Metodele psihologiei muncii

Metodele de analiză şi diagnostic specifice psihologiei muncii sunt: studiultimpilor şi al mişcărilor, lista
de control (check-list), metoda incidentului critic, analizaerorilor, schema de organizare om-maşină,
schema de organizare spaţială, analizalegăturilor, schema procesului şi diagrama secvenţelor
operaţionale.

a.Studiul timpilor şi al mişcărilor , metodă aparţinând studiului muncii, sefoloseşte mai ales în analiza
şi diagnoza activităţilor manuale şi mecanizate în scopulsimplificării acestor activităţi. Această metodă
serveşte la amenajarea posturilor demuncă, organizarea şi redistribuirea mişcărilor pe membrele
superioare şi inferioare,eliminarea mişcărilor inutile, definirea sarcinilor operatorilor etc.Metoda se
bazează pe principiile descopunerii mişcărilor complexe în mişcărielementare şi măsurarea duratei
acestora.Spre deosebire de întemeietorii metodei (F. Gilberth, F. Tylor şi B.M. Barnes)care făceau
abstracţie de factorul intelectual, studierea timpilor şi a mişcărilor trebuie săţină seama de interacţiunea
dintre componentele senzoriale, intelectuale şi motorii.J.M. Faverge (1972) consideră ca neconcludentă
descompunerea operaţiilor demuncă în secvenţe elementare care sunt conştientizate de către operator
numai în fazaformării deprinderilor şi de aceea recomandă analiza mişcărilor reunite în
blocurioperaţionale care corespund mai bine realităţilor acţionale.

b. Lista de control , (check-list) conţine seturi de întrebări, elaborate de analist, înmod similar
chestionarului, cu ajutorul cărora se evaluează gradul de adecvare acomponentelor sistemului
psihosociotehnic cu itemii stabiliţi.Această metodă este utilizată mai frecvent în perioadele incipiente
ale proiectăriiechipamentului sau a activităţii pe post, constituind un ghid în analiza muncii, stabilind
gradul de adecvare a sistemului (proiectat sau în curs de proiectare) la cerinţeleoperatorului,
amenajarea locului de muncă şi adaptarea operatorului pe post, respectareasecvenţelor operaţionale în
îndeplinirea sarcinilor de muncă etc.Check-list-ul nu serveşte la rezolvarea problemelor, ci la
evidenţierea acestoracuprinzând, de obicei, următoarele probleme:

•spaţiul de muncă (masa de lucru, scaunele, dulapurile de haine, scule,semifabricate, produse finite
etc.);

•echipamentul tehnic (numărul, denumirea, amplasarea etc.);

•dispozitivele informaţionale şi de comandă (modul lor de amplasare);

•fazele şi operaţiile de muncă (mişcările necesare efectuării lor, tempoul, ritmuletc.);

•solicitările fizice în timpul muncii (poziţia corpului, a membrelor, solicitări staticeşi dinamice);

•solicitările psihice în timpul muncii (senzoriale, de gândire, temperamentale,caracteriologice etc.);

•riscurile de boli profesionale şi accidente de muncă;

•modul de organizare a muncii (programul, orele de lucru, munca în schimburi, pauzele, organizarea pe
formaţii de lucru, relaţiile ierarhice şi de colaborare etc.).

c.Metoda incidentului critic, elaborată de J.L. Flanegan (1954), identificăcomportamentele esenţiale

sau cazurile semnificative ale activităţii operatorului uman pe post.Semnificaţia incidentului critic nu
este de împrejurare nefavorabilă sau conflictede muncă, ci relevă aspectele pozitive şi negative ale
activităţii profesionale studiate.Pentru aceasta, incidentul trebuie să fie observabil, să i se poată studia
cauzele şi efectele,să exprime scopuri sau intenţii clare, să fie cazuri extreme, generatoare de succes
saueşec, în raport cu scopurile generale ale activităţii analizate (Muchielli, 1975).Utilizarea metodei
presupune mai multe etape:

•definirea scopului, determinarea posturilor de muncă şi alegerea persoanelor lacare se aplică;

•colectarea datelor corespunzătoare scopului;

•analiza şi prelucrarea datelor;

•verificarea rezultatelor analizei prin elaborarea şi aplicarea pe operatoriexperimentaţi şi începători a

unor probe – prin simulare – care să cuprindă, pe cât posibil, toate tipurile de incidente identificate.

d. Analiza erorilor -permite diferenţierea factorilor de muncă din punctul devedere al probabilităţilor
de succes sau eşec în îndeplinirea sarcinilor de muncă.Cunoaşterea erorilor are implicaţii în amenajarea
posturilor de muncă, în repartizareafuncţiilor personalului şi între acesta şi maşină, în pregătirea
profesională etc.În general, prin eroare se înţelege o abatere de la normă, regulă, procedeu, şi preluată
de către maşină şi sistem. Ea are întotdeauna efect enegativ asupra performanţei postului şi uneori chiar
asupra sistemului psihosociotehnic.Consecinţele erorilor pot fi: rebuturi, incidente, accidente de muncă.
Erorile pot ficonsecinţa executării unei acţiuni incorect formulate, nereuşita în îndeplinirea unei

acţiuni cerute, efectuarea unei acţiuni în afara fazei operaţionale sau realizarea uneiacţiuni necerute.În
analiza erorilor trebuie să se pornească de la greşeala finală şi se merge înapoi pe fluxul procesului
tehnologic pentru identificarea condiţiilor intermediare, cauzelor posibile şi cauzelor reale, definindu-se
erorile, clasificându-le cu precizarea surselor deeroare şi a căilor de reducere a acestora.Un caz
particular al metodei analizei erorilor îl constituie analiza rebuturilor carese ocupă de o consecinţă
specifică a erorilor, de reperele greşit realizate.În analiza rebuturilor trebuie precizate denumirea lor,
făcută o descriere a moduluide producere, precum şi stabilirea agentului responsabil ce poate fi
operatorul uman,materia primă, echipamentul tehnic sau condiţiile de mediu.În cazul că sursa rebutării
este operatorul uman, pot exista diferite cauze, deexemplu: necunoaşterea seriei de mişcări necesare
efectuării operaţiilor de muncă, acţiuni precipitate, neatenţie, aprecierea greşită a distanţelor şi a
dimensiunilor, mişcărinecoordonate, indisciplină, efort fizic excesiv etc.

e.Schema de organizare om-maşină -este o metodă de descriere mai detaliată asistemului

psihosociotehnic. Variabilele urmărite sunt: relaţia informaţii-acţiuni cutrecere prin operator şi sarcina
atribuită operatorului.În prima categorie de date se includ: maşina, intrări, ieşiri, operatorul,
informaţiirelative la echipament, acţiuni asupra maşinilor.În cea de-a doua categorie de date sunt
urmărite cerinţele sarcinii operatorului,dintre care menţionăm: fizice – deplasări, efort static şi dinamic,
poziţia impusă demaşină; recepţionarea informaţiei; de tratare a informaţiei; de cunoştinţe.Datele
obţinute prin această metodă servesc la organizarea şi sructurarea metodeide observare a activităţii.

f.Schema de organizare spaţială -completează analiza prin reprezentareaamplasării reale a elementelor

sistemului. Legăturile dintre componentele fizice şi celeumane ale sistemului sunt redate prin săgeţi care
pot fi codificate (cifre, litere, grosime),stabilind astfel fie gradul de importanţă al canalului informaţional,
fie frecvenţa utilizăriilui.Combinată şi cu alte metode, schema organizării spaţiale a elementelor
componente ale sistemului poate releva aspecte ale organizării locului de muncă.

g. Analiza legăturilor exprimă în termeni statistici relaţiile dintre componentelesistemului

psihosociotehnic. Evaluarea legăturilor se face după frecvenţa lor (cu ajutorulmetodei observării) şi după
importanţa lor prin acordarea de punctaje fiecărei legături înfuncţie de importanţa ei în sistem.Această
metodă evidenţiază gradul de utilizare a echipamentului tehnic precum şigradul de încărcare a activităţii
operatorului, pe o anumită zonă şi într-o anumită unitatede timp. Ea este utilă în organizarea locurilor
de muncă, în dimensionarea spaţiilor demuncă şi în amplasarea elementelor componente în sistemul
psihosociotehnic.

h.Schema procesuluieste o metodă cu ajutorul căreia sunt identificate fazele procesului de producţie şi
succesiunea operaţiilor de muncă.În acest caz, informaţiile sunt prezentate prin diagrame bloc de
funcţionare care pun în evidenţă sisteme, subsisteme şi operaţii cu specificarea echipamentului necesar
şia personalului de execuţie şi diagrame de circuit , care localizează funcţional operaţiile şispecifică
relaţiile în cadrul grupei funcţionale, relaţiile dintre grupele funcţionale, precumşi relaţiile dintre
componentele umane şi cele mecanice ale sistemului.

i.Analiza secvenţială , realizată sub formă de grafic, pune în evidenţă diferite fazeşi operaţii în
transmiterea informaţiei. Cu ajutorul acesteia se poate ameliora ordinea dedesfăşurare a operaţiilor, se
pot elimina operaţiile inutile şi introduce operaţii noi.Metoda are două variante: diagrama Kurke şi
organigrama.Diagrama secvenţelor operaţionale sau metoda Kurke este o diagramă a fluxuluidecizie –
acţiune permiţând codificarea simultană a operaţiilor echipamentului. Aceastaserveşte la stabilirea
secvenţelor operaţionale, descrierea rezultatului logic al fiecăreisecvenţe din succesiunea decizie –
acţiune, evaluarea proiectării locurilor şi operaţiilor demuncă.Se operează cu simboluri (figuri
geometrice) care fiecare semnifică o anumităsecvenţă operaţională (hexagonul – decizia operatorului;
pătratul – acţiune; triunghiul – informaţia transmisă; cercul – informaţia recepţionată).

Organigrama este reprezentarea structurii organizatorice a unui sistem, operaţiilefiind înscrise în căsuţe
care sunt aranjate în ordinea desfăşurării acestora.Această reprezentare grafică este frecvent utilizată
pentru exprimarea structuriiorganizatorice a societăţilor comerciale.Metodele de analiză şi diagnoză
specifice psihologiei muncii sunt folosite înfuncţie de obiectul investigaţiei, având o arie mai restrânsă
de aplicabilitate decâtmetodele generale ale psihologiei sau cele preluate din alte domenii ştiinţifice.Din
acest motiv am prezentat numai elemente esenţiale ale acestor metode,urmând ca psihologul practician
să se exerseze în folosirea lor în măsura în care unele dinacestea îi vor fi necesare în activitatea practică.