Gheorghe SAMOILESCU

)
 GHEORGHE SAMOILESCU

BAZELE ELECTROTEHNICII ªI
MÃSURÃRI ELECTRICE
 Cartea prezintã principiile teoriei câmpului electromagnetic, a circuitelor
electrice ºi noþiuni folosite în mãsurãri electrice.
Lucrarea este structuratã în douã pãrþi: prima parte prezintã noþiunile de
teoria câmpului cu legile generale ºi de material specifice, metodele de rezolvare a
circuitelor de curent continuu ºi alternativ, analiza circuitelor trifazate; a doua parte
prezintã procesul de mãsurare, mãsurãrile statice ºi mãsurarea mãrimilor variabile în
timp.
Manualul prezintã cunoºtinþele necesare însuºirii, în bune condiþii, a
noþiunilor de bazã referitoare la construcþia aparatelor electrice, a ecuaþiilor de
funcþionare a aparatelor, la mãsurarea mãrimilor electrice ºi magnetice.

Colecþia „Inginerie electricã”

 DR. ING. GHEORGHE SAMOILESCU

BAZELE ELECTROTEHNICII ªI
MÃSURÃRI ELECTRICE

EDITURA ACADEMIEI NAVALE

„MIRCEA CEL BÃTRÂN”
Constanþa, 2007
Referenþi ºtiinþifici: Prof. univ. dr. ing. Horia GAVRILÃ
Prof. univ. dr. ing. Mihai-Octavian POPESCU
Prof. univ. dr. ing. Costin CEPIªCÃ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

SAMOILESCU, GHEORGHE
Bazele electrotehnicii ºi mãsurãri electrice / conf. univ. dr. ing.
Gheorghe Samoilescu. - Constanþa : Editura Academiei Navale ”Mircea
cel Bãtrân”, 2007
ISBN 978-973-8303-83-6

621.3

! Editura Academiei Navale „Mircea cel Bãtrân”, 2007, pentru prezenta ediþie

Tehnoredactare text: Mihai PETRARIU, Mirela DOBRE

Coperta: Gabriela-Marieta SECU

Editura Academiei Navale „Mircea cel Bãtrân”

Str. Fulgerului nr. 1, 900218, Constanþa
Tel. 0241/626200/1219, fax 0241/643096
Email: editura@anmb.ro
 CUPRINS

CUVANT INAINTE ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 9
.
PREFATA ... '" ... ... ... ... 15
CAPITOLUL 1 NOTIUNI GENERALE ~I LEGI ... 17
1.1 Obiectul cursului ~i scurt istoric al cuno~terii
fenomenelor electrice ~imagnetice ... ... ... ... ... ... ... ... ... 17
1.2 Marimi fizice ... ... ... . . . . .. .. . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. ... .. . .. 20
1.3 Regimurilemarimilor electrice ~imagnetice 23
1.4 Medii ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 24
1.5 Legile teoriei clasice ... ... ... ... ... ... ... 25
CAPITOLUL 2 ELECTROSTATICA 46
2.1 Campul electromagnetic. Intensitatea campului electric
in vid ... ... .. . ... ... ... .. . ., . ... .. . ... ... . .. ... ... .. . ... . .. .. . .. .. 46
2.2 Teorema lui Coulomb ... 49
2.3 Teorema lui Gauss ... ... ... 51
2.4 Tensiunea electrica.Potential... ... ... ... ... ... ... ... ... 52
2.5 Gradientulde potential ... ;.~ 56
2.6 Teoremapotentialului electrostatic ... 57
2.7 Campul electrostaticIn substanta ... ... ... 58
2.8 Condensatoare.Capacitateaelectrica a
Condensatoarelor... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .. 66
2.9 Energia ~ifortele electrostatice ... ... ... ... ... ... ... ... ... 70
CAPITOLUL 3 ELECTROCINETICA 75
3.1 Tensiunea electromotoare(t.e.m.) 75
3.2 Campuri imprimate ... ... ... ... ... ... ... 77
3.3 Curentul electric ... .. . . .. .. . . .. . . . .. . . . . ... . .. .. . . .. .. . . .. .. . . . . 82

CAPITOLUL 4 CIRCUITE DE CURENT CONTINUU 85

4.1 Circuit electric si retea electrica. Structura ~i clasificarea
circuitelor ... ... ... ... .. .... ... ... ... .. . ... ... ... .. .... ... ... ... .. 85
4.2 Teoreme ~i metode utilizate pentru rezolvarea circuitelor
de curent continuu ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .... 89

CAPITOLUL 5 ELECTRODINAMICA ... ... ... ... ... ... ... ..... 113
5.1 Campul magnetic ~ ...... ..... 113
5.2 Inductia magnetica ... . .. . . . . .. .. . .. . . .. . . . . .. .. . . . . . . . . .. .. . . . . 114
5.3 Forte In camp magnetic ... ... ... ... ... .... 117
5.4 Campul magnetic in substanta ... .. . ... ... ... ... ... ..... 122
 5.5 Inductivitatilecircuitelor electrice 131
5.6 Circuite magnetice ... ... 137
5.7 Energia §i fortele campului magnetic 143
CAPITOLUL 6 CIRCmTE MONOFAZATE iN REGIM
PERMANENT SINUSOIDAL 146
6.1 Regimuri de functionareale circuitelor electrice ... ... 146
6.2 Elemente de circuit ... ... ... ... .. ... . :.. .. . ... ... ... .. .... ... ... 147
6.3 Caracterizarea manmilor sinusoidale. Studiul circuitelor
de curent altemativ sinusoidalprin metoda directa 152
6.4 Puteri in regim sinusoidal ... ... ... ... ... ... 162
6.5 Reprezentarea simbolicaa marimilor sinusoidale 166
6.6 Caracterizareain complex a circuitelor liniare ... 175
6.7 Ecuatia laturii de circuit in curent alternativ sinusoidal ... 180
6.8 Forma complexa a teoremelor lui Kirchhoff 186
6.9 Principalele metode de rezolvare a circuitelor de curent
alternativ sinusoidal ... ... 188
6.10 Rezonanta , in circuite electrice de curent alternativ
sinusoidal ... ... . .. . .. ... . .. . .. . . . .. . .. . . . . . . . . . . . .. ... .. . . . . ... .. 208

CAPITOLUL 7 SISTEME TRIFAZATE ...... 217

7.1 Sisteme trifazate simetrice ... ... ... ......... ... ... 217
7.2 Producerea sistemului trifazat simetric de tensiuni
electromotoare ... .. . ... ... .. . ... ... ... .. . .. . .. . .. . .. .... 221
7.3 Conexiunile sistemelor trifazate ... ... .. . . .. ... .. . . .. ... .. .... 222
". . .
7 .4 Campun magnetice rotitoare ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .... 225
7.5 Rezolvarea circuitelor electrice trifazate ... .. . ... ... ... ..... 228
7.6 Puteri in retele
, trifazate ... ... ... ... ... ... .., ... ... ... .... 240
CAPITOLUL 8 PROCESUL DE MASURARE ... ..... 244
8.1 Notiunile de aparat de masurat ~ide traductor ... ... ... ... .. 246
8.2 Etaloane.......................................................... 251
8.3 Metode de masurare ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ..... 252
CAPITOLUL 9 MASURARI STATICE .......................... 266
9.1 Aparate electrice indicatoarepentru masuran statice ...... 266
9.2 Masurarea curentilor §itensiunilor electrice ................ 301
9.3 Transformatoarede tensiune pentru masuran ............... 313
9.4 Masurarea parametrilor R, X, Z ... .., ... ... ... ... ... ... ... ... 314
9.5 Masurarea puterii electrice ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 329
9.6 Masurarea
. .energiei. yelectrice. Contoare de energie activa
~l de energte reac tlva ... . . . . . . . . . . . . . . . ... . .. ... .. . .. . . .. ... .... 347

6
CAPITOLUL 10 MASURAREAMARIMILOR
VARIABILE iN TIMP ... ... ... ... ... ... ... ... ... 361
10.1 Osciloscopulcatodic ... ... ... ... ... ... ... 361
10.2 Aparateinregistratoare... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 368
10.3 Masurareainducpeimagnetice~ia fluxu1uimagnetic 369
BIBLIOGRAFIE ... ... ...... ... 375

7
 CUVÂNT ÎNAINTE

Lucrarea, destinatã studenþilor de la specializarea neelectricã

«Exploatãri Portuare» de la Academia Navalã "Mircea cel Bãtrân", se
remarcã printr-o bunã corelare între partea teoreticã ºi cea aplicativã.
Sunt oferite exemple de calcul pentru explicarea ºi aplicarea pãrþii
teoretice, se aprofundeazã analiza fenomenelor electromagnetice ºi
rezolvarea circuitelor electrice.
Energia electricã este indispensabilã în funcþionarea navei.
Aceasta poate fi transformatã cu uºurinþã în alte forme de energie, se
distribuie uºor, poate fi mãsuratã cu precizie, creeazã posibilitatea
comenzii de la distanþã a mecanismelor ºi automatizarea lor etc.
Alegerea tematicii s-a realizat în concordanþã cu programa
analiticã ºi acoperã domeniile abordate. Cele 10 capitole ale lucrãrii
- 7 de bazele electrotehnicii ºi 3 de mãsurãri electrice - au fost gândite
un întreg.
În prima parte a lucrãrii se trateazã noþiunile de bazele
electrotehnicii, atât ca aspect fizic cât ºi ca formalizare matematicã, prin
interpretarea fizicã a legilor ºi fenomenelor care stau la baza funcþionãrii
maºinilor, aparatelor ºi instalaþiilor electrice. Mãrimilor electrice ºi
magnetice care intervin în funcþionarea instalaþiilor electrice li se impun
anumite valori, de care depinde funcþionarea normalã a acestora.
Mãsurarea mãrimilor respective, cu ajutorul aparatelor ºi instrumentelor
electrice, constã în compararea valorii mãrimii cu o valoare luatã
convenþional ca unitate de mãsurã.
Fenomenele electrice ºi magnetice prezentate în prima parte a
lucrãrii sunt esenþiale în înþelegerea funcþionãrii echipamentelor
electrice navale prezentate în cea de-a doua parte.
Autorul a fost confruntat cu necesitatea de a face opþiuni, în
materie de conþinut ºi formã, având ca rezultat realizarea unui material
cu valoare de referinþã. Volumul de informaþii este mare ºi de aceea
trebuie apreciatã selectarea corectã a noþiunilor de bazã ºi proces, cât ºi
ordonarea lor cronologicã. Cartea se remarcã prin claritate ºi logicã ºi
oferã o deschidere în înþelegerea fenomenelor electromagnetice
complexe, în interdependenþã.
Pe baza experienþei dobândite la bordul navelor ºi la catedrã, prin
varietatea ºi evoluþia gradatã a problemelor abordate, autorul a realizat
un curs foarte bun, cu o formã didacticã accesibilã, dar în acelaºi timp
de un nivel ºtiinþific ridicat.
 În esenþã, consider ca lucrarea reprezintã un material didactic
valoros ºi util, satisfãcând pe deplin nevoile de pregãtire a studenþilor la
cele douã discipline.

Prof. univ. dr. ing. HORIA GAVRILÃ

UNIVERSITATEA "POLITEHNICA"
din BUCUREªTI

10
 l. Contextul apariþiei lucrãrii
Aceastã lucrare reprezintã cursul predat studenþilor din
specialitatea „Exploatãri portuare", putând fi folosit ºi de studenþii ºi de
la alte secþii de profil neelectric. Conform organizãrii, cursul cuprinde ca
elemente distincte prezentarea, în prima parte, a cunoºtinþelor legate de
legile electromagnetismului ºi de regimurile specifice circuitelor
electrice în regim staþionar ºi nestaþionar iar în a doua parte, a unor
elemente esenþiale din tehnica de mãsurare a mãrimilor electrice ºi
magnetice.
Preluarea de cãtre om a informaþiilor din lumea înconjurãtoare s-a
bazat, iniþial, pe cele cinci organe de simt. În prezent, omul nu se mai
bazeazã numai pe propriile sale organe de simþ, domeniul posibilitãþilor
sale de cunoaºtere fiind în continuã creºtere datoritã dezvoltãrii
diferitelor tipuri de aparate ºi metode de mãsurare destinate mãsurãrii ºi
analizãrii diverselor fenomene fizice.
Dezvoltarea accentuatã a ingineriei electrice, cuprinderea unor
fenomene tot mai complexe dar care se pot analiza cunoscând în
profunzime legitãþile ce guverneazã fiecare fenomen, impun prezentarea
corectã ºi ordonatã a cunoºtinþelor de bazã din domeniu electric,
deziderat la care lucrarea rãspunde foarte bine.
2. Conþinutul lucrãrii
Lucrarea cuprinde 10 capitole, din care 7 capitole sunt atribuite
abordãrii unor elemente de electrotehnicã teoreticã ºi 3 capitole sunt
destinate cunoºtinþelor de bazã din tehnica mãsurãrilor.
Capitolul 1 prezintã elementele fundamentale privind legile
electromagnetismului, forma clarã de prezentare contribuind la o uºoarã
asimilare, în ciuda unor aspecte matematice proprii tratãrii corecte a
legilor.
Capitolul 2 este acordat prezentãrii regimului electrostatic; se
remarcã utilitatea unor aplicaþii de calcul ce uºureazã înþelegerea
fenomenelor ºi fac legãtura cu echipamentele reale industriale.
Capitolul 3 trateazã aspectele de bazã ale regimului electrocinetic,
introducând mãrimile specifice acestui regim, multe prin experienþe
edificatoare pentru cititor.
Capitolul 4 este dedicat circuitelor de curent continuu si metodelor
de rezolvare specifice.
Capitolul 5 prezintã cunoºtinþele de bazã privind regimul
electrodinamic, introducând noþiunile de câmp magnetic, circuite
magnetice, tensiuni electromotoare induse etc. de mare ajutor în

11
înþelegerea fenomenelor complexe ce apar în funcþionarea unor
echipamente electrice.
Capitolul 6 este dedicat studiului circuitelor de curent alternativ în
regim monofazat iar capitolul 7 circuitelor trifazate de curent alternativ.
Începând cu capitolul 8 sunt prezentate elemente de bazã din
ºtiinþa mãsurãrii: mãrimi fizice mãsurabile, metode ºi mijloace de
mãsurare. Se analizeazã structura procesului de mãsurare ºi, pe baza
acestei analize, se prezintã structurile fundamentale de lanþuri de
mãsurare. O atenþie specialã este acordatã prezentãrii pe înþelesul
studenþilor a metodelor de mãsurare, pentru înþelegerea fenomenelor ce
converg în alegerea unei anumite metode. Se pun în evidenþã cele douã
mari categorii de mãsurãri, analogice ºi numerice, cu evidenþierea
caracteristicilor acestora.
Capitolul 9 este destinat prezentãrii aparatelor de mãsurat ºi a
metodelor de mãsurare pentru regim staþionar. Se precizeazã cuplurile ºi
dispozitivele ce stau la baza producerii acestor cupluri în cazul
aparatelor indicatoare de tip electromecanic, pentru ca apoi sã se treacã
la prezentarea în detaliu a problemelor tehnice specifice fiecãrui tip de
aparat analogic. Descrierile ºi figurile ajutãtoare sunt extrem de utile
cititorului, acesta putând înþelege rapid principiul de funcþionare al
fiecãrui aparat ºi caracteristicile sale metrologice. Capitolul se încheie
cu prezentarea metodelor de mãsurare pentru mãrimile electrice de bazã:
tensiune electricã, intensitatea curentului electric, puteri electrice, energii
electrice, parametrii de circuit R, L, C. Sunt indicate elementele
teoretice ce permit înþelegerea schemelor de conectare a aparatelor
precum ºi utilizãri industriale specifice. Autorul prezintã elemente
metrologice în detaliu pentru ca cititorul sã poatã înþelege necesitatea
cunoaºterii amãnunþite a fenomenelor ºi a detaliilor tehnice în alegerea
unui anumit tip de aparat pentru o aplicaþie datã.
Capitolul 10 este destinat prezentãrii metodelor ºi mijloacelor de
mãsurare utilizate în regim variabil, cu precãdere osciloscoapele
catodice ºi aparatele înregistratoare. Prezentarea este clarã, pe baza unor
scheme funcþionale intuitive, ceea ce permite înþelegerea rapidã a
fenomenelor. În încheiere, sunt indicate câteva modalitãþi de mãsurare a
unor mãrimi magnetice.
3. Utilitate ºi recomandãri
Prin modul de abordare a problemelor complexe întâlnite în
prezentarea fenomenelor specifice electromagnetismului ºi a
mecanismelor procesului de mãsurare lucrarea constituie un element de

12
bazã în transmiterea cunoºtinþelor cãtre tineri, asigurând o înþelegere
rapidã a legitãþilor ce guverneazã aceste domenii.
Modul didactic în care a fost elaboratã, cu multe exemple pentru
uºurarea înþelegerii de cãtre studenþi, precum ºi metodologia didacticã
folositã, constituie calitãþi importante ale lucrãrii.
Pe baza celor prezentate, consider de un real interes publicarea
acestei lucrãri, ea aducând un sprijin important în susþinerea
învãþãmântului de specialitate în domeniul electrotehnic ºi metrologic.

Prof. univ. dr. ing. COSTIN CEPIªCÃ

CATEDRA MÃSURÃRI, APARATE ELECTRICE
ªI CONVERTOARE STATICE
FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICÃ
UNIVERSITATEA POLITEHNICA din
BUCUREªTI

13
 Prefaþã

Cursul de Electrotehnicã ºi Mãsurãri electrice se adreseazã

studenþilor din specialitatea ,, Exploatãri portuare” ºi de la alte secþii ne
electrice. Lucrarea poate fi folositã în scopul aprofundãrii cunoºtinþelor
despre problemele de bazã ale electrotehnicii ºi mãsurãrilor electrice.
Pe fondul unei prezentãri teoretice restrânse ºi accesibile, am urmãrit cu
atenþie sublinierea aspectelor aplicative în diverse domenii ale
fenomenelor electrice, magnetice ºi electromagnetice, þinând în acelaºi
timp seama cã disciplinele de Electromecanicã ºi Mãsurãri electrice fac
parte din grupa disciplinelor de culturã tehnicã generalã.
Conþinutul cursului este împãrþit în douã pãrþi. La partea I-a se prezintã
problemele de bazã ale electromagnetismului, insistându-se mai mult
asupra analizei si calculului circuitelor electrice, iar în partea a II-a se
prezintã probleme referitoare la mãsurãrile electrice.
Însuºirea cunoºtinþelor din prezentul curs de cãtre studenþi constituie
piatra unghiularã a succesului în pregãtirea profesionalã pentru obþinerea
calificãrii superioare.
De la început trebuie subliniatã dificultatea legatã de faptul cã
cele mai multe dintre manifestãrile câmpului electromagnetic nu sunt
sesizabile direct de simþurile omului, ci indirect, prin efectele lor
mecanice, termice, etc.
Legile ºi teoremele electrotehnicii se exprimã ºi se dezvoltã cu
ajutorul unor noþiuni de matematici superioare, necesitând cunoaºterea
temeinicã a algebrei ºi analizei vectoriale, a calculului diferenþial ºi
integral, etc.
Trebuie remarcat faptul cã relaþiile dintre mãrimi nu sunt simple
formule de reþinut prin memorare ci, prin intermediul lor, se exprimã
stãri ºi fenomene ce trebuie înþelese prin raþionament logic, pe bazã de
judecatã. Toate acestea pretind din partea studentului un studiu temeinic
ºi sistematic, efectuat zi de zi.
Conþinutul ºi forma de prezentare a materialului sintetizeazã rezultatul
activitãþii didactice desfãºurate timp de mai multe decenii.
Vom fi recunoscãtori tuturor acelora care au de fãcut sugestii ºi
observaþii în acest sens.

Autor
 CAPITOLUL 1
NOÞIUNI GENERALE ªI LEGI

1.1 Obiectul cursului ºi scurt istoric al cunoaºterii

fenomenelor electrice ºi magnetice
Electrotehnica, ca disciplinã ºtiinþificã, se ocupã cu studiul stãrilor
ºi fenomenelor electrice, magnetice ºi electromagnetice, iar ca disciplinã
tehnicã, cu studiul aplicaþiilor practice ale acestor stãri si fenomene.
Pentru a sublinia importanþa însuºirilor cunoºtinþelor din
domeniul electrotehnicii trebuie arãtat cã forma de energie cea mai des
utilizatã în diferite domenii (inclusiv la bordul navelor maritime) este
energia electromagneticã, numitã incomplet energia electricã.
Energia electricã prezintã o serie de avantaje în comparaþie cu alte
forme de energie ºi anume :
- se produce uºor ºi cu randament ridicat ;
- se transfera uºor ºi practic instantaneu la mari distanþe ;
- se transformã cu un randament ridicat în orice altã formã de energie;
- este o energie nepoluantã ;
- poate fi divizatã ºi utilizatã în pãrþi oricât de mici, dupã necesitãþi.
Dezavantajul pe care îl prezintã energia electricã în comparaþie cu
alte forme ale energiei constã în faptul cã nu poate fi înmagazinatã.
Energia electricã trebuie produsã în momentul când este cerutã de
consumatori.
Cunoºtinþele despre fenomenele electrice ºi magnetice s-au
dezvoltat mult mai târziu decât acelea despre fenomenele mecanice,
termice sau optice, deoarece omul nu este înzestrat cu simþuri care sã
sesizeze manifestãrile câmpului electromagnetic în mod direct.
În prezent se ºtie cã între fenomenele electrice ºi cele magnetice
existã o strânsã legãturã ºi aceastã tezã stã la baza întregii ºtiinþe
contemporane asupra fenomenelor electromagnetice. Gândirea ºtiinþificã
a ajuns însã la aceastã convingere numai în urma unei acumulãri
îndelungate de fapte experimentale. Multe sute de ani fenomenele
electrice ºi fenomenele magnetice au fost considerate fenomene total
independente.
Deºi electricitatea ºi magnetismul erau cunoscute încã din
antichitate, prima lucrare care trateazã fenomenele electrice ºi magnetice
este publicatã abia în anul 1600 (,,Despre magneþi”). Autorul lucrãrii,
fizicianul W. Gilbert, deºi trateazã ºi fenomenele electrice ºi fenomenele
magnetice, nu întrevede nici o legãturã între acestea.
 În 1753 M.V. Lomonosov comunicã observaþiile ºi concluziile
sale teoretice despre electricitatea atmosfericã. Cercetãri în aceeaºi
direcþie ºi cam în aceeaºi perioadã efectueazã ºi B. Franklin, care a
inventat paratrãsnetul.
În 1785, Ch. Coulomb, stabileºte experimental prima relaþie
cantitativã ce caracterizeazã interacþiunile mecanice ale particulelor
încãrcate electric ºi prin analogie ale maselor magnetice.
Coulomb a observat încã de atunci diferenþa esenþialã dintre
masele magnetice ºi sarcinile electrice. Electricitatea pozitivã poate fi
separatã de cea negativã, însã separarea masei magnetice pozitive de
cea negativã nu se poate realiza.
În anul 1790 L. Galvani descoperã fenomenele galvanice, care
i-au permis fizicianului A. Volta construirea în anul 1800 a primei pile
electrice. Din acest moment încep cercetãri ºtiinþifice asupra curentului
electric de conducþie (curent continuu) obþinut de la pila electricã a lui
Volta.
În anul 1819 C.H. Oersted, prin experienþele sale, aratã
interacþiunea mecanicã dintre un conductor parcurs de curent ºi un ac
magnetic.
Aceastã descoperire stabileºte pentru prima datã o legãturã între
cele douã clase de fenomene considerate pânã atunci fãrã legãturã între
ele: fenomenele electrice ºi cele magnetice.
A. Amper, în anul 1820, studiind forþele electrodinamice aratã
identitatea dintre un electromagnet ºi un magnet permanent.
El a emis ipoteza cã ºi în cazul magneþilor permanenþi existã
curenþi ,,moleculari” care sunt cauza efectivã a acþiunilor mecanice
exterioare ale magnetului. Aceastã ipotezã a fost confirmatã ulterior de
cãtre fizica atomicã, care a identificat aceeaºi curenþi ,,moleculari”
drept curenþi electrici datoritã deplasãrii electronilor pe orbite în jurul
nucleului. În plus existã ºi un magnetism al fiecãrei particule
elementare în parte (magnetismul de spin) care joacã un rol important
în compararea materialelor feromagnetice.
G.S. Ohm (1826) stabileºte legea sa în circuite de curent continuu
neramificat, iar G.R. Kirchhoff (1847) formuleazã regulile de rezolvare
a circuitelor ramificate.
M. Faraday (1831) face o mare descoperire cunoscutã sub
denumirea de legea inducþiei electromagnetice.
În anul 1833, E.H. Lenz stabileºte sensul curentului indus.

- 18 -
 Descoperirea legii inducþiei electromagnetice a condus la
obþinerea curentului electric alternativ. În anul 1834, Faraday
formuleazã ºi legile electrolizei.
În afarã de aceste descoperiri, Faraday introduce pentru prima
datã noþiunea de ,,câmp” prin intermediul cãruia se transmit acþiunile
mecanice în spaþiu ºi timp.
Concepþia de ,,câmp” a fost teza fundamentalã care a permis
explicarea corectã a fenomenelor electrice ºi magnetice, constituind un
pas hotãrâtor în dezvoltarea fizicii din a doua jumãtate a secolului XIX-
lea.
Meritul de a fi creat teoria câmpului aparþine lui J.C.Maxwell care
a exprimat într-o formã matematicã concepþia lui Faraday.
Maxwell a prevãzut teoretic existenþa undelor electromagnetice ºi
a curentului electric de deplasare (1862), a elaborat teoria
electromagneticã a luminii (1865) ºi a publicat în anul 1873 celebra
lucrare ,,Tratat despre electricitate ºi magnetism”, care pune bazele
teoriei macroscopice clasice a electromagnetismului.
Verificarea experimentalã a teoriei lui Maxwell a fost efectuatã de
H.Hertz (1888) care obþine ºi propagã undele electromagnetice.
În decursul timpului numeroºi savanþi de renume, inventatori ºi
cercetãtori au contribuit la progresul Electrotehnicii.
În þara noastrã au contribuþii însemnate în domeniul
electrotehnicii mulþi oameni de ºtiinþã cum ar fi:
N. Vasilescu-Karpen, care a elaborat teoria electronicã a
lichidelor, punând în evidenþã rolul electronilor în fenomenele
electrodinamice. Lui îi aparþine ºi propunerea folosirii curenþilor
purtãtori de înaltã frecvenþã în telefonia la mare distanþã.
A.Budeanu, a avut o contribuþie importantã în studierea regimului
deformant ºi a puterii reactive în circuite electrice, introducând noþiunea
de putere deformantã.
St. Procopiu a calculat cel dintâi momentul magnetic al
electronului (1912).
A descoperit efectul dublãrii frecvenþei in fire de fier parcurse de
curenþi alternativi ºi aflate în câmp magnetic (efectul Procopiu). A
studiat magnetismul terestru în diferite zone ale þãrii.
Pl. Andronescu a dezvoltat ºcoala de electrotehnicã teoreticã din
România, având contribuþii însemnate în problemele de câmpuri
electromagnetice ºi în mãsurãtori electrice.

- 19 -
 R. Rãduleþ are contribuþii importante în dezvoltarea teoriei
câmpului electromagnetic în medii conductoare masive, definind
parametri tranzitorii într-o formã generalã.
A întemeiat ºcoala româneascã de cercetare electrotehnicã bazatã
pe teoria câmpului. Are contribuþii deosebite în electrotermie, sudurã
electricã, frâne de inducþie, maºini electrice speciale, etc.
I.Antoniu are contribuþii în domeniul regimurilor deformante, al
reþelelor trifazate introducând totodatã calculul matriceal în
electrotehnicã.

1.2 Mãrimi fizice

Fenomenele, transformãrile, interacþiunile ºi procesele din
sistemele fizice sunt mulþimi de evenimente care, în raport cu un
eveniment de referinþã, se preced, sunt simultane sau se succed.
În conformitate cu principiul cauzalitãþii pentru orice eveniment
existã o cauzã care-l determinã univoc ca efect al sãu.
Evenimentele susceptibile de a se constitui cauze se numesc
evenimente de stare. Speciile de mãrimi care le caracterizeazã
proprietatea de stare se numesc mãrimi de stare.
Mulþimea evenimentelor de stare simultane alcãtuieºte starea
sistemului fizic în momentul respectiv, descrisã de mulþimea
corespunzãtoare a mãrimilor de stare. Stãrile corpurilor ºi ale câmpului
electromagnetic se caracterizeazã cu ajutorul mãrimilor fizice care sunt
concepte ce servesc pentru descrierea anumitor proprietãþi ale sistemelor
fizice ºi, anume, ale acelora descriptibile cantitativ, respectiv de a fi
mãsurate.
O mãrime fizicã este complet determinatã când se cunosc:
unitatea sa de mãsurã, procedeul de mãsurare ºi valoarea sa ca rezultat al
mãsurãrii.
Dupã felul cum mãrimile fizice se introduc în fizicã, acestea se
împart în douã categorii:
- mãrimi primitive, care se introduc direct pe cale experimentalã,
indicând în concret unitatea de mãsurã ºi procedeul de mãsurare.
- mãrimi derivate, care se pot defini cu ajutorul altor mãrimi
presupuse cunoscute.
Din punct de vedere al localizãrii în spaþiu mãrimile fizice pot fi
globale sau locale, dupã cum sunt asociate unor regiuni
(volume,suprafeþe,curbe) respectiv unor puncte.
În teoria macroscopicã a fenomenelor electromagnetice se
utilizeazã ºase mãrimi primitive specifice electromagnetismului. Dintre

- 20 -
aceste ºase mãrimi, patru caracterizeazã starea electromagneticã a
corpurilor iar douã caracterizeazã starea câmpului electromagnetic.
Mãrimile primitive de stare electromagneticã a corpurilor sunt:
1. q, sarcina electricã (adevãratã), mãrime scalarã cu ajutorul cãreia
se caracterizeazã starea de încãrcare electricã a corpurilor: [q] =C
2. p, momentul electric, mãrime vectorialã, caracterizeazã starea de
polarizare electricã a corpurilor; ! p " $ C # m
3. i, intensitatea curentului electric de conducþie, mãrime scalarã,
caracterizeazã starea electrocineticã a corpurilor; !i " $ A
4. m , momentul magnetic, mãrime vectorialã, caracterizeazã starea
de
magnetizaþie (polarizare magneticã) a corpurilor; !m " $ A # m 2
Mãrimile primitive de stare ale câmpului electromagnetic sunt:
5. Ev ,câmpul electric în vid, mãrime vectorialã, caracterizeazã
aspectul electric al câmpului electromagnetic.
Din aceastã mãrime derivã, în corpuri, perechea: intensitatea
câmpului electric E ºi inducþia electricã D ; !E " $ ; !D " $ 2
V C
m m
6. Bv , inducþia magneticã în vid, mãrime vectorialã, caracterizeazã
aspectul magnetic al câmpului electromagnetic.
Din aceastã mãrime derivã, în corpuri, perechea: inducþia
magneticã B ºi intensitatea câmpului magnetic H ;
!B " $ T sauWb
m2
!H " $ A sau A # sp
m m
Aceleaºi stãri de la punctele 1% 4 se caracterizeazã local prin
mãrimile derivate :
1. q & 'v $ densitatea de volum a sarcinii; ' v $ ; q$ ((( ' dv ;
dq
v
dv V)

!' v " $
C
.
m3
2. p & P $ polarizaþia electricã care este o densitate de volum a
momentului electric.
P$ ; p $ ((( P *v ; !P " $ 2
dp C
dv V)
m

3. i & J $ densitatea de curent; J $ ; i $ (( JdA ; !J " $ 2

di A
dA S+
m
4. m & M $ magnetizaþia care este densitatea de volum a momentului
- 21 -
 magnetic: M $ ; m $ ((( MdV ; !M " $
dm A
dV V)
m
Observaþie:
, O abordare globalã (integralã) a unui câmp de vectori -E , B , etc..
într-un domeniu V) din spaþiu se poate face cunoscând:
a. Circulaþia vectorului câmp F de-a lungul curbei închise + :
( F dl
+

b. Fluxul vectorului F prin orice suprafaþã închisã ) dusã în

câmp: (( FdA
)

, O abordare localã (diferenþialã) a unui câmp de vectori se poate

face cunoscând:
a. Divergenþa vectorului câmp F & divF
b. Rotorul vectorului câmp F & rotF
Ambele în fiecare punct al domeniului V)
În afarã de mãrimile primitive menþionate mai sus, în teoria
fenomenelor electromagnetice se folosesc ºi mãrimi derivate, dintre care
menþionãm: tensiunea electricã, capacitatea electricã, rezistenþa
electricã, inductanþa, etc. Mãrimile derivate se definesc în funcþie de alte
mãrimi primitive sau derivate cunoscute.
Trebuie înþeles faptul cã mãrimile fizice reprezintã proprietãþi ale
materiei care sunt reproductibile experimental ºi cã nu este necesar ºi
nici admisibil sã li se asocieze nici o substanþã sau fluid strãine de
sistemul fizic descris prin mãrimile considerate.
Sarcina electricã -q . , spre exemplu, nu este o substanþã specialã ci
o mãrime de stare a corpurilor ca ºi temperatura sau alte mãrimi.
Mãrimile fizice pot fi scalare, vectoriale sau tensoriale. În studiul
electrotehnicii este necesar sã se facã o distincþie clarã între mãrimile
scalare ºi cele vectoriale.
Anumite mãrimi ca: masa, sarcina electricã, potenþialul electric
sunt mãrimi scalare.
Alte mãrimi ca: forþa, viteza, intensitatea câmpului sunt mãrimi
vectoriale.
Mãrimile scalare se caracterizeazã prin valoarea lor numericã, iar
cele vectoriale au, pe lângã valoare, o direcþie ºi un sens.
O mãrime vectorialã se exprimã prin produsul dintre valoarea sa
(scalarã) ºi vectorul unitar (versorul) :
A $ uA # A (1.1)

- 22 -
 1.3 Regimurile mãrimilor electrice ºi magnetice.
În teoria macroscopicã fenomenologicã, mãrimile primitive sau
derivate ce intervin în studiul fenomenelor electromagnetice sunt, în
general, funcþii de spaþiu ºi timp. Dupã modul de variaþie a acestor
mãrimi în raport cu timpul se disting mai multe regimuri.
a) Regimul static se caracterizeazã, pe de o parte, prin
particularitatea cã toate mãrimile sunt constante în timp, adicã
derivatele lor în raport cu timpul sunt nule, iar, pe de altã parte,
prin lipsa posibilitãþii de a transforma energia din formele
electricã sau magneticã, în alte forme de energie. Conductoarele
nu sunt parcurse de curenþi electrici de conducþie -/ $ 0. ºi sunt
imobile -V $ 0 . .Se mai caracterizeazã prin starea de imobilitate
relativã a corpurilor. Existã un regim static pentru câmpul electric
numit regim electrostatic ºi un regim static pentru câmpul
magnetic (produs de magneþii permanenþi) numit regim
magnetostatic.
b) Regimul staþionar se caracterizeazã prin faptul cã toate mãrimile
sunt constante în timp, dar cu posibilitatea transformãrii energiei
câmpului electric ºi magnetic în alte forme de energie.
Conductoarele sunt parcurse de curenþi electrici -J 0 0 . . Existã
cazul regimului electrocinetic sau de curent continuu.
c) Regimul cvasistaþionar se caracterizeazã prin variaþii suficient de
lente ale mãrimilor în raport cu timpul, astfel încât densitatea
6 *D 3
curentului de deplasare 4 J D $ 1 este neglijabilã faþã de
5 *t 2
densitatea curentului de conducþie -J . peste tot, cu excepþia
dielectricului condensatoarelor. Este cazul regimului de curent
alternativ.
d) Regimul nestaþionar corespunde situaþiei în care mãrimile
electrice ºi magnetice variazã rapid în timp ºi în care au loc
transformãri de energie, conductoarele fiind parcurse de curenþi
electrici.
Observaþie: în teoria circuitelor electrice, criteriul de clasificare al
regiunilor este modificarea formei de variaþie a mãrimilor. În funcþie de
acest criteriu deosebim regimuri permanente, regimuri variabile în timp
ºi regimuri tranzitorii, care nu trebuie confundate cu noþiunile despre
regimuri prezentate mai sus.

- 23 -
 1.4 Medii
În definirea corectã a unei probleme de câmp electromagnetic pe
lângã precizarea regimului (regimurilor) câmpului electromagnetic este
necesar sã se precizeze ºi mediul sau mediile în care se face studiul
acestora.
Se deosebesc :
- medii izotrope,
- medii anizotrope
- medii liniare
- medii neliniare
Mediile izotrope sunt medii care au o astfel de structurã încât
valorile mãrimilor locale nu depind de direcþia la care se referã. Altfel
spus, un mediu (material) dielectric, conductor sau magnetic se numeºte
izotrop dacã sub acþiunea unui câmp (electric sau magnetic) având orice
orientare în corp se polarizeazã sau se magnetizeazã temporar în
direcþia câmpului (exemplu, solidele amorfe).
pt ºi M t nu depind de direcþia ºi sensul câmpurilor E ºi H ; Pt $ 8 0 7 e E ;
M t $ 7mH
Mediile anizotrope sunt medii care au o astfel de structurã încât
polarizaþia electricã temporarã respectiv magnetizaþia temporarã
depinde de direcþia ºi sensul câmpului (exemplu, solidele cristalizate).
Mediile liniare sunt mediile în care polarizaþia electricã
temporarã, respectiv magnetizaþia temporarã sunt proporþionale cu
intensitatea câmpului electric, respectiv, magnetic.
Altfel spus permitivitatea -8 . respectiv permeabilitatea -9 .
magneticã nu depind de câmpul electric sau de câmpul magnetic: Pt ºi
M t sunt proporþionale cu E ºi H .
Mediile neliniare sunt mediile în care diferenþa dintre polarizaþia
electricã temporarã ºi câmpul electric, respectiv dintre magnetizaþia
temporarã ºi câmpul magnetic este neliniarã.
Materialele din aceastã categorie se numesc feroelectrice sau
feromagnetice ºi pot prezenta fenomenul de histerezis.
Mediile mai pot fi clasificate în omogene ºi neomogene. Aceastã
clasificare se referã la proprietãþile fizico-chimice ºi nu la proprietãþile
de stare electrice ºi magnetice.

- 24 -
 1.5 Legile teoriei clasice
Se numesc legi, în fizicã, relaþiile exprimate între mãrimile fizice,
prin propoziþii sau analitic, care descriu sub forma cea mai generalã
cunoºtinþele despre fenomenele domeniului la care se referã.
Relaþiile ce exprimã legile sunt fundamentate experimental ºi nu
pot fi stabilite printr-o deducþie logicã din alte relaþii.
Se deosebesc legi generale, denumite uneori ºi principii sau
axiome ºi legi de material, corespunzãtoare la situaþii specifice ale
substanþei.
Pe baza legilor se deduc relaþii particulare între mãrimi prin
analizã logicã, numite teoreme, a cãror valabilitate este confirmatã
experimental. Practica este criteriul adevãrului pentru orice teorie
ºtiinþificã.
Existã relaþii care la data enunþãrii lor au avut rol de legi, ulterior
devenind teoreme datoritã descoperirii unor legi mai generale, din care
relaþiile iniþiale au putut fi deduse (exemplu: legea lui Coulomb).
Evoluþia cunoaºterii umane impune precizarea condiþiilor de valabilitate
a propoziþiilor ce exprimã legi ºi teoreme dintr-un anumit domeniu, într-
o anumitã etapã ºi pentru un anumit scop.
Studiul fenomenelor electromagnetice se face în urmãtoarea
succesiune:
- se introduc mãrimile primitive ºi principalele mãrimi derivate,
- se expun legile ºi teoremele aferente acestor fenomene,
- se verificã practic consecvenþa legilor, în limitele aproximaþiei date
de teoria adoptatã.
În cele ce urmeazã sunt enunþate principalele legi generale ale
teoriei clasice, fenomenologice ºi apoi trei legi de material, importante
în tehnicã.
Ulterior, pe baza legilor generale ºi a legilor de material vor fi
deduse teoreme ºi vor fi exemplificate cazuri particulare, importante din
punct de vedere ºtiinþific ºi tehnic.

Legi generale
, Legea fluxului electric.
a) Forma integralã
Enunþ: Fluxul electric printr-o suprafaþã închisã : este în fiecare
moment egal cu sarcina electricã localizatã în interiorul acelei suprafeþe:
; : $ q: (1.2)
Având în vedere ; : $ (( D dA (1.3)
:

- 25 -
se obþine: (( D dA $ (( D # n dA $ q
: :
: (1.4)

unde: prin q: se înþelege sarcina electricã adevãratã conþinutã într-un

domeniu mãrginit de : ;
- n este normala exterioarã la suprafaþa închisã : ;
Obs: În Sistemul Internaþional de unitãþi, fluxul electric se
mãsoarã în Coulombi (C) !; " $ C
Aria elementarã dA este orientatã convenþional spre exteriorul
suprafeþei închise ºi atunci sensul de referinþã al fluxului electric ( sensul
corespunzãtor valorii pozitive) este cel ieºind din suprafaþã .
Cu convenþia de reprezentare a oricãrui câmp de vectori prin
liniile de câmp în numãr egal cu valoarea intensitãþii locale a câmpului
de la fiecare element de suprafaþã, normalã la liniile de câmp, cu aria
unitate (foarte micã) rezultã fluxul câmpului egal cu numãrul total de
linii de câmp ce strãbat suprafaþa respectivã.
b) Forma localã
Dacã sarcina electricã adevãratã q: este repartizatã cu densitatea
de volum 'V , adicã q: $ ((( 'V dV , iar componentele inducþiei electrice
V:

D sunt funcþii continue de punct împreunã cu derivatele de primul ordin

(condiþii de continuitate ºi netezime) cu teorema lui Gauss-Ostrogradski,
relaþia (1.4) devine:

:
(( D dA $ ((( divD dV $ q: $ ((( 'V dV
V: V:
(1.5)

De unde rezultã: divD $ 'V (1.6)

- forma localã a legii fluxului electric pentru domenii de continuitate ºi
netezime.
Enunþ:
Divergenþa vectorului inducþie electricã este egalã în fiecare punct
cu densitatea de volum a sarcinii electrice.
Punctele cu divergenþã a inducþiei electrice sunt considerate surse
ale câmpului respectiv.
Pentru mediile având sarcina repartizatã continuu, cu densitãþile
de sarcinã 'V (în volume), ' S (pe suprafeþe), 'l (pe linii) sau
discontinuu punctual -qK . avem:
qV $ ((( 'V dv < (( ' S dA < ( ' l dl < : qK
:
(1.7)
V: S: l: K

Liniile inducþiei electrice încep din regiunile cu sarcini electrice

pozitive ºi se terminã la cele cu sarcini electrice negative. Un mic volum

- 26 -
închis strãbãtut de liniile vectorului inducþiei electrice poartã numele de
tub de flux electric (fig.1).

V:

;2
;1

'V $ 0 :

Fig. 1.1 Tub de flux

Dacã se aplicã legea fluxului electric la o suprafaþã : care

delimiteazã o porþiune de tub de flux electric, se obþine:
; 1 $ ; 2 $ constant (1.8)
Cu alte cuvinte, fluxul electric are aceeaºi valoare în orice
secþiune transversalã a unui tub de flux electric, în interiorul cãruia nu
existã sarcini electrice.

, Legea fluxului magnetic

Este o lege generalã, valabilã în câmp electromagnetic general
valabil, exprimând o proprietate de structurã a acestuia ºi anume
caracterul conservativ al fluxului magnetic.
a) Forma integralã, enunþ: ,,Fluxul magnetic printr-o suprafaþã
închisã este totdeauna nul, oricare ar fi forma suprafeþei ºi în orice
moment.”
=: $ 0 (1.9)
sau
= : $ (( B # dA $ (( B # n # dA $ 0 (1.10)
: :

unde n este normala exterioarã la suprafaþa închisã : , care poate

trece prin vid sau prin corpuri, sau parþial prin vid ºi parþial prin corpuri,
dar sã nu fie suprafaþã de discontinuitate pentru B .
!=" $ Wb (Weber)
!B" $ T (tesla)
1T $
1Wb
m2

- 27 -
b) Forma localã
Pentru domenii de continuitate ºi netezime ale mãrimii B -r . ,
(funcþie de punct împreunã cu derivatele parþiale de ordinul întâi), cu
teorema lui Gauss-Ostrogradski, relaþia (1.10) devine:
(( B dA $ ((( divB dV $ 0
: V:
(1.11)

de unde
div B $ 0 (1.12)
Enunþ: ,,În fiecare moment ºi în orice punct divergenþa inducþiei
magnetice este nulã”.
Aºadar, inducþia magneticã este un câmp de vectori solenoidal,
adicã fãrã surse de linii de câmp. Liniile inducþiei magnetice nu au
început ºi nici sfârºit. Ele sunt deci linii închise. Câmpurile de vectori cu
linii de câmp închise sunt denumite câmpuri solenoidale.

, Legea inducþiei electromagnetice.

Fenomenul inducþiei electromagnetice consistã în producerea unei
tensiuni electromotoare în lungul unui centru închis -+ . datoratã
variaþiei în timp a fluxului magnetic care strãbate suprafaþa care se
sprijinã pa acest contur.
Observaþie: Acest fenomen a fost evidenþiat de fizicianul englez
Michael Faraday în anul 1831.
a) Forma integralã a legii inducþiei electromagnetice.
Enunþ: ,, Tensiunea electromotoare e+ indusã în lungul unei curbe
închise + este egalã cu viteza de scãdere a fluxului magnetic = S prin +

orice suprafaþã S + care se sprijinã pe curba + ”.

d= S
e+ $ > +
(1.13)
dt
Cum e+ $ ( E dl iar = S $ (( B # n dA relaþia (1.13) se mai scrie:
+
+ S+

(+ E dl $ > dt ((S B # n dA
d
(1.14)
+

Relaþia (1.14) exprimã forma integralã (nedezvoltatã) a legii

inducþiei electromagnetice.
În aplicarea legii inducþiei electromagnetice trebuie avut în vedere
urmãtoarele:
1) Sensul de referinþã al tensiunii electromotoare induse e+
(sensul de integrare pe curba + , adicã sensul elementului de lungime
orientat dl ) este asociat cu sensul normalei n la suprafaþa S + dupã

- 28 -
regula burghiului drept (fig. 2). Acesta se alege astfel încât fluxul
magnetic prin S + sã rezulte pozitiv.

dA
n B

S+

dl
-+ .
E

Fig. 1.2

2) Apariþia tensiunii electromotoare e+ este o consecinþã a

variaþiei fluxului magnetic, curentul indus fiind determinat nemijlocit de
aceastã tensiune electromotoare.
Tensiunea electromotoare indusã este independentã de materialul
din care este construit conturul + ºi ea se induce în lungul conturului +
chiar dacã el nu este realizat dintr-un anumit material, deci chiar dacã +
este o curbã imaginarã situatã în vid sau în dielectrici (evident, în acest
ultim caz, curentul este nul deoarece R & ? );
3) În cazul în care conturul + este luat în lungul conturului unei
bobine cu N spire (practic suprapuse) fluxul magnetic care intervine în
legea inducþiei electromagnetice este fluxul printr-o suprafaþã sprijinitã
pe întregul contur, adicã fluxul prin toate spirele. Dacã se noteazã cu = f
fluxul magnetic printr-o singurã spirã, numit flux fascicular, în expresia
(1.13) intervine fluxul total = $ > N= f , astfel cã se poate scrie:
d= f
e $ >N (1.15)
dt
4) Sensul efectiv al tensiunii induse ca ºi al curentului indus se
determinã cu regula lui Lenz: ,, sensul efectiv al tensiunii induse este de
aºa naturã încât prin efectele sale se opune cauzei care a produs-o”.

Forma integralã dezvoltatã a legii inducþiei electromagnetice.

Aceastã formã integralã dezvoltatã se obþine utilizând noþiunea de
derivatã de flux. Derivata de flux se defineºte ca fiind vectorul
df F
al
dt

- 29 -
cãrui flux prin orice suprafaþã deschisã S + este egal cu derivata în raport
cu timpul a fluxului lui F -r , t . prin S +
I$ (( F # n dA $ (( # n dA
d dtF
(1.16)
dt S+ S+
dt
Variaþia fluxului vectorului F prin suprafaþa S + se poate realiza
fie prin variaþia în timp a lui F -r , t . , fie prin variaþia în timp a suprafeþei
S+ .

< u # divF < rot -F @ u .

dfF *F
$ (1.17)
dt *t
unde u $
dr
este viteza de deplasare a suprafeþei S + .
dt
Având în vedere cele de mai sus, membrul drept al relaþiei (1.14)
se poate scrie:
d = S+
< V # divB < rot -B @ V .A # n dA
F *B C
$ (( B # n dA $ (( f # n dA $ (( D
d d B
dt dt S+ S+
dt S+ E
*t B
(1.18)
În relaþia (1.18) apar: un prim termen, care ar fi definit de zero
chiar dacã mediul ar fi imobil în raport cu sistemul de referinþã ales,
respectiv un al doilea termen (cu doi factori), care ar fi nenul chiar dacã
inducþia magneticã B , din diferite puncte fixe în raport cu sistemul de
referinþã ales, ar fi independentã de timp ºi numai mediul ar fi în miºcare
în raport cu acest sistem.
Þinând seama de forma localã a legii fluxului magnetic -divB $ 0 . ,
introducând (1.18) în (1.14) rezultã:
# n dA > (( rot -B @ V .# n dA
*B
( E dl $ > (( dt
+ S+ S+
(1.19)

Aplicând teorema lui Stokes ultimului termen din membrul drept

relaþia (1.19) devine:
# n dA < ( -V @ B .dl
*B
( E dl $ >(( dt
+ S+ +
(1.20)

Aceastã relaþie reprezintã forma integralã dezvoltatã a legii

inducþiei electromagnetice.
*B
Notând cu: etransf $ > > (( # n dA (1.21)
S+
dt
tensiunea electromotoare indusã prin transformare sau prin pulsaþie.
ºi cu emisc $ ( -V @ B .dl (1.22)
+

- 30 -
tensiunea electromotoare indusã prin miºcare sau prin rotaþie în cazul
miºcãrilor electrice.
Rezultã cã legea inducþiei electromagnetice se poate scrie ºi sub
forma:
e+ $ etransf < emisc (1.23)
care aratã cã tensiunea electromotoare indusã în lungul unei curbe
închise + este egalã cu suma a doi termeni: tensiunea electromotoare de
transformare ºi tensiunea electromotoare de miºcare.
Observaþie: Sensul tensiunii electromotoare de miºcare se poate
determina ºi cu regula mâinii drepte: dacã se aºeazã mâna dreaptã astfel
încât B sã intre în palmã, iar degetul mare sã fie îndreptat dupã V ,
atunci celelalte patru degete indicã sensul tensiunii electromotoare de
miºcare.

Forma localã a legii inducþiei electromagnetice.

Pentru domenii de continuitate ºi netezime a proprietãþilor fizice
locale, cu teorema lui Stokes putem scrie:

+
( E dl $ (( rotE # n # dA
S+
(1.24)

Expresia (1.19) devine:

< rot -B @ V .A # dA
F *B C
(( rotE dA $ > (( DE *t
S+ S+ B
(1.25)

Suprafaþa S + fiind arbitrarã, integranþi trebuie sã fie egali.

Rezultã: rot E $ >

*B
*t
> rot Bx V - . (1.26)
forma localã a legii inducþiei electromagnetice.
Pentru medii imobile -V $ 0 . , forma localã a legii devine:
*B
rot E $ > (1.27)
*t
Relaþia (1.27) reprezintã a doua ecuaþie a lui Maxwell. Ea atestã
cã prin variaþia în timp a unui câmp magnetic se obþine câmp electric.

, Legea circuitului magnetic

Forma integralã a legii circuitului magnetic.
Enunþ: ,,În orice moment tensiunea magnetomotoare de-a lungul
oricãrei curbe închise + , umm , este egalã cu suma dintre solenaþia
+

curenþilor de conducþie care strãbat o suprafaþã deschisã oarecare S +

- 31 -
care se sprijinã pe + , G S ºi derivatã în raport cu timpul a fluxului electric
+

HS care strãbate aceeaºi suprafaþã S + ”.

+

dH S
umm+ $ G S+ < +
(1.28)
dt
Cum: umm +
$ ( H dl , G S $+ (( J # dA ºi HS $ (( D # dA relaþia (1.28) se
+
+ S+ S+

( Hdl $ (( J # n # dA < dt (( D # n # dA
d
mai scrie: (1.29)
+ S+ S+

Relaþia (1.29) reprezintã forma integralã (explicitã, nedezvoltatã)

a legii circuitului magnetic.
La aplicarea legii circuitului magnetic trebuie avut în vedere
urmãtoarele:
1) Alegând un anumit sens pozitiv al normalei n pentru calculul
solenaþiei, sensul de referinþã al tensiunii magnetomotoare pe curba + ,
u mm , adicã sensul de integrare (al lui dl ) pe curba + se asociazã, dupã
+

regula burghiului drept, cu sensul lui n (fig. 3). Rezultã cã la solenaþii

pozitive corespund tensiuni magnetomotoare pozitive.

dA
D

n
J

dl -+ .
H

Fig. 1.3

2) Curba + ºi suprafaþa S + sunt arbitrare. Însã odatã aleasã

suprafaþa S + , ambii termeni din membrul drept al relaþiei (1.29) trebuie
calculaþi faþã de aceeaºi suprafaþã S + .
3) În cazul mediilor în miºcare, curba + ºi suprafaþa care se
sprijinã pe aceasta S + , trebuie considerate ca fiind antrenate de corpuri
în miºcarea lor. Din acest motiv derivata fluxului electric din relaþia
(1.29) este o derivatã substanþialã.

- 32 -
 Forma integralã dezvoltatã a legii circuitului magnetic.
Forma integralã dezvoltatã se obþine utilizând noþiunea de
derivatã de flux (derivata substanþialã de flux).
Din relaþia (1.29) ( Hdl $ (( JdA < dt (( D dA ,
d
al doilea termen din
+ S+ S+

membrul drept se poate scrie:

dHS+
< V # divD < rot -D @ V .A # dA
F *D C
$ (( D dA $ (( dA $ (( D
d dfD
dt dt S+ S+
dt S+ E
*t B
(1.30)
Dar divD $ 'V ºi relaþia (1.29) devine:
dA < (( -V # 'V .dA < (( rot -D @ V .dA
*D
( Hdl $ (( JdA < (( *t
+ S+ S+ S+ S+

(1.31)
Relaþia (1.31) exprimã forma integralã dezvoltatã a legii
circuitului magnetic.
Folosind notaþiile:
umm $ ( H dl unde umm , este tensiune magnetomotoare;
+ +
+

G S+ $ (( JdA , unde G S+ , este solenaþia

S+

*D
iDS+ $ (( # dA $ (( J D # dA , unde iD este curentul de deplasare cu
S+
*t S+

*D
densitatea J D $
*t
iVS+ $ (( -V 'V .# dA unde iV este curentul de convecþie cu densitatea
S+

J V $ V # 'V
iRS+ $ (( rot -D @ V .# dA $ ( -D @ V .dl unde iR este curentul Roengen
+

$ rot -D @ V .
S+

(teoretic) cu densitatea J R
Forma integralã dezvoltatã se mai scrie:
umm $ G S < iD < iV < iR
+ + S+ S+ S+
(1.32)
dHS
Uneori se mai noteazã cu iH $ S+
+
$ iD < iV < iR
S+ S+ S+
(1.33)
dt
unde iH este intensitatea curentului herthian
S+

Atunci: umm $ G S < iH + + S+

(1.34)

- 33 -
 Concluzie: Conform relaþiei (1.31) toþi termenii din membrul
drept, care au densitatea intensitãþii curentului electric, produc câmp
magnetic ca ºi curentul electric de conducþie.

Forma localã a legii circuitului magnetic.

Pentru domenii de continuitate ºi netezime a proprietãþilor fizice
locale, cu teorema lui Stokes, ( Hdl $ (( rot H # dA , relaþia (1.31) devine:
+ S+

< V # 'V < rot -D # V .A # dA

F *D C
(( rotH # dA $ (( DE J <
S+ S+
*t B
(1.35)

Suprafaþa S + fiind arbitrarã, integranþii trebuie sã fie egali ºi

rezultã:
< V # 'V < rot -D @ V .
*D
rotH $ J < (1.36)
*t
Relaþia (1.36) exprimã forma localã a legii circuitului magnetic.
Pentru medii imobile -V $ 0 . , forma localã a legii circuitului
magnetic devine:
*D
rotH $ J < (1.37)
*t
Expresia (1.37) reprezintã prima ecuaþie a lui Maxwell.
Ea atestã cã prin variaþia în timp a unui câmp electric se obþine
câmp magnetic.

, Legea conducþiei electrice ( legea lui Ohm)

Aceastã lege stabileºte legãtura între densitatea curentului electric
de conducþie J ºi intensitatea câmpului electric -E . dintr-un conductor.
Este o lege de material întrucât funcþia de legãturã dintre J ºi E
depinde de natura materialului în stare electrocineticã ºi de existenþa
unor neomogenitãþi de naturã neelectricã exprimate prin câmpurile
imprimate -Ei . .

Forma localã a legii conducþiei electrice.

a) Pentru conductoare liniare, izotrope ºi neomogene.
Enunþ: ,,Suma vectorialã dintre intensitatea câmpului electric E ºi
intensitatea câmpului imprimat Ei din interiorul unui conductor liniar ºi
izotrop este egalã cu produsul dintre rezistivitatea ' ºi densitatea
curentului electric de conducþie J , (mãrimile E ; Ei ; J fiind definite în
acelaºi punct).
E < Ei $ ' # J (1.38)

- 34 -
 unde: Ei este intensitatea câmpului electric imprimat de naturã
neelectricã ( dependent de temperaturã, de concentraþie, presiune, etc.)
ce se stabileºte în conductoare cu neomogenitãþi de structurã (surse
electrochimice)
- ' , rezistivitatea este o mãrime de material care depinde de
natura materialului, de temperaturã, etc. Unitatea de mãsurã !I # m ".
Valoarea reciprocã a ' este J $ conductivitatea !J " $
1 S
' m
siemens pe metru sau I >1m >1 .
Forma localã se mai poate scrie: J $ J -E < Ei . (1.39)
b) Pentru conductoare liniare, izotrope ºi omogene
În astfel de conductoare (metale obiºnuite) nefiind câmp imprimat
-Ei $ 0 . , relaþia (38) devine: E $ ' # J respectiv J $ J # E (1.40)

Forma integralã a legii conducþiei electrice.

Se au în vedere numai conductoarele liniare ºi filiforme ( suficient
de subþiri încât sã se considere curentul uniform distribuit în orice
secþiune transversalã a sa, J KK dl ).
Pentru un astfel de conductor, liniar, filiform ºi omogen -Ei 0 0 . ,
integrând forma localã -E < Ei $ ' # J . în lungul curbei C f (axa
conductorului) între capetele 1ºi 2 (fig. 4 a)
2 dl J A
2 (1)
R
A E
J

Ei dl
i

Uf E $0
Cb ei
Ei 0 0 Ei 0 0
ei

i
1 Cf
Cf (2)
1 i b) a)

Fig. 1.4

( -E < E .# dl $ ( ' # J # dl
2 2

i (1.41)
1 1

- 35 -
 Se noteazã cu: u f $ ( E dl tensiunea în lungul firului;
2

ei $ ( Ei # dl tensiunea electricã imprimatã (diferitã de zero numai

2

în zona haºuratã în care existã câmp imprimat = sursã electrochimicã)

1

Cum J ºi dl sunt omoparaleli -J KK dl . , membrul drept al relaþiei

(41) se mai scrie:

( ' # J # dl $ ( ' # J # dl $ ( ' # # dl $ i ( ' #

2 2 2 2
i dl
(1.42)
A A
S-a þinut seama cã în regim staþionar sau cvasistaþionar curentul i
1 1 1 1

se conservã de-a lungul conductorului, fiind deci o constantã la

integrare.
Notând cu R $ ( '
2
dl
(1.43)
a
rezistenþa condensatorului în cazul unui conductor filiform de secþiune
1

constantã: R $ '
l
]
A
Relaþia (1.41) devine: u f < ei $ R # i (1.44)
Relaþia (1.44) reprezintã forma integralã a legii conducþiei
electrice pentru conductoare filiforme în regim staþionar ºi
cvasistaþionar.
Enunþ: ,, Suma dintre tensiunea în lungul firului ºi tensiunea electricã
imprimatã este egalã cu produsul dintre rezistenþa conductorului ºi
intensitatea curentului electric de conducþie prin acesta”.
Reprezentarea simbolicã a relaþiei (1.44) este redatã în fig. 4 b).
Pentru un conductor omogen (fãrã surse de tensiune imprimatã)
relaþia devine:
u f $ R #i (1.45)
În regim staþionar tensiunea electricã nu depinde de drum, adicã
tensiunea între 1 ºi 2 (fig. 4 a)) calculatã pe curba -C f . este egalã cu cea
calculatã pe curba -Cb . (pe la borne) depinzând numai de potenþialele
bornelor V1 ºi V2 .
u f $ ub $ ( E # dl $ V1 > V2
2

astfel cã relaþia (1.44) devine:

1

ub < ei $ R # i (1.46)

- 36 -
 Pentru un circuit pasiv, fãrã sursã de tensiune imprimatã, din
relaþia (46) rezultã:
ub $ R # i (1.47)
formã sub care legea conducþiei electrice este cunoscutã ca legea lui
Ohm.

, Legea transformãrii energiei electrice în conductoare (Legea

Joule-Lenz)
Legea transformãrii energiei electromagnetice în conductoare
(prin conducþie electricã) este o lege generalã.
La trecerea unui curent electric de conducþie printr-un conductor
apare dezvoltare de cãldurã. La trecerea curentului electric printr-un
conductor de speþa a doua (electrolit) apar ºi alte transformãri de energie
datorate reacþiilor chimice care au loc. Aceste fenomene reprezintã
schimburi de energie între cele douã sisteme fizice: câmpul
electromagnetic ºi corpurile aflate în regim electric.
Trecerea curentului electric de conducþie prin conductoare
determinã fenomene de transfer al energiei între câmpul electromagnetic
ºi corpuri.

Forma localã a legii transformãrii energiei în conductoare.

Enunþ: ,,Puterea instantanee a câmpului electromagnetic
transformatã, în unitatea de volum, într-un conductor, aflat în regim de
conducþie electricã, p j , este egalã cu produsul scalar dintre intensitatea
instantanee a câmpului electric E ºi densitatea instantanee de curent J :
pj $ E # J (1.48)
unde mãrimile p j , E ºi J sunt funcþii de punct ºi de timp:
p j $ p j -r , t . ; E $ E -r , t . ; J $ J -r , t .
a) Pentru conductoare liniare, izotrope ºi omogene.
Cum E ºi J sunt vectori omoparaleli -E KK J . , relaþia (1.48)
devine:
p j $ ' # J 2 $ JE 2 L 0 (1.49)
unde ' ºi J sunt funcþii de punct.
Rezultã deci cã densitatea de volum a puterii p j reprezintã
energia electromagneticã transformatã ireversibil (în unitatea de volum
ºi în unitatea de timp) în cãldurã (efectul Joule-Lenz)
b) Pentru conductoare liniare, izotrope ºi neomogene.
Din legea conducþiei electrice, E $ ' # J > Ei .

- 37 -
 Relaþia (1.48) devine:
p j $ -' # J > Ei .J $ ' # J 2 > Ei J $ pQ > pG (1.50)
Termenul pQ $ ' # J 2 L 0 , este totdeauna pozitiv ºi reprezintã partea
din energia electromagneticã transformatã ireversibil (în unitatea de
volum ºi în unitatea de timp) în cãldurã ca urmare a efectului Joule-
Lenz. Puterea este cedatã de câmpul electromagnetic corpurilor.
Termenul pG $ Ei # J ML 0 reprezintã densitatea de volum a puterii
cedate de sursele de câmp imprimat (deci de corpuri) câmpului
electromagnetic.
Observaþie: dupã semnul acestui termen se disting urmãtoarele
douã situaþii:
1) – dacã vectorii Ei ºi J sunt omoparaleli -Ei KK J . sau dacã
N
unghiul dintre ei este mai mic de , atunci pG L 0 , puterea instantanee
2
fiind efectiv cedatã de cãtre sursã câmpului electromagnetic. Fenomenul
are loc în orice pilã electricã care debiteazã curent electric ºi produce
energie electromagneticã prin transformarea energiei chimice.
2) – dacã vectorii Ei ºi J sunt antiparaleli -Ei OK J . sau dacã
N
unghiul dintre ei este mai mare decât , atunci pG M 0 , puterea
2
instantanee fiind efectiv cedatã de cãtre câmpul electromagnetic sursei.
Fenomenul are loc la încãrcarea unui acumulator.

Forma integralã a legii transformãrii energiei electromagnetice

în conductoare.
Introducând expresia (48) pe volumul V al unui conductor se
obþine puterea totalã Pj cedatã de câmpul electromagnetic
conductorului:
Pj $ ((( p j # dV $ ((( E # J # dv (1.51)
V V

Pentru un conductor filiform, liniar ºi izotrop cu E , J , dl

omoparalele ºi dV $ A # dl (A fiind aria secþiunii conductorului- fig. 5 a),
rezultã:
Pj $ ((( E # J # dv $ ( E - JA .dl $ i ( E # dl $ i # u f
2 2
(1.52)
V 1 1

unde u f $ ( E # dl este tensiunea electricã în lungul firului. Reprezentarea

2

simbolicã a relaþiei (1.52) este redatã în fig. 5 b.

1

- 38 -
 Þinând seama de forma integralã a legii conducþiei electrice
-u f < ei $ R # i . , relaþia (1.52) capãtã forma:
Pj $ u f # i $ R # i 2 > ei # i $ PR > PG (1.53)

2 2
J
E
A dl
Ei R
Uf

Ei 0 0 P
ei Pg

Cf i
1 i 1
a) b)

Fig. 1.5

Termenul PR $ PQ $ R # i 2 L 0 este totdeauna pozitiv ºi reprezintã

puterea electromagneticã cedatã ireversibil de cãtre câmpul
electromagnetic corpurilor (putere transformatã în cãldurã)
Termenul PG $ ei # i ML 0 reprezintã puterea cedatã de sursa de câmp
imprimat (corpuri) câmpului electromagnetic (putere generalã).
În aceastã expresie produsul dintre ei ºi i este pozitiv când ei ºi i
au acelaºi semn (sursa produce energie), respectiv, este negativ când ei
ºi i au sensuri contrare (sursa primeºte energie).
În regim staþionar (curent continuu) tensiunea în lungul firului,
u f , este egalã cu tensiunea la borne, ub , rezultând:
Pj $ ub # i $ R # i 2 > ei # i (1.54)
Mãrimea Pb $ ub # i se numeºte putere primitivã pe la borne de cãtre
un circuit electric dipolar.
În cazul unui circuit închis de curent continuu, tensiunea în lungul
firului fiind nulã -u f $ 0 ., rezultã Pj $ 0 , adicã:
PG $ PR (1.55)
dar: PG $ ei # i ºi PR $ R # i 2 adicã

- 39 -
ei # i $ R # i 2 (1.56)
În acest caz câmpul electromagnetic mijloceºte schimbul de
energie dintre sursã ºi circuitul exterior ( transmite energia de la sursã la
receptor).

, Legea polarizaþiei electrice temporare

Este o lege de material. Corpurile izolatoare (dielectricii) pot fi
polarizate temporar (dielectricii al cãror moment electric se anuleazã
dupã suprimarea câmpului electric în care au fost aduºi) sau polarizate
permanent (dielectrici care prezintã polarizaþie chiar ºi în lipsa unui
câmp electric în exteriorul lor).
Vectorul polarizaþie electricã P are o componentã independentã
de intensitatea câmpului electric, Pp permanentã ºi una dependentã de
intensitatea câmpului electric, Pt -E . temporarã.
P $ Pp < Pt (1.57)
Relaþia Pt -E . de naturã experimentalã este denumitã legea
polarizaþiei temporare.
Enunþ:,, În fiecare punct dintr-un dielectric ºi în fiecare moment,
polarizaþia electricã temporarã este funcþie de intensitatea intensitatea
câmpului electric”. Pt $ Pt -E . (1.58)
a) Pentru dielectricii liniari omogeni ºi izotropi relaþia (58) are
forma:
Pt $ 8 0 7 e E (1.59)
unde: 8 0 este permitivitatea vidului [ În S.I. 8 0 $
1 F
];
4N # 9 #10 m
9

7 e este susceptivitatea electricã ( o mãrime adimensionalã care

depinde de condiþii neelectrice > t 0 , presiune, etc.)
Enunþ:,, Sub acþiunea unui câmp electric exterior un dielectric
omogen, liniar ºi izotrop se polarizeazã temporar în direcþia acestui
câmp astfel încât polarizaþia lui este proporþionalã cu intensitatea
câmpului electric”.
b) Pentru dielectrici neliniari dependenþa dintre Pt ºi E este
neliniarã. Materialele din aceastã categorie se numesc feroelectrice ºi
prezintã fenomenul de histerezis.

- 40 -
 , Legea magnetizaþiei temporare (polarizaþie magneticã)
Vectorul magnetizaþie M are o componentã independentã de
intensitatea câmpului magnetic, M p permanentã ºi una dependentã de
intensitatea câmpului magnetic, M t -H . temporarã.
Dependenþa magnetizaþiei temporare de intensitatea câmpului
magnetic, M t -H ., de naturã experimentalã exprimã legea magnetizaþiei
temporare.
Legea magnetizaþiei temporare este o lege de material.
Enunþ: ,,În fiecare punct dintr-un corp magnetizat ºi în fiecare moment,
magnetizaþia temporarã M t este funcþie de intensitatea localã a câmpului
magnetic H :
M t $ M t -H . (1.60)
a) pentru materiale liniare ºi izotrope relaþia (1.60) se scrie
explicit sub forma: M t $ 7 m H (61) unde 7 m este denumitã susceptivitate
magneticã, o constantã de material scalarã, adimensionalã, independentã
de H respectiv M .
N.B.
În aplicaþii tehnice, legea magnetizaþiei temporare se utilizeazã
sub forma:
B $ 9#H (1.61)
obþinutã în combinaþie cu legea legãturii dintre B , H , M . Cum
materialele liniare ºi izotrope nu au magnetizaþie permanentã -M p $ 0 . ,
din relaþia B $ 9 # -H < M . se obþine:
B $ 9 # -H < M . $ 90H < 90Mt $ 90H < 907mH $ 90 -1< 7m .H $ 9092H $ 9H
B $ 9H (1.62)
unde - 9 0 $ 4N #10 >7 H
m
este permeabilitatea vidului;
- 9 $ 90 9 r este permeabilitatea absolutã a materialului;
- 9 r $ 1 < 7 m este permeabilitatea relativã a materialului;

, Legea legãturii dintre inducþia magneticã, intensitatea câmpului

magnetic ºi magnetizaþie.
Este o lege generalã.
Enunþ:,, În orice moment ºi în orice punct din spaþiu, inducþia
magneticã este egalã cu suma dintre intensitatea câmpului magnetic ºi
magnetizaþie, multiplicatã cu permeabilitatea vidului”.
B $ 9 0 -H < M . (1.63)

- 41 -
 -
unde: 9 0 - este permeabilitatea vidului 90 $ 4N #10 >7 H m . .
Vectorii B , H ºi M sunt definiþi în punct, sunt coliniari în medii
izotrope ºi neliniari în medii anizotrope.
În vid, unde M $ 0 , relaþia (63) devine:
BV $ 9 0 H V (1.64)
Relaþia (1.64) este o relaþie de proporþionalitate între BV ºi H V
atestând cã pentru vid este necesarã o singurã mãrime de stare pentru
caracterizarea câmpului magnetic ºi anume; BV .

, Legea legãturii dintre inducþia electricã, intensitatea câmpului

electric ºi polarizaþia electricã.
Este o lege generalã.
Enunþ: ,,În orice moment ºi în fiecare punct din câmp, inducþia
electricã D este egalã cu suma dintre intensitatea câmpului electric E ,
multiplicatã cu permitivitatea vidului 8 0 ºi polarizaþie P ”.
D $ 8 0E < P (1.65)
unde: 8 0 $
1
F m este permitivitatea vidului;
4N # 9 #10 9
Mãrimile D, E ºi P sunt definite în acelaºi punct.
Pentru dielectricii liniari ºi izotropi, þinând seama cã P $ Pt < Pp , relaþia
(1.65) devine:
D $ 8 0 E < Pt < Pp $ 8 0 E < 8 0 7e E < Pp $ 8 0 -1 < 70 .E < Pp $ 8 08 r E < Pp $ 8E < Pp
Deci D $ 8E < Pp (1.66)
unde 8 r $ 1 < 7 e este permitivitatea realã
8 $ 8 08 r este permitivitatea absolutã.
Dacã Pp $ 0 rezultã
D $ 8 #E (1.67)
– relaþie utilizatã în aplicaþii tehnice.

, Legea conservãrii sarcinii electrice.

Este o lege generalã.
Legea conservãrii sarcinii electrice împreunã cu legea inducþiei
electromagnetice ºi legea circuitului magnetic constituie ansamblul
legilor de evoluþie ale câmpului electromagnetic. În formele lor locale
intervin pe lângã derivatele parþiale în raport cu coordonatele spaþiale ºi
derivatele parþiale (de ordinul unu) în raport cu timpul.
a) Forma integralã a legii conservãrii sarcinii electrice.

- 42 -
În acord cu principiul conservãrii sarcinii electrice a unui sistem de
corpuri izolate electric sarcina totalã se conservã:
`q: $ const (1.68)
Prin sistem izolat se înþelege un ansamblu de corpuri aflate în
interiorul unei suprafeþe închise -: . care trece numai prin izolanþi (sau
prin vid) în condiþiile în care : nu este strãbãtutã de conductoare aflate
în stare electrocineticã -J 0 0 . .
Dacã suprafaþa : trece ºi prin conductoare în care apare curent
electric de conducþie, se constatã cã sarcina din interiorul suprafeþei
variazã în timp, în concordanþã cu interpretarea microscopicã a
intensitãþii curentului electric de conducþie.
Experimental, acest fenomen se poate pune în evidenþã prin
descãrcarea, respectiv încãrcarea unui condensator.
Enunþ: ,, Intensitatea curentului electric de conducþie i: , care iese dintr-o
suprafaþã închisã : ataºatã corpurilor, este egalã cu viteza de scãdere în
timp a sarcinii electrice q: localizatã în interiorul suprafeþei”.
i: $ >
dq :
(1.69)
dt
b) Forma integralã dezvoltatã a legii conservãrii sarcinii electrice.
Dacã sarcina electricã se repartizeazã cu densitatea de volum 'V ºi J
este densitatea curentului electric de conducþie într-un punct pe
suprafaþa : (fig.6), relaþia (69) se mai poate scrie sub forma:
dV # 'V
(( J # n # dA $ > dt ((( ' dV $ > (((
d
V dV (1.70)
: V: V:
dt
dV # 'V
unde: este derivata de volum în raport cu timpul a lui 'V (sau
dt
derivata substanþialã de volum) iar n este normala exterioarã la
suprafaþa : .
dA

n J
V: dA
QV
i:
-'V .
:

q:

Fig. 1.6

- 43 -
 ªi consecinþã i: $ (( J # n dA reprezintã suma algebricã a curenþilor
:

care strãbat suprafaþa : (cu semnul ,,+” cei care ies ºi cu semnul ,,–” cei
care intrã).
Cu ajutorul derivatei unei integrale de volum relaþia (1.70)
devine:
F * 'V
< div -'V # V .AdV
C
(( J # n # dA $ >((( DE
: V:
*t B
(1.71)

Cu teorema lui Gauss-Ostrogradski ºi þinând seama de densitatea

curentului electric de convecþie -J V $ 'V # V . ºi de expresia intensitãþii
curentului electric de convecþie care trece prin suprafaþa S,
F C
Div $ (( JV dA $ (( -'V # V .dA A rezultã:
E B
((( div-'V #V .dV $ (( 'V #V # n # dA $ iV
S S

:
(1.72)
V: :

astfel cã relaþia (1,71) devine:

*'V
i: < iV: $ > ((( dV (1.73)
V:
*t
relaþie ce exprimã forma integralã dezvoltatã a legii conservãrii sarcinii
electrice.
Enunþ: „Viteza de scãdere a sarcinii electrice din interiorul unei
suprafeþe închise : este egalã cu suma dintre intensitatea curentului
electric de conducþie i: ºi intensitatea curentului electric de convecþie
iV care ies din suprafaþã”.
:

c) Forma localã a legii conservãrii sarcini electrice.

Transformând integrala de suprafaþã (1.71) în integralã de volum,
rezultã:
< div -'V # V .AdV
F * 'V C
((( divJdV $ >((( DE
V: V:
*t B
(1.74)

((( div-J < ' # V .dv $ > (((

*'V
sau dV (1.75)
*t
V
V: V:

Din egalitatea integranþilor rezultã:

div -J < 'V # V . $ >
*'V
(1.76)
*t
sau div -J < J V . $ > V
*'
(1.77)
*t
relaþie ce reprezintã forma localã a legii conservãrii sarcinii electrice.

- 44 -
 Enunþ: „Viteza de scãdere a densitãþii de volum a sarcinii electrice
într-un punct dat este egalã cu divergenþa sumei dintre densitatea
curentului electric de conducþie ºi densitatea curentului electric de
convecþie”.
Observaþie: „În cazul corpurilor imobile -V $ 0 . relaþia (1.77)
*'V
capãtã forma: divJ $ > (1.78)
*t

- 45 -
 CAPITOLUL 2
ELECTROSTATICA

2.1 Câmpul electromagnetic. Intensitatea câmpului electric

în vid
Câmpul electromagnetic este o formã de existenþã a materiei. Ca
orice formã a materiei câmpul electromagnetic posedã energie ºi
exercitã acþiuni ponderomotoare (forþe ºi momente) asupra corpurilor.
Fenomenele electrice ºi magnetice pot exista atât prin corpuri (sau
particule elementare) încãrcate ce sarcinã electricã cât ºi prin câmpul lor
electromagnetic care le înconjoarã.
Domeniul în care nu existã substanþã ºi deci sarcini electrice ci
numai câmp electromagnetic îl numim convenþional vid. Vid în sensul
absolut nu poate exista întrucât materia nu este discontinuã.
Acolo unde nu existã substanþã existã câmp (de exemplu câmp de
gravitaþie,etc.).
Câmpul electromagnetic are douã aspecte particulare: câmpul
electric ºi câmpul magnetic. Separarea lor are un caracter relativ. În
cazul sarcinilor electrice imobile apare numai câmpul electric. În cazul
magneþilor permanenþi imobili, în exteriorul lor, se poate constata numai
prezenþa câmpului magnetic.
Aceastã separare relativã a câmpului electric ºi magnetic dã
posibilitatea studierii lor separate.
Câmpul electric este deci unul din cele douã aspecte ale câmpului
electromagnetic, care se manifestã prin forþa mecanicã cu care
acþioneazã asupra unui corp încãrcat electric, imobil, introdus în câmp.
Obþinerea electrizãrii (încãrcarea unui corp electric cu electricitate) se
poate face prin frecare, prin încãlzire, prin deformarea unor cristale, prin
efecte chimice, prin iradiere cu raze X sau ultraviolete, etc.
Conform actualelor concepþii, corpurile se prezintã sub formã de
sisteme de atomi, fiecare atom fiind format dintr-un nucleu purtând o
sarcinã electricã pozitivã ºi unul sau mai mulþi electroni, care se rotesc
în jurul nucleului pe orbite închise, având fiecare electron câte o sarcinã
electricã negativã.
Sarcina electricã este o mãrime de stare (microscopicã) de
încãrcare electricã a particulelor elementare ale corpurilor; ea este o
mãrime scalarã ºi se noteazã cu q.

- 46 -
 Se numeºte stare de electrizare sau de încãrcare electricã a unui
corp acea stare complet caracterizatã de sarcina electricã liberã q, în
general multiplu al sarcinii electrice care este sarcina electronului.
Sarcina electronului este consideratã ca sarcinã elementarã (de referinþã)
ºi are valoarea q0 # 1,602 " 10 !19 C .
Pentru a pune în evidenþã existenþa câmpului electric este necesar
în primul rând sã existe un corp de probã încãrcat cu electricitate, iar în
al doilea rând corpul de probã sã fie imobil ºi de sarcinã invariabilã.
Corpul de probã trebuie sã aibã o stare de electrizare astfel încât sã nu
modifice starea electricã a sistemului de explorat. Corpul de probã se ia
punctual, pentru a permite explorarea unor regiuni din spaþiu oricât de
mici.
F $P1 ,& %
P1
F $P1 ,,& 0 %

F $P2 ,,&0 %
P2
F $P2 ,& %

Fig. 2.1

Prin experienþã se constatã cã forþa ce acþioneazã asupra corpului

de probã introdus în câmp depinde de punctul P în care este situat corpul
ºi de starea de electrizare & a sa:
F # F $P,& % (2.1)
Considerând câmpul de probã cu diverse stãri de electrizare
$&0 ,& , etc.% situat în diverse puncte $P1 , P2 , etc% într-un spaþiu unde se
presupune existenþã câmpului (fig. 2.1.), asupra lui acþioneazã forþe care
satisfac relaþia:
F # q $& % " EV $ P % (2.2)
Corpul de probã, asupra cãruia se exercitã forþa, se considerã
aºezat în vid.
Forþa care se exercitã asupra corpului de probã situat în vid este
egalã cu produsul dintre mãrimea q (sarcina electricã dependentã numai
de starea lui de electrizare) ºi o mãrime vectorialã EV , numitã
intensitatea câmpului electric în vid (dependentã numai de punctul
considerat în câmp, nu ºi de starea de electrizare a corpului de probã).

- 47 -
 'F
EV # sau EV # 'lim
F
(2.3.)
q q (0 'q

În relaþia (2.2) s-au introdus douã mãrimi primitive q ºi EV .

Relaþia este univocã dacã pentru una din aceste douã mãrimi se alege în
mod arbitrar unitatea de mãsurã.
Se alege pentru q unitatea de mãsurã numitã Coulomb (C).
Din relaþia (2.3) rezultã cã intensitatea câmpului electric în vid
este numeric egalã cu forþa care se exercitã asupra sarcinii de probã
egalã cu unitatea, introdusã în câmp.
$ %
Unitatea de mãsurã pentru EV este volt pe metru V m .
Dacã se examineazã toate punctele regiunii din spaþiu în care
existã câmp electric $EV ) 0 % , se pot construi niºte linii care au
proprietatea cã tangenta la aceste linii are, în orice punct, direcþia localã
a vectorului intensitãþii EV . Aceste linii se numesc linii de câmp. Prin
convenþie liniile de câmp pleacã de la sarcina pozitivã spre sarcina
negativã (fig. 2.2)

Fig. 2.2

Corpurile încãrcate cu sarcinã pot avea aceastã sarcinã distribuitã:

a) în întregul volum ºi în acest caz se defineºte densitatea de volum a
sarcinii, prin limita raportului:
'q
*V # lim #
dq
(2.4)
'V ( 0 'V dV
+*V , # C
m3
Sarcina din întregul volum V rezultã:
q # --- *V " dV (2.5)
V

Observaþie: Aceastã situaþie este întâlnitã la materialele izolante.

b) pe suprafaþa unui material conductor sau a unui izolant ºi în acest caz

se defineºte densitatea de suprafaþã a sarcinii, prin limita raportului:
- 48 -
 'q dq
* S # lim # (2.6)
' A (0 'A dA
+* S , # C
iar sarcina q de pe întreaga suprafaþã A va fi:
m2
q # -- * S " dA (2.7)

c) pe conductoare filiforme ºi în acest caz se defineºte densitatea de linie

A

a sarcinii electrice, prin limita raportului :

'q dq
* l # lim # (2.8)
'l (0 'V dl
+ql , # C
m
iar sarcina q de pe întregul contur C va fi :
q # - * l " dl (2.9)
C

Pentru sarcinile electrice este valabil principiul conservãrii

sarcinii electrice care spune cã: „ sarcinile electrice nu pot fi nici create,
nici distruse, ele pot fi numai deplasate. Cele douã feluri de sarcini
electrice apar în totdeauna simultan ºi au valori egale”.
Fiind dat un sistem izolat de corpuri electrizate, suma algebricã a
sarcinilor repartizatã în diferite puncte ale sistemului este constantã.
.q # const
n

K (2.10)
K #1

Sarcinile electrice fiind atât pozitive cât ºi negative ele se

combinã algebric.
Pentru cazul în care .q # 0 se spune cã sistemul este neutru.
n

K
K #1

2.2 Teorema lui Coulomb

Coulomb a pus bazele experimentelor ale fenomenului dintre
douã sarcini electrice punctiforme. El a mãsurat cu ajutorul balanþei de
torsiune forþele care se exercitã între douã corpuri punctiforme încãrcate
de sarcini electrice, imobile ºi situate în vid. Variind valoarea sarcinilor,
semnul lor cât ºi distanþa dintre ele, a stabilit: „cã sarcinile electrice
acþioneazã invers proporþional cu pãtratul distanþei dintre ele” ºi a gãsit
relaþia care determinã faþã de atracþie sau de respingere exercitatã între
ele douã sarcini:
F12 # k1 u # ! F21
q1q2
2 12
(2.11)
R12

- 49 -
 Sensul forþei este astfel încât sarcinile electrice de acelaºi semn sa
resping, iar cele de semne contrare se atrag. Versorul u12 este dirijat de
la corpul 1 la corpul 2 (fig. 2.3) ºi este dat de relaþia:
u12 #
R12
(2.12)
R12

(1) R12 (2) u12 F12

q1 / 0 q2 / 0

Fig. 2.3.

În formula (2.11), numitã teorema lui Coulomb, K1 este o

constantã universalã, ea depinde de sistemul de unitãþi ales ºi este
afectatã de raþionalizare.
În varianta „raþionalizatã”, formula lui Coulomb se scrie:
q1 " q2
F12 # k " (2.13)
40 " R122
u12

Dacã se noteazã k # , existã relaþia:

1
10
q1 " q2
F12 # (2.14)
401 0 " R122
u12

unde 1 0 se numeºte permitivitatea absolutã a vidului ºi are valoarea (în

S.I.):
10 #
1 farad (2.15)
40 " 9 "10 9 metru
Câmpurile electrostatice produse de sarcini punctiforme,
invariabile în timp, se mai numesc câmpuri columbiene, întrucât ele
respectã teorema lui Coulomb (relaþia 2.14). Considerând o sarcinã
punctiformã q ( fig. 2.4) care creeazã un câmp electric ºi introducând
sarcina de probã q0 la distanþa R , asupra acesteia din urmã va acþiona o
forþã datã de relaþia (2.14).
1 q " q0
F # " " uR (2.16)
401 0 R 2
Din relaþiile (2.3),(2.12) ºi (2.16) se deduce:
EV # " 3R
1 q
(2.17)
40 " 1 0 R

- 50 -
 q /0 q0 / 0
R F
uR

Fig. 2.4

Relaþia (2.17) ne dã expresia intensitãþii câmpului electric produs

în vid de o sarcinã punctiformã q, la distanþa R de aceastã sarcinã.
Se constatã experimental cã într-un punct al spaþiului acþioneazã câmpul
electric al mai multor corpuri încãrcate, rezultanta se calculeazã ca o
sumã vectorialã a fiecãrui câmp în parte:
EV # EV 1 2 EV 2 2 ...... 2 EVn # . EVK
n
(2.18)
K #1

Aplicând pentru fiecare câmp în parte expresia sa, date de relaþia

(2.17), rezultã:
EV # .
n
1 qK
(2.19)
40 " 1 0 K #1 RK3
RK

Dacã sarcinile sunt distribuite în volum, pe o suprafaþã sau liniar,

se obþine cu (2.5,2.7 ºi 2.9) relaþia generalã:
1 8 n qK * "R * "R * "R 5
EV # 6. 3 RK 2 - l 3 dl 2 -- A 3 dA 2 --- V 3 dV 3 (2.20)
40 " 1 0 76 K #1 RK $C % R A
R V
R 34
Relaþia (2.20) reprezintã principiul suprapoziþiei sau suprapunerii
câmpurilor electrice columbiene.

2.3 Teorema lui Gauss

Enunþ: „Fluxul vectorului intensitãþii câmpului electric printr-o
suprafaþã închisã . în vid este egal cu raportul dintre sarcina electricã
q. din interiorul suprafeþei . ºi permitivitatea vidului 1 0 ”.
Aceastã teoremã reprezintã un caz particular al legii fluxului electric ºi
se exprimã sub forma:
:. 9 -- EV " dA #
q.
(2.21)
.
10
Relaþia de definiþie a fluxului electric este: :. # q. sau
-- D " dA # q. .
.

Având în vedere cã în vid: DV # 1 0 EV relaþia de mai sus devine:

-- D " dA #1 -- E " dA #q
.
0
.
.

de unde rezultã relaþia:

- 51 -
 -- E " dA # 1
q.
(2.22)
. 0

2.4 Tensiunea electricã. Potenþial

Tensiunea electricã este o mãrime derivatã, definitã cu ajutorul
vectorului EV .
Considerând un câmp de intensitate EV (fir. 2.5) lucrul mecanic
necesar pentru deplasarea sarcinii q între punctele A ºi B este:
L AB # - F " dl
B
(2.23)
A

EV
q/0
A
EV
dl
B

(C)

Fig. 2.5

Þinând seama de exprimarea forþei F , funcþie de intensitatea

@ F=
câmpului electric în vid EV >> EV # ;; rezultã:
? q<

L AB # q - EV " dl
B
(2.24)
A

, notat U AB se numeºte tensiune electricã:

LAB
Raportul
q

# AB # - EV " dl
B
L
U AB (2.25)
q
Enunþ: „Tensiunea electricã între douã puncte din câmp este egalã
A

cu lucrul mecanic efectuat de forþele câmpului neutru deplasarea sarcinii

electrice unitare între cele douã puncte”.
Tensiunea electricã se mãsoarã în volþi (V).
Un volt este tensiunea între douã puncte din câmp pentru care se
cheltuie lucru mecanic de un joule (J) la deplasarea sarcinii de un
coulomb (C) între aceste puncte.

- 52 -
 Relaþia (2.24) defineºte ºi unitatea de mãsurã a intensitãþii
câmpului electric: volt pe metru +V m,
Din definiþie se vede cã U AB # !U BA , deci tensiunea electricã
depinde de sensul de integrare. Acest sens, numit sens de referinþã, se
indicã printr-o sãgeatã, de exemplu la bornele unui circuit (fig.2.6).

U AB
R

Fig. 2.6

O proprietate importantã a tensiunii electrice în câmp electrostatic

este aceea cã valoarea ei nu depinde de drum ci numai de extremitãþile
A,B considerate. Luând conturul închis AmBnA (fig. 2.7) rezultã:
- EV " dl # 0
A
(2.26)

relaþie valabilã pentru câmpuri care derivã dintr-un potenþial.

A EV
m
$A%
n
EV
B

Fig. 2.7

Descompunând conturul A pe porþiuni se obþine:

AmB
- EV " dl 2 -E
BnA
V " dl # 0 (2.27)

sau

AmB
- EV " dl # -E
BnA
V " dl (2.28)

deci tensiunea electricã nu depinde de drum.

- 53 -
 Dacã se alege în spaþiu, în mod arbitrar, un punct P, atunci
valoarea integralei:

-E
P

V " dl # VA (2.29)

se numeºte potenþialul punctului A.

A

În mod similar se defineºte ºi potenþialul altor puncte din câmp:

VB# - EV " dl , VC # - EV " dl , etc.
P P

B C

Potenþialul punctului p este zero, deoarece:

-E
P

V " dl # 0 (2.30)

Enunþ: „Potenþialul electric într-un punct dat al câmpului

P

electrostatic este numeric egal cu lucrul mecanic efectuat de forþele

câmpului pentru deplasarea sarcinii unitare din punctul considerat într-
un alt punct al cãrui potenþial este zero”.
Potenþialul electric, V, este o mãrime fizicã de naturã scalarã ce
caracterizeazã nivelul local de electrizare. În regimul electrostatic
potenþialul electric (electrostatic) este funcþie numai de spaþiu, V $x, y, z % ,
deci invariabil în timp.

Observaþie
În cazul general al regimului nestaþionar, valoarea potenþialului se
modificã atât de la un punct la altul al câmpului electric (deci este
funcþie de spaþiu) cât ºi în timp (este funcþie ºi de timp).
Este cunoscut faptul cã în câmpul gravitaþional energia potenþialã
a unui corp se stabileºte în funcþie de poziþia corpului în raport cu o cotã
de referinþã, de exemplu faþã de nivelul mãrii (cota zero).
Tot aºa, valoarea potenþialului într-un punct din câmpul electric se
poate stabili numai în raport cu un potenþial electric de referinþã.
Se considerã drept potenþiale electrice de referinþã potenþialul
pãmântului sau potenþialul în punctele situate la distanþã foarte mare de
corpurile electrizate (la infinit).
Valoarea potenþialului pãmântului, precum ºi a tuturor corpurilor
metalice legate la pãmânt se considerã, convenþional, egalã cu zero. Tot
convenþional este considerat egal cu zero potenþialul punctelor situate la
infinit.
Dacã câmpul electrostatic este produs în vid de un singur corp
punctiform încãrcat cu sarcina electricã q, potenþialul electric într-un
punct P situat la distanþa r de corp este:

- 54 -
 B B B
V # - EV " dl # - " u r dr # -
q q dr
P r
401 0 R 2
401 0 r r 2
adicã:
V #
q
(2.31)
401 0 r
unde s-au înlocuit dl # dr , ur dr # dr
Din relaþia (2.31) se remarcã faptul cã potenþialul electric într-un
punct al câmpului produs de o sarcinã electricã punctiformã este direct
proporþional cu sarcina ºi invers proporþional cu distanþa de la sarcinã la
punct. La infinit potenþialul electric rezultã egal cu zero.
Unitatea de mãsurã pentru potenþialul electric se numeºte volt
(simbolul V).
Cu ajutorul voltmetrului se mãsoarã în câmpul electrostatic
întotdeauna o diferenþã de potenþial (tensiune electricã) între douã punct
(borne): U # V1 ! V2
Chiar ºi atunci când unul din cele douã puncte este legat la
pãmânt (masã), voltmetrul mãsoarã, nu potenþial electric, ci diferenþa de
potenþial faþã de pãmânt.
Suprafeþele pentru care toate punctele lor au potenþial se numesc
echipotenþiale.
Ecuaþia suprafeþelor echipotenþiale se deduce din condiþia:
V A # - EV " dl # const
P
(2.32)

care prin definiþie devine:

A

EV " dl # 0 (2.33)
Relaþia (2.33) care reprezintã ecuaþia diferenþialã a suprafeþelor
echipotenþiale, aratã cã suprafeþele echipotenþiale sunt perpendiculare pe
liniile de câmp.
Î n figura 2.8. sunt reprezentate câteva exemple. Cu linie plinã s-au
reprezentat liniile de câmp, iar cu liniile întrerupte suprafeþele
echipotenþiale.

- 55 -
 EV
VK # const

EV
VK # const EV
2 2

EV

a. b.

Fig. 2.8

2.5 Gradientul de potenþial

În general, o funcþie scalarã de punct C $x, y, z % se numeºte
potenþial al unui câmp de vectori G $ x, y , z % # Gx i 2 G y j 2 Gz k , dacã existã
relaþia:
DC DC DC
Gx # ! ; Gy # ! ; Gz # ! (2.34)
Dx Dy Dz
sau restrâns:
G # ! gradC (2.35)

-E " dl # VA în raport cu limita inferioarã,

P
Prin definirea relaþiei V

pentru care punctul A are coordonatele variabile x,y ºi z, se obþine:

A

dV$ x, y , z % # ! EV " dl (2.36)

Vectorul EV ºi dl au într-un sistem de axe de coordonate
carteziene, expresiile:
EV # EVx " i 2 EVy " j 2 EVz " k (2.37)
dl # dx " i 2 dy " j 2 dz " k (2.38)
iar diferenþiala totalã a potenþialului este:
DV DV DV
dV # dx 2 dy 2 dz (2.39)
Dx Dy Dz
Introducând (2.37),(2.38) ºi (2.39) în (2.36) se obþine:
dz # !$EVx dx 2 EVy dy 2 EVz dz %
DV DV DV
dx 2 dy 2 (2.40)
Dx Dy Dz
care conduce la relaþia:

- 56 -
 DV DV DV
EVx # ! ; EVy # ! ; E Vz # !
Dz
(2.41)
Dx Dy
Aceste relaþii determinã componentele pe cele trei axe ale
câmpului electric în vid, în funcþie de derivatele parþiale ale
potenþialului.
Expresia vectorului intensitãþii câmpului electric în vid se obþine
din (2.37) ºi (2.41):
@ DV DV DV =
EV # !>> i2 j2 K;
Dz ;<
(2.42)
? Dx Dy
Mãrimea vectorialã din paranteza membrului drept al relaþiei
(2.41) se numeºte gradient de potenþial ºi se noteazã grad V, astfel cã se
poate scrie prescurtat:
EV # ! grad " V (2.43)
Ca interpretare fizicã, gradientul unei funcþii scalare V reprezintã
viteza de variaþie maximã a acelei funcþii. În cazul relaþiei (2.43)
intensitatea câmpului electric în vid reprezintã viteza de scãdere maximã
a potenþialului electric.
Direcþia de scãdere maximã a potenþialului coincide cu linia de
câmp care este normala la suprafeþele echipotenþiale (vezi figura 2.8).

2.6 Teorema potenþialului electrostatic

Se considerã un câmp electric de intensitate EV , în vid ºi în el un
contur A închis (fig. 2.9) de-a lungul cãruia se deplaseazã încet un corp
punctiform încãrcat cu sarcinã electricã q / 0 , în aºa fel încât în nici un
moment sã nu fie depãºite limitele regimului electrostatic. Forþa
columbianã ce acþioneazã asupra corpului este F # qEV .

P3
EV

P2
P q/0
dl

P1

Fig. 2.9

- 57 -
 Lucrul mecanic al forþei columbiene F , atunci când corpul
încãrcat cu sarcina q se deplaseazã de-a lungul conturului închis
P ! P1 ! P2 ! P3 ! P , este egal cu zero, respectiv diferenþa de potenþial între
punctul de început ºi punctul de sfârºit al traiectoriei este nulã:
V p ! V p # 0 astfel cã:

-E
A
V " dl # 0 (2.44)

Relaþia (2.44) exprimã teorema potenþialului electrostatic sub

forma integralã.
Enunþ: „Circulaþia vectorului intensitãþii câmpului EV pe un
contur închis este nulã”.
În sens fizic, teorema potenþialului electrostatic precizeazã cã în
câmpul electrostatic nu are loc o transformare de energie dintr-o formã
în alta prin intermediul lucrului mecanic.
Altfel spus, câmpul electrostatic se întreþine fãrã aport de energie
din exterior.

2.7 Câmpul electrostatic în substanþã

Materialele, din punctul de vedere al proprietãþilor electrice, se
împart în trei categorii: conductoare, izolatoare (dielectrici) ºi
semiconductoare.
Împãrþirea în aceste categorii se face practic în funcþie de
rezistivitatea lor (rezistenþa electricã mãsuratã între feþe opuse ale unui
cub cu latura unitate).
Conductoarele au aceastã conductivitate de ordinul 10 !7 Em ,
dielectricii de ordinul 106 ! 1015 Em , iar semiconductoarele 10 !4 ! 10 24 Em .

2.7.1 Conductoarele
În categoria conductoarelor cele mai numeroase sunt corpurile
metalice.
Corpurile metalice se caracterizeazã prin faptul cã în structura lor
cristalinã existã electroni „liberi” care, sub acþiunea unor forþe
exterioare, se pot deplasa în interiorul metalului pe distanþe nelimitate.
Acesta este motivul pentru care se afirmã, impropriu, cã metalele sunt
bune conducãtoare de electricitate. Numãrul de electroni liberi din
unitatea de volum diferã de la un metal la altul ºi depinde de
temperaturã. De exemplu, la temperaturã normalã, numãrul de electroni
liberi la cupru ºi la germaniu pur este:
- cupru: N # 8 "10 28 electroni liberi / m3
- germaniu pur: N # 6,2 "1019 electroni liberi / m3
- 58 -
 Conductoarele metalice strãbãtute de curent electric pot fi imaginate
ca niºte „þevi” prin care circulã „gazul” electronic.
Se considerã un câmp electrostatic de intensitate E0 omogen (adicã cu
linii de câmp drepte paralele) în care se introduce un corp metalic M, de
formã sfericã (fig 2.10), neîncãrcat electric ºi izolat faþã de pãmânt ºi
faþã de alte corpuri.
Ei

- 22
M -
E0 - E
- 2

a.
b.

Fig. 2.10

Liniile câmpului electric uniform în vid (a) ºi în prezenþa unei

sfere metalice (b).
Asupra electronilor liberi din metal acþioneazã forþa F # q " E
orientatã în sens opus faþã de intensitatea câmpului electric E deoarece
q F 0 . Sub acþiunea forþei F electronii se deplaseazã în sens opus
câmpului electric având loc în felul acesta o separare a sarcinilor
electrice în sfera metalicã. Pe suprafaþa opusã intensitãþii câmpului
electric se acumuleazã sarcini electrice negative, iar pe suprafaþa din
direcþia intensitãþii câmpului electric rãmân sarcini electrice pozitive
necompensate. Datoritã separãrii sarcinilor electrice din interiorul sferei
apare un nou câmp electric columbian Ei , determinat de aceste sarcini
ºi opus câmpului iniþial E0 .
Câmpul rezultant din sfera metalicã este:
E # E0 2 E i (2.45)
Sarcinile electrice din interiorul sferei metalice se vor separa pânã în
momentul când se stabileºte echilibrul electrostatic, caracterizat prin
intensitatea câmpului electric rezultat în corpul metalic egal cu zero:
E # E 0 2 Ei # 0 (2.46)
În acest moment forþa F # qE # 0 ºi miºcarea electronilor liberi în
metal înceteazã.

- 59 -
 Deoarece E # ! grad "V , înseamnã cã în regim de echilibru
potenþialul electric în metal este constant:
Vmetal # const (2.47)
Deci, suprafaþa corpului metalic introdus în câmpul electrostatic
este echipotenþialã.
În consecinþã, liniile câmpului electrostatic vor fi întotdeauna
perpendiculare pe suprafaþa corpurilor metalice. De asemenea, în regim
de echilibru, în interiorul corpului metalic nu existã linii de câmp,
deoarece E # 0 , deci nu pot exista nici sarcini electrice unde sã se
sfârºeascã sau de unde sã înceapã astfel de linii.
Rezultã cã în regim electrostatic sarcinile electrice ale corpurilor
metalice sunt reprezentate pe suprafaþa acestora, adicã sunt sarcini
electrice superficiale.
Dacã, cu ajutorul unui mâner izolat, corpul metalic M (fig. 2.10)
este scos din câmpul E0 , în corp rãmâne câmpul Ei care determinã forþa
Fi # q " Ei sub acþiunea cãreia electronii revin în poziþia lor iniþialã, iar
corpul devine neutru.
Electrizarea corpului metalic M dupã procesul arãtat mai sus este
numitã electrizare prin influenþã, respectiv electrizare prin inducþie
electrostaticã.

2.7.2 Dielectricii
Corpurile dielectrice nu au sarcini libere, ci „sarcini legate”
formând un dipol electric.
Aceºti dipoli se orienteazã în câmp electric, iar acest fenomen de
orientare a dipolilor se numeºte polarizare electricã.
Dielectricii (sau izolanþii) au largi aplicaþii în tehnicã: ei folosesc
proprietatea dielectricilor de a nu permite o conducþie electricã prin
spaþiul ocupat de ei, în prezenþa unui câmp exterior. Deci, dacã spaþiul
vid dintre corpuri conductoare si tensiune este umplut cu mediu izolant,
potenþialele acestora nu se egalizeazã (cum s-ar întâmpla dacã mediul ar
fi conductor). Se spune despre corpurile conductoare respective cã sunt
izolate electric.
Folosirea izolanþilor lichizi sau mai ales solizi permite, în comparaþie cu
utilizarea celor gazoºi (aerul), ca la o anumitã geometrie a sistemului,
tensiunile sub care stau corpurile sã fie mãrite de pânã la zeci de ori sau
la tensiuni date din punct de vedere geometric gabaritul intensitãþii sã fie
redus corespunzãtor.
Acest component diferenþiat al izolanþilor se datoreazã faptului cã
„strãpungerea” lor (stabilirea unei conducþii prin spaþiul ocupat de ei
- 60 -
însoþit de fenomene ce degradeazã izolantul) are loc la valori diferite ale
câmpului.
Se numeºte rigiditate dielectricã valoarea minimã a intensitãþii
câmpului electric la care are loc strãpungerea. Aceastã valoare nu
depinde însã exclusiv de proprietãþile fizico-chimice locale ale
dielectricului ci ºi de forma ºi dimensiunile electrozilor ce produc
câmpul, deci ea nu este o constantã de material.

2.7.3 Dipolul electric

Dipolul electric reprezintã ansamblul format din douã sarcini
electrice punctiforme, egale ºi de semn contrar, aºezate la o distanþã 'l
foarte micã, dar finitã, numitã axa dipolului. (fig. 2.11)

'l
!q P 2q

Fig. 2.11

Dipolul electric este caracterizat de momentul electric, care este o

mãrime vectorialã notatã cu p , definit prin produsul:
p # q " 'l (2.47)
Al cãrui modul este dat de relaþia de mai sus ºi al cãrui sens se ia
convenþional de la ! q la 2 q .
Unitatea de mãsurã în sistemul S.I. a mãrimilor electrice este
coulomb " metru $C " m % .
Pentru a determina potenþialul unui dipol electric se considerã cã
cele douã sarcini q1 # !q2 # q sunt situate la distanþa 'l una faþã de alta
( 'l fiind axa dipolului care este micã comparativ cu distanþa R de la
centrul dipolului la punctul A în care se studiazã câmpul) (fig. 2.12).

- 61 -
 E
EG Er

R2 R1
R

G
!q 2q !q 'l 2q

Fig. 2.12

Potenþialul câmpului produs de dipol este dat de relaþia:

1 @ q1 q 2 = q @1 = q " 'l cos G
V# >> 2 ;; # > ! ;# "
1
(2.49)
40 " 1 0 ? R1 R2 < 40 " 1 0 ? R R 2 'l " cos G < 40 " 1 0 R 2
În aceastã relaþie s-a neglijat produsul R'l cos G faþã de R 2 ca fiind
foarte mic.
Relaþia (2.48) se mai scrie:
p cos G
V# (2.50)
40 " 1 0 R 2
Dipolul electric are o influenþã pur localã, câmpul sãu este
concentrat între cele douã sarcini. Simetria câmpului este cilindricã în
jurul axei dipolului. Pentru coordonatele cilindrice, componentele
radiale ºi transversale ale câmpului vor fi date de relaþiile:
DV sin G
Er # ! # " 3
p
(2.51)
DR 40 " 1 0 R
1 DV sin G
EG # ! " # " 3
p
(2.52)
R DG 40 " 1 0 R
Un mic corp polarizat se comportã ca ºi un dipol electric. Dacã un
mic corp polarizat electric (echivalent cu un dipol) este introdus într-un
câmp de valoare EV (neomogen), se constatã cã asupra corpului
acþioneazã un cuplu C ºi o forþã F (fig. 2.13)

- 62 -
 2q
F1
H
P

!q
F2 C

Fig. 2.13

Forþa rezultantã care acþioneazã asupra micului corp polarizat

este:
8 F5
F # F1 ! F2 (2.53) care cu relaþia 6 EV # 3 devine:
7 q4
F # q $EV 1 ! EV 2 % (2.54)
În câmpuri omogene $EV 1 # EV 2 % forþa este nulã. În câmpuri
neomogene $EV 1 ) EV 2 % , þinând cont de expresia momentului (dipolului)
electric $ p # q'l %, relaþia (2.54) capãtã în general forma:
@ DE = @ DE = @ DEV =
F # > p V ;i 2 >> p V ;; j 2 > p ;k (2.55)
? Dx < ? Dy < ? Dz <
Cuplul care acþioneazã asupra corpului polarizat aflat într-un
câmp omogen $F1 # F2 % este: C # 'l " F " sin H sau
C # 'l " q " EV " sin H # p " EV " sin H
În general cuplul este dat de produsul vectorial:
C # p I EV (2.56)
Acest cuplu are tendinþa de a roti dipolul astfel încât sarcina pozitivã ae
deplaseazã în sensul câmpului, iar sarcina negativã în sens contrar
câmpului.

2.7.4 Polarizarea dielectricã.

Fenomenul prin care un mediu izolant (dielectric) produce o
variaþie a câmpului electric se numeºte polarizare dielectricã.
Din punct de vedere electric toate corpurile sunt neutre atât timp
cât ele nu sunt supuse unor câmpuri electrice exterioare. Corpurile
neutre se caracterizeazã prin aceea cã densitatea de sarcini electrice a
lor, în orice punct este nulã.
Ele se împart în douã categorii:
a) Corpuri neutre nepolarizate electric, care chiar dacã sunt introduse în
câmpuri electrice de orice naturã (uniforme sau neuniforme) nu sunt

- 63 -
supuse unor acþiuni ponderomotoare (caracterizate prin forþe sau
momente).
b) Corpuri neutre polarizate electric, care dacã sunt introduse în câmpuri
electrice uniforme cu orientãri potrivite, sunt supuse la cupluri, iar dacã
sunt introduse în câmpuri neuniforme cu orientãri potrivite, sunt supuse
ºi la forþe.
Polaritatea electricã, în funcþie de intensitatea câmpului local,
poate fi de douã feluri:
a) temporarã, dacã depinde de intensitatea localã a câmpului electric în
care este situat corpul;
b) permanentã, dacã nu depinde de intensitatea localã a câmpului
electric în care este situat corpul;
Polarizaþia temporarã se produce numai sub influenþa unui câmp
electric exterior ºi ea dispare odatã cu dispariþia acestui câmp.
Polarizaþia permanentã nu depinde de valoarea localã a intensitãþii
câmpului electric, deci depinde de cauze neelectrice; ea poate apãrea sub
mai multe forme: polarizare piezoelectricã (atunci când corpul s-a
polarizat prin deformare mecanicã); polarizare piroelectricã (atunci când
corpul s-a polarizat prin încãlzire); polarizare permanentã a electreþilor,
pe care o prezintã anumite materiale (rãºini, plexiglass, ceruri,etc.) dupã
ce au fost supuse unor anumite temperaturi într-un câmp electric foarte
intens, fenomenul fiind analog magnetismului permanent.
Dintre materialele care prezintã o polarizare electricã permanentã
cele mai cunoscute sunt: cristale de cuarþ, sarea Seignette, turmalina.
Cristalele piezoelectrice au numeroase utilizãri tehnice: se
folosesc pentru reproducerea sunetului la înregistrãri pe discuri; prin
polarizare electricã se obþine o deformare a dielectricului solid, acest
efect piezoelectric invers este folosit în reproducerea ultrasunetelor
pentru construirea de etaloane de frecvenþã, la mãsurarea timpului, etc.
Pentru a caracteriza starea localã a corpurilor masive polarizate
(care conþin dipoli) se utilizeazã o mãrime vectorialã P , care este
densitatea de volum a dipolilor, numitã polarizaþie sau intensitate de
polarizare, definitã prin relaþia:
. pi dp
P # lim # (2.57)
'V (0 ' V dV
unde:
. pi reprezintã suma vectorialã a momentelor electrice ale
dipolilor cuprinºi în elementul de volum 'V . Aceastã limitã se ia pentru
cazul când 'V se restrânge la un punct.

- 64 -
 Vectorul de polarizare depinde exclusiv de sarcinile electrice de
polarizare ºi, pentru un singur dipol, are acelaºi sene cu p .
Dacã mediul dielectric are atât polarizare electricã temporarã cât
ºi polarizare electricã permanentã, vectorul de polarizare (polarizaþie)
constã din douã componente aditive, corespunzãtoare celor douã
polarizãri, adicã:
P # Pt 2 Pp (2.58)
+P , # C
m2
Se constatã experimental cã în medii dielectrice liniare ºi izotrope
existã o relaþia de proporþionalitate între polarizaþie ºi intensitatea
câmpului electric.
Pt # 1 0 " J e " E (2.59)
unde:
J e este succeptivitatea, o constantã de material, mãrime
adimensionalã pozitivã, dependentã de naturã materialului.
1 0 este permitivitatea vidului, o constantã universalã a cãrei
valoare este 1 0 #
1 farad ;
40 " 9 " 10 9 metru
Mãrimea
1
1r # # 1 2 Je (2.60)
10
Se numeºte permitivitatea relativã sau constanta dielectricã a
materialului.
Mãrimea 1 , numitã permitivitate, este o mãrime de material,
dependentã de natura materialului, de temperaturã, etc. ªi se mãsoarã în
F .
m
1 # 1 01 r (2.61)
Observaþie
În practicã se considerã permitivitatea relativã a aerului foarte
apropiatã de cea a vidului $1 0 # 1% , 1 raer K 1 0r K 1
r

2.8 Condensatoare. Capacitatea electricã a condensatoarelor

Se numeºte condensator electric un dispozitiv alcãtuit din corpuri
metalice omogene (numite armãturi) încãrcare cu sarcini egale ºi de
semne contrare, separate printr-un mediu dielectric neîncãrcat cu sarcini
electrice libere.

- 65 -
 Parametrul prin care se caracterizeazã un condensator electric este
capacitatea electricã.
Capacitatea condensatorului se defineºte ca raportul între sarcina
unei armãturi ºi diferenþa de potenþial între ele:
C# # /0
q q
(2.62)
V1 ! V2 U12
Acest raport este pozitiv ºi nu depinde decât de forma ºi
dimensiunile armãturilor ºi de permitivitatea 1 a dielectricului.
Capacitatea, în S.I., se mãsoarã în farad $1F % :
C# # # 1F
q 1C
(2.63)
U 1V
În medii liniare (permitivitatea 1 independentã de câmp)
capacitatea unui condensator nu depinde nici de tensiunea aplicatã la
borne nici de sarcinile de pe armãturi.
În medii neliniare (permitivitatea 1 dependentã de câmp)
capacitatea condensatorului depinde de tensiunea aplicatã între
armãturile sale.
Simbolul grafic al condensatorului electric este dat în fig. 2.14.

C 2

Fig. 2.14

2.8.1 Calculul capacitãþilor

Calculul capacitãþii celor mai simple condensatoare se efectueazã
în urmãtoarele etape:
- se considerã armãturile încãrcate cu sarcinile 2 q ºi ! q ;
- se calculeazã intensitatea câmpului E într-un punct dintre armãturi,
sau potenþialele celor douã armãturi V1 ºi V2 ;
- se calculeazã tensiunea U12 # V1 ! V2 # - E " dl
2

- se determinã capacitatea cu relaþia: C #

q
(2.64)
U12

- 66 -
 Exemplu:
Calculul capacitãþii condensatorului plan;
Calculul capacitãþii condensatorului plan se face în ipoteza cã
mediul este omogen, izotrop ºi liniar, lipsit de polarizaþie permanentã.
Un condensator plan este format din douã suprafeþe plane
paralele, metalice, de arie A, care sunt aºezate la distanþa d, micã faþã de
dimensiunile plãcilor. Între plãci se gãseºte un dielectric de permitivitate
1 . (fig. 2.15)
2q

!q

Fig. 2.15

Etapele de calcul sunt :

- se considerã q1 # q ºi q2 # !q ;
- intensitatea câmpului între armãturi este datã de relaþia E #
q
,
A"1
unde A este suprafaþa armãturii;
- tensiunea între plãci (armãturi) va fi: U12 # - E " dl # -
2 2
" dl # "d
q q
A"1 A"1
unde d este distanþa dintre armãturi;
1 1

- se determinã capacitatea cu relaþia:

1"A
C# #
q
(2.65)
U12 d
Din relaþia (2.64) reiese clar dependenþa capacitãþii
condensatorului de forma ºi dimensiunile armãturilor ºi de
permitivitatea dielectricului.
Capacitatea C stabileºte valoarea raportului între sarcina armãturii
ºi a tensiunii între armãturi.

2.8.2 Teorema capacitãþii electrice. Capacitatea echivalentã.

Gruparea condensatoarelor.
Capacitatea unui condensator liniar (dielectricul este liniar) este
independentã de q ºi de 'V , depinzând numai de raportul acestora.

- 67 -
 Capacitatea echivalentã a unei grupãri de condensatoare este
raportul dintre sarcina absorbitã de la sursã pe la una din borne ºi
tensiunea sursei, dacã iniþial toate condensatoarele erau descãrcate:
Ce #
qA
(2.66)
U AB
Condensatoarele electrice se pot grupa prin legarea lor în serie, în
paralel ºi mixt, cu scopul de a obþine o anumitã capacitate echivalentã a
grupului de condensatoare.
În cazul conectãrii în serie (fig. 2.16), deoarece toate
condensatoarele se încarcã cu aceeaºi sarcinã:
q1 # q2 # .........qn # q A (2.67)
tensiunea la bornele fiecãrui condensator în plan va fi:
U1 # q A " ; U 2 # q A " ;............; U n # q A "
1 1 1
(2.68)
C1 C2 Cn

! qA ! qA ! qA
A 2q
A 2 qA C 2 qA Cn
B
C1 2
U AB

Fig. 2.16

Tensiunea în bornele AB este:

@ 1 1 =
U AB # U 1 2 U 2 2 U 3 2 ........ 2 U n # q A >> 2 2 ...... 2 ;
1
Cn ;<
(2.69)
? C1 C2
Capacitatea echivalentã (vezi relaþia 2.66) la legarea în serie a mai
multor condensatoare rezultã:
# 2 2 ...... 2 #.
n
1 1 1 1 1
(2.70)
Ce C1 C2 C n k #1 Ck
Capacitatea echivalentã este de valoare mai micã decât cea mai
micã dintre capacitãþile condensatoarelor legate în serie.
Conectarea condensatoarelor în serie este indicat a se realiza
atunci când trebuie sã se obþinã baterii de condensatoare care sã fie
utilizate la o tensiune înaltã.
În cazul conectãrii în paralel a mai multor condensatoare (fig.
2.17), deoarece tensiunea la bornele lor este constantã, ele se vor încãrca
cu sarcini date de relaþiile:
q1 # C1U AB ; q2 # C 2U AB ;..........; qn # CnU AB (2.71)
Sarcina absorbitã de sursã pe la borna A este:
- 68 -
 q A # q1 2 q2 2 ...... 2 qn (2.72)
sau
q A # $C1 2 C2 2 ......... 2 Cn % " U AB (2.73)
Expresia capacitãþii echivalente la legarea condensatoarelor în
paralel, rezultã:
Ce # $C1 2 C2 2 ....... 2 Cn % # . Ck
n
(2.74)
k #1

Deci prin legarea în paralel a condensatoarelor se obþine o

capacitate echivalentã de valoare mai mare decât valoarea capacitãþii
oricãrui condensator din grupare.
Montajul condensatoarelor în paralel se foloseºte atunci când se
urmãreºte obþinerea unei capacitãþi mari.
Conectarea mixtã (în serie ºi în paralel) a diverselor
condensatoare sau baterii de condensatoare se utilizeazã atunci când este
necesar sã se obþinã baterii de condensatoare cu capacitate mare ºi care
urmeazã sã fie utilizate într-o reþea cu tensiune mare.
Problemele ce apar în legãturã cu acest montaj ºi anume,
determinarea capacitãþii echivalente, a cantitãþii de electricitate cu care
se încarcã ºi a tensiunii ce se poate aplica la borne sau a celei care
rezultã la bornele fiecãrui element în parte, se rezolvã prin aplicarea
succesivã a proprietãþilor montajelor în serie sau în paralel.

+ A

2 q1 2 q2 2 qn
C1 C2 Cn
! q1 ! q2 ! qn

U AB

- B

Fig. 2.17

- 69 -
 C3
C1 C2
A B
C4

Fig. 2.18

Conectarea mixtã a condensatoarelor.

2.9 Energia ºi forþele electrostatice

2.9.1 Energia câmpului electrostatic
Pentru a stabili un câmp electric într-un domeniu al spaþiului unde
acesta era iniþial nul este necesar sã transportãm sarcini electrice din
exterior (de la B ) cu care se încarcã corpurile. Energia câmpului
electric este egalã cu lucrul mecanic total efectuat pentru transportul
acestor sarcini.
Pentru a putea defini energia în acest fel trebuie sã se facã
anumite ipoteze ºi anume:
- se considerã mediul izotrop, liniar ºi lipsit de polarizaþie
permanentã;
- operaþia de înmagazinare a sarcinii pe conductoare se face foarte
lent, pentru a putea considera câmpul ca fiind electrostatic ºi pentru
a nu exista transformãri ireversibile ale lucrului mecanic efectuat în
cãldurã;
- se considerã cã sistemul de conductoare este imobil pentru a nu se
pierde lucrul mecanic pentru deformarea sau deplasarea
conductoarelor;
În aceste ipoteze se va stabili expresia energiei câmpului
electrostatic în funcþie de sarcina ºi potenþialul conductoarelor ce produc
câmpul.
Se presupune starea iniþialã identic nulã: qi $0 % # 0 ºi Vi $0 % # 0 , iar
starea finalã datã de sarcinile q1' , q2' ,...., qn' ºi potenþialele V1 ,V2 ,.......Vn .O
stare intermediarã se va nota:
q1' , q2' ,...., qn' (sarcinile corpurilor) (2.75)
V1 ,V2 ,.......Vn ( potenþialele corpurilor) (2.76)
Se admite cã stabilirea stãrii finale se face proporþional, adicã
existã relaþiile:
- 70 -
 q1' # L " qi ; V1' # L " Vi (2.77)
Pentru a trece sistemul din starea qi' într-o stare foarte apropiatã
qi' 2 qi' e necesar sã se determine un lucru mecanic pentru deplasarea
sarcini dqi' contra câmpului (fig. 2.19)
Rezultã deci:
dFext # ! dF # ! E ' " dqi' (2.78)

dFext
2
1

dli E 2B
dF
Pi
i

Fig. 2.19

Diferenþiala de ordinul doi a lucrului mecanic efectuat este:

d 2 L # . dFext " dli # ! . E ' " dqi' " dli
n n
(2.79)
i#1 i #1

apoi:
dL # ! . dqi' - E ' " dli # . Vi ' " dq 2'
n Pi n
(2.80)
i #1 B i #1

Lucrul mecanic efectuat va duce la creºterea energiei sistemului,

deci:
dL # dWe # . Vi ' " dqi'
n
(2.81)
i #1

Cu relaþia (2.77) se obþine:

dWe # . LVi " qi " dL
n
(2.82)
i#1

care, prin integrare, conduce la:

We # - . Vi " qi " L " dL # . Vi " qi
1 n
1 n
(2.83)
0 i #1
2 i #1
Relaþia (2.83) dã expresia energiei înmagazinate în câmpul
electric al unor conductoare care au sarcinile qi ºi valorile Vi .

Aplicaþie:

- 71 -
 Calculul energiei înmagazinate în câmpul electric al unui
condensator.
Condensatorul are pe armãturi sarcinile:
q1 # 2 q ºi q2 # ! q (2.84)
ºi potenþialele V1 ºi V2 care satisfac relaþia:
V1 ! V2 # U (2.85)
Din relaþia (2.83) rezultã energia:
We #
1
$V1q ! V2 q % # 1 " q "U (2.86)
2 2
Dacã se introduce expresia capacitãþii C #
q
se mai poate scrie:
U
1 q2
We # CU 2 #
1
(2.87)
2 2C
Din aceste din urmã relaþii se poate spune: dacã se menþine
tensiunea constantã, energia condensatorului este proporþionalã cu
capacitatea sa, iar dacã se menþine sarcina constantã energia este invers
proporþionalã cu capacitatea.

2.9.2 Densitatea de volum a energiei câmpului electrostatic

Relaþia (2.83) exprimã energia în funcþie de potenþiale ºi sarcini ºi
nu specificã dacã ea este localizatã pe conductoare sau în dielectric. Se
cautã deci exprimarea energiei în funcþie de mãrimile de stare ale
câmpului( E ºi D ).
Fie densitatea de volum a energiei datã de relaþia:
' " We dWe
We' # lim # (2.88)
'V ( B ' " v dv
'v fiind un element de volum în câmp.
Energia cuprinsã în volumul „v” va fi:
We # ---We' " dv (2.89)
V

În cazul particular al unui condensator plan sarcina de pe o

armãturã este:
q # -- D " dA # D " A (2.90)
.

Tensiunea electricã dintre armãturi este:

U 12 # - E " dl # E " d
2
(2.91)
Introducând (2.90) ºi (2.91) în (2.86) rezultã expresia energiei
1

câmpului electric din condensatorul plan:

- 72 -
 We # D " A " E " d # D " E "v
1
(2.92)
2
Energia electricã înmagazinatã în întreg câmpul este:

2 ---
We # D " E " dv
1
(2.93)
V

Relaþia (2.93) are valabilitate generalã, inclusiv pentru situaþia

când ( E ºi D ) variazã în timp (câmpul electromagnetic).
Totodatã relaþia (2.92) precizeazã cã energia câmpului electric
este localizatã în dielectric (acolo unde este câmp electric) ºi nu în
corpuri conductoare (unde câmpul este nul).

2.9.3 Forþele electrostatice

Pentru distribuþii de sarcinã punctiformã forþele electrostatice se
calculeazã cu formula lui Coulomb. În cazul general însã, asupra
corpurilor se exercitã forþe ºi momente care nu se pot calcula cu formula
lui Coulomb.
Ele se vor calcula plecând de la expresia energiei câmpului
electric.
Mai întâi trebuie introduse noþiunile de condensatoare
generalizate analog ca în mecanicã, ele putând fi: distanþe, unghiuri,
suprafeþe, volume, etc., adicã mãrimi scalare ce caracterizeazã complet
configuraþia geometricã a unui sistem de corpuri.
Variaþiei unei coordonate generalizate îi corespunde un lucru
mecanic virtual ML , dat de expresia:
ML # X " dx (2.94)
în care X este generalizatã iar x este coordonata generalizatã.
Forþele ºi coordonatele generalizate, dupã relaþia (2.94) corespund
astfel:
- dacã x este o distanþã, atunci X este o forþã;
- dacã x este o suprafaþã, atunci X este o tensiune superficialã;
- dacã x este un volum, atunci X este o presiune;
- dacã x este un unghi; atunci X este un moment;
Aplicând principiul conservãrii energiei, la variaþia sarcinii dqi
corespunde o creºtere a energiei câmpului precum ºi efectuarea unui
lucru mecanic care modificã poziþia corpurilor cu
.V " dq # dWe 2 X " dx
n
dx : i i (2.95)
i#1

Se deosebesc douã cazuri particulare în acest proces:

- potenþialele corpurilor se pãstreazã constante;
- sarcinile corpurilor se pãstreazã constante;

- 73 -
 Când sarcinile sunt constante, adicã dqi # 0 , relaþia (2.96) conduce
la:
@ DW =
X #! # !> e ;
dWe
(2.96)
dx ? Dx < q#const
Acest caz corespunde situaþiei în care corpurile încãrcate cu
sarcini sunt deconectate de la surse ºi sunt înconjurate numai de
dielectrici. Semnul minus se interpreteazã prin aceea cã dacã X ºi dx
sunt de acelaºi sens, energia sistemului scade.
Într-adevãr, dacã sursele sunt deconectate, deplasarea corpurilor
se produce numai pe seama energiei interne a sistemului ºi deci aceastã
energie va scãdea.
Dacã potenþialele sunt constante $Vi # const % relaþia (2.83) devine:
dWe # .Vi " dqi
1 n
(2.97)
2 i #1
care introdusã în (2.95) conduce la:
DWe @ DW =
X #2 # 2> e ; (2.98)
dx ? Dx <V #const
Aceastã situaþie corespunde cazului în care sistemul este conectat
la surse (V=const.), deci deplasarea corpurilor are loc pe seama unui
consum de energie de la sursã. Relaþiile (2.96) ºi (2.98) reprezintã cele
douã teoreme ale forþelor generalizate în câmp electrostatic.

- 74 -
 CAPITOLUL 3
ELECTROCINETICA

Electrocinetica se ocupã cu studiul stãrilor ºi fenomenelor din

interiorul conductoarelor parcurse de curent electric de conducþie.
Purtãtorii mobili de sarcini electrice, a cãror miºcare ordonatã
determinã curentul electric de conducþie, sunt electronii liberi la metale
(conductoare de categoria a I a), ioni pozitivi ºi negativi la electroliþi
(conductoare de categoria a II a), electronii majoritari ºi golurile la
semiconductoare.
La conductoarele metalice ºi semiconductoare, conducþia este
electronicã ºi circulaþia sarcinilor este însoþitã de dezvoltare de cãldurã,
dar nu de reacþii chimice.
La conductoarele de speþa a doua (electroliþi) conducþie este
ionicã ºi la trecerea curentului electric se produc reacþii chimice.

3.1 Tensiunea electromotoare (t.e.m.)

Pentru ca electronii liberi din metale, respectiv ionii din
electroliþi, sã se deplaseze în spaþiul ocupat de conductoare, trebuie ca
asupra lor sã acþioneze forþe neelectrice.
Raportul dintre forþa neelectricã ºi sarcina asupra cãreia
acþioneazã se numeºte cîmp electric imprimat:
Ei !
Fneel
(3.1)
q
Pentru ca sarcinile sã fie puse în miºcare e necesar sã existe
relaþia:
E # Ei " 0 (3.2)
Aceastã forþã rezultatã efectueazã un lucru mecanic la deplasarea
sarcinilor.
Prin definiþie se numeºte tensiune electromotoare integrala de
linie
e ! ' $E # Ei %& dl (3.3)
(

care este numeric egalã cu lucrul mecanic efectuat de forþa rezultantã

pentru deplasarea sarcinii unitate pe conturul închis ( .
Dacã conturul ( este situat numai în medii conductoare aflate în
regim electrostatic avem îndeplinitã condiþia de echilibru electrostatic:
E # Ei ! 0 (3.4)

- 75 -
 K

A B
+
m
Zn Cu

(
n
H 2 SO4

Fig. 3.1

Se considerã o pilã electricã (fig. 3.1) în douã situaþii:

1) – comutatorul K închis (regim electrocinetic)
2) – comutatorul K deschis (regim electrostatic)
Dacã condensatorul K este închis, conturul ( se aflã în întregime
în conductor ºi integrala (3.3) este diferitã de zero.

(
' $E # Ei %& dl " 0 (3.5)

deoarece existã o circulaþie de sarcini (se stabileºte un regim

electrostatic).
Dacã comutatorul K este deschis, rezultã din nou:

(
' $E # Ei %& dl " 0 (3.5’)

deoarece drumul de integrare nu trece în întregime prin conductoare,

deci nu se poate impune condiþia (3.4) de echilibru electrostatic.
La ambele situaþii descrise, integrala (3.5) ºi (3.5’) se poate
calcula ºi ea reprezintã tensiunea electromotoare a pilei electrice.
Descompunem integrala (3.5) sub forma:
e ! ' E & dl # ' Ei & dl (3.6)
( (

Prima din integrale este nulã deoarece E este un câmp

columbian. Rãmâne deci:
e ! ' Ei & dl ! ' E & dl # ' E & dl
i i (3.7)
( AmB BnA

Prima integralã din a doua egalitate este nulã deoarece pe drumul

AmB nu este câmp imprimat, neexistând neomogenitãþi, deci în final
expresia tensiunii electromotoare se scrie sub forma:
e ! ' Ei & dl (3.8)
BnA

Care aratã cã t.e.m. este produsã numai de câmpul imprimat ºi

- 76 -
este localizatã în porþiunea unde existã câmp imprimat (în cazul de faþã
pe conturul BnA unde se aflã neomogenitãþi datorate prezenþei unor
conductoare de specii diferite aflate în contact).
Tensiunea electromotoare a unei surse este tensiunea mãsuratã
între bornele sale, la mersul în gol al acesteia (comutatorul K este
deschis).
În cazul general al regimului nestaþionar apare ºi câmpul electric
indus care este un câmp solenoidal E s , produs de variaþia în timp a
fluxului magnetic a cãrui circulaþie nu este nulã, deci t.e.m. în regim
nestaþionar este datã de suma:
e ! ' Ei & dl # ' ES & dl ! ' $Ei # ES %dl (3.9)
( ( (

3.2 Câmpuri imprimate

S-a arãtat cã t.e.m. reprezintã o mãrime fizicã care produce curent
electric în circuite, deci efectueazã un lucru mecanic. Acest lucru
mecanic este transmis de la o sursã care transformã o energie neelectricã
în energie electricã. Din punctul nostru de vedere energia este primitã
prin intermediul câmpului imprimat Ei care este o mãrime fictivã (de
calcul).
Câmpurile imprimate se clasificã în douã categorii:
1) câmpuri imprimate de volum.
- câmpuri imprimate de acceleraþie;
- câmpuri imprimate de difuzie (de concentraþie);
- câmpuri imprimate termoelectrice de volum, etc.
2) câmpuri imprimate de suprafaþã(de contact).
- câmpuri imprimate voltaice;
- câmpuri imprimate termoelectrice de contact;
- câmpuri imprimate galvanice;
- câmpuri imprimate fotovoltaice.
Din categoria câmpuri imprimate de volum va fi prezentat pe
scurt câmpul imprimat de acceleraþie.
Câmpul imprimat de acceleraþie (fig. 3.2) apare dacã se roteºte un
disc metalic cu viteza ) . Electronii supuºi forþei centrifuge se
deplaseazã spre periferie, asupra lor acþionând o forþã neelectricã:
Fneel ! m0 & r & ) 2 & u (3.10)

- 77 -
 )

U
++
++

E E
++
+ +
Ei Ei

Fig. 3.2

Aceastã forþã determinã câmpul imprimat:

m0 & r) 2
Ei ! !*
Fneel
u (3.11)
q q0
în care: q0 este sarcina electronului;
m0 este masa electronului;
Deplasarea electronilor spre periferie se face pânã când câmpul
electrostatic E al sarcinilor echilibreazã câmpul imprimat, adicã este
îndeplinitã condiþia de echilibru electrostatic $E # Ei ! 0% deoarece
mediul este conductor.
Din categoria câmpurilor imprimate de suprafaþã (sau de contact)
va fi prezentat, pe scurt câmpul imprimat galvanic.
Câmpul imprimat galvanic apare la suprafaþa de contact a douã
conductoare de specii diferite.
Se considerã un vas cu soluþie de acid sulfuric în care se introduc
douã metale diferite (fig. 3.3), zinc ºi cupru.
4

Zn Cu

H 2 SO4 # H 2O
1 3
2

Fig. 3.3

- 78 -
 Dacã se considerã un circuit închis prin conductoarele metalice
(1,4,3) cât ºi prin conductorul 2 (soluþia de H 2 SO4 ) de speþa a doua,
rezultã t.e.m. de contur:
e ! ' Ei & dl ! e12 # e23 # e34 # e41 " 0 (3.12)
(

Ultimi doi termeni îndeplinesc condiþia e34 # e41 ! e31

deci rezultã: e ! e12 # e23 # e31
Aceasta este t.e.m a elementului galvanic.
La introducerea metalului (Zn sau Cu) în soluþie, existã douã
tendinþe:
- dizolvarea metalului în soluþie;
- presiunea osmoticã (opusã dizolvãrii);,
Corespunzãtor acestor douã tendinþe pot apãrea douã situaþii:
- dacã presiunea de dizolvare este mai mare decât presiunea osmoticã,
ionii pozitivi trec din metal în soluþie ºi metalul rãmâne încãrcat
negativ (cazul zincului);
- dacã presiunea de dizolvare este mai micã decât cea osmoticã
fenomenul se produce invers iar metalul se încarcã pozitiv (cazul
cuprului).
Tensiunile electromotoare care apar între electrozi ºi soluþiese
numesc „tensiuni de electrod”.
Tensiunile de electrod au ca referinþã electrodul normal de
hidrogen, al cãrui potenþial se considerã nul. Tensiunile de electrod se
mãsoarã între un electrod de metal scufundat intr-o soluþie a unei sãri a
acelui metal.
Trebuie observat cã în elementul galvanic reprezentat în (fig. 3.3),
electrozii sunt înconjuraþi de câte un perete poros care permite separarea
celor douã soluþii de sare a electrozilor (figuraþi punctat).
Tensiunile de electrod sunt calculate pentru metalele mai des
utilizate în construirea pilelor galvanice ºi sunt date în tabele.
De exemplu pentru pila galvanicã din (fig. 3.3) (Zn ºi Cu), t.e.m.
(3.14) are valoarea calculatã:
e ! #0,34 * $* 0,77 % ! 1,11 V (3.15)

Acumulatoare electrice
Acumulatoarele electrice sunt elemente chimice reversibile care
permit transformarea energiei chimice în energie electricã ºi invers (sunt
surse secundare de energie electricã).

- 79 -
 Din categoria acumulatoarelor acide fac parte acumulatoarele cu
plumb, iar din categoria acumulatoarelor alcaline fac parte
acumulatoarele fero-nichel ºi cadmiu-nichel.
Acumulatoarele cu plãci din plumb sunt cele mai rãspândite
datoritã calitãþilor electrice remarcabile ºi tehnologiei de fabricaþiei
relativ uºoarã, comparativ cu alte tipuri.
Electrolitul este o soluþie apoasã de acid sulfuric ( H 2 SO4 în apã
distilatã H 2O ) cu o concentraþie de 20......30% (densitate 1,2.......1,3).
Un element (o celulã) al acumulatorului constã din mai multe
plãci pozitive legate între ele ºi intercalate între plãcile negative (fig.
3.4), astfel cã suprafaþa de contact cu electrolitul sã fie cât mai mare, iar
distanþa dintre plãci cât mai micã.

Fig. 3.4 Plãcile acumulatorului cu plumb

Substanþa de bazã atât a plãcilor pozitive cât ºi a celor negative

este plumbul. Suporturile plãcilor se realizeazã sub formã de grãtare
dintr-un aliaj de plumb cu antimoniu pentru a avea o rezistenþã mecanicã
mare. În cavitãþile suporþilor se introduce pasta compusã din amestecul
în diferite proporþii a: tetraoxidul de plumb ( Pb3O4 - miniu de plumb),
monoxid de plumb (PbO-litargã), piturã de plumb, sulfat de amoniu,
zaharat de bariu, sulfat de magneziu, grafit ºi glicerinã. Pasta plãcilor
pozitive are un conþinut diferit faþã de cel al plãcilor negative. La plãcile
pozitive se adaugã agenþi de porozitate (sulfat de amoniu, sulfat de
magneziu), iar la plãcile negative se adaugã agenþi de conductivitate
(grafit, sulfat de bariu). Distanþa dintre plãci se realizeazã cât mai micã
pentru a obþine o rezistenþã interioarã de valoare redusã. Un acumulator
cu plumb nou, înainte de a fi dat în folosire, trebuie supus operaþiei de

- 80 -
formare, care constã în încãrcarea ºi descãrcarea repetatã cu un curent de
valoare micã ºi electrolit de concentraþie redusã.
În starea încãrcatã, plãcile pozitive conþin oxid de plumb $PbO2 % ,
cele negative conþin plumb poros (spongios),electrolitul are concentraþie
ridicatã (densitatea 1,29), t.e.m. pe element este de 2,7V.
În timpul descãrcãrii, atât la plãcile pozitive cât ºi la cele negative
se formeazã sulfat de plumb $PbSO4 % , iar electrolitul se dilueazã
(densitatea ajunge la 1,15).
Suprasolicitarea condensatorului în timpul descãrcãrii poate
conduce la sulfatarea ireversibilã a plãcilor, respectiv la micºorarea
capacitãþii ºi a duratei de funcþionare a acumulatorului.
Mãrimea fizicã caracteristicã acumulatorului este capacitatea exprimatã
+ ,
în amperi/orã A h .
Acumulatoarele alcaline, al cãror electrolit este o soluþie alcalinã,
sunt de mai multe tipuri, cum ar fi fero-nichel (Fe-Ni), cadmiu-nichel
(Cd-Ni), etc.
Comparativ cu acumulatoarele acide, aceste acumulatoare sunt
mai uºoare, mai robuste ºi nu necesitã o întreþinere specialã.
Electrozii sunt realizaþi din tablã sau sârmã din oþel nichelat, pe care
sunt fixate substanþele active. La electrodul pozitiv substanþa activã este
hidratul negru de nichel- Ni $OH %3 , care se preparã foarte greu pe cale
chimicã dar se obþine foarte uºor prin oxidare electrochimicã, la
formarea acumulatorului, din hidratul verde de nichel- Ni $OH %2 .
Deoarece hidratul negru de nichel este rãu conductor de
electricitate i-se adaugã:
- solzi de Ni metalic, la acumulatoarele Fe-Ni
- solzi de grafit, la acumulatoarele Cd-Ni
La electrozii negativi substanþa activã este:
- fierul, la acumulatoarele Fe-Ni
- cadmiul spongios (15% Fe) la acumulatoarele Cd-Ni
Bacul ºi capacul sunt realizate din tablã de oþel nichelat îmbinate
prin sudare.
Electrolitul este o soluþie apoasã de potasã causticã (KOH), cu
greutate specificã 1,19-1,21.
Spre deosebire de acumulatoarele acide, la acumulatoarele
alcaline electrolitul nu participã la reacþiile chimice ce au loc în timpul
încãrcãrii ºi descãrcãrii, în consecinþã, concentraþia sa rãmâne
nemodificatã.

- 81 -
 Tensiunea electromotoare a unui element de acumulator alcalin
are valoare de 1,41V pentru acumulatoarele Fe-Ni ; 1,38V pentru
acumulatoarele Cd-Ni.
La acumulatoarele Fe-Ni, borna minus este legatã la masã, iar la
acumulatoarele Cd-Ni borna plus este legatã la masã.

3.3 Curentul electric

Se considerã douã conductoare 1 ºi 2 încãrcate cu sarcinã
electricã, având potenþialele V1 ºi V2 , $V1 - V2 % ; legând între ele cele douã
conductoare printr-un fir metalic, echilibrul static al sarcinilor electrice
dispare ºi se produce o deplasare de sarcini electrice prin firul metalic de
la conductorul cu potenþialul mai ridicat cãtre cel cu potenþialul mai
scãzut. Aceastã deplasare are loc pânã ce potenþialele celor douã
conductoare devin egale.
Pe parcursul acestui interval de timp sistemul, care formeazã un
conductor unic, nu mai este în echilibru electrostatic.
În interiorul conductorului funcþia potenþial este diferitã de zero.
gradV " 0 creându-se astfel un câmp electric sub acþiunea cãruia se
produce deplasarea sarcinilor electrice.
Experienþa aratã cã deplasarea sarcinilor prin firul metalic de
legãturã este însoþitã ºi de unele fenomene particulare cum sunt:
fenomenul termic manifestat prin încãlzirea firului ºi fenomenul
magnetic manifestat prin apariþia unui câmp magnetic în vecinãtatea
firului.
Ambele fenomene apar odatã cu începerea deplasãrii sarcinilor
electrice, dureazã atât timp cât se produce aceastã deplasare ºi dispare
atunci când a încetat deplasarea sarcinilor electrice.
Apare astfel o mãrime fizicã nouã, prin deplasarea în timp a
sarcinilor electrice, care se manifestã pe lângã efectele termice ºi
magnetice, ºi prin efecte chimice, luminoase, etc.
Aceastã mãrime fizicã nouã este curentul electric, o mãrime
scalarã. Curentul electric este deci, o deplasare dirijatã a sarcinilor
electrice în conductoare.
Deplasarea dirijatã a sarcinilor electrice în conductoarele
metalice, dã curentul electric de conducþie. Luând o anumitã secþiune
prin conductorul electric, se poate defini intensitatea curentului electric
de conducþie ca fiind viteza de transmitere a sarcinilor electrice prin
suprafaþa consideratã de cãtre particulele încãrcate cu electricitate:
.q dq
i ! lim ! (3.16)
.t /0 .t dt

- 82 -
 Deplasarea sarcinilor electrice se face în sensul câmpului electric
prin sarcinile pozitive, adicã de la conductorul cu potenþialul mai ridicat,
cãtre conductorul cu potenþialul mai scãzut; sensul de deplasare a
sarcinilor negative este opus sensului câmpului electric.
Prin convenþie, se defineºte ca direcþie pozitivã a curentului
electric, sensul de deplasare a sarcinilor pozitive. Curentul electric este o
mãrime ce a fost aleasã ca mãrime fundamentalã în sistemul S.I.
Unitatea de mãsurã a intensitãþii curentului electric este amperul
(A) ºi se defineºte ca: intensitatea uni curent electric constant care,
menþinut în douã conductoare paralele, rectilinii, de lungime practic
infinitã ºi de secþiune circularã neglijabilã, aºezate în vid la distanþa de 1
metru unul de altul, ar produce între acele douã conductoare o forþã
egalã cu 2010 -7 newton pe metru de lungime.
Pentru determinarea valorii densitãþii ºi a intensitãþii curentului, se
recurge la urmãtorul experiment.
Se defineºte densitatea curentului de conducþie, mãrimea
vectorialã a cãrui flux prin suprafaþa consideratã este egal cu intensitatea
curentului de conducþie care trece prin acea suprafaþã. (figura 3.5)
Considerând o suprafaþã oarecare SÃ, sprijinitã pe o curbã închisã
à ºi care face parte din conductorul strãbãtut de curentul electric i, existã
relaþia:
i ! '' J & dA (3.17)
S(

dA J

1
n
(

S(

Fig. 3.5

În relaþia (3.17), sensul curentului este definit de sensul normalei

la suprafaþa respectivã, iar sensul vectorului densitate de curent J este
dat de sensul local de deplasare a sarcinilor pozitive în punctul
considerat.

- 83 -
 Aceasta aratã cã, în consecinþã, curentul care trece prin suprafaþa
elementarã dA este dat de relaþia:
di ! J & n dA ! Jn & dA (3.18)
Vectorul densitate de curent de conducþie J, poate fi definit în
orice punct al unui mediu conductor strãbãtut de un curent electric.
Totalitatea acestor vectori formeazã un câmp de vectori numit câmp de
curenþi. În acest câmp se pot defini, la fel ca ºi în electrostaticã, linii de
câmp numite linii de curent ºi tuburi de câmp numite tuburi de curent.
Unitatea de mãsurã a densitãþii de curent este amper / metru pãtrat
2
(A/m ).
În ceea ce priveºte câmpul electric pe care îl produc curenþii
electrici de conducþie staþionari, curentul continuu, acesta columbian
care satisface condiþia: rotE ! 0
ºi poate fi exprimat prin gradientul unui potenþial
E ! * gradV
ceea ce înseamnã cã ºi câmpul electric staþionar al curentului continuu
este un câmp potenþial la fel ca ºi câmpul electrostatic.

- 84 -
 CAPITOLUL 4
CIRCUITE DE CURENT CONTINUU

4.1 Circuit electric si reþea electricã. Structura ºi

clasificarea circuitelor
Prin circuit electric se înþelege ansamblul mediilor prin care poate
circula curentul electric.
Prin mediile conductoare ºi semiconductoare circulã curentul
electric de conducþie, iar prin mediile dielectrice numai curentul de
deplasare.
Un ansamblu de circuite electrice conectate între ele într-un mod
oarecare constituie o reþea electricã.
Un circuit electric este constituit, în general, din elemente de
circuit. Elementele de circuit sunt:
- sursele de energie electricã care transformã, printr-un proces
oarecare, o energie neelectricã în energie electricã;
- consumatorii de energie electricã, care transformã energia
electricã primitã într-o energie neelectricã;
- conductoarele electrice care transportã energie electricã de la
sursã la consumator;
- aparatele electrice, destinate comenzii, protecþiei, controlului,
reglajului ºi semnalizãrii funcþionãrii circuitelor electrice.
Aparatele electrice nu sunt nici surse de energie electricã ºi nici
consumatoare de energie electricã (consumul propriu de energie
electricã este neglijabil).

Elementele de circuit se caracterizeazã prin urmãtorii parametri:

- tensiuni electromotoare e sau Ue, sursele de energie electricã;
- puterea electricã P;
- tensiunea la borne U;
- intensitatea curentului electric I;
& l#
- rezistenþa electricã $% R ' ( de material specificã
s !"
mãrime
consumatorului:
N 2 )N 2 S
- inductanþa L' ' mãrime de material specificã
Rm l
consumatorului:

- 85 -
 + *S
- capacitatea electricã C ' (capacitatea condensatorului plan),
d
mãrime de material specificã consumatorului.
Dacã ne referim la un rezistor (folosit în laborator drept
consumator), realizat din sârmã bobinatã, acesta se caracterizeazã atât
prin rezistenþe electricã R, cât ºi prin inductanþa L a spirelor ºi prin
capacitatea C dintre spire, parametrul predominant fiind însã rezistenþa
electricã. În situaþie analoagã se prezintã ºi bobinele, respectiv
condensatoarele folosite în practicã.
În teoria circuitelor electrice se introduc, prin abstractizare, aºa
numitele elemente ideale de circuit, ºi anume:
- rezistorul ideal, caracterizat numai prin mãrimea R(rezistenþa
electricã);
- bobina ideala, caracterizatã numai prin mãrimea L (inductanþã);
- condensatorul ideal caracterizat numai prin mãrimea C
(capacitate);
- generatorul ideal de tensiune, a cãrui tensiune la borne este
independentã de curent;
- generatorul ideal de curent, la care curentul debitat este
independent de tensiunea la borne.
În anumite situaþii concrete ºi în anumite limite date, elementele
de circuit folosite în practicã, pot fi considerate ca fi ideale.
Schema electricã este reprezentarea graficã prin simboluri a elementelor
de circuit ºi a modului cum acestea sunt conectate între ele. O schemã
electricã este corect întocmitã dacã ecuaþiile stabilite pe baza ei descriu
cu aproximaþie satisfãcãtoare comportarea circuitului (reþelei)
reprezentat prin schema respectivã.
Circuitul electric (reþeaua) constituie un sistem fizic real, iar
schema circuitului reprezintã o abstractizare, o reprezentare simbolicã a
circuitului (sau reþelei).
e

e ,,
I

a- b- c- d- e-

Fig. 4.1 Simboluri ale unor elemente de circuit:

a) – rezistor; b) – bobinã; c) – condensator; d) generator ideal de
tensiune; e) generator ideal de curent;

- 86 -
 Analizând schema unei reþele electrice (fig. 4.2), se disting: laturi,
noduri, ochiuri ºi arbori.
Latura de circuit (reþea) este o porþiune neramificatã de reþea, ale
cãrei capete sunt legate la douã noduri diferite.
Nodul electric este punctul în care se leagã (electric, galvanic)
împreunã cu cel puþin 3 capete de laturi.
Se numeºte ochi (buclã) de reþea, o succesiune de laturi care
formeazã o curbã închisã.
Partea de reþea care nu conþine ochiuri se numeºte arbore (reþea
arborescentã).
e1 R1
A B

e4 R6 e2
R5

R4 R2

C D
e3 R3

Fig. 4.2 Reþea electricã

Dacã latura de reþea conþine surse, ca de exemplu latura AB din

fig. 4.2, ea se numeºte activã.
Dacã latura de reþea nu conþine surse, ca de exemplu latura AD,
ea se numeºte pasivã.
Latura este receptoare, dacã puterea consumatã este pozitivã,
adicã: p ' u * i , 0 .
Aceasta impune ca sensurile lui u ºi i sã coincidã.
Latura este generatoare, dacã puterea consumatã este negativã,
adicã: p ' u * i . 0 .
Aceasta impune ca sensurile lui u ºi i sã nu coincidã.
Un circuit electrici este filiform dacã densitatea de curent este
constantã în punctele secþiunii sale transversale (dimensiunile
transversale ale conductoarelor sunt mult mai mici decât cele
longitudinale). În caz contrar, circuitul este masiv.

- 87 -
 Un circuit electric este liniar dacã parametrii elementelor
circuitului respectiv sunt independenþi de tensiune sau de curent.
Circuitul este neliniar dacã cel puþin unul din parametrii sãi
depinde de tensiune sau de curent.
Circuitele electrice pot fi cu parametri concentraþi sau cu
parametri repartizaþi în lungul lor. Delimitarea între circuitele cu
parametri concentraþi ºi circuitele cu parametri repartizaþi se face atât în
raport cu lungimea fizicã a circuitului, cât ºi în raport cu frecvenþa
curentului din circuit.
Dupã legãtura cu exteriorul se deosebesc: circuite izolate (nu au
borne de acces cu exteriorul) ºi circuite neizolate (au borne de acces cu
exteriorul).
Circuitul care are numai douã borne de acces cu exteriorul se
numeºte dipol; circuitul care are 4 borne de acces cu exteriorul se
numeºte cvadripol; etc.
În ceea ce priveºte sensurile de referinþã dintr-un circuit electric,
acestea se referã la urmãtoarele mãrimi fizice scalare definite prin
integrare de linie ºi de suprafaþã a unor mãrimi vectoriale:
- tensiunea electromotoare e ' 0 Ei * dl ;
/1 -

- tensiunea la borne U b ' 0 E dl

B

- curentul electric i ' 00 J * dA

A

S1

Se numeºte sens de referinþã sau sens pozitiv al mãrimii fizice

scalare, sensul vectorului element de integrare /dl , dA - .
La rândul sãu, sensul vectorului element de integrare se stabileºte
fie arbitrar, fie pe baza unor reguli.
Dupã ce s-a stabilit sensul de referinþã al uneia dintre mãrimile
scalare precizate mai sus, se face calculul acestei mãrimi, obþinându-se o
valoare pozitivã sau negativã, în raport cu sensul de referinþã ales.
Se numeºte sens efectiv, acel sens de referinþã pentru care
mãrimea fizicã respectivã rezultã pozitivã.
Tensiunea electromotoare „e” rezultã pozitivã când sensul de
referinþã, adicã sensul elementului de integrare dl prin interiorul sursei,
este orientat de la borna negativã la cea pozitivã.
Curenþii electric i rezultã pozitiv când vectorul elementului de
suprafaþã dA este în acelaºi sens cu J sau, în general, când unghiul
dintre cei doi vectori este mai mic decât 90º.

- 88 -
 Sensul de referinþã al tensiunii la borne Ub, se indicã în schemã
printr-o sãgeatã desenatã între borne.
Existã douã convenþii (reguli) privind asocierea sensurilor de
referinþã ale tensiunii la bornele unei laturi de reþea ºi a curentului ce
trece prin ea.
I! a a I!

Ri R
Ub Ub

b b
a- b-

Fig. 4.3 Laturi de reþele:

a) – generatoare;
b) – receptoare.

Pentru laturi de reþea receptoare, sãgeþile care indicã sensurile

pozitive ale tensiunii la borne ºi ale curentului pleacã, respectiv intrã, în
aceeaºi bornã. (fig. 4.3b).
Pentru laturi de reþea generatoare, cele 2 sensuri de referinþã sunt
opuse în raport cu aceeaºi bornã (fig. 4.3a).
Dacã nu se poate preciza de la început caracterul de receptor sau
de generator al unei laturi de reþea, sensurile pozitive (de referinþã)
pentru tensiunea la borne ºi pentru curent se aleg arbitrare, fie ca la
receptor, fie ca la generator. Dupã efectuarea calculelor, rezultã
sensurile efective ale acestei mãrimi, respectiv se poate preciza dacã
latura de reþea are sau nu caracterul de receptor sau de generator adoptat
iniþial.

4.2 Teoreme ºi metode utilizate pentru rezolvarea circuitelor

de curent continuu
Rezolvarea circuitelor presupune cunoscute: structura circuitului
(laturi ºi noduri), parametrii consumatorilor (RK, LK, CK) ºi ale surselor
de energie electricã (t.e.m., tensiunea la borne) ºi trebuie sã se determine
curenþii prin laturi, tensiunile între noduri, puterile consumate sau
furnizate de cãtre laturi.
- 89 -
 Metoda generalã de analizã ºi rezolvare constã în aplicarea
teoremelor lui Kirchhoff, ele fiind valabile atât în circuite liniare cât ºi
în circuite neliniare, în regim staþionar cât ºi în regim cvasistaþionar.

4.2.1 Teoremele lui Kirchhoff

Teorema I. Enunþ:
„Suma algebricã a curenþilor electrici din laturile care concurã
într-un nod oarecare al unui circuit de c.c. este egalã cu zero”, sau
„Suma curenþilor care intrã în nod este egalã cu suma curenþilor care ies
din nodul respectiv”.
Fie nodul „a” al unei reþele de curent continuu (cc), în care se
intersecteazã mai multe laturi ºi o suprafaþã Ó care înconjoarã acest nod
(fig 4.4).
I1 I2

n+

/a -
2

Il
IK

Fig. 4.4

Considerând normala n+ la suprafaþã ca fiind pozitivã când iese

din aceasta ºi raportând sensurile curenþilor care strãbat suprafaþa la
aceastã normalã, teorema I a lui Kirchhoff se poate scrie sub forma:
2 I K ' 0 , unde
K3a

a ' 1,2,....., N 4 1 (4.1)

Teorema întâi a lui Kirchhoff este o consecinþã directã a teoremei
continuitãþii liniilor de curent.
Curenþii care ies din nod se considera ca fiind pozitivi, (au acelaºi
sens cu normala pozitivã la suprafaþa închisã Ó), iar cei care intrã în nod
se considerã negativi.
Prima teoremã a lui Kirchoff se aplicã în (N-1) noduri ale reþelei,
unde (N-1) este numãrul nodurilor independente.

- 90 -
 Teorema II.
Enunþ:
„Suma algebricã a tensiunilor de la bornele laturilor care
alcãtuiesc un ochi al unui circuit de cc este nulã”.
Teorema a doua a lui Kirchhoff este o consecinþã directã a
teoremei potenþialului electric staþionar.
Fie un ochi „p” al unei reþele electrice care are „k” laturi (fig
4.5)
Se traseazã curba de integrare Ãp de-a lungul tensiunilor de la
bornele laturilor ºi i se atribuie acesteia un sens de parcurs, care
reprezintã sensul de referinþã pentru tensiunile laturilor ochiului.
Aplicând teorema potenþialului electric staþionar pe traseul Ãp se poate
scrie:
0 E dl ' 0
1P
(4.2)

relaþie, care descompusã pe porþiuni (pe laturi) devine:

0 E dl 5 0 E dl 5 ......... 5 0 E dl ' 0
B C F

A B A
(4.3)
respectiv:
(VA - V B) + (V B - V C) + ......... + (VF - VA) = 0 (4.4)
relaþia (4.4) se mai poate scrie sub forma:
2U
K3 p
bK '0 (4.5)

Formã ce exprimã matematic teorema II a lui Kirchhoff, þinând

seama cã (VA - V B) = Ub1 reprezintã tensiunea de la bornele laturii 1,
(V B - V C) = Ub2 , tensiunea la bornele laturii 2, º.a.m.d.
Tensiunile la borne (UbK) se introduc în suma de mai sus (4.5) cu
semnul (+) când sensurile acestora coincid cu sensul arbitrar ales de
parcurgere a ochiului ºi cu semnul (-) în caz contrar.
Teorema II a lui Kirchhoff se aplicã la „O” ochiuri fundamentale ale
reþelei unde O = (L – N + 1).

Teorema II are o altã formã (forma dualã) ºi anume :

2 RK I K ' 2 EK , p ' 1,2,..., O
K3 p K3 p
(4.6)

- 91 -
 U1

R1 E1
A B
Um I1 U2
Rm R2

1p I2
/p -
Im
F El I3 C

E3
Rl R3
Ul U3
Il IK

E RK D

Uk

Fig. 4.5

Teorema a-II-a Kirchhoff, forma dualã, enunþ:

„Suma algebricã a cãderilor de tensiune pe rezistenþele laturilor
unui ochi de reþea este egalã cu suma algebricã a t.e.m. din toate laturile
care formeazã acel ochi”.

Forþa dualã provine din relaþia (4.5), dacã se înlocuiesc tensiunile

U bk cu expresiile lor corespunzãtoare din ecuaþiile laturilor scrise fie
conform convenþiei de la receptoare fie conform convenþiei de la
generatoare 6EK 8 U bK ' RK I K 7 .
Termenii RK I K (cãderile de tensiune) ºi EK se iau cu semnul (+)
sau (-) dupã cum sensul curenþilor prin laturi, respectiv t.e.m. EK ,
coincid sau nu cu sensul de parcurs al ochiului respectiv.
Folosirea teoremelor lui Kirchhoff la rezolvarea circuitelor de
curent continuu.
Algoritmul aplicãrii metodei teoremelor Kirchhoff:
a) caracterizarea topologicã a reþelei, respectiv stabilirea numãrului de
noduri independente (N-1), de laturi (L) ºi ochiuri fundamentale (O = L-
N+1);
b) adoptarea (în mod arbitrar) de sensuri de parcurgere a ochiurilor
(sensurile de referinþã) precum ºi de sensuri convenþionale (pozitive)
pentru t.e.m., tensiuni ºi curenþi.

- 92 -
c) scrierea ecuaþiilor corespunzãtoare teoremelor lui Kirchhoff;
(N-1) ecuaþii pentru teorema I ºi O ecuaþii pentru teorema a II-a.
Numãrul total de ecuaþii va fi egal cu numãrul de laturi (L) ale
circuitului, respectiv cu numãrul curenþilor din laturi (a cãror valoare
trebuie determinatã).
d) rezolvarea sistemului de ecuaþii algebrice, respectiv determinarea
curenþilor din laturile circuitului. Pe baza curenþilor se pot determina
apoi tensiunile la bornele laturilor, utilizând pentru fiecare laturã în parte
ecuaþia laturii scrisã fie dupã convenþia de la generatoare /E 4 U b ' R * I - ,
fie dupã cea de la receptoare 6E 5 U b ' R * I 7.
Dacã rezultã curenþi negativi se schimbã sensurile acestora pe schema
circuitului (asta înseamnã cã sensul curentului adoptat convenþional la
început n-a fost cel corect).
La fel se procedeazã ºi pentru tensiunile la borne.
e) verificarea rezultatelor obþinute prin una din metodele:
- verificarea prin bilanþul de puteri
- calculul unor tensiuni între douã noduri pe drumuri diferite.

Aplicaþie
Se dã reþeaua din figura de mai jos cu: E1 ' 100V ; E2 ' 200V , având
rezistenþele interioare r1 ' r2 ' 0,59 ºi sarcina R3 ' 39 . Sã se determine
curenþii din reþea utilizând metoda teoremelor lui Kirchhoff. Sã se
verifice rezultatele obþinute prin bilanþul puterilor.
E
1 r1

E2 O1 r2 I1
I2
B A
I3
O2

R3

Fig. 4.6

Rezolvare:
a) Caracterizarea topologicã a reþelei
- numãrul de noduri: N=2
- numãrul de laturi: L=3
- numãrul de ochiuri: O=3

- 93 -
b) Adoptarea de sensuri de parcurs a ochiurilor ºi sensuri convenþionale
pentru curenþi;
c) Scrierea ecuaþiilor corespunzãtoare teoremelor lui Kirchhoff:
- teorema I-a pentru (N-1) noduri. Alegem nodul A.
- teorema a II-a pentru O=L – N + 1=2 ochiuri ( O1 ºi O2 )

Se obþine sistemul:
T1K ; I1 5 I 3 4 I 2 ' 0
r1I1 5 r2 I 2 ' E2 4 E1
T 2K ;
r2 I 2 5 R3 I 3 ' E2

d) rezolvarea sistemului de ecuaþii:

= I1 5 I 3 4 I 2 ' 0
:
<0,5 I1 5 0,5 I 2 ' 200 4 100
:0,5 I 5 3 I ' 200
; 2 3

Prin rezolvarea sistemului de ecuaþii se obþin soluþiile;

I1 ' A ; I2 ' A ; I3 '
100 1600 600
A
13 13 13
e) Verificarea prin bilanþul puterilor:
r1I12 5 r2 I 22 5 R3 I 32 ' E2 I 2 4 E1 I1
D 1000 A D 1600 A D 600 A
3 2 2

0,5B ? 5 0,5B ? 5 3B ? ' 200 4 100 ' >

1600 1000 220 .000
C 13 @ C 13 @ C 13 @ 13 13 13

Forma de bilanþ a teoremei conservãrii puterilor: „Suma algebricã

a puterilor generate de sursele din laturile reþelei este egalã cu suma
puterilor consumate în rezistenþele laturilor”. Pg ' Pc

2 EK * I K ' 2 RK * I K2
i i
respectiv:
K '1 K '1

4.2.2 Teorema conservãrii puterilor

Aceastã teoremã, numitã ºi teorema bilanþului de puteri,
urmãtorul enunþ:
„Suma algebricã a puterilor primite sau cedate pe la borne de
toate laturile unei reþele izolate este nulã”.
2 P ' 2U I '0
L

K bK K (4.7)
K '1

Teorema conservãrii puterilor este o consecinþã a teoremei I

Kirchhoff.

- 94 -
 Astfel, dacã expresia corespunzãtoare primei teoreme Kirchhoff
se înmulþeºte cu potenþialul nodului pentru care este scrisã teorema ºi se
sumeazã expresia obþinutã pentru toate nodurile reþelei, se obþine:
2V 2 I '0
N

b K (4.8)
b'1 K3b

Vb IK
/b-

RK

U bK

EK

Vc
/c -
Fig. 4.7

Curentul I K din fiecare laturã intervine în aceastã sumã de douã

ori: odatã cu semnul (+), pentru nodul din care iese (b) ºi odatã cu
semnul (-) pentru nodul în care intrã (c).
Regrupând termenii se poate scrie:
2 /Vb *Vc -* I K ' 2U bK * I K '0
L L
(4.9)
K '1 K '1

unde: /Vb *Vc - este diferenþa de potenþial la bornele laturii K. Teorema

este demonstratã.
Forma de bilanþ a teoremei: ,,Suma algebricã a puterilor debitate
de sursele din laturile reþelei este egalã cu suma puterilor consumate în
rezistenþele laturilor”.
2E *I K ' 2 RK * I K2
L L
Pg ' Pc sau K (4.10)
K '1 K '1

4.2.3 Teoremele rezistenþelor echivalente

Se numeºte rezistenþã echivalentã a unui circuit de tip dipol pasiv,
o expresie de tipul:
Re '
Ub
(4.11)
I
unde: U b ºi I sunt asociate dupã regula de la receptoare (fig. 4.8)

- 95 -
 I

I Dipol
Ub pozitiv Ub
Re

Fig. 4.8

Un dipol este un circuit cu douã borne de acces în exterior.

Conexiunile rezistoarelor în circuitele electrice pot fi de tipul

serie, paralel (derivaþie) sau mixt.

Conexiunea serie
Pentru ,,n” rezistoare conectate în serie, curentul electric este
acelaºi iar tensiunea la bornele grupãrii este datã de suma tensiunilor la
bornele fiecãrui rezistor (fig. 4.9).
R1 R2 Rn
I
U1 U2 Un

A B
Ub

Fig. 4.9

Astfel:
U b ' 2 U K ' I 2 RK
n n
(4.12)
K '1 K '1

dar Re ' , fãcând echivalenþa schemei (4.9) cu (4.10) se obþine

Ub
I
egalitatea:
U b ' I 2 RK ' I * Re
n
(4.13)
K '1

- 96 -
 Re
I

A Ub B

Fig. 4.10

Conexiunea derivaþie.
Pentru ,,n” rezistoare conectate în paralel, tensiunea la borne este
aceeaºi pentru toate rezistoarele iar curentul total prin circuit este suma
curenþilor prin fiecare rezistor în parte (fig. 4.11).

I1 R1

Re
I2 R2 I
I

In Rn

A Ub B
A Ub B

/a - /b -

Fig. 4.11

În aceste condiþii se poate scrie:

I ' 2 IK ' 2 ' Ub 2
n n n
Ub 1
(4.14)
K '1 K '1 RK K '1 RK

Cum Re ' b fãcând echivalenþa schemei (4.11 a) cu (4.11 b) se

U
I
obþine:
I ' Ub 2 '
n
1 Ub
de unde se rezultã:
K '1 RK R0

'2 sau Ge ' 2 GK

n n
1 1
(4.15)
Re K '1 RK K '1

- 97 -
 În cazul unei conexiuni mixte rezistenþa totalã va fi o combinaþie
a celor douã variante.

Divizorul de tensiune
Este un circuit care permite, la intrare, obþinerea unor procente
dorite din tensiunea de intrare, funcþie de valoarea rezistenþelor utilizate
(fig. 4.12)
A I

R1 U 1

Ub

U2
R2

Fig. 4.12

U b ' /R1 5 R2 -I (4.16)

U1 ' R1 * I ' U b '
R1
(4.17)
R1 5 R2

U 2 ' R2 * I ' U b '

R1
(4.18)
R1 5 R2

Divizorul de curent.
Divizorul de curent este un circuit care permite divizarea
curentului de intrare în orice valori dorite pe laturile circuitului, funcþie
de valoarea rezistoarelor utilizate (fig. 4.13)

I1 R1

I B
A
R2
I2

Ub

Fig. 4.13

- 98 -
 R1 * R2
U b ' Re * I ' *I (4.19)
R1 5 R2

I1 ' 'I
Ub R2
(4.20)
R1 R1 5 R2

I2 ' b 'I
U R1
R2 R1 5 R2

4.2.4 Metoda suprapunerii efectelor (superpoziþiei)

Enunþ:
„Intensitatea curentului electric din orice laturã a unei reþele
electrice liniare în care acþioneazã mai multe surse este egalã cu suma
algebricã a intensitãþilor curenþilor pe care i-ar stabili prin latura
respectivã fiecare sursã, dacã ar funcþiona singurã în reþea”.
I j ' 2 I jk , j ' 1,2,...., L
L
(4.21)
K '1

Pentru determinarea curenþilor I j din laturi se determinã mai întâi

curenþii I jk din circuitele mai simple care conþin numai câte o sursã.
Apoi fiecare curent de laturã se calculeazã însumând algebric curenþii
prin acea laturã din circuitele în care a fost descompusã reþeaua datã
(reþea alimentatã pe rând de câte o singurã sursã).
Algoritmul aplicãrii metodei superpoziþiei.
1) Anularea t.e.m. a tuturor surselor din reþea afarã de una singurã (cu
pãstrarea rezistenþelor interioare ale surselor);
2) Calculul curenþilor reþelei mai simple obþinute în acest mod;
3) Repetarea acestei operaþii de un numãr de ori egal cu numãrul total al
laturilor active ale reþelei;
4) Calculul curenþilor reali fãcând suma algebricã a curenþilor obþinuþi
anterior în fiecare laturã.
5) Verificarea rezultatelor obþinute.

Aplicaþie
Se dã reþeaua din fig.(4.6) cu E1 ' 100V ; E2 ' 200V , având
rezistenþele interioare r1 ' r2 ' 0,59 ºi sarcina R3 ' 39 . Sã se determine
curenþii din laturile reþelei utilizând metoda superpoziþiei.

- 99 -
 E1
r1
I1
E2 r2 I2
B A
I3

R3

Fig. 4.6.

Rezolvare:
1) Anularea t.e.m. a tuturor surselor afarã de una:
Se considerã reþeaua alimentatã doar de sursa E1 , curenþii din laturi fiind
I1' , I 2' , I 3' cu sursele conform figurii (a).

E1
r1

r2 '
I1'
I 2
B A
I 3'

R3
/a -
2) Calculul curenþilor din schema (a):
r2 * R3
Re' ' r1 5
r2 5 R3
0,5 * 3 13
Re' ' 0,5 5 ' 9
0,2 5 3 14
I1' ' 1' E I1' ' '
E 100 1400
A
Re 13 13
14
I 2' ' I1' E I 2' ' * '
R 3 1400 3 1200
A
r2 5 R3 13 3,5 13

I 3' ' I1' F I 3' ' * '

R2 1400 0,5 200
A
r2 5 R3 13 0,5 5 3 13

- 100 -
3) Anulãm sursa E1 (cu pãstrarea rezistenþelor interioare r1 ) ºi
considerãm reþeaua alimentatã numai de sursa E2 , conform figurii (b).
r1

E2 I1''
r2 I ''
2
B A
I 3''

R3
/b -

Calculul curenþilor din schema (b):

r1 * R3
Re'' ' r2 5
r1 5 R3
0,5 * 3 13
Re'' ' 0,5 5 ' 9
0,5 5 3 14
I 2'' ' 2'' F I 2'' ' '
E 200 2800
A
Re 13 13
14
I1'' ' I 2'' F I1'' ' * '
R3 2800 3 2400
A
r1 5 R3 13 0,5 5 3 13

I 3'' ' I 2'' F I 3'' ' * '

r1 2800 0,5 400
A
r1 5 R3 13 0,5 5 3 13

4)Calculul curenþilor reali prin însumarea algebricã a curenþilor obþinuþi

pentru figurile (a) ºi (b):
I1 ' I1'' 4 I1'

I1 ' 4 '
2400 1400 1000
A
13 13 13
I 2 ' I 2'' 4 I 2'

I2 ' 4 '
2800 1200 1600
A
13 13 13
I 3 ' I 3'' 5 I 3'

I3 ' 4 '
200 400 1600
A
13 13 13

Verificarea prin bilanþul puterilor:

r1I12 5 r2 I 22 5 R3 I 32 ' E2 I 2 4 E1 I1

- 101 -
 D 1000 A D 1600 A D 600 A
6W 7
2 2 2

0,5B ? 5 0,5B ? 5 3B ? ' 200 * 4 100 '

1600 1000 220000
C 13 @ C 13 @ C 13 @ 13 13 13

4.2.5 Metodele generatoarelor echivalente de tensiune

(Thevenin-Helmholtz) ºi de curent (Norton)
Metoda (teorema) generatorului echivalent de tensiune
(Thevenin-Helmholtz).
Enunþ:
„Intensitatea I AB a curentului electric debitat de o reþea activã
liniarã pe o sarcinã de rezistenþe R a unei laturi oarecare AB, este egalã
cu raportul dintre tensiunea U AB de mers în gol la bornele A,B ºi suma
dintre rezistenþa exterioarã ºi rezistenþa interioarã R AB a reþelei
0

pasivizate”
U AB0
I AB ' (4.22)
R 5 RAB0

U AB0 este tensiunea la mers în gol (fãrã sarcina, R ' G ) a reþelei

între bornele A ºi B;
R AB este rezistenþa echivalentã a reþelei pasivizate /EK ' 0 - ,
calculatã între bornele A ºi B.
0

Metoda permite calculul curentului debitat de o reþea pa o laturã

fãrã a fi necesar calculul celorlalþi curenþi.
Algoritmul aplicãrii metodei generatorului echivalent de tensiune.
a) Pasivizarea reþelei (sunt anulate tensiunile electromotoare ale surselor
din reþea cu pãstrarea rezistenþelor lor interne)
b) Determinarea rezistenþei echivalente interioare R AB a reþelei
pasivizate la funcþionarea în gol (fãrã sarcinã);
0

c) Determinarea valorii tensiunii de mers în gol U AB ;

- mai întâi se determinã valoarea curentului din reþea, la bornele AB
0

nefiind legatã sarcina exterioarã R ºi apoi se determinã valoarea lui

U AB ;
d) Determinarea valorii lui I AB , dupã legarea la bornele AB a rezistenþei
0

exterioare R.
e) Verificarea rezultatelor obþinute.

Aplicaþie
Se dã reþeaua din fig.(4.6) cu E1 ' 100V ; E2 ' 200V , având
rezistenþele interioare r1 ' r2 ' 0,59 ºi sarcina R3 ' 39 . Sã se determine

- 102 -
valoarea curentului I 3 din sarcina R3 utilizând metoda generatorului
echivalent de tensiune.
E1
r1
I1
E2 r2 I2
B A
I3

R3

Fig. 4.6

Rezolvare:
a) Pasivizarea reþelei:
r1

r2
B A

B A
a)

b) Determinarea rezistenþei echivalente interioare R AB areþelei pozitive

r *r 0,5 * 0,5 1
0

(fig.a) RAB ' 1 2 E RAB0 ' ' 9

0
r1 5 r2 0,5 5 0,5 4
c) Determinarea valorii tensiunii de mers în gol U AB ; (fig. b) 0

E1
r1
I 20
E2
r2
B I 20 A

B U AB0 A
b)

- 103 -
 H determinarea intensitãþii curentului din reþea la mersul în gol (fãrã
E2 4 E1 200 4 100
sarcina R3 ); I 2 ' I2 ' ' 100 A
0
r1 5 r2 0
0,5 5 0,5
H determinarea tensiunii la mersul în gol;
U AB0 ' E2 4 r2 I 20 , U AB0 ' 200 4 0,5 * 100 ' 150V
d) Determinarea valorii curentului I AB /I 3 - , sarcina R3 fiind legatã la
bornele AB ale reþelei (fig. 4.6).
U AB0 U AB0
I AB ' ; I3 ' F I3 ' '
150 600
A
R 5 RAB0 R3 5 RAB0 35
1 13
4

Metoda(teorema) generatorului echivalent de curent (Norton).

Enunþ:
,,Tensiunea U AB produsã în sarcinã de o reþea liniarã activã care
alimenteazã o sarcinã exterioarã de rezistenþã R într-o laturã AB, este
egalã cu raportul dintre curentul de scurtcircuit I ABs al reþelei la acele
borne AB ºi suma dintre conductanþa interioarã a reþelei pasivizate G AB
ºi conductanþa exterioarã G”.
0

U AB '
I ABs
(4.23)
G AB0 5 G
I ABs este curentul de scurtcircuit al reþelei faþã de bornele AB (R=0);
G AB0 este conductanþa echivalentã a reþelei pozitive.

G AB0 ' unde R AB este rezistenþa interioarã echivalentã a reþelei

1
RAB0 0

pozitive faþã de aceleaºi borne A,B.

G este conductanþa laturii exterioare reþelei AB;
G' unde R este rezistenþã sarcinii exterioare legatã de bornele AB ale
1
R
reþelei;
Metoda permite calculul tensiunii la bornele unei sarcini
conectate la bornele A,B ale reþelei fãrã a fi nevoie sã se determine
curentul.

Algoritmul aplicãrii metodei generatorului echivalent de curent

(Norton):
a) Pasivizarea reþelei (sunt anulate t.e.m. ale surselor din reþea cu
pãstrarea rezistenþelor lor interioare);

- 104 -
b) Determinarea rezistenþei echivalente interioare a reþelei pasivizate,
fãrã sarcinã, ºi apoi a conductanþei la mersul în gol;
c) Se calculeazã valoarea curentului de scurtcircuit /I ABs - considerând cã,
în reþeaua datã, latura AB este înlocuitã cu o laturã de rezistenþã nulã (un
scurtcircuit)
d) Se calculeazã tensiunea la bornele sarcini exterioare cu relaþia:
U AB '
I ABs
5
1 1
RAB0 R
e) Verificarea rezultatelor obþinute.
Aplicaþie
Se dã reþeaua din fig. 4.6 cu E1 ' 100V ; E2 ' 200V , având
rezistenþele interioare r1 ' r2 ' 0,59 ºi sarcina R3 ' 39 . Sã se determine
valoarea cãderii de tensiune U AB pe sarcina R3 utilizând metoda
generatorului echivalent de curent.

E1
r1
r1
E2 r2
B A r2
B A

R3 A
B
Fig. 4.6 a)

Rezolvare:
a) Pasivizarea reþelei (fig. a)
b) Determinarea rezistenþei echivalente interioare R AB ;
r *r 0,5 * 0,5 1
0

R AB0 ' 1 2 E RAB0 ' ' 9

r1 5 r2 0,5 5 0,5 4
c) Determinarea curentului de scurtcircuit (fig.b)

- 105 -
 E1
r1
I 20
E2
r2
B I 20 A

I ABs

b)

I ABs ' 5 I ABs ' 5 ' 600 A

E1 E2 100 200
r1 r2 0,5 0,5
d) Se calculeazã tensiunea la bornele AB:
U AB ' ' U AB ' ' V U AB '
I ABs I ABs 600 1800 1800
V
G AB0 5 G 1
5
1
5
1 1 13 13
RAB0 R3 1 3
4

4.2.6 Metoda curenþilor de ochiuri (ciclici)

Metoda curenþilor da ochiuri, numitã ºi metoda curenþilor ciclici
sau metoda Maxwell, prezintã avantajul cã opereazã cu un numãr mai
mic de variabile faþã de metoda teoremelor lui Kirchhoff ºi anume cu O
variabile (O < L).
Aceastã metodã reduce sistemul de L ecuaþii care se poate scrie
din teoremele lui Kirchhoff la un sistem de O ecuaþii (L-N+1)
introducând noi variabile numite curenþi ciclici (independenþã, de buclã,
etc). Aceºti curenþi de ochiuri circulã fictiv pe nu drum, închis prin
ochiuri independente, în sensul atribuit arbitrar ochiului respectiv ºi ei se
noteazã cu I1' , I 2' ,....., I 'j ,.... I O' .
Mãrimile variabile în ecuaþiile reþelei vor fi în acest caz curenþii
de ochiuri (curenþii ciclici) I1' , I 2' ,....., I 'j ,.... I O' - curenþi fictivi (imaginaþi de
Maxwell) atribuiþi ochiurilor fundamentale astfel încât curentul real din
fiecare laturã sã fie egal cu suma algebricã a curenþilor ciclici (fictivi)
care parcurg latura respectivã:
I K ' 2 I q' , q ' 1,2,....., O (4.24)
K3q

Sumarea se efectueazã pentru toþi curenþii ochiurilor q cãrora le

aparþine latura K. Matematic, relaþia (4.24) reprezintã o schimbare
liniarã de variabilã de la L necunoscute (curenþii laturilor) la O
necunoscute (curenþii fictivi atribuiþi ochiurilor fundamentale).
- 106 -
 Acest lucru este posibil numai în condiþiile asigurãrii
compatibilitãþii schimbãrii de variabilã cu sistemul ecuaþiilor lui
Kirchhoff. Explicit sistemul de ecuaþii obþinut se scrie sub forma:
=R11' I1' 5 R12' I 2' 5 ...... 5 R1'O I O' ' E1'
: ' '
:R21I1 5 R22 I 2 5 ...... 5 R2O I O ' E2
' ' ' ' '

< (4.25)
:............................................
:R ' I ' 5 R ' I ' 5 ...... 5 R ' I ' ' E '
; O1 1 O2 2 OO O O

unde:
R 'pp ' 2R
K3p
K , 0 este rezistenþa proprie a ochiului (p), egalã cu suma

algebricã a rezistenþelor laturilor care alcãtuiesc ochiul (P);

'
R pq ' Rqp
'
' 2 RK ., 0 este rezistenþa de cuplaj dintre ochiurile (p) ºi (q).
K3 p
K3q
p Iq

Este pozitivã dacã I 'p ºi I q' au acelaºi sens prin laturile comune ºi
negativã dacã au sensuri contrare.
Dacã ochiurile (p) ºi (q) nu au laturi comune rezistenþa de cuplaj
R pq este egalã cu zero.
'

E 'p ' 2 EK este t.e.m. de ochi, egalã cu suma algebricã a t.e.m. din
K3 p

laturile care alcãtuiesc ochiul (p); t.e.m. intrã în sumã cu semnul „+”
dacã sensurile lor coincid cu sensul de parcurs (de referinþã) respectiv cu
sensurile curenþilor de ochiuri ºi cu semnul „-” în caz contrar.
Prin rezolvarea sistemului de ecuaþii (4.25) se obþin curenþii
I1 , I 2 ,....., I O' . Utilizând relaþia (4.24) se calculeazã curenþii reali din
' '

laturi I1 , I 2 ,....., I O .

Algoritmul aplicãrii metodei curenþilor de ochiuri (ciclici).

a) Determinarea ochiurilor fundamentale ºi alegerea arbitrarã a
sensurilor curenþilor ciclici ale acestora, sensuri care reprezintã în
acelaºi timp ºi sensurile de referinþã.
b) Calculul rezistenþelor proprii ºi rezistenþelor de cuplaj ale ochiurilor
precum ºi al t.e.m. de ochiuri;
c) Se exprimã în funcþie de curenþii de ochiuri, curenþii din laturi;
d) Se scrie sistemul de ecuaþii ºi prin rezolvare se determinã curenþii de
ochiuri;
e) Calculul curenþilor reali din laturi prin însumarea algebricã a tuturor
curenþilor de ochiuri care trec prin latura analizatã;
f) Verificarea rezultatelor obþinute.

- 107 -
 Aplicaþie
Se dã reþeaua din fig. 4.6 cu E1 ' 200V , având rezistenþele interioare
r1 ' r2 ' 0,59 ºi sarcina R3 ' 39 . Sã se determine curenþii din reþea
utilizând metoda curenþilor de ochiuri.
E1
r1

O1 E2 I1' r2 I1
I2
B A
O2 I3
I 2'

R3

Fig. 4.6

Rezolvare:
a) Determinarea ochiurilor fundamentale ºi alegerea arbitratã a sensului
curenþilor ciclici:
O ' L 4 N 51
L ' 3; N ' 2
O ' 3 4 2 51 ' 2
Alegem ochiurile O1 ºi O2 ºi curenþii ciclici I1' ºi I 2' cu sensurile indicate
în schemã.
b) Calculul rezistenþelor proprii ºi al rezistenþelor de cuplaj, precum ºi al
t.e.m. de ochiuri:
R11' ' r1 5 r2 R11' ' 0,5 5 0,5 ' 19
'
R22 ' r2 5 R3 '
R22 ' 0,5 5 3 ' 3,59
R12' ' R21
'
' 4 R2 R12' ' R21
'
' 40,59
Pentru ochiul O1 ; E1' ' E1 4 E2
Pentru ochiul O2 ; E2' ' E2
c) Se exprimã curenþii din laturi în funcþie de curenþii de ochiuri:
I1 ' 4 I1'
I 2 ' I 2' 4 I1'
I 3 ' I 2'
d) Scriem sistemul de ecuaþii:
R11' I1' 5 R12' I 2' ' E1'
'
R21 I1' 5 R22
'
I 2' ' E2'

- 108 -
=:/r1 5 r2 -I1' 5 /4 r2 -I 2' ' E1 4 E2
<
:;4 r2 I1' 5 /r2 5 R3 -I 2' ' E2
Înlocuim valorile numerice:
=:1I1' 4 0,5 I 2' ' 4100
<
:;4 0,5I1' 5 3,5 I 2' ' 200
e) calculul curenþilor reali din laturi:
I1 ' 4 I1' ' A ; I 2 ' I 2' 4 I1' E I 2 ' A ; I 3 ' I 2' F I 3 '
1000 1600 600
A
13 13 13

4.2.7 Metoda potenþialelor de noduri.

Metoda potenþialelor de noduri presupune operarea cu (N-1)
variabile, mai puþine faþã de cele utilizate în metoda curenþilor ciclici ºi
faþã de metoda teoremelor lui Kirchhoff:
(N-1) < O < L
Noile variabile sunt potenþialele nodurilor independente sau
diferenþele de potenþial dintre fiecare nod al reþelei ºi un nod (al N-lea)
ales, arbitrar, nod de referinþã considerat, în mod obiºnuit, legat la
pãmânt /VN ' 0 -
În electronicã se întâlnesc frecvent circuite în care existã o bornã
comunã pusã la ,,pãmânt” respectiv la potenþial zero ºi faþã de care se
exprimã potenþialele de noduri (tensiunile de noduri).
Cunoscând potenþialele nodurilor unei reþele, respectiv diferenþa
de potenþial electric între noduri (tensiunile), cu ajutorul legii conducþiei
electrice se pot determina curenþii din laturile reþelei.
Metoda potenþialelor de noduri constã în calculul acestor potenþiale ºi
apoi a curenþilor din laturi.
Sistemul de ecuaþii cu care se determinã potenþialele de noduri se
obþine prin aplicarea formei duale a teoremelor lui Kirchhoff
& #
$ 2 U K G K ' 2 /4 I Ksc -ºi 2 U K ' 0 ! :
% K3q K3q K3 p "
=G11V1 5 G12V2 5 ...... 5 G1, N 41VN 41 ' I1' sc
:
:G21V1 5 G22V2 5 ...... 5 G2 , N 41VN 41 ' I 2 sc
'

< (4.26)
:......................................................
:G
; / N 41-,1V1 5 G/ N 41-, 2V2 5 ...... 5 G/ N 41-,/ N 41-V/ N 41- ' I / N 41-sc
'

În sistemul de ecuaþii (4.26):

- necunoscutele sunt potenþialele de noduri V1 ,V2 ,...., V/ N 41- .

- 109 -
 - conductanþele cu indici dubli GKK se numesc conductanþe proprii
nodului K. Se calculeazã cu relaþia ºi este egalã cu suma
aritmeticã a conductanþelor laturilor care concurã în nodul /K - .
- conductanþele de tipul GJK /J I K - se numesc conductanþe de
cuplaj între nodurile J ºi K. Ele satisfac condiþia de reciprocitate
GJK ' GKJ ºi reprezintã suma, cu semn schimbat, a conductanþelor
laturilor care leagã nodurile J ºi K; GJK ' 42 Gi
i3 j
i3K
iIK

- termenii din membrul drept al sistemului /I Ksc '

- reprezintã suma
curenþilor de scurtcircuit injectaþi da cãtre sursele din laturile
active în noduri.
Curenþii de scurtcircuit ai unei laturi active se calculeazã cu
relaþia de forma: I Ksc ' EK GK .
Curentul de scurtcircuit al unui nod de reþea, la care sunt
conectate mai multe laturi active se calculeazã cu relaþia: I bsc
'
' 4 2 I Ksc
K3b

unde: b este nod de reþea iar k este latura legatã la nodul (b).
'
Curentul de scurtcircuit al unui nod de reþea I dsc este dat de suma
algebricã a curenþilor de scurtcircuit ai laturilor active, legate la nodul
(b), luatã cu semn schimbat. În suma algebricã curenþii de scurtcircuit ai
laturilor active /I Ksc - intrã cu semnul plus dacã ies din nodul considerat
(b) ºi semnul minus dacã intrã în nod.
Algoritmul aplicãrii metodei potenþialelor de noduri
1) Se alege nodul de referinþã (N);
2) Se scriu ecuaþiile potenþialelor pentru celelalte (N-1) noduri;
D 1 A
3) Se calculeazã conductanþele laturilor BB GK ' ?? ;
C RK @
4) Se calculeazã conductanþele proprii nodului ºi conductanþele de
cuplaj /GKK ºiG JK -
GKK este datã de suma aritmeticã a conductanþelor laturilor legate
la nodul (k);
GJK este datã de suma conductanþelor laturilor care leagã nodurile
J ºi K, suma fiind luatã cu semnul minus;
5) Se calculeazã curenþii de scurtcircuit:
- curenþii de scurtcircuit ai laturilor I Ksc ;
& #
- curenþii de scurtcircuit ai nodurilor de reþea $ I bsc
'
' 4 2 I Ksc !
% K3b "

- 110 -
 6) Se rezolvã sistemul de ecuaþii;
7) Se calculeazã tensiunile la bornele laturilor /U JK ' VJ 4 VK -
8) Se calculeazã curenþii din laturi pornind de la ecuaþiile laturilor:
U bK 5 EK
- ecuaþia laturii receptoare: U b ' RK I K 4 EK F I K '
K
RK
EK 4 U bK
- ecuaþia laturii generatoare: E K 4 U b ' I K RK F I K K
RK
9) Se verificã rezultatele obþinute.
Aplicaþie
Sã se calculeze curenþii din circuitul de mai jos prin metoda
potenþialelor de noduri, fiind cunoscute: R1 ' 59 ; R2 ' 89 ; R3 ' 209 ;
R4 ' 409 ; R5 ' 609 ; E1 ' 50V ; E2 ' 80V .

/1-
R1
I1
E1 R3 I3 R4

/3- R5 I4
I5 /2 -
I2

R2
E2

Fig. 4.14

Rezolvare:
1) Se alege nodul de referinþã: nodul (3);
2) Se scriu ecuaþiile potenþialelor pentru nodurile (1) ºi (2):
=:G11V1 5 G12V2 ' I1' sc
<
:;G21V1 5 G22V2 ' I 2' sc

conductanþele laturilor: G1 ' ' 0,29 41 ;

1
3) Se calculeazã
R1

G2 ' ' 0,1259 41 ;

1
R2

G3 ' ' 0,059 41 ; G4 ' 0,0259 41 ; G5 ' 0,0167 9 41 ;

1
R3
4) Se calculeazã conductanþele proprii ºi de cuplaj pentru nodurile (1) ºi
(2);

- 111 -
G11 ' G1 5 G3 5 G4 E G11 ' 0,2 5 0,05 5 0,025 ' 0, 2759 41
G22 ' G2 5 G4 5 G5 E G22 ' 0,125 5 0,025 5 0,0167 ' 0,1669 41
G12 ' G21 ' 4/G4 - E G12 ' 40,0259 41
5) Se calculeazã curenþii de scurtcircuit ai nodurilor:
- Mai întâi calculãm curenþii de scurtcircuit ai laturilor active legate la
nod; apoi curentul de scurtcircuit al nodului.
Pentru nodul (1) F I1sc ' 4 E1G1 F I1sc ' 50 * 0,2 ' 410 A (curentul intrã în
nod)
În nodul (1) este o singurã laturã activã, deci
I1' sc ' 42 I1sc F I1' sc ' 10 A
Pentru nodul (2), unde existã o singurã laturã activã:
I 2 sc ' 4 E2G2 F I 2 sc ' 480 * 0,125 ' 410 A
I 2' sc ' 42 4 I 2 sc F I 2' sc ' 10 A
6) Scriem sistemul de ecuaþii cu valori numerice ºi-l rezolvãm:
=0,275V1 4 0,025V2 ' 10
<
;4 0,025V1 4 0,16V2 ' 10
V1 ' 42,35V
Prin rezolvare se obþine:
V2 ' 66, 20V
7) Se calculeazã tensiunile la bornele laturilor;
U13 ' V1 4 V3 E U13 ' 42,35 4 0 ' 42,35V
U 23 ' V2 4 V3 E U 23 ' 66,20 4 0 ' 66, 20V
U12 ' V1 4 V2 E U12 ' 42,35 4 66,20 ' 423,85V
8) Se calculeazã curenþii din laturi:
E1 4 U 13 50 4 42,35
I1 ' E I1 ' ' 1,53 A (latura 1 este generatoare)
R1 5
E 4U 23 80 4 66,20
I2 ' 2 E I2 ' ' 1,70 A
R2 8

I 3 ' 13 E I 3 ' ' 2,12 A

U 42,35
R2 20
4 23,85
I 4 ' 12 E I 4 ' ' 40,60 A (Trebuie schimbat sensul curentului I pe
U
R4 40
schemã).
I5 ' E I5 ' ' 1,105 A
U 23 66,20
R5 60
9) Se verificã rezultatele:
I4 5 I5 ' I2
Pentru nodul (2):
0,60 5 1,105 ' 1,705 A

- 112 -
 CAPITOLUL 5
ELECTRODINAMICA

Electrostatica este ramura electromagnetismului în care se

studiazã noþiunile electrice ºi magnetice variabile în timp. În cadrul
electrodinamicii vor fi prezentate ºi problemele câmpului magnetic
staþionar asociat curenþilor electrici continui,precum ºi câmpului
magnetostatic al magneþilor permanenþi.

5.1 Câmpul magnetic

S-a constatat experimental cã în zona învecinatã corpurilor
magnetizate ºi a conductoarelor parcurse de curent de conducþie se
manifestã forþe ºi clipuri ce acþioneazã asupra unor corpuri magnetizate
ºi asupra unor conductoare parcurse de curent. Aceastã zonã din spaþiu
în care se exercitã forþe ºi cupluri de naturã magneticã a fost denumitã
câmp magnetic.
Tot experienþa dovedeºte cã într-o zonã din spaþiu în care existã
câmp electric variabil în timp, în acea zonã existã ºi un câmp magnetic
variabil în timp. De asemenea,dacã într-o zonã din spaþiu existã un câmp
magnetic variabil în timp, se constatã cã în acea zonã existã ºi un câmp
electric variabil în timp. Aceasta înseamnã cã cele douã câmpuri,
electric ºi magnetic, variabile în timp se condiþioneazã reciproc
constituind împreunã o unitate denumitã câmpul electromagnetic.
Câmpul magnetic împreunã cu câmpul electric constituie cele
douã laturi sau cele douã aspecte ale câmpului electromagnetic.
Câmpul electrostatic este o stare limitã a câmpului
electromagnetic, corespunzãtoare situaþiei în care sarcinile electrice sunt
invariabile în timp ºi aparþin corpurilor în stare de repaus faþã de
sistemul de referinþã. În aceastã stare, mãrimile electrice ale câmpului
electromagnetic sunt constante în timp, iar cele magnetice sunt nule.
Câmpul magnetostatic este o altã stare limitã a câmpului
electromagnetic, fiind produs de magneþii permanenþi în stare de repaus.
În aceastã stare, mãrimile electrice ale câmpului sunt nule iar cele
magnetice sunt invariabile în timp.
Câmpul magnetic produs de corpuri magnetizate (magneþi permanenþi)
se datoreazã curenþilor moleculari denumiþi curenþi legaþi (curenþii lui
Ampere).

- 113 -
 Curenþii determinaþi de miºcarea ordonatã a sarcinilor electrice,
denumiþi curenþi liberi, produc atât în interiorul conductoarelor cât ºi în
exteriorul lor câmpul magnetic.
Curenþii de conducþie constanþi în timp (curenþi continui) ce
strãbat conductoare în repaus produc câmp magnetic staþionar.
Deci, câmpul magnetic este produs de curenþi electrici liberi ºi curenþi
legaþi, precum ºi de câmpul electric variabil în timp.
Mãrimile vectoriale de stare localã ale câmpului magnetic sunt: inducþia
magneticã B ºi intensitatea câmpului magnetic H .

5.2 Inducþia magneticã

Câmpul magnetic e acea formã de existenþã a materiei care se
manifestã prin forþe sau cupluri de forþe ce acþioneazã asupra corpurilor
magnetice sau asupra conductoarelor parcurse de curenþi.
Explorarea câmpului magnetic se face cu un corp de probã. Cel mai
potrivit corp de probã este o micã spirã, foarte subþire, parcursã de
curent numitã buclã de curent (fig. 5.1 a ºi b). Bucla se caracterizeazã
prin vectorul:
mb " i ! A " i ! A ! n (5.1)

A n

n A

I I
a# b#

Fig. 5.1

unde mb este numit momentul buclei.

Dacã bucla are mai multe spire N atunci aria ei se scrie:
A " N ! AS ,
unde AS este aria unei singure spire.
Dacã se conduce bucla de curent în spaþiul unde se presupune cã
existã câmp magnetic asupra ei se exercitã acþiuni mecanice. Se constatã
cã asupra buclei se exercitã un câmp de forþe dat de relaþia vectorialã:
C " mb $ BV (5.2)

- 114 -
sau C " i ! A $ BV (5.3)
Mãrimea BV se numeºte inducþia magneticã în vid ºi se mãsoarã
în tesla (T).
Din relaþia (5.3) rezultã:
%B & " %%&%C && " 1N !1m " 1N " 1T
i A 1A !1m 1A !1m
V 2

Dacã se examineazã toate punctele spaþiului în care existã câmp

magnetic 'BV ( 0 # se pot construii niºte linii care au proprietatea cã
tangenta la aceste linii are în orice punct direcþia ºi sensul vectorului
inducþiei magnetice BV . Aceste linii se numesc linii de câmp. Totalitatea
liniilor de câmp formeazã spectrul câmpului magnetic.
În figura 5.2 a este trasat spectrul câmpului magnetic produs de
curentul dintr-un conductor rectiliniu, iar în figura 5.2 b spectrul
câmpului magnetic produs de o bobinã parcursã de curent.
Sensul liniilor de câmp este asociat cu sensul curentului care
produce câmpul magnetic dupã regula burghiului drept. Liniile câmpului
magnetic sunt linii închise (fãrã început ºi fãrã sfârºit) ceea ce conferã
caracterul solenoidal (rotaþional) câmpului vectorilor inducþie
magneticã.
Experienþa a dovedit cã inducþia magneticã B depinde de natura
mediului în care existã câmpul magnetic, adicã de proprietatea de a se
magnetiza a mediului redatã prin constanta fizicã de material denumitã
permeabilitatea magneticã. Etalonul de comparaþie al acestei proprietãþi
este vidul a cãrei permeabilitate magneticã se noteazã )
) 0 " %) 0 " 4+ !10 *7 H m & în S.I.

BV

BV
i i

BV

a# b#
Fig. 5.2

- 115 -
 Se considerã o suprafaþã S , sprijinitã pe conturul , ºi situatã într-
un câmp magnetic de inducþie BV (fig. 5.3 a). Se defineºte fluxul
magnetic (fluxul vectorului BV prin suprafaþa S , ) prin integrala de
suprafaþã:
. S " -- BV ! dA " -- BV ! cos / ! dA
,
(5.4)
S, S,

dA

/ BV

BV
,
0A
S,

a# b#
Fig. 5.3

Valoarea acestui flux este aceeaºi indiferent de forma suprafeþei

care se sprijinã pe conturul , .
Sensul elementului de arie dA (sensul normalei la suprafaþa S , )
se asociazã dupã regula burghiului drept cu sensul de parcurgere al
conturului , (fig.5.3a) astfel încât fluxul magnetic poate avea valori
+ +
pozitive (dacã / 1 ) sau valori negative 75 / 8 42 .
2 6 23
Unitatea de mãsurã a fluxului magnetic în S.I. se numeºte weber
(Wb): 1Wb " 1T !1m 2 .
Totalitatea liniilor de câmp magnetic care se sprijinã pe un mic
contur , (fig. 5.3. b) formeazã un tub de flux.
În lungul tubului de flux, fluxul magnetic este constant. Dacã 0A
este aria planã perpendicularã pe liniile de câmp a unui tub de flux
elementar, valoarea fluxului elementar al tubului este: 0. " BV ! 0A
Tuburile de flux magnetic la care fluxul prin secþiunea
transversalã este egal cu unitatea se numesc tuburi unitate.

- 116 -
 5.3 Forþe în câmp magnetic
Acþiunile ponderomotoare (forþe sau cupluri de forþe) în câmpul
magnetic prezintã un deosebit interes în electrotehnicã, ele constituind
baza unor importante ºi numeroase operaþii tehnice.

5.3.1 Forþa care se exercitã asupra unui mic corp încãrcat

electric aflat în miºcare în câmp magnetic (forþa Lorentz sau forþa
magneticã).
Experienþa aratã cã asupra unui mic corp încãrcat cu sarcinã
electricã 0q1 care se deplaseazã cu viteza v într-un câmp magnetic de
inducþie BV se exercitã forþa:
0F " 0qv ! BV (5.5)
având direcþia perpendicularã atât pe direcþia de deplasare cât ºi pe
direcþia liniilor câmpului magnetic.
Conform relaþiei (5.5) se pot face urmãtoarele precizãri:
- asupra unei sarcini aflate în repaus 'v " 0# nu acþioneazã câmpul
magnetic.
- forþa magneticã este maximã dacã direcþia de deplasare a sarcinii
este perpendicularã pe liniile de câmp v 9 BV
- forþa magneticã este nulã dacã sarcina electricã se deplaseazã pe
linia de câmp magnetic 'v || BV #.
În stabilirea experimentalã a relaþiei (5.5) sa presupus cã în
domeniul considerat existã numai câmp magnetic. Dacã existã însã ºi
câmp electric asupra sarcinii va acþiona suplimentar ºi câmpul electric
cu o forþã 0F " 0q ! EV , astfel încât, în cazul general asupra unei particule
încãrcate aflatã în miºcare în câmp electromagnetic va acþiona forþa
rezultantã:
0F " 0q ! EV : 0q ! V ! BV " 0q 'EV : V ! BV # (5.6)
Expresia generalã a forþei (5.6) are aplicaþii practice la studiul
miºcãrii particulelor elementare în câmp electromagnetic (de execuþie în
acceleratoare de particule).

5.3.2 Forþa care se exercitã asupra unui conductor parcurs de

curent electric aflat într-un câmp magnetic (forþa Laplace sau forþa
electromagneticã)
Mãsurând forþa 0F ce se exercitã asupra unui element de
conductor de lungime 0l parcurs de curentul „i” ºi situat într-un câmp
magnetic de inducþie BV se constatã experimental cã existã relaþia:

- 117 -
 0F " i0l ! BV (5.7)
Sensul forþei este dat de produsul vectorial 0l $ BV (5.4)
Forþa electromagneticã este maximã când conductorul este
perpendicular pe liniile de câmp ( 0l 9 BV ) ºi este zero când conductorul
este orientat dupã direcþia liniilor de câmp '0l || BV #. .

BV
i
0l

0F

Fig. 5.4

Din punct de vedere al aplicaþiilor practice forþa lui Laplace (5.7)

constituie baza funcþionãrii motoarelor electrice.

5.3.3 Forþa electrodinamicã (forþa lui Ampere)

Dacã douã conductoare (fig. 5.5) sunt paralele, filiforme, infinit
lungi ºi parcurse de curenþii i1 ºi i2 se constatã experimental cã asupra
lor se exercitã o forþã datã de relaþia: F12 " * K l ! u12
2i1i2
R12

R12 i2
u12

F12
l

Fig. 5.5

Forþa o exercitã câmpului magnetic al conductorului 1 asupra

curentului i2 din conductorul 2. Forþa este de atracþie dacã curenþii sunt

- 118 -
de acelaºi sens ºi este de respingere dacã curenþii sunt de sensuri
contrare.
Se obiºnuieºte a se nota:
) 0 " 4+K " 4+ ! 10 *7 henri metru (5.9)
unde s-a luat: K " 10 *7 N A2 iar aceastã constantã universalã ') 0 # se
numeºte permeabilitatea relativã a vidului.
Raportul între inducþia magneticã în vid BV ºi permeabilitatea
absolutã a vidului se numeºte intensitatea câmpului magnetic în vid H V :
HV "
BV
(5.10)
)0
Înlocuind pe ) 0 , formula lui Ampere se scrie:
i1 ! i2 ! l
F12 " * ) 0 ! u12 (5.11)
2+R12
Aceasta este forma „raþionalizatã” a forþei lui Ampere ºi ea corespunde
sistemului internaþional de unitãþi (S.I.).
Cunoaºterea forþelor electrodinamice prezintã importanþã mai ales
la proiectarea aparatelor ºi instalaþiilor electrice industriale. Solicitãri
electrodinamice ale aparatelor electrice din uzinele electrice sau staþii de
transformare devin periculoase mai ales în cazuri de avarii (cum ar fi
curenþii de scurtcircuit).

5.3.4 Intensitatea câmpului magnetic. Formula lui Biot-

Savart-Laplace
Intensitatea H V a câmpului magnetic în vid se defineºte prin
relaþia:
HV "
BV
)0
unde ) 0 " 4+ !10 *7 H m este permitivitatea magneticã absolutã avidului.
Unitatea de mãsurã a intensitãþii câmpului magnetic este amper
spirã / metru %AS p m&.
S-a precizat cã inducþia magneticã B depinde de proprietãþile
magnetice ale mediului în care are loc câmpul magnetic ºi se determinã
experimental. În medii omogene ºi izotrope intensitatea câmpului
magnetic 'H # este independentã de aceste proprietãþi, fiind consideratã
ca o mãrime de calcul. Cu alte cuvinte, în cazul câmpului magnetic
staþionar, inducþia magneticã B depinde atât de curenþii liberi cât ºi de
curenþii legaþi, în timp ce intensitatea câmpului magnetic 'H # depinde
numai de curenþii liberi (de conducþie).

- 119 -
 Prin experienþa Biot ºi Savart au stabilit urmãtoarea formula
pentru calculul intensitãþii câmpului magnetic 'H # , produs în vid de un
circuit filiform parcurs de curentul continuu i :

dS $ R
HV " " -
BV i
(5.12)
)0 4+ ,
R3
Laplace a demonstrat teoretic aceastã formulã. Semnificaþia
mãrimilor care intervin în relaþia (5.12) este datã în figura (5.6).

Hv

ds
"Ã

!
i
Fig. 5.6

Unitatea de mãsurã a intensitãþii câmpului magnetic H v rezultã

din relaþia (5.12) ºi se numeºte amper pe metru (A/m) sau se foloseºte
pentru a înlãtura orice confuzie, amper spirã pe metru [Asp/m].
Formula lui Biot-Savart-Laplace, deºi se referã la un contur închis
prin care circulã curentul electric, poate fi aplicatã ºi pentru contururi
deschise care se închid la infinit.
Exemplu: Calculul câmpului magnetic produs în centrul unei
spire circulare (È) de cãtre curentul I care strãbate spira (fig. 5.7).

Hv

R
ds
,
i
Fig. 5.7

- 120 -
 Conturul de integrare à este închis. Vectorii d s ºi R sunt
perpendiculari deci produsul lor vectorial este în modul:
d s $ R " ds ! R (5.13).
În integrala (5.12) mãrimea R este constantã pe tot conturul închis
Ã, deci se poate scoate de sub semnul integral. Rezultã:
Hv " -R ds " 2 -
ds "
i R i i
(5.14)
4+ ,
3
4+R , 2R
Direcþia câmpului este perpendicularã pe ds ºi R (deci pe planul
spirei). Sensul intensitãþii câmpului magnetic este figurat pe desen,
dedus cu regula burghiului drept.

5.3.5 Tensiune magnetomotoare. Solenaþie

@ =
Prin analogie cu tensiunea electromotoare >e " - Ed l ; se introduce
? , <
noþiunea de tensiune magnetomotoare prin relaþia:
U mm " - H v ! d l (5.15).
,

Efectuând experienþe asupra curenþilor continui, Ampère a gãsit

urmãtoarea expresie pentru integrala (5.15): - H ! d l " A ik (5.16),
,

integralã care se calculeazã conform figurii (5.8). În membrul drept al

relaþiei (5.16) intrã toþi curenþii care înlãnþuie conturul Ã, cu semnul luat
dupã regula burghiului drept.
Astfel pentru exemplul din fig. 5.8 se poate scrie:

,
- H v ! d l " i1 *i 2 *i3 : i4 (5.17).
Hy

C
dl
i4 B i3

i1 BB i2 C
,
Fig. 5.8

În general, când conturul de integrare strãbate mai multe bobine,

având fiecare un numãr N de spire, relaþia (5.16) se scrie:
- 121 -
 - Hv ! d l " A N ! i
,
(5.19).

Membrul al doilea al relaþiei (5.18) se numeºte solenaþie ºi se

noteazã cu È.
De reþinut cã uneori în curent continuu tensiunea magnetomotoare
este egalã cu solenaþia. În regim variabil aceastã egalitate nu mai este
adevãratã (vezi legea circuitului magnetic).

5.4 Câmpul magnetic în substanþã

Experienþele aratã cã aceleaºi circuite parcurse de aceiaºi curenþi
sunt angajate într-o substanþã (nu în vid) sau dacã cel puþin o parte a
spaþiului din vecinãtatea acestor circuite este ocupatã de o substanþã
oarecare, inducþia magneticã este modificatã de prezenþa substanþei.
Aceastã modificare a inducþiei magnetice este o urmare a orientãrii
curenþilor moleculari ai substanþei în prezenþa unui câmp magnetic
exterior.
Curenþii moleculari din substanþã (numiþi curenþi legaþi) existã ºi
în absenþa câmpului magnetic exterior, dar orientarea haoticã a acestora
nu produce un câmp magnetic macroscopic rezultant. În cazul
magneþilor permanenþi aceºti curenþi moleculari sunt ordonaþi intrinsec
(în mod natural) dând naºtere unui câmp magnetic macroscopic
rezultant de intensitate mare.
Câmpul magnetic creat de circuitele electrice parcurse de curenþi
de conducþie (curenþi liberi) influenþeazã substanþa în sensul ordonãrii
curenþilor moleculari. Suprapunerea câmpului magnetic al curenþilor
moleculari peste câmpul magnetic al conductoarelor parcurse de curenþi,
dã naºtere unui câmp magnetic rezultant în substanþã.
Existã o categorie de substanþe la care curenþii moleculari sub
acþiunea unui câmp magnetic exterior se ordineazã în aºa fel încât
produc o intensificare a câmpului magnetic rezultant. Aceste substanþe
se numesc paramagnetice.
Existã o altã categorie de substanþe la care curenþii moleculari se
orienteazã sub acþiunea unui câmp magnetic exterior de aºa naturã încât
slãbesc câmpul rezultant din substanþã. Aceste substanþe se numesc
diamagnetice.

- 122 -
 5.4.1 Magnetizare temporarã ºi permanentã. Magnetizaþie
În naturã existã anumiþi oxizi de fier care au proprietatea de a
produce câmp magnetic în jurul lor. Aceºtia erau cunoscuþi în Asia Micã
încã din antichitate. Magneþii permanenþi pot fi produºi în mod artificial
prin introducerea materialelor feromagnetice într-un câmp magnetic.
Se spune cã un corp este magnetizat (este în stare de magnetizare)
dacã el este supus unor forþe ºi cupluri când este adus într-un câmp
magnetic. Aceastã stare de magnetizare poate fi permanentã (nu depinde
de valoarea inducþiei magnetice) sau temporarã (depinde de valoarea
inducþiei magnetice în care este introdus corpul).
Caracterizarea acestei stãri, pentru corpuri cu dimensiuni mici, se
face cu mãrimea vectorialã m , numitã moment magnetic, analog cu
momentul buclei [m D " i ! A ] .
Cuplul ºi forþa ce se exercitã asupra unui mic corp magnetizat
sunt:
c " m $ Bv (5.19)
7 DB v 4 7 DB v 4 7 DB v 4
F " 55 m 22i : 55 m 22 j : 55 m 22 k (5.20)
6 Dx 3 6 Dy 3 6 Dz 3
Forþa apare numai în câmpuri neuniforme. Sensul relaþiei (5.19)
poate fi arãtat în figura (5.9). În cazul corpurilor de dimensiuni mari,
avem de-a face cu un moment magnetic rezultant, dat de suma vectorialã
a momentelor magnetice mk ale pãrþilor elementare:

C
Bv

/
m

Fig. 5.9

0m " A m k (5.21)
Limita raportului dintre 0m ºi volumul 0V , când acest volum
tinde la zero, se numeºte intensitate de magnetizare sau magnetizaþie:
0 m dm
M " lim " (5.22)
0 V E 0 0V dv

- 123 -
 Cu relaþia (5.22), momentul magnetic al unui corp cu dimensiuni
mari este:
m " --- M ! dV (5.23)
V

Unitatea de mãsurã a magnetizaþiei este amper pe metru [A/m],

aceeaºi unitate de mãsurã ca a intensitãþii câmpului magnetic H v .

5.4.2 Interpretarea microscopicã a magnetizaþiei

Ampère a emis ipoteza cã la scarã microscopicã un corp
magnetizat poate fi echivalent cu o buclã de curent al cãrui moment
magnetic este:
m " mB " i ! A
Ampère a presupus cã magnetizarea provine din curenþii care
circulã la nivelul moleculelor formând aºa-zise bucle de curent.
Pentru un atom, momentul sãu magnetic se compune din
momentele magnetice datoritã miºcãrii electronilor pe orbitã (orbital) ºi
datoritã rotirii particulelor în jurul axelor lor (moment de spin).
Orientãrile acestor momente sunt haotice datoritã agitaþiei termice. Sub
acþiunea unui câmp magnetic exterior corpul capãtã un moment
magnetic rezultant din punct de vedere macroscopic, proporþional cu
valorile câmpului H pentru substanþe ce au numai magnetizare
temporarã:
M t " FmH (5.24)
Relaþia (5.24) reprezintã legea magnetizaþiei temporare, unde F m
este o constantã de material numitã susceptibilitate magneticã. Ea poate
fi pozitivã sau negativã. Substanþele pentru care F m 8 0 se numesc
paramagnetice (de exemplu aluminiul) iar cele pentru care F m 1 0 se
numesc diamagnetice (de exemplu cuprul).
Substanþele paramagnetice au moleculele cu moment magnetic
spontan (substanþele polare) ºi câmpul magnetic exterior orienteazã în
direcþia sa aceste momente. Substanþele diamagnetice nu au moment
magnetic spontan. Ele capãtã, printr-un fenomen de inducþie
electromagneticã, un moment magnetic care se opune câmpului exterior,
deci F m 1 0 .
O clasã specialã de substanþe paramagnetice sunt substanþele
feromagnetice caracterizate printr-o susceptibilitate magneticã F m
pozitivã ºi foarte mare.

- 124 -
 5.4.3 Intensitatea câmpului magnetic ºi inducþia magneticã în
substanþã
M

Bcav
P

G cav

Fig. 5.10

Pentru definirea mãrimilor ce caracterizeazã câmpul magnetic în

interiorul corpurilor magnetizate se va practica o cavitate vidã în jurul
punctului P din substanþa magnetizatã ºi se mãsoarã cu ajutorul buclei
de curent inducþia magneticã în aceastã cavitate vidã B cav . (fig. 5.10)
Se constatã experimental cã oricât de micã ar fi cavitatea vidã,
inducþia magneticã din cavitate B cav depinde de forma ºi orientarea
cavitãþii. În cazul unor cavitãþi de forme particulare (canal sau fantã) se
pot defini intensitatea câmpului magnetic ºi inducþia magneticã din
interiorul corpurilor magnetizate.
M

)0H

M
B
P

a b
Fig. 5.11

Dacã se practicã o cavitate vidã sub forma unui canal cilindric

foarte îngust (generatoarea este mult mai mare decât diametrul bazei
cilindrului) având axul orientat dupã direcþia magnetizaþiei M (fig.
5.11.a), mãsurând inducþia magneticã în acest canal se constatã cã ea
este egalã cu produsul dintre permeabilitatea vidului ) 0 ºi o mãrime H

- 125 -
numitã intensitatea câmpului magnetic. Deci se defineºte intensitatea
câmpului magnetic din interiorul unui corp magnetizat prin relaþia:
H "
1
(5.25).
)0
B canal || M

O mãrime scalarã derivatã , definitã prin intermediul vectorului

intensitate câmp magnetic H , este tensiunea magneticã dintre douã
puncte din câmp:
U mAB " - H ! dl
B
(5.26).

Ca ºi pentru tensiunea electricã, trebuie definit un sens de

A

referinþã deoarece U mAB " *U mBA . Dacã câmpul magnetic este irotaþional,
tensiunea magneticã între douã puncte nu depinde de drum.
Dacã drumul de integrare este închis, integrala

,
- H ! dl " u mm (5.27)

se numeºte tensiune magnetomotoare [care în regim staþionar este egalã

cu solenaþia vezi relaþia 5.18].
Intensitatea câmpului magnetic în substanþã H se mãsoarã în amper pe
metru (A/m) iar tensiunea magneticã Um în amper [A].
Dacã se practicã în jurul punctului P din interiorul corpului
magnetizat o forþã vidã (un cilindru foarte plat, având generatoarea mult
mai micã decât diametrul bazei) cu bazele perpendiculare pe direcþia
magnetizaþiei (fig 5.11.b), mãsurând inducþia magneticã Bv în aceastã
fantã vidã, se constatã cã ea este egalã cu inducþia magneticã în
substanþã B , înainte de practicarea fantei. Deci se defineºte inducþia
magneticã în substanþa magneticã prin relaþia:
B " B fanta 9 M (5.28)
O mãrime scalarã derivatã, definitã cu ajutorul vectorului inducþie
magneticã, este fluxul magnetic prin suprafaþa deschisã S:
H " -- B ! d A (5.29)
S

- 126 -
 Fig. 5.12

Semnul de integrare ales, adicã sensul vectorului d A " n ! dA , se

numeºte sens de referinþã. Pentru o suprafaþã deschisã, care se sprijinã
pe un contur à (fig.5.12) sensul normalei n se ataºeazã dupã regula
burghiului drept sensul de parcurgere al conturului. În câmp omogen (B
= const.) ºi pentru o suprafaþã S planã, fluxul magnetic este:
H " BA cos / (5.30)
unde á este unghiul format de vectorii B ºi d A .

5.4.4 Feromagnetismul
În interiorul corpurilor magnetizate câmpul magnetic se
caracterizeazã în orice punct prin B (inducþia magneticã) ºi H
(intensitatea câmpului magnetic).
Majoritatea materialelor sunt izotope ºi liniare din punct de
vedere magnetic. Ele nu pot avea magnetizaþie permanentã iar
magnetizaþia temporarã este proporþionalã cu intensitatea câmpului
magnetic H care o determinã:
M t " Fm H
Conform legii magnetizaþiei temporare.
În tehnicã legea de mai sus se foloseºte combinatã cu legea
legãturii dintre B , M ºi H sub forma:
B " )H (5.31)
unde ì este permeabilitatea magneticã absolutã independentã de H. (ì=
ì0 ìr). Relaþia (5.31) caracterizeazã materialele liniare. Aceste materiale
se pot împãrþi în:
a) diamagnetice (ìr! 1; ÷<0, dependenþã slabã de temperaturã, sunt
cuprinse de regimurile cu câmp magnetic intens. Exemple de materiale
diamagnetice: cuprul, argintul, aluminiul, etc.)

- 127 -
b) paramagnetice (ìr> 1; ÷>0, dependenþã puternicã de temperaturã,
sunt atrase de regiunile cu câmp magnetic intens. Exemple: aluminiul,
platina, etc.)
Materialele diamagnetice ºi paramagnetice sunt practic materiale
nemagnetice (ì" ì0). Existã ºi o altã categorie de materiale –
feromagnetice, numite materiale neliniare pentru cã relaþia B " ) H este
valabilã numai pe o anumitã porþiune (porþiunea liniarã) a caracteristicii
B (H ) . Caracteristica de magnetizare B (H ) a materialelor feromagnetice
este neliniarã. La aceste materiale feromagnetice permeabilitatea
magneticã este o funcþie de câmpul magnetic exterior aplicat ) " ) (H ) .
La scoaterea de sub influenþa câmpului aceste materiale rãmân cu o
magnetizaþie permanentã M p . Permeabilitatea magneticã relativã are
valori mari (ìr=102-105).
Din categoria materialelor feromagnetice fac parte: fierul,
nichelul, cobaltul, aliajele fierului cu cobaltul sau nichelul ºi altele.
Caracteristica B(H), trasatã pentru materialele magnetice, poartã numele
de ciclu de magnetizare sau ciclu de histerezis (fig. 5.13). Curba OM
reprezintã curba de primã magnetizare. Aceastã caracteristicã prezintã o
saturaþie intensã dupã atingerea punctului M.
Fenomenul de histerezis, vizibil pe ciclul de histerezis prin
întârzierea inducþiei B în raport cu câmpul M, (inducþia remanentã Br),
se datoreazã inerþiei magnetice a materialului. Intensitatea câmpului
magnetic la care are loc anularea inducþiei remanente se numeºte câmp
coercitiv Hc.
Pe lângã permeabilitatea magneticã de valoare ridicatã materialele
feromagnetice mai au ºi urmãtoarele proprietãþi magnetice:
- prezintã fenomenul de histerezis magnetic ºi îºi pãstreazã în parte
magnetizarea dupã dispariþia câmpului magnetic de excitaþie;
- permeabilitatea lor magneticã variazã cu intensitatea câmpului
magnetic, adicã sunt medii magnetice neliniare;
- peste o anumitã temperaturã criticã (punctul Curie) un material
feromagnetic se comportã ca unul paramagnetic obiºnuit (pierde
magnetismul remanent).
Materialele magnetice se pot clasifica în:
1. materiale magnetice moi, cu Hc mic, ciclu de histerezis îngust,
permeabilitate magneticã foarte mare, inducþie remanentã de nivel redus.
Exemple: fierul moale sau fierul cu adaos de siliciu (4%) pentru
reducerea pierderilor în curent alternativ (fig. 5.14).
- permalloy (78.5% Ni; 21.5% Fe)

- 128 -
Materialele magnetice moi se utilizeazã la realizarea circuitelor
magnetice ale maºinilor ºi aparatelor electrice.
2. materialele magnetice dure, cu Hc mare, inducþie remanentã mare Br,
permeabilitate magneticã redusã, ciclu de histerezis lat (fig.5.14).
Exemple: oþelul dur, oþelul-wolfram, alnico, aliaj platinã-cobalt.
Se folosesc la realizarea magneþilor permanenþi.
Feritele sunt o categorie specialã de materiale feromagnetice ºi
anume combinaþii ale oxizilor de fier (Fe2O3) cu acizi ai unor metale
bivalente (MnO).
Aceste materiale se obþin prin sinterizare în prezenþa unor
câmpuri magnetice puternice ºi se caracterizeazã prin inducþii remanente
Br de valori joase, ciclu de histerezis îngust, câmp coercitiv mic,
rezistivitate mare. Spre deosebire de materialele feromagnetice obþinute
sunt preferate la frecvenþe înalte, datoritã pierderilor reduse prin curenþi
turbionari.

5.4.5 Potenþial magnetic vector

Relaþia care exprimã forma localã a legii fluxului magnetic
divB=0, este identic satisfãcutã dacã se exprimã vectorul inducþie
magneticã B ca rotorul unui vector auxiliar A :
B " rot A (5.32)
ºtiut fiind cã divergenþa rotorului unui vector este identic nulã
( div rot A I 0 ). Mãrimea A se numeºte potenþial magnetic vector.
În acord cu teoria câmpurilor de vectori, A este univoc definit
numai dacã i se precizeazã ºi divergenþa sa: în regim staþionar aceasta se
alege nulã div A I 0 .
Potenþialul magnetic vector este o mãrime vectorialã de calcul,
fãrã o semnificaþie fizicã nemijlocitã ºi se mãsoarã în S.I. în tesla x
metru(1Tm). Se foloseºte pentru a simplifica tratarea matematicã a
unor probleme de fizicã. De exemplu, poate fi utilizatã la calculul
fluxului magnetic.
Din relaþiile: H S " -- B d A " -- B dA cos / ºi B " rot A
,
S, S,

rezultã:
H S " -- B d J " -- rot Ad J
,
(5.33)
S, S,

sau, cu teorema Stokes, rezultã:

HS " - A d l
,
(5.34)
,

- 129 -
care aratã cã: “fluxul magnetic care trece printr-o suprafaþã S , este egal
cu circulaþia potenþialului magnetic vector de-a lungul conturului à pe
care se sprijinã suprafaþa S , . (fig.5.15).

Notã: pentru evitarea confuziei în relaþia (5.33) ºi în figura (5.15)

elementul de arie s-a notat cu d J în loc de d A , cum se procedeazã
curent.
La calculul fluxului magnetic cu relaþia H S " -- B d A este necesar sã se
,
S,

cunoascã valorile lui B în toate punctele suprafeþei S , , pe când la

calculul fluxului magnetic cu relaþia (5.33) este suficient sã se cunoascã
valorile lui A pe conturul Ã. Aºadar calculul unei integrale de suprafaþã
se reduce la calculul unei integrale de contur, adicã mai simplu.
Expresia (5.33) aratã cã fluxul magnetic depinde numai de conturul à pe
care se sprijinã S , .

Consecinþe ale legii fluxului magnetic:

1. Inexistenþa sarcinilor magnetice
Comparând forma integralã a legii fluxului magnetic
HG " -- B d A " 0 cu forma integralã a legii fluxului electric
G

KG " -- D d A " q G rezultã cã nu existã sarcini magnetice adevãrate q M I 0 .

G

Dacã ar exista sarcini magnetice deci mase magnetice pozitive ºi

negative ( L m ) prin analogie cu fenomenele din electrostaticã, spectrul
câmpului magnetic într-un magnet permanent de tip barã s-ar prezenta
ca în figura 5.16.a, adicã având linii de câmp în interior de sens contrar
celor din exteriorul magnetului. Teoria actualã a magnetismului
dovedeºte însã cã liniile de câmp din interiorul ºi în exteriorul
magnetului au continuitate, spectrul real al câmpului prezentându-se ca
în figura 5.16.b.
Inexistenþa sarcinilor magnetice este confirmatã ºi de alte douã
argumente de ordin experimental:
- oricât de mici ar fi pãrþile în care s-ar tãia un magnet, niciodatã nu este
posibil sã se obþinã particule la care sã se constate existenþa unui exces
de masã magneticã de un anumit semn;
- niciodatã nu se constatã cã asupra particulelor elementare, aduse într-
un câmp magnetic uniform de inducþie Bv " ) 0 ! H v , se exercitã forþe

- 130 -
omoparalele cu intensitatea câmpului de forma Fm " q m ! H v , aºa cum
existau în câmp electrostatic Fe " q ! E v .

2. Liniile inducþiei magnetice sunt închise

Fluxul magnetic ce traverseazã o suprafaþã oarecare este
proporþional cu numãrul liniilor inducþiei magnetice, unitate care înþeapã
suprafaþa respectivã. Conform punctului (1) de mai sus, rezultã cã
numãrul liniilor unitate care intrã într-o suprafaþã închisã este totdeauna
egal cu numãrul liniilor unitate care ies din acea suprafaþã - cum
suprafaþa închisã Ó este arbitrarã, rezultã cã nu existã locuri de unde sã
înceapã sau unde sã ajungã linii ale inducþiei magnetice. Acestea nu au
început ºi nici sfârºit. În concluzie, liniile inducþiei magnetice sunt curbe
închise.

3. Fluxul în lungul uni tub de flux magnetic se conservã

Se numeºte tub de flux magnetic ansamblul liniilor inducþiei
magnetice care se sprijinã pe o curbã închisã Ã.
De-a lungul unui tub de flux magnetic, fluxul se conservã sau altfel
exprimat “Fluxul magnetic este acelaºi prin orice suprafaþã a tubului de
flux”.
H1 " H 2 (5.35)
Demonstraþia se face aplicând legea fluxului magnetic unei suprafeþe
închise Ó construitã din suprafeþe transversale S1, S2 ºi suprafaþa lateralã
Slat. (Ó=S1US2USlat)
HG " -- B d A " -- B d A1 : -- B d A2 : -- B d Alat " 0 (5.36)
G S1 S2 S lat

sau
* H1 : H 2 " 0 (5.37)
Întrucât prin suprafaþa lateralã fluxul este nul, B 9 d Alat .

5.5 Inductivitãþile circuitelor electrice

Inductivitatea unui circuit electric se defineºte ca raportul dintre
fluxul magnetic total care strãbate o suprafaþã limitatã de conturul unui
circuit ºi curentul care produce acest flux (oricare alþi curenþi sunt
consideraþi nuli).
Dacã în jurul circuitelor se aflã numai medii liniare (ì=const.)
inductivitatea depinde numai de dimensiunile ºi forma circuitului ºi de
permeabilitatea magneticã a mediului. În cazul materialelor

- 131 -
feromagnetice (ì dependent de H), inductivitatea nu este constantã ci
depinde de curent (deci de H).

5.5.1 Inductivitãþi proprii ºi mutuale

Legea circuitului magnetic în regim staþionar se poate scrie:
- H d l " Gi
,
(5.38)

iar fluxul magnetic al unei singure spire a unui circuit este:

H f " - ) Hd A (5.39)
,

unde H f este fluxul fascicular, fluxul unei singure spire.

Dacã bobina circuitului are N spire, atunci fluxul total este
determinat de NH f produsul dintre fluxul fascicular produs de o singurã
spirã multiplicat cu numãrul total de spire N al bobinei.
Dacã mediul magnetic în care se aflã circuitul este liniar (ì const.), din
relaþiile (5.38) ºi (5.39) rezultã cã între fluxul magnetic fascicular H f
(deci ºi între fluxul magnetic total H " NH f ) ºi curentul din circuit existã
o relaþie de proporþionalitate:
H " L!i (5.40)
sau
H
L" (5.41)
i
aceastã mãrime L se numeºte inductivitatea circuitului. Pentru medii
liniare, ea depinde de ì ºi de forma ºi dimensiunile circuitului.
Se considerã douã circuite ºi se presupune cã numai primul circuit
este parcurs de curent (i1#0 ºi i2=0) ca în figura 5.18. notând cu H11
fluxul total produs de circuitul 1 ce trece prin cele N1 spire ale
circuitului 1, ºi cu H12 fluxul total produs de circuitul 1 ce trece prin cele
N2 spire ale circuitului al doilea, se defineºte inductivitatea proprie a
circuitului 1 prin relaþia:
L11 " 80
Q11
(5.42)
i1
ªi inductivitatea mutualã sau de cuplaj între circuitele 1 ºi 2, prin
relaþia: L12 "
Q12
(5.43)
i1

- 132 -
 B N1i1 ( 0

H11
N 2 i2 " 0

H12
Fig. 5.18

În mod analog se defineºte inductivitatea proprie a circuitului 2:

L22 " 80
Q22
(5.44)
i2
ªi inductivitatea mutualã între circuitul 2 ºi 1:
L21 "
Q21
(5.45)
i2
Inductivitãþile mutuale satisfac condiþiile de reciprocitate:
L12 " L21 " M (5.46)
În practicã se opereazã cu aºa-numitul coeficient de cuplaj
magnetic dintre douã bobine:
M
k" M1 (5.47)
L11 ! L12
Bobinele cuplate magnetic au M=0, deci k=0, iar bobinele cuplate
perfect au M2=L12L21 deci k=1. În general 0#k#1.
Spre deosebire de inductivitatea proprie care este totdeauna pozitivã,
inductivitatea mutualã poate fi pozitivã, negativã sau nulã. Aceasta
deoarece fluxul unei bobine prin cealaltã bobinã poate avea acelaºi sens
(bobinele sunt în concordanþã din punct de vedere magnetic) sau poate
avea sens contrar (bobinele sunt în opoziþie din punct de vedere
magnetic).
În mod obiºnuit, nu se figureazã explicit structura circuitului
magnetic al bobinelor cuplate ci se adoptã convenþia: orice indicare a
valorii algebrice a unei inductivitãþi mutuale L12 este însoþitã de
însemnarea cu un asterisc a uneia dintre bornele fiecãrei bobine. Atunci
când sensul curenþilor prin cele douã bobine cuplate magnetic sau
orientate în acelaºi mod faþã de bornele polarizate (marcate cu asterisc)
inductivitatea corespunzãtoare are valoarea pozitivã M>0 (fig.5.19).
- 133 -
 Dacã semnele curenþilor nu sunt orientate în acelaºi mod faþã de
bornele polarizate, inductivitatea mutualã corespunzãtoare acestor
sensuri are valoarea negativã M<0 (fig.5.20).
Unitatea de mãsurã pentru inductivitãþi în S.I. (sistemul
internaþional) este henry [H]:
[H ] 1Wb
[ L] " " " 1H (5.48)
[i ] 1A

5.5.2 Calculul inductivitãþilor

Existã mai multe metode pentru calculul inductivitãþilor. Unele
din metode vor fi expuse în capitolele urmãtoare.
B Calculul inductivitãþilor prin metoda directã
Cu aceastã metodã se procedeazã în patru etape:
- se presupune circuitul (bobinã) parcurs de curentul i;
- se calculeazã inducþia magneticã B în diferite puncte din câmp (cel mai
des cu legea circuitului magnetic se calculeazã B " ) H );
- se calculeazã fluxul H f " -- B d A , apoi fluxul total H " NH f (în cazul unei
G

bobine cu N spire);
H
- se calculeazã inductivitatea L " .
i
Exemplu:
1. Calculul inductivitãþii proprii a unei bobine toroidale cu secþiunea
pãtratã (fig.5.21). Din motive de simetrie, liniile de câmp sunt circulare
ºi aplicând legea circuitului magnetic pe conturul à al unei linii de câmp
de razã r, se obþine:

,
- H dl " N ! i (5.49)

Dacã H d l ºi datoritã simetriei, H este constant pe tot conturul ºi

se poate scoate de sub integralã. Se obþine:
N !i N !i
H " " (5.50)
l 2+r
Inducþia magneticã este:
)N ! i
B " )H " (5.51)
2+r
Fluxul magnetic fascicular prin secþiunea A a torului este:
)N ! i )N ! i ! h
H f " -- B d A " - h ! dr " ! ln 2
R
(5.52)
A
2+r 2+ R1
iar fluxul total al bobinei este:

- 134 -
 N ! )N ! i ! h )N 2 i ! h R2
H" ! ln 2 "
R
(5.53)
2+ 2+
ln
R1 R1
Deci inductivitatea torului este:
H N 2 !h
L" E) ! ln 2
R
(5.54)
i 2+ R1
B Formula lui Neumann pentru calculul inductivitãþilor mutuale a
douã circuite filiforme
Se considerã douã circuite filiforme de contururi Ã1 ºi Ã2 ca în
figura 5.22. Fluxul produs de circuitul 1, care strãbate circuitul 2, este:
H12 " - B1 d A (5.55)
S ,2

,1

i1
R12 i2
ds1 ds2
,2
Fig. 5.22

Utilizând mãrimea vectorialã de calcul potenþial magnetic vector:

B1 " rot A1 (5.56)
se obþine:
H12 " - rot A1 d A " - A1 d S 2 (5.57)
S ,2 ,2

în cazul circuitelor filiforme, potenþialul magnetic vector datorat

circuitului 1 este:
)
A1 " i1 -
d S1
(5.58)
4+ , R12
1

Deci fluxul magnetic devine:

)
H12 " i1 - - 1
d S d S2
(5.59)
4+ , , R12
Unde R12 este distanþa dintre cele douã elemente de contur d S1 ºi
1 2

d S2 .
Inductivitatea mutualã între cele douã circuite va fi deci:
H12 )
L12 " " --
d S1 d S 2
(5.60)
i1 4+ ,1 ,2
R12

- 135 -
 Aceastã relaþie (5.60) reprezintã teorema lui Neumann referitoare
la inductivitãþile mutuale.
Observaþie:
Examinând formula lui Neumann pentru calculul inductivitãþilor
mutuale se fac urmãtoarele precizãri:
1. Datoritã existenþei produsului scalar d S1 d S 2 în formulã, rezultã cã
inductivitatea mutualã dintre douã circuite care au laturile
perpendiculare este nulã.
2. Prezenþa la numitor a termenului R12 face ca inductivitatea mutualã
dintre douã circuite care se „ating” (R12=0) sã fie redefinitã. Când se
calculeazã inductivitãþile (proprii sau mutuale) ale unor circuite
filiforme trebuie considerat în calcule în mod obligatoriu dimensiunile
transversale ale conductoarelor (de exemplu raza unui conductor
filiform) chiar dacã acestea sunt neglijabil de mici în comparaþie cu alte
mãrimi geometrice ale circuitelor.

5.5.3 Exprimarea tensiunii electromotoare (t.e.m.) induse cu

ajutorul inductivitãþilor
B Autoinducþia
Acest fenomen de inducþie electromagneticã apare într-un circuit
electric ca urmare a variaþiei fluxului magnetic prin inductivitatea
proprie a circuitului respectiv. T.e.m. indusã prin autoinducþie este datã
de expresia:
dH
e" " *L
di
(5.61)
dt dt
Semnul (-) aratã cã sensul t.e.m. autoinduse este opus variaþiei
fluxului, respectiv curentului prin acel circuit. La creºterea curentului,
t.e.m. tinde sã-i reducã viteza de creºtere, iar la scãderea curentului,
t.e.m. tinde sã se opunã acestei scãderi, întârziind-o.

B Flux de dispersie. Inductivitãþi de dispersie

În mod normal, numai o parte din fluxul fascicular propriu produs
de o bobinã strãbate p altã bobinã, cuplatã magnetic cu prima. Acest flux
se numeºte, „flux fascicular util”. Restul fluxului este „flux de dispersie”
sau „flux de scãpãri”. În acest nou context vom putea scrie:
H f 11 " H f 21 : H fd 21
(5.62)
H f 22 " H f 12 : H fd 12
Corespunzãtor acestor fluxuri se pot defini inductivitãþi de
dispersie pentru bobine cuplate, astfel:

- 136 -
 L11 " Lu 21 : Ld 21
(5.63)
L22 " Lu 22 : Ld 12
În general L11 ( L21 .

B Exprimarea t.e.m. cu ajutorul inductivitãþii

Fie un ansamblu de douã bobine cuplate magnetic. Fluxul care
strãbate bobina 1 este dat de relaþia:
H1 " L11 ! i1 : L12 ! i2 (5.64)
Dacã acest flux este variabil în timp, t.e.m. indusã în bobina (1)
devine:
d H1
e1 " * " * L11 1 * L12 2 " e11 : e12
di di
(5.65)
dt dt dt
unde e11 " * L11 1 " * L1 1 reprezintã t.e.m. de autoinducþie, iar
di di
dt dt
e12 " * L12 reprezintã t.e.m. de inducþie mutualã (t.e.m. indusã prin
di 2
dt
variaþia fluxului din circuitul (2) în circuitul (1)).

5.6 Circuite magnetice

Un circuit magnetic este format din (fig.5.23)
- miez sau coloanã (1) care este partea înfãºuratã de bobinã;
- jug, care este marea neînfãºuratã (nu este dispusã nici o înfãºurare);
- polii circuitului magnetic, care sunt feþele ce mãrginesc întrefierul
(polul se numeºte nord dacã prin faþa respectivã ies liniile de câmp din
corpul feromagnetic ºi sud dacã în faþa respectivã intrã liniile de câmp).
- întrefierul este porþiunea de aer (parte a circuitului magnetic prin care
se închid liniile de câmp magnetic ce separã polii circuitului magnetic).
Liniile inducþiei magnetice B se închid, în majoritatea sa, prin fier ºi prin
întrefier. Cele care nu se închid prin fier ºi întrefier se numesc linii de
dispersie sau de scãpãri. Calculul circuitelor magnetice se face cu
ajutorul legii circuitului magnetic si al legii fluxului magnetic. Calculul
constã în determinarea solenaþiei necesare pentru a se stabili un anumit
flux sau invers. Calculul aproximativ se face neglijând dispersia
magneticã ºi considerând fluxul uniform repartizat într-o secþiune
transversalã, apoi se aplicã legea circuitului magnetic unei linii care se
închide prin fier si prin întrefier.

- 137 -
 5.6.1 Legea lui Ohm pentru circuite magnetice
Se considerã bobina toroidalã din figura 5.24. aplicând legea
circuitului magnetic pentru curba închisã Ã se obþine:
- H dl " N ! i
,
(5.66)

În care d l este elementul de lungime al conturului Ã.

Se separã un tub de flux (fig.5.25) pentru care fluxul elementar
are expresia:
dH " B d A " ) H d A (5.67)
deci:
dH
H" (5.68)
) dA
Înlocuind (5.68) în (5.66) se obþine:
dH
- ) d A dl " N !i
,
(5.69)

Deoarece d l d A ºi dH este constant în lungul tubului de flux,

relaþia (5.69) devine:
dH - " N !i
dl
(5.70)
, ) dA
apoi, pentru întreaga secþiune A, rezultã:
H- " N !i
dl
(5.71)
, ) A

Mãrimea definitã de relaþia:

-) A " Rm
dl
(5.72)
,

se numeºte reluctanþã sau rezistenþã magneticã a circuitului magnetic.

Pentru o porþiune descrisã de circuit magnetic, reluctanþa este definitã
prin relaþia:

-) A
2
Rm12 "
dl
(5.73)
În cazul particular al unei porþiuni de circuit omogen (ì este
1

constant), având secþiunea constantã A þi o lungime l, reluctanþa este:

Rm "
l
(5.74)
)A
Inversul reluctanþei se numeºte permeanþã ºi se noteazã:
N" ")
1 A
(5.75)
Rm l

- 138 -
 Unitatea de mãsurã a reluctanþei în sistemul internaþional (S.I.)
este amper pe weber ( 1A1Wb ) sau henry la puterea minus unu. (H-1).

[ Rm ] " 1 " H *1
A
Wb
Din relaþiile (5.71) ºi (5.72) rezultã:
H Rm " O (5.76)
în care O " N ! i " - H d l " u mm este solenaþia, egalã cu tensiunea
,

magnetomotoare a circuitului magnetic.

Rezultã:
u mm " H ! Rm (5.77)
relaþie care se numeºte legea lui Ohm pentru un circuit magnetic închis.
În cazul unor porþiuni deschise de circuit magnetic se defineºte
tensiunea magneticã prin relaþia:
Um " - H dl " H-
2 2
dl
(5.78)
1 1
)!A
Care cu (5.73) se scrie:
U m " HRm12 (5.79)
Relaþie care se numeºte legea lui Ohm pentru o porþiune de circuit
magnetic.

5.6.2 Teoremele lui Kirchhoff pentru circuitele magnetice

B Prima teoremã
Din legea fluxului magnetic:
HG " -- B d A " 0 (5.80)
G

Rezultã cã fluxul magnetic prin orice suprafaþã închisã Ó este nul

(fig.5.26).
Aplicând aceastã teoremã unui nod q (punctul de ramificaþie a
circuitului magnetic) se obþine:
* H1 : H 2 : H3 " 0 (5.81)
Unde s-au considerat pozitive fluxurile care ies din nod
(îndreptate dupã normala exterioarã suprafeþei Ó) ºi negative cele care
intrã în nod.
Restrâns, prima teoremã a lui Kirchhoff referitoare la circuitele
magnetice (5.81) se scrie:
AHk " 0
kPq
(5.82)

- 139 -
ºi se enunþã astfel: “Suma algebricã a fluxurilor magnetice care trec prin
laturile unui circuit magnetic ce concurã într-un nod al acelui circuit,
este nulã.”
H2
H1

'q #
G

H3
Fig. 5.26

B A doua teoremã
Se considerã bucla (p) (fig.5.27) a unui circuit magnetic ºi se
alege un sens de parcurgere pe aceastã buclã (ochi de reþea), adicã
sensul în care se face integrala de linie a vectorului H .
Se noteazã cu Rm , Rm ,..., Rm reluctanþele laturilor buclei, cu
H1 , H 2 ,..., H n , fluxurile magnetice care trec prin aceste porþiuni de circuit.
1 2 n

Solenaþiile ºi fluxurile magnetice ale laturilor se presupun definite în

sensul de referinþã ales pe buclã. În caz contrar, solenaþia sau fluxul întrã
cu semnul minus în ecuaþia care se obþine.
Din legea circuitului magnetic:
u mm " - H d l " O S " A O k
,
(5.83)
, kP( p )

prin descompunerea integralei pe porþiuni ºi legea lui Ohm, rezultã:

u mm " A U mk " A Rmk H k (5.84)
( p) ( p)

Din relaþiile (5.83) ºi (5.84) rezultã (pentru fiecare buclã p a

circuitului) teorema a doua a lui Kirchhoff:
A O k " A Rmk Hk
kP p kP p
(5.85)

Analoagã celei din electrocineticã ºi care se enunþã astfel:

“În regim staþionar sau cvasistaþionar, suma algebricã a
solenaþiilor care învãluie laturile, fãrã dispersie magneticã, este egalã cu
suma algebricã a produselor reluctanþelor magnetice ale laturilor prin
fluxurile magnetice care trec prin ele (adicã cu suma cãderilor de
tensiune magneticã).

- 140 -
 Exemplu:
Se dã circuitul magnetic cu forma ºi dimensiunile din figura 5.28.
Sã se scrie teoremele lui Kirchhoff corespunzãtoare acestui circuit
magnetic.
H1 H3
H2

Rm1 Rm2 Rm3

N 2 ! i2 " O 2
N1 !i1 " O1 N 3 ! i3 " O3

Fig. 5.29

Pentru simplificarea calculului se deseneazã schema electricã

echivalentã a acestui circuit magnetic (fig.5.29). Solenaþiile O1 , O 2 , O 3 au
sensul dat de regula burghiului drept, iar sensurile fluxurilor se aleg în
mod arbitrar.
Prima teoremã a lui Kirchhoff se scrie:
H1 : H3 " H 2 (5.86)
iar teorema a doua aplicatã celor douã bucle conduce la:
Rm1H1 : Rm 2H 2 " O1 : O 2 (5.87)
Rm 2H2 : Rm 3H3 " O 2 : O 3 (5.88)
Unde reluctanþele magnetice se calculeazã cu relaþiile:
2l : h
R m1 " R m 3 " (5.89)
)!A
Rm 2 "
h
(5.90)
)!A
unde ) " ) 0 ! ) r , este permeabilitatea magneticã absolutã a materialului
feromagnetic. Dacã se dau valori numerice, se pot calcula mai întâi
reluctanþele cu (5.89) ºi (5.90), apoi din sistemul (5.86) la (5.88) se
determinã fluxurile magnetice.

5.6.3 Teoremele reluctanþelor echivalente

Reluctanþa echivalentã a unei porþiuni de circuit magnetic, fãrã
solenaþii pe laturi, este egalã cu raportul dintre tensiunea magneticã

- 141 -
aplicatã între cele douã extremitãþi de circuit ºi fluxul magnetic care
intrã într-o extremitate ºi iese prin cealaltã:
Rme "
Um
(5.91)
H
B Circuitul magnetic cu laturile conectate în serie
Aplicând a doua teoremã a lui Kirchhoff circuitului magnetic din figura
(5.30) care are laturile conectate în serie (fluxul magnetic este constant)
rezultã:
U m " A U mk " A Rmk H " H A Rmk
n n n
(5.92)
k "1 k "1 k "1

apoi din (5.91) se deduce reluctanþa echivalentã:

Rme " A Rmk
n
(5.93)
k "1

adicã: „Reluctanþa echivalentã a unei grupãri de reluctanþe este egalã cu

suma reluctanþelor”.
B Circuitul magnetic cu laturile conectate în paralel
Aplicând teorema întâi a lui Kirchhoff circuitului magnetic din figura
(5.31), care are laturile conectate în paralel (tensiunea magneticã este
aceeaºi la bornele tuturor laturilor) rezultã:
H " AHk " A "UmA
n n n
Um 1
(5.94)
k "1 k "1 Rmk k "1 Rmk

Din (5.91) ºi (5.94) rezultã:

"A
n
1 1
(5.95)
Rme k "1 Rmk
Relaþia (5.95) este analoagã celei de la gruparea în paralel a
rezistenþelor electrice. Utilizând permeanþele, relaþia (5.95) se scrie:
Ne " A Nk
n
(5.96)
k "1

adicã: permeanþa echivalentã a unei grupãri în paralel a mai multor

permeanþe este egalã cu suma permeanþelor.

5.6.4 Relaþia între inductivitate ºi reluctanþã

Se considerã, spre exemplu, bobina toroidalã din figura 5.24, fãrã
dispersie, având reluctanþa Rm. Inductivitatea proprie a bobinei toroidale
este:
H N !H f
L" " (5.97)
i i
Din relaþia ( H ! Rm " O ), reluctanþa este:

- 142 -
 O N !i
Rm " " (5.98)
H H
Fãcând produsul relaþiilor (5.97) ºi (5.98) rezultã:
L ! Rm " N 2 (5.99)
adicã produsul dintre inductivitatea proprie ºi reluctanþa ,magneticã
echivalentã a unui circuit magnetic este constant ºi egal cu pãtratul
numãrului de spire al bobinei.
Relaþia (5.99) permite calculul inductivitãþii circuitelor magnetice
în funcþie de reluctanþã:
N2
L" (5.100)
Rm
Sau în funcþie de permeanþã:
L " N 2N (5.101)

5.7 Energia ºi forþele câmpului magnetic

5.7.1. Energia câmpului magnetic

Se considerã un sistem de circuite parcurse de curenþi electrici
i1,i2,…,in ºi legate la sursele de tensiune electromotoare e1,e2,…,en
(fig.5.32). Circuitele pot fi mobile, iar t.e.m. pot fi variabile în timp. De
la timpul t la timpul ttot, energia totalã cedatã de surse este A e i dt ºi ea
n

k k
k "1

trebuie sã acopere:
a) energia disipatã în conductoarele circuitelor datoritã efectului
Joule-Lenz:
Ar i
n
2
k k dt (5.102)
k "1

b) lucrul mecanic elementar efectuat de forþele magnetice

generalizate X, la variaþia coordonatei generalizate x:
QL " X ! dx (5.103)
c) variaþia energiei magnetice dWm, localizatã în câmpul magnetic
al celor n circuite.
Bilanþul energetic al sistemului de „n” circuite, în timpul
elementar dt este dat de egalitatea:
A ek ik dt " A rk ik2 dt : QL : dWm k
n n
(5.104)
k "1 k "1

În afarã de t.e.m. ale surselor, în circuite se induc t.e.m. date de

dH k
legea inducþiei electromagnetice: eki " * (5.105)
dt

- 143 -
 Legea lui Ohm aplicatã fiecãrui circuit în parte se scrie:
ek : e ki " rk ! ik (5.106)
sau
dH k
e k " rk ! i k : (5.107)
dt
Înlocuind relaþiile (5.103) ºi (5.107) în (5.104) se obþine:
7 dH k 4
A ! : " A rk ! i k2 dt : dWm : Xdx
n n
5 r i 2
i 2 dt (5.108)
k "1 6 3
k k k
dt k "1

sau
dWm " A ik ! dH k * Xdx
n
(5.108)
k "1

aceastã relaþie exprimã variaþia energiei magnetice când variazã

fluxurile magnetice ºi se deplaseazã circuitele în câmpul magnetic. Ea
permite calculul energiei magnetice Ww precum ºi determinarea forþei
generalizate X.
Pentru calculul energiei magnetice se considerã un mediu liniar (ì
independent de H) ºi se considerã circuitele imobile în câmp (dx=0).
În aceste condiþii variaþia energiei sistemului se datoreazã numai
variaþiei fluxurilor magnetice, adicã:
dWm " A ik dH k
n
(5.109)
k "1

unde:
H k " Lkk ik : A L jk i j " A L jk i j
n n
(5.110)
j "1 j "1

Diferenþiind relaþia (5.110) se obþine:

dH k " A L jk di j
n
(5.111)
j "1

Care, introdusã în (5.109), conduce la relaþia:

dWm " AA L jk i k di j
n n
(5.112)
k "1 j "1

sau, prin integrare:

Wm " AA
n n L jk ik i j
(5.113)
k "1 j "1 2
Utilizând relaþia (5.110) energia magneticã mai poate fi pusã ºi
sub forma:
H k ik
Wm " A
n
(5.114)
k "1 2

- 144 -
 5.7.2 Forþele magnetice
Lucrul mecanic elementar care se efectueazã la o deplasare dx a
unui corp în câmpul magnetic, sub acþiunea forþei generalizate X, se
poate calcula cu relaþia (5.108)
Xdx " A ik ! dH k * dWm
n
(5.115)
k "1

Dacã se menþin fluxurile constante ( dH k " 0 ) rezultã:

Xdx " *'dWm #Hk " const .
(5.116)
deci:
7 DWm 4
X " *5 2
6 Dx 3Hk "cont .
(5.117)

relaþie care reprezintã prima teoremã a forþelor generalizate în câmpul

magnetic.
Enunþ:
„Forþa generalizatã X, corespunzãtoare coordonatei generalizatã x,
este egalã cu derivata parþialã a energiei magnetice în raport cu
coordonata generalizatã, luatã cu semn schimbat, la fluxuri magnetice
constante prin circuite”.
Dacã în circuite se presupun constanþi curenþii, relaþia (5.115) se
mai poate pune sub forma:
@ n =
Xdx " d >A ik ! H k ; * dWm (5.118)
? k "1 <
Tot în cazul curenþilor constanþi, suma din membrul al doilea al
relaþiei (5.118) este egalã, conform relaþiei (5.114), cu 2dWm , astfel
încât, relaþia (5.118) se va scrie:
Xdx " 2dWm * dWm " dWm (pentru ik constant) (5.119)
Din aceasta se deduce forþa generalizatã:
7 DWm 4
X " :5 2
6 Dx 3 ik "const .
(5.120)

Relaþia (5.120) reprezintã a doua teoremã a forþelor generalizate

în câmpul magnetic, care se enunþã astfel: „Forþa generalizatã X,
corespunzãtoare coordonatei generalizate x, este egalã cu derivata
parþialã a energiei magnetice (exprimatã în funcþie de curenþi ºi de
coordonata generalizatã), în raport cu coordonata generalizatã
corespunzãtoare, la curenþi constanþi, în circuite.”

- 145 -
 CAPITOLUL 6
CIRCUITE MONOFAZATE ÎN REGIM PERMANENT
SINUSOIDAL

6.1. Regimuri de funcþionare ale circuitelor electrice

Din punctul de vedere al teoriei macroscopice se disting
urmãtoarele regimuri de desfãºurare ale fenomenelor electromagnetice:
a) Regimul static, caracterizat prin aceea cã mãrimile nu variazã în
timp ºi nu se produc transformãri energetice în sistemul
considerat. În aceastã situaþie, fenomenele electrice se produc
independent de cele magnetice ºi cele douã aspecte ale câmpului
electromagnetic (câmp electric ºi câmp magnetic) pot fi studiate
separat;
b) Regimul staþionar, caracterizat prin aceea cã mãrimile nu variazã
în timp, însã se produc transformãri de energie în sistem, datoritã
deplasãrii ordonate a sarcinilor electrice;
c) Regimul cvasistaþionar, caracterizat prin aceea cã variaþia în timp
a mãrimilor este suficient de lentã, pentru a se putea neglija
radiaþia câmpului electromagnetic;
d) Regimul nestaþionar sau variabil corespunde celui mai general caz
de variaþie a mãrimilor.
Regimul permanent sinusoidal este un regim cvasistaþionar, ca
urmare a variaþiei lente în timp a mãrimilor electrice.
Pentru studiul regimului cvasistaþionar se introduc urmãtoarele
ipoteze simplificatoare:
1. Caracterul filiform al circuitelor. Circuitele electrice se considerã
filiforme dacã secþiunea transversalã a conductoarelor este suficient
de micã pentru ca densitatea de curent sã fie aceeaºi în orice punct al
secþiunii.
2. Neglijarea curentului de deplasare. Aceastã ipotezã se exprimã astfel:
variaþiile în timp ale mãrimilor de stare ale câmpului electromagnetic
trebuie sã fie suficient de lente, astfel încât peste tot de-a lungul
circuitului, cu excepþia dielectricului condensatoarelor, sã poatã fi
neglijat curentul de deplasare din punct de vedere al producerii
câmpului magnetic. În aceste condiþii câmpul magnetic în regim
cvasistaþionar va fi considerat a fi produs de conductoarele parcurse
de curent, la fel ca în regim staþionar (curent continuu).
3. Practic, regimul cvasistaþionar este asigurat dacã:
l "" ! (6.1)

- 146 -
unde l este cea mai mare ramurã liniarã a circuitului iar ë este cea mai
micã lungime de undã a mãrimilor din circuit. Se spune cã în aceste
condiþii regimul este fãrã propagare de unde electromagnetice.
4. Caracterul perfect izolant al dielectricului din jurul conductoarelor
circuitului.
Aceasta presupune cã rezistenþele de izolaþie ale conductoarelor sunt
mult mai mari decât cele ale rezistoarelor din circuit, astfel cã circulaþia
curenþilor se face în lungul conductoarelor;

6.2. Elemente de circuit

În orice circuit electric, trecerea curentului electric este însoþitã de
degajare de cãldurã prin efect Joule-Lenz ºi de producerea unor câmpuri
electrice ºi magnetice.
Constructiv, marea majoritate a instalaþiilor electrice sunt astfel
realizate încât, în regim cvasistaþionar în diverse porþiuni de circuit
predominã numai câte unul din cele trei fenomene electromagnetice.
Astfel, pe un rezistor de rezistenþã R se degajã cãldurã, între armãturile
unui conductor de capacitate C apare câmp electric, iar o bobinã de
inductivitate L produce câmp magnetic. Desigur, elementele reale de
circuit (rezistoarele, condensatoarele, bobinele etc.) nu pot fi
caracterizate numai printr-un singur parametru (R, C ºi respectiv L).
Înfãºurarea unei bobine, de exemplu, prezintã nu numai o inductivitate L
ci ºi o anumitã rezistenþã. De asemenea, între diferitele spire ale bobinei
existã o capacitate electricã.
În teoria circuitelor, prin abstractizare, se considerã cã elementele
de circuit au parametrii R, C ºi L concentraþi în diverse puncte ale
circuitului. Circuitele pentru care parametrii R, C ºi L apar în puncte
distincte se numesc circuite cu parametrii concentraþi.
Câmpul magnetic este luat în considerare numai prin
inductivitãþile bobinelor din laturi, iar câmpul electric prin capacitãþile
condensatoarelor din aceste laturi.
Circuitele cu parametrii concentraþi sunt constituite din elemente
ideale de circuit. Elementele ideale de circuit sunt de douã tipuri:
a) elemente active (rezistoare)
b) elemente reactive (bobine, condensatoare)
Astfel de elemente intrã în componenþa laturilor circuitelor de
curent alternativ sinusoidal alãturi de generatoarele de t.e.m. sau de
curenþi.
Rezistorul ideal este un element de circuit caracterizat prin
rezistenþa R, având inductivitatea neglijabilã. Fie un contur închis Ã,

- 147 -
care trece în lungul firului conductor ºi se închide pe borne în sens
contrar tensiunii la borne uB (fig. 6.1).
i A

#%$
R
' S% & 0
#L & 0 $

ub

B
Fig. 6.1

T.e.m. calculatã în lungul curbei are expresia (legea inducþiei

electromagnetice):
d+ S%
l % & * E ) dl & ( &0
%
dt (6.2)
deoarece + S% & 0 (circuitul nu conþine bobine).
Dar
* E ) dl & u
%
f ( uB
(6.3)
Din cele douã relaþii rezultã:
u f & uB
(6.4)
uf este tensiunea în lungul firului;
u f & R )i
dar, u B & u R .
Ca urmare:
uR & R ) i (6.5)
Relaþia (6.5) reprezintã ecuaþia unui rezistor ideal þi aratã cã
tensiunea la bornele unui astfel de rezistor rãmâne proporþionalã cu
intensitatea curentului.
Cãderea de tensiune la bornele unui rezistor ideal se noteazã cu
uR.
Înmulþind ambii termeni ai relaþiei (6.5) cu i se obþine bilanþul puterilor
instantanee:
p & uR ) i & R ) i2 , 0 (6.6)
Puterea instantanee primitã de rezistorul ideal pe la borne este
transformatã în totalitate în cãldurã prin efect Joule-Lenz.

- 148 -
Simbolurile grafice ale unui rezistor ideal sunt indicate în figura 6.2.

Fig.6.2

Bobina idealã este caracterizatã prin inductivitatea L, având

rezistenþa neglijabilã (k=0). Tensiunea electromotoare lÃ, calculatã în
lungul conturului închis (fig. 6.3.a) este datã de relaþia:
d+ S%
* E ) dl & l% & u f ( u B & (
%
dt (6.7)
+ S% este fluxul magnetic al bobinei, considerat printr-o suprafaþã S
sprijinitã pe conturul Ã.

A i

#% $
L

ub L
L
#R & 0 $
e%
b)

B
' S%
a)

Fig. 6.3

Practic, câmpul magnetic fiind intens numai în interiorul bobinei,

fluxul + S% este determinat în principal de porþiunile suprafeþei SÃ
sprijinitã pe spire ºi mai puþin de fluxul prin suprafaþa sprijinitã pe
conductoarele de legãturã.
Rezistenþa bobinei (R) este neglijabilã, deci ºi cãderea de tensiune
în lungul firului (uf=Ri) se poate neglija ºi relaþia (6.7) devine:
d+ S%
uB & & (l%
dt (6.8)

- 149 -
Când bobina nu este cuplatã magnetic cu alte bobine (se neglijeazã
2 /
0 k 3 Lkj ) i j -
+
n
&
inductivitãþile ei mutuale), din relaþia 1 j &1 . rezultã:

u B & (l % & # L ) i $
d
dt (6.9)
iar pentru circuite liniare (inductivitatea L este constantã) simbolul L se
scoate de sub semnul de derivare. În circuite complexe se noteazã
cãderea de tensiune la bornele bobinei ideale prin uL. Se obþine expresia
cãderii de tensiune inductivã sub forma:
d+ S%
uL & &L
di
dt dt
uL & L
di
dt (6.10)
Relaþia (6.10) reprezintã ecuaþia unei bobine ideale ºi aratã cã în
regim sinusoidal, tensiunea la bornele unei bobine ideale este
proporþionalã cu variaþia în timp a curentului prin bobinã.
Înmulþind ambii membrii ai relaþiei (6.10) cu i, rezultã bilanþul
puterilor instantanee:
d 9 L )i2 6
p & u L ) i & 77 44 , 0
dt 8 2 5" (6.11)
Puterea instantanee primitã pe la borne de o bobinã idealã este
egalã cu viteza de variaþie a energiei magnetice a bobinei. Aceastã
putere poate fi pozitivã (sursa cedeazã energie bobinei) sau negativã
(sursa primeºte energie de la bobinã) dupã cum, în momentul considerat,
sensurile lui uL ºi i coincid sau nu.
În figura 6.3.b sunt prezentate simbolurile grafice ale bobinei
ideale.
Condensatorul ideal este caracterizat prin capacitatea C, având
rezistenþa conductoarelor de legãturã neglijabilã, inductivitatea
circuitului format de conductoarele de legãturã ºi armãturã de asemenea
neglijabile. Se considerã dielectricul perfect, adicã prin el nu poate
exista curent de conducþie.
Fie +q sarcina armãturii prin care intrã curentul i, în sensul de
referinþã ales. Se considerã curba închisã Ã (fig. 6.4) care strãbate
dielectricul condensatorului în sensul uC ºi se închide pe la borne în sens
contrat tensiunii uB.
Conform legii inducþiei electromagnetice rezultã:
d+ S%
* E ) dl & l
%
% & u f : uc ( ub & (
dt (6.12)
- 150 -
 i

:q

#% $ uc
(q b)

a)
Fig.6.4

Deoarece inductivitãþile circuitului precum ºi rezistenþa conductoarelor

2 d+ S% /
0 ( dt & ( L dt & 0 si u f & R ) i - & 0
di
(firelor) de legãturã sunt neglijabile 1 .
rezultã cã tensiunea la bornele unui condensator ideal este egalã cu
tensiunea dintre armãturi, datã de relaþia:
2 /
0c & , 0- u & u & q
q
1 uc .: b c
c (6.13)
i&
dq
Din relaþia legii conservãrii sarcinii electrice, dt ºi relaþia
(6.13) rezultã:
i& #c ) u c $ & c c
d du
dt dt (6.14)
Relaþia de mai sus este valabilã numai pentru condensatoare cu
capacitate constantã (dielectricul liniar ºi configuraþia geometricã
invariabilã în timp).
Integrând relaþia (6.14) se obþine:

c *%
uc &
1
idt
(6.15)
Expresia (6.15) reprezintã ecuaþia condensatorului ideal.
Puterea instantanee primitã de un condensator ideal pe la borne
este egalã cu viteza de variaþie a energiei electrice a condensatorului.
Înmulþind ambii membrii ai relaþiei (6.14) cu uc se obþine bilanþul
puterilor instantanee la bornele condensatorului ideal:
d 9 c ) u c2 6
pb & u c ) i & C ) u c ) & 77 4,0
du c
dt 8 2 4"
dt 5 (6.16)
Relaþia (6.16) exprimã viteza de variaþie a energiei electrice la
bornele condensatorului. Dacã pb=0, curentul ºi tensiunea la bornele

- 151 -
condensatorului ideal sunt asociate dupã regula de la receptoare ºi
condensatorul absoarbe aceastã putere în capãtul sãu electric (se încarcã
condensatorul).
Dacã pb<0, puterea electricã este cedatã de condensator (el se
descarcã), devenind un generator de energie. Curentul ºi tensiunea la
borne sunt asociate, în acest caz, dupã regula de la generatoare. În figura
6.4.b sunt indicate simbolurile grafice ale unui condensator ideal.
Sursele ideale de tensiune ºi de curent în regim sinusoidal au
aceleaºi caracteristici ca ºi cele de curent continuu (vezi subcapitolul...).

6.3.Caracterizarea mãrimilor sinusoidale. Studiul circuitelor

de curent alternativ sinusoidal prin metoda directã.
;< Mãrimile variabile sunt mãrimi fizice (t.e.m., cãderi de tensiuni,
intensitãþi ale curentului electric etc.) care îºi modificã valoarea în
timp.
;< Mãrimea alternativã este o mãrime variabilã a cãrei succesiune de
valori se repetã la intervale egale de timp.
;< Mãrimea alternativã este o mãrime periodicã a cãrei valoare
medie pe timpul unei perioade este nulã.
;< Mãrimea pulsatorie este o mãrime variabilã a cãrei valoare
instantanee pãstreazã tot timpul acelaºi semn.
;< Mãrimea sinusoidalã sau armonicã este o mãrime alternativã care
poate fi scrisã sub forma i#t $ & I m ) sin #>t : = $ .
Mãrimile sinusoidale se caracterizeazã prin:
1. Valoarea instantanee, este valoarea pe care o are mãrimea sinusoidalã
în fiecare moment. Prin convenþie, valoarea instantanee se noteazã cu
litera micã, astfel: e & e#t $ , u & u #t $ , i & i #t $ etc.
2. Periodicitatea, datã de perioada mãrimilor sinusoidale T, respectiv
frecvenþa acestora f (sau í). Periodicitatea se exprimã printr-o relaþie
de forma:
e#t $ & e#t : kT $ , unde k=1, 2, ..., n.
Perioada T reprezintã intervalul minim de timp dupã care valorile unei
mãrimi sinusoidale se reproduc în aceeaºi ordine.
Frecvenþa f unei mãrimi sinusoidale este numãrul de oscilaþii
complete, ale mãrimii sinusoidale, cuprins în unitatea de timp (sec.):
f &
1
#Hz $
T .

- 152 -
 Pulsaþia mãrimii sinusoidale este o caracteristicã importantã
2 > /
0 f & 2@ ? > & 2@f -
legatã de periodicitatea ei ºi este datã de relaþia: 1 .:
> & 2@f ;
2@ ;
>&

# $
T
2 /
>T & 2@ 0 rad sec sau ! sec -
1 .
Pulsaþia se mai numeºte ºi frecvenþa unghiularã.
Mãrimea ( >t ) poartã numele de faza mãrimii sinusoidale. Dacã
oscilaþia unei mãrimi alternativ nesinusoidale nu începe odatã cu
momentul t=0(moment când începe observaþia sau mãsurarea), atunci
este nevoie sã se introducã o mãrime suplimentarã, notaþi în cazul
curentului cu = , care se numeºte fazã iniþialã. Faza iniþialã poate fi
pozitivã sau negativã. Faza mãrimii sinusoidale este argumentul
sinusului, adicã mãrimea liniar variabilã în timp ( >t : = ).
3. Valoarea de vârf este cea mai mare valoare instantanee atinsã de o
mãrime periodicã în decurs de o perioadã. Valoarea de vârf se
noteazã cu I max ,U max , etc.
4. Valoarea medie, reprezintã media pe o perioadã a valorilor
instantanee ale mãrimilor sinusoidale. De exemplu, valoarea medie a
curentului este:
t1 :T

I med & * i(t )dt

1
T t1
(6.17)
Valoarea medie, care are în general valori pozitive sau negative pentru
mãrimile periodice, este nulã în cazul unei mãrimi alternativ sinusoidale
(fig 6.5).
i#t $

A:
t
0
A(

Fig. 6.5
- 153 -
 Astfel se observã din figura (6.5) cã suma algebricã a ariilor
cuprinse de cele douã oscilaþii, pozitivã ºi negativã, este zero:

*
T

I med & i (t ) dt & ( A : : A ( ) & 0

1 1
T 0 T
Se utilizeazã totuºi, pentru caracterizarea valorilor sinusoidale
(6.18) o valoare medie calculatã numai pentru semiunda pozitivã:
I med &
2
@
I max
(6.18)
5. Valoarea efectivã sau valoarea eficace este valoarea calculatã cu
rãdãcina pãtratã a mediei pãtratelor valorilor instantanee a unei
mãrimi sinusoidale în decurs de o perioadã.
Are expresia:
t1 :T

I& *i (t ) dt , 0
1 2

T t1
(6.19)
Interpretarea fizicã a valorilor efective (sau eficace) este
urmãtoarea:
- valoarea efectivã a unui curent sinusoidal este numeric egalã cu
intensitatea unui curent continuu, care strãbãtând aceeaºi
rezistenþã ca ºi curentul sinusoidal, produce aceeaºi cantitate de
cãldurã în timp de o perioadã.
Valoarea efectivã a unei mãrimi sinusoidale se noteazã cu litera mare
(I,U, etc) la fel ca mãrimea respectivã în curent continuu.
Aparate electrice de mãsurat, industriale, indicã valoarea efectivã a
mãrimilor sinusoidale.
;< Relaþia dintre valoarea efectivã ºi valoarea maximã;
Dacã se ridicã la pãtrat expresia valorii efective:
t1 : T

I & *i
21 2
(t )dt
T t1

ºi se înlocuieºte valoarea instantanee i(t) cu expresia sinusoidalã:

i (t ) & I max sin(>t : = )
se obþine
A B
t1 : T t1 : T

*I *
2 2
I & sin (>t : = )dt & 1 ( cos (2>t : 2= ) dt &
2 1 2 2 1 I max 2 I max
max
T t1
T t1
2 2
Astfel relaþia dintre cele douã valori este:
I& ; I max & 2 I ; & 2
I max I max
2 I
În mod similar, valoarea efectivã a unei tensiuni este:

- 154 -
 U& ;U max & 2U ; & 2
U max U max
2 U
Raportul între valoarea efectivã ºi valoarea medie (calculatã
pentru semiunda pozitivã) a unei mãrimi sinusoidale se numeºte factor
de formã al undei:
kf &
I
I med (6.21)
Pentru un curent sinusoidal factorul de formã are valoarea:
I max
kf &
2 I max & 1,11
2

@ (6.22)
În electrotehnicã se opereazã cu valorile efective ale mãrimilor
sinusoidale. Þinând seama de caracteristicile arãtate, o mãrime
sinusoidalã va avea expresia generalã de forma:
i (t ) & I max sin(> t : = ) & I 2 sin(>t : = )
(6.23)
Aceastã expresie poarta numele de forma normalã în sinus a
mãrimii sinusoidale. Ca urmare, o mãrime sinusoidalã este complet
determinatã când se cunosc:
- frecvenþa (f), sau pulsaþia (ù);
- valoarea efectivã (I, U);
- faza iniþialã (ã, â)
;< Diferenþa dintre fazele iniþiale ale douã mãrimi sinusoidale de
aceeaºi frecvenþã se numeºte defazaj.
Pentru douã mãrimi sinusoidale de forma: i1 (t ) & I 1 2 sin(>t : = 1 ) ºi
i 2 (t ) & I 2 2 sin(>t : = 2 ) , defazajul este :
C12 & C & (>t : = 1 ) ( (>t : = 2 ) & = 1 ( = 2 (6.24)
Dacã C , 0 , curentul i1 este defazat înaintea lui i2 (fig. 6.6.a).
Dacã C , 0 , curentul i1 este defazat în urma lui i2 (fig. 6.6.b).
Mãrimile i1 ºi i2 sunt în fazã dacã C & 0 .
În mod similar se poate defini defazajul dintre douã tensiuni sau
dintre tensiune si un curent.
Defazajul maxim dintre tensiune ºi curent este de D @ 2 , pe când
între douã tensiuni sau doi curenþi este de D @ .
C &D 2 @
Când mãrimile sunt în cuadraturã.
Când C & D@ mãrimile sunt în opoziþie de fazã.

- 155 -
 Când C & 0 mãrimile sunt în fazã.
i
i1 i

i2 i1

i2
t t

?2 ?1
?1 ?2

a) ?1-?2>0 b) ?1-?2< 0

i i
i1 i1
i2

t t

?1 i2
?2

?1 ?2
c) ?1=?2;?1-?2=
d) ?1-(-?2) =p
0; f =0

Fig.6.6

Circuitele liniare de curent alternativ sunt descrise de ecuaþii

integro diferenþiale liniare în care, asupra mãrimilor sinusoidale se fac
operaþiile de adunare, înmulþire cu un scalar, derivare sau integrare în
raport cu timpul.
Cum mãrimile rezultante sunt de asemenea sinusoidale ºi cu
aceeaºi frecvenþã, acest lucru constituie un avantaj în utilizarea
metodelor operaþionale, cum ar fi aceea a reprezentãrii în complex.
a) Adunarea mãrimilor sinusoidale, i1 (t ) & I 1 2 sin(>t : = 1 ) ºi
i 2 (t ) & I 2 2 sin(>t : = 2 ) conduce la o mãrime sinusoidalã de forma:
i (t ) & I 2 sin(>t : = )
Prin identificare: I 2 sin(>t : = ) & I 1 2 sin(>t : = 1 ) : I 2 2 sin(>t : = 2 )
se obþine:
I & I 12 : I 22 : 2 I 1 I 2 cos(= 1 : = 2 )
(6.25)
- 156 -
 I 1 sin = 1 : I 2 sin = 2
= & arctg
I 1 cos = 1 : I 2 cos = 2 (6.26)
b) Amplificarea unei mãrimi sinusoidale cu un scalar ! conduce la o
mãrime sinusoidalã de aceeaºi frecvenþã ºi aceeaºi fazã iniþialã, dar cu
valoare efectivã amplificatã de ! ori:
! * i 2 (t ) & ! * I 2 2 sin(>t : = 2 ) (6.27)
I & !I 1
c) Derivarea unei mãrimi sinusoidale în raport cu timpul conduce la
@
o mãrime sinusoidalã de aceeaºi frecvenþã, dar defazatã cu 2 ºi având
valoarea efectivã de > ori mai mare.
& >I 1 2 cos(>t : = 1 ) & >I 1 2 sin(>t : = 1 : @ )
di1
dt 2 (6.28)
d) Integrarea în timp a unei mãrimi sinusoidale conduce la o mãrime
@
sinusoidalã de aceeaºi frecvenþã, dar defazatã în urmã cu 2 ºi având

valoarea efectivã de > ori mai micã. Dacã i1 (t ) & I 1 2 sin(>t : = 1 ) atunci
integrala acesteia este:

* i (t ) & ( cos(>t : = 1 ) & 1 2 sin(>t : = 1 ( @ )

I1 2 I
> > 2
1
(6.29)

Metoda directã de analizã a circuitelor electrice în regim

permanent sinusoidal constã în scrierea ecuaþiei integro-diferenþiale a
circuitului ºi cãutarea unei soluþii particulare a acesteia, de aceeaºi
formã cu tensiunea aplicatã la borne. Metoda se aplicã numai circuitelor
liniare.
Se considerã cã la bornele unui circuit simplu, liniar, se aplicã o
tensiune alternativã sinusoidalã de forma (fig. 6.7):
u (t ) & U 2 sin(>t : E ) (6.30)

A i #t $ Dipol liniar
u #t $ pasiv
#Z $
B

Fig.6.7

Se cere sã se gãseascã expresia curentului din circuit.

- 157 -
 Prin scrierea ecuaþiei circuitului ºi rezolvarea acesteia rezultã
curentul i(t) de forma:
i (t ) & I 2 sin(>t : = ) (6.31)
similarã cu cea a tensiunii aplicate la borne.
;< Prin convenþie se noteazã cu ö defazajul dintre u(t) ºi i(t):
C & E (= (6.32)
;< Prin convenþie se introduce mãrimea Z, numitã impedanþa
circuitului în raport cu cele douã borne de acces în exterior, sub forma:
Z & , 0 [F ]
U
I (6.33)
unde U ºi respectiv I sunt valorile efective ale tensiunii ºi curentului, iar
asocierea sensurilor de referinþã se face dupã regula de la receptoare.
Unitatea de mãsurã a impedanþei este ohm-ul (Ù).
Ca urmare:
I&
U
Z ºi = & E ( C (6.34)
Expresia curentului la bornele circuitului devine (în valoare
instantanee):
i (t ) & I 2 sin(>t : = ) & 2 sin(>t : E ( C )
U
Z (6.35)
În relaþia (6.35) toate valorile mãrimilor din membrul drept sunt
cunoscute, deci poate fi determinatã valoarea curentului din circuitul
analizat.
În continuare vor fi rezolvate circuite simple R, L, C precum ºi un
circuit serie R-L-C prin metoda directã.

Circuit cu rezistor ideal (fig. 6.8)

i#t $
u i
A

u#t $
u & u R (t) R i #t $

t
0
C&0
B

Fig.6.8

- 158 -
 Ecuaþia circuitului, alimentat cu tensiunea la borne u(t) este
u (t ) & u R (t ) & R ) i (t ) unde u (t ) & U 2 sin(>t : E ) .
Rezultã expresia curentului prin circuit:
i (t ) & & 2 sin(>t : = )
U R (t ) U
R R (6.37)
Cum i(t) trebuie sã fie de forma tensiunii la borne (circuitul fiind
considerat liniar), adicã:
i (t ) & I 2 sin(>t : = ) (6.38)
Prin compararea relaþiilor (6.36) ºi (6.37) rezultã:
I& ; Z R & & R; E & = ; C & E ( = & 0
U U
R I (6.39)
Rezistorul ideal are impedanþa egalã cu rezistenþa sa, iar defazajul dintre
tensiune si curent este nul (tensiunea ºi curentul sunt în fazã).
2 /
0i (t ) & 2 sin(>t : E ) -
U
1 ZR ..

Circuit cu bobinã idealã (fig. 6.9)

i #t $
u, i
A
u #t $
i #t $
u #t $ & uL #t $
L
#R & 0$
t

@
B C&:
2

Fig.6.9

Ecuaþia circuitului, alimentat pe la borne cu o tensiune sinusoidalã

u (t ) & U 2 sin(>t : E ) are expresia:

u (t ) & u L (t ) & L
di
dt (6.40)
Curentul i(t) din circuit se obþine integrând relaþia de mai sus
(6.40):
9 @6
i (t ) & * u L (t ) dt & (
t

cos(>t : E ) & sin 7 >t : E ( 4

1 U 2 U 2
L0 >L >L 8 25
(6.41)

- 159 -
 Cum i(t) va trebui sã fie de forma:
i (t ) & I 2 sin(>t : = ) (6.42)
deoarece circuitul este presupus liniar, rezultã prin compararea relaþiilor
(6.41) ºi (6.42):
@ @
I& ; Z L & & >L; = & E ( ; C & E ( = &
U U
>L I 2 2 (6.43)
Bobina idealã are impedanþa proporþionalã cu frecvenþa tensiunii
#@ 2 $. Se spune cã
aplicate, iar defazajul dintre tensiune ºi curent este de
#@ $
tensiunea unei bobine ideale este defazatã înaintea curentului cu 2 .

Circuit cu condensator ideal (fig. 6.10)

i #t $
u, i
A

i#t $ u #t $

u #t $ & u c #t $ c

@
B C&
2
Fig.10

Ecuaþia circuitului alimentat pe la borne cu tensiunea sinusoidalã

u (t ) & U 2 sin(>t : E ) are expresia:

u (t ) & u C (t ) & * i(t ) dt

1
C (6.44)
Prin diferenþiere va rezulta expresia curentului din circuit sub

# $
forma:
i (t ) & C & >CU 2 cos(>t : E ) & I 2 sin >t : E : @
du c
dt 2 (6.45)
Cum i(t) trebuie sã fie de forma:
i (t ) & I 2 sin(>t : = ) (6.46)
deoarece circuitul este presupus liniar (i se poate aplica teorema
C&
q
capacitãþii: U ), prin compararea relaþiilor (6.45) ºi (6.46) rezultã:

- 160 -
 @ @
I & >CU ; Z C & ; = & E : ; C & E (= & (
1
>C 2 2
(6.47)
Condensatorul ideal are impedanþa invers proporþionalã cu
frecvenþa tensiunii aplicate la borne ºi defazeazã tensiunea în urma
@ @
curentului cu 2 (respectiv defazajul este de ( 2 ).

Circuit serie cu R-L-C ideale (fig. 6.11)

A i #t $ u i
u# t $
R uR i #t $

u#t $
L uL E ,0

c uC = ,0

B C ,0
Fig.6.11

Ecuaþia circuitului alimentat pe la borne cu tensiunea sinusoidalã

u (t ) & U 2 sin(>t : E ) are expresia:
u (t ) & u R (t ) : u L (t ) : u C (t )

u (t ) & Ri (t ) : L : * i (t ) dt
t
di 1
dt C 0
(6.48)
Cum circuitul este liniar curentul prin circuit va trebui sã fie de
forma tensiunii la borne:
i (t ) & I 2 sin(>t : = ) (6.49)
Înlocuind expresia curentului în relaþia (6.48) se obþine:
R ) I 2 sin(>t : = ) : >L ) I 2 sin(>t : = : @ 2) : ) I 2 sin(>t : = ( @ 2)
1
>C
& U 2 sin(>t : E )
(6.50)
Pentru rezolvarea ecuaþiei (6.50) se introduc condiþiile particulare:
I >t : = & 0
H
G>t : = & @ 2
Obþinându-se relaþiile:

- 161 -
 IJU sin C & >L ( 1
H
#
>C I $
JG U cos C & R ) I
(6.51)
Ridicând la pãtrat ºi adunând cele douã ecuaþii (6.51) rezultã
curentul I ºi impedanþa Z:
I& & ; Z& R 2 : (>L ( 1 >C ) 2
U U
R : (>L ( 1 >C )
2 2 Z
(6.52)
Împãrþind cele douã relaþii se obþine defazajul ö:
>L ( 1>C 9 >L ( 1 6
tan C & ; C & arctan77 >C 4
7 44
8 5
R R
(6.53)
Ca urmare curentul i(t) devine:
9 >L ( 1>C 64
i (t ) & ) sin77 >t : E ( arctan
# $
U 2
7 44
R 2 : >L ( 1 8 5
2 R
>C (6.54)
@
În cazul circuitului mixt R, L, C, defazajul ö este cuprins între 2
(@
ºi 2 , în funcþie de preponderenþa inductanþei sau a capacitãþii.
Defazajul este pozitiv când circuitul este preponderent inductiv (adicã
impedanþa bobinei ideale Z L & >L este mai mare decât cea a
condensatorului ideal Z C & 1 >C ).
În primul caz (ZL > ZC) tensiunea este defazatã înaintea curentului
(ö>0), iar în al doilea caz (ZL < ZC) tensiunea este defazatã în urma
curentului (ö<0).

6.4 Puteri în regim sinusoidal

Puterea instantanee la bornele unui circuit este:

p (t ) & u (t ) ) i (t ) (6.55)

A i #t $ Dipol liniar
u#t $ ? p #t $
pasiv

#Z , C $
B
Fig.6.12

În regim sinusoidal înlocuind valorile lui u(t) ºi i(t) rezultã:

- 162 -
 p(t ) & U 2 sin(>t : E ) ) I 2 sin(>t : = ) (6.56)
Dezvoltând produsul sinusurilor se obþine (cu ö=â-ã), relaþia:
p(t ) & UI cos C ( UI cos(2>t : E : = ) (6.57)
În figura (6.13) se reprezintã variaþia puterii instantanee pentru un
circuit oarecare.
Puterea instantanee este deci o mãrime periodicã, având o
componentã constantã UI cos C ºi o componentã de frecvenþã dublã.
Componenta constantã se numeºte puterea activã absorbitã de
circuit ºi se noteazã cu P.
Amplitudinea de variaþie a puterii instantanee este UI.
p#t $

u #t $ : UI

i #t $ :
P & UI cos C
( (
t

Fig.6.13

Puterea activã
În procesele periodice intereseazã de obicei energia consumatã în
circuit în interiorul unei perioade întregi, T & 2@ > ºi corespunzãtor cu
aceasta intereseazã valoarea medie a puteri pentru o perioadã întreagã.
Puterea medie absorbitã într-o perioadã se numeºte putere activã ºi se
noteazã cu P.

* p (t )dt
T

P&
1
T 0 (6.58)
Efectuând integrala de mai sus þinând cont de relaþia (6.57) se
obþine expresia puterii active:
P & UI cos C K 0
(6.59)
Corespunzãtor acestei puteri active (6.59), în curent alternativ, se
defineºte rezistenþa astfel:
R& & cos C & Z cos C
P U
I2 I (6.60)

- 163 -
 Reactanþa circuitului:
X & sin C & Z sin C
U
I (6.60.a).
În mod similar, conductanþa în curent alternativ este definitã de relaþia:
G& & cos C & Y cos C
P I
2
U U (6.61)
Y & & ,0
1 I
Admitanþa Z U (6.62). Admitanþa se mãsoarã în
-1
siemens (1s = 1Ù ).
Susceptanþa circuitului:
B&( sin C
I
U (6.63)
Puterea aparentã. Factor de putere
Se numeºte putere aparentã (sau putere totalã) ºi se noteazã cu S,
produsul valorilor efective ale tensiunii ºi curentului:
S & UI [ S ] & VA (6.64)
Ea reprezintã amplitudinea de variaþie a puterii instantanee dintr-un
circuit electric. Puterea aparentã se mãsoarã în volt amper [VA].
Raportul dintre puterea aparentã ºi pãtratul valorii efective a curentului
se numeºte impedanþã:
Z & &
S U
I2 I (6.65)
Valoarea inversã a impedanþei se numeºte admitanþã:
Y & & & [Y ] & S & F (1
S I 1
2
U U Z (6.66)
Se numeºte factor de putere raportul pozitiv dintre puterea activã
P ºi cea aparentã S:
kp & K0
P
S (6.67)
În regim sinusoidal, factorul de putere este:
k p & cos C
(6.68)
Puterea reactivã
Prin analogie cu puterea activã se defineºte puterea reactivã cu
relaþia:
Q & U ) I sin C (6.69)
Puterea reactivã se introduce ca o mãrime complementarã puterii
active pentru a se putea obþine puterea aparentã (sau puterea totalã) S.
Q & U ) I sin C [Q ] & VAr (6.70)

- 164 -
 Puterea reactivã se mãsoarã în volt-amper-reactiv (VAr).
Raportul dintre puterea reactivã ºi pãtratul valorii efective a
curentului se numeºte reactanþã:
X & & sin C
Q U
I2 I (6.71)
În mod similar se defineºte susceptanþa, ca raportul dintre puterea
reactivã ºi pãtratul valorii efective a tensiunii:
B& & sin C
Q I
2
U U (6.72)

Triunghiul puterilor, al impedanþei ºi al admitanþei.

Din relaþia (6.70) rezultã cã puterilor într-un circuit electric li se
poate ataºa un triunghi dreptunghic în care ipotenuza este egalã cu
puterea aparentã S, iar cele douã catete sunt puterea activã P ºi puterea
reactivã Q (fig. 6.14). Acest triunghi se numeºte triunghiul puterilor, iar
unghiul format de puterea aparentã S cu puterea activã P este chiar
unghiul de defazaj între tensiune ºi curent.

S
Q

P
Fig.6.14

Din acest triunghi se pot stabili relaþiile:

cos C & ; sin C & ; tan C &
P Q Q
S S P
P & S cos C & UI cos C
Q & S sin C & UI sin C
S 2 & P2 : Q2; S & P2 : Q2
(6.73)
Împãrþind laturile triunghiului puterilor prin I se obþine un
2

triunghi asemenea, numit triunghiul impedanþei (fig. 6.15), în care

ipotenuza este Z, iar cele douã catete sunt R ºi X.

- 165 -
 Z
X
C

R
Fig.6.15

Din acest triunghi rezultã relaþiile:

cos C & sau R & Z cos C ; R & sin C
R U
Z I
sin C & ; tan C & ; X & Z sin C & sin C
X X U
Z R I
Z 2 & R2 : X 2 ; Z & R2 : X 2
(6.74)
Împãrþind laturile triunghiului puterilor prin U se obþine din nou
2

un triunghi asemenea numit triunghiul admitanþei, în care este Z, iar cele

douã catete sunt G ºi B (fig. 6.16).
G
C

Fig.6.15

Din acest triunghi rezultã relaþiile:

cos C & ; sin C & ; tgC &
G B B
Y Y G
G & Y cos C ; B & Y sin C ; Y 2 & G 2 : B 2 (6.75)

6.5. Reprezentarea simbolicã a mãrimilor sinusoidale

În cazul circuitelor electrice care au o structurã mai complicatã,
determinarea regimului permanent prin metoda directã este foarte
diferitã ºi prea puþin intuitivã. Din acest motiv se face apel la
reprezentãri simbolice pentru mãrimile sinusoidale care conduc la o

- 166 -
rezolvare simplã a circuitelor. Prin reprezentãri simbolice calculul
circuitelor de curent alternativ devine tot atât de simplu ca ºi pentru
circuitele de curent continuu.
Pentru ca rezolvarea simbolicã sã fie eficientã, ea trebuie sã
îndeplineascã urmãtoarele cerinþe:
a) componenþa sã fie biunivocã între mãrimile sinusoidale ºi
simboluri (adicã fiecãrei mãrimi sinusoidale sã-i corespundã un simbol
ºi fiecãrui simbol sã-i corespundã o mãrime sinusoidalã ºi numai una);
b) transformãrile directã ºi inversã sã se facã uºor;
c) sã existe corespondenþa operaþiilor fundamentale;
d) calculele sã fie mai uºor de efectuat;
e) circuitele sã fie liniare, iar mãrimile electrice reprezentate sã fie
sinusoidale.
În studiul circuitelor de curent alternativ care funcþioneazã în
regim permanent sinusoidal se utilizeazã douã tipuri de reprezentãri
simbolice:
a. reprezentarea geometricã:
- cinematicã;
- polarã;
b. reprezentarea analiticã:
- în complex nesimplificatã;
- în complex simplificatã.

a. Reprezentarea geometricã
O reprezentare geometricã a unei mãrimi sinusoidale se bazeazã
pe faptul cã o funcþie sinusoidalã este caracterizatã prin amplitudine (sau
valoare efectivã) ºi fazã, iar un vector liber în plan este caracterizat
printr-un modul ºi argument.
Vectorul liber în plan se va numi în continuare fazor, pentru a se
deosebi de vectorii din mecanicã. Se introduce corespondenþa biunivocã
între o mãrime sinusoidalã (de exemplu, curentul) ºi fazorul
corespunzãtor sub forma:
i #t $ & I 2d sin #>t : = $ L F #i $ (6.76)
Reprezentarea geometricã cinematicã (cu fazori rotitori)
În cazul acestei reprezentãri (fig. 6.17), axa OX, fiind axa origine
9 6
I max 7 sau I 2 4
de fazã, se roteºte cu aceeaºi vitezã ù ca ºi fazorul 8 5 . Axa
de referinþã OX0 (axa observatorului) ºi axa transversalã OY0 rãmân

- 167 -
fixe. Proiecþia fazorului O A pe axa OY0 este egalã, în orice moment, cu
valoarea instantanee a mãrimii sinusoidale i(t).
Vectorul O A , care se numeºte fazor, nu reprezintã un curent
electric, ci el este numai un simbol al curentului electric.
Se poate scrie corespondenþa biunivocã între mãrimea sinusoidalã
ºi fazorul O A astfel:
I OA & I 2 & I
J
i & I 2 sin #>t : = $ L OA H
max

JG AOˆ X 0 & >t : =

ªi se exprimã sub forma:
F #i $ & I 2M>t : = (6.77)
unde F(i) este fazorul curentului sinusoidal i(t) – un vector rotitor în sens
trigonometric direct cu viteza ù.
y0
F (i ) & I 2 #>t : C $
>

i #t $ = x
>
>t
>t : =
o x0
Fig.6.17
Aceastã reprezentare geometricã prin fazori este foarte sugestivã
ºi intuitivã. Ea pune în evidenþã amplitudinea mãrimii sinusoidale (egale
cu modulul fazorului) precum ºi faza sa (egalã cu argumentul fazorului
reprezentativ).
Prin reprezentarea în acelaºi plan a tensiunii ºi a curentului se poate
pune în evidenþã ºi unghiul de defazaj ö dintre aceste mãrimi (fig. 6.18).
aceastã reprezentare poartã numele de „diagramã fazorialã”.
Defazajul ö este pozitiv în sens trigonometric direct ºi negativ în
sens invers.

- 168 -
 >
y0

B' B C & E (= >

A' A

u#t $ rigine
E axa o za
x
i #t $ = de fa
>t
axa de referinta
x0
o
Fig.6.18

Reprezentarea geometricã polarã (cu fazori ficºi), (fig. 6.19)

Reprezentarea geometricã a mãrimilor sinusoidale se poate
simplifica dacã se renunþã la mãrimile constante 2 ºi ù. În aceste
condiþii ansamblul de vectori devine fix, toþi fazorii aflându-se în repaus
relativ. Evident, este necesar ca toate mãrimile reprezentate în diagrama
fazorialã sã aibã aceeaºi frecvenþã.
Reprezentarea polarã conservã din mãrimea sinusoidalã numai
elementele care o individualizeazã în raport cu celelalte mãrimi de
aceeaºi frecvenþã (valoarea efectivã ºi faza iniþialã).
Reprezentarea polarã se exprimã sub forma:
i #t $ & I 2 sin #>t : = $ L F #i $ & IM=
În construirea diagramei vectoriale una din mãrimile sinusoidale
se ia ca origine de fazã ºi se reprezintã printr-un vector orizontal orientat
spre dreapta (de obicei curentul I). Celelalte mãrimi se reprezintã prin
vectori rotiþi în sens trigonometric dacã sunt defazaþi înainte sau în sens
orar când sunt defazaþi în urmã.
B

C & E (=
A
E
=
axa origine de faza
o X
Fig.6.19.

b. Reprezentarea analiticã.
Dupã cum se ºtie din algebra numerelor complexe, fiecãrui numãr
complex îi corespunde biunivoc în planul complex al lui Gauss un punct

- 169 -
(afixul numãrului) ºi deci îi corespunde un vector de poziþie. Rezultã cã
identificând planul reprezentãrii geometrice cu planul complex, stabilim
o corespondenþã biunivocã între funcþiile sinusoidale ºi numerele
complexe. Aºa cum în reprezentarea geometricã mãrimea sinusoidalã se
obþinea ca fiind proiecþia fazorului reprezentativ pe axa transversalã
OY0, la reprezentarea în complex mãrimea sinusoidalã se obþine ca fiind
partea imaginarã a numãrului complex reprezentativ (dacã se identificã
axa OX0 cu axa realã OY0 cu axa imaginarã).
Identificând planul reprezentãrii geometrice cu planul complex se
poate trece la o nouã corespondenþã biunivocã:
i #t $ & I 2 sin #>t : = $ L C #i $ (6.78)
numitã „reprezentarea în complex” a mãrimii sinusoidale.
Dupã cum se va utiliza reprezentarea cinematicã sau cea polarã
pentru identificarea cu planul complex, va rezulta:
- reprezentarea în complex nesimplificatã;
- reprezentarea în complex simplificatã.
Reprezentarea în complex nesimplificatã se exprimã prin relaþia:
i #t $ & I 2 sin #>t : = $ L C #i $ & I & I 2 ) e j #>t := $
(6.79)
care aratã cã imaginea în complex a mãrimii sinusoidale i(t) este o
funcþie I complexã de modul egal cu amplitudinea mãrimii sinusoidale ºi
de argument egal cu faza acestuia.
Transformarea inversã, respectiv determinarea valorii instantanee
i(t) se obþine pe baza regulii trecerii inverse de la imagine la mãrimea

N O
sinusoidalã:
i #t $ & ImNI O & Im I 2 ) e j #>t := $ (6.80)
ºi reprezintã partea imaginarã a mãrimii complexe obþinute prin calcul.
Reprezentarea în complex simplificatã - dacã mãrimile
sinusoidale au aceeaºi frecvenþã, atunci se poate renunþa la factorul
j #>t := $
comun 2 ) e ºi metoda reprezentãrii în complex se poate simplifica
rezultând reprezentarea în complex simplificatã:
i #t $ & I 2 sin #>t : = $ L C #i $ & I & Ie j= (6.81)
Aceastã relaþie aratã cã imaginea în complex a mãrimii
sinusoidale i(t) este o funcþie complexã I , de modul egal cu valoarea
efectivã a mãrimii sinusoidale ºi de argument egal cu faza iniþialã a
acestei mãrimi.
Regula trecerii inverse este în acest caz:
N O N
i #t $ & Im 2 ) I ) e j>t & Im 2 ) I ) e j>t ) e j= O (6.82)

- 170 -
 Metoda reprezentãrii în complex simplificatã este preferatã în
analiza circuitelor electrice.
;< C(i) se citeºte „reprezentarea în complex a curentului”;
;< j & ( 1 este unitatea imaginarã;
;< Imaginea în complex simplificat a unei mãrimi sinusoidale se
noteazã cu simbolul subliniat al valorii efective ( U , I etc.)
C #i $ & I & I ) e j= ;
C #u $ & U & U ) e jE
II R
C & = 1 ( = 2 & arg H 1 Q
;< Defazajul a douã funcþiuni sinusoidale: GI 2 P;
9 di 6
C 7 4 & j>C #i $ & j> I
;< Imaginea unei derivate: 8 dt 5
# $
;
C #i $
C * idt & &
I
;< Imaginea unei integrale: j> j> ;
;< Imaginile în complex simplificat ale mãrimilor sinusoidale se
reprezintã în planul complex prin vectori ficºi, care formeazã cu
axa realã un unghi egal cu faza iniþialã a mãrimii sinusoidale.
Construcþia diagramei vectoriale se face þinând seama cã
înmulþirea cu j înseamnã rotirea fazorului în sens trigonometric cu
@
2 , iar împãrþirea cu j înseamnã rotirea fazorului în sens orar cu
@
2.
;< Corespondenþa operaþiilor elementare
Operaþiilor elementare cu mãrimi sinusoidale le corespund
operaþii algebrice elementare cu imagini în complex, precum ºi operaþii
cu fazori în planul complex.
a) Adunarea mãrimilor sinusoidale corespunde biunivoc cu adunarea
imaginilor în complex, precum ºi cu adunarea vectorialã a
fazorilor corespunzãtori acestor mãrimi. Suma a douã mãrimi
sinusoidale va fi tot o mãrime sinusoidalã de aceeaºi frecvenþã:
i & i1 : i2 (6.83)
i & 2 ) I sin #>t : = $ (6.83.a)
i1 #t $ : i2 #t $ L I1M= 1 : I 2 M= 2 (6.84)
i1 #t $ : i2 #t $ L I 1 : I 2 & I1e j= 1 : I 2 e j= 2 (6.84.a)
b) Amplificarea cu o constantã

- 171 -
Amplificarea cu un scalar a mãrimilor sinusoidale corespunde biunivoc
cu amplificarea cu acel scalar a imaginilor în complex, respective a
fazorilor mãrimilor respective.
! ) i#t $ L ! ) IM=
! ) i#t $ L ! ) I (6.85)
Operaþiile de adunare ºi amplificare cu un factor constant exprimã
caracterul liniar al reprezentãrilor simbolice.
c) Derivarea
Derivata unei mãrimi sinusoidale este tot o mãrime sinusoidalã
@
defazatã cu 2 înainte faþã de mãrimea primitivã ºi având amplitudinea
de ù ori mai mare.
i#t $ & 2 I sin #>t : = $
di#t $ 9 @6
& > 2 I sin 7 >t : = : 4
dt 8 25 (6.86)
Derivarea în raport cu timpul a unei mãrimi sinusoidale
corespunde biunivoc ca rotirea în sens trigonometric direct a fazorului
respectiv amplificat cu pulsaþia ù, respectiv cu înmulþirea cu jù a
imaginea în complex a mãrimii respective.
@
L >I M= :
di
dt 2 (6.87)
L j> I
di
dt (6.87.a)
d) Integrarea
Integrala unei mãrimi sinusoidale este tot o mãrime sinusoidalã
@
defazatã cu 2 în urma mãrimii primitive ºi având amplitudinea de ù ori
mai micã.
9 @6
* idt & > 2 sin 7 >t : = ( 4
I
8 25 (6.88)
Integrarea în raport cu timpul a unei mãrimi sinusoidale corespunde
biunivoc cu rotirea în sens invers a fazorului corespunzãtor amplificat cu
916
7 4
valoarea reciprocã a pulsaþiei 8 > 5 , respectiv cu împãrþirea prin # j> $ a
imaginii în complex a mãrimii respective.
@
* idt L > M= ( 2
I
(6.89)

- 172 -
 * idt L
1
j>
I
(6.89’)

Aplicaþie
A. Rezolvarea circuitului serie R, L, C utilizând reprezentarea
fazorialã a mãrimilor sinusoidale .

i #t $ R L C

uR #t $ u C #t $ u C #t $
u#t $

Fig.6.20

Ecuaþia circuitului este:

u #t $ & u R #t $ : u L #t $ : u C #t $ & R ) i : L
dt C *
:
di 1
idt
(6.90)
Se cere sã se determine curentul, cunoscând parametrii R, L, C ºi
tensiunea aplicatã u(t). Curentul din circuit (fiind sinusoidal ºi de
aceeaºi formã cu tensiunea aplicatã) este caracterizat prin valoarea sa
efectivã I ºi prin defazajul sãu ö faþã de tensiune. Expresia curentului,
conform metodei directe, are forma:
i ( I 2 sin #>t : = $ & 2 sin #>t : E ( C $
U
Z (6.91)
Considerând curentul ca origine de fazã se construieºte (fig. 6.21) suma
fazorialã corespunzãtoare membrului drept al relaþiei (6.90), þinând cont
de corespondenþa operatorilor stabilitã mai sus.

I B
>C

>L ) I

C
RI
I
Fig.6.21.

- 173 -
Suma din membrul drept trebuie sã fie egalã cu tensiunea aplicatã
(poligonul se închide). Din triunghiul dreptunghic OAB se deduce:
9 I 6
2

U & R I : 7 >LI (
2 2 2
4
8 >C 5 (6.92)
de unde:
I&
U
9 1 6
2

R : 7 >L (
2
4
8 >C 5 (6.93)
Apoi:
>LI ( >L (
I I
tgC & >C & >C
RI R (6.94)
de unde:
>L (
1
C & arctg >C
R (6.95)
Relaþiile (6.93) ºi (6.95) au rezolvat problema pusã.

B. Rezolvarea aceluiaºi circuit serie R, L, C (fig. 6.20) prin

reprezentarea în complex a mãrimilor sinusoidale.
Deoarece adunãrii ºi amplificãrii mãrimilor sinusoidale le corespund
adunarea ºi amplificarea imaginilor complexe, respectiv a fazorilor,
ecuaþia (6.90) va avea ca imagine relaþia:
U & U R : U L : U C & R I : j>L I :
1
j> C
I
(6.96)
Ecuaþia (6.96) este reprezentatã în planul complex prin diagrama din
figura (6.22), care, dupã cum se vede, este identicã cu diagrama
fazorialã din figura (6.71)

- 174 -
 : j

j >L ) I
)I
1
j>C

R)I :q
0
I
Fig.6.22

Rezolvarea ecuaþiei (6.96) conduce la:

I&
U
9 1 6
R : j 7 >L ( 4
8 >C 5 (6.97)
cu
I&
U
9 1 6
2

R 2 : 7 >L ( 4
8 >C 5 (6.98)
ºi
>L (
1
tgC & >C
R (6.99)

6.6. Caracterizarea în complex a circuitelor liniare

Pentru caracterizarea circuitelor liniare se introduc parametrii
complecºi (impedanþa ºi admitanþa complexã) ºi puterea complexã
(puterea aparentã complexã).
Astfel, dacã se considerã un dipol receptor pasiv alimentat cu tensiunea
la borne u(t) sinusoidalã, care absoarbe curentul i(t), conform relaþiilor
u #t $ & U 2 sin #>t : E $ L U & Ue jE
i #t $ & I 2 sin #>t : = $ L I & Ie j=
ºi se definesc urmãtorii parametrii complecºi:

- 175 -
 i #t $ A
I
A

u#t$ Z ? U Z

B B
Fig.6.23

Impedanþa complexã Z - raportul dintre tensiunea complexã ºi

curentul complex (simplificat sau nesimplificat) defineºte o mãrime
complexã caracteristicã unei ramuri de circuit, numitã impedanþã
complexã (fig. 6.24).
I

U
C
U Z

Fig.6.24

U Ue jE U j # E (= $ U jC
Z& & j= & e & e
I Ie I I (6.100)
Dezvoltând relaþia (6.100) dupã formula lui Euler, se obþine:
Z & cos C : j sin C & Ze & R : j
U U jC

I I (6.101)
Deoarece impedanþa complexã este un numãr complex, ea poate fi
reprezentatã în planul complex al impedanþei (fig. 6.25).

- 176 -
 : j

X
C
0 R :1

Fig.6.25

Z & R : jX (6.102)
Z & R2 : X 2 (6.103)
Conform relaþiilor (6.102) ºi (6.103) rezultã cã impedanþa
complexã nu depinde de valoarea curentului sau a tensiunii ºi ea are
modulul egal cu impedanþa realã a circuitului, argumentul egal cu
defazajul circuitului, partea realã egalã cu rezistenþa circuitului ºi partea
imaginarã egalã cu reactanþa circuitului.
Semnificaþiilor mãrimilor din relaþia (6.101) sunt urmãtoarele:
Z& Z &
U
I reprezintã modulul impedanþei complexe Z ;
X & ImNZ O & Z sin C , 0
"reprezintã reactanþa circuitului, pozitivã sau
negativã dupã cum circuitul este inductiv sau capacitiv;
Reactanþa poate fi inductivã, capacitivã sau mixtã astfel:
X & X L & >L - este o reactanþã inductivã;

X & XC & (
1
>C - este o reactanþã capacitivã;

X & X L : X C & >L (

1
>C - este o reactanþã mixtã.
Dacã X L , X C atunci X , 0 ºi circuitul are caracter inductiv;
Dacã X C , X L atunci X " 0 ºi circuitul are caracter capacitiv.
Cunoscând impedanþa complexã ºi defazajul ö, rezultã curentul:
U Ue jE U j # E (C $
I& & & e
Z Ze jC Z sub formã complexã ºi respectiv:
N O
i#t $ & Im 2e j>t I &
U
2 sin #>t : E ( C $ & I 2 sin #>t : = $
Z , curentul în
valoare instantanee.

- 177 -
 Admitanþa complexã - raportul dintre curentul complex þi
tensiunea complexã dintr-o laturã a unui circuit se numeºte admitanþa
complexã:
Ie j=
Y& & & & e ( j # E (= $ & Ye ( jC
I 1 I
j>
U Z Ue U (6.104)
Se mai poate scrie:
Y & Ye ( jC & Y #cos C ( j sin C $ & G ( jB (6.105)
Semnificaþiile mãrimilor din relaþia (6.105) sunt urmãtoarele:
Y &Y &
I
U reprezintã modulul admitanþei complexe Y ;
#( B $ & ImNY O & Y sin C " 0
reprezintã susceptanþa circuitului în curent
,

alternativ, negativã sau pozitivã dupã cum circuitul este capacitiv sau
inductiv.
G & ReNY O & Y cos C K 0 reprezintã conductanþa circuitului în curent
alternativ, întotdeauna pozitivã.
Y & G 2 : B2 (6.106)
Admitanþa complexã, inversa impedanþei complexe, fiind un
numãr complex se poate reprezenta într-un plan complex al admitanþei
(fig. 6.26).
: j : j

(B
G C
(C
:1 G :1
B
Y

a) b)

Fig.6.26

Dacã se cunoaºte admitanþa complexã ºi defazajul se poate

j # E (C $
calcula curentul complex: I & U Y & Ue Ye & UYe
jE ( jC
ºi respectiv
curentul în valoare instantanee:
N O
i #t $ & Im 2e j>t ) I & U 2Y sin #>t : E ( C $ & U 2Y sin #>t : = $ .
Puterea complexã - deoarece puterea instantanee (relaþia 6.57) nu
este o mãrime sinusoidalã ei nu i se poate ataºa un simbol complex. Ca
urmare se introduce o nouã mãrime ºi anume puterea complexã,

- 178 -
capabilã sã caracterizeze circuitul sub raport energetic în complex, sub
forma:
S &U I
S
(6.107)
S
În care U este valoarea efectivã complexã a tensiunii iar I
valoarea efectivã complexã conjugatã a curentului.
S
Înlocuind pe U ºi I relaþia (6.107) devine:
S & U I & U ) I ) e j # E (= $ & U ) I Acos #E ( = $ : j sin #E ( = $B
S
(6.108)
Mãrimea S poartã numele de putere aparentã complexã.
Cum E ( = & C , puterea aparentã se mai poate scrie:
S & S ) e jC & S #cos C : j sin C $ (6.109)
S & P : jQ (6.110)
S & P2 : Q2
(6.111)
unde:
S & S & U ) IU ;
P & ReNS O & UI cos C ;
Q & ImNS O & UI sin C ;
C & argNS O, 0.
" (6.112)
Puterea complexã are deci modulul egal cu puterea aparentã,
argumentul egal cu defazajul circuitului, partea realã cu puterea activã ºi
partea imaginarã egalã cu puterea reactivã.
: j

Q
C P :1

Fig.6.27

Ca orice numãr complex, puterea complexã se poate reprezenta în

planul complex al puterilor. Numãrul complex S poate ocupa oricare
din cele patru cadrane ale planului complex, în funcþie de semnul puterii
active P ºi al puterii reactive Q. Astfel, pentru laturi receptoare (unde

- 179 -
P>0), puterea complexã S se aflã în cadranele 1 ºi 4, iar pentru laturi
generatoare (P<0) în cadranele 2 ºi 3.
Puterea activã (P) este puterea absorbitã de circuit, fiind
întotdeauna pozitivã (P>0);
Mãrimea Q reprezintã puterea reactivã, absorbitã sau cedatã de
circuit, putând fi pozitivã sau negativã " .
#Q , 0$
Puterea aparentã complexã S este primitã odatã cu P ºi Q de un
circuit, dacã tensiunea U ºi curentul I sunt asociate dupã regula de la
receptoare ºi este cedatã dacã tensiunea U ºi curentul I sunt asociate
dupã regula de la generatoare.
O metodã utilizatã pentru stabilirea relaþiilor dintre S , P ºi Q este
metoda triunghiului puterilor (fig. 6.28) care permite sã se obþinã uºor
relaþiile:

S
Q

P
Fig.28

P & S cos C
Q & S sin C
S & P2 : Q2

6.7. Ecuaþia laturii de circuit în curent alternativ sinusoidal

În curent alternativ, legea conducþiei electrice din regimul
staþionar Aei D u D & R ) i B nu mai este valabilã în valori instantanee, datoritã
caracterului reactiv al bobinelor ºi condensatoarelor ºi datoritã t.e.m.
induse.
Cu toate acestea studiul circuitelor de curent alternativ se poate
face într-un mod similar celor de curent continuu cu ajutorul
reprezentãrii în complex.
Fie o laturã activã de circuit, cuplatã magnetic cu alte laturi ale
aceluiaºi circuit ºi o curbã de parcurs (Ã), luatã prin interiorul

- 180 -
conductorului în sensul curentului ºi prin exterior în lungul tensiunii la
borne, în sens invers acestei tensiuni (fig. 6.29).

' ext

C e
1 i R L 2 3 4

' pr

S% #%$
Fig.29

Fluxul total înlãnþuit de latura 1-4, calculat prin suprafaþa SÃ

cuprinsã de curba à þinând seama de sensul de asociere faþã de curentul i
este dat de relaþia:
+ S & + pr : + ext & L ) i : +ext
% (6.113)
+ pr
unde este fluxul propriu al bobinei L , iar +ext este fluxul produs prin
bobinã de inductivitãþile altor laturi ale circuitului. Aplicând legea
inducþiei electromagnetice pe conturul închis dat de curba à se poate
scrie:
d+ S %
e% & * E S ) dl & (
%
dt (6.114)
În general, câmpul electric E poate avea componente
coulombianã (potenþialã), indusã (solenoidalã) ºi imprimatã (sursa e)
astfel cã se poate scrie:
E & EC : E S : Ei
(6.115)

E S & E ( #E C : E i $
de unde:
(6.116)
Ca urmare:
d+ S %
e% & * E S ) dl & * #E ( E i $dl & * E dl ( * E i ) dl & (
% % % %
dt (6.117)
pentru cã E C , 0 .
*E ) dl & e
Þinând seama cã , relaþia (6.117) devine:
i
%

- 181 -
 d+ S %
e% & * E ) dl ( e & (
%
dt (6.118)
de unde:
d+ S %
* E ) dl & e (
%
dt (6.118.a)
Integrala din membrul 1 al relaþiei (6.118) se dezvoltã într-o sumã
pe porþiuni (fig. 6.29):

* E ) dl & * E ) dl : * E ) dl : * E ) dl : * E ) dl
2 3 4 1

% 1 2 3 4 (6.119)
unde:

* E ) dl : * E ) dl & u R & R ) i;
2 4

1 3

* E ) dl & u C*
3
& i ) dt ;
1
C
2

* E ) dl & ( u
1

b
4

Înlocuind aceste relaþii în (6.119) se obþine:

* E ) dl & u
%
R : uC : ub
(6.120)
Egalând acum relaþiile (6.118) ºi (6.120) rezultã:
d+ S
C*
e( & R)i : i ) dt ( u b
%
1
dt (6.121)
Dacã se þine seama de expresia (6.113) pentru + S , relaþia (6.121)
%

se mai poate scrie:

d+ ext
e( : u b & R ) i : L : * i ) dt
di 1
dt dt C (6.122).
Relaþia (6.122) reprezintã ecuaþia generalã a unei laturi liniare,
receptoare, active ºi cuplate (magnetic) a unei reþele de curent alternativ
sinusoidal.
Reprezentând în complex aceastã ecuaþie se obþine:
9 1 6
E ( j>+ ext : U b & 77 R : j>L : 4I
8 j>C 45 (6.123)
unde:
9 1 6 9 1 6
77 R : j>L : 44 & R : j 7 >L ( 4&Z
8 j> C 5 8 >C 5 (6.124)
reprezintã impedanþa complexã proprie laturii.

- 182 -
 Þinând seama de Z , relaþia (6.123) devine:
E ( j>+ ext : U b & Z ) I
(6.125)
Relaþia de mai sus exprimã ecuaþia unei laturi receptoare, active ºi
cuplate, de c.a. sinusoidal, reprezentate în complex. Schema echivalentã
corespunzãtoare este prezentatã în figura (6.30).

1 I R 'ext 2
E
3 4
j>L
yj>C
Ub

Fig.6.30

În cazul unei laturi generatoare (fig. 6.30), tensiunea la borne U b

are sensul inversat (linia întreruptã) ºi ecuaþia laturii de circuit devine:
E ( j>+ ext ( U b & Z ) I
(6.126)
Dacã se noteazã suma tensiunilor din membrul stâng cu U a
(tensiune aplicatã) ºi se cumuleazã relaþiile (6.125) ºi (6.126) într-o
singurã relaþie se obþine:
U a & Z ) I ? legea lui Ohm
(6.127)
unde:
U a & E ( j>+ ext D U b
(6.128)
Relaþia (6.127) reprezintã legea lui Ohm generalizatã pentru o
laturã de circuit liniarã, pasivã sau activã, cuplatã sau necuplatã, în
curent alternativ sinusoidal.
Pentru o laturã pasivã (E=0) ºi necuplatã #+ ext & 0$ relaþia (6.127)
devine:
U a & DU b
caz în care legea lui Ohm generalizatã pentru o laturã receptoare sau
generatoare devine:
DU b & Z ) I
(6.129)
Pentru a evidenþia impedanþele mutuale în ecuaþia laturii se
considerã o laturã de circuit „m” cuplatã mutual cu o laturã vecinã „s”.
(fig. 6.31).

- 183 -
 Lm Cm lm
iM R

+ext
LmS
iS

LS

Fig.6.31
În acest caz fluxul + m ext va fi fluxul magnetic produs în latura „m”
de bobine din latura „s”, aceasta din urmã aparþinând circuitului analizat.
Scriem ecuaþia laturii cu precizarea indicelui acestei laturi:
d+m ext
dt C *
em ( : u bm & Rm ) i m : Lm ) : im ) dt
dim 1
dt (6.130)
+ m ext
Dar este dat de relaþia:
+ m ext & Lms ) i S
(6.131)
+ m ext
Fluxul este produs în latura „m” de latura „s” ca urmare a
cuplajului mutual al celor douã bobine, Lm ºi Ls. Derivând dupã timp ºi
înlocuind în (6.130) se obþine:

dt C m *
em ( Lm s : u bm & Rm ) im ) Lm ) m : im ) dt
dis di 1
dt (6.132)
Cum pot exista mai multe cuplaje între latura angajatã ºi celelalte laturi
ale circuitului, reloaþia (6.131) devine în acest caz:
3 dt C m *
L
em ( D u bm & Rm ) i m : L m ) m : im ) dt
di s di 1
Lm s
s &1 dt
sUm

#L $
# m &1T L $ (6.132.a)
,0
Inductivitatea mutualã Lms este pozitivã sau negativã ms " ,
dupã cum fluxurile + m ºi + s se adunã sau se scad prin latura m.
Ca urmare, valoarea pozitivã sau negativã a unei astfel de
inductivitãþi va trebui determinatã prin indicarea sensului sãu de
referinþã, marcându-se cu steluþe bornele bobinelor cuplate. Aceste
borne marcate poartã numele de borne polarizate (fig. 6.32).

- 184 -
 iS im iS im

S
S
S S
LS Lm LS Lm

Fig.6.32

Dacã curenþii im ºi is au acelaºi sens faþã de bornele polarizate,

atunci Lms>0 ºi fluxul produs de bobina Ls prin bobina Lm se adunã cu
flusul acesteia.
Dacã curenþii im ºi is au sensuri opuse faþã de bornele polarizate,
atunci Lms<0 ºi fluxul produs de Ls prin Lm se va scãdea din fluxul
propriu al bobinei Lm.
Exprimând ecuaþia (6.132) în complex rezultã:
E m D U bm & R m I m : j>Lm I m : I m : 3 j>Lms I s
L
1
j >C m s &1
sUm
(6.133)
Se introduce notaþia:
Rm : j>Lm : & Zm
1
j> C m
ºi

3 j>Lms I s & 3 Z ms ) I s
L L

s &1 s &1
sUm sU m

Rezultã:
E m D U bm & Z m I m : 3 Z ms ) I s
L

s &1
sU m
(6.134)
sau:
E m D U bm & 3 Z ms ) I s
L

s &1 (6.135)
Ecuaþia (6.135) reprezintã ecuaþia unei laturi de circuit liniarã,
activã ºi cuplatã magnetic, exprimatã în complex, cu evidenþierea
impedanþelor mutuale dintre latura analizatã ºi celelalte laturi ale
circuitului.

- 185 -
 6.8. Forma complexã a teoremelor lui Kirchhoff
a) Prima teoremã a lui Kirchhoff se referã la noduri de reþea ºi ea se
obþine aplicând teorema continuitãþii curentului electric pentru o
suprafaþã închisã Ó, care înconjoarã un nod oarecare q al unei
reþele (fig. 6.33).

i1
i2
q R L
i5 i3
ik 3

Fig.6.33

Conform acestei teoreme, suma algebricã a valorilor instantanee

ale curenþilor dintr-un nod este nulã:
3i
kVq
k &0
(6.136)
Pentru cazul considerat în figura 6.33, se poate scrie:
i3 : i5 ( i1 ( i2 ( ik & 0
(6.137)
(Semnul k V q aratã apartenenþa laturii k la nodul q considerat).
Relaþia (6.136) transcrisã în complex devine:
3I
kVq
k &0
(6.138)
Enunþ: Suma algebricã a imaginilor în complex ale curenþilor din
laturile care concurã într-un nod al unui circuit de c.a. sinusoidal este
nulã.
3I U0
Ea nu este valabilã pentru module, adicã:
k
kVq
.
b) A doua teoremã a lui Kirchhoff se referã la ochiuri de reþea
(fig. 6.34).
Considerând latura k a unui ochi de reþea, legea lui Ohm se scrie:
E k : U k & Z kk I k : j>+ k # ext $
(6.139)
în care Zkk este impedanþa proprie a laturii, datã de relaþia:

- 186 -
 9 6
Z kk & Rk : j 77 >Lkk ( 44
1
8 >Ck 5 (6.140)

RK

# p$ CK
%
L KK UK

eK

Fig.6.34

Fluxul magnetic, datoritã cuplajului existent între latura k ºi alte

laturi se poate scrie, în circuite liniare:
+k ext & 3 Lkj ) i j
kU j
(6.141)
sau în complex:
+ k ext & 3 Lkj ) I j
kU j
(6.142)
Introducând (6.142) în (6.139) avem:
E k : U k & Z kk I k : j> 3 Lkj ) I j
kU j
(6.143)
Dacã se noteazã impedanþa de cuplaj:
Z kj & j>Lkj
(6.144)
Legea lui Ohm se mai scrie sub forma:
E k : U k & Z kk I k : 3 Z kj I j
kU j
(6.145)
Efectuând sumarea tuturor relaþiilor de forma (6.145) în lungul
conturului à al unui ochi (p) de reþea ºi þinând cont cã:

- 187 -
 3U
k Vp
k &0
(6.146)
se obþine:
9 6
3E & 3 77 Z kk ) I k : 3 Z kj ) I j 44
kV p 8 5
k
kV p kU j
(6.147)
Aceastã relaþie reprezintã teorema a doua a lui Kirchhoff.
Enunþ: „Într-un ochi de reþea suma algebricã a imaginilor în
complex ale tensiunilor electromotoare este egalã cu suma algebricã a
cãderilor de tensiune complexe din laturile acelui ochi”.
În circuitele necuplate (Lkj=0) teorema a doua a lui Kirchhoff are
aceeaºi formã ca ºi în curent continuu:
3E
kV p
k & 3 Z kk ) I k
kV p
(6.148)

6.9. Principalele metode de rezolvare a circuitelor de curent

alternativ sinusoidal
I. Metoda teoremelor lui Kirchhoff
Metoda de rezolvare bazatã pe teoremele Kirchhoff presupune
parcurgerea urmãtoarelor etape:
a) caracterizarea topologicã a circuitului (stabilirea numãrului de
noduri independente N-S, ºi ochiuri fundamentele O=L-N+S).
Observaþie:
;< S este numãrul de subreþele conexe ale reþelei analizate;
;< L este numãrul de laturi ale reþelei respective;
;< N este numãrul de noduri.
b) adoptarea de sensuri de parcurs (de referinþã) ale ochiurilor ºi de
sensuri convenþionale, în mod arbitrar, pentru curenþi ºi tensiuni
(sensurile t.e.m. sunt în general date).
Se recomandã ca sensurile curenþilor sã fie luate la fel cu sensurile
t.e.m. din laturile respective.
c) scrierea ecuaþiilor corespunzãtoare celor douã teoreme ale lui
Kirchhoff, astfel:
;< (N-S) ecuaþii pentru teorema I;
;< O ecuaþii pentru teorema II.
Numãrul total al ecuaþiilor sistemului va fi egal cu numãrul
laturilor circuitului.

d) rezolvarea sistemului de ecuaþii algebrice liniare cu coeficienþi

constanþi ºi determinarea curenþilor din laturi. Dacã rezultã curenþi

- 188 -
 negativi se vor schimba sensurile acestora pe laturile
corespunzãtoare.
e) verificarea rezultatelor obþinute
În acest scop folosim:
- fie metoda bilanþului de puteri;
- fie calculul tensiunilor la bornele unei laturi pe drumuri diferite.

II. Teorema conservãrii puterilor

Enunþ: „Puterea instantanee primitã pe la bornele de acces de o reþea
electricã liniarã, necuplatã inductiv cu exteriorul, este egalã cu suma
puterilor instantanee, primite de laturile reþelei pe la borne.”
pb & 3 u bm ) i m
L

m &1 (6.149)
Forma de bilanþ a teoremei conservãrii puterilor se scrie:
p b : p g & p R : pQ
(6.150)
ºi ea exprimã bilanþul puterilor instantanee al reþelei:
- pb este puterea instantanee primitã de reþea pe la borne;
- pg este puterea instantanee debitatã de generatoarele (sursele)
din reþea;
- pR este puterea disipatã instantaneu pe rezistenþele rezistorilor
reþelei;
- pQ este puterea reactivã instantanee consumatã pe bobinele ºi
condensatoarele reþelei.
Teorema conservãrii puterilor aparente exprimate în complex:
„Puterea aparentã (totalã) complexã S , primitã pe la bornele de
acces de o reþea electricã liniarã, necuplatã inductiv cu exteriorul, este
egalã cu suma puterilor aparente complexe primite de laturile acesteia pe
la borne”:
S b & 3 U bm ) I
L
S
m
m &1 (6.151)
Ecuaþia de bilanþ a puterilor complexe se poate scrie:
S b : S g & PR : jQx
(6.152)
unde:
- S b este puterea complexã primitã de reþea pe la borne (primitã
din exterior);
- S g este puterea complexã generatã de sursele din reþea;
- PR este puterea activã consumatã pe rezistenþele rezistoarelor din
reþea;

- 189 -
 - Qx este puterea reactivã consumatã de elementele reactive din
reþea (bobinele ºi condensatoarele).
Se vede din relaþia (6.152) cã puterile complexe primite pe la
borne ºi respectiv generate de sursele din reþea se consumatã pe
rezistenþele ºi reactanþele reþelei. În cazul unei reþele izolate faþã de
exterior #S b & 0$ teorema de bilanþ devine:
S g & PR : jQx
(6.153)
Aplicaþie
I. Se dã schema electricã a reþelei reprezentatã în figura de mai jos cu:
Z 1 & 10 : 10 j; Z 2 & 5 ( 5 j; Z 3 & 10 : 10 j; e1 & 2 )100 sin >t ºi
9 @6
e2 & 2 )100 sin 7 >t : 4
8 2 5 . Sã se determine curenþii din laturile reþelei
folosind teoremele Kirchhoff.

E1 Z1 I1

OI
E2
Z2 I2
B A

OII
Z3 I3

Rezolvare:
;< Se scriu în complex t.e.m. date:
E1 & 100
E 2 & 100 j
a) caracterizarea topologicã a circuitului:
N=2 (N este numãrul de noduri)
L=3 (L este numãrul de laturi)
S=1 (S este numãrul de subreþele conexe)
b) adoptarea de sensuri de parcurs (de referinþã) ale ochiurilor ºi de
sensuri convenþionale pentru curenþi ºi tensiuni. Sensurile t.e.m.
sunt în general date. Sensul curentului se ia, de regulã, la fel cu
sensul t.e.m. din latura respectivã.
c) Scrierea ecuaþiilor corespunzãtoare celor douã teoreme Kirchhoff,
astfel:

- 190 -
 ;< N-S, adicã (2-1) ecuaþii pentru teorema întâi ºi
;< O=L-N+S=3-2+1=2 ecuaþii pentru teorema a doua
Se obþine sistemul de ecuaþii:
II 1 : I 2 & I 3
J
HZ 1 I 1 ( Z 2 I 2 & E 1 ( E 2
JZ I : Z I & E
G 2 2 3 3 2

II 1 : I 2 ( I 3 & 0
J
H#10 : 10 j $I 1 ( #5 ( 5 j $I 2 & 100 ( 100 j
J#5 ( 5 j $I : #10 : 10 j $I & 100 j
G 2 3

d) Rezolvarea sistemului de ecuaþii algebrice liniare:

Prin rezolvare se obþin expresiile în complex:
I 1 & 5 ( 7,5 j; I 2 & (5 : 10 j; I 3 & 2,5 j
Valorile efective ale curenþilor sunt:
I 1 & 52 : 7,5 2 & 81,25 A;
I 2 & 125 A;
I 3 & 2,5 A.
e) Verificarea rezultatelor obþinute prin bilanþul puterilor
Expresia puterii în complex: S & 3 E ) I
S

S & 3 E ) I S & E 1 ) I 1 : E 2 ) I 2 & 100#5 : 7,5 j $ : 100#( 5 ( 10 j $ & 1500 : 250 j

* *

S & P : jQ
P & 3 R ) I 2 & R1 ) I 1 : R 2 ) I 2 : R 3 ) I 3 & 10 ) 81,25 : 5 ) 125 : 10 ) 6, 25 & 1500W
2 2 2

Q & 3 X ) I 2 & X 1 ) I 1 ( X 2 ) I 2 : X 3 ) I 3 & 10 ) 81, 25 ( 5 )125 : 10 ) 6,25 & 250VAR

2 2 2

1500 : 250 j & 1500 : 250 j

III. Teorema superpoziþiei (suprapunerii efectelor)

Enunþ: „Intensitatea curentului electric din orice laturã a unei
reþele electrice liniare de curent alternativ, în care acþioneazã mai multe
surse, este egalã cu suma algebricã a intensitãþilor curenþilor electrici pe
care i-ar stabili prin acea laturã fiecare dintre surse dacã s-ar afla singurã
în reþea.”
I s & 3 I sm
L

m &1 , s=1, 2, ..., L

unde:
- I sm & Y sm E m este curentul produs de t.e.m. E m , din latura m, în
latura s, celelalte t.e.m. fiind nule;
- Y sm este admitanþa de transfer între laturile m ºi s.

- 191 -
 Algoritmul aplicãrii metodei:
a) anularea t.e.m. a tuturor surselor din reþea afarã de una singurã (cu
pãstrarea rezistenþelor interioare ale surselor);
b) calculul curenþilor reþelei mai simple, obþinute în acest mod;
c) repetarea acestei operaþii de un numãr de ori egal cu numãrul total
al laturilor active ale reþelei;
d) calculul curenþilor reali fãcând suma algebricã a curenþilor
obþinuþi anterior în fiecare laturã.
Aplicaþie
Se dã schema electricã a reþelei reprezentatã în figura de mai jos cu :
Z 1 & 10 : 10 j; Z 2 & 5 ( 5 j; Z 3 & 10 : 10 j; e1 & 2 )100 sin >t ºi
9 @6
e2 & 2 )100 sin 7 >t : 4
8 2 5 . Sã se determine curenþii din laturile reþelei prin
metoda superpoziþiei.

E1 Z1 I1 E1 Z1 '
I1

E2 '
Z2 I2 Z2 I2
A B B A

'
Z3 I3 Z3 I3

a)

Rezolvare:
a) Anularea t.e.m. a tuturor surselor din reþea afarã de una singurã ºi
întocmirea unei noi scheme.
Anulãm E 2 ºi se obþine schema din figura a.
Z2 )Z3
Z e & Z1 :
'

Z2 :Z3

Z e & 10 : 10 j :
' #5 ( 5 j $#10 : 10 j $ & 16 : 8 j
15 : 15 j
Pentru curenþii I , I 2 ºi I 3 rezultã valorile:
' ' '
1

- 192 -
I1 & & & 5 ( 2 ,5 j
' E1 100
Z e 16 : 8 j
'

E ( Z 1 I 1 100 ( #10 : 10 j $#5 ( 2 ,5 j 0 $

'

I & 1 & &5j

'

5(5 j
2
Z2
I 3 & I 1 ( I 2 & ( 2 ,5 j
' ' '

b)Anulãm E 1 ºi pãstrãm E 2 . Se obþine schema din figura b.

Z1 ''
I1

E2
Z2 I ''2
B A

''
Z3 I 3

b)

Conform figurii b rezultã curenþii I 1 , I 2 ºi I 3

" " "

Ze &
" Z1 ) Z3
:Z2 &
#10 : 10 j $#10 : 10 j $ : 5 ( 5 j & 10
Z1 : Z3 20 : 20 j

I 1 & "2 & & 10 j

" E 100 j
Ze 10
E 2 ( Z 2 I 2 100 ( 10 j #5 ( 5 j $
*
I2 & & &5j
"

Z2 10 : 10 j
I 3 & I1 ( I 2 & 5 j
" " "

c) Calculul curenþilor reali

Prin superpoziþie rezultã:
I 1 & I 1 ( I 1 & 5 ( 7,5 j
' "

I 2 & I 2 ( I 2 & (5 : 10 j
" '

I 3 & I 3 : I 3 & 2,5 j

' "

( I 1 intrã cu semnul „-” pentru cã are semnul opus semnului lui I 1 )

"

Valorile efective ale curenþilor sunt:

I 1 & 5 2 : 7,5 2 & 81,25 A;
I 2 & 5 2 : 10 2 & 125 A;
I 3 & 2,5 A.

- 193 -
 d) Verificarea rezultatelor obþinute
Obs.: Se verificã rezultatele obþinute anterior prin teoremele lui
Kirchhoff.

IV. Metoda curenþilor ciclici (Maxwell)

Se numesc curenþi ciclici (de ochiuri, de contur sau de buclã) o
serie de curenþi I 1 , I 2 ,..., I O , închiºi, fictivi, atribuiþi câte unul fiecãrui
' ' '

ochi fundamental, cu sensul de referinþã al ochiului, astfel încât curentul

din orice laturã s (s=1, 2, ..., L) sã fie egal cu suma algebricã a curenþilor
ciclici care trec prin latura respectivã, adicã:
Is & 3Iq
'

sVq
(q=1, 2, ... O) (6.154)
sumarea fãcându-se pentru toþi curenþii ochiurilor (q) cãrora latura s le
aparþine.
Curenþii de ochiuri al cãror sens prin laturã coincide cu sensul
curentului real al laturii vor intra în sumã cu semnul (+), iar ceilalþi cu
semnul (-).
Relaþia de mai sus reprezintã o schimbare liniarã de variabilã, de
la L necunoscute (corespunzãtoare ecuaþiilor lui Kirchhoff) la O
necunoscute, curenþii de ochiuri, (O=L-N+S) deci O<L.
Algoritmul metodei:
1. Stabilirea ochiurilor fundamentale ºi alegerea (în mod arbitrar)
sensurilor de referinþã (de parcurs) pe ochiuri;
2. Calculul impedanþelor complexe, proprii Z pp ºi de cuplaj Z pq ;
' '

'
3. Calculul t.e.m. complexe de ochiuri E p ;
4. Scrierea ecuaþiilor reþelei, având ca necunoscute curenþii de
ochiuri. Aceste ecuaþii au forma generalã:
IZ 11'
I 1 : Z 12 I 2 : ... : Z 1O I O & E1'
' ' ' ' '

JJ ' '
HZ 21 I 1 : Z 22 I 2 : ... : Z 2O I O & E2
' ' ' ' '

J ' '
JGZ O1 I 1 : Z O 2 I 2 : ... : Z OO I O & E O
' ' ' ' '

(6.155)
Prin rezolvarea sistemului de ecuaþii de mai sus rezultã curenþii
' ' '
necunoscuþi I 1 , I 2 ,..., I O
Is & 3Iq
'

5. Calculul curenþilor din laturi cu relaþia: sVq

;
6. Verificarea calculelor prin una dintre cele douã metode:
- bilanþul de puteri;
- determinarea unor tensiuni la borne pe diferite trasee.

- 194 -
 Precizãri:
a) În sistemul de ecuaþii 6.155) impedanþa de tipul Z pp proprie
'

ochiului (p) egalã cu suma impedanþelor proprii Z m ale

laturilor – m – care aparþin ochiului (p) la care se adaugã suma
algebricã a impedanþelor mutuale Z ms & j>Lms dintre laturile m
ºi s, cu m V p ºi s V p , luate de douã ori deoarece Lms & Lsm ;
semnul fiecãrei inductivitãþi mutuale depinde de modul cum se
asociazã sensul curentului de ochi (p) cu bornele polarizate ale
celor douã bobine din laturile m ºi s, fiecare neconcordanþã
însemnând o schimbare de semn.
Altfel spus, semnele impedanþelor proprii ale laturilor Z m sunt
întotdeauna pozitive. Semnele impedanþelor mutuale Z ms sunt cu (+)
dacã curentul de ochi are acelaºi sens (intrã sau iese) faþã de bornele
polarizate ale bobinelor cuplate sau cu (-) în caz contrar.
Z pp & 3Z : 3 2 Z ms
'
m
mV p mV p
sV p
mU p
(6.156)
b) Impedanþa de tipul:
Z pq & 3Z : 3 Z ms
'
m
mV p mV p
mVq sV p
mU s
(6.157)
este impedanþa de cuplaj dintre ochiurile (p) ºi (q) ºi este egalã cu suma
algebricã a impedanþelor proprii ale laturilor comune ochiurilor (p) ºi (q)
ºi suma algebricã a impedanþelor mutuale Z ms & j>Lms dintre o laturã m
aparþinând ochiului (p) ºi o laturã (s) aparþinând ochiului (q), cu p U q .
Impedanþele proprii ale laturilor comune intrã în suma algebricã
cu semnul (+) dacã sensurile curenþilor ciclici I p ºi I q coincid ºi cu
' '

semnul (-) în caz contrar.

Semnul fiecãrei inductivitãþi mutuale ( Z ms ) depinde de modul
cum se asociazã sensurile ochiurilor (p) ºi (q) cu bornele polarizate ale
celor douã bobine din laturile m V p ºi s V q , fiecare neconcordanþã
înseamnã o schimbare de semn.
c) Tensiunea electromotoare de ordin E ' p & 3 E m este egalã cu
mV p

suma algebricã a t.e.m din laturile care compun ordinul (p).

Tensiunile electromotoare se iau cu semnul #: $ dacã sensurile
lor coincid cu sensul curentului ciclic, respectiv cu #( $ în caz contrar.

- 195 -
Aplicaþii
Se dã schema electricã a reþelei reprezentatã în figura de mai jos
cu: Z 1 & 10 : 10 j ; Z 2 & 5 ( 5 j ; Z 310 : 10 j ; e1 & 2 ) 100 ) sin >t ºi
9 @6
e2 & 2 ) 100 ) sin 7 >t : 4 . Sã se determine curenþii din laturile reþelei prin
8 25
metoda curenþilor ciclici.
E1 Z1 I1

'
I I1
E2 Z2 I2

II I
'
2 Z3 I3

Rezolvare:
1. Stabilirea ochilor fundamentale ºi alegerea sensurilor de
referinþã.
O & L ( N : S'
O & 3 ( 2 :1 & 2
Alegem ochiurile I ºi II cu sensurile de referinþã.
2. Calculul impedanþelor complexe proprii ºi de cuplaj.
& Z1 : Z 2; Z & 10 : 10 j : 5 ( 5 j & 15 : 5 j;
' '
Z 11 11

& Z 2 : Z 3; Z & 5 ( 5 j : 10 : 10 j & 15 : 5 j;

' '
Z 22 22

&Z & Z 2; Z &Z & 5 ( 5 j;

' ' ' '
Z 12 21 12 21

3. Calculul t.e.m complexe din ochiuri:

E 1 & E 1 ( E 2 ; E 1 & 100 ( 100 j
' '

E 2 & E2; E 2 & 100 j

' '

4. Scrierea ecuaþiilor reþelei:

IJZ 11
'
I 1 ( Z 12 I 2 & E 1
' ' ' '

H ' '
JG( Z 21 I 1 : Z '22 I '2 & E '2
Observaþii:
În aceste ecuaþii Z 12' & Z '21 s-a luat cu sensul #( $ deoarece curenþii
I 1 ºi I 2 sunt de sensuri contrare pe latura comunã.
' '

Prin înlocuiri rezultã sistemul:

IJ(15 : 15 j ) I 1' ( (5 ( 5 j ) I '2 & 100 ( 100 j
H
JG( (5 ( 5 j ) I 1' : (15 : 5 j ) I '2 & 100 j

- 196 -
 Prin rezolvarea sistemului de ecuaþii de mai sus rezultã:
I 1 & 5 ( 7,5 j;
'

I 2 & 2,5 j;
'

Curenþii reali din laturi sunt obþinuþi prin superpoziþie:

I 1 & 5 ( 7,5 j;
I 2 & (5 : 10 j;
I 3 & 2,5 j;
Valorile efective ale curenþilor sunt:
I 1 & 81,25 A ; I 2 & 125 A ; I 3 & 2,5W ;
Se verificã rezultatele obþinute anterior prin alte metode.

V. Metoda generatoarelor echivalente

Metoda generatoarelor echivalente este o metodã de
transfigurare care permite înlocuirea reþelei analizate cu o reþea mai
simplã în scopul determinãrii curentului numai printr-o laturã anume sau
a tensiunii la bornele unei laturi fãrã a fi nevoie sã calculãm curenþii prin
celelalte laturi ale reþelei sau ale tensiunilor de la bornele celorlalte
laturi.

V a. Metoda generatorului de tensiune echivalent (Thevenin-

Helmholtz)
Enunþ:
Intensitatea curentului electric I AB , debitat de o reþea liniarã ºi
activã fãrã cuplaje magnetice cu exteriorul, printr-o impedanþã Z legatã
între bornele A, B este egalã cu raportul dintre tensiunea între A ºi B la
mersul în gol U AB 0 (când sarcina Z lipseºte din circuit) ºi suma dintre
impedanþa sarcinii Z ºi impedanþa echivalentã a reþelei Z AB0 .
U AB
I AB & 0

Z : Z AB
(6.158)
0

- 197 -
 A I AB
A I AB
Z g & Z AB0 Z
EK U 0
U AB Z ?
E g & U AB 0
U AB
B
B
Fig.6.35 Generatorul de tensiune echivalent

Unde:
U AB 0 este imaginea în complex a tensiunii de mers în gol a
relaþiei între bornele A ºi B;
Z este impedanþa complexã a sarcinii legatã la bornele A ºi B;
Z AB0 este impedanþa complexã echivalentã a reþelei pasivizate,
calculatã între bornele A ºi B de la care a fost deconectatã sarcina Z .
Conform acestei metode reþeaua datã este echivalentã, în raport
cu cele douã borne A ºi B, cu un generator de tensiune echivalent având
t.e.m. E g & U AB0 ºi impedanþa internã Z g & Z AB0 .
De regulã metoda se utilizeazã la calculul curentului în latura
exterioarã A,B a reþelei atunci când aceasta nu conþine inductivitãþi
naturale.
Precizãri:
1. Calculul tensiunii de mers în gol U AB 0 se face considerând
cã nu este legatã sarcina de impedanþã Z la bornele A,B
ale reþelei ( Z & X );
2. Calculul impedanþei echivalente a reþelei pasivizate Z AB se
face anulând sursele din reþea, cu pãstrarea impedanþelor
proprii ( pasivizând reþeaua) precum ºi decuplând sarcina
Z (adicã Z & X );
3. Dacã Z g Y 0 , atunci generatorul de tensiune echivalent va
tinde cãtre o putere infinitã, deci reþeaua datã devine, în
raport cu bornele A,B, o reþea de putere infinitã, care poate
menþine, teoretic, o putere constantã la borne indiferent de
sarcinã.

- 198 -
 4. Dacã latura A,B este activã, având o sursã de t.e.m. E ,
calculul curentului I AB se face cu relaþia:
U AB D E
I AB & unde semnul #: $ corespunde regulii de la
0

Z : Z AB
receptoare iar semnul #( $ regulii de la
generatoare.

V b. Metoda generatorului de curent echivalent (Norton)

Enunþ:
Tensiunea U AB între douã noduri ale unei reþele liniare ºi active,
fãrã cuplaje magnetice cu exteriorul, la care este legatã o impedanþã Z ,
este egalã cu raportul dintre curentul de scurtcircuit I ABsc al reþelei faþã
de A,B (când latura A,B este legatã în scurtcircuit) ºi suma dintre

admitanþa Y & ºi admitanþa echivalentã a reþelei Y AB0 &

1 1
;
Z Z AB0
I ABsc
U AB &
Y : Y AB0 (6.159)

Unde:
I ABsc este curentul de scurtcircuit al reþelei în complex (latura
AB fiind lipitã în scurtcircuit, adicã având impedanþa nulã Z & 0 );
Y este admitanþa complexã a laturii exterioare A,B;
Y AB0 este admitanþa complexã echivalentã a reþelei pasivizate,
calculatã între nodurile A,B.
A I AB
A I AB
Yg & U
? Z (Y &
1
EK U 0
U AB Z )
Ig & &
AB
Y AB Z
& I ABsc
0

B
B
Fig. 6.36 Generatorul de curent echivalent

- 199 -
 Conform acestei metode, reþeaua datã este echivalentã, în raport
cu cele douã borne A,B, cu un generator de curent echivalent, având
I g & I AB sc ºi admitanþa internã Y g & Y AB . 0

Precizãri:
1. Curentul I AB sc se calculeazã dupã legarea bornelor A ºi B
în scurtcircuit (adicã pe o impedanþã nulã) prin diferite metode.
De exemplu, cu ajutorul metodei Thevenin-Helmholtz se poate
scrie:
U AB0 U AB0
I ABsc & & & U AB0 ) Y AB0
Z : Z AB0 / Z &0
Z AB0
2. Calculul admitanþei Y AB0 se face pornind de la calculul
impedanþei Z AB0 , pe baza metodei generatorului de tensiune
echivalent;
3. Dacã Y AB0 Y 0 atunci reþeaua datã devine o reþea de
putere infinitã care va debita un curent de sarcinã de valoare
constantã independent de variaþia tensiunii la aceste borne.
4. Când latura A,B este o laturã activã, având o sursã de t.e.m.
E , calculul tensiunii U AB se face cu relaþia:
I ABsc D I sc
U AB & unde: sensul #: $ corespunde regulii de la
Y : Y AB0
generatoare iar semnul #( $ regulii de la
receptoare;
I sc & Y ) E este curentul de scurtcircuit al laturii active ce se
leagã la bornele A,B.

Aplicaþii
Pentru circuitul din figura 6.37 se cunosc:
9 3@ 6 9 @6
e1 (t ) & 10 sin 7 >t : 4 V ; e2 (t ) & 12 sin 7 >t ( 4 V ;
8 4 5 8 45
R1 & 2F ; >L1 & & 4F ; R2 & R3 & 1F ; & 3F ; f & 50 Hz ;
1 1
>C 2 >C 3

- 200 -
 I1 R1 A I2 R2
I3
L1 R3 C2

C3

e1 (t ) B e 2 (t )

Fig.5.37

Se cere sã se transforme circuitul în generator de tensiune

echivalent respectiv generator de curent echivalent, faþã de bornele A,B.
A. Pentru realizarea schemei generatorului de tensiune
echivalent este necesarã determinarea lui U AB0 ºi Z AB .
Calculul lui U AB0 se face când latura lui A,B lipseºte din circuit
(la mersul în gol).
R1 R2

1
j>L1 U AB0 j >C 2

Fig. 6.38

10 9 26
2@

Cum e1 (t ) L E 1 & & 7( : 4 & 5( (1 : j ) V;

10 j 2
2 78 2 2 45
4
e j
2
12 9 2 26
@
(j
e2 (t ) L E 2 & & 7 ( 4 & 6(1 ( j ) V;
12
7 4
4
e j
2 28 2 2 5
E 1 : E2
Rezultã: I & & (1 ( j ) A
1
9 6 3
R1 : R2 : j77 >L1 ( 44
1
8 >C 2 5

Deci: U AB0 & I ( R1 : j>L1 ) ( E 1 & ( 21 ( j13) V

1
3

- 201 -
 9 1 6
#R1 :
j>L1 $77 R2 ( j 44
8 > C 2 5
Z AB0 & & (9 ( j 2) F
2
9 1 6 3
R1 : R2 : j77 >L1 & 44
8 > C 2 5

Conform teoremei Thevenin-Helmholtz rezultã:

U AB0
I AB & I 3 & & 1A L i3 (t ) & 2 sin(>t )
Z 3 : Z AB0
B. Pentru generatorul de curent echivalent rezultã:
U AB0 21 ( j13
I ABsc & Y AB0 U AB0 & & ;
Z AB 0 2(9 ( j 2)
Y3 & &
1 1
S;
1 ( j3
R3 ( j
1
>C 3
Deci:
2 @ /
& (1 ( j 3)V L u AB (t ) & 2 5 sin 0>t ( #arctg 3$
I AB
U AB &
180 -.
sc

Y 3 : Y AB 0
1
(V)
Schemele celor douã generatoare echivalente, de tensiune ºi
respectiv de curent, sunt prezentate în figurile (5.d)

A I AB & 1A

U AB &
E g & U AB &
I g & I ABsc & Z AB0 & & (1 ( j 3)
Z 3 & (1 ( j3)
0

& (21 ( j13) 21( j13 Zg &

1
3
& &
2
(9 ( j 2 ) & (i ( j 3)
Z g & Z AB0 & 2(9 ( j2) 3

& (9 ( j 2 )
2
3

Fig.6.39

VI. Metoda potenþialelor de noduri

A. Forma directã a metodei
În forma directã prezentatã mai jos, metoda se aplicã numai
reþelelor fãrã inductivitãþi naturale (pentru care numãrul de subreþele
conexe S & 1 ) în caz general metoda este mai laborioasã.

- 202 -
 În cadrul acestei metode se opereazã cu noi variabile faþã de
metoda Kirchhoff ºi faþã de metoda curenþilor ciclici, astfel încât
numãrul ecuaþiilor se reduce de la L, respectiv O, la numãrul #N ( 1$ al
nodurilor independente, avându-se în vedere cã #N (1$ " L , respectiv
#N ( 1$ Z 0 .
Noile variabile sunt potenþialele nodurilor independente sau
tensiunilor dintre fiecare nod al reþelei ºi un nod (al N-lea) ales de
referinþã (considerat de exemplu, legat la pãmânt, adicã având
potenþialul V N & 0 ), notate: V 1' , V '2 .....V 'N (1 .
Metoda potenþialelor de noduri rezultã din forma dualã a primei
teoreme a lui Kirchhoff:
3Y
K Vb
K U bK & D 3 I sc K , #b & 1,2,...., N ( 1$
K Vb
(6.160)
unde:
I scK este curentul de scurtcircuit al laturii k.
Fie „m” o laturã activã legatã între nodurile (b) ºi (c), figura (6-
a).
Tensiunea U bm poate fi scrisã (dupã regula de la receptoare) în
funcþie de potenþialele celor douã noduri (definite în raport cu nodul ales
de referinþã N) sub forma:
U bm & V b ( V c
' '
(6.161)
Relaþia 6.161 poate fi utilizatã ca o schimbare liniarã de
variabilã, astfel încât sistemul de L ecuaþii, corespunzãtor teoremelor lui
Kirchhoff, sã se reducã la #N ( 1$ , necunoscutele fiind acum potenþialele
nodurilor.
Este necesar ca schimbarea de variabilã sã fie compatibilã cu
acest sistem. Se constatã uºor cã cele „O” ecuaþii date de teorema a doua
a lui Kirchhoff, sub formã complexã directã, 3 U bm & 0 unde
mVp

# p & 1,2,...0 $ sunt satisfãcute identic de relaþia 6.161 deoarece fiecare

potenþial de nod intrã în aceastã sumã, luatã pentru un ochi, de douã ori:
odatã cu semnul #: $ când latura iese din nod ºi cu #( $ când latura intrã
în acel nod, adicã:
#
3 V b (V c [ 0
' '
$ (6.162)
mVp

- 203 -
 #b $
'
Im Vb

#N $
Zm

En U bm
'
Vc

#c $
Fig.6.40

Rezultã cã cele #N ( 1$ noi variabile (potenþialele de noduri) vor

fi univoc determinate de cele L ( O & N ( 1 ecuaþii rãmase (ecuaþii date la
prima teoremã Kirchhoff).
Înlocuind relaþia 6.1 în forma dublã a primei teoreme Kirchhoff

3 Y #V $
se obþine:
( V c & (3 I scm
' '
m b (6.163)
mVb mVb
Semnul #( $ este pentru o laturã receptoare.
Suma din membrul stâng se poate grupa ºi ordona dupã
potenþialele nodurilor, astfel cã relaþia 6.1633 se mai scrie:

3Y
N (1
V c & I scb
' ' '
bc (6.164)
c &1
unde b & 1,2,...N ( 1;
Y bb & 3 Y m
'
(6.165)
mVb
- este admitanþa proprie nodului #b $ ºi este egalã cu suma
admitanþelor tuturor laturilor care concurã cu nodul #b $ (luate cu sensul
#: $ );
Y bc & Y cb & ( 3 Y m
' '
(6.166)
mVb
mVc

- 204 -
 - este admitanþa de cuplaj dintre nodurile #b $ ºi #c $ , egalã cu
suma, luatã cu sens schimbat, a admitanþelor laturilor care leagã
nemijlocit nodurile #b $ ºi #c $ ;
I SCb & ( 3 I SC N
'
(6.167)
mVb
- este curentul de scurtcircuit injectat în nodul #b $ , este egal cu
suma curenþilor de scurtcircuit ai laturilor active luate la nodul #b $ ,
consideraþi pozitivi când intrã în nod ºi negativi când ies din nod.
Explicit sistemul 6.4 se poate scrie sub forma:
IY 11
'
V 1 : Y 12 V 2 : ...... : Y 1c V c : ....... : Y 1, N (1V N (1 & I SC1
' ' ' ' ' ' ' '

J ' '
JY 21 V 1 : Y '22 V '2 : .............................. : Y '2, N (1V 'N (1 & I 'SC2
H
J..........................................................................................
J '
G : : : &
' ' ' ' ' '
Y N (1,1 V 1 Y N (1, 2 V 2 .......... .......... .. Y N (1, N (1 V N (1 I SC , N (1

(6.168)

Algoritmul aplicãrii metodei

1. Se alege nodul de referinþã ºi nodurile pentru care se scriu
ecuaþiile potenþialelor de noduri;
2. Se calculeazã admitanþele laturilor;
3. Se calculeazã admitanþele proprii ºi de cuplaj între noduri,
respectiv, curenþii de scurtcircuit injectaþi în noduri cu relaþiile
(6.5,6.6,6.7);
4. Se scrie sistemul de ecuaþii al potenþialelor de noduri 6.8 ºi
se rezolvã în raport cu aceste potenþiale;
5. Se aleg sensurile curenþilor din laturi ºi se calculeazã
tensiunile la bornele laturilor cu relaþia: E m D U bm & Z m I m ;
6. Se calculeazã curenþii din laturi cu relaþia:
Em
Im & D & I SC m D Y m U bm
U bm
Zm Zm
7. Se verificã rezultatele obþinute (de exemplu cu ecuaþia de
bilanþ a puterilor).

Aplicaþii
Pentru circuitul din figura 6.b se dau:
E 1 & 10V ; E 3 & 10V ; R1 & R3 & >L5 & 1F

- 205 -
 R2 & R4 & &
1 1
>C 2 >C n
;

Sã se determine curenþii din laturi prin metoda potenþialelor de

noduri sub forma directã.
I 1 #1$ j>L5 I 5 #2 $ I 3
I2
1
I4
E1 j> C 2 1 E3
j> C 4

R1 R2 R4 R3

' '
V1 V2

#3$
Fig.6.41

1. Se aleg, nodul de referinþe (3) ºi nodurile pentru care se scriu

ecuaþiile (1 ºi 2);
2. Se calculeazã admitanþele laturilor ºi curenþii de scurtcircuit
injectaþi în noduri:
Y 11 & Y 1 : Y 2 : Y 5
'

Y 11 & : : & 2 (S)

' 1 1 1
j>L5
R2 :
R1 1
j>C 2
Y 22 & : : & 2 (S)
' 1 1 1
j>L5
R4 :
R3 1
j >C 4

Y 12 & Y 21 & ( & j (S)

' ' 1
j> L 5
9 E 6
I SC1 & (77 ( 1 44 & 10 (A)
'

8 R1 5

- 206 -
 9 E 6
I SC2 & (77 ( 3 44 & j ) 10
'

8 R3 5
(A)

3. Se scrie sistemul de ecuaþii:

IJY 11
'
V 1 : Y 12 V 2 & I SC1
' ' ' '

H ' '
JGY 21 V 1 : Y 22 V 2 & I SC 2
' ' '

Prin înlocuiri se obþine sistemul:

IJ2V 1' : jV '2 & 10 V 1 & 6(V )
'

H '
JG jV 1 : 2V 2 & j ) 10
Cu soluþiile: '
V 2 & j ) 2(V )
'

4. Tensiunile la bornele laturilor devin:

U b1 & V 1 ( V 3 & 6
' '
(V)
U b2 & U b1 & 6 (V)
U b3 & U b4 & V 2 ( V 3 & j ) 2
' '
(V)
U b5 & V 1 ( V 2 & (6 ( j 2)
' '
(V)
5. Curenþii din laturi vor avea valorile:
U b1 : E 1 V : E1
' '

I1 & & 1 & 4 (A)

R1 R1
' @
U b2
I2 & & & 6(1 : j ) & 6 2 ) e
V1 j
4
(A)
R2 : R2 :
1 1
j>C 2 j >C 2
U b3 : E 3 (V 2 : E3
' 3@
I3 & & & j ) 8 & 8 ) e 2 (A)
j

R3 R3
' 3@
U b4
I4 & & & 2 ( (1 : j ) & 2 2 ) e
V2 j
4

R4 : R4 :
1 1
j> C 4 j >C 4
(A)
9 (3 6
V (V 2 jarctg 7 4
' '
U b5
I5 & & 1 & 2( (1 ( j ) 3) & 2 10 ) e 8 (1 5
j>L5 j>L5
(A)

- 207 -
 6. Verificarea rezultatelor
Ecuaþia de bilanþ a puterilor dã:
S g & E1 : I 1 : E 3 I 3
* *

S g & 10 ) 4 : j ) 10(( j 8) & 120 : j ) 0

adicã: Pg & 120 (W) ºi Q g & 0 (VAR)
9 6
PR : jQ X & R1 ) I 12 : R2 ) I 22 : R3 ) I 32 : R4 I 42 : j 77 ( I2 ( I 4 : >L5 I 52 44 &
1 2 1 2
8 >C 2 >C 4 5
2 1
# $ 2 2 1
# $ 2 2 1
# $
& 1#4$ : 6 2 : 1#8$ : 2 2 : j 0( ) 6 2 ( 2 2 : 1 ) 2 10 - &
2 1
# $ 2
# $
2/

2 2 1 2 2 .
& 120 : j ) 0
adicã: PR & 120 [W]
Q X & 0 (VAR)
Pg & PR & 120 [W]
QS & Q X & 0 (VAR)

6.10 Rezonanþa în circuite electrice de curent alternativ

sinusoidal
În circuitele electrice care conþin bobine ºi condensatoare,
deoarece reactanþa acestora se poate compensa reciproc, pot exista
cazuri când reactanþa totalã echivalentã a întregului circuit este nulã,
deºi circuitul conþine elemente reactive.
Corespunzãtor cu acestea, unghiul de defazaj C între tensiunea
aplicatã la borne ºi curentul care se stabileºte în circuit este zero. De
asemenea puterea reactivã #Q & UI sin C $ consumatã în circuit este nulã.
Astfel de circuite se numesc circuite rezonante.

1. Rezonanþa serie (rezonanþa tensiunilor)

Considerând circuitul serie R,L,C (fig.1) alimentat cu o tensiune
sinusoidalã, legea lui Ohm în complex se scrie:
U & R I : j>L I :
1
j>C
I (6.169)

2 9 1 6/
sau : U & I 0 R : j 7 >L ( 4
>C 5-.
(6.170)
1 8

- 208 -
 R

U L
C
Fig.6.42

Aºa cum s-a arãtat mai sus, circuitul este rezonant dacã este
îndeplinitã condiþia:
>L ( &0
1
>C
(6.171)
adicã:
> 2 LC & 1 (6.172)
de unde rezultã formula lui Thomson pentru frecvenþa de
rezonanþã:
>0
>0 & , f0 & &
1 1
2@ 2@ LC
(6.173)
LC
Valoarea pulsaþiei pentru care se produce rezonanþa se noteazã
cu > 0 .
În circuit se poate realiza rezonanþa prin variaþia urmãtorilor
parametrii: pulsaþia > 0 (sau frecvenþa f 0 ), inductivitatea L sau
capacitatea C .
Din relaþia (6.170) se obþine curentul sub forma:
I&
U
9 1 6
2 (6.174)
R : 7 >L (
2
4
8 >C 5
în care radicalul de la numitor este impedanþa circuitului:
9 1 6
2

Z & R : 7 >L (
2
4
8 >C 5
9 6
La rezonanþã 7 >L ( & 0 4 impedanþa circuitului are valoarea
1
8 >C 5
minimã ºi este egalã chiar cu rezistenþa R. Corespunzãtor cu aceasta
curentul (6.174) va avea valoarea maximã la rezonanþã. Diagrama

- 209 -
fazorialã a circuitului rezonant conform relaþiei (1) este datã în figura 2,
unde s-a luat curentul ca origine de fazã.

UR & R)I

U L & j> 0 I

UC &
1
j> C
I

Fig.6.43

Din dreptunghiul format astfel, se deduc relaþiile:

UC & U L

(6.175)
UR & U
Se poate întâmpla ca laturile verticale sã fie mult mai mari decât
cele orizontale, adicã sã existe inegalitatea :
UL & UC , U (6.176)
Trebuie subliniat faptul cã la o tensiune la borne (U) relativ
micã pot apare tensiuni U L & U C foarte mari, periculoase pentru
izolaþia bobinei respectiv pentru dialectul condensatorului.
În acest caz se spune cã în circuit apar supratensiuni (tensiuni
mai mari decât tensiunea de cimentare) ºi din acest motiv rezonanþa
serie se numeºte rezonanþa tensiunilor.
Pot apãrea supratensiuni numai în circuitele în care:
>0 L & ,R
1
>0C
(6.177)

Pentru studiul rezonanþei sunt importante unele mãrimi la care

ne referim sumar în cele ce urmeazã:
; Impedanþa caracteristicã este egalã cu valoarea comunã a
reactanþei inductive ºi a reactanþei capacitive în caz de
rezonanþã:

- 210 -
 Z C & >0 L & &
1 L
>0C
(6.178)
C
; Factorul de calitate se exprimã prin raportul dintre
impedanþa caracteristicã ºi rezistenþa electricã a
circuitului:
> L
Q& C & 0 &
Z 1
> 0 CR
(6.179)
R R
; Factorul de amortizare se defineºte prin valoarea inversã a
factorului de calitate:
d& &
1 R
(6.180)
Q ZC
Raportul dintre curentul din circuitul în regim de nerezonanþã ºi
curentul la rezonanþã este:
&
I Ub U
: b (6.181)
I0 9 1 6 R
2

R : 7 >L (
2
4
8 >L 5
sau
I
&
1 >
\ & &
f
9 6 >
I0 2 unde este frecvenþa
1 : Q 2 7\ ( 4
1 f 0 0

8 \5
relativã.

; Curbele de rezonanþã se obþin reprezentând raportul în

I
I0
funcþie de \ (fig.6.44)

- 211 -
 I
I0
Z
1

Q1 & const

Z0 & R \&
Q2 f
f0
0 1

Fig.6.44 Curbe de rezonanþã de tensiune

Analizând forma acestor curbe se remarcã faptul cã la rezonanþã,

când \ & 1 , curentul din circuit obþine valoarea maximã I & I 0 , ceea ce
înseamnã cã impedanþa circuitului este minimã, Z & R .
; Selectivitatea este proprietatea circuitului de a conduce la
o variaþie pronunþatã a curentului din circuit în funcþie de
frecvenþã. Un circuit este cu atât mai selectiv, cu cât curba
de rezonanþã este mai ascuþitã.
Fenomenul de rezonanþã are la baza oscilaþiei ce apare între
energia energeticã W m & Li înmagazinatã în câmpul magnetic al
1 2
2
We &
1
bobinei ºi energia Cu c2 înmagazinatã în câmpul electric al
2
condensatorului.
Un circuit cu rezonanþã de tensiune primeºte de la sursa de
tensiune sinusoidalã uneori energia corespunzãtoare pierderilor prin
efect Joule-Linz din circuit. În cazul ideal, când R & 0 , în circuit nu au
loc pierderi ºi energia absorbitã de la sursã este nulã.
Circuitul cu rezonanþã serie se utilizeazã la amplificarea
tensiunilor slabe având frecvenþa egalã cu frecvenþa proprie de oscilaþie
a circuitului la rezonanþã.
Rezonanþa de tensiune analizatã mai sus se numeºte simplã din
cauzã cã apare la cel mai simplu circuit electric, respectiv pentru cã
existã o singurã valoare a frecvenþei pentru care circuitul funcþioneazã în
regim de rezonanþã.

- 212 -
 2. Rezonanþa paralel (rezonanþa curenþilor)

IR IL IC
U R L
C

Fig.6.45

Rezonanþa de curent apare în circuitele de curent alternativ ce

conþin bobine ºi condensatoare conectate în paralel. Considerând
circuitul paralel (fig.4) format din elementele ideale R, L, C , alimentat cu
o tensiune sinusoidalã, teorema întâi a lui Kirchhoff conduce la relaþia:
I & IR : IL : IC (6.182)
sau explicit:
I& : : j> CU
U U
R j>L
(6.183)
sau încã:
21 9 1 6/
I & U 0 ( j7 ( >C 4-
8 >L
(6.184)
1R 5.
Existã rezonanþã în circuit când unghiul de defazaj între tensiune
ºi curent este zero, adicã existã relaþia:
( >C & 0
1
>L
(6.185)
de unde:
>0 &
1
(6.186)
LC
ºi frecvenþa de rezonanþã (formula lui Thomson):
f0 &
1
2@ LC
(6.187)
Rezultã cã rezonanþa paralel în circuite ideale se produce în
aceleaºi condiþii ca ºi rezonanþa serie.
Curentul de circuit este:
1 9 1 6
2

I &U :7 ( >C 4
8 >L
(6.188)
5
2
R

- 213 -
 unde radicalul reprezintã admitanþa circuitului :
1 9 1 6
2

YC & :7 ( >C 4
8 >L
(6.189)
5
2
R
Se constatã uºor cã la rezonanþã curentul absorbit de la reþea este
minim ºi are valoarea:
9 1 6
( >C & 0 4 rezultã: I 0 &
U
Pentru 7
8 >L
(6.190)
5 R
Diagrama fazorialã a circuitului rezonant conform relaþiei (16)
este construitã în figura 5 unde s-a luat ca origine de fazã tensiunea U.

& IR
U
j> 0 CU & I C

& IL
U
j> 0 L
I
U
Fig.6.46

Din figurã se pot deduce relaþiile:

IC & I L (6.191)
IR & I (6.192)
Când laturile verticale ale dreptunghiului sunt mai mari decât
laturile originale,
IC & IL , I (6.193)
în elementele reactive ale circuitului apar supracurenþi (curenþi
mai mari decât cel absorbit de la reþea) ºi din acest motiv rezonanþa
paralel se numeºte rezonanþa curenþilor.
Apar supracurenþi în circuitele în care existã inegalitatea:
>0C & ,
1 1
>0 L R
(6.194)

>0 L & "R

1
>0C
(6.195)

Ca ºi la rezonanþa serie, se introduc noþiunile de admitanþã

caracteristicã:

- 214 -
 YC & & >0C &
C 1
>0 L
(6.196)
L
ºi factor de calitate:

Q & YC ) R sau Q & & R> 0 C

R
>0 L
(6.197)

Admitanþa caracteristicã #YC $ este egalã cu raportul dintre

curentul din latura inductivã sau capacitivã ºi tensiunea aplicatã la
borne, iar factorul de calitate reprezintã raportul dintre curentul din
latura inductivã sau capacitivã ºi curentul absorbit de la reþea, la
rezonanþã.
Mãrimea inversã factorului de calitate se numeºte factor de
amortizare:
d&
1
(6.198)
Q
În figura 6.47 este reprezentatã variaþia curentului absorbit de la
reþea în funcþie de pulsaþia > , conform relaþiei (6.187). De asemenea
sunt reprezentaþi ºi curenþii care circulã prin elementele reactive:

I C & >C ) U ºi I L &

U
>L
(6.198)

I
IC
I & I (> )

IL
I0
>
>0
Fig.6.47

Pentru valori ale pulsaþiei mai mici decât > 0 (pulsaþia de

rezonanþã), curentul prin bobinã este mai mare decât curentul prin
condensator, deci curentul se comportã inductiv.
Pentru valori ale pulsaþiei mai mari decât > 0 , curentul prin
condensator este mai mare decât cel din bobinã, deci circuitul se
comportã capacitiv.

- 215 -
 În cazul particular, când R & X , curentul absorbit de la sursã în
regim de rezonanþã este nul, iar impedanþa echivalentã a circuitului este
infinitã. În aceastã situaþie, în circuit nu existã pierderi care sã fie
acoperite de cãtre sursã. Un astfel de circuit se numeºte circuit oscilant
ideal, curenþii I L ºi fiind întreþinuþi prin oscilaþii dintre energia
înmagazinatã în câmpul electric al condensatorului ºi energia câmpului
magnetic al bobinei.
Rezonanþa de curent analizatã mai sus se numeºte simplã pentru
cã are loc la o singurã valoare a frecvenþei tensiunii de alimentare.

- 216 -
 CAPITOLUL 7
SISTEME TRIFAZATE

Un ansamblu de trei circuite electrice în care acþioneazã trei

tensiuni electromotoare alternative, ca aceeaºi frecvenþã, dar cu forþele
iniþiale diferite, este numit sistem trifazat de circuite. Cele trei tensiuni
electromotoare formeazã un sistem trifazat de tensiuni electromotoare,
iar curenþii care circulã prin aceste trei circuite (numite de obicei fazele
sistemului trifazat) formeazã un sistem trifazat de curenþi.
Sistemul trifazat de curenþi care circulã prin cele trei faze are
forma:
i1 $ I 1 2 sin("t # ! 1 )
i 2 $ I 2 2 sin("t # ! 2 ) (7.1)
i3 $ I 3 2 sin("t # ! 3 )
În complex simplificat (deoarece au aceeaºi frecvenþã), sistemul
trifazat de curenþi se scrie:
I 1 $ I 1 e j! 1
I 2 $ I 2 e j! 2
(7.2)
I 3 $ I 3e j! 3

7.1 Sisteme trifazate simetrice

Un sistem trifazat simetric este un sistem de trei mãrimi
sinusoidale care au aceeaºi valoare efectivã ºi sunt difazate între ele cu
2%
acelaºi unghi . Dacã succesiunea mãrimilor din diagrama fazorialã
3
este spre dreapta, sistemul se numeºte direct (de succesiune directã), iar
dacã succesiunea mãrimilor este spre stânga sistemul se numeºte invers
(de succesiune inversã).
În figura 7.1 este reprezentatã diagrama fazorialã a unui sistem
simetric direct de curenþi.

- 217 -
 #j
I3 I1
2%
3
! #1
2%
3

I2

Fig.7.1

Fazorii I 1 , I 2 ºi I 3 se succed spre dreapta. În valori instantanee

aceºti curenþi se exprimã prin relaþiile:
i1 $ I 2 sin("t # ! )
+ 2% (
i 2 $ I 2 sin ) "t # ! , &
* 3 ' (7.3)
+ 2% (
i3 $ I 2 sin ) "t # ! # &
* 3 '
Iar în complex:
I 1 $ Ie j!
+ 2% (
j) ! , &
I 2 $ Ie * 3 '
(7.4)
+ 2% (
j) ! # &
I 3 $ Ie * 3 '

Reprezentarea în funcþie de timp a relaþiilor (7.3) este datã în

figura 7.2.
Un sistem trifazat simetric invers de curenþi se scrie în valori
instantanee:
i1' $ I 2 sin -"t # ! .
+ 2% (
i 2' $ I 2 sin ) "t # ! # &
* 3 ' (7.5)
+ 2% (
i3' $ I 2 sin ) "t # ! , &
* 3 '

- 218 -
 i
i1 i2 i3

"t
!
2%
2%
3
3

"T $ 2%
Fig.7.2

Comparând relaþiile (7.3) ºi (7.5) se observã cã diferenþa dintre

sistemul direct ºi cel invers nu are un caracter obiectiv ºi cã depinde de
ordonarea mãrimilor respective.
Dacã se utilizeazã relaþia:
2%

a$e 3 $, # j
j 1 3
(7.6)
2 2
Sistemul trifazat simetric direct poate fi scris sub forma:
I 1 $ Ie j! $ I
+ 2% (
j)! , &
I 2 $ Ie * 3 '
$ a2 I (7.7)
I 3 $ aI
Operatorul a este un operator de rotaþie. Fazorul a / I este rotit
2%
cu unghiul în sens trigonometric. Înmulþirea unui fazor cu a 2 îl
3
2%
roteºte în planul complex cu unghiul în sensul acelor de ceasornic
3
(sens invers trigonometric).
Se verificã uºor relaþiile:

- 219 -
 2%

a$a $a $e $, # j
4 ,2
j
3
1 3
2 2
2%
,j
a $a $a $e $, , j
2 5 ,1 3
1 3
2 2 (7.8)
a3 $ a 6 $ a 0 $ e j0 $ 1
ºi de asemenea:
1# a # a2 $ 0 (7.9)
Numerele complexe 1, a ºi a sunt reprezentate în figura 7.3.
2

Într-un sistem trifazat simetric se demonstreazã identic relaþia:

I 1 # I 2 # I 3 $ I (1 # a # a 2 ) $ 0 (7.10)
adicã suma fazorilor care reprezintã un sistem simetric (direct
sau invers) este nulã. Aceastã relaþie este valabilã ºi pentru valorile
instantanee ale mãrimilor sistemului simetric (7.3).
i1 # i 2 # i3 $ 0 (7.11)
# j
a

1 #1

a2

Fig.7.3

În studiul reþelelor trifazate intervine adesea diferenþa a douã

mãrimi din sistemul trifazat, care se calculeazã în valori instantanee cu
relaþia:
5 + 2% (2 + %( %
i1 , i 2 $ I 2 3sin -"t # ! . , sin ) "t # ! , &0 $ 2 I 2 cos) "t # ! , & / sin $
4 * 3 '1 * 3' 3
+ %(
$ I 2 / 3 sin ) "t # ! # &
* 6'
(7.12)
În complex rezultã:
%
I 1 , I 2 $ I , a I $ I (1 , a ) $ I 3e
j
2 2 6
(7.13)

- 220 -
 Deci diferenþa a douã mãrimi consecutive din sistemul trifazat
simetric direct este o mãrime având valoarea efectivã de 3 ori mai
%
mare ºi defazatã înainte de unghiul faþã de prima mãrime (figura 4).
6
I3

I1

I2 I1, I 2

Fig.7.4

7.2 Producerea sistemului trifazat simetric de tensiuni

electromotoare
Se considerã un sistem de trei spire legate rigid, decalate în
2%
spaþiu cu unghiul unele faþã de altele ºi care se rotesc cu viteza
3
unghiularã constantã " , într-un câmp magnetic constant, de inducþie B
(figura 7.5).
B
"
1

Fig.7.5

Dacã normala la spira 1 formeazã un unghi 6 cu direcþia

inducþiei magnetice, fluxul magnetic ce strãbate spira va fi:
7 1 $ B / A $ B / A cos 6 (7.14)
- 221 -
 în care A este suprafaþa spirei.
Tensiunea electromotoare care apare în spirã este:
d7 1 d6
e1 $ , $ BA sin 6 (7.15)
dt dt
d6
Deoarece ansamblu se roteºte cu viteza unghiularã " $
dt
constantã, rezultã:
6 $ "t # 6 0 (7.16)
Cu aceste observaþii relaþia (15) devine:
e1 $ " / A / B / sin-"t # 6 0 . $ E 2 sin-"t # 6 0 . (7.17)
2% 2%
În cele douã spire decalate cu în urmã ºi respectiv
3 3
înaintea primei spire vor apare tensiunile electromotoare:
+ 2% (
e 2 $ E 2 sin ) "t # 8 , &
* 3 '
+ 2% ( (7.18)
e3 $ E 2 sin ) "t # ! # &
* 3 '
care împreunã cu (7.17) formeazã un sistem simetric de tensiuni
electromotoare.

7.3 Conexiunile sistemelor trifazate

Se considerã un sistem de trei circuite monofazate independente
(fig.7.6) care conþin tensiunile electromotoare e1 , e 2 ºi e3 , formând un
sistem trifazat simetric direct:
E1 $ E ; E 2 $ a 2 E ; E 3 $ aE ; (7.19)
ºi alimenteazã trei impedanþe identice:
Z 1 $ Z 2 $ Z 3 $ Z $ Ze j9 (7.20)
Curenþii produºi în cele trei impedanþe în complex vor fi:
I 1 $ 1 $ ; I 2 $ 2 $ / a 2 ; I 3 $ 3 $ E / a (7.21)
E E E E E
Z1 Z Z2 Z Z3 Z
Sistemul trifazat reprezentat în fig.6 este un sistem neconectat ºi
pentru transportul energiei de la sursã la consumator sunt necesare ºase
conductoare. Sistemul poate fi simplificat (economisindu-se
conductoare) prin conectarea celor trei circuite monofazate în douã
moduri: în stea sau în triunghi.

- 222 -
 I1

E1 Z1

I2 I1

I3
Z2
E3 E2
Z3
I3 I2

Fig.6.7

Conexiunea în stea este reprezentatã în figura 7.7.

I1 -1.
-1.
E1 U 10 Z1

I0 U 12
0 0'
Z2
E2 Z3
-2 .
E3
U 20
-2 .
I2
-3.
I3 -3.
Fig.7.7

Conductoarele desenate cu linie plinã se numesc conductoare de

linie ºi mãrimile corespunzãtoare acestora se numesc mãrimi de linie
(tensiune de linie, curent de linie, etc.). Conductorul desenat cu linie
întreruptã se numeºte conductor de nul sau neutru.
Punctele 0 ºi 0 ' sunt punctele neutre ale generatorului ºi
respectiv receptorului. Impedanþele Z 1 , Z 2 ºi Z 3 se numesc fazele
receptorului.
- 223 -
 Tensiunile mãsurate la bornele acestor impedanþe se numesc
tensiuni de fazã, iar curenþii care le strãbat se numesc curenþi de fazã.
În cazul conectãrii în stea se face urmãtoarea observaþie:
curentul care circulã prin conductorul de nul:
I 0 $ I1 # I 2 # I 3 $ 0 (7.22)
are valoarea nulã în cazul sistemului trifazat simetric care debiteazã pe
un receptor trifazat echilibrat ( cele trei impedanþe sunt identice),
conform relaþiei (21), deci conductorul neutru poate lipsi. În acest caz
transmiterea energiei în sistemele trifazate conectate în stea se poate
face numai în trei conductoare, spre deosebire de sistemele neconectate
unde erau necesare 6 conductoare.
Notând valorile efective ale mãrimilor de linie prin: I l - curentul
de linie; U l - tensiunea de linie;
Valorile efective ale mãrimilor de fazã se noteazã: I f - curentul
de fazã; U - tensiunea de fazã;
f

Se pot stabili urmãtoarele relaþii la conectarea în stea:

Il $ I f (7.23)
U l $ 3U f (7.24)
Prima relaþie rezultã imediat aplicând teorema întâi a lui
Kirchhoff nodului (1). Tensiunea de linie este de exemplu tensiunea U 12
din fig.7. Cum însã U 12 $ U 10 , U 20 ºi acestea din urmã formeazã un
sistem simetric direct, rezultã cu relaþia (7.13) relaþia (7.24).
Conexiunea în triunghi este prezentatã în figura 7.8.
Aceastã conexiune nu poate avea fir neutru. Transportul
energiei se face cu trei conductoare.
S-ar pãrea, la prima vedere ca ochiul (a), (b), (c) al
generatorului ar putea circula un curent intens produs de suma
E 1 # E 2 # E 3 , dar cum sistemul trifazat de t.e.m. este simetric aceastã
sumã este nulã. În practicã se evitã conexiunea generatoarelor în
triunghi.

- 224 -
 -a . I1
-1.

E1 I 12

-c . I2 -2. I 31
E2 U 12

I 23
E3
I3
-3.
-b .
Fig.7.8

La legarea în triunghi existã relaþiile:

U l $ U f (tensiunea de linie este egalã cu tensiunea de fazã)
(7.25)
ºi I l $ 3 I f
(7.26)
Relaþia (7.26) rezultã din aplicarea teoremei întâi a lui
Kirchhoff nodului (2):
I 2 $ I 23 , I 12 (7.27)
Unde curentul de fazã este I f $ I 23 $ I 12 , iar curentul de
linie este I l $ I 2 .
Þinând cont de faptul cã fazorii I 12 , I 23 ºi I 31 , formeazã un
sistem simetric, relaþia (7.13) conduce la relaþia (7.26).

7.4 Câmpuri magnetice rotitoare

Sistemele trifazate sunt foarte mult utilizate în maºinile electrice
unde produc câmpuri magnetice care se rotesc în spaþiu. Câmpurile
magnetice rotitoare stau la baza funcþionãrii tuturor motoarelor sincrone
ºi asincrone.
Un câmp magnetic este rotitor dacã vectorul inducþiei magnetice
B îºi pãstreazã modulul constant ºi se roteºte în spaþiu cu viteza
unghiularã constantã " (fig.7.9).

- 225 -
 y

B
By
"t
x
0 Bx
Fig. 7.9

Proiecþiile acestui vector pe cele douã axe sunt:

B x $ B sin "t
B y $ B cos "t
(7.28)

Acest vector se roteºte în sensul acelor de ceasornic.

Se demonstreazã în cele ce urmeazã cã un sistem trifazat de
curenþi sinusoidali pot produce un câmp magnetic rotitor.
Pentru aceasta se considerã (fig.10) trei spire plate care sunt
2%
dispuse în spaþiu la unghiuri de unele faþã de altele ºi sunt parcurse
3
de curenþii sinusoidali:
i1 $ I 2 sin "t
+ 2% (
i 2 $ I 2 sin ) "t , &
* 3 ' (7.29)
+ 2% (
i3 $ I 2 sin ) "t # &
* 3 '
care formeazã un sistem trifazat simetric direct.

- 226 -
 y

B3 i3

/
2%
/ 3
x
0
B1
i2 2%
3
i1
/

B2
Fig.10

Aceºti curenþi, trecând prin cele trei spire identice, produc

fiecare în parte, în punctul 0 , inducþiile magnetice:
B1 $ B m sin "t
+ 2% (
B 2 $ B m sin ) "t , &
* 3 ' (7.30)
+ 2% (
B3 $ B m sin ) "t # &
* 3 '
Variabile în timp ºi dirijate normal pe axele spirelor, dupã
regula burghiului drept, cu care este arãtat în figurã. Aceste trei inducþii
se compun dând naºtere unei inducþii rezultante B , care are
componentele:
2% 2% 15 + 2% ( + 2% ( 2
B x $ B1 # B 2 cos # B3 cos $ Bm sin "t , 3 Bm sin ) "t # & # Bm sin) "t , &0 $
3 3 24 * 3 ' * 3 '1

$ Bm sin "t
3
2
(7.31)
2% 2% 35 + 2% ( + 2% (2 3
B y $ B3 sin , B 2 sin $ 3 Bm sin ) "t # & , Bm sin ) "t , & 0 $ B m cos "t
3 3 2 4 * 3 ' * 3 '1 2
(7.32)
- 227 -
 Comparând cu relaþia (7.28) rezultã cã prin acest procedeu se
3
obþine o inducþie magneticã egalã cu Bm care se roteºte în spaþiu, în
2
sens direct, cu viteza unghiularã " .

7.5 Rezolvarea circuitelor electrice trifazate

Rezolvarea circuitelor electrice trifazate constã în determinarea
curenþilor care circulã prin aceste circuite, atunci când sunt cunoscute
tensiunile aplicate la borne ºi parametrii receptoarelor ºi ai liniilor de
transmisie. Cum generatoarele sincrone au în mod obiºnuit în practicã
datele cunoscute, problema rezolvãrii unui circuit de curent alternativ
trifazat se reduce la receptor ºi eventual la linia de transmisie a energiei,
care vor fi considerate ca fiind alimentate cu un sistem trifazat de
tensiuni simetrice.
Noþiunea de sistem simetric sau sistem nesimetric se referã la
sistemul trifazat de tensiuni sau de curenþi. Un sistem trifazat de tensiuni
sau de curenþi este simetric, dacã cei trei fazori reprezentativi sunt egali
2%
în modul ºi egal defazaþi între ei cu unghiul .
3
În conectarea în stea, fazorii reprezentativi ai sistemului trifazat
simetric formeazã o stea simetricã, iar la conectarea în triunghi fazorii
formeazã un triunghi echilateral.
Noþiunea de receptor trifazat echilibrat sau dezechilibrat se
referã la cele trei impedanþe de sarcinã ale receptorului. Un receptor
trifazat este echilibrat dacã cele trei impedanþe ale sale (conectate în stea
sau în triunghi) sunt identice, adicã în complex au acelaºi modul Z ºi
acelaºi argument 9 .

7.5.1 Rezolvarea circuitelor trifazate echilibrate, alimentate cu un

sistem simetric de tensiuni
În receptoarele trifazate echilibrate conectate în stea existã
posibilitatea de a se lega împreunã nodul receptorului O ' cu nodul
generatorului O , conform schemei din figura 7.11.
Se dau tensiunile alimentare (tensiuni de fazã) care formeazã un
sistem trifazat simetric direct:
U 1 $ U f ;U 2 $ a 2U f ;U 3 $ aU f (7.33)

- 228 -
 '
U1

1
I1 '
U2
U1
2
I2 '
U3
U2

3
U3
I3

O O'
I0
U0
Fig.7.11

Impedanþele celor trei faze sunt identice (receptorul este

echilibrat):
Z 1 $ Z 2 $ Z 3 $ Z $ Ze j9 (7.34)
Se presupune cã impedanþa conductorului de nul este Z 0 , iar
tensiunea între noduri este U 0 .
Curenþii pe cele trei faze vor fi daþi de relaþiile:
U 1 U1 ,U 0 U f ,U 0
'

I1 $ $ $
Z1 Z1 Z
a2U f , U 0
I2 $
Z (7.35)
aU f , U 0
I3 $
Z
Aplicând teorema întâi a lui Kirchhoff O ' , se poate scrie:
I0 $ $ I1 # I 2 # I 3
U0
(7.36)
Z0
Se aratã cã atât tensiunea U 0 cât ºi curentul I 0 sunt nuli în
situaþia prezentatã mai sus.
Adunând relaþiile (7.35) ºi þinând cont de (7.36) rezultã:
- 229 -
 1
Z
:- .
1 # a 2 # a U f , 3U 0 $ 0
U
Z0
; (7.37)

Deoarece 1 # a 2 # a $ 0 , rezultã:
+3 1 (
U 0 )) # && $ 0 (7.38)
* Z Z0 '
care conduce la U 0 $ 0 , deoarece Z ºi Z 0 sunt mãrimi finite. Din relaþia
(7.36) rezultã apoi I 0 $ 0 .
Curenþii din (7.35) vor fi deci:
Uf Uf Uf
I1 $ ; I 2 $ a2 ;I 3 $ a (7.39)
Z Z Z
ºi formeazã un sistem simetric.
Reprezentarea fazorialã a tensiunilor ºi curenþilor este datã de
figura 7.12.
U3 $U3
'

9
I3

0$0 U1 $ U1
'
'

9
I2
I1
U2 $U2
'

Fig.7.12

Din cele prezentate rezultã cã în cazul unui receptor trifazat

echilibrat în stea, alimentat cu un sistem simetric de tensiuni, legãtura de
nul poate sã lipseascã, iar curenþii pe fiecare fazã (relaþia 7.39) se pot
calcula ca ºi într-un circuit monofazat (fig.7.13) cãruia i se aplicã
tensiunea de fazã (mãsuratã între o fazã ºi nul), deci:
Uf
I1 $ 1 $ $ e , j9
U
(7.40)
Z Z
- 230 -
 I1 Z

U1 $U f

U1 U f
I1 $ $ $ e , j9
Z Z
Fig.7.13

Se considerã acum (fig.7.14.a) cã receptorul echilibrat în stea

are impedanþele de cuplaj între faze Z M . Aplicând teorema a doua a lui
Khirchhoff ochiurilor indicate pe figurã, se obþin ecuaþiile:
U 12 $ Z / I 1 # Z M I 2 , Z M I 1 $ -Z , Z M .I 1 , -Z , Z M .I 2
(7.41)
U 23 $ Z / I 2 # Z M I 3 , Z I 3 , Z M I 2 $ -Z , Z M .I 2 , -Z / Z M .I 3
(7.42)

Z ,ZM
I1 < Z I1
1 1

Z ,ZM
U 12 ZM U 12
I2 < Z
$2
I2
2 0 0
ZM
Z ,ZM
U 13 U 23
I3 < Z I3
3 3
a) b)
Fig.7.14

Aceste ecuaþii corespund schemei echivalente din figura

(7.14.b.). Adicã, receptorul în stea având impedanþa proprie pe fazã Z ºi
impedanþa de cuplaj Z M este echivalent cu un receptor în stea, fãrã
cuplaje între faze, având impedanþa echivalentã pe fazã:
Zl $ Z , ZM (7.43)
Deoarece receptorul echivalent este echilibrat, curenþii prin
fazele receptorului vor forma un sistem trifazat simetric ºi ei se
calculeazã acum cu relaþii de tipul (39), în care impedanþa este datã de
(7.43).

- 231 -
 La receptoare trifazate echilibrate în triunghi se dau tensiunile
de linie U 12 ,U 23 ,U 31 , care formeazã un sistem simetric:
U 12 $ U l ; U 23 $ a 2U l ;U 31 $ aU l (7.44)
ºi impedanþele celor trei faze ale receptorului (identice):
Z 12 $ Z 23 $ Z 31 $ Z $ Zl j9 (7.45)

I1
1
I 12
U 12 Z
U 31
I2
2 Z
I 23

U 23 I 31
Z
I3
3
Fig.7.15

Se cer curenþii I 12 , I 23 , I 31 prin impedanþele receptorului

(curenþi de fazã) precum ºi curenþii I 1 , I 2 , I 3 debitaþi de surse (curenþi
de linie).
Curenþii prin cele trei faze ale receptorului se determinã imediat
în funcþie de tensiunile de linie care sunt aplicate direct impedanþelor
receptorului:
I 12 $ 12 $ l e , j9 ; I 23 $ 23 $ a 2 l e , j9 ; I 31 $ a l e , j9
U U U U U
Z Z Z Z Z
(7.46)
Curenþii de linie de determinã aplicând teorema întâi a lui
Khirchhoff în cele trei noduri ale receptorului:
+ %(

$ -1 , a . l e , j9 $ 3 l e * 6 '
U , j)9 # &
I 1 $ I 12 , I 31
U
(7.47)
Z Z

- .
+ %(
U l , j )* 9 # 6 &'
I 2 $ I 23 , I 12 $ a ,1 $a 3
2U l , j9 2
e e (7.48)
Z Z

$ -a , a . l e , j9 $ a -1 , a . l e , j9 $ a 3 l e * 6 '
+ %(
U , j)9 # &
I 3 $ I 31 , I 23
U2 U
Z Z Z
(7.49)
- 232 -
 Atât curenþii de linie cât ºi curenþii de fazã formeazã sisteme
trifazate simetrice. Între valorile efective existã relaþiile:
I 1 $ 3 I 12 , adicã I l $ 3 I f (7.50)
Diagrama fazorialã a tensiunilor ºi a curenþilor, luând origine de
fazã tensiunea U 12 $ U l este datã de figura 7.16.

U 21

9
I 31 I1
U 12
I3
I 23 9
I 12

I2
U 23
Fig.7.16

Ca ºi în cazul conectãrii în stea, un receptor trifazat cu

conexiunea în triunghi, având cuplaje magnetice între faze, admite o
schemã echivalentã în triunghi, în care impedanþele echivalente ale
fazelor (fig.7.17) sunt egale ºi date de relaþia:
Ze $ Z , ZM (7.51)

I1 I1
1 1
<
,
Z ZM
U 12 U 12
Z

$2 Z ,ZM
I2 ZM I2
2 Z
<
U 23 < U 23
Z
,

Z
Z

I3 I3
M

3 3
a) b)
Fig.17

- 233 -
 7.5.2. Rezolvarea circuitelor trifazate dezechilibrate
alimentate cu un sistem simetric de tensiuni
În condiþiile în care impedanþele pe cele trei faze ale
receptorului, alimentat de la o reþea trifazatã simetricã, sunt diferite între
ele, receptorul, respectiv reþeaua, se numesc dezechilibrate.
La receptoare trifazate dezechilibrate în stea cu fir neutru se dã
reþeaua din figura 7.18, în care receptorul este conectat în stea, cu
neutrul accesibil.
U 1N
I1 1
1
U 10 Z1 U 2N
I2 2
2
U 20 Z2 U 3N
I3 3
3
Z3 U N0
U 30 I4 0
0 N
ZN
Fig. 7.18

Impedanþele pe cele trei faze ale receptorului sunt:

Z 1 $ Z 1e j91 ; Z 2 $ Z 2 e j9 2 ; Z 3 $ Z 3 e j9 3 (7.52)
Reþeaua este alimentatã cu sistemul trifazat simetric de tensiuni:
U 10 $ U 10 ;U 20 $ a 2U 10 ;U 30 $ aU 10 (7.53)

-U .
unde U 10 s-a luat ca origine de fazã
10 $ U 10 e j=10 $ U 10 ; = 10 $ 0

Teorema potenþialului punctului neutru (teorema lui

Millman)
Enunþ: Potenþialul V N a punctului de întâlnire a laturilor unei
stele a unui circuit electric de curent alternativ sinusoidal este egal cu
media aritmeticã a potenþialelor bornelor de acces ponderate cu
admitanþele laturilor corespunzãtore: (fig.7.19)
V Y # V 2 Y 2 # ......... # V N Y N
VN $ 1 1
Y 1 # Y 2 # ......... # Y N
(7.54)

În relaþia (7.54), V i ºi Y i sunt imaginile în complex ale

potenþialelor bornelor 1,2….n, respectiv ale impedanþelor laturilor
concurente în nodul N.
- 234 -
 I1 I2
Y1 Y2

V1
-N . V2

Yn VN
In
-O .
Vn V0 $ 0

Fig.7.19

Teorema se demonstreazã în cazul unui multipol pasiv în stea cu

„n” laturi, strãbãtute de curenþii I 1 , I 2 ,.....I n , care au la borne potenþialele
V 1 , V 2 ,....., V n în raport cu potenþialul unei borne arbitrar alese O.
Aceastã bornã are potenþialul egal cu zero ( -V0 $ 0. ºi se numeºte
potenþial de referinþã.
Curenþii din laturi au expresiile:
I 1 $ Y 1 -V 1 , V N .; I 2 $ Y 2 -V 2 , V N .;........, I n $ Y n -V n , V N .
(7.55)

>I $0
n

Aplicând teorema întâi a lui Khirchhoff nodului N, k

k $1
ºi înlocuind curenþii cu expresiile din relaþia (7.55) se obþine relaþia
(7.54) care exprimã formal teorema lui Millman.
Teorema lui Millman este folositã în rezolvarea reþelelor
trifazate dezechilibrate. Astfel, în reþeaua din figura (7.18) curenþii de
linie I 1 , I 2 , I 3 , identici cu cei de fazã, se calculeazã cu relaþiile:

- 235 -
 I1 $ $ -U 10 , U N 0 .Y 1
U 1N
Z1

I2 $ $ -U 20 ,U N 0 .Y 2
U 2N
Z2 (7.56)

I3 $ $ -U 30 , U N 0 .Y 3
U 3N
Z3
unde:
U 10 $ V 1 , V 0 $ V 1
U 20 $ V 2 , V 0 $ V 2 (7.57)
U 30 $ V 3 , V 0 $ V 3
unde : -V 0 $ 0.
Astfel, determinarea curenþilor I 1 , I 2 , I 3 , se poate face dacã se
poate calcula tensiunea U N 0 dintre neutrul receptorului ºi neutrul reþelei,
tensiunea care în acest caz este diferitã de zero. Aplicând teorema lui
Millman nodului N se poate scrie:
V Y # V 2Y 2 # V 3Y 3 # V 0 Y N
VN $ 1 1
Y1 #Y 2 #Y 3 #Y N
(7.58)

unde se cunosc:
V 1 $ U 10 ;V 2 $ U 20 ;V 3 $ U 30 ;V 0 $ V , precum ºi Y 1 , Y 2 , Y 3 , Y N .
Ca urare, relaþia (7.58) devine:
U Y # U 20 Y 2 # U 30 Y 3
V N $ U N 0 $ 10 1
Y1 #Y 2 #Y 3 #Y N
(7.59)

Cunoscând cã U N 0 $ V N , precum ºi tensiunile de fazã de la

generator (în reþea), respectiv U 10 ,U 20 ,U 30 , se calculeazã uºor cei trei
curenþi I 1 , I 2 , I 3 .
Din relaþia (7.59) se observã cã tensiunea pe conductorul neutru
U N 0 este diferitã de zero în cazul receptorului dezechilibrat, chiar dacã
tensiunile de alimentare formeazã un sistem trifazat simetric. Acest
fenomen poartã numele de „deplasarea neutrului”, pornind de la
constatarea cã potenþialele celor douã puncte neutre, cel al reþelei
(generatorului) ºi cel al receptorului, nu mai sunt egale (nu se mai
suprapun) (fig.7.20). Cu cât dezechilibrul impedanþelor pe fazele
receptorului (dezechilibrul sarcinii) este mai accentuat, cu atât
deplasarea neutrului, respectiv tensiunea U N 0 este mai mare.
- 236 -
 U 3N
U 30

N0
U
U 1N

U 10
U 20
U 2N

Fig.7.20

Cum în reþelele de distribuþie de joasã tensiune existã în

permanenþã un dezechilibru de sarcinã, între neutrul receptorului ºi cel
al generatorului existã mereu o diferenþã de potenþial care poate ajunge
în unele cazuri valori importante.
Dupã cum se observã în figura 20, deplasarea neutrului face ca
distribuþia tensiunilor de alimentare pe cele trei faze ale receptorului sã
fie neuniformã, ca efecte negative atât asupra consumatorilor trifazaþi
cât ºi a celor monofazaþi. Astfel unele faze sunt supratensionate altele
subtensionate, apar cupluri eliptice în axele maºinilor electrice trifazate
care duc la uzura prematurã a acestora, cresc pierderile de putere în
reþea, scade randamentul instalaþiilor în exploatare.
Deplasarea punctului neutru se poate reduce dacã impedanþa Z N
a conductorului neutru se micºoreazã, condiþia cã poate fi realizatã prin
mãrirea secþiunii acestuia. În aceste condiþii se pot asigura practic
tensiuni simetrice pe fazele receptorului, chiar dacã aceasta prezintã un
dezechilibru important.

- 237 -
 Receptoare trifazate dezechilibrate în stea fãrã fir neutru

U 1N
I1 1
1
Z1
U 12
U 2N
I2 2
2 N
U 23
V1 V2 Z2
U 3N
I3
3
3
V3 Z3
P0
Fig.7.21

În acest caz sunt date numai tensiunile dintre faze, numite

tensiuni de linie, simetrice, de la reþea:
U 12 $ U 12 ;U 23 $ a 2 U 12 ;U 31 $ aU 12 (7.60)
Curenþii de linie, egali cu cei de fazã de la receptor, sunt daþi de
relaþia:
I 1 $ 1 N $ Y 1 -V 1 , V N .
U
Z1

I2 $ $ Y 2 -V 2 , V N .
U 2N
Z2 (7.61)

I3 $ $ Y 3 -V 3 , V N .
U 3N
Z3

unde V N se poate calcula cu ajutorul teoremei lui Millman. În

acest caz se poate scrie:
V 1Y 1 # V 2 Y 2 # V 3 Y 3
VN $
Y1 #Y 2 #Y 3
(7.62)
Alegerea originii potenþialelor este echilibratã ºi poate fi un punct
oarecare P0 din sistem. Cum tensiunile de alimentare sunt simetrice, se
preferã sã se aleagã drept potenþial de referinþã (potenþial de nul)
potenþialul care l-ar avea o sarcinã echilibratã, alimentatã de aceastã

- 238 -
reþea. Potenþialele bornelor vor fi atunci tensiunile auxiliare de fazã
simetrice, date de relaþiile:
%
,j
V 1 $ U 10 $ 12 e 6
U
3
%
,j
V 2 $ U 20 $ 23 e 6
U
3 (7.63)
%
,j
V 3 $ U 30 $
U 31 6
e
3
iar potenþialul punctului neutru va fi:
U 10 Y 1 # U 20 Y 2 # U 30 Y 3
V N $ U N0 $
Y1 #Y 2 #Y 3
(7.64)

Pentru tensiunile de fazã ale receptorului se obþin expresiile:

U Y , U 31 Y 3
U 1 N $ 12 2
Y1 #Y 2 #Y3
U 23 Y 3 , U 12 Y 1
U 2N $
Y1 #Y 2 #Y 3 (7.65)
U 31 Y 1 ,U 23 Y 2
U 3N $
Y1 #Y 2 #Y 3
din relaþiile: U 1 N $ V 1 , V N ;U 2 N $ V 2 , V N ;U 3 N $ V 3 , V N , în care se
înlocuiesc potenþialele cu valorile calculate mai înainte. Cu ajutorul
relaþiilor (7.61) se pot calcula acum curenþii I 1 , I 2 , I 3 .

Receptoare trifazate dezechilibrate în triunghi

Pentru receptorul dezechilibrat conectat în triunghi (fig.7.22)
se dau tensiunile simetrice dintre fazele relaþiei de alimentare ºi cum
aceste tensiuni se aplicã direct laturilor triunghiului, curenþii din aceste
laturi devin:
I 12 $ 12 ; I 23 $ 23 ; I 31 $ 31
U U U
(7.66)
Z 12 Z 23 Z 31

- 239 -
 I1 2
1
1 Z 12
U 12 U 31
I2 3
2
2 Z
U 23 23

I3
3
3 Z 31 4

Fig.7.22

Conform teoremei întâi a lui Khirchhoff, în nodurile 1,2 ºi 3

curenþii de linie sunt:
I 1 $ I 12 , I 31 ; I 2 $ I 23 , I 12 ; I 3 $ I 31 , I 23
(7.67)

7.6 Puteri în reþele trifazate

7.6.1. Puteri în reþelele trifazate cu receptoare trifazate

echilibrate în stea
'
U1
I1 Z1
1
'
U2
I2 Z2
2
'
U3
I3 Z3
3
U0
I0 Z0
4
Fig. 7.23

Pentru receptorul trifazat în stea (fig.7.23) puterea aparentã

complexã absorbitã de cele trei faze (pe impedanþa nulului nu se
consumã putere, deoarece I 0 $ 0 ºi U 0 $ 0 ) este:
S $ U1 / I1 #U 2 / I 2 #U 3 / I 3
< < <
(7.68)
Curenþii complecºi conjugaþi sunt:

- 240 -
 Uf Uf
I1 $ $ e j9
*
*
Z Z
+ Uf (
*

I $ )) a 2 && $ a *f $ a f $ a f e j9
* U U U
* Z '
2
Z Z Z (7.69)
U f j9
I 3 $ a2
*
e

- .
Z
unde: a * $ a 2 ºi a 2 $ a
*

Introducând relaþia (7.69) ºi (7.33) în (7.68) rezultã:

S $ U f / I f / e j9 # a 3U f I f e j9 # a 3U f I f e j9 (7.70)
Cum însã a $ 1 , rezultã cã cei trei termeni ai relaþiei sunt egali
3

între ei, deci:

S $ 3U f I f e j9 $ 3U f I f cos 9 # j 3U f I f sin 9 (7.71)
Relaþia (7.71) dã puterea activã ºi puterea reactivã a sistemului
trifazat:
P $ 3U f I f cos 9
Q $ 3U f I f sin 9
(7.72)

Puterea activã se poate deci mãsura cu un singur wattmetru

conectat ca în figura 7.24, pe o singurã fazã a reþelei ºi indicaþia
aparatului se va înmulþi cu trei.
*

1 *

0 0'
Fig.24

Dacã se utilizeazã relaþiile între mãrimile de linie ºi mãrimile de

fazã -I l $ I f ºi U l $ 3U f . , puterile în sistemul trifazat (din 72) se pot
calcula cu relaþiile:
- 241 -
 P $ 3U l I l cos 9
(7.73)
Q $ 3U l I l sin 9
Conform teoremelor de transfigurare, orice receptor în stea
admite o schemã echivalentã în triunghi. Rezultã cã relaþiile (73) sunt
valabile atât în reþelele echilibrate conectate în stea cât ºi în reþelele
echilibrate conectate în triunghi.
Notã:
În cazul receptorului în triunghi, deoarece nu existã punct neutru
ca la receptorul în stea, se realizeazã un „nul artificial” cu ajutorul a trei
impedanþe identice (fig.7.25) pentru a se putea lega wattmetrul.

Fig.25

7.6.2 Puteri în reþelele trifazate dezechilibrate

În cazul reþelelor de tensiune a energiei cu fir neutru, „cu patru
fire” (fig.7.26) puterea complexã este:
S $ U1 # I1 #U 2 I 2 #U 3 I 3
* * *
(7.74)
Puterile pe cele trei faze nu mai sunt egale între ele. Puterea
activã este:
P $ U 1 I1 cos 91 # U 2 I 2 cos 9 2 # U 3 I 3 cos 9 3 (7.75)
iar cea reactivã este:
Q $ U 1 I 1 sin 91 # U 2 I 2 sin 9 2 # U 3 I 3 sin 9 3 (7.76)
unde:
91 , 9 2 , 9 3 sunt unghiurile de defazaj între perechile de mãrimi
U 1 I 1 ;U 2 I 2 ;U 3 I 3 .

- 242 -
 *
I1
1 * !
U1 * "
I2 #
2 * "
U2 * $
I3 %
3 * &
U3 !
N
N0
I 0 $ I1 # I 2 # I 3
Fig.7.26

Expresia (7.75) a puterii active corespunde mãsurãrii ei cu

ajutorul a trei wattmetre.
Puterea sistemului trifazat se obþine ca sumã a celor trei puteri
mãsurate de fiecare wattmetru în parte (fig.7.26)
În cazul reþelelor de transmisie fãrã fir neutru, zise „cu trei fire”
(fig.7.27), deoarece este îndeplinitã condiþia:
I 1 # I 2 # I 3 $ 0 sau I 1 # I 2 # I 3 $ 0
* * *
(7.77)

- .
Expresia puterii complexe se poate pune sub forma:
S $ U 1 I 1 # U 2 , I 1 , I 3 # U 3 I 3 $ U 12 I 1 # U 32 I 3
* * * * * *
(7.78)
având componentele:
P $ U 12 I1 cos-U 12 , I 1 . # U 32 I 3 cos-U 32 , I 3 . (7.79)
Q $ U 12 I 1 sin -U 12 , I 1 . # U 32 I 3 sin -U 32 , I 3 .
(7.80)
Relaþia (7.79) corespunde mãsurãrii puterii active cu douã
wattmetre.

- 243 -
 CAPITOLUL 8
PROCESUL DE MÃSURARE

Comunicarea ºi acþiunea sunt douã laturi fundamentale ale

oricãrei activitãþi omeneºti. Comunicarea vehiculeazã în principal
informaþie, iar acþiunea vehiculeazã în principal energie.
Atât schimburile de informaþie cât ºi schimburile de energie se fac
cel mai frecvent pe suportul mãrimilor electromagnetice, a cãror
mãsurare precisã condiþioneazã desfãºurarea normalã a proceselor
implicate.
Se poate afirma, fãrã exagerare, cã amploarea mãsurãrilor
electrice este azi comparabilã cu aceea a mãsurãrii tuturor celorlalte
mãrimi fizice la un loc. Mãsurãrile electrice reprezintã domeniul de
mãsurãri în care precizia, pragul de sensibilitate ºi viteza de mãsurare
ajung cel mai aproape de limitele teoretice, consecinþe ale legilor fizicii.
Mãsurarea este una din componentele esenþiale ale comunicãrii.
Scopul mãsurãrii este obþinerea experimentalã a unei informaþii
cantitative asupra anumitor proprietãþi ale unui obiect sau sistem ºi
exprimarea ei sub formã adecvatã pentru utilizare.
Ansamblul operaþiilor experimentale care se executã în vederea
obþinerii rezultatului mãsurãrii constituie procesul de mãsurare. Orice
proces de mãsurare conþine urmãtoarele elemente principale:
- mãrimea de mãsurat sau mãsurandul;
- aparatul de mãsurat;
- metoda de mãsurare;
- etalonul.
În funcþie de natura, precizia ºi scopul mãsurãrii, aceste elemente
au o importanþã relativ diferitã. Oricare din cele patru elemente ale
procesului de mãsurare poate servi ca punct de plecare într-o clasificare
a mãsurãrilor.
Proprietãþile unui obiect sau ale unui sistem fizic pot fi sau nu
mãsurabile. O proprietate mãsurabilã este denumitã mãrime fizicã. O
primã condiþie de mãsurabilitate este ca mãrimea fizicã sã constituie o
mulþime ordonabilã, adicã mulþime în care sã se poatã defini relaþiile de
egal (=), mai mic (<) ºi mai mare(>) între elementele ei. În plus este
necesar sã se poatã stabili convenþional o corespondenþã biunivocã între
mulþimea valorilor mãrimii fizice ºi mulþimea numerelor reale. Aceasta
este convenþia de scarã care defineºte în acelaºi timp ºi unitatea de
mãsurã.

- 244 -
 Rezultatul final al oricãrei mãsurãri este un numãr care, împreunã
cu unitatea de mãsurã, caracterizeazã mãrimea de mãsurat.
Procedeul de mãsurare este o operaþie experimentalã,
reproductibilã, prin care se asociazã mãrimii fizice o valoare matematicã
în raport cu o mãrime fizicã de referinþã numitã unitate de mãsurã.
Mãsurarea unei mãrimi X reprezintã compararea acesteia cu o altã
mãrime Um de aceeaºi naturã, consideratã unitate de mãsurã. Prin
alegerea unei unitãþi ºi prin procedeul experimental de mãsurare, fiecãrei
mãrimi fizice i se asociazã o valoare numericã (Xm). Mãrimea fizicã X
se exprimã prin produsul dintre unitatea de mãsurã adoptatã Um ºi
valoarea numericã obþinutã Xm:
X= Xm!· Um (8.1)
Rezultatul mãsurãrii Xm este un numãr adimensional ºi variazã
invers proporþional cu unitatea de mãsurã adoptatã.
Pentru efectuarea unei mãsurãri este necesar ca unitatea de
mãsurã sã poatã fi realizatã în mod concret. Realizarea materialã a
unitãþii de mãsurã constituie “mãsura”; evident, numai pentru anumite
unitãþi este posibilã concretizarea sub formã de mãsuri.
Þara noastrã a adoptat Sistemul Internaþional de Unitãþi (SI) în
august 1961, singurul sistem de unitãþi de mãsurã legal ºi obligatoriu.
Numeroase mãrimi fizice nu sunt accesibile direct simþurilor
omului, de aceea este necesar sã se recurgã la o convertire, cu ajutorul
unui dispozitiv, a mãrimii de mãsurat într-o mãrime perceptibilã.
Mesajul senzorial cel mai adecvat pentru operatorul-om îl
reprezintã deplasarea acului indicator în faþa unei scãri gradate sau
afiºarea numericã pe un panou a rezultatului mãsurãrii.
Operaþia de mãsurare se poate realiza prin intermediul unui
dispozitiv care realizeazã conversia mãrimii de mãsurat într-o mãrime
perceptibilã pentru operatorul-om sau aptã de a fi prelucratã de o
maºinã-operatoare, numit aparat de mãsurat. Prin asocierea unor aparate
de mãsurat ºi mãsuri se obþin instalaþiile de mãsurare. Mãsurile,
aparatele de mãsurat ºi instalaþiile de mãsurare formeazã mijloacele de
mãsurare.
În funcþie de rolul lor în procesul de mãsurare, de precizia pe care
o reprezintã, mijloacele de mãsurare se clasificã în:
1. mijloace de mãsurat de lucru, care participã în
mãsurãrile curente, necesare în practicã;
2. mijloace de mãsurat model (comparative sau martor),
destinate etalonãrii sau verificãrii mãsurilor ºi aparatelor de
lucru;

- 245 -
 3. mijloace de mãsurat etalon, care reproduc sau
stabilesc unitatea de mãsurã cu precizie maximã, o pãstreazã ºi o
transmit mijloacelor de mãsurare cu precizie inferioarã.

8.1 Noþiunile de aparat de mãsurat ºi de traductor

Operaþia de mãsurare ca o comparaþie direct perceptibilã a
mãrimii de mãsurat în unitatea de mãsurã nu este posibilã decât într-un
numãr restrâns de cazuri, în care unitãþile pot fi realizate sub o formã ce
permite utilizarea lor ca atare. Restricþiile apar pe de o parte prin faptul
cã existã numeroase mãrimi fizice ce nu sunt accesibile simþurilor
umane, iar pe de altã parte chiar ºi în cazurile celor care posedã aceastã
proprietate numai un domeniu limitat de valori poate fi sesizat.
De cele mai multe ori între mãrimea de mãsurat ºi organul de
percepþie este necesar sã se intercaleze anumite dispozitive care,
acþionate de mãrimea respectivã pe baza energiei asociate acesteia sau a
unei energii auxiliare de activare, determinã apariþia unor efecte
susceptibile de a fi percepute. De exemplu, curentul electric ca un flux
de electroni nu poate fi perceput, dar trecând acest curent printr-o bobinã
mobilã aºezatã într-un câmp magnetic, aceasta va suferi o deplasare ce
poate fi observatã cu ajutorul ochiului. Dacã se considerã câmpul
magnetic constant ºi nu existã alte influenþe perturbatoare, deplasarea
bobinei mobile se aflã într-o corespondenþã determinatã cu valoarea
curentului electric. Cunoscând prin calcul sau experimental modul cum
se realizeazã aceasta corespondenþã, deplasarea bobinei permite
deducerea valorii curentului, ea putând constitui o mãsura a acestuia. Pe
baza acestor considerente se poate defini noþiunea de aparat de mãsurat:
Dispozitivul care stabileºte o dependenþã între mãrimea de
mãsurat ºi o alta ce poate fi perceputã în mod nemijlocit de organele de
simþ umane, astfel încât permite determinarea valorii mãrimii respective
pe baza unei scãri de mãsurare se numeºte aparat de mãsurat.
Aceasta este o definiþie generalã care are în vedere înþelesul clasic
al noþiunii de aparat de mãsurat, ce presupune utilizarea acestuia de cãtre
un operator uman. În instalaþiile automate, aparatul de mãsurat este
denumit traductor ºi el stabileºte o corespondenþã între mãrimea de
mãsurat ºi o mãrime, etalonatã conform unei scãri de mãsurare, aptã de a
fi prelucratã de elementele de automatizare sau de echipamentele de
calcul.
Pornind de la definiþiile precedente se poate reprezenta schema
generalã a unei mãsurãri. În fig. 8.2 este datã o astfel de schemã pentru
cazul unui aparat de mãsurat care se adreseazã unui operator uman, iar

- 246 -
în fig. 8.3 schema corespunzãtoare utilizãrii unui traductor, care
realizeazã funcþia de mãsurare într-un sistem de reglare automatã.

Fig. 8.1 Schema generalã a unei mãsurãri efectuate de cãtre un

operator uman

Fig. 8.2 Schema generalã a unei mãsurãri efectuatã

în cadrul unui sistem de reglare automatã

Între cele douã scheme nu existã diferenþe principiale, întrucât

ambele îndeplinesc funcþiuni similare de determinare a valorii mãrimii
de mãsurat în vederea unei anumite utilizãri a acesteia. Scopul
mãsurãrii, în sistemele de reglare automatã, este acela de a iniþia o
acþiune asupra instalaþiei automatizate pentru a pãstra mãrimea reglatã la
valoarea prescrisã. Mãsurarea serveºte pentru a putea constata abateri de
la aceastã valoare. Trebuie observat cã nici în cazul operatorului uman,
mãsurarea nu reprezintã un scop în sine ci, de regulã, se efectueazã tot în
vederea exercitãrii unei acþiuni asupra obiectului mãsurãrii.
Pentru a aduce mãrimea de mãsurat la o formã accesibilã fie
operatorului uman fie dispozitivului de automatizare, în cadrul unui
aparat de mãsurat au loc o serie de transformãri ale acesteia bazate pe
energia pe care o are asociatã sau pe energii furnizate de surse auxiliare.
Privind din acest punct de vedere, orice aparat de mãsurat sau traductor
are o structurã ce cuprinde urmãtoarele elemente tipice:

- 247 -
 " Elementul sensibil sau detectorul este elementul esenþial,
specific pentru mãsurarea unei anumite mãrimi fizice. În condiþiile de
efectuare a mãsurãrii, el trebuie sã aibã proprietatea de a fi sensibil
numai la mãrimea de mãsurat ºi de a o detecta numai pe aceasta,
eliminând sau reducând la un minim acceptabil influenþa pe care o
exercitã toate celelalte mãrimi fizice existente în mediul în care se aflã
plasat. Elementul sensibil trebuie sã furnizeze la ieºire un semnal, care,
potrivit unei dependenþe consecinþã a legilor fizice pe care se bazeazã
funcþionarea sa, sã conþinã informaþia necesarã determinãrii valorii
mãrimii de mãsurat. Acest semnal trebuie totodatã sã fie de asemenea
naturã, încât sã poatã sã acþioneze celelalte elemente ale aparatului de
mãsurat. Pentru aceasta, semnalul trebuie sã posede o anumitã energie
pe care o poate prelua de la mãrimea de mãsurat sau de la o sursã
auxiliarã.
" Adaptorul este al doilea element important din structura
unui aparat de mãsurat. El primeºte semnalul dat de elementul sensibil ºi
îl converteºte într-o mãrime perceptibilã sau într-un alt tip de semnal în
cazul traductoarelor, de aºa manierã încât sã existe posibilitatea sesizãrii
valorii mãrimii mãsurate de cãtre operatorul uman, respectiv de cãtre
dispozitivul de reglare sau calcul.
La multe din aparatele de mãsurat obiºnuite, mãrimea perceptibilã
se prezintã sub forma unei mãrimi mecanice (deplasarea unui ac
indicator în faþa unei scãri gradate, sau la cele înregistratoare, trasarea
unui grafic).
În cadrul adaptorului, semnalul dat de elementul sensibil suferã la
rândul sãu o serie de transformãri pentru a-l aduce la forma unei
deplasãri, care sã poatã fi comod perceputã cu ajutorul simþului vizual,
sau la forma semnalului unificat pe care sã-l poatã recepþiona un
regulator tipizat.
Aceste transformãri sunt rezultatul a diferite operaþii de
prelucrare, având drept scop obþinerea cât mai corectã a valorii mãrimii
mãsurate. Adaptorul este elementul în cadrul cãruia se efectueazã
operaþia esenþialã a procesului de mãsurare: comparaþia cu unitatea.
Modalitãþile de efectuare a comparaþiei pot fi variate, ele þinând de
principiile metodelor de mãsurare ºi determinând diversificãri
structurale importante ale operaþiilor de mãsurat.
Astfel, comparaþia se poate face aplicând din exterior, simultan,
atât mãrimea de mãsurat cât ºi cea de referinþã. În cele mai multe cazuri
însã comparaþia este succesivã, în sensul cã printr-o operaþie de calibrare
valorile referinþei sunt convertite ºi „memorate” de anumite elemente

- 248 -
constructive ale aparatului, iar la efectuarea operaþiei de mãsurare,
mãrimea de mãsurat este singura care apare din exterior.
Datoritã rolului lor, adaptoarele cuprind o serie de elemente
comune care nu depind de mãrimea de mãsurat, spre deosebire de
elementele sensibile, care sunt specifice ºi care diferã de la un aparat la
altul, în funcþie de mãrimea mãsuratã.
" Elementele auxiliare. Cea mai mare parte dintre aparatele
de mãsurat sau traductoarele uzuale, indiferent de complexitate, de
destinaþie sau de forma constructivã pot fi reduse la o structurã
funcþionalã simplã constituitã din elementul sensibil ºi adaptor. Uneori
însã, particularitãþi legate de aspecte tehnologice sau economice impun
prezenþa în plus a unor elemente auxiliare. Astfel sunt cazuri, de
exemplu la mãsurarea temperaturilor ridicate, etc., când elementul
sensibil nu poate fi plasat în aceeaºi unitate constructivã cu adaptorul. În
asemenea situaþii apare necesitatea unor elemente de legãturã pentru
transmiterea semnalului furnizat de E.S. cãtre adaptor (A), cu o pondere
ºi o însemnãtate mai mari decât la un aparat obiºnuit ºi care necesitã
evidenþierea lor ca elemente componente. În general, elementele de
transmisie realizeazã conexiuni electrice, mecanice sau de altã naturã.
Dacã mãrimea datã de elementul sensibil este nepotrivitã pentru
transmisie, aparatul de mãsurat va cuprinde în structura sa ºi
componente de conversie a semnalului potrivit cerinþelor impuse de
canalele de transmisie. Tot în aceastã categorie de elemente auxiliare se
încadreazã ºi sursele de energie folosite în aparatele de mãsurat ºi
traductoare. Transformãrile care au loc atât în E.S. cât ºi în adaptor,
implicã transferuri de energie. Chiar dacã principial acestea s-ar putea
face pe seama energiei asociate mãrimii de mãsurat, practic apar
dificultãþi de obþinere corectã ºi sub o formã convenabilã a valorii, astfel
încât în mod frecvent se recurge la introducerea surselor de alimentare
cu energie auxiliarã. De cele mai multe ori transformãrile care au loc se
fac prin modularea de cãtre mãrimea de mãsurat a unui semnal
„energetic” furnizat de aceste surse.

- 249 -
 Fig. 8.3 Structura tipicã a unui aparat de mãsurat sau a unui
traductor:
X – mãrimea de mãsurat; Y – mãrimea perceptibilã, respectiv
semnalul de ieºire din traductor; X0 - mãrimea de referinþã (etalon)

Structura ºi schema prezentatã corespund aparatelor destinate

mãsurãrilor directe, cele mai frecvent utilizate. Ea are caracterul de
model destinat evidenþierii elementelor funcþionale tipice, prin
intermediul cãrora se realizeazã procesul de mãsurare.
În funcþie de performanþele care sunt impuse, de destinaþia ºi
condiþiile de utilizare (în industrie sau laborator), mãsurãri la distanþã
sau în zone cu grad înalt de periculozitate, de necesitatea prezentãrii
rezultatelor sub o formã accesibilã prelucrãrii pe calculatoare ºi
dispozitive de automatizare, unele aparate de mãsurat actuale pot cãpãta
o mare complexitate care le face sã aparã cu totul diferite faþã de
imaginea clasicã a aparatelor cu ac indicator. În asemenea cazuri devine
mai potrivitã denumirea de instalaþie (sistem, echipament, lanþ) de
mãsurare.

Fig. 8.4 Schema unei instalaþii de mãsurare:

X = mãrimea de mãsurat
Y = mãrimea reprezentând rezultatul mãsurãrii

- 250 -
 1 - elementul sensibil (E.S.)
2 - dispozitiv de comparaþie
3 – amplificator
4 - formator de semnal (filtru)
5 - sursa de alimentare
6 - dispozitiv de generare a mãrimii de comparaþie
7 - dispozitiv pentru calibrare
8 - dispozitiv indicator
9 - dispozitiv înregistrator
10 – codificator
11 - echipament pentru transmitere la distanþã

8.2 Etaloane
Indiferent de modul în care se realizeazã procesul de mãsurare ºi
oricare ar fi metoda sau aparatul utilizat, efectuarea operaþiei de
mãsurare reclamã comparaþia, directã sau mijlocitã, cu unitatea de
mãsurã.
Apare astfel necesitatea de a se dispune de realizãri concrete sub
formã de dispozitive, aparate, instalaþii, capabile sã genereze mãrimi
reprezentând unitãþile de mãsurã, multipli sau submultiplilor ºi care sunt
cunoscute sub numele generic de etaloane.
Etaloanele sunt menite sã asigure unitatea ºi conformitatea
mãsurãrilor, în orice loc ºi în orice moment, ceea ce impune condiþii
severe asupra realizãrii lor, atât în privinþa valorilor absolute, cât ºi
referitor la stabilitatea în timp ºi spaþiu a acestora. Ele prezintã o
importanþã deosebitã pentru mãsurãri, principalul indicator de
performanþã (precizia) depinzând într-un înalt grad tocmai de existenþa
unor etaloane de calitate.
Necesitãþile practice au determinat elaborarea de sisteme de
etaloane corespunzãtoare îndeplinirii urmãtoarelor funcþiuni:
- furnizarea principalelor unitãþi de mãsurã în conformitate cu
definiþiile lor (unitãþile fundamentale m, kg, s, A, mol, K, cd)
- conservarea acestor unitãþi de mãsurã (a multiplilor sau
submultiplilor) în cadrul laboratoarelor metrologice;
- utilizarea lor pentru corelarea între ele a diverselor unitãþi,
derivarea altora, efectuarea operaþiilor denumite etalonãri asupra
aparaturii de mãsurare în faza de construcþie ºi în exploatare.
Potrivit celor 3 destinaþii sus-menþionate se disting trei categorii
de etaloane:
1 – etaloane de definiþie; [Etalon primar ~ naþional]

- 251 -
 2 – etaloane de conservare; [etaloane secundare de ordinul I;
etaloane secundare de ordinul II]
3 – etaloane de transfer; [etaloane de lucru]

8.3 Metode de mãsurare

Metoda de mãsurare este ansamblul de principii ºi mijloace pe
care se bazeazã efectuarea unei mãsurãri cu scopul ca rezultatul obþinut
sã reprezinte cât mai corect valoarea mãsurii mãsurate ºi sã satisfacã
cerinþele de utilizare.
Metodele de mãsurare cuprind deci o problematicã largã, legatã
de aspectele constructiv-funcþionale ale aparatelor de mãsurat ºi ale
traductoarelor, de alegerea ºi folosirea etaloanelor, de asigurarea
condiþiilor de experimentare, adecvate obþinerii performanþelor optime.
Varietatea mãrimilor de mãsurat, mijloacele ºi scopurile diverse
în care sunt fãcute mãsurãrile, au condus la elaborarea unei mari
diversitãþi de metode de mãsurare, ce pot fi clasificate din diferite puncte
de vedere ºi la rândul lor constituie criterii de grupare ale diferitelor
categorii de mãsurãri.
Operaþia de comparaþie cu unitatea fiind esenþialã în procesul de
mãsurare, modalitatea de realizare a acestei operaþii reprezintã
principalul criteriu de clasificare a metodelor de mãsurare. Din acest
punct de vedere o primã împãrþire este aceea în metode directe ºi metode
indirecte.

8.3.1 Metode directe de mãsurare

Metodele directe se caracterizeazã prin aceea cã valoarea mãrimii
mãsurate se exprimã nemijlocit ca rezultat al comparaþiei cu un etalon
aparþinând aceleiaºi clase, fãrã a recurge la relaþii în funcþie de mãrimi
de altã naturã fizicã.
Metodele directe se pot divide la rândul lor în urmãtoarele
categorii:
- prin comparaþie simultanã;
- prin comparaþie succesivã.
Metodele prin comparaþie simultanã se disting prin aceea cã în
procesul de mãsurare intervine în acelaºi timp cu mãrimea de mãsurat ºi
mãrimea de comparaþie (etalonul) aparþinând aceleiaºi clase.
Mãsurandul poate fi comparat fie cu un etalon de valoare egalã
sau apropiatã, fie cu un etalon de valoare diferitã. Rezultã astfel
subdiviziunile denumite comparaþie 1:1, respectiv comparaþie 1:n.

- 252 -
 Comparaþia 1:1 se poate efectua direct sau prin intermediul unui
aparat de tip comparator. Comparaþia 1:1 directã se realizeazã prin
metoda diferenþialã ºi prin metoda de zero:
- metoda diferenþialã constã în mãsurarea directã, cu un aparat de
mãsurat adecvat, a diferenþei ! dintre mãsurandul X ºi o mãrime de
referinþã X0 de valoare apropiatã. Rezultatul este de forma X=X0+!.
Dacã diferenþa ! este micã, eroarea dependentã de aparat devine practic
neglijabilã ºi incertitudinea rezultatului este egalã cu cea a referinþei;
- metoda de zero reprezintã cazul particular al metodei
diferenþiale, în care se dispune de un etalon de valoare egalã cu mãrimea
de mãsurat. În acest caz, aparatul utilizat are rolul unui indicator de nul.
Metoda diferenþialã ºi metoda de zero se înscriu printre cele mai
precise metode de mãsurare, deoarece la aceste metode influenþa
aparatelor de mãsurat este minimã, precizia rezultatului depinzând
numai de cea a etaloanelor. Ele au însã dezavantajul cã necesitã etaloane
de valoare apropiatã sau egalã cu mãrimea de mãsurat, respectiv
etaloane variabile prin care sã se poatã obþine asemenea condiþii. Aceste
metode se aplicã în cazurile în care combinarea diferenþiatã a celor douã
mãrimi X ºi X0 este posibilã nemijlocit prin însãºi natura lor, ele
implicând un aparat de mãsurat numai pentru indicarea (sau uneori
sesizarea) diferenþei, ca ºi cum aceasta ar reprezenta o singurã mãrime
de sine stãtãtoare. Date fiind valorile ! mici care trebuie mãsurate prin
metoda diferenþialã, precum ºi necesitatea detectãrii anulãrii acestor
diferenþe în cazul metodei de nul, aparatele utilizate sunt de mare
sensibilitate.
Trebuie observat cã o combinare diferenþialã în sensul menþionat
o permit numai mãrimile care au polaritate (pot fi atât pozitive cât ºi
negative), cum sunt de exemplu: forþa, presiunea, tensiunea electricã etc.
În schimb, nu se pot mãsura prin metoda diferenþialã mãrimi care sunt
numai pozitive, de exemplu masa, rezistenþa electricã etc. Pentru a
mãsura diferenþial astfel de mãrimi sunt necesare dispozitive
suplimentare care sã facã posibilã (sã mijloceascã) comparaþia
diferenþialã, respectiv un aparat numit comparator.
Comparaþia 1:n este mãsurarea în raport cu un etalon de valoare
diferitã. Se poate face prin metoda de adiþionare sau prin metoda de
raport. Metoda de adiþionare se bazeazã pe utilizarea de etaloane care au
proprietatea de concatenare aditivã astfel ca suma valorilor lor sã fie
egalã cu aceea a mãrimii de mãsurat. În acest mod mãsurarea se reduce
la o comparaþie 1:1. Metoda de raport implicã existenþa unui „dispozitiv
de raport” care permite compararea mãrimii de mãsurat cu o fracþiune

- 253 -
din cea etalon (sau invers). Exemplele cunoscute sunt: balanþa cu braþe
neegale, divizorul de tensiune rezistiv, inductiv sau capacitiv.
Relaþia de bazã pentru aceastã metodã este X=K’X0, unde K’ este
factorul de raport al dispozitivului de comparaþie, care este, în acest caz
diferit de unitate ºi poate varia în limite largi. Valorile factorului K’
trebuie cunoscute cu precizie egalã sau apropiatã de cea a etalonului,
pentru a asigura precizia ridicatã a metodei.
Avantajul esenþial al acestei metode, care constã în posibilitatea
efectuãrii de mãsurãri într-un domeniu extins, utilizând un singur etalon
de valoare fixã are o mare aplicabilitate. Îndeplinirea condiþiei de
echilibru, exprimatã de relaþiile caracteristice, este sesizatã asemãnãtor
ca la comparaþia 1:1 cu un aparat detector de nul.
Metodele de comparaþie succesivã sunt cele specifice aparatelor
de mãsurat uzuale (indicatoare) în care au loc una sau mai multe
transformãri ale mãrimii de mãsurat, conform unor relaþii de dependenþã
explicite ºi complet determinate. Pe baza acestor relaþii ºi a unitãþii
adoptate, care împreunã definesc scara de mãsurare, se pot atribui
numere diverselor valori ale mãrimii perceptibile, care astfel reprezintã
direct rezultatul mãsurãrii.
Spre deosebire de metodele prin comparaþie simultanã, la cele
prin comparaþie succesivã etalonul, de aceeaºi naturã cu mãsurandul, nu
apare ca o mãrime exterioarã aplicatã aparatului concomitent cu
mãrimea de mãsurat. Mãrimea de referinþã a fost aplicatã anterior
operaþiei de mãsurare (la construcþia ºi gradarea scãrii aparatului) ºi
informaþia cu privire la efectele ei este reþinutã (memoratã) de cãtre
anumite elemente componente ale aparatului. Aceastã operaþie este
denumitã calibrare sau etalonare.
Odatã stocatã informaþia de calibrare, ea este utilizatã pentru
efectuarea comparaþiei cu mãrimea de mãsurat ori de câte ori aceasta
este aplicatã aparatului. Astfel, în metoda comparaþiei succesive
comparaþia directã între mãsurând ºi mãrimea de referinþã este înlocuitã
cu o comparaþie simultanã între douã mãrimi de altã naturã, una în
relaþie cu mãrimea de mãsurat ºi alta cu etalonul (prin memorarea
acestuia ca urmare a operaþiei de calibrare).
Metoda comparaþiei succesive prezintã avantaje importante în
ceea ce priveºte simplificarea operaþiei de mãsurare. Întrucât comparaþia
se efectueazã automat, operatorul nu trebuie sã intervinã în procesul
mãsurãrii, activitatea sa rezumându-se la citirea corectã a aparatului ºi
asigurarea condiþiilor necesare de funcþionare. Intervenþia operatorului
este însã necesarã ºi efectivã în operaþia de calibrare. Pe de altã parte,

- 254 -
calitatea mãsurãrilor prin metoda comparaþiei succesive este
condiþionatã de aparatul de mãsurat într-un grad mult mai ridicat decât
la comparaþia simultanã ºi, în general, precizia corespunzãtoare acestei
metode este inferioarã celor anterioare. Totodatã, aparatul de mãsurat
calibrat pentru un anumit domeniu are o utilizare limitatã numai la
valori ale mãsurandului în domeniul respectiv. Datoritã avantajelor de
operativitate, metoda comparaþiei succesive este aplicatã pe scarã largã
ºi cele mai multe aparate de mãsurat indicatoare funcþioneazã conform
acestei metode.
Pentru ilustrarea graficã a principiilor metodelor directe prin
comparaþie simultanã ºi succesivã în figurile 1.6 a ºi b sunt prezentate
schemele celor douã tipuri de mãsurãri.

Fig. 8.5 Reprezentarea schematicã a metodelor directe de

mãsurare
a) – prin comparaþie simultanã; b) – prin comparaþie succesivã

Metodele prin comparaþie simultanã implicã un proces de

mãsurare mai laborios, dar care conduce la rezultate mai precise decât
metodele prin comparaþie succesive, mai simplu de aplicat dar afectate
de erori mai mari. În raport cu aceste caracteristici, metodele prin
comparaþie simultanã sunt specifice mãsurãrilor de laborator, iar cele din
a doua categorie mãsurãrilor din industrie.

8.3.2 Metode indirecte de mãsurare

Metodele indirecte de mãsurare se aplicã acelor mãrimi pentru
care nu este posibilã, sau nu este realizabilã prin procedee practice
avantajoase, comparaþia directã cu o mãrime de referinþã aparþinând
aceleiaºi clase. Ca urmare, pornind de la o relaþie de dependenþã,
consecinþã a unor legi fizice între o astfel de mãrime ºi alte mãrimi

- 255 -
direct mãsurabile, mãsurarea indirectã constã dintr-o serie de mãsurãri
directe, urmate de operaþiile de calcul corespunzãtoare acestei relaþii.
Dacã mãsurãrile directe se efectueazã independent ºi dupã aceea
rezultatele se introduc în calcule pe care operatorul le face manual, este
evident cã, în fond, mãsurarea indirectã îºi pierde calitatea, reducându-se
la mai multe mãsurãri directe. Existã însã posibilitatea combinãrii
operaþiilor de mãsurare directã ºi a celor de calcul, astfel încât sã se
realizeze concomitent (fãrã intervenþia omului), de o manierã similarã ca
la metodele directe prin comparaþie succesivã. În acest mod, problema
metodelor indirecte de mãsurare are sens ºi ele pot fi considerate ca o
categorie distinctã pentru care sunt elaborate scãri de mãsurare
corespunzãtoare. Caracteristicile metodelor indirecte de mãsurare sunt
condiþionate în primul rând de forma relaþiei de dependenþã pe care se
bazeazã ºi care determinã separarea lor în douã grupe:
- metode indirecte bazate pe relaþii explicite;
- metode indirecte bazate pe relaþii implicite.
Metodele indirecte bazate pe relaþii explicite sunt cele mai simple
ºi mai uºor de aplicat datoritã posibilitãþilor realizãrii de aparate dotate
cu elemente sensibile la mãrimile ce se mãsoarã direct ºi cu elemente de
calcul ce executã automat operaþiile corespunzãtoare relaþiei care
expliciteazã mãrimea de mãsurat în funcþie de cele direct mãsurabile. Un
exemplu în acest sens îl constituie mãsurarea puterii electrice cu
wattmetrul, conform relaþiei P=UI. Wattmetrul este un aparat care
cuprinde douã elemente sensibile, unul pentru tensiunea U, altul pentru
curentul I, un dispozitiv electrodinamic care determinã un cuplu activ
proporþional cu produsul UI ºi apoi adaptorul, care permite citirea
directã a valorii puterii.
Structura menþionatã are un caracter funcþional, din punct de
vedere constructiv elementele respective nefiind neapãrat distincte.
Existã însã wattmetre electronice în cadrul cãrora blocul de calcul are ºi
o individualitate constructivã.
Comparaþia se face în cadrul adaptorului, dupã ce s-a efectuat
operaþia de calcul, deci între o mãrime reprezentând rezultatul acesteia
din urmã ºi o referinþã memoratã ca urmare a calibrãrii efectuate în
raport cu ambele mãrimi U ºi I.
Precizia unei mãsurãri indirecte explicite depinde de precizia
mãsurãrilor directe pe care le include, precum ºi de aceea a elementului
de calcul. Datoritã posibilitãþilor de cumulare a erorilor, precizia
mãsurãrilor indirecte este uneori mai redusã decât a celor directe.

- 256 -
 Fig. 8.6 Schema funcþionalã a unui aparat sau traductor pentru
mãsurãri indirecte, bazate pe relaþii explicite de forma:
Y=f(x1,x2,...,xn)x1,...,xn – mãrimi direct mãsurabile;
Y – mãrimea care reprezintã rezultatul mãsurãrii

Metodele indirecte bazate pe relaþii implicite diferã de cele

precedente prin aceea cã valoarea mãrimii mãsurandului nu poate fi
exprimatã direct în raport de câte o singurã valoare a mãrimilor direct
mãsurabile, ci de mai multe valori ale mãrimilor. Un exemplu îl poate
constitui evaluarea coeficienþilor de variaþie cu temperatura unei
rezistenþe electrice, conform relaþiei:
R ' - R ' %1 * , #' ( ' 0 $ * +#' ( ' 0 $ * ) #' ( ' 0 $ &
2 3
(8.2)
Problema care se pune este aceea a determinãrii coeficienþilor á,â,
care intervin sub o formã implicitã în relaþia rezistenþei Rè. Etapele
necesare pentru obþinerea rezultatului ar putea pãrea similare ca la
metodele indirecte bazate pe relaþii explicite: mãsurarea directã a
temperaturii ºi rezistenþei, introducerea în relaþie ºi deducerea
coeficienþilor. Diferenþele constau însã, în faptul cã sunt necesare mai
multe valori ale mãrimilor direct mãsurabile deci o succesiune de
mãsurãri directe ale cãror rezultate sunt utilizate în operaþiile de calcul
care urmeazã. Efectuarea unui set de mãsurãri, memorarea unui numãr
de valori ºi, mai ales, prelucrarea lor prin metode laborioase de calcul nu
mai este posibil sã se realizeze concomitent, cu aparate relativ simple, ca
la metodele indirecte anterioare. Pentru determinarea coeficienþilor în
exemplul considerat s-ar pãrea cã sunt necesare trei mãsurãri ale
rezistentei Rè la trei temperaturi diferite, cu care sã se realizeze un
sistem de trei ecuaþii prin rezolvarea cãruia rezultã á, â ºi o astfel de
tratare a problemei ar conduce la soluþii valabile numai pentru cele trei
temperaturi, sau într-o gamã restrânsã, ori intereseazã ca relaþia sã fie
adevãratã pentru o gamã largã de variaþii ale lui è. Obþinerea unor soluþii
corecte implicã efectuarea unui numãr mare de mãsurãri în întreg
domeniul pentru care se urmãreºte valabilitatea relaþiei, astfel încât sã se
înglobeze o cantitate cât mai mare de informaþie privind caracterul

- 257 -
dependenþei R(è). Aceasta conduce la formarea unui sistem cu un numãr
de ecuaþii mai mare (cu mult) decât numãrul de necunoscute, care este
incompatibil. Se recurge atunci la o rezolvare aproximativã, una din
metodele folosite în acest scop fiind aceea a celor mai mici pãtrate.
Soluþiile aproximative astfel obþinute verificã cu o anumitã eroare relaþia
de dependenþã, dar în orice punct al domeniului pe care au fost calculaþi
coeficienþii. Dacã structura relaþiei este adecvatã ºi dacã se utilizeazã un
numãr suficient de mare de valori se poate obþine ca eroarea maximã ce
apare sã nu depãºeascã o limitã acceptabilã. Astfel, precizia metodelor
indirecte bazate pe relaþii implicite depinde de precizia mãsurãrilor
directe, dar ºi de partea de calcul unde intervin adesea aproximaþii. De
asemenea asigurarea constanþei condiþiilor în care se fac mãsurãrile
constituie o problemã ce trebuie tratatã cu atenþie.
Dupã cum se vede, în cadrul acestor metode intervin operaþii
complicate de calcul care fac apel la domenii de vârf ale matematicilor
aplicate, cum sunt teoria estimaþiei, teoria metodelor, teoria calculelor
aproximative, etc., partea de calcul ocupând un loc mult mai important
decât procesul experimental de mãsurare aºa cum a fost prezentat la
mãsurãrile directe.
În ultimii ani, prin dezvoltarea atât a unor aspecte teoretice
privind modelele matematice cât ºi prin procesele tehnologice în
domeniul calculatoarelor, metodele indirecte implicite au început sã
capete o utilizare tot mai largã ºi au apãrut ºi echipamente ºi instalaþii
complexe de mãsurare ºi calcul care faciliteazã aplicarea lor.

8.3.3 Categorii de mãsurãri

Metodele de mãsurare constituie ele însele criterii care definesc
categorii de mãsurãri. Existã însã multe alte elemente ce diversificã
mãsurãrile ºi care pot fi legate de mãrimile mãsurate, de particularitãþile
procesului de mãsurare, de obþinerea rezultatului mãsurãrii, de
performanþele care se obþin, de domeniile de aplicaþie, etc. Dintre
acestea mai importante pentru o clasificare principalã a mãsurãrilor apar
urmãtoarele trei:
" regimul de variaþie al mãrimilor de mãsurat
" modul în care este obþinut ºi prezentat rezultatul
mãsurãrii
" specificul unor domenii largi de aplicare, determinat
de condiþiile pe care le oferã ºi performanþele care le solicitã

- 258 -
 8.3.4 Mãsurãri statice
Mãsurãrile statice se referã la determinarea valorilor unor mãrimi
în regimul în care acestea au o valoare constant în intervalul de timp în
care se efectueazã mãsurarea.
Matematic, aceasta se exprimã prin condiþia ca toate derivatele
mãrimii de mãsurat în raport cu timpul sã fie nule în intervalul
considerat.
Pentru ca o astfel de mãsurare sã fie posibilã, regimul static
trebuie sã se menþinã un timp suficient de lung, astfel ca toate etapele
impuse de operaþia de mãsurare sã se poatã realiza ºi mãrimea
perceptibilã sã se afle de asemenea în regim static pentru a reda valoarea
constantã a mãrimii de mãsurat. În cazul unei mãrimi bazate pe
utilizarea unui aparat indicator, aceste intervale trebuie sã fie superioare
duratei regimului tranzitoriu, adicã timpului necesar trecerii din starea
de echilibru existentã în absenþa mãsurandului în noua stare de echilibru
determinatã de acþiunea acestuia. În plus, mãrimea perceptibilã trebuie
menþinutã constantã încã un timp necesar asimilãrii valorii de cãtre
operator.
Rezultã deci cã mãsurãrile statice se întâlnesc în toate situaþiile în
care valoarea trebuie obþinutã de operator în momentul în care se
efectueazã mãsurarea, în mod nemijlocit în funcþie de indicaþia
aparatului utilizat, fãrã a recurge la elemente de memorie.
Mãsurãrile statice sunt cele mai frecvente întrucât, deºi nu se
poate vorbi de mãrimi invariabile în timp în mod absolut (pe timp
îndelungat), un numãr mare de mãrimi fizice sunt caracterizate de
regimuri staþionare în limite de timp care permit aprecierea valorii
corespunzãtoare acestui regim de cãtre un operator uman. Aceste
regimuri prezintã ºi interes practic, întrucât se are în vedere adesea
stabilirea ºi menþinerea unor valori constante adecvate unui anumit
criteriu tehnic, economic, biologic, etc.
Datoritã condiþiilor în care se efectueazã, metodele utilizate
pentru mãsurãri statice se caracterizeazã îndeosebi prin obþinerea unei
precizii ridicate ºi mai puþin prin viteza cu care se desfãºoarã procesul
de mãsurare.

8.3.5 Mãsurãri dinamice

Mãsurãrile dinamice sunt acelea care trebuie efectuate asupra
unor mãrimi care prezintã variaþii rapide în timp, astfel încât nu este
posibilã deducerea valorii pe baza unei mãrimi, în sine perceptibilã, dar
care ar varia tot atât de rapid ca mãrimea de mãsurat. Ca urmare,

- 259 -
mãsurãrile dinamice se realizeazã cu ajutorul unor elemente de
memorare capabile sã reþinã valorile mãrimii rapid variabile într-un
interval de timp dat ºi sã le redea prin imagini statice. Metodele aplicate
în mãsurãrile dinamice depind de modul ºi de viteza de variaþie a
mãrimilor respective. Dupã forma de variaþie, mãrimile se pot divide în
deterministe ºi aleatoare.
O mãrime deterministã este aceea a cãrei evoluþie în timp este
previzibilã. Ea se poate exprima printr-o funcþie de timp, continuã sau
discontinuã, care permite cunoaºterea respectivei evoluþii în orice
moment. Aceastã funcþie de timp uneori poate fi cunoscutã principial
din anumite legi fizice, dar determinarea completã se face prin mãsurãri
asupra mãrimii considerate. Reprezentarea evoluþiei mãrimilor
deterministe prin astfel de funcþii include aproximaþii pe baza unor
criterii de eroare satisfãcãtoare pentru scopurile urmãrite.
Spre deosebire de mãrimile deterministe, mãrimile aleatoare
prezintã variaþii neprevizibile ºi valorile pe care le iau în realizãrile la
diverse momente de timp sunt întâmplãtoare. Aceste mãrimi nu pot fi
caracterizate decât în sens probabilistic cu ajutorul metodelor statistice.

8.3.6 Mãsurãri statistice

Mãsurãrile statistice se aplicã mãrimilor aleatoare. Mãrimile
aleatoare se caracterizeazã prin aceea cã valorile obþinute pe baza mai
multor realizãri experimentale sunt întâmplãtoare ºi nu permit stabilirea
unor relaþii prin intermediul cãrora sã rezulte o reproductibilitate în
raport de condiþiile de experimentare. Funcþiile ale cãror valori
corespund unei mãrimi aleatoare pentru orice variaþie a variabilei
independente se numesc funcþii aleatoare. În cazul în care variabila
independentã este timpul, funcþia respectivã x(t) reprezintã ceea ce se
numeºte un proces aleator (sau proces stochastic). Prin repetarea
experimentãrilor rezultã un ansamblu de realizãri sau eºantioane xn(t)
care descriu procesul aleator considerat. Pentru un anumit moment t=tk,
procesul aleator x(t) este caracterizat de un ansamblu de valori xn(tk),
n=1,2,.... Aceasta aratã cã un proces aleator apare ca o funcþie de douã
variabile: t care ia valori în domeniul timpului ºi n care ia valori în
mulþimea eºantioanelor (între care nu se pot stabili relaþii de
interdependenþã).
Datoritã acestei particularitãþi nu se pot scrie relaþii matematice
care sã exprime evoluþia în timp a proceselor aleatoare de o manierã
similarã celei pentru mãrimile deterministe. Exprimarea unor
caracteristici generale ale proceselor aleatoare se poate face deci numai

- 260 -
în sens probabilistic, cu referire la toate valorile cuprinse în ansamblul
de eºantioane aferent procesului considerat. Pentru un proces aleator
real, evaluarea acestor caracteristici este posibilã numai cu ajutorul
mãsurãrilor statistice, al cãror specific este tocmai de a integra un numãr
cât mai mare de valori ale realizãrilor procesului.
Mãsurãrile statistice implicã realizarea unui numãr mare de
mãsurãri ale aceleiaºi mãrimi, eºalonate în timp sau pe experimente, ale
cãror rezultate sunt memorate ºi prelucrate. Operaþiile de calcul, atât
prin natura relaþiilor matematice cât ºi prin volumul mare de date sunt
foarte laborioase.
Mãsurãrile statistice au cãpãtat o utilizare din ce în ce mai mare în
ultimii ani. Aceasta se datoreazã dezvoltãrii mijloacelor de calcul
automat, capabile sã rezolve problemele complexe de prelucrare pe care
le impun aceste mãsurãri. S-a conturat astfel o tehnicã de investigaþie ºi
de analizã bazatã pe mãsurãrile statistice, denumitã tehnica corelaþiei.
Au apãrut aparate specializate, corelatoare automate ºi analizoare
statistice, care pot fi utilizate pentru obþinerea directã a mediilor,
funcþiilor de corelaþie, dispersiilor, sau chiar a funcþiilor de repartiþie de
probabilitate. Ele îºi gãsesc aplicaþii în numeroase ramuri ale ºtiinþei ºi
tehnicii (vibraþii, acusticã, radio ºi telecomunicaþii, identificarea
proceselor, în calculul sistemelor automate). În mãsurãri, ele sunt
frecvent utilizate, de exemplu în influenþa zgomotelor (procese aleatoare
tipice) asupra funcþionãrii aparatelor de mãsurat ºi în calculul erorilor de
mãsurare.

8.3.7 Mãsurãri analogice

Mãsurãrile analogice se caracterizeazã prin aceea cã utilizeazã
aparate sau traductoare la care relaþia de dependenþã între mãrimea de
mãsurat X aplicatã la intrare ºi mãrimea obþinutã la ieºire Y se exprimã
sub forma Y=f(X), unde f(x) este o funcþie continuã. Aceastã funcþie
poate fi liniarã sau neliniarã în cazul aparatelor de mãsurat ºi, de regulã,
liniarã pentru traductoare. Reprezentãrile grafice ale unor astfel de relaþii
pot fi de tipul celor din figura 1.9 a ºi b.

- 261 -
 Fig. 8.7 Reprezentãri grafice ale relaþiei Y=f(x)
a) – pentru aparate analogice cu caracteristica neliniarã; Y=KX2;
b) – pentru traductoare analogice cu caracteristica liniarã;
Y=KX+Y0

Din cele menþionate rezultã cã pentru variaþii continue ale

mãsurandului mãrimea de ieºire variazã de asemenea în mod continuu
existând deci o analogie între variaþiile celor douã mãrimi, analogie care
este evidentã mai ales în cazul unei legi de dependenþã liniarã. Datoritã
acestei caracteristici aparatele respective se numesc aparate analogice ºi
trebuie observat faptul cã toate componentele lor, care determinã
diversele transformãri intermediare, sunt denumite elemente analogice.
Mãsurãrile analogice au fost primele utilizate ºi ele continuã sã
deþinã o pondere importantã ºi în prezent. Ele se întâlnesc în cazul
aparatelor curente de mãsurat, la care mãrimea de ieºire este deplasarea
unui ac indicator în faþa unei scãri gradate, deplasare care urmãreºte în
mod fidel ºi continuu variaþiile mãrimii de mãsurat. Transformarea
deplasãrii acului într-un numãr care sã reprezinte valoarea mãrimii
mãsurate se obþine numai ca urmare a operaþiei de „citire” efectuatã de
operator prin compararea poziþiei acestuia faþã de gradaþiile de pe scarã.
Datoritã deplasãrii continue a acului, indicaþia poate reda orice valoare
în domeniul de funcþionare a aparatului. Teoretic, se pot efectua
mãsurãri oricât de fine, trecerea de la o valoare la alta fãcându-se în mod
continuu, ceea ce ar însemna posibilitatea exprimãrii rezultatului cu un
numãr de cifre oricât de mare.
În realitate însã rezultatele se exprimã utilizând un numãr finit de
cifre semnificative, ceea ce înseamnã, de fapt, discretizarea valorilor
mãrimii de mãsurat (chiar dacã atât intrarea cât ºi ieºirea din aparat sunt
mãrimi fizice ce variazã în mod continuu).

- 262 -
 Operaþia de discretizare în cazul mãsurãrilor analogice o face
operatorul în procesul de citire al indicaþiilor aparatului ºi ea trebuie
astfel efectuatã încât sã se elimine sau sã se reducã la un minim
acceptabil efectele subiectivitãþii, ale capacitãþii limitate a simþurilor
umane ºi ale incertitudinilor generate de diversele surse de erori.
Rezultã deci cã la mãsurãrile analogice obþinerea rezultatului sub
formã numericã este posibilã numai ca o consecinþã a intervenþiei directe
a operatorului.
Aceleaºi observaþii sunt valabile ºi pentru traductoarele analogice,
la care semnalul de ieºire este un curent sau o tensiune electricã
continuã. Echipamentele de automatizare sau de calcul care le
recepþioneazã sunt de asemenea de tip analogic, ele fiind capabile de a
prelucra semnale cu variaþii continue. Totuºi, ºi în acest caz, la
interpretarea semnalelor în sensul reprezentãrii valorilor mãrimii
mãsurate se recurge la operarea tot cu valori discrete, þinându-se seama
de pragurile de sensibilitate ºi de erori.

8.3.8 Mãsurãri numerice

Mãsurãrile numericã au fost introduse în tehnica mãsurãrii în anii
1960 ºi tind sã se dezvolte foarte mult. Ele se caracterizeazã prin aceea
cã permit prezentarea rezultatului mãsurãrii direct sub formã numericã
cu ajutorul unor dispozitive de afiºare cu cifre. În acest fel, scopul
mãsurãrii (obþinerea valorii sub forma unui numãr) este satisfãcut
complet de cãtre aparatele de mãsurat numerice, fãrã a mai fi necesarã
intervenþia activã a operatorului. Prin aceastã cale unele dezavantaje
legate de subiectivitatea citirii indicaþiilor aparatelor analogice sunt
eliminate, sporind precizia ºi reproductibilitatea.
Mãsurãrile numerice prezintã avantaje care sunt determinate, pe
de o parte de particularitãþile afiºãrii numerice a rezultatului iar, pe de
alta parte, de proprietãþile elementelor caracterizate prin generarea de
semnale discrete.
Afiºarea numericã este lipsitã de ambiguitãþi, eliminând
subiectivitatea operatorului care are numai un rol pasiv (de citire a unui
numãr ce apare într-o formã explicitã, adesea însoþitã ºi de unitatea de
mãsurã).
Semnalele discrete pot fi transmise, modificate, prelucrate ºi
înregistrate cu o precizie ºi o siguranþã în funcþionare mult mai mare
decât semnalele continue, au o imunitate ridicatã faþã de perturbaþii ºi
sunt compatibile direct cu accesul în echipamentele numerice de calcul.
De asemenea automatizarea procesului de mãsurare se poate realiza mai

- 263 -
uºor, prin mijloace mai simple în cazul aparatelor numerice, în
comparaþie cu cele analogice.
Aceasta nu înseamnã cã aparatele numerice sunt superioare din
toate punctele de vedere ºi în orice situaþie celor analogice. Aparatele
analogice sunt preferabile în operaþii de supraveghere, când este
necesarã o evaluare aproximativã, dar rapidã, a valorii mãsurate ºi a
tendinþei de variaþie a acesteia. Poziþia acului indicator în raport cu scara
asigurã mult mai direct aceastã posibilitate, faþã de un singur numãr pe
care îl oferã aparatele numerice ºi care nu poate fi corelat nici cu
limitele domeniului, nici cu valorile anterioare decât cu un efort mult
mai mare din partea operatorului. În plus, aparatele numerice, cu toate
progresele microelectronicii, sunt încã mai scumpe decât cele analogice.
Opþiunea cãtre mãsurãri analogice sau numerice trebuie sã se facã
printr-o analizã atentã a factorilor tehnico-economici ce le
condiþioneazã.

8.3.9 Mãsurãri de laborator

Mãsurãrile de laborator se disting prin aceea cã se efectueazã în
condiþii ºi cu mijloace special pregãtite, pentru a asigura realizarea lor
cu o precizie ridicatã. Condiþiile care se creeazã mãsurãrilor de laborator
se referã la menþinerea unui mediu adecvat de temperaturã, umiditate,
noxe, vibraþii, câmpuri electrice, magnetice, radiaþii sau alþi factori care
pot perturba rezultatele mãsurãrilor. În acest scop se prevãd instalaþii de
protejare, de exemplu camere climatizate, ecranãri electrostatice,
magnetice, etc. În aceste condiþii se pot utiliza aparate de mare
sensibilitate, cu amplificãri foarte mari, fãrã riscul de a amplifica ºi
perturbaþiile.
Pentru mãsurãrile de laborator se aplicã în mod frecvent metodele
de comparaþie simultanã, care sunt dintre cele mai precise. Ca mãrimi de
comparaþie se folosesc etaloane realizate cu foarte mare exactitate ºi
pãstrate în condiþii deosebite. Utilizarea metodelor de comparaþie
simultanã cu toate neajunsurile de manipulare este indicatã, întrucât ele
sunt aplicate de personal specializat ºi, de cele mai multe ori,
corectitudinea rezultatelor prevaleazã în raport cu promptitudinea
obþinerii lor.
O altã caracteristicã importantã a metodelor de laborator o
constituie faptul cã se procedeazã la prelucrãri ale rezultatelor, ulterioare
mãsurãrii, cum sunt de exemplu corecþiile bazate pe calculul erorilor. În
acest scop, se efectueazã serii de mãsurãri, cu aceleaºi mijloace sau cu
mijloace diferite ºi se face o estimare a erorilor cu care se evalueazã

- 264 -
apoi valoarea cea mai corectã a mãrimii de mãsurat. Mãsurãrile de
laborator se fac adesea cu scopuri de cercetare ºtiinþificã experimentalã.
Alte aspecte sunt cele cu caracter metrologic de realizare ºi transmitere a
unor unitãþi de mãsurã, de etalonare ºi verificare a aparatelor de mãsurat.

8.3.10 Mãsurãri industriale

Mãsurãrile industriale au ca obiect determinarea valorilor unor
mãrimi care intervin într-un proces tehnologic, cu scopul de a controla
menþinerea lor în anumite limite ºi de a acþiona asupra lor când aceste
limite au fost depãºite. Mãsurãrile din instalaþiile automate intrã în
aceastã categorie a mãsurãrilor industriale. Spre deosebire de mãsurãrile
de laborator, cele industriale se realizeazã în condiþiile pe care le oferã
mediul de desfãºurare a procesului tehnologic. Datoritã acestor condiþii
ºi având în vedere aspectele economice, se admite pentru mãsurãrile
industriale utilizarea unor aparate mai puþin sensibile, dar fiabile,
robuste ºi protejate astfel ca sã poatã funcþiona corect în mediul
industrial cu variaþii mari de temperaturã, presiune, umiditate, agenþi
corosivi, vibraþii, etc. Metodele aplicate în mãsurãrile industriale au în
vedere obþinerea promptã sub o formã uºor inteligibilã a valorilor
mãsurate. De aceea sunt preferate metodele prin comparaþie succesivã
bazate pe aparatele analogice sau numerice, care afiºeazã direct
rezultatele. În general în mãsurãrile industriale nu se efectueazã corecþii
ulterioare ale rezultatelor pe baza calcului erorilor. Asemenea corecþii se
fac cel mult de aparatele înseºi dacã sunt dotate cu astfel de dispozitive.

- 265 -
 CAPITOLUL 9
MÃSURÃRI STATICE

9.1. Aparate electrice indicatoare pentru mãsurãri statice

9.1.1 Elemente componente comune ale aparatelor electrice de

mãsurat analogice

Aparatele electrice de mãsurat sunt realizate într-o gamã mare de

variante constructive. Indiferent de tipul constructiv, aparatele electrice
de mãsurat au anumite componente cu funcþii comune, aºa cum sunt cele
de mai jos.
a) Dispozitivul de producere a cuplului activ asigurã o
anumitã dependenþã între cuplul activ (Ma) produs pe cale
electromagneticã ºi mãrimea fizicã de mãsurat (x) (cuplul activ este
produs de forþele Laplace la aparatele magnetoelectrice, de forþe Ampere
la aparatele electrodinamice etc.). În general dispozitivul de producere a
cuplului activ se compune dintr-o parte fixã (magneþi permanenþi,
bobine electrice, electromagneþi, piese din material feromagnetic etc.) ºi
o parte mobilã denumitã ºi echipaj mobil (bobine electrice, piese de fier
moale, discuri metalice etc.).
Echipajul mobil, fixat pe un ax, efectueazã miºcãri de rotaþie sau
deplasãri unghiulare.
b) Sistemul de producere a cuplului rezistent (antagonist) fig.
9.1 realizeazã echilibrarea cuplului activ al aparatului ºi astfel acul
indicator se va opri la valoarea corespunzãtoare a mãrimii de mãsurat.
De obicei cuplul rezistent sau antagonist se realizeazã pe cale mecanicã
cu ajutorul arcurilor spirale. Arcurile spirale sau resoartele au un capãt
fixat de axul echipajului mobil iar celãlalt de partea fixã a aparatului de
mãsurat; se confecþioneazã din aliaje (bronz-fosfor, bronz-beriliu)
rezistente la variaþiile de temperaturã în regimul de suprasarcinã. Axul
este prevãzut la capete cu pivoþi confecþionaþi din oþeluri speciale de
mare duritate, ce se pot roti cu mare uºurinþã în lagãre-crapodine
realizate din materiale extrem de dure (diamante, safir, rubin), fixate în
portlagãre.
La rotirea echipajului mobil cu unghiul ! cuplul rezistent (de
torsiune) este direct proporþional cu unghiul de rotaþie ºi are expresia:
M r $ #D " ! (9.1)
D este cuplul rezistent specific, o constantã ce caracterizeazã
arcul.
- 266 -
 Aºezarea acului indicator în poziþia zero a scalei aparatului se
face cu ajutorul dispozitivului de corecþie a poziþiei de “zero”, format
dintr-un sistem de pârghii acþionate printr-un ºurub de reglaj, fixat pe
partea frontalã a aparatului. Cuplul antagonist mecanic readuce
echipajul mobil la poziþia zero în absenþa cuplului activ.

Fig. 9.1
1 - axul echipajului mobil; 2 - vârful (pivot) al axului; 3 - lagãre;
4 - resort antagonist; 5 - greutãþi de echilibrare; 6 - acul indicator; 7 -
corectorul; 8 - ºurubul de reglaj al corectorului.

Valorile mãrimii mãsurate se prezintã cu dispozitivul format din

scara gradatã ºi acul indicator. Scara aparatului poate fi marcatã direct în
valori ale mãrimii de mãsurat sau în diviziuni. În cazul al doilea
valoarea mãrimii de mãsurat se determinã dupã relaþia:
ãsurare
X n $ K " ! unde K $
Domeniu de m
este constanta
ãrul
num maxim de diviziuni
aparatului
Scara poate fi gradatã uniform (ca la aparatele magnetoelectrice)
sau neuniform (aparatele feromagnetice), scarã pãtraticã etc. Aparatele
de precizie ridicatã (clasele 0,1-0,5) au sub scara gradatã o oglindã care
permite citirea indicaþiei dupã o direcþie perpendicularã pe aparat, la
suprapunerea acului peste imaginea sa în oglindã.
- 267 -
 Acul indicator este fixat de axul echipajului mobil. El este
confecþionat din aliaje de aluminiu ºi extremitatea sa poate avea diferite
profile în funcþie de destinaþia ºi gradul de precizie al aparatului.
Cuplul rezistent poate fi realizat ºi cu alte tipuri de dispozitive
cum sunt dispozitivele magnetice ºi cele electromagnetice.
Dispozitive magnetice. În cazul aparatelor de mãsurat cu ac
indicator, se fixeazã pe axul echipajului mobil un mic magnet, de formã
rombicã, ce se amplaseazã în câmpul magnetic al unui alt magnet
permanent, mai mare, fix. Magnetul permanent mic împreunã cu
echipajul mobil tinde sã se orienteze permanent în lungul liniilor de
câmp ale magnetului permanent ºi se opune astfel rotirii acului realizând
cuplul rezistent.
Aparatele cu regim de miºcare continuã (contoarele) au cuplul
rezistent creat cu ajutorul unui magnet permanent, în câmpul cãruia se
roteºte un disc de aluminiu, fixat pe axul echipajului mobil. Câmpul
magnetului permanent interacþioneazã cu curenþii turbionari induºi în
disc, realizându-se un cuplu rezistent în miºcare (echilibru dinamic).
Vezi fig. 9.2.

Fig. 9.2
1 - magnet permanent;
2 - disc de aluminiu;
3 - axa echipajului mobil.

Dispozitive electromagnetice. Dispozitivul de realizare a cuplului

rezistent este de acelaºi tip (electromagnetic) ca ºi dispozitivul de
realizare a cuplului activ al aparatului de mãsurat. Aceste dispozitive se
utilizeazã în construcþia aparatelor electrice cu douã bobine, numite
logometre.
c) Suspensia echipajului mobil. Aparatele de înaltã clasã de
precizie ºi mare sensibilitate (cum ar fi galvanometrul magnetoelectric),
au echipajul mobil suspendat prin fire tensionate sau suspensie liberã
(fig. 9.3).
- 268 -
 Fig. 9.3
1 - fire tensionate de suspensie;
2 - echipajul mobil.

Cu ajutorul firelor (1) se realizeazã atât suspensia echipajului

mobil (2) cât ºi cuplul rezistent (prin torsionarea firelor).
Sistemul de suspensie a echipajului mobil eliminã cuplul de
frecãri. Aparatele prevãzute cu sistem de suspensie pierd din robusteþe.
d) Dispozitive de amortizare. În vederea atingerii, într-un timp cât
mai scurt a regimului permanent, deci a echilibrãrii cuplurilor activ ºi
rezistent, aparatele sunt prevãzute cu dispozitive de amortizare.
Amortizarea oscilaþiilor acului indicator în juru1 poziþiei de echilibru se
realizeazã cu ajutorul dispozitivelor pneumatice sau magnetice.
Dispozitivele pneumatice sunt constituite dintr-o camerã
pneumaticã în care se deplaseazã un piston sau o paletã. Pistonul ºi
paleta sunt fixate de axul echipajului mobil, iar deplasarea lor în
camerele pneumatice va duce la presarea sau laminarea aerului, ceea ce
va asigura frânarea miºcãrii axului, deci amortizarea oscilaþiilor acului
indicator (fig. 9.4 a,b).
Dispozitivele magnetice de amortizare sunt formate dintr-un
magnet permanent în câmpul cãruia se deplaseazã o lamelã sau un disc
din aluminiu, fixate pe axul echipajului mobil. În piesa metalicã în
miºcare se vor induce curenþi turbionari a cãror interacþiune cu câmpul
magnetic va da naºtere cuplului ce se opune miºcãrii, amortizând astfel
oscilaþiile.

- 269 -
 Fig. 9.4
1 – camera pneumaticã;
2 – piston;
3 – paleta.

Fig. 9.5

Dispozitivele de amortizare pneumatice sunt utilizate în

construcþia aparatelor electrodinamice, feromagnetice, în curent
continuu. Dispozitivele magnetice se folosesc în general la contoarele
electrice, aparatele magnetoelectrice ºi în construcþia unor aparate
electrostatice; acestea pot însã introduce erori suplimentare datoritã
prezenþei câmpurilor magnetice perturbatorii.
e) Elementele de circuit electric se monteazã în interiorul
aparatului ºi sunt formate din: bobine, condensatoare, surse de energie,
redresoare, ºunturi, rezistoare adiþionale, rezistoare de compensare.
ªunturile se monteazã în paralel cu dispozitivul de mãsurat, se
confecþioneazã din sârmã sau bare de manganin ºi au rolul de a extinde
domeniul de mãsurã al ampermetrelor.

- 270 -
 Rezistoarele adiþionale se înseriazã cu bobinele de tensiune ale
aparatelor ºi au rolul de a permite extinderea domeniului de mãsurare a
tensiunilor. Ele se confecþioneazã din manganin, constantan sau din
materiale chimice. Rezistoarele adiþionale chimice prezintã precizie ºi
stabilitate ridicatã, dar sunt mai sensibile la temperaturã.
Rezistoarele de compensare, legate în serie cu bobina mobilã a
dispozitivelor magnetoelectrice cu ºunt, au rolul de a compensa
influenþa variaþiilor de temperaturã asupra preciziei mãsurãrii; se
confecþioneazã din manganin.
f) Elemente auxiliare:
- cutia (carcasa) aparatului având în general rol de protecþie;
- contragreutãþi cu rolul de a echilibra echipajul mobil în miºcare;
- elemente (piese) de acces ale aparatului (borne de legãtura, fiºe,
comutatoare) ºi altele.

9.1.2. Aparate magnetoelectrice

Aceste aparate electrice de mãsurat au dispozitivul motor alcãtuit

dintr-un magnet permanent fix ºi o bobinã mobilã dispusã între polii
magnetului permanent. Datoritã acestei construcþii ele sunt denumite ºi
aparate cu magnet permanent ºi bobinã mobilã.

9.1.2.1. Construcþia dispozitivului motor

În fig. 9.6 este prezentatã construcþia aparatului magnetoelectric
cu bobinã mobilã ºi magnet exterior.
Magnetul permanent este prevãzut cu douã piese polare prelucrate
astfel ca sã delimiteze un spaþiu cilindric în care se aflã miezu1 magnetic
3 al bobinei. Piesele polare ºi miezul magnetic sunt executate din fier
moale ºi au dimensiunile astfel încât sã rezulte între ele un întrefier
îngust (!2 mm) în care se obþine concentrarea ºi dirijarea radialã a
liniilor câmpului magnetic.
Bobina mobilã 4, care se roteºte, este realizatã din conductor
subþire (de diametru 0,02...0,2 mm) din cupru izolat cu email, înfãºurat
pe o carcasã de secþiune dreptunghiularã 5, confecþionatã din tablã
subþire de aluminiu. Carcasa din aluminiu are atât rolul de a rigidiza
construcþia bobinei cât ºi acela de a crea un cuplu de amortizare pe cale
electromagneticã. Datoritã orientãrii radiale a câmpului magnetic în
întrefier liniile de câmp ale acestuia sunt perpendiculare pe spirele
bobinei indiferent de poziþia acesteia.

- 271 -
 Fig. 9.6

Construcþia aparatului magnetoelectric cu bobinã mobilã ºi

magnet exterior: a) vedere; b) secþiune parþialã.
1 - magnet permanent; 2 - piese polare; 3 - miez magnetic; 4 -
bobinã mobilã; 5 - carcasã din aluminiu; 6 - ac indicator; 7 -
contragreutãþi de echilibru; 8 - scarã gradatã; 9 - resoarte spirale; 10 -
semiaxe de susþinere; 11 - pivoþi; 12 - lagãre; 13 - corector de zero; 14 -
fire de conexiuni la bobinã; 15 - borne exterioare; 16 - ºunt magnetic.

Bobina mobilã este susþinutã pe douã semiaxe din oþel 10,

terminate la capete cu pivoþi 11, care reazemã pe lagãrele 12. Pe
semiaxa superioarã se aflã montat acul indicator 6, prevãzut cu
contragreutãþile de echilibrare 7, care la rotirea bobinei se deplaseazã în
faþa scãrii gradate 8. Resoartele spirale 9, având un capãt fixat pe aceeaºi
semiaxã, servesc pentru realizarea cuplului rezistent ºi pentru
conexiunea electricã elasticã la bobina mobilã. Corectorul de zero este
un dispozitiv care permite aducerea acului indicator pe poziþia zero prin
acþionarea din exterior asupra unuia din cele douã resoarte spirale.

9.1.2.2. Principiul de funcþionare

Principiul de funcþionare al aparatelor magnetoelectrice se
bazeazã pe apariþia forþelor de interacþiune între câmpul creat de
magnetul permanent în întrefier ºi bobina mobilã parcursã de curentul
electric de mãsurat. Aceste forþe dau naºtere cuplului activ care

- 272 -
deplaseazã bobina în sensul creºterii energiei magnetice localizate în
dispozitivul motor.
Ecuaþia de funcþionare se poate stabili pe baza teoremei forþelor
generalizate Lagrange pornind de la energia magneticã interioarã a
dispozitivului Wm.
În ipoteza menþinerii constante a curentului I prin bobinã, variaþia
dWm a energiei magnetice pentru o deplasare dá bobinei, este de forma:
dWm $ Id% (9.2)
unde dÖ este variaþia fluxului magnetic care strãbate bobina
corespunzãtor deplasãrii ei cu dá (deplasarea bobinei se produce în acel
sens în care energia de interacþiune se mãreºte, bobina tinzând sã ajungã
în poziþia în care fluxul magnetic propriu coincide ca direcþie ºi sens cu
fluxul extern).
Considerând cã bobina are N spire de secþiune dreptunghiularã cu
dimensiunile h, b ºi þinând seama de caracterul radial al câmpului
magnetic, aºa cum se aratã în figura 2.7 a ºi b, fluxul magnetic Ö care o
strãbate este dat de relaþia:
% $ N & B ndS $ NBSa (9.3)
Sa

unde B este inducþia magneticã în întrefier, de valoare constantã

(câmp uniform) ºi orientatã în orice punct dupã normala n la suprafaþa
elementarã dS; Sa este suprafaþa de întrefier corespunzãtoare fluxului
care strãbate bobina ºi este singurul factor variabil în raport cu á, N ºi B
fiind constante.
În condiþiile unei deplasãri unghiulare dá suprafaþa Sa variazã ca
în fig. 2.7 b:
dS a $ 2 h d! $ Sd!
b
(9.4)
2
în care S $ h " b este aria bobinei mobile.
Astfel, variaþia fluxului dÖ se poate exprima prin:
d% $ NBSd! $ % o d! (9.5)
unde Öo este valoarea maximã a fluxului prin bobina mobilã (denumit ºi
constanta dinamicã a aparatului).

- 273 -
 Fig. 9.7. Câmpul magnetic în întrefier (a) ºi suprafeþele
pentru calculul fluxului magnetic (b).

Cu precizãrile de mai sus, introducând relaþia (9.5) în (9.6) se

poate deduce expresia cuplului activ.
Ma $ $ %oI
dWm
(9.6)
d!
Sub acþiunea cuplului Ma bobina mobilã se roteºte faþã de poziþia
de repaus. Rotirea se transmite prin axele de susþinere la resoartele
spirale care determinã cuplul rezistent proporþional cu unghiul de rotaþie.
Poziþia de echilibru se obþine pentru:
% o I # D! $ 0 (9.7)
unde D este cuplul rezistent specific sau constanta elasticã a celor douã
resoarte spirale. Din relaþia (9.7) se deduce ecuaþia de funcþionare a
aparatelor magnetoelectrice în regim static:
%o
!$ I (9.8)
D
Proporþionalitatea directã între deviaþia á ºi curentul I aratã cã
aparatele magnetoelectrice au o scarã liniarã, gradatã uniform.
Sensibilitatea de current SI este constantã ºi are valoarea:
! % o NBS
SI $ $ $ [ div / A ] (9.9)
I D D
Se defineºte constanta de curent CI a echipajului mobil:
CI $ $ $ [A / div]
1 D I
(9.10)
SI % o !
Deci regimul staþionar este descris de ecuaþia:
! $ S I " I[div sau mm] (9.11)
sau

- 274 -
 I $ C I " ![A] (9.12)
Având intensitatea curentului I prin bobina echipajului mobil, la
bornele aparatului vom avea tensiunea:
U $ I " r $ C I ! " r $ C u " ![V] (9.13)
unde C u $ $ C I " r[ V / div ] este constanta de tensiune a echipajului mobil
U
!
iar r este rezistenþa mãsuratã între bornele aparatului.
Prin urmare, în raport cu unghiul de rotaþie al echipajului mobil
poate fi determinatã tensiunea la bornele aparatului, deci poate fi utilizat
ºi pentru mãsurarea tensiunii.
Relaþia (9.8) evidenþiazã faptul cã sensul deviaþiei depinde de
sensul curentului I prin bobina mobilã. Aceasta înseamnã cã aparatele
magnetoelectrice au polaritatea fixatã, bornele fiind marcate cu + ºi -
(sau uneori numai borna cu +). Respectarea polaritãþii prin conectarea
corectã în circuit este necesarã la aparatele uzuale cu scara 0…Imax
pentru ca deviaþia acului indicator sã se facã în sensul corespunzãtor
scãrii gradate. Existã ºi aparate având scara cu zero la mijloc (adicã –
Imax, 0, +Imax) la care deviaþia se poate face în ambele sensuri.
Sensibilitatea ºi liniaritatea aparatelor magnetoelectrice,
depinzând în mare mãsurã de obþinerea unei inducþii B cât mai mare,
omogen distribuitã ºi corect orientatã în întrefier, s-a cãutat
perfecþionarea geometriei ºi ameliorarea calitãþilor materialelor
magnetice din care sunt confecþionate piesele polare ºi magnetul
permanent.

9.1.2.3. Logometre magnetoelectrice

Prin logometru se înþelege un aparat de mãsurã electric ce
mãsoarã raportul a douã mãrimi electrice (curenþi, tensiune) care
acþioneazã asupra echipajului lor mobil compus din douã elemente
active, cuplate rigid între ele, pe aceeaºi axã de rotaþie Caracteristicile
logometrelor sunt urmãtoarele:
- absenþa cuplului rezistent mecanic, cuplul rezistent formându-se
la fel cu cuplul motor ºi fiind de sens contrar (cuplul antagonist);
- în poziþie de repaus indicatorul dispozitivului nu este în dreptul
diviziunii zero a scalei ci are o poziþie oarecare, deoarece lipseºte cuplul
rezistent;
- legãtura dintre echipajul mobil ºi partea fixã a dispozitivului se
face cu ajutorul unor benzi flexibile (din aliaje de aur, din bronz, etc.)
care nu produc cuplu rezistent;

- 275 -
 - echipajul mobil al logometrelor trebuie sã fie situat într-un câmp
(electric sau magnetic) neuniform pentru ca sã se poatã stabili echilibrul
între cele douã cupluri antagoniste, la o anumitã deviaþie á,
, X1 )
proporþionalã cu raportul celor douã mãrimi ** '' care produc cuplurile.
+ 2(
X
Observaþii. În cazul unui câmp uniform, deci întrefier uniform
pentru orice valoare a celor douã mãrimi, echipajul mobil executã o
deviaþie maximã în sensul cuplului mai mare.
Dispozitivul logometric magnetoelectric
Echipajul mobil se compune din douã bobine fixate rigid pe un ax
comun. El se poate roti în întrefierul (nesimetric) al unui magnet
permanent, în care existã un câmp magnetic B neuniform, (figura 9.8).
Bobinele mobile se leagã la bornele dispozitivului cu ajutorul unor benzi
flexibile. La trecerea curenþilor i1 ºi i2 prin cele doua bobine, câmpul B
acþioneazã asupra lor cu forþele f1 ºi f2 care produc cuplurile Ma1
(considerat activ) ºi Ma2 (rezistent), funcþii de unghiul á:
M a1 $ i1f 1 (! ); M a 2 $ i 2 f 2 (! ) (9.11)
Funcþiile f1(á) ºi f2(á) includ constantele constructive ale
dispozitivului. Echipajul mobil se roteºte sub influenþa diferenþei
M=Ma1-Ma2 (în sensul cuplului mai mare) pânã când ajunge în poziþie de
echilibru corespunzãtoare unghiului á pentru care cele douã cupluri
devin egale (Ma1=Ma2) ºi când se poate stabili relaþia dintre deviaþia á ºi
raportul celor doi curenþi:
i 1 f 2 ( !) ,i )
i 1f 1 ( ! ) $ i 2 f 2 ( ! ) $ $ f 3 (! ) ! $ f ** 1 '' (9.12)
i 2 f 1 (! ) + i2 (
Dispozitivul logometric magnetoelectric funcþioneazã în curent
continuu. Variantele utilizate pentru mãsurãri în curent alternativ sunt
prevãzute cu dispozitive de redresare a curentului.
Amortizarea oscilaþiilor echipajului mobil se realizeazã prin
curenþii turbionari induºi în cadrele-suport ale celor douã bobine.

- 276 -
 Fig. 2.9 Logometrul magnetoelectric

a) schema de principiu; b) obþinerea întrefierului nesimetric

(câmpului neomogen) prin nesimetria pieselor polare; c) întrefier
nesimetric cu miez eliptic; M1 - magnet permanent; M2 - miez din fier
moale; ä - întrefier nesimetric; 3 - ac indicator; 4 - scalã gradatã; 11’ -
bobinã care produce Ma1; 22’ – bobinã care produce Ma2; â - unghiul de
fixare a celor douã bobine (60°-90°).

9.1.2.4 Aparate magnetoelectrice cu redresor

În dispozitivul magnetoelectric odatã cu schimbarea sensului
curentului I se schimbã ºi sensul cuplului activ. Deci, dispozitivele
magnetoelectrice sunt destinate numai pentru mãsurãri în curent
continuu, bornele lor fiind marcate cu semnele “+” ºi “-“. Pentru a
putea fi utilizate ºi la mãsurãri în curent alternativ sunt prevãzute cu un
redresor. În aceastã situaþie cuplul activ în cursul unei perioade are
valoarea instantanee:
m a inst . $ I r " % o (9.13)
unde Ir este curentul redresat.
Datoritã inerþiei sistemul mobil se roteºte sub acþiunea valorii
medii a cuplului activ:
%
$ & m a inst " dt $ 0 & i 2dt $ % 0 I med
T T
1
M a med (9.14)
T0 T 0
Ca urmare a redresãrii prin bobina mobilã va trece un curent
pulsatoriu de o anumitã valoare medie Imed. Prin urmare, valoarea
mãsuratã de aparat este valoarea medie a mãrimii cu variaþie periodicã
în timp. Deoarece tensiunea, respectiv curentul alternativ, au în mod
obiºnuit o variaþie sinusoidalã, scara gradatã a aparatelor
magnetoelectrice nu este etalonatã pentru valorile medii ale lui I sau U
ci pentru valorile efective, þinând seama cã în regim sinusoidal raportul

- 277 -
dintre valoarea efectivã ºi valoarea medie este cunoscut sub denumirea
de factorul de formã ºi este egal cu 1,11.
În regim nesinusoidal aceastã etalonare nu mai corespunde valorii
efective a mãrimii mãsurate, deoarece factorul de formã este diferit de
1,11.
Curentul admisibil prin bobina sistemului mobil are valoare
relativ micã, maxim 5-30 mA. Curentul este adus la bobinã prin
intermediul resoartelor spirale. La suprasolicitãri se poate întâmpla ca,
datoritã încãlzirii, resoartele spirale sã-ºi modifice proprietãþile elastice
ºi aparatul sã dea indicaþii eronate sau, ceea ce este mai grav, se poate
întâmpla ca bobina sistemului mobil sã se ardã.

Fig. 9.9 Aparat magnetoelectric cu redresor

9.1.2.5 Erorile aparatelor magnetoelectrice

Aparatele magnetoelectrice se înscriu printre cele mai precise
aparate electrice de mãsurat. Datoritã simplitãþii constructive, a relaþiei
de funcþionare liniare ºi perfect determinatã, erorile legate de construcþie
ºi de principiul de funcþionare sunt reduse la valori neglijabile,
permiþând realizarea relativ uºoarã de aparate cu clase de precizie 0,1;
0,2 ºi în mod uzual 0,5; 1.
Aparatele magnetoelectrice au un consum propriu deosebit de
mic, de ordinul mW sau chiar fracþiuni de mW la cele cu suspensie pe
fire. În acest mod erorile sistematice provocate de consumul propriu al
aparatului devin neglijabile. Principalele surse de erori sunt de naturã

- 278 -
externã. Ele sunt determinate de variaþiile de temperaturã ale mediului ºi
de existenþa unor câmpuri magnetice exterioare puternice.
Variaþia temperaturii afecteazã relaþia de funcþionare prin
influenþa pe care o exercitã asupra fluxului magnetic în întrefier, asupra
modulului de elasticitate al resoartelor ºi mai ales asupra rezistenþei
electrice Rb a bobinei. Primele douã efecte sunt de proporþii mai reduse
ºi se compenseazã reciproc. Rãmâne însã, cu o pondere însemnatã,
creºterea rezistenþei bobinei cu temperatura care face ca valoarea
curentului din circuit sã scadã, ceea ce înseamnã introducerea unei erori
negative.
Determinarea exactã a erorii produsã de variaþia rezistentei
bobinei cu temperatura depinde de modul de utilizare a aparatelor
magnetoelectrice (ca ampermetre sau ca voltmetre). Aceasta implicã
scheme electrice adiþionale prin care se fixeazã raportul între rezistenþa
bobinei ºi aceea a restului circuitului. În funcþie de configuraþia schemei
impusã de utilizare ºi de valorile calculate ale erorii se prevãd rezistenþe
de compensare al cãror efect constã în a face ca variaþia relativã a
rezistenþei totale a aparatului sã fie cât mai redusã.
În ceea ce priveºte erorile determinate de câmpurile magnetice
exterioare, ele se datoreazã influenþei exercitate asupra câmpului în
întrefier ºi respectiv asupra cuplului activ. Utilizarea unor circuite
magnetice compacte (închise) ºi a unor magneþi permanenþi puternici
asigurã o bunã ecranare ºi aparatele nu sunt perturbate de existenþa unor
câmpuri externe cu valori obiºnuite de pânã la 400…500 A/m.
Circuitele magnetice deschise ºi cu câmpuri magnetice proprii reduse
sunt mult mai supuse acþiunii câmpurilor magnetice externe ºi aparatele
de precizie de acest tip sunt prevãzute cu ecran magnetic.
O recomandare practicã este aceea ca atunci când se folosesc mai
multe aparate magnetoelectrice ele sã fie aºezate la distanþe de 0,2…0,3
m pentru a evita eventualele influenþãri reciproce.
Dezavantajele aparatelor magnetoelectrice sunt:
- costul relativ ridicat, mai ales pentru cele de precizie ºi
sensibilitate mare;
- robusteþea ºi capacitatea de supraîncãrcare reduse.

9.1.3. Aparate feromagnetice

Aparatele feromagnetice (sau electromagnetice) au dispozitivul
motor constituit dintr-o bobinã fixã ºi una sau mai multe piese
feromagnetice dispuse astfel ca sã se afle sub acþiunea câmpului
magnetic produs de bobinã, atunci când aceasta este parcursã de curent.

- 279 -
Ca urmare a acþiunii exercitate asupra pieselor feromagnetice este
generat cuplul activ care tinde sã le deplaseze în sensul creºterii energiei
magnetice. Dupã sensul forþei ce acþioneazã asupra sistemului mobil
dispozitivele feromagnetice pot fi:
a) cu atracþie, la care piesele feromagnetice sunt atrase în
interiorul bobinei;
b) cu repulsie, la care piesele feromagnetice se resping între ele.
Din cauza performanþelor reduse tipul cu atracþie a dispãrut
treptat. În schimb dispozitivul cu repulsie a avut continue perfecþionãri
realizându-se în prezent în mai multe variante constructive.

9.1.3.1. Construcþia aparatelor feromagnetice de repulsie

În compunerea lor intrã o bobinã 6, de formã cilindricã, în
interiorul cãreia se aflã douã piese feromagnetice 1 ºi 2, dintre care piesa
2 este fixatã de carcasa bobinei, iar cealaltã 1 este mobilã, fiind prinsã
de axul dispozitivului.

1. Piesa feromagneticã mobilã 1. Piesa feromagneticã mobilã

2. Piesa feromagneticã fixã 2. Piesa feromagneticã fixã
3. Resortul spiral 3. Bobina fixã
4. Paleta din aluminiu
5. Camera din aluminiu
6. Bobina
Fig. 9.10 Aparat electromagnetic cu repulsie

Cuplul activ apare datoritã respingerii pieselor feromagnetice care

se polarizeazã magnetic identic atunci când prin bobinã trece curentul de
mãsurat. Forþele magnetice de repulsie acþioneazã într-un plan
perpendicular ºi excentric faþã de ax determinând cuplul activ Ma de
rotaþie al organului mobil. Cuplul rezistent este creat de un singur resort
spiral sau benzi tensionate, în funcþie de precizia aparatului.
- 280 -
 Cuplul de amortizare la unele dispozitive este realizat pe cale
mecanicã (pneumatic) prin miºcarea unei palete în interiorul unei
camere de aer închisã.
La alte construcþii se foloseºte amortizarea electromagneticã
produsã de curenþii turbionari induºi într-o piesã de aluminiu care se
deplaseazã între polii unor magneþi permanenþi. În aceste cazuri bobina
este închisã într-un ecran magnetic care protejeazã elementele active
împotriva influenþelor externe.
În ultimul timp au apãrut ºi aparate care folosesc concomitent atât
efectul de atracþie, cât ºi cel de repulsie. Avantajele acestor construcþii
constau în creºterea cuplului activ ºi condiþii mai favorabile de
uniformizare ºi extindere a scãrii pânã la 240°…270°
Pentru mãrirea sensibilitãþii se construiesc aparate de repulsie cu
suspensie pe fire tensionate ºi cu dispozitiv optic de citire.

9.1.3.2. Relaþii de funcþionare

Relaþiile de funcþionare sunt aceleaºi pentru ambele tipuri întrucât
cuplul activ se bazeazã pe forþe generate pe aceeaºi cale ºi care, fie cã
sunt de atracþie, fie cã sunt de repulsie, acþioneazã în sensul creºterii
energiei magnetice Wm.
Energia magneticã Wm are expresia:
Wm $
1 2
LI (9.15)
2
unde L este inductivitatea proprie a bobinei, iar I curentul care o
parcurge. În ipoteza menþinerii constante a curentului I, cuplul activ se
deduce din variaþia energiei magnetice în raport cu deviaþia á a
echipajului mobil.
Astfel:
, dWm )
Ma $ * ' $ I2
1 dL
(9.16)
+ d! ( I$ct 2 d!
Dacã se considerã cuplul rezistent antagonist dat de resortul spiral
al aparatului:
M r $ #D " ! (9.17)
Atunci la echilibru se obþine:
Ma - Mr $ # D! $ 0
1 2 dL
I (9.18)
2 d!

din care rezultã ecuaþia de funcþionare:

!$
1 dL 2
I (9.19)
2 D d!

- 281 -
 Relaþia (9.19) indicã faptul cã deviaþia á a organului mobil faþã de
poziþia de zero este dependentã atât de I2 cât ºi de variaþia inductivitãþii
L, care la rândul sãu depinde de á. Prin urmare, sensibilitatea acestor
aparate nu este constantã pe întreg domeniul, ºi nu se poate evalua decât
sub formã diferenþialã:
d! 1 dL 1 2 d , dL )
SI $ $ I - I * ' (9.20)
dI D d! 2D dI + d! (
Þinând cont cã variaþia inductanþei L în funcþie de I se face prin
intermediul lui á, rezultã:
1 dL 1 2 d 2 L d!
SI $ I - I (9.20.a)
D d! 2D d! 2 dI
din care se deduce:
dL
2I
SI $ d! (9.21)
2
2D # I 2 d L

d! 2

Relaþiile (9.19) ºi (9.20) aratã ca aparatele feromagnetice au în

principiu o scarã neuniformã. Dacã se admite cã factorul
dL
poate fi
d!
fãcut constant, scara va fi pãtraticã. Scara poate fi amelioratã intervenind
, astfel încât sã se modifice caracterul pãtratic ºi sã
dL
asupra factorului
d!
se realizeze o uniformizare a gradaþiilor pe o mare parte din întinderea
acesteia. Variaþia necesarã a factorului se poate gãsi din expresia
dL
d!
sensibilitãþi (9.20). Realizarea variaþiei respective se obþine prin
adoptare de forme ºi poziþii adecvate ale pieselor feromagnetice.
Posibilitãþile cele mai bune le oferã aparatele de repulsie, la care scãrile
sunt aproape uniforme, în afara unei porþiuni iniþiale de 15…20% din
deschidere.
Deoarece bobina aparatelor feromagnetice este fixã ea poate fi
realizatã din fire groase ce pot suporta curenþi mari, pânã la 102A.
Datoritã dependenþei cuplului activ de I2, aparatele feromagnetice
nu au polaritate fixatã, sensul deviaþiei á este totdeauna acelaºi
independent de sensul curentului prin bobinã.
Aparatele feromagnetice, ca o consecinþã a aceleiaºi proprietãþi,
pot fi folosite în curent continuu ºi în curent alternativ. Într-adevãr, dacã
prin bobinã trece curentul alternativ sinusoidal:
i( t ) $ I ef 2 sin .t

- 282 -
atunci înlocuind în (2.38) rezultã un cuplu activ cu variaþie sinusoidalã a
cãrui valoare instantanee va fi:
m ai $ i $ I ef sin 2 .t
1 dL 2 dL 2
(9.22)
2 d! d!
Deoarece frecvenþa proprie de oscilaþie a organului mobil este
fn!1Hz, rezultã cã pentru frecvenþe f>10…15Hz organul mobil se va
deplasa numai în funcþie de valoarea medie a cuplului activ:

& m ai dt $ &
T T

M a med $ I ef sin 2 .tdt

1 1 dL 2
(9.23)
T0 T 0 d!
Efectuând integrala se deduce:
M a med $
1 dL 2
I ef (9.24)
2 d!
Se obþine deci un cuplu invariant în timp care determinã poziþia
de echilibru staþionar:
!$
1 dL 2
I ef (9.25)
2 D d!
Relaþia (9.25) este similarã cu aceea de funcþionare în curent
continuu (9.19) ºi aratã cã în curent alternativ se obþine aceeaºi deviaþie
á ca pentru curentul continuu I, dacã Ief=I. Aceasta denotã cã acelaºi
aparat poate fi utilizat atât în curent continuu cât ºi în curent alternativ,
fãrã a implica scãri sau etalonãri diferite.
În ceea ce priveºte regimul tranzitoriu al aparatelor
feromagnetice, el este analog cu cel descris la cele magnetoelectrice.

9.1.3.3. Aparate feromagnetice cu rezonanþã (Frecvenþmetre cu

lamele vibrante)
Frecvenþmetrul cu lamele vibrante este un aparat de tip
feromagnetic. Acesta are douã variante constructive: cu acþionare directã
ºi cu acþionare indirectã (fig. 2.12). În ambele variante electromagnetul
(1) se alimenteazã cu tensiunea alternativã (U~) a cãrei frecvenþã f se
mãsoarã. Traversa (2) este fixatã de carcasa aparatului prin lamelele
elastice (3). De traversa (2), ce poate oscila, este fixatã plãcuþa
feromagneticã (4), ea constituind armãtura aparatului, precum ºi
lamelele vibrante (5) confecþionate din oþel. Alimentând cu curentul i
bobina electromagnetului, acesta va atrage ºi respinge plãcuþa (4), deci
ea va oscila. Oscilaþiile prin intermediul traversei (2) se vor transmite
lamelelor (5). Întrucât forþa portantã a electromagnetului este
proporþionalã cu pãtratul curentului i, rezultã cã oscilaþiile plãcii (4) vor
fi de frecvenþã dublã faþã de frecvenþa curentului (f=2fx). Lamela a cãrei

- 283 -
frecvenþã proprie este 2fx va intra în rezonanþã, având amplitudinea de
vibraþie maximã, diferenþiindu-se astfel de celelalte lamele.
Pe partea frontalã a aparatului se pot observa amplitudinile
maxime ale lamelelor vibrante; se vor vedea capetele acestor lamele,
vopsite în alb. În dreptul capetelor lamelelor este scrisã valoarea
frecvenþei (fx) corespunzãtoare. Aceste aparate se construiesc pentru
frecvenþe industriale, 50Hz±10%, adicã cu domeniul între 45 ºi 55 Hz,
lamelele fiind acordate pentru fiecare 0,5Hz. Frecvenþmetrele de acest
tip au consum propriu ridicat, dar ºi precizia ridicatã (clasa 0,5 ºi 1).

Fig. 9.11

Observaþie: - forþa portantã a unui electromagnet:

L2 i 2 %2
x$# $ # (9.26)
N 2/ o A N 2/o A
Semnul forþei portante aratã cã X este de fapt o forþã de atracþie
(îndreptatã în sens opus sensului creºterii 1ui x). Aparatele
feromagnetice cu dispozitive rezonante funcþioneazã într-un regim de
rezonanþã mecanicã (având frecvenþa proprie egalã cu frecvenþa forþei
active).

9.1.3.4. Logometre feromagnetice

Logometrul feromagnetic se compune din douã bobine b1 ºi b2
fixe, strãbãtute de curenþii i1 ºi i2 ºi douã palete mobile (piese din fier
moale) fixate pe acelaºi ax al echipajului mobil.

- 284 -
 Logometrul feromagnetic poate fi realizat ºi cu un singur miez
(piesã din fier moale) care este atras sau orientat în câmpul magnetic
creat de curenþii i1 ºi i2 (fig 9.12 b)
Prin construcþie, cele douã cupluri active M1 ºi M2 acþioneazã în
sensuri opuse asupra aparatului. Valorile lor trebuie sã fie diferite de
unghiul de deviaþie á al echipajului mobil al aparatului, condiþie ce se
asigurã prin forme adecvate ºi poziþii iniþiale corespunzãtoare ale
pieselor din fier moale faþã de bobinele fixe. La echilibru se obþine o
deviaþie datã de expresia:
,i )
! $ f ** 1 '' (9.27)
+ i2 (
adicã deviaþia echipajului mobil este o funcþie neliniarã a
raportului celor doi curenþi ce parcurg spirele celor douã bobine fixe ale
logometrului feromagnetic.

Fig. 9.12

9.1.3.5. Erorile aparatelor feromagnetice

Erorile aparatelor feromagnetice trebuie examinate în funcþie de
modul de utilizare a acestora, în curent continuu sau în curent alternativ.
În curent continuu, principala sursã de erori o constituie ciclul de
histerezis care caracterizeazã piesele feromagnetice. În fig. 2.14 este
reprezentatã forma unui ciclu de histerezis ridicat în curent continuu.
Trebuie precizat cã mãrimea ciclului depinde de valorile maxime
Hmax, Bmax, atât timp cât ele nu ajung la cele corespunzãtoare saturaþiei.
În aceste condiþii, se observã cã pentru un curent I1, inducþia poate
lua orice valoare între B1 ºi B1’, totul depinzând de starea anterioarã de
magnetizare, respectiv o valoare mai micã sau mai mare a curentului I
faþã de I1. Valorile diferite ale inducþiei B, determinând permeabilitãþi

- 285 -
 dL
magnetice diferite, influenþeazã din expresia cuplului activ care
d!
poate prezenta variaþii sensibile pentru acelaºi curent I1. Pentru piese din
tablã de oþel electrotehnic obiºnuit pot rezulta erori mergând pânã la 3%.
Pentru reducerea acestor erori, la aparatele de precizie se folosesc
materiale feromagnetice moi cu ciclul de histerezis foarte îngust, cum
sunt aliajele cu nichel de tip permalloy, mumetal etc., la care suprafaþa
ciclului este foarte micã. Erorile din cauza histerezisului au putut fi
astfel reduse pânã la 0,05% ceea ce a creat posibilitatea realizãrii de
aparate feromagnetice de clasã 0,2 în curent continuu.

Fig. 9.13 Ciclul de histerezis al pieselor feromagnetice

La funcþionarea în curent alternativ ciclul de histerezis este

parcurs într-o secundã de un numãr de ori egal cu frecvenþa f a
curentului alternativ. În consecinþã, dupã câteva perioade se ajunge la un
ciclu stabil care nu depinde de starea de magnetizare anterioarã. Þinând
seama cã în curent alternativ datoritã fluxului variabil în timp se induc
curenþi turbionari în piesele feromagnetice, aceºtia conduc la o oarecare
scãdere a câmpului magnetic produs de bobinã ºi prin urmare a cuplului
activ. Reducerea acestei diferenþe, importantã pentru aparatele destinate
a fi folosite atât în curent continuu cât ºi în curent alternativ, se obþine
prin micºorarea dimensiunilor pieselor feromagnetice în planurile
transversale pe direcþia fluxului ºi practicarea de tãieturi longitudinale
paralele cu axa bobinei. Intensitatea curenþilor turbionari fiind
dependentã de viteza de variaþie a fluxului, rezultã o dependenþa a
indicaþiilor de frecvenþã. În condiþiile aplicãrii mãsurilor constructive

- 286 -
expuse mai sus, pentru un aparat etalonat la 50Hz erorile nu depãºesc
0,5% în banda 15-300Hz.
Cauzele erorilor indiferent de folosirea în curent continuu sau
alternativ, sunt la fel ca la aparatele magnetoelectrice: variaþiile de
temperaturã ale mediului ºi câmpurile magnetice externe.
Influenþa temperaturii se manifestã asupra constantei elastice a
resortului spiral, care scade odatã cu creºterea temperaturii, micºorându-
se cuplul rezistent. Rezultã astfel o eroare de temperaturã pozitivã care
pentru un singur resort nu depãºeºte 0,1…0,2% la o variaþie de 10°C.
Deoarece, în general, bobina cuprinde spire de cupru de secþiune
relativ mare, valoarea rezistenþei totale este micã ºi variaþiile cu
temperatura sunt neglijabile. Câmpul magnetic propriu al aparatelor
feromagnetice este redus, datoritã faptului cã circuitul magnetic se
închide prin aer. Din acest motiv rezultã o sensibilitate mare la influenþa
câmpurilor magnetice externe, pentru aparatele de precizie fiind
necesare mijloace speciale de protecþie cum sunt: ecranarea magneticã a
dispozitivului sau realizarea de construcþii astatice.
Aparatele feromagnetice se caracterizeazã printr-un consum
propriu mai mare decât al celorlalte tipuri de aparate electrice de
mãsurat, ajungând pânã la valori de 0,5…5VA.
Capacitatea de supraîncãrcare a aparatelor feromagnetice este
ridicatã, dat fiind bobina fixã care poate fi dimensionatã ºi rigidizatã
astfel ca sã reziste la valori mari de curenþi de ºoc sau în regim
prelungit.
Prin construcþia rezistentã la ºocuri ºi vibraþii ºi prin capacitatea
de supraîncãrcare sporitã, aparatele feromagnetice sunt printre cele mai
robuste ºi sigure în funcþionare. Þinând seama de calitãþile menþionate ºi
de costul sensibil mai redus decât al celor magnetoelectrice, aparatele
feromagnetice se utilizeazã în primul rând ca aparate industriale de
mãsurat de clase 1; 1,5; 2,5. Ca aparate de laborator se întâlnesc uzual
aparate feromagnetice de clasa 0,5 ºi prin soluþii constructive speciale se
realizeazã ºi de clase 0,2.

9.1.4. Aparate electrodinamice

În construcþia aparatelor electrodinamice intrã o bobinã mobilã ºi
o bobinã fixã. Atunci când acestea sunt parcurse de curenþi apar forþe
electrodinamice care creeazã cuplul activ.
În funcþie de natura cuplului rezistent dispozitivele se divid în:
a) dispozitive electrodinamice simple (cu cuplu rezistent
mecanic);

- 287 -
 b) logometre (cuplu rezistent electric);
Dupã spectrul câmpului magnetic dispozitivele electrodinamice se
divid în:
a) dispozitive electrodinamice cu câmp uniform;
b) dispozitive electrodinamice cu câmp radial.
Cuplul activ al dispozitivelor electrodinamice ºi ferodinamice este
creat de forþele electrodinamice care apar între una sau mai multe bobine
fixe ºi una sau mai multe bobine mobile parcurse de curenþi (forþa
1 i1 " i 2 " l
electrodinamicã F1 $ F2 $ / ).
20 d

1a, 1b. Cele douã secþiuni ale bobinei fixe

2. Bobina mobilã
3. Axul organului mobil
4. Resoarte spirale
5. Ac indicator
6. Contragreutãþi
7. Paletã
8. Carcasa amortizorului
9. Scara
10. Corectorul de zero
Fig. 9.14 Construcþia aparatelor electrodinamice

- 288 -
Fig. 9.15 Construcþia ºi dispoziþia bobinelor la aparatele
electrodinamice
a) – cu câmp radial b) – cu câmp uniform

1. Bobine fixe
2. Bobine mobile
3. Resoarte spirale
4. Contragreutãþile
5. Acul indicator
6. Amortizor pneumatic
7. Axul echipajului mobil

- 289 -
 Fig. 9.16 Schiþele ºi schemele aparatelor electrodinamice

9.1.4.1. Construcþia aparatelor electrodinamice

În fig. 9.14 este reprezentatã schematic construcþia unui aparat
electrodinamic. Pe figurã se pot distinge cele douã secþiuni ale bobinei
fixe 1a ºi 1b, dispuse coaxial la o anumitã distanþã care delimiteazã un
spaþiu în care se roteºte bobina mobilã 2, fixatã pe axul 3 perpendicular
pe direcþia câmpului magnetic produs de bobinele fixe. Pe ax se mai aflã
fixate douã resoarte spirale 4 pentru producerea cuplului rezistent ºi
pentru aducerea curentului la bobina mobilã, acul indicator 5 prevãzut
cu douã contragreutãþi de echilibrare 6 ºi paleta 7 a dispozitivului de
amortizare pneumatic.
Geometria ºi amplasarea bobinelor fixã ºi mobilã este diferitã la
aparatele cu câmp uniform. Construcþia pentru câmp radial reprezentatã
în fig. 2.16a corespunde unor secþiuni ale bobinei fixe plate ºi depãrtate,
de diametru mai mare decât la cele cu câmp uniform. Traiectoriile
liniilor de câmp intersecteazã astfel perpendicular porþiunile active ale
conductoarelor bobinei mobile, indiferent de poziþia în care se aflã
aceasta.
Diametrele medii ale secþiunilor bobinei fixe D, al bobinei mobile
d ºi distanþa între ele l au valori optime din punctul de vedere al obþinerii
câmpului radial atunci când sunt satisfãcute rapoartele:
$ 0,62 si $ 0,37
d l
(9.28)
D D
La aparatele cu câmp uniform (fig. 9.15.b) cele douã secþiuni ale
bobinei fixe sunt de formã cilindricã alungitã, astfel încât se poate
considera cã formeazã un solenoid. Bobina mobilã se roteºte în câmpul
magnetic uniform din interiorul solenoidului.

- 290 -
 Aparatele electrodinamice de mare sensibilitate ºi precizie au
bobina mobilã suspendatã pe fire tensionate ºi sunt prevãzute cu
dispozitiv optic de citire a deviaþiilor.

9.1.4.2. Relaþii de funcþionare

Dacã prin secþiunile bobinei fixe legate în serie trece un curent
continuu I1 ºi prin bobina mobilã un curent I2 forþele electrodinamice
care apar tind sã roteascã bobina mobilã cãtre poziþia în care fluxul sãu
ar coincide ca direcþie cu cel produs de bobinele fixe, poziþie în care
energia magneticã a dispozitivului motor este maximã.
Pentru a obþine expresia cuplului activ se pleacã de la energia
magneticã Wm care este datã de relaþia:
Wm $ L 1 I 12 - L 2 I 22 - L12 I1 I 2
1 1
(9.29)
2 2
în care L1 ºi L2 sunt inductivitãþile proprii ale bobinelor fixã ºi
mobilã, iar L12 este inductivitatea mutualã dintre acestea.
Cuplul activ se deduce din derivata energiei Wm în raport cu
deplasarea á a organului mobil. Admiþând cã cei doi curenþi se menþin
constanþi ºi observând ca inductivitãþile proprii L1 ºi L2 ale bobinelor nu
depind de á, singurul factor care variazã este inductivitatea mutualã L12,
dependentã de poziþia relativã a bobinei mobile faþã de cea fixã.
Rezultã astfel:
Ma $ $
dWm dL 12
I1 I 2 (9.30)
d! d!
Din ecuaþia de echilibrare a cuplului activ cu cel rezistent dat de
resoartele spirale se obþine relaþia de funcþionare a aparatelor
electrodinamice.
!$
1 dL
I1 I 2 12 (9.31)
D d!
Din relaþia (9.31) rezultã cã deviaþia á depinde de produsul
curenþilor I1 ºi I2 printr-o relaþie implicitã, întrucât factorul
dL 12
depinde
d!
el însuºi de á. Inductivitatea mutualã L12 ºi variaþia ei cu á sunt
determinate de dimensiunile ºi forma bobinelor, precum ºi de poziþia lor
reciprocã.
În cazul bobinelor cu câmp radial pentru un interval de variaþie a
unghiului â=45°…135° fluxul Ö12 dat de bobina fixã prin bobina mobilã
variazã aproximativ liniar cu deplasarea unghiularã.

- 291 -
 % 12
Þinând seama cã L12 $ ºi cã pentru â=0 când planurile
I1
bobinelor devin paralele, Ö12 este maxim în valoare absolutã
Ö12max=N2S2B1 rezultã cã variaþia inductivitãþii mutuale este de forma:

1 d% 12 % 12 max N 2 S 2 B1
$ 1 $
dL12
(9.32)
d! I1 d! I1 I1
sau
1 ( L 12 ) o $ ct.
dL 12
(9.33)
d!
unde
N 2 S 2 B1 / o N 1 N 2 S 2
(L12 ) o $ C12 $ 1 (9.34)
I1 l
Semnul inductivitãþii mutuale fiind convenþional, se alege sensul
curenþilor prin bobine astfel ca sã se poatã considera (L12)o>0 întrucât
áo=45°, relaþia (2.43) este valabilã pentru á=0…90°.
În varianta cu câmp uniform variaþia fluxului Ö12 ºi respectiv
inductivitatea mutualã L12 depind de poziþia unghiularã â a bobinei
mobile dupã legea:
% 12 % 12 max %
L12 $ 1 cos 2 $ 12 max cos(! o - ! ) (9.35)
I1 I1 I1
Atunci se deduce:
1 3L 12 4o sin( ! o - !) $ C 12 sin( ! o - ! )
dL 12
(9.36)
d!
în care s-a considerat (L12)o<0
Pentru acelaºi domeniu de deviaþie, á=0°...90°, rezultã cã:
dL 12 , 2 )
5* ...1''3C12 4
d! *+ 2 (
Înlocuind (9.33) ºi (9.36) în (9.31) se obþin relaþiile de funcþionare
ºi scãrile pentru cele douã variante de aparate electrodinamice.
Aparatele electrodinamice au o polaritate fixatã, adicã pentru ca
deviaþia á sã se facã în sensul corect, trebuie sã se respecte un anumit
sens al curenþilor I1 ºi I2 prin cele douã bobine. În acest scop, la
aparatele electrodinamice se prevãd borne polarizate.
Sensibilitatea aparatelor electrodinamice depinde de modul de
utilizare. Dacã cele douã bobine se înseriazã, ceea ce înseamnã I1=I2=I,
rezultã o relaþie în care deviaþia á depinde de I2, la fel ca la aparatele
feromagnetice:

- 292 -
 !$
1 dL 12 2
I (9.37)
D d!
Sensibilitatea poate fi dedusã în acest caz printr-o relaþie de tipul
d!
(9.26). Dacã I1"I2 se pot determina sensibilitãþi separate si
dI1 I 2 $ ct .

d!
care se deduc imediat din (9.31).
dI 2 I1 $ ct .

În sfârºit, în raport cu produsul I1I2, la aparatele cu câmp radial la

$ C12 nu depinde de á, sensibilitatea este constantã ºi are
dL 12
care
d!
expresia:
Sp $
C12
(9.38)
D
Se observã cã rezultã o relaþie de proporþionalitate între á ºi
produsul I1I2, ceea ce poate conduce la o scarã liniarã în raport cu
puterea. Aceastã proprietate este importantã la utilizarea aparatelor
electrodinamice ca wattmetre.
În ceea ce priveºte valorile curenþilor prin bobine, limitãrile sunt
impuse de bobina mobilã din aceleaºi considerente ca la aparatele
magnetoelectrice (10-3…10-2A).
Funcþionarea în curent alternativ
Aparatele electrodinamice pot fi utilizate ºi în curent alternativ.
Considerând curenþii sinusoidali, i1 $ I1ef 2 sin .t prin bobina fixã ºi
. 1
i 2 $ I 2 ef 2 sin( .t - 6) prin cea mobilã, cu frecvenþa f $ $ mai mare
20 T
decât frecvenþa proprie de oscilaþie a organului mobil fn=1…2Hz,
deviaþia va rezulta din acþiunea cuplului activ mediu:

& m ai " dt $ & 12 i1 i 2 dt $

T T

M a med $ I1ef I 2 ef cos 6

1 1 dL dL 12
(9.39)
To T o d! d!
Din valoarea dedusã pentru cuplul mediu se gãseºte deviaþia în
curent sinusoidal:
!$ I1ef I 2 ef cos 6
1 dL 12
(9.40)
D d!
sau mai general:
!$
1 dL 12
I1ef I 2 ef cos( I1 I 2 ) (9.41)
D d!
Dacã cele douã bobine sunt parcurse de curenþi nesinusoidali care
prin dezvoltare în serie Furier au expresiile:

- 293 -
 i1 (t ) $ I10 - 7 2I1k sin( k.t - 61k )
8

k $1

(9.42)
i 2 ( t ) $ I 20 - 7 2I 2 k sin( k.t - 6 2 k )
8

k $1

Calculând cuplul mediu cu relaþia (9.39) în care i1 ºi i2 se

înlocuiesc cu (9.41) ºi þinând seama de proprietatea de ortogonalitate a
funcþiilor trigonometrice, se obþine:
(I10 I 20 - 7 I1k I 2 k cos 6 k )
8
!$
1 dL 12
(9.43)
D d! k $1

unde: 6 k $ 61k # 6 2 k
Relaþia (9.43) aratã cã deviaþia în curent alternativ sinusoidal este
similarã cu cea în curent continuu dacã valorile eficace sunt egale cu
cele ale curenþilor continui ºi defajazul ö=0.
Aparatele electrodinamice au ºi în curent alternativ o polaritate
fixatã datoritã factorului cosö.
Referitor la regimul tranzitoriu al aparatelor electrodinamice,
relaþiile ºi observaþiile menþionate la aparatele magnetoelectrice sunt
valabile ºi în acest caz. Elementul particular îl constituie dispozitivul de
amortizare pneumatic necesar întrucât amortizarea pe cale
electromagneticã este insuficientã.

9.1.4.3. Aparate ferodinamice

Aparatele ferodinamice sunt aparate similare cu cele
electrodinamice atât ca structurã cât ºi ca relaþii de funcþionare.
Deosebirea este de naturã constructivã ºi constã în aceea cã bobina fixã
ºi cea mobilã sunt prevãzute cu miezuri feromagnetice.
Circuitul magnetic are forma asemãnãtoare celor prezentate la
aparatele magnetoelectrice. Prezenþa miezului feromagnetic face ca
inducþia B1 sã fie mult mai mare decât la aparatele electrodinamice
având bobina fixã cu acelaºi numãr de spire. Ca urmare, cuplul activ
este mult mai mare (10-25 ori). Astfel, ele pot funcþiona cu un consum
de putere mai redus ºi în acelaºi timp sunt mai robuste. Circuitul
magnetic asigurã totodatã o ecranare a bobinei mobile ºi prin aceasta o
protejare împotriva influenþei câmpurilor magnetice externe. Miezul
feromagnetic atrage dezavantaje privind precizia. În curent continuu
apar pierderi prin histerezis. În curent alternativ apar erori provocate de
inducerea de curenþi turbionari. Din cauza acestor erori suplimentare
aparatele ferodinamice sunt de precizie inferioarã celor electrodinamice.
Ele sunt utilizate mai ales în aplicaþii industriale ca aparate de panou de
- 294 -
clasa: 1; 1,5; 2,5. Aceste precizii în curent alternativ sunt asigurate
pentru frecvenþa de 50Hz.

1. Bobina fixã
2. Bobina mobilã
3. Miez feromagnetic

Fig. 9.17 Dispozitiv ferodinamic

Câmpul magnetic fiind radial ºi uniform rezultã, prin analogie cu

expresia obþinutã la dispozitivul magnetoelectric, urmãtoarele relaþii
pentru Ma în curent continuu:
M a $ NBAI 2 $ KI1 I 2 (9.44)
unde:
N - numãrul de spire al bobinei mobile;
I2 - curentul din bobina mobilã;
A - aria activã a bobinei mobile;
B – K1I1 este inducþia magneticã consideratã proporþionalã cu I1
care o produce;
K = NAK, este o constantã constructivã.
În curent alternativ, datoritã inerþiei sale, sistemul mobil se
deplaseazã sub acþiunea cuplului activ mediu care are expresia:
M a $ M a med $ NABI 2 cos( BI 2 ) 9 KI1 I 2 cos( I1 I 2 ) (9.45)
aproape aceeaºi ca în cazul dispozitivelor electrodinamice cu
câmp radial.

9.1.4.4. Erorile aparatelor electrodinamice

Principalele surse de erori sunt determinate de influenþa factorilor
externi: câmpurile magnetice, temperatura mediului ºi frecvenþa.
Aparatele electrodinamice sunt sensibile la perturbaþiile date de
câmpurile magnetice externe prin faptul cã neavând miez magnetic,

- 295 -
câmpul generat de cele douã secþiuni ale bobinei fixe este slab.
Reducerea acestor influenþe se face prin prevederea de ecrane magnetice
din materiale de mare permeabilitate (permalloy). Un alt procedeu îl
constituie astatizarea, care constã în cuplarea pe acelaºi ax a douã
dispozitive motoare identice, cu bobinele fixe ºi mobile înseriate de aºa
manierã încât cuplurile active utile determinate de curenþii prin bobine
sã fie de acelaºi sens, iar cuplurile parazite determinate de câmpul extern
ºi curenþii prin bobinele mobile sã fie opuse ºi sã se anuleze.
Temperatura mediului influenþeazã asupra rezistenþei bobinelor ºi
asupra resoartelor spirale. În cazul unor erori rezultante importante se
prevãd scheme de corecþie.
În curent alternativ domeniul de frecvenþa este limitat de
modificarea impedanþei bobinelor cu frecvenþa, de creºterea ºi
modificarea repartiþiei curenþilor induºi în diverse pãrþi metalice ºi de
creºtere a tensiunii induse în bobina mobilã. Limita superioarã a
frecvenþei pentru care erorile respective sunt neglijabile este de
500…1000Hz. Trebuie observat cã erorile datorate frecvenþei, depind în
mare mãsurã de modul de utilizare a aparatelor electrodinamice
(ampermetre, voltmetre, wattmetre, varmetre).
Din necesitatea de a produce un câmp magnetic cât mai puternic
care sã asigure cuplul activ, aparatele electrodinamice au un consum de
putere relativ ridicat (2-6W).
Relaþiile de funcþionare similare în curent continuu ºi în curent
alternativ ale aparatelor electrodinamice dau posibilitatea etalonãrii lor
în curent continuu prin metode de compensare foarte precise, etalonarea
fiind valabilã ºi în curent alternativ.
Datoritã erorilor constructive reduse ºi posibilitãþilor de atenuare
a erorilor de influenþã, aparatele electrodinamice sunt de precizie
ridicatã, obþinându-se clase de 0,2 ºi chiar 0,1. Performanþele înalte pe
care le asigurã aparatele electrodinamice implicã ºi un cost relativ
ridicat. Aceasta face ca ele sã fie utilizate mai ales ca aparate de
laborator, în special pentru mãsurãri de precizie în curent alternativ.

- 296 -
 9.1.4.5. Logometre electrodinamice (ferodinamice)

Fig.9.18 Logometru electrodinamic

Principiul constructiv al logometrului electrodinamic este

prezentat în figura 9.18. El se compune din douã sisteme de bobine, unul
fix (l-l’) cu sau fãrã miez de fier ºi altul mobil realizat la rândul sãu tot
din douã bobine (2-2’) dispuse sub un unghi de ð/2 una faþa de alta.
Bobinele fixe sunt parcurse de acelaºi curent I, iar bobinele mobile sunt
parcurse de curenþii I1 ºi I2 aduºi prin intermediul a douã fire flexibile.
Cele douã bobine creeazã cuplurile M1, ºi M2 de sensuri opuse. Deci
asupra echipajului mobil vor acþiona douã cupluri, unul activ ºi altul
rezistent.
,0 )
M 1 $ K 1I1I sin * # ! ' $ KI1 I cos !
+2 (
M 2 $ K 2 II 2 sin ! $ KII 2 sin ! (9.46)
unde K1=K2=K.
K - reprezintã o constantã de proporþionalitate (câmpul magnetic
B este omogen, bobinele fixe sunt identice).
Echipajul mobil este în echilibru când cele douã cupluri devin
numeric egale, adicã:
KII1 cos ! $ KII 2 sin ! (9.47)
ºi astfel deviaþia á depinde de raportul curenþilor ce parcurg cele
douã bobine mobile:
,I )
tg! $ : ! $ f ** 1 ''
I1
(9.48)
I2 + I2 (

- 297 -
 Logometrele electrodinamice sunt utilizate, cel mai frecvent în
curent alternativ (în curent continuu au performanþe inferioare
logometrelor magnetoelectrice).

9.1.5. Aparate cu inducþie

Funcþionarea acestor aparate cu dispozitive de inducþie se bazeazã
pe interacþiunea reciprocã dintre fluxurile magnetice alternative, create
de una sau mai multe bobine ºi curenþii turbionari induºi de aceste
fluxuri în piese conductoare mobile (discul conductor). Constructiv,
aceste dispozitive pot fi realizate cu un singur flux (flux unic), sau cu
mai multe fluxuri (fluxuri multiple), clasificare ce se referã la numãrul
de “intersecþii” cu echipajul mobil. În funcþie de forma piesei
conductoare mobile deosebim: aparate cu disc ºi aparate cu tambur.
Aparatele cu inducþie se utilizeazã numai în curent alternativ.

9.1.5.1. Dispozitivul de inducþie cu un flux

Principiul constructiv este prezentat în fig. 9.19. Dispozitivul se
compune dintr-o bobinã fixã (1) parcursã de curentul I ºi un disc de
aluminiu (3) fixat pe axul aparatului (4), disc în care se induc curenþii
turbionari It. Bobina este aºezatã pe miezul de fier (2). Cuplul activ Ma
este produs de interacþiunea dintre fluxul Öa ºi curenþii turbionari induºi
de flux în discul de aluminiu, de intensitate It, ambele mãrimi
dependente de curentul I. Deviaþia á’ a aparatului depinde de curentul I
mãsurat.
Dispozitivele de inducþie cu un flux se pot folosi ca ampermetre ºi
voltmetre.

1. Bobina fixã
2. Miez magnetic
3.Discde aluminiu
4. Axul capacului
5. Resort spiral

Fig. 9.19

- 298 -
 2.1.5.2. Dispozitivul de inducþie cu douã fluxuri
Dispozitivul se compune din doi electromagneþi a1 ºi a2, ale cãror
bobine sunt strãbãtute de curenþi sinusoidali defazaþi cu unghiul ö care
produc fluxurile Ö1 ºi Ö2, respectiv câmpurile magnetice
corespunzãtoare. Cele douã bobine având N1 si N2 spire ºi fiind
strãbãtute de curenþii ia ºi ia2 produc fluxurile magnetice Ö1 ºi Ö2,
mãrimi sinusoidale ca ºi curenþii, adicã:
% 1 $ % 1m sin .t % 2 $ % 2 m sin(.t # 6) (9.49)

Fig. 9.20

Fluxurile Ö1 ºi Ö2 variabile în timp, induc în discul (A) pe care-l

strãbat, prin inducþie electromagneticã, de-a lungul unor contururi
închise Ã11 ºi Ã12, tensiunile electromotoare:
d% 1 d% 2
e1 $ & E " dl $ #
;11
dt
e2 $ & E dl $ #
;12
dt
(9.50)

Dacã r1 ºi r2 sunt rezistenþele electrice ale discului de aluminiu, în

lungul contururilor prin care se închid curenþii i1 ºi i2 dacã se neglijeazã
inductivitãþile contururilor Ã11 ºi Ã12 tensiunile electromotoare determinã
în discul (A) curenþii:

- 299 -
 1 d% 1
i1 $ $# $ # .% 1m cos .t
e1 1
(9.51)
r1 r1 dt r1
1 d% 2
i2 $ 2 $ # $ # .% 2m cos(.t # 6 )
e 1
(9.52)
r1 r2 dt r2

În regiunile A1 ºi A2 din dreptul polilor celor doi electromagneþi,

fluxurile magnetice sunt diferite de zero, deci ºi curenþii i1 ºi i2 pe aceste
porþiuni au valori diferite de zero; ca urmare, asupra acestor regiuni ale
discului vor acþiona forþele F1 ºi F2 date de relaþiile:
F1 $ K 1% 1i 2 (9.53)
F2 $ K 2 % 2 i1 (9.54)
Cuplul activ mediu pe durata unei perioade, determinat de aceste
forþe, faþã de centul 0 al discului este:

T &o
T
M med $ ( F1 # F2 )dt $ K M % 1m % 2 m sin 6
1
(9.55)

unde:
.d , K 1 K 2 )
KM $ * - '
2 *+ r1 r2 '(
reprezintã o constantã ºi d este distanþa de la o dreaptã ce uneºte
punctele de aplicaþie a forþelor F1 , ºi F2 ºi centrul O al discului. În
ipoteza unui disc omogen, a parametrilor R ºi L ai înfãºurãrilor de
excitaþie constanþi, a miezurilor electromagneþilor nesaturaþi, a
mãrimilor sinusoidale ale curenþilor ial ºi ia2, fluxurile magnetice Ö1 ºi
Ö2 sunt proporþionale ºi în fazã cu cei doi curenþi care le-au produs.
% 1 $ % 1m sin .t 1 K 1i a1 $ K 1 2 I a1 sin .t (9.56)
% 2 $% 2 m sin( .t # 6) $ K 2 i a 2 $ K 2 2 I a 2 sin( .t # 6) (9.57)
Cuplul activ mediu în aceste condiþii poate fi pus sub forma:
M $ K i I a1I a 2 sin 6 (9.58)
unde Ki reprezintã o constantã Ki=2KMK1K2.
Cuplul activ mediu tinde sã roteascã discul metalic în jurul axei
pânã când cuplul pãrþii mobile de frânare produs de magnetul
permanent, Mr, se echilibreazã cu cuplul activ Ma:
Ma $ Mr (9.59)
dar cuplul de frânare Mr are expresia:
Mr $ Kr " . (9.60)

în care: Kr este o constantã legatã de calitãþile magnetice ºi de

geometria magnetului Mp ºi a discului A.
- 300 -
 .$
d!
(9.61)
dt
este viteza unghiularã de rotaþie a discului.
La egalitatea celor douã cupluri (discul executã o miºcare
uniformã) avem:
d!
K i I a1 I a 2 sin 6 $ K r (9.62)
dt
Integrând în raport cu timpul, de la 0 la t, aceastã egalitate, se
obþine:

K r &o
t

!(t ) $ I a1 I a 2 sin 6dt

Ki
(9.63)

Acest unghi însã este:

! (t ) << 20 (9.64)
ºi atunci este comodã exprimarea nu a unghiului á(t) ci a
numãrului de rotaþii N(t):
N ( t ) $ K n & I a1 I a 2 sin 6dt
t
(9.65)
o

în care:
Kn $ "
Ki 1
K r 20
Aparatele cu inducþie pot fi utilizate ca voltmetre, ampermetre,
wattmetre, dar cel mai frecvent sunt întâlnite în practicã drept contoare
de energie electricã. Sunt destinate mãsurãrilor industriale ºi de
laborator.

9.2. Mãsurarea curenþilor ºi tensiunilor electrice

Mãsurãrile cele mai frecvente ale curenþilor ºi tensiunilor se
bazeazã pe utilizarea aparatelor electrice indicatoare, denumite generic
ampermetre ºi voltmetre.
În principiu, aproape toate tipurile de aparate prezentate anterior,
prevãzute la intrare cu circuite electrice sau electronice adecvate, pot fi
folosite ca ampermetre sau ca voltmetre, valoarea mãrimii mãsurate
fiind redatã direct prin citirea deviaþiei acului indicator pe scala gradatã.
Aceste metode, ce aparþin metodelor prin comparaþie succesivã
sunt denumite uzual metode directe sau metode de deviaþie. Ele se aplicã
atât în mãsurãrile industriale cât ºi în cele de laborator. În privinþa
mãsurãrii tensiunilor continue, îndeosebi în mãsurãri de laborator de
precizie ridicatã, se utilizeazã ºi metoda comparaþiei simultane, folosind
aparatele denumite compensatoare de curent continuu.

- 301 -
 9.2.1. Mãsurarea industrialã a curenþilor electrici
Metoda cea mai des utilizatã pentru mãsurarea industrialã a
curenþilor electrici este metoda directã. Aceastã metodã presupune
utilizarea ampermetrului pentru mãsurarea curentului. Cuplul activ ce
acþioneazã asupra sistemului mobil al ampermetrului oricare ar fi tipul
sau constructiv, este o funcþie de curentul de mãsurat. Ampermetrul se
leagã în serie cu receptorul al cãrui consum de curent se mãsoarã. De
aceea, ampermetrul trebuie sã aibã o rezistenta interioarã micã (Ri<<1Ù)
pentru ca, prin înserierea sa în circuit, sã nu modifice semnificativ
curentului de mãsurat.
Consumul propriu al ampermetrului trebuie sã fie cât mai mic.
Legarea unui ampermetru în paralel cu receptorul înseamnã practic un
scurtcircuit prin intermediul lui, ceea ce conduce la deteriorarea
ampermetrului.

9.2.1.1. Mãsurarea industrialã a curentului continuu

Pentru mãsurarea industrialã a curentului continuu sunt folosite cu
precãdere ampermetrele magnetoelectrice de curent continuu. Prin
construcþie aparatele magnetoelectrice au un interval restrâns de
mãsurare, limitat de valorile reduse ale curenþilor admisibili prin bobina
mobilã ºi prin resoartele spirale. Valoarea maximã a curentului care
poate fi mãsuratã direct cu aparate magnetoelectrice este cel mult de
ordinul 10-1A la cele cu susþinere pe lagãre ºi de ordinul 10-4A la cele cu
suspensie pe bandã. Existã ºi o limitã inferioarã impusã de sensibilitatea
maximã S I $ care poate fi obþinutã. Astfel, limita inferioarã la
NSB
D
aparatele cu susþinere pe lagãre este de ordinul 50ìA. În cazul
suspensiei pe bandã 1imita inferioarã este mult mai scãzutã (pânã la 10-
6
…10-11A), fiind utilizate îndeosebi ca detectoare de nul.
Deci aparatele magnetoelectrice cu suspensie pe bandã pot fi
utilizate ca microampermetre, iar cele cu suspensie pe lagãre ca
miliampermetre. Pentru extinderea intervalului de mãsurãri la valori
superioare se utilizeazã dispozitive auxiliare, care au drept scop
realizarea unor sensibilitãþi pe ansamblu mai reduse.
Cel mai simplu dispozitiv pentru extinderea domeniului aparatelor
magnetoelectrice la mãsurarea curentului continuu este ºuntul. ªuntul
este o rezistenþã care se conecteazã în paralel cu bobina mobilã a
aparatului, alcãtuind un divizor de curent, aºa cum se aratã în figura 9.21

- 302 -
 Fig. 9.21 Schema unui ampermetru cu ºunt simplu

Rezistenþa Rs se determina în funcþie de rezistenþa Ri a bobinei.

În fig. 2.23:
I - curentul de mãsurat;
Ia - curentul maxim ce poate fi mãsurat de aparat;
Is - curentul ce trece prin ºunt.
R i I a $ R S IS

RS $
Ia
Ri
IS

RS $ a Ri
I
(9.66)
I # Ia

RS $
1
Ri
#1
I
Ia

$ n < 1 , unde n este factorul de multiplicare al ºuntului,

I
Notând
Ia
rezultã relaþia de dimensionare a ºuntului:
RS $
1
Ri (9.67)
n #1
Se vede cã ºuntul are o rezistenþã cu atât mai micã, decât a
bobinei mobile, cu cât n este mai mare.
Indicaþia aparatului magnetoelectric cu ºunt (în cazul de faþã cu
rol de ampermetru) va fi:

%o I
!$ " (9.68)
D n

- 303 -
 %o
Sensibilitatea în curent, în cazul utilizãrii ºuntului S i $ este
D"n
de n ori mai redusã decât a ampermetrului fãrã ºunt.
Se pot mãsura astfel curenþi I>>Ia, aparatele respective putând
avea scara gradatã direct în valori ale curentului I ºi devenind
ampermetre sau chiar kiloampermetre.
Ampermetrele magnetoelectrice se realizeazã, de obicei, cu mai
multe domenii de mãsurare prin prevederea de ºunturi multiple
comutabile, ca în figura 9.22

Fig. 9.22 Schema unui ampermetru cu ºunturi multiple

Dupã cum rezultã din fig. 2.24 se pot obþine atâtea domenii de
mãsurare câte secþiuni are ºuntul multiplu. Pentru poziþia K a
comutatorului, domeniul este dat de relaþia:
7R - Ri
k

sj

nk $ k $
I j$1
(9.69)
7R
k
Ia
sj
j $1

Pentru un aparat dat, cu valori cunoscute Ia ºi Ri, fixând valorile Ik

pentru cele m domenii se calculeazã factorii nk ºi cu relaþia (9.69) se
formeazã un sistem de m ecuaþii cu necunoscute Rs1, Rs2,…Rsm, prin
rezolvarea cãruia se deduc rezistenþele diferitelor secþiuni ale ºuntului
multiplu.

- 304 -
 Materialele uzuale din care se confecþioneazã ºunturile sunt
manganina ºi constantanul, caracterizate prin rezistivitãþi ridicate ºi
coeficienþi de variaþie cu temperatura reduºi. Pentru domenii la care
limita superioarã nu depãºeºte ordinul zecilor de amperi, ºunturile sunt
realizate sub formã de rezistenþe bobinate, montate în interiorul carcasei
aparatului (ºunturi interioare).
La valori ale curentului I#102A ºunturile se confecþioneazã sub
formã de benzi sau de bare ºi, din cauza dimensiunilor, sunt exterioare
aparatelor. În fig. 2.25 este prezentat un ºunt exterior la care se pot
observa patru borne de conexiune. Bornele A, B sunt bornele principale,
prin care ºuntul se conecteazã în circuitul curentului de mãsurat I de
valori ridicate ºi au suprafeþe de contact adecvate. Bornele c, d, sunt cele
de mãsurã, la care prin cabluri de conexiune calibrate se conecteazã
aparatul, astfel cã ele sunt parcurse numai de curentul redus Ia. Prin
aceastã construcþie sub forma de rezistor cuadripolar se eliminã
influenþa perturbatoare a cãderilor de tensiune pe bornele de conexiune.

Fig. 9.23 ªunt exterior

Precizia realizãrii caracteristicilor ºunturilor trebuie fie

compatibilã cu aceea a aparatelor cu care sunt asociate. Clasele de
precizie ale ampermetrelor cu ºunturi sunt date þinând seama de erorile
pe ansamblu (inclusiv ºuntul). O problemã importantã din acest punct de
vedere o prezintã erorile de temperaturã. Dacã la utilizarea directã ca
mili (micro)-ampermetru a unui aparat magnetoelectric fãrã ºunt eroarea
datoratã variaþiei cu temperatura a rezistenþei bobinei mobile poate fi
neglijatã, atunci când este prevãzut cu ºunt eroarea poate deveni
apreciabilã din cauza modificãrii factorului de divizare a curentului.
Dacã se þine seama cã pentru bobina mobilã realizatã din
conductor de cupru coeficientul de variaþie cu temperatura este

- 305 -
 B 1 ?
! Cu 1 0,004 @ o = iar pentru un ºunt din manganinã este de peste 100 de
A C>
ori mai redus ! Mn 1 0,00003B@ o ?= se deduce uºor cã la variaþii de numai
1
A C>
10°C faþã de temperatura de etalonare pot sã aparã erori importante.
Pentru a preveni aceste erori se prevãd scheme de compensare imaginate
în raport de variaþia ºuntului cu temperatura, astfel sã se asigure
constanþa sau modificarea în limite acceptabile a factorului de divizare.

9.2.1.2. Mãsurarea industrialã a curentului alternativ

Cele mai rãspândite aparate destinate mãsurãrii industriale a
curenþilor alternativi sunt ampermetrele feromagnetice. Dupã cum s-a
arãtat, aparatele feromagnetice pot fi utilizate în curent alternativ de
frecvenþã superioarã celei proprii (Fp=1-2Hz). Indicaþiile ampermetrelor
feromagnetice, la mãsurarea curentului alternativ, sunt dependente de
valoarea efectivã a curentului:
!$
1 2 dL
I ef (9.70)
2D d!
Aceastã proprietate se pãstreazã ºi în cazul curenþilor
nesinusoidali, etalonarea corespunzãtoare regimului sinusoidal
rãmânând valabilã.
Utilizarea lor curentã se face la frecvenþa industrialã de 50Hz, dar
domeniul de frecvenþã în care îºi menþin performanþele de la etalonare
are ca limitã superioarã 300Hz.
În stabilirea limitelor de curent se are în vedere numãrul de
amperspire NI necesar pentru obþinerea cuplului activ. Odatã cu
creºterea curentului nominal se micºoreazã numãrul de spire al bobinei
(NI trebuie sã rãmânã constant) ajungându-se pentru curenþi de
200 C 300A ca bobina sã fie dintr-o singurã spirã din barã de cupru.
Limita inferioarã este de 100…200mA la cele cu suspensie pe lagãre ºi
de ordinul zecilor de miliamperi la cele cu suspensie pe bandã, în acest
caz bobina având un numãr mare de spire de secþiune redusã.
Realizarea de ampermetre feromagnetice cu domenii multiple nu
se face cu ajutorul ºunturilor ca la cele magnetoelectrice, întrucât ar
necesita compensãri de temperaturã, ci se preferã confecþionarea bobinei
din mai multe secþiuni care pot fi conectate în serie, în paralel sau în
conexiuni serie-paralel, obþinându-se valori diferite pentru numãrul de
spire N.
În figura 9.24 se observã cã produsul dintre curentul maxim
mãsurat pentru fiecare domeniu ºi numãrul de spire pe care le strãbate

- 306 -
curentul este constant ºi egal cu 200 A spire. Secþiunea conductorului
utilizat la realizarea bobinei are valori diferite fiind mai mare pentru
domeniile curenþilor mari ºi mai micã pentru domeniile curenþilor mici.
Numãrul de spire din fiecare secþiune a bobinei este în funcþie de
domeniul de mãsurã.

Fig. 9.24 Ampermetru feromagnetic cu mai multe domenii

Extinderea domeniului de mãsurare, în cazul curenþilor de valori

mari, se efectueazã cu ajutorul transformatoarelor de curent.
Acestea sunt transformatoare speciale constituite dintr-un miez
feromagnetic pe care se aflã o înfãºurare primarã, cuprinzând un numãr
redus de spire de secþiune mare ºi o înfãºurare secundarã având un
numãr mare de spire de secþiune mult inferioarã celei din primar.
Înfãºurarea primarã a transformatorului de curent se leagã în serie
cu circuitul strãbãtut de curentul mare de mãsurat iar la bornele
înfãºurãrii secundare se leagã ampermetrul.
Regimul nominal de funcþionare pentru care este construit un
transformator de curent este asemãnãtor cu al unui transformator de
putere în scurtcircuit. În aceste condiþii nu este admis regimul de
funcþionare în gol, adicã I2=0, ceea ce înseamnã secundarul întrerupt.
Aceasta ar avea drept consecinþã I1=Io ºi deci mãrirea considerabilã a
solenaþiei de magnetizare ºi deci a fluxului magnetic. Odatã cu aceasta,
tensiunea indusã în secundar creºte la valori periculoase pentru izolaþie
ºi pentru operator, iar miezul, datoritã mãririi pierderilor în fier, se
încãlzeºte atingând temperaturi ce provoacã alterarea caracteristicilor ºi
chiar distrugerea transformatorului. Transformatoarele de curent
îndeplinesc ºi funcþia de separare galvanicã între circuitul primar ºi cel
secundar.
Transformatoarele de curent de uz industrial sunt standardizate în
sensul cã în secundar curenþii au valori nominale I2n de 1A sau 5A, iar
curenþii primari I1n pot fi 5A, 10A, 15A, 20A, 30A, 40A, 50A, 75A,

- 307 -
precum ºi multipli zecimali ai acestora. Sunt standardizate ºi
ampermetrele prevãzute a fi utilizate împreunã cu asemenea
transformatoare. Ele sunt aparate de 1A sau 5A, însã cu scãri gradate
diferit în funcþie de raportul transformatorului cu care se conecteazã.
Clasele de precizie ale transformatoarelor de curent sunt 0,5; 1 ºi
3 pentru cele industriale ºi 0,1; 0,2 pentru cele de laborator.
Aceste clase de precizie sunt date, în general, pentru frecvenþa
industrialã de 50 Hz. Erorile se menþin însã suficient de reduse pânã la
frecvenþe de ordinul KHz. La frecvenþe mai înalte erorile cresc datoritã
capacitãþilor parazite ale înfãºurãrilor ºi ele sunt cu atât mai importante
cu cât numãrul de spire este mai mare.
Reprezentarea în scheme a transformatoarelor de curent ºi a
modului de conectare a ampermetrului este redatã în fig. 9.25.

Fig. 9.25 Reprezentarea schematicã a transformatorului de curent.

9.2.2 Mãsurarea industrialã a tensiunii electrice

Metoda cea mai des utilizatã pentru mãsurarea industrialã a
tensiunii electrice este metoda directã, metodã ce presupune utilizarea
voltmetrului. Cuplul activ al voltmetrelor, oricare ar fi tipul lor, este
funcþie de tensiunea de mãsurat, deoarece curentul care intervine în
expresia acestui cuplu se exprimã prin raportul dintre tensiune ºi
rezistenþa interioarã a voltmetrului. Voltmetrul se leagã în paralel cu
circuitul sau porþiunea de circuit a cãrui tensiune o mãsoarã. Pentru a nu
influenþa buna funcþionare a circuitului în care se efectueazã mãsurarea,
rezistenþa interioarã a voltmetrului trebuie sã fie foarte mare.
Voltmetrul nu diferã principial de ampermetru ºi în fapt este un
miliampermetru legat în serie cu o rezistenþã. Rezistenþa întregului

- 308 -
aparat (Rv) are în acest caz valori foarte mari (100…1000Ù) pentru
fiecare volt al scãrii.

9.2.2.1. Mãsurarea industrialã a tensiunii continue

Pentru mãsurarea industrialã a tensiunii continue se foloseºte
voltmetrul de tip magnetoelectric. Ecuaþia de funcþionare a
ampermetrului magnetoelectric.
%o
!$ I (9.71)
D
Ecuaþia de funcþionare a voltmetrului magnetoelectric:
%o U
!$ (9.72)
D Ri
Se menþin pentru voltmetrele magnetoelectrice de curent continuu
proprietãþile referitoare la polaritatea fixatã ºi liniaritatea scãrii, de la
ampermetrele magnetoelectrice de curent continuu.

Fig. 9.26 Legarea voltmetrului în circuit.

Sensibilitatea de tensiune:
%o 1
Su $ (9.73)
D Ri
se vede cã are valori mai reduse decât sensibilitatea de curent a
ampermetrului magnetoelectric (Ri=10-104Ù). Þinând seama de
sensibilitãþile mai reduse rezultã cã aparatele magnetoelectrice pot fi
folosite direct numai ca milivoltmetre. Pentru a nu afecta funcþionarea
receptorului RS, curentul ce strãbate voltmetrul (Iv) trebuie sã fie
neglijabil în raport cu IS, adicã Rv>>RS, iar puterea consumatã de
voltmetru trebuie sã fie cât mai micã.

- 309 -
 Cu cât voltmetrul are rezistenþa interioarã mai mare, cu atât se pot
executa cu el mãsurãri de precizie mai bunã ºi cu atât consumul propriu
al aparatului este mai mic.
Pentru extinderea domeniului de mãsurare al unui voltmetru se
utilizeazã rezistenþe adiþionale care se leagã în serie cu aparatul.
Rezistenþa adiþionalã Ra se dimensioneazã în funcþie de domeniul maxim
al tensiunii de mãsurat U, de rezistenþa bobinei Rv ºi de tensiunea la
bornele acesteia Ui, astfel încât sã se limiteze valoarea curentului Iv la
aceea corespunzãtoare capãtului de scarã.

Fig. 9.27 Voltmetru cu rezistenþã adiþionalã

Din figura 9.27 rezultã:

, R ) ,R )
U $ 3Ri - Ra 4I v $ **1 - a '' Ri I v $ ** a - 1''U i (9.75)
+ Ri ( + Ri (
Notând cu n $
U
factorul de multiplicare se obþine:
Ui
Ra $ 3n # 14Ri (9.76)
Se observã cã rezistenþele adiþionale sunt de valori cu atât mai
mari cu cât domeniul de mãsurare este mai extins.
Indicaþia voltmetrului cu rezistenþã adiþionalã va fi:
%o
!$
U
D 3Ri - Ra 4
(9.77)
Scara poate fi gradatã direct pentru domeniul tensiunii U.
Introducerea rezistenþei Ra are efectul de reducere a sensibilitãþii de
tensiune.
Voltmetrele magnetoelectrice de laborator se construiesc cu
domenii multiple prin înserierea mai multor rezistenþe adiþionale.

- 310 -
 Fig. 9.28 Schema unui voltmetru cu rezistenþe adiþionale multiple

Din figura 9.28 se deduce cã pentru poziþia K a comutatorului

domeniul obþinut este dat de relaþia:
nK $ $ 1 - 7 aj
k R
UK
(9.78)
Ui j $1 Ri

Fiind cunoscute valorile Ri ºi Ui pentru un aparat dat ºi stabilind

limitele maxime Uk pentru cele m domenii rezultã factorii de
multiplicare nk. Se formeazã un sistem de m ecuaþii cu m necunoscute
Raj, unde j=l, 2…m prin rezolvarea cãruia se dimensioneazã rezistenþele
adiþionale.
Rezistenþele adiþionale se confecþioneazã din manganinã sub
formã de rezistenþe bobinate, montate în interiorul carcasei aparatului.
Prin intermediul rezistenþelor adiþionale domeniul de mãsurare al
voltmetrelor magnetoelectrice poate fi extins pânã 1a 1000 V. Aceastã
limitã este impusã în principal din considerente de izolaþie ºi de
pericolul pe care îl reprezintã tensiunile mai ridicate pentru operatori.
Rezistenþele adiþionale determinã ºi un alt parametru de calitate ºi
anume consumul de putere:
U2 U2
1 .
Ri - Ra Ra
Exprimarea sa se face prin valoarea rezistenþei raportatã la un
volt, rezultând valori de ordinul 200-300Ù/V în cazul voltmetrelor
industriale de panou, pânã la 10.000-50.000Ù/V, pentru cele de
laborator (consumuri la 100V de la 50mW la 0,2mW).
Consumul de putere redus, exprimat prin rezistenþa de valoare
ridicatã, este important pentru reducerea erorii sistematice de metodã.
În ceea ce priveºte precizia, voltmetrele magnetoelectrice sunt
caracterizate de aceleaºi clase menþionate la ampermetru (0,2; 0,5…).

- 311 -
 Datoritã multiplelor calitãþi, voltmetrele magnetoelectrice sunt
cele mai utilizate aparate pentru mãsurarea directã a tensiunilor continue
atât în industrie cât ºi în laborator.

9.2.2.2. Mãsurarea industrialã a tensiunii alternative

Mãsurarea industrialã a tensiunilor alternative prin metoda directã
se efectueazã cel mai frecvent cu voltmetre feromagnetice.
Aplicând o tensiune sinusoidalã u 3t 4 $ U ef 2 sin .t la bornele unui
aparat feromagnetic, având bobina conectatã în serie cu o rezistenþã Ra,
indicaþia acestuia este datã de relaþia:
2

!$
1 dL U ef
(9.79)
2 D d! Z 2

U ef2
!$
1 dL
2 D d! 3Ri - Ra 42 - . 2 L2i
(9.80)

unde Ri ºi Li sunt rezistenþa ºi inductivitatea bobinei.

Relaþia (9.80) evidenþiazã posibilitatea utilizãrii aparatului
feromagnetic ca voltmetru de valori efective. Se observã dependenþa de
pulsaþie 3. $ 20f 4 a acestor indicaþii, rezultând cã ele vor fi corecte
numai la frecvenþa de etalonare. Indicaþiile în curent alternativ sunt
inferioare celor în curent continuu din cauza reactanþelor inductive ale
bobinelor. Diferenþele pot deveni neglijabile dacã:
.Li DD 3Ri - Ra 4
Satisfacerea acestei condiþii este importantã ºi în ceea ce priveºte
asigurarea unor erori reduse într-un anumit domeniu de frecvenþe.
Domeniul de frecvenþe este de obicei 45-65Hz.
Voltmetrele feromagnetice datoritã robusteþei lor, cele mai
rãspândite ºi larg utilizate voltmetre, sunt întâlnite în mod deosebit ca
aparate industriale de tablou, cu clasa de precizie 1,5 sau 2,5.
Voltmetrele feromagnetice permit mãsurarea valorii efective ºi a
tensiunilor nesinusoidale cu condiþia ca rezistenþa adiþionalã sã fie
suficient de mare sau sã fie prevãzute cu circuite de compensare a
erorilor de frecvenþã, astfel ca armonicele superioare sã nu introducã
variaþii importante ale impedanþei circuitului în care sunt conectate.
Extinderea domeniului de mãsurare la voltmetrele feromagnetice, pentru
mãsurarea tensiunilor înalte, se efectueazã cu ajutorul transformatoarelor
de tensiuni pentru mãsurãri.

- 312 -
 9.3 Transformatoare de tensiune pentru mãsurãri
În curent alternativ limitele intervalului de mãsurare pot fi extinse
la valori de zeci ºi sute de KV folosind transformatoarele de tensiune
care, în condiþiile izolãrii galvanice, reduc tensiunile de mãsurat la valori
situate în intervale uzuale pentru voltmetrele de curent alternativ.
Din punct de vedere constructiv transformatorul de tensiune este
asemãnãtor cu cel de curent, cu deosebirea cã numãrul de spire N1 al
înfãºurãrii primare este mult mai mare decât cel al înfãºurãrii secundare
N2. La bornele înfãºurãrii secundare se conecteazã un voltmetru de
curent alternativ, care prezintã o impedanþã Zs de valoare mare.

Fig. 9.29 Transformator de tensiune

a) transformator de tensiune pentru mãsurare
b) reprezentarea schematicã

La fel ca la transformatoarele de curent se defineºte un raport

nominal KUn $ . Pentru alte tensiuni decât cele nominale, raportul
U 1n
U 2n
real KU este diferit, rezultând o eroare de tensiune:
KUnU 2 # U1 KUn # KU
E ru $ $ (2.81)
U1 KU
Erorile transformatorului de tensiune, pentru o construcþie datã,
depind de tensiunea primarã, de frecvenþã ºi de sarcina secundarã.
Variaþiile de tensiune în aplicaþiile industriale fiind relativ reduse

- 313 -
(10…15%) iar frecvenþa fiind practic constantã, sub acest aspect erorile
transformatoarelor de tensiune sunt mai reduse decât ale celor de curent.
În ceea ce priveºte sarcina secundarã se specificã sub forma unei valori
U 22n
nominale Zsn sau a unei puteri aparente: S 2 n $ .
Z sn
Rezultã astfel cã pentru a se menþine erorile în limitele tolerate,
trebuie ca impedanþa echivalentã a aparatelor conectate în secundar sã
fie Zs#Zsn sau, ceea ce este acelaºi lucru, consumul lor la tensiunea
U 22n
nominalã: S 2 $ D S2n .
Zs
Transformatoarele de tensiune industriale sunt standardizate,
tensiunile primare nominale exprimate în KV având valorile: 0,38; 0,5;
6; 10; 20; 35; 110 / 3 ; 220 / 3 ; 400 / 3 . Tensiunile nominale secundare
sunt 100V ºi 110 / 3 V. Factorul 3 provine din faptul ca reþelele de
înaltã tensiune sunt trifazate.
Clasele de precizie ale transformatoarelor de tensiune uzuale sunt
0,1; 0,2; 0,5; 1; 3. Aceste clase de precizie sunt specificate de regulã
pentru frecvenþa de 50Hz.
Din punct de vedere constructiv transformatoarele de tensiune pot
fi monofazate sau trifazate cu una sau mai multe înfãºurãri secundare.
Reprezentarea în scheme a transformatoarelor de tensiune ºi a
modului de conectare a voltmetrului este redatã în fig. 2.33b.
Întrucât scurtcircuitarea secundarului determinã apariþia de
curenþi importanþi în primar ce pot determina distrugerea
transformatorului se prevãd siguranþe de protecþie.

9.4. Mãsurarea parametrilor R, X, Z

9.4.1. Mãsurarea industrialã a parametrilor R, X, Z

Parametrii electrici R, X ºi Z reprezintã mãrimi care
caracterizeazã proprietãþile unor elemente de circuit (rezistoare, bobine,
condensatoare) de a disipa sau absorbi energie electromagneticã sub
diferite forme (cãldura, energie electricã sau magneticã) ºi în cantitãþi
care depind de construcþia elementului, de curentul electric care îl
parcurge (frecvenþa, amplitudinea, forma) precum ºi alþi factori de
mediu (temperatura, presiunea, etc.). Din aceste cauze, parametrii
menþionaþi au valori determinate de condiþiile de lucru ale elementelor,
mãsurarea trebuind sã fie fãcutã în acele condiþii sau în condiþii
apropiate. Se mãsoarã astfel, în curent continuu rezistenþa electricã a

- 314 -
rezistoarelor ºi a bobinelor (la temperatura ambiantã sau la temperaturi
superioare) sau rezistenþele de izolaþie ºi rezistentele dielectricilor
condensatoarelor.
În curent alternativ (de obicei sinusoidal) se mãsoarã impedanþa ºi
componentele sale (modulul ºi argumentul sau partea realã ºi partea
imaginarã) pentru bobine ºi condensatoare.
Metodele folosite pentru mãsurarea parametrilor R, X, Z pot fi
grupate în:
- metode indirecte bazate pe utilizarea unor relaþii de calcul
conþinând mãrimi mãsurate direct (cu ampermetre, voltmetre, wattmetre
sau cu a unor instalaþii funcþionând pe baza metodei de zero, de
rezonanþã sau de compensaþie);
- metode directe, care utilizeazã aparate construite pentru a indica
direct mãrimea R, X, (L sau C) ºi Z;
- metode de punte folosind schemele de punte.

9.4.2. Metoda ampermetrului ºi voltmetrului

Aceastã metodã indirectã se bazeazã pe determinarea rezistenþei
electrice dupã legea lui Ohm. Cu cele douã aparate se mãsoarã cãderea
de tensiune ºi curentul prin rezistenþa necunoscutã Rx.
Montajul se poate executa în douã moduri:
a) - amonte (voltmetrul se conecteazã la borna de intrare a
ampermetrului ºi la o bornã a rezistenþei);
b) - aval (voltmetrul se conecteazã la bornele rezistenþei.
Montajul amonte (fig. 9.29.a) se caracterizeazã prin faptul ca
ampermetrul mãsoarã valoarea realã a intensitãþii curentului, iar
voltmetrul mãsoarã o tensiune mai mare decât tensiunea la bornele
rezistenþei ºi anume cu cãderea de tensiune pe rezistenþa ampermetrului
RA.

- 315 -
 Fig. 9.29

Rezistenþa Rx se calculeazã cu relaþiile:

I A $ I x; U v $ I x Rx - I x R A $ I x 3Rx - RA 4 (9.82)
de unde:
Rx $ # RA
Uv
(9.83)
Iv
Dacã rezistenþa interioarã a ampermetrului poate fi neglijatã
(RA<<Rx) atunci:
Rx' 1
Uv
(9.84)
Ix
Eroarea absolutã care se introduce prin folosirea relaþiei
aproximative (2.121) are valoarea:
FR $ Rx' # Rx $ RA (9.85)
iar eroarea relativã:
FR
Er % $ 100 $ A 100
R
(9.86)
Rx Rx
Eroarea relativã tinde spre zero când Rx tinde spre infinit. De
aceea, montajul amonte este indicat a fi folosit pentru mãsurarea
rezistenþelor de valoare mare, faþã de care rezistenþa interioarã a
ampermetrului este neglijabilã (Rx>10Ù).
Montajul aval (9.29.b) are voltmetrul conectat în derivaþie numai
pe rezistenþa Rx iar curentul mãsurat de ampermetru este mai mare decât
curentul prin rezistenþã: IA=Iv+Ix. Ampermetrul mãsoarã intensitatea
curentului prin rezistenþa echivalentã R constituitã din conectarea în
paralel a rezistenþelor Rv ºi Rx:

- 316 -
 R$
Rv Rx
(9.87)
Rv - Rx
Valoarea rezistenþei mãsurate se calculeazã din relaþia evidentã:
Ux

Rx $ v $ sau Rx $
U Uv IA
(9.88)
I x I A # Iv 1# v
I
IA
Dacã considerãm: I v 1 0 rezultã:
Rx' $ $ x v
Ux RR
(9.89)
I A Rx - Rv
Eroarea absolutã datã de montajul aval va fi:
Rx2
FR $ Rx' # Rx $ # Rx $ #
Rx Rv
(9.90)
Rx - Rv Rx - Rv
Eroarea relativã:
FR
Er % $ 100 $ # 100 $ #
Rx 1
100 (9.91)
Rx Rx - Rv 1-
Rv
Rx
Aceastã eroare este cu atât mai micã cu cât curentul Iv este mai
mic faþã de curentul IA, adicã cu cât rezistenþa interioarã Rv a
voltmetrului este mai mare în comparaþie cu rezistenta Rx ce se mãsoarã.
De aceea, montajul aval este indicat sã se foloseascã pentru mãsurarea
rezistenþelor mici. Aceastã metodã simplã dar de precizie scãzutã se
recomandã pentru mãsurarea rezistenþelor de ordinul 10-2Ù pânã la
105Ù.
În curent alternativ metoda poate fi folositã pânã la frecvenþa de
ordinul 103Hz; peste aceastã valoare a frecvenþei, efectul pelicular
modificã sensibil rezistenþa, metoda nefiind adecvatã.

9.4.3. Metoda voltmetrului

Reprezintã o metodã de comparaþie (fig.9.30). Indicaþia
voltmetrului V datã prin conectarea directã la tensiunea U (k este pe
poziþia 1) se comparã cu indicaþia voltmetrului conectat la aceeaºi
tensiune U ºi rezistenþa Rx (k pe poziþia 2).

- 317 -
 Fig. 9.30

Conectat pe poziþia 1 voltmetrul mãsoarã tensiunea:

U v1 $ I v1 " Rv (9.92)
iar pe poziþia 2 mãsoarã tensiunea:
U v 2 $ I v 2 " Rv (9.93)
Întrucât valoarea tensiunii culeasã de pe cursorul potenþiometrului
este aceeaºi, rezultã valorile celor doi curenþi:
I v1 $ si I v 2 $
U U
(9.94)
Rv Rv - Rx
Rezistenþa necunoscutã Rx se determinã prin compararea celor
douã tensiuni:
R - Rx
$ $ $ v
U v1 I v1Rv U
(9.95)
U v 2 I v 2 Rv U Rv
Rv
Rv - Rx
de unde:
,U )
Rx $ ** v1 # 1'' Rv (9.96)
+ U v2 (
În montajul din figura 9.30 poate fi utilizatã o sursã de tensiune de
4V (U=4V) de la un acumulator ºi se pot mãsura astfel rezistenþe cu
valorile 25Ù pânã la 50KÙ; dacã U=80V rezistenþele pot fi între 2KÙ ºi
4MÙ.

9.4.4. Metoda voltmetrului ºi rezistenþei etalon

Reprezintã o metodã de comparaþie (fig.9.31); compararea se face
între douã intensitãþi ale curenþilor mãsuraþi cu ampermetrul; curentul Ie
ce strãbate rezistenþa etalon Re (cunoscutã) ºi curentul Ix ce strãbate
rezistenþa de mãsurat Rx. Conectarea în circuit a celor douã rezistenþe se

- 318 -
face cu ajutorul comutatorului K, la aceeaºi tensiune U=const.,
menþinutã prin modificarea poziþiei cursorului reostatului Rp.

Fig. 9.31

Cei doi curenþi sunt daþi de relaþiile:

Ie $ - comutatorul K în poziþia 1;
U
RA - Re

Ix $ - comutatorul K în poziþia 2;
U
R A - Rx
Dacã se comparã cele douã mãsurãri se obþine:
I e R A - Rx
$ (9.97)
I x RA - Re
de unde rezultã:
Rx $
Ie
3Re - RA 4 # RA (9.98)
Ix
În practicã Re>>RA precum ºi Rx>>RA; rezultã astfel posibilitatea
utilizãrii unei relaþii aproximative pentru determinarea rezistenþei
necunoscute:
Rx $
Ie
Re (9.99)
Ix

9.4.5. Metoda ampermetru - voltmetru - wattmetru

Aceastã metodã se bazeazã pe mãsurarea puterii consumate de
impedanþã, a tensiunii la borne ºi a curentului absorbit, cu aparatele din
schema datã în fig. 9.32. Montajul este aval pentru ca tensiunea aplicatã
impedanþei sã fie mãsuratã direct. Notând PW, U ºi I indicaþiile
wattmetrului, voltmetrului ºi ampermetrului ºi RWU, RV, Re rezistenþele
- 319 -
circuitelor de tensiune ale wattmetrului, voltmetrului ºi respectiv
rezistenþa lor echivalentã:
Re $ RWU Rv / 3 RWU - Rv 4 (9.100)

rezultã pentru Zx, Xx ºi Rx formulele de calcul date mai jos.

Fig. 9.32

Formulele exacte se folosesc în cazul când Re<Rx sau au valori

apropiate, iar dacã Re<<Rx se pot folosi formulele aproximative, în care
se neglijeazã consumul aparatelor de mãsurat.

Formula exactã Formula aproximativã

U2
PW #
Rx $
Pw
Rx $
Re
2 Pw , U ) I2
2

I2 # -* '
Re *+ Re '(

U 2 I 2 # Pw2
Xx $
2P , U )
2
U 2I 2 # PW2
I # w - ** ''
2 Xx $
R2 + Re ( I2

Zx $
U
2P , U ) Zx $
2 U
I # w - ** ''
2
I
Re + Re (

Observaþii: Pw, U, I sunt valori citite la wattmetru, voltmetru ºi

ampermetru. Schema echivalentã este consideratã în serie.

- 320 -
 Metodele industriale permit mãsurarea parametrilor R, X (L sau
C) ºi Z în condiþiile de lucru ale elementelor examinate (bobine,
condensatoare, rezistoare). Se folosesc:
a) în cazurile în care nu se pot utiliza alte metode mai exacte (de
exemplu de punte) pentru cã ar modifica regimul de lucru al impedanþei
de mãsurat;
b) în cazurile în care elementele de circuit nu pot fi scoase din
instalaþie sau trebuie controlate în timpul funcþionãrii lor;
c) la încercãrile maºinilor ºi aparatelor electrice de joasã sau
înaltã tensiune pentru determinarea reactanþelor, rezistenþelor ºi
impedanþelor acestor echipamente.

9.4.6. Mãsurarea L ºi C prin metoda ampermetrului ºi

voltmetrului

În cazul bobinelor fãrã miez feromagnetic ºi al condensatoarelor,

mãsurarea parametrilor L ºi C în joasã frecvenþã (de obicei 50 Hz) se
poate efectua prin metoda ampermetrului ºi voltmetrului; se mãsoarã în
prealabil rezistenþa Rx în curent continuu, apoi impedanþa Zx în curent
alternativ, determinându-se reactanþa: X x2 $ Z x2 # Rx2 ºi apoi Lx sau Cx cu
relaþiile cunoscute. În cazul bobinelor se considerã rezistenþa Rx
mãsuratã în c.c. practic aceeaºi cu rezistenþa în c.a. de joasã frecvenþã.
Pentru condensatoare Rx se neglijeazã faþã de Xx.

Fig. 9.33

Schema utilizatã (fig. 9.33) permite mãsurarea în montaj aval sau

amonte, prin schimbarea comutatorului pe poziþia 1 sau 2. Notând U ºi I
valorile citite la voltmetru ºi ampermetru, Rv ºi Ra rezistenþele lor
interioare, I v $
U
curentul consumat de voltmetru, Rx rezistenþa
Rv
mãsuratã în c.c., rezultã pentru Xx si Lx sau Cx formulele date mai jos.

- 321 -
 Formula exactã Formula
aproximativã

În montaj aval Lx $
1
Z x2 # Rx2
. 1 ,U )
2

Lx $ * ' # Rx
2

. +I(
unde:
U 3U - 2 Rx I v 4
Z x2 $
I 2 # I v2

În montaj amonte 1 ,U )
2

Lx $ * ' # Rx
2

1 ,U ) . +I(
* ' # 3 Rx - RA 4
2

Lx $
2

. +I( pentru:
Ra DD Rx

În montaj aval Cx $
I
1 I #I
2 2 .U
Cx $ " v

. U pentru:
I v DD I ;

Iv $ ; . $ 20f
U
Rv

În montaj Cx $
1
Cx $
I
amonte ,U )
2 .U
. " * ' # R A2 pentru:
+I (
R A DD
U
I

Observaþii: Rx este rezistenþa mãsuratã în c.c.; U, I - valori citite la

voltmetru ºi ampermetru; RA, Rv - rezistenþele ampermetrului ºi
voltmetrului.
Metoda ampermetrului ºi voltmetrului se poate aplica numai în
cazul condensatoarelor de capacitãþi C#1ìF deoarece curentul capacitiv
I=UCù, la frecvenþa industrialã (50Hz) ºi tensiuni U=120V…220V, are
valori mici care nu pot fi mãsurate direct dacã C<1ìF (de exemplu,
pentru C=0,1ìF ºi U=120V, f=50Hz, curentul este aproximativ 4 mA).

- 322 -
 9.4.7. Mãsurarea inductivitãþii mutuale M
Una din cele mai simple metode se bazeazã pe mãsurarea
tensiunii induse în una din bobinele inductivitãþii mutuale, la trecerea
unui curent alternativ, de intensitate ºi frecvenþã cunoscute, prin cealaltã
bobinã (9.34).

Fig. 9.34

Inductivitatea mutualã se calculeazã cu relaþia:

Mx $
U2 3R 2 - R v 42 - .2 L22 9
U2
(9.101)
.I1 R 2
v 20f " I
Aproximaþia constã în faptul cã voltmetrul nu mãsoarã tensiunea
indusã în secundar E2 ci tensiunea la bornele secundarului U2, mai micã
decât E2 datoritã rezistenþei ºi reactanþei înfãºurãrii secundare, R2
respectiv ùL2. De aceea este necesar ca voltmetrul sã aibã rezistenþa
internã cât mai mare.

9.4.8. Metoda ohmmetrului

Mãsurarea directã a rezistenþelor se face cu ajutorul ohmmetrului.
În principiu, ohmmetrele se compun dintr-o sursã de tensiune continuã
ºi un dispozitiv magnetoelectric cu bobina simplã sau cu douã bobine
încruciºate (tipul logometric). Montajul se poate realiza cu dispozitivul
de mãsurat conectat în serie sau în paralel cu rezistenþa necunoscutã.
Ohmmetrul serie are o sursã de tensiune electromotoare constantã
E, înseriatã cu dispozitivul magnetoelectric ºi rezistenþa de protecþie Rp.
La bornele AB ale aparatului se conecteazã rezistenþa necunoscutã Rx.
Când Rx=0 (întrerupãtorul K este închis) curentul prin instrumentul de
mãsurare este maxim admisibil.

- 323 -
 Ohmetrul serie

Fig. 9.35

I max $
E
(9.102)
Ri - R p - Ro

Deviaþia acului indicator este maximã (notatã cu zero pe scala

gradatã în Ù). Când Rx $ 8 (K este deschis) acul indicator al aparatului
rãmâne nedeviat (I=0). Se observã cã gradarea scalei este inversatã.
Pentru 0 D Rx D 8 acul indicator ocupã toate poziþiile în lungul scalei.
Pentru Rx"0 curentul I prin miliampermetru devine:
I$ $ Ci " !
E
(9.103)
Ro - R p - Ri - Rx
iar deviaþia á are valoarea:
!$ $ $
I E k1
(9.104)
Ci Ci ( Ro - R p - Ri - Rx ) k 2 - Rx

unde K1 ºi K2 sunt termeni constanþi. Ci=constanta de curent a

dispozitivului magnetoelectric;
Ci $ $ $
D I 1
(9.105)
% o ! Si
Din expresia (9.104) rezultã cã scara aparatului este neuniformã
(hiperbolicã) cu o densitate mai mare a gradaþiilor spre valoarea Rx $ 8
ºi gradatã invers.
Inconvenientul schemei îl constituie dependenþa deviaþiei de
t.e.m. E a sursei. Pentru compensarea scãderii acestei tensiuni, la
ohmmetrele cu baterii uscate, este prevãzutã rezistenþa R de reglaj a
indicaþiei rezultate pentru Rx=0 (K în poziþia închis). Reglajul de zero
- 324 -
este obligatoriu înainte de efectuarea mãsurãtorii. (Ohmmetrele
electronice cu surse de curent continuu nu prezintã acest dezavantaj).
Extinderea domeniului de utilizare a aparatului poate fi realizatã prin
ºuntarea miliampermetrului cu rezistenþele R’ ºi R”.
Ohmmetrul serie are clasa de precizie micã (2,5-5) ºi se utilizeazã
pentru mãsurarea rezistenþelor de ordinul 102Ù pânã la 104Ù. Precizia
scade ºi mai mult în cazul mãsurãrii rezistenþelor mari.
Ohmmetrul derivaþie are o sursã de tensiune electromotoare
constantã E, un dispozitiv magnetoelectric de mãsurat la bornele cãruia
se conecteazã în paralel rezistenþa necunoscutã Rx.

Fig. 9.36

Când Rx=0 (întrerupãtoarele K ºi K2 fiind închise) curentu1 prin

aparat este nul. Acul indicator rãmâne nemiºcat.
Când Rx $ 8 (K fiind închis, iar K2 fiind deschis) curentul prin
aparat este maxim admisibil. (La bornele A,B nu este legatã sarcina Rx,
circuitul este deschis).
I max $
E
(9.106)
Ri - Ro - R p
Acul indicator, în cazul acesta, trebuie sã ajungã în dreptul
diviziunii maxime. Mãsurarea rezistenþei 0 D Rx D 8 se face cu
întrerupãtorul de control K2 deschis, întrerupãtorul K fiind închis.
(Rezistenþa Rx este legatã la bornele A,B)
I$ " $ Ci!
Rx E
(9.107)
Rx - Ro R - Ro Rx
Ro - Rx
p

iar deviaþia are expresia:

- 325 -
 !$ $ $
I ERx Rx
Ci Ci R p 3Rx - Ro 4 - Ro Rx K1 - K 2 Rx
(9.108)

unde Ci, K1, K2 sunt constante.

La montajul derivaþie scara este neuniformã, gradatã în sens
normal (zero în partea stângã). Domeniul de utilizare poate fi extins prin
ºuntare; clasa de precizie depinde de constanþa tensiunii U ºi se
utilizeazã pentru mãsurarea rezistenþelor cuprinse între 100 ºi 1000Ù.
Întrerupãtorul K are rolul de a deconecta sursa atunci când nu se
efectueazã mãsurãri, cu scopul de a evita descãrcarea ei.
Megohmetrul este destinat mãsurãrii rezistenþelor de valori foarte
mari. Se construieºte asemãnãtor cu ohmmetrele serie însã are ca sursã
interioarã un mic generator (inductor) acþionat manual care furnizeazã o
tensiune ridicatã de 500, 1000 sau 2500V, corespunzãtor cu cerinþele
circuitului în care se mãsoarã rezistenþa (de exemplu rezistenþa izolaþiei
la o instalaþiei electricã). În alte construcþii sursa este un convertor
electronic care transformã tensiunea continuã datã de o baterie uscatã
(9V) mai întâi în tensiune alternativã care, dupã ridicarea la valoarea
necesarã cu ajutorul unui transformator, este redresatã ºi filtratã.
Ca aparat indicator se utilizeazã un logometru magnetoelectric
caracterizat prin sistemul mobil realizat din douã bobine decalate cu un
anumit unghi (de regulã 90°) ºi fixate pe acelaºi ax, precum ºi prin lipsa
cuplului antagonist mecanic (resoarte spirale) ceea ce face ca în absenþa
curenþilor prin bobine, acul indicator sã rãmânã într-o poziþie oarecare a
scãrii.
R’1 ºi R’2 - sunt rezistenþe de protecþie.
Câmpul magnetic transversal este uniform. Sistemul mobil al
aparatului este supus acþiunii celor douã cupluri produse de curenþii I1 ºi
I2 din bobine.
M a1 $ F1 " b1 " sin ! (9.109)
unde:
F1 $ N1 " B " I1 " l1
F2 $ # N 2 " B " I 2 " l2 (9.110)
sunt forþe electromagnetice (forþe Laplace).
La echilibrul sistemului mobil suma cuplurilor este nulã:
N1 " B " I1 " l1 " b1 " sin ! $ N 2 " B " I 2 " l2 " b2 " cos! (9.111)
De unde rezultã:
tg! $ " $K 2
N 2l2b2 I 2 I
(9.112)
N1l1b1 I1 I1
Înlocuind curenþii I1 ºi I2 cu expresiile:

- 326 -
 I1 $ I2 $
U U
; (9.113)
R1 R2 - Rx
în care:
R1 $ R1' - R10 si R2 $ R2' - R20 (9.114)
unde: R10 ºi R20 sunt rezistenþele proprii ale bobinelor, iar R’1 ºi
R’2 sunt rezistenþele de protecþie ale bobinelor.
Rezultã:
! $ arctgK $ arctg
R1 K1
(9.115)
R2 Rx K 2 - Rx

Fig. 9.37

9.4.9. Mãsurarea ºi verificarea rezistenþei de izolaþie a

instalaþiilor electrice
1. Mãsurarea rezistenþei de izolaþie a instalaþiilor electrice, poate
fi realizatã cu ajutorul megaohmmetrelor cu inductor (MÙ), mãsurarea
executându-se dupã montajele din figura 9.38, cu instalaþiile scoase de
sub tensiune, în curent continuu sau alternativ (monofazat - fig. 9.38.a
sau trifazat fig. 9.38.b).
În fig. 9.38 cu R12, R23, ºi R31 s-au notat rezistenþele de izolaþie
dintre conductoarele de linie 1, 2, 3 iar cu R10, R20, R30 rezistenþele de
izolaþie dintre conductoare ºi pãmânt al cãrui potenþial este considerat
nul (Vo=0). Prin conectarea megaohmmetrului între conductoare sau

- 327 -
între un conductor ºi pãmânt se pot mãsura rezistenþele de izolaþie
arãtate mai sus.

Fig. 9.38.a

Fig. 9.38.b

Fig. 9.39 a ºi b
- 328 -
 2. Verificarea continuã a rezistenþelor de izolaþie ale instalaþiilor
electrice sub tensiune se poate face prin metoda voltmetrelor electrice.
În cazul instalaþiilor de curent continuu ºi a celor de curent
alternativ monofazat, conectarea voltmetrelor se face conform schemei
din fig. 9.39.a, iar în instalaþiile trifazate dupã schema din fig. 9.39.b.
Se considerã bune rezistenþele de izolaþie ale conductoarelor dacã
sunt satisfãcute relaþiile:
- în instalaþiile de curent continuu sau curent alternativ monofazat
U1=U2=U/2;
- în instalaþiile de curent alternativ trifazat U1=U2=U3=U12.
Aceastã metodã comodã ºi eficientã de verificare a rezistenþei de izolaþie
impune ca rezistenþele interioare ale tuturor voltmetrelor sã fie egale.
Dacã rezistenþa de izolaþie dintre conductor ºi pãmânt este scãzutã,
voltmetrul corespunzãtor acestei faze va indica o tensiune mai micã
decât celelalte voltmetre de fazã.
La instalaþiile de înaltã tensiune conectarea voltmetrelor se face
cu ajutorul transformatoarelor de tensiune (identice). Schemele de mai
sus pot fi înzestrate cu dispozitive de semnalizare ºi avertizare (sonore,
vizuale) la apariþia defectelor de izolaþie.

9.5 Mãsurarea puterii electrice

9.5.1 Mãsurarea puterii electrice în circuite de curent

continuu

Mãsurarea puterii se poate face fie direct cu ajutorul wattmetrului,

fie indirect, utilizând un ampermetru ºi un voltmetru.
Mãsurarea puterii în curent continuu direct cu wattmetru nu are o
largã rãspândire în practicã. Din cauza influenþei câmpului magnetic
terestru asupra indicaþiilor wattmetrelor funcþionând în curent continuu,
trebuie efectuate douã mãsurãri, inversând sensul curenþilor în bobinele
wattmetrului ºi luând media celor douã citiri.
În practicã, pentru mãsurarea puterii în curent continuu se preferã
metoda indirectã a ampermetrului ºi voltmetrului.
a) Metoda ampermetrului ºi voltmetrului - În circuitele de curent
continuu intereseazã mãsurarea puterii consumate de receptoare sau
debitate de cãtre surse, astfel:
PR $ U R " I R ; PG $ U G " IG (9.116)
unde indicii R=receptor ºi G=generator.

- 329 -
 Fig. 9.40.a

Fig. 9.40 Metoda industrialã (A ºi V) pentru mãsurarea indirectã a

puterii în curent continuu.
a) montaj aval;
b) montaj amonte.
Expresiile exacte ale puterii consumate, respectiv debitate, sunt
date de urmãtoarele relaþii:
a) Puterea consumatã de receptor, PR,
- montaj aval: PR $ U R " IR $ U3I # IV 4 $ UI #
U2
(9.117)
RV
- montaj amonte: PR $ U R " I R $ 3U # R A I R 4I R $ UI R # R A I 2R (9.118)
b) Puterea debitatã de generator, PG
- montaj aval: PG $ U G " I G $ I3U - R A I 4 $ UI - R A I 2 (9.119)
- montaj amonte: PG $ U G " IG $ U3I - IV 4 $ UI -
U2
(9.120)
RV

Fig. 9.40.b

- 330 -
 Se constatã cã aceste puteri sunt date de produsul indicaþiilor
ampermetrului ºi voltmetrului din care se scad sau se adunã puterile
, U2 )
consumate de aparatele de mãsurat ** PA $ R A " I 2 ºi PV $ '.
+ R V '(
În general aceste consumuri sunt mici, de ordinul a 0,5-5W
putând fi neglijate, puterea calculându-se atunci cu formula
aproximativã.

9.5.2 Mãsurarea puterii electrice în circuite de curent

alternativ monofazat

Mãsurarea puterii active. Într-un circuit monofazat funcþionând în

curent alternativ puterea electricã activã P consumatã de un receptor sau
debitatã de un generator care are la borne tensiunea U ºi este parcurs de
curentul i, absorbit respectiv debitat, se defineºte ca valoarea medie a
puterii instantanee p=Ui pe un numãr întreg de perioade ale tensiunii
alternative u:

nT &o
nT

P$P$~
ui $ ui " dt
~ 1
(9.121)

În cazul când tensiunea ºi curentul sunt mãrimi sinusoidale având

valorile instantanee: u $ U 2 sin .t ; i $ I 2 sin 3.t # 6 4 , curentul fiind
defazat cu unghiul ö în urma tensiunii, rezultã pentru puterea activã
expresia:
P $ UI cos 6 (9.122)
unde UI=S este puterea aparentã;
cos 6 $ $ - este factorul de putere.
P P
(9.123)
UI S
Pentru mãsurarea puterii active se utilizeazã metoda directã a
wattmetrului sau metoda indirectã a celor trei aparate.

- 331 -
 9.5.2.1. Mãsurarea puterii active monofazate cu wattmetrul
montat pe transformatoare de mãsurã

Fig. 9.41Mãsurarea puterii cu scheme semiindirecte ºi indirecte

a - montaj semi-indirect cu transformator de mãsurã de curent TI;

b - montaj semi-indirect cu transformator de mãsurã de tensiune
TU;
c - montaj indirect de mãsurare a puterii;
d - diagrama fazorialã idealizatã a circuitului din figura 9.41.c;
e - diagrama fazorialã a montajului indirect din figura 9.41.c.

Atunci când tensiunile ºi curenþii din circuitele în care trebuie

mãsuratã puterea depãºesc valorile nominale ale wattmetrului, se
utilizeazã transformatoare de mãsurã de curent ºi de tensiune.
Transformatoarele de mãsurã de curent ºi de tensiune au valorile
nominale ale mãrimilor 5A (1A) ºi respectiv 100V. Dupã cum se
utilizeazã un singur transformator de mãsurã (de curent sau de tensiune)

- 332 -
sau ambele transformatoare, se disting montaje semi-indirecte ºi
respectiv indirecte, reprezentate în figura 9.41.
În aceste scheme, pentru ca wattmetrul sã dea indicaþii în sensul normal
al scãrii, se urmãreºte ca bornele polarizate ale wattmetrului sã fie legate
la acelaºi conductor al circuitului prin intermediul bornelor
corespunzãtoare ale transformatoarelor de mãsurã).
În scopul egalizãrii potenþialelor între bobinele wattmetrului se
executã conexiunile desenate punctat în figura 9.41.a, b, c.
În cazul montajului indirect aceastã legãturã se pune la pãmânt ca
mãsurã de protecþie împotriva pãtrunderii accidentale a tensiunii înalte
în circuitele de mãsurare.
Determinarea puterii mãsurate în schemele semi-indirecte ºi
indirecte se face de obicei neglijând erorile transformatoarelor. În
diagrama fazorialã idealizatã (2.49d) se considerã curentul secundar I2
în fazã cu curentul primar I1 , iar tensiunea secundarã U 2 în fazã cu
tensiunea primarã U1 . De asemenea, rapoartele nominale de
transformare KUn ºi KIn ale transformatoarelor de mãsurã de tensiune ºi
de curent se conservã pentru valori ale parametrilor U ºi I diferite de
cele nominale. Puterea consumatã de receptor este:
P1 $ U1I1 cos3U1 I1 4 (9.124)
iar puterea indicatã de wattmetru:
PW $ U 2I 2 cos3U 2 I 2 4 (9.125)
Prin raportarea celor douã relaþii rezultã:

U I cos3U1 I1 4
$ 1" 1" $ K Un " K In
P1
PW U 2 I 2 cos3U 2 I 2 4
(9.126)

Deci, în funcþie de indicaþia wattmetrului PW ºi rapoartele

nominale de transformare KUn ºi KIn ale transformatoarelor de mãsurã,
se poate calcula puterea consumatã de receptor cu relaþia:
P1 $ K Un " K In " PW (9.127)
Prin particularizarea relaþiei de mai sus, valabilã pentru schema
din figura 9.41.c, se pot da expresiile puterii consumate în montaje semi-
indirecte:
- în cazul montajului semi-indirect cu transformator de curent
(figura 9.41.a):
P1 $ K In " PW (9.128)
- în cazul montajului semi-indirect cu transformator de tensiune
(figura 2.49b):
P1 $ K Un " PW (9.129)

- 333 -
 Dacã se iau în considerare erorile proprii ale transformatoarelor
de tensiune ºi de curent (de raport ºi de unghi) puterile calculate cu
relaþiile (9.127- 9.129) nu reprezintã puterile efectiv consumate de
receptor. Se calculeazã eroarea la mãsurarea puterii în montaj indirect în
funcþie de erorile de raport ºi de unghi ale transformatoarelor de curent,
care se presupun cunoscute.
Erorile de raport sunt:
E I $ 3K In " I 2 # I1 4 / I1 si E U $ 3K Un " U 2 # U1 4 / U1 (9.130)
iar erorile de unghi, considerate pozitive, sunt ä1 ºi äU. Puterea
indicatã de wattmetrul montat pe secundarele transformatoarelor de
curent ºi de tensiune este:
PW $ U 2I 2 cos3U 2 I 2 4 (9.131)
Se deduce defazajul dintre mãrimile secundare U 2 ºi I2 ºi rezultã:
PW $ U 2I 2 cos3Gu - 6 # GI 4 (9.132)
Deci puterea primarã mãsuratã (din relaþiile 2.182 ºi 2.187) este:
P1m $ K In " K Un " PW $ K In " K Un " U 2I 2 cos3Gu - 6 # GI 4 (9.133)
Puterea realmente consumatã de receptor este:
P1 $ U1I1 cos3U1 I1 4 $ U1I1 cos 6 (9.134)
Eroarea relativã comisã la mãsurarea puterii este:
FP1 P1m # P1 K In K Un U 2I 2 cos3Gu - 6 # G I 4 # U1I1 cos 6
$ $ $
P1 P1 U1I1 cos 6
K I K U cos3G u - 6 # G I 4
$ In 2 " Un 2 " #1 (9.135)
I1 U1 cos 6
Din relaþiile (9.122) rezultã:
K In " I 2 / I1 $ 1 - E I ; K Un " U 2 / U1 $ 1 - E u (9.136)
Înlocuind (9.136) în expresia (9.135) se obþine:
FP1 cos3G u - 6 # G I 4
$ 31 - E I 431 - E u 4 # 1 $ 31 - E I 431 - E u 4 (9.137)
P1 cos 6
cos3G u # G I 4H1 # tg6tg 3Gu # G I 4I # 1
Deoarece erorile de unghi äu ºi äI sunt foarte mici la
transformatoarele de mãsurã de precizie (de ordinul a zeci de minute) se
poate considera cu bunã aproximaþie cos3Gu # GI 4 $ 1 ºi neglijând infiniþii
mici de ordin superior E u E I , E I tg6tg 3Gu # G I 4 ºi E u tg6tg 3Gu # GI 4 rezultã:
FP1 / P1H%I $ E I - E u # 0,02913GI # G u 4tg6 (9.138)
în care åI ºi åu sunt erorile de raport în %; äI si äu sunt erorile de unghi
ale transformatorului de curent respectiv de tensiune, în minute.

- 334 -
Termenul (äI-äu) începe sã aibã importanþã când tgö devine foarte mare
0
deci când 6 J .
2

9.5.2.2 Mãsurarea puterii reactive în circuitele de curent alternativ

monofazat
Puterea reactivã, în cazul circuitelor monofazate alimentate în
curent alternativ sinusoidal este datã de relaþia:
Q $ UI sin 6 (9.139)
Puterea reactivã consumatã de receptoare este pozitivã, adicã
sinö>0, dacã circuitul este inductiv. Dacã circuitul este capacitiv
(sinö<0) puterea este negativã ºi debitatã de cãtre receptor reþelei de
alimentare.

9.5.2.3 Metoda directã de mãsurare a puterii reactive. Metoda

varmetrului.
Aceastã metodã utilizeazã varmetrul electrodinamic. Varmetrul
electrodinamic are conectat în locul rezistenþei adiþionale o inductanþã
adiþionalã (L) sau o capacitate adiþionalã (Ca) care va produce decalajul
ø între curenþii din cele douã bobine – fig. 9.42,9.43
Receptorul, de impedanþã Z introducând un defazaj ö în circuit,
inductanþa sau capacitatea adiþionalã la rândul sãu defazeazã curentul I2
0
cu în urma (înaintea) tensiunii. Defajazul între cei doi curenþi:
2
K $ 3I1 , I 2 4 va fi : 6 - K $ 90o si K $ 90o # 6 (9.140)

Deviaþia á a aparatului va avea expresia:

! $ KI1I 2 cos K $
K
Zv
3 4
UI cos 90o # 6 $ K Q UI sin 6 $ K QQ (9.141)
adicã deviaþia á este proporþionalã cu puterea reactivã din circuit
(KQ este constanta varmetrului electrodinamic).

- 335 -
 Fig. 9.42.

Fig. 9.43 Varmetre electrodinamice

- 336 -
 9.5.3 Mãsurarea puterilor active ºi reactive în circuite
trifazate

9.5.3.1 Teorema generalizatã (Blondel) a mãsurãrii puterilor

active ºi reactive prin metoda celor n ºi n-1 wattmetre ºi varmetre –
fig.9.44
Se considerã cazul general al unui receptor constituit din
impedanþe liniare, bilaterale, formând o reþea cu ochiuri care comportã n
noduri, alimentatã printr-un circuit polifazat cu n conductoare.
Puterea aparentã complexã totalã S este egalã cu suma puterilor
aparente date de potenþialele nodurilor V1 , V 2 , ..., V n cu curenþii de linie
I1 , I2 , ..., I n :
S $ V1 I1 - V 2 I 2 - ...... - V K I K - ...... - V n I n
* * * *
(9.142)

Dacã se considerã un punct N de un potenþial oarecare (figura

9.44.b) notând cu U1N , U 2 N , ..., U nN tensiunile auxiliare de fazã, expresia
puterii aparente complexe se poate scrie:
S $ U1N I1 - U 2 N I 2 - ...... - U KN I K - ...... - U nN I n
* * * *
(9.143)
Deoarece puterea activã P este partea realã a puterii aparente

3 4
complexe, rezultã:
P $ Re 3S4 $ Re U 1N I1 - U 2 N I 2 - ...... - U KN I K - ...... - U nN I n $
* * * *

$ U1N I1 cos3U1N , I1 4 - U 2 N I 2 cos3U 2 N , I 2 4 - ...... - U KN I K cos3U KN I K 4 - ... (9.144)

... - U nN I n cos3U nN , I n 4 $ P1 - P2 - ...... - PK - ...... - Pn

Deoarece puterea imaginarã Q este partea imaginarã a puterii

aparente complexe rezultã:

Fig. 9.44

- 337 -
 Fig. 9.45 Circuit polifazat cu “n” conductoare (a) ºi tensiunile
auxiliare de fazã U1N, U2N, …, UnN (b)

3 * * * *
4
Q $ Im3S4 $ Im U1N I1 - U 2 N I 2 - ...... - U KN I K - ...... - U nN I n $ U1N I1 sin 3U1N , I1 4 -
- U 2 N I 2 sin 3U 2 N I 2 4 - ...... - U KN I K sin 3U KN I K 4 - ...... - U nN I n sin 3U nN , I n 4 $
Q1 - Q2 - ... - Q K - ... - Qn
(9.145)
Relaþiile (9.144) ºi (9.145) se numesc expresiile cu n termeni ale
puterii active respectiv reactive, într-un circuit polifazat cu n
conductoare.
Observaþii:
1. Puterea activã P, respectiv puterea reactivã Q, totalã, într-un
circuit polifazat este egalã cu suma a n puteri active, respectiv reactive
monofazate date de diferenþele de potenþial (tensiunile auxiliare de fazã)
U1N, U2N,… UnN, între cele n conductoare ºi un punct arbitrar ales, N, de
potenþial oarecare, cu curenþii de linie I1, I2,… In.
2. Puterea activã P, respectiv reactivã Q într-un circuit polifazat
cu n conductoare se poate mãsura prin metoda celor n wattmetre
respectiv varmetre, montate ca în figura 2.54 ºi anume: bobinele de
curent ale aparatelor se monteazã în serie pe fiecare fazã, respectând
polaritatea; circuitele de tensiune se conecteazã cu borna polarizatã la

- 338 -
acelaºi conductor la care se aflã ºi borna polarizatã de curent, cealaltã
extremitate fiind legatã la punctul comun N.
3. Dacã P1, P2,… Pn, respectiv Q1, Q2,… Qn sunt indicaþiile celor n
wattmetre, respectiv varmetre, suma P=P1+P2+…+Pn reprezintã puterea
activã totalã, iar suma Q=Q1+Q2+…+Qn puterea reactivã totalã. De
remarcat cã unele indicaþii pot fi în sens contrar gradaþiilor scãrii
aparatelor (pentru wattmetre când defazajul 3U KN IK 4 este < - 0 / 2 , iar
pentru varmetre când curentul IK este defazat înaintea tensiunii UKN).
Pentru citirea indicaþiilor se inverseazã legãturile la circuitul de tensiune,
iar puterea se considerã cu semnul minus.
4. Dacã se alege ca punct de referinþã una dintre faze rezultã
N L K , tensiunile auxiliare devenind tensiunile de linie ale circuitului:
3U1N $ U1K ; U 2 N $ U 2K ;......; U KN $ U KK $ 0; U nN $ U nN 4
Relaþiile (9.144) ºi (9.145) devin:
P $ U1K I1 cos3U1k I1 4 - U 2 K I 2 cos3U 2 K I 2 4 - ...... - U nK I n cos3U nK In 4 (9.146)

Q $ U1K I1 sin 3U1K I1 4 - U 2 K I 2 sin 3U 2 K I 2 4 - ...... - U nK I n sin 3U nK I n 4

(9.147)
Relaþiile (9.146) ºi (9.147) se numesc expresiile cu n-1 termen ai
puterii active, respectiv reactive, într-un circuit polifazat cu n
conductoare.
Deci, puterea activã, respectiv reactivã, se va putea mãsura ºi prin
metoda celor n-1 wattmetre, respectiv varmetre, conectate ca în figura
2.55, renunþându-se la aparatul de pe faza de referinþã deoarece U KK $ 0
(bobinele de curent în serie pe fazele 1, 2,… K-1, K+l, -n iar circuitele
de tensiune se alimenteazã cu diferenþele de potenþial între diversele
conductoare ºi faza K de referinþã). Evident, existã n variante ale
metodei celor n-1 aparate, deoarece ca fazã de referinþã se poate alege
oricare conductor.
5. Metodele celor n ºi n-1 aparate sunt valabile indiferent de
gradul de nesimetrie al tensiunilor de alimentare a circuitului polifazat ºi
de gradul de dezechilibru al curenþilor de linie.
6. Numãrul n-1 reprezintã numãrul minim de aparate care poate fi
folosit pentru mãsurarea P ºi Q într-un circuit polifazat cu n
conductoare. Numãrul n reprezintã numãrul maxim de aparate care are
sens sã fie utilizat.
7 În funcþie de punctul N ales arbitrar, puterile monofazate P1,
P2,…, Pn; Q1, Q2…, Qn pot sã varieze; suma lor însã rãmâne mereu
constantã deoarece reprezintã puterea totalã activã sau reactivã absorbitã
de receptor.

- 339 -
 Fig. 9.45 – Metoda celor n wattmetre (varmetre) pentru mãsurarea
puterii active (reactive) într-un circuit polifazat cu n conductoare

Fig. 9.46 Metoda celor n-1 wattmetre (varmetre)

- 340 -
 8. În cazul simetriei totale a circuitului, indicaþiile celor n
wattmetre sau varmetre, (presupuse identice) devin egale, astfel incât
poate fi pãstrat un singur aparat; pentru determinarea puterii totale se
multiplicã indicaþia acestuia cu n.

9.5.3.2 Mãsurarea puterilor active într-un circuit trifazat fãrã

conductor neutru
Conform teoremei generalizate, Blondel, puterea activã într-un
circuit trifazat fãrã conductor neutru, deci cu trei conductoare, se poate
mãsura prin metoda celor n=3 sau n-1=2 wattmetre.
Metoda celor trei wattmetre 3n $ 34 - admitem
a) tensiunile de alimentare formeazã un sistem nesimetric
(U12"U23"U31) deci, în planul topografic al potenþialelor, triunghiul
tensiunilor de linie rezultã oarecare;
b) curenþii de linie formeazã un sistem dezechilibrat (I1"I2"I3);
c) nu se precizeazã natura sau conexiunile receptorului.
Expresia cu n=3 termeni a teoremei generalizate Blondel pentru
mãsurarea puterii active este:

P $ U 1N I 1 cos3U 1N I 1 4 - U 2 N I 2 cos3U 2 N I 2 4 - U 3 N I 3 cos3U 3 N I 3 4 $ P1 - P2 - P3

(9.148)
Din aceastã relaþie rezultã schema de montaj a celor trei
vattmetre.

Figura 9.47 Metoda celor trei wattmetre pentru mãsurarea puterii

active în circuite trifazate.

- 341 -
 Punctul N poate ocupa în planul topografic al potenþialelor
urmãtoarele poziþii:
a) în exteriorul triunghiului tensiunilor de linie, dacã N primeºte
artificial din exterior un anumit potenþial (figura 9.48.a);
b) în interiorul triunghiului, într-o poziþie oarecare în funcþie de
rezistenþele circuitelor de tensiune ale wattmetrelor, dacã
Rwu1"Rwu2"Rwu3 (fig. 9.48.b) dacã N este lãsat liber;
c) în centrul de greutate al triunghiului, N$G, dacã circuitele de
tensiune ale wattmetrelor au rezistenþele egale (Rwu1=Rwu2=Rwu3) (fig.
9.48).

Fig.9.48 Diagrame fazoriale ale circuitului din fig. 9.47

Observaþie:
Valoarea maximã a tensiunilor U1N, U2N, U3N care se aplicã
circuitelor de tensiune ale celor trei wattmetre poate fi tensiunea de linie
a circuitului trifazat (se vor alege deci corespunzãtor domeniile de
mãsurare ale wattmetrelor).

Metoda unui singur wattmetru 3n $ 14 admitem:

a) tensiunile de alimentare formeazã un sistem simetric
U12=U23=U31=U deci în planul topografic al potenþialelor, triunghiul
tensiunilor de linie este echilibrat (fig. 9.49);
b) curenþii de linie formeazã un sistem echilibrat (I1=I2=I3=I);
c) deoarece punctul comun al circuitelor de tensiune, aplicând
metoda celor trei wattmetre, rezultã în centrul de greutate al triunghiului,
tensiunile auxiliare de fazã U1N, U2N, U3N se confundã cu tensiunile

- 342 -
stelate ale distribuþiei trifazate simetrice E1, E2, E3. Tensiunile stelate
formeazã un sistem simetric E1=E2=E3=E;
d) defazajele dintre tensiunile stelate de fazã ºi curenþii de linie
sunt egale:

3E1 I1 4 $ 3E 2 I2 4 $ 3E3 I3 4 $ 6 (9.149)

Fig.9.49 Diagrama fazorialã

Fig.9.50 Metodã
pentru mãsurarea
puterii active

În condiþiile admise, puterile indicate de cele trei wattmetre

(aplicând metoda celor trei wattmetre) sunt egale ºi relaþia:
P $ U1N I1 cos3U1N I1 4 - U 2 N I 2 cos3U 2 N I 2 4 - U 3 N I3 cos3U 3N I3 4 (9.150)
devine:
P $ EI cos 6 - EI cos 6 - EI cos 6 $ 3EI cos 6 $ 3E1I1 cos3E1 I1 4 (9.151)
Deci, puterea activã trifazatã poate fi mãsuratã cu un singur
wattmetru cu condiþia de a se conserva ansamblul celor trei rezistenþe
egale, în scopul creãrii unui punct neutru artificial N, situat în centrul de
greutate al triunghiului.
Rezultã montajul cu un singur wattmetru (fig. 9.50) în care Rwu
este rezistenþa circuitului sãu de tensiune, iar Ra, ºi R=Ra+Rwu sunt trei
rezistenþe adiþionale pentru crearea punctului neutru N. Dacã P1 este
indicaþia acestui wattmetru, puterea activã trifazatã va fi:
P $ 3P1 $ 3UI cos 6 (9.152)

- 343 -
 Observaþii:
1. Metoda unui singur wattmetru nu se aplicã la mãsurarea puterii
microreceptoarelor (prezenþa aparatului pe una din faze produce o
nesimetrie a sistemului de tensiuni aplicat receptorului).
2. Dacã punctul neutru al receptorului este accesibil (sarcina
simetricã montatã în stea) wattmetrul poate fi conectat cu borna
nepolarizatã la acest punct neutru, rezistenþele auxiliare nemaifiind
necesare (fig. 9.51).
3. Mãsurarea puterii cu wattmetrul montat indirect, prin
intermediul transformatoarelor de mãsurã, se realizeazã conform
schemei din fig.9.52.
4. Wattmetrele monofazate montate permanent (de tablou) în
circuitele trifazate echilibrate dupã schemele din figurile 9.51 ºi 9.52 au
de obicei scara gradatã astfel încât sã indice direct puterea activã
trifazatã.

Fig.9.51 Montajul wattmetrului pentru receptor cu nulul accesibil

Fig.9.52 Montajul indirect al unui wattmetru

9.5.3.3 Mãsurarea puterii active într-un circuit trifazat cu

conductor neutru
Conform teoremei lui Blondel pentru mãsurarea puterii active se
pot adopta metodele celor patru ºi trei wattmetre (la care se alege ca fazã
de referinþã conductorul neutru). Expresia cu n=4 termeni a teoremei lui
Blondel rezultã:

- 344 -
P $ U1N I1 cos3U1N I1 4 - U 2 NI 2 cos3U 2 N I 2 4 - U 3N I 3 cos3U 3N I 3 4 - U ON I O cos3U ON IO 4
(2.153)
Din relaþia de mai sus rezultã modul de conectare a celor patru
wattmetre (fig. 9.53) ºi diagrama fazorialã din fig. 9.54.

Fig. 9.53 Metoda celor patru Fig. 9.54 Diagrama fazorialã

wattmetre

Expresia cu n-1=3 termeni a teoremei lui Blondel rezultã:

P $ U10I1 cos3U10 I1 4 - U 20 I 2 cos3U 20 I 2 4 - U 30 I3 cos3U 30 I3 4
(9.154)
Rezultã deci modul de conectare a celor trei wattmetre (figura
9.55) ºi diagramele fazoriale corespunzând cazului prezenþei, respectiv
absenþei, impedanþei pe conductorul neutru (fig. 9.56 ºi 9.57).
Receptorul, în cazul acestor circuite, este de regulã montat în stea
ºi nu conþine impedanþa pe conductorul neutru, astfel încât cele trei
wattmetre din fig.9.55 mãsoarã fiecare puterea consumatã pe faza
respectivã. Puterea totalã a circuitului este datã de suma indicaþiilor
celor trei wattmetre:
P $ P1 - P2 - P3 (9.155)
Indicaþiile wattmetrelor sunt întotdeauna pozitive oricare ar fi
dezechilibrul curenþilor, nesimetria tensiunilor ºi caracterul sarcinii.

- 345 -
 Fig.9.55 Metoda celor tei wattmetre;
Fig.9.56 Diagrama fazorialã în cazul impedanþei pe conductorul
neutru;
Fig.9.57 Diagrama fazorialã în cazul absenþei impedanþei pe
conductorul neutru;

În scopul mãsurãrii directe a puterii active trifazate datã de

expresia (9.155) se folosesc wattmetre trifazate cu câte trei sisteme
active având bobinele de tensiune fixate pe un ax comun care, fiind
acþionat de toate cele trei cupluri active, produce o deviaþie
proporþionalã cu puterea totalã consumatã în circuit (figura 9.58).

- 346 -
 Fig.9.58 Metoda mãsurãrii puterii active cu wattmetre
trifazate

9.6. Mãsurarea energiei electrice. Contoare de energie activã

ºi de energie reactivã

Energia electricã este integrala puterii electrice efectuatã într-un

anumit interval de timp. Energia activã este exprimatã de relaþia:
W $ & Pdt,
t2

(9.156)
t1

în care P este puterea activã a receptorului, iar energia reactivã

prin expresia analoagã:
Wr $ & Qdt ,
t2

(9.157)
t1

în care Q este puterea reactivã.

Din relaþiile (9.156) ºi (9.157) reiese cã aparatele destinate
mãsurãrii energiei electrice numite contoare de energie, trebuie sã
conþinã unul sau mai multe sisteme active care sã producã un cuplu activ
proporþional cu puterea activã sau reactivã ºi un dispozitiv integrator
care sã efectueze integrarea în timp a acestor puteri.

- 347 -
 O primã clasificare a contoarelor de energie se face în funcþie de
mãrimea mãsuratã. Din acest punct de vedere deosebim contoare de
energie activã, de energie reactivã ºi de cantitate de electricitate.
Dupã principiul de funcþionare, se deosebesc contoare
electrodinamice, de inducþie, magnetoelectrice ºi electrolitice. În
circuitele de curent continuu sunt utilizate numai contoarele de tip
electrodinamic. În circuitele de curent alternativ se utilizeazã exclusiv
contoare de inducþie. Pentru anumite condiþii particulare de funcþionare
a receptorului sunt folosite celelalte tipuri constructive de contoare de
energie electricã.

9.6.1 Mãsurarea energiei electrice active în circuitele de

curent alternativ

9.6.1.1. Contorul monofazat de inducþie

Constructiv, contorul monofazat de inducþie se compune dintr-un
dispozitiv wattmetric de inducþie, a cãrui cuplu este proporþional cu
puterea activã ºi dintr-un mecanism integrator cu roþi dinþate care
însumeazã în timp puterea activã permiþând determinarea energiei
active. Contorul posedã doi electromagneþi de curent alternativ (fig.
9.59); electromagnetul de curent E1 ºi electromagnetul de tensiune E2.
Cei doi electromagneþi sunt dispuºi în plane paralele.
Înfãºurarea electromagnetului de curent E1 este conectatã în serie
cu receptorul a cãrui energie se va mãsura ºi este parcursã de curentul I.
Înfãºurarea electromagnetului E2 se conecteazã în serie cu o rezistenþã
adiþionalã ºi circuitului i se aplicã tensiunea de la bornele receptorului.
În întrefierul electromagneþilor E1 ºi E2 se roteºte discul de
aluminiu dispus pe un ax care la extremitatea inferioarã se roteºte într-
un lagãr cu pietre preþioase, iar la extremitatea superioarã se aflã un
lagãr de ghidare. Axul pe o micã porþiune antreneazã mecanismul
integrator format dintr-un sistem de roþi dinþate cu raport de transmisie
reglabil.
Cuplul rezistent este creat de magnetul permanent MP între polii
cãruia se roteºte discul de aluminiu. Electromagneþii E1 ºi E2 dau naºtere
la douã fluxuri ö1 ºi ö2 care induc în discul de aluminiu curenþii
turbionari i1 ºi i2. Datoritã interacþiunii între ö1 ºi i2 ºi respectiv între ö2
ºi i1 ia naºtere cuplul activ.

- 348 -
 Fig. 9.59 Contor de curent alternativ

Modelul constructiv simplificat cu douã fluxuri descris mai sus va

fi folosit pentru descrierea teoriei contorului monofazat de inducþie. Se
considerã fluxurile utile în întrefierul electromagneþilor de curent ºi de
tensiune defazate în timp cu unghiul ø.
61 $ %1 2 sin .t; 6 2 $ % 2 2 sin 3.t # K 4 (9.158)
Dacã se neglijeazã pierderile în fier se poate considera fluxul %1 ,
creat de electromagnetul E1, în fazã cu I . (curentul care parcurge
înfãºurarea electromagnetului de curent), iar fluxul % 2 în fazã cu Iu
(curentul care parcurge înfãºurarea electromagnetului de tensiune).
Curentul Iu este defazat cu un unghi â în urmã faþã de tensiunea aplicatã
U datoritã reactanþei inductive a circuitului electromagnetului de
tensiune. Unghiul â poartã denumirea de defazaj intern al contorului.
În figura 9.60 este prezentatã diagrama fazorialã idealizatã, adicã
în condiþiile în care pierderile în fier sunt neglijabile.
Se detaºeazã din masa discului de aluminiu douã secþiuni
circulare S1 ºi S2 cu raza egalã cu distanþa dintre cei doi electromagneþi
ºi de lãþime egalã cu lãþimea polului electromagneþilor. Vom considera,
pentru simplificare, cã circuitele prin care se închid, prin discul de
aluminiu, curenþii turbionari induºi de cele douã fluxuri utile ö1 ºi ö2
(care sunt decalate în spatiu ºi defazate în timp) corespund cu cele douã
secþiuni circulare S1 ºi S2.

- 349 -
 Fig. 9.60 Diagrama fazorialã idealizatã

Fluxul ö1 produce în inelul S1 o t.e.m. de inducþie:

d61 , 0)
u e1 $ # $ .%1 2 cos .t $ .%1 2 sin * .t # ' (9.159)
dt + 2(
Fluxul ö2 produce în inelul S2 o t.e.m. de inducþie:
d62 B , 0 )?
u e2 $ # $ .% 2 2 cos3.t # K 4 $ .% 2 2 sin @.t # * K - '= (9.160)
dt A + 2 (>
Tensiunile electromotoare de inducþie ue1 ºi ue2 vor produce în
inelele S1 ºi S2 curenþii i1 ºi i2:
u e1 .%1 , 0) , 0)
i1 $ $ 2 sin * .t # ' $ I1 2 sin * .t # ' (9.161)
r1 r1 + 2( + 2(
în care cu r1 s-a notat rezistenþa inelului S1:
u e 2 .% 2 B , 0 )? B , 0 )?
i2 $ $ 2 sin @.t # * K - '= $ I2 2 sin @.t # * K - '= (9.162)
r2 r2 A + 2 (> A + 2 (>
S-a considerat reactanþa inelului S1 respectiv S2 neglijabilã faþã de
rezistenþa inelului ºi deci curenþii i1, i2 vor fi în fazã cu tensiunile
electromotoare respective.
Dupã cum s-a arãtat, din interacþiunea fluxurilor cu aceºti curenþi
ia naºtere cuplul activ care roteºte discul contorului.
Astfel, sectorul circular S1 parcurs de curentul i1 când se aflã în
dreptul polului electromagnetului de tensiune E2 este supus forþei
instantanee f2 iar inelul S2 parcurs de curentul i2 când se aflã în dreptul
polului electromagnetul de curent E1 este supus forþei instantanee f1.

- 350 -
 Dacã pentru fluxurile ö1 ºi ö2 se adoptã sensurile pozitive din
figura (9.61), curenþii turbionari induºi vor avea sensurile date de regula
burghiului drept.
Dacã notãm suprafeþele polilor electromagneþilor cu Ó1 respectiv
Ó2, atunci valoarea instantanee a inducþiei în întrefierul
electromagnetului de curent E1, va fi:
61 %1
b1 $ $ 2 sin .t (9.163)
M1 M1
iar valoarea instantanee a inducþiei în întrefierul
electromagnetului de tensiune E2 va fi:
62 % 2
b2 $ $ 2 sin 3.t # K 4 (9.164)
M2 M2
Valoarea instantanee a forþei f1 este:
B , 0) , 0 )?
f1 $ i 2l1b1 $ K1' i 261 $ K1' %1I2 @cos* K - ' # cos* 2.t # K # '= (9.165)
A + 2( + 2 (>

unde K1' $ 1 iar l1 este lungimea inelului S2, care intrã sub polul
l
M1
electromagnetului E1.

Fig. 9.61 Fluxurile contorului

Se constatã cã forþa instantanee are o componentã de frecvenþã

dublã faþã de frecvenþa tensiunii de alimentare.

- 351 -
 Discul de aluminiu având inerþie mare nu poate urmãri variaþiile
componentei alternative a forþei ºi asupra sa va acþiona un cuplu creat de
valoarea medie a acestei forþe:
, 0)
F1 $ & f1dt $ & K1' 61i 2 dt $ K 1' %1I 2 cos 3%1 , I 2 4 $ K 1' %1I 2 cos* K - ' $
T T
~ 1 1
To To + 2(
$ # K1%1% 2 sin K $ # K 1%1% 2 sin 3%1 % 2 4
(9.166)
.l1
unde K1 $ iar semnul (-) aratã cã în realitate forþa F1 are sens
~
r2M1
.% 2
contrar celui indicat în figurã pentru f1. S-a avut în vedere cã I2 $ .
r2
Similar se determinã forþa f2:
f 2 $ i1l 2b 2 $ K '2i162 (9.167)
iar:
F2 $ & f 2dt $ & K 2i162dt $ K '2% 2 I1 cos3% 2 I1 4 $
T T
~ 1 1
To To
(9.168)
,0 )
$ K '2% 2 I1 cos* # K ' $ K 2%1% 2 sin % $ K 2%1% 2 sin 3%1% 2 4
+2 (
.%1
unde s-a întâlnit expresia curentului turbionar I1 $ .
r1
Forþele F1 ºi F2 au aceeaºi direcþie ºi sens iar valoarea medie a
~ ~

forþei totale care acþioneazã asupra ansamblului inelelor considerate

este:
F $ F1 - F2 $ 3K1 - K 2 4%1% 2 sin 3%1 % 2 4 $ K 3%1% 2 sin K
~
(9.169)
ºi tinde sã roteascã discul în sensul de la fluxul defazat înainte Ö1
la fluxul defazat în urmã Ö2.
~
Cuplul activ pe care-1 produce forþa F este:
M a $ F " R $ K 4%1% 2 sin K $ K 4%1% 2 sin 3%1 % 2 4
~
(9.170)
Cuplul activ este proporþional cu produsul fluxurilor (valori
efective) ºi sinusul unghiurilor dintre ele.
Pentru a construi din acest dispozitiv un contor pentru putere
activã trebuie ca Ma sã fie proporþional cu puterea activã.
Deoarece fluxul în întrefierul electromagnetului de curent Ö1 este
proporþional cu curentul I care circulã prin receptor iar fluxul Ö2 este
proporþional cu tensiunea U la bornele receptorului, se obþine pentru
cuplul activ expresia:
M a $ K 5 UI sin K $ K 5 UI sin 32 # 64 (9.171)

- 352 -
 Pentru a se obþine proporþionalitatea dintre cuplul activ ºi puterea
activã este necesarã realizarea unui defazaj intern â=90°. Rezultã cã:
M a $ K 5 UI sin 390! # 6 4 $ K 5 UI cos 6 $ K 5 P (9.172)
Obþinerea lui â=90° se numeºte reglajul la 90° a contorului.
Observaþii:
1. S-au presupus detaºate din masa discului numai douã inele ºi s-
au calculat forþele la care sunt supuse aceste inele când se aflã în câmpul
electromagneþilor de curent ºi tensiune.
Dacã inelele se depãrteazã datoritã rotaþiei ºi pãrãsesc poziþia din
figurã ele nu se vor mai situa sub influenþa polilor ºi deci forþele ce
acþioneazã asupra lor sunt nule.
În realitate discul poate fi considerat ca fiind alcãtuit dintr-o
infinitate de inele, astfel încât în fiecare moment pânze de curenþi
turbionari de formã circularã interacþioneazã cu fluxul produs de
electromagneþi ºi dau naºtere cuplului activ.
2. La construcþiile existente în practicã, dispozitivul de inducþie
prezintã trei fluxuri (fluxul electromagnetului de curent Ö1, intersecteazã
de douã ori discul) ºi nu numai douã fluxuri cum s-a considerat în
demonstraþia teoreticã a expresiei cuplului activ. Se poate arãta cã
formula (2.255) rãmâne valabilã ºi pentru dispozitivul cu trei fluxuri. În
figura (2.86) sunt reprezentate schemele constructive ale dispozitivului
cu trei fluxuri.

1. electromagnet de curent 4. contrapol

2. electromagnet de tensiune 5. coloane laterale (a), ºunt
magnetic (b)
3. disc 6. magnet permanent
Fig. 9.62 Dispozitivul cu trei fluxuri

- 353 -
 3. Dacã se au în vedere pierderile în fier din miezurile
electromagneþilor ºi din disc atunci în diagrama fazorialã fluxurile %1 ºi
% 2 deºi proporþionale cu curenþii I ºi Iu care le-au produs sunt defazate
faþã de aceºtia cu unghiurile á1 ºi respectiv á2 (fig. 9.62). Relaþia care
exprimã cuplul activ devine:
M a $ K 5 UI sin 32 # 6 # !1 4 (9.173)
Prin reglajul la 90° trebuie ca defazajul â sã atingã valoarea
â=90°+á1 ºi astfel cuplul activ devine proporþional cu puterea activã.
Cuplul rezistent Mr este produs de magnetul permanent printre
polii cãruia trece discul de aluminiu. Se poate demonstra cã Mr produs
de magnetul permanent este proporþional cu viteza unghiularã a discului:
, d! )
M r $ K 6% 2M * ' $ K 7 " N (9.174)
+ dt (
unde:
ÖM - este fluxul produs de magnetul permanent MP;
(dá/dt) - este viteza unghiularã a discului;
N - reprezintã numãrul de rotaþii pe secundã pe care le efectueazã
discul.
La echilibrul acestor cupluri, deci când suma algebricã a
momentelor este nulã ºi discul se miºcã uniform, cu vitezã unghiularã
constantã, rezultã:
K5P $ K 7 N

P$ 7 N
K
(9.175)
K5
Integrând puterea activã în timpul t se obþine energia consumatã:
W $ & Pdt $ &
t t
Ndt $ 7 n $ n
K7 K 1
(9.176)
o
K5 o K5 K
unde n reprezintã numãrul de rotaþii efectuate de disc în timpul
considerat iar K este constanta contorului care este înscrisã pe contor
sub forma lkWh=K rotaþii ale discului.
Deci, energia pe care o mãsoarã contorul monofazat de inducþie
este proporþionalã cu numãrul de rotaþii pe care-1 efectueazã discul
contorului în timpul considerat.
Pragul de sensibilitate S a contorului este dat de relaþia:
S$
Pmin
100[%] (9.177)
Pn
unde Pmin este puterea activã minimã la care contorul începe sã se
roteascã iar Pn este puterea nominalã. Pentru U=Un, f=fn ºi cosö=1,
sensibilitatea este:

- 354 -
 S$ 100H100%I
I min
(9.178)
In

Fig. 9.63 Diagrama fazorialã a contorului cu luarea în consideraþie

a pierderilor în fier.

Faþã de funcþionarea studiatã simplificat în realitate existã

influenþe suplimentare care pot produce erori importante dacã nu sunt
compensate în mod corespunzãtor.
La sarcini reduse cuplul activ scade ºi încep sã conteze frecãrile în
lagãre ºi mecanismul înregistrator. O primã mãsurã pentru reducerea
cuplului de frecãri constã în utilizarea unor lagãre speciale. De
asemenea, constructorul prevede dispozitive de compensare a cuplului
de frecãri care funcþioneazã pe baza producerii unei nesimetrii în
circuitul magnetic al electromagnetului de tensiune. Se obþine un flux
suplimentar de compensare decalat în spaþiu ºi defazat în timp faþã de
fluxul Ö2 ºi din interacþiunea dintre aceste douã fluxuri se produce un
cuplu suplimentar care acþioneazã în acelaºi sens cu cuplul activ.
Nesimetria fluxului electromagnetului de tensiune care intersecteazã
discul se poate obþine fie cu ajutorul unor spire în scurtcircuit, fie prin
introducerea parþialã sub pol a unei plãcuþe din material neferomagnetic,
fie prin aºezarea lângã pol a unei piese din material feromagnetic.

- 355 -
 Fig9.64 Procedee de creare a cuplului de compensare
a) cu spire în scurtcircuit; b) cu placã neferomagneticã parþial în
întrefier; c) cu piesã din material feromagnetic.

Datoritã faptului cã cuplul de frecãri scade în timp ºi pe de altã

parte datoritã faptului cã la valori ale tensiunii mai mari ca Un cuplul
suplimentar creºte este posibil ca discul contorului sã se roteascã ºi deci
contorul sã înregistreze o energie chiar dacã electromagnetul de curent
nu este alimentat (curentul de sarcinã este nul). Pentru oprirea mersului
în gol sunt prevãzute douã lamele din material feromagnetic (9 ºi 10, fig.
2,91): lamela montatã pe miezul electromagnetul de tensiune este
magnetizatã de fluxul de scãpãri al acestuia ºi atrage lamela fixatã de
axul contorului când ajunge în dreptul ei, reþinând-o ºi oprind mersul în
gol.

1. electromagnet de curent
2. electromagnet de tensiune
3. disc
4. spire în scurtcircuit
5. ºurub de reglaj al rezistenþei spirelor în scurtcircuit
6. magnet permanent
7. ºurub de reglare a poziþiei magnetului permanent
8. ºurub reglabil
9, 10 lamele
Fig. 9.65 Detaliile constructive ale contorului monofazat de
inducþie

- 356 -
 Influenþele exterioare sunt datorate temperaturii ºi câmpurilor
magnetice. Variaþiile temperaturii produc variaþii ale rezistenþei discului,
ale fluxului magnetului permanent ºi ale rezistenþei bobinei de tensiune.
Primul efect este practic fãrã importanþã deoarece produce
variaþia în aceeaºi mãsurã a cuplurilor activ ºi de frânare. Scãderea
fluxului magnetului permanent cu creºterea temperaturii produce erori
pozitive care, la unele contoare, se compenseazã prin utilizarea unor
ºunturi termomagnetice dispuse pe magnetul permanent. Variaþia
rezistenþei bobinei de tensiune a contorului face sã se modifice unghiul â
deci sã aparã erori care pot avea valori diferite în funcþie de unghiul de
defazaj al curentul de sarcinã. Influenþa câmpurilor magnetice exterioare
este redusã, contorul fiind închis de obicei în carcasã de tablã de oþel.
Influenþa altor factori ca frecvenþa, tensiunea ºi încãlzirea proprie se
reduce prin dimensionarea convenabilã a miezurilor ºi înfãºurãrilor celor
doi electromagneþi ai contorului, trebuind ca în anumite limite de
variaþie sã nu depãºeascã unele valori prescrise de standarde (STAS
4198-68).
Regimul deformant este specific subsistemelor electroenergetice
datoritã numeroaselor elemente deformante pe care le conþine ºi
influenþeazã asupra indicaþiei contoarelor de inducþie. Cauzele erorilor
contorului de inducþie în regimul deformant sunt: dependenþa de
frecvenþã a inducþiilor utile ºi prezenþa armonicelor în fluxurile utile din
întrefierul electromagneþilor cu urmãrile ce decurg privind forþele
ponderomotoare.
Erorile în regim deformant, în anumite condiþii, depãºesc cu mult
limitele impuse de clasa de precizie a aparatului (atingând valori de 10-
20%). În condiþiile existenþei unor unde pronunþat distorsionate se
folosesc contoare digitale.
Toate influenþele menþionate asupra indicaþiilor contorului au ca
rezultat final erori de înregistrare a energiei care trebuie reduse la
minimum posibil.
Eroarea unui contor de energie se defineºte prin relaþia:
Wm # W
E% $ 100 (9.179)
W
în care Wm este energia înregistratã de contor iar W este energia
real consumatã de receptor.
Datele caracteristice ale unui contor sunt: tensiunea nominalã Un,
curentul nominal Iu, frecvenþa nominalã fn, curentul de suprasarcinã,
constanta contorului, clasa de precizie, consumurile proprii ale
circuitelor sale ºi sensibilitatea (curentul de demaraj). Clasele de

- 357 -
precizie sunt 2 ºi 2,5 dar pentru scopuri metrologice se construiesc ºi
contoare de clasã 1,0. Consumul propriu al circuitelor contorului este
0,5-3W (2-12VA) fiind mai mic pentru bobinele de curent decât pentru
cele de tensiune. Curentul de pornire (curentul la care discul începe sã se
roteascã) este de 0,3-0,5% din curentul nominal.
În figura 9.65.a se reprezintã schema de montare directã a
contorului într-un circuit monofazat (contoarele se pot realiza pânã la
tensiuni de ordinul 650V ºi curenþi de 100A). Pentru valori mai mari ale
tensiunii sau curentului, contoarele se monteazã indirect, prin
intermediul transformatoarelor de mãsurã, conform figurii 9.65.b în care
caz valorile nominale ale contorului sunt 100V, respectiv 5A, iar
rapoartele de transmisie ale mecanismului integrator sunt astfel reglate
încât indicaþia sã reprezinte energia consumatã în circuitul primar al
transformatoarelor.
Rapoartele de transformare respective sunt indicate, în aceste
cazuri, pe plãcuþa contorului.
La montarea indirectã a contorului, circuitele bobinelor sale de
curent ºi de tensiune se separã (se desface clema de legãturã între
bornele de curent ºi de tensiune) ºi se alimenteazã de la bornele
înfãºurãrilor secundare ale transformatoarelor de curent ºi tensiune.

9.6.1.2 Contoare trifazate

Mãsurarea energiei active în circuitele trifazate se poate efectua
fie cu contoare monofazate, fie cu contoare trifazate. În primul caz,
utilizat mai rar, se folosesc douã sau trei contoare monofazate montate
dupã schema celor douã, respectiv trei wattmetre la mãsurarea puterii
active, energia totalã obþinându-se prin însumarea energiilor înregistrate
de fiecare contor separat.
Contoarele trifazate reunesc într-un acelaºi aparat douã sau trei
sisteme active (fiecare având câte un electromagnet de curent ºi unul de
tensiune) ale cãror cupluri active acþioneazã asupra aceluiaºi ax, astfel
încât cuplul activ total este proporþional cu puterea activã trifazatã, iar
contorul mãsoarã energia trifazatã.
În circuitele trifazate fãrã conductor neutru sunt utilizate contoare
cu douã sisteme active care acþioneazã fie separat asupra câte unui disc
fixat pe acelaºi ax, fie asupra unui disc comun (mai rar). Montarea celor
douã sisteme active în circuit este executatã dupã metoda celor douã
wattmetre (fig. 9.66.a).

- 358 -
 a)

b)
Fig. 9.66 Conectarea contorului trifazat de energie activã
a) Contor cu douã sisteme pentru mãsurarea energiei
active într-un circuit trifazat fãrã conductor neutru. W=W1+W2
b) Contor cu trei sisteme de mãsurare a energiei active
intr-un circuit trifazat cu conductor neutru W=W1+W2+W3

În circuitele trifazate cu conductor neutru se utilizeazã contoare

cu trei sisteme active montate dupã schema celor trei wattmetre (fig.
9.66.b) ºi care acþioneazã asupra a douã sau trei discuri fixate pe acelaºi
ax.
În cazul când curentul sau tensiunea de utilizare depãºesc valorile
nominale pentru care se construiesc contoarele, acestea se monteazã în
circuitele secundare ale transformatoarelor de mãsurã (fig. 9.67 a ºi b).

- 359 -
 Fig. 9.67 Conectarea indirectã a contorului trifazat de energie
activã

La executarea montajelor contoarelor, atât direct cât mai ales prin

intermediul transformatoarelor de mãsurã, se urmãreºte realizarea
corectã a schemei, excluzându-se posibilitatea de conexiuni greºite, care
introduc erori greu de detectat dupã punerea în funcþiune a instalaþiei. La
montarea indirectã a contoarelor trifazate de energie activã se pot comite
urmãtoarele erori de montaj:
- se inverseazã legãturile la bobina de curent a primului sistem de
mãsurã;
- se întrerupe faza a doua de tensiune prin arderea siguranþei
fuzibile de pe faza a doua a transformatorului de tensiune.
Se poate efectua un calcul ulterior al energiei consumate în
reþeaua cu contorul montat greºit, pe baza unui factor de corecþie. Acest
calcul este dificil de fãcut ºi de aceea este necesarã executarea corectã a
montãrii contorului în schema indirectã.

- 360 -
 CAPITOLUL 10
MÃSURAREA MÃRIMILOR VARIABILE ÎN TIMP

În cercetarea ºtiinþificã se pune în mod frecvent problema

mãsurãrii ºi înregistrãrii unor mãrimi variabile în timp, cum sunt
intensitatea curentului, tensiunea, energia electricã etc, astfel încât sã
poatã fi urmãritã evoluþia acestora într-un anumit interval (orã,
sãptãmânã, lunã).
Cel mai reprezentativ aparat este osciloscopul catodic -
oscilograful catodic.

10.1 Osciloscopul catodic

Osciloscopul catodic este un aparat electronic ce permite, cu
precizii nu prea mari (nivel de erori de 5-8%) vizualizarea evoluþiei în
timp a unor tensiuni electrice. Deºi precizia de mãsurare nu este foarte
mare, aparatul oferã prin vizualizare, în afarã de valorile cantitative ºi
posibilitatea unor aprecieri calitative asupra procesului analizat,
respectiv o cantitate de informaþie deosebit de importantã.
Osciloscopul catodic se poate utiliza pentru:
- vizualizarea unor semnale periodice sau neperiodice într-o gamã
de frecvenþã foarte largã;
- urmãrirea simultanã pe ecran a douã sau mai multor mãrimi;
- zonele esenþiale ale curbelor afiºate se pot mãri dupã dorinþã;
- prin fotografiere, imaginea afiºatã se poate pãstra pe timp
nelimitat.
În continuare va fi prezentat osciloscopul catodic în timp real cu
un canal ºi cu douã canale.

10.1.1 Osciloscopul catodic în timp real cu un canal

Osciloscopul catodic în timp real oferã posibilitatea mãsurãrii ºi
afiºãrii procesului în momentele în care se produce acesta.
Elementul sãu de bazã este tubul catodic, care se poate realiza în
variante: în construcþie normalã, cu un spot (canal) sau cu douã spoturi,
cu sau fãrã postaccelerare, cu sau fãrã memorie.
Tubul catodic cu un singur spot (canal) ºi cu post-accelerare este
compus din urmãtoarele elemente (fig.10.1):
- catodul 3 cu încãlzire indirectã, care lucreazã cuplat cu
filamentul 2;
- grile de comandã 4;
- 361 -
 - anodul de preaccelerare 5;
- electrozii de focalizare 6;
- sistemele de deflexie 7 ºi 8;
- electrodul de postaccelerare 9;
- ecranul tubului 10;
- soclul tubului 1.
Funcþionare.
Electronii emiºi de catod sunt acceleraþi de câmpul electronic al
ansamblului catod-anozi, intensitatea fascicolului de electroni fiind
reglatã de potenþialul grilei de comandã 4. Fascicolul de electroni este
focalizat de sistemul grilã-anod de preaccelerare-anod de focalizare,
astfel încât pe ecran sã se obþinã o urmã luminoasã cât mai subþire ºi mai
clarã.
Tuburile catodice pentru osciloscoape sunt echipate în general cu
deflexie electrostaticã, realizatã cu douã perechi de plãci plane, 7 ºi 8, pe
douã direcþii (X - orizontalã ºi Y – verticalã).

10
9
1 2
3 4 5 6 7 8

R1 R2 R3
x

! " !U " !U "

#10 ! 100$V #200 ! 500$V #10 ! 20$kV

Ug a p

Fig. 10.1 Tub catodic cu un canal

Sistemul de deflexie deviazã spotul din centrul tubului (ecranului)

într-un punct de coordonate (X,Y), funcþie de tensiunile aplicate pe cele
douã perechi de plãci. În final electronii sunt acceleraþi de electrodul de
postaccelerare 9. Ecranul 10 conþine pe suprafaþa interioarã un strat de
luminofor, care face vizibil spotul electronic.
O caracteristicã importantã a tubului catodic este sensibilitatea de
tensiune S %
dY
, care are expresia:
dUd

- 362 -
 l&L
S% (10.1)
2 & d &Ua
unde:
1 - lungimea plãcilor de deflexie în direcþia Z;
L - distanþa ecran - plãci de deflexie;
d - distanþa dintre plãcile de deflexie;
Ua - tensiunea de accelerare din tunul electronic.
Valorile uzuale ale sensibilitãþii sunt:
- dupã direcþia verticalã: (0,2-0,6)mm/V;
- dupã direcþia orizontalã: [(0,2-0,6)-(10-15%)]mm/V.
La o excitaþie electronicã în salt sub formã de treaptã, intensitatea
luminoasã a unei substanþe de tip luminofor aratã ca în fig.10.2.
I el

a) Impuls în treaptã
I
Im
!"#$%&'(&)*+ !$',$%&'(&)*+

0,1I m t
tr
b) Variaþia intensitãþii luminoforului
Fig.10.2

Intervalul de timp dintre momentul încetãrii curentului electronic

(întreruperea spotului) ºi momentul dispariþiei intensitãþii luminoase la
10% din valoarea iniþialã se numeºte pe persistenþã.
Persistenþa ºi culoarea luminii emise depind de compozitia
luminoforului. Câteva tipuri de luminofori ºi caracteristicile acestora
sunt prezentate în tabelul urmãtor:

- 363 -
 Caracteristicile unor luminofori

Tabelul 10.1.

'%
Tipul Culoarea radiaþiei Persistenþã
materialului Fluorescenþã Fosforescenþã
P1 Galben-verde Galben verde 6 24 ms

P2 Galben-verde Galben verde 7 75 ìs

P7 Alb-albastrã Galben verde 5 300 ms

P11 Albastrã Albastrã 21 80 ìs

P31 Verde Verde 22 40 ìs

În fig. 10.3 este prezentatã schema funcþionalã a unui astfel de

osciloscop, în vederea înþelegerii funcþionãrii sale.
Semnalul electric de mãsurat se aplicã preamplificatorului PAV
prin intermediul atenuatorului calibrat A. Un comutator de intrare pe
canalul Y permite cuplarea intrãrii preamplificatorului la masã (M) sau
la intrarea Y prin cuplaj de curent continuu sau curent alternativ, dupã
tipul semnalului, realizând de regulã rezistenþa de intrare de 1-10MÙ ºi
capacitatea de intrare de 30-50pF.
Preamplificatorul PAV ºi amplificatorul canalului vertical AV
realizeazã un ansamblu de amplificare cu bandã largã de frecvenþã, a
cãrui amplificare se poate regla continuu. Imaginea se poate deplasa
vertical, dupã dorinþã, prin prepolarizarea cu o componentã continuã a
tensiunii de deflexie verticalã.
Prin supracomanda amplificatorului, orice porþiune a curbei
urmãrite pe ecran se poate decupa ºi prezenta la dimensiuni verticale
mãrite.
În continuare amplificatorul deflexiei orizontale AO primeºte
semnalul de la preamplificatorul PAO, la care se aplicã tensiunea de
comparaþia X. Se asigurã astfel vizualizarea unor dependenþe implicite
Y(X).

- 364 -
 Fig. 10.3 Schema funcþionalã a osciloscopului cu un canal

În general osciloscoapele vizualizeazã variaþia în timp a tensiunii

de intrare; în acest scop pe plãcile de deflexie orizontale se aplicã o
tensiune de baleiaj în formã de dinþi de fierãstrãu. Tensiunea de baleiaj
are trei zone distincte (fig. 10.2):
a) tc - timpul de creºtere, în care tensiunea creºte liniar având ca
efect deplasarea cu vitezã constantã a spotului luminos de la stânga spre
dreapta ecranului;
b) ts - timpul de scãdere, în care se produce revenirea bruscã a
spotului în poziþia iniþialã;
c) tp - timpul de pauzã, necesar restabilirii stãrilor iniþiale ale
tuturor circuitelor dispozitivului de baleiaj.
Tensiunea de baleiaj este garantatã de bazã de timp BT, care
conþine un generator de tensiune liniar variabilã, a cãrei frecvenþã se
poate modifica în trepte fixe ºi fin. Generatorul de baleiaj comandã
circuitul de blocare CB, care pe durata timpului de scãdere ºi de pauzã
negativeazã grila ºi întrerupe fluxul de electroni.
Momentul declanºãrii frontului (porþiunea crescãtoare) tensiunii
dinte de fierãstrãu este dat de un circuit de sincronizare GS (fig.10.3).

- 365 -
 U

t
tC tS tP

Fig. 10.4 Tensiunea de baleiaj

Semnalul de declanºare al circuitului de sincronizare activeazã

generatorul de baleiaj. Schema funcþionalã a unui generator de baleiaj
este prezentatã în fig. 10.5.a ºi conþine: a) un circuit basculant de pornire
CBP, un circuit basculant de repunere CBR, un integrator, un circuit de
întârziere (Ri, Ci) ºi un circuit de separare ES. Funcþionarea schemei este
arãtatã în fig.4.5b.
Astfel, în starea de repaus condensatoarele C ºi Ci sunt descãrcate.
La primirea impulsului de declanºare, circuitul CBP dupã basculare
începe sã încarce condensatorul C, iar etajul de separare transmite
tensiunea liniar-variabilã spre amplificatorul deflexiei orizontale.
Totodatã, prin dioda D, condensatorul Ci se încarcã la aceeaºi tensiune
cu C. La atingerea tensiunii maxime, circuitul CBR basculeazã ºi inhibã
intrarea în CBP, iar prin închiderea comutatorului electric CE,
condensatorul C se descarcã brusc (timpul ts, fig. 10.4). Dioda D se
blocheazã ºi Ci se descarcã în timpul tm>ts, unde tm este un timp suficient
pentru revenirea la starea iniþialã a tuturor componentelor generatorului
de baleiaj.
Când tensiunea UCi se anuleazã, circuitul de repunere CBR revine
în starea de repaus ºi anuleazã inhibarea circuitului basculant de pornire.
Din acel moment generatorul de baleiaj este în aºteptare (ta) ºi la primul
impuls de declanºare, procesul de generare a tensiunii de baleiaj se
repetã.
În lipsa impulsului de declanºare, tensiunea de baleiaj nu se
genereazã, deci spotul luminos dispare de pe ecran. Pentru evitarea
acestui neajuns, osciloscoapele dispun ºi de un circuit de declanºare
automatã (mod de lucru AUTO), care în absenþa impulsului de

- 366 -
declanºare de la semnal, pune în funcþiune un oscilator autonom ce
asigurã declanºarea GB.

UC

U c1 D

Ci Ri
a)

ta
UC
tC tS tp

tm

U Ci

b)
Fig. 10.5
a) schema funcþionalã;
b) graficul funcþionãrii schemei.

Evidenþierea unor detalii ale curbelor, mãsurarea lor convenabilã

sau mãsurarea cu precizie mãritã a intervalelor de timp este posibilã prin
introducerea celui de al doilea dispozitiv de baleiaj - baza de timp
întârziatã. De obicei, baza de timp principalã se noteazã cu A, iar cea

- 367 -
întârziatã cu B.
Osciloscoapele care dispun ºi de o bazã de timp întârziatã se pot
utiliza în cel puþin trei moduri de lucru:
a) numai A;
b) A iluminat de B - baza de timp A desfãºoarã întregul semnal pe
durata desfãºurãrii deflexiei B spotul este intensificat (acest mod de
lucru fiind utilizat la mãsurarea intervalelor de timp);
c) B întârziat de A - porþiunea de semnal cuprins de baleiajul B
este adus pe întregul ecran (decuparea ºi mãrirea unor detalii ale curbei
afiºate).
Osciloscopul conþine ºi circuite care acþioneazã asupra axei Z a
tubului:
- intensificare spot de cãtre A sau B;
- blocare spot în timpul de scãdere sau de pauzã al baleiajului;
- modulare Z (modularea intensitãþii spotului cu o tensiune
exterioarã.
În ceea ce priveºte blocul de alimentare, acesta este constituit din
surse stabilizate de înaltã ºi joasã tensiune, formate din transformator,
redresor, filtru RC. Redresoare sunt:
- de înaltã tensiune (0,8-2KV), pentru alimentarea electrozilor
tubului ºi (0,3-30KV), pentru postaccelerare;
- de joasã tensiune (pentru alimentarea etajelor din schema bloc);
Oscilatorul dispune de un sistem intern de calibrare care are rolul
determinãrii cu exactitate (1-2%) a scãrilor de reprezentare a semnalului
pe verticalã (amplitudine) ºi orizontalã (timp). În osciloscop se
încorporeazã generatoare de tensiune sinusoidalã sau rectangularã,
având amplitudinea ºi frecvenþa calibrate, ºi un voltmetru (clasa 1,5).
Pentru controlul periodic al amplitudinii semnalului calibrat, pe panoul
frontal este prevãzutã o ieºire specialã (CAL.OUT).

10.2 Aparate înregistratoare

Aparatele înregistratoare sunt utilizate pentru înregistrarea
automatã a valorilor mãsurate pe o diagramã, cel mai frecvent în funcþie
de timp. Avantajele înregistrãrii sunt evidente în privinþa economisirii
forþei de muncã ºi a evitãrii erorilor de observaþie.
Înregistrarea este indispensabilã în cazul în care este necesarã
sesizarea unor fenomene imprevizibile, cu evoluþie rapidã, atunci când
urmeazã sã se efectueze analize cu metode grafoanalitice asupra
semnalelor, când trebuie urmãritã evoluþia în timp mai îndelungat a unor
semnale.

- 368 -
 Un osciloscop dotat cu aparat înregistrator devine un oscilograf.
Pentru o mãrime cu o variaþie nesinusoidalã în timp frecvenþa
maximã se considerã frecvenþa armonicii de cel mai înalt ordin. Din
punctul de vedere al frecvenþei maxime pe care aparatul înregistrator o
poate reda fãrã distorsiuni existã:
1. aparate de supraveghere (pentru înregistrarea fenomenelor
lente), cu fmax=0,01-1Hz;
2. aparate cu înregistrare rapidã (pentru înregistrarea proceselor
rapide), cu fmax=300-2000Hz;
3. aparate de înregistrare ultrarapidã cu frecvenþe de 10KHz
(oscilografe electromecanice), respectiv (100KHz-lMHz) în cazul
înregistratoarelor magnetice ºi 250MHz-20GHz în cazul celor catodice.
Aparatele de supraveghere sunt construite cel mai frecvent ca
aparate de tablou. Dupã modul de funcþionare aceste aparate pot fi cu
înregistrare prin puncte sau cu înregistrare continuã; acþionarea
dispozitivului putând fi fãcutã fie direct, de cãtre dispozitivul mobil al
sistemului de mãsurat, fie indirect, de cãtre un motor de urmãrire (cazul
compensatoarelor înregistratoare).
Aparatele cu înregistrare rapidã au construcþia sistemului mobil
simplificatã, acul indicator având dimensiuni reduse sau fiind înlocuit cu
jet de cernealã sau o razã de luminã. De obicei aceste aparate nu permit
observarea vizualã ci numai înregistrarea fenomenelor studiate.

10.3 Mãsurarea inducþiei magnetice ºi a fluxului magnetic

La circuitele magnetice de curent continuu, fluxul magnetic,
respectiv inducþia magneticã sunt constante în timp ºi nu apare
fenomenul de inducþie electromagneticã. În schimb, la circuitele
magnetice de curent alternativ aceste mãrimi sunt variabile în timp ºi
apare fenomenul de inducþie electromagneticã. Aceste precizãri sunt
utile pentru a înþelege principiile pe care se bazeazã metodele de
mãsurare a inducþiei magnetice, respectiv a fluxului magnetic, ce vor fi
prezentate în cele ce urmeazã.

10.3.1 Mãsurarea inducþiei magnetice cu sonda Hall.

Teslametrul Hall
Sonda Hall funcþioneazã pe baza efectului Hall. Efectul Hall
constã în apariþia unei tensiuni transversale (tensiune Hall) într-o plãcuþã
semiconductoare (InSb, InAs, HgTe, HgSe º.a.m.d.) parcursã de un curent
de comandã ic ºi supusã acþiunii unui câmp magnetic de inducþie B
orientat normal pe suprafaþa plãcii. Tensiunea Hall UH, produsã prin

- 369 -
deplasarea electronilor ce formeazã curentul de conducþie sub acþiunea
forþei Lorentz, este exprimatã prin relaþia:
U H % K H & ic & B (10.2)
unde KH este o constantã dependentã de materialul ºi dimensiunile
plãcuþei. Având dimensiuni mici, se mãsoarã practic cu ajutorul ei
inducþia magneticã într-un punct. Evident, locul de mãsurare trebuie sã
fie accesibil pentru sondã (întrefierul maºinilor electrice, spaþiul dintre
polii unui magnet sau electromagnet etc.).

B
3
" " " " " " " UH
ic
1
A

2
mV

Fig. 10.6 Sonda Hall

Mãsurarea este continuã, tensiunea UH având o evoluþie în timp

condiþionatã de ic ºi B. În cazul câmpurilor constante este preferatã
excitarea cu un curent ic alternativ, datoritã comoditãþii cu care se poate
amplifica semnalul obþinut. În câmpurile alternative, indiferent de legea
de variaþie a acestora, mãsurarea este posibilã pânã la frecvenþe de
ordinul sutelor de KHz (în acest caz, dacã ic este un curent continuu, se
obþine UH de aceeaºi formã cu B). Pentru reducerea erorilor produse de
temperaturã ºi neechipotenþialitatea electrozilor se folosesc scheme de
compensare adecvate.

- 370 -
 Us
R4
P 3

1 I
II
2
R1 R2
Ue
mV

Fig. 10.7 Schema de principiu a teslametrului Hall

Teslametrul cu sondã Hall este instrumentul construit pentru

mãsurarea inducþiei magnetice, având schema de principiu reprezentatã
în fig. 10.7 Curentul de comandã este asigurat de sursa de curent
continuu cu t.e.m. Ue. Valoarea acestui curent, ic trebuie pãstratã în
timpul mãsurãrii aceeaºi cu cea de la etalonare, ceea ce se verificã cu
milivoltmetrul în poziþia I a comutatorului K ºi se conecteazã prin
rezistenþa R1, (acul indicator al instrumentului trebuie sã fie în dreptul
diviziunii marcatã cu roºu).
Mãsurarea inducþiei magnetice se face cu comutatorul K în poziþia
II. Pentru B=0, indicaþia instrumentului trebuie sã fie zero, ceea ce
înseamnã diferenþã de potenþial nulã între electrozii 3 ºi 4. Conectarea în
poziþia zero a acului indicator se realizeazã cu potenþiometrul P legat
între electrozii 1 ºi 3, astfel cã tensiunea suplimentarã Us compenseazã
diferenþa de potenþial iniþialã dintre electrozii 3 ºi 4.
Printr-o rezistenþã variabilã în trepte se realizeazã modificarea
sensibilitãþii teslametrului. Teslametrul de fabricaþie româneascã are
domeniile 0,1; 0,2; 0,5; 1; 2T (cu scala instrumentului gradatã direct în
“tesla”).

10.3.2 Mãsurarea inducþiei magnetice pe baza fenomenului de

inducþie electromagneticã
Mãsurarea inducþiei magnetice se bazeazã pe mãsurarea variaþiei
fluxului magnetic Ö(t) care strãbãtând o bobinã sondã având N spire
produce o t.e.m. indusã, e, datã de legea inducþiei:
d ( (t )
e % !N (10.3)
dt

- 371 -
 Inducþia magneticã B (densitatea medie a fluxului printr-o
suprafaþã) rezultã, în cazul când fluxul este normal ºi uniform repartizat
pe aria transversalã A a bobinei de explorare din relaþia:
(
B% (10.4)
A

Din relaþia (10.3) rezultã cã fluxul magnetic poate fi determinat

prin mãsurarea tensiunii induse e (sau a curentului produs de aceastã
tensiune) însã este obligatorie producerea (sau existenþa) unei variaþii a
fluxului. Se disting urmãtoarele cazuri principale:
a) Fluxul [Ö(t)] constant. Pentru producerea variaþiei de flux se
poate proceda scoþând sau introducând bobina în câmpul magnetic, ori
modificând poziþia bobinei (cu 90° sau 180°), fie anulând sau inversând
însuºi câmpul magnetic dacã acesta este creat de un curent electric.
Tensiunea electromotoare are în acest caz forma unui impuls ºi la fel
este ºi curentul produs prin aparatul de mãsurat care se conecteazã la
bornele bobinei. Acest aparat poate fi fluxmetru sau un galvanometru
balistic.
Fluxmetrul este un aparat magnetoelectric, lipsit de cuplu
rezistent mecanic, funcþionând în regim supra-amortizat (dacã rezistenþa
circuitului exterior fluxmetrului se menþine sub o anumitã limitã,
indicatã pe cadranul aparatului, de 10…100Ù). Bobina mobilã se
deplaseazã cât timp este parcursã de curent, deviaþia Äá fiind
determinatã prin relaþia:
*) % ) 2 ! )1 (10.5)
unde:
á2 ºi á1, fiind deviaþiile bobinei dupã ºi înainte de variaþia
fluxului. Dacã se considerã N & *( % *( t ca flux total, N fiind numãrul
de spire al bobinei sondã, relaþia de calcul este:
*( t % N & *( % C F & *) (10.6)
în care CF este constanta fluxmetrului, exprimatã adeseori în
mWb/div (Wb=1V.S) deoarece este de ordinul 0,1 mWb/div.
În cazul când variaþia fluxului constã în anularea lui, Ö1=Ö ºi
Ö2=0; ÄÖ=Ö1-Ö2=Ö. În cazul inversãrii fluxului, care se utilizeazã mai
frecvent, Ö1=Ö=-Ö2 ºi ÄÖ=2Ö. Inducþia magneticã se calculeazã din
relaþiile (2.285) ºi (2.287) rezultând:
*(
*B % % F & *)
C
(10.7)
A N&A

pentru variaþia ÄB a inducþiei

- 372 -
 ºi
B% *)
CF
(10.8)
2 NA

pentru inducþia B, în cazul inversãrii fluxului magnetic.

Observaþie: - Bobina este fixatã pe echipajul mobil ºi se poate
conecta prin intermediul unor lamele maleabile ºi a unui comutator cu
trei poziþii în urmãtoarele trei situaþii:
- În poziþia I, de mãsurare, bobina sistemului mobil este conectatã
la bornele bobinei de mãsurare prevãzutã cu N spire, în care fluxul
magnetic variabil de mãsurat induce tensiunea electromotoare Ue;
- În poziþia II, de transport, bobina sistemului mobil este legatã în
scurtcircuit;
- Poziþia III se foloseºte pentru aducerea la zero a instrumentului.

Ue
N I II III

N S

Fig. 10.8 Schema de montaj a fluxmetrului

d+ #t $
+ #t $ e%!
dt

Fig. 10.9 Flux magnetic alternativ ºi tensiune indusã.

- 373 -
 b) Fluxul Ö(t) alternativ. În acest caz tensiunea indusã este, de
asemenea, alternativã trecând prin zero când fluxul trece prin valorile
maxime ºi minime.
Indiferent de forma de variaþie în timp a fluxului Ö(t), valoarea
medie a tensiunii induse, calculatã pentru o jumãtate de perioadã
(alternanþa pozitivã a tensiunii) este:
d(
, e & dt % ,!
T /2 T /2

E med % & dt % 4 & f & N & ( max

1 2
N (10.9)
T /2 0
T 0
dt
deoarece:
! ( , % 2 ( max
T /2

T % 1/ f si
0

Valoarea medie Emed, poate fi mãsuratã numai cu voltmetre cu

redresoare. Acestea au scara gradatã în valorile medii înmulþite cu 1,11
(factorul de formã în regim sinusoidal) astfel încât valoarea fluxului
maxim Ömax rezultã din relaþia:
( max % %
Emed U
(10.10)
4 & f & N 4,44 & f & N
Dacã se folosesc voltmetre de valori efective, trebuie cunoscut
factorul de formã:
2 /
K f 00 K f % -
U
#U med $T / 2 -.
(10.11)
1
Fluxul maxim devenind:
( max %
U
(10.12)
4&Kf & f & N
(
Din fluxul maxim ºi relaþia B % rezultã Bmax.
A

- 374 -
 BIBLIOGRAFIE

1. Sotir A., Samoilescu Ghe. – Bazele electrotehnicii – vol. I ºi vol. II,

Editura Academia Navalã "Mircea cel Bãtrân", Constanþa, 1995;
2. Sotir A., Samoilescu Ghe. – Fenomene electrostatice la navele
petroliere, Editura Academia Navalã "Mircea cel Bãtrân", Constanþa,
2000;
3. Leonte T., Ivanov T., Samoilescu Ghe. – Noþiuni fundamentale privind
teoria aparatelor electrice navale, Editura Academia Navalã "Mircea
cel Bãtrân", Constanþa,1996;
4. Samoilescu Ghe., Leonte T., Ivanov T. – Construcþia ºi funcþionarea
aparatelor electrice navale, Editura Academia Navalã "Mircea cel
Bãtrân", Constanþa, 1998;
5. Samoilescu Ghe. - Câmpul electric al navei maritime, Editura
Academia Navalã "Mircea cel Bãtrân", Constanþa, 2003;
6. Sotir A., Samoilescu Ghe. - Culegere de probleme pentru bazele
electrotehnicii ºi mãsurãri electrice, Editura Academia Navalã "Mircea
cel Bãtrân", Constanþa, 1992;
7. Antoniu I.S. - Bazele electrotehnicii, vol. I ºi vol. II, Editura Didacticã
ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1974;
8. Manea Florin - Bazele electrotehnicii, vol.I ºi vol.II, Institutul
Politehnic Bucureºti, 1983;
9. Preda M., Hortopan V. - Electrotehnicã ºi mãsuri electrice, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1967;
10. Preda M., ªonea P., Manea F., Cristea P. º.a. - Electrotehnicã, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1974;
11. Ciorãscu F., Spinulescu I. - Mãsurãri electrice ºi electronice, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1973;
12. Timotin A., Hortopan V., Ifrim A., Preda M. - Lecþii de Bazele
Electrotehnicii, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1970;
13. Gavrilã Ghe. - Bazele electrotehnicii. Teoria câmpului
electromagnetic, vol. I, II, III, IV, Editura Academiei Tehnice Militare,
Bucureºti, 1997;
14. Nicolau E., Beliº M. - Mãsurãri electrice ºi electronice, Editura
Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1984;
15. Ionescu Ghe. - Mãsurãri ºi traductoare, Editura Didacticã ºi
Pedagogicã, Bucureºti, 1985;
16. Buciu I., Iacob T. - Mãsurãri electrice ºi magnetice, Editura Academia
Navalã "Mircea cel Bãtrân", Constanþa, 1992;
17. Cruceru C. - Mãsurãri electrice, magnetice ºi traductoare, Editura
Academia Navalã "Mircea cel Bãtrân", Constanþa, 1997.

375