Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Ştiinţe Economice

Departamentul Administrarea Afacerilor

REFERAT
la disciplina ,,Piața muncii”
TEMA:
"Particularitatile pietei muncii in Republica
Moldova"

CHIŞINĂU – 2013
 Cuprins:
1.Introducere
2.Compartimentul I-Evaluarea resurselor demoeconomice din Republica Moldova
3.Compartimentul II- Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova
4.Compartimentul III- Potenţiale prognoze de evoluţie a pieţei muncii. Masurile
necesare pentru solutionarea problemelor pietei fortei de munca.
5.Concluzie si recomandari
6.Bibliografie.

2
 Introducerea:

Orice condiţii de timp şi spaţiu, activitatea economică implică în mod obiectiv factorul
muncă menit să valorizeze sistematic resursele în interesul său. Ca şi ceilalţi factori de producţie,
el se obţine prin intermediul pieţei, care se constituie într-un subsistem al economiei de piaţă
concurenţială. Tranzacţiile pe această piaţă au ca obiect munca sau forţa de muncă. Dacă forţa de
muncă o înţelegem ca totalitate a aptitudinilor fizice şi intelectuale ce există în personalitatea vie
a omului şi pe care le pune în funcţiune atunci când creează bunuri economice, înseamnă că
munca reprezintă cheltuirea conştientă a forţei de muncă. Ele formează un tot coerent, astfel că
folosirea sinonimă a celor două expresii, în teoria şi practica economică, este benefică pentru
managementul resursele umane, care decide asupra planificării, organizării utilizării şi evaluării
rezultatelor muncii într-un anumit circuit economic.
Piaţa muncii s-a format şi funcţionează în corelaţie cu rolul determinat al muncii în dezvoltarea
economico-socială şi cu exigenţele generale ale teoriei pieţei şi preţului. Această piaţă relevă un
complex de relaţii în care se regăsesc, în cea mai mare parte, raporturile dintre oameni şi evoluţia
lor în timp şi spaţiu, punându-şi amprenta pe tipul de civilizaţie.
Omul este mai mult decât o marfă, astfel că piaţa muncii are un loc deosebit în teoria şi practica
economică, fiind o piaţă derivată şi cea mai reglementată. Ea este eterogenă, cuprinzând mai
multe segmente delimitate pe genuri de activităţi, pe zone economice, pe profesii sau meserii, pe
categorii şi niveluri de calificare, pe sexe şi vârste etc. Ca piaţă derivată, ea primeşte influenţele
celorlalte pieţe şi, totodată, generează efecte ce se regăsesc în toate sectoarele economico-
sociale.
Piaţa muncii se comportă, pe de o parte, ca orice piaţă şi, pe de altă parte, are caracteristici
proprii, determinate de specificul uman al obiectului cu care operează şi de cel al serviciilor
generate de acesta şi pe care întreprinzătorii le cumpără.
Experienţa istorică arată că, în esenţă, piaţa muncii implică întotdeauna stabilirea de raporturi
între purtătorii ofertei şi cei ai cererii de muncă. Aceasta determină anumite specificităţi
referitoare la ajustarea ofertei şi cererii, la formarea preţului muncii, la existenţa unui sistem de
norme şi valori sociale, precum şi de instituţii specializate. Cu căt gradul de ocupare al forţei de
muncă este mai mare cu atît standardul de viaţă este mai ridicat, iar cheltuielile sociale ale
administraţiilor sunt mai reduse. Piaţa naţională a factorului de muncă este o verigă importantă
fară de care o economie nu ar putea funcţiona, iar factorul de producţie este principala forţă de
muncă care formează piaţa muncii.Piaţa muncii din Moldova, ca şi orice fenomen socio-
economic, este foarte complexă şi este determinată de mai mulţi factori, inclusiv de nivelul
general al dezvoltării economice. Structurarea pieţii muncii a Republicii Moldova reprezintă una

3
dintre problemele stringente cu care se confruntă ţara, din cauza necesităţii creării şi asigurării
funcţionării unui cadru organizaţional - instituţional şi a mecanismelor eficiente de angajare şi de
menţinere a angajaţilor, precum şi a unui comportament adecvat pentru perioada de tranziţie de
la economia dirijată la cea de piaţă.
Problemele pe piaţa muncii sunt determinate de un şir de factori ce se influenţează reciproc, cum
ar fi dezvoltarea economică precară a ţării, sărăcia, salariile mici etc., care la rândul lor
alimentează migraţia excesivă a forţei de muncă peste hotare percepută de populaţie drept
singura opţiune de menţinere a unui trai decent, iar, uneori, şi de supravieţuire.
Studiul de faţă are scopul de a oferi informaţia de bază de la prima sursă (agenţii economici)
privind situaţia pieţei muncii în Republica Moldova.
Actualitatea și importanța temei de cercetare:Piaţa muncii are un rol esenţial în cadrul
interdependenţelor care asigură dinamismul economiei. Dar nu trebuie absolutizată această
relaţie, deoarece nu întotdeauna şi peste tot există o corelaţie strânsă, liniară, între factorul muncă
şi creşterea economică. Unele resurse de muncă nu se manifestă pe piaţa muncii ca atare, chiar
dacă ele sunt creatoare de bunuri economice. Exigenţele juridico-sociale, ca şi cele privind
ocuparea şi protecţia socială nu soluţionează automat nici problemele pieţei şi nici pe cele cu
care se confruntă dezvoltarea economiei.
Munca este un atribut numai al omului, constituind un consum de energie fizică şi intelectuală
într-un scop concretizat, de obicei, în bunuri economice. Aspectele demogarfice, de pregătire, de
educaţie determină valoarea forţei de muncă la un moment dat.
Modalitatea prin care se realizează unirea între forţa de muncă şi celelalte elemente ale unei
activităţi economice este caracteristică fiecărui sistem real al economiei. În condiţiile economiei
cu piaţă concurenţial-funcţională se foloseşte, în acest scop, mecanismul specific al pieţei
muncii, adică negocierea concretizată în angajarea omului ca salariat. Dar pe piaţa muncii nu se
negociază întregul potenţial de muncă al unei ţări, deoarece persoanele care au în posesie şi
ceilalţi factori de producţie îi combină pe toţi în mod direct fără a apela la mecanismul pieţei
muncii.Actualitatea temei cercetate rezida in insasi importanta acestei tematici la etapa actual de
dezvoltare a Republicii Moldova.Această cercetare îşi propune să realizeze o succintă analiză a
evoluţiilor din domeniul demografic şi a indicatorilor pieţei muncii în Republica Moldova din
ultima perioadă, precum şi a tendinţelor şi implicaţiilor prezente sau viitoare ale acestor evoluţii
în perspectiva integrării europene şi dezvoltării unei economii de piaţă consolidate. Dezvotlarea
durabilă a acesteia este posibilă numai dacă va fi bazată pe cea mai valoroasă resursă de care
dispune ţara: oamenii.
Obiectul de studiu:Cercetările privind subdezvoltarea care au fost abordate în diverse studii,
atît la nivel naţional, cît şi internaţional care vizeaza piata fortei de munca . Conceptualizarea

4
ştiinţifico-teoretică cu privire la subdezvoltare si folosirea fortei de munca , precum si analiza
somajului , populatiei in ansamblu si a particularitatilor pietii muncii in Republica Moldova. Un
accent deosebit se pune pe aspectele practice ale posibilităţilor de angajare a tinerilor în
Republica Moldova, precum și pe partea informaţională ce ţine de instituţiile care vă pot ajuta în
angajarea cu succes intr-o anumita unitate economica . În acest context, apare necesitatea
cercetării caracteristicilor subdezvoltării şi stabilirii oportunităţilor în edificarea unei societăţi
prospere, favorizînd în Republica Moldova o societate fără sărăcie, fapt ce a determinat
actualitatea temei de cercetare.
Scopul şi sarcinile lucrării: Scopul studiului este de a oferi informaţia de bază de la prima sursă
privind situaţia pieţei muncii în Republica Moldova. Scopul general al lucrarii este de a oferi un
set de informaţii pentru acele persoane care intenţionează să se angajeze in cimpul muncii sau să
asiste pe cei care oferă sprijin potenţialilor posesori ai fortei de munca în completarea
cunoștinţelor, dezvoltarea abilităţilor și aptitudinilor in vederea manifestarii unei oferte de
resurse de munca mai eficiente si cercetarea necesarului de munca salariata precum si totalitatea
resurselor de munca de care dispune socetatea la un moment dat. Problemele existente în
economia naţională, inclusiv lipsa locurilor de muncă bine plătite,afectează un număr tot mai
mare de persoane, în special tineretul, care se simte exclus atâtdin viaţa social-economică a ţării
cât și din comunitatea acesteia. O bună parte dintre tineri văd soluţionarea problemelor, cu regret,
numai prin plecarea peste hotarele ţării în căutarea unui destin mai bun, în timp ce alţii caută
soluţii aici, pe meleagurile natale, încercând să se integreze în diverse activităţi economice
precum si persoanele care hotarasc in mod deliberat sa inceteze lucrul ,considerind ca salariul
real este prea mic si cautarea unor locuri de munca mai favorabile. Scopul principal defapt
se concentrează asupra aspectelor macroeconomice ale funcţionării pieţei muncii, în special,
asupra ocupării forţei de muncă (evoluţia ocupării, structura ocupării, formele de ocupare),
şomajului (tipurile de şomaj, politicile anti-şomaj), precum şi asupra raportului dintre creştere
economică, distribuire a veniturilor şi ocupare.
Structura logică a lucrării:Realizarea obiectivelor tezei au determinat structura ei logică, care
cuprinde introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, tabele. . Structura referatului
“Particularitatile pietii muncii in Republica Moldova “propune o analiză pietii muncii, pe plan
internaţional şi naţional. Lucrare conţine o cercetare a stării actuale şi a citeva recomandari cu
referire la problema respectivă abordata pe teritoriul Republicii Moldova cit si la nivel
international. Compartimentul I-Evaluarea resurselor demoeconomice din Republica Moldova
reflecta resursele de resurse de munca si evenimentele sociale cu caracter istoric care si-au lasat
amprenta asupra situatiei actuale a pietii de munca din Republica Moldova si cum acestea
afecteaza populatia..Compartimentul II- Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova

5
releva caracteristicile pietii muncii pentru societatea noastra ,problemele cu care se confrunta
precum si unele date statistice privind situatia actuala a pietii muncii.Compartimentul III-
Potenţiale prognoze de evoluţie a pieţei muncii. Masurile necesare pentru solutionarea
problemelor pietei fortei de munca contin citeva recomandari de ordin eucativ cit si politic
pentru diminuarea somajului si imbunatatirea nivelului de viata.
În final, sunt prezentate concluziile si citeva recomandari privind relansarea relatiilor economice,
axindu-ma mai mult spre situatia actuala din tara ,la care am ajuns în urma investigaţiilor
realizate in vigoarea creşterea bunăstării populaţiei la nivel individual şi a economiei naţionale
în ansamblu.
Suportul teoretico-științific şi metodologic: Baza informaţională a constituit-o datele statistice
şi informative ale Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova, Ministerului Economiei
şi Comerţului, ale Biroului Naţional de Statistică , publicaţiile speciale ale structurilor naţionale
susţinute de structurile internaţionale.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării pieţei muncii este dat de conceptele şi
principiile fundamentale şi lucrările unor autori marcanţi atât la nivel mondial cât şi la nivel
naţional. Astfel, curente diferite în economie precum economia neoclasică şi cea instituţională
prezintă definiţii deosebite ale pieţei.
Cuvintele cheie:Piata fortei de munca,posesori de forta de munca,economie nationala,rata
somajului marfa,munca , agenti economici , somaj , populatie activa ,particularitati ,populatie
ocupata,someri,nivelul somajului,activitatea economica,nivelul salariilor,plasare,dezvoltarea
economica,potentialul de munca,perfectionare profesionala,necesarul de munca,cererea de
munca,ocuparea in economie,emigrare,brate de munca,standartul de viata,reintegrarea somerilor.

6
 Compartimentul I
Evaluarea resurselor demoeconomice din Republica Moldova
Pentru estimarea resurselor demoeconomice ocupate este necesar să se ţină cont, pe de o parte
de resursele demoeconomice totale, iar pe de altă parte de intrările datorate populaţiei casnice
atrase şi absolvenţilor de şcoală, precum şi de ieşirile datorate pensionărilor sau deceselor.
Deteriorarea volumului şi structurii populaţiei Moldovei a fost în special determinată de
perioadele de recesiune economică, în particular din sectorul industrial, ce şi-au pus amprenta
asupra nivelului de trai şi calităţii vieţii populaţiei, precum şi asupra gradului de ocupare a forţei
de muncă. Suntem de părerea că, efectele economice şi sociale ale tranziţiei la economia de piaţă
au incidenţă directă asupra costurilor pe care această tranziţie le-a generat în domeniile
demoeconomice şi ale forţei de muncă, în plan teritorial, intra- şi inter-generaţional. Una din
problemele pe care le ridică acest subcapitol este tocmai aceea a modului în care economicul s-a
repercutat asupra calităţii vieţii şi forţei de muncă, în sensul larg de capital uman, din punct de
vedere al nivelului, dinamicii şi gradului de suportabilitate a costurilor tranziţiei pe termen scurt,
mediu şi lung.
Scăderea populaţiei Republicii Moldova (fără Transnistria) de la 3657 mii locuitori în anul
1989 a reprezentat una dintre tendinţele nefavorabile în evoluţia pieţei forţei de muncă a
Moldovei, care în principal s-a datorat reducerii drastice a activităţii economice, deteriorării
calităţii vieţii şi polarizării sociale, precum şi emigraţiei forţei de muncă. Dacă analizăm evoluţia
populaţiei MolDatele ultimului recensământ din octombrie 2010 (fără populaţia din Transnistria),
pe grupe de vârstă, rezultă nu doar că procesul de îmbătrânire demografică se desfăşoară în
continuare, dar şi că, în ultimii doi ani, s-a accentuat. Proces cu implicaţii pe termen lung asupra
pieţei muncii, îmbătrânirea demografică s-a accentuat, astfel că ponderea populaţiei vârstnice în
total a trecut de la 12,6% în anul 1989 la 14,7% . Datele ultimului recensământ din Republica
Moldova arată că numărul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15-60 ani era de 2 240 669
persoane (66,23% din total), iar potrivit metodologiei internaţionale anume aceste persoane sunt
încadrate în categoria resurselor demoeconomice ale unui stat.
Bineînţeles că trebuie să se facă o distincţie între totalul resurselor demoeconomice şi cele
ocupate. Persoanele ocupate din totalul resurselor demoeconomice ale Republicii Moldova se
evaluează la cca 1,48 milioane persoane. Totuşi, metodele pentru cuantificarea, evaluarea şi
analiza resurselor umane impun necesitatea existenţei unui fond de date iniţial corect şi complet
care să reflecte întreaga complexitate a aspectelor ce caracterizează resursele umane, lucru care
în Republica Moldova este încă dificil de realizat.Deci se impune elaborarea unui fond de date
iniţiale care va putea fi de un real folos în fundamentarea ştiinţifică a unor acte de politică
demoeconomică din ţara noastră. Aşa cum în economie a intrat în obişnuinţă întocmirea de

7
bilanţuri economice sau contabile, tot aşa se simte nevoia de a elabora bilanţul uman al
populaţiei Moldovei, bilanţ ce ne va putea indica direcţiile de acţiune pentru conservarea,
creşterea şi utilizarea din ce în ce mai eficientă a acestei resurse limitate ce trebuie să acopere
nevoile nelimitate ale societăţii. Pentru elaborarea acestui „bilanţ” este foarte important să nu se
uite analiza resurselor intelectuale ale naţiunii. Acestea reprezintă o componentă a avuţiei
naţionale care are o mare influenţă asupra nivelului şi ritmului dezvoltării unei economii,
deoarece se exprimă, în particular, prin gradul de instruire, capacitatea de cercetare ştiinţifică,
prin valorile ştiinţifice, cultural-artistice etc. de care dispune un popor.
Piaţa muncii din Moldova a suferit profunde transformări generate de reformele economice,
fiind induse influenţe directe asupra calităţii factorului uman. În plus, condiţiile sociale au
determinat reducerea sporului demografic natural şi accentuarea emigraţiei, care au cauzat la
rândul lor scăderea constantă a populaţiei şi implicit a populaţiei active.
Munca la negru în primul rând scade costurile angajatorilor. Altfel spus, productivitatea reală
este mai mică decât cea calculată statistic (de BNS), prin raportarea la numărul de salariaţi. În
termeni reali, aceştia sunt mai numeroşi decât cei declaraţi oficial. Pe lângă comparaţiile
statistice defectuoase, la baza apariţiei discrepanţelor salariale (din sectorul privat şi cel de stat)
stă aşa-zisa „remuneraţie mută”. Astfel, în cele mai multe cazuri, salariaţii din sectorul privat
beneficiază de contracte a căror valoare salarială se situează sub media celor din sistemul de stat.
În realitate însă, angajaţii firmelor private au parte de câştiguri salariale mult mai mari. În plus,
este dificil de estimat influenţa în procente a muncii la negru asupra productivităţii, dar potrivit
informaţiilor existente , fenomenul începe să scadă în amploare (probabil că şi reducerea
fiscalităţii în ultimii ani a influenţat fenomenul). De fapt, toate statele în care birocraţia este
solidă, iar legislaţia insuficient de clară, munca la negru proliferează, Republica Moldova nefiind
o excepţie în acest sens.
Paradoxal este şi faptul că în Republica Moldova se produce extrem de scump în condiţiile în
care forţa de muncă este extrem de ieftină. Ce ne-am face noi dacă majoritatea întreprinderilor
moldoveneşti ar trebui să plătească salarii lunare ca în ţările care au aderat recent la UE, unde
preţul forţei de muncă nu este mai mic de 500 Euro lunar. Pe parcursul ultimilor trei ani s-a
înregistrat o creştere puternică a salariilor pentru cei care activează în construcţii, factor care
explică sporirea cererii pentru achiziţii imobiliare. Însă actuala ascensiune imobiliară loveşte
extrem de dur în cei mai săraci şi în familiile tinere care nu-şi pot permite să procure un
apartament. Unica soluţie de a-i stimula pe aceştia este susţinerea dezvoltării unei pieţe ipotecare
adevărate prin politici locative mai eficiente (funcţionarea acesteia în Moldova deocamdată nu
poate fi numită ca ipotecară).

8
 Compartimentul II
Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova

Piata muncii in Republica Moldova este in formare.Au loc dezechilibre care se manifesta
prin cresterea somajului, prin utilizarea ineficienta a fortei de munca prin descresterea
productivitatii muncii si in consecinta reducerea salariilor reale. O mare parte a populatiei apte
de munca nu e prezenta pe piata muncii.Cele mai recente date indica ca rata somajului in
Moldova (raportul intre numarul somerilor si populatiaactiva) a constituit in primul trimestru 7,
9 la suta. Potrivit datelor Biroului International al Muncii, numarul somerilor in Moldova a
constituit peste 117 mii persoane. La populatia economica activa a RM se refera 1 mil. 474 mii
persoane. Printre someri 9,6 la suta constituie barbati, 6,4 la suta – femei. Se mentine un decalaj
considerabil intre rata somajului in orasele republicii (12,2 la suta) si localitatea rurala (4,5 la
suta). Doar fiecare al 19-a somer inregistrat in Moldova primeste indemnizatie de somer, a carei
valoare medie constituie 393 lei (33,3 dolari). Pentru un loc vacant anuntat de intreprinderile in
Moldova pretind in medie 6 someri.
Problemele principale cu care se confrunta actualmente piata fortei de munca sunt:
1.Lipsa unei analize profunde a proceselor pe piata muncii, care ar sta la baza elaborarii
politicilor de formare profesionala si ocupare a fortei de munca.
2.Numarul mic de locuri de munca libere in economia nationala.
3.Salariile mici disponibile si cerintele mari inaintate de catre agentii economici pentru ocuparea
locurilor de munca.
4.Nivelul de calificare al persoanelor aflate in somaj nu corespunde cererii pe piata fortei de
munca.
5.Posibilitatile reduse de angajare in campul muncii pentru femei, tineret, absolventi ai
institutiilor de invatamant.
6.Sporirea numarului persoanelor ocupate in sectorul neformal si exploatarea fortei de munca de
catreagentii economici. Fiind angajate neoficial, persoanele mai ales cele tinere, lucreaza o luna
sau doua,dupa care sunt concediate fara a fi remunerate. Odata cu crearea de la 01.01.2002 a
InspectieiMuncii, care deja si-a inceput activitatea, acest fenomen negativ tinde sa dispara.
7.Rolul scazut al patronatului si sindicatelor in realizarea politicilor pe piata fortei de munca.
8.Tendinta de reducere a fortei de munca. Scaderea numarului populatiei economic active si a
populatiei ocupate in economie este un fenomen relativ normal in conditiile substituirii unui
sistemeconomic cu altul. Populatia economic activa s-a redus cu 54 mii persoane fata de anul
1997, iar populatia ocupata in economia nationala - cu 147 mii persoane.

9
9.Utilizarea insuficienta a potentialului uman in perioada actuala este conditionata de scaderea
cereriide forta de munca de calificare inalta, motivata de schimbari structurale in economie, de
nivelulscazut al salariilor, lipsa locurilor de munca s.a.Actualmente nu se poate estima numarul
persoanelor aflate peste hotare in scopul muncii la ora actuala ,datorita caracterului clandestin al
multora aflati peste hotare la ora actuala. Studiile existente la ora actuala neofera o informatie
foarte diferentiata si controversata. Oficial – 340,000. Neoficial – 500,000- 600,000. Cifrele de 1
milion este eronata.
Principalele cauze a plecarii lor sint :lipsa de oportunitati de angajre la munci bine remunerate,
somajul,anumite sectoare desi ofera posturi de munca, cetatenii nu le accepta din cauza salariilor
mici, or prestindaceleasi munci peste hotare, acestia pot obtine venituri mult mai mari.
Conform studiului realizat de catre Alinata Microfinantare realizat prin suportul Fundatiei
SOROS si a OIMpe un esantion de circa 10.000 migranti aproape o treime din migranti nu aveau
inainte de plecare o ocupatiestabila aducatoare de venituri. Altii 32 erau angajati in sectorul
bugetar in calitate de medici, invatatori,functionari ai institutiilor publice , jumatate avind studii
superioare. Aproape un sfert din totalul migrantilorerau angajati nebugetari. 26 % din migranti au
avut resurse personale pentru acoperirea costurilor legate deemigrare. Altii 26% au imprumutat
bani de la camatari sau din alte surse , platind dobinzile corespunzatoare.
Cea mai mare parte din cei care au avut in Moldova locuri de munca in sectorul bugetar
(preponderent in sistemul educational, medicina sau administratie publica) peste hotare,
indeplinesc munci necalificate, cum ar fi menajul casnic si ingrijirea sociala (50,7%), sau la
constructii si reparatii (20,1%). Ei isi gasesc locuri de munca preponderent in Europa de Vest,
cca 63,7% din ei aflandu-se in acele tari. In acelasi timp, doar 12,9% dintre persoanele ce cauta
castig in CSI au studii superioare si doar 21,6% au avut acasa loc de munca ineducatie, medicina
sau administratie publica.Din cele constatate , putem afirma ca nu cei mai saraci pleaca la munci
peste hotare, probabil lumea decide sa plece de frica de deveni saraci, decat de saracie, macar din
simplul motiv ca plecare peste hotare la ora actuala inseamna sume enorme de bani platite
intermediarilor pentru obtinerea de vize sau pentru facilitarea intrarii in tara de destinatie in
conditii ilegale.
In cele mai multe cazuri decizia de a pleca peste hotare este legata de un eveniment care
trebuie sa se produca in familie si care necesita cheltuieli suplimentare financiare de care
majoritatea persoanelor nu sunt pregatite: studiile copiilor, nuntile, reparatiile la case, conditii de
trai pentru tinerele familii etc. Faptul ca cetatenii au unele necesitati financiare pana la plecare
sunt confirmate si de felul in care cheltuiesc banii. Intr-un viitor nu foarte apropiat este forte
posibil in mare parte datorita faptului ca nu sunt elaborate politici de motivare pentru cetatenii
plecati sa revina si sa investeasca in economia nationala. Toate studiile dovedesc urmatorul lucru,

10
ca daca pe parcursul a trei ani migrantul nu revine acasa, sansele acestuia de a reveni si a se
integra scad simtitor. Ori cea ce remarcam mai recent , este ca foarte multe familii tinere plecate
citiva ani in urma, dupa legalizare , isi iau si membrii familiilor.Inca un fapt ce trebuie luat in
considerare este si sporul negativ al populatiei, care va duce la descresterea numerica a fortei de
munca care va intra pe piata fortei de munca.
Migratia este un fenomen secular si in foarte multe situatii este chiar benefic pentru anumite
societati, fapt pe care l-am explicat foarte detaliat in cadrul altor raspunsuri.Ceea ce trebuie
promovat este gestionarea corecta a procesului migratiei fortei de munca, adica cei care doresc sa
plece sa o poate face pe cai legale.Este cea mai provocatoare intrebare la ora actuala pentru
gestiunea corecta a migratiei fortei de munca: trebuie sau nu trebuie sa stopam emigrarea
cetatenilor?Ca sa raspundem la acesta intrebare va trebui sa luam in calcul factorii obiectivi
economici si sociali din regiune, despre care am vorbit foarte detaliat mai sunt , in alte intrebari,
precum ar fi: globalizarea,imbatrinirea Europei, deficitul de forta de munca din tarile Europene,
existenta sectoarelor neformale pe pietele muncii de peste hotare precum si factorii interni care
vor stimula in continuare migartia: dreptul constitutional al cetatenilor la libera deplasare si la
alegerea locului de munca si de trai precum si a ocupatiei profesionale, presiunea cererii si
ofertei, lipsa unor politici de pronosticare a tendintelor pietei muncii in Moldova, surplusul
continuu al unor categorii de specialisti, politici salariale inadecvate, imperfectiunea politicilor
locative, dat fiind ca probleme locativa este unul din cele mai importante imbolduri pentru care
tinerele familii pleaca peste hotare Aceste si multe altele trebuie sa ne duca la gandul ca migratia
nu poate fi stopata, dar cea ce trebuie facut si imediat, este instituirea mecanisleor institutionale
si legislative de reglementare a proceselor migrationiste.In foarte multe state care se confrunta cu
exodul masiv al cetatenilor, statul este cel care intervine pentru a-si proteja cetatenii, in vederea
plasarii legale la munca peste hotare. Astfel masurile intreprinse de catre stat sunt multiple, dar
deocamdata ineficiente. Piata muncii nationala este buna in proces de formare si nu asigura
garantii suficiente, politicile salariale sunt unele care nu mai corespund de multi ani incoace
noilor necesitati economice, si multe alte probleme despre care am vorbit mai jos, caracterizand
piata muncii in Moldova.Pe de lata parte nici eforturile Departamentului Migratiune nu sunt
unele sesizabile deocamdata, desi se depun eforturi pentru a incheia acorduri privind migratia
fortei de munca, se monitorizeaza agentiile private de angajare in cimpul muncii, ofertele de
plecare legala peste hotare la munci deocamdata sunt foarte modeste.
Caracteristicile specifice pieţei muncii din Republica Moldova în a. 2011:
- numărul populaţiei economic active a înregistrat o creştere de 1,8% în comparaţie cu anul
precedent;
- rata de ocupare a crescut cu 0,9 p.p. faţă de anul 2010;

11
- ocuparea în sectorul non-agricol a înregistrat o creştere cu 2,6% faţă de a.2010;
- numărul persoanelor ocupate în sectorul agricol, a crescut cu 8,3 mii persoane (+2,6%) în
comparaţie cu a.2010;
- 7,7% din numărul persoanelor ocupate au fost persoane subocupate numărul lor scăzând cu
15,9 mii faţă de anul precedent, fenomenul subocupării continuând a fi o caracteristică a
mediului rural;
- rata şomajului a scăzut cu 0,8 p.p.
Principalii indicatori ai pieţei muncii din Republica Moldova în anul 2011 se prezintă după
cum urmează:
În anul 2011 populaţia economic activă a Republicii Moldova a constituit circa 1257,5 mii
persoane, fiind în creştere faţă de anul precedent cu 1,8%. Ponderea bărbaţilor în cadrul
persoanelor active a depăşit-o puţin pe cea a femeilor (51,1% şi 48,9%). Deosebiri mai
semnificative s-au înre-gistrat în distribuţia pe medii. Ponderea populaţiei rurale a fost mai mare
decât cea a populaţiei ur-bane (51,7% şi, respectiv 48,3%).

12
Sursa:Biroul National de Statisctica
Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste a constituit 42,3%, atingând valori mai înalte
în rândul bărbaţilor – 45,6%, în comparaţie cu rata pentru femei – 39,3%. În rândul populaţiei
urba-ne rata de activitate a atins 48,0%, în comparaţie cu rata de activitate în rândul populaţiei
rurale – 38,0%.(Diagrama 1)

13
Populaţia ocupată a constituit circa 1173,5 mii persoane, în creştere cu 2,6% faţă de 2010. Re-
partiţia pe sexe relevă că ponderea bărbaţilor a fost practic egală cu cea a femeilor (50,5%,
respectiv 49,5%). Mediului rural i-au revenit 52,6% din totalul populaţiei ocupate şi celui urban
– 47,4%.

Sursa: Biroul National de Statistica

Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste a fost de 39,4%, fiind mai mare cu 0,9 p.p. fa-ţă
de valoarea anului precedent. La bărbaţi ea a fost mai înaltă (42,1%) în comparaţie cu femeile -

14
37,1%. În distribuţia pe medii de reşedinţă rata de ocupare a fost de 44,1% în mediul urban şi
36,0% în mediul rural.
Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (16-56/61 ani) a înregistrat valoarea de 46,2%,
crescând cu 1,0 p.p. faţă de nivelul anului 2010. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 15-64
ani (vârstă de muncă conform UE) a fost de 47,4%.
Analiza structurii populaţiei ocupate pe grupe de vârstă arată că ponderea persoanelor tinere (15-
24 ani) a constituit 10,2% din total. După nivelul de instruire s-a conturat următorul tablou:
persoanelor cu studii medii generale şi profesionale le-a revenit 42,9%, persoanelor cu studii
superi-oare – 23,7%.
În distribuţia după activităţi economice se constată că 27,5% din totalul persoanelor ocupate au
activat în sectorul agricol, păstrând aceeaşi pondere ca în anul 2010. Numărul persoanelor
ocupate în acest sector a crescut cu 8,3 mii, ceea ce reprezintă 2,6%. Din ei, 56,1% au lucrat în
gospodăriile auxiliare proprii. În comparaţie cu anul precedent, numărul lor a crescut cu 2,0%.
Numărul persoanelor ocupate în sectorul non-agricol a constituit 850,5 mii, înregistrând o creş-
tere cu 2,6% faţă de anul 2010.

15
Conform repartizării după forme de proprietate, 66,4% din populaţie a fost ocupată în unităţi cu
forma de proprietate privată şi 27,6% - în unităţi cu forma de proprietate publică. Ponderea
secto-rului privat a predominat în agricultură (98,1%), în construcţii (96,6%), în comerţ (94,1%),
în acti-vitatea hotelieră (79,9%).

Sursa:Biroul National de Statistica

Structura populaţiei ocupate după statutul profesional relevă, că salariaţii au alcătuit 70,6%, iar
lucrătorilor pe cont propriu le-a revenit 25,6% din totalul persoanelor ocupate. În comparaţie cu
anul precedent ponderile salariaţilor şi a lucrătorilor pe cont propriu nu s-au modificat
semnificativ. Patronii continuă să deţină o pondere nesemnificativă, alcătuind circa 0,7% din
totalul populaţiei ocupate, 64,7% din ei activând în comerţ.
Numărul şomerilor în sens BIM a fost de 84,0 mii, fiind mai mic cu 8,0 mii faţă de anul pre-
cedent. Ponderea bărbaţilor printre şomeri a fost de 59,0%, iar a persoanele din mediul urban de
59,5%. Doar 3,5% din totalul şomerilor au urmat o formă de instruire. Este necesar de menţionat
că din rândul şomerilor 69,1% au fost persoane cu experienţă în muncă.

16
Sursa :Biroul National de Statistica

Rata şomajului (proporţia şomerilor BIM în populaţia activă) la nivel de ţară a înregistrat va-
loarea de 6,7%, fiind mai mică cu 0,8 p.p. faţă de anul precedent. S-au înregistrat disparităţi
semni-ficative dintre ratele şomajului la bărbaţi – 7,7% şi la femei – 5,6%; în mediul urban –
8,2% faţă de mediul rural - 5,2%.

Rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 ani) a fost de 14,9%, cu 2,9 p.p. mai mică faţă de anul
2010. Deosebirile pe sexe a ratei şomajului la tineri sunt neesenţiale: 14,2% la bărbaţi si 15,8% -
la femei. Ponderea şomerilor tineri în total şomeri a fost de 25,0%.

17
Incidenţa şomajului cu durata de 6 luni şi peste în rândul tinerilor (ponderea şomerilor de 15-24
ani cu durata şomajului de 6 luni şi peste în numărul total al şomerilor din aceeaşi grupă de
vârstă) a alcătuit 40,8%, mai mare faţă de anul 2010 cu 2,3 p.p.
Salariul mediu nominal brut al unui lucrător din economie în anul 2011 a înregistrat 3042 lei,
majorîndu-se faţă de anul 2010 în valoare nominală cu 11%, iar în termeni reali (ajustat la
indicele preţurilor de consum) cu 3,1%.
Valorile cele mai mari ale salariului mediu au fost înregistrate în activităţile financiar bancare
(6047 lei), energie electrică şi termică, gaze şi apă (5031 lei), tranzacţii imobiliare (3854 lei), iar
ce-le mai mici – în piscicultura (1600 lei), agricultură, economia vînatului şi silvicultură (1832
lei), ho-teluri şi restaurante (2101 lei).
Salariul mediu lunar pe forme de proprietate se prezintă după cum urmează: în sectorul public –
3179 lei, sectorul privat – 2347 lei, în întreprinderile cu forma de proprietate mixtă (publică şi
pri-vată) – 4259 lei şi în întreprinderile cu forma de proprietate străină şi mixtă (proprietatea
Republicii Moldova cu investiţii străine), respectiv, 4722 lei.
În anul 2011 au fost înregistrate 452 accidente de muncă. Rata accidentelor de muncă a consti-
tuit 0,76‰ . Cele mai multe accidente au fost înregistrate în industrie – 137 cazuri.
În anul precedent cheltuielile agenţilor economici aferente acţiunilor de protecţie a muncii au
constituit 367,3 lei în medie pe un salariat, faţă de 361,3 lei în anul 2010.
În activităţile de formare profesională a salariaţilor au fost cuprinse în anul precedent circa 68
mii persoane, ceea ce reprezintă aproximativ 9% din numărul total de salariaţi.
Situaţia tinerilor pe piaţa forţei de muncă în Republica
Moldova
Ocuparea forţei de muncă este o sarcină primordială a politicii economice care asigură
echilibrul macroeconomic şi stabilitatea social-politică. Obiectivele strategice de atingere a unui
grad sporit de ocupare sunt stabilite în Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de
muncă pe anii 2007-2015, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.605 din 31 mai 2007. Totodată,
pe parcursul ultimilor ani,ocuparea forţei de muncă tinere rămâne a fi una din principalele
probleme ce persistă în Republica Moldova, problemă pe care procesul de tranziţie la economia
de piaţă a amplificat-o şi a aprofundat-o,accentuând necorelarea între cererea şi oferta forţei de
muncă în ansamblu.
Statistica spune ca somajul ii afecteaza in mod deosebit pe cei cu virsta cuprinsa intre 15 si 29
de ani. Ei formeaza cel mai numeros grup de someri cu o pondere de 36%.Nu intimplator,ei sint
si categoria cea mai mare in rindul emigrantilor.Cu cel mai mare risc de somaj se confrunta
tinerii de virsta de 20-24 de ani,majoritatea fiind absolventi ai institutiilor superioare de

18
invatamint. Situatia este deosebit de grava pentru barbatii tineri care locuiesc in orase,riscul lor
de a nu gasi un loc de munca pe potriva fiind mai mare decit in mediu pe tara.
Analizând evoluţia principalilor indicatori ocupaţionali din ultimul deceniu referitor la
populaţiatânără, se observă că în Republica Moldova comportamentul tinerilor pe piaţa muncii se
apropie tot mai mult de comportamentul tinerilor pe piaţa muncii din ţările cu economie de piaţă.
În ansamblu, vorbind despre evoluţia ocupării tinerilor din ultimii ani, putem constata că aceasta
a fost influenţată de mai mulţi factori de ordin demografic, economic şi social, care au condus la
o creştere a populaţiei tinere atât în valoare absolută, cât şi ca pondere în totalul populaţiei
ocupate. Acest fapt a fost condiţionat de o creştere puternică a natalităţii din ţară în anii 1986-
1990. Totodată, datele Anchetei Forţei de Muncă arată că în anul 2010 populaţia ocupată în
vârstă de 15-29 ani a constituit doar 257,1 mii persoane sau 22,5 % din totalul populaţiei
încadrate în câmpul muncii din republică, din care 140,6 mii bărbaţi şi, respectiv, 116,5 mii
femei.Pe fundalul descreşterii numărului populaţiei economic active şi a populaţiei ocupate
tinere, se observă o creştere a populaţiei inactive în vârstă de 25-29 ani şi o descreştere a
populaţiei inactive în vârstă de 15-19 ani.

Astfel, pe parcursul ultimilor ani, numărul populaţiei economic active şi a celei ocupate în vârstă
de 15-29 de ani s-a redus, respectiv, de la 388,4 mii şi 334,3 mii persoane în 2000 până la 298,6
mii şi257,1 mii persoane în 2010. Reducerea a avut loc pe fundalul unei creşteri evidente a
numărului populaţiei totale în vârstă de 15-29 de ani de la 857,2 mii până la 970,9 mii persoane.
Din acest considerent, ratele de activitate şi de ocupare pentru acest grup al populaţiei au
înregistrat reduceri şi mai puternice – respectiv, de la 45,3% şi 39,0% în 2000 până la 30,8% şi
26,5%, în 2010.Analiza structurii populaţiei ocupate pe grupe de vârstă demonstrează că
ponderea persoanelor tinere (15-29 ani) a constituit 10,3 % din totalul persoanelor adulte. După
nivelul de instruire s-a conturat următorul tablou: persoanelor cu studii superioare le-au revenit
28,9%, celor cu studii gimnaziale – 25,3%, fiind urmaţi de cei cu studii liceale şi secundar
profesionale, respectiv – 19,5% şi 17,5%. Dintre persoanele ocupate cu studii superioare trei din
patru lucrează în localităţile urbane, iar femeile reprezintă mai mult de jumătate – 52,2%.

19
Conform datelor statistice, în anul 2009 au absolvit instituţiile de învăţământ superior 26,6 mii
persoane, cu 3,0 mii (10,1%) mai puţin faţă de anul de studii precedent. Dintre aceştia, au fost
plasaţi în câmpul muncii doar 3 883 tineri specialişti sau 14,6% din total. Motivul principal l-a
constituit lipsa locurilor de muncă corespunzătoare şi remunerate respectiv, precum şi surplusul
de absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior la specialităţile de economie şi drept (circa
50% din absolvenţi au studii economice şi juridice). În anii precedenţi, circa 59 la sută reveneau
absolvenţilor specialităţilor economice, relaţii internaţionale, drept şi limbi moderne. Din
numărul celor plasaţi în câmpul muncii, în anul 2009, ponderea cea mai mare le revine celor din
educaţie şi formare profesională – 18,2%, fiind urmaţi de jurişti – 10,6%, finanţe şi bănci –
9,4%, contabili – 6,9%, medicină generală – 5,8% etc. Paradoxal, dar din cei 3883 tineri
specialişti plasaţi în câmpul muncii, chiar în primul an de activitate s-au eliberat din proprie
dorinţă 331 persoane (8,6%).Distribuţia populaţiei tinere ocupate în funcţie de mediul de
reşedinţă arată că cea mai mare concentraţie a acesteia se constată în mediul urban – 135,2 mii
persoane, comparativ cu 121,8 mii persoane în mediu rural, cu toate că o concentraţie mare a
populaţiei din această categorie de vârstă se află în mediul rural: 549,3 mii persoane comparativ
cu 421,6 mii persoane în mediul urban.Printre efectele negative ale crizei mondiale cu
repercusiuni directe asupra pieţei forţei de muncă a fost şi diminuarea numărului de locuri de
muncă vacante aflate în gestiune. Astfel, din numărul total al locurilor libere de muncă
înregistrate de agenţiile teritoriale, au fost gestionate 30,2 mii locuri de muncă vacante (cu 7,3
mii mai mult faţă de anul precedent). Cele mai solicitate profesii pentru persoane cu studii
superioare şi medii de specialitate au fost: cea de medic (de familie, medicină generală),
inginer,programator, contabil etc. Pentru persoanele cu studii medii generale şi secundare

20
profesionale, sunt solicitate profesiile: cusătoreasă, croitor, inclusiv croitor în industria
confecţiilor, asamblor, conducător auto, muncitor, bucătar-cofetar, chelner etc.Creşterea
numărului şomerilor este cauzată de diverse efecte ce s-au produs pe piaţa forţei de muncă
autohtone, cum ar fi: lipsa locurilor de muncă, necorespunderea cererii cu oferta forţei de
muncă, existenţa forţei de muncă necompetitive pe piaţa muncii, disponibilizarea personalului,
reîntoarcerea în ţară a cetăţenilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă peste hotare.Situata creată
ne demonstrează, prin urmare, că problema ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor
rămâne a fi una majoră. În special, în condiţiile crizei economice este necesar de a acorda o
atenţie sporită aspectului în cauză. Eforturile urmează să fie orientate către ocuparea forţei de
muncă reîntoarsă din străinătate, recalificării şi redistribuirii între sectoarele economiei naţionale.
Restructurarea economiei naţionale de la începutul anilor 1990 a dus la migrarea unei părţi
impunătoare din populaţia rurală, inclusiv tânără, dacă nu în exteriorul ţării, atunci, cel puţin, de
la sate spre oraşe. În Republica Moldova, acest proces durează încontinuu, majoritatea populaţiei
nu are posibilitate să-şi satisfacă necesităţile cu venitul din activitatea economică şi păşeşte pe
calea migraţiei de muncă care se dovedeşte a fi o soluţie de rezolvare a mai multor probleme:
asigurarea unui trai decent şi a unei calităţi mai bune a viaţii, sănătăţii, educaţiei etc.
Migrarea în străinătate pentru căutarea unui loc de muncă reprezintă principala caracteristică a
peisajului social şi economic al ţării. Analizând procesele ce se desfăşoară în societate, cu
siguranţă putem menţiona că Republica Moldova se include tot mai intens în procesul de trans-
naţionalizare prin migraţia forţei de muncă, care are consecinţe atât pozitive, cât şi negative
asupra calităţii vieţii populaţiei. La moment, acest fenomen ia o amploare şi se extinde practic în
toate ţările lumii, fiind influenţat de procesele de globalizare care reprezintă o etapă modernă de
internaţionalizare a activităţii economice. Peste o jumătate din lucrătorii emigranţi au vârsta sub
30 ani şi circa 80 la sută au mai puţin de 45 ani, ceea ce înseamnă că lucrătorii din primul grup
de vârstă au plecat din ţară, acesta fiind cel mai valoros contingent în aspectele socio-
demografice şi economice.Numărul migranţilor de pe glob este estimat la circa 200 mil.
persoane, fiind în creştere permanentă, proces care, cu siguranţă, se va înregistra şi pe parcursul
anilor următori. Iată de ce, acest proces trebuie să fie privit ca un fenomen obiectiv ireversibil,
care este determinat de mai mulţi factori, interni şi externi, rezultând din relaţiile de muncă şi
nivelul de dezvoltare economică a ţării.
Destul de relevante sunt şi datele privind numărul persoanelor tinere în vârstă de 15-29 ani
declarate plecate peste hotare care, fiind în componenţa populaţiei inactive în 2010, au constituit
128,7 mii persoane sau 41,4% din totalul persoanelor declarate plecate peste hotare (circa 311
mii persoane).Dintre acestea, 98,6 mii persoane sunt din mediul rural şi numai 30,1 mii persoane
din mediul urban.Diferenţa mare dintre numărul persoanelor tinere declarate plecate peste hotare

21
din mediile rural şi urban poate fi explicată. Dacă tinerii inactivi din mediul urban, în mare parte,
sunt antrenaţi în activităţi de formare profesională şi investire în capitalul lor uman, atunci tinerii
inactivi din mediul rural, din cauza lipsei unor oportunităţi de angajare reale, precum şi a lipsei
unor instituţii de învăţământ profesional, sunt motivaţi fie să plece în localităţile din mediul
urban, în scopul formării lor profesionale,fie să părăsească ţara în căutarea unui loc de muncă
mai atractiv şi mai bine remunerat. La fel,distribuţia persoanelor plecate peste hotare în căutarea
unui loc de muncă pe grupele de vârstă 15-19 ani, 20-24 ani şi 25-29 ani arată o concentraţie mai
mare a persoanelor date în grupa de vârstă de 20-24
ani – 60,6 mii, comparativ cu 9,1 mii persoane în vârstă de 15-19 ani şi 59,0 mii persoane în
vârstă de 25-29 ani în 2010. Adică, pleacă într-o măsură mai mare acele persoane care şi-au
finisat deja stagiul de formare profesională şi încă nu şi-au întemeiat o familie sau o gospodărie
proprie.
Analiza emigranţilor în funcţie de nivelul de studii demonstrează că ponderea cea mai mare
revine celor cu studii gimnaziale –l 37,9%, fiind urmaţi de cei cu studii medii generale – 22,8%,
secundare profesionale – 19,9% şi cei cu studii superioare – 12,3%.
O altă problemă constă în faptul că tinerii care au absolvit studiile generale nu sunt orientaţi
corect pe piaţa muncii. Aceasta se întâmplă din cauza lipsei unui sistem eficient de orientare
profesională. În acest sens, în programul de studii al sistemului de învăţământ obligatoriu
urmează a fi instituită disciplina „Orientarea profesională”. Potrivit unor studii, 40% dintre tineri
nu doresc să lucreze conform specialităţii alese. Evident, pentru ca absolviţii studiilor generale
să-şi poată alege o profesie pentru viitor, este necesar de a restabili în instituţiile de învăţământ
unităţile de psihologi, care ar contribui la selectarea unei profesii cerute pe piaţa muncii
autohtone, pentru fiecare tânăr în parte.

22
 Compartimentul III
Potenţiale prognoze de evoluţie a pieţei muncii
Analizând teoriile şi metodele de determinare a optimului demografic, am ajuns la concluzia
că în Republica Moldova optimul demografic este strâns legat de noţiunea de dezvoltare durabilă
şi creştere economică care ar asigura prosperitate populaţiei. În acest sens, potrivit unor estimări
ale Fondului ONU pentru Populaţie Republica Moldova ar putea ajunge o ţară bătrână, bolnavă
şi aproape pustie la jumătatea acestui secol, daca Guvernul nu va începe urgent să pună la punct
o strategie naţională demografică. Moldova se îndreaptă spre o criză de „oameni”. Ultima
prognoză arată că, dacă lucrurile vor merge în ritmul actual (natalitate redusă, spor natural
negativ, emigrarea în masă a populaţiei), în 2050 vom fi doar 2 milioane de moldoveni, respectiv
populaţia economic activă nu va depăşi 700 mii persoane. Motivele: femeile pleacă la muncă în
străinătate într-un număr mult mai mare decât bărbaţii, ne îmbolnăvim mai mult şi mai frecvent
decât europenii, părinţii se feresc să aibă al doilea copil fie din cauza sărăciei, fie pentru a-şi
păstra serviciul. Toţi aceşti factori inevitabil vor avea incidenţe asupra pieţei muncii din
Republica Moldova.
Conform studiilor, chiar dacă vom avea creştere economică constantă, aceasta nu va rezolva
situaţia demografică Peste încă o generaţie, începând cu 2030, pe piaţa muncii vor intra copiii
născuţi în perioada tranziţiei, probabil cei mai puţin numeroşi. Respectiv, nu este exclus că
pentru a-şi completa forţa de muncă, Moldova va fi nevoită să atragă în ţară muncitori din alte
ţări ale lumii.
O soluţie pentru depăşirea crizei ar fi creşterea vârstei de pensionare după cum şi-au propus mai
multe guverne europene. Guvernul ar trebui să identifice toate măsurile posibile pentru ca
moldovenii plecaţi în străinătate cu contract de muncă, să se introducă obligativitatea de a
contribui la sistemul de pensie în ţările în care lucrează, urmând ca drepturile sa fie transferate
ulterior. Asta, în cazul în care Moldova are (sau va avea) asemenea acorduri cu ţările respective.
În caz con¬trar, imigranţii moldoveni ar putea să contribuie din străinătate direct la sistemul de
pensii autohton, deoarece siguranţa acestuia poate fi ameninţată pe viitor cînd o parte din
emigranţi vor reveni la baştină.
În ceea ce priveşte emigraţia forţei de muncă în străinătate, părerile sunt împărţite în ce
priveşte efectele acesteia; pe de o parte este opinia potrivit căreia emigrarea are o serie întreagă
de efecte nefavorabile asupra ţării de origine (diminuarea potenţialului resurselor umane,
diminuarea forţei de muncă mai bine pregătite, reducerea veniturilor la bugetul statului, investiţii

23
în capital uman nevalorificate în ţară), iar pe de altă parte opinia potrivit căreia emigrarea are o
influenţă favorabilă asupra ţării de origine, legată de:
– utilizarea transferurilor băneşti (remitenţele) cu efect pozitiv asupra nivelului de trai al celor
rămaşi în ţară;
– revenirea în ţară a unei forţe de muncă mai bine calificată şi cu spirit antreprenorial;
– scăderea presiunii şomajului asupra pieţei forţei de muncă;
– posibilitatea mijlocirii unor contacte de afaceri între ţara de origine şi ţara de destinaţie prin
intermediul emigranţilor.
Masurile necesare pentru solutionarea problemelor pietei fortei de munca
Studiul cu agenţii economici a conturat patru măsuri principale necesare de întreprins din partea
conducerii ţării pentru soluţionarea problemei insuficienţei forţei de muncă şi a fluctuaţiei forţei
de muncă în Moldova (vezi Diagrama 1):
 oferirea salariilor compatibile cu un nivel de trai decent (39%)
 crearea locurilor de muncă stabile (inclusiv prin crearea de noi întreprinderi) şi cu
perspectivă de creştere profesională (32%)
 susţinerea businessului mic prin reducerea poverii de impozitare, scutirea de variate taxe
pe diferite perioade de timp, precum şi reducerea numărului de controale din partea
organelor abilitate (21%)
 dezvoltarea şi consolidarea economiei ţări (18%).
Diagrama 1: Măsurile din partea statului pentru soluţionarea problemelor pieţei forţei de
muncă
Întrebare deschisă / Răspuns multiplu

24
Interesant este faptul că nici o companie cu capital străin nu consideră că oferirea unui salariu
decent ar soluţiona problema fluctuaţii şi insuficienţei cadrelor. În schimb, oferirea unui loc de
muncă stabil cu perspectiva de creştere profesională ar fi cea mai reuşită soluţie (în opinia a 50%
din companii cu capital străini) din partea conducerii ţării pentru soluţionarea acestor probleme
pe piaţa forţei de muncă.

Printre alte măsuri necesare de întreprins de către conducerea ţării care merită să fie evidenţiate,
deşi au fost specificate de un procent mai mic de agenţi economici, sunt acordarea de înlesniri
(de exemplu, susţinere în procurarea de locuinţă) cadrelor tinere, perfecţionarea sistemului de
învăţământ şi ajustarea acestuia la cerinţele pieţei forţei de muncă. În acest context, este
important faptul că unii agenţi economici au exprimat dorinţa/necesitatea de a conlucra cu
instituţiile de învăţământ în privinţa pregătirii şi recrutării viitorilor angajaţi. Totuşi, practica
respectivă este viabilă doar în cazul întreprinderilor medii şi mari care au un potenţial de
angajare mare. În cazul întreprinderilor mici şi micro este necesar un efort considerabil pentru
conştientizarea necesităţii şi avantajelor de conlucrare între toţi actorii de pe piaţa forţei de
muncă.

În ceea ce priveşte măsurile necesare de întreprins din partea agenţilor economici pentru
soluţionarea problemei insuficienţei şi a fluctuaţiei forţei de muncă, principalele sunt
remunerarea corespunzătoare nivelului de trai decent (55%) şi asigurarea condiţiilor optime de
muncă (38%). Alte măsuri secundare sunt prezentate în Diagrama 2.

Diagrama 2: Măsurile din partea întreprinderilor pentru soluţionarea problemelor pieţei

forţei de muncă
Întrebare deschisă / Răspuns multiplu

25
Analiza comparată a măsurile necesare de întreprins din partea agenţilor economici şi a
conducerii ţării a evidenţiat patru măsuri comune, după cum urmează:
 oferirea de salarii decente;
 asigurarea cu locuri de muncă stabile;
 oferirea de facilităţi angajaţilor (loc de trai, rambursarea cheltuielilor de transport etc.);
 conlucrarea cu instituţiile de învăţământ în vederea pregătirii cadrelor solicitate, inclusiv
acoperirea parţială sau totală a cheltuielilor de studii.
CONCLUZII ŞI CONSTATĂRI
A. Posturi de muncă vacante
Estimările datelor rezultate în urma sondajului cu agenţii economici indică un număr de circa
980 mii angajaţi. 93 la sută din angajaţi au regim de muncă complet. Ponderea cea mai mare a
angajaţilor este în mediul urban (86%), la întreprinderile medii şi mari (73%) şi cele cu capital
privat (65%).Analiza cererii de forţă de muncă din partea agenţilor economici evidenţiază cifra
de circa 91 mii locuri vacante, ceea ce este de circa 5,5 ori mai mare decât numărul de locuri
vacante înregistrate la Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă. Ponderea cea mai mare
a locurilor vacante este înregistrată la întreprinderile din sectorul industrial (40%). Discrepanţa
semnificativă a volumului de locuri vacante dintre datele oficiale şi cele obţinute prin sondaj
evidenţiază necesitatea identificării unor mecanisme noi de conlucrare cu agenţii economici în
vederea soluţionării problemelor de suplinire a locurilor vacante. Este necesar de îmbunătăţit
procesul de comunicare/interacţionare dintre patroni-intermediarii procesului de ocupare a forţei
de muncă-potenţiali angajaţi.
În acest context evidenţiam faptul că modalităţile principale de recrutare a personalului folosite
de angajatori sunt anunţurile plasate în mass-media (în special ziarele) şi locuri publice, precum

26
şi recomandările din partea cunoscuţilor. Aceste două practici de recrutare sunt folosite de 90 la
sută din patroni. În comparaţie, doar 7% din agenţi economici apelează la asistenţa oficiilor de
ocupare a forţei de muncă.
Cerinţele principale înaintate de agenţii economici potenţialilor angajaţi sunt profesionalismul şi
disciplina. Astfel, dacă cea de a doua cerinţe este un dat interiorizat al persoanei, atunci
profesionalismul este dobândit prin studiile specializate, consolidate de experienţa de muncă.
Din aceste considerente cadrele tinere / tinerii absolvenţi sunt dezavantajaţi. Mai mult ca atât,
situaţia prezentă pe piaţa forţei de muncă indică insuficienţa forţei de muncă calificate,
determinată atât de migraţia excesivă, cât şi de carenţele în sistemul de învăţământ. Este necesară
conlucrarea cu agenţii economici în vederea conştientizării de către aceştia a ideii de investiţii în
personal.De asemenea este necesar de perfecţionat mecanismul de comunicare dintre agenţii
economici, instituţiile de ocupare a forţei de muncă şi instituţiile de instruire, în vederea
consolidării consistenţei dintre cerinţele pieţei forţei de muncă şi cadrele pregătite de instituţiile
de învăţământ.Fluctuaţia forţei de muncă în prezent este o problemă minoră pentru agenţii
economici, doar 17 la sută dintre aceştia fiind afectaţi de acest fenomen. Factorul principal ce
determină fluctuaţia cadrelor este cel tradiţional pentru ţările cu o economie slab dezvoltată –
salariul mic.
B. Suplinirea posturilor vacante
Spre deosebire de fluctuaţia cadrelor, problema suplinirii locurilor de muncă vacante este una
deosebit de gravă pentru agenţii economici din Moldova. Cu această dificultate s-a confruntat
fiecare al treilea agent economic. Cele mai vulnerabile în această privinţă sunt întreprinderile
medii şi mari (76%), precum şi întreprinderile ce activează în sectorul industrie (60%), servicii
medicale (50%), transport (42%), deservirea populaţiei (40%) şi sectorul agricol (40%)
Perioada medie de ocupare a unui loc de muncă vacant este de 23 zile. Peste 60 la sută din
întreprinderi reuşesc să suplinească locul de muncă vacant în cel mult o lună, iar 17 la sută au
nevoie de o perioadă mai mare de o lună.
Dificultăţile cele mai mari întâmpinate de agenţii economici la suplinirea locurilor vacante
vizează funcţiile ce necesită personal specializat calificat. Or, acest lucru este firesc din moment
ce produsul sistemului actual de învăţământ nu corespunde cerinţelor pieţei forţei de muncă, iar
migraţia forţei de muncă, în special a celei calificate, este foarte înaltă.
Factorul principal ce determină problemele pentru suplinirea locurilor vacante este salariul mic
ce nu asigură un nivel de trai decent. Al doilea factor vizează nivelul de calificare scăzut al
potenţialilor angajaţi, cauzele acestuia fiind deja prezentate mai sus.
C. Măsurile necesare pentru soluţionarea problemelor pe piaţa forţei de muncă

27
Măsurile pe care ar trebui să le întreprindă conducerea ţării în vederea rezolvării problemei
insuficienţei şi fluctuaţiei forţei de muncă vizează trei direcţii prioritare:
 măsuri îndreptare pentru dezvoltarea economică generală a ţării
 măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale populaţiei economic-active, cum ar fi
asigurarea cu salarii decente
 măsuri îndreptate spre susţinerea micului business
La rândul lor, agenţii economici ar trebui să contribuie, în special, prin asigurarea remunerării la
nivelul traiului decent şi asigurarea condiţiilor optime de muncă.

Recomandari si concluzii
Recomandări de politici
În ceea ce priveşte politicile de pe piaţa muncii, Republica Moldova trebuie să-şi concentreze
eforturile în primul rând asupra a 3 priorităţi principale, priorităţi care sunt prevăzute şi de
Agenda Lisabona: atragerea şi menţinerea mai multor oameni pe piaţa forţei de muncă,
îmbunătăţirea adaptabilităţii şi creşterea investiţiilor în capitalul uman, realizând o combinare cu
prevederile conţinute în obiectivele Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei –
problema demografică şi migraţia, excluderea socială, precum şi elementele asociate cum ar fi
sănătatea populaţiei şi aspectele sensibile ale sărăciei.
 Obiectivul principal de politică economică al Guvernului ar trebui să fie păstrarea unui nivel
relativ redus al şoma¬jului în condiţiile continuării restructurării sectoriale. Pentru atingerea
acestui obiectiv Guvernul trebuie să aibă ca prioritate creşterea calităţii ocupării şi a
siguranţei locului de muncă, simultan cu crearea de oportunităţi de pregătire profesională şi
instruire.
 De asemenea, guvernul trebuie să se preocupe de introdu¬cerea unor măsuri favorabile
mediului de afaceri în scopul creşterii productivităţii şi flexibilităţii pe piaţa muncii.
 În condiţiile globalizării, piaţa muncii din Moldova trebuie să răspundă nevoii companiilor
de a se adapta permanent cerinţelor de creştere a competitivităţii. Din acest motiv politicile
de ocupare trebuie să conţină rezultatele colaborării constante cu mediul de afaceri,
reprezentanţii lucrătorilor şi ai asociaţiilor profesionale, pentru reglementarea eficientă a
relaţiilor de muncă

28
 Mai multă specializare şi adaptare a întreprinderilor la apariţia de noi cerinţe şi ocupaţii
determinate de progresul tehnic. Pentru ca întreprinderile să fie dinamice în demersurile lor,
cererea şi oferta de formare profesională iniţială şi continuă pe piaţa muncii trebuie să
satisfacă aceste nevoi. În acest context, pe lângă necesitatea unei informări mai bune asupra
locurilor de angajare disponibile promovate prin structurile de plasare de forţă de muncă,
trebuie întărite legăturile acestora cu întreprinderile şi centrele de instruire şi formare, pentru
a veni în întâmpinarea solicitărilor întreprinderilor.
 Modificarea Codului Muncii prin care să se instituie o serie de relaţii de muncă flexibile şi
instrumente în aplicarea acestora pentru reducerea barierelor la angajare: relaxarea
restricţiilor privind contractul individual de muncă pe perioadă determinată cu scopul
aducerii în zona fiscală a raporturilor de muncă din zona informală a economiei;
promova¬rea unor noi forme de angajare prin contracte de muncă, atât cele cu timp parţial,
prin agent de muncă temporară, cât şi cele referitoare la munca la domiciliu; simplificarea
proce¬durilor de evidenţă a salariaţilor prin introducerea registrului general de evidenţă a
salariaţilor; flexibilizarea procedurilor de concediere individuală şi colectivă, precum şi
garantarea drepturilor salariaţilor în cazul acestor concedieri.
 Altă componentă a flexibilizării pieţei forţei de muncă o constituie sprijinirea formării şi
obţinerea calificărilor manageriale care să facă din antreprenoriat o opţiune de carieră.
 Încurajarea responsabilităţii corporative prin oferirea de stimulente pentru angajaţi, în scopul
dezvoltării companiilor, dar şi pentru conştientizarea angajatorilor şi a angajaţilor cu privire
la necesitatea formării profesionale continue.
 Simultan cu creşterea flexibilităţii pieţei muncii este necesară îmbunătăţirea nivelului de
protejare a salariaţilor, inclusiv prin responsabilizarea individuală cu privire la eforturile
acestora de a căuta un loc de muncă.
 Angajatorii trebuie să aibă obligaţia să informeze şi să consulte angajaţii asupra situaţiei
economice a firmei şi a politicilor privind forţa de muncă în cadrul întreprinderii. De
asemenea, ei trebuie să informeze angajaţii cu privire la orice decizie care duce la modificări
importante în organizarea muncii, în relaţiile contractuale sau în raporturile de muncă.
 Creşterea securităţii în ceea ce priveşte ocuparea trebuie să aibă în vedere nu numai
componenta de intervenţie, ci şi cea preventivă, care implică stabilirea responsabilităţilor în
relaţia angajat-angajator (guvernul ar trebui să mai gândească la stabilirea salariului minim
pe economie, precum şi la posibilitatea de a stabili/negocia compensaţii băneşti pentru
pierderea locului de muncă).
 Integrarea şi facilitarea accesului tinerilor pe piaţa muncii, lupta împotriva şomajului în
rândul tinerilor şi pe calitatea actului de învăţământ.

29
 Facilitarea trecerii de la şcoală la locul de muncă. Trebuie să se ţină cont şi de necesitatea de
a compensa deficitul de calificare sau experienţă. În acest sens, pentru a răspunde cerinţelor
sectoriale şi regionale trebuie să se promoveze şi îmbunătăţească învăţământul tehnic,
profesional şi de meserii.
 Continuarea campaniilor de informare a elevilor şi studenţilor din anii terminali pentru a le
acorda informaţii privind oportunităţile de angajare şi riscurile existente pe piaţa muncii.
 Facilitarea încadrării în muncă cu normă redusă după pensionare, precum şi asigurarea
accesului nediscriminatoriu la formare profesională pe tot parcursul vieţii.
 Integrarea pe piaţa muncii a persoanelor dezavantajate.
 Trebuie să se urmărească gestionarea adecvată a emigraţiei şi migraţiei economice pentru
compensarea deficitului de forţă de muncă internă în anumite sectoare.
 Gestionarea fluxurilor de emigranţi moldoveni în scop de muncă, ceea ce presupune
implementarea unor sisteme eficiente de monitorizare a fluxurilor de emigranţi angajaţi în
străinătate.
Ţinând cont de importanţa incadrarii in cimpul muncii a tinerilor,sunt formulat un şir de
recomandări:
- să fie introduse discipline în programele de studii ale şcolilor medii şi ale liceelor care ar forma
aptitudini profesionale muncitoreşti (de tractorist, lemnar, strungar, cusătoreasă etc.);
- să fie extinse prevederile ce ţin de acordarea în primii 3 ani de activitate a unei locuinţe
gratuite,plata unei indemnizaţii unice în mărime de 30 mii lei etc. asupra tuturor categoriilor de
absolvenţi(conform legislaţiei în vigoare, beneficiază doar absolvenţii instituţiilor superioare de
învăţământ finanţaţi din Bugetul de stat, medicii şi profesorii, absolvenţii din mediul rural);
- să fie modificată legislaţia privind stimularea personalului,care angajează absolvenţi ai
instituţiilor de învăţământ superior, indiferent de sursele de finanţare a studiilor;
- să fie perfecţionat mecanismul ce vizează implementarea prevederii referitoare la acordarea
reducerilor la plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, acordate angajatorilor
care încadrează tineri absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior;
- să fie sporit gradul de ocupare a forţei de muncă tinere prin atragerea investiţiilor pentru
dezvoltarea infrastructurii, în special, în localităţile rurale şi, după posibilitate, investiţii gratuite;
- să fie elaborat un mecanism privind stimularea tinerilor plecaţi la muncă în străinătate pentru
revenirea în ţară: de prevăzut creşterea salariilor prin perfecţionarea sistemului existent de
salarizare,aplicarea diferitor forme noi de salarizare ţinând cont de experienţa mondială, inclusiv
europeană (sistem de beneficii, aplicarea pachetelor de acordare a serviciilor sociale, inclusiv
pentru alimentaţia angajaţilor, facilităţi pentru iniţierea afacerilor, formare/reformare
profesională, facilităţi pentru familii).

30
 Concluzii

In Republica Moldova exista un puternic dezechilibru intre cerere si oferta, piata muncii
neputind fi tratata separat de mediul economic general, fiind in fapt la randul sau un instrument
functional pentru economia de piata. Este o piata cu oferta scazuta si nu foarte diversificata si
respectiv cu o cerere mare, concentrata si ea pe citeva segmente. Din cauza decalajului evident
intre cerere si oferta(decalaj de altfel vizibil si in situatia statistica ), presiunea care apasa asupra
celor implicati in sistem este foarte mare, mecanismul sanatos al concurentei inceteaza sa mai
functioneze. In fapt, pe „piata” apar doar anumite posturi, altele fiind tranzactionate in afara
pietei, adica pe o piata neagra paralela. Acest fapt creaza pe termen mediu si lung puternice
frustrari si dezechilibre, pentru ca se transmite implicit mesajul ca nu valoarea conteaza, ci
accesul preferential la informatii si oportunitati de munca. Deoarece se tranzactioneaza liber in
principal posturi mai putin dezirabile, oamenii de valoare invata ca nu este loc pentru ei .Piata
muncii se caractearizeaza in principal prin natura „produsului” vindut, care este munca, o
combinatie rara intre timp dedicat activitatii, vointa, inteligenta, educatie si experienta, calitati
personale, imaginatie si curaj, sacrificii si neimpliniri, efort si oboseala.Piata muncii depinde
foarte mult de mediul economic prin genererea de locuri de munca, regmenentari
legale, fiscalitate. Daca acestea sunt mai greu de imbunatatit in timp, macar mentalitatea
angajatorilor ar putea suferi transformari pozitive, prin apelul la profesionistii in resurse umane,
la agentii specializate si la cursuri de perfectionare. Destul de putini angajatori inteleg exact
schimbarea de paradigma pe care o presupune tranzactia de competente, dar nici sistemul oficial
nu-i ajuta. Pentru a tranzactiona competente, pe scurt abilitati si capacitati, ar trebui construit un
sistem de certificare a acestora, sistem cu ciclu foarte scurt.Exista mari deosebiri intre ocupatie,
functie, meserie si profesie. Calificarile „tehnice”, profesionale, formate de sistemul de
invatamint nu mai sunt suficiente. Se cere in plus, practic si pentru pozitii nondecizionale:
comunicarea, colaborarea, lucrul in echipa, initiativa, creativitatea, asumarea responsabilitatilor,
intelegerea interactiunilor complexe, a sistemelor relationale, utilizarea in activitatea cotidiana in
special a calculatorului.

31
 Bibiografie:
1 Anuarul statistic al Republicii Moldova 2010, www.statistica.md.
2. Ancheta forţei de muncă, http://www.statistica.md/public/files/Metadate/AFM.pdf.
3. BNS, Raport trimestrial, Piaţa forţei de muncă, T3-2006.
4. BNS, Notă informativă, Forţa de muncă în Republica Moldova: Ocupare şi şomaj, anul 2005
http://www.statistica.md/statistics/dat/784/ro/PiaţaFM_ocup_somajul_anul_2005.pdf.
5. Centrul Analitic EXPERT-GRUP, Analize de Business şi Economie, www.expert-grup.org.
6. Institutul de Politici Publice, Barometrul de opinie publică, noiembrie 2006, www.ipp.md.
7.Forţa de muncă în Republica Moldova – ocupare şi şomaj, 2010,
8.IMF /International Monetary Fund/ „World Economic Outlook Database, April 2006”,
http://www.imf.org.
9. WB /World Bank/, „Moldova: Poverty Update”, Report no. 35618-MD, Human Development
Sector Unit, Ukraine, Belarus and Moldova Country Unit, Europe and Central Asia Region, June
12, 2006.
10. Ghencea Boris and Gudumac Igor, Labor Migration and Remittances in the Republic of
Moldova, sponsored by AMM and Moldova-Soros Foundation, March 14, 2004.
11. Materialele Conferinţei Internaţionale, Transformările demografice şi socio-economice ale
populaţiei. Actualitate şi Viitor.

32