare parte la fel din argile şi nisipuri. De la s. Schinoasa circa
60-65% din suprafaţa bazinului de recepţie este arată, 1,6% este ocupată de păduri de foioase,
amplasate mai ales în partea superioară a bazinului, până la or. Hânceşti. Lacurile ocupă doar
0,1% [ 98, p. 238].
Vegetaţia din valea răului Cogâlnic a suferit modificări în urma activităţii antropice. De
la s. Ciuciuleni până la or. Cimişlia albia Cogâlnicului a fost îndreptată şi adâncită, iar lunca
aproape în întregime este utilizată în scopuri agricole. Pe malurile râului cresc desişuri de salcie
şi plante de câmp. In aval de or. Hânceşti au fost identificate doar exemplare solitare de salcie,
care în or. Cimişlia lipsesc complet. Vegetaţia de pe această porţiune este reprezentată de
comunităţile următoarelor asociaţii: Lolietum perennis, L. cynodonosum, L. agrostidosum.
Componenta lor floristică include numeroase specii caracteristice pentru habitate puţin umede,
aşa cum sunt: Potentilla anserina, Trifolium fragiferum, Lotus corniculatus, Juncus compressus.
În locurile mai înalte cresc grupuri mici de Puccinellia distans, Artemisia austriaca, care indică
prezenţa unei salinizări slabe a solurilor. Acolo unde componenta ierburilor este denaturată, sunt
înregistrate grupări de plante ruderale: Cirsium arvense, Xanthium spinosum, Carduus thoermeri.
După cum relatează în lucrarea sa Postolache Gh., [45], apariţia şi răspândirea acestora este
determinată de lucrările hidrotehnice.
Regimul hidrologic al râului a fost studiat între anii 1940-1956 în apropierea s. Gura
Galbenei, s. Novosiolovca, or. Basarabeasca, iar până în prezent în or. Hânceşti. S-a constatat că
regimul hidrologic este determinat de ape mari de primăvară, viituri scurte pluviale vara, etiaj
bine exprimat în cursul superior al râului. Caracteristica hidrochimică a râului este determinată
de componenţa mineralogică complicată a substratului solid şi de factorii de poluare. Între anii
1989- 1991 analiza hidrochimică a râului a fost efectuată minuţios de N.Goreaceva, [89], care
elucidează dinamica sezonieră a mineralizării, durităţii, a conţinutului de cationi: K+, Na+, Ca 2+,
Mg2+ precum şi anionilor: sulfaţi, cloruri, bicarbonaţi. Totodată găsim caracterizarea regională a
apelor conform căreia râul Cogâlnic se caracterizează prin compoziţie hidrochimică neomogenă
cu mari variaţii a durităţii şi mineralizării. În segmentul râului de la izvor şi până la or. Hânceşti
se formează ape hidrocarbonatice din grupa calciu, magneziu-calciu, magneziu şi foarte rar
sodiu. Apoi, la trecerea prin stepa Budgeacului, începând de la or. Cimişlia, mineralizarea apei
37
din râu creşte şi apa devine sulfatică sau hidrocarbonato - sulfatică. În acest tronson predomină
cationii de sodiu. Mineralizarea apei este înaltă şi întrece de 2-3 ori CMA, fiind în parametri de
1521-3083 mg/l, având o duritate sporită.
Începând cu or. Basarabeasca, spre liman se atestă creşterea mineralizării până la 3408
mg/l şi a durităţii până la 22 me /l. Corelarea anionilor şi cationilor determină clasa apelor
hidrocarbonato-sulfatice, sulfato-hidrocarbonate, sulfatice, mai rar sulfato-clorurice, din grupa
natriului, natrio-magnezială.
De la izvor spre deversare este evidenţiată creşterea mineralizării ce se datorează sporirii
cantităţii sulfaţilor. Reacţia apei este, de regulă, slab spre moderat alcalină cu valori ale pH-ului
cuprinse între 7,7-8,9. Apele celor mai mari afluenţi aduc cu sine la fel sporirea gradului de
mineralizare şi alcalinizare a apei.
Monitorizarea calităţii apei r. Cogâlnic pe teritoriul Republicii Moldova este realizată de
serviciul Hidrometeorologic de Stat numai în amonte şi aval de or. Hânceşti. Analiza datelor
bibliografice arată starea ecologică agravată a râului, care nu se ameliorează pe cale naturală.
Nivelul de poluare rămâne a fi înalt datorită compuşilor azotului, fenolilor, cuprului, produselor
petroliere şi detergenţilor. Indicele de poluare oscilează între 7 şi 20. Aceste ape pot fi încadrate
în clasa moderat poluată şi degradată. Rezultatele hidrochimice ne arată că concentraţiile medii
ale azotului amoniacal sunt cuprinse între 2,0 şi 4,0 CMA, azotului nitric (2,5-9,5 CMA), ale
compuşilor cuprului (1,0-4,0 CMA) şi produşilor petrolieri (1,6-2,6 CMA). În perioada iernii
poluarea apelor, de regulă, scade. Concentraţia medie a O2 dizolvat se înregistrează în limitele
normei, cu excepţia unor luni de vară, când conţinutul minim coboară sub limita admisibilă. In
toate probele prelevate în anul 2006 s-au înregistrat depăşiri ale valorii CMA a consumului
biochimic şi chimic de oxigen, concentraţia maximă avea valoarea de 6,92 mgO/l şi respectiv
100mgO/l [7, 59, 58,].
În urma analizelor hidrochimice din anul 2007 s-a constatat că apa este mai intens poluată
decât în anii precedenţi. Ionii nitrit au valori de 1,1 CMA, ioni de amoniu de până la 7,3 CMA de
asemenea produşi petrolieri întrec de câteva ori CMA [46].
Mai puţin studiată este calitatea apei în tronsonul de lângă satele situate în lunca râului,
care de fapt deversează anual cea mai mare cantitate de ape reziduale. Cauza acestui fenomen
este deteriorarea staţiilor de epurare.
Algoflora râului Cogâlnic a fost studiată episodic începând cu anul 1961. În urma
cercetărilor s-a stabilit că algocenozele sunt taxonomic şi structural foarte instabile influenţate de
poluarea apei şi de regimul hidrologic flexibil. Fitoplanctonul râului, cercetat de profesorul
Şalaru Vasilie în anii 1961, 1969 pe sectorul or. Cimişlia s-a dovedit a fi foarte sărac, şi nu
depăşeşte 1000 mii cel/ m3 având biomasa 2762 mg/l. Cele mai abundente au fost alge diatomee
38
cu biomasa 1900 mg/l, ce constituie 675 mii cel/m3. O frecvenţă înaltă au avut speciile: Navicula
cryptocephala şi Nitzschia triblyonella. Protococoficeele din fitoplancton au deţinut al doilea loc
după abundenţă, cu 139 mii cel/m3 şi biomasa de 56 mg/m3. Cantitatea cianofitelor şi
euglenofitelor a fost mai scăzută. Peste o perioadă de opt ani analizele fitoplanctonului au arătat
creşterea cantităţii algelor până la 6038,4 cel/l cu biomasa 977,4 mg/m 3. Predominau cianofitele
cu biomasa 483,7 mg/m3, urmate de protococoficeele şi euglenofitele cu 263 mg/m3 [140]
Observaţii asupra schimbărilor structurii şi componenţei fitoplanctonului au permis să se
constate creşterea numărului algelor în regiunile apropiate de bazinele de acumulare a apelor
reziduale, iar la îndepărtare de la ele, efectivul numeric scade considerabil.
Cercetările clorococoficeelor din Râul Cogâlnic, efectuate de profesorul Obuh P. au arătat,
că în limitele zonei forestiere algoflora este similară cu cea a r Bâc. (a.1974-1975). Au fost
identificate 44 specii de clorococoficee cu dominarea speciilor Scenedesmus acuminatus, S.
quadricauda, Schroederia spiralis, Sch. robusta, Coelastrum microporum, C. reticulatum, etc.
Fitoplanctonul are caracter evident limnofil cu predominarea cantitativă a cianofitelor şi
euglenofitelor. Clorococoficeele din această perioadă sunt taxonomic foarte bogate dar nu au rol
esenţial în caracteristica cantitativă a algocenozelor. După cum afirmă P. Obuh, cauza esenţială ce
determină structura algocenozelor este mineralizarea înaltă [41].
Unele date despre algoflora râului Cogâlnic le găsim şi în lucrările autorului I. Danilov,
[99], unde este descris fitobentosul râului din tronsonul or. Hânceşti - or. Cimişlia studiat între
anii 1972-1986. În această perioadă au fost evidenţiate 171 specii şi unităţi taxonomice
intraspecifice de alge bentonice. Cel mai bogat taxonomic s-a dovedit a fi bentosul din luna
august an. 1984, după care numărul speciilor scade evident. O diversitate înaltă au atins
diatomeele cu 105 specii, urmate de cianofite – 29 şi clorofite-21,din care 14 specii sunt
clorococoficeele, 4 conjugatoficee, 2 volvoxoficee şi 1 sifonale. În acelaşi timp au fost întâlnite
15 euglenofite, şi o specie xantofită. În perioada estivală scăderea nivelului apei a condus la
dezvoltarea mai intensă a taxonilor, atunci a fost determinat numărul maximal de alge.
De remarcat că I. Danilov n-a publicat lista speciilor de alge depistate de el în algoflora
râului. Existenţa unei astfel de informaţii ar fi contribuit la evidenţierea transformărilor în
comunităţile algoflorei pentru perioada de circa 40 ani, ceea ce ar permite prognozarea
schimbărilor ulterioare provocate de influenţa factorului antropic.
Înrăutăţirea calităţii apei râului ce se datorează în mare parte prezenţei surselor de
poluare, impune efectuarea cercetărilor în domeniul depistării surselor de poluare prin analize
hidrochimice şi hidrobiologice. Din relatările de mai sus se observă că unele elemente ale
ecosistemului au fost cercetate insuficient, de exemplu, diversitatea şi răspândirea algoflorei r.
Cogâlnic. Totodată nu se cunosc date despre compoziţia sedimentelor subacvatice, clasificarea
39
saprobiologică a algelor. Din acest motiv obiectul cercetărilor noastre a devenit râul Cogâlnic în
sectorul cel mai puţin investigat (or. Hânceşti-s. Bogdanovca).

1.6 Concluzii la capitolul I

 În urma analizei surselor bibliografice a fost stabilit nivelul de studiu a situaţiei ecologice
a râurilor din Republica Moldova şi de peste hotarele ei. Au fost determinate cele mai
răspândite surse de poluare ale apelor, elucidate rezultatele investigaţiilor algologice şi s-
a stabilit faptul că în majoritatea ecosistemelor acvatice poluarea conduce la reducerea
diversităţii algelor sau provoacă ”înflorirea” apei.
 Analiza surselor bibliografice de specialitate demonstrează necesitatea realizării unui
studiu complex al stării ecologice a ecosistemelor acvatice, unde să fie precăutate şi
schimbările hidrochimice şi chimice a sedimentelor precum şi a biotei acvatice.
 A fost demonstrată utilitatea algelor în aprecierea stării ecologice a apelor şi dezvoltarea
bioindicaţiei pe plan internaţional. Multitudinea cercetărilor realizate au permis de a
afirma că în urma poluării apelor are loc succesiunea speciilor din algocenoze cu tendinţa
spre predominarea speciilor α- β, α mezosaprobe sau polisaprobe. Acest fapt denotă
poluarea apei cu substanţe organice.
 În rezultatul investigaţiilor au fost stabilite speciile de alge şi plante superioare acvatice,
care pot contribui la epurarea apelor poluate.
 Necesitatea cercetărilor râului Cogâlnic derivă din caracterul incomplet şi fragmentar al
informaţiei referitor la starea ecologică a râului. Unele elemente ale ecosistemului au fost
cercetate insuficient, de exemplu, diversitatea şi răspândirea algoflorei r. Cogâlnic.
Totodată nu se cunosc date despre compoziţia sedimentelor subacvatice, clasificarea
saprobă a algoflorei. Din acest motiv obiectul cercetărilor noastre a devenit râul Cogâlnic
în sectorul cel mai puţin investigat (or. Hânceşti - s. Bogdanovca).

40
 2. MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE

2.1. Descrierea obiectului de studiu

Lucrarea de faţă s-a efectuat în două direcţii de cercetare, una dintre care se referă la
starea ecologică a râului Cogâlnic, iar a doua poartă caracter implementativ de epurare biologică
a apelor reziduale. Drept obiect de studiu a servit segmentul râului Cogâlnic în limitele or.
Hânceşti – s. Bogdanovca, unde a fost analizată compoziţia chimică a apei şi sedimentelor
subacvatice cât şi structura taxonomică şi ecologică a algoflorei.
Au fost stabilite 10 puncte de prelevare a mostrelor în limitele or. Hânceşti – s.
Bogdanovca. Amplasarea staţiilor de prelevare a mostrelor este prezentată în figura 2.1.1.

Hânceşti

P1
Gradişte

Cimişlia
Bogdanovca

P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10

Fig.2.1.1 Schema amplasării punctelor de colectare a mostrelor din r. Cogâlnic în limitele or.
Hânceşti- s. Bogdanovca

Prima staţie de colectare (P1) este amplasată în aval de or. Hânceşti (figura 2.1.2). La o
distanţă de 26 km lângă s. Gradişte (figura 2.1.3), este situat al doilea releveu (P2).

Fig.2.1.2. Râul Cogâlnic aval de or. Hânceşti Fig.2.1.3. Tronsonul r.Cogâlnic, s. Gradişte
41
 În limitele or. Cimişlia, în scopul determinării mai exacte a surselor de poluare, au fost
colectate mostrele din iazul Jepari (P3), care se găseşte în amonte de oraş. Apele iazului
deversează în râu prin afluentul (P4), care trece în apropierea ŞPT, incubatorului şi a staţiilor
defectate de epurare (figura 2.1.4). Vara, în afluentul din amonte de or. Cimişlia frecvent s-a
depistat dezvoltarea plantei vasculare Lemna minor (lintiţă), iar pe pietrişul din apă permanent
curgătoare erau fixate filamentele speciilor Cladofora glomerata şi C. fracta, care acopereau
pietrele ca un covor verde.

Fig. 2.1.4.Afluentul amonte de or. Cimişlia Fig. 2.1.5 Râului Cogâlnic din amonte de
or.Cimişlia

Dezvoltarea cladoforei în aşa măsură demonstrează poluarea intensă a apei cu elemente

biogene care nimeresc de la incubator şi ŞPT. Următorul punct din care s-au colectat probele
(P5) este râul Cogâlnic din amonte de or. Cimişlia (figura 2.1.5), în care deversează afluentul din
amonte de oraş.
Mai jos cu 4 km în direcţia curgerii râului mostrele au fost colectate din albia veche a
râului (P6). Acest sector s-a creat în anii 1960 - 1970 în urma lucrărilor de regularizare a râului.
În prezent aspectul exterior al bazinului dat denotă impactul acţiunii factorului antropic (figura
2.1.6). Fâşii dense de stufăriş care mărginesc apele extrem de murdare, reţin gunoiul solid

Fig.2.1.6 Albia veche a r. Cogâlnic (P6) în procesul de eutrofizare a apei (or. Cimişlia)
42
iar pe malurile bazinului, la doar 8 m distanţă, sunt construite case de locuit. În perioada estivală
a anului aici a fost frecvent observată dezvoltarea abundentă a lintiţei - Lemna minor (figura
2.1.6). Apa din albia veche se scurge foarte lent în râu printr-un canal, care la fel este intens
poluat cu ape menajere.
Următoarele puncte de colectare sunt: râul din amonte de fabrica de vinuri – P7 (figura
2.1.7) şi din aval – P8 (figura 2.1.8). În acest sector pe malurile argiloase ale râului se dezvoltă
abundent algele edafice din genul Nostoc care uneori au fost detectate şi pe gunoişti neautorizate
amplasate în lunca râului.

Fig. 2.1.7 Râul Cogâlnic amonte de Fig.2.1.8 Râul Cogâlnic aval de fabrica de vin (P8)
fabrica de vin (P7)

Spre ieşire din or. Cimişlia au fost colectate mostrele din afluentul (P9). Anume în acest
sector apa este afectată cel mai mult de factorul antropic. Despre aceasta ne vorbeşte mirosul
neplăcut al apei şi prezenţa reziduurilor solide pe malurile afluentului (figura 2.1.9).

Fig. 2.1.9. Afluentul r. Cogâlnic din aval de or. Cimişlia (P9)

Ultimul punct colectare din râu este amplasat în amonte de s. Bogdanovca ( P10). De aici
vara apa râului este pompată periodic în bazinul de creştere a peştilor şi prin urmare, volumul
apei în aval de heleşteu scade considerabil.
43
 În acest sector al râului vara plutesc filamentele algei Enteromorfa intestinalis, fapt care
demonstrează nivelul înalt de poluare a apei, iar pe eluviile bazinului se dezvoltă în masă algele
cianofite, care formează o peliculă de culoare azurie. Dezvoltarea unor specii din g. Oscillatoria
adesea provoacă „înflorirea” apei. Iar în perioada rece a anului eluviile râului sunt acoperite de
diatomee care conferă substratului culoarea galben-brună.
Iniţial, în anul 2004, sectorul de cercetare a fost cuprins doar în limitele oraşului
Cimişlia- s. Bogdanovca (P3 – P10). Iar în anul 2005, în scopul depistării mai exacte a surselor
de poluare, sectorul analizat a fost extins la 35 km spre or. Hânceşti. În acest traseu au fost
colectate mostrele din apropierea or. Hânceşti -P1 şi s. Gradişte - P2. În or. Cimişlia, în scopul
estimării mai exacte a impactului apelor deversate în râu am colectat releveul în amonte de
fabrica de vin - P7 şi în aval de ea.
Analizele apei iazului Jepari P3 au demonstrat că acest obiect nu afectează calitatea
apelor râului şi în anul 2005 punctul investigat a fost omis din cercetările noastre.
Conform observaţiilor noastre parametrii hidrografici ai râului variază de la o localitate la
alta, astfel lăţimea râului lângă or. Hânceşti este de 2-3 ori mai mică decât lângă s. Gradişte şi or.
Cimişlia, unde oglinda apei cuprinde, de regulă, 2,7- 5,3 m.
În linii generale, versanţii conţin una sau două terase puternic nivelate, uneori
nedelimitate, acoperite cu vegetaţie spontană, iar în unele locuri sunt dezgolite evidenţiind
textura argilo-nisipoasă a versantului (P 7, P 8).
Primăvara în or. Cimişlia albia este acoperită cu săruri sedimentate din apă, care îi
conferă culoarea albă. Apa râului de regulă erodează malurile albiei minore, provocând
dezgolirea profilului de sol (figura 2.1.8). În perioada cercetărilor noastre debitul mediu anual
avea valori mici de 0,26-0,63 m3/s, cu maximele primăvara şi minimele vara.
Din analiza punctelor de prelevare a mostrelor putem afirma că starea ecologică actuală a
râului Cogâlnic este deplorabilă şi necesită o studiere minuţioasă a schimbărilor hidrochimice şi
algologice în scopul depistării surselor de poluare. Totodată este necesar de elaborat metode
eficiente de fitoameliorare a apei râului.

2.2. Metode de determinare a compoziţiei chimice a apei, structurii taxonomice, ecologice şi

saprobiologice a algoflorei r. Cogâlnic
În scopul realizării obiectivelor propuse şi determinării stării ecologice a râului, în
perioada anilor 2004-2005, au fost colectate şi prelucrate 262 probe în care se includ; 113 mostre
de apă, 36 - de sedimente subacvatice şi 113 – de algofloră, de asemenea au fost analizate
mostrele de sedimente subacvatice colectate în anul 2006, 2007 şi 2009.

44
 În primul an de cercetare colectările probelor au fost efectuate lunar, iar în anul următor -
trimestrial. În aşa mod, am reuşit să determinăm starea ecologică a râului Cogâlnic în baza
analizelor chimice a apei, sedimentelor subacvatice, structurii taxonomice şi saprobiologice a
vegetaţiei algale ( figura 2.2.1).

MONITORIZAREA
STĂRII ECOLOGICE
A RÂULUI
COGÂLNIC

ANALIZA CHIMICĂ ANALIZA CHIMICĂ ANALIZA

TAXONOMICĂ ŞI
A A SEDIMENTELOR
SAPROBIOLOGICĂ A
APEI SUBACVATICE ALGOFLOREI

Fig. 2.2.1 Direcţiile de cercetare a stării ecologice actuale a r. Cogâlnic

Colectarea, conservarea şi analiza chimică a apei au fost efectuate în conformitate cu

cerinţele descrise în standardele de stat şi în literatura de specialitate hidrochimică [21, 74].
În calitate de bază metodologică în cercetările hidrochimice au servit lucrările scrise de
Aлекин O., şi Никаноров А. [74, 122]. Probele de apă au fost colectate în vase de plastic cu
volumul de 1,5 l la o adâncime de 10-50 cm. După filtrare şi conservare, mostrele au fost
analizate imediat sau conservate cu toluol şi păstrate în frigider.
Pentru determinarea calităţii apei au fost analizaţi următorii indici: pH, reziduul uscat, ionii
de NH4+, NO3-, SO42-, CI-, PO43-, HCO3-, Ca2+, Na+, oxidabilitatea conform metodelor uzuale: [
GOST 18309-72; 4192-82; GOST 264491-85].

Metoda utilizată la determinarea ionilor de PO43-, NH4+şi NO3- - fotocolorimetrică descrisă

în GOST 18309-72, 4192-82, a ionilor de SO42- şi reziduului fix - gravimetrică după GOST
264491-85, conţinutul ionilor de Ca2+ prin metoda complexonometrică, HCO3- - prin titrare cu
HCl iar ionii de Cl-- argentometric GOST 264491-85. Ionii de sodiu au fost cantitativ analizaţi
prin metoda fotometriei cu flacără. Rezultatele au fost comparate cu normele descrise în
Regulament Igienic - 1997 şi limite maximal admisibile a ingredienţilor apei utilizate în
piscicultură. Rezultatele sunt prezentate în mg/l şi prelucrate statistic prin utilizarea softului
Statistica-6.

45
 În scopul determinării schimbărilor hidrochimice multianuale a r. Cogâlnic, datele
obţinute pe parcursul anilor 2004 - 2005 au fost comparate cu cele anterioare şi recente oferite de
Centrul de Medicină Preventivă din or. Cimişlia.

Compoziţia chimică a sedimentelor subacvatice ale râului a fost analizată după metoda
extractului apos descrisă de Arinuşchina E. [76]. Fiecare probă mixtă de analiză a fost alcătuită
din 5 probe individuale, colectate la adâncimea de 1-5 cm de pe o suprafaţă de 0,3-0,5 m2.
Materialul a fost uscat la temperatura de 75 º şi analizat conform metodicii uzuale [GOST
26423-85; GOST 26428-85]. Conţinutul mineralizării şi sulfaţii au fost determinaţi prin metoda
de calcul, pH-ul - potenţiometric, ionii de Cl- - după metoda Mohr, Ca2+, Mg2+-
complexonometric, compuşii azotului şi ai fosforului s-au determinat fotocolorimetric, ionii de
potasiu – prin fotometrie cu flacără. Rezultatele sunt prelucrate matematic şi redate în procente şi
mg-ecv/100g.

Pentru a aprecia calitatea apei râului Cogâlnic a fost studiată structura taxonomică şi
saprobiologică a algoflorei. Au fost colectate, conservate şi analizate microscopic mostre de alge
microscopice şi macroscopice conform metodelor utilizate în algologie [85, 92, 101, 102, 106,
121, 128, 239].
Concomitent au fost fotografiate punctele de prelevare a mostrelor şi speciile
reprezentative din algofloră. Totodată a fost depistat fenomenul de înflorire a apei din sezonul
estival al anului, iar în perioada rece au fost colectate şi analizate pelicule ruginii de diatomee
care acoperă o mare parte din sedimente.
Probele de alge au fost colectate în vase de plastic cu volum de 0,5 şi 1,5 l şi conservate
la locul colectării, iar o parte din mostre au fost analizate în stare vie. La cercetarea diatomeelor a
fost utilizată metoda prelucrării prin fierbere în acid sulfuric şi clorhidric. Obţinerea preparatelor
fixe s-a efectuat prin includerea în răşină care are un procent înalt de refracţie a luminii [85,
106].
Indicele saprobiologic (valenţa saprobică) al algelor precum şi caracteristica ecologică a
lor a fost determinată după o serie de surse bibliografice şi în conformitate cu ” Lista ecologică şi
saprobiologică a speciilor de alge” după Barinova S. [78, 79, 80, 123].
Componenţa calitativă a algoflorei a fost detectată la microscopul „Ergaval” Carl Zeiss
Jena cu obiectivele de 3,2, 10, 40 şi 100. Dimensiunile celulelor de alge am determinat cu
ajutorul ocular-micrometru (x 15), iar valoarea dimensiunilor a fost apreciată cu ajutorul obiec-
micrometru ”OMP”. Microfotografierea a fost efectuată la microscopul înzestrat cu aparat de
fotografiere Mik Med-2 în laboratorul de Hidrobiologie şi Ecotoxicologie al Academiei de
Ştiinţe a Moldovei şi în laboratorul de Algologie al Universităţii de Stat.

46
Apartenenţa taxonomică algală a fost efectuată după determinatoarele:
Cianofitele- Голлербах М. М.,[92]; Кондратьева, Н. В., [113]; Bacilariofitele -
Забелина М. М., Киселев И. А [106]; Xantofitele- Дедусенко- Щеголева Н.Т. [101];
Euglenofitele- Попова Т. Г. [128], Volvocoficeele- Дедусенко- Щеголева Н.Т.[102];
Clorococoficee- Царенко П. М., [139], Hindak F. [180]; Naghy-Toth T. [36]; Ulotricoficeele,
Cladophoraceele - Мошкова М. О. [121].

Determinarea frecvenţei algelor în ape s-a efectuat conform metodei propusă de Starmah
după formula (2.2.1):

Ksp= q/a · 100% (2.2.1)

unde q- numărul de specii caracteristice bazinului;
a- numărul total de specii din bazin [99].
Obiectul de studiu în experienţele de epurare a apelor reziduale sunt culturile de alge
filamentoase şi plante superioare acvatice.
Analiza datelor bibliografice despre componenţa algocenozelor apelor poluate a
determinat selectarea tulpinilor de alge macroscopice şi planta vasculară – Lemna minor L., care
pot contribui la fitoameliorarea apelor [86, 117].
Au fost selectate, determinate taxonomic şi experimentate următoarele specii de alge:
Chaetomorpha gracilis Kütz., Ch. aerea Kütz., Oedogonium sp, Spirogira sp, Zygnema sp.
Chara fragifera L., şi o plantă superioară acvatică Lemna minor L.
În cazul algelor filamentoase culturile pure au fost obţinute prin fragmentarea talului, care
au fost menţinute pe apa colectată din râu cu adăugarea apelor poluate. Biomasa netă a
inoculatului a fost estimată prin metoda cântăririi repetate a algei ţinută anterior pe hârtie de
filtru, până la obţinerea masei constante.
Experienţele au fost efectuate în vase cu volum de 3-7 l cu expunerea la lumina de zi şi
temperatura de 25 - 28Cº. Determinarea variaţiei compoziţiei chimice a apei s-a efectuat
săptămânal în decursul unei luni. Drept martor a servit proba care nu conţinea alge
experimentate. Datele obţinute au fost comparate între ele sau cu „proba martor” care s-a expus
la condiţii similare de iluminare şi temperatură.
În total au fost efectuate trei serii de experimente în trei repetări cu monoculturi şi
policulturi. Primele două serii de experimente au fost iniţiate în scopul determinării biomasei
optimale a inoculatului algal în procesul de epurare a apelor, totodată am determinat mediul cu
conţinutul maximal al apei reziduale în care pot vegeta algele. A treia serie de experienţă a avut
drept scop stabilirea gradului de epurare a apelor. În apa râului au fost adăugate apele menajere
în concentraţie de 10%, 25%, 50%, colectate în locul confluenţei cu r. Cogâlnic or. Cimişlia.
47
Biomasa inoculatului a variat între 0,2 g/l, 0,4 g/l, şi 1 g/l. Proba control, de comparare, prezintă
mediul cu aceeaşi concentraţie a apelor poluate ca şi în experiment, expusă la aceleaşi condiţii de
iluminare şi temperatură dar fără inoculatul algal. Experimentul a durat 28 de zile. Peste fiecare 7
zile a fost efectuată analiza chimică a apei, înregistrate schimbările algoflorei apelor reziduale şi
s-a determinat cantitatea biomasei inoculatului.
Cercetările au fost realizate în laboratorul de Algologie al Catedrei Ecologie, Botanică şi
Silvicultură, USM şi în cadrul Laboratorului Analitic al Centrului Republican de Deservire
Agrochimică. O parte din fotografiile algelor au fost efectuate în Laboratorul de Hidrobiologie şi
Ecotoxicologie al Institutului de Zoologie, AŞM şi în cadrul laboratorului de Algologie, USM cu
utilizarea microscopului Carl Zeiss Jena conectat la computator.

2.3. Caracteristica algelor şi a plantei vasculare utilizate în procesul de epurare a apelor

reziduale
În scopul evidenţierii rolului algelor macroscopice şi a unor specii de plante superioare
acvatice în procesul de asimilare a substanţelor nutritive şi diminuarea gradului de poluarea a
apei, în experienţe au fost antrenate următoarele specii de alge: Chaetomorpha gracilis, Ch.
aerea, Chara fragifera, Spirogyra sp., Zygnema sp., Oedogonium sp. precum şi planta superioară
acvatică Lemna minor.

Chaetomorpha gracilis Kütz.

Este o algă verde-filamentoasă, descrisă pentru prima dată de către Kützing în a. 1845
(figura 2.3.1 a; b). Sinonimul speciei este Lola gracilis [218]. Face parte din filumul
Chlorophyta, clasa Ulotrichophyceae, ordinul Chladophorales, familia Chladophoraceae, genul
Chaetomorpha [121].

a) b)
Fig. 2.3.1. Chaetomorpha gracilis (Kütz .) a) x 10; b) x40

48
 De regulă această algă filamentoasă este foarte frecvent întâlnită în apele poluate şi indică
cantitatea mare a compuşilor biogeni din ele. Filamentele sunt neramificate, moi, de culoarea
galben - verzuie, care se fixează de substrat printr-o celulă rizoidală. În perioada estivală
filamentele uşor se desprind de substrat şi plutesc deasupra apei. Celulele sunt cilindrice cu
lungimea de 24-60 µ care este de 1,5-7 ori mai mare decât lăţimea (figura 2.3.1 a;b) . Diametrul
celulelor este cuprins între 32-120 µ. Alga se întâlneşte în apele cu salinitate înaltă, habitează în
comun cu alte alge, fixată de substrat sau plutitoare. Este o formă cosmopolită, ubicvistă. Adesea
ocupă teritorii mari pe suprafaţa apei sau a mâlului. Arealul de răspândirea este foarte larg şi
cuprinde atât regiunile apropiate ţării noastre cum este Ucraina şi România, cât şi deseori se
întâlneşte în apele Franţei, Floridei, Golfului Mexic, India, Brasilia, Panama, Italiei, etc. [220].
Biomasa acestei alge de asemenea este foarte des utilizată în zootehnie ca supliment furajer
pentru animale, precum şi pentru creşterea peştilor.

Chaetomorpha aerea (Dillw.) Kütz.

Se referă la alge filamentoase verzi care aparţin filumului Chlorophyta, clasa
Ulotrichophyceae, ordinul Chladophorales, familia Chladophoraceae, genul Chaetomorpha
[121].
Profesorul Silva Paul C., susţine că Chaetomorpha aerea şi C. linum prezintă acelaşi
taxon [218]. Dar această confirmare este discutabilă deoarece aspectul morfologic al speciilor
diferă radical, iar analiza a ADN şi ARN nu a clarificat cu siguranţă problema [210]. Totodată s
– a constatat că ambele specii au acelaşi areal de răspândire şi în literatura contemporană de
specialitate ele sunt considerate sinonime.

a) b)
Fig. 2.3.2. Chaetomorpha aerea ( Kütz ); a) x40; b) x10

Parametrii morfologici ai tulpinii selectate de noi se modifică în dependenţă de factorii

mediului, dar în linii generale talul este liniar de culoare verde sau cu nuanţă gălbuie.
Filamentele sunt dure, fixate de substrat prin celula bazală, care prezintă un rizoid. Celulele sunt
49
cilindrice cu membrane foarte subţiri, a căror lungimea este de 2-3 ori mai mare decât lăţimea
(125- 300µ). Celula bazală se deosebeşte de celelalte prin lungimea sa de 800 µ ( figura 2.3.2 a;
b)
Se întâlneşte în apele curgătoare şi cu scurgere lentă cu mineralizarea înaltă precum şi în
mări. Este ubicvistă, epifitică şi se poate întâlni fixată de pietre şi macrofite acvatice sau pluteşte
liber. Arealul speciei este foarte larg. A fost găsită în apele Moldovei, regiunii Odesa, Nikolaev,
în limanul de la Berezansk, în România, precum şi în Marea Neagră, Caspică, Azov. Totodată
este foarte frecvent întâlnită în California, Italia, Franţa, insule Filipine, Mianmar [172, 181].
Investigaţiile ecologice, taxonomice şi aplicative a acestei specii demonstrează răspândirea ei
largă în Asia Mijlocie şi Turcia.
De regulă Chaetomorpha aerea vegetează în apele intens poluate. După cum afirmă
autorul Flind, în Italia Chaetomorpha aerea a fost găsită în policultură cu taxonii genului Ulva şi
Zoostera care au acoperit în întregime apele poluate din lagunele Veneţiene [172]
Biomasa preţioasă a tulpinilor de Chaetomorpha este utilizată pe larg în alimentaţia
oamenilor, zootehnie precum şi în creşterea peştilor. Acest fapt se datorează conţinutului mare de
amidon, fructosan şi a polimerilor fructozei din biomasa culturii [199].
Merită accentuat faptul că algele investigate au o importanţă foarte mare atât în sfera
economică, datorită compoziţiei biochimice deosebite a biomasei, cât şi în rezolvarea
problemelor ecologice [ 151, 185, 222].
Astfel direcţia principală în efectuarea lucrării noastre a fost îndreptată spre implicarea
speciilor Chaetomorpha aerea şi Chaetomorpha gracilis în epurarea apelor poluate, iar biomasa
obţinută, după cum s-a dovedit, poate avea un spectru larg de utilizare şi în ţara noastră.

Lemna minor L. – lintiţa

Este o plantă superioară acvatică, ubicvistă cu arealul foarte larg de răspândire. Face parte
din familia Lemnaceae [153]. Dispune de fronde de culoare verde, ovale sau eliptice, sesile,
natante cu diametrul maximal de 5 mm şi dispun de 3-5 nervuri (figura 2.3.3.).

Fig. 2.3.3. Aspectul exterior al Lemna minor L.

50
 Pe partea inferioară are o singură rădăcină neramificată sau un mănunchi de rădăcini cu
lungimea de 1-4 cm. Se reproduce vegetativ, dar au fost depistate şi inflorescenţe. Lintiţa în
condiţii de laborator se dezvoltă pe mediul nutritiv Pirson-Zaideli. Introducerea în mediu a
substanţelor organice contribuie la dezvoltarea mai rapidă a plantei [118]. La creşterea plantei pe
apele reziduale petroliere s-a determinat reducerea cantităţii CCO cu 77%, iar a substanţelor
petroliere - până la 94% [89]. Datorită componenţei biochimice deosebite Lemna minor se
consideră o plantă imunotropă. Este demonstrat că anume pectinele extrase din biomasă au efect
de stimulare a imunităţii [114]. Astfel în prezent această plantă superioară acvatică este
recomandată nu numai în sfera medicinii ci şi în epurarea apelor. De aceea noi am utilizat-o
drept material biologic în fitoameliorarea apelor reziduale menajere.

Chara fragifera Durieu.

Este o algă care face parte din filumul Charophyta, clasa Charophyceae, ordinul
Charales şi familia Characeae. Reprezentanţii acestui ordin sunt vizionaţi ca organisme de la
care au apărut plantele terestre.

Fig. 2.3.4. Chara fragifera Durieu.

Această algă are talul de culoare verde cu lungimea medie de 7-15 cm uneori atinge 50cm
şi este intens ramificată (figura 2.3.4). ”Frunzuliţele”sau pleuridiile sunt încovoiate şi scurte.
”Lăstarii” sau caulidiile sunt subţiri cu lungimea de 400µ. În prima perioada de dezvoltare alga
este fixată de substrat, iar vara se ridică la suprafaţa apei. Chara fragifera este larg răspândită
în Europa şi de regulă se dezvoltă în ecosisteme lentice [126].
În condiţii de laborator Chara fragifera creşte pe medii cu adaos de ape reziduale de
diferită provenienţă şi de aceea a fost utilizată de noi în procesul de epurare.

51
 Spirogyra sp.
Este o algă filamentoasă verde care face parte din filumul Chlorophyta, ordinul
Zygnematales. Tal neramificat de culoare verde, celulele sunt înzestrate cu 4 cromatofori
spiralaţi. Lungimea celulelor este 40 – 60µ, de 2 ori mai mare decât lăţimea (figura 2.3.5).

Fig. 2.3.5 Spirogyra sp.; x 40

Se reproduce prin fragmentarea talului. Procesul sexuat nu a fost observat. Speciile

genului Spirogyra sunt frecvent întâlnite în apele eutrofe şi au un areal vast de răspândire. Cele
mai multe specii se dezvoltă în apele dulcicole [147, p.91].

Zygnema sp.
Face parte din filumul Chlorophyta, ordinul Zygnematales. Talul este filamentos,
neramificat. Celulele sunt cilindrice cu membrane dure, cu lungimea de 30 – 43µ şi lăţimea de 2
ori mai mică (figura 2.3.6). Filamentele sunt moi şi netede. Partea centrală a celulei este ocupată
de o vacuolă mare. Celula este prevăzută cu doi cromatofori stelaţi, fiecare înzestrat cu un singur
pirenoid.

Fig. 2.3.6 Zygnema sp.

Nucleul este situat în centrul celulei. Înmulţirea vegetativă se realizează prin

fragmentarea talului ca rezultat al pieirii celulei intermediare. Procesul sexuat este conjugarea.
Arealul de răspândire este foarte larg [132, p.67].
52
 Oedogonium sp.
Este o algă filamentoasă verde care aparţine filumului Chlorophyta, ordinului
Oedogoniales. Se caracterizează prin talul neramificat de culoare verde – întunecată ( figura
2.3.7).

Fig. 2.3.7 Oedogonium sp.

Celulele sunt cilindrice, cu lungimea de 30- 60µ şi lăţimea 12 - 19µ şi conţin un nucleul
mare. Cromatoforul este lamelar situat parietal, centrul celulei este ocupat de o vacuolă. Celulele
vegetative se divizează formând un anumit număr de calote specifice. Filamentele tinere se
fixează de substrat, iar la maturizare flotează în apă. Aceste specii, de regulă, vegetează în apele
dulcicole şi sunt cosmopolite [147].

2.4. Concluzii la capitolul 2

Datele expuse în capitolul 2 cuprind metodele şi materialele utilizate în cercetările noastre
 Pentru evaluarea impactului factorului antropic asupra calităţii apei r. Cogâlnic au fost
detestate şi studiate principalele surse de poluare.
 În rezultatul cercetărilor hidrologice, chimice a sistemului sedimentar şi algologice au
fost selectate 10 puncte staţionare, din care au fost colectate probe algologice, de apă şi
sedimente fluviale.
 Principalii indici de calitate a apei şi sedimentelor au fost determinaţi conform GOST-
urilor şi metodelor în uz.
 Rezultatele cercetărilor au fost supuse analizei matematice.
 Au fost utilizate algele filamentoase verzi şi plantele superioare acvatice în epurarea
apelor reziduale menajere.

53
 3. STAREA ECOLOGICĂ A RÂULUI COGÂLNIC ŞI A BAZINELOR ADIACENTE

Investigaţiile privind starea ecologică a râului Cogâlnic au fost iniţiate în anii 2004-2005
iar pe parcursul anilor 2007-2012 ele au fost completate prelucrate statistic şi analizate.
Rezultatele investigaţiilor hidrochimice, hidrobiologice precum şi a compoziţiei sedimentelor
subacvatice au demonstrat că apa râului este supusă schimbărilor continue sub influenţa
factorilor de poluare. De regulă, sursa principală de poluare este deversarea apelor menajere
direct în râu fără epurare preventivă. Toate acestea au condus la apariţia schimbărilor
hidrochimice pronunţate în ultimii 10-15 ani datorită sporirii considerabile a cantităţii ionilor
principali ai apei precum şi a compuşilor azotului (NH4+, NO3-).
Compoziţia chimică a râului s-a dovedit a fi instabilă şi este determinată tot mai mult de
deversările apelor reziduale. Poluarea râului în sectorul din aval de localităţile traversate este
evidenţiată, în primul rând, prin dinamica oxidabilităţii cât şi a substanţelor nutritive. În linii
generale oxidabilitatea apei este frecvent sporită şi depăşeşte CMA pentru ecosistemele cu
destinaţie piscicolă de peste 3 ori. În sectoarele mai poluate se pot depista concentraţii de 30 de
ori mai ridicate a ionilor de nitrat şi de amoniu. Din acest motiv, din parametrii hidrochimici ce
denotă vădit poluarea apelor au fost precăutaţi de rând cu ionii principali, oxidabilitatea – CCO,
ionii de amoniu - NH4+, nitraţi -NO3- şi fosfaţi - PO43- , dinamica cărora, în primul rând, reflectă
poluarea apelor.
Sursele de poluare ale râului au fost, de asemenea, determinate după componenţa chimică
a sistemului sedimentar, care este slab salinizat şi suferă schimbări în urma pătrunderii apelor
reziduale. În sectoare mai afectate are loc sporirea de peste 2 ori a conţinutului ionilor principali,
precum şi a formelor de azot şi fosfor.
Analiza algoflorei râului a demonstrat o diversitate înaltă, compusă din 385 de specii de
alge, dintre care predomină diatomeele. Spectrul saprobiologic este compus dintr - un număr
mare de alge beta-mezosaprobe cu indicele saprobiologic înalt, ceea ce denotă poluarea râului. În
sectoarele mai afectate de factorul antropic se dezvoltă abundent euglenofitele precum şi
numeroasele cianofite şi diatomee. În linii generale ponderea scăzută a speciilor frecvente (până
la 29 %) determină pătrunderea apelor poluate în râu. Majoritatea speciilor după clasificarea
ecologică sunt indiferente faţă de oscilaţiile mineralizării apei.

3.1. Investigaţiile hidrochimice a r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente în segmentul din

limitele or. Hânceşti - s. Bogdanovca
În urma cercetărilor efectuate au fost stabilite fluctuaţiile anuale şi dinamica a 12 indici
chimici: pH, reziduul uscat, ionii de NH4+, NO3-, SO42-, CI-, PO43-, HCO3-, Ca2+, Na+, CCO-Mn şi
54
CCO-Cr, ce au permis detectarea surselor de poluare a r. Cogâlnic estimarea stării ecologice a lui
precum şi a bazinelor acvatice adiacente. Este suficient să menţionăm, că nemijlocit în aval de
deversare a apelor reziduale din or. Cimişlia şi în zona confluenţei cu afluenţii (P4, P9),
conţinutul ionilor principali şi a substanţelor nutritive în r. Cogâlnic sporeşte de până la 7 ori. În
apele afluenţilor concentraţia ionilor principali sunt cel puţin de 2 ori mai înalte decât în apele
râului. În locurile de deversare a afluenţilor a fost determinată creşterea de 1,7 ori a sulfaţilor,
hidrocarbonaţilor şi a substanţelor nutritive. Poluarea râului este mai evidenţiată în anul 2005.
Deversările efectuate în r. Cogâlnic în aval de fabrica de vin or. Cimişlia la fel contribuie la
poluarea apelor râului. În rezultat are loc creşterea gradului de mineralizare a apelor de 1,6 ori,
de asemenea sporeşte cantitatea ionilor de sodiu de până la 2,1 ori, a celor de clor - de 2,5 ori,
sulfaţilor şi hidrocarbonaţilor – de 1,8 ori, nitraţilor de 6,9 ori iar a fosfaţilor şi a ionilor de
amoniu de 5,6 ori (Anexa 4).
Din cercetările hidrochimice efectuate în anii 2004, 2005 se observă că apa râului
Cogâlnic în tronsonul analizat este slab spre moderat alcalină cu pH-ul, de regulă, mai mare de
8,0 (tabelul 3.1.1.). Valorile pH – ului sunt în limitele celor caracteristice pentru râurile mici ale
Moldovei, oscilând în diapazonul (7,60 - 8,80). În afluenţii din amonte şi aval de or. Cimişlia
precum şi în albia veche a râului au fost determinate cele mai înalte valori ale pH-ului.

Tabelul 3.1.1. Oscilaţiile anuale ale pH-ului apelor de suprafață din sectorul or. Cimişlia, a. 2004

P Iazul Afluentul Râul Albia Râul Afluentul Râul

L amonte amonte veche lângă f.v. aval aval
Februarie 8,15 8,20 8,00 8,10 8,00 8,20 8,00
±0,006 ±0,011 ±0,011 ±0,006 ±0,011 ±0,006 ±0,006
Aprilie 8,30 8,40 8,30 8,30 8,50 8,10 7,60
±0,011 ±0,020 ±0,006 ±0,011 ±0,011 ±0,020 ±0,011
Iunie 8,00 8,50 8,20 8.80 8,20 8,60 8,20
±0,011 ±0,006 ±0,023 ±0,011 ±0,011 ±0,006 ±0,023
August 8,20 8,80 8,50 8,80 8,50 8,80 8,20
0±0,006 ±0,020 ±0,011 ±0,006 ±0,011 ±0,006 ±0,020
Octombrie 7,80 8,70 8,50 8,25 8,30 8,35 8,30
±0,011 ±0,006 ±0,017 ±0,006 ±0,011 ±0,029 ±0,006
P - punctele de cercetare; L – lunile

După cum vedem din tabelul 3.1.1, cele mai sporite valori pH-ul le are în perioada estivală a
anului şi anume în august (8,20-8,80) datorită intensificării procesului de fotosinteză a algelor.
Cele mai scăzute sunt valorile de iarnă (8,00-8,20), când intensitatea fotosintezei se reduce la
minimum [86].

În sectorul cercetat pe parcursul anului 2004 apele diferă după pH (Anexa 4). De exemplu
în iaz pH- ul este mai redus şi oscilează între 7,8 şi 8,4. Apele râului în limitele or. Cimişlia în

55
toate punctele de cercetare se caracterizează prin aproximativ aceleaşi valori ale pH-ului (7,8-
8,5), cu tendinţă de scădere în aval. Afluenţii din amonte şi aval de or. Cimişlia au valori mai
ridicate ale pH-ului cuprinse între 8,20 - 8,80 şi 7,80 - 8,80, ceea ce se datorează poluării în
primul rând cu ape menajere încărcate cu ioni de amoniu.
În anul 2005 cele mai mari valori ale pH-ului au fost determinate primăvara şi vara ceea
ce este rezultatul pătrunderii apelor pluviale poluate de primăvară şi etiajului de vară (tabelul
3.1.2).
Tabelul 3.1.2 Oscilaţiile sezoniere ale pH-ului apei r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente, a. 2005
P Râul Râul Afluent Râul Albia Râul Râul Afluent Râul
or. s. ul amonte veche amonte aval de ul aval s.
Hânc Gradişt amonte de or. or. de f.v. f.v. or. de or. Bogd
eşti e de or. Cimişli Cimişli or. Cimişli Cimişli anovc
L Cimişli a a Cimişli a a a
a a
Febru 7,40± 7,30± 8,20± 7,80± 7,50± 7,60± 7,50± 7,70± 7,40±
arie 0,011 0,006 0,017 0,011 0,006 0,011 0,006 0,006 0,020
Mai 8,25± 8,70± 8,40± 8,15± 8,60± 8,35± 8,30± 8,20± 8,35±
0,017 0,011 0,006 0,006 0,011 0,006 0,011 0,017 0,006
Augus 7,70± 7,80± 8,50± 8,70± 8,00± 8,30± 8,65± 8,60± 8,20±
t 0,017 0,006 0,011 0,006 0,017 0,011 0,006 0,017 0,011
Noie 8,10± 8,20± 8,70± 8,30± 8,30± 8,50± 8,30± 8,20± 7,80±
mbrie 0,020 0,006 0,006 0,011 0,029 0,006 0,011 0,029 0,006
P- punctele de cercetare; L - lunile de cercetare

Valorile reziduului fix al apei râului, de regulă, sporesc în sectoarele mai poluate, ceea ce
a fost observat pe parcursul anilor 2004 şi 2005. În perioada cercetării conţinutul de săruri
solubile oscilează între 705±4,43 şi 2980±8,66 mg/l, cu minimele determinate în limitele or.
Hânceşti şi maximele – în afluenţii din amonte şi aval de or. Cimişlia precum şi în albia veche a
râului. După cum vedem din figura 3.1.1 pe lungimea sectorului investigat apele se
caracterizează prin diferit grad de mineralizare. Analiza rezultatelor demonstrează sporirea
considerabilă a reziduului fix în direcţia curgerii râului, cu avansare în segmentul oraşului
Cimişlia, iar în s. Bogdanovca cantitatea reziduului fix al apei întrece de 2 ori valorile din or.
Hânceşti. Această dinamică este evidenţiată în sezonul de iarnă, când cantitatea de săruri solubile
determinată în râu lângă or. Hânceşti (705±4,43 mg/l) sporeşte la nivelul s. Bogdanovca până la
1430±4,43 mg/l.
În direcţia curgerii râului, în a. 2005 a fost constatat că în or. Hânceşti cantitatea reziduului
fix nu depăşeşte 1020±13,86 mg/l, apoi mineralizarea sporeşte spre satul Gradişte, unde valorile
maxime ale reziduului fix (2091±14,43 mg/l) depăşesc CMA de 2,1 ori. În limitele or. Cimişlia
şi în satul Bogdanovca au fost depistate cele mai mari valori, care depăşesc dublu CMA.
Mineralizarea în probele din afluenţii amonte şi aval de or. Cimişlia maximal depăşeşte de 2,9

56
ori CMA (figura 3.1.1), iar la nivelul fabricii de vin reziduul fix al apei atinge maximele de 2300
mg/l în sezonul de toamnă, ceea ce întrece de 2,3ori CMA. Apele albiei vechi în perioada de
iarnă au dispus de valori maximale ale reziduului fix pentru anul 2005 (2140±5,77 mg/l), ce
depăşeşte CMA pentru ecosistemele cu destinaţie piscicolă de 2,1 ori. În urma analizelor au fost
constatate deversări ale apelor menajere şi în cazul probelor din centrul or. Cimişlia, evacuări
direct în râu a apelor reziduale de la fabrica de vin, care sporesc mineralizarea râului.

Fig. 3.1.1 Dinamica valorilor reziduului fix al apei r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente pe
sectorul or. Hânceşti – s. Bogdanovca, a. 2005; afl.- afluent, r.- râul, or. – oraş, s. -sat

În dinamica sezonieră valorile minime au fost înregistrate, de regulă, în perioada

viiturilor de primăvară şi toamnă, când cantitatea apei în râu creşte. Dar în centrul or. Cimişlia,
precum şi în aval de fabrica de vinuri, în perioada de toamnă valorile reziduului fix al apei
sporesc de 1,9 şi respectiv 1,6 ori în comparaţie cu sectorul din amonte de or. Cimişlia, oscilând
între 1480±4,24 şi 2820±5,77 mg/l. Creşterea mineralizării apei este rezultatul deversării apelor
poluate de la fabrica de vin şi a celor menajere ale or. Cimişlia. O sursă importantă de poluare
este amplasarea neautorizată a deşeurilor în lunca râului, care cu apele pluviale aduc în râu
cantităţi mari de substanţe organice şi minerale.
În limitele or. Cimişlia în an. 2004 cele mai mici valori ale reziduului fix, de regulă, au
fost determinate în iazul din amonte de oraş, iar cele mai ridicate - în afluenţii din amonte şi aval
de oraş (figura 3.1.2), unde CMA cu destinaţia piscicolă este depăşită de peste 2 ori.

57
 Fig 3.1.2 Dinamica sezonieră a reziduului fix al apei r. Cogâlnic şi al bazinelor adiacente din
limitele or. Cimişlia – an. 2004

În perioada verii au fost înregistrate cele mai înalte valori ale reziduului fix a apei
(1480±8,66 - 2359±12,12 mg/l), iar primăvara şi toamna cele mai scăzute. După cum observăm
din figura 3.1.2. vara în sectorul din amonte de or. Cimişlia şi primăvara în aval de fabrica de vin
are loc creşterea evidentă a mineralizării apei, ceea ce se datorează deversării apelor de la
incubatorul de păsări şi a celor reziduale de la fabrică. Valorile maxime vara au fost atinse şi în
albia veche a râului, unde CMA este depăşită de 2,25 ori. Cauza esenţială este deversarea apelor
menajere din sectoarele locative situate în apropiere cu albia veche. În limitele or. Cimişlia
mineralizarea apei este determinată în primul rând de sulfaţi şi hidrocarbonaţi, acest fapt este
evidenţiat în perioada estivală (figura 3.1.3 ).

Fig.3.1.3 Conţinutul anionilor în apele cercetate din or. Cimişlia, iunie 2004

În luna iunie se observă creşterea cantităţii sulfaţilor în direcţia curgerii râului, cu maximele
atinse în afluentul din aval de oraş şi râul la nivelul fabricii de vin. Cauza sporirii este poluarea
cu apele menajere şi a celor reziduale de la fabrica de vin. În acelaşi timp s-a stabilit creşterea
conţinutului hidrocarbonaţilor. În amonte de oraş conţinutul lor este de 443±4,00 mg/l iar în
sectorul de la fabrica de vin devine 549±6,93 mg/l, sau de 1,2 ori mai mult. Hidrocarbonaţii
58
(HCO3-), în linii generale, au valori cele mai mari în apele afluenţilor din or. Cimişlia, în albia
veche şi apa râului din amonte de oraş. Cantitatea ionilor (HCO3-) în apele cercetate pe parcursul
anilor 2004-2005 oscilează între 198±4,00 şi 984±4,00 mg/l, cu maximele determinate în luna
august în afluentul din amonte de or. Cimişlia, iar cantitatea minimală a fost determinată în
aceeaşi lună în iazul Jepari (figura 3.1.4 ). Oscilaţiile remarcate demonstrează poluarea
afluentului cu apele menajere deversate de la ŞPT precum şi de la incubator. Ele sunt încărcate
cu substanţe organice şi în rezultatul procesului de descompunere a compuşilor organici are loc
eliberarea ionilor HCO3- în apă.

Fig. 3.1.4 Dinamica conţinutului hidrocarbonaţilor ( HCO3- ) în apele cercetate din limitele or.
Cimişlia, februarie, august a. 2004

După cum vedem din figura 3.1.4., cele mai înalte valori ale hidrocarbonaţilor determinate
în luna august sunt în afluentul şi râul din amonte de oraş, ele constituie 2,8 CMA şi respectiv
2,4 CMA pentru ecosistemele cu destinaţie piscicolă. În albia veche conţinutul ridicat al ionilor
HCO3- (919±6,93 mg/l) la fel demonstrează deversarea apelor reziduale menajere şi constituie
2,6 CMA. În tronsonul analizat al râului se observă că în releveul din amonte de oraş conţinutul
hidrocarbonaţilor este mai sporit de 1,3 ori decât în apropierea de fabrica de vin şi de 1,6 ori în
comparaţie cu rezultatele din aval de or. Cimişlia, ceea ce demonstrează poluarea mai avansată a
apelor în regiunea din amonte de oraş.
Pentru desemnarea punctelor mai poluate ale râului din limitele or. Cimişlia sunt
reprezentative datele obţinute în iarna (februarie) a. 2004. După cum vedem din figura 3.1.4, cele
mai poluate sectoare sunt afluentul din amonte din or. Cimişlia (762 mg/l sau 2,1 CMA), albia
veche (775±2,29 mg/l, sau 2,2 CMA) şi afluentul din aval de oraş (741±4,04 mg/l sau 2,1 CMA).
Impactul deversărilor acestor ape în râu constă în sporirea de 1,2 ori a conţinutului
hidrocarbonaţilor în comparaţie cu sectorul din amonte de deversare, oscilaţiile sunt cuprinse
între 581±5,20 şi 649±2,89 mg/l.

59
 În anul 2005 analizele au demonstrat că cele mai înalte valori ale hidrocarbonaţilor au fost
determinate în limitele or. Cimişlia, iar cele mai joase în or. Hânceşti (figura 3.1.5). În direcţia
curgerii râului se observă creşterea concentraţiei ionului HCO3- spre aval de or. Cimişlia, după
care conţinutul ionilor HCO3- la nivelul s. Bogdanovca relativ scade.

Fig.3.1.5. Dinamica conţinutului hidrocarbonaţilor în r. Cogâlnic şi bazinele adiacente din

tronsonul or. Hânceşti - s. Bogdanovca, a. 2005

În urma analizei sectorului de cercetare au fost depistate gunoişti neautorizate în lunca

râului în amonte de oraşul Cimişlia, aici au fost aduse şi evacuate deşeurile lichide de la ferma de
creştere a porcinelor, ceea ce este o sursă de poluare a râului în temei în sezonul de vară.
În dinamica sezonieră se observă sporirea conţinutului hidrocarbonaţilor în perioada
autumnală, ceea ce probabil se datorează spălării gunoiştilor din lunca râului şi pătrunderii în râu
a apelor menajere de la sectoarele locative. În perioada verii au fost determinate valori înalte a
hidrocarbonaţilor în râuleţul din amonte de or. Cimişlia (895±2,33 mg/l) şi în aval de fabrica de
vin (862±8,00 mg/l), unde CMA pentru ecosistemele cu destinaţie piscicolă a fost depăşită de 2,5
ori.
Prin dinamica ionului SO42- de asemenea putem determina punctele de poluare ale râului.
Cercetările noastre au demonstrat că pe parcursul anilor 2004 - 2005 diapazonul oscilaţiei
sulfaţilor a fost cuprins între 132±4,62 şi 1190±2,52 mg/l. Valoarea maximă, determinată în
afluentul din aval de oraş în noiembrie a. 2005, depăşeşte CMA pentru apele cu destinaţia
piscicolă de 12 ori. Conţinutul ridicat al sulfaţilor în afluent demonstrează deversarea apelor
reziduale menajere şi reflectă acţiunea negativă a factorului antropic. Cantitatea minimă a fost
detectată în perioada de iarnă anului 2005 în râu în aval de or. Hânceşti. În acest punct valorile
anuale oscilează între 132±4,62 şi 210±3,60 mg/l, ceea ce este de până la 9 ori mai puţin decât
cantitatea sulfaţilor din alte sectoare ale râului Cogâlnic (Anexa 4).

Pe cursul sectorului cercetat conţinutul sulfaţilor este supus oscilaţiilor vizibile, cu o

tendinţă de sporire de la or. Hânceşti spre s. Bogdanovca. În linii generale, cele mai mari valori
60
ale sulfaţilor pentru anul 2005 au fost determinate în apa afluenţilor din aval şi amonte de or.
Cimişlia precum şi în râu lângă s. Gradişte (figura 3.1.6).

Fig. 3.1.6 Dinamica conţinutului sulfaţilor în apa r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din
tronsonul or. Hânceşti- s. Bogdanovca, a. 2005

În toate aceste cazuri sursa este deversarea apelor reziduale menajere în râu fără a fi supuse
procesului de epurare. În sectorul din centrul or. Cimişlia vara au fost înregistrate oscilaţii
evidente ale conţinutului sulfaţilor, posibil din motivul că fabrica de vin aruncă în râu o cantitate
mare de reziduuri. Conţinutul sulfaţilor astfel sporeşte de la 387±1,15 mg/l, determinate în
amonte de fabrica de vin, până la 680±1,15 mg/l, în sectorul din aval, sau cu 43 %.
În primăvara anului 2004, cantitatea sulfaţilor în apele râului Cogâlnic în limitele or.
Cimişlia creşte de la intrare în oraş şi capătă valori maxime la nivelul fabricii de vinuri, după ce
treptat scade (figura 3.1.7). Deci şi în acest caz sursa principală de poluare poate fi fabrica de
vinuri, apele reziduale de la incubator din amonte de oraş şi menajere deversate direct în râu.

Fig.3.1.7 Conţinutul sulfaţilor în apele r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente în limitele or.

Cimişlia, aprilie 2004

În dinamica sezonieră a conţinutului sulfaţilor în râu din limitele or. Cimişlia au fost
determinate cantităţi sporite a sulfaţilor în perioada de primăvară cu valori maxime în râu lângă
fabrica de vin (868 mg/l), unde sunt deversate apele poluate de la fabrică. La fel sunt poluate

61
apele râului în amonte de or. Cimişlia (figura 3.1.8), care conţin 757 mg/l sulfaţi sau 7,6 CMA.
Sursa de poluare în acest caz este spălarea gunoiştilor neautorizate de pe malurile râului.

Fig. 3.1.8 Dinamica sezonieră a conţinutului sulfaţilor din apele r. Cogâlnic şi a bazinelor
adiacente în limitele or. Cimişlia, a. 2004

În perioada viiturilor de toamnă, conţinutul sulfaţilor din ape scade, dar cele mai mari
valori sunt la fel determinate în afluentul din amonte de oraş - 7,7 CMA, albia veche – 5,9 CMA
şi afluentul din aval de oraş cu 6,5 CMA.

Cantitatea clorurilor din apele cercetate este instabilă şi în ansamblu nu depăşeşte

concentraţia maximă admisibilă (Anexa 4). Pe parcursul anului 2004 diapazonul oscilaţiilor este
cuprins între 26±0,67- 390±0,33 mg/l. Valoarea maximă a fost determinată în afluentul din aval
de or. Cimişlia, unde concentraţia clorurilor depăşeşte CMA cu 90 mg/l, iar cele mai mici valori
sunt determinate în apele iazului Jepari.

Pe parcursul anului 2004 conţinutul clorurilor variază considerabil în toate punctele de

cercetare. În apa r. Cogâlnic lângă fabrica de vin oscilaţiile anuale sunt cuprinse între 54 şi 356
mg/l (figura 3.1.9) cu valorile maxime în aprilie (356±1,15 mg/l) şi minime în septembrie
(54±0,67 mg/l). Cauza principală a oscilaţiilor este prezenţa gunoiştilor neautorizate din lunca
râului din care în timpul primăverii se scurg apele pluviale poluate.

Fig.3.1.9. Variaţia anuală a conţinutului clorurilor în apa r. Cogâlnic lângă fabrica de vin or.
Cimişlia a. 2004
62
 Totodată deversările apelor menajere şi de la F.V., efectuate în cantităţi mai mari
primăvara şi vara conduc la creşterea evidentă a valorilor clorurilor în perioada estivală.
Oscilaţiile de primăvară sunt cuprinse între 240±1,45 şi 356±1,15 mg/l, iar vara - între 155±2,90
şi 269±1,00 mg/l. Conţinutul clorurilor din luna august este de 5 ori mai înalt decât în
septembrie, ceea ce denotă poluarea evidentă a apelor. În toate trei luni ale toamnei au fost
stabilite cele mai mici valori ale clorurilor (54±0,67 şi 104±1,15 mg/l), ceea ce este rezultatul
viiturilor din sezonul dat. În decembrie, odată cu scăderea temperaturii şi îngheţarea parţială a
apelor, cantitatea clorurilor creşte de 2,1 ori în comparaţie cu luna noiembrie. Şi în acest caz
putem vorbi despre poluarea cu apele menajere deversate direct în râu.

În luna martie cele mai mari valori sunt înregistrate în apa afluentului din amonte şi aval de
oraş, depăşind media anuală (225 mg/l) de 1,02 şi respectiv de 1,5 ori (figura 3.1.10). Şi în cazul
dat sursele de poluare sunt spălările reziduurilor solide de pe malurile afluenţilor şi apele
reziduale menajere deversate în or. Cimişlia.

Fig. 3.1.10 Conţinutul clorurilor în apele r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or.
Cimişlia, martie a. 2004

Cea mai mare concentraţie a clorurilor pentru luna martie a fost determinată în râul
Cogâlnic lângă fabrica de vin (290±2,31 mg/l). Astfel impactul deversării apelor poluate din
sectorul locativ şi ale fabricii de vinuri contribuie la sporirea de 1,6 ori a clorurilor, oscilând de la
182±1,45 până la 290±2,31 mg/l.

În anul 2005 conţinutul clorurilor a variat în diapazonul de la 62±0,67 până la 587±5,33

mg/l cu minimele în apele râului în aval de or. Hânceşti, iar valorile maxime s-au înregistrat în
afluentul din aval de or. Cimişlia (Anexa 4).

63
 În direcţia curgerii râului, spre s. Bogdanovca, a fost stabilită creşterea cantităţii clorurilor,
astfel valorile din s. Bogdanovca depăşeşte de 3,2 ori concentraţia lor în aval de or. Hânceşti
(figura 3.1.11).

Fig. 3.1.11 Conţinutul clorurilor în apa râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din sectorul or.
Hânceşti- s Bogdanovca, februarie 2005

În limitele or. Cimişlia în luna februarie cantitatea clorurilor creşte în afluenţii din aval şi
amonte de oraş, depăşind CMA de 2 ori. Sursele de poluare în acest caz sunt apele reziduale de
canalizare ale sectoarelor locative din or. Cimişlia. Prin urmare putem constata că principalele
surse de poluare ale râului cu cloruri sunt apele reziduale menajere din sectoarele locative, care
sunt deversate prin afluenţii din amonte şi aval de or. Cimişlia. Pătrunderea acestor ape în râu
conduce la sporirea de peste 2 ori a cantităţii clorurilor.
În apele râului Cogâlnic conţinutul ionilor de calciu oscilează sub influenţa diferitor factori
de poluare. Concentraţiile ionilor de calciu variază între 48±1,73 mg/l şi 400±2,52 mg/l şi cresc
de la or. Hânceşti spre s. Bogdanovca, iar cele mai mari cantităţi au fost determinate în limitele
or. Cimişlia (Anexa 4). Primăvara anului 2005 a denotat cea mai înaltă concentraţie a calciului.
Oscilaţiile valorilor ionilor de calciu primăvara sunt cuprinse între 84±0,88 şi 340±2,89 mg/l, cu
valorile minime determinate în aval de or. Hânceşti, iar cele maxime, care prezintă 1,9 CMA - în
afluentul din aval de or. Cimişlia, unde sursa principală de poluare este deversarea apelor
menajere şi spălarea gunoiştilor neautorizate din luncă. Aceeaşi situaţie este şi în cazul sporirii
cantităţii ionilor de calciu în râu din centrul or. Cimişlia, unde CMA este depăşit de 1,7 ori,
atingând 300±3,21 mg/l. În urma deversării apelor poluate ale afluentului din aval de or. Cimişlia
cantitatea ionilor de calciu sporeşte de la 132±2,00 mg/l până la 220±0,33 mg/l (figura 3.1.12)

64
 Fig. 3.1.12 Dinamica sezonieră a cantităţii ionilor de calciu din apa r. Cogâlnic

şi a bazinelor adiacente, a. 2005

După cum vedem din figura 3.1.12, cantitatea ionilor de calciu în apele r. Cogâlnic oscilează
considerabil. În perioada estivală concentraţia ionilor creşte deşi vara valorile sunt scăzute, fapt
ce denotă consumarea de către alge, care în această perioadă se dezvoltă abundent, îndeosebi cele
macrofite (Enteromorpha, Cladophora etc.). Oscilaţiile de iarnă sunt în intervalul de la 65±1,73
până la 176±0,88 mg/l, cu sporirea conţinutului în albia veche şi râu din centrul or. Cimişlia şi
afluentul din aval de oraş. Sursa de pătrundere a ionilor de calciu în râu este în predominare prin
apele menajere. Vara conţinutul ionului de calciu în ape este mai scăzut decât în perioada de
primăvară şi este cuprins între 79±0,07 şi 233±6,67 mg/l. Valorile maxime au fost determinate în
apa râului Cogâlnic lângă s. Gradişte şi depăşeşte CMA de 1,3. În acest punct de cercetare sursa
de poluare poate fi deversarea apelor menajere în râu. Este de menţionat că în r. Cogâlnic
valorile ionilor de calciu sunt de 2 ori mai mici decât în afluenţii şi albia veche a râului.

Toamna valorile ionilor de calciu în linii generale scad, însă în sectorul râului din amonte de
or. Cimişlia concentraţia sporeşte de 1,9 ori. De asemenea cresc de 2 ori valorile ionilor de calciu
în râul din centrul or. Cimişlia, oscilând de la 86 până la 177 mg/l. În toate aceste puncte sura
principală de poluare este deversarea apelor reziduale ale sectoarelor locative, ŞPT precum şi
spălările gunoiştilor din lunca râului.

În limitele or. Cimişlia dinamica anuală a ionilor de calciu demonstrează creşterea treptată a
concentraţiei lui spre aval de fabrica de vin (153 mg/l), apoi valorile treptat scad spre aval de or.
Cimişlia (figura 3.1.13).

65
 Fig. 3.1.13 Valorile medii anuale a ionilor de calciu în r. Cogâlnic şi bazinele adiacente din
limitele or. Cimişlia, a. 2004

Concentraţia maximă anuală a ionilor de calciu în sectorul din limitele or. Cimişlia este de
1,4 ori mai mare decât în aval de oraş. Astfel putem conclude că sursele de poluare ale râului
sunt în primul rând, apele reziduale deversate de fabrica de vin cât şi menajere şi de canalizare a
or. Cimişlia

Valorile ionilor de sodiu în r. Cogâlnic pe parcursul anilor 2004-2005 oscilează între

54±2,31 şi 509±1,73 mg/l. Concentraţiile maximale depăşesc de 4,2 CMA şi sunt determinate
în afluentul din aval de or. Cimişlia (iulie, a. 2004), fapt care denotă elocvent poluarea apelor.
Dinamica cationilor de sodiu şi calciu din limitele or. Cimişlia este în corelaţie pozitivă şi
denotă prezenţa surselor de poluare în afluentul din amonte şi aval de oraş, unde valorile ionilor
de sodiu sunt de până la 3,1 ori mai mari decât a celor de calciu (figura 3.1.14 ). Acest fapt se
datorează, în mare parte, solubilităţii mai sporite a ionilor de sodiu.

Fig.3.1.14 Conţinutul ionilor de sodiu şi calciu în apa r. Cogâlnic şi bazinelor adiacente din
limitele or. Cimişlia, februarie 2004

În luna februarie, când solubilitatea sărurilor scade, în afluentul din amonte de oraş
conţinutul ionilor de sodiu şi calciu rămâne a fi înalt şi este de 1,6 ori şi respectiv de 1,2 ori mai
mare decât valorile determinate în r. Cogâlnic. În afluentul din aval de oraş concentraţia ionilor
66
 de calciu şi sodiu este sporită, de asemenea au fost determinate valori înalte şi în râu lângă
fabrica de vin, ceea ce încă o dată demonstrează poluarea râului la nivelul fabricii. În acest caz
sursele de poluare sunt apele reziduale menajere deversate în afluenţii din amonte şi aval de
oraş sau direct în râu. În apa râului din amonte de or. Cimişlia deversarea afluentului a condus
la creşterea de 1,2 ori a concentraţiei ionilor de sodiu în comparaţie cu rezultatele obţinute în
aval de oraş.
Pe parcursul anului 2004 valorile medii anuale ale sodiului din râu au fost cuprinse între
270 şi 325 mg/l (figura 3.1.15).

Fig. 3.1.15 Conţinutul valorilor medii anuale a ionilor de sodiu în r.Cogâlnic şi bazinele
adiacente din limitele or. Cimişlia, a. 2004

Conţinutul cel mai sporit a fost determinat în apropierea fabricii de vin şi constituie 2,7
CMA. În acest caz sursa de poluare este deversarea apelor reziduale de la fabrica de vin fără a fi
supuse epurării preventive. Totodată cele mai sporite valori au fost identificate în afluenţii din
amonte de oraş - 2,1 CMA şi din aval – 3,5 CMA, ceea ce este rezultatul deversării apelor
menfjere.
În dinamica sezonieră a ionilor de sodiu, pe parcursul a. 2005, se observă sporirea
concentraţiei în perioada de toamnă, când apele pluviale aduc cu sine cantităţi sporite de săruri şi
în perioada etiajului de vară, când paralel cu săderea volumului de apă se intensifică poluarea
(figura 3.1.16).

Fig.3.1.16 Dinamina sezonieră a ionilor de sodiu în apa r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente

în tronsonul or. Hânceşti-s. Bogdanovca, a. 2005

67
 Rezultatele cercetărilor demonstrează sporirea pe cursul râului a concentraţiei ionului de
sodiu. În or. Cimişlia cantitatea ionilor de sodiu din râu sporeşte maximal de 5 ori în comparaţie
cu mostrele din or. Hânceşti şi maximal de 4,3 ori în comparaţie cu cele din s Gradişte.
Creşterea conţinutului ionilor de sodiu a fost observată în apele afluenţilor din amonte şi aval de
or. Cimişlia precum şi în aval de fabrica de vinuri, unde CMA este depăşită de 3,8 ori.
În perioada de primăvară valorile ionilor de sodiu din râu sporesc de la 67±1,73 mg/l (or.
Hânceşti), până la 285±4,04 mg/l - în amonte de or. Cimişlia şi ating valoarea maximală la
nivelul fabricii de vinuri (300±2,31mg/l), după ce scade până la 296±2,89 mg/l. Astfel putem
afirma că deversarea apelor reziduale ale fabricii de vinuri şi a celor menajere de la sectoarele
locative din or. Cimişlia şi a unor localităţi rurale din lunca râului au favorizat sporirea de 1,6
ori a conţinutului sodiului din râu, oscilând între 185±2,90 mg/l şi 300±2,31mg/l.
În compoziţia apelor naturale de cantitatea substanţelor organice şi biogene depinde
calitatea apelor, dezvoltarea hidrobionţilor şi echilibrul ecologic.
S-a constatat că oxidabilitatea apelor cercetate este instabilă şi oscilează sub influenţa
factorilor de poluare şi schimbărilor sezoniere. Diapazonul oscilaţiilor CCO-Cr pentru anii 2004-
2005 este cuprins între 10,4±0,78 mgO/l şi 142,0±2,73 mgO/l. Conţinutul maxim a fost
identificat, în august 2004 în apa râului din amonte de or. Cimişlia şi depăşeşte CMA de 4,7 ori.
Diapazonul oscilaţiilor în an. 2005 a constituit 31,3±2,28 mgO/l – 103,2±1,53 mgO/l. Maximele
3,4 CMA au fost determinate în râul din amonte de or. Cimişlia în august 2004 (Anexa 4).
Cea mai redusă valoare a oxidabilităţii a fost înregistrată în sezonul rece, iar cea mai
sporită - vara. După cum reesă din figura 3.1.17, în sezonul de vară se observă creşterea valorilor
CCO-Cr, ceea ce se datorează deversării apelor reziduale ale ŞPT şi a incubatorului din amonte
de or. Cimişlia

Fig. 3.1.17. Dinamica sezonieră a conţinutului oxidabilităţii bicromate – CCO-Cr (mgO/l) în apa
r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente, în aval de or. Cimişlia, a. 2004

În luna februarie au fost înregistrate cele mai scăzute valori ale oxidabilităţii CCO – Cr -
(13,7±3,93 mgO/l), acest fapt se datorează scăderii procesului de poluare a apelor.
68
 Odată cu creşterea temperaturii, primăvara, apele râului sunt încărcate cu deşeuri organice
generate de apele pluviale şi uzate de la ŞPT şi incubatorul avicol. În rezultat are loc sporirea de
4,9 ori a oxidabilităţii bicromate.
Cele mai mari valori ale CCO - Cr sunt determinate în perioada verii, cu toate că algele şi
bacteriile contribuie la autoepurare dar reducerea volumului apei şi creşterea poluării a condus la
sporirea oxidabilităţii de la 67,7±2,60 (mai, 2004) până la 142±2,73 mgO/l (august, 2004). În
rezultatul deversării apelor poluate în râu, vara, CMA este depăşită de 4,7 ori. Toamna însă,
datorită depunerilor atmosferice abundente, această valoare scade de la 142±2,73 mgO/l până la
39±2,25 mg/l.
În cazul oxidabilităţii permanganate a apei râului din amonte de oraş, se observă oscilaţii
de la 10,0 mgO/l ( mai 2004) până la 17,2 mgO/l (noiembrie 2004) cu maximele atinse în
perioada autumnală (tabelul 3.1.3).
Analiza dinamicii sezoniere ale CCO-Mn din r. Cogâlnic în amonte de oraş, la nivelul
fabricii de vinuri şi în aval de oraş demonstrează cele mai mici valori în luna februarie a. 2004
(tabelul 3.1.3), dar în amonte de oraş creşte până la 13,2 mgO/l. Poluarea intensă cu ape
menajere a albiei vechi a contribuit la sporirea oxidabilităţii până la 21,9 mgO/l. Concomitent cu
sporirea temperaturii, oxidabilitatea apei creşte evident vara, mai ales în aval de oraş, unde în râu
nimeresc apele menajere şi de canalizare. În perioada viiturilor de toamnă oxidabilitatea apei în
unele relevee are valori mai sporite datorită poluării apelor.

Tabelul 3.1.3 Dinamica sezonieră a oxidabilităţii CCO-Mn a r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente

în limitele or. Cimişlia, a. 2004
L Punctele de colectare a probelor
Iazul Afluentul Râul Albia Râul Afluentul Râul
amonte amonte veche fabrica de aval aval
vin
II 4,3 5,4 13,2 21,9 4,8 5,5 5,9
±0,533 ±0,076 ±0,115 ±0,100 ±0,173 ±0,264 ±0,115
V 12,0 21,0 10,0 29,0 11,2 21,0 17,0
±0,173 ±0,491 ±0,120 ±0,200 ±0,115 ±0,285 ±0,186
VIII 10,0 13,0 12,0 30,2 14,0 30,1 29,0
±0,351 ±0,200 ±0,166 ±0,200 ±0,185 ±1,462 ±0,400
XI 15,6 22,0 17,2 23,8 16,8 24,8 20,4
±0,477 ±0,115 ±0,133 ±0,100 ±0,128 ±0,173 ±0,233
L- lunile de cercetare

Valorile maxime autumnale au fost înregistrate în afluenţii şi râul din aval de oraşul
Cimişlia şi în albia veche (tabelul 3.1.3).

69
 Deversarea apelor poluate duce la creşterea oxidabilităţii apei în afluentul din aval de oraş
de la 16,8 până la 20,4 mgO/ l.
Cea mai înaltă valoare a CCO-Mn în perioada de vară a fost evidenţiată în albia veche a r.
Cogâlnic şi în aval de oraş (figura 3.1.18). La nivelul fabricii de vin sursa de poluare este
deversarea apelor reziduale care a contribuit la sporirea în luna iulie a CCO-Mn de la 12,5±0,18
până la 27,9± 0,17 mgO/l.

Fig. 3.1.18 Dinamica oxidabilităţii (CCO-Mn) în r. Cogâlnic şi în bazinele adiacente, a. 2004

În aval de oraş deversarea apelor reziduale prin afluent a contribuit la creşterea

considerabilă, în luna iulie, a oxidabilităţii apei. Astfel oscilaţiile valorilor din amonte de oraş
spre aval sporesc de la 12,5±0,18 mgO/l până la 29,0±0,47 mgO/l, sau de 2,3 ori.
În procesul de poluare o importanţă deosebită au oscilaţiile substanţelor biogene ale apei.
Cantitatea nitraţilor, de exemplu, oscilează între 0 şi 149±5,92 mg/l, iar a ionilor de amoniu - 0 şi
72,6±0,69 mg/l (Anexa 4). Conţinutul sporit al nitraţilor în râu se datorează deversării apelor
reziduale prin afluenţii din amonte de or. Cimişlia - unde concentraţia maximă a nitraţilor este de
117±2,68 mg/l, sau 2,9 CMA şi acelui din aval de oraş - unde valoarea maximală este 146±2,83
mg/l (figura 3.1.19).

Fig. 3.1.19 Conţinutul ionilor de amoniu şi a nitraţilor în r. Cogâlnic şi bazinele adiacente din or.
Hânceşti – s. Bogdanovca, mai 2005, * Abrevierile: H – or. Hânceşti; G – s. Gradişte; A1 –
afluentul din amonte de or. Cimişlia; C1 – râul din amonte de or. Cimişlia; AV – albia veche; C2
– râul în amonte de fabrica de vin or. Cimişlia; C3 - râul în aval de fabrica de vin or. Cimişlia;
A2 - afluentul din aval de or. Cimişlia, B - s. Bogdanovca
70
 Pe cursul râului au fost constatate oscilaţii evidente ale ionilor de nitrat şi amoniu (figura
3.1.19). După cum vedem, cantitatea ionilor de amoniu este invers proporţională cu a nitraţilor,
ceea ce ne vorbeşte despre procesul activ de transformare bacteriană a formelor de azot. În
releveul din or. Hânceşti au fost înregistrate de 2 ori mai mici valori ale nitraţilor şi ionilor de
amoniu decât în satul Gradişte. Conţinutul nitraţilor în râu în apropierea s. Gradişte creşte de la
17,6±2,71 până la 35,9±4,14 mg/l, iar a ionilor de amoniu - de la 12,4±0,69 până la 33,4±1,00
mg/l. Sursa de poluare în acest caz de asemenea este deversarea apelor menajere deoarece
această localitate nu dispune de sistem de epurare a apelor reziduale. În legătură cu faptul că
staţia de epurare din or. Cimişlia nu funcţionează apele râului din amonte de oraş conţin până la
21 CMA a ionilor de amoniu. În albia veche a râului a fost determinată cea mai mare cantitate a
ionilor de amoniu - (72,6 mg/l sau 36,3 CMA). În acest bazin a fost depistată dezvoltarea în masă
a lintiţei - Lemna minor L., fapt ce ne dovedeşte prezenţa cantităţii sporite a compuşilor de azot şi
fosfor în apă. În albia veche sursa principală de poluare este deversarea apelor menajere, care
provin de la casele de locuit din apropiere. Dinamica elementelor nutritive în tronsonul din
centrul oraşului Cimişlia demonstrează consumarea substanţelor biogene de către hidrobionţi,
deoarece pe eluviile râului vegetau foarte mari pâlcuri de alge predominant din genul
Oscillatoria care au contribuit la reducerea şi a cantităţii nitraţilor şi a ionilor de amoniu, iar în
heleşteul din s. Bogdanovca au provocat „înflorirea” apei.
În dinamica sezonieră pentru anul 2004 între cantitatea ionilor de amoniu şi a nitraţilor a
fost stabilită o corelaţie invers proporţională. În caz dacă concentraţia ionilor de NH4+ creşte, cea
a ionilor de NO3- scade şi invers, datorită transformărilor de nitrificare şi denitrificare efectuate
de microflora bacteriană a apelor (figura 3.1.20).

Fig. 3.1.20 Dinamica sezonieră a ionilor NH4+ şi NO3- în apa r. Cogâlnic în amonte de
or.Cimişlia, a. 2004

În râu în sectorul din amonte de or. Cimişlia poluarea din sezonul de primăvară a condus
la sporirea de 1,4 ori a ionilor de amoniu şi de 4,2 ori a nitraţilor. Sursele de poluare în acest caz

71
sunt deversările apelor de canalizare de la ŞPT şi spălarea deşeurilor din lunca râului de la
gunoiştile neautorizate de la ferma de porci.
Conţinutul ionilor de NO3- sporeşte odată cu creşterea temperaturii ajungând la valori
maxime vara, când depăşesc pe cele de primăvară de 2,8 ori. Concentraţii minime a ionilor NH4+
au fost determinate vara, ceea ce se datorează intensificării procesului de nitrificare efectuat de
bacterii, activitatea maximă a cărora este caracteristică pentru perioada caldă a anului. Toamna
însă, apele pluviale aduc în râu cantităţi sporite de ioni de amoniu când valorile lor cresc de la
2,8± mg/l până la 10,7 mg/l, sau de 3,8 ori. Concomitent cantitatea nitraţilor scade de 8,9 ori,
ceea ce, probabil, se datorează reducerii activităţii bacteriene odată cu scăderea temperaturii.
Incontestabilă este acţiunea factorului antropic în sezonul de toamnă când se observă o creştere
evidentă a ionilor de amoniu din apă. Sursele de poluare în acest caz sunt deversările apelor de
canalizare, menajere, industriale ce contribuie la înrăutăţirea evidentă a calităţii apei.
În dinamica anuală au fost determinate oscilaţii remarcabile ale nitraţilor în releveele din
amonte, centru şi aval de or. Cimişlia (figura 3.1.21).

Fig. 3.1.21 Dinamica anuală a concentraţiei nitraţilor în apa r. Cogâlnic

în or. Cimişlia, a. 2004, f.v - r. Cogâlnic lângă fabrica de vin

Pe parcursul anului se observă sporirea treptată a concentraţiei nitraţilor în perioada

estivală şi reducerea lor în perioada rece a anului, din cauza, în primul rând, a activităţii mai lente
a bacteriilor. Cele mai înalte valori ale nitraţilor au fost înregistrate în aval de oraşul Cimişlia în
luna decembrie, ceea ce demonstrează vădit poluarea râului cu apele reziduale deversate direct în
râu. În luna mai la nivelul fabricii de vin deasemenea a crescut brusc conţinutul nitraţilor de la
5,7 mg/l până la 32,2 mg/l, datorită reversării apelor reziduale ale fabricii de vin precum şi a
celor de canalizare.
În dinamica sezonieră a concentraţiei fosfaţilor (PO4 3-) în apa râului a fost constatată
următoarea legitate. Cele mai ridicate valori sunt determinate în sezonul de vară şi primăvară, cu
maximele lângă s. Gradişte şi în sectorul din centrul or. Cimişlia (tabelul 3.1.4). Valorile

72
fosfaţilor nu depăşesc CMA dar demonstrează poluarea mai avansată în sezonul de primăvară şi
vară, când conţinutul fosfaţilor a oscilat între 0,04 şi 0,9 mg/l şi respectiv 0,1 şi 0,9 mg/l. După
cum vedem din tabelul 3.1.4 în toate releveele primăvara are loc creşterea bruscă a valorilor
fosfaţilor şi numai în aval de fabrica de vin cantitatea lor scade de la 0,13mg/l până la 0,07mg/l,
ceea ce este rezultatul consumării fosfaţilor de către hidrobionţi.

Tabelul 3.1.4 Dinamica sezonieră a concentraţiei ionilor fosfat în apa r. Cogâlnic şi bazinele
adiacente din tronsonul or. Hânceşti - s. Bogdanovca, a. 2005(mg/l)
Probele Râul Râul Afluent Râul Albia Râul Râul Afluent Râul
or. s. ul amont veche amonte aval de ul aval s.
Hânce Gradi amonte e or. de f.v. f.v. or. de or. Bogda
şti şte de or. de or. Cimiş or. Cimişli Cimişli novca
Cimişli Cimiş lia Cimişli a a
a lia a
Iarna 0 0 0,02± 0 0 0 0,13± 0,04± 0,01±
0,003 0,010 0,007 0,009
Primăvara 0,16± 0,34± 0,10± 0,04± 0,27± 0,90± 0,07± 0,26± 0,12±
0,008 0,017 0,010 0,006 0,010 0,020 0,006 0,006 0,017
Vara 0,13± 0,90± 0,20± 0,20± 0,24± 0,64± 0,25± 0,10± 0,40±
0,023 0,066 0,026 0,050 0,013 0,013 0,050 0,023 0,058
Toamna 0,03± 0,25± 0,03± 0,03± 0,03± 0,09± 0,33± 0,32± 0,25±
0,001 0,003 0,001 0,001 0,001 0,003 0,023 0,013 0,001

Vara, la nivelul s. Gradişte, la intrare în or. Cimişlia, în aval de fabrica de vin şi în s.

Bogdanovca valorile continuă să crească şi uneori depăşesc de 5 ori pe cele de primăvară, după
ce spre toamnă scad evident. Numai în aval de fabrica de vin şi în afluentul din aval de oraşul
Cimişlia conţinutul fosfaţilor toamna sporeşte de 1,32 şi respectiv de 3,2 ori. Aceste oscilaţii se
datorează deversării în râu a apelor reziduale ale fabricii de vin şi a celor de canalizare.
În apele râului din limitele or. Cimişlia a fost determinată creşterea conţinutului fosfaţilor
în afluentul din amonte şi aval de oraş precum şi în albia veche, ceea ce se evidenţiază toamna
(tabelul 3.1.5). Aceste rezultate denotă prezenţa surselor de poluare şi anume a apelor de
canalizare deversate în afluenţii ce se revarsă în r. Cogâlnic, pătrunderea apelor menajere în albia
veche a râului, cât şi apele pluviale care se scurg de la depozitele deşeurilor neautorizate din
lunca râului.
După cum reiese din datele prezentate în tabelul 3.1.5, în luna septembrie a sporit
cantitatea fosfaţilor în apele iazului. Apele din acest iaz nimeresc în r. Cogâlnic prin afluentul din
amonte de oraş, în apa căruia au fost determinate cele mai înalte valori ale fosfaţilor (1,19 mg/l).
Sursele de poluare a afluentului sunt apele de canalizare a ŞPT, precum şi a celor reziduale de la
incubator.

73
 Tabelul 3.1.5 Dinamica concentraţiei fosfaţilor în apele r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din
limitele or. Cimişlia, sezonul de toamnă a. 2004 (mg/l)
L Punctele de colectare a probelor
Iazul Afluentul Râul Albia Râul Afluentul Râul
amonte amonte veche fabrica de aval aval
vin
IX 1,01 1,19 0,06 0,23 0,04 0,72 0,08
±0,010 ±0,013 ±0,003 ±0,010 ±0,007 ±0,026 ±0,009
X 0,01 0,16 0,06 0,34 0,02 0,90 0,16
±0,010 ±0,007 ±0,003 ±0,021 ±0,010 ±0,020 ±0,010
XI 0,05 0,04 0,02 0,08 0,01 0,11 0,01
±0,003 ±0,007 ±0,017 ±0,009 ±0,010 ±0,010 ±0,010
L- lunile de cercetare
În rezultatul pătrunderii poluanţilor în râu sporeşte conţinutul fosfaţilor până la valoarea
maximală din sezonul de toamnă - 0,06 mg/l, după ce în apele râului din centrul oraşului valorile
scad şi în aval de deversare a afluentului din nou sporesc până la 0,16 mg/l determinată în luna
octombrie. Astfel impactul deversării apelor poluate în râu constă în creşterea conţinutului
fosfaţilor de 2 ori în luna septembrie (de la 0,04 până la 0,08 mg/l ) şi de 8 ori în octombrie de la
0,02 până la 0,16 mg/l.

3.2. Schimbările multianuale a calităţii apei râului Cogâlnic

Pentru a evidenţia intensitatea acţiunii factorului antropic asupra apei râului, a fost
comparată compoziţia chimică a apei determinată în anii 2004 - 2005 cu datele din anii 1990,
1995, 2008, 2009 şi 2012. Rezultatele analizelor chimice pe ultimii ani au fost preluate de la
Centrul de Medicină Preventivă din or. Cimişlia, iar datele din anul 1990 - din lucrarea
doamnei N. Goreaceva [173]. Compararea datelor obţinute în a. 1990 cu cele din a. 2005 a fost
posibilă datorită condiţiilor hidrologice sezoniere similare, ceea ce pentru râurile mici este un
factor important. Analiza chimică a apelor râului determinată de Goreaceva N. [96] cu 15 ani în
urmă în comparaţie cu anul 2005 demonstrează agravarea stării ecologice actuale a ecosistemului
dat. Astfel, în toamna anului 1990 au fost înregistrate concentraţii mult mai mici a ionilor
principali decât în anul 2005 (figura 3.2.1.).

Fig.3.2.1. Concentraţia ionilor principali ai apei r. Cogâlnic în limitele or. Cimişlia, în noiembrie
1990 şi 2005
74
 Mineralizarea apei a sporit de la 1521 mg/l până la 2599 mg/l, sau cu 1078 mg/l în mare
parte pe contul creşterii de 2,3 ori a concentraţiei sulfaţilor (de la 365 până la 844mg/l ). De
asemenea a sporit de 1,3 ori conţinutul hidrocarbonaţilor, de 2,5 ori a ionilor de sodiu (de la 189
până la 475 mg/l) şi în cantităţi mai mici - ionii de calciu (de la 112 până la 164 mg/l) şi clor - de
la 156 până la 210 mg/l.Motivul schimbărilor survenite este sporirea volumului apelor reziduale
neepurate deversate direct în râu.
În datele analizelor chimice din a. 1995 efectuate de Centrul de Medicină Preventivă or.
Cimişlia, valoarea medie a oxidabilităţii permanganate era cuprinsă între 80-90 mgO/l. Conform
datelor obţinute de noi în a. 2005 cantitatea maximă a oxidabilităţii permanganate atinge 162
mgO/l, ceea ce depăşeşte limita admisibilă de 5,4 ori. Creşterea valorilor oxidabilităţii din ape se
explică prin deversarea apelor reziduale în râu. Tot din acest motiv, în anul 2005, în apa râului a
crescut concentraţia ionilor de amoniu, care în mostra din amonte de oraşul Cimişlia depăşeşte de
21 ori CMA, fiind estimată la 42 mg/l. Comparând dinamica multianuală a nitraţilor şi ionilor de
amoniu am constatat creşterea excesivă a acestor ingredienţi, care uneori întrec de 15 ori
concentraţia determinată în râu cu 10 ani în urmă. De asemenea, a sporit de peste 4 ori conţinutul
sulfaţilor în apă, fiind cuprins între 134-142 mg/l în luna august anului 1995 şi atinge 680 mg/l în
aceeaşi perioadă a anului 2005. Aşadar, pe parcursul anilor 1995-2005 calitatea apei râului
Cogâlnic s-a înrăutăţit considerabil, fapt demonstrat de sporirea compuşilor de amoniu, sulfaţilor,
nitraţilor şi a consumului chimic de oxigen. Concentraţia substanţelor organice în apă a crescut din
anul 1995 până în 2005 de 2 ori depăşind concentraţia maximă admisibilă de zeci de ori.
Conţinutul sporit al compuşilor azotului în râu ne explică natura apelor poluante menajere
bogate în ioni de amoniu. În decurs de 10 ani (a. 1995 - 2005), a crescut considerabil şi
concentraţia sulfaţilor în apă, care de asemenea influienţează negativ calitatea apei. Astfel,
schimbările hidrochimice multianuale a r. Cogâlnic ne arată prezenţa acţiunii negative a factorului
antropic. În perioada anilor 2004-2005, au fost obţinute rezultate care demonstrează agravarea
stării ecologice a râului.
În scopul determinării schimbărilor calităţii apei râului din ultimii ani au fost analizate
oscilaţiile valorilor CCO-Cr în luna august în sectorul cel mai poluat al râului şi anume în or.
Cimişlia. Analiza multianuală a dimamicii oxidabilităţii denotă creşterea valorilor consumului
chimic de oxigen (CCO-Cr) a apei râului atât în amonte şi centru cât şi în aval de or. Cimişlia
(figura 3.2.2).
În comparaţie cu anii 2004 şi 2005 în a. 2008 şi 2009 se observă un trend de scădere a
valorilor CCO – Cr, după ce în anul 2012 are loc sporirea bruscă a valorilor oxidabilităţii apei
râului. Acest fapt demonstrează poluarea continuă a r. Cogâlnic, care s - a intensificat în ultimii
ani.
75
 Fig.3.2.2 Oscilaţiile multianuale ale valorilor oxidabilităţii CCO-Cr (mgO/l)
în r. Cogâlnic din amonte, centru şi aval de or. Cimişlia, august

Cele mai înalte valori ale CCO – Cr au fost determinate în apele râului din amonte de or.
Cimişlia în a. 2012. Ele depăşesc de 1,5 ori valoarea determinată în anul 2004, sporind de la 142,0
până la 207,8 mgO/l şi de 2,7 ori cea din anul 2005 (78,1mgO/l şi 207,8 mgO/l). Mai pronunţată
s-a constatat poluarea apei râului în ultimii 3 ani (2009 - 2012), când valorile CCO – Cr au sporit
de 3,5 ori, (de la 58,8 mgO/l până la 207,8 mgO/l ). În apele râului din centru or. Cimişlia
conţinutul CCO – Cr creşte în perioada anilor 2004-2005 de la 49,5 mgO/l până la 87,2 mgO/l,
sau de 1,8 ori, apoi pe parcursul anilor 2008 - 2009 se menţine în aceeaşi valoare (47,0 mgO/l) şi
sporeşte considerabil în anul 2012 (de la 47,1 mgO/l până la 172,5 mgO/l). Aceste oscilaţii
demonstrează poluarea continuă a râului Cogâlnic prin intermediul deversărilor apelor reziduale.
În aval de or. Cimişlia, atât în a. 2004 cât şi în a. 2012, apele râului conţin cantităţi înalte de
substanţe organice. Valorile maxime aici depăşesc de 6,5 ori concentraţia limită admisibilă
destinată pentru ecosistemele piscicole. Starea ecologică actuală agravată a râului din aval de or.
Cimişlia în ultimii 3 ani (2009 -2012) este determinată de creşterea de 5 ori a valorilor CCO – Cr,
ceea ce este o dovadă sigură de acţiunea negativă a factorului antropic.

Cercetările noastre au demonstrat, că apa r. Cogâlnic se caracterizează printr-o componenţă

chimică foarte variabilă, cauzată de poluarea permanentă a râului. Necătând la faptul, că în
ultimii ani sursele de poluare ar trebui să se micşoreze în urma distrugerii complexelor mari animaliere
şi reducerii aplicării îngrăşămintelor minerale, totuşi nivelul poluării râului creşte considerabil.
Aceasta se datorează faptului, că staţiile de epurare a apelor reziduale sunt deteriorate complet.
Principalele surse de poluare a râului Cogâlnic au devenit gunoiştile neautorizate în lunca râului,
defectarea reţelelor de evacuare a apelor reziduale şi, ca rezultat, evacuarea apelor reziduale
neepurate în râu. Toate acestea au contribuit la creşterea valorilor compuşilor azotului ceea ce a
condus la sporirea evidentă a productivităţii algoflorei. Soluţionarea acestei probleme depinde de
implementarea metodelor eficiente de epurare a apelor reziduale, precum şi de schimbare a
comportamentului populaţiei faţă de mediul înconjurător.

76
3.3. Compoziţia chimică a sedimentelor subacvatice ale râului Cogâlnic şi ale bazinelor
adiacente
Sedimentele subacvatice prezintă un component abiotic important al ecosistemelor
acvatice, care participă activ în circuitul intrabazinic de materie şi energie [50, 51]. În ultimul
timp pe baza schimbărilor din compoziţia chimică a sedimentelor subacvatice se determină
situaţia ecologică a bazinelor naturale [51].
Pentru depistarea surselor de poluare a râului Cogâlnic şi estimarea impactul acţiunii lor
asupra întregului ecosistem a fost analizată compoziţia chimică a sedimentelor subacvatice.
Metoda extrasului apos, utilizată de noi este una dintre cele mai vechi, descrisă pentru prima dată
de I. Comov [76]. Pe parcursul anului 2005 au fost determinaţi compuşii mobili ai sărurilor uşor
solubile.

În cercetările noastre s-a stabilit, că sedimentele subacvatice ale râului sunt nisipoase de
culoare galbenă. În eşantionul P9 şi P4 textura este nisipo-argiloasă. Pe astfel de substrat sunt
fixate şi se dezvoltă foarte bine, în perioada estivală, algele filamentoase verzi din genul
Cladophora şi Enteromorpha, care demonstrează încărcarea organică a apelor fiind beta-
mezosaprobe [80]. Pe alocuri sedimentele subacvatice sunt acoperite de straturi ruginii de alge
cianofite sau diatomee.

S-a constatat că sedimentele subacvatice ale r. Cogâlnic sunt în mare parte slab salinizate,
cu toate că gradul de mineralizare a apei este înalt. Mineralizarea extractului apos oscilează între
0,061% şi 0,352% cu valorile maxime în sezonul de vară şi toamnă (0,352%). Conţinutul scăzut
de săruri solubile se datorează texturii nisipoase a sedimentelor râului.

După cum vedem din tabelul 3.3.1., salinitatea sedimentelor sporeşte de la or. Hânceşti
spre s. Bogdanovca, ceea ce corespunde cu creşterea mineralizării apei. În mostrele colectate din
or. Hânceşti valoarea medie a mineralizării din extractul apos este de 0,106%. La nivelul s.
Gradişte ea creşte până la 0,120%, iar în s. Bogdanovca atinge maxima de 0,144%. Deci
cantitatea sărurilor în tronsonul analizat (or. Hânceşti - s. Bogdanovca) creşte de peste 2 ori în
perioada de iarnă (de la 0,086% până la 0,206%), de 1,2 ori primăvara ( de la 0,090% până la
0,113%), de 1,6 ori vara şi sunt înregistrate oscilaţii neînsemnate toamna.

Pe cursul râului cele mai înalte valori ale mineralizării extractului apos din sedimente au
fost înregistrate la nivelul afluenţilor din amonte şi aval de or. Cimişlia, precum şi în albia veche
a râului, ceea ce demonstrează poluarea acestor afluenţi (tabelul 3.3.1).

Impactul deversării apelor extrem de poluate ale afluenţilor constă în creşterea evidentă a
mineralizării sedimentelor râului. Prin urmare în perioada de iarnă, în aval de deversare a apelor

77
poluate ale afluentului din amonte de or. Cimişlia, salinitatea sedimentelor subacvatice ale râului
sporeşte de la 0,141% până la 0,227%, sau de 1,6 ori.

Tabelul 3.3.1 Dinamica sezonieră a mineralizării extractului apos din sedimentele subacvatice
ale r. Cogâlnic şi ale bazinelor adiacente ( % / ( mg-ecv/100g sediment)
Punctele de cercetare
Lunile
Afluent Râul Râul
de Albia Râul Afluent
Râul Râul ul amont amonte Râul
cerceta veche aval de ul aval
or. s. amonte e de f.v. s.
re or. f.v. or. de or.
Hânce Gradiş de or. de or. or. Bogdano
Cimişl Cimişli Cimişli
şti te Cimişli Cimişl Cimişli vca
ia a a
a ia a
II 0,086 0,141 0,238 0,227 0,222 0,180 0,208 0,253 0,206
2,560 4,040 7,100 6,620 6,440 5,070 5,980 7,420 5,900
V 0,090 0,074 0,169 0,158 0,352 0,068 0,061 0,218 0,113
2,680 2,190 5,210 4,710 5,840 2,000 1,890 6,160 3,350
VIII 0,096 0,128 0,233 0,121 0,230 0,129 0,143 0,268 0,152
2,880 2,740 6,910 3,470 6,750 3,810 4,300 7,790 4,480
XI 0,106 0,136 0,295 0,197 0,258 0,180 0,192 0,233 0,107
3,040 3,820 8,680 5,540 7,280 4,960 5,420 6,720 2,980

În aval de fabrica de vin de asemenea a fost determinată creşterea mineralizării extractului

apos a sedimentelor subacvatice de la 0,180 % până la 0,208%, sau de 1,4 ori, ceea ce se
datorează deversării apelor reziduale.

În dinamica sezonieră au fost evidenţiate oscilaţii remarcabile ale gradului de salinizare. În

sezonul de iarnă mineralizarea extractului apos oscilează în diapazonul 0,086% - 0,227%, iar în
afluenţii investigaţi valorile sunt mai ridicate şi oscilează între 0,222% şi 0,253%. Cele mai joase
valori au fost obţinute în perioada de primăvară, 0,061% în releveul din centrul or. Cimişlia.
Putem menţiona că cele mai poluate sunt releveele din afluenţii din amonte şi aval de or.
Cimişlia precum şi albia veche şi tronsonul din centrul or. Cimişlia.

Reacţia sedimentelor subacvatice este slab spre moderat alcalină (figura 3.3.1). Indicele pH
al extractului apos oscilează între 7,5-8,6. Cele mai scăzute valori au fost determinate iarna (7,5-
8,0). Cu creşterea temperaturii pH-ul sedimentelor creşte şi atinge maximele vara (8,1-8,6).

Vara în locurile unde algoflora se dezvoltă abundent şi formează pâlcuri pe sedimentele

râului din centrul or. Cimişlia şi albia veche, pH-ul extrasului apos are valori mai ridicate (8,3 -
8,5).

78
 Fig. 3.3.1.Oscilaţiile pH-ului sedimentelor subacvatice ale r. Cogâlnic
şi ale bazinelor adiacente, a. 2005, * Abrevierile comune pentru figurile din subcapitolul 3.3: H –
or. Hânceşti; G – s. Gradişte; A1 – afluentul din amonte de or. Cimişlia; C1 – râul din amonte de
or. Cimişlia; AV – albia veche; C2 – râul în amonte de fabrica de vin or. Cimişlia; C3 - râul în
aval de fabrica de vin or. Cimişlia; A2 - afluentul din aval de or. Cimişlia, B - s. Bogdanovca

Cele mai înalte valori ale indicelui pH au fost înregistrate, de regulă, în afluenţii din
amonte şi aval de oraş precum şi în albia veche. Primăvara deversările apelor poluate în centrul
oraşului Cimişlia au condus la mărirea pH - ului până la 8,45. Acest fapt se datorează cantităţilor
sporite a ionilor de amoniu în apele menajere, care nimeresc în râu. Impactul poluării râului este
redat prin sporirea în apa râului din amonte de or. Cimişlia a pH - ului din sedimentele
subacvatice. Astfel, primăvara pH - ul creşte de la 8,02 până la 8,25, vara - de la 8,25 la 8,35 iar
toamna şi iarna pH-ul este aproape acelaşi. Din grupul de anioni determinaţi în sedimentele
subacvatice ale râului predomină, de regulă, sulfaţii cantitatea cărora oscilează între 0,26 şi 3,08
mg-ecv/100g, ceea ce constituie 0,012 - 0,148%, urmaţi de hidrocarbonaţi (0,29 – 0,92 mg-
ecv/100g ) şi cloruri (0,04 - 1,36 mg-ecv/100g).
După cum vedem din figura 3.3.2 cantitatea anionilor în extrasul apos este supusă unor
oscilaţii evidente. Diapazonul oscilaţiilor sulfaţilor în luna mai este cuprins între 0,26 şi 1,90 mg-
ecv/100g. Valoarea indicelui creşte nesemnificativ pe cursul râului, de la 0,69 mg-ecv/100g - în
or. Hânceşti, până la 0,92 mg-ecv/100g - s. Bogdanovca.

Fig. 3.3.2 Concentraţia anionilor din extractul apos al sedimentelor r. Cogâlnic şi bazinelor
adiacente ( mai 2005)
79
 În sedimentele subacvatice ale râului din amonte de or. Cimişlia cantitatea principalelor
anioni este aproximativ aceeaşi ca şi în afluentul din amonte de or. Cimişlia. Aceasta se explică
prin deversarea apelor reziduale ale incubatorului din preajmă şi ŞPT. Apele reziduale contribuie
la sporirea clorurilor în sedimente, ceea ce dezechilibrează raportul ionilor din extractul apos al
sedimentelor. În sedimentele subacvatice ale afluentului din aval de oraş cantitatea sulfaţilor
depăşeşte de 2,5 ori cea a hidrocarbonaţilor şi de peste 4 ori a clorurilor, fapt nespecific
releveurilor din râu, care indică prezenţa surselor de poluare. În linii generale raportul anionilor
Cl-: HCO3-: SO4 2-
din sedimentele subacvatice ale râului este de 1:2:4, cu predominarea
sulfaţilor şi a hidrocarbonaţilor. Aceşti doi anioni în unele probe depăşesc de 9 ori cantitatea
clorurilor.

În dinamica sezonieră se observă oscilaţii, care sunt în strânsă dependenţă de sursele de

poluare. Astfel iarna coraportul clorurilor, hidrocarbonaţilor şi sulfaţilor este de 1:1:3 cu
predominarea sulfaţilor, care sunt precedaţi de cloruri şi hidrocarbonaţi. În unele cazuri cantitatea
ionilor sulfat este de 9 ori mai mare decât a clorurilor şi hidrocarbonaţilor. Primăvara şi vara însă
raportul anionilor principali din sedimentele subacvatice este 1:1:2, iar toamna oscilaţiile sunt
evidente 1:2:5. Dar se întâlneşte şi coraportul de 1:9:28, când cantitatea sulfaţilor depăşeşte de
28 ori cea a clorurilor şi de 3 ori a hidrocarbonaţilor.

Comparativ cu releveul din s. Gradişte, în râul din amonte de or. Cimişlia şi în s.

Bogdanovca cantitatea sulfaţilor creşte de până la 2 ori (de la 0,47 până la 0,92 mg-ecv/100g).
Valorile maxime se observă în albia veche (1,16 mg-ecv/100g) şi afluentul din aval de or.
Cimişlia (1,9 mg-ecv/100g), unde cantitatea medie a sulfaţilor din sedimentele râului (0,61 mg-
ecv/100g) este depăşită de 1,9 şi respectiv de 3,1 ori. Şi în acest caz factorul sporirii sulfaţilor în
sedimente este antropogen. Impactul deversării apelor reziduale de la fabrica de vin din or.
Cimişlia este redat prin creşterea de 1,5 ori a conţinutului sulfaţilor în sedimentele subacvatice
(de la 0,26 mg-ecv/100g până la 0,39 mg-ecv/100g). Totodată în sectoarele mai poluate, cum
este afluentul din amonte de oraş, râul din amonte de or. Cimişlia şi albia veche, sedimentele
subacvatice conţin mai multe cloruri (0,96 -1,16 mg-ecv/100g) urmate de sulfaţi (0,93-1,16 mg-
ecv/100g) şi hidrocarbonaţi (0,47-0,52 mg-ecv/100g).

Concentraţia ionilor HCO3- din extractul apos al sedimentelor subacvatice suferă

schimbări sezoniere evidente. Cele mai mari valori au fost înregistrate iarna şi vara, iar cele mai
scăzute primăvara şi toamna, ceea ce se datorează oscilaţiilor termice sezoniere şi creşterii
debitului apei. După cum vedem din figura 3.3.3, cantitatea hidrocarbonaţilor din sedimente în
releveul din or. Hănceşti are cele mai scăzute valori, cuprinse între 0,3 şi 0,47 mg-ecv/100g, ceea
ce constituie 0,018%- 0,029%.
80
 Fig. 3.3.3 Dinamica sezonieră a conţinutului hidrocarbonaţilor
din sedimentele subacvatice ale r Cogâlnic

Iarna în traseul or. Hânceşti – or. Cimişlia se observă sporirea cantităţii hidrocarbonaţilor
în sedimente de 2 ori (de la 0,40 - 0,72 mg-ecv/100g). Primăvara oscilaţiile sunt în limite de 0,30
- 0,41 mg-ecv/100g, vara de la 0,47 până la 0,60 mg-ecv/100g, iar toamna cantitatea maximă a
fost depistată în mostrele din or. Cimişlia (0,36 -0,52 mg-ecv/100g). Cele mai înalte rezultate au
fost observate în sedimentele subacvatice din or. Cimişlia (0,36-0,72 mg-ecv/100g), ceea ce
demonstrează poluarea apelor râului în acest sector.
În toate mostrele analizate din cationi predomină Na+. Conţinutul ionilor de sodiu
oscilează între 0,52 mg-ecv/100g şi 2,44 mg-ecv/100g, sau 0,012% - 0,056%. Valorile maxime
au fost înregistrate toamna şi iarna, iar minime - primăvara (figura 3.3.4). În tronsonul cercetat
au fost remarcate oscilaţii evidente, astfel cantitatea Na+ creşte de la or Hânceşti (0,52mg-
ecv/100g – 0,83 mg-ecv/100g ) şi atinge maxima în sectorul or. Cimişlia (0,53 mg-ecv/100g -
2,44 mg-ecv/100g, sau 0,012% - 0,056%).

Din datele prezentate în figura 3.3.4 vedem că în sezonul de iarnă cantitatea ionilor de
Na+ din sedimentele subacvatice este cu mult mai ridicată decât în alte perioade ale anului.
Astfel, în s. Gradişte spre primăvară cantitatea ionilor de sodiu scade de 3,1 ori (de la 1,09 până
la 0,35 mg-ecv/100g).

Fig. 3.3.4 Oscilaţiile cantităţii ionului de Na+ din sedimentele subacvatice ale r. Cogâlnic şi ale
bazinelor adiacente pe sectorul or. Hânceşti – s. Bogdanovca

81
 Şi mai evidente sunt oscilaţiile în or. Cimişlia, unde în extractul apos al sedimentelor
râului din amonte de f.v se vede o scădere clară a cantităţii ionilor de Na+ de la 1,91 până la 0,22
mg-ecv/100g, iar în releveul din aval de f.v. de la 2,09 la 0,17 mg-ecv/100g. Aceste oscilaţii se
datorează creşterii debitului de apă în râu şi a temperaturii, ce a condus la sporirea diluării
sărurilor de sodiu din sedimente. Spre vară s - a detestat tendinţa de creştere a conţinutului
ionilor de Na+ în sedimentele subacvatice, datorită perioadei etiajului. Cantitativ cationii de sodiu
2+
sunt urmaţi de Ca concentraţia cărora în sedimentele subacvatice oscilează între 0,38 şi 1,89
2+ +
mg-ecv/100g, sau 0,007% - 0,037%. Coraportul dintre Ca / Na este cuprins între 0,2 şi 0,7
ceea ce demonstrează vădit predominarea ionilor de sodiu.
Cele mai mari concentraţii ale ionilor de calciu au fost depistate în albia veche (0,81
me/100 g) şi afluentul din aval de or. Cimişlia - 0,71 mg-ecv/100g. Aceste valori depăşesc
concentraţia medie din tronsonul analizat (0,48 mg-ecv/100g ) de 1,7 şi respectiv de 1,5 ori
(figura 3.3.5).

Fig. 3.3.5 Oscilaţiile concentraţiei cationilor din sedimentele subacvatice ale r. Cogâlnic şi ale
bazinelor adiacente, mai 2005

În sectorul râului, după deversarea afluentului din aval de oraş, sporeşte cantitatea ionilor
de Ca2+ de la 0,34 până la 0,5 mg-ecv/100g. Totodată s-a observat un conţinut scăzut a ionilor de
Mg2+, care în sezonul de primăvară a oscilat între 0,13 şi 0,47 mg-ecv/100g cu minimele în or.
Hânceşti şi maximele în s. Bogdanovca.
Pentru a evidenţia schimbările multianuale din sedimentele subacvatice ale râului a fost
efectuată analiza extractului apos în februarie 2006, 2007 şi 2009 (figura 3.3.6).

Fig.3.3.6 Compoziţia chimică a extractului apos din sedimentele subacvatice ale r. Cogâlnic or.
Hânceşti, februarie a. 2006, 2007, 2009
82
 Releveele din or. Hânceşti se caracterizau prin mineralizarea scăzută până la 0,146 %, o
mare parte din care îi revine cationilor de sodiu ( 0,026 - 0,030%), ceea ce constituie 1,13 - 1,30
mg-ecv/100g sediment şi anionilor sulfaţi (0,037 – 0,054 %), sau 0,77 – 1,14 mg-ecv/100g
sediment. Această grupă este urmată de ioni de HCO3- (0,73 – 0,79 mg-ecv/100g) şi cationi de
calciu (0,48 – 0,54 mg-ecv/100g sediment). Schimbări evidente în comparaţie cu a. 2005 nu au
fost observate, iar mineralizarea scăzută a extractului apos se explică prin faptul, că sedimentele
subacvatice cercetate sunt nisipoase. În majoritatea cazurilor sedimentele subacvatice ale râului
conţin în predominare sulfaţi, ceea ce corelează pozitiv cu rezultatele hidrochimice descrise în
capitolul 3.1.
În zonele mai poluate are loc sporirea tuturor indicilor extractului apos. Cele mai înalte
valori a compuşilor chimici au fost depistate în albia veche a râului, în afluenţii din amonte şi
aval de or. Cimişlia precum şi în râu în aval de fabrica de vin. În punctele mai poluate se observă
creşterea cantităţii clorurilor, care nimeresc în râu predominant prin deversarea apelor reziduale,
în primul rând a or. Cimişlia şi sunt mai solubili ca celelalte săruri.
În linii generale, în sedimentele subacvatice ale râurilor formele de azot sunt supuse unor
transformări biologice reversibile de formare a nitraţilor şi de denitrificarea lor. În condiţii
normale de oxidare, azotul se găseşte în special sub forma nitraţilor [59], care este activ
consumat de alge şi plantele acvatice vasculare.
Cantitatea ionilor nitrat din sedimentele subacvatice oscilează între 0,06 - 3,84 mg/100g
şi este, de regulă, mai mare decât a ionilor de amoniu concentraţia cărora variază între 0 şi 2,18
mg/100g sedimente.
În tot tronsonul analizat cele mai ridicate valori au fost determinate în sedimentele
subacvatice ale afluenţilor din amonte şi aval de or. Cimişlia, precum şi în albia veche a râului.
În aceste puncte se intensifică poluarea datorită deversării apelor poluate din sectoarele locative.
Totodată, în direcţia curgerii râului are loc creşterea conţinutului ionilor de NH4+ şi NO3-, cu
cantităţi minime determinate în or. Hânceşti, iar maxime - în s. Bogdanovca (tabelul 3.3.2).
Pe parcursul anului 2005 valorile nitraţilor în sedimentele subacvatice oscilează vădit cu
maximele în sezonul de vară (3,84 mg/100 g), când nivelul apei scade precum şi toamna (1,3
mg/100g), odată cu pătrunderea apelor pluviale şi menajere în râu. Valorile minime au fost
înregistrate iarna în releveul din or. Hânceşti (0,06 mg/100g), când cantitatea nitraţilor este de 6
ori mai mică decât în sezonul de primăvară şi de peste 35 ori mai scăzută decât vara şi toamna.
Cantităţi mai mici a nitraţilor evidenţiate iarna sunt în mare parte corelate pozitiv cu ale
ionilor de amoniu, ceea ce demonstrează micşorarea relativă a procesului de poluare a apelor în
comparaţie cu perioada de vară şi toamnă.

83
 Tabelul 3.3.2 Oscilaţiile concentraţiei nitraţilor în sedimentele subacvatice ale r. Cogâlnic şi ale
bazinelor adiacente, a. 2005 (mg/100g)
Lunile Punctele de cercetare
de Râul Râul Afluent Râul Albia Râul Râul Afluent Râul
cerceta or. s. ul amont veche amont aval ul aval s.
re Hânce Gradiş amonte e or. e de de f.v. de or. Bogdanov
şti te de or. de or. Cimişl f.v. or. or. Cimişli ca
Cimişli Cimişl ia Cimişl Cimişl a
a ia ia ia
II 0,06± 0,09± 0,29± 0,23± 0,10± 0,27± 0,17± 0,33± 0,12±
0,01 0,01 0,04 0,02 0,01 0,01 0,02 0,01 0,01
V 0,32± 0,17± 0,74± 0,20± 0,14± 0,13± 0,13± 1,02± 0,51±
0,01 0,02 0,05 0,02 0,01 0,01 0,01 0,03 0,01
VIII 1,3± 0,41± 1,92± 0,27± 3,60± 0,41± 1,09± 3,84± 2,19±
0,05 0,05 0,11 0,01 0,30 0,02 0,02 0,30 0,01
XI 1,3± 0,57± 0,78± 0,16± 0,13± 0,26± 0,78± 0,88± 0,57±
0,08 0,01 0,02 0,03 0,05 0,01 0,02 0,02 0,01

În dinamica sezonieră valorile nitraţilor au oscilat iarna între 0,06 şi 0,33 mg/100g, cu
maximele în afluentul din aval de or. Cimişlia (0,33 mg/100g). Aici valorile nitraţilor depăşesc
pe cele minimale de circa 5 ori din cauza deversării apelor menajere.
În perioada primăverii, când procesul de poluare se intensifică datorită deversării apelor
pluviale, diapazonul oscilaţiilor nitraţilor, de regulă, sporeşte de 6 ori în comparaţie cu cel de
iarnă, fiind cuprins între 0,13 şi 1,02 mg/100g. Odată cu dezvoltarea mai intensă a algoflorei
primăvara are loc reducerea nitraţilor din sedimente, ceea ce a fost constatat în albia veche a
râului precum şi în aval şi amonte de fabrica de vin. În aceste puncte cantitatea nitraţilor a scăzut
până la valoarea minimă (0,13 mg/100g), când în râu a avut loc ”înflorirea” apei cu numeroase
cianofite şi dezvoltarea abundentă a diatomeelor, iar în albia veche abundent se dezvolta lintiţa –
Lemna minor.
Vara conţinutul nitraţilor creşte semnificativ la toate staţiile investigate. Valorile
oscilează între 0,27 şi 3,84 mg/100g cu maximele în afluentul din amonte şi aval de or. Cimişlia
(1,92 şi respectiv 3,84 mg/100g) precum şi în albia veche - (3,6mg/100g). În aval de fabrica de
vin cantitatea nitraţilor în sedimentele subacvatice creştere de 2,6 ori în comparaţie cu sectorul
din amonte, ceea ce demonstrează pătrunderea apelor poluate în râu.
Toamna concentraţia nitraţilor se micşorează în tot segmentul cercetat şi oscilează între
0,13 şi 0,88 mg/100g sedimente. În acelaşi timp s-a observat o corelaţie invers proporţională
între cantitatea nitraţilor şi a ionilor de amoniu din sedimente, ceea ce demonstrează prezenţa
poluării bazinelor cu ape, în primul rând, menajere care conţin cantităţi sporite de astfel de ioni
(figura 3.3.7).

84
 Odată cu scăderea temperaturii scade şi activitatea bacteriilor. De aceea cantitatea de
nitraţi se micşorează. Şi în acest sezon cele mai înalte cantităţi ale nitraţilor s-au determinat în
afluenţii r. Cogâlnic precum şi în râu, în aval de fabrica de vin.

Fig. 3.3.7 Dinamica sezonieră a concentraţiei ionilor de amoniu din sedimentele subacvatice ale
r. Cogâlnic şi ale bazinelor adiacente

Unul din indicii chimici ai sedimentelor care vădit demonstrează prezenţa surselor de
poluare este ionul de amoniu, figura 3.3.7. În dinamica sezonieră a fost determinată o tendinţă de
creştere a cantităţii de NH4+ în perioada de primăvară (0,88- 2,06 mg/100g) şi de toamnă (0,36-
2,18 mg/100g), demonstrând provenienţa lor din apele reziduale şi influenţei deşeurilor din
depozitările neautorizate din lunca râului. În sezonul de vară conţinutul ionilor de amoniu din
extrasul apos este mai scăzut (0,08-1,37 mg/100g), ceea ce se datorează în mare parte activităţii
algelor, iar odată cu scăderea temperaturii - iarna, au fost determinate cele mai mici valori (0-
0,46 mg/100g) ale acestor ioni. O cantitate sporită a ionilor de amoniu a fost determinată din nou
în releveele: afluentul din aval de or. Cimişlia şi albia veche a râului, unde concentraţia ionilor
de amoniu sporeşte de 2-3 ori.
În linii generale impactul deversării afluenţilor în râu se exprimă prin sporirea de 2,5 ori a
ionilor nitrat în sezonul de iarnă în releveul din amonte de or. Cimişlia în comparaţie cu
cantitatea din s. Gradişte, unde cantitatea lui a oscilat de la 0,09 până la 0,23mg/100g sediment şi
în sezonul de vară în aval de or. Cimişlia, unde nitraţii din sedimentele subacvatice au sporit de 2
ori, de la 1,09 până la 2,19 mg/100g. Totodată în aval de fabrica de vin, vara se observă o sporire
cu 44% a cantităţii ionului de amoniu, din cauza deversării apelor reziduale de la fabrică direct în
râu fără de epurare preventivă. Astfel cantitatea ionilor de amoniu sporeşte de la 0,49 până la
0,87 mg/100g.
Cantitatea fosfaţilor în sedimentele râului Cogâlnic oscilează de la 0,80 până la 4,44
mg/100g (tabelul 3.3.3). În urma analizei datelor obţinute au fost stabilite punctele maxime a
conţinutului fosfaţilor în sedimente. Ele aparţin mostrelor colectate în afluentul din aval de or.
Cimişlia (4,44 mg/100g ) din sezonul de vară, precum şi a probei din s. Bogdanovca prelevate

85
iarna şi toamna (3,99 mg/100g şi respectiv 3,71 mg/100g). În ultimul punct de cercetare al râului
sedimentarea mai activă a fosfaţilor în sezonul de toamnă poate fi legată de spălarea fosfaţilor de
pe terenurile arabile din bazinul râului. În dinamica anuală s-a constatat sporirea cantităţii
fosfaţilor în perioada de vară, oscilând între 1,00 şi 4,44 mg/100g – fapt care demonstrează
intensificarea proceselor de poluare a râului. În linii generale procesul de sedimentare a ionilor
de fosfor este mai intens în sezonul de iarnă, când în majoritatea probelor au fost determinate
cele mai mari valori. Creşterea concentraţiei fosfaţilor în sezonul de iarnă demonstrează poluarea
antropogenă a râului. Conţinutul maxim al fosfaţilor iarna a fost determinat în eşantioanele din s.
Gradişte (2,11 mg/100g ), afluentul din amonte de or. Cimişlia (2,22 mg/100g), râul din amonte
de fabrica de vin or. Cimişlia (1,43 mg/100g) precum şi proba din s. Bogdanovca (3,99
mg/100g).
Tabelul 3.3.3 Dinamica conţinutului fosfaţilor din sedimentele subacvatice
ale r. Cogâlnic şi ale bazinelor adiacente ( mg/100g ), a. 2005
Punctele de colectare a probelor
Râul Râul Afluent Râul Albia Râul Râul Afluent Râul
Lunile or. s. ul amont veche amont aval ul aval s.
de Hânce Gradiş amonte e or. e de de f.v. de or. Bogdanov
cercetare şti te de or. de or. Cimişl f.v. or. or. Cimişli ca
Cimişli Cimişl ia Cimişl Cimişl a
a ia ia ia
II 0,80± 2,11± 2,22± 1,64± 1,97± 1,43± 1,65± 3,65± 3,99±
0,05 0,09 0,08 0,13 0,05 0,11 0,13 0,06 0,06
V 1,15± 2,00± 1,15± 1,54± 1,69± 1,00± 1,15± 3,23± 2,31±
0,12 0,10 0,05 0,05 0,12 0,05 0,08 0,10 0,10
VIII 1,17± 1,84± 1,00± 1,82± 2,10± 1,07± 2,23± 4,44± 3,14±
0,04 0,08 0,08 0,08 0,09 0,10 0,13 0,10 0,08
XI 1,08± 1,54± 1,00± 1,95± 1,53± 1,12± 2,32± 3,14± 3,71±
0,08 0,10 0,07 0,05 0,04 0,04 0,07 0,10 0,10

Concentraţia fosfaţilor în sedimentele r. Cogâlnic primăvara creşte evident în eşantionul

din or. Cimişlia - 3,23 mg/100g şi s. Bogdanovca - 2,31 mg/100g (tabelul 3.3.3), din cauza lipsei
sau defectării reţelei de canalizare, fapt care contribuie la deversarea apelor uzate neepurate.
Sporirea concentraţiei fosfaţilor în sedimentele r. Cogâlnic lângă şcoala profesională tehnică din
or. Cimişlia (1,54 mg/100g) demonstrează prezenţa deversării apelor de canalizare.

Prin urmare putem concluziona, că potenţialele surse de poluare ale râului Cogâlnic sunt
deversările apelor menajere neepurate, care nimeresc în râu. Motivul este lipsa sau defectarea
reţelei de canalizare, fapt ce conduce la deversarea apelor uzate din sectoarele locative în râu.

În locurile mai poluate a fost determinată creşterea cantităţii ionilor de amoniu, nitrat şi
fosfaţi în sedimente. Cele mai afectate de activitatea factorului antropic sunt afluenţii din aval şi
86
amonte de or. Cimişlia, precum şi albia veche, iar în aval de fabrica de vin concentraţia multor
compuşi din extractul apos din sedimente sporeşte de peste 2 ori.

3.4. Structura taxonomică a algoflorei r. Cogâlnic

Algoflora r. Cogâlnic este determinată de caracteristica organoleptică, hidrochimică şi
hidrologică a râului. După cum am menţionat în capitolul anterior, mineralizarea înaltă, care
întrece limita admisibilă de peste 2 ori şi viteza mică de curgere, a cauzat predominarea formelor
halofite specifice apelor stagnante sau cu scurgere lentă cum sunt: Caloneis amphisbaena,
Navicula rhynchocephala, N. cryptocephala, N. pygmaea, Nitzschia hungarica, N. tryblionella,
N. frustulum, Cymbella prostrata, Oscillatoria amphibia, O. animalis, O. agardhii, Spirulina
subtilissima ş.a. Totodată în râu se dezvoltă formele alcalofile condiţionate de pH-ul puţin bazic
al apei cuprins între 7,60 - 8,85, din aceste specii putem menţiona Cosmarium formosum,
Cocconeis pediculus, Caloneis amphisbaena, Cymatopleura solea, Gomphonema olivaceum etc.
Adâncimea mică a râului a contribuit la amestecarea formelor bentonice cu cele
planctonice, astfel delimitarea speciilor este dificilă. De aceea am caracterizat algoflora în linii
generale. De o importanţă mare pentru aprecierea stării actuale ecologice a râului investigat a
fost determinarea taxonilor specifici apelor puternic eutrofizate, dintre care au fost evidenţiate:
Surirella ovalis, Scenedesmus quadricauda, Nitzschia acicullaris precum şi numeroasele
euglenofite din genurile Euglena, Phacus, Lepocinclis. Deasemenea în algoflora râului se
dezvoltă abundent şi unele specii toxice din filumul Cyanophyta, în deosebi speciile genului
Oscillatoria.
Analiza saprobiologică a algoflorei bazinului a înlesnit determinarea gradului de poluare
a apei. S-a stabilit că în râu predomină speciile betamezosaprobe (94 taxoni), care de regulă au
indicele saprobiologic înalt. Majoritatea algelor indicatoare şi anume 109 specii, determină
poluarea moderată a apelor, dar frecvent se întâlnesc şi reprezentanţii polisaprobi şi poli-
alfamezosaprobi, care sunt caracteristici gradului de poluare organică foarte înaltă. Deşi numărul
algelor extrem de tolerante faţă de poluanţi este mic – 31 specii, totuşi prezenţa lor şi dezvoltarea
abundentă relevă intensificarea, în mare parte, a poluării antropogene, care este efectuată prin
deversarea în râu a reziduurilor încărcate organic de provenienţă menajeră.
Analizele noastre au demonstrat că algoflora râului dispune de spectrul foarte larg al
sabrobităţii care include 12 varietăţi saprobiologice. În acest număr intră specii xeno-
oligosaprobe, xeno-beta, oligo, oligo-beta, beta-oligo, oligo-alfa, beta, beta-alfa, alfa- beta, alfa,
poli-alfa şi specii polisaprobe. Spectrul larg al saprobităţii demonstrează prezenţa condiţiilor
hidrochimice instabile, care au fluctuaţii nu numai sezoniere, dar şi provocate de factorii de

87
poluare. Astfel algoflora râului a devenit materialul indicator esenţial al calităţii ecosistemului
acvatic analizat de noi.
În rezultatul analizelor taxonomice am stabilit, că algoflora râului Cogâlnic şi afluenţilor
lui include 385 specii şi unităţi taxonomice intraspecifice de alge din următoarele încrengături:

19,5
19,0 Cyanophyta

Crysophyta
0,5
Bacillariophyta

Xantophyta

Chlorophyta
30,6
Euglenophyta
29,6 0,8

Fig.3.4.1. Spectrul floristic al algoflorei r.Cogâlnic (%) a. 2004-2005

Cyanophyta - 73 taxoni sau 19,0%, Chrysophyta - 2 sau 0,5%, Bacillariophyta - 118 (30,6%),
Xantophyta -3 (0,8%), Chlorophyta - 114 (29,6%) şi Euglenophyta - 75 (19,5%) (figura 3.4.1).
Algoflora r. Cogâlnic constă în temei din bacilariofite şi clorofite cu o varietate înaltă de
specii subdominante din euglenofite şi cianofite. Diversitatea specifică şi abundenţa algelor în
diferite sectoare ale râului sunt destul de variate şi depind direct, în primul rând, de factorii
antropogeni.
În rezultatul cercetării structurii taxonomice a algoflorei râului s – a stabilit, că cele 385
specii de alge sunt clasificate în 93 genuri, 44 - familii, 17- ordine, şi 13- clase (tabelul 3.4.1).
Filumul Bacillariophyta include 21 genuri întrunite în 7 familii, 3 ordine şi 2 clase
(tabelul 3.4.1). Clasa Pennatae are cea mai mare pondere - 92,4 % cu 109 specii incluse în 2
ordine 3 subordine, 6 familii şi 18 genuri. Din această clasă cele mai bogate în specii sunt
familiile: Naviculaceae cu 44 taxoni sau 40,4% din numărul de specii cuprinse în această clasă,
Nitzschiaceae – 27 specii (24,8%) şi Surirellaceae cu 17 specii sau 15,6%. În perioada rece a
anului o bună parte din taxonii clasei Pennatae deseori provoacă înflorirea eluviilor râului şi
denotă, prin dezvoltarea lor abundentă, poluarea apelor. Următoarea clasă: Centricae, este
prezentată doar de 9 specii ce constituie 7,6%. Majoritatea algelor diatomee sunt bentonice şi
bento-planctonice care rar se depistează în plancton. Din clasa dată în apele râului au fost
identificate genurile: Stephanodiscus cu o specie, Melosira - 3 şi Cyclotella cu 5 specii.
88
 Tabelul 3.4.1 Structura taxonomică a comunităţilor de alge
din algoflora r. Cogâlnic în anii 2004-2005
Filumuri Clase Ordine Familii Genuri
Cyanophyta 3 4 13 21
Euglenophyta 1 1 2 7
Chlorophyta 4 6 18 40
Bacillariophyta 2 3 7 21
Xantophyta 2 2 3 3
Crysophyta 1 1 1 1
Total 13 17 44 93

Cu o diversitate, de asemenea, înaltă în apele cercetate este filumul Chlorophyta care

cuprinde 40 genuri, 18 familii, 6 ordine şi 4 clase (tabelul 3.4.1). Cea mai bogată taxonomic este
clasa Chlorococcophyceae cu 95 specii şi unităţi taxonomice intraspecifice, sau 83,3% din
numărul total de specii de alge verzi. Toate speciile din această clasă aparţin ordinului
Chlorococcales.
Încrengătura Chlorophyta este predominată de reprezentanţii familiei Scenedesmaceae cu
33 specii. Din familia dată fac parte genurile: Scenedesmus cu 21 specii, Tetrastrum - 6,
Crucigenia - 4, Didymocystis şi Pseudotetrastrum cu cîte o specie. Clasa Volvocophyceae este, la
rândul său, alcătuită din 11 taxoni din 4 genuri (Chlamydomonas, Carteria, Eudorina şi
Pandorina), care aparţin la 2 familii: Volvocaceae şi Chlamydomonadaceae care se referă la 2
ordine (Volvocales şi Chlamydomonadales) din subclasa Euvolvocineae. Clasa
Conjugatophyceae este reprezentată de 5 taxoni din genurile Cosmarium şi Closterium
(Closterium acerosum (Schrank) Ehr., C. phahidermum Ehr., Closterium sp., Cosmarium
formosulum Hoff., Cosmarium sp.) ele fac parte din ordinul Desmidiales şi dispun de indicele
saprobiologic înalt fiind beta - mezosaprobe sau chiar alfa - mezosaprobe.
Mai puţin diverse, dar cu o importanţă mare în procesele de epurare a apelor, sunt algele
din filumul Cyanophyta care fac parte din 3 clase, 4 ordine, 13 familii, 21 de genuri ce includ 73
specii. O diversitate înaltă în apele cercetate a atins clasa Hormogoniophyceae cu 50 taxoni, sau
68,5% din numărul total de cianofite. Această clasă cuprinde 2 ordine; 6 familii şi 11 genuri
dintre care cel mai bogat este genul Oscillatoria cu 23 specii. Clasa Chroococcophyceae
cuprinde 21 specii (28,8%) care fac parte din 6 familii ce aparţin ordinului Chroococcales şi
două subordine: Planimetreae şi Stereometreae. O diversitate relativ mai mare a atins genul

89
Merismopedia cu 4 taxoni care, de regulă, nu sunt abundenţi. Cel mai frecvent în râu se
întâlneşte M. tenuissima Lemm.
Euglenofitele din apele râului aparţin unei singure clase – Euglenophyceae care conţine
reprezentanţii ordinului Euglenales ce se includ în două familii Euglenaceae cu 6 genuri şi 74
specii şi Astasiaceae cu o singură specie. Deci familia Euglenaceae constituie 98,7% din
euglenofite detectate.
Din grupele minore filumul Xantophyta este prezentat de 3 specii din 3 genuri şi 3
familii. Speciile fac parte din ordinile: Heterococcales şi Heterocapsales, ele sunt incluse în 2
clase Heterocapsophyceae şi Heterococcophyceae.
Filumul Crysophyta este reprezentat de o clasă şi un singur gen compus din două specii:
Malomonas acaroides Perty., M. caudata Iwan.
Algele filamentoase verzi identificate doar în perioada estivală a anului, fac parte din 2
genuri, 2 familii, 2 ordine şi o clasă. Clasa Ulotrichophyceae întruneşte 3 specii de alge
(Clodophora fracta Hauk., Clodophora glomerata L., Enteromorfa intestinalis (L.) Link.). Cea
mai frecvent întâlnită algă filamentoasă, Enteromorpha intestinalis, aparţine ordinului
Ulotrichales şi familiei Ulvaceae, iar din ordinul Cladophorales şi familia Cladophoraceae fac
parte două specii de Cladophora. În bazinele cu ape stătătoare sau cu curgere lentă am
determinat mai frecvent prezenţa plantelor superioare acvatice din genurile Lemna şi
Potamogeton (Lemna minor L. şi Potamogeton crispus L ).
Analiza spectrului floristic a algocenozelor a evidenţiat complexitatea structurală şi
varietatea mare a speciilor din patru filumuri: Bacillariophyta, Chlorophyta, Cyanophyta şi
Euglenophyta, dintre care predomină, pe parcursul întregii perioade de observaţii, de regulă
bacilariofitele. Am stabilit că filumul Bacillariophyta este prezentat prin numărul cel mai mare
de specii şi varietăţi taxonomice intraspecifice, dintre care mai reprezentative şi variate sunt
genurile Navicula cu 27 specii, Nitzschia - 24 şi Surirella - 16 (figura 3.4.2).

Fig 3.4.2. Spectrul floristic al celor mai reprezentative genuri de diatomee din algoflora r.
Cogâlnic, anii 2004-2005
Toate celelalte genuri sunt mai puţin variate însă împreună ele creează un spectru floristic
deosebit. În mostrele analizate se întâlnesc mai frecvent speciile: Navicula hungarica, N.
90
cryptocephala, N. placentula, N. pusilla, N. vulpina, care aveau şi un efectiv înalt. Din genul
Nitzschia mai frecvent au fost întâlnite Nitzschia hungarica, N. tryblionella, N. küetzingiana. Din
celelalte genuri, pe parcursul întregii perioade de cercetare, au predominat: Caloneis
amphisbaena, Gyrosigma acuminatum, Cymatopleura solea etc. care indică nivelul înalt al
poluării organice a apelor. Destul de frecvent se întâlneşte de asemenea specia: Hantzschia
amhioxys (Ehr.) Grun., care de fapt este un taxon dominant şi în algoflora solurilor din preajma
râului [60] şi care cu apele pluviale nimereşte în râu, unde continuă să se dezvolte abundent.
Algele verzi pot fi considerate grupa codominantă pe toată perioada de investigaţii. Din
cele 114 specii de alge din filumul Chlorophyta 11 sunt din ordinul Volvocales şi
Chlamydomonales ce aparţin genurilor: Chlamydomonas, Carteria, Eudorina şi Pandorina.
Majoritatea vegetează în locul confluenţei apelor reziduale deversate cu toate că sunt
preponderent beta- mezosaprobe.
Numeroase şi variate sunt algele din clasa Chlorococcophyceae. În fitoplanctonul râului
ele predomină primăvara, deşi unele specii vegetează pe parcursul întregului an: Monoraphidium
contortum, M. minutum, Scenedesmus acuminatus, S. quadricauda etc. Condiţiile climaterice
din perioada verii au contribuit la vegetarea mai intensă a acestor alge. Cel mai numeros şi divers
taxonomic este ordinul Chlorococcales. Cele mai frecvent întâlnite specii aparţin genurilor:
Monoraphidium, Actinastrum, Coelastrum, Crucigenia, Kirchneriella ş.a.
Din filumul Chlorophyta, după cum vedem din figura 3.4.3, predomină reprezentanţii
genului Scenedesmus - 21 specii care determină 18,4% din numărul total de clorofite. Totodată o
parte relativ mică o constituie taxonii genului Crucigenia cu 3,5%, Ankistrodesmus- 4,4%,
Chlamydomonas - 5,3% (figura 3.4.3).

Fig. 3.4.3. Componenţa taxonomică a celor mai reprezentative genuri din filumul Chlorophyta în
r. Cogâlnic, anii 2004-2005

Algele verzi sunt detectate cu predominare în apele poluate, iar reprezentanţii genurilor:
Monoraphidium, Coelastrum, Crucigenia sunt întâlnite des în apa râului cu un efectiv numeric
evident.

91
 Dintre reprezentanţii filumului Cyanophyta cel mai bogat în specii este genul Oscillatoria -
23, reprezentanţii căruia constituie 31,5% (figura 3.4.4.) din numărul total de cianofite, după care
urmează genul Anabaena cu 5 specii, sau 6,8% şi Spirulina cu 4 specii (5,5%).

Fig. 3.4.4. Diversitatea taxonomică a celor mai reprezentative genuri din filumul Cyanophyta din
r. Cogâlnic, anii 2004-2005

Cele mai frecvente cianofite sunt: Oscillatoria tenuis, O. amphibia, O. agardhii, O.

Redekei, O. planctonica, O. chalybea, care adesea provoacă fenomenul „înfloririi apei”.
Algoflora râului se caracterizează printr-o varietate mare de euglenofite (figura 3.4.5) cu
predominarea speciilor: Euglena acus, E oxyuris, E. viridis, Lepocinclis playfairiana şi Phacus
pleuronectes. Cele mai bogate în specii sunt genurile Euglena - 26, Trachelomonas – 14
(18,7%), Phacus - 13 (17,3%) şi Lepocinclis - 12 (16,0%).

Fig.3.4.5 Structura taxonomică a euglenofitelor din r. Cogâlnic, anii 2004-2005

Majoritatea reprezentanţilor filumului dat sunt caracteristici apelor intens poluate şi se

dezvoltă abundent, în primul rând, în albia veche şi în apele afluenţilor râului. După saprobitate
în apele râului predomină taxoni β – mezosaprobi ce denotă poluarea moderată a apei cu
substanţe organice în descompunere.
Din grupele minore de alge fac parte xantofitele, care de regulă nu prezintă un rol
important în algocenozele râului. În algofloră au fost găsite doar 3 specii, care vegetează în temei
primăvara şi au valenţa saprobică β (beta) – o (oligo) cu indicele de saprobitate – 1,5.

92
 În perioada estivală în algoflora râului predomină algele filamentoase fixate de substrat
sau care liber pluteau în apă. Din aceste alge cât şi plante superioare acvatice cel mai frecvent în
râu a fost găsită Enteromorpha intestinalis (L.) Link., care determină poluarea moderată a apelor
fiind β – mezosaprobe. Ambii afluenţi din amonte şi aval de or. Cimişlia, conţin vara în
abundenţă Cladophora fracta Hauk. şi Cladophora glomerata L. Totodată în locuri unde apa
curge foarte lent am observat, în lunile aprilie-august, creşterea intensă a lintiţei - Lemna minor
L. Numai în apele iazului Jepari a fost depistată specia: Potamogeton crispus L., care doar prin
curentul apei poate nimeri în râu, dar nu vegetează în el, deoarece această specie se dezvoltă
intens la adâncimea de 1,0-1,5 m, ceea ce în sectorul cercetat al r. Cogâlnic nu este determinat.
Spre deosebire de algoflora râului, afluenţii din amonte şi aval de or. Cimişlia dispun de o
varietate înaltă de alge în care predomină de asemenea diatomeele urmate de numeroase
euglenofite şi clorofite. În perioada rece a anului aici se dezvoltă abundent bacilariofitele
(Cyclotella meneghiniana Kütz., Gyrosigma acuminatum (Kütz.) Rabenh., Surirella biseriata
Breb. var. biseriata, Nitzschia hungarica Grun., N. tryblionella Hantzsch. var. tryblionella. În
decembrie a. 2004 o diversitate înaltă au atins clorofitele şi cianofitele.
În afluentul din aval de or.Cimişlia cel mai frecvent întâlnite sunt speciile: Oscillatoria
geminata Menegh., Merismopedia minima G.Bec., Phacus orbicularis Hübner. var. communis
Popova., Scenedesmus quadricauda Turp. var. quadricauda, Monoraphidium komarkovae Nyg.,
Dictyosphaerium pulchellum Wood., Tetrastrum staurogeniaeforme Schroed., care în
majoritatea lor sunt indicatori ai poluării apelor, cu indicele saprob nu mai mic de 2,0.
Deşi în apa afluentului din amonte de oraş au fost înregistrate cantităţi mai mici de nitraţi
(16,4 mg/l) şi de substanţe organice (75 mgO/l) decât în releveul din afluentul din aval de oraş
diversitatea algelor totuşi a fost foarte mică. O cauză poate fi deversarea reziduurilor deoarece
apele conţin 54,3 mg/l ioni de amoniu. În algofloră predominau clorococoficeele:
Chlamydomonas monadina Stein. var. monadina cu indicele saprob ridicat (2,2) şi Oscillatoria
planctonica Wołosz care de asemenea indică poluarea intensă a apelor.
Primăvara algoflora afluenţilor este similară cu cea de toamnă când predomină
clorofitele, euglenofitele şi numeroase bacilariofite din genurile Nitzschia, Gyrosigma, Cymbella.
Perioada estivală se caracterizează prin efectivul înalt al cianofitelor şi diatomeelor
urmate de euglenofitele din genurile Phacus şi Lepocinclis cu reprezentanţii: Phacus caudatus
Hübner. var. caudatus, Ph. longicauda Ehr., Lepocinclis ovum Ehr. var ovum, L. fusiformis var.
amphirhyncha Nyg. şi alte euglenofite.
Pe parcursul anului 2004 au fost evidenţiate unele schimbări în structura algoflorei râului.
După cum vedem din datele prezentate în figura 3.4.6 diversitatea maximală algoflora râului a
atins în sezonul de primăvară – vară.
93
 Fig. 3.4.6. Dinamica anuală a numărului speciilor din algoflora r. Cogâlnic în tronsonul
or.Cimişlia - s. Bogdanovca a. 2004

În toată perioada de cercetare cele mai diverse sunt diatomeele cu câteva maxime de
dezvoltare în diferite perioade ale anului, fapt ce ne arată contribuţia deversării apelor poluate în
râu. Astfel în luna mai au fost depistate 67 specii de diatomee, în august – 64 şi peste o lună, în
octombrie - 61 taxoni. Numărul mare de bacilariofite este urmat de o diversitate înaltă a
clorofitelor, care în luna aprilie constituie 69 specii, iar în lunile iunie şi iulie acelaşi număr de
specii – 56. Euglenofitele sunt mai diverse în perioada verii, când numărul speciilor oscilează
între 43 şi 45 taxoni în diferite puncte ale râului. Dintre ele mai frecvente sunt Euglena oxyuris,
E. sanguinea. şi E. polymorpha.
Cele mai multe specii din filumul Cyanophyta au fost depistate în luna iunie - 32 şi
august – 37, când provoacă fenomenul ”înfloririi” apei.
În dinamica multianuală a diversităţii algoflorei prezentată în (tabelul 3.4.2) se observă că
270 specii de alge sunt comune pentru anul 2004 şi 2005 dintre care se dezvoltă mai frecvent 53
specii de alge cianofite, 60 de euglenofite, 62 - clorofite, 91 - diatomee, câte două specii de
xantofite şi crizofite.

Tabelul 3.4.2 Schimbările diversităţii specifice a algoflorei r. Cogâlnic în anii 2004 şi 2005
Filumurile Numărul total de Numărul de specii Numărul speciilor
specii comune neidentificate în anul
a. 2004-2005 a.2004 şi 2005 2005
Cyanophyta 73 53 20
Euglenophyta 75 60 15
Chlorophyta 114 62 52
Bacillariophyta 118 91 27
Xantophyta 3 2 1
Crysophyta 2 2 0
Total 385 270 112

94
 A fost determinată reducerea diversităţii speciilor algoflorei râului pe parcursul anului
2005. Astfel, în comparaţie cu anul 2004 în următorul an s-a redus numărul de clorofite cu 52
specii din care menţionăm: Chlamydomonas globosa Snow., Ch. monadina var. charcowiensis
Korsch., Ch. neglecta Korsch., Chlorococcum infusionum Schrank., Actinochloris gracilis
Korsch., Ankistrodesmus septatus Chod., Monoraphidium tortile (W. et G. S. West.) Kom. –
Legn., Crucigenia emarginata (W. et. W) Schmid., C. quadrata Morren., Dictyosphaerium
ehrenbergianum Näg., D. granulatum Hind., Scenedesmus arcuatus Lemm., S. costatus Schmid.,
S. disciformis (Chod.) Fott et Kom.etc.
De asemenea s-a redus şi numărul diatomeelor cu 27 specii (Melosira scabrosa Østr.,
Cyclotella stelligera Grun., Fragilaria intermedia Grun., Synedra acus var. radians Kütz.,
Achnanthes minutissima Kütz., Anomoeoneis sphaerophora var. sculpta O. Müll., Navicula
placentula var. jenisseyensis Grun., Amphora robusta Greg., Nitzschia acuta Hantzsch. etc.)
Numărul cianofitelor a descrescut cu 20 specii (Synechococcus cedrorum Sauv.,
Dactylococcopsis planctonica Teiling., Merismopedia glauca Ehr., Pleurocapsa aurantiaca
Geitl., Gomphosphaeria lacustris Chod., Anabaena variabilis Kütz., Tolypotrix byssoidea Berk.,
Oscillatoria boryana Ag., O. guttulata Goor., O. quadripunctulata Brühl et Biswas., etc ).
Diversitatea euglenofitelor s-a redus cu 15 specii şi unităţi intraspecifice de alge, dintre
care 3 aparţin genului Trachelomonas: Trachelomonas allia Drez., T. amphora Swir., T. dubia f.
lata Defl., 4 sunt din genul Strombomonas (Strombomonas acuminata var. acuminata Schmard.,
S. acuminata var. verrucosa Teod., S. borysteniensis Roll., S. gibberosa Playf.), 4 euglene (E.
gracilis Klebs., E. hiemalis Matv., E. mesnilii Defl. et Dust., E. viridis f. salina Popova.) precum
şi Lepocinclis fusiformis Carter. var. amphirhyncha Nyg., Phacus caudatus var. tenuis Swir., Ph.
monilatus Stokes., Astasia breviciliata Matv.
Din xantofitele evidenţiate în anul 2004 s-a redus, pentru următorul an, o specie:
Tetraedriella subglobosa Pasch., care este depistată rar în apele râului.
Prin urmare diversitatea algoflorei r. Cogâlnic pe parcursul anilor 2004-2005 a suferit
schimbări considerabile redate prin reducerea cu 112 specii. Una din cauze este poluarea apelor
în primul rând cu reziduuri menajere, care modifică compoziţia chimică a apei.
În investigaţiile noastre prezintă un mare interes schimbările componenţei specifice a
algoflorei râului survenite în ultimii 30 de ani, de aceea rezultatele cercetărilor noastre au fost
comparate cu cele obţinute de Danilov I. [99].
După cum observăm din datele expuse în tabelul 3.4.3, pe parcursul a circa 30 ani în
componenţa algoflorei râului au parvenit schimbări esenţiale. În primul rând a crescut mult
diversitatea speciilor, de aproximativ 2 ori, de la 171 până la 385.

95
 Tabelul 3.4.3. Schimbarea corelaţiei procentuale şi componenţei specifice a algoflorei
r. Cogâlnic în plan multianual
Încrengătura Данилов, a. Datele noastre a. 2004 – 2005
1997
Nr. speciilor Nr. speciilor %
Cyanophyta 29 73 19,0
Crysophyta - 2 0,5
Bacillariophyta 105 118 30,6
Xantophyta 1 3 0,8
Euglenophyta 15 75 19,5
Chlorophyta 21 114 29,6
Total specii 171 385 100

În deosebi de mult a crescut diversitatea speciilor din încrengăturile Cyanophyta (de circa
2,5 ori) Euglenophyta şi Chlorophyta - de 5 ori. Această creştere a diversităţii taxonomice a
speciilor din grupele menţionate se explică prin faptul că cianofitele, euglenofitele şi o bună
parte din clorofite, îndeosebi cele din clasa Chlorococcophyceae mai mult ca reprezentanţii altor
încrengături preferă apele bogate în substanţe organice, fapt care denotă poluarea crescândă a
râului prin deversarea apelor reziduale neepurate. O astfel de diferenţă în componenţa speciilor
pe parcursul acestor ani se explică şi prin faptul că cercetările noastre au fost efectuate mai
minuţios pe tot parcursul anului.
Merită de menţionat faptul, că schimbări esenţiale se observă nu numai în numărul total
de specii ci şi în componenţa speciilor reprezentative. În perioada anilor 90 ai seculului trecut în
algoflora râului predominau speciile cianofite - Oscillatoria spirulinoides, O.chalybea, O.
woronichini, Merismopedia punctata, din bacilariofite- Caloneis amphisbaena, Navicula
peregrina, Navicula viridis, Lyrella pygmaea, Cymatopleura solea etc. (tabelul 3.4.4).

Tabelul 3.4.4. Modificarea componenţei speciilor dominante în algoflora

râului Cogâlnic în anii 1972- 1986 şi 2004-2005
Denumirea speciilor Anii
Данилов, [99] 1972-1986 Datele noastre, 2004-2005
Oscillatoria spiroides + -
O. chalybea + +
O. Woronichini + -
Merismopedia punctata + -
Caloneis amphisbaena + +
Navicula peregrina + -
N. viridis + -
Lyrella pygmaea + -
Cymatopleura solea + +
Dactylococcopsis acicularis - +
Merismopedia teniussima - +
96
 Anabaena flos-aquae - +
Oscillatoria brevis - +
O. formosa - +
Phormidium fragile - +
Stombomonas acuminatum - +
Euglena acus - +
Euglena oxyuris - +
E. polymorpha - +
E. sanguineae - +
Phacus playfairiana - +
Phacus caudatus - +
Ankidrosmus acicularis - +
Monoraphidium contortum - +
Kirchniriella obesa - +
Dyctiosphaerium pulhelum - +
Coelastrum microporum - +
Synedra acus - +
Roichosphaenia curvata - +
Anomoeoneis sphaerophora - +
Navicula cryptocephala - +
Achnathes lanceolata - +
Caloenis amphisbaena - +
Gomphonema olivaceum - +
Hantzschia amphioxys - +
Nitzschia hungarica - +
Nitzschia triblionella - +
Cymatopleura solea - +
Cladophora fracta - +
C. glomerata - +
Enteromorpha intestinalis - +
Legenda: „+” - este prezentă, „-” – lipseşte

Menţionăm faptul, că printre reprezentanţii algelor clorofite şi cele euglenofite I. Danilov

[99] nu evidenţiază nici o specie, care se dezvoltă în cantităţi exagerate.
În anii 1972-1986 în algoflora r. Cogâlnic au fost înregistrate 10 specii, care se dezvoltă
în cantităţi exagerate. Dintre aceste specii numai 3 au fost depistate printre algele, care s-au
dezvoltat masiv în anii 2004-2005. Aceste sunt Oscillatoria chalybea din algele cianofite,
Caloneis amphisbaena şi Cymatopleura solea din bacilariofite. Totodată vedem că în anii 2004-
2005 a crescut evident nu numai numărul total de specii, ci şi numărul speciilor care se dezvoltă
masiv atât în plancton, cât şi cele ce populează substraturile solide, ca nisipul, nămolul, corpul
plantelor acvatice vasculare şi cele mai diverse obiecte scufundate în apă. Îndeosebi de masivă
dezvoltare a algelor bentonice are loc în tronsonul din centrul oraşului Cimişlia, unde sunt
deversate apele reziduale orăşeneşti fără a fi supuse procesului de epurare. Aici în perioada
estivală substratul râului este acoperit cu un covor dens de culoare verde concrescut în întregime

97
de specia Cladofora glomerata, printre filamentele ramificate ale cărei se întâlnesc o mulţime de
bacilariofite cu predominarea speciilor din genurile Rhoicosphaenia, Gomphonema, Nitzschia,
Caleneis, Navicula etc. Merită menţionat faptul că majoritatea algelor depistate în ultimii ani
sunt specii indicatoare a gradului moderat până la înalt de poluare a apelor Cogâlnicului şi a
sporirii gradului de mineralizare. O dovadă în favoarea acestei afirmări este dezvoltarea
abundentă a următoarelor specii indicatoare ale poluării organice: Merismopedia tenuissima,
Anabaena flos-aquae, A. spiroides, Oscillatoria formosa, O. brevis, O. tenuis, Phormidium
molle, Euglena caudata var. minor, E. texta, E. polimorpha, E. viridis, Lepocinclis ovum, L.
steiini, Phacus longicauda, Ph. caudatus, Chlamydomonas reinhardii, Carteria palida,
Closterium acerosum, Cyclotella meneghiniana, Navicula cryptocephala, N. viridula, N.
pygmaea, N. rynchocephala, N. cuspidata, Anomoeoneis sphaerophora, Caloneis amphisbaena,
Hantzschia amphioxys, N. acicularis, N. tryblionella, N. palea, Cladophora glomerata etc.
Tot acest complex de specii, care se referă la zonele de ape poluate cu substanţe organice,
demonstrează caracterul de la moderat până la înalt de poluare a râului, fapt ce ne alarmează
foarte mult şi impune necesitatea elaborării măsurilor de protecţie a râului, care asigură cu apă o
bună parte a populaţiei din sudul Republicii Moldova.
Pe parcursul anilor 2004-2005 au fost determinate speciile frecvente şi cele flotante, sau
alohtone, din algoflora r.Cogâlnic. Astfel din cele 73 de specii cianofite, depistate în râu 15%
sunt alge cu frecvenţă înaltă printre care se evidenţiază Synechocystis salina, Anabaena flos –
aquae, Oscillatoria planctonica, O. amphibia, O. agardhii, O. formosa, O. tenuis, O. chlabybea,
Merismopedia minima, şi Phormidium fragile. Din speciile flotante cele mai caracteristice sunt
Nostoc commune, Merismopedia glauca, Oscillatoria. schroideri, O. gutulata,etc., caracteristice
pentru bazinele mici din lunca râului şi care în r. Cogâlnic sunt depistate episodic.
Din euglenofitele depistate în râu 23% sunt specii dominante (figura 3.4.7), printre care
se evidenţiază Euglena acus, E. oxyuris, E. limnofila, Phacus caudatus, Ph. pleuronectes, Ph.

Fig. 3.4.7. Ponderea speciilor frecvente din diferite filumuri în algoflora r. Cogâlnic,
anii 2004-2005
98
parvulus, Ph. skujae, Lepocinclis fusiformis, L. playfairiana, etc. Cea mai înaltă varietate a
euglenofitelor, cât şi a celorlalte filumuri, se observă în perioada caldă a anului. Majoritatea
euglenofitelor nimeresc în râu cu apele poluate ale afluenţilor din amonte şi aval de or.Cimişlia
(P3, P9) precum şi în aval de albia veche (P6).
Un rol important în acest proces au apele poluate deversate în limitele oraşului Cimişlia şi
în urma confluenţei râului cu apele pluviale. Acestea sunt îmbogăţite cu substanţe organice din
lunca râului, unde sunt depozitate neautorizat deşeurile.
Spectrul speciilor dominante din filumul Chlorophyta este foarte variat. Ele constituie
25% din numărul total de specii detectate, printre care cele mai reprezentative sunt:
Chlamydomonas monadina, Treubaria setigera, Schroideria robusta, Sch. setigera, Tetraedron
incus, Ankistrodesmus acicularis, Monoraphydium contortum, Coelastrum microporum,
Crucigenia tetrapedia, Actinastrum hantzschii, Scenedesmus quadricaudata, Sc. falcatus, Sc.
acuminatus. Această varietate mare de specii creează o structură deosebită a algocenozelor în
perioada de primăvară şi toamnă. Episodic în algoflora râului se întâlnesc Scenedesmus
opoliensis, Closterium phahidermum, Pediastrum duplex, P. simplex şi unele specii de
Cosmarium, Closterium. ş.a. Totodată o abundenţă mare în algoflora le au speciile genurilor
Monoraphydium, Scenedesmus, Dictyosphoerium, Ankistrodesmus, cât şi a unor specii din
Volvocophyceae, euglenofite şi cianofite care demonstrează gradul de la moderat până la înalt de
poluare a apelor r. Cogâlnic.
Din algele diatomee depistate în algoflora râului, speciilor dominante le revin 29%,
printre care cele mai frecvent întâlnite sunt: Caloneis amphisbaena, Gyrosigma acuminatum,
Navicula placentula, Nitzschia frustulum, N. hungarica, Surirela ovata, S. ovalis, Cymatopleura
solea. Majoritatea speciilor se referă la grupa de saprobitate înaltă ce ne vorbeşte despre poluarea
apei. Aceste specii se întâlnesc în abundenţă primăvara şi vară, fapt cauzat de sporirea către
această perioadă a mineralizării apei – factor care stimulează dezvoltarea diatomeelor. Acest
fenomen este determinat de deversarea apelor menajere neepurate în lunca râului şi celor de
canalizare direct în apa râului.
În concluzie constatăm, că algoflora râului este foarte variată. Speciile constante
alcătuiesc 15 – 29%. Toate celelalte specii sunt episodice şi în râu nimeresc ocazional cu apele
alohtone, cu o diversitate specifică bogată. Aceste date ne sugerează existenţa conexiunii
îndelungate a ecosistemului dat la sursele continue de poluare a apei care, în cele din urmă, au
contribuit la sporirea diversităţii taxonomice a algoflorei în locul confluenţei cu râul, fapt care
determină instabilitatea structurii taxonomice a algoflorei.

99
3.5. Dinamica sezonieră a algoflorei r. Cogâlnic
Pe parcursul anului 2004 a fost investigată dinamica sezonieră a diversităţii algoflorei r.
Cogânic. Prelevarea probelor a fost efectuată lunar. În rezultatul investigaţiilor am constatat că
taxonii din filumurile dominante vegetează pe parcursul anului întreg, dar suferă schimbări
cantitative precum şi calitative în dependenţă de condiţiile climaterice şi de influenţa factorilor
de poluare. De regulă cele mai bogate în alge sunt apele de primăvară şi vară. În linii generale
iarna numărul taxonilor se reduce considerabil şi în unele relevee vegetează doar 4-7 specii.
În anul 2004 cea mai mică diversitate a algoflorei (124 taxoni) a fost determinată în
perioadă de iarnă (figura 3.5.1). În acest sezon de regulă predomină cianofitele din genul
Oscillatoria şi bacilariofite din genurile Cyclotella, Surirella, Gyrosigma, Nitzschia. Primăvara
numărul speciilor creşte de 2,2 ori şi algoflora este constituită din 277 taxoni şi unităţi
taxonomice intraspecifice de alge. În această perioadă a anului în apele râului vegetează intens 3
specii de alge verzi filamentoase, 2 plante superioare acvatice, 3 - xantofite şi 2 - crizofite care în
sezonul rece nu se dezvoltă.
În perioada estivală se observă o reducere ne însemnată a biodiversităţii (cu 11 specii) şi
algoflora este constituită din 266 specii cu indicele saprob înalt. Dintre acestea mai frecvent sunt
întâlnite speciile genului Euglena şi Oscillatoria deşi mai diverse sunt diatomeele.

Fig.3.5.1 Dinamica sezonieră a diversităţii algoflorei r. Cogâlnic a. 2004

Totodată are loc creşterea mai abundentă a unor specii mai tolerante faţă de poluarea
organică a apelor. Odată cu scăderea temperaturii în decursul viiturilor de toamnă se observă
reducerea numărului de taxoni (figura 3.5.1). În această perioadă algoflora este constituită din
204 specii cu predominarea diatomeelor urmate de clorofite şi cianofite. În unele mostre cele mai
frecvente au fost euglenofitele care au cauzat înflorirea apei din albia veche a râului.
Analiza sezonieră a diversităţii filumului Cyanophyta (figura 3.5.2 a) demonstrează
creşterea numărului de specii primăvara (45 taxoni), ceea ce în mediu este de 1,25 ori mai bogat
decât diversitatea algocenozelor de iarnă (36 specii) şi toamnă (36 specii). Totodată în râu au fost
depistate algele edafice cum sunt: Nostoc linkia Roth. şi Phormidium molle Kütz., care vegetează
activ în solurile din lunca râului [60]. Creşterea diversităţii algelor este determinată de faptul că
în perioada primăverii un număr mare de cianofite pătrund în râu cu apele pluviale.

100
a) b)

c) d)
Fig. 3.5.2 Dinamica sezonieră a diversităţii algoflorei r. Cogâlnic, a. 2004; a - filumul
Cyanophyta; b - filumul Euglenophyta, c - filumul Chlorophyta, d - Bacillaryophyta

Vara a fost atinsă diversitatea maximală a cianofitelor, când numărul speciilor creşte de
1,04 ori şi ajunge la 47 specii. În toate mostrele cele mai abundente sunt speciile g.Oscillatoria.
În această perioadă şi condiţiile climaterice şi prezenţa substanţelor nutritive favorizează
dezvoltarea abundentă a cianofitelor care provoacă frecvent fenomenul de „înflorire ” a apelor.
Iarna în râu vegetează, de regulă, speciile oligo-beta mezosaprobe (Anabaena spiroides
Kleb. var. spiroides), iar în afluenţii râului (P4, P9) foarte frecvent se întâlnesc specii
polisaprobe (Anabaena flos-aguae Lyngb.), care indică poluarea organică ridicată a apei.
Vara în apele râului vegetează intens speciile indicatoare a poluări moderate: Oscillatoria
agardhii Gom., O. amphibia Ag., O. formosa Bory, O. chalybea Mert., care au indicele de
saprobitate foarte înalt (1,75- 3,0).
În mostrele de lângă fabrica de vinuri or. Cimişlia (P7, P8) un număr mare de cianofite
(Oscillatoria chalybea Mert., O. Redekei van. Goor., O. planctonica Wołosz., O. agardhii Gom.,
O. formosa Bory., etc) provoacă frecvent fenomenul de „înflorire” a apei.
Diversitatea cianofitelor sporeşte în direcţia curgerii râului şi predomină în apele din
centrul şi aval de or. Cimişlia precum şi în tronsonul s. Bogdanovca. O mare parte din cianofitele
dominante din perioada estivală sunt alfa - mezosaprobe, alfa-beta-mezosaprobe sau
betamezosaprobe ce ne indică poluarea organică sporită. Concomitent cu dezvoltarea mai intensă
a algelor cianofite a fost observată reducerea considerabilă a compuşilor biogeni fapt care
demonstrează că aceste organisme au un rol esenţial în epurarea naturală a apelor râului.

101
 Similară este dinamica sezonieră a diversităţii clorofitelor. Astfel cel mai mic număr de
specii a fost determinat de asemenea iarna - 27 specii. În acest sezon mai frecvent se întâlnesc
speciile genului Hyaloraphidium şi Scenedesmus care defapt indică poluarea râului.
Primăvara diversitatea clorofitelor sporeşte de peste 3 ori, fiind compusă din 87 specii
(figura 3.5.2 c). În această perioadă vegetează intens speciile genului Tetraёdron,
Ankistrodesmus, Schroideria, Hyaloraphidium, Monoraphidium etc. din care o frecvenţă mai
înaltă au taxonii: Schroideria robusta Korsch., Ankistrodesmus acicularis Korsch.,
Hyaloraphidium arcuatum Korsch., M. contortum (Thur.) Kom. şi un număr mare de specii din
genul Scenedesmus.
Vara cu toate că condiţiile de dezvoltare sunt favorabile, diversitatea algoflorei scade
până la 75 specii cu predominarea speciilor tolerante la concentraţii mari ai compuşilor organici
şi ai azotului. Spre toamnă numărul speciilor continuă să scadă de 1,4 ori şi ajunge la 54 taxoni
(figura 3.5.2 c).
După cum vedem din figura 3.5.2.d, cea mai mică diversitate diatomeele au la fel iarna
(45 specii) şi toamna (74 specii) dar abundenţa unor specii în acest sezon este cea mai înaltă,
datorită faptului că diatomeele preferă temperaturile scăzute. Cercetările efectuate ne arată, că în
bentos vegetau intens speciile genului Surirella, Gyrosigma, Rhoicosphaenia, Caloneis etc, care
în sectorul din s. Gradişte (P2) au acoperit parţial eluviile cu un strat evident de culoare cafenie.
Toamna pe malurile râului au fost găsite cruste ruginii de alge cu mărimea de 1-3 cm cu
predominarea speciilor genurilor: Nitzschia, Navicula şi Surirella.
În sezonul de primăvară a fost observată cea mai mare diversitate a diatomeelor. Numărul
speciilor sporeşte de 2,0 ori în comparaţie cu sezonul de iarnă. Acest fapt se datorează condiţiilor
climaterice optimale şi pătrunderii apelor alohtone în râu, care aduc specii cu grad de saprobitate
foarte variat de la xeno - oligosaprob până la alfa-mezosaprob. Vara diversitatea diatomeelor se
reduce neesenţial până la 84 specii, după ce în perioada viiturilor continuă să scadă până la 74
specii.
Dinamica sezonieră a diversităţii euglenofitelor se deosebeşte de a celorlalte filumuri prin
faptul că euglenofitele sunt cele mai diverse în perioada estivală. În acest sezon sunt determinate
56 specii pe când primăvara - 49 specii. Ca şi în analizele anterioare, cele mai puţine specii de
euglenine au fost în perioada rece a anului 2004. Iarna în algoflora râului au fost depistate numai
15 specii de euglenofite, iar toamna - 35 specii (figura 3.5.2 b).
În dinamica sezonieră a algoflorei râului în anul 2005 se deosebesc oscilaţii comune
pentru majoritatea filumurilor. Astfel are loc micşorarea diversităţii specifice a algelor iarna şi
toamna, iar primăvara şi vara, odată cu creşterea temperaturii apei, diversitatea speciilor sporeşte
evident.
102
a) b)

c) d)
Fig.3.5.3 Schimbările sezoniere a diversităţii algoflorei r. Cogâlnic, a. 2005., a) filumul
Cyanophyta; b) filumul Euglenophyta, c) filumul Bacillariophyta, d) Chlorophyta

Iarna în apele reci ale râului vegetau cele mai puţine specii, dintre care 12 sunt alge verzi,
13 – euglenofite, 23 - cianofite iar predominau bacilariofite - 28 specii. Totodată în apele râului
foarte frecvent se întâlneşte Synechocystis parvula deşi în anul precedent o dezvoltare abundentă
au avut Oscillatoria redekei şi O. plactonica.
După cum vedem din figura 3.5.3, primăvara numărul speciilor brusc creşte cu
predominarea diatomeelor. Acest fapt se explică prin scurgerea apelor pluviale din lunca râului,
care, de regulă, aduc cu sine multe specii bentice dintre care cele mai răspândite sunt diatomeele.
Astfel, diversitatea bacilariofitelor sporeşte de 2,3 ori ( de la 28 specii până la 64) de asemenea
de 2,92 ori creşte diversitatea algelor verzi (de la 12 specii până la 35) şi de 2,5 ori (de la 13 până
la 32) a euglenofitelor. Este interesant faptul că diversitatea cianofitelor în acest sezon se reduce
de 1,4 ori, dar efectivul numeric a acestora începe să sporească şi continue până în sezonul
următor
Vara a fost determinată creşterea dublă a diversităţii cianofitelor, ceea ce este cauzat în
primul rând de conţinutul înalt al compuşilor organici şi de condiţiile climaterice favorabile.
Totodată devin mai bogate clorofitele, la care numărul speciilor creşte de 1,25 ori,de la 35 până
la 44 specii. Euglenofitele vara erau prezentate cu 37 specii. Diversitatea diatomeelor se reduce
de la 64 până la 51 specii, dar în imaginea algoflorei acest filum este dominant şi are numărul
maximal de taxoni.
103
 Toamna, însă, de rând cu diatomeele (38 specii) intens se dezvoltă cianofitele (20 specii) şi
clorofitele (21 specii), deşi diversitatea lor se reduce de 1,5 şi respectiv de 2,1 ori.
Astfel putem concluziona că algoflora râului este instabilă şi se schimbă sub influenţa
factorilor de poluare a apei, printre care cel mai important este factorul antropogen.
În dinamica sezonieră se observă creşterea diversităţii algelor în sezonul de primăvară - vară
şi reducerea numărului şi a diversităţii algoflorei iarna şi toamna.

3.6. Rolul algocenozelor în procesul de epurare biologică a apelor râului

Cu scopul evidenţierii rolului algelor în epurarea apelor râului, a fost analizată dinamica
compuşilor biogeni în perioada estivală a anilor 2004 şi 2005 şi anume în tronsonul, unde s-a
depistat fenomenul de ”înflorire” a apei.
În rezultatul analizelor s-a constatat, că în luna iunie a. 2004 cantitatea substanţelor
biogene sub acţiunea algelor s-a redus considerabil. Rezultatele analizelor au demonstrat, că cel
mai poluat este afluentul din amonte de or. Cimişlia (P4), unde cantitatea nitraţilor depăşeşte
CMA de 1,9 ori iar ionii de amoniu constituie 4,5 CMA. În locul confluenţei cu râul (P5)
cantitatea elementelor biogene sporeşte în comparaţie cu mostrele din centru (P7) şi din aval
(P10) de or. Cimişlia. Cele mai mici valori a nitraţilor, ionilor de amoniu şi fosfaţilor au fost
determinaţi în releveul P7 şi P10 unde algoflora s-a dezvoltat cel mai intens.

Fig.3.6.1 Schimbările conţinutului ionilor nitrat în apa r. Cogâlnic şi a bazinelor adiacente, iunie
2004, *Abrevieri comune pentru toate imaginile din subcapitolul 3.6: P4 - afluentul din amonte
de or. Cimişlia, P5 - r. Cogâlnic din amonte de or. Cimişlia, P7- r. Cogâlnic din centrul or.
Cimişlia, P9-afluentul din aval de or. Cimişlia, P10 - r. Cogâlnic din aval de or. Cimişlia

După cum vedem din figura 3.6.1, conţinutul ionilor de nitrat în sectorul râului din
amonte de or. Cimişlia (P5) este mai mare de 2,8 ori decât în centrul oraşului (P7). Sub influenţa
dezvoltării efectivului numeric al algelor are loc reducerea cantităţii nitraţilor de la 22,3mg/l
până la 8,1mg/l, sau cu 36%. În aval de confluenţă cu apele afluentului (P9), care conţine 22,7
mg/l, cantitatea nitraţilor atinge valoarea de 10,5 mg/l, ceea ce este de 2,1 ori mai puţin decât
conţinutul ionului dat în amonte de oraş (P5). Aceleaşi procese se observă şi în dinamica ionului
de amoniu, concentraţia căruia s-a redus cu 41,7%, în segmentul râului din amonte-centru de or.
Cimişlia, oscilând de la 3,6 mg/l până la 1,5mg/l (figura 3.6.2).
104
 Fig.3.6.2 Schimbările conţinutului ionilor de amoniu în procesul de epurare naturală a apei r.
Cogâlnic în iunie a. 2004

În rezultatul asimilării masive a diferitor forme de azot cianofitele se dezvoltă în aşa

măsură încât provoacă fenomenul „înfloririi” apei. Deosebit de intens se dezvoltă speciile
genului Oscillatoria şi Dactylococcopsis, care creează o peliculă ruginie pe substratul mâlos al
râului şi uneori conferă apei culoarea verde azurie. Aceasta se confirmă şi prin diminuarea cu
58,3 % a ionilor de amoniu, care în amonte de or. Cimişlia constituiau 3,6 mg/l, în sectorul de
centru – 1,5 mg/l, iar în aval de or. Cimişlia cantitatea lor devine mai mică de 12 ori decât din
amonte de oraş şi ajunge la 0,3 mg/l (figura 3.6.2).

Fig.3.6.3 Schimbările conţinutului ionilor de fosfor în apa r. Cogâlnic în iunie 2004

Dezvoltarea intensă a algoflorei râului, în tronsonul din amonte-centru or. Cimişlia (P4-
P7), a condiţionat micşorarea cantităţii fosfaţilor cu 33,3%. În acest segment al râului conţinutul
ionilor descreşte de 3 ori, de la 0,12 mg/l până la 0,04 mg/l. De aici reiese că în tronsonul amonte
– centru or. Cimişlia epurarea naturală este mai evidenţiată şi în mediu compuşii biogeni se
reduc la 38%. Totodată putem concluziona că dezvoltarea masivă a algoflorei râului a condus la
intensificarea epurării apei şi reducerea fosfaţilor cu 58,3%, nitraţilor - 52,9 % şi a ionilor de
amoniu până la 91,7% .
Dinamica conţinutului substanţelor biogene în iulie 2004 este şi mai evidentă, anume în
sectorul din amonte şi centrul or. Cimişlia. În acest sector algele s-au dezvoltat cel mai intens şi
au contribuit la schimbarea compoziţiei chimice a apei. Din datele expuse în figura 3.6.4 vedem
că cele mai înalte valori ale indicilor precăutaţi au fost depistate în afluentul din amonte de or.
Cimişlia(P4) şi din aval (P9). În aceste relevee cantitatea nitraţilor este cu 12,8 şi respectiv 38,0

105
mg/l mai înaltă decât CMA. Ionii de amoniu depăşesc limita admisibilă de 2,5 şi 1,6 ori şi au
valoarea de 5 mg/l şi respectiv 3,3 mg/l. De asemenea excesive sunt cantităţile sulfaţilor în proba
P9, care ajung la 1078 mg/l ce prezintă 10 CMA. Totodată CCO-Cr întrece limita admisibilă de
3,5 ori (104,2 mgO/l ).

a) b)
Fig. 3.6.4 Dinamica nitraţilor (a) şi a ionilor de amoniu (b) în r. Cogâlnic, iulie 2004

În sectorul din amonte - centru de oraş (P5-P7) cantitatea nitraţilor sub influenţa
hidrobionţilor se micşorează cu 52,0% şi scade de la 24,4 până la 11,7 mg/l (figura 3.6.4 a).
Totodată ionii de amoniu se reduc de 8,5 ori, de la 3,4 până la 0,4 mg/l (figura 3.6.4 b). Analiza
dinamicii sulfaţilor de asemenea demonstrează scăderea cantităţii lor cu 53 mg/l şi anume de la
723 mg/l până la 670 mg/l.

a) b)
Fig. 3.6.5. Dinamica sulfaţilor (a) şi a oxidabilităţii bicromate (b) în r. Cogâlnic în iulie 2004

De asemenea în punctul P7 a descrescut cu 13 % cantitatea consumului chimic de oxigen

din apă, care se reduce de la 67,7 până la 58,6mgO/l (figura 3.6.5).
În rezultatul deversărilor afluentului (P9) în râu se schimbă componenţa chimică a apei
din aval de oraş (P10). Cantitatea sulfaţilor şi a CCO creşte semnificativ în comparaţie cu
releveul (P7) din centrul oraşului. În consecinţă sporeşte de 1,7 ori oxidabilitatea şi atinge
valoarea de 97,7mgO/l iar cantitatea sulfaţilor creşte de 1,3 ori, fiind estimată la 867mg/l (figura
3.6.5). Dacă comparăm rezultatele hidrochimice din amonte şi aval de oraş vedem că conţinutul

106
nitraţilor scade de 1,2 ori, a ionilor de amoniu - de 3,7 ori, ceea ce ne demonstrează asimilarea
intensă de către alge a azotului amoniacal.
În luna august a. 2004 a fost detectată scăderea evidentă a tuturor indicilor analizaţi în
releveul din centrul oraşului (P7) unde oxidabilitatea s-a redus de 2,9 ori,

a) b)
Fig. 3.6.6. Conţinutul CCO (a) şi a ionilor de amoniu (b) în apa r. Cogâlnic, august 2004

de la 142 până la 49,5 mgO/l. Concentraţia ionilor nitrat a scăzut sub influenţa dezvoltării în
masă a algelor de la 22,8 mg/l, până la 15,4mg/l, sau cu 32,4% (figura 3.6.6).
La distanţă de 500 m de la deversare apelor menajere (P9), ce conţin 26,8 mg/l nitraţi,
cantitatea ionilor se micşorează de 4,8 ori şi ajunge până la 5,6 mg/l (figura 3.6.6 ).

Fig. 3.6.7 Dinamica conţinutului de amoniu şi fosfaţi în apa r. Cogâlnic în procesul de epurare
naturală, august 2004

Afluentul (P4) din amonte de oraş aduce cu sine cantităţi ridicate de NH4+ (9,8 mg/l)
(figura 3.6.7). În rezultat cele mai mari valori a ionului analizat au fost determinate în râu din
aval de confluenţă (P5), unde s-au înregistrat 1,4 mg/l ioni de amoniu. Ca şi în cazul oscilaţiilor
altor compuşi ai apei, cantitatea de NH4+ scade de 1,5 ori în releveul din centrul or. Cimişlia
(P7), aici au fost obţinute cele mai mici valori a ionilor de amoniu (0,9 mg/l) (figura 3.6.7).
Din rezultatele analizelor vedem, că apele afluentului (P9) din aval de oraş sunt la fel
poluate şi contribuie la sporirea de până la 1,6 mg/l a inionilor de amoniu, deşi cantitatea lui nu

107
depăşeşte CMA pentru apele piscicole. Tot în releveul (P7) din centrul oraşului au fost
determinate cele mai mici valori a ionilor fosfaţi (0,05 mg/l). Cu toate că acest sector este cel mai
afectat de factorul antropic, cantitatea fosfaţilor descreşte de 1,6 ori în comparaţie cu
concentraţia lor în amonte de or. Cimişlia (P5). În această perioadă a anului o dezvoltare
abundentă au avut cianofitele şi diatomeele urmate de unele clorofite. Astfel o dezvoltare mai
intensă au: Oscillatoria agardhii Gom., O. amphibia Ag.,O. chalybea Mert., Surirella ovata
Kütz. var. ovata , S. biseriata Breb. var. biseriata, N. hungarica Grun, N. palea Kütz. şi
Ankistrodesmus acicularis Korsch., Monoraphidium contortum (Thur.) Kom., Scenedesmus
acuminatus Lagerh. var acuminatus etc., care contribuie la epurarea apei, utilizând în cantităţi
mari azotul şi fosforul.
În luna august a. 2005 concentraţia ionilor de amoniu în sectorul din centru - aval de or.
Cimişlia (P7- P10) oscilează între 0,7 şi 0,9 mg/l, iar în sectorul oraşului Hânceşti – s. Gradişte
cantitatea ionilor de amoniu este redusă la 0. Concentraţia ionilor de amoniu în releveul P4
constituie 1,65 CMA, iar în P9 - 2,6 CMA (figura 3.6.8 a). În aval de confluenţă cu apele poluate
concentraţia ionului scade, ceea ce indică consumarea de către hidrobionţi şi, în primul rând, de
alge.

a) b)
Fig.3.6.8 Oscilaţiile conţinutului ionilor de amoniu (a) şi nitrat (b) în apa r. Cogâlnic,
august 2005

Nitraţii în apa râului în limitele or. Cimişlia oscilează între 6,3 şi 19,6 mg/l. După
deversarea apelor reziduale (P4), cantitatea ionului nitrat sporeşte până la 17,3 mg/l şi este
diminuată sub influenţa hidrobionţilor până la 6,3 mg/l sau cu 63,6% (figura 3.6.8 b). Deversarea
apelor afluentului P9 a condiţionat sporirea cantităţii nitraţilor în râu de 3,1 ori sau până la 19,6
mg/l. Scăderea concomitentă a concentraţiei de nitraţi şi ioni de amoniu în releveul P7 exclude
reacţiile de nitrificare şi denitrificare care au loc în prezenţa bacteriilor şi conduc la sporirea
conţinutului nitraţilor sau a ionilor de amoniu. Deci dezvoltarea intensă a algoflorei este factorul
esenţial în epurarea apei.

108
Fig.3.6.9 Oscilaţiile oxidabilităţii bicromate şi a sulfaţilor din r. Cogâlnic în procesul de epurare
naturală, august 2005

În aval de deversare a apelor poluate şi anume în releveul (P5) epurarea naturală a condus
la scăderea conţinutului oxidabilităţii de la 96,4 până la 78,1 mg/l sau de 1,2 ori (figura 3.6.9).
Totodată cantitatea sulfaţilor scade cu 37,8% (de la 972 până la 604 mg/l), ceea ce a facilitat
dezvoltarea algelor.
Analizele algologice au demonstrat dezvoltarea abundentă în amonte de oraş (P5) a
cianofitelor dar şi a numeroaselor clorofite din genul Scenedesmus, Monoraphidium şi
Coelastrum. În bentos se dezvoltă intens diatomeele. În mostrele colectate foarte frecvent au fost
depistate eugleninele şi anume Euglena acus şi E. sanguinea care demonstrează nivelul ridicat al
poluării apelor.
Prin urmare putem concluziona, că în perioada estivală a anilor 2004 şi 2005 apa râului
este supusă epurării naturale efectuate, în mare parte, de alge. În urma dezvoltării masive a
algelor are loc reducerea cantităţii elementelor biogene. Astfel nitraţii sunt consumaţi până la
52,9%, ionii de amoniu se reduc cu 91,7%, iar fosfaţii se asimilează complet. De asemenea scade
cantitatea sulfaţilor cu 37,8% iar oxidabilitatea apei se micşorează de 2,9 ori. În rezultat sporeşte
efectivul numeric al cianofitelor urmate de diatomee. Iar în plancton o abundenţă înaltă au avut
şi clorofitele. În sectoarele mai poluate cu substanţe organice sunt răspândite euglenofitele din
genul Euglena.

3.7. Caracteristica saprobiologică a algoflorei r. Cogâlnic

În ultimele decenii speciile de alge sunt folosite pe larg în monitoringul ecologic în
scopul determinării gradului de poluare a apelor cât şi a capacităţii de autoepurarea apei. În linii
generale, rezultatele cercetărilor noastre ne arată predominarea în r. Cogâlnic a algelor tipice
pentru apele cu conţinut moderat până la ridicat a substanţelor organice în descompunere. Aceste
specii sunt β ( beta) şi α (alfa) mezosaprobe precum şi polisaprobe.

109
 Fig. 3.7.1.Spectrul speciilor indicatoare de saprobitate din algoflora r. Cogâlnic

În algoflora râului, din 385 specii de alge determinate 171 sunt indicatoare a saprobităţii.
Spectrul speciilor indicatoare este predominat de diatomee cu 74 specii sau 43%, urmate de
numeroase clorofite - 36 specii (21%), euglenofite - 34 specii ( 20% ) şi cianofite cu 20 specii
(12 %) (figura 3.7.1.). Grupele minore de alge, crizofite şi xantofite, au 2 şi respectiv o specie de
alge indicatoare, ceea ce constituie câte un procent din spectrul speciilor indicatoare.
Merită menţionat, că o frecvenţă înaltă în perioada estivală a anului au avut 3 specii de
alge filamentoase verzi şi o macrofită, care indică gradul moderat de poluare a apei şi constituie
2% din spectrul speciilor de saprobitate. Astfel în apele râului se dezvoltă abundent Enteromorfa
intestinalis (L.) care este o specie α - β (alfe-beta) mezosaprobă cu indicele saprobităţii 2,6.
Dezvoltarea acestei alge demonstrează poluarea organică a apei. În regiunile cu scurgere mai
lentă a apelor se dezvoltă Lemna minor L., Cladophora fracta Hauk., şi C. glomerata L., care
sunt β ( beta) mezosaprobe cu indicele saprobităţii la fel înalt.
După cum este prezentat în tabelul 3.7.1 algoflora râului dispune de spectrul foarte larg al
grupelor saprobităţii. Astfel totalitatea algelor indicatoare aparţine la 12 grupe saprobiologice
dintre care predomină grupele β - mezosaprobe (94 specii) urmate de α- mezosaprobe (18).
Totodată în algoflora râului sunt determinate 7 specii α -β – mezosaprobe, 9- β-α- mezosaprobe,
14- o- β- mezosaprobe, 15- o- saprobe, care de regulă se dezvoltă mai intens în sezonul rece al
anului. Toate celelalte grupe de saprobitate sunt prezentate printr-un număr redus de specii şi
anume β-o – mezosaprobe - 4 specii, câte 3 p - saprobe şi p–α - mezosaprobe, o-α- mezosaprobe
- 2, x-o- saprobe - 1, şi x- β - saprobe - 1 (tabelul 3.7.1).
Conform analizelor efectuate 64 % sau 109 alge din numărul total de specii indicatoare
determină poluarea moderată a apelor. În acest spectru intră 4 specii din grupa beta-oligo, 2-
oligo-alfa, 94 - beta şi 9-beta-alfa-mezosaprobe.

110
 Tabelul 3.7.1.Caracteristica saprobiologică a algoflorei r. Cogâlnic

Grupele de saprobitate
Filumul
x-o x-β o o-β β -o o-α β β-α α- β α p-α p nr. sp.
o-
Cyanophyta - - 2 3 1 - 6 2 1 4 - 1 20
Euglenophyta - - 3 1 1 1 21 1 1 2 2 1 34
Chlorophyta - - - 2 - - 32 - 1 2 1 1 39
Bacillariophyta 1 1 9 7 2 1 33 6 4 10 - - 74
Xantophyta - - - 1 - - - - - - - - 1
Crysophyta - - 1 - - - 1 - - - - - 2
Macrofite - - - - - - 1 - - - - - 1
Specii saprobe 1 1 15 14 4 2 94 9 7 18 3 3 171
Nr. speciilor 31 109 25 6 171

Apele poluate sunt indicate de 25 specii de alge ce prezintă 15% din numărul total de
specii indicatoare, ele fac parte din grupul: alfa-beta cu 7 specii şi alfa-mezosaprob cu 18.
Nivelul extrem de poluare a apelor este demonstrat prin vegetarea a 6 specii de alge din grupul
poli-alfa şi poli-saprob, ele constituie în comun 3%.
Speciile care determină apa curată a râului (31 specii) aparţin grupelor xeno-oligo, xeno-
beta, oligo şi oligo-betamezosaprobe şi în comun constituie 18% din numărul de specii
indicatoare. Prin urmare, ponderea speciilor care indică poluarea apelor este mai înaltă decât a
celor care indică calitatea bună a apei.
În rezultat am caracterizat spectrul saprobiologic al principalelor filumuri, dintre care mai
numeroase sunt diatomeele, care de regulă, sunt specifice apelor curate, dar în cazul r. Cogâlnic,
poluarea excesivă a condus la sporirea cantităţii substanţelor biogene în apă şi drept consecinţă s-
au dezvoltat intens diatomeele cu un grad de saprobitate înalt. De exemplu unele specii (Caloneis
amphisbaena Bory., Gyrosigma acuminatum (Kütz.) Rabenh., Nytzschia tryblionella Hantzsch.
var. tryblionella) au fost depistate în decursul întregului an şi sunt indicatori veritabili pentru
apele intens poluate cu substanţele organice supuse alterării .
Din figura 3.7.2 rezultă, că din numărul total de bacilariofite indicatoare a saprobităţii
determinate în r.Cogâlnic majoritatea - 45%, sau 33 specii, sunt β ( beta) – mezosaprobe la care
indicele de saprobitate oscilează între 1,35 şi 2,9. Cele mai frecvente specii din intervalul
menţionat sunt: Surirella ovata Kütz. var. ovata, S. biseriata Breb. var. biseriata, Cymatopleura
solea (Bréb.) W. Sm., Hantzschia amhioxys (Ehr.) Grun., Gomphonema olivaceum Lyngb.,
Gyrosigma acuminatum (Kütz.) Rabenh., Navicula pupula Kütz., Rhoicosphenia curvata (Kütz.)
111
Fig.3.7.2.Spectrul saprobiologic al celor mai reprezentative grupe de bacilariofite din algoflora r.
Cogâlnic

Grun., Cocconeis disculus Schum. var. disculus, Synedra ulna (Nitzsch.) Ehr. var. ulna.,
Cyclotella kuetzingiana Thwait. Aceste specii vegetează activ în bentos deşi au fost întâlnite şi în
plancton şi determină poluarea moderată a apelor cu substanţe organice.
Diatomeele din grupa α (alfa) mezosaprobă constituie 10 taxoni (13%) cu indicele saprob
între 2,7 şi 2,9. În acest grup intră speciile indicatoare a apelor extrem de poluate. Cele mai
frecvente specii din această grupă sunt: Navicula cryptocephala Kütz., N. rhynchocephala Kütz.,
N. viridula Kütz., Nitzschia hungarica Grun. care, de regulă, vegetează pe parcursul anului
întreg.
Au fost determinate 6 specii din diatomee β-α ( beta-alfa) mezosaprobe ce prezintă 8%
din cele indicatoare a poluării organice (figura 3.7.2). În linii generale aceste specii dispun de o
răspândire largă, iar cel mai frecvent în apele râului se întâlnesc Caloneis amphisbaena Bory.,
Anomoeoneis sphaerophora Küdz. var. sphaerophora, Navicula hungarica var. capitata Cl.etc.
Din filumul analizat doar 4 specii (5%) sunt α- β (alfa- beta) mezosaprobe care de fapt se
întâlnesc mai rar deşi una din ele - Cyclotella meneghiniana Kütz., are o frecvenţă de întâlnire
foarte înaltă. Un număr nu prea mare de diatomee determină apa curată. De regulă ele au
predominat în perioada rece a anului. Dintre acestea au fost identificate 9 specii oligosaprobe ce
constituie 12%, 7 specii (9% ) olibo - betamezosaprobe precum şi câte o specie xeno-
oligosaprobă şi xeno-betamezosaprobă. Dar aceşti taxoni se întâlnesc rar în apele râului şi
demonstrează intensificarea procesului de ameliorare a stării ecologice a apei.
În concluzie menţionăm, că din 74 specii de diatomee determinate în râu 56, sau 76%
,demonstrează poluarea moderată până la degradată a apei. În acest număr mare se includ
speciile întâlnite foarte frecvent în locul confluenţei cu apele reziduale.

112
 Destul de bogat în specii indicatoare este filumul Chlorophyta cu 36 taxoni (figura 3.7.3.)
Rezultatele analizelor demonstrează faptul că grupul predominant de specii este - mezosaprob
prezentat prin 83 % sau 30 taxoni. Din cele mai frecvente specii menţionăm: Ankistrodesmus
acicularis Korsch., Kirchneriella obesta (West.) Schmid., Dictyosphaerium pulchellum Wood.,
Coelastrum microporum Näg., Tetrastrum staurogeniaeforme Schroed., Actinastrum hantzschii
Lagerh. var. hantzschii, Scenedesmus acuminatus Lagerh. var acuminatus, S. quadricauda Turp.
var. quadricauda.

Fig.3.7.3.Spectrul saprobiologic al clorofitelor din algoflora r. Cogâlnic

Din spectrul saprobiologic al clorofitelor (figura 3.7.3), doar 5,5 %, sau 2 specii indică
apa relativ curată fiind o-β – mezosaprobe (Crucigenia tetrapedia Kirchn., Scenedesmus
spinosus Chod.). Aceşti taxoni se întâlnesc foarte rar în râu, ceea ce demonstrează originea
alohtonă a lor.
Grupul de alge care indică supraîncărcarea apelor cu SOA este alcătuit din specii alfa-
mezosaprobe ce constituie 5,5%, poli-alfa mezosaprobe - 3% şi polisaprobe 3%. Majoritatea se
dezvoltă în locul confluenţei cu apele reziduale: Chlamydomonas reinhardii Dang., Closterium
acerosum (Schrank.) Ehr., Chlorella vulgaris Beyer., Carteria pallida Korsch..

Fig. 3.7.4. Spectrul saprobiologic al euglenofitelor din algoflora r Cogâlnic

La fel de variat este spectrul saprobiologic al euglenofitelor (fig. 3.7.4.). Printre

euglenofite predomină grupul beta - mezosaprob cu 62%, sau 21 taxoni. Din acest grup cel mai
frecvent în apele râului au fost depistate: Euglena acus Ehr., E. oxyuris Schmardo. var oxyuris,
113
E. sanguinea Ehr., E. texta Duj., Lepocinclis playfairiana Defl., Monomorphina pyrum Ehr.,
Phacus caudatus Hübner. var. caudatus etc., care au vegetat intens în perioada estivală a anului.
Pe lângă speciile dominante o diversitate relativ mare, dar frecvenţă de întâlnire redusă, au avut
speciile oligo-saprobe, care sunt caracteristice pentru apa curată: Euglena minima France., E.
mesnilii Defl. et Dust., E. convoluta Korsch. Totodată 3% din numărul euglenofitelor
saproindicatoare deţin grupele oligo- beta, beta-oligo, oligo-alfa – mezosaprobe, care la fel
indică o ameliorare naturală a stării apelor, dar care de asemenea se întâlnesc în exemplare
solitare. Frecvent în apele râului au fost depistate specii ce aparţin grupului alfa-, poli-alfa-
mezosaprobe şi polisaprobe, care în comun constituie 15 % şi determină nivelul înalt de poluare
a apelor. Din aceste specii frecvent se întâlnesc: Euglena viridis Ehr. var. viridis , E. polimorpha
Dang., E. caudata (Hübner.) var. minor Defl.
Cianofitele determinate în apele râului aparţin la 9 grupe de saprobitate (figura 3.7.5) în
care se includ 20 specii (câte 2 specii oligosaprobe şi beta-alfa-mezosaprobe, 3 – oligo-beta-
mezosaprobe, 4 alfa-mezosaprobe şi 6 beta-mezosaprobe). Totodată spectrul saprobiologic al
cianofitelor mai conţine câte o specie beta-oligo, alfa-beta şi polisaprobă.
În spectrul saprobiologic al cianofitelor predomină grupul beta-mezosaprob de alge
(30%). Din acest grup mai frecvent se întâlnesc: Oscillatoria amphibia Ag. şi O. agardhii Gom.
Speciile alfa-mezosaprobe constituie 20% din numărul total de cianofite indicatoare, dar
ele în perioada verii sunt cele mai abundente şi creează aspectul algoflorei râului: Oscillatoria
brevis Kütz., O. chalybea Mert.,O. formosa Bory.,etc. Dezvoltarea acestor alge indică poluarea
organică a apei.

Fig.3.7.5. Spectrul saprobiologic al cianofitelor din algoflora r. Cogâlnic.

Calitatea apelor este redată de specii β-o mezosaprobe (5%), oligosaprobe (10%), o-β
mezosaprobe cu 15 %, dintre care în perioada rece a anului se evidenţiază Anabaena spiroides
Kleb. var. spiroides, iar în lunile estivale - speciile genului Gleocapsa, care de regulă, vegetează
preponderent pe soluri.
114
 Grupul de alge care denotă poluarea vădită a apei este alcătuit din specii β-α, α-β-
mezosaprobe şi polisaprobe care în comun constituie 20 %. Din aceşti taxoni predomină în apele
râului reprezentanţii genului Merismopedia şi Oscillatoria.
Filumul Xantophyta este prezentat de o singură specie oligo-betamezosaprobă:
Centritractus belenophorus Lemm., care se întâlneşte în apele râului în luna aprilie, octombrie şi
noiembrie. Din filumul Crysophyta mai intens se dezvoltă Malomonas acaroides Perty., care este
beta-mezosaprobă. În luna martie şi august a fost identificată M. caudata Iwan.-oligo-saprobă,
care pătrunde în râu cu apele alohtone mai curate.
Putem concluziona că algoflora râului este constituită din specii cu un spectru larg al
saprobităţii- 12 grupe, dintre care predomină grupele β - mezosaprobe cu 94 specii, urmate de 18
- α- mezosaprobe, 9- β-α- mezosaprobe, 7 - α -β – mezosaprobe, etc. În caracteristica
saprobiologică predomină grupul beta-mezosaprob iar o dezvoltare masivă au speciile alfa şi
polisaprobe, fapt ce indică nivelul moderat până la înalt de poluare a apelor.

3.8. Determinarea calităţii apei r. Cogâlnic după apartenenţa ecologică a algoflorei

Aprecierea calităţii apelor, a pH-ului, salinităţii, elementelor poluate etc. poate fi
efectuată utilizând în calitate de indicatori algoflora bazinului. Pentru realizarea acestui scop au
fost determinate algele indicatoare a salinităţii, pH-ului apelor r. Cogâlnic, iar pe baza structurii
saprobiologice a cenozelor algale am apreciat calitatea apei.
Din cele 385 specii de alge şi două plante vasculare acvatice evidenţiate în r. Cogâlnic
120, sau 31 %, sunt indicatori ai gradului de salinitate a apei. Majoritatea algelor - 57% sunt
tolerante faţă de oscilaţiile salinităţii apelor şi sunt indiferente (figura 3.8.1). În această grupă
intră speciile cu o frecvenţă înaltă de întâlnire: Anabaena flos-aguae Lyngb., Euglena acus Ehr.,
Lepocinclis ovum Ehr. var ovum., Monomorphina pyrum Ehr. Synedra acus Kütz. var. acus,
Cocconeis disculus Schum. var. disculus etc. O mare parte din algele enumerate au indicele de
saprobitate înalt, indicând şi poluarea apei cu substanţe organice.

Fig.3.8.1 Structura algoflorei r Cogâlnic după indicele de salinitate a apei.

*oh-oligohaline; hb- halofobe; i- indiferente; hl-halofile; mh-mezohaline
115
 Indicatorii gradului înalt de salinitate a apei sunt 35 specii de alge halofile, ce constituie
29 % din numărul total al algelor indicatoare a salinităţii apei. Ele prezintă algoflora autohtonă a
râului cu un grad înalt de întâlnire: Aphanizomenon flos-aquae Ralfs., Oscillatoria agardhii
Gom., O. amphibia Ag., Navicula hungarica Grun. var. hungarica, N. pusilla W.Sm., N. pupula
Kütz., N. rhynchocephala Kütz., Merismopedia tenuissima Lemm., etc.
De asemenea 8% din speciile indicatoare determină gradul mediu de mineralizare a apei:
Anomoeoneis sphaerophora var. sculpta O. Müll., Navicula peregrina Ehr., N. pygmaea Kütz.,
Nitzschia acuminata W. Sm., N. longissima var. parva V. H., N. sigma (Kütz.) W. Sm., etc. Din
această grupă de alge cel mai frecvent se întâlneşte: Surirella ovalis Bréb. În spectrul speciilor
indicatoare a salinităţii intră şi algele oligohalobe, ce constituie 2% şi halofobe - 4%. Aceste
specii sunt alohtone pentru algoflora râului şi apar în bazin prin scurgerea apelor mai puţin
mineralizate.
Cele mai numeroase specii indicatoare a mineralizării aparţin filumului Bacillariophyta -
66%, urmate de Chlorophyta- 18%, Cyanophyta - 13% şi euglenofitele care constituie (3% ).
Tabelul 3.8.1 Clasificarea algoflorei r. Cogâlnic după preferinţa faţă de salinitatea apei

Filumul Grupele ecologice

oh hb i hl mh Total
Cyanophyta - 1 8 7 - 16
Total
Euglenophyta - 1 3 - - 4
Chlorophyta 2 2 16 1 - 21
Bacillariophyta - 1 41 27 10 79
Nr. total de specii 2 5 68 35 10 120
*oh-oligohaline; hb- halofobe; i- indiferente; hl-halofile; mh-mezohaline

Datele tabelului 3.8.1, arată că cea mai mare pondere o au speciile indiferente faţă de
%
salinitatea apelor (i), dintre care 41 specii (60%) sunt diatomee, 16- alge verzi (24%), 8
cianofite– (12%) şi 3 euglenofite (4% ).
În apele râului vegetează activ algele halofile (hl), dintre care 27 diatomee (77%) urmate
de 7 cianofite - (20% ) şi o specie de algă verde. De asemenea în râu se dezvoltă 10 diatomee
specifice apelor cu o salinitate medie şi 5 alge halofobe (Trachelomonas intermedia, Cosmarium
formosulum, Nitzschia frustulum, Dactylococcopsis acicularis, Coenocystis reniformis), care
apar în râu, de regulă, după confluenţa cu apele iazului Jepari şi nu vegetează activ. Din algele ce
determină salinitatea scăzută a apelor au fost determinate 2 specii oligohaline (Treubaria
setigera, Chlamydomonas reinhardii). Majoritatea speciilor din algoflora râului sunt tolerante

116
faţă de oscilaţiile mineralizării, ceea ce le permite să se dezvolte abundent în apele cu
mineralizarea sporită.
Apa râului are reacţia slab spre moderat alcalină, pH-ul depăşeşte, de regulă, 8, fapt
demonstrat şi de spectrul speciilor indicatoare.
În algoflora râului au fost depistate 92 specii (24 %), care indică alcalinitatea apei. În linii
generale algoflora este constituită din specii care vegetează în mediul cu pH-ul mai ridicat de
7,5. Algele alcalofile (alf) constituie 58 % din specii indicatoare (figura 3.8.2). Cele mai
răspândite din acestea sunt diatomeele: Cyclotella kuetzingiana Thwait., C. meneghiniana Kütz.,
Synedra ulna (Nitzsch.) Ehr. var. ulna, Cocconeis disculus Schum. var. disculus, Cymbella
lanceolata Ehr., Cymatopleura solea (Bréb.) W. Sm. etc. De asemenea 27% din spectrul
speciilor indicatoare, sunt algele indiferente la oscilaţiile pH – ului apei. Dintre aceste specii mai
frecvent se întâlnesc: Pediastrum boryanum Menegh., Navicula pupula Kütz.,

Fig.3.8.2. Structura algoflorei r. Cogâlnic după alcalinitatea apei

Coelastrum microporum Näg., Crucigenia tetrapedia Kirchn., etc. De asemenea au fost

identificate specii de alge alcalibionte (alb), care prezintă 12 % din numărul speciilor indicatoare.
Menţionăm că în râu o abundenţă mai mare au avut: Synedra acus Kütz. var. acus şi Cyclotella
comta Her. Speciile acidofile constituie 3% din spectrul speciilor indicatoare, ele au fost
identificate rar sau chiar o singură dată: Crugenia quadrata şi Nitzschia sigma.
Din datele expuse mai sus rezultă că în apele râului predomină algele beta-mezosaprobe -
94 specii care indică poluarea moderată a apei.

3.9. Concluzii la capitolul 3

 Rezultatele analizelor expuse în capitolul 3 scot în evidenţă poluarea intensă a apelor râului
Cogâlnic şi a bazinelor adiacente în tronsonul or. Hânceşti - s. Bogdanovca.
 Sursele de poluare sunt localizate predominant în or. Cimişlia prezentate prin:
 apele pluviale de pe teritoriile adiacente râului care aduc o cantitate mare de cele mai
diverse substanţe;

117
  deversările apelor menajere reziduale din sate şi de la incubator;
 apele de canalizare deversate de la Ş.P.T., prin afluentul din amonte de or. Cimişlia;
 deversările apelor reziduale de la fabrica de vin şi din or. Cimişlia;
 apele menajere a sectoarelor locative deversate prin afluentul din aval de oraş;
 În aval de deversare a apelor poluate ale afluenţilor din amonte şi aval de or. Cimişlia creşte
aproximativ de 2 ori conţinutul ionilor principali ai apei, precum şi a substanţelor biogene
Cele mai mari concentraţii s-au observat în perioada etiajului de vară, când poluarea se
intensifică.

 În algocenozele râului au fost depistate 385 specii de alge dintre care predomină speciile
filumului Bacillariophyta -30,6%. Vegetaţia algală se dezvoltă pe parcursul anului întreg,
mai intensiv vara, când au fost determinate frecvent fenomenele de „înflorire” a apelor cu
speciile din filumul Cyanophyta şi Euglenophyta. Diversitatea taxonomică maximală a
comunităţilor algale este atinsă în perioada de primăvară, când poluarea apelor se intensifică
considerabil.

 Analiza saprobiologică a algoflorei a demonstrat predominarea speciilor beta-mezosaprobe -

94 specii. În algoflora râului au fost depistate 92 specii (24 %) care indică pH-ul apei. În
linii generale algoflora este constituită din specii care vegetează în mediul cu pH-ul ridicat
deoarece algele alcalofile constituie 58 % din numărul total de specii indicatoare. Salinitatea
înaltă a apei este determinată de 35 specii de alge halofile, ce constituie 29 % din numărul
algelor indicatoare a gradului de salinitate.

118
 4. UTILIZAREA ALGELOR MACROSCOPICE ŞI A PLANTELOR SUPERIOARE
ACVATICE ÎN PROCESUL DE EPURARE BIOLOGICĂ A APELOR POLUATE

4.1. Caracteristica apei reziduale utilizate în experimente

Apele reziduale utilizate în experimentele noastre au fost colectate din or. Cimişlia în anii
2005 şi 2006 şi prezintă ape menajere stocate în locul confluenţei cu r.Cogâlnic (figura 4.1.1).
Deversarea a avut loc în urma defectării conductei de canalizare, care a cauzat crearea unui
afluent cu ape poluate, care deversau în r. Cogâlnic chiar în centrul oraşului Cimişlia. Pe
malurile lui creştea Poligonum nodosum, în perioada estivală a anului pasc păsările domestice,
ceea ce prezintă pericol pentru sănătatea locuitorilor.

a) b)
Fig. 4.1.1.a) Locul de colectare a apelor poluate, care deversează în r. Cogâlnic; b) punctul de
colectare a apelor reziduale

Apele poluate sunt de o culoare sură opalescentă, au miros puternic de baltă şi reziduuri
vinicole. În rezultatul analizelor s-a constatat, că în apele reziduale vegetează un număr mic de
specii - 24, dintre care predomină reprezentanţii filumului Bacillariophyta -10 specii (Navicula
cryptocephala (Kuetz.), N. vulpina (Grun.), N.minuscula (Grun), Nitzschia hungarica (Kütz.), N.
hantzschiana (Rabenh.), Synedra ulna (Ehr.), Gomphonema bohemicum (Reich.), Cyclotella
meneghiniana (Kütz.), Cymbella lanciolata (Ehr.) Hantzschya amphyoxis f. capitata O. Mull.),
urmate de 7 specii din filumului Chlorophyta (Monoraphydium contortum, Chlorella vulgaris
(Beiger.), Scenedesmus bijugatus (Kuetz.), S.acuminatus (Chod.), S. quadricauda, Cosmarium
sp., Pediastrum sp.), iar filumul Cyanophyta a fost constituit din 6 specii: Oscillatoria
planctonica, O. simplicissima, Dactylococcopsis rupestris (Hansg.), Sinechocystis minuscula
(Woronich.), Phormidium sp. Lyngbya sp.). O dezvoltare intensă au avut două specii de alge
euglenofite: Euglena oxiuris şi E. rubra, dintre care în râu se dezvoltă intens doar prima specie.
Din bacilariofitele identificate în apele poluate cele mai frecvente specii aparţin genului
Navicula şi Nitzschia. Majoritatea diatomeelor nominalizate vegetează intens şi în râu. Din
cianofite detectate cele mai abundente sunt speciile g. Oscillatoria, pe lângă ele se dezvoltă

119
intens clorofitele: Chlorella vulgaris (Beiger.), Scenedesmus bijugatus (Kuetz.), S. quadricauda
şi euglenofite. În linii generale majoritatea speciilor sunt beta-mezo-saprobe şi indică poluarea
moderată a apelor cu toate că apele sunt de o poluare înaltă de aceea şi toate algele menţionate se
întâlnesc în exemplare solitare. În urma efectuării experimentelor unele specii s-au dezvoltat mai
intens, de exemplu reprezentanţii genurilor Navicula, Nitzschia, Cosmarium, Pediastrum şi
Closterium, iar altele au dispărut, cum de exemplu taxonii genului Oscillatoria şi Phormidium.
Compoziţia chimică a apelor reziduale utilizate în experienţe, după cum vedem din
tabelul 4.1.1, relevă apartenenţa lor la apele menajere căror le este specific conţinutul înalt al
oxidabilităţii şi a substanţelor biogene [211]. Indicii analizaţi, dintre care fac parte pH- ul, grupul
compuşilor minerali ai azotului (NH4+,NO2- şi NO3-), ioni de fosfor (PO43-), sulfat (SO42-),
hidrocarbonat ( HCO3-) şi consumul chimic de oxigen, determinat prin permanganatometrie
CCO –Mn (mgO/ dm3) redau nivelul înalt de poluare a apei.
Din rezultatele obţinute se observă că în toate trei serii de experimente compoziţia apelor
poluate nediluate, sau de 100%, este asemănătoare. Valoarea pH-ului este cuprinsă între 8,55-
9,30, ceea ce indică caracterul bazic al apei, care este determinat de cantitatea sporită a ionilor de
amoniu şi hidrocarbonat. Azotul total din apa reziduală nediluată în toate trei serii de
experimente oscilează între 91 mg/l – 94,6 mg/l. Conţinutul ionilor de amoniu este cuprins între
27,0 şi 30,3 mg/l, ceea ce depăşeşte concentraţia limită admisibilă de 13-15 ori. Oxidabilitatea a
avut valori cuprinse între 428-556 mgO/l, sau 14,3- 18,5 valori a CMA, iar cantitatea
hidrocarbonaţilor era cuprinsă între 824-970 mg/l, sau 2,3 şi 2,8 CMA. De asemenea valori înalte
în apele poluate au avut ionii sulfat ( 540- 941 mg/l) care depăşesc CMA de 5,4 -9,4 ori (tabelul
4.1.1). Apa râului însă a fost mult mai curată şi cuprinde valori ridicate doar a ionilor sulfat –
care depăşesc de 3-7 ori CMA, iar oxidabilitatea şi compuşii azotului nu depăşeau normele
stabilite.
Apele diluate la 50 % aveau pH-ul cuprins între 8,3 şi 8,8, cantitatea ionilor de amoniu
depăşea CMA de 7-8 ori, ionii nitraţi au constituit 33,8-35,5 mg/l, iar oxidabilitatea avea valori
cuprinse între 222 şi 306 mgO/l, care depăşeşte CMA de 7,4-10,2. De asemenea valori înalte au
avut ionii de fosfor (3,5-5,2 mg/l), iar cantitatea sulfaţilor a depăşit normativele de 4,6 – 8,2 ori.
În apele diluate la 50 % cantitatea hidrocarbonaţilor a constituit 719-725 mg/l.
Apele cu adaos a 25% şi 10% ape reziduale se caracterizează prin cantitatea mai redusă a
ionilor de amoniu, cuprinsă între 8,0 mg/l şi 3,3 mg/l, ceea ce prezintă în cazul apei diluate la
25% 4 valori ale CMA, iar în cele de 10% - 1,6 valori ale CMA. Valori mai sporite a avut
oxidabilitatea - 122 mgO/l şi 62 mgO/l sau 4,1 şi respectiv 2,1 CMA. Cantitatea sulfaţilor şi
hidrocarbonaţilor este scăzută în cazul mediului cu 10 % ape reziduale, iar în cazul celor cu 25 %
cantitatea sulfaţilor depăşeşte de 4 ori CMA.
120
 Tabelul 4.1.1.Compoziţia chimică a apei menajere utilizată în procesul de epurare biologică

Prima serie de experienţe A doua serie de experienţe A treia serie de experienţe

(iniţiată pe 05.07.05) (iniţiată pe 05.08.05) (iniţiată pe 29.05.06)
Indicii
chimici Apa Apa poluată Apa Apa poluată Apa Apa poluată
râului râului râului
100% 50% 100% 50% 100% 50% 25% 10%
100%
pH- ul 7,8±0,006 9,2±0,011 8,6± 8,3±0,006 9,3±0,020 8,8±0,006 8,25± 8,55± 8,30± 7,75± 7,55±
50% 0,017 0,006 0,023 0,020 0,017 0,011
NH4+ mg/l 1,4± 27,0± 14,1± 0,7± 30,1± 14,8± 2,0± 30,3± 16,3± 8,0± 3,3±
0,310 0,333 0,667 0,100 0,400 0,346 0,210 1,445 0,767 0,346 0,120
NO2- mg/l 0,08± 1,01± 0,5± 0 0,07± 0,03± 0 0,43± 0,22± 0,12± 0,04±
0,004 0,019 0,012 0,004 0,002 0,009 0,008 0,037 0,006
NO3- mg/l 5,7± 63,0± 34,2± 6,3± 64,5± 35,5± 6,4± 61,8± 33,8± 16,8± 6,9±
0,800 2,716 1,567 0,666 0,767 1,299 0,739 2,600 1,633 0,400 0,833
CCO –Mn 10,4± 480± 245± 48,0± 556± 306± 24± 428± 222± 122± 62±
(mgO/ l) 0,110 5,770 2,960 0,320 2,310 4,160 0,491 4,055 2,886 0,666 3,464
PO43- mg/l 0,3± 11,0± 5,0± 0,64± 6,5± 3,5± 0,15± 10,10± 5,20± 2,62± 1,05±
0,004 0,500 0,208 0,013 0,176 0,233 0,006 0,481 0,346 0,089 0,017
HCO3- mg/l 480± 970± 725± 628± 824± 725± 610± 830± 719± 363± 145±
4,928 5,773 2,887 4,330 2,027 1,333 5,000 5,568 3,480 3,333 0,577
SO42- mg/l 518± 910± 716± 387± 540± 465± 701± 941± 820± 412± 162±
5,557 6,807 9,207 1,154 3,756 2,333 5,859 10,667 10,000 4,055 2,906

121
 Componenţa chimică a apelor utilizate în experimente a demonstrat conţinutul înalt al
compuşilor azotului, fosfatului, ionilor hidrocarbonat şi al altor elemente nutritive, ce ne permite
aplicarea lor în calitate de mediu nutritiv pentru un şir de specii de alge şi plante superioare
acvatice în scopul epurării apei. Procesul dat se bazează pe consumarea compuşilor chimici din
apă şi obţinerea biomasei algale ieftine, care ar putea fi aplicată în calitate de sursă nutritivă
pentru animale sau pentru fertilizarea solului.

4.2. Stabilirea biomasei algale optime utilizate în epurarea apelor reziduale

Unul din scopurile trasate în procesul de purificare a apelor reziduale a fost stabilirea
biomasei optime de algă utilizată în epurarea apelor reziduale precum şi a mediului cu cea mai
sporită concentraţie a apelor poluate în care pot vegeta algele. În acest scop au fost
experimentate inoculatele cu biomasa de 0,2 g/l şi 0,4 g/l masă vie de algă Chaetomorpha aerea
şi a plantei superioare acvatice Lemna minor, precum şi a grupului de alge în policultură
Oedogonium sp., Zygnema sp. şi Spirogyra sp. Prioritatea utilizării acestor specii în epurarea
apelor consta în micşorarea cheltuielilor pentru întreţinerea şi extragerea lor din mediu, iar
biomasa obţinută poate fi utilizată în calitate de furaj pentru animale sau ca îngrăşământ organic
al solului.
În experimentele efectuate au fost propuse următoarele criterii de selectare a organismelor:
1) rezistenţa algei la concentraţiile mari a substanţelor toxice din apa poluată; 2) accesibilitatea
tulpinilor pentru lucrări experimentale.
Inoculatul algal a fost introdus în mediul cu 75% şi 50% apă poluată nelimpezită, precum
şi în apa nediluată sau cu gradul de poluare de 100%. După o perioadă de 24 ore de experiment
s-a observat că algele se dezvoltă doar în mediul cu 50% ape poluate, această concentraţie fiind
maximă pentru dezvoltarea speciilor propuse.
În primele zile de experienţă la toate probele examinate suprafaţa apei s-a acoperită cu un
strat mucilaginos de ciuperci şi bacterii. Acest strat împiedica pătrunderea aerului, ceea ce a
provocat pieirea parţială a algelor. La inocularea algei Chaetomorpha aerea în prima săptămână
stratul mucilaginos dispare, ceea ce nu se observă la inocularea plantei Lemna minor, frondele
căreia se alterează în stratul mucilaginos.
În urma dezvoltării algelor are loc consumarea substanţelor biogene din ape, din acest
motiv am urmărit dinamica unor indici hidrochimici în dependenţă de cantitatea inoculatului
introdus în mediu.

122
 La inocularea algei Chaetomorpha aerea în apa r. Cogâlnic cu adaos a 50% ape poluate
în prima săptămână s-a constatat reducerea cea mai avansată a conţinutului ionilor de amoniu
(figura 4.2.1). Oscilaţiile concentraţiei ionilor NH4+ în experienţa cu inocularea a 0,2 g/l şi 0,4 g/l
de Chaetomorpha aerea indică epurarea mai efectivă în varianta cu 0,4 g/l algă. Rezultatele
expuse în figura 4.2.1 arată că în proba martor în primele 3 săptămâni nu au fost determinate
oscilaţii vădite a ionilor de amoniu. La a 28-a zi se observă o scădere evidentă a concentraţiei
ionilor de amoniu în proba martor, cantitatea iniţială a scăzut de la 14,1 mg/l până la 9,9 mg/l,
sau cu 29,8%. Cu mult mai bune rezultate au fost obţinute în prima săptămână şi a 14-a zi de
experiment cu inocularea a 0,4 g/l de algă Chaetomorpha aerea. Peste 7 zile de cultivare,
conţinutul ionilor de amoniu a scăzut de la 14,1 până la 9 mg/l, sau cu 36,2%, iar la a 14-a zi cu
33,3%, după ce valorile încep a creşte şi în ultima săptămână cantitatea ionilor întrece cea
iniţială.

Fig. 4.2.1 Dinamica conţinutului ionilor de amoniu în experimente cu ape reziduale

(50%) cu inocularea biomasei Chaetomorpha aerea

Aceste oscilaţii se explică prin alterarea parţială a algei după a 14-a zi de experiment ceea
ce a provocat sporirea treptată a valorilor de la 9,4 mg/l până la 11,4 mg/l, iar la a 28-a zi
conţinutul ionilor de amoniu devine 14,8 mg/l. În proba martor sub influenţa microalgelor care s-
au dezvoltat abundent precum şi a bacteriilor, conţinutul ionilor de amoniu continuă să scadă şi
la a 28-a zi de experiment valorile sunt de 9,9 mg/l, deci mai mici decât în variantele cu algele
filamentoase verzi.
La inocularea a 0,2 g/l biomasă a Ch. aerea procesul de epurare este mai lent şi cele mai
bune rezultate au fost obţinute în a 14-a zi, când valorile ionilor de amoniu au scăzut de la 14,1
mg/l până la 11,8 mg/l, sau cu 16,3%. Aşadar, cea mai efectivă asimilare de către algă a ionilor
de amoniu a fost determinată la a 14-a zi de experiment în lotul cu biomasa de 0,2 g/l, iar în

123
următoarele două săptămâni a fost observată creşterea treptată a cantităţii ionilor NH4+ până la
valori iniţiale.
În dinamica nitraţilor la fel se observă scăderea mai evidentă a valorilor în primele două
săptămâni în lotul cu 0,4 g/l algă (figura 4.2.2). Astfel, în primele 7 zile conţinutul nitraţilor din
mediul cu 0,4 g/l algă se reduce de la 34,2 mg/l până la 12,4mg/l, sau cu 63,7%, peste 14 zile de
experiment valorile scad până la 9,3 mg/l, sau cu 72,8% şi la a 21-a zi sporesc până la 16,5 mg/l,
ceea ce la fel se datorează alterării biomasei algale.

Fig. 4.2.2 Dinamica conţinutului nitraţilor în experimente cu ape reziduale (50%) cu inocularea
algei Chaetomorpha aerea

În lotul cu inoculatul de 0,2 g/l Chaetomorpha aerea cantitatea nitraţilor scade mai lent,
în primele 7 zile doar cu 16,7% şi ajunge la valoare de 28,5 mg/l, peste 14 zile conţinutul ionilor
scade cu 64,6% iar în următoarele două săptămâni valorile sporesc de 1,7 şi respectiv de 2,1 ori
şi ating 20,3 mg/l şi respectiv 25,3 mg/l. Şi în acest caz cele mai bune rezultate în epurare au fost
determinate la a 14-a zi de experiment în lotul cu 0,4 g/l algă, căci în comparaţie cu proba martor
conţinutul nitraţilor din mediu s-a redus de 3,9 ori (de la 34,2 mg/l până la 9,3 mg/l).
În cazul ionilor de fosfor în proba martor se observă o scădere lentă a valorilor, ceea ce se
explică prin sedimentarea parţială a lor precum şi prin consumarea de către algele monocelulare
Scenedesmus quadricauda şi S. falcatus, care se dezvoltă abundent. În probele cu inoculatul
algal cele mai bune rezultate au fost determinate de asemenea la a 14-a zi de cultivare, când sub
influenţa dezvoltării a 0,2 g/l de algă valoarea iniţială a fosfaţilor scade la 50% (de la 5 mg/l până
la 2,5mg/l), iar în cazul lotului cu 0,4 g/l algă cantitatea fosfaţilor s-a redus cu 64% şi anume
până la 1,8 mg/l (figura 4.2.3).

124
Fig. 4.2.3 Dinamica conţinutului fosfaţilor în experimente cu ape reziduale (50%) cu inocularea
algei Chaetomorpha aerea

Experimentele efectuate au demonstrat, că speciile genului Scenedesmus, care abundent

vegetau în proba martor, în apa inoculată cu Chaetomorpha aerea nu se dezvoltă, fapt care
denotă rolul dominant al speciei Chaetomorpha aerea în procesul de epurare.
Ca şi în cazurile precedente, în următoarele două săptămâni biomasa algei se descompune
şi cantitatea fosfaţilor din mediu sporeşte provocând fenomenul poluării secundare, sau
biologice.
Dezvoltarea algei a contribuit, de asemenea, la reducerea oxidabilităţii apelor care este
foarte înaltă şi demonstrează prezenţa substanţelor în descompunere.

Fig. 4.2.4 Dinamica oxidabilităţii (CCO-Mn) în experimente cu ape reziduale (50%) cu

inocularea algei Chaetomorpha aerea

Din figura 4.2.4 rezultă că în ambele loturi experimentale CCO-Mn scade pe parcursul
primelor două săptămâni iar, în probele martor reducerea nu este semnificativă. În lotul cu 0,4 g/l
algă în prima săptămână CCO-Mn s-a redus cu 31,4%, pe când în lotul cu 0,2 g/l nu au fost
determinate oscilaţii evidente, ceea ce se datorează perioadei de adaptare a algei precum şi

125
descompunerii mai intense a substanţelor organice din ape. În a 14-a zi cele mai mari schimbări
au fost în lotul cu 0,4 g/l algă unde oxidabilitatea s-a redus cu 66,5% şi a ajuns să depăşească de
2,7 ori CMA (82 mgO/l), pe când în lotul cu 0,2 g/l algă CCO s-a redus doar cu 49,8% şi a
constituit 123 mgO/l. În următoarele două săptămâni oxidabilitatea sporeşte ceea ce
demonstrează alterarea algei.
Din cele expuse mai sus putem conclude că în mediul cu adaos a 50% ape menajere
dezvoltarea algei a durat doar 14 zile. În această perioadă are loc reducerea conţinutului azotului
şi fosforului din mediu, după ce alga începe a se altera, provocând sporirea valorilor
oxidabilităţii apelor precum şi a compuşilor biogeni.
În procesul de epurare a apelor prezintă interes acţiunea culturilor mixte. În acest scop au
fost selectate trei alge filamentoase verzi combinate în raport egal: Oedogonium sp.+ Spirogyra
sp. + Zygnema sp., care au fost crescute pe apa menajeră nelimpezită a or. Cimişlia.
Experimentele de purificare a apelor poluate au fost efectuate între 05.07.05 şi 03.08.05
în condiţii de laborator cu utilizarea a 0,2 g/l şi 0,4 g/l de biomasă a culturii mixte: Oedogonium
sp.+ Spirogyra sp. + Zygnema sp.Tulpinile au fost crescute pe mediu cu adaos a 50% ape
poluate diluate cu apa râului şi expuse la iluminarea naturală şi temperatura de 27-30 C. În
varianta cu inoculatul de 0,4 g/l biomasă mixtă de alge la a 21-a zi de expoziţie concentraţia
nitraţilor scade cu 93,8% (figura 4.2.5).

Fig. 4.2.5 Dinamica conţinutului nitraţilor în experimente cu ape reziduale (50%) cu inocularea
policulturii Oedogonium sp.+ Spirogyra sp. + Zygnema sp.

După cum vedem, în lotul cu 0,4 g/l biomasă în prima săptămână concentraţia nitraţilor
se reduce doar cu 14% , (de la 34,2 până la 29,4mg/l), ca şi în varianta cu 0,2 g/l alge. În a 14-a
zi de cultivare în varianta cu 0,4 g/l biomasă valorile ionilor nitrat scad până la 81% (de la 34,2
mg/l până la 6,5 mg/l), pe când în lotul cu inocularea a 0,2 g/l biomasă mixtă - doar cu 67% (de

126
la 34,2 mg/l până la 11,3 mg/l). Scăderea mai lentă a concentraţiei nitraţilor în varianta cu 0,2 g/l
de inoculat se datorează alterării parţiale a algei Spirogyra sp., ceea ce a contribuit la eliberarea
compuşilor azotului în ape. În a 21-a zi de experiment, de asemenea cele mai bune rezultate au
fost înregistrate în varianta cu 0,4 g/l biomasă, unde conţinutul nitraţilor a scăzut până la 2,1 mg/l
sau cu 93,8%. La a 28-a zi algele încep să moară, fapt care provoacă fenomenul poluării
secundare, sau biologice alterarea algelor provoacă poluarea repetată a apelor.
În dinamica conţinutului ionilor de amoniu a fost observată scăderea continuă a valorilor
în varianta cu 0,2 g/l cultură mixtă şi oscilaţii evidente în varianta cu 0,4 g/l biomasă (figura
4.2.6).

Fig. 4.2.6 Dinamica conţinutului ionilor de amoniu în experimente cu ape reziduale (50%) cu
inocularea policulturii Oedogonium sp.+ Spirogyra sp. + Zygnema sp.

În prima săptămână concentraţia ionilor de amoniu în varianta cu 0,2 g/l biomasă se

reduce de la 14,1 până la 6,7 mg/l sau cu 52,5%, pe când în proba martor valorile au rămas
aproximativ aceleaşi. În varianta cu 0,4 g/l biomasă valorile ionilor de amoniu scad doar cu
10,4%. Acest fapt poate fi explicat prin acomodarea policulturii la condiţiile mediului, deoarece
apa în prima săptămână a fost intransparentă şi algele se dezvoltau mai greu, iar o parte din alge
s-au alterat. O importanţă mare are lupta interspecifică care permite speciei Oedogonium sp. şi
Zygnema sp. să se dezvolte mai abundent decât Spirogyra sp..
În a 14-a zi de experiment substanţele din suspensie s-au sedimentat şi apa a devenit
transparentă, ceea ce a permis dezvoltarea mai intensă a algelor. În această perioadă în varianta
cu 0,4 g/l de inoculat mixt au fost obţinute cele mai bune rezultate. Conţinutul ionilor de amoniu
scade de la 14,1 mg/l până la 3,5 mg/l, sau cu 75,1%, pe când sub influenţa a 0,2 g/l inoculat
valorile s-au redus doar cu 58,1%, (de la 14,1 până la 5,9 mg/l). În a 21 –a zi de expoziţie în
varianta cu 0,4 g/l biomasă mixtă conţinutul ionului de amoniu se reduce la 100% pe când în
varianta cu 0,2 g/l se reduce la 75,1%. În a 28-a zi de expoziţie în varianta cu 0,2 g/l biomasă

127
algele continuă să se dezvolte şi contribuie la reducerea valorilor ionilor de amoniu până la 1,2
mg/l sau cu 91,5%. În varianta cu inoculatul de 0,4 g/l algele au început să se altereze, ceea ce a
condus la creşterea valorilor ionilor de amoniu până la 6,4mg/l.
În dinamica conţinutului fosfaţilor cele mai mici valori au fost obţinute de asemenea la
inocularea a 0,4 g/l alge. Din datele prezentate în figura 4.2.7 rezultă că în prima săptămână
cantitatea iniţială a ionilor de fosfor practic nu s-a modificat, pe când în a 14 –a zi, conţinutul a
scăzut evident - cu 36% faţă de varianta cu 0,2 g/l inoculat algal.

Fig. 4.2.7 Dinamica conţinutului fosfaţilor în experimente cu ape reziduale (50%) cu inocularea
policulturii Oedogonium sp.+ Spirogyra sp. + Zygnema sp.

La a 21 – a zi în varianta cu 0,4 g/l inoculat epurarea apei se intensifică. Sub influenţa

dezvoltării algelor conţinutul fosfaţilor scade cu 82% şi ajunge la valoarea de 0,9 mg/l, după ce
la a 28-a zi cantitatea creşte până la 2,8 mg/l. În acest caz conţinutul iniţial este redus la 44 %. La
inocularea a 0,2 g/l de cultură mixtă cele mai bune rezultate a epurării apelor au fost determinate
de asemenea în a 21-a zi de experiment când valorile s-au redus de la 5 mg/l până la 1,9 mg/l,
sau cu 62%. Din relatările expuse putem conclude că, la inocularea a 0,4 g/l cultură mixtă are loc
asimilarea mai intensivă de către alge a compuşilor chimici. Acest fapt este confirmat prin
oscilaţiile conţinutului oxidabilităţii apei (figura 4.2.8).
Oxidabilitatea apei scade evident în a 14 - a zi de expoziţie în varianta cu 0,4 g/l biomasă
mixtă în care CCO-Mn se reduce de la 245 mgO/l până la 82 mgO/l, cu 66,5%. În a 21-a zi
valorile practic rămân neschimbate (80 mgO/l), iar la a 28-a zi de cultivare în varianta cu 0,4 g/l
biomasă CCO-Mn sporeşte până la 94 mgO/l, ceea ce demonstrează poluarea biologică a apelor.
De aceea în această perioadă este necesară extragerea unei părţi din biomasa algei pentru a evita
procesul de alterare.

128
 Fig. 4.2.8 Dinamica CCO-Mn în experimente cu ape reziduale (50%) cu inocularea policulturii
Oedogonium sp.+ Spirogyra sp. + Zygnema sp.

În cazul inoculării a 0,2 g/l de biomasă mixtă de alge oxidabilitatea apei scade treptat
odată cu sporirea biomasei. În prima săptămână de vegetare valoarea CCO-Mn a scăzut de la 245
până la 144 mgO/l, sau cu 41,2%. Eliminarea de către alge a oxigenului contribuie la reducerea
oxidabilităţii apei. În a 14 –a zi cantitatea iniţială a CCO-Mn scade cu 48,6% (de la 245 mgO/l
până la 126 mgO/l), iar la a 21-a zi de experiment CCO-Mn a scăzut până la 80 mgO/l sau cu
67,3%. În a 28-a zi de experiment alterarea biomasei a condus la creşterea CCO-Mn din ape.
Paralel cu dezvoltarea inoculatului introdus în mediu, în toate variantele a avut loc
dezvoltarea abundentă a unor microalge din filumul Chlorophyta, care vegetează activ în apele
r.Cogâlnic (figura 4.2.9 A;B).

A B
Fig.4.2.9. Speciile de clorofite care se dezvoltă abundent în apele supuse epurării cu inoculatul
mixt al algelor filamentoase verzi Oedogonium sp.+ Spirogyra sp. + Zygnema sp.
A - Pediastrum tetras Ehr., Pediastrum boryanum Menegh., Closterium sp., Scenedesmus
quadricauda Turp.; B - Cosmarium sp.

129
 După cum vedem din imaginile de mai sus, o varietate mai înaltă au avut speciile genului
Pediastrum, deşi cel mai frecvent se întâlneşte specia Scenedesmus quadricauda Turp. Prin
urmare, procesul de epurare a apelor, care a fost identificat, este rezultatul dezvoltării nu numai a
algelor filamentoase verzi, ci şi a microalgelor clorofite, care la finele experimentului au conferit
apei culoarea verde.
Rezultatele obţinute permit să constatăm faptul că în procesul de epurare a apelor extrem
de poluate se poate de implementat inoculatul cu policulturi de alge 0,2 g/l şi 0,4 g/l. Deşi în
prima săptămână, datorită adaptării la condiţiile mediului, are loc reducerea mai lentă a
concentraţiei indicilor chimici ai apei, totuşi cele mai bune valori au fost atinse la a 21-a zi de
cultivare, când se reduce total conţinutul ionilor de amoniu şi scade la 67,3% valoarea CCO-Mn,
iar fosfaţii se reduc cu 82% din conţinutul iniţial.
Experienţele cu aplicarea diferitor cantităţi ale biomasei algelor şi a plantelor superioare
acvatice, care au fost efectuate în laboratorul de cercetări ştiinţifice „Algologia” USM, au
demonstrat influenţa incontestabilă a algelor filamentoase verzi în monocultură şi policultură
asupra epurării apelor poluate. Biomasa optimală în procesul de epurare a apelor poluate este de
0,4 g/l, iar conţinutul maximal de ape reziduale introduse în mediu este de 50%.
În scopul determinării biomasei optime a plantelor acvatice în procesul de epurare a
apelor reziduale, pe mediul propus cu conţinutul maxim 50% apă reziduală a fost inoculată
planta superioară acvatică Lemna minor. Datele obţinute demonstrează, că specia antrenată în
experiment asimilează din apele reziduale o cantitate considerabilă de substanţe poluante, ceea
ce este în dependenţă de biomasa inoculatului introdus. O condiţie strict necesară este extragerea
în primele zile de pe suprafaţa apei a stratului gelatinos creat din ciuperci şi bacterii.
Pe parcursul experimentului în proba martor se observă oscilaţii neesenţiale ale ionilor
fosfaţi, conţinutul cărora scade treptat de la 5 mg/l până la 3,8 mg/l, iar reducerea maximă este
de 24%. În varianta cu inoculatul de 0,2 g/l a plantei acvatice Lemna minor s-a constatat o
reducere mai accelerată a fosfaţilor din mediu chiar din prima săptămână (figura 4.2.10). În a 7-a
zi concentraţia fosfaţilor scade de la 5 mg/l până la 2,9 mg/l, sau cu 42%, iar la a 14-a zi
conţinutul fosfaţilor rămâne aproximativ la aceeaşi valoare (2,1 mg/l), pe când la a 21 zi scade cu
52% (de la 5 mg/l până la 2,4 mg/l). Cele mai bune rezultate au fost obţinute în a 28-a zi de
experiment, când conţinutul fosfaţilor a scăzut cu 68% şi ajunge la 1,6 mg/l. În această perioadă
biomasa creşte de 1,5-2,0 ori, iar frondele s-au mărit dublu şi radiculele au atins lungimea de 3-4
cm.

130
 Fig.4.2.10. Dinamica concentraţiei fosfaţilor în experimente cu ape reziduale (50%) cu
inocularea plantei Lemna minor

În comparaţie cu proba martor, lipsită de inoculat, în varianta cu 0,2 g/l de plantă sub
influenţa dezvoltării ei fosfaţii se reduc mai activ decât în proba martor, în care conţinutul final a
constituit 3,8 mg/l, iar în lotul cu 0,2 g/l inoculat - 1,6 mg/l. Rezultate mai bune în privinţa
fosfaţilor au fost obţinute la inocularea a 0,4 g/l de Lemna minor. Deja în prima săptămână
concentraţia ionilor de fosfor scade cu 56% (de la 5 mg/l până la 2,2 mg/l), iar la a 14-a şi a 21-a
zi conţinutul lor se reduce cu 58% şi respectiv 64%. În cea de a 28-a zi fosfaţii sunt asimilaţi la
84%. Astfel sub influenţa plantei Lemna minor are loc reducerea concentraţiei fosfaţilor de la 5
mg/l până la 0,8 mg/l, sau de peste 5 ori. Acest rezultat demonstrează rolul lintiţei în procesul de
epurate a apelor poluate. Astfel, putem afirma că cea mai intensă extragere a fosfaţilor din apele
poluate ale râului se efectuează cu inocularea a 0,4 g/l de Lemna minor.
În acelaşi timp scade şi concentraţia nitraţilor şi a ionilor de amoniu din mediu. La
inocularea a 0,4 g/l de Lemna minor rezultatele epurării apelor sunt mai impunătoare în primele
2 săptămâni. Astfel, în 7 zile de experiment conţinutul nitraţilor a scăzut cu 69% (de la 34,2 până
la 10,6 mg/l), iar în a 14-a zi - cu 89% şi ajunge la valoarea cea mai mică a nitraţilor de 3,8 mg/l,
după ce sporeşte până la 6,0 mg/l (figura 4.2.11). Acest fapt se poate explica prin transformarea
bacteriană a formelor de azot deoarece în aceeaşi perioadă conţinutul ionilor de amoniu s-a redus
la 0 atât în proba cu inoculatul algal, cât şi în proba martor. În ultima săptămână valorile
nitraţilor din nou scad, ceea ce demonstrează consumarea lor de către plantă.
La inocularea a 0,2 g/l de Lemna minor cele mai bune rezultate în epurarea apelor au fost
obţinute în a patra săptămână de experiment, ceea ce se explică prin faptul că frondele plantei în
primele zile se alterează la 5% datorită stratului superficial mucilaginos, iar după perioada de
adaptare planta se dezvoltă şi reduce cantitatea compuşilor biogeni din mediu.

131
Fig. 4.2.11 Dinamica concentraţiei nitraţilor în experimente cu ape reziduale (50%) cu inocularea
plantei Lemna minor

După cum ne este demonstrat în figura 4.2.11, în a 14-a zi conţinutul nitraţilor scade de
4,7 ori, de la 34,2 până la 6,1 mg/l, după ce alterarea parţială a plantulelor acvatice a provocat
sporirea nitraţilor din ape, iar în a 28-a zi de experiment se evidenţiază reducerea cu 94% a
concentraţiei nitraţilor (de la 34,2 mg/l până la 2 mg/l).
În dinamica ionilor de amoniu de asemenea au fost reduceri remarcabile în variantele cu
lintiţa, pe când în proba martor valorile înregistrate au oscilat de la 14,1 până la 9,0 mg/l.
În primele 7 zile de experiment cele mai bune rezultate în epurarea apelor au fost obţinute
de asemenea în lotul cu 0,4 g/l inoculat. În acest lot conţinutul ionilor de amoniu a scăzut de la
14,1 mg/l până la 5,1 mg/l sau de 2,8 ori, pe când în lotul cu 0,2 g/l - doar de 1,6 ori (de la 14,1
mg/l până la 8,6 mg/l) (figura 4.2.12).

Fig. 4.2.12 Dinamica concentraţiei ionilor de amoniu în experimente cu ape reziduale (50%) cu
inocularea plantei Lemna minor

În a 14-a zi de cultivare observăm reducerea continuă a cantității ionilor de amoniu, iar la

a 21-a zi - dispar complet din mediu. În ultima săptămână conţinutul ionilor de amoniu creşte,
probabil pe contul activităţii bacteriene de denitrificare. Din rezultatele expuse mai sus vedem că
conţinutul nitraţilor din ape scade, pe când cel al ionilor de amoniu creşte.

132
 Din datele prezentate în figura 4.2.13 vedem că, dezvoltarea lintiţei a început intens în
cea de a 14-ea zi de cultivare, CCO-Mn a scăzut evident anume în varianta cu 0,4 g/l inoculat. În
acest timp intensitatea procesului de epurare a sporit până la 83,7%, iar valorile CCO-Mn au
scăzut de la 245 până la 40 mgO/l. În proba cu 0,2 g/l biomasă valorile CCO-Mn s-au micşorat
sub influenţa dezvoltării lintiţei până la 126 mgO/l sau cu 48,6%, ceea ce este de 1,7 ori mai lent
decât în lotul cu biomasa de 0,4 g/l.

Fig. 4.2.13. Dinamica oxidabilităţii (CCO - Mn) în experimente cu ape reziduale (50%) cu
inocularea plantei Lemna minor

În cea de-a 21-a zi de cultivare în varianta cu 0,2 g/l Lemna minor valorile oxidabilităţii
continuă să scadă până la 80 mgO/l, sau cu 67,3%, iar la a 28-a zi până la 52 mgO/l sau cu
78,8%.
În varianta cu 0,4 g/l biomasă la a 21-a şi a 28-a zi de experiment CCO-Mn a apei nu s-a
modificat şi a rămas la valoarea de 40 mgO/l, ceea ce poate fi consecinţa alterării unor fronde ale
lintiţei. Aceste rezultate indică necesitatea extragerii a 50% a biomasei plantei după a doua
săptămână de creştere.
Astfel putem conclude că cele mai bune rezultate a epurării mediului cu adaos a 50% ape
menajere au loc la cultivarea 0,4 g/l biomasă vie de Lemna minor. În rezultat, la a 28-a zi
cantitatea nitraţilor se reduce cu 94%; fosfaţilor – cu 84%; ionilor de amoniu – cu 71,6%, iar
oxidabilitatea apei scade cu 83,7%.
A doua serie de experienţe iniţiate pe 11.08.05 - 02.09.05. au fost efectuate cu utilizarea
în procesul de epurare a algei Chara fragifera. Concentraţia maximă a apelor poluate adăugate la
apa r. Cogâlnic a fost de 50 %. Cantitatea optimă a inoculatului a constituit 4 g/l, care a fost
introdusă în ape nelimpezite cu miros de canalizare. În primele zile de expoziţie a apărut pelicula
gelatinoasă la suprafaţa apei care abia la a şasea zi în varianta cu Chara fragifera a dispărut pe
când în proba martor s-a păstrat. Indicii organoleptici ai apei şi anume intensitatea mirosului şi
transparenţa ei la finele experimentului s-au îmbunătăţit sub influenţa activităţii metabolice a

133
plantei şi la a 28-a zi de experiment apa a devenit transparentă cu miros slab de baltă. Totodată a
fost urmărită dinamica conţinutului unor ingridienţi ai apei şi sa constatat reducerea
considerabilă a cantităţii lor.
Dinamica valorilor nitraţilor (figura 4.2.14), înregistrează un trend de scădere sub
influenţa dezvoltării algei Chara fragifera în decursul celor 28 de zile. Astfel în prima săptămână
valorile se reduc la 53,8 % (de la 35,5 până la 16,4 mg/l), la a 14-a şi a 21-a zi de experiment –
până la 68,7 % scăzând la 11,1mg/l, iar la a 28-a zi nitraţii dispar complet din mediu.

Fig. 4.2.14 Dinamica concentraţiei nitraţilor în experimente cu ape reziduale (50%) cu inocularea
algei Chara fragifera

În proba martor valorile nitraţilor oscilează neesenţial cu tendinţa spre creştere a cantităţii
lor de la 35,5 până la 36,6 mg/l ( figura 4.2.14). Aceste oscilaţii se pot explica prin activitatea
bacteriilor nitrozomonoze şi azotobacter care transformă ionii de amoniu în nitrit şi apoi în forma
mai stabilă – nitrat, posibil din acest motiv sporesc valorile nitraţilor.
La a 28-a zi de dezvoltare a algei a fost determinată şi reducerea completă în mediu a
concentraţiei fosfaţilor, pe când în proba martor conţinutul lor scade în aceeaşi perioadă doar cu
57%, de la 3,5 până la 1,5 mg/l (figura 4.2.15).

Fig. 4.2.15 Dinamica concentraţiei fosfaţilor în experimente cu ape reziduale (50%) cu

inocularea algei Chara fragifera

134
 Pe parcursul perioadei de experiment valorile fosfaţilor au scăzut sub influenţa dezvoltării
algei, în prima săptămână au diminuat cu 54% (de la 3,5 până la 1,6 mg/l), iar la a 14 –a zi - cu
71%, (de la 3,5 mg/l până la 1,0 mg/l). La a 21-a zi valorile se reduc cu 98,8% - până la 0,04
mg/l şi în ultima săptămână eficacitatea epurării a constituit 100%.

Fig. 4.2.16 Dinamica concentraţiei ionilor de amoniu în experimente cu ape reziduale (50%) cu
inocularea algei Chara fragifera

În dinamica cantității ionilor de amoniu sub influenţa algei Chara fragifera cel mai înalt
randament de epurare se observă în a 28-a zi de expoziţie, când azotul amoniacal s-a consumat la
100% de la valorile iniţiale. În acelaşi timp în proba martor epurarea a constituit doar 24%. Din
datele prezentate (figura 4.2.16) se observă reducerea ionilor de amoniu sub influenţa plantei în
prima săptămână cu 36%, de la 14,8mg/l până la 9,4 mg/l, la a 14-a zi cu 68%, când în mediu
rămân 4,7 mg/l ioni de amoniu, iar în a 21-a zi cu 78,3 %. În următoarea săptămână cantitatea
iniţială scade până la 0.
Prezintă interes oscilaţiile oxidabilităţii apei, valorile cărei s-a dovedit că scad treptat pe
măsura dezvoltării algei (figura 4.2.17)

Fig. 4.2.17 Dinamica valorilor CCO-Mn în experimente cu ape reziduale (50%) cu inocularea
algei Chara fragifera

135
 Scăderea oxidabilităţii este rezultatul creşterii conţinutului de oxigen în apă eliminat în
procesul fotosintezei algei. În aceste condiţii la a 14-a zi de experiment valoarea CCO-Mn a
scăzut cu 68% de la cantitatea iniţială şi a ajuns la 99 mgO/l, la a 21-a zi- cu 82% constituind
54mgO/l, iar în a 28-a zi de experiment CCO-Mn scade cu 94%.
Astfel, putem conclude că la inocularea a 4 g/l de algă Chara fragifera epurarea apelor
poluate ale r. Cogâlnic poate fi efectuată pe cale pur biologică. În rezultat se reduce total
cantitatea ionilor de amoniu, fosfaţi şi nitraţi, iar CCO-Mn scade cu 94% din valoarea iniţială. În
această perioadă biomasa plantei sporeşte de 2,8 ori. Menţionăm că apa în urma dezvoltării algei
a devenit la finele experimentului transparentă şi lipsită de miros de canalizare. Astfel, putem
conclude că această algă acvatică poate fi utilizată ca factor important în procesul de
fitoameliorare a apelor poluate.

4.3. Epurarea apelor reziduale cu monoculturile algelor filamentoase verzi

După cum s-a menţionat mai sus sporirea cantităţii inoculatului algal în monocultură
contribuie la epurarea mai eficientă a apelor poluate, de aceea în următoarea serie de experienţe
noi am utilizat inoculatul de 1g/l algă Chaetomorpha aerea şi Chaetomorpha gracilis în
monocultură.
Inoculatul algal a fost introdus în apa r. Cogâlnic cu adaos a 10%, 25% şi 50% ape
reziduale menajere. Analiza rezultatelor obţinute demonstrează vădit că cea mai intensă
dezvoltare a algelor Chaetomorpha aerea şi a Chaetomorpha gracilis are loc în varianta cu 10%
ape reziduale. În linii generale procesul de asimilare a substanţelor biogene din apă decurge mai
accelerat în a doua şi a treia săptămână de experiment, când cantitatea poluanţilor descreşte
considerabil. În ultima săptămână de experiment creşterea accelerată a biomasei algale conduce
la alterarea unei părţi considerabile a ei şi la înrăutăţirea calităţii apei. De aceea după două
săptămâni de la inocularea algei este necesar de a sustrage cel puţin 50 % din biomasa algală.
Analiza compoziţiei chimice a apei a demonstrat că în prima săptămână sub influenţa
dezvoltării algei scade considerabil cantitatea ionilor de fosfor din mediu (figura 4.3.1.). Astfel,
în varianta cu 10 % ape reziduale cu inoculumul Chaetomorpha aerea conţinutul fosfaţilor a
scăzut cu 42,8% (de la 1,05 până la 0,60 mg/l), deşi în varianta cu 25% ape reziduale se observă
o tendinţă de scădere neînsemnată - cu 23% ( de la 2,6 până la 2,0 mg/l) şi în varianta cu 50 %
ape reziduale, de la 5,2 până la 4,8 mg/l, sau cu 7,7%. Din figura 4.3.1 A rezultă că asimilarea
fosfaţilor a fost mai evidentă în varianta cu 10% adaos de apă menajeră, unde au fost asimilaţi
complet fosfaţii sub influenţa algei Chaetomorpha aerea. În varianta cu 50% ape reziduale
asimilarea fosfaţilor a fost cea mai redusă.

136
 Similară este descreşterea conţinutului fosfaţilor şi în varianta cu Ch. gracilis (figura
4.3.1.B), unde asimilarea fosforului a fost maximă în varianta cu 10%. În această variantă, după
şapte zile de cultivare a algei, s-a constatat micşorarea concentraţiei fosfaţilor cu 42,8%, iar
valorile minime s-au înregistrat la a treia săptămână, când concentraţia fosfaţilor a scăzut de la
1,05 până la 0,3 mg/l, sau cu 71,4%. În varianta cu 25% şi 50% ape reziduale în primele 7 zile au
fost asimilate numai 12,2% şi respectiv 11,5% din cantitatea lor iniţială. În a treia săptămână de
cultivare în varianta cu 25 % ape reziduale sporirea biomasei algei Chaetomorpha gracilis a
contribuit la micşorarea până la 31,3 % a concentraţiei fosfaţilor, sau de la 2,6 la 1,8 mg/l.
În rezultatul asimilării substanţelor nutritive creşte considerabil biomasa algelor, care a
ocupat toată suprafaţa apei. În ultima săptămână s-a început descompunerea biomasei, fapt ce
contribuie la poluarea secundară, sau biologică.

A B
Fig. 4.3.1 Dinamica conţinutului fosfaţilor în experimente cu 10 %, 25% şi 50% ape reziduale cu
inocularea algei: A- Chaetomorpha aerea şi B- Ch. gracilis

Este cunoscut faptul că apele menajere se caracterizau prin cantităţi sporite a ionilor de
amoniu, care sunt intens asimilate de alge. În prima săptămână de cultivare a ambelor specii de
alge are loc consumarea ionului de amoniu. În apele cu adaos a 10% ape reziduale sub influenţa
algei Chaetomorpha aerea conţinutul ionilor de amoniu a scăzut treptat, în prima săptămână cu
15,1% ( de la 3,3 până la 2,8 mg/l ), la a 16-a zi valoarea iniţială se reduce până la 2,1mg/l, sau
cu 36,4%, la a 23-a zi – cu 39,3%, iar în următoarea săptămână cantitatea sporeşte datorită
alterării algei. Consumarea mai evidentă a ionilor de amoniu a fost evidenţiată în varianta cu
50% ape reziduale şi 25% ape reziduale.
În varianta cu 50 % ape menajere alga Chaetomorpha aerea în primele şapte zile a
asimilat de la 16,3 mg/l până la 13,8 mg/l, sau 15,3 % din concentraţia iniţială a ionilor de

137
amoniu. Peste 16 zile de cultivare concentraţia ionului de amoniu s-a redus până la 5,9 mg/l, sau
cu 63,8 %. Peste 28 zile de cultivare concentraţia în această variantă s-a micşorat până la 5,2
mg/l, sau cu 68,1% din valoarea iniţială (figura 4.3.2. A). După cum vedem conţinutul ionilor de
amoniu s-a redus esenţial la a 28-a zi de experiment, dar acest proces se datorează în mare parte
microflorei acvatice unde a fost înregistrată dezvoltarea intensă a algelor clorococoficee.
În varianta cu 25% de ape reziduale cu inoculatul Chaetomorpha aerea cea mai intensă
asimilare a ionilor de amoniu s-a observat în a treia săptămână, când concentraţia s-a redus de la
8,0 până la 2,8 mg/l, sau cu 65%, iar în a 28-a zi calitatea apei se înrăutăţeşte datorită alterării
algelor.

A B
Fig. 4.3.2 Dinamica conţinutului ionilor de amoniu în experimente cu 10 %, 25% şi 50% ape
reziduale cu inocularea algei: A- Chaetomorpha aerea şi B-Ch.gracilis

În cazul cultivării algei Ch. gracilis se observă o scădere mai avansată a conţinutului
ionilor de amoniu din mediu cu 10% ape reziduale (figura 4.3.2.B). La a 7-a zi de creştere
valorile ionilor de amoniu se reduc doar cu 15,1%, ceea ce este legat cu adaptarea algei la
condiţiile mediului, la a 16-a şi a 23-a zi de cultivare conţinutul ionilor de amoniu scade cu
69,7% şi respectiv cu 84,8%, şi anume de la 3,3 mg/l până la 1,0 mg/l, iar la a 23-a zi până la 0,5
mg/l. În următoarea perioadă conţinutul ionului de amoniu se reduce complet, ceea ce
corespunde cu sporirea evidentă a valorilor nitraţilor din ape şi deci, poate fi legat de activitatea
bacteriilor care transformă ionii de amoniu în nitraţi, astfel, în cea de a 28-a zi de cultivare a
algei o dată cu diminuarea valorilor ionilor de amoniu conţinutul nitraţilor din ape sporeşte
(figura 4.3.3.A,B).

138
 În linii generale cantitatea nitraţilor din ape scade cel mai activ la dezvoltarea inoculatului
Ch. aerea (figura 4.3.3.A), decât în varianta cu Ch. gracilis (figura 4.3.3.B) şi anume în mediul
cu 10% ape reziduale, unde în prima săptămână Ch. aerea asimilează până la 81,1% de la
valoarea iniţială şi conţinutul scade de la 6,9 mg/l până la 1,3 mg/l, apoi la a 16 – a zi valorile
continuă să se reducă până la 86,9 % şi ating concentraţia de 0,9 mg/l. La a 23-a zi de cultivare
sunt obţinute cele mai bune rezultate şi epurarea a constituit 89,8%, iar valorile scad până la 0,7
mg/l. În următoarea săptămână alterarea algei a condus la sporirea cantităţii nitraţilor din ape.

A B
Fig. 4.3.3 Dinamica conţinutului nitraţilor în experimente cu 10 %, 25% şi 50% ape reziduale cu
inocularea algei: A- Chaetomorpha aerea şi B-Ch. gracilis

În cazul inoculării Ch. gracilis în mediul cu 10 % ape reziduale chiar din prima
săptămână conţinutul nitraţilor se reduce cu 65%, după ce la a 23-a zi asimilarea se intensifică
până la 81,1% şi conţinutul ajunge la 1,3 mg/l. La dezvoltarea Ch. gracilis cel mai evident
nitraţii au fost consumaţi în proba cu 50% ape reziduale, ceea ce se poate explica prin
dezvoltarea abundentă în ape a euglenofitelor şi clorofitelor care, în comun cu alga filamentoasă
verde, au contribuit la reducerea în a 23-a zi de experiment a conţinutului nitraţilor cu 90,8%, de
la 33,8 mg/l până la 3,1 mg/l.
Un indice ce caracterizează intensitatea procesului de poluare a apelor menajere este
oxidabilitatea, care în cea mai mare parte depinde de activitatea algelor. În rezultatul fotosintezei
algele elimină în apă oxigen, care contribuie la oxidarea substanţelor organice din apă.
În experimentele noastre reducerile maxime ale oxidabilităţii au fost obţinute în varianta
cu 10 % apă reziduală inoculată cu biomasă de 1g/l Chaetomorpha aerea. În a treia săptămână
de cultivare valorile CCO- Mn au scăzut cu 83,9 % de la cantitatea iniţială, şi anume de la 62
până la 10 mgO/l. Acest proces s-a desfăşurat treptat, în prima săptămână de cultivare a algei

139
oxidabilitatea s-a redus de la 62 până la 33 mgO/l, sau cu 46,8%, peste 16 zile ajunge până la 20
mgO/l, cu eficienţa epurării de 67,7%. În ultima săptămână de cultivare oxidabilitatea s-a mărit
până la 34 mgO/l, fapt care denotă descompunerea biomasei algale. În varianta cu adaos a 25 %
ape reziduale la a 28-a zi oxidabilitatea s-a redus de la 122 până la 54 mgO/l. Şi în această
variantă cea mai intensă scădere a oxidabilităţii s-a determinat în a treia săptămână de cultivare,
când cantitatea consumului chimic de oxigen s-a redus până la 11 mgO/l, sau cu 91,0 % din
valoarea iniţială.

A B
Fig. 4.3.4. Dinamica conţinutului CCO - Mn în experimente cu 10 %, 25% şi 50% ape reziduale
cu inocularea algelor: A- Chaetomorpha aerea şi B-Ch.gracilis

Din datele figurii 4.3.4.A rezultă că în varianta cu 50 % apă reziduală inoculată cu Ch.
aerea CCO- Mn în prima săptămână s-a redus cu 33,8%, de la 222 până la 147 mgO/l, iar peste
16 zile a constituit 110 mgO/l, ceea ce prezintă reducerea valorii iniţiale cu 50,4%. La fel ca şi în
celelalte două variante consumul chimic de oxigen atinge valori minime la a treia săptămână de
cultivare a algei, unde conţinutul nu depăşeşte 89 mgO/l şi valoarea iniţială scade cu 59,9%. În
ultima săptămână CCO- Mn sporeşte datorită proceselor de descompunere a algei. Aceleaşi
oscilaţii sunt determinate şi în variantele cu Ch. gracilis (figura 4.3.4.B). În varianta cu 10 % apă
reziduală oxidabilitatea s-a redus maximal la a treia săptămână de la 62 până la 13 mgO/l, sau cu
79%, iar în varianta cu 25 % de apă poluată – cu 82,8 %, (de la 122 până la 21 mgO/l). În
varianta cu 50 % ape reziduale oxidabilitatea se micşorează de la 222 până la 93 mgO/l, sau cu
58,1%, sub influenţa vegetării, în primul rând, a algei filamentoase. În decursul ultimii săptămâni
de experienţă se observă creşterea lentă a consumului chimic de oxigen, proces bazat pe
dezvoltarea excesivă a algei şi pieirea parţială a biomasei.
Menţionăm, că paralel cu epurarea apelor are loc creşterea biomasei inoculatului şi
dezvoltarea excesivă a diatomeelor, precum şi a unor specii de clorococoficee din genul

140
Scenedesmus. Deci, epurarea apelor este un proces în care au participat nu numai algele
filamentoase verzi, ci şi algele monocelulare şi zooplanctonul, care se dezvoltă în apa mai
poluată, iar epurarea poate fi vizionată drept acţiunea complexă a organismelor heterotrofe, care
transformă substanţa organică în cea minerală şi autotrofe, care asimilează ingredienţii
descompunerii substanţelor organice şi furnizează oxigenul în urma procesului de fotosinteză.
După o săptămână de cultivare atât Chaetomorpha gracilis cât şi Ch. aerea în mediul cu
adaos de 10% ape reziduale s-au localizat în mijlocul vasului, aveau culoarea verde şi multe bule
de aer, ceea ce dovedeşte prezenţa condiţiilor favorabile de dezvoltare. Analiza algoflorei apei a
arătat dezvoltarea în masă a speciilor genului Navicula, care în mare parte sunt indicatorii apelor
curate.
În varianta cu adaos a 25% ape reziduale, algele au culoare galbenă - verzuie şi acoperă
suprafaţa apei. Amplasarea algei în acest caz se explică prin faptul că apele sunt nelimpezite,
ceea ce împiedică pătrunderea razelor solare în apă şi de aceea alga se dezvoltă mai abundent la
suprafaţa apei. În varianta cu 50% ape reziduale algele rezistă cu greu şi se localizează, de
regulă, pe oglinda apei iar în apă se dezvoltă foarte bine algele monocelulare care şi contribuie,
în mare parte, la epurarea apelor poluate.
După a treia săptămână de experienţă a fost cântărită biomasa algelor. S-a constatat că în
varianta cu 10 % apă poluată unde a fost introdusă Chaetomorpha gracilis biomasa a crescut cu
35,9%, de la 5g până la 7,8g în 5 l mediu. În varianta cu 25% ape reziduale cu acelaşi inoculat,
biomasa a crescut cu 51%, masa finală fiind egala cu 10,2g. În experienţa cu Chaetomorpha
aerea biomasa a crescut mai bine, în varianta cu 10% ape reziduale cantitatea a crescut până la
7,9g, sau cu 36,7%, iar în varianta cu 25% ape reziduale - cu 62,7% şi a atins 13,4g. Biomasa
algelor crescute pe mediul cu adaos a 50 % apă poluată practic nu s-a schimbat.
Din datele expuse mai sus putem conclude că ambele alge filamentoase verzi contribuie
la epurarea apelor poluate ale râului, dar cele mai bune rezultate au fost obţinute la creşterea
biomasei de Chaetomorpha aerea în mediu cu adaos a 10% ape menajere. În rezultat la a treia
săptămână de cultivare a algei se reduce total conţinutul fosfaţilor din ape, scade conţinutul
nitraţilor până la 89,8%, descresc valorile CCO - Mn cu 83,9%, iar biomasa sporeşte cu 35,9 %.
În varianta cu 25% ape reziduale reduceri semnificative au fost determinate în cazul ionilor de
amoniu – cu 65% de la valoarea iniţială, nitraţii scad până la 79,8%, iar valorile CCO - Mn se
reduc până la 91%, ceea ce se datorează creşterii accelerate a biomasei algale şi în rezultat creşte
concentraţia oxigenului dizolvat în apă, care reduce valorile oxidabilităţii. Deci ambele tulpini
pot fi propuse ca surse biologice utilizabile în procesul de epurare a apelor poluate.

141
4.4. Analiza experimentelor de epurare a apelor reziduale cu policulturile algale
În cadrul asociaţiilor de alge filamentoase verzi şi plante superioare acvatice permanent
rolul decisiv îi revine relaţiilor intra şi inter specifice. Unele specii devin dominante şi reglează
procesul de asimilare a elementelor biogene din apă.
Analiza rezultatelor obţinute în urma inoculării culturii mixte de alge Chaetomorpha
gracilis şi Chaetomorpha aerea a arătat că cele mai bune rezultate au fost obţinute în varianta
cu 10% apă reziduală. Sub influenţa dezvoltării culturii mixte în prima săptămână de experiment
a fost determinată micşorarea cantităţii ionilor nitrat de 5,8 ori, de la 6,9 mg/l până la 1,2 mg/l
(figura 4.4.1). În următoarea săptămână concentraţia ionului nitrat continuă să scadă până la 1,0
mg/l şi valorile iniţiale ale nitraţilor se reduc de 6,9 ori, dar începând cu a 23-a zi de experiment
alterarea speciei Ch. gracilis a condus la poluarea biologică a apelor.

A B
Fig.4.4.1 Dinamica conţinutului ionilor nitrat (A) şi a ionilor de amoniu (B) în experimente cu
10 % ape reziduale şi inoculum mixt de Chaetomorpha aerea şi Ch. gracilis (1g/l)

Dinamica valorilor ionilor nitrat în proba martor demonstrează aportul algelor

filamentoase în procesul de epurare a apelor. Cantitatea nitraţilor în proba nealgalizată a căzut
treptat de la 6,9 până la 4,7 mg/l sau doar de 1,5 ori. Paralel se observă o scădere accelerată a
valorilor ionilor de amoniu care în prima săptămână scad de la 3,3 mg/l până la 1,3 mg/l sau de
2,5 ori, la a 23-a zi de experiment valorile se reduc până la 0,6 mg/l, iar în ultima săptămână
dispar complet fiind utilizaţi de alge. În acelaşi timp are loc reducerea conţinutului ionilor de
amoniu şi în proba nealgalizată unde cea mai scăzută valoare a fost determinată în a 28-a zi de
experiment. Pe parcursul experimentului s-a înregistrat sporirea considerabilă a biomasei Ch.
aerea şi anume de 2,6 ori, alga se dezvoltă în mijlocul vasului având culoarea verde iar Ch.
gracilis a ocupat oglinda apei şi biomasa ei a crescut neesenţial.

142
 Pe lângă culturi inoculate în apă nu a fost înregistrată dezvoltarea abundentă a altor specii,
deci scăderea cantităţii compuşilor apei este, în primul rând, rezultatul asimilării de către algele
filamentoase verzi. Odată cu creşterea biomasei culturii mixte are loc reducerea conţinutului
ionilor de fosfor din ape.

Fig. 4.4.2 Dinamica conţinutului fosforului mineral în experimente cu 10 % ape reziduale şi

inoculum mixt de Chaetomorpha aerea şi Ch. gracilis (1g/l)

Analiza rezultatelor expuse în figura 4.4.2 demonstrează contribuţia algelor în reducerea

fosfaţilor. În prima săptămână de experiment conţinutul fosfaţilor din proba lipsită de inoculum
a scăzut de la 1,05 mg/l până la 0,81 mg/l sau cu 22,8%, pe când în varianta cu inoculum mixt
de alge valorile fosfaţilor se reduc cu 57,1%, ceea ce este dublu în comparaţie cu proba martor.
La a 16-a zi de cultivare a algelor concentraţia fosfaţilor scade până la 0,25 mg/l şi atinge
minimul la a 23-a zi de experiment când se reduc 85,7% din valoarea iniţială şi constituie doar
0,15 mg/l. La a 28-a zi de cultivare a avut loc descompunerea parţială a algei Ch. gracilis şi din
acest motiv conţinutul ionilor de fosfor începe a creşte.
Algele în procesul de creştere reduc cantitatea CCO-Mn din apă (figura 4.4.3). Astfel, cele
mai bune rezultate în privinţa epurării apelor au fost obţinute la a 16 –a şi a 23-a zi de cultivare
a culturilor mixte, când valorile oxidabilităţii au scăzut până la 12 mgO/l şi respectiv la 6
mgO/l, sau cu 80,6 % şi respectiv cu 90,3% de la valoarea iniţială. La a 28-a zi de experiment în
proba cu alge oxidabilitatea a rămas constantă, ceea ce se explică prin începerea procesului de
alterare al algelor.

143
 Fig.4.4.3 Dinamica CCO-Mn în experimente cu 10 % ape reziduale şi inoculum mixt de
Chaetomorpha aerea şi Ch. gracilis (1g/l)

Este de menţionat faptul că la a 23-a zi de experiment conţinutul CCO-Mn a scăzut cu

29% şi în cazul probei lipsite de alge, iar sub influenţa vegetării algelor s-a redus până la 52%
din valoarea iniţială. Deci aportul algelor în procesul epurării apelor este incontestabil.
În concluzie putem constata că epurarea apelor cu biomasa mixtă a algelor Chaetomorpha
aerea şi Ch. gracilis este posibilă doar în primele 2-3 săptămâni, dar alterarea Ch gracilis
împiedică procesul de epurare a apei şi din acest motiv se recomandă utilizarea monoculturilor
de alge în procesul de epurare a apelor.

4.5. Modelul de implementare a algofiltrelor

Din capitolele anterioare vedem că apele r. Cogâlnic sunt poluate şi necesită epurare.
Pentru a evita dezechilibru şi a epura mai efectiv apele poluate ale râului este necesar de a
amenaja un segment din aval de satele Gradişte şi Bogdanovca şi de a crea algofiltre. Analiza
chimică a apelor a demonstrat conţinutul ridicat a substanţelor biogene care contribuie la
dezvoltarea algelor filamentoase verzi şi a plantelor superioare acvatice. Din experimentele
noastre efectuate în condiţii de laborator putem afirma că cele mai bune obiecte de cultivare în
algofiltre pot fi: Chaetomorpha aerea şi Ch. gracilis, Chara fragifera, dar şi planta Lemna
minor. Experimental s-a demonstrat că organismele enumerate mai sus sunt capabile să se
dezvolte pe apele râului care conţin 10% şi 25% ape reziduale, limita de toleranţă fiind de 50%
adaos a apelor reziduale. La dezvoltarea biomasei are loc asimilarea din mediu a compuşilor
azotului precum şi a fosfaţilor. În urma fotosintezei, în rezultatul eliminării oxigenului, scad
valorile oxidabilităţii din ape. De aceea pentru biofiltrarea apelor poluate ale râului este necesar
de a efectua, în primul rând, analiza chimică a apelor poluate şi apoi se efectuează diluarea până
la conţinutul optimal pentru dezvoltarea algelor.

144
 În direcţia curgerii râului şi anume în lunca lui, se construieşte o reţea de bazine - anexe
mai adâncite în care apa este stocată din curentul de curgere. În ele se introduc inoculatele algale
2
neapărat în monocultură. Suprafaţa bazinului propunem să fie de 10 m (2m x 5m) cu
adâncimea de 1-2 m, care este înzestrat cu plase de masă plastică, pe care se dezvoltă alga
scufundată în apă. În bazin sunt introduse apele poluate în report de 10% până la 25% diluate cu
apa râului în care sunt inoculate 0,4 g/l biomasă vie de alge şi plante în mono şi policultură a
speciilor Chaetomorpha aerea, Ch. gracilis, Lemna minor. Biomasa algei Chara fragifera
propusă de noi în procesul de epurare a apelor poluate este de 4 g/l.
Perioada de expunere a inoculatului este de 14 zile la t 25 ºC-30 ºC, iar cu sporirea
temperaturii perioada de expoziţie se micşorează. Apoi plasele cu biomasa algală se extrag şi
biomasa omisă poate fi utilizată în alimentarea păsărilor şi a porcilor. După creşterea biomasei
cultura este extrasă la 50% şi din nou inoculată în proporţiile nominalizate mai sus.
Fitoameliorara apei reziduale pe baza proceselor biologice vitale ale algelor, contribuie la
diminuarea toxicităţii apei până la 98% şi nu afectează structura biocenotică a ecosistemului
natural. Biomasa obţinută poate fi utilizată în zootehnie, ca supliment furajer, ca îngrăşământ
pentru solurile degradate etc.

4.6. Concluzii la capitolul 4

 În urma analizelor efectuate s-a stabilit, că algele şi plantele superioare acvatice vegetează
în apele râului cu adaos de ape reziduale maximum până la 50%. Apele menajere conţin
cantităţi sporite de substanţe organice şi elemente biogene. De asemenea se caracterizează
prin pH-ul bazic cuprins între 8,3 şi 8,8, cantitatea ionilor de amoniu depăşea CMA de 7-8
ori, ionii nitraţi au constituit 33,8-35,5 mg/l iar oxidabilitatea avea valori cuprinse între
222-306 mgO/l sau 7,4-10,2 CMA.
 Mediul optim de cultivare a tulpinilor algale este de 10% sau 25% ape reziduale care se
caracterizează prin cantitatea mai redusă a ionilor de amoniu, cuprinsă între 8,0 mg/l şi 3,3
mg/l, ceea ce prezintă în cazul apei diluate la 25% 4 CMA iar în cea de 10% apă reziduală
1,6 CMA. De asemenea valori mai sporite are oxidabilitatea - 122 mgO/l şi 62 mgO/l, sau
4,1 şi respectiv 2,1 CMA în aşa condiţii algele şi plantele superioare acvatice se dezvoltă
bine şi asimilează o mare parte din substanţele poluate.
 În procesul de epurare biologică a apelor reziduale se propun următoarele specii de alge şi
plante superioare acvatice în cantitatea optimală de 0,4 g/l: Chaetomorpha aerea, Ch.
gracilis, Lemna minor, Oedogonium sp.,+ Spirogyra sp.+ Zygnema sp., iar biomasa

145
 optimală pentru specia Chara fragifera este de 4 g/l. În cazul epurării cu inoculum mixt de
Chaetomorpha aerea şi Ch. gracilis biomasa optimală este de 1g/l.
 Perioada de expoziţie a inoculatului este în mediu de 14-28 zile la t 25 C - 30 C, iar cu
sporirea temperaturii perioada de expoziţie se micşorează. Când creşterea biomasei algelor
ajunge la maximum se extrag din mediu 50% din ea pentru ca cele 50 % rămase să
continue procesul de epurare până la asimilarea totală a tuturor substanţelor poluante.
 În urma dezvoltării speciilor are loc reducerea valorilor ionilor de amoniu, nitraţi şi fosfaţi
uneori până la 100% şi scăderea oxidabilităţii apei până la 94%.

146
 CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
CONCLUZII GENERALE
 În baza investigațiilor proprii a fost evidenţiată poluarea apelor râului Cogâlnic în tronsonul
or. Hânceşti - s. Bogdanovca. Sursele principale de poluare sunt prezentate atât prin apele de
canalizare deversate direct în râu şi în bazinele acvatice adiacente, cât şi amplasarea
gunoiştilor neautorizate în lunca râului. În aval de deversare a apelor poluate ale afluenţilor
din amonte şi aval de or. Cimişlia a fost determinată creşterea aproximativ de 2 ori a
mineralizării prin sporirea concentraţiei clorurilor, sulfaţilor, hidrocarbonaţilor, ionilor de
calciu şi sodiu precum şi de peste 10 ori a substanţelor biogene (NH4+, NO3-). Cele mai mari
concentraţii ale sulfaţilor, clorurilor, hidrocarbonaţilor, ionilor de calciu şi sodiu, au fost
observate în perioada etiajului de vară, când poluarea se intensifică.
 Investigarea compoziţiei chimice multianuale a apei r. Cogâlnic denotă creşterea valorilor
consumului chimic de oxigen (CCO-Cr) atât în amonte cât şi în aval de or. Cimişlia, ceea ce
demonstrează poluarea continuă a râului.
 S-a constatat că sedimentele subacvatice ale râului, sunt predominant nisipoase, conţin
puţine săruri şi pe acest substrat se dezvoltă intens diferite specii de diatomee. În cele mai
poluate sectoare ale râului a fost stabilită sporirea cantităţii sulfaţilor, clorurilor şi
hidrocarbonaţilor din sedimentele subacvatice. Valorile maxime ale sulfaţilor se observă în
albia veche (1,16 mg-ecv /100g) şi în sedimentele subacvatice ale afluentului din aval de or.
Cimişlia (1,9 mg-ecv/100g). Factorul sporirii sulfaţilor în sedimente este deversarea apelor
reziduale cât şi a celor de la fabrica de vin or. Cimişlia, unde concentraţia lor oscilează între
0,26 şi 0,39 mg-ecv/100g.
 S-a stabilit că algoflora râului Cogâlnic este variată şi include 385 specii şi unităţi
taxonomice intraspecifice de alge dintre care filumului Cyanophyta aparţin 73 sau 19,0%,
Euglenophyta-75 (19,5%), Chlorophyta-114 (29,6%), Bacillariophyta-118 (30,6%) şi
Xantophyta - 3 (0,8%) şi Chrysophyta-2 (0,5%). Vegetaţia algală se dezvoltă pe parcursul
anului întreg, mai intens vara, când are loc fenomenul de „înflorire” a apelor cu speciile din
filumul (Cyanophyta şi Euglenophyta). Toamna însă, de rând cu diatomeele, intens se
dezvoltă cianofitele şi clorofitele, deşi diversitatea lor se reduce de 1,5 şi respectiv de 2,2
ori. În perioada de iarnă apogeul dezvoltării ating bacilariofitele, primăvara la ele se alătură
euglenofitele şi algele verzi. Diversitatea taxonomică maximală a comunităţilor algale se
observă în perioada de primăvară.
 Analiza saprobiologică a algoflorei a demonstrat dezvoltarea abundentă a speciilor beta-
mezosaprobe - 94 specii, urmate de 18 – α - mezosaprobe, 9 - β – α - mezosaprobe, 7 - α - β

147
 – mezosaprobe. În algoflora râului au fost depistate 92 specii care indică alcalinitatea apei.
În linii generale algoflora este constituită din specii care vegetează în mediul cu pH-ul
ridicat - 58 % din numărul specii indicatoare. În componenţa algoflorei au fost depistate 35
specii de alge halofile unele dintre care se dezvoltă masiv, fapt ce demonstrează
mineralizarea sporită a apei.
 S-a constatat că în procesul de epurare biologică a apelor râului cantitatea optimă a
inoculatului algelor filamentoase este de 0,4 g/l. Pentru a epura 10 t de apă poluată este
necesar să utilizăm 4 kg de inoculat. Algele se dezvoltă foarte bine în mediu cu adaos a 10
% şi 25% ape reziduale, iar limita de toleranţă faţă de adaos a apelor reziduale este de 50%.
 În procesul de epurare a apelor poluate ale râului Cogâlnic cele mai eficiente sunt: Lemna
minor, Chara fragifera, Chaetomorpha aerea, Ch gracilis în monocultură în rezultatul
dezvoltării cărora are loc reducerea totală a fosfaţilor şi considerabilă a ionilor de amoniu,
nitrat, precum şi a oxidabilităţii apelor.

Ideea efectuării cercetărilor stării ecologice a r. Cogâlnic și elaborării metodelor de epurare a

apei, realizate în cadrul prezentei lucrări, aparţine conducătorului ştiinţific şi autoarei.
Aportul personal al autorului constă în analiza literaturii de specialitate la tema tezei,
studierea compoziției chimice a apei și a sedimentelor subacvatice, efectuarea analizelor
algologice și clasificarea saprobiologică și ecologică a algelor, planificarea şi executarea
lucrărilor experimentale de epurare a apelor, prelucrarea statistică şi analiza rezultatelor obţinute,
generalizarea şi interpretarea rezultatelor, pregătirea materialului pentru expunerea la diverse
forumuri naţionale şi internaţionale şi scrierea publicaţiilor.

148
 RECOMANDĂRI
În procesul de epurare a apelor poluate ale râului Cogâlnic sunt propuse speciile: Lemna
minor, Chaetomorpha aerea, Ch. gracilis şi Chara fragifera în monocultură, care pot fi
introduse nemijlocit în apele râului în segmentele mai poluate.
Pe cursul râului şi anume în lunca lui, se propune construirea unei reţele de bazine -
anexe mai adâncite, în care apa este stocată din râu. În ele se introduc inoculatele algale în
monocultură. Suprafaţa bazinului poate fi de 10 m 2 (2m x 5m) cu adâncimea de 1-2 m, care este
înzestrat cu plase de masă plastică, pe care se dezvoltă alga scufundată în apă. Perioada de
expunere este de 12 zile la t 25 ºC - 30 ºC, iar cu sporirea temperaturii perioada de expoziţie se
micşorează. Când dezvoltarea algelor atinge cota maximă, pentru a evita alterarea ei şi apariţia
fenomenului de poluare secundară, din ape se propune extragerea a 50% din biomasă. Biomasa
obţinută poate fi utilizată în zootehnie, ca supliment furajer, ca îngrăşământ pentru solurile
degradate etc.
Concluziile principale şi publicaţiile ştiinţifice pe tema tezei sunt recomandate în calitate
de material didactic pentru instituţiile de învăţământ superior la specialităţile din domeniul
ecologiei şi protecţiei mediului. Datele privind componenţa chimică a apei şi a sedimentelor
subacvatice a r. Cogâlnic sunt recomandate organizaţiilor de protecţie a mediului ambiant în
scopul monitorizării situației ecologice.

149
 BIBLIOGRAFIA
1. Al Momani W., Ungureanu D. Probleme şi realizări în domeniul epurării apelor uzate
orăşeneşti şi tratării nămolurilor. [online]. Ch., 2008. http:// www.energyplus.utm.md (citat
23.01.2010).
2. Begu A., Lungu A., Obuh P. Aspectele privind taxonomia, ecologia şi rolul ecobioindicator
al vegetaţiei algale din afluienţii de stânga a Prutului de mijloc. In: Buletinul Academiei de
Ştiinţe a Mold, Ştiinţele vieţii. 2006, nr. 2 (299), p. 172- 178.
3. Bivol C. Particularităţile fiziologo-biochimice şi de cultivare ale microalgei verzi Dunaliella
salina-sursă valoroasă de substanţe bioactive: Autoref. tez. dr. şt. biol. Chişinău, 2010, 30 p.
4. Boicenco N. Migraţia substanţelor nutritive şi toxice în afluienţii fluviului Nistru- Răut şi
Bâc: Autoref. tez. dr. şt. biologice. Chişinău, 2003, 24p.
5. Bulimaga C. Aspecte ecologice ale managementului deşeurilor în Republica Moldova.
Chişinău: Cu drag SRL, 2008. 244 p.
6. Bulimaga C., Mogâldea V., Bolosa A. Managementul deşeurilor urbane solide ale
municipiului Chişinău sub aspect evolutiv. In: Materiale conf jub.INECO-15 ani. Chişinău,
2005, p. 253-256.
7. Cazac V. şi alţii. Resursele acvatice ale Republicii Moldova. vol. I. Ch., 2007. 248 p.
8. Cazac V., Lalâkin N. Impactul schimbării climei în secolul XXI asupra scurgerii anuale şi
resursele de apă ale Republicii Moldova. In: Mediul Ambiant. 2006, nr. 5(29), p. 22-23.
9. Cocârţă P., Navrotescu T., Obuh P. Poluarea bazinului Prutului de jos şi problema
monitoringului ecologic. In: Conf. corp. didactico-şt. bilanţul activităţii şt. USM pe anii 1996-97,
Rezum. com. şt. natur. Chişinău, 1998, p. 199.
10. Codreanu I., Cocârţă P. Spectrul problemelor ecologice din cadrul bazinului r.Răut şi unele
direcţii contemporane de monitorizare. Dezvoltarea geografiei în Moldova. In: lucrările simpoz.
Chişinău, 1998, p.117–118.
11. Diaconu D., Voroniuc O., Ciobanu O. Efectul nociv al compuşilor fenolici asupra
ecosistemului acvatic. Teste de toxicitate. In: Ecologie şi protecţia mediului-Cercetare,
implementare, management. Chişinău, 2006, p. 30-32.
12. Donica A. Evaluarea stării ecologice din principalele zone de recreaţie mun. Chişinău în baza
ecobioindicaţiei. Teza dr. în biologie. Chişinău, 2007, 182 p.
13. Donţu N, et al. Rolul unor tulpini de alge cianofite în procesul de epurare a apelor reziduale
de la complexele avicole. In: International conference of young researchers, VII edition.
Chisinau, 2009, p. 34.

150
14. Donţu N., Şalaru V. Structura algoflorei bazinelor biologice ale staţiei de epurare a
municipiului Chişinău în perioada lunilor februarie-aprilie 2009. În: Studia Universitatis, Seria
„Ştiinţe ale naturii”. 2010, nr. 1 (31), p.57-61.
15. Duca Gh., Gladchi V., Goreaceva N. Impactul afluienţilor din dreapta asupra calităţii apelor
fluviului Nistru în perioada de primăvară a anului 2009. In: Studia Universitis, seria şt. ale nat.
2010, nr.1 (31), p. 146-153.
16. Gîlcă G. Buletin lunar referitor la calitatea mediului ambiant pe teritoriul R. Moldova 2007
[online]. Chişinău, 2007. http://www.meteo.md/newsait/nsp2007/nsnoiembrie.htm (citat
15.12.2008).
17. Gîlcă G., Cozari L. Evaluarea poluării obiectelor acvatice pe teritoriul Republicii Moldova în
anul 2005 şi tendinţa modificării calităţii apei în perioada anilor 2001 – 2005. In: Mediul
Ambiant. 2006, nr. 5, p. 15-19.
18. Goreaceva N., Romanciuc L., Duca Gh. Problemele apelor de suprafaţă ale Republicii
Moldova. In: Analele şiinţifice ale USM, 2000, p. 367-374.
19. Grabco N. Bacilariofitele (filumul Bacillariophyta) din bazinele acvatice ale interfluviului
Nistru – Prut. Teza dr. în biologie. Chişinău, 2003, 192 p.
20. Grabco N., Obuh P. Ficoperifitonul din iazurile zonei de recreaţie a mun. Chişinău şi
caracteristica lui saprobiologică în anii 1997-1998. In: Conf. corp. didact. Ch., 2003, p. 211-212.
21. Grigheli G. şi alţii. Analiza chimică a calităţii apei. Chişinău: CEP USM, 2006. 109 p.
22. Haba, C. Fitoplanctonul râului Bâc şi al bazinelor stagnante din lunca lui: Autoref. tezei dr.
şt. biologice. Chişinău, 1993, 22 p.
23. Ichim M. Rolul algelor şi a unor plante vasculare în procesul de epurare biologică a
apelor reziduale de la complexele zootehnice. Teza dr. în biologie. Chişinău, 2007, 133 p.
24. Kelemen A. Metode alternative de epurare a apelor uzate orăşeneşti. In: Contrib. la implem.
directive cadru apei şi dir. azotaţi. 2003, 26 p.
25. Laşcov O., Ungureanu D. Staţii mici de epurare a apelor uzate. Chişinău: MERN, 2000. 55 p.
26. Lozan R. Unele aspecte privind calitatea apei rîurilor mici. In: Studii şi comunicări practice
privind managementul resurselor de apă în condiţiile unui mediu vulnerabil. 2002, p. 44-56.
27. Lungu A. Analiza taxonomică, ecologică şi saprobiologică a vegetaţiei algale din
sistemul riveral Cubolta. In: Ecologie şi protecţia mediului - Cercetare, implementare,
management. 2006, p. 86-91.
28. Lungu A. şi alţii. Intervenţia antropica, factor perturbator al echilibrelor ecologice din
ecosistemele acvatice. In: Conferinţa corpului didactico-ştiinţific, bilanţul activităţii ştiinţifice a USM în
anii 2000-2002. Chişinău, 2003, p. 229-230.

151
29. Lungu A. Modificările multeanuale ale structurii ecologico- sistematice a algoflorei
sistemului de purificare a apei reziduale de la FZD. In: Conferinţa corpului didactico-ştiinţific,
bilanţul activităţii ştiinţifice a USM în anii 2000-2002. Chişinău, 2003, p. 227-228.
30. Lungu A., Obuh P. Componenţa algocenozelor râului Câinari (cursul de mijloc) comparativ
cu al râuiui Cubolta. In: Acta et Commem. Univer. de Stat din Tiraspol. 2005, nr.2, p. 175-183.
31. Lungu A., Obuh P. Diversitatea şi rolul algelor în purificarea apei reziduale de la fabrica
de zahăr Drochia. In: An.şt. USM. 200l, p. 74-77.
32. Mirel I. şi alţii. Consideraţii privind obţinerea biohidrogenului din ape uzate cu încărcări
organice mari. In: Buletinul AGIR. 2007, nr. 3, p. 25-30.
33. Moldoveanu A., Bulimaga C., Tataru I. Metode nonpoluante de valorificare a deşeurilor de la
staţiile de epurare biologică. In: Mater. conf. jubiliare Ineco 15 ani. Chişinău, 2005, p. 162-165.
34. Munjiu O. Influenţa substanţelor nutritive şi toxice asupra speciilor dominante de hidrobionţi
în râul Prut. Teza dr. în biologie. Chişinău, 2005, 118 p.
35. Mustea M., Holban V. Cauzele principale ale poluării resurselor de apă. In: Studii şi
comunic. practic. privind manag. resurs. de apă în condiţ. unui med. vulnerab. 2002, p. 57-59.
36. Naghy-Toth F., Barna A. Alge verzi unicelulare (Chlorococcales). Determinator. Cluj: Presa
Universitară Clujeană, 1998. 200 p.
37. Navrotescu M. Algele utilizate în iniţierea biotestării apei potenţialului toxic. In: Conferinţa
corpului didactico-ştiinţific, bilanţul activit. şt. a USM în anii 2000-2002. Chişinău, 2003, p. 223-224.
38. Navrotescu M. Flora şi vegetaţia palustră şi acvatică (vasculară şi algală) din bazinul
Prutului: Autoref. tezei dr. şt. biologie. Iaşi, 1999, 61 p.
39. Navrotescu M., Şalaru V., Obuh P. Algoflora afluentului Jijia şi influenţa lui asupra proceselor de
autoepurare a apei fluviului Prut. In: Anale şt. USM. Seria "Şt. chimico-biolog.". 2000, p. 24-31.
40. Nedbaliuc B. Structura taxonomică şi dezvoltarea perifitonului bazinului refrigerent de
acumulare Cuciurgan: Autoref. tezei dr. şt. biologice. Chişinău, 1993, 22 p.
41. Obuh P. Clorococoficeele (clasa Chlorococcophyceae, Chlorophyta) a interfluviului Nistru-
Prut (flora, răspândirea, ecologia, principiile de clasificare, sistemul): Autoref. Tezei dr.hab.Refe
în biologie. Chişinău, 1995, 54 p.
42. Obuh P., Creţu A. Algovegetaţia lacului din parcul „Valea Morilor” (or. Chişinău),
biodiversitatea şi rolul ei ecobioindicator. In: Mediul Ambiant. 2006, nr. 8, p. 120-122.
43. Obuh P., Mogâldea V., Şalaru V. Studierea influienţelor apelor reziduale de la complexele
animaliere asupra dezvoltării Hydrodyction reticulatum în culturi pure monoalgale. In: Culegere
de articole, Cercet. de biolog. vegetală. Chişinău, 1993, p. 135-139.

152
44. Plămădeală V. şi alţii. Buletin de monitoring ecopedologic. Modificarea stării de calitate a
solului ca rezultat al utilizării apelor uzate de la complexele zootehnice. Ch.: UASM, 1997. 49 p.
45. Postolache Gh. Vegetaţia Republicii Moldova. Chişinău: Ştiinţa, 1995. 137 p.
46. Protecţia mediului în Republica Moldova. Raport naţional. Chişinău, 2007. 64 p.
47. Raport asupra factorilor de mediu. APM. Constanţa, 2007. p.169
48. Raport Mediu Vaslui 2006. Secţiunea Vaslui - aval Vaslui. [online.] Vaslui, 2006
http://www.mediuvaslui.ro/.(citat 11.05.2007).
49. Rudic V. Aspecte noi ale biotehnologiei moderne. Chişinău: Ştiinţa, 1993. 140 p.
50. Rusu V. Dinamica formelor de azot în fluvial Nistru şi rîul Prut. Modelări cinetice.
Definitivarea modelelor. In: Analele ştiinţifice USM. 2002, p. 304-307.
51. Rusu V., Lupaşcu, T. Chimia sedimentelor acvatice. Chişinău: Elena V.I., 2004. 272 p.
52. Sandu M. Consideraţii despre cercetări ştiinţifice privind utilizarea raţională, protecţia şi
regenerarea resurselor acvatice. In: Mediul ambiant. 2005, Ediţie specială, p. 10-13.
53. Sandu M. şi alţii Evaluarea procesului de nitrificare a ionilor de amoniu. In: Ecol. şi prot.
med.- Cercet., impliment., manag. Conferinţ. Jub.-15 ani. INECO. Chişinău, 2006, p. 257-259.
54. Staţie de epurare biologică a apelor reziduale. [online]. Chişinău, 2009 http:
//www.cceg.ropublicatiie-bookbrosura%20organica-nou (citat 11.12.2009).
55. Starea calitatii apelor de suprafaţă. Studiul calitatii apelor din subbazinul Prahova. [online].
Prahova, 2004. http://www.apmph.ro/2004/Capitol%207.htm (citat 22.12.09).
56. Starea mediului în R. Moldova în a. 2007-2010. (Raport naţional). Chişinău, 2011. 190 p.
57. Starea mediului în Republica Moldova 2003. (Raport naţional). Chişinău, 2004. 130 p.
58. Starea mediului în Republica Moldova 2004. (Raport naţional). Chişinău, 2005. 103p.
59. Starea mediului în Republica Moldova 2006. (Raport naţional). Chişinău, 2007. 103 p.
60. Trofim A. şi alţii. Diversitatea algelor cianofite din algocenozele unor câmpuri agricole din
sectorul mediu al Rep.Moldova. In: Conf. Internaţ. a tinerilor cercetători. Ch, 2007, p. 60.
61. Trofim A., Şalaru V.M., Dobrojan S. Rolul algelor Cylindrospermum lichaeniforme var.
alatosporum, Anabaenopsis sp. în procesul de epurare apelor reziduale de la complexele
zootehnice. In: Conf. şt.naţ. cu participare internaţională „Probleme actuale ale
microbiologiei şi biotehnologiei”. Chişinău, 2009, p. 178-179.
62. Şalaru V. Algoflora bazinelor sistemelor de epurare a apelor reziduale de la complexele
animaliere. In: Conf. corp. Did.-şt. USM. Rezumatele comunicărilor. Chişinău, 1998, 231 p.
63. Şalaru V., Chicu N. Rolul algelor toxice în ecosistemele acvatice şi terestre. In: Conf. corp.
Did.-şt. USM. Rezumatele comunicărilor. Chişinău, 2003, p. 205- 206.

153
64. Şalaru V., Donţu N., Şalaru V. Diversitatea algelor cianofite şi clorofite în apele bazinelor
staţiei de epurare a apelor reziduale a mun.Chişinău. In: Materialele simpozionului ştiinţific
internaţional „Conservarea diversităţii plantelor”. Chişinău, 2010, p. 234-238.
65. Şalaru V., Şalaru V. Unele rezultate ale studierii algoflorei acvatice din Republica Moldova.
În: Revista Botanica. 2008, nr. 1, vol. 1, p.155-164.
66. Ungureanu L. Aportul râului Răut în dezvoltarea comunităţilor fitoplanctonice ale fluviului
Nistru. In: Conf. corp. Did.-şt. USM. Rezumatele comunicărilor. Chişinău, 2003, p. 154- 155.
67. Ungureanu L. Diversitatea şi particularităţile funcţionării comunităţilor fitoplanctonice în
ecosistemele acvatice ale Republicii Moldova: Autoref. tezei dr. hab. şt. biol. Ch., 2011, 60 p.
68. Ungureanu L. Structura calitativ – cantitativă a fitoplanctonului râului Bâc. In: Intern. conf.
integr. manag. of nat. res. in the transboundary Dniester River basin. Ch., 2004, p. 332 – 336.
69. Zubcov E. Legităţiile migraţiei biogeochimice şi rolul microelementelor în funcţionarea
ecosistemelor acvatice ale Moldovei: Autoref.tezei dr.hab. şt. biologice. Chişinău, 1999, 36p.
70. Zubcov E., Ungureanu L., Şuberneţkii I. Starea ecologică a r.Cahul, Ialpug şi a unor lacuri
din bazinul hidrografic al acestor râuri. In: Conf. jub. Zhukovskii-120 ani. Ch., 2008, p.147-152.
71. Абдукадиров А., Келдибеков С., Васигов Т. Изучение роли некоторых протококковых
водорослей в биологической очистке сточных вод производственного обьединения
«НАВОИАЗОТ». B: Акт. Проб. Современ. Альг. Тез. докл. Всес. Конф. Черк., 1987, с. 256.
72. Абдуллаев Д. A. и др. О роли высшей водной растительности в самоочищении
водоеомов. B: Физ. – биохим. аспект. культ. водорос. и высш. вод. раст. Т., 1976, с. 45-46.
73. Айздайчер Н. A., Маркина Ж. B. Влияние детергента на рост и физиологическое
состояние микроводорослей. B: Фyнд. и прик. проб. ботан. в начале ХХI века. 2008, с. 7-9.
74. Алекин О. А. Основы гидрохимии. Ленинград: Гидрометеоиздат, 1970. 444с.
75. Анциферова Г. A. Биоиндикация в геоэкологии: об эвтрофировании межледниковых,
голоценовых и современных поверхностных водных экосистем бассейна верхнего Дона.
B: Вестник Воронежского университета. Геология. 2005, № 1, c. 240-250
76. Аринушкина Е. B. Руковоство по химическому анализу почв. М: МГУ, 1970. с. 450.
77. Ахмад Х. Биогеохимия азота и фосфора в городских экосистемах (на примере г.
Кишинева). Диссерт. Док. Биол. Наук, K., 2004, 90 c.
78. Баринова С. C., Медведева Л. A. Атлас водорослей-индикаторов сапробности.
Владивосток: Дальнаука, 1996. 364 с.
79. Баринова С. C., Медведева Л. A., Анисимова О.B. Биоразнообразие водорослей-
индикаторов окружающей среды. Тель-Авив: Pilies Studio, 2006. 498 с.

154
80. Баринова С. C., Медведева Л. A., Анисимова О.B. Водоросли-индикаторы в оценке
качества окружающей среды. С.-Петербург: ВНИИ, 2002. 150 с.
81. Беляев Б. H. Скорость потребления биогенов при культивировании Gelidium latifolium
(Grev.). B: Альгология. 2006, т.18, нр.3, c.256-263.
82. Богданов Н. И. Биологическая реабилитация водоѐмов.изд. Пенза: РИО, 2008. 126 с.
83. Больбух Т. В. Распределение и природно-антропогенная трансформация химического
состава поверхностных вод в бассейне реки Катунь: Горный Алтай. Диссерт. кандидата
географических наук. Горно-Алтайск, 2005, 146 с.
84. Вайсман Я. И., Рудакова Л. B, Калинина Е. B. Использование высших водных
ростений для удаления солей азота и фосфораиз биологически очищенныхсточных вод. B:
Седьмой международный конгресс-вода., часть 1, М., 2006, c. 70.
85. Вассер С. П. Водоросли. Справочник . Киев: Наук. думка. 1989. 608 с.
86. Величко И. М. Экологическая физиология зелѐных нитчатых водорослей. Киев, Наук.
Думка, 1982, с.188.
87. Винберг Г. Г. Биологические пруды в практике очистке сточных вод. М: Бел, 1966. 232с.
88. Габидуллина Г. Ф., Шкундина Ф. Б., Ядыкина М. Г. Цианобактериально водорослевые
ценозы биологических очистных сооружений г. Уфы. В: ВЕСТНИК. 2009, № 12, с. 29-31.
89. Гальперина А. Р. Разработка приемов биоремедиации замазученных сточных вод:
Автореф. диссерт., канд. биол. наук. Уфа, 2012, 21 с.
90. Гапеева М. B, Гребенюк Л. П, Томилина И. И. Загрязнение малых рек: комплексный
подход к оценке состояния донных отложений реки Сестры Московской области. B:
Экологическая химия. 2002, № 11(4), с. 255-263.
91. Гапеева М. B. и др. Малые реки: комплексная характеристика реки Латки, Ярославская
область.B: Экологическая химия. 2003, № 12(1), c. 25-33.
92. Голлербах М.М. Косинская Е. К., Полянский В. И. Определителъ присноводных
водорослeи. Синезелѐные водоросли. вып. 2. Москва: Советская наука, 1953. 656 с.
93. Гольдин Е. Б, Теренько Г. B. 12-я международная Конференция, посвящѐнная
цветению воды, вызываемому вредными водорослями. В: Альгология. 2007, т. 17, нр.1,
с.129-135.
94. Горбунова С. Ю. Потребление фосфора циакнобактерией Spirulina platensis (Nordst.)
Geitl. B: Тезисы V межд. конф. Севастополь, 2007, c. 23-24.

155
95. Горшкова А. T., Ратушняк А. A. Количественная оценка роли высшей водной
растительности в формировании качества воды в сезонной динамике. B: Тез. докл. всерос.
конф. молодых ученых «Пробл. экол. и биоразнооб. вод. экосистем». Борок, 1999 г., 93 с.
96. Горячева Н. B. и др. Формирование химического стока р. Рэут в условиях 2009 года.
B: Studia Univ., Ştiinţele ale Mediului. 2010, nr. 1 (31), c. 158-161.
97. Горячева Н. B., Гладкий В. И. Состав Днестровских вод в период экстремального
плводка в июле 2008г. B: Studia Univ., Ştiinţele ale Mediului. 2010, nr. 1 (31), c. 155-157.
98. Горячева Н. B., Дука Г. Г. Гидрохимия малых рек республики Молдова. К: 2004. 288 с.
99. Данилов И. E. Микрофитобентос рек молдавского региона. Тир., РИО, 1997, с.183.
100. Дѐге А. A. Альгофлора сточных водах животноводческих комплексов и еѐ значение
в процессах биологической одчистке. Диссерт. канд. биол. наук. Кишинѐв, 1983, 257с.
101. Дедусенко-Щеголева Н. Т., Голлербах М. М. Определителъ присноводных
водорослeй. CCCP. Жѐлтозелѐные водоросли. Москва: Академии Наук, 1962. 272 с.
102. Дедусенко-Щеголева Н. Т., Матвиенко А. M, Шкорбатов Л. A. Определителъ
присноводных водорослeй.Зелѐные водoросли. Класс Волвоксовые. М-Л: A.H. 1959. 229 с.
103. Догадина Т. В., Брезгунова Е. Ю. Альгофлора караванского пруда (Харьковская обл.,
Украина). B: Вісник харківського національного аграр. унів. 2010, вип. 1 (19), с. 108-114.
104. Друвиетис И. Ю. Особенности альгофлоры малых рек заповедника Слитере. B:
Актуал. проб. соврем. альгол.: Тез. докл. всесоюз. конф. Черкасы, 1987 г., с. 63.
105. Жубанова А. А., и др. Применение микроводорослей в экобиотехнологии. [online].
2008. http://www.kazsu.kz/ (citat 11.09.08).
106. Забелина М. М., Киселев И. А. Определителъ пресноводных водорослей СССР.
Диатомовые водоросли. Ч. 4. Москва: Советская наука, 1951. 650 с.
107. Иванова Е., Кравчук Е., Коммакова О. Эколога флорестическая характеристика
фитопланктона малых водоѐмов г. Красноярск (Россия).B: Альгол. 2007, т. 17, нр.1, с.3-14.
108. Калинина Е. B. Закономерности изьятия солей азота и фосфора высшими водными
ростениями в процессе биологической очистки сточных вод. B: Пробл. геолог., охp.
окруж. среды и упр. кач. Экосист: Матер. всесоюз. науч. конф. Оренбург, 2006, с. 114-118.
109. Калинина Е. B. Применение высших водных ростений для удаления биогенных
элементов на сооружениях биологической очистки. B: Материалы всероссийской научно-
практической конфер. Стерлитамак, 2006, с. 328-333.
110. Калинина Е. B. Снижение содержания биогенных элементов в процессе
биологической очuстки городских сточных вод высшими водными ростениями: Автореф.
док. тех. наук. Пермь, 2007, 81 с.

156
111. Калугина-Гутник А. A. Основные тендинции развития макроводорослей и пути
повышения их сырьевых ресурсов в Чѐрном Море. B:Актуальныи проб. совр. альг. Тезисы
доклатов I всесоюзной конференций. Черкасы, 1987, с. 9.
112. Коломийчук В. П., Попова К. А., Дубовой Н. С. Анализ структуры растительности
и флоры рек северного приазовья. B: Тезисы V международ. науч-прак. конф. молод. уч.
по пробем. вод. экосист. Севастополь, 2007, c. 40-41.
113. Кондратьева Н.B. Визначник присноводных водоросли Укр. Класс Гормогониевые.
Синьозеленi водорослi. Киев: Наук. Думка, вып. 1, ч 2, 1968. 526 с.
114. Криштанова Н. А. и др. Перспективы использования растительных полисахаридов
в качестве лечебных и лечебно-профилактических средств. B: Вестник ВГУ. Серия-
Химия, Биология, Фармация. 2005, нp. 1, с. 212-221.
115. Лелеков А. С. Определение истинной потребности культуры Dunalliela salina в
нитратном азоте. B: Тезисы V международ. науч-прак. конф. молод. уч. по пробем. вод.
экосист. Севастополь, 2007, c. 51-52.
116. Ленова Л. И., Ступина В. В. Водоросли в доочистке сточных вод. Киев: Наук.
Думкa, 1990, 184 с.
117. Лисник Н. Л., Шаларь. В. B. Влияние макроводрослей на процесс очистки сточных
вод. B: Conferinţa studenţească., ed. a VII-a, Chişinău, 2003, 114 с.
118. Лукина Г. А., Микрякова Т. Ф. Оптимальные условия культивирования ряски
малой (Lemna minor L.). B: Тр. ин-т биол. внутр. вод. АН СССР. 1990, nr. 59, с. 153-158.
119. Митрофанова Е. Ю. Использование нарактеристик фитопланктона для оценки
экологического состояния реки Томь во время половодья. B: Aльг. 2007, nr. 4, с 476-484.
120. Могылдя В. M. Развитие альгобактериальных ценозов на сточных водах и их роль
в биологической очистке воды. B: Теоретич. и прaктич. аспекты изучения флоры
Молдавии. 1989, с. 80-83.
121. Мошкова H. O. Визначник присноводных водоросли Укр. Ord. Ulotricales
Cladophorales. VI. К: Наук. Думкa. 1979, 497 c.
122. Никаноров А. М. Гидрохимия. Санкт – Петербург: Гидрометеоиздат, 2001. 442 с.
123. Никулина Т. B. Оценка экологического состояния р. Раздольная по составу
индикаторных видов водорослей. B: Вестник ДВО РАН. 2006, № 6, c. 71-77.
124. Оспанова Ж. Х., Хантурин М. Р. Фиторемедиация нефтезагрязненной сточной
воды. B: Вестник ОГУ. 2010, №12 (118), c. 74-77.
125. Пaт. 2312072 РОССИЙСКОЙ ФЕДЕРАЦИИ МПК C02F 3/32 (2006.01) Способ
очистки сточных вод / О. Н. Новиков, Опубликовано 2007.12.10 nr.51.

157
126. Паламарь-Мордвинцева Г. М., Царенко П. М. Место и значение Charales в системе
органического мира. B: Альгология. 2009, Т. 19. № 2, c 117-134.
127. Петлина А. П., и др. Гидробионты малых водотоков нижней Томи и их значение в
оценке экологической ситуации водоемов. B: Сибирск. экол. журн. 2000, № 3, с. 323 – 335.
128. Попова Т. Г. Определителъ присноводных водорослей СССР. Евгленовые
водоросли. Вып. 7. М: Советская наука, 1955. 269 с.
129. Ратушняк А. A. Оценка роли сообществ макрофитов в формировании качества
воды мелководий куйбышевского водохранилища. B: Эколог. хим. 2002, 11(2), с. 133-139.
130. Рашидов Н. Э. Альгофлора коллекторов Бухарского вилоята: Автореф.
диссер.,канд. Биол. наук. Ташкент, 2007, 21 с.
131. Ропот В. М. и др. Проблемы качества использования и охраны водных ресурсов
Молдовы. Кишинев: Штиинца, 1991. 286 с.
132. Рундина Л. О. Визн. Прiсновод. Водор. УССР. Conjugatophyceae, Zygnematales.
Киев: Наук. Думка, вып. VIII, ч. 3, 1988. 204 с
133. Русев И. Т. Озеро Сасык в плену экологического безумия. Киев: Инф., 1996, 108 с.
134. Силкин В. А., Чубчикова И. П., Евстигнеева И. К. Поглощение элементов
минерального питания Laurencia papillosa (Forsk.) Grev. в процессе роста. B: Альгология.
2006, v.16. н. 1, с. 37-46.
135. Сопрунова О. Б. Циано-бактериальные консорциумы в очистке сточных вод. B:
Журнал «Исследовано в России». 2005, 113-120 c.
136. Ткаченко Ф. П. Видовой состав водорслей макрофитов северо-западной части
Чѐрного Моря (Украина). B: Альгология. 2004, т. 14, н. 3, с. 277-286.
137. Уланова А. Ю. Фотосинтетическая активность, динамика численности и
взаимодействие морских планктонных водорослей при ассимиляции органического азота:
Автореф. дис. .канд. биол. наук. М., 2005, 22 с.
138. Унгуряну Д. В. Глубокая очистка городских сточных вод. [online]. Chişinău, 2010.
http://www.energyplus.utm.md/index.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=57&tmpl
=component&format=raw&Itemid=&lang=ro (citat 03.03.2010).
139. Царенко П. M. Краткий определитель хлорококковых водорослей УРСР. Киев:
Наук. Думка,1990. 208 с.
140. Шаларь В. M. Фитопланктон водоемов Молдовии. (Систематический состав,
экологическая характеристика, динамика развития, продуктивность, значение и пути
регулирования числености отдельных видов. Дисерт. док. биол. наук. К., 1972, с. 488-489.
141. Шаларь В. M. Фитопланктон водохранилищ Молдавии. К.: Шт., 1971. 204 с.

158
142. Шаларь В. M. Фитопланктон рек Молдавии. Кишинѐв: Штиинца, 1984. 216 с.
143. Шаларь В. M., Шаларь В. B., Дудниченко T. И. Использование водорослей в
процессах биологической очистке сточных вод животноводческих комплексов. B:
Актуальные проблемы современной альгологии. 2005, с. 180-181.
144. Шкундина Ф. Б., Габидуллина Г. Ф. Водоросли на различных биологических
очистных сооружениях. B: Фундамент. и приклад. пробл. бот. в начале XXI века: Матер.
всеросс. конф. часть 2. Альгология. Микология. Лихенология. Петроз, 2008, с. 98-103.
145. Щербак В. И., Кузьминчук Ю. С. Встречаемость видов и разнообразие планктоных
водорослей реки Тетерев и еѐ водохранилищ (Украина). B: Альгол. 2006, т. 16, нр.1, c.
336-344.
146. Щербак В. И., Кузьминчук Ю. С. Фитопланктон реки Тетерев в условиях
неоднородности формирования речного стока. B: Альгол. 2006, т. 16, нр.1, c.81-91.
147. Юнгер В. П., Мошкова Н. О. Визн. Прiсновод. Водор. УССР. Ord.Oedogoniales.
вып. VII. Киев: Наук. Думка, 1993. 412 с.
148. Юнусов И. И. Роль некоторых высших водных растений в очистке сточных вод
фергано – маргиланского промузла. B: Физиол.–биохим., аспекты культив., высшых
водных растений в Узбекистане. Ташкент, 1976, с. 45-46.
149. Янош-Райчик M. и др. Исследование анаэробной очистки сточных вод от фенола в
параллельной и последовательной системах соединения биореакторов. B: Экологическая
химия. 2002, 11(3), c. 210-215.
150. Agence de l'eau. Les principales dégradations des cours d'eaux [online]. 2010.
http://www.eau-rhin-meuse.fr/observatoire/qualiteeau/coursdeau/milieuphysique.php (citat
23.03.2010 ).
151. Al-Homaidan A. Heavy metal concentrations in three species of green algae from the
Saudi coast of the Arabian gulf. In: Journ. of food, agric. & environment. 2007, vol.5, p.354-358.
152. An J. et al. Hydrocarbon production from secondarily treated piggery wastewater by the
green alga Botryococcus braunii. In: J. of appl. Phycology. 2003, p. 185-191.
153. Armstrong W. Lemnaceae. [online]. 2005. http://waynesword.palomar.edu/1wayindx.htm
( citat 08.09.2010)
154. Ater M., Aït Ali N., Kasmi, H. Tolérance et accumulation du cuivre et du chrome chez
deux espèces de lentilles d’eau :Lemna minor L. et Lemna gibba L. In: Revue des sciences de
l'eau. 2006, vol. 19, n 1, p. 57-67.
155. Azovsky A. et al. Fractal properties of spatial distribution of intertidal benthic
communitie. In: Marine biology. 2000, p. 581-590.

159
156. Barinova S. et al. Diversity and ecology of algae from the Nahal Qishon river, northern
Israel. In: Plant biosystems. 2004, vol. 138, no. 3, p. 245-259.
157. Bastviken - Kallner S. et al. Wetlands and aquatic processes. Potential nitrification and
denitrification on different surfaces in a constructed treatment wetland. In: J. Environ. qual.
2003, n. 32, p. 2414-2420.
158. Björnsäter B., Wheeler P. Effect of nitrogen and phosphorus supply on growth and tissue
composition on growth and tissue composition of Ulva fenestrata and Enteromorpha intestinalis
(Ulvales, Chlorophyta). In: J. Phycol. 1990, n. 26, p. 603-611.
159. Boesch D., Brinsfield R., Magnien R. Chesapeake bay eutrophication: scientific
understanding, ecosystem restoration, and challenges for agriculture. In: J. Environ. qual. 2001,
n. 30, p. 303-320.
160. Borowitzka M. Wastewater treatment with algae. In: Marine biology. 1998, p. 203–226.
161. Chen R., Patrick W. Efficiency of nitrogen removal in a simulated overland flow waste
water treatment system. In: J. Environ. qual. 1981, n. 10, p. 98-103.
162. Christensen T. et. al. Biogeochemistry of landfill leachate plumes. In: Appl.
Geochemistry. 2001, n. 16, p. 659-718.
163. Cleuvers M ., Altenburger R., Ratte H. Combination effect of light and toxicity in algal
tests. In: J. Environ. qual. 2002, n. 31, p. 539-547.
164. Dabbadie L. Cultures intensives de microalgues sur lisier de porc: performances,
contraintes, utilisation des biomasses. Diplome d'agronomie approfondie, Paris, 1992, 125 p.
165. Deng L. et al. Biosorption of copper (II) from aqueous solutions by green alga
Cladophora fascicularis. In: Biodegradation. 2007, nr. 18, p. 393-402.
166. Descamps-Julien B., Gonzalez A. Stable coexistence in a fluctuating environment: an
experimental demonstration. In: Ecology. 2005, n. 86 (10), p. 2815-2824.
167. Dienemann C., Dienemann H., Gert Dudel E. Uranium fixation by Cladophora spec. In:
Min. and hydrogeology. 2008, p.103-110.
168. Druapt J., Leboulanger, C., Rolland, A. Evolution du phytoplancton du Léman changes in
the phytoplankton of lake Geneva. In: Rapp. comm. int. Prot. eaux Léman contré pollut.,
Campagne. 2004, p. 69-79.
169. Dumas A., et al. Biotreatment of fish farm effluents using the cyanobacterium
Phomidium bohneri. In: Aquac. eng., 1998, n. 17, p. 57-68.
170. El-Sheekh M. et al. Comparative studies on the green algae Chlorella homosphaera and
Chlorella vulgaris with respect to oil pollution in the river Nile. In: Water, air, and soil poll.,
2000, nr. 124, p. 187–204.

160
171. Eriksson P., Weisner, S. An experimental study on effects of submersed macrophytes on
nitrification and denitrification in ammonium-rich aquatic systems. In: Limnol. oceanogr., 1999,
nr. 44, p. 1993–1999.
172. Flindt M. et al. Loss growth and transport dynamics of Chaetomorpha aerea and Ulva
rigida in the Lagoon of Venice during an early summer field campaign. In: Ecological
modelling. 1997, v 102, Issue 1, p. 133-141.
173. Flindt M., et al. Transport, sloughing and settling rates of estuarine macrophytes:
Mechanisms and ecological implications. In: Continental shelf research. 2007, vol 27, issue 8, p.
1096-1103.
174. Flindt M., Msuya A., Neori A. Ulva reticulate and Gracilaria crassa macroalgae that can
biofilter effluient from tidal fishponds in Tanzania Wastern Indian Ocean. In: J. Macr. sci. 2002,
vol.I, nr. 2, p. 117-128.
175. Gál D. et al. Experiments on the operation of a combined aquaculture-algae system. In:
Aquacult. int., 2007, n.15, p. 173–180.
176. Graber A., Junge-Berberovic R. Wastewater-fed aquaculture, otelfingen, switzerland:
influence of system design and operation parameters on the efficiency of nutrient incorporation
into plant biomass. In: Wastewater treatment, plant dynamics and management in constructed
and natural wetlands. 2008, p. 212-310.
177. Grace J. The effects of nutrients addition of mixtures of Typha latifolia L. and Typha
domingensis Pers. along a waterdepth gradient. In: Aquatic Botany. 1988, n. 31, p. 83-92.
178. Hammouda O., Gaber A., Abdel-Raouf N. Microalgae and wastewater treatment. In:
Ecotoxicol. environ. saf. 1995, n. 31, p. 205-215.
179. Hernández I., et al. Biofiltering efficiency in removal of dissolved nutrients by three
species of estuarine macroalgae cultivated with sea bass (Dicentrarchus labrax) waste waters. In:
Journal of applied phycology. 2003, n. 14, p. 375-384.
180. Hindák F. Studies on the Chlorococcal algae (Chlorophycaceae). III. Bratislava: Veda,
1984 308 p.
181. Htin U. Raport of regional. Current status and utilization of seaweed culture in Myanmar.
[online]. 2009. http://www.fao.org/docrep/field/003/AB727E/AB727E05.htm#notexx (citat
12.10.2009).
182. Huang Y. et al. Biological approaches for disposing and reusing chemical wastewater. In:
Ecological Engineering. 2000, n. 16, p. 281-292.
183. Implementation of the Dnipro basin strategic action program for the reduction of
persistent toxics pollution. [online]. 2010. http://www.dnipro-gef.net (citat 12.03.2010).

161
184. Imre A. Phytoplankton based biomonitoring on Hungarian Upper-Tisa. In: Oceanological
and Hydrobiological Studies. 2004, vol. XXXIII, No. 2, p. 57-62.
185. Itoh. T. Cellulose synthesizing complexes in some giant marine algae. In: Journal of Cell
Science. 1989, vol. 95, p. 309-319.
186. Johnson K., Younger, P. Rapid manganese removal from mine waters using an aerated
packed-bed bioreactor. In: J. Environ. Qual. 2008, n. 34, p. 987-993.
187. Kadlec R. The inadequacy of first-order treatment wetland models. In: Ecol. Eng. 2000,
n. 15, p. 105-119.
188. Kallner Bastviken S. et al. Potential nitrification and denitrification on different surfaces
in a constructed treatment wetland. In: J. Envir. Qual. 2003, n. 32, p. 2414-2420.
189. Kallner S., Wittgren H. Modelling nitrogen transformations in surface flow wastewater
treatment wetlands in Sweden. In: Water. Sci. Technol. 2001, n. 44, p. 237-244.
190. Khattabi H. Interets de l’etude des parametres hydrogeologiques et hydrobiologiques
pour la comprehension du fonctionnement de la station de traitement des lixiviats de la decharge
d’ordures menageres. These dr. a scien. de l’eau et de l’envir .Belfort, 2002, 173 p.
191. Kolmalov V. et al. Regularities of seasonal dynamics of the vertical distribution of
phytoplankton in a pond. In: International journal on algae. 2002, vol. 4, issue 2, p. 32-48.
192. Körner S., Vermaat J., Veenstra S. The capacity of duckweed to treat wastewater
ecological considerations for a sound design. In: J. Environ. Qual. 2003, n. 32, p. 1583-1590.
193. Kuai L. et al. Treatment of domesticwastewater by enhanced primary decantation and
subsequent naturally ventilated trickling filtration. In: Water Air and Soil Poll., 1999, p. 43–62.
194. Laverg P., Mc Comp A. The nutritional eco-physiology on Chaetomorpha linum and
Ulva rigida , wester Australia. In: J. Botanica marina. 1991, v. 34, p. 251-260.
195. Lou J., Lin Y. Assessing the feasibility of wastewater recycling and treatment efficiency
of wastewater treatment units. In: Environ. monit. assess. 2008, n. 137, p. 471-479.
196. Mathias E. et al. Cyanide phytoremediation by water hyacinths (Eichhornia crassipes).
In: Chemosphere. 2007, n. 66 (5), p. 816-823.
197. Melniciuc C. et al Use of waste water of livestock in order to obtain biomass fodder
cheap. In: J. Plant Develop. 2009, n. 16, p. 87-90 .
198. Menéndez M. Effect of nutrient pulses on photosynthesis of Chaetomorpha linum from a
shallow Mediterranean coastal lagoon.In: Aquatic Botany. 2005, vol. 82, issue 3, p. 181-192.
199. Mensi F., Jamel K., Amor E. Potential use of seaweeds in Nile tilapia (Oreochromis
niloticus) diets. In: Cahiers Options Méditerranéennes. 2001, vol. 63, p. 151-154.

162
200. Mercado L. A comparative analysis of the phytoplankton from six pampean lotic systems
(Buenos Aires, Argentina). In: Hydrobiologia. 2003, n. 495, p. 103-117.
201. Mesnage V. et al. Filling of a wetland (Seine estuary, France): natural eutrophication or
anthropogenic process. A sedimentological and geochemical study of wetland organic sediments.
In: Hydrobiologia. 2002, n. 476, p. 423–435.
202. Mustaţă G. Danube delta. Genesis and biodiversity. In: Analele Ştiinţifice ale
Universităţii „Al. I. Cuza”. Iaşi, 2007, p. 328.
203. Nienhuis P. et al. Ecological rehabilitation of the lowland basin of the river Rhine (NW
Europe). In: Hydrobiologia. 2002, n. 478, p. 53-72.
204. Nirmal K. et al. Biosorbtion of heavy metals from aqua solution by green marine
macroalge from India. In: J. Agric. Environ. Sch. 2009, 5 (3), p. 317-323.
205. Nirupama M. Biotechnological potential of immobilized algae for wastewater N, P and
metal removal: A review. In: BioMetals, 2002, 15, p. 377-390.
206. Nobuyoshi I., Shigeo U. Removal of technetium from solution by algal flagellate Euglena
gracilis. In: J. Environ. Qual. 2006, n. 35, p. 2017-2020.
207. Onyancha D. et al. Studies of chromium removal from tannery wastewaters by algae
biosorbents, Spirogyra condensata and Rhizoclonium hieroglyphicum. In: Journal of Hazardous
Materials. 2008, vol. 158, p. 605-614.
208. Peder G. Nitrogen removal in a wastewater reservoir: The Importance of denitrification
by epiphytic biofilms on submersed vegetation. In: J. Envir. qual. 1997, n. 26, p. 905-910.
209. Pedersena A., Kraemerb G., Yarisha C. The effects of temperature and nutrient
concentrations on nitrate and phosphate uptake in different species of Porphyra from Long
Island Sound (USA). In: J. of Experimental Marine Biol. and Ecol. 2004, n. 312, p. 235-252.
210. Peters J. The phylogenetic relationship and morphological classification of the marine
green algae Chaetomorpha linum and Chaetomorpha aerea. In: 38th Annual framingham
state college biology student research conference. 2006, p. 20.
211. Qian Y, Wen X, Huang X. Development and application of some renovated technologies
for municipal wastewater treatment in China. In: Front. envir. sci. eng. China, 2007, p. 1–12.
212. Raicar V., Wafar M. Effect of temperature on N uptake of Chaetomorpha linum and
Padina sp. In: Sechayama. 2006, v 14, nr. 2, p. 1-2.
213. Reddy K., D'Angelo E., Debusk T. Oxygen transport through aquatic macrophytes: The
role in wastewater treatment. In: J. Environ. Qual. 1990, n. 19, p. 261-267.
214. Reddy K., De Busk W. Nutrient removal potential of selected aquatic macrophytes. In: J.
Environ. Qual. 1985, n. 14, p. 459-462.

163
215. Rodriguez V. et al. Molecular fingerprint technique to detect pollution-related changes in
river cyanobacterial diversity. In: J. Environ. Qual. 2007, n. 36, p. 464-468.
216. Rowe G. Seasonal hypoxia in the bottom water off the Mississippi river delta
In: J. Environ. Qual. 2001, n. 30, p. 281-290.
217. Shpigel M., Neori, A. Microalgae, macroalgae, and bivalves as biofilters in land-based
mariculture in Israel. In: Ecol. and genet implic. of aquacult. activities. 2007, p. 433-446.
218. Silva P. Catalogue of the benthic marine algae of Indian Ocean. Calif: 1996, 722 p.
219. Sooknah R., Wilkie A. Nutrient removal by floating aquatic macrophytes cultured in
anaerobically digested flushed dairy manure wastewater. In: Ecol. Engin 2004, vol. 22, p. 27-42.
220. The greening of Lido Beach. In: J. Streets. 2008. [online].
http://www1.nst.com.my/Current_News/JohorBuzz/Wednesday/Stories (citat 11.11.2008).
221. Travieso L. et al. Chlorella vulgaris growth onpretreated cane sugar mill waste. In: Bull
Environ Contam Toxicol. 1996, n. 57, p. 986-992.
222. United States Patent 20080194673 Environment friendly pollution Proof. Agent. /Shin
Hyun Woung application 23.05.2003, Published on August 14, 2008.
223. United States Patent 4333263 Algal turf scrubber./ Walter Adey application
Number:06/194726 Publication Date:06/08/1982, Filing Date:10/07/1980.
224. United States Patent 5352709 Algal plastics. / Tarrant Laurence B. et al. 5,352,709 ( 728
of 2343 ) Publication Date 04.10.1994.
225. United States Patent 5527456 Apparatus for water purification by culturing andharvesting
attached algal communities/ Jensen Kyle R et al Publication Date 06/18/1996.
226. Upadhyay A., Tripathi B. Principle and process of biofiltration of Cd, Cr, Co, Ni & Pb
from tropical opencast coalmine effluent. In: Water Air Soil Pollut. 2007, n.180, p. 213-223.
227. Watanabe T., Yamada T., Asai K. Application of diatom assemblage index to organic
water pollution- DAI-po to standing waters. In: Jap. Jour. of water pollution research. 1988, vol.
11, nr.12, p.765-773.
228. Yoon C., Kim S., Kwun T. Development of natural and ecological wastewater system for
decentralized community in Korea. In: Paddy water environ. 2008, nr. 6, p. 221-227.

164
 ANEXA
ANEXA 1. FOTOGRAFII MICROSCOPICE ALE ALGELOR RÂULUI COGÂLNIC

Fig. A 1.1. Dactylococcopsis planctonica Teiling. Fig. A 1.2. Oscillatoria amphibia Ag.

Fig. A 1.3. Oscillatoria planctonica Wołosz. Fig. A 1.4. Spirulina laxissima (G.S)

Fig. A 1.5. Oscillatoria ornata (Kütz.). Fig. A 1.6. O.chalybea Mert.

f.planctonica Elenk

165
 Fig. A 1.7. Trachelomonas planctonica Swir.

Fig. A 1.8. Trachelomonas rotunda Swir. Fig. A 1.9. Strombomonas acuminata var.
verrucosa Teod.

Fig. A 1.10. Trachelomonas asymmetrica I. Kissel. Fig. A 1.11. Euglena polimorpha Dang.

166
Fig. A 1.12. E. oxyuris Schmardo. var. oxyuris Fig. A 1.13. E. sanguine Ehr.

Fig. A 1.14. E. acus Ehr. Fig. A 1.15. Phacus orbicularis Hübner.

167 var. communis Popova.
Fig. A 1.16. Lepocinclis fusiformis Carter. var. fusiformis

Fig. A 1.17. Lepocinclis elongata Swir.

Fig. A 1.18. Monomorphina pyrum (Ehr.) Merenschk

168
 Fig. A 1.19. Ph. Scujae Skv. Fig. A 1.20. Pediastrum boryanum Menegh.

Fig. A 1.21. Trachelomonas asymmetrica I. Kissel. Fig. A 1.22. Crucigenia fenestrata

(Scmidle) Schmidle

Fig. A 1.23. Micractinium quadrisetum Lemm. Fig. A 1.24. Dictyosphaerium simplex

Korschik.

Fig. A 1.25. Schroideria robusta Korsch. Fig. A 1.26. Tetraёdron incus Teil.
169
Fig. A 1.27. Pediastrum boryanum Menegh. Fig. A 1.28. Pediastrum tetras Ehr. var tetras

Fig. A 1.29. Monoraphydium minutum (Näg.) Kom. Fig. A 1.30. M. contortum (Thur.) Kom

Fig. A 1.31. Actinastrum hantzschii Lagerh. Fig. A 1.32. Coelastrum microporum Näg.
var. hantzschii

170
 Fig. A 1.33. Closterium venus Kütz.

Fig. A 1.34. Scenedesmus acuminatus Lagerh. var acuminatus

Fig. A 1.35. S. quadricauda Turp. Fig. A 1.36. S. acuminatus var. alternans Swir.
var. quadricauda

Fig. A 1.37. Scenedesmus acuminatus Lagerh. Fig. A 1.38. S. apiculatus (W. et G. S. West)
171 Chodat
Fig. A 1.39. Cosmarium sp. Fig. A 1.40. Pediastrum boryanum Menegh.

Fig. A 1.41. Pediastrum tetras Ehr. var tetras

Fig. A 1.42. Grupul de alge din apa Fig. A 1.43. Navicula sp.
reziduală experimentată.
Scenedesmus quadricauda,
Pediastrum tetras var. tetras, 172
P.boryanum, Closterium sp.
A

B
Fig. A 1.44. A ,B Gyrosigma acuminatum (Kütz.) Rabenh.

A B
Fig. A 1.45. A, B Surirella peisonis Pant.

173
 Fig. A 1.46. Caloneis amphisbaena Bory.

Fig. A 1.47. Nitzschia sigmoidea (Ehr.) W. Sm.

Fig. A 1.48. Surirella ovata Kütz. var. ovata Fig. A 1.49.Cymatopleura solea (Bréb.)
W.Sm.

174
Fig. A 1.50.Achnanthes lanceolata Fig. A 1.51. Gomphonema olivaceum Lyngb.
var. rostrata Hust.

Fig. A 1.52. Navicula placentula Ehr. Fig. A 1.53. Rhoicosphenia curvata (Kütz.)
Grun.

Fig. A 1.54. Nitzschia tryblionella Hantzsch. Fig. A 1.55. Synedra ulna (Nitzsch.) Ehr.
175 var. ulna
 ANEXA 2. FOTOGRAFII MICROSCOPICE ALE ALGELOR VERZI UTILIZATE ÎN
EXPERIENŢELE DE FITOAMELIORARE A APELOR REZIDUALE

A B

Fig. A 2.1. A, B Chaetomorpha gracilis Kütz.

Fig. A 2.2.Chaetomorpha aerea Kütz. Fig. A 2.3. Spirogyra sp.

176
ANEXA 3. IMAGINILE PUNCTELOR DE PRELEVARE A PROBELOR DIN R.
COGÂLNIC

Fig.A 3.1. Punctul de prelevare a probelor din aval de or. Hânceşti

Fig.A 3.2. Râul Cogâlnic s. Gradişte .

177
Fig. A 3.3. Afluentul poluant al râului în Fig. A 3.4. Râul din amonte de or.
Cimișlia(P5)
amonte de or. Cimişlia (P4)

Fig.A 3.5. Fig.A 3.6.

Albia veche a râului Cogâlnic în procesul de eutrofizarea apei ( or. Cimişlia, P6).

Fig. A 3.7. Râul Cogâlnic în sectorul de centru Fig. A 3.8. Aspectul profilului de sol
de pe
al oraşului Cimişlia, amonte de fabrica de vin178
(P8) malurile râului (P8)
Fig. A 3.9. Amplasarea gunoiştei neautorizate Fig. A 3.10. Aspectul exterior al albiei
râului
în lunca râului (or. Cimişlia) ( centrul or. Cimişlia P7)

Fig. A 3.11. Afluientul râului Cogâlnic în aval de Fig. A 3.12. Aspectul acţiunii factorului
or. Cimişlia (P9) antropic asupra afluentului râului(P9)

Fig. A 3.13. Locul confluenţei apelor reziduale menajere cu râul Cogâlnic

179
 ANEXA 4. COMPOZIŢIA CHIMICĂ A APEI RÂULUI COGÂLNIC ŞI A BAZINELOR ADIACENTE
Tabelul A. 4.1. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Cimişlia determinate în luna februarie, a. 2004

n (numărul măsurărilor pentru stabilirea calculelor statistice) = 3

INDICII PROBELE ANALIZATE FEBRUARIE 2004

CHIMICI CMA
P3 P4 P5 P6 P7 P9 P10 PENTRU
Iazul Jepari Afluent Râul Albia veche Râul Afluentul Râu ECOSISTE
amonte amonte fabrica de aval Bogdanovca MELE
vin PISCICOLE
pH-ul 8,15±0,006 8,2±0,011 8,0±0,011 8,1±0,006 8,0±0,011 8,2±0,006 8,0±0,006 6,5-8,5
Reziduul fix 1250±14,43 2140±8,66 1680±5,77 1950±17,33 1790±14,43 2110±17,32 1400±20,20 1000mg/ l
mg/ l
CCO – Mn 4,3 ±0,533 5,4±0,076 13,2±0,115 21,9±0,100 4,8±0,173 5,5±0,264 5,9±0,115 30mgO/ l
mgO/ l
CCO – Cr 34,5±2,666 33,9±0,881 13,7±3,929 65,1±4,333 10,4±3,785 52,1±0,881 38,0±3,637 30 mgO/ l
mgO/ l
Ca 2 mg/ l 70±1,732 120 ±2,762 103±1,154 198±1,732 156 ±2,309 156 ±9,527 127±2,603 180 mg/ l
Na+ mg/ l 240±4,041 376±2,309 230±4,619 198±2,309 233±2,309 272±2,888 193±1,732 120 mg/ l

Cl mg/ l 370 ±1,732 286 ±2,600 234±4,619 285 ±2,600 280 ±2,600 281 ±1,333 173 ±1,732 300 mg/ l

SO42 mg/ l 282±11,547 776±8,083 660±5,774 622±4,619 650±6,928 789 ±6,351 440±7,510 100 mg/ l

NO3 mg/ l 3,0 ±0,100 34,0 ±0,346 2,0 ±0,166 61,0 ±0,200 1,6 ±0,173 26 ±0,400 2,6 ±0,200 40,0 mg/ l

NH 4 mg/ l 4,3 ±0,003 6,5 ±0,027 3,2 ±0,010 4,8 ±0,008 5,0 ±0,003 9,8 ±0,010 4,4 ±0,006 2,0mg/ l

PO43 mg/ l 0,03 ±0,001 0,55±0,003 0,07 ±0,002 0,12± 0,012 0,05±0,003 0,4 ±0,017 0,04 ±0,006 2,0 mg/ l

HCO 3 203±4,041 762±4,619 532±3,464 775±2,287 581±5,196 741±4,041 649±2,887 350 mg/ l
mg/ l

180
Tabelul A. 4.2. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Cimişlia determinate în luna martie, a. 2004

INDICII PROBELE ANALIZATE MARTIE 2004 CMA

CHIMICI PENTRU
P3 P4 P5 P6 P7 P9 P10 ECOSISTE
Iazul Jepari Afluent Râul Albia veche Râul Afluentul Râu MELE
amonte amonte fabrica de aval Bogdanovca PISCICOLE
vin
pH-ul 8.1±0,023 8.5±0,006 7.9±0,011 8.3±0,006 7.8±0,011 7.8±0,020 8.1±0,006 6,5-8,5
Reziduul fix 1670±17,32 1875±14,43 1790±23,09 1993±9,81 2401±11,54 2490±21,36 1680±11,55 1000mg/ l
mg/ l
CCO – Mn 10.0±0,296 35.0±1,299 29.8±0,491 32.0±0,230 27.0±2,968 29.0±0,133 21.0±0,288 30mgO/ l
mgO/ l
CCO – Cr 14.3±0,300 52.0±1,300 49.4±1,300 62.5±3,933 33.8±1,300 50.7±2,251 41.6±2,600 30 mgO/ l
mgO/ l
Ca 2 mg/ l 122±1,527 128±1,452 118±1,452 74±2,848 125±1,452 50±2,081 138±1,452 180 mg/ l
Na+ mg/ l 200±2,333 230±3,464 368±2,310 267±1,333 458±4,041 501±2,333 311±5,487 120 mg/ l

Cl mg/ l 117±1,732 231±0,577 182±1,452 147±2,886 290±2,309 281±1,452 223±1,452 300 mg/ l

SO42 mg/ l 680±1,154 786±2,309 840±4,041 870±2,309 1003±13,61 1150±8,252 714±6,000 100 mg/ l

NO3 mg/ l 16,2±0,800 45,5±0,600 4,1±0,833 26,0±0,800 3,2±0,833 12,9±0,833 2,0±0,083 40,0 mg/ l

NH 4 mg/ l 4,6±0,088 33,4±0,040 10,1±0,010 31,9±0,066 7,1±0,133 8,7±0,366 6,1±0,020 2,0mg/ l

PO43 mg/ l 0.04±0,006 0.17±0,008 0.11±0,010 0.98±0,020 0.10±0,006 1.15±0,020 0.30±0,010 2,0 mg/ l

HCO 3 683±6,928 236±2,309 346±7,218 500±5,196 610±4,146 450±3,756 366±4,146 350 mg/ l
mg/ l

181
Tabelul A. 4.3. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Cimişlia determinate în luna aprilie, a. 2004

INDICII PROBELE ANALIZATE APRILIE 2004

CHIMICI CMA
PENTRU
P3 P4 P5 P6 P7 P9 P10 ECOSISTE
Iazul Jepari Afluent Râul Albia veche Râul Afluentul Râu MELE
amonte amonte fabrica de aval Bogdanovca PISCICOLE
vin
pH-ul 8.3±0,011 8.4±0,020 8.3±0,006 8.3±0,011 8.5±0,011 8,1±0,020 7,6±0,011 6,5-8,5
Reziduul fix 1206±13,85 1638±12,70 1860±11,55 1810±14,43 2250±20,21 1640±19,05 1356±13,86 1000mg/ l
mg/ l
CCO – Mn 20.0±0,115 84.0±0,895 38.0±0,100 39.2±2,309 110.0±0,611 62.8±1,166 25.0±0,115 30mgO/ l
mgO/ l
CCO – Cr 33.9±2,600 96.3±2,600 65.1±2,600 92.4±1,300 72.9±1,300 92.4±2,600 83.3±1,300 30 mgO/ l
mgO/ l
Ca 2 mg/ l 125±2,886 165±2,886 173±6,666 110±1,666 167±5,773 112±6,928 83±1,666 180 mg/ l
Na+ mg/ l 212±1,732 240±2,887 321±2,310 270±3,929 420±4,041 181±2,905 166±3,464 120 mg/ l

Cl mg/ l 173±0,881 260±0,333 177±1,732 198±0,333 356±1,154 151±0,577 162±2,309 300 mg/ l

SO42 mg/ l 400±2,702 500±9,053 700±1,547 680±2,210 800±1,362 620±9,053 550±3,094 100 mg/ l

NO3 mg/ l 10,5±0,800 20,7±0,692 10,5±0,800 18,7±0,400 5,7±0,800 15,0±0,400 5,3±0,366 40,0 mg/ l

NH 4 mg/ l 2,8±0,200 5,0±0,300 3,6±0,317 4,2±0,100 6,9±0,200 7,3±0,400 1,4±0,202 2,0mg/ l

PO43 mg/ l 0.12±0,010 0.14±0,010 0.09±0,003 0.82±0,020 0.11±0,010 0.63±0,029 0.11±0,010 2,0 mg/ l

HCO 3 256±8,083 370±0,881 563±1,855 410±7,321 410±5,774 557±7,506 427±3,279 350 mg/ l
mg/ l

182
Tabelul A. 4.4. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Cimişlia determinate în luna mai, a. 2004

INDICII PROBELE ANALIZATE MAI 2004 CMA

CHIMICI PENTRU
P3 P4 P5 P6 P7 P9 P10 ECOSISTE
Iazul Afluent Râul Albia veche Râul Afluentul Râu MELE
Jepari amonte amonte fabrica de aval Bogdanovca PISCICOLE
vin
pH-ul 7,8±0,020 8,4±0,011 7,9±0,023 7,7±0,011 7,7±0,006 7,8±0,020 8,2±0,011 6,5-8,5
Reziduul fix 1600±7,506 1770±5,774 1514±8,083 1808±5,774 1658±6,928 1474±9,238 1690±8,660 1000mg/ l
mg/ l
CCO – Mn 12,0±0,173 21,0±0,491 10,0±0,120 29,0±0,200 11,2±0,115 21,0±0,285 17,0±0,186 30mgO/ l
mgO/ l
CCO – Cr 67,7±2,600 106,7±2,600 67,7±2,600 98,9±1,300 105,4±2,251 106,7±1,30 75,5±8,963 30 mgO/ l
mgO/ l
Ca 2 mg/ l 128±1,666 160±3,000 300±2,516 200±4,933 400±2,516 160±1,792 100±0,666 180 mg/ l
Na+ mg/ l 380±1,000 365±2,646 282±4,619 214±2,309 471±2,309 286±2,887 250±3,464 120 mg/ l

Cl mg/ l 263±5,000 273±0,333 238±0,667 190±3,464 240±1,453 354±0,881 256±1,201 300 mg/ l

SO42 mg/ l 480±4,702 692±5,291 730±2,646 630±1,000 800±2,517 603±2,404 408±6,566 100 mg/ l

NO3 mg/ l 21,0±0,700 18,0±0,433 4,5±0,400 49,5±0,148 32,2±0,800 1,5±0,783 7,5±0,433 40,0 mg/ l

NH 4 mg/ l 0,09±0,005 0,08±0,010 0,09±0,006 0 0,07±0,010 0,12±0,011 0,07±0,040 2,0mg/ l

PO43 mg/ l 0,08±0,003 0,26±0,009 0,11±0,010 0,31±0,030 0,04±0,007 0,23±0,025 0,11±0,010 2,0 mg/ l

HCO 3 488±1,386 560±2,886 616±0,577 707±2,000 545±2,027 585±1,000 683±2,081 350 mg/ l
mg/ l

183
Tabelul A. 4.5. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Cimişlia determinate în luna iunie, a. 2004

INDICII PROBELE ANALIZATE IUNIE 2004

CHIMICI CMA
P3 P4 P5 P6 P7 P9 P10 PENTRU
Iazul Jepari Afluent Râul Albia veche Râul Afluentul Râu ECOSISTE
amonte amonte fabrica de aval Bogdanovca MELE
vin PISCICOLE
pH-ul 8.0±0,011 8.5±0,006 8.2±0,023 8.8±0,011 8.2±0,011 8.6±0,006 8.2±0,023 6,5-8,5
Reziduul fix 1480±8,66 2359±12,12 1760±10,39 2250±14,43 1930±12,70 2155±11,55 1880±8,66 1000mg/ l
mg/ l
CCO – Mn 19.0±0,100 12.0±0,173 10.0±0,185 14.0±0,200 15.0±0,251 16.0±0,202 12.0±0,033 30mgO/ l
mgO/ l
CCO – Cr 82.0±2,280 91.1±2,566 66.4±2,251 109.4±4,503 72.9±2,600 112.0±2,60 97.7±2,251 30 mgO/ l
mgO/ l 0
Ca 2 mg/ l 113±3,333 105±4,409 75±5,000 151±0,666 113±3,333 125±0,881 100±1.000 180 mg/ l
Na+ mg/ l 323±5,588 403±1,547 304±7,321 460±3,464 412±2,962 451±1,547 387±3,379 120 mg/ l

Cl mg/ l 376±0,333 362±1,155 262±1,154 284±1,855 155±2,905 172±0,333 210±2,516 300 mg/ l

SO42 mg/ l 282±1,154 660±5,774 690±2,905 799±1,154 856±4,910 976±7,211 715±4,409 100 mg/ l

NO3 mg/ l 12,5±0,433 79,6±2,939 22,3±0,400 34,1±1,385 8,1±2,033 22,7±0,833 10,5±0,800 40,0 mg/ l

NH 4 mg/ l 0,5±0,264 9,1±0,166 3,6±0,100 12,4±0,346 1,5±0,433 3,4±0,100 0,3±0,300 2,0mg/ l

PO43 mg/ l 0.02±0,010 0.18±0,008 0.12±0,017 0.14±0,021 0.04±0,006 0.07±0,006 0.05±0,016 2,0 mg/ l

HCO 3 549±1.385 840±2,278 443±4,000 634±1.200 549±6,928 562±4,000 528±4,333 350 mg/ l
mg/ l

184
Tabelul A. 4.6. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Cimişlia determinate în luna iulie, a. 2004

INDICII PROBELE ANALIZATE IULIE 2004

CHIMICI CMA
P3 P4 P5 P6 P7 P9 P10 PENTRU
Iazul Jepari Afluent Râul Albia veche Râul Afluentul Râu ECOSISTE
amonte amonte fabrica de aval Bogdanovca MELE
vin PISCICOLE
pH-ul 8.4±0,011 8.7±0,006 8.2±0,029 8.0±0,011 8.5±0,011 8.1±0,006 7.6±0,023 6,5-8,5
Reziduul fix 2012±5,77 2330±5,77 1999±5,19 1922±5,19 2100±4,62 2600±5,77 2140±8,66 1000mg/ l
mg/ l
CCO – Mn 12.5±0,173 18.0±0,267 12.5±0,176 30.0±0,400 27.9±0,177 22.5±0,167 29.0±0,467 30mgO/ l
mgO/ l
CCO – Cr 57.3±5,200 75.5±1,777 67.7±5,200 106.7±1,333 58.6±2,252 104.2±2,60 97.7±2,252 30 mgO/ l
mgO/ l 0
Ca 2 mg/ l 120±1,732 83±1,667 117±8,819 173±6,666 78±3,333 182±3,333 107±3,333 180 mg/ l
Na+ mg/ l 469±8,504 515±1,000 488±3,333 303±1,000 509±1,732 515±1,732 470±5,487 120 mg/ l

Cl mg/ l 296±1,528 202±0,577 269±4,703 161±4,163 229±0,333 325±3,756 229±1,732 300 mg/ l
SO42 mg/ l 653±6,667 770±2,000 723±4,583 817±6,083 670±5,773 1078±7,767 867±2,646 100 mg/ l

NO3 mg/ l 13,8±0,833 52,8±2,148 24,4±1,415 23,6±0,833 11,7±0,367 78,0±1,415 19,9±1,073 40,0 mg/ l

NH 4 mg/ l 6,5±0,318 5,0±0,173 3,4±0,100 1,4±0,133 0,4±0,200 3,3±0,167 0,9±0,145 2,0mg/ l

PO43 mg/ l 0 0,09±0,006 0.09±0,003 0.22±0,006 0 0.17±0,010 0 2,0 mg/ l

HCO 3 610±6,928 896±4,000 569±8,333 584±0,881 817±7,218 549±6,928 610±13,856 350 mg/ l
mg/ l

185
Tabelul A. 4.7. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Cimişlia determinate în luna august, a. 2004

INDICII PROBELE ANALIZATE AUGUST 2004

CHIMICI CMA
PENTRU
P3 P4 P5 P6 P7 P9 P10 ECOSISTE
Iazul Jepari Afluent Râul Albia veche Râul Afluentul Râu MELE
amonte amonte fabrica de aval Bogdanovca PISCICOLE
vin
pH-ul 8,2±0,006 8,8±0,020 8,5±0,011 8,8±0,006 8,5±0,011 8,8±0,006 8,2±0,020 6,5-8,5
Reziduul fix 1727±11,35 1790±5,77 1800±17,32 2280±11,55 1950±10,00 1860±11,55 1712±6,93 1000mg/ l
mg/ l
CCO – Mn 10.0±0,351 13.0±0,200 12.0±0,166 30.2±0,200 14.0±0,185 30.1±1,462 29.0±0,400 30mgO/ l
mgO/ l
CCO – Cr 65.1±2,606 135.4±2,600 142.0±2,733 122.4±3,439 49.5±1,300 126.3±2,60 112.0±2,600 30 mgO/ l
mgO/ l 0
Ca 2 mg/ l 152±4,409 125±0,882 175±7,637 148±1,666 183±1,666 122±2,666 107±6,666 180 mg/ l
Na+ mg/ l 160±2,000 299±2,887 200±3,605 372±2,310 253±1,000 301±1,155 282±2,000 120 mg/ l
Cl mg/ l 309±1,154 229±4,333 336±1,154 188±0,577 269±1,000 390±0,333 242±1,732 300 mg/ l
SO42 mg/ l 787±3,785 303±2,645 251±1,201 730±2,886 653±0,333 476±1,527 594±1,154 100 mg/ l
NO3 mg/ l 6,9±0,433 31,6±1,414 22,8±2,148 23,6±0,833 15,4±2,1481 26,8±2,433 5,6±0,366 40,0 mg/ l
NH 4 mg/ l 5,1±0,020 9,8±0,466 1,4±0,133 12,8±0,050 0,9±0,166 6,9±0,050 1,6±0,100 2,0mg/ l
PO43 mg/ l 0.04±0,010 0.10±0,020 0.08±0,010 0.17±0,008 0.05±0,016 0.11±0,007 0.04±0,010 2,0 mg/ l
HCO 3 198±4,000 984±4,000 850±2,000 919±6,928 659±4,000 533±4,655 524 ±2,333 350 mg/ l
mg/ l

186
Tabelul A. 4.8. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Cimişlia determinate în luna septembrie, a. 2004

INDICII
CHIMICI PROBELE ANALIZATE SEPTEMBRIE 2004 CMA
PENTRU
ECOSISTE
P3 P4 P5 P6 P7 P9 P10 MELE
Iazul Jepari Afluent Râul Albia veche Râul Afluentul Râu PISCICOLE
amonte amonte fabrica de aval Bogdanovca
vin
pH-ul 8.1±0,006 8.5±0,017 8.2±0,011 8.4±0,017 8.8±0,011 8.4±0,006 8.35±0,020 6,5-8,5
Reziduul fix 1175±8,66 2030±17,32 1010±14,43 1399±12,12 1660±11,55 1990±5,77 1195±8,66 1000mg/ l
mg/ l
CCO – Mn 21.6±0,088 60.8±0,441 30.3±0,133 42.3±0,346 20.0±0,115 36.8±0,203 19.5±0,088 30mgO/ l
mgO/ l
CCO – Cr 52.0±2,600 93.7±2,281 44.2±1,300 75.5±2,597 37.7±2,600 91.1±1,300 88.5±2,600 30 mgO/ l
mgO/ l
Ca 2 mg/ l 93±0,577 56±0,333 50±7,024 107±2,404 155±2,404 93±0,882 77±1,000 180 mg/ l
Na+ mg/ l 140±7,513 465±2,000 177±0,667 269±2,309 227±1,155 426±3,464 224±4,619 120 mg/ l
Cl mg/ l 26±0,667 67±1,732 67±0,333 54±1,155 54±0,667 26±2,309 121±0,333 300 mg/ l
SO42 mg/ l 475±5,774 997±2,309 383±2,309 391±1,732 585±4,041 793±6,888 437±4,933 100 mg/ l
NO3 mg/ l 1.2±1,167 13.3±0,367 1.0±0,767 19.2±0,400 1.5±0,767 13.6±1,053 1.5±0,767 40,0 mg/ l
NH 4 mg/ l 4,3±0,100 6,3±0,200 20,4±0,767 4,3±0,100 32,6±1,0267 3,9±0,100 4,5±0,100 2,0mg/ l
PO43 mg/ l 1.01±0,010 1.19±0,013 0.06±0,003 0.23±0,010 0.04±0,007 0.72±0,026 0.08±0,009 2,0 mg/ l
HCO 3 523±4,041 447±1,000 441±1,764 732±6,928 753±4,00 747±3,333 448±1,764 350 mg/ l
mg/ l

187
Tabelul A. 4.9. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Cimişlia determinate în luna octombrie, a. 2004

INDICII PROBELE ANALIZATE OCTOMBRIE 2004 CMA

CHIMICI PENTRU
P3 P4 P5 P6 P7 P9 P10 ECOSISTE
Iazul Jepari Afluent Râul Albia veche Râul Afluentul Râu MELE
amonte amonte fabrica de aval Bogdanovca PISCICOLE
vin
pH-ul 7,8±0,011 8,7±0,006 8,5±0,017 8.25±0,006 8,3±0,011 8,35±0,029 8,3±0,006 6,5-8,5
Reziduul fix 1190±5,77 2120±11,54 1820±5,77 2040±14,43 1690±11,54 2200±11,55 1700±20,21 1000mg/ l
mg/ l
CCO – Mn 15.2±0,173 72.0±0,924 18.9±0,167 28.4±0,400 13.7±0,267 30.8±0,382 5.3±0,273 30mgO/ l
mgO/ l
CCO – Cr 52.1±5,200 57.3±1,300 41.6±2,54 79.4±1,300 53.4±1,300 95.1±1,300 58.6±2,252 30 mgO/ l
mgO/ l
Ca 2 mg/ l 116±1,733 192±1,155 72±2,000 103±1,667 91±0,667 164±0,667 152±0,333 180 mg/ l
Na+ mg/ l 202±0,577 391±0,577 291±1,155 310±1,155 194±1,000 480±1,732 319±0,577 120 mg/ l

Cl mg/ l 313±2,000 365±0,333 115±2,887 149±0,667 104±1,155 295±0,333 122±1,000 300 mg/ l

SO42 mg/ l 274±4,000 553±0,882 767±5,774 979±7,767 847±4,000 721±2,000 574±5,774 100 mg/ l
NO3 mg/ l 3,5±0,693 17,2±0,400 2,7±0,800 39,2±0,800 7,8±0,400 18,8±0,664 2,7±0,394 40,0 mg/ l

NH 4 mg/ l 0.9±0,016 14.0±0,040 11.0±0,080 8.5±0,049 10.6±0,034 12.0±0,040 10.6±0,034 2,0mg/ l

PO43 mg/ l 0.01±0,010 0.16±0,007 0.06±0,003 0.34±0,021 0.02±0,010 0.90±0,020 0.16±0,010 2,0 mg/ l

HCO 3 356±2,309 797±4,000 649±3,464 520±6,928 454±6,333 708±2,887 735±2,887 350 mg/ l
mg/ l

188
Tabelul A. 4.10. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Cimişlia determinate în luna noiembrie, a. 2004

INDICII PROBELE ANALIZATE NOIEMBRIE 2004 CMA

CHIMICI PENTRU
P3 P4 P5 P6 P7 P9 P10 ECOSISTE
Iazul Jepari Afluent Râul Albia veche Râul Afluentul Râu MELE
amonte amonte fabrica de aval Bogdanovca PISCICOLE
vin
pH-ul 8,1±0,017 8,3±0,006 7,8±0,006 7,9±0,011 7,8±0,006 8,1±0,020 7,7±0,011 6,5-8,5
Reziduul fix 1630±8,66 1150±14,43 1630±11,54 1070±12,70 1660±11,54 1770±10,39 1750±5,77 1000mg/ l
mg/ l
CCO – Mn 15,6±0,477 22,0±0,115 17,2±0,133 23,8±0,100 16,8±0,128 24,8±0,173 20,4±0,233 30mgO/ l
mgO/ l
CCO – Cr 15,6±2,222 49,4±1,300 39,0±2,251 62,5±4,532 41,6±3,439 87,2±2,833 28,6±2,600 30 mgO/ l
mgO/ l
Ca 2 mg/ l 48±1,154 48±1,732 66±1,000 60±0,577 64±0,333 120±0,881 76±0,577 180 mg/ l

Na+ mg/ l 485±1,000 270±20,5 70±12,4 196±3,756 75±1,000 260±2,963 100±5,773 120 mg/ l

Cl mg/ l 305±1,154 214±2,909 67±0,333 117±0,333 71±0,577 219±3,929 72±2,309 300 mg/ l

SO42 mg/ l 600±1,527 618±0,577 401±0,333 395±2,517 184±2,000 430±1,155 234±1,154 100 mg/ l

NO3 mg/ l 0 4,0±0,400 4,0±0,400 0 4,0±0,800 23,5±1,356 8,4±1,033 40,0 mg/ l

NH 4 mg/ l 0,4±0,366 0,8±0,166 0,6±0,033 2,2±0,240 0,5±0,100 6,0±0,346 6,4±0,133 2,0mg/ l

PO43 mg/ l 0,050±0,003 0,035±0,007 0,015±0,017 0,080±0,009 0,010±0,010 0,105±0,01 0,010±0,010 2,0 mg/ l

HCO 3 429±0,882 344±6,642 325±3,844 317±6,928 322±2,887 556±3,756 327±0,667 350 mg/ l
mg/ l

189
Tabelul A. 4.11. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Cimişlia determinate în luna decembrie, a. 2004

INDICII PROBELE ANALIZATE DECEMBRIE 2004 CMA

CHIMICI PENTRU
P1 P2 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 ECOSISTE
MELE
PISCICOLE
pH-ul 8,0± 8,1± 8,8± 7,8± 8,1± 8,8± 8,2± 8,0± 8,1± 6,5-8,5
0,006 0,020 0,011 0,011 0,006 0,006 0,017 0,011 0,011
Reziduul fix 990± 1508± 2070± 1320± 1890± 1640± 1635± 2500± 1540± 1000mg/ l
mg/ l 11,56 12,70 14,43 9,81 5,77 11,54 14,43 20,21 5,77
CCO – Mn 9,8± 18,9± 11,5± 8,2± 10,0± 16,8± 23,0± 20,3± 10,2± 30mgO/ l
mgO/ l 0,100 0,173 0,145 0,203 0,067 0,173 0,100 0,233 0,2082
CCO – Cr 32,5± 41,7± 75,5± 57,3± 118,5± 138,0± 79,4± 109,4± 60,0± 30 mgO/ l
mgO/ l 4,703 5,663 1,300 2,600 1,300 2,600 1,313 3,900 2,600
Ca 2 mg/ l 75± 125± 153± 137± 207± 153± 127± 210± 163± 180 mg/ l
5,000 2,887 3,333 1,667 1,667 2,000 1,667 5,774 8,819
Na+ mg/ l 170± 301± 270± 180± 313± 309± 240± 357± 221± 120 mg/ l
2,082 2,309 5,333 3,756 2,963 1,000 2,027 4,619 4,041
Cl mg/ l 111± 252± 348± 152± 274± 153± 274± 277± 285± 300 mg/ l
0,667 1,155 2,309 1,155 1,155 0,333 1,527 2,667 0,667
SO42 mg/ l 267± 360± 562± 419± 758± 322± 528± 884± 390± 100 mg/ l
0,577 0,882 2,309 2,082 3,464 2,000 4,000 5,292 2,309
NO3 mg/ l 16,6± 62,0± 16,4± 10,3± 73,6± 24,0± 1,5± 149± 42± 40,0 mg/ l
2,400 0,800 0,693 0,933 2,085 1,027 0,767 5,925 0,667
NH 4 mg/ l 2,6± 3,9± 54,3± 2,2± 3,4± 24,2± 4,9± 9,5± 3,3± 2,0mg/ l
0,100 0,100 0,693 0,1000 0,5667 0,346 0,200 0,400 0,167
PO43 mg/ l 0,05± 0,14± 0,04± 0,02± 0,01± 0,09± 0,19± 0,24± 0,04± 2,0 mg/ l
0,014 0,003 0,007 0,010 0,010 0,003 0,013 0,007 0,010
HCO 3 500± 638± 758± 612± 614± 902± 581± 699± 618± 350 mg/ l
mg/ l 1,154 4,333 2,000 2,403 2,309 0,577 1,155 4,333 2,333

190
 Tabelul A. 4.12. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Hânceşti – s. Bogdanovca

determinate în luna februarie, a. 2005

INDICII PROBELE ANALIZATE FEBRUARIE 2005 CMA

CHIMICI PENTRU
P1 P2 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 ECOSISTE
MELE
pH-ul 7,4± 7,3± 8,2± 7,8± 7,5± 7,6± 7,5± 7,7± 7,4± 6,5-8,5
PISCICOLE
0,011 0,006 0,017 0,011 0,006 0,011 0,006 0,006 0,020
Reziduul fix 705± 1300± 2050± 1450± 2140± 1748± 1928± 2598± 1430± 1000mg/ l
mg/ l 4,43 11,55 8,66 9,81 5,77 12,70 11,54 5,77 4,43
CCO – Mn 7,7± 8,4± 5,0± 11,8± 12,8± 19,8± 22,4± 20,0± 18,4± 30mgO/ l
mgO/ l 0,100 0,200 0,208 0,145 0,145 0,173 0,203 0,300 0,116
CCO – Cr 31,3± 79,7± 98,0± 65,3± 56,2± 95,4± 69,3± 103,2± 52,2± 30 mgO/ l
mgO/ l 2,281 2,600 3,900 3,471 2,633 1,307 1,300 1,528 1,333
Ca 2 mg/ l 65± 87± 102± 120± 176± 182± 108± 175± 110± 180 mg/ l
1,732 1,667 5,000 5,774 0,882 1,667 2,000 2,887 5,774
Na+ mg/ l 54± 184± 338± 205± 180± 220± 280± 459± 220± 120 mg/ l
2,309 2,906 1,155 3,756 1,000 1,333 2,963 1,7332 2,333
Cl mg/ l 62± 84± 208± 77± 83± 83± 208± 587± 197± 300 mg/ l
0,667 2,516 2,028 0,882 1,527 1,527 1,155 5,333 0,333
SO42 mg/ l 132± 599± 765± 622± 880± 691± 860± 701± 514± 100 mg/ l
4,619 5,196 2,887 1,528 3,464 5,196 4,041 4,041 2,309
NO3 mg/ l 5,5± 6,3± 64,1± 6,7± 5,5± 30,0± 4,3± 69,6± 15,6± 40,0 mg/ l
0,400 0,367 1,567 1,410 0,400 0,767 1,058 0,767 0,767
NH 4 mg/ l 0,8± 0,4± 7,6± 3,7± 1,2± 2,2± 0,2± 3,9± 0,9± 2,0mg/ l
0,097 0,197 0,200 0,200 0,197 0,297 0,200 0,200 0,073
PO43 mg/ l 0 0 0,02± 0 0 0 0,13± 0,04± 0,01± 2,0 mg/ l
0,003 0,010 0,007 0,009
HCO 3 427± 408± 817± 555± 622± 783± 531± 793± 464± 350 mg/ l
mg/ l 6,928 3,178 1,202 2,309 1,667 1,732 3,480 3,055 4,000

191
 Tabelul A. 4.13. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Hânceşti – s. Bogdanovca

determinate în luna august, a. 2005

INDICII PROBELE ANALIZATE AUGUST 2005 CMA

CHIMICI PENTRU
P1 P2 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 ECOSISTE
MELE
PISCICOLE
pH-ul 7,7± 7,8± 8,5± 8,7± 8,0± 8,3± 8,65± 8,6± 8,2± 6,5-8,5
0,017 0,006 0,011 0,006 0,017 0,011 0,006 0,017 0,011
Reziduul fix 900± 2091± 2355± 1980± 1700± 1600± 2120± 2080± 1800± 1000mg/ l
mg/ l 17,33 14,43 5,77 17,33 14,43 17,32 8,66 9,81 14,43
CCO – Mn 36,0± 43,0± 22,0± 32,0± 28,7± 48,0± 48,0± 65,0± 82,0± 30mgO/ l
mgO/ l 0,200 0,305 0,200 0,577 0,466 0,317 1,154 0,577 1,154
CCO – Cr 67,7± 88,5± 96,4± 78,1± 93,7± 87,2± 96,4± 101,6± 76,8± 30 mgO/ l
mgO/ l 2,600 2,633 2,600 3,900 4,532 1,333 5,233 3,900 1,300
Ca 2 mg/ l 79 233 159 95 163 86 194 169 180 180 mg/ l
±0,066 ±6,666 ±0,577 ±1,452 ±1,154 ± 0,881 ±1,333 ±1,333 ±0,333
Na+ mg/ l 89± 384± 460± 416± 336± 393± 354± 389± 290± 120 mg/ l
2,333 3,754 5,497 2,027 2,086 1,333 7,218 3,756 5,487
Cl mg/ l 169± 206± 182± 168± 388± 291± 300± 486± 226± 300 mg/ l
2,403 3,055 2,027 3,464 1,000 0,666 6,173 4,725 4,000
SO42 mg/ l 166± 944± 972± 604± 395± 387± 680± 340± 639± 100 mg/ l
1,000 2,082 1,000 1,154 8,743 1,154 1,155 0,881 1,732
NO3 mg/ l 12,3± 20,6± 19,6± 17,3± 19,6± 6,3± 43,6± 33,6± 19,6± 40,0 mg/ l
0,333 0,333 0,666 1,666 0,333 0,666 0,665 0,333 0,665
NH 4 mg/ l 0 0 3,3 ±0,10 0,7 ±0,10 0 0,7±0,10 0,4±0,20 5,2±0,10 0,9±0,17 2,0mg/ l
PO43 mg/ l 0,13± 0,90± 0,20± 0,20± 0,24± 0,64± 0,25± 0,10± 0,40± 2,0 mg/ l
0,023 0,066 0,026 0,050 0,013 0,013 0,050 0,023 0,058
HCO 3 509± 431± 675± 895± 545± 618± 862± 740± 508± 350 mg/ l
mg/ l 2,000 2,000 4,000 2,333 2,000 4,000 8,000 4,001 4,022

192
 Tabelul A. 4.14. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Hânceşti – s. Bogdanovca

determinate în luna mai, a. 2005

INDICII PROBELE ANALIZATE MAI 2005 CMA

CHIMICI PENTRU
P1 P2 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 ECOSISTE
MELE
PISCICOLE
pH-ul 8,25± 8,7± 8,40± 8,15± 8,6± 8,35± 8,3± 8,20± 8,35± 6,5-8,5
0,017 0,011 0,006 0,006 0,011 0,006 0,011 0,017 0,006
Reziduul fix 790± 1500± 1700± 1600± 1500± 1800± 1700± 2500± 1800± 1000mg/ l
mg/ l 3,85 12,70 12,70 19,05 13,86 14,43 13,85 20,21 14,43
CCO – Mn 22±1,333 38±0,666 63±0,881 43±1,732 40±0,333 162±4,91 32±1,154 70±0,333 68±0,333 30mgO/ l
mgO/ l
CCO – Cr 59,9± 69,0± 59,9± 59,9± 53,4± 85,9± 44,3± 85,9± 66,4± 30 mgO/ l
mgO/ l 2,600 2,600 2,600 1,300 1,300 4,532 2,633 3,933 2,348
Ca 2 mg/ l 84± 140± 160± 230± 210± 300± 132± 340± 220± 180 mg/ l
0,881 5,773 0,333 5,773 2,886 3,214 2,000 2,886 0,333
Na+ mg/ l 67±1,73 275±3,46 285±4,04 280±2,89 256±3,46 185±2,90 300±2,31 376±3,93 296±2,89 120 mg/ l

Cl mg/ l 97± 176± 167± 185± 293± 183± 124± 428± 290± 300 mg/ l
1,154 2,309 2,000 1,000 0,333 3,000 2,309 4,358 1,154
SO42 mg/ l 210± 480± 481± 720± 667± 621± 628± 831± 600± 100 mg/ l
3,605 2,886 3,605 5,291 4,041 1,154 1,000 6,08 2,018
NO3 mg/ l 17,6± 35,9± 117,0± 48,0± 22,5± 31,0± 49,3± 146,0± 35,2± 40,0 mg/ l
2,713 4,145 2,684 0,766 1,386 2,713 0,664 2,829 2,133
NH 4 mg/ l 12,4± 33,4± 25,0± 42,0± 72,6± 0 20± 1,8± 2,4± 2,0mg/ l
0,692 1,000 0,200 0,433 0,691 0,664 0,333 0,173
PO43 mg/ l 0,16± 0,34± 0,10± 0,04± 0,27± 0,90± 0,07± 0,26± 0,12± 2,0 mg/ l
0,008 0,017 0,010 0,006 0,010 0,020 0,006 0,006 0,017
HCO 3 380± 476± 671± 671± 567± 530± 549± 611± 506± 350 mg/ l
mg/ l 1,732 2,000 6,928 6,928 1,452 0,881 6,928 7,234 4,055

±
6,928
193
 Tabelul A. 4.15. Compoziţia chimică a apei râului Cogâlnic şi a bazinelor adiacente din limitele or. Hânceşti – s. Bogdanovca

determinate în luna noiembrie, a. 2005

INDICII PROBELE ANALIZATE NOIEMBRIE 2005 CMA

CHIMICI PENTRU
P1 P2 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10 ECOSISTE
MELE
PISCICOLE
pH-ul 8,1± 8,2± 8,7± 8,3± 8,3± 8,5± 8,3± 8,2± 7,8± 6,5-8,5
0,020 0,006 0,006 0,011 0,029 0,006 0,011 0,029 0,006
Reziduul fix 1020± 1299± 2350± 1480± 2010± 2820± 2300± 2980± 1825± 1000mg/ l
mg/ l 13,86 11,55 6,93 4,24 8,66 5,77 9,23 8,66 8,66
CCO – Mn 10,1± 14,2± 78,1± 8,9± 9,6± 17,3± 20,2± 17,8± 20,9± 30mgO/ l
mgO/ l 0,173 0,088 0,768 0,333 0,115 0,173 1,071 0,202 0,166
CCO – Cr 39,2± 43,1± 50,9± 65,4± 48,3± 53,6± 64,0± 74,5± 47,0± 30 mgO/ l
mgO/ l 3,900 2,251 3,933 1,333 2,600 1,333 2,638 3,900 2,251
Ca 2 mg/ l 64± 131± 187± 183± 124± 177± 164± 113± 101± 180 mg/ l
1,73 0,666 4,409 9,13 0,667 0,881 3,055 0,339 0,339
Na+ mg/ l 189± 183± 275± 195± 280± 499± 455± 496± 380± 120 mg/ l
4,041 1,732 5,487 1,000 3,333 2,905 1,732 3,929 6,333
Cl mg/ l 116± 192± 125± 134± 186± 238± 210± 290± 195± 300 mg/ l
4,841 4,484 2,666 3,000 3,464 4,409 4,000 5,196 2,728
SO42 mg/ l 206± 399± 726± 371± 413± 842± 844± 1190± 754± 100 mg/ l
11,550 7,234 1,855 4,371 1,170 2,517 2,346 2,517 1,855
NO3 mg/ l 7,0± 15,3± 28,2± 18,0± 5,6± 8,2± 44,6± 18,8± 12,0± 40,0 mg/ l
1,166 1,350 2,366 0,692 0,664 1,358 4,041 2,020 0,606
NH 4 mg/ l 2,1± 6,7± 11,8± 3,3± 1,0± 1,7± 9,6± 3,1± 0,2± 2,0mg/ l
0,173 0,200 0,346 0,200 0,073 0,010 0,020 0,020 0,002
PO43 mg/ l 0,03± 0,25± 0,03± 0,03± 0,03± 0,09± 0,33± 0,32± 0,25± 2,0 mg/ l
0,001 0,003 0,001 0,001 0,001 0,003 0,023 0,013 0,001
HCO 3 549± 512± 835± 850± 887± 887± 809± 882± 548± 350 mg/ l
mg/ l 3,179 7,218 8,000 8,000 3,179 1,898 4,000 4,333 6,988

194
 ANEXA 5. COMPOZIŢIA CHIMICĂ A SEDIMENTELOR SUBACVATICE
Tabelul A5.1. Compoziţia chimică a sedimentelor subacvatice ale râului Cogâlnic determinată prin metoda extractului apos, februarie 2005

Punctele de prelevare a mostrelor

Indicii chimici or. Cimişlia

Bogdanovca
or Hânceşti

s. Gradişte

Râul s.
Afluent Râu amonte Albia Râul Râul Afluent aval
mg-ecv/100g amonte de de oraş veche amonte Aval de
(%) oraş de fabrica fabrică

pH-ul 7,5 7,6 8,0 7,7 7,7 7,8 7,5 7,5 7,7
Mineralizarea 0,086 0,141 0,238 0,227 0,222 0,180 0,208 0,253 0,206
%
HCO3- 0,40 0,52 0,74 0,51 0,55 0,72 0,37 0,39 0,43
0,024 0,032 0,045 0,031 0,033 0,044 0,022 0,024 0,026
Cl- 0,48 0,38 1,36 0,49 0,88 0,38 0,34 0,61 0,39
0,017 0,013 0,048 0,017 0,031 0,013 0,012 0,022 0,014
SO42- 0,40 1,12 1,45 2,26 1,84 1,43 2,28 2,71 2,13
0,019 0,054 0,070 0,108 0,088 0,068 0,109 0,130 0,102
Na++K+ 0,56 1,09 2,35 2,13 2,17 1,91 2,09 2,44 2,26
0,013 0,025 0,054 0,049 0,050 0,044 0,048 0,056 0,052
Ca2+ 0,50 0,80 0,91 1,07 0,85 0,43 0,80 0,71 0,46
0,010 0,016 0,018 0,021 0,017 0,009 0,016 0,014 0,009
Mg2+ 0,22 0,13 0,29 0,16 0,25 0,20 0,10 0,56 0,23
0,003 0,001 0,03 0,001 0,003 0,002 0,001 0,007 0,003

195
 Tabelul A 5.2. Compoziţia chimică a sedimentelor subacvatice ale râului Cogâlnic determinată prin metoda extractului apos, mai 2005

Punctele de prelevare a mostrelor

Indicii chimici or Cimişlia

Bogdanovca
or. Hânceşti

s. Gradişte

Râul s.
Afluent Râu amonte Albia Râul Râul Afluent aval
mg-ecv/100g amonte de de oraş veche amonte Aval de
(%) oraş de fabrica fabrică

pH-ul 8,02 8,20 8,35 8,25 8,30 8,45 8,10 8,35 8,20
Mineralizarea 0,090 0,074 0,169 0,158 0,352 0,068 0,061 0,218 0,113
%
HCO3- 0,30 0,39 0,47 0.47 0.52 0,36 0,26 0,76 0,41
0,018 0,024 0,029 0,029 0,032 0,022 0,016 0,046 0,025
CO32- - - 0,03 - 0,03 0,05 - 0,05 -
- - 0,001 - 0,001 0,003 - 0.003 -
Cl- 0,35 0,23 1,15 0,96 1,16 0,36 0,29 0,40 0,35
0,012 0,008 0,040 0,033 0,041 0,013 0,010 0,014 0,012
SO42- 0,69 0,47 0,95 0,93 1,16 0,26 0,39 1,90 0,92
0,033 0,022 0,046 0,045 0,056 0,012 0,019 0,091 0,044
Na++K+ 0,83 0,35 1,78 1,78 2,00 0,22 0,17 2,00 0,70
0,019 0,008 0,041 0,041 0,046 0,005 0,004 0,046 0,016
Ca2+ 0,38 0,39 0,37 0,39 0,81 0,46 0,34 0,71 0,50
0,007 0,008 0,007 0,008 0,016 0,009 0,007 0,014 0,010
Mg2+ 0,13 0,36 0,46 0,18 0,16 0,29 0,44 0,34 0,47
0,001 0,004 0,005 0,002 0,002 0,004 0,005 0,004 0,006

196
 Tabelul A 5.3. Compoziţia chimică a sedimentelor subacvatice ale râului Cogâlnic determinată prin metoda extractului apos, august 2005

Punctele de prelevare a mostrelor

Indicii chimici Or. Cimişlia

Bogdanovca
or Hânceşti

s. Gradişte

Râul s.
Afluent Râu amonte Albia Râul Râul Afluent aval
mg-ecv/100g amonte de de oraş veche amonte Aval de
(%) oraş de fabrica fabrică

pH-ul 8,10 8,25 8,60 8,35 8,50 8,35 8,20 8,45 8,30
Mineralizarea 0,096 0,128 0,233 0,121 0,230 0,129 0,143 0,268 0,152
%
HCO3- 0,47 0,55 0,87 0,67 0,72 0,66 0,46 0,76 0,60
0,029 0,033 0,053 0,041 0,044 0,040 0,028 0,046 0,036
CO32- - - 0,09 0,05 0,09 0,05 - 0,05 -
- - 0,003 0,001 0,003 0,001 - 0,001 -
Cl- 0,44 0,34 1,12 0,46 1,02 0,54 0,49 0,58 0,49
0,015 0,047 0,039 0,016 0,036 0,019 0,017 0,020 0,017
SO42- 0,53 0,48 1,42 0,58 1,59 0,68 1,20 2,53 1,15
0,025 0,023 0,068 0,028 0,076 0,033 0,058 0,121 0,055
Na++K+ 0,53 0,45 1,82 0,84 2,11 0,53 0,57 2,09 0,87
0,012 0,010 0,042 0,019 0,048 0,012 0,013 0,048 0,020
Ca2+ 0,62 0,52 1,09 0,64 0,99 1,06 1,10 1,34 0,95
0,012 0,010 0,022 0,013 0,020 0,021 0,022 0,027 0,019
Mg2+ 0,29 0,40 0,50 0,23 0,23 0,29 0,48 0,44 0,42
0,003 0,005 0,006 0,003 0,003 0,003 0,005 0,005 0,005

197
 Tabelul A 5.4. Compoziţia chimică a sedimentelor subacvatice ale râului Cogâlnic determinată prin metoda extractului apos, noiembrie 2005

Punctele de prelevare a mostrelor

Indicii chimici or Cimişlia

Bogdanovca
or Hânceşti

s. Gradişte

Râul s.
Afluent Râu amonte Albia Râul Râul Afluent aval
mg-ecv/100g amonte de de oraş veche amonte Aval de
(%) oraş de fabrica fabrică

pH-ul 7,90 8,10 8,32 8,20 8,35 8,32 8,20 8,30 8,15
Mineralizarea 0,106 0,136 0,295 0,197 0,258 0,180 0,192 0,233 0,107
%
HCO3- 0,36 0,48 0,62 0,58 0,92 0,52 0,70 0,82 0,36
0,022 0,029 0,037 0,035 0,056 0,032 0,043 0,050 0,022
CO32- - - - - 0,02 - - - -
- - - - 0,001 - - - -
Cl- 0,04 0,08 0,64 0,15 0,23 0,10 0,28 0,42 0,04
0,001 0,003 0,022 0,005 0,008 0,004 0,010 0,015 0,001
SO42- 1,12 1,35 3,08 2,04 2,47 1,86 1,73 2,12 1,09
0,054 0,065 0,148 0,097 0,118 0,089 0,083 0,102 0,052
Na++K+ 0,52 0,91 1,90 1,87 2,22 1,96 1,84 1,98 1,17
0,012 0,021 0,044 0,043 0,051 0,045 0,042 0,045 0,027
Ca2+ 0,64 0,68 1,89 0,78 0,92 0,38 0,44 0,62 0,16
0,013 0,014 0,037 0,016 0,018 0,008 0,009 0,012 0,003
Mg2+ 0,36 0,32 0,55 0,12 0,50 0,14 0,43 0,76 0,16
0,004 0,004 0,007 0,001 0,006 0,002 0,005 0,009 0,002

198
 ANEXA 6. COMPONENŢA FLORISTICĂ A ALGOFLOREI R. COGÂLNIC
Tabelul A 6.1 Lista speciilor de alge identificate în apele r. Cogâlnic în anii 2004-2005
Anul, lunile Anul 2004 Anul 2005
Speciile s
Cyanophyta II III IV V VI VII VIII IX X XI XII II V VIII XI i

1. Synechocystis minuscula + - + - - + + - - + - + - + -
Woronich.
2. S. parvula Perf. + + - + - + - - - - - + + + -

3. S. salinaWisl. - + + - + + - - + + - + - - +

4. Synechococcus cedrorum - - - - + - - - - - - - - - -
Sauv.
5. S. elongatus Näg - - + + + + + + + + - - - + +

6. Dactylococcopsis acicularis - + + + - - - - - + - - + - -
Lemm.
7. D. elenkinii Roll. - - + - - + - - - + - - - + -

8. *D. planctonica Teiling. + - + - - - - - - - - - - - -

9. D. raphidioides Hansg - - - - - - - + + + - - - - +

10. Holopedia irregularis Lagerh - - + - - + + + + - - - + - -

11. Merismopedia glauca Ehr. - - - - - - - - - - + - - - -

12. M. minima G.Beck - - - + - - + - - - + - + - -

13. M. tenuissima Lemm. - + + + + - + - - - - - + + - β-α

2,45

199
14. Merismopedia sp. - - - - - - + - - - + - - + -

15. Microcystis aeruginosa Kütz. - - - - + + + - - - - - - + - β

1,75
16. M. pulverea Wood. - - - + + - + - - - - - - + - o- β
1,6
17. Gloeocapsa minor Kütz. - - - + + + + + + - - - - - -

18. G. minuta (Kütz.) Hollerb - - - + + + - - - - - - - + - o

1,2
19. G. turgida Kütz. - - - + + + - - - - - - - - - o
1,0
20. Coelosphaerium pusillum - - + - - - - - - - - - - + -
van Goor.
21. Gomphosphaeria lacustris - - - - - - + - - - - - - - -
Chod.
22. Pleurocapsa aurantiaca Geitl. - + - - - - - - - - - - - - -

23. P. minor Hanrg. + + - - - - - - - - - - - - -

24. Nostoc linkia Roth. + + - - - - + + + + + + - - + β

2,0
25. Anabaena elliptica Lemm. - - - - - - - - - - + + - - -

26. A. flos-aguae Lyngb. - + + + + + + + + - + - + - + p

2,0
27. A. spiroides Kleb. var. + + - - - - - + + - + - - + - o-β
Spiroides 1,35
28. A. spiroides f. ucraϊnica + - - - - - - - - + + - - - -
Schrorb.
29. A. variabilis Kütz. - + - - - - - - - - - - - - -

30. Anabaenopsis arnoldii Aptek. - - - - + - - + - - - - - - -

200
31. A. elenkinii V. Miller. + - - - - - - + + + + - - - +

32. Aphanizomenon flos-aquae - - - - - - - - + - - - - - + β

Ralfs. 1,7
33. Tolypotrix byssoidea Berk. - - - - - - - - - + + - - - -

34. Oscillatoria agardhii Gom. + + + + + + + - + + - + - + - β

2,2
35. O. amphibia Ag. + + + + + + + + + + - + - + + β
1,75
36. O. amphigranulata van Goor. + - + + + - + - - + - + - - +

37. O.amoena Kütz. - - + + + + + - - - + - + + -

38. O. animalis Ag. - - - + + + + + + + - + + + +

39. O. boryana Ag. - - - - - - + - - - - - - - -

40. O. brevis Kütz. + + + - - - + + + + - - + + - α

3,0
41. O. chalybea Mert. - - - + + + + + + + - + - + - α
3,0
42. O. formosa Bory. + + + - + + - - - + - - + + - α
3,1
43. O. geminata Menegh. - + - - - - - - - - - + - - -

44. O. guttulata van Goor. + - - - - - - - - - - - - - -

45. O. irrigua Kütz. - + + + - + + + - - - - + + -

46. O. jenensis G. Schmid. - - - - + + + - - - - - - + -

47. *O. neglecta Lemm. - - - - + + + - - - - - - + -

201
48. O. ornata (Kütz.) f.planctonica - - - - - - + + - - - - - + -
Elenk.
49. O. planctonica Wołosz. + + + + + + + + + + + + + + + β

50. O quadripunctulata Brühl et - - - + + + - - - - - - - - -

Biswas.
51. O. Redekei van. Goor. + + + + + + + + + + + + - + + β –o
1,6
52. O. sancta Kütz. + - - - - - - - - - - - - + -

53. O. schroeteri Hansg. - - - - - - - - - - - - - - +

54. O. simplicissima Gom. + + - - - + + - - - + + + - + α

2,7
55. O. tenuis Ag. + - + + + + + + - - - + - - - α-β
2,8
56. Oscillatoria sp - - - + + + + - + + - + - + +

57. Spirulina laxa Smith. - - - - + - + - - - - - - - -

58. S. laxissima G. S. West. + + + - - - + + + - + - - - +

59. S. major Kütz. - + - - - - + + - - - - - + -

60. S. subtilissima Kütz. - - - + + - - - - - - + - - -

61. Romeria elegans Wołosz. + + - - + - + + + - - - + + -

62. R. gracilis Koszw. - - - - - - - - - - + - - - -

63. R. leopoliensis Racib. - - - - - - - - - + + - + - + o- β

1,5
64. Phormidium corium Ag. - + - - - - - - - - - + - - -

202
65. Ph. Fragile Menegh. + - - + + + + + + - - + + - -

66. Ph. molle Kütz. + + - - + + + + - - + + - + + β –α

1,95
67. Lyngbya confervoides Ag. - - - - - - - - - - - + - - -

68. L. contorta Lemm. - - - - + + + - - - + - - - -

69. L. major Menegh. - - - - + + + - - - - - - - -

70. Schizothrix coriacea Kütz. - + - - - - - - - - - + - - -

71. Sch. fragilis Kütz. + - - - - - - + + + + - - + +

72. Sch. lamyi Gom. - - - - - - - - - - + + - - +

73. Sch. lardacea Ces. + - - - - - - - - - - - - - -

Chrysophyta
74. Malomonas acaroides Perty. - - + + - - + + - - - - - + - β
1,8
75. M. caudata Iwan. - + - - - - + - - - - - - + - o
1,2
Bacillariophyta
76. Melosira italica Kütz. - - - + + + + + + - - - - + + o- β
1,6
77. M. scabrosa Østr. - - - + - - + - - - - - - - -

78. Melosira sp. - - - + + + + - + - - - + - -

79. Cyclotella comta Ehr. - - + + - - - - - - - - + - - o

1,15

203
80. C. kuetzingiana Thwait. + + + + + + + + + + + + + + + β
2,0
81. C. melosiroides Kirch. - - - + + - - - - - - - + - -

82. C. meneghiniana Kütz. + + + + + + + + + + + + + + + α- β

2,6
83. C. stelligera Grun. - - + + - - + + + - - - - - -

84. Stephanodiscus astraea (Ehr.) - - - - - - + - - - - - - - - β

Grun 1,4
85. Diatoma anceps Ehr. - - - + + + + + - - - - + - - o
0,6
86. D. elongatum Lyngb. - - - - + + + - + - - - - - + β –o
1,5
87. Fragilaria brevistriata Grun. - - - + + - - - - - - - + + - o

88. F. crotonensis Kitt. - + - + - - - - - - - - - - - β –o

1,4
89. F. intermedia Grun. - - + - + + - - - - - - - - -

90. Synedra acus Kütz. var. acus - + + + + + + + + + - - + + + β

1,85
91. S. acus var. radians Kütz. - - + + + + + - - - - - - - - o

92. S. ulna (Nitzsch.) Ehr. var. + + + + + + + + + + + + + + + β

ulna 1,95
93. S. ulna var amphirhynchus - - + + + + + - + - - - - + -
(Ehr.) Grun
94. Cocconeis disculus Schum. - - - + + + + + + + + - + + + β
var. disculus
95. C. disculus var. diminuta Pant. - - - + - - - - - - - - + - - x-o
0,5
96. C. pediculus Ehr. - - + + + + + + + - - - + - - β
1,75

204
97. C. placentula Ehr. + + - - - - + - - + + - + - - β
1,35
98. Achnanthes conspicua A. - - - - - - - - - - - - + + + o-α
Mayer.
99. A. hauckiana Grun. var. - + + + + + + - + + + - - + +
hauckiana
100. A. hauckiana var. rostrata - - - - - + + - - - - - + - -
Schulz.
101. A. lanceolata var. rostrata + + + + + + + + + + + + + + - x-β
Hust. 0,75
102. A. minutissima Kütz. - - - + - - - - - - - - - - - β
1,45
103. A. taeniata Grun. - - - + - - - - - - - - + - -

104. Rhoicosphenia curvata - + + + + + - + + + + - + + + β

(Kütz.) Grun. 1,85
105. Anomoeoneis - + + - + + - + - + + - - + + β- α
sphaerophora Küdz. var. 1,6
sphaerophora
106. A. sphaerophora var - + - - + - - - + + - - - - -
sculpta O. Müll.
107. Navicula anglica Ralfs. - - + + + - + - + + - - - + -

108. N. cryptocephala Kütz. - + + + + - + - + + + + + + + α

2,7
109. N. cuspidata Kütz.. - + - - - + + - - - - - + + - β- α
2,6
110. N. diluviana Krasske. - - - + + + - - + - - - + - + o

111. N. exigua Greg. - - - - - + - - - + - - - - - 2,3

112. N. forcipata Grèv. - + + + + - + + + - - - + + +

205
113. N. halophila Grun. f. - + - - - - - + + - - - - + -
halophila
114. N.halophila f. subcapitata - - - - + - - - - - - + - + -
Østr.
115. N. hungarica Grun. var. - - - + + + + - + - - - - + - β
hungarica 2,0
116. N. hungarica var. capitata + + + + + + + + + + + - + + + β –α
Cl. 2,4
117. N. lacustris Greg. + - - - - - - - - + + + - - - o

118. N. lanceolata (Ag.) Kütz. - - - - - + + + - - + - + - - o

119. N. minuscula Grun. - - - - - + + - - - - - + - - β –α

120. N. mutica Kütz. + + + - - - - - - - - - + - - o- β

121. N. oblonga Kütz. - - - - - - - - - - - - + - - o- β

1,5
122. N peregrina Ehr. - - - - - - - - - - - - + - - o

123. N. placentula Ehr. f. + + - + + + + + + + + + + + + α- β

placentula
124. * N. placentula var. - + - - - - - - - - - - - - -
jenisseyensis Grun.
125. N. placentula f. rostrata + + - + + + + + + - - + - + -
Mayer.
126. N. pupula Kütz. + + + - - - + - + + - + + + + β
2,2
127. N. pusilla W.Sm. + + + + + + + + + + - - + + +

128. N. pygmaea Kütz.. + + - - - - + + + - - - + + - α

2,7
129. N. reinhardtii Grun. - - - - + - - - - - - - - - - α- β

206
130. N. rhynchocephala Kütz. + + + + + + + + + + + + + + + α
2,7
131. N. tuscula (Ehr.) Grun. - - - - - - - - - + + + - - -

132. N. viridula Kütz. + + + + - - - - - - - - - + + α

2,8
133. N. vulpina Kütz. + + + + + + + + + + + + + + +

134. Caloneis amphisbaena + + + + + + + + + + + + + + + β–α

Bory. 2,35
135. C. silicula Ehr. - - - - - + - - - - - - + - - o- β
1,5
136. Gyrosigma acuminatum + + + + + + + + + + - + + + + β
(Kütz.) Rabenh 2,2
137. G. kuetzingii Grun. - - - - + - + - + - - - - - -

138. G. spenceri var nodiferum + - - - - - - - - - - + - - - o- β

Grun. 1,7
139. Amphora robusta Greg. - - - - + + - - + + - - - - -

140. Cymbella lanceolata Ehr. - + + + + - - + + + - - + + - β

1,9
141. C. prostrata Berk. - - - - - + + + - - - - - + - β
2,0
142. C. tumida Bréb. - - - + - + + - - + - - + - -

143. Cymbella sp. - - + + - - - - - - - - + - -

144. Gomphonema lanceolatum - - - + - - - - - + + - - + + β

Ehr.
145. G. olivaceum Lyngb. - - + + + + + + + + - - + + + β
1,85
146. G. parvulum Kütz.. - - - - + + - - - - - - - - - β
1,95

207
147. G. quadripunctatum (Østr.) - - + - + + - - + + + - - - -
Wisl.
148. Gomphonema sp. - - + + - - - - - - - - + - -

149. Epithemia turgida Ehr. - - - - - + + - - - - - + - - β

2,0
150. Hantzschia amhioxys - + + + + + + + + + + - + + + β
(Ehr.) Grun 2,9
151. H. amhioxys f. capitata - + + - + - - - - + - - - + + α
Müll. 2,9
152. *H. amhioxys var. compacta - - - - - - + + + + - - - + +
Hust.
153. Nitzschia acicularis W. - - + + - - + - - - - - - - + α
Sm. var. acicularis 2,7
154. N. acuminata W. Sm. - + + - - - - - + + - - - - - β

155. N. acuta Hantzsch. - - + - - - - - - - - - - - -

156. N. amphibia Grun. var. - - - + + - - - - - - - + - - β-α

amphibia
157. N. angustataW. Sm. - - - - - - - - + + - - - - - α
2,9
158. N. closterium (Ehr.) W. - - - - + - - - - - - - + - -
Sm.
159. N. communis (Rabenh.) - - + + + + + - - + - - + - -
var. minuta Bleisch.
160. N. fasciculata Grun. - - - - - - - - - - - - - + -

161. N. filiformis Hust. + - - + - - - - + - - + + - - α- β

162. N. fonticula (Grun.) var. - - - - - - + - - - - - - - -

debilis Kütz.
163. N.frustulum Kütz. - - - + + + + + + + - - + + - β

208
164. N. hantzschiana Rabenh. + + - + + - + + + - - - + - - o
1,15
165. N. hungarica Grun. + + + + + + + + + + + + + + + α
2,9
166. N. kützingiana Hilse. - - + + + + + + + - - - + + + β

167. N linearis W. Sm. - + + - - - - - + + + - - - + o-β

1,5
168. N. longissima (Breb.) var. - - - - - + + - + - - - - - -
reversa W. Sm.
169. *N. longissima var. parva - + - - - - - - - - - - - - -
V. H.
170. N. palea Kütz. - - + - - - + - - - - - + + - α
2,75
171. N. parvula Lewis. - - - - - - + - + - - - - - - β
2,0
172. N. sigma (Kütz.) W. Sm. - - - - - - - - + + + - - - -

173. N. sigmoidea (Ehr.) W. - + - - - - - + + + + - + + - β

Sm. 2,0
174. N. tryblionella Hantzsch. + + + + + + + + + + + + + + - α
Var. tryblionella 2,7
175. N. tryblionella var. + + + + - + - + + + + + - + +
levidensis (W. Sm.) Grun.
176. N. vermicularis (Kutz.) - - - + - - - - - - - - - - - β
Grun. 2,3
177. Cymatopleura solea (Bréb.) + + + + + + + + + + + - + + - β
W. Sm. 2,35
178. *Surirella angustata Kütz.. - + - - - - - - + + - + - - - β
2,25
179. S. biseriata Breb. var. + + + + + + + + + + - + + + - β
biseriata 2,0

209
180. S. biseriata var bifrons + + - - - - - + + + - - + - -
Ehr.
181. S. biseriata var constricta - + + + - - + + - - - + - - - β
Grun.
182. S. gracilis ( W. Sm.) Grun. - + - + - - + - - - - - + - -

183. *S. lanceolata f. rostrata + + - - - - - - + + + - - - +

A. Maier.
184. S. linearis W.Sm. var. + - + + - - - - - - - + + - - β
linearis 2,2
185. S linearis var constricta - - - - - - - - - - - + - - - β
Ehr.
186. S. ovalis Bréb. + + + + + + + + + + + + + + +

187. S. ovata Kütz. var. ovata + + + + + + + + + - + + + + + β

1,85
188. S. ovata var. pseudopinnata - - - + + + + - + - - - - + +
A. Mayer. Mauer.
189. S. ovata var. salina W.Sm. - - + + + - - - - - - - - - -

190. S. peisonis Pant. + - - + + - + + + + + + + - +

191. S. pussila Shesh. - - + - - - + - - - - - - - -

192. S. robusta (Ehr. )var. - - + + - - - - - - - - - - - β

splendida( Ehr.) 1,85
193. S. striatula Turp. - - - + - - + - - - - - + - -

Xanthophyta
194. Gloeochloris plantonica - - + - - - - - - + + - - - +
Pasch.
195. *Tetraedriella subglobosa - - + - - - - - - - - - - - -
Pasch.

210
196. Centritractus belonophorus - - + - - - - - + + - - - - + o-β
Lemm. 1,5
Euglenophyta
197. Trachelomonas allia Drez. - - - - - - - - - - + - - - -

198. T. amphora Swir. - - + - - - + - - - - - - - -

199. Trachelomonas - - + - + + + - - - - - + - -
asymmetrica I. Kissel.
200. T. crebea Kellicott. - - + - - - - - - - - - + + -

201. T. dubia Swir. - - + - - - - - - - - - - + -

202. T. dubia f. lata Defl. + - + - - - - - - - - - - - -

203. T. hispida Perty. - - - - + + + + - - - - + + - β

2,0
204. T. horrida Palmer. - - + - + - - - - - - - - + -

205. T. intermedia Dang. - - + + + - - + + - - - - + +

206. T. nigra Swir. - - + + + + + + - + - - + - -

207. T. oblonga Lemm. - + - + + + + + + + - - + + - β

2,0
208. T. planctonica Swir. - - + + + + + - + - - - - + - β –o
1,65
209. T. rotunda Swir. - - + + + + + + + - - - + - -

210. T. superba Swir. - - + + - + + - - - - - + - -

211. Strombomonas acuminata - - + - + + + - - - - - - - - β

var. Acuminata Schmard. 2,0

211
212. S. acuminata var verrucosa - - + - + + - + + + - - - - -
Teod.
213. S. borysteniensis Roll. - - + + - - + + - - - - - - -

214. S. fluviatilis Lemm. - - - - - - - - - - - - - + - β

2,0
215. S. gibberosa Playf. - - + + + + + + + + - - - - -

216. S. Incurva Busch. - - - - + + + + - - - - - + -

217. S. longicauda Swir. - - + + + + + + - - - - - + -

218. Euglena acus Ehr. - + + + + + + - - + + - + + + β

2,0
219. E. bucharica I. Kissel. + - - - - - - + + - + + - - -

220. E. caudata (Hübner.) var. - - - - + + + + - - - - + - - p- α

minor Defl. 3,15
221. E. convoluta Korsch. + - - - - - + - - - - + - - - o
0,8
222. E. deses Ehr. - - - - + + + - - - - - - + - P
4,65
223. E. gaumei All. et Lef. - - - - - - - - - - - + - - - β
2,0
224. E.geniculata Duj. - + - - - - - - - - - - + - - β
3,5
225. E. gracilis Klebs. - - + - - - - - - - - - - - - o-α
0,95
226. E. hiemalis Matv. + - - - - - - - - - + - - - - β
2,0
227. E. limnophila Lemm. var. - - - - + + + - - - - - - + - o –β
limnophila 1,5
228. *E. limnophila var. minor - - - - - - - - - - - - - + -
Drez.

212
229. E.limnophila + - + - - - - - - - - - - + -
var.swirenkoi Arnoldi.
230. E. mesnilii Defl. et Dust. - - + - - - - - - - - - - - - o
0,8
231. E. minima France. - - + + - - - - - - - - + - - o
1,2
232. E. oblonga Schmitz. - - - - + + - - - - - - + + + β
2,0
233. E. oxyuris Schmardo. var - - + + + + + + + + + + + + + β
oxyuris 2,5
234. E. oxyuris var. major - - + + - - - - - + + + - + -
Woronich.
235. E. polimorpha Dang. - + + + + + + + - - - + + + - α
3,0
236. E. pavlovskoѐnsis Elenk. - - - - + + + - - - - - + + -
et Poljansk.
237. E. proxima Dang. - - - - - - + - - - - - - + - α
3,45
238. E. sanguinea Ehr. - + + + + + + + + + - - + + + β
2,0
239. *E. spirogyra var. torta - + - - + + + - - - - - - + - β
Prijm. 1,95
240. E. Texta Duj. - + - + + + + + + + + - + - - β
2,25
241. E. viridis Ehr. var. viridis - - + + + + + + + - - - + + - p-α
4,5
242. E. viridis f. salina Popova. - - + - - - - - - - - - - - -

243. Euglena sp. - - - - - + + - + + + + - - -

244. Lepocinclis autumnalis + + + - + + + - + - - - + - -

Chu.

213
245. *L. elongata Swir. - - - - + + + - - - - - + - -

246. L. fusiformis Carter. var. - + - - + + + + - - - - + + - β

Fusiformis 2,0
247. *L. fusiformis var. - + - - + + + - - - - - - - -
amphirhyncha Nyg.
248. L. lata Roll. - - - - - - - - - - - - - + -
249. L. ovum Ehr. var ovum - - - + + + - + + - - + - + - α-β
2,7
250. L. ovum var. palatina - - - - - - - - - - - - + - -
Lemm.
251. L. playfairiana Defl. - + + + + + - + + - - + - - - β
2,0
252. L. steinii Lemm. - - - - - - + - - - - - - + - β
2,0
253. L. taurica P. Christ. - - - - + - - - - - - + + - -

254. L. teres Schmitz. - - - + - + + + + - - - + - -

255. Lepocinclis sp. - - - + + + - - - - - - + + -

256. Monomorphina pyrum Ehr. - + + + + + + + + - - - + + - β

2,0
257. M. splendens Pochm. - + + + + + + - - + + - - + -

258. Phacus caudatus Hübner. - - - - + + + - - - - - + + - β

var. caudatus 2,2
259. Ph.caudatus var tenuis - - - - + + + + + - + - - - -
Swir.
260. Ph. curvicauda Swir. - - - - - + + + - - - - - + -

261. Ph. longicauda Ehr. - + - + + + + - + + - - - + - β-α

2,6

214
262. Ph. monilatus Stokes. - + + - - - - - - - - - - - -

263. Ph. orbicularis Hübner. var. - - + - - + - - - - - - + - - β

communis Popova. 2,0
264. Ph. ovalis Woronich. - - - + + - + - - - - - + - -

265. Ph. parvulus Klebs. + + + + + - - - - - - + - - - β

2,0
266. Ph. pleuronectes Duj. var. - - + + + + + - - - - - + + - β
pleuronectes 2,0
267. Ph. pleuronectes var. - - + + + + + + - - - - + + -
hyalinus Klebs.
268. Ph. pusilla Lemm. - - - - - - + + - - - - - - +

269. Ph. Scujae Skv. - + - - - + + + + - - + - + -

270. Phacus sp. - - - + + - + - - - - + + - -

271. Astasia breviciliata (Matv.) - - - - - + - + - - - - - - -

Chlorophyta
Cl. Volvococcophyceae
272. Chlamydomonas globosa - - - + + + + + + - - - - - -
Snow.
273. Ch. monadina Stein. var + - + - + + - - - - + - + + + β
monadina 2,2
274. *Ch. monadina var. - - + + + + + - + - + - - - -
charcowiensis Korsch.
275. Ch. neglecta Korsch. - - + - - - - - - - - - - - -

276. Ch. oblonga Anach. + - + + - - - - - - - - + - -

277. Ch. reinhardii Dang. - + - - + + + - - - - - - - - α

3,15

215
278. Carteria globosa Korsch. - - - - - - - - - - - - - - +

279. C. pallida Korsch. - - - - + + + - - - - - - + + p

280. Eudorina elegans Ehr. - - + + + + + + + - - - - - - β

2,65
281. Pandorina charkowiensis - - + - - - - - - - - - - - -
Korsch.
282. P. morum (Müll.) Bory - - + + + + + - - - - - - - - β
2,0
Cl. Chlorococcophyceae

283. Chlorococcum infusionum - - + - + + - + - - - - - - -

Schrank.
284. *Actinochloris sphaerica - - - - - - - - - + - - - - -
Korsch.
285. *Lobococcus incisus - - - - + + + - - - - - - + +
Reisigl.
286. Dictyochloris globosa - - - + - - - - - - - - - - -
Korsch.
287. Lambertia sp. - + + + + + - - - - - - + - -

288. Schroideria robusta - + + + + + - - - - - - - + -

Korsch.
289. Sch. setigera (Schröd.) - - + + + - - - + - - - - - - β
Lemm.
290. Sch. spiralis Printz. - + - - + + + + + - - - - - - β

291. Treubaria crassispina - - + + + + - + + - - - + - -

G.M.Smith
292. T. setigera Arch. - - + + + + - - - - - - + - -

293. T. triappendiculata Bern. - - + - - - + - - - - - - - -

216
294. Pediastrum boryanum - - + - - + + - - - + - - + - β
Menegh. 1,85
295. P. duplex Meyen. - - - - - - - - - - - - - + - β
1,7
296. P. simplex Meyen. - - - - + - - + - - - - - + -

297. P. tetras Ehr. var tetras - - - + + + + - - - - - - + - β

1,75
298. Pediastrum sp. - - - - + + + - - - - - - + -

299. Golenkinia radiata Chod. _ _ _ + + + + _ _ _ _ _ + + _

300. *Golenkiniopsis parvula - - + + - - - - + + - - - - -

(Woronich.) Korsch.
301. G. solitaria Korsch. - - - - + - + + - - - - - + -

302. Micractinium quadrisetum - + + + + - - - + - - - - + +

Lemm.
303. M. pusillum Fr. - - + - - - - - + + - - + - - β
2,0
304. Dictyosphaerium - - - - + - - - - - - - - - - β
ehrenbergianum Näg. 2,0
305. D. granulatum Hind. - + - - + + + + + + - - - - -

306. D. pulchellum Wood. - + - + + + + + + - - - + + - β

2,15
307. D. simplex Korschik. - - + + + + + + + + + - - + +

308. Eutetramorus fottii Hind. - - + - + + + + - - - - - - -

(Coenococcus fottii Hind.)
309. *E. tetrasporus Kom. + - - - - - - - + + + + - - -

310. Coenocystis reniformis - - + + + + + - + - - - - - +

Korsch.

217
311. *Siderocelis sphaerica Hind. - - - - - - - - - - + - - - -

312. Chlorella vulgaris Beyer. - + - - - - - - - - - - - - - p- α

3,6
313. Tetraѐdron. incus Teil. - - - - - + + - - - - - - - -

314. *T. longispinum Defl. - - - - - - + - - - - - - - -

315. T. minimum (A. Br.) - + + + + + + + - - + - - - - β

Hansg. var minimum 2,15
316. *T. muticum Hansg. - - + - - + + - - - - - - - -

317. *T. trigonum Näg. - + + + - - - - - - - - + - -

318. *Siderocystopsis fusca - - + - - - - + - - - - - + -

Korsch.
319. Langerheimia - - + - - - - - - - - - - - + β
wratislaviensis Schröd. 2,0
320. *Granulocistopsis coronata + - - - - - - - + - - - - - -
Lemm.
321. Closteriopsis acicularis - - + + + + + - - - - - + + -
G.M.Smith.
322. C. longissima Lemm. - - + + + + + - + + - - + + -

323. Monoraphidium arcuatum - + + - + + + - + + + + - + -

Hind.
324. M. contortum (Thur.) Kom. - + + + + + + + + + + + + + +

325. M. irregulare G.M. Smith. - + - - + + + - + - - - + + -

326. M. komarkovae Nyg. - - + + - + + + + - - + - - -

327. M. minutum (Näg.) Kom. - - + + + + + + + - + - + + +

218
328. *M. tortile (W. et G. S. - - - - - - + - - - - - - - -
West.) Kom. – Legn.
329. Kirchneriella obesta - + + + + + + + + + - + + - - β
(West.) Schmid. 2,0
330. K. irregularis Korsch. - - + - - - - - - - - - - - -

331. Kirchneriella sp. - - - - - - - - - - - + - - -

332. Ankistrodesmus acicularis - + + + + + + + + - - + + + - β

Korsch. 2,0
333. *A. gracilis Korsch. - - - - + - - - - - - - - - -

334. *A. septatus Chod. - - - + - - - - - - - - - - -

335. Ankistrodesmus sp1. - - + - + + + - - - - - - + -

336. Ankistrodesmus sp2. - - + + - - - - - - - - - - -

337. Hyaloraphidium arcuatum + + + + + + + + + + + - + + +

Korsch.
338. H. contortum Pasch. var. + + + + - + + + + + + + + + +
contortum
339. H. contortum var - + - - - - - - + + + + + + +
tenuissimum Korsch.
340. H. rectum Korsch. - - - - - - - - + + + - - - +

341. Coelastrum microporum - + + + + + + + + + + - + + - β

Näg. 2,0
342. Actinastrum hantzschii - + + + + + + + + + + - + + - β
Lagerh. var. hantzschii 2,0
343. A. hantzschii var. subtile - + + + - - - - - - - - - - -
Wołosz.
344. Actinastrum sp. - - - - + - - - - - - - - - -

219
345. Pseudotetrastrum - - - - - - - - - - - - + - -
punctatum Schmidle.
346. *Crucigenia emarginata (W. - - + - - - - - - - - - - - -
et. W) Schmid.
347. C. fenestrata (Scmidle) - - + - - + - - + - - - + - -
Schimdle
348. C. quadrata Morren. - - + - - - - - - - - - - - -

349. C. tetrapedia Kirchn. - - - - - + - - - - - - - + - o- β

1,75
350. Tetrastrum elegans Plyf. - - - - - - - - - - - - + - -

351. T. glabrum (Roll) Ahlstr. - + - - - - - - - - - - - - -

Et Tiff.
352. T.staurogeniaeforme - + + + + + + + + - + - - - - β
Schroed. 2,2
353. *T. hortobágyi Hajdu. - - + - - - - - - - + - - + -

354. T. triacanthum Korsch. - - + + - - + + + - - - - - -

355. *T. wisconsiensis G.M. - + + - - - - - - - - - - - -

Smith.
356. Didymocystis planctonica - - + + + + + + + + + - - + -
Korsch.
357. Scenedesmus acuminatus + + + + + + + + + + + + + + + β
Lagerh. var acuminatus 2,2
358. S. acutus Meyen. - - + + + + + + + - + + + + - β

359. Scenedesmus apiculatus - - + - - - - - - - - - - - -

(W. et G.S. West) Chodat
360. S. arcuatus Lemm. - - - - - + - - - - - - - - - β
1,8
361. S. bicaudatus (Hansg.) - - + + + - + - - - + - + - -

220
 Chod.

362. S. costatus Schmid. - - - - - - - + - - - - - - -

363. S denticulatus (Lagherh.) - - - + + + + + + - - - + - - β

2,0
364. *S. disciformis (Chod.) Fott - - - + - - - - - - - - - - -
et Kom.
365. S. ellipticus Corda. - - + - + + + - - - - - - - - β

366. S. falcatus Chod. - - + + + - - - - - - - - + - β

367. S.granulatus W. et G. S. - - + - - - - - - - - - - - - β
West.
368. S. gutwinskii Chod. - - + - - + - - + + - - - + -

369. S. intermedius Chod. - - - + + + - - - - - - - - - β

370. S. quadricauda Turp. var. + + + + + + + + + + + + + + + β

quadricauda 2,0
371. S. quadricauda var - - + - - - - - - - - - - - -
helveticus Chod.
372. *S. quadrispina Khord. - - - - - - - - - - - - - + -

373. S. lefevrii Defl. - - + - + - - - - - - - - - -

374. S. obliquus (Turp.) Kütz. - - + + + - - - - + + - + + + β

2,3
375. S. opoliensis P. Ritcht. - - + - + + - - + + - - - - - β
2,0
376. S. spinosus Chod. - - + - - - - - + - - - + - - o- β

377. Scenedesmus sp. - - - - + - - - - - - - - + -

221
 378. Cladophora fracta Hauk - - + + + + + + + + - - + + + β
2,2
379. Cladophora glomerata L - - + + + + + + + + - - - + + β
1,65
380. Enteromorfa intestinalis - + + + + + + + + + - - + + + α-β
(L.) Link 2,6
Cl. Conjugatophyceae - + + - - - - - - - - - - - - α
381. Closterium acerosum 2,8
(Schrank) Ehr.
382. C. phahidermum Ehr. - + + - - - - - - - - - + - -

383. C. venus Kütz. - - - + + + + - - - - - + - -

384. Cosmarium formosulum - - - - - + + + - - - - - + - β

Hoff. 2,0
385. Cosmarium sp. + + + + - + + - + - - - - + +

Macrofitele
Lemna minor L. - - + + + + + + + - - - + + + β

Potamogeton crispus L. - - - + + + + + + - - - + + +

s- saprobitatea algei (valenţa saprobică); i- indicele de saprobitate; + este depistată alga; - nu este depistată alga; *- specii de alge noi pentru R.
Moldova.

222
ANEXA 7. ACTE DE IMPLEMENTARE
Act de implementare A 7.1.

223
Act de implementare A 7.2.

224
 DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnata, declar pe proprie răspundere că materialele prezentate în teza de doctorat, se

referă la propriile activităţi şi realizări, în caz contrar urmând să suport consecinţele, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.

Numele de familie, prenumele Trofim Alina

Semnãtura
Data

225
 CURRICULUM VITAE

Numele şi prenumele: Trofim Alina

Locul şi data naşterii: or. Cimişlia, 08.10.1979
Cetăţenia: Republica Moldova
Adresa domiciliu: Chişinău MD-2044, str. M.Sadoveanu 2/5 ap.65
Adresa serviciu: Chişinău MD-2009, str. Cogâlnicianu 65
Telefon: 57 75 31
Studii de învăţământ superior universitar:
1999-2002 - Universitatea de Stat din Tiraspol, Facultatea de Biologie şi Chimie,
specialitatea „ Biologie şi Chimie”.
Studii de master:
2002-2003 - Universitatea de Stat din Tiraspol, Facultatea de Biologie şi Chimie,
specialitatea „ Biologie”.
Studii de doctorat:
2004-2007 – Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Biologie și Pedologie, Catedra de
Ecologie, Botanică și Șilvicultură, specialitatea „Ecologie”.
Activitatea profesională:
2007-până în prezent - cercetător ştiinţific LCS „Algologie”, Departamentul de cercetare şi
inovare.”Ştiinţele ale Vieţii”, USM.
Domeniul de interes ştiinţific:
Ecologie, algologie, hidrobiologie
Participări la proiecte ştiinţifice naţionale şi internaţionale:
Elaborarea tehnologiilor de obţinere a biomasei algale ieftine prin utilizarea în calitate de
mediu nutritiv a apelor reziduale – naţional, aplicativ (2008-2009).
Studierea funcţionării ecosistemelor naturale şi artificiale în scopul valorificării lor
durabile, conservării biodiversităţii, şi obţinerii produselor alimentare nonpoluante şi
preparatelor medicamentoase-naţional, fundamental (2006-2010).
Elaborarea tehnologiilor de selectare şi cultivare dirijată a tulpinelor de alge producătoare
de principii biologic active şi utilizarea biomasei algale (2011 - 2014).

Participări la foruri ştiinţifice internaţionale:

Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională „Probleme actuale ale

226
microbiologiei şi biotehnologiei” (Chişinău, 2009);
Simpozionul ştiinţific internaţional ,,Conservarea diversităţii plantelor’’ consacrat
aniversării a 60-a de la fondarea Grădinii Botanice (Institut) a AŞM (Chişinău, 2010).
Simpozionul ştiinţific internaţional ,,Conservarea diversităţii plantelor in situ şi ex
situ’’(Iaşi, România, 2008, 2011).
11-ая научная конференция Сахаровские чтения 2011 г. Экологические проблемы
ХХI века. 19-20 мая 2011 г. Г. Минск, Р. Белoрусь,
Conferinţa ştiinţifică internaţională ”Creşterea impactului cercetării şi dezvoltarea
capacităţii de inovare”- 65 ani USM., Chişinău 2011
Международнaя научно-практической конференции Pontus Euxinus по проблемам
водных экосистем, посвящѐнной 140-летию Института биологии южных морей
Национальной Академии Наук Украины, Севастополь 2011.
4-ая Международнaя Конференция - Актуальные проблемы современной
альгологии. Киев 2012,Украина

Lucrări ştiinţifice publicate: 24, dintre care:

Articole în reviste recenzate, inclusiv fără coautori: 10;
Materiale ale comunicărilor ştiinţifice: 14;
Cunoaşterea limbelor: româna, rusa- fluent; franceza- bine
Premii şi menţiuni:
Diplomă de excelenţă la conferinţa internaţională, „Международнaя научно-
практической конференции Pontus Euxinus по проблемам водных экосистем,
посвящѐнной 140-летию Института биологии южных морей Национальной
Академии Наук Украины”, Sevastopol (2011)
Date de contact:
Alina Trofim, cercetător ştiinţific, Laboratorul de cercetări ştiinţifice ,,Algologie’’,
Universitatea de Stat din Moldova
MD 2009, str. M. Kogălniceanu, bir. 402.
Tel.: +373 (22) 57 77 53
e-mail: alinatrofim@yahoo.com

227
228