Cataliza si catalizatorii Cataliza este un fenomen fizico-chimic in care viteza de

reactie se modifica in prezenta unor mici cantitati de diferite substante, denumite

catalizatori. Catalizatorii sunt substante de felul metalelor (Ni,Pt,Co,etc),
oxizilor, acizilor (HCl,etc), bazelor (NaOH, KOH,etc), sarurilor, etc., care
introduse in mediul de reactie in cantitati mici sau foarte mici, modifica viteza
de reactie, iau parte la reactia chimica intr-un anumit stadiu al ei, dar care la
sfarsitul reactiei se regasesc in cantitatea initiala fara sa fi suferit vreo
transformare chimica. Istoric Observatii despre astfel de substante au fost facute
inca din antichitate de Aristotel Notiunea de catalizator a fost introdusa in
chimie de savantul suedez Jacob Jons Berzelius in 1835. Karl Ziegler (1898-1973),
chimist german si laureat Nobel. Prin cercetarile sale in domeniul catalizei si
catalizatorilor, a adus valoroase contributii domeniului maselor plastice, ajutand
la dezvoltarea unor produse ca polypropylenul, fibre artificiale si cauciucul
sintetic. Pentru descoperirea unui catalizator care produce un plastic mai dur care
a revolutionat industria, a primit Premiul Nobel in chimie in 1963. Paul Sabatier
(1854-1941), chimist francez si laureat Nobel, cunoscut pentru descoperirile sale
in folosirea catalizatorilor pentru intensificarea reactiilor chimice. A fost
nascut in Carcassonne, Franta. A descoperit ca marind suprafata catalizatorilor
precum nichelul si arama a marit efectul lor. In 1897 el si chimistul francez Jean
Baptiste Senderens au dezvoltat procesul hidrogenarii catalitice a uleiurilor, care
a devenit important in industrie. Sabatier a casticat Premiul Nobel in chimie in
1912. Industrial, primul catalizator folosit a fost apa in 1838 la oxidarea
dioxidului de sulf cu acid azotic.

Catalizatorul influenteaza numai reactiile care s-ar produce cu o viteza mica sau
chiar foarte mica si fara el dar intr-un timp mai lung. De exemplu sinteza apei din
H2 si O2 nu are loc la temperatura camerei. Daca insa in amestecul gazos de oxigen
si hidrogen, introducem platina , fin divizata, reactia se produce rapid. La
sfarsitul reactiei se observa ca platina a ramas neschimbata in cantitatea
initiala. O proprietate importanta a catalizatorilor este aceea de a micsora
energia de activare a reactiilor. Catalizatorii pot fi pozitivi si negativi: primii
maresc viteza de reactie, iar ceilalti o micsoreaza (inhibitori). Catalizatorul nu
modifica echilibrul chimic al unei reactii reversibile si accelereaza sau
micsoreaza in acelasi timp si in aceeasi masura viteza de reactie a celor doua
reactii contrare; el determina atingerea mai rapida a acestui echilibru. Dupa
starea de agregare a catlizatorului, cataliza poate fi de doua feluri si anume:
cataliza omogena , in care atat catalizatorul numit strat , cat si substantele ce
reactioneaza numite substrat, formeaza un sistem omogen constituit dintr-o singura
faza , gazoasa sau lichida. - cataliza eterogena , in care catalizatorul si
reactantii formeaza un sistem eterogen alcatuit din mai multe faze; in cataliza
eterogena, catalizatorul este de obicei in stare solida iar reactantii in stare
gazoasa sau lichida. Cataliza eterogena are loc in trei stadii consecutive : -
adsorbtia moleculelor reactantilor pe suprafata catalizatorului; -
-

reactia dintre moleculele adsorbite; desorbtia produsilor de reactie, adica

trecerea in mediul inconjurator a substantelor adsorbite. Adsorbtia este de doua
feluri : adsorbtie prin forte van der Waals si adsorbtie activata (chemosorbtie).
Adsorbtia prin forte van der Waals se face rapid si are loc la temperaturi joase.
Caldurile de adsorbtie van der Waals sunt mici. Adsorbtia activata sau chemosorbtia
este lenta si insotita de o mai mare degajare de caldura decat in cazul precedent
deoarece in urma interactiunii dintre atomii centrelor active ai catalizatorului si
moleculele substratului se stabilesc legaturi de natura chimica rezultand adevarate
combinatii chimice. Enzimele sunt unii dintre cei mai puternici catalizatori, care
joaca un rol esential in organismele vii, unde accelereaza reactiile care altfel ar
necesita tempreraturi care ar distruge majoritatea materiei organice. Pana acum s-
au descoperit mai mult de 700 de enzime. Fermentatia alcoolica este fara indoiala
cea mai veche reactie enzimatica. Aceasta si fenomene similare au fost considerate
a fi reactii spontane pana in 1857 cand francezul chimist Louis Pasteur a dovedit
ca fermentatia se intampla doar in prezenta celulelor vii. Ferrmentatia alcoolica
si alte procese industriale depind de actiunea enzimelor care sunt sintetizate de
drojdii si bacterii folosite in procesul de productie. Unele enzime sunt folosite
in scopuri medicinale. Unele sunt folositoare in tratarea unor zone de inflamarea
locala; trypsin este folosit in degajarea materiei straine si a tesutului mord de
pe rani si arsuri. Uzul medical al enzimelor este demonstrat de cercetarea pentru
L-asparaginase, care este considerata a fi o potentiala arma in tratamentul
leucemiei si pendru „deficientele” emzimelor care ar putea avea legatura cu boli ca
anemia si diabetul. Toate enzimele sunt proteine globulare care se combina rapid cu
alte substante, numite substraturi, pentru a cataliza numeroasele reactii chimice
in organism. Ele sunt raspunzatoare de metabolism si stabilitatea acestuia, ele
controlandu-l in tot corpul. Metabolismul unui organism este dependent de o serie
de reactii care sunt indeplinite,controlate , terminate de enzime specifice, si
fiecare reactie este coordonata in acelasi timp cu celelalte reactii de metabolism
din organism. In ingineria genetica , oamenii de stiinta folosesc enzimele pentru a
izola un segment de DNA care contine gena de interes (vezi ilustratie).
Importanta In prezent peste 90 % din procesele tehnologice ale industriei chimice
sa bazeaza pe folosirea catalizatorilor, substante simple sau amestecuri de
substante. In prezent se fac cercetari in cataliza enzimatica. Enzimele naturale
sunt folosite de mult timp in putine industrii, dar mai putin de de 20 de enzime
sunt in prezent disponibile in cantitati industriale. Biotehnologii cauta moduri de
extindere a acestei resurse si tot odata cauta sa dezvolte enzimele semisintetice
pentru sarcini specifice. Nu e de lasat la o parte importanta din domeniul medical,
in combaterea anumitor boli.