Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Admin Medicamentelor
Admin Medicamentelor
n
t
i
b
i
o
t 1.Administrarea medicamentelor lichide pe cale orală / siropul..........................................................2
i 2 Administrarea medicamentelor solide pe cale orală / capsule ampicilina.........................................3
c 3.Tehnica administrarii supozitoarelor.................................................................................................4
e 4.Tehnica administrarii unguentelor pe cale rectala.............................................................................6
5.Tehnica dministrarii medicamentelor prin microclisma....................................................................7
i 6.Tehnica dministrarii medicamentelor prin clisma picatura cu picatura.............................................8
n 7.Tehnica administrarii medicamentelor prin inhalatie........................................................................9
t 8.Tehnica administrarii de medicamente prin aerosoli.......................................................................10
r 9.Tehnica administrarii de medicamente prin pulverizare/atomizor..................................................11
a 10.Tehnica administrarii O2...............................................................................................................12
v 11.Tehnica badijonajului bucal...........................................................................................................14
e 12.Tehnica administrarii med lichide pe suprafata tegumentelor.......................................................15
n 13.Tehnica administrarii medicamentelor prin pudraj........................................................................15
o 14.Tehnica administrarii unguentelor si pastelor pe suprafata tegumentelor.....................................16
a 15.Tehnica instilatiei nazale...............................................................................................................17
s 16.Tehnica instlatiei oculare...............................................................................................................18
e 17.Tehnica instilatiei auriculare..........................................................................................................19
18.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa conjunctivala.......................................................21
s 19.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa auriculara............................................................22
u 20.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa nazala..................................................................23
n 21.Tehnica aplicarii tampoanelor vaginale.........................................................................................23
t 22.Tehnica aplicarii globulelor vaginale............................................................................................24
23.Tehnica administrarii medicamentelor prin sonda nazogastrica....................................................24
m 24.Tehnica administrarii medicamentelor prin stoma gastrica...........................................................26
e 25.Tehnica aspirarii medicamentelor din fiola...................................................................................27
d 26.Tehnica aspirarii continutului flaconului inchis cu dop de cauciuc...............................................28
o 27.Tehnica dizolvarii pulberilor.........................................................................................................28
it
c_ 28.Tehnica efectuarii IDR la Tuberculina...........................................................................................29
aa 29.Tehnica testarii la penicilina(antibiotic)........................................................................................31
m 30.Tehnica administrarii insulinei prin injectie sc..............................................................................32
d 31.Tehnica administrarii de heparina prin injectie sc.........................................................................34
em
n 32.Tehnica administrarii parenterale a solutiilor uleioase(algocalminul)..........................................35
i 33.Tehnica administrarii solutiilor coloidale(peniciline retard).........................................................36
tn
ei *PENICILINE RETARD...............................................................................................................37
*RETARPEN............................................................................................................................37
s *MOLDAMIN..........................................................................................................................38
at
n 34.Tenica administrarii antibioticelor im............................................................................................39
r 35.Tehnica administrarii cortizonului pe cale iv................................................................................40
ta
i/ 36.Tehnica administrarii nitroglicerinei(sublingual)..........................................................................42
b 37.Tehnica administrarii medicamentelor pe cale bucala(faringosept)..............................................42
# 38.tehnica administrarii antibioticelor pe cale iv(branula).................................................................43
ii
o 39.Tehnica administrarii medicamentelor prin spray-uri nazale........................................................47
x 40.Particularitati in tehnica administrarii medicamentelor pe cale orala la copii..............................48
tz
iz *tehnica spalarii mainilor...............................................................................................................50
c1 *OXACILINA...............................................................................................................................51
eS *ALGOCALMINUL.....................................................................................................................52
*FRAXIPARINA...........................................................................................................................53
9 *CORTIZONUL.......................................................................................................................53
p
z
r1
o
l
iX
em
cV
t
Cortizon acetat, fiole..........................................................................................................................53
Prospect..........................................................................................................................................53
II Compozitie.................................................................................................................................54
Forma de prezentare.......................................................................................................................54
II Hidrocortizon hemisuccinat, solutie injectabila...........................................................................54
Prospect..........................................................................................................................................54
*ASEPSIA SI ANTISEPSIA.........................................................................................................55
Lichidele. Se măsoară doza unică cu paharul, în cazul siropurilor, uleiurilor, apelor minerale şi emulsiilor.
Mixturile, soluţiile şi emulsiile se pot măsura şi cu linguriţa. Tincturile, extractele se dozează cu pipeta sau
sticla picurătoare. Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi
pacientul bea ceaiul sau apa.
2 Administrarea medicamentelor solide pe cale orală / capsule
ampicilina
Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul
mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.
Administrarea medicamentelor pe cale orală are ca scop obţinerea efectelor locale sau generale ale
medicamentelor.
Efectele locale sunt:
- Favorizează cicatrizarea leziunilor mucoasei digestive;
- Protejează mucoasa gastro-intestinală
- Înlocuieşte fermenţii digestivi, secreţia gastrică în cazul lipsei acestora.
- Dezinfectează tubul digestiv
Efecte generale:
- Medicamentele absorbite la nivelul mucoasei digestive pătrund în sânge şi apoi acţionează asupra
unor organe, sisteme şi aparate.
Contraindicaţii:
- Medicamentul este inactivat de secreţiile digestive
- Medicamentul prezintă proprietăţi iritative asupra mucoasei gastrice
- Pacientul refuză medicamentul
- Se impune o acţiune promptă a medicamentelor
- Medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă
Medicamentele solide, în special tabletele şi drajeurile, se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare.
Tabletele care se resorb (topesc) la nivelul mucoasei sublinguale se aşează sub limbă.
Pulberile divizate în caşete sau capsule cerate (tetraciclina): se înmoaie întâi caşeta în apă şi se aşează pe
limbă pentru a putea fi înghiţită. Granulele se măsoară cu linguriţa. Unele pulberi se dizolvă în apă, ceai şi
apoi se administrează sub formă de soluţii (ex. smecta). Înaintea administrării se verifică medicamentele.
Ceaiurile medicinale se prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active.
Mixturile se agită înainte de a le administra. Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin
diluare cu apă, ceaiuri sau sirop.
Comprimatele nu se manipulează direct cu mâna după scoaterea din ambalajul lor. Nu se administrează
tablete sau drajeuri copiilor sub vârsta de doi ani.
Ampicilina Compozitie
Ampicilina este capul de serie al grupului aminopenicilinelor, din care mai fac parte:
• hetacilina
• metampicilina
• talampicilina
• epicilina
• amoxicilina
Un singur compus este superior ampicilinei dintre cei mentionati anterior: amoxicilina.
O capsula contine 0,500 g ampicilina anhidra sub forma de ampicilina trihidrat.
Capsule de 250 si 500 miligrame
Ampicilina este o penicilina cu un spectru largit fata de penicilina G, cu activitate extinsa pe bacili
gram negativi aerobi.
Pe langa germenii cu sensibilitate la penicilina, ampicilina mai poate fi activa pe:
• enterococ rezistent la penicilina
• bacil tific
• salmonella
• unele tulpini de Klebsiella si Proteus
• Haemophilus influenzae
Contraindicatii
Alergie la peniciline (se investigheaza sensibilitatea); mononucleoza infectioasa se administreaza cu
prudenta la alergici si la insuficienta renala (doze mici); nu se asociaza cu Alupurinol (risc crescut
de reactii cutanate). Administrata la mame care alapteaza se elimina prin secretia lactata si poate
favoriza candidoza si diaree la sugari.
Reactii adverse
Relativ frecvent reactii alergice: prurit, eruptii cutanate (caracteristice fiind eruptiile eritematoase
maculopapuloase ce apar la mai mult de 7 zile dupa debutul tratamentului), urticarie, edem
angioneurotic, febra, foarte rar soc anafilactic, la bolnavii cu insuficienta renala, hiperuricemie sau
mononucleoza infectioasa, ampicilina provoaca frecvent (60%) eruptii cutanate (posibil de natura
toxica), uneori diaree, vome, dureri abdominale
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Medicamentele, prescrise
- Mănuşi de cauciuc
- Comprese, tampoane
- Pense porttampon, spatulă
- Material pentru protecţia patului
- Tavă sau carucior pentru medicamente
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Informaţi pacientul asupra efectului medicamentului
- Explicaţi pacientului metodele de administrare a medicamentelor:
- Informaţi pacientul asupra senzaţiilor pe care le poatle simţi
- Informaţi asupra eventualelor alergii
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi intimitatea
- Asiguraţi poziţia adecvată in funcţie de zona pe care urmează să se aplice medicamentul
- Sfătuiţi pacientul să stea relaxat
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Pregatiţi materialele pe o tavă sau un cărucior
- Verificaţi recomandarea medicală
- Identificaţi pacientul; identificaţi eventualele leziuni care contraindică administrarea
- Asiguraţi intimitatea
- Aşezaţi pacientul in poziţie adecvată
- Spălaţi mainile
- Imbrăcaţi mănuşi de cauciuc
a) Aplicarea unguentelor şi alifiilor
- Scoateţi medicamentul din tub prin apăsare sau din cutie cu ajutorul spatulei
1,Unguentul rectal se aplică de preferinţă după defecaţie si in urma unei atente toalete locale. .
În general durata tratamentului este de câteva zile. Pentru aplicarea profundă se utilizează canula
înşurubată la extremitatea tubului. Se introduce canula cât mai adânc în anus şi se presează tubul
retrăgând lent canula
2,Se aplica pe deget o cantitate mica de unguent (similara unei boabe de mazare), se
intinde pe zona anala si se trece de sfincterul anal prin apasare cu varful degetului
pentru invingerea rezistentei musculare. Inaintea aplicarii in rect, canula existenta ar
trebui rasucita in tub. In cazul proceselor inflamatorii severe si deci foarte dureroase, se
recomanda totusi ca la inceput si pentru utilizarea interna a unguentului sa se faca tot cu
ajutorul degetului.
INGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă
- Observaţi eventualele reacţii locale
- Instruiţi pacientul/familia dacă este nevoie de continuarea tratamentului la
domiciliu
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Puneţi medicamentele in locul de păstrare şi asiguraţi-vă că există condiţii adecvate
- Indepărtaţi compresele, tampoanele folosite
- Spălaţi măinile
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Data, ora, medicamentul, modul de administrare, numele nursei
- Orice observaţie legală de starea pacientului, aspectul local al tegumentelor
- Reacţia pacientului la procedură
- Ce a invăţat pacientul din informaţiile furnizate
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Medicamentele au fost administrate fără incidente
- Pacientul exprimă stare de confort, nu acuză reacţii neplăcute
- Pacientul este cooperant şi demonstrează inţelegerea informaţiilor primite
Rezultate nedorite /Ce faceţi ?
- Pacientul acuză efectuarea cu brutalitate a manevrelor
- Liniştiţi pacientul (vă cereţi scuze şi explicaţi, dacă este cazul, că manevra in sine poate fi
dureroasă)
- Pacientul acuza senzatii nepl cute: usturime, inţepături
Nebulizatorul poate fi folosit de catre pacienti de toate varstele (inclusiv de copii mici) aflati in stari
clinice diferite, iar dozele de o medicament pot fi usor individualizate. Cu ajutorul nebulizatorului
se pot administra chiar si combinatii de mai multe substante active.
Principalele dezavantaje (comparativ cu inhalerele) sunt timpul mai lung necesar utilizarii si
dimensiunile care il fac mai greu portabil.Indiferent de tipul de dispozitiv indicat pentru
administrarea medicatiei pe cale respiratorie, pacientul trebuie sa cunoasca exact modul de utilizare
a acestuia.
Tinand cont ca aceeasi substanta activa poate fi conditionata pentru tipuri diverse de dispositive (ex.
salbutamol - inhaler presurizat, salbutamol - solutie pentru nebulizator) la eliberarea prescriptiei
bolnavul trebuie sa primeasca toate informatiile privind tehnica de administrare.
Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale substantelor
terapeutic active conditionate in flacoane speciale, presurizate, care permit eliberarea unei cantitati
determinate (doza) la actionarea declansatorului.
Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate, tranziteaza caile arborelui bronsic si
se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite.
Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir
profund in timpul declansarii dispozitivului, apoi oprirea respiratiei pentru 10-15 secunde,
permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei.
Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca timpul
de tranzit si de retentie al substantei active inhalate. Tehnica in sine nu este complicata, dar impune
sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea dispozitivului.
Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in timpul
administrarii. Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa poata fi
aspirata lent, in timp, pe gura sau pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu o masca).
Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a unor efecte secundare locale, precum candidozele orale
in cazul administrarii corticosteroizilor, dupa administrare, gura se clateste bine cu apa.
Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de administrare este relativ
simplu si binecunoscut, exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare
prealabila si, uneori, chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea corecta a
produsului prescris.
Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau
cronice ale bolilor respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in
acest sens.
Utilizarea flacoanelor presurizate:Cum folosim inhalerele MDI (spray-uri, "puff"-uri):
Se cere bolnavului să tuşească şi să expectoreze.
se agita flaconul si se detaseaza capacul protector;
se expira complet si se apleaca capul putin spre spate;
se fixeaza flaconul la nivelul gurii, cu buzele strans lipite in jurul piesei bucale a
inhalatorului;
Se înclină capul uşor posterior.Expiraţie lentă, profundă.
Inspir profund cu activarea flaconului cu aerosoli păstrând limba apăsată.
flaconul trebuie pozitionat vertical (rasturnat, daca instructiunile din prospect indica astfel);
se apasa dispozitivul in timp ce se inspira profund;
se mentine flaconul la nivelul gurii 10-15 sec., timp in care se stopeaza respiratia;
se indeparteaza flaconul si se respira usor;daca sunt prescrise mai multe doze se asteapta 30-
60 sec. pana la urmatorul "puff";
se clateste gura cu apa
10.Tehnica administrarii O2
Definiţie:
~Corectarea deficitului de oxigen din organism.
~Cantitatea de oxigen utilizată în ţesuturi → 0,3 ml O2 % ml sânge.
→Scop:
~Terapeutic:
oAsigurarea aportului de oxigen necesar.
oCorectarea hipoxiei şi hipercapniei.
oSusţinerea funcţiei respiratorii.
→Indicaţii
:~Anestezie generală.
~Hipoxii:
oHipoxie anemică – prin lipsa hemoglobinei.
oHipoxie hipoxică – prin insuficienţă ventilatorie.
oHipoxie histotoxică – prin blocarea fermenţilor respiratori la nivel celular.
oHipoxie circulatorie – prin tulburări de circulaţie.
~Complicaţii postoperatorii.
~Lăuze.
~ Nou născuţi cu suferinţe respiratorii şi circulatorii.
→Surse de oxigen:
~Staţie centrală de oxigen.
~Microstaţie.
~Bombă de oxigen de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.
→Materiale necesare:
~Sursă de oxigen.
~Reductor de presiune.
~Manometru.
~Barbotor – umidificator (cu apă sau apă cu alcool 1/1).
~Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen.
→Norme de protecţie:
~Fără grăsimi, cârpe grase, mâini unsuroase – pericol de explozie.
~Fără foc deschis în apropierea sursei de oxigen.
~Tubulatura şi aparatura folosită pentru oxigenoterapie – de culoare albastră.
~Se evită lovirea sau bruscarea sursei de oxigen.
→Metode de oxigenoterapie:
~Sondă nazală.
~Cateter nazal.
~Ochelari.
~Mască pentru oxigenoterapie.
~Cort de oxigen.
→Oxigenoterapie prin sondă, cateter nazal sau ochelari:25-45%
nu poate fi utilizat la P cu afectiuni ale mucoasei nazale
este obligatoie dezobstruarea cailor respiratorii
~Se măsoară distanţa de la tragus (lobul urechii) la nară.
~Se introduce sonda sau cateterul (cu orificii laterale) până în faringe, paralele cu
palatul osos şi perpendicular pe buzasuperioară., se umecteaza
~Cateterul nazal se introduce pe nară sau prin pipă Guedel.
~Se fixează sonda cu leucoplast.
~Ochelarii se fixează după urechi şi au două sonde de plastic care pătrund pe nări. Sunt
recomandate la copii şi bolnavi agitaţi.
~Se administrează cu debit de 12 l pe minut
→Oxigenoterapia prin mască: 40-65%
nu se administreaza la P cu arsuri la nivelul fetei
~Masca pentru oxigenoterapie poate fi cu sau fără inhalarea aerului inspirat.
~Se fixează pe faţa pacientului acoperind gura şi nasul.
~Este greu de suportat de către pacient datorită hamului de etanşare.
~Se verifică scurgerea de oxigen şi se fixează debitul la 10-12 l pe minut.
~Se aşează masca pe faţa bolnavului şi se fixează cu curea în jurul capului.
→Oxigenoterapie prin cort:
~Bolnavul respiră într-un spaţiu limitat.
~Concentraţia de oxigen nu trebuie să depăşească 50%.
~Circulaţia aerului este deficitară, ducând la încălzirea bolnavului – necesită răcire cu gheaţă sau
aparate răcitoare.
→Incidente şi accidente:
~Distensie abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag.
~Emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului
asfixie daca se rastoarna recipientul de barbotare si lichidul este impins in caile respiratorii
congestie alveolara
hemoragie intraalveolara
atelectazie-lipsa gazului din alveole datorita colapsului alveolar sauconsolidarii lichidelor
11.Tehnica badijonajului bucal
Badijonarea reprezinta intinderea unei solutii medicamentoase pe suprafata mucoasei bucale, total
sau partial, cu ajutorul unui tampon montat pe porttampon sau a unei spatule linguale sterile
Materiale necesare:
medicaţia
mănuşi
comprese sterile
leucoplast
Administrarea:
se explică procedura de aplicare deoarece majoritatea pacienţilor, după externare, vor continua
să–şi administreze singuri medicamentul.
pacientul este aşezat într-o poziţie confortabilă care să permită accesul la zona care trebuie tratată
se descoperă zona care trebuie tratată. Se verifică, ca mucoasa sau pielea să fie intacte (mai puţin
în cazurile când sunt tratate leziunile pielii, cum ar fii ulcerele) deoarece aplicarea pe pielea cu leziuni
poate determina absorbţia medicamentuoasă sistemică şi iritaţii
dacă este necesar se curăţă pielea de secreţii, cruste, celule moarte sau urmele vechilor aplicaţii
medicamentuoase, apoi se schimbă mănuşile
-Pacientul este informat asupra necesitatii tehnicii
-Se aseaza in pozitie sezand cu capul in hiperextensie
-Se protejeaza lenjeria cu un prosop in jurul gatului
-imbiba tamponul fixat pe pensa sau porttampon in solutia medicamentoasa
-Badijoneaza suprafata care prezinta leziuni sau intreaga mucoasa bucala daca este cazul, in ordinea
inspectarii-fata dorsala a limbii, palatul dur, valul palatin, pilierii anteriori, mucoasa
obrajilor,arcadele dentare,fata interna a buzelor
-solutia medicamentoasa se incalzeste la temperatura corplui
-se evita folosirea aceluiasi tampon pt badijonarea mai multor zone
medicaţia prescrisă
mănuşi
tăviţă renală
Administrarea:
se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie, data expirării
medicamentului, concentraţia
se confirmă identitatea pacientului
se explică procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa şi pentru a-i reduce
anxietatea
se asigură intimitate pacientului
se spală mâinile şi se pun mănuşi
se poziţionează pacientul corect, în funcţie de manevra pe care vrem să o efectuăm.
Administrarea de picături nazale:
pentru a i se administra picături, pacientul trebuie poziţionat culcat cu capul uşor înclinat spre zona
afectată.
se fixează o nară ridicând-o uşor şi aşezând picurătorul exact la orificiul de intrare. Picurătorul se va
îndrepta în sus şi spre linia mediană a nasului, mai degrabă decât în jos pentru ca medicamentul să se
ducă înspre spatele cavităţii nazale nu în gât.
se introduce apoi picurătorul aproximativ 1 cm în nară fără a o atinge şi se adminstrează doza
prescrisă de medicament.
pentru a evita ca medicamentul să curgă afară din nară se indică pacientului să-şi menţină poziţia
încă 5 minute de la administrare şi să respire pe gură, permiţând astfel medicamentului să efectueze
constricţia mucoasei şi să diminueze congestia nazală.
pacientul poate expectora în tăviţă dacă medicamentul a ajuns în gură sau gât.
se va şterge cu o compresă curată excesul de medicament de pe faţa pacientului, dacă este cazul
se va spăla picurătorul cu apă caldă şi va fii lăsat să se usuce, fiind indicat să se folosească doar la
acelaşi pacient.
medicaţia prescrisă
mănuşi
apă caldă sau soluţie normală salină
comprese sterile
pansamente oculare
Pregătirea materialelor:
Administrarea:
compară medicaţia prescrisă de medic cu cea primită de la farmacie
se spală mâinile
ne asigurăm că stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul poate prescrie medicamente şi
doze diferite pentru cei doi ochi
se verifică identitatea pacientului
se va explica procedura pacientului şi i se va asigura intimitatea
se pun manuşile
se îndepărteaza cu blândeţe pansamentele dacă există
se vor curăţa secreţiile întâi în jurul ochiului cu comprese sterile şi apă caldă sau soluţie normal
salină. Apoi, i se cere pacientului să închidă ochiul şi se va curăţa din interior spre exterior cu comprese
sterile diferite pentru fiecare orbită
pentru a îndepărta crustele din jurul ochiului se pot menţine pe ochi comprese umede sterile timp
de 1,2 minute. Se va repeta procedeul până când crustele vor putea fi îndepărtate cu uşurinţă.
pacientul va sta culcat sau şezând, cu capul dat pe spate şi înclinat pe partea cu ochiul afectat
Administrarea medicamentelor prin instilaţii oculare;
se detaşează capacul picurătorului dacă este necesar şi se trage soluţie în pipetă. Se va avea în vedere
să nu se contamineze capătul picurătorului
înaintea administrării se va învăţa pacientul să privească în sus şi în depărtare. Astfel corneea va fi
într-o poziţie care să minimalizeze riscul de a fi atinsă dacă pacientul clipeşte involuntar în timpul
administrării
se poate sprijini mâna cu picurătorul pe fruntea pacientului fără a atinge capătul acestuia, iar cu
cealaltă mână se va trage în jos cu blândeţe pleoapa inferioară şi se va instila medicamentul în sacul
conjunctival
se va evita să se aplice picăturile direct pe globul ocular pentru a nu provoca disconfort pacientului.
dacă se vor adminstra mai multe medicamente , se va astepta cel putin 5 minute între instilări
se vor număra cu atenţie picăturile administrate pentru a nu greşi doza indicată
după administrare se dă drumul cu blândeţe pleoapei inferioare şi se cere pacientului să clipească
pentru distribuirea uniformă a medicamentului administrat
dacă se adminstrează un unguent oftalmic se aplică un strat subţire de-a lungul sacului conjunctival
dinspre interior spre exterior. Se roteşte tubul cu unguent pentru a finaliza aplicarea
după administrare şi eliberarea pleoapei inferioare se cere pacientului să închidă ochii şi să-şi
rotească globii oculari pentru o distributie uniformă a medicamentului
dacă se aplică mai multe unguente oftalmice se va astepta cel putin 10 minute între administrări
picăturile prescrise
sursa de lumină
aplicator cu capătul de bumbac
bol cu apă calduţă
dopuri urechi din bumbac
Pregătirea medicamentelor:
pentru a preveni efectele adverse ce pot apărea la administrarea de instilaţii auriculare prea reci
(vertij, greaţă, durere) se vor pregăti instilaţiile la temperatura camerei fie tinându-le într-un bol cu apă
caldă fie încălzind flaconul în mână, şi se vor testa pe încheietura mâinii înainte de aplicare
dacă se va folosi picurător de sticlă se va verifica integritatea acestuia pentru a nu răni canalul auditiv
Administrarea :
Consideraţii speciale:
Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite afecţiuni, această
sensibilitate creşte, de aceea se recomandă o blândeţe deosebită în efectuarea manevrelor
Se vor spăla mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între aplicaţii dacă se indică
adminstrarea la ambele urechi
Pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu capăt de bumbac
dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber
Dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile
Dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie metoda
corectă de adminstrare
Dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în timpul adminstrării şi
se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul.
Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca: vertij, greaţă,
colecţii, durere etc.
18.Tehnica administrarii unguentelor pe mucoasa
conjunctivala
Medicaţia oculară (picături, unguente) are scop atât diagnostic cât şi terapeutic. Picăturile de ochi pot fi
folosite în timpul examenului oftalmologic pentru a anestezia ochiul, a dilata pupila facilitând
examinarea, a evidenţia corneea pentru examinare. Medicaţia oculară poate de asemenea să fie
folosită pentru lubrefierea ochiului, tratament (glaucom, infecţii oculare), protecţia vederii la nou-
născut, lubrefierea orbitelor pentru introducerea protezelor oculare.
Materiale necesare:
medicaţia prescrisă
mănuşi
apă caldă sau soluţie normală salină
comprese sterile
pansamente oculare
Pregătirea materialelor:
unguentul prescris
sursa de lumină
aplicator cu capătul de bumbac sau tubul cu prelungitor
bol cu apă calduţă
dopuri urechi din bumbac
Pregătirea medicamentelor:
medicamentul prescris
Administrarea :
Consideraţii speciale:
Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite afecţiuni, această
sensibilitate creşte, de aceea se recomandă o blândeţe deosebită în efectuarea manevrelor
Se vor spăla mâinile înainte şi după efectuarea instilaţiilor cât şi între aplicaţii dacă se indică
adminstrarea la ambele urechi
Pentru a preveni rănirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu capăt de bumbac
dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber
Dacă se indică administrare de picături şi unguent, se vor aplica întâi picăturile
Dacă necesită continuarea tratamentului acasă, pacientul trebuie învăţat cu atenţie metoda
corectă de adminstrare
Dacă pacientul prezintă vertij, se vor ridica barele de protecţie ale patului în timpul adminstrării şi
se va evita ridicarea bruscă sau grăbită după terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul.
Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reacţii adverse ca: vertij, greaţă,
colecţii, durere etc.
se deschide recipientul punându-se capacul cu faţa exterioara în jos pentru a se evita
contaminarea suprafeţei interioare a capacului
se aplică apoi crema sau unguentul pe suprafaţa afectată prin mişcări lente,
pentru a evita contaminarea medicamentului se va folosi de fiecare dată altă spatulă pentru a lua
cremă din recipient
Administrare:
P se instruieste psihic si fizic
este indicată administrarea medicaţiei pe cale vaginală, înainte de culcare, pentru ca pacienta să
rămână astfel cât mai mult timp întinsă
se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie
se confirmă identitatea pacientei
se spală mâinile
se explică procedura pacientei şi i se asigură intimitate
se cere pacientei să mictioneze înainte de administrare
pacienta poate fi întrebată dacă doreşte să-şi administreze singură medicamentul. Dacă da, va fi
instruită corespunzător.
pacienta va fi aşezată în poziţie ginecologică dar i se va expune doar perineul
-se introduc valvele vaginale
-preia pensa porttampon in mana dreapta mentinand cu stanga valva vaginala
-preia tamponul in pensa porttampon, apoi toarna solutia medicamentoasa
-introduce tamponul prin lumenul fomat de valvep pana in fundul de sac posterior al vaginului, lasand
sa atarne capetele tifonului, apoi indeparteaza valvele vaginale
-ajuta P sa coboare de pe masa ginecologica si sa mearga la pat
tamponul este confectionat din vata presata, acoperit de tifon, care se prelungeste 20-25cm cu tifon
mişcările de introducere ale medicamentelor intravaginale trebuie să fie iniţial în jos, spre coloana
vertebrală şi apoi în sus şi în spate, spre cervix
medicaţia prescrisă
aleza
seringă specială cu piston de 50-60 ml
comprese
recipient pentru mixarea medicamentelor, dacă este necesar
apă
leucoplast
pensă pentru clampat
tub pentru gastrostomă şi pâlnie, dacă este necesar
Pregătirea materialelor:
lichidele care se administrează trebuie să fie la temperatura camerei. Administrarea de lichide reci pe
sonda nazogastrică poate da crampe abdominale
Administrare:
se verifică medicaţia
se spală mâinile
dacă medicaţia prescrisă este sub formă de tablete aceasta trebuie sfărâmată pentru a putea fi
dizolvată într-un lichid. De preferat să se ceară medicaţie sub formă de lichide de la farmacie pentru a fi
administrată pe această cale
se explică procedura pacientului şi i se asigură intimitate
se confirmă identitatea pacientului
se protejează pacientul cu un prosop pus pe piept
se ridică patul, astfel încât pacientul să stea cu capul uşor ridicat
se clampează sonda şi se ataşează seringa
se declampează sonda şi se aspiră pentru a verifica poziţia sondei
dacă apare lichid gastric, sonda este bine poziţionată (se pot pune câteva picături pe o bandă de
măsurare a pH-ului pentru a fi siguri că este lichid gastric- pH-ul trebuie să fie mai mic de 5)
dacă nu apare lichid gastric, cel mai probabil, sonda este în esofag şi trebuie repoziţionată
dacă se întâlneşte rezistenţă la aspirare se va opri procedura. Rezistenţa la aspirare poate fi cauzată
de o sondă nefuncţională (obstruată, de exemplu) sau de o proastă poziţionare a sondei. De asemenea,
trebuie ştiut că sondele de calibru mic se pot colaba la aspirare
după verificarea poziţiei sondei şi repoziţionarea ei dacă este necesar, se clampează şi se lasă
capătul liber pe comprese
se amestecă medicamentul cu apă sau alt lichid de administrare. Dacă este tabletă, se va verifica că
este suficient de sfărâmat, astfel încât să poată trece fără să obstrueze sonda; dacă este capsulă se va
scoate învelişul şi se va dizolva conţinutul
se amestecă bine medicamentul cu lichidul în care se dizolvă, pentru omogenizare
se reataşează seringa, de data aceasta fără piston şi se declampează sonda
medicamentul preparat se pune în seringă câte puţin şi se controlează rata de curgere, prin
ridicarea sondei lent
dacă medicaţia curge fără probleme, se va adăuga puţin câte puţin, până la terminarea întregii
doze
dacă medicaţia curge greu se va mai dilua, vâscozitatea putând fi unul din motive sau se va opri
procedura, pentru a reverifica poziţia sondei. Nu se va forţa introducerea medicaţiei
se va supraveghea pacientul în timpul administrării. Dacă se observă semne de disconfort se va
opri procedura imediat
după administrarea întregii doze, se va spăla sonda cu 30-50 ml apă pentru a preveni obstruarea
acesteia cu resturile de medicament. La copii se va spăla doar cu 15-20 ml apă
după spălarea sondei se clampează rapid sonda şi se detaşează seringa montându-se un căpăcel în
capătul sondei şi fixând-o într-o poziţie cât mai comodă pentru pacient
se îndepărtează aleza
pacientul este poziţionat pe partea dreaptă, cu capul uşor ridicat, pentru încă 30 de minute de la
administrare. Această poziţie permite buna pătrundere a medicaţiei în stomac şi previne refluxul
gastro-esofagian
Consideraţii speciale:
pentru a preveni administrarea unei cantităţi prea mari de lichide odată (mai mult de 400 ml la
adulţi), se va evita să se adminstreze medicaţia la ora mesei
dacă totuşi trebuie administrată şi medicaţia şi hrana în acelaşi timp, se va administra întâi
medicaţia
dacă sonda nazogastrică este ataşată la o pungă colectoare sau sistem de aspirare, acesta trebuie
oprit şi sonda clampată, cel puţin 30 de minute după administrare
dacă pacientul necesită tratament administrat pe această cale timp îndelungat, va fi învăţat să-şi
adminstreze singur acasă, în mod corect.
medicaţia prescrisă
aleza
seringă specială cu piston de 50-60 ml
comprese
recipient pentru mixarea medicamentelor, dacă este necesar
apă
leucoplast
pensă pentru clampat
tub pentru gastrostomă şi pâlnie, dacă este necesar
Pregătirea materialelor:
lichidele care se administrează trebuie să fie la temperatura camerei. Administrarea de lichide reci
poate da crampe abdominale
Administrare:
se verifică pielea din jurul stomei pentru a observa eventualele iritaţii. Dacă acestea există, va fi
anunţat medicul
se îndepărtează compresele de pe capătul tubului, se ataşează seringa şi se declampează tubul
se introduc aproximativ 10 ml apă pentru a verifica permeabilitatea stomei
dacă apa curge greu sau deloc se va anunţa medicul
se adminstrează medicaţia având grijă să nu se golească seringa de tot, pentru a evita pătrunderea
aerului
după administrare se va spăla cu 50 ml apă
se clampează din nou, se acoperă cu comprese şi se fixează bine cu leucoplast
se poziţionează pacientul pe partea dreaptă, cu capul uşor ridicat pentru încă 30 de minute de la
adminstrare. Această poziţie permite buna pătrundere a medicaţiei în stomac şi previne refluxul gastro-
esofagian
pentru a preveni administrarea unei cantităţi prea mari de lichide odată (mai mult de 400 ml la
adulţi), se va evita să se adminstreze medicaţia la ora mesei
dacă totuşi trebuie administrată şi medicaţia şi hrana în acelaşi timp, se va administra întâi
medicaţia
dacă pacientul necesită tratament administrat pe această cale timp îndelungat, va fi învăţat să-şi
adminstreze singur acasă, în mod corect.
APRECIERE
a) Date obiective
- Revedeti prescriptia medicala
- Obtineti orice informatie despre medicament pentru a vedea daca este eligibila, periculos sau
nesigur
- Stabiliti daca con tinutul fiolei nu este expirat
- Observati fiola pentru claritatea solutiei
b) Date subiective
- Întrebati pacientul despre posibile alergii la medicamente
- Determinati cunoştintele pacientului şi experienta sa în primirea medicatiei injectabile
PREGATIREA MATERIALELOR
- Tava medicala /carucior
- Fiola cu medicamentul prescris
- Prescriptia medicala , prospectul
- Seringa şi acele sterile adecvate medicat iei şi clientului
- Comprese sau tampoane cu alcool
- Recipiente pentru colectarea deşeurilor
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Spa lati-va mâinile
- Bateti uşor gâtul fiolei sau efectuat i o rasucire rapida din articulat ia mâinii în timp ce tineti fiola
vertical
- Luati o mica compresa de tifon cu alcool pentru ruperea gâtului fiolei de-a lungul liniei pretaiate
- Îndepartati capacul de la ac prin tractiune
- Introduceti acul în fiola , cu atentie pentru a nu atinge marginea fiolei
- Aspirati solutia medicamentoasa în cantitatea prescrisa , înclinând uşor fiola
- Eliminati bulele de aer care se formeaz în seringa : recapsulati acul
- Aruncati fiola în containerul special dupa ce mai cititi odata inscriptia
- Spalati-va mâinile
EVALUAREA EFICACITATII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Gâtul fiolei se rupe fara sa se sparga
- Nu se produc leziuni ale mâinilor la deschiderea fiolei
- Pacientul nu are istoric de alergie medicamentoasă
Rezultate nedorite /Ce faceti ?
- Solutia este precipitata , decolorata sau expirata
- Folositi alta fiola
- Cioburile de sticla cad în fiola când gâtul fiolei se sparge la deschidere
- Aruncat fiola
- Folositi alta fiola
- Nursa sufera ta ieturi ale degetelor când încearca sa rupa gâtul fiolei
- Protejati-va înainte
- Pansati-va steril
- Pacientul are istoric de alergie la medicament şi trebuie testat
- Efectuati testul la indicatia şi în prezenta medicului
- Pacientul dezvolta reactii de sensibilizare la testare
- Interveniti conform prescriptiei medicale
Pregătirea echipamentului:
se verifică data de expirare a medicaţiei
se spală mâinile
se alege zona de injectare
se verifică medicaţia să nu fie tulbure sau să nu prezinte alte anomalii
se prepară substanţa dacă aceasta nu vine deja preparată de la farmacie (de exemplu, în testele
alergenice trebuie făcută o diluţie corespunzătoare la indicaţia medicului, pentru a testa sensibilitatea
pacientului la medicamentul respectiv)
Administrare:
Consideraţii speciale:
pacienţii hiperalegenici necesită atenţie sporită, deoarece pot face şoc anafilactic la administrare
de antigeni
nu se recapează acul pentru a evita înţeparea
Testarea tuberculinică este metoda prin care se poate recunoaşte
dacă organismul a suferit sau nu infecţia tuberculoasă. Această metodă se
utilizează în:
Tehnica:
Citirea reacţiei:
Testarea la penicilina
Definiţie:
~Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone în organism, prin intermediul unui ac
ataşat la o seringă , în stratul dermic.
→Scop:
~Explorator – intradermoreacţia.
→Locul de elecţie:
~Faţa anterioară a antebraţului.
~Faţa externă a braţului şi a coapsei.
→Materiale necesare:
~Seringă cu ac scurt, sterile.
~Material general pentru executarea unei injecţii.
~Soluţia medicamentoasă. Penicilina se dizolva in raport de 1ml NaCl/100.000 ui
Se trage o diviziune de solutie-care se dizolva in 10 ml de NaCl
Se respecta paritatea de 1/100
Se citeste la 20-30 min
→Pregătirea bolnavului:
~Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~Se aşează bolnavul în repaus comod – în decubit dorsal.
~Se dezveleşte locul ales.
→Tehnica:
~Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~Se montează seringa şi se aspiră medicamentul (0,1 ml) şi se schimbă acul.
~Se elimină aerul.
~Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă evaporarea.
~Se introduce vârful acului în grosimea pielii, tangenţial pe suprafaţa pielii, cu bizoul în sus, până
dispare orificiul acului complet.
~Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.
~Se injectează lent.
~Se formează o papulă albă de aspectul cojii de portocală de 5-6 mm diametru, o înălţime de 1-2
mm la 0,1 soluţie injectată.
~Se retrage acul fără a aplica tampon la locul puncţiei.
~Se ordonează materialele folosite.
→Incidente şi accidente:
~Revărsat lichidian – când acul a intrat parţial în derm.
~Tumefacţia stratului subcutanat, fără apariţia papulei cu aspect de coajă de portocală când acul a
pătruns prea profund.
~Lipotimie.
~Stare de şoc – în caz de testare a unor alergeni.
~Reacţie intensă la necroza unor porţiuni de tegument din cauza distensiei puternice prin injectarea
de soluţii hipotone.
→Observaţii:
~Nu se face dezinfecţia cu alcool a locului injecţiei dacă se face testare la tuberculină – alcoolul
inactivează tuberculina.
~Pentru anestezie locală injecţie se poate face pe orice suprafaţă a corpului.
~În cazul efectuării testelor alergologice, se pregătesc: Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de
Hidrocortizon, cardiotonice.
Reguli de administrare:
~Preparatul şi doza sunt stabilite de medic.
~Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat.
~Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului.
~Dozele de insulină se măsoară în unităţi.
~Există două tipuri de concentraţii pentru fiecare tip de insulină:
o Insulină cu 40 unităţi / mililitru insulină.
o Insulină cu 100 unităţi / mililitru insulină.
~Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40 , respectiv 100 unităţi de insulină
pe mililitru.
~Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc.
~Injecţie se face cu cca. 15 minute înainte de servirea mesei (funcţie de preparatul de insulină
folosit).
→Caracteristicile insulinei, păstrare şi depozitare.
~Insulina cristalină este limpede, clară, transparentă.
~Insulina în suspensie este tulbure şi trebuie rulată înaintea folosirii până la uniformizarea
lichidului.
~Păstrarea se face la frigider la 40C, ferită de căldură şi lumină.
~Se încălzeşte la temperatura corpului în momentul folosirii.
~Nu se utilizează după expirarea termenului de valabilitate.
→Stabilirea dozei necesare:
~Se fixează o doză individualizată funcţie de:
o Tipul de insulină folosit.
o Numărul de injecţii pe zi.
o Intervalul dintre doze.
o Modificările din alimentaţie.
o Schimbarea programului de activitate.
o Medicaţie complementară.
o Exerciţii fizice, gimnastică.
o Conduită terapeutică postnatală.
→Pregătirea dozei:
~Se spală şi se dezinfectează mâinile.
~Se observă flaconul de insulină – aspect, valabilitate, concentraţie, preparat, cale de administrare.
~Se aspiră în seringă o cantitate de aer egală cu doza de insulină ce trebuie administrată.
~Se puncţionează dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.
~Se introduce aerul sub presiune şi se lasă să curgă liber insulina în seringă până se obţine doza
necesară.
~Se scoate aerul şi se schimbă acul.
~Dacă se folosesc amestecuri de insulină SE RESPECTĂ ORDINEA DE ÎNCĂRCARE ÎN
SERINGĂ RECOMANDATĂ DE MEDIC.
~Amestecul se face înaintea injectării.
~Pentru injectare se pot folosi şi pompe de insulină sau minispike.
→Injectarea insulinei:
~Se dezinfectează locul şi zona înconjurătoare.
~Se lasă să se evapore alcoolul → alcoolul inactivează insulina.
~Se execută pliul cutanat şi se injectează insulina subcutanat.
~Nu se freacă şi nu se masează locul puncţiei
~Se păstrează o distanţă de minim 4 cm de injecţia precedentă.
→Reacţii la insulină:
~Hipoglicemie → nivel scăzut de insulină prin:
o Doză prea mare de insulină.
o Absenţa sau întârzierea meselor.
o Exerciţii fizice şi activitate în exces.
o Boală infecţioasă.
o Tulburări de tranzit.
o Schimbarea necesarului de insulină a pacientului.
o Boli endocrine.
o Interacţiuni cu alte medicamente hipoglicemiante.
o Consum de alcool.
~ Semnele hipoglicemiei:
o apar brusc.
o Transpiraţii, tulburări de somn.
o Ameţeală.
o Anxitate.
o Palpitaţii.
o Vedere neclară – în ceaţă.
o Tremurături.
o Vorbire neclară.
o Foame.
o Stare depresivă.
o Agitaţie, iritabilitate.
o Senzaţie de furnicături în mâini.
o Mişcări nesigure.
o Delir.
o Cefalee.
o Modificări comportamentale.
o Diabeticul trebuie să aibă asupra sa cuburi de zahăr sau bomboane sau tablete de glucoză.
o Pacienţii inconştienţi vor primi glucoză pe cale intravenoasă.
Definiţie:
~Anticoagulante sunt substanţele care prin administrare măresc timpul de coagulare a sângelui.
→Scop:
~Profilactic.
o Când pericolul trombozelor este evident → în profilaxia trombozelor venoase, emboliilor
postoperatorii, intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine.
~Terapeutic.
o Împiedică coagularea sângelui intravascular.
oSe face tratament anticoagulant în tromboflebite, flebotromboze, infarct de miocard, şoc endotoxic
unde apare coagulopatia de consum.
→Forma de prezentare:
~Heparină → cu acţiune promptă, dar de scurtă durată. Fiole, flacoane cu Heparină calcică sau
sodică (absorbţie mai lentă). Heparină lipocalcică cu administrare orală.
→Heparina:
~Se dezinfectează locul injecţiei.
~Se execută injecţie subcutanată sau intravenoasă.
~Efectul dispare în câteva ore.
Reguli de administrare:
~Doza şi ritmul de administrare este stabilit de medic.
~Pentru Heparină controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell.
~Pentru controlul tratamentului cuTrombostop se determină , la început zilnic, timpul Quick
(indicele de protrombină).
→Incidente şi accidente:
~Hemoragii diverse.
~Epistaxis.
~Hematom sau nodul mic la locul injecţiei.
~Reacţii alergice locale.
~Alergie generală.
→Observaţii:
~Numai Heparina nu traversează bariera placentară.
~În timpul tratamentului anticoagulant se evită traumatizarea bolnavului.
~Începerea, continuarea sau întreruperea tratamentului anticoagulant este hotărâtă de medic.
~Nu se asociază tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirină, antitermice,
antiinflamatoare.
32.Tehnica administrarii parenterale a solutiilor
uleioase(algocalminul)
Actiune terapeutica
Analgezic de 2 ori mai intens decat aminofenazona si antipiretic cu actiune intensa la
administrare intravenoasa.
Slab antiinflamator.
Antispastic,puternic miotrop.
Indicatii
Algii de diverse cauze: nevralgii, dureri dentare si de sfera O.R.L., dureri artrozice, artritice, din
poliartrita cronica evolutiva, mialgii. Sindrom febril.
Mod de administrare
Adulti: 1-2 fiole in injectie i.m. profunda sau per os; 1 fiola la nevoie.
In caz de febra mare, in mediul spitalicesc se poate administra 1 fiola i.v., in cazul in care nu
exista antecedente de alergie la Algocalmin.
Contraindicatii
Alergie la derivati pirazolonici, leucopenie, granulocitopenie, afectiuni hepatice, afectiuni renale,
porfirie, deficit de glucoza-6 fosfat dehidrogenaza.
Precautii
Produsul poate determina granulocitoza indiferent de doza administrata.
Intoleranta poate sa apara fie dupa prima administrare, fie dupa mai multe administrari si poate fi
de tip reactie incrucisata cu aspirina.
Definiţie:
~Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone, uleioase sau a unei substanţe
coloidale, prin intermediul
unui ac ataşat la o seringă , în stratul muscular.
→Scop:
~Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline.
→Locul de elecţie:
~Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter – (pătratul supero-extern fesier).
~Muşchii externi şi anteriori ai coapsei.
~Muşchiul deltoid.
~La sugari – regiunea mijlocie a coapsei.
→Materiale necesare:
~Seringă cu ac lung, sterile.
~Material general pentru executarea unei injecţii.
~Soluţia medicamentoasă.
→Pregătirea bolnavului:
~Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~Se aşează bolnavul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând sau în picioare.
~Se dezveleşte locul ales.
→Tehnica:
~Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul.
~Se elimină aerul.
~Obişnuit se injectează la nivelul regiunii supero-externe fesiere.
~Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool.
~Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată – muşchiul să fie moale.
~Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.
~Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.
~Se injectează lent.
~Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru accelerarea resorbţiei.
~Se aşează bolnavul comod, în repaus 5-10 minute.
~Se ordonează materialele folosite.
→Incidente şi accidente:
~Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase – se retrage acul şi
se schimbă locul injecţiei.
~Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic.
~Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical
~Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare.
~Hematom.
~Supuraţie septică, abces, infecţie gravă.
~Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie.
~Embolie uleioasă – prin introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge.
~Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului.
~Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin refolosirea seringilor şi
acelor.
→Observaţii:
~Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.
~Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul.
~Poziţia acului pentru soluţiile colorate se face prin detaşarea acului de la seringă.
*PENICILINE RETARD
*RETARPEN
Compoziţie:
Retarpen 0,6: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 600.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml;
Retarpen 1,2: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 1.200.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml;
Retarpen 2,4: 1 flacon conţine: Benzatin Benzipenicilină: 2.400.000 UI, 1 fiolă de solvent: 5 ml.
Retarpenul este penicilina retard cu cea mai lungă durată de acţiune. Următorii germeni sunt, foarte
sensibili la penicilină: treponeme, streptococi şi stafilococi
Efecte secundare: Reacţii anafilactice, urticarie, febră, dureri în articulaţii, edem angioneurotic,
eriteme multiforme, dermatite exfoliative. La nou-născuţi pot apărea reacţii locale.
*MOLDAMIN
1 flacon de Moldamin conţine 1.200.000 UI .. dibenzil etilen diamin-dipenicillinum G.
Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii izotonice, uleioase sau a unei substante
coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa.
Scop: introducerea in organism a unor substante medicamentoase.
Locuri de electie: Regiunea superoexterna fesiera, deasupra marelui trochanter; fata externa a
coapsei, in treimea mijlocie; fata externa a bratului in muschiul deltoid.
Materiale necesare
Tava medicala cu: musama si aleza, tavita renala, casoleta cu tampoane sterile de vata sau comprese
din tifon; lampa de spirt, seringi sterilizate si uscate de marime corespunzatoare cantitatii substantei
de administrat; medicamentul de injectat (solutii apoase, uleioase, pulberi uscate solubile in apa
distilata sau ser fiziologic) in flacoane inchise; alcool, eter, benzina iodata sau tinctura de iod, pile
pentru deschiderea fiolelor; cel putin trei ace de marimi diferite, medicamente pentru eventualele
accidente: adrenalina, efedrina, cardiotonice, calciu, Romergan, etc.
Tehnica executarii injectiei intramusculare
- Se pregatesc materialele si instrumentele necesare si se transsporta langa bolnav (cu tava sau
masuta).
Pregatirea psihica si fizica a bolnavului; stabilirea locului injectiei
- Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;
- Se aseaza bolavul in decubit ventral, lateral, pozitie sezand sau in picioare
- Se descopera locul de electie;
Pentru injectie in regiunea fesiera, se repereaza urmatoarele puncte:
- punctul Smarnov, la un lat de deget deasupra marelui trochanter si inapoia lui.
- punctul Bertlhelemey, la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne ale liniei care uneste
splina iliaca antero-posterioara cu extremitatea superioara a santului interfesier.
- zona situata deasupara liniei care uneste splina iliaca posterioara cu marele trochanter. Pentru
pozitia sezand, injectia se efectueaza in toata regiunea fesiera, deasupra punctului de sprijin.
Efectuarea injectiei
- spalare pe maini cu apa curenta si sapun;
- Dezinfectarea mainilor cu alcool;
- Se monteaza seringa in conditii de asepsie perfecta.
- Se verifica fiola, se incarca seringa cu substanta de injectat, se elimina bulele de aer
- Se schimba acul, indepartandu-l pe cel cu care a fost aspirata substanta si se adapteaza un ac
potrivit pentru injectie
- Se degreseaza locul injectiei cu un tampon de vata cu eter si se dezinfecteaza cu alt tampon cu
alcool
- Se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.
- Se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.
- Se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 - 7 cm) cu rapiditate si siguranta cu acul montata la
seringa.
- Se verifica pozitia acului prin aspirare.
- Se injecteaza lent lichidul.
- Dupa injectare se scoate acul cu seringa, acoperind locul cu un tampon cu alcool.
- Se maseaza locul cu tamponul cu alcool, pentru a disocia planurile tesuturilor strapunse, activand
circulatia pentru a favoriza absorbtia.
- Se aseaza bolnavul in pozitie comoda unde va sta in repaus fizic timp de 5 - 10 minute.
- Spalarea pe maini cu apa curenta si sapun.
Reorganizarea locului de munca
- se arunca la cos desurile de injectie (fiole golite, tampoane de vata).
- se spala imediat seringa, acele folosite, cu apa si detergenti;
- se dezinfecteaza dupa o clatire abundenta si se pregateste pentru sterilizare
Accidente si incidente
- durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia. Se impune retragerea acului
si efectuarea injectiei in alta regiune.
- paralizie prin lezarea nervului sciatic
- hematom prin inteparea unui vas.
- supuratie asptica datorata unor substante care nu sunt resorbite.
- ruperea acului - se extrage pe cale chirurgicala;
- embolie prin introducerea accidentala intr-un vas de sange a unei substante uleioase sau in
suspensie.
medicaţia prescrisă
recipient pentru medicamente
Administrare:
se instruieşte pacientul sa ţină tableta la locul plasat până când se dizolvă în totalitate, pentru a fi
absorbită în întregime
nu trebuie atinsă tableta cu vârful limbii sau mestecată pentru a nu fi înghiţită
pacientul nu trebuie sa fumeze până când medicamentul nu s-a dizolvat complet, deoarece
nicotina are efecte vasoconstrictoare care încetinesc absorbţia
Compozitie
1 comprimat contine 10 mg ambazona.
Actiune terapeutica
Antiseptic activ in special fata de streptococi
Mod de administrare
3-5 comprimate pe zi, timp de 3-4 zile. Comprimatele se lasa sa se dizolvelent in gura, imediat dupa
masa, dupa care pacientul nu trebuie sa consume nimic timp de 2-3 ore.
Contraindicatii
Nu se administreaza la copiii sub 2 ani si la persoanele cu alergie la ambazona.
Precautii
Comprimatele nu se administreaza pe cale generala, adica nu se inghit, ci se lasa sa se dizolve lent
in gura.
Reactii adverse
Iritatie usoara a mucoasei bucale (in cazul administrarii prea frecvente).
Antibioticele i.v. pot fi administrate atat prin injectii intravenoase, cat si prin perfuzii intermitente. Nu
se administreaza i.m. Antibioticele intravenoase trebuie administraet prin injectare intravenoasa
lenta timp de 3-4 minute si utilizat in primele 20 de minute de la reconstituire. Se poate injecta direct in
vena sau prin tubul de perfuzie. Solutia reconstituita in perfuzie (de exemplu, intr-o minipunga). Se
perfuzeaza timp de 30-40 de minute, pana la maximum 4 ore de la reconstituire. Orice solutie de
antibiotic ramasa dupa utilizare trebuie aruncata.
Inserţia unui cateter de venă periferică presupune selectarea unui cateter adecvat, a unui loc de
puncţionare şi a unei vene potrivite, aplicarea de garou, dezinfectarea locului ales, puncţionarea venei
şi introducerea cateterului. Selectarea cateterului şi a locului de inserţie se va face în funcţie de tipul,
durata şi frecvenţa tratamentului pe care pacientul le are prescrise, accesibilitatea patului venos al
pacientului, vârsta şi constituţia fizică a pacientului.
Dacă este posibil, se va alege o venă la braţul sau mâna nondominantă. Locurile preferate de
puncţionare venoasă sunt vena cefalică şi basilică a braţului şi cele de pe partea dorsală a mâinii. Se pot
aborda şi venele de la nivelul piciorului, dar creşte riscul de tromboflebită.
Un cateter periferic permite adminstrarea de soluţii lichide, sânge şi derivate din sânge, şi menţine
accesul venos permanent. Inserţia unui cateter periferic este contraindicată la braţul sau mâna care
prezintă leziuni, edeme, arsuri, la braţul sau mâna corespunzătoare plăgii operatorii la pacientele
mastectomizate.
De obicei, dacă o venă este lezată (hematom , echimoza etc) se va alege un nou loc de puncţionare
întotdeauna deasupra zonei lezate, niciodată sub zona lezată.
Materiale necesare:
paduri alcoolizate
mănuşi
garou
cateter pentru vena periferică
soluţiile de administrat
seringă cu soluţie normal salină
perfuzor
stativ
fixator transparent pentru cateter
comprese
Pregătirea echipamentului:
Inserţia cateterului:
se poziţionează stativul cu soluţia perfuzabilă şi perfuzorul ataşat cât mai aproape de patul
pacientului
se explică procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate produce vasoconstricţie
şi implicit, un abord mai dificil al venelor) şi a ne asigura de cooperarea sa
se poziţionează pacientul într-o poziţie confortabilă, cu braţul sprijinit şi poziţionat în jos pentru a
permite umplerea venelor braţului şi mâinii
se aplică garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de puncţionare, pentru a dilata venele.
dacă este palpabilă dar nu suficient de palpabilă se cere pacientului să îşi închidă şi să-şi deschidă
pumnul de câteva ori sau se tapotează cu degetele de-a lungul venei
garoul nu se va menţine mai mult de 3 minute. Dacă în tot acest timp nu s-a reuşit inserarea
cateterului se va desface garoul pentru câteva minute şi se va relua tehnica
se dezinfectează locul ales pentru puncţionare cu paduri alcoolizate dinspre interior spre exterior şi
se lasă să se usuce pielea (uneori, va fi necesar ca în prealabil să fie indepărtat părul din zona
respectivă la pacienţii cu pilozitate accentuată)
se va lua branula în mâna dominantă şi se va ţine între police şi index (dacă are aripioare branula
se va ţine de acestea) iar cu policele mâinii nondominate se va trage piele de sub venă pentru a o fixa şi
a o exprima (ea va apare angorjată)
se va introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de aproximativ 15 grade, direct prin
piele până în venă printr-o singură mişcare, verificând dacă apare sânge în capătul cateterului care
confirmă că acesta este în venă
din momentul în care apare sângele există mai multe metode de a introduce cateterul în venă. Se
desface garoul apoi fie se continuă împingerea cu grijă (pentru a nu perfora vena prin celalalt perete) a
cateterului până la jumătatea sa şi apoi se scoate acul în acelaşi timp cu împingerea totală a canulei de
plastic , ataşându-se imediat fie perfuzorul fie seringa, presând uşor pe venă pentru împiedicarea
sângerării;
fie se scoate acul imediat după puncţionarea venei şi apariţia sângelui şi se ataşează rapid şi steril
perfuzorul soluţiei de administrat. Se porneşte perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena şi cu
cealaltă se împinge canula de plastic. Este o metodă care nu prezintă riscul perforării venei deoarece
cateterul este introdus fără a mai avea acul în el şi deoarece soluţia perfuzată dilată vena făcând mai
uşoară avansarea cateterului
după introducerea cateterului se curăţă locul cu paduri alcoolizate, se aruncă acul cateterului în
recipientul de înţepătoare
se reglează ritmul de administrare a perfuziei
fixatorul se desface în mod steril şi se aplică pe locul de inserţie lipind bine marginile pentru a
preveni ieşirea accidentală a cateterului
se fixează şi tubul perfuzorului de măna pacientului având grijă însă să lase libertate de mişcare şi
să nu fie fixat în extensie deoarece poate trage cateterul afară din venă la o mişcare mai bruscă
îndepărtarea cateterului se va face la terminarea terapiei intravenoase sau atunci când vechiul
cateter nu mai este funcţional şi pacientul necesită în continuare tratament intravenos. Se opreşte
perfuzia şi se clampează perfuzorul, îndepărtându-se apoi cu blândeţe fixatorul de pe branula. Folosind
o tehnică sterilă se va deschide o compresă sterilă. Se vor pune mănuşi şi se plasa compresa sterilă cu o
mână peste locul de inserţie a cateterului, iar cu cealaltă mână se va scoate branula printr-o mişcare
paralelă cu pielea
se va inspecta branula scoasă pentru ca să nu lipsească din ea porţiuni care să se fi rupt accidental
şi să intre în circulaţia sangvină a pacientului
se face compresie pe locul puncţionării timp de 1-2 minute, se curăţă zona şi apoi se aplică un
bandaj adeziv
se va indica pacientului să-şi restângă pentru 10 minute activitatea membrului care a avut
cateterul şi să păstreze bandajul adeziv timp de 1 oră de la îndepărtarea branulei
Consideraţi speciale:
se vor schimba fixatoarele branulei la pacienţii cu terapie intravenoasă îndelungată la fiecare 48 de
ore sau ori de câte ori acestea se dezlipesc sau se murdăresc
se va schimba cateterul la fiecare 72 de ore la pacienţii care necesită aceasta şi se va alterna locul
de inserţie a acestuia
pacienţii care vor fi externaţi cu catetere periferice vor trebui învăţaţi să-l îngrijească şi protejeze şi
cum să identifice eventualele complicaţii şi disfuncţionalităţi
pacientul va trebui să-şi inspecteze periodic acasă locul de inserţie şi să anunţe echipa de îngrijiri
dacă apar edeme , roşeaţă , durere
Complicaţii:
flebitele (roşeaţa la locul de inserţie şi de-a lungul venei, durere, edem, scleroza venei, uneori
febră) datorate fie păstrării timp îndelungat a unui cateter în venă, medicamente sau soluţii
administrate care au pH prea mare sau prea mic sau osmolaritate crescută, deplasarea branulei în venă
prin fricţionare. Se va îndepărta cateterul, se vor aplica comprese cu apă călduţă, se anunţă medicul
dacă pacientul are febră. Flebitele pot fi prevenite prin schimbarea la timp a cateterelor şi securizarea
lor printr-o fixare atentă, impiedicând mişcare în venă
extravazarea soluţiilor (va apare o umflătură la locul de inserţie şi în jurul său, descreşterea
temperaturii pielii din zonă, durere, senzaţie de arsură) prin perforarea venei sau dislocarea
cateterului din venă. Se va opri perfuzia imediat, se va aplica gheaţă imediat după şi apoi comprese
calduţe mai tarziu.
hematom tromboze
Prevenirea infecţilor sistemice se poate face folosind cu stricteţe o tehnică sterilă atât la inserţia
cateterlui cât şi la cuplarea perfuzoarelor la soluţiile de perfuzat şi la branulă, la întreruperea perfuziilor
sau la îndepărtarea cateterului
reacţii alergice Reacţiile alergice se previn printr-o completă anamneză a pacientului care să
conţină istoricul alergenic al acestuia, efectuarea testării la medicamente (în special antibiotice)
înaintea primei administrări cu monitorizare atentă timp de 15 minute de la testare sau de la
adminstrarea unui nou medicament fără testare
medicaţia prescrisă
mănuşi
tăviţă renală
Administrarea:
se verifică medicaţia prescrisă de medic cu cea ridicată de la farmacie, data expirării
medicamentului, concentraţia
se explică procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa şi pentru a-i reduce
anxietatea
pacientul este poziţionat fie ridicat cu capul dat pe spate, fie culcat, cu umerii ridicaţi, capul dincolo
de marginea patului, în hiperextensie. Se va sprijini capul pacientului astfel poziţionat.
pacientul este instruit să inhaleze eliberând concomitent un o doză de medicament repede şi ferm,
după care pacientul va expira pe gură.
pacientul este instruit să îşi menţină poziţia încă câteva minute după administrare, să inspire blând
pe nas şi să expire pe gură, să evite să îşi sufle nasul câteva minute.
deoarece un copil răspunde la tratament mult mai rapid şi într-un mod mai imprevizibil decât un adult,
administrarea de medicamente în pediatrie necesită o grijă specială
factori ca vârstă, greutatea, tipul medicamentului şi calea de administrare pot să afecteze dramatic
răspunsul copilului la un medicament. De exemplu, din cauza epiteliilor sale subţiri, un nou-născut sau
un copil mic are o capacitate de absorbţie a medicamentelor mult mai mare decât copiii mai mari
tehnicile uzuale de administrare a medicaţiei pot necesita o adaptare în cazul copiilor, în funcţie de
vârstă, dimensiunile, şi nivelul de dezvoltare. O tabletă pentru un copil mic de exemplu, poate fi nevoie
să fie pisată şi amestecată cu un lichid pentru o administrare orală. Pe lângă aceasta, zona de injectare
şi dimensiunea acului va varia în funcţie de vârsta copilului şi de dezvoltarea lui fizică
Materiale necesare :
Pentru medicaţia pe cale orală :
medicaţia prescrisă
apă, sirop
Pregătirea echipamentului :
Implementare :
se va evalua starea copilului pentru a determina de ce medicamente are nevoie şi eficienţa terapiei
anterioare
se va observa cu atenţie dacă apar iritaţii, mâncărimi, tuse, sau alte semne specifice reacţiilor
adverse la o administrare anterioară de medicamente
se va explica procedura copilului şi familiei sale folosind termeni pe care să-i înţeleagă şi copilul
(dacă nu este prea mic)
se va asigura intimitate (mai ales dacă este vorba de un copil mai mare)
se va utiliza fie o seringă de plastic fără ac sau o pipetă medicinală specială pentru a măsura doza.
Dacă medicaţia este sub forma tabletelor se va întâi pisa tableta dacă este posibil şi dacă se pretează la
asta, şi se va amesteca cu apă sau sirop. Apoi se va aspira amestecul în seringă sau pipetă
se va lua copilul şi i se vor ridica capul şi umerii, sau i se va întoarce capul într-o parte pentru a
preveni aspirarea. Copilul va fi ţinut aproape pentru a-i limia mişcările
se va folosi policele pentru a-i apăsa în jos bărbia şi a-i deschide gura. Se va strecura seringa în gura
copilului de-a lungul uneia din părţile laterale ale limbii, se va elibera medicamentul încet, pentru a lăsa
copilul să înghită şi pentru a preveni înecarea sa
dacă nu este contraindicat i se poate administra suc de fructe după adminstrarea medicaţiei
după administrare, mai ales în cazul unui copil foarte mic, care nu se mişcă, va trebui poziţionat în
decubit lateral pentru a scădea riscul sindromului morţii subite. Unui copil activ i se va permite să stea
într-o poziţie confortabilă pentru el. Se va evita să fie forţat să stea într-o anumită poziţie, pentru a
preveni agitarea sa
Administrarea medicaţiei pe cale orală unui copil care abia începe să umble :
se va utiliza o seringă de plastic, de unică folosinţă. sau o pipetă medicinală pentru a măsura
dozajul medicaţiei sub formă lichidă. Apoi se va pune lichidul într-o ceşcuţă
dacă medicaţia este sub formă de tablete, se va pisa întâi tableta, dacă se poate, şi se va amesteca
cu apă, sirop sau substanţă gelatinoasă. Se va folosi o seringă, pipetă sau linguriţă pentru a administra
medicaţia
dacă este posibil copilul va fi lăsat să aleagă atât bautura cu care se va amesteca medicaţia cât şi
bâutura pe care o va bea după administrarea medicaţiei
dacă este adecvat situaţiei i se va permite să aleagă locul unde vrea să i se adminstreze medicaţia
(de exemplu, stând în pat sau în braţele părintelui)
dacă medicaţia este sub formă de tablete sau capsule, şi dacă copilul este suficient de mare (între 4
şi 6 ani) va fi învăţat cum să înghită medicaţia solidă. Dacă stie deja să o facă, se va recapitula totuşi
pentru siguranţa lui. I se va spune să pună pastila în spatele limbii şi s-o înghită imediat bând apă sau
suc. Marea partea a instrucţiunilor va face referire la suc pentru a distrage atenţia copilului de la pastilă
se va verifica dacă copilul bea suficentă apă sau suc pentru ca pastila să alunece pe esofag
dacă copilul nu poate înghiţi întreaga pastilă, se poate pisa şi amesteca cu apă sau sirop sau subst
gelatinoasă. Sau, după ce se verifică prescripţia medicului, se va solicita medicamentul în formă lichidă
*OXACILINA
Compozitie
oxacilina 250 mg;
oxacilina Forte 500 mg - capsule continand cantitatea echivalenta de oxacilina sodica monohidrat
Oxacilina 1 g - pulbere pentru solutie injectabila continand oxacilina sodica corespunzatoare la 500
mg, respectiv 1 g oxacilina
Actiune terapeutica
Oxacilina face parte din grupa penicilinelor de semisinteza antistafilococice. fiind eficient asupra
majoritatii tulpinilor de stafilococi Prezinta o absorbtie suficient de buna dupa administrare orala
(30%), care asigura concentratii terapeutice dupa o ora de la administrarea unei doze unice de 250
mg. Se distribuie in tot organismul, inclusiv la nivelul oaselor si in lichidele pleural, pericardic si
peritoneal. Metabolizarea este rapida, 45% trecand in forme inactive terapeutic. Eliminarea se
realizeaza preponderent renal, prin filtrare glomerulara si secretie tubulara. Datorita metabolizarii
rapide oxacilina nu se acumuleaza in organism la pacientii cu insuficienta renala.
Indicatii
Este antibioticul de electie in infectiile stafilococice localizate la diferite nivele: tesut cutanat,
tesut osos, tract respirator, urechea medie, tract urinar, organe urogenitale. Este recomandat in
infectii stomatologice cu stafilococ, infectii mixte cu streptococ si stafilococi penicilinazo-
rezistenti. Calea parenterala se utilizeaza de regula pentru septicemii si endocardite. Se poate
folosi ca tratament preventiv de scurta durata in interventiile chirurgicale, cu risc inalt (interventii
ortopedice, cardiovasculare).
oxacilina traversează placenta şi trece în laptele matern.
Contraindicatii
Alergie la peniciline. Precautii la nou-nascuti si la bolnavii cu insuficienta hepatica. Prudenta la
alergici si bolnavi bronsici. Nu este indicata pe cale orala in infectii grave.
Reactii adverse
Incidenta reactiilor adverse este scazuta: manifestari alergice: urticarie, eozinofilie, rar soc
anafilactic; manifestari gastrice: greata, voma, diaree; suprainfectii cu Pseudomonas, Proteus,
Candida, foarte rar enterocolita pseudomembranoasa; rareori cresteri moderate ale
transaminazelor, hepatita; reactii hematologice reversibile: anemie, trombocitopenie, leucopenie.
*ALGOCALMINUL
Compozitie pentru Algocalmin:
2 mililitri solutie injectabila (o fiola de Algocalmin) contin metamizol sodic anhidru 1 g sub
forma de metamizol sodic monohidrat 1,05 g si excipient, apa pentru preparate injectabile.
Solutie injectabila 50%,
Comprimate a 0,50 g
Supozitoare pentru adulti: 1g
Supozitoare pentru copii: 0,30 g
Actiune terapeutica
algocalminul este un analgezic puternic, inlocuind intr-o larga masura opiaceele,fara a determina
efectele secundare obisnuite dupa administrarea acestora. Fiind un derivat pirazolonic,
algocalminul are si o actiune antipiretica.
Indicatii
Stari dureroase de diverse etiologii: colica renala, dureri post-operatorii.
Mialgii, nevralgii, lumbago, sciatica, cefalee, gripa, stari febrile.
Mod de administrare
Pentru adulti: 1-2 comprimate de 1-2 ori pe zi sau 2-5 ml de 1-2 ori pe zi, in injectii
intramusculare profunde sau 1-3 supozitoare pentru adulti pe zi.
Pentru copii: 1/4-1 1/2 comprimat, dupa varsta sau 1-3 supozitoare pentru copii pe zi. Pentru
comprimate, se recomanda desfacerea acestora in putina apa inainte de administrare.
Reactii adverse
Ca toti derivatii pirazolonici, algocalminul poate determina in cazuri foarte rare si la tratament
prelungit reactii alergice si modificari ale formulei leucocitare: daca in cursul unui tratament
prelungit cu algocalmin apare leucocitopenie sau granulocitopenie se va intrerupe tratamentul.
*FRAXIPARINA
Fraxiparine nu este destinat administrarii pe cale intramusculara. În profilaxia si tratamentul
tulburarilor tromboembolice, Fraxiparine trebuie administrat pe cale subcutanata
*CORTIZONUL
Cortizon acetat, fiole
Prospect
Compozitie
Fiole a 5 ml suspensie apoasa injectabila continand cortizon acetat 25 mg
-1 fiola bruna cu 1 ml substanta de baza
-1 fiola alba cu 4 ml solvent
Actiune terapeutica
Hormon glucocorticoid, asigura homeostazia glucidica, protejeaza organismul in
conditii de stres, are actiune antiinflamatorie si antialergica; favorizeaza catabolismul
proteic si mareste glicemia, creste secretia gastrica, stimuleaza sistemul nervos central;
favorizeaza retentia hidrosalica. Durata efectului unei doze este de 8-12 ore.
Hidrocortizon hemisuccinat fiole
Forma de prezentare
Cutii cu 100 fiole de 5 ml: 50 fiole (sticla transparenta) cu principiul activ (solutia A) si 50 fiole
(sticla bruna) cu solvent (solutia B).
II Hidrocortizon hemisuccinat, solutie injectabila
Prospect
Forma de prezentare:
Pulbere pentru solutie inj. 100 mg hidrocortizon succinat sodic;
ct. x 1 fl. pulb. + 1 f. solv. x 2 ml
Indicatii:
Insuficienta acuta corticosuprarenaliana; adrenalectomie bilaterala; soc anafilactic si alte reactii
alergice grave; infectii generalizate cu toxicitate ridicata; les; pneumonie prin aspiratie.
Doze si recomandari:
Inj. i.m. intravenos sau perf. intravenos 100-500 mg, repetat la intervale de 1, 3, 6 sau 10 ore, in
functie de reactia pacientului.
*ASEPSIA SI ANTISEPSIA
ansamblu de măsuri prin care seîmpiedică contactul dintre germeni şi plaga operatorie.
Este o metodă profilactică
Asepsia şi antisepsia se completează reciproc
Asepsia se realizează prin:
- sterilizare;
- spălarea chirurgicală a mâinilor membrilor echipei operatorii;
- purtarea echipamentului steril de către membrii echipei (halat, mască,mănuşi);
-pregătireacâmpuluioperator;
- dezinfectarea aeruluişi suprafeţelordin sala de operaţie