Introducere……………………………………….…………………………………….…...

Capitolul I
CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA NOŢIUNII DE TURISM ŞI TURISM
RELIGIOS …………………………………………………………………………............. 7
I.1. Definirea noţiunii de turism…………………....................................................... 7
I.1.1Factorii genetici ai turismului……………….........…....……………...... 10
I.1.2.Structura fenomenului turistic.........………………………......…..….... 12

I.2. Turismul religios……………………………………………...............................14

I.2.1. Consideraţii generale…………………………………………......….…14
I.2.2. Activitaţi care favorizează turismul religios…..…………………......…18
I.2.3. Pelerinajul, între implinire sprirituală şi/sau afacere de turism.............20

Capitolul lI
POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC …………………………………………...…24
II.1. Caracterizare generală……………………….…………………………….….24

II.2. Edificiile religioase………..………………………………………………..…28

II.2.1. Mănăstirea Voroneţ…….......................................................................32
II.2.2. Mănăstirea Putna………………………………………………….…..38
II.2.3. Mănăstirea Suceviţa…………………………………………………..48
II.2.4. Mănăstirea Moldoviţa………………………………………………...48
II.2.5 Mănăstirea Dragomirna ………………………………………………53

II.3. Bisericile din Moldova ……………………………………….……………......57

II.3.1 Biserica din Pătrăuţi……………………………………………………59
II.3.2 Biserica Sfânta Treime…………………................................................60
II.3.3. Biserica Bogdana ……………………………………………..……....61

1
Capitolul III
INFRASTRUCTURA TURISTICĂ…………………...…............................................... 62
III.1. Infrastructura în turismul religios…………………….………………............63
III.2. Analiza infrastructurii turismului religios………………………….…………67
III.3. Fluxul turistic la Mănăstirile din Moldova…………………………………...75

Capitolul IV
CĂILE DE ACCES……..…………………………………………………………..…......80
IV.1. Căile rutiere ……………… ……………………………….............................80
IV.2.. Căile ferate.……….....…………………………………..................................80
IV.3..Căile aeriene....................................……………………………......….............81
IV.4. Rent-a-car…………………………….…………………………………..……81
IV.5. Trasee turistice………………………….……………………..………............ 81
Capitolul V
MĂNĂSTIREA MOLDOVIŢA……………………........................ 83
CONCLUZII FINALE ...……………………………………….........................................95
BIBLIOGRAFIE.…………………………………………………………….....................99

2
 INTRODUCERE

Turismul şi călătoriile sunt reprezentate la ora actuală de o piaţă globală, de

dimensiuni considerabile, unde se afirmă cererea consumatorilor pentru o nemarginită
varietate de servicii şi produse. Nu doar ritmurile şi dimensiunile sale de creştere fac
din această piaţă una foarte atractivă, dar şi potenţialul său de viitor, care nici pe
departe nu a fostepuizat.
Motivul sejurului este reperul care ne ajută să facem o distincţie între grupările
de călători care apartin categoriei turiştilor si cele care nu ţin de această categorie.
Nu aparţin categoriei turiştilor: pasagerii în tranzit, imigranţii, nomazii, muncitori
străini ,refugiaţii precum şi persoanele care desfăşoară o muncă retribuită în zona
avută în vedere: ataşaţi militari,diplomaţi, membrii consulatelor sau ambasadelor etc.
Aparţin categoriei turiştilor persoanele care călătoresc în scopuri cum ar fi: recreere,
sport, petrecerea timpului liber,congrese,mitinguri, studii, vizitarea prietenilor şi a
rudelor,motive profesionale,afaceri,pelerinaje, tratamente medicale s.a.m.d.
De asemenea, în aceasta categorie mai sunt incluşi şi membrii escortei mijloacelor
de transport straine (avioane, nave) care au nevoie de serviciile de cazare şi masă din
locul unde se află, precum şi vizitatorii care vin pe o scurtă durată.
Durata sejurului este un criteriu de selectie cu ajutorul căruia putem identifica
două categorii de vizitatori:
excursionişti (vizitatori care nu ramân peste noapte);
turişti propriu-zişi, reprezinta vizitatori care rămân cel putin o noapte în locul vizitat.
Conditia pentru ca o persoană sa fie considerată vizitator intr-o tară, ea trebuie să
ramână în respectiva ţară pe o perioada de cel mult un an; în caz contrar, ea va fi
considerată rezident.

3
 În limbajul curent legat de turism se folosesc o serie de termeni precum: recreere,
călătorie, excursie,vizita.
Recreerea cuprinde toate activităţile pe care o persoană le poate îndeplini pentru
restabilirea capacităţilor sale psihicie şi fizice. Un fapt foarte important de evidenţiat
este acela că recreerea nu presupune în mod obligatoriu turismul. O persoană poate
găsi diferite modalităti de recreere atât la domiciliu său cat şi în rapida apropiere a
acestuia.
Călătoria presupune mişscarea unei persoane, fie pe jos sau cu un vehicul de
transport, între două locaţii diferite. Sferele de cuprindere ale turismului şi călătoriilor
coincid în cea mai mare parte (nu fară motiv se vorbeşte de “industria turismului şi
călătoriilor”).Se regăsesc anumite categorii de călatori care nu pot fi cuprinşi in
categoria de turişti (de exemplu, navetiştii), dar este vorba de categorii cu un
procentaj redus în totalul călătorilor.

I.CONSIDERATII ASUPRA NOTIUNII DE TURISM

4
 11. DEFINIREA NOTIUNII DE TURISM

În perioada curentă, turismul prezinta o importanţă considerabilă

atât pe plan national cat si pe cel internaţional, reprezentând unul dintre cele mai
complexe fenomene ale populaţiei actuale nu doar prin intermediul proporţiilor
impresionante ale locuitorilor globului care-l practică, dar mai ales prin
participarile sale.
Denumirea de “turism” a primit în zilele noastre sensuri ce
rexecuta o complexitate mare de situaţii,pornind de la necesitatea firească de a
vedea, de a distinge sau de a descoperi, până la cerinţele refacerii intelectuale
sau fizice.
Termenul generic de “turism” asamblează însuşirile şi gusturile de a
călători de placere, pedestru, ciclist, cu diverse mijloace de transport,sau pentru
îngrijirea sănătăţii.
Obiectul imediat al oricărei forme de turism scoate în evidenţă
aspectele mai mult sau mai puţin “artistice” ale naturii spaţiilor, natura care
cuprinde toate însuşirile pamântul, aerul, apa sau vegetaţia. Dar oricât de
spectaculoase r putea fi asemenea caracteristici, ele pot da deplinătate doar în
măsura în care sunt asociate “civilizaţiei”, componentelor realităţilor istorice,
economice,sociale privite ca atare, dar în mod special pe firul scimbărilor lor în
timp şi spaţiu.
Conform dicţionarului Larousse, etimologia termenului de“turism”
ar putea avea provenienţa din latinescul “turnus”-“voiaj în circuit”, care a fost
preluat de limba franceză “tour” –călătorie, plimbare. Pe de altă parte, în unele

5
dicţionare este susţinută originea engleză a cuvântului, provenit din “tour” şi “to
tour” –“călătorie în circuit” (Swizewscki, 1977).
Turismul se deosebeşte de călătorie prin alegerea chibzuită a ţintei
de către persoana în cauză şi de asemenea prin atenţia exclusivă pentru
satisfacerea nevoilor sale.
Pe lângă factori de bază identificaţi în definiţiile anterioare,
fenomenul de turism este influenţat şi de factorii demografici (creşterea numerică
a populaţiei cu activităţi neagricole, modificări în structura profesională a
populaţiei), factorii politici,factori sociali şi culturali cu rol hotărâtor în geneza şi
evoluţia turismului (puterea de cumpărare, timpul liber) ,factori economici
(creşterea progresului tehnic cu consecinţe directe asupra dezvoltării bazei
turismului şi asupra venitului populaţiei), şi psihologici.
Prin umrare, în definirea termenului de turism ies în evidenţă o
serie de factori comuni:
 Primul scop al turismului care constă în relaxare
 Al doilea constând în refacerea sănătăţii şi a capacităţii de
muncă
Pentru realizarea acestor scopuri este necesar ajutorul bazei tehnico-materiale şi
organizatorice proprie turismului (reţeaua de cazare, birouri de turism, unităţi
specializate de alimentaţie publică) şi elemente de bază tehnico-materiale generale
(căi de comunicaţie mijloace de transport, aprovizionarea cu energie electrică).
“Tipul” ca expresie integratoare la un nivel superior, defineşte
natura fenomenului turism, respectiv condiţionările lui fundamentale. El este
sinonim unui anumit model la scara căruia procesele ce se desfăşoară primesc
tente specifice, particulare în raport cu celelalte modele. Tipul apare astfel ca o
sumedenie de însuşiri şi interrelaţii, desfăşurate spaţial într-o perioadă de timp
determinată (P. Cocean, 1996). Raportul dintre spaţiul geografic şi tipurile de

6
turism este cât se poate de maleabilă: în cadrul aceluiaşi teritoriu se pot
practica mai multe categorii de turism, deosebirea aparţinând resurselor atractive
existente în spaţiul dat.
Se apreciază că orice structurare în domeniul turismului trebuie să se bazeze pe
nevoia umană de recreare, refacere şi culturalizare, actul turismului are
posiblitatea de a îmbrăca una din următoarele expresii tipologice enumerate :
1 .turism de recreare - are ca scop esenţial al practicării sale
satisfacerea nevoilor recreative ale populaţiei antrenată în munci solicitante,
bazată pe consumul mare de energie atât fizică cât şi psihică sau care domiciliază
în habitate recunoscute prin stres cotidian.
2 .turism curativ -are ca rol îngrijirea sănătăţii. Turismul de cură
balneară, prin care sunt puse in evidenţă însuşirile terapeutice ale anumitor
factori naturali (izvoare termale şi minerale, nămoluri, aer ionizat).
3. turismul cultural – mai poartă adesea şi denumirea de turism de
vizitare, se bazează pe vizitarea monumentelor de cultură, artă, şi ale altor
activităţi umane.
4. turism complex sau polivalent –regăseşte toate atributele
rezultate din asocierea recreării cu refacerea psihică si fizică de ordin vindecător
sau ale recreării cu procesul de culturalizare. Este impusă precizarea că, în
exercitarea fenomenului turistic, nici un tip de turism nu este pur, în fiecare
dintre ele se însumează, cu ponderi neglijabile, unele valenţe ale celorlalte
tipuri (P. Cocean, 1996).
Turismul mai poate îmbrăca şi alte forme care au un caracter
secundar cum ar fi:
Turismul montan şi al sporturilor de iarnă,este practicat pe o arie extinsă atât
pentru drumeţii cât şi pentru exercitarea sporturilor de iarnă;

7
Turismul comercial, expoziţional, practicare acestuia este prilejuită de marile
demonstraţii de profil (târguri, expoziţii).
Turismul festivalier, ocazionat de diversele manifestări cultural-artistice (etnografice,
folclorice)
Turismul sportiv, a cunoscut o extindere mare, având drept motivaţie organizarea
diferitelor competiţii ale disciplinelor sportive.

1.1.1 Factorii genetici ai turismului

În susţinerea fenomenului turistic, o contribuţie decisivă este adusă

de următorii factori: demografici, economici, tehnci, politici, sociali, psihologici.
1. Factorii demografici. Activează prin creşterea numărului
populaţiei, acest indicator este văzut ca un potenţial rezervor de profesanţi ai
turismului. Cu cât populaţiei actuale este în număr cât mai mare, posibilitatea
existenţei unui număr cât mai mare de practicanţi ai turismului înregistrează o
creştere. Sporirea longevităţii, un important indicator, înregistrează o creştere a
ponderii grupei vârstnice în structura populaţiei, care din punctul de vedere
cuantumului de timp liber şi al implicării sociale , posedă cele mai excelente
condiţii pentru activităţile de recreere şi nu în creşterea ponderii tineretului.
2. Factorii economici. Deţin o influenţă puternică asupra turismului,
acesta fiind o preocupare practicată mai mult de cei care şi-au asigurat, cel
puţin, mijloacele minime de trai.
Nivelul veniturilor impune nu numai calitatea serviciilor turistice (a
confortului)si forma de turism (de lungă sau scurtă durată), ci şi intervalul la care
este practicat acesta.

8
 Industrializarea,urbanizarea şi implicit stresul şi poluarea au dezvoltat
necesităţile de refacere şi recreare a organismelor umane supuse, într-o perioadă
evolutivă scurtă, insuficientă adaptării, unor presiuni deosebite ale mediului.
3. Factorii politici. Contribuie adesea, pe perioade scurte, la
afirmarea sau restrângerea activităţilor turistice prin regimul impus. Conflictele
din anumite zone şi insecuritatea, consecinţe dezastruoase asupra infrastructurii
turistice, dereglează profund circulaţia turistică în perimetrele în cauză,
scoţându-le din catalogul ofertei propriu-zise.
4. Factorii psihologi. Au rol din ce în ce mai important în
promovarea activităţilor turistice. Dacă elementele de ordin economic sunt
indispensabile pentru asigurarea condiţiilor materiale ale oricărei călătorii, cele
politice pentru înfăptuirea spaţiului de desfăşurare, elementele psihologice
determină atât nevoia,cât şi motivul călătoriei. Tot în cadrul filierei psihologice
este manifestă adesea nevoia biologică de refacere şi menţinerea sănătăţii sau
cea de evaziune din lumea cotidiană, care se caracterizează în fiecare persoană
prin nivelul de instruire, dorinţa de cunoaştere, interesul pentru cultură .
Factorii psihologici constrâng individu, într-o importantă pondere,
dar greu de apreciat, tipul de turism cât şi însuşirile acestuia.
5. Factorii sociali. În categoria aceasta este în valorificat timpul
liber ca factor determinant.
În funcţie de natură şi perioada de desfăşurare , timpul liber poate
să îşi facă apariţia prin intermediul fiecărei zile, la sfârşitul unei săptămânii şi în
perioada planificată pentru vacanţe sau concediu. Pentru persoanele trecute de
vârsta a treia, petrecere timpului liber are o altă însemnătate, durata sa având
calităţi mult mai mari.
În corelaţie cu durata timpului liber se evidenţiază trei forme
majore de turism:

9
 1. turism de îngrijire a sănătăţii- desfăşurat atât în concedii cât
şi vacanţe, pe o perioadă mai lungă şi la distanţe mai mari.
2. turism de recreare- frecventat la sfârşitul săptămânii,
desfăşurat la distanţe reduse.
3. turism ocazional- desfăşurat în timpul săptămânii, în
interiorul metropolei sau în imediata sa vecinătate.

1.1.2 Structura fenomenului turistic

În ansamblu fenomenul turistic, este definit de o largă serie de

noţiuni, care înglobează principalele sale însuşiri structurale, precum şi inter-
relaţiile existente în geografia turistică.
Principalele noţiuni ale geografiei turismului, cele mai intens
utilizate sunt: turist, turism,produsul turistic, fluxul turistic, potenţial turistic,
ofertă şi cererea turistică.
Turist şi turism. Noţiunile sunt într-o strânsă legătură, turistul
reprezintă elementul motrice al întregului fenomen turistic, iar turismul este, în
ultimă instanţă, rezultatul activităţii de acest gen.
Experţii Ligii N produs turistic aţiunilor (1936) menţionează :
“turistul este persoana care se află intr-o localitate pentru o perioadă minimă
de 24 ore şi una maximă de un an”
Potenţialul turistic (P) rezultă din asocierea spaţială a fondului
turistic pe baza tehnico-materială aferentă.

10
 Potenţialul turistic reprezintă un indicator de maximă importanţă,
având ca sinonim termenul de ofertă turistică.
Baza tehnico-materială sau infrastructura turistică dispune de toate
dotările edilitare şi tehnice necesare pentru a putea asigura serviciile turistice.
Definirea mişcării în regiune a oaspeţilor din sferele de provenire
spre cele receptoare este reprezentată de fluxul turisitic . Se are în vedere în acest
caz cu o categorie dinamică, în comparaţie cu potenţialul turistic. Ea include
factorul antropic, ca număr, posibilităţi materiale şi opţiune psihologică. Aceste
însuşiri definesc particularităţile generale ale fluxului şi anume: direcţia, ritmul
şi intensitatea.
Produsul turistic presupune înglobarea tuturor serviciilor şi bunurilor
indispensabile bunei desfăşurări a activităţilor de turism. Din sfera produsului
turistic fac parte doar acele elemente care se consumă şi se reciclează prin
aportul economiei turismului.
Piaţa turistică este alcătuită din doua noţiuni esenţiale,mai exact
:cererea turistică şi oferta turistică , ce cuprinde majoritatea turiştilor cu întregul
lor cumul de opţiuni.
Oferta turistică este o noţiune de mare semnificaţie, incluzând
fondul turistic, infrastructura şi produsul turistic. Cu cât oferta este mai
diversificată şi consistentă, cu atât va atrage fluxuri mai importante de turişti,
de pe o arie mai largă.
Cererea turistică este elementul cel mai sensibil şi mai variabil dintre toate
categoriile turismului. Mărimea sa este o funcţie a unui ansamblu de factori
demografici, economici , sociali sau psihologici

11
1.2 Turismul religios
1.21. Consideraţii generale
Turismul de natură religioasă1a aparut în a II- a etapă a evoluţiei turismului, numită
etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei Evului Mediu timpuriu şi mijlociu până
în Epoca Renaşterii.
Pelerinajele se îndreptau spre Roma si Ierusalim pentru creştini, , Lhasa şi
sanctuarele din India si Indochina pentru budişti, Meka şi Medina în Arabia Saudită
pentru musulmani, Muntele Fuji pentru japonezi.
Turismul religios este tipul de turism care îşi propune să aibă ca scop principal
vizitarea clădirilor religioase cu angajamente de ordin spiritual. Termenul de religios a
fost dezvoltat de la sesizarea motivaţiilor turiştilor. Diferenţa dintre alte forme de
turism şi aceasta o reprezintă motivaţia religioasă a turiştilor.
Turismul religios este caracterizat prin următoarele forme de manifestare :
- vizite la lacaşurile sfinte;
- tabere religioase pentru tineret;
- pelerinaje religioase

Taberele religioase pentru tineret sunt desfăşurate în întreaga lume în perioada

de vara.
El poate fi in grup organizat sau individual cum sunt taberele religioase şi
pelerinajele. Este practicat de o categorie de persoane determinată si face trimitere
atât la promovarea valorilor spirituale, cat si a celor culturale. De aceea nu este
posibil să se facă o deosebire netă între turismul cultural, în care ne referim la
vizitarea cladirilor religioase, şi turismul religios. Un exemplu pot fi turiştii care merg
la mănăstiri din curiozitate, din necesitatea de a vizita locuri şi lucruri noi, atraşi de
frumuseţea lor prin arta, prin faptul că sunt poziţionate în locuri mai solitare, nuanţate,
1
Revista Capital, nr. 20, 16 mai 2002, Pelerinajul – turism religios în conditii de trei stele.

12
dar şi prin viaţa aparte pe care o au cei ce îşi au domiciliul în ele, în clipa întâlnirii cu
lăcaşul de cult ei se prefac dintrodată în pelerini: işi modifică vestimentaţia, se închină
la icoane, aprind lumănări. Întalnirea cu sacrul transformă scuza exterioară a
călătoriei, vizitatorul descoperă şi o motivaţie interioară, de alt interes decât cel
turistic.
Plecând de la conceptul de turism cultural-religios putem aduce in discuţie
două mari înclinaţii de calătorii:
- Călatorie unifuncţională, care are ca scop principal noţiunea de natură religioasă.
În cazul României un exemplu foarte bun sunt călătoriile religioase realizate la
lăcaşuri cu icoane făcătoare de minuni: Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Neamţ,
Sihastria sau Nicula. Cel care participă la acest tip de călătorie este exact pelerinul.
- Călatorie plurifuncţională, care asociază înfăţişările religioase ale călătoriei cu cele
strict culturale, şi prin care este permisă vizitarea unui număr mai numeros de
obiective şi atracţii turistice.
Atunci când elementele de atracţie pentru turişti se regăsesc în monumente sau
alte forme ale patrimoniului cultural de factură religioasă, se poate aduce in discuţie
turismul în spaţiu religios.
O altă aspiraţie în ultimele decenii ale veacului trecut este petrecerea unui sejur în
imediata apropiere a unor lăcaşe de cult prestigioase.
Între turism şi religie există diverse combinaţii şi interacţiuni pe baza stânsei
relaţii dintre locul sfânt şi argumentul turistului.
În România când vorbim despre turismul religios trebuie să ţinem cont de 6
aspecte:
- Morminte sfinte, ca zone de pelerinaj, ele sunt văzute singular şi care din păcate pot
fi asociate cu un număr redus de atracţii turistice. În cazul României nu este posibil
să vorbim de morminte sfinte, în schimb persistă câteva monumente de cult care
ocrotesc martiri (oseminţele primilor părinţi martiri creştini de la mănăstirea Cocoş

13
din nordul Dobrogei) sau rămăşiţele pământene ale unor sfinţi (mormântul Sfintei
Paraschiva la Iaşi).
- Sanctuarele religioase care au însemnătate turistică prin intermediul
particularităţilor istorico-culturale, acestea pot fi însoţite de peisj sau de alte valori
culturale , festivităţi creştine, fiind o îmbinare între valoarea spirituală şi atracţia
turistică pentru credincioşi. Chiar dacă nu este la fel de cunoscut ca sanctuarele
religioase din Marea Britanie, sanctuarul dacic de la Sarmisegetusa Dacică din Munţii
Orăstiei poate reprezenta un exemplu bun de îmbinare între valoarea spirituală şi cea
turistică a sanctuarului.
- Bunuri cultural-religioase, care au o normă de monumente artistice şi arhitectonice
apreciate ca mari atracţii turistice.România din acest punct de vedere are un
beneficiu din pricina unor monumente prestigioase cum ar fi: mănăstirile din Oltenia,
Transilvania,Moldova sau Muntenia şi catredralele catolice din Cluj-Napoca,Brasov.
- Destinaţiile religioase, sunt desfăşurate manifestări religioase. Un bun exempluîn
România îl reprezintă sarbătorile de Craciun şi sfârşitul anului în zona Bucovina sau
în Maramureş.
- Circuite de vizitare aparţine unor importante lăcaşe de cult, o parte din ele au
valoare pur religioasă, unite cu cele cu valoare artistică şi istorică: circuitul
mănăstirilor din Dobrogea,Bucovina, Moldova.
- Taberele religioase pentru tineret, acestea au loc cu precădere în intervalul
vacanţelor de vară. În situaţia ţarii noastre este vorba de bisericile de diferite culte
care ajută tinerii cu probleme sociale.
Tot mai mulţi tineri aleg drumul spre sfintele mănăstiri , acestea reprezentând
locuri adevărate de meditaţie şi refacere duhovnicească.
O constantă a umanităţiii este pelerinajul religios .El are multiple motivaţii şi
semnificaţii spirituale adânci, doar dacă este trăit la intensitate maximă şi inţeles
corect.

14
Pelerinii sunt reprezentaţi de oamenii care vor să viziteze şi să divinizeze mormintele
martirilor , sfintele locuri biblice, , moaştele sfinţilor, icoane făcătoare de minuni sau
locuri unde vieţuiesc mari duhovnici renumiti.
Centrele de pelerinaj reprezintă mijloacele moderne de avansare a culturii şi
spiritualitaţii în mediul ecumenic local şi international. Ele au rolul de dirijare,
coordonare şi control în pocesul de structurare al pelerinajelor.
Pe baza acestora este oferită o succesiune de servicii cum sunt:
- excursiile organizate pentru creştini din tara şi din afara graniţelor ţării;
- pelerinajele pentru pelerinii de alte confidenţe, în mod deosebit cele din Europa
Occidentală;
- circuitele oraşelor;
- călătorii şi tabere de studii;
- cazarea este realizată in spaţii de găzduire ale bisericii şi în camerele de oaspeţi, in
România;
- consilierea pelerinajelor;
- servicii de informare privind turismul religios;
La nivel mondial calculele au arătat că numai turismul religios deţine un procentaj
de aproximativ 26% al fluxului turistic total.

1.2.2. Activităţi care favorizează turismul religios

Hramurile şi pelerinajele religioase, strânge, pentru o perioadă de 1-3 zile, un

număr mare de credincioşi veniţi din întreaga ţara, uneori chiar turiştii străini care
se află în sejur sau în trecere în România. Majoritatea totală are loc vara, la 20 iulie

15
(Sfântul Ilie), 15 august (Adormirea Maicii Domnului), dar si în înâia lună a
anotimpului de toamnă, la 8 septembrie (Naşterea Maicii Domnului) şi 14 septembrie
(Înălţarea Sfintei Cruci). Misiunile cu largă audienţă sunt cele ale mănăstirilor din
Sub-Carpaţii Moldovei, Sub-Carpaţii Getici, Bucovinei sau Transilvania. Alte
activităţi:
- Evenimente cultural creştine;
- Concerte de muzică religioasă;
- Expoziţii de icoane şi obiecte de cult;
- Simpozioane religioase.

Clădirile religioase scot în evidenţă cum au evoluat concepţiile şi stilurile

arhitectonice. Răspândirea a avut loc pe toate continentele, reprezentând puncte
importante de atracţie turistică. Majoritatea acestora au îndurat mari distrugeri în

momentul în care forţele implicate în conflict aveau diferite religii sau aveau
convingeri anti - religioase. Templele aztece sau incaşe au fost distruse de catre
conchistatori, lăcaşurile de cult din Estul Europei de către comunişti sau bisericile
creştine in Evul Mediu de către turci.
a) Sanctuarele reprezintă incinte demarcate prin pietre de hotar sau pereţi,
lăuntric fiind poziţionate construcţiile cu destinaţie religioasă.
b) Templele, apreciate ca fiind case ale divinitaţii, ale zeilor, au reprezentat
impulsul principal în clădirea unor edificii de mare originalitate şi întindere.
c) Bisericile sunt clădiri religioase, caracteristice spaţiului euro-american, unde
răspindirea rapidă a creştinismului,sub diferitele sale variante, a dus la ridicarea
lăcaşurilor de cult potrivite. Vizitatorii fiind atraşi de ele prin vechime, fast,
structura construcţiei, decoraţiuni interioare şi exterioare însă şi pentru însuşirile
spirituale.

16
d) Catedralele, moscheile şi sinagogile formează o importantă grupă de clădiri
religioase. Particularităţile spaţiului american şi europene sunt catedralele.
e) Mănăstirile formează ansambluri arhitectonice grupate în apropierea unei
clădiri de cult din gruparea catedralelor sau bisericilor. Pe lângă atribuţia religioasă
propriu-zisă,acestea reprezintă şi habitate specifice, care produc atracţii turistice
(articole de artizanat, hramuri, pelerinaje) şi bunuri. În România se regăsesc în mod
sepcial în zona Bucovinei şi Sub- Carpaţii Moldovei: Humor, Voroneţ, Bistriţa sau
Putna, Suceviţa, , Agapia, Dragomirna, Moldoviţa, Golia, Galata.

1.23. Pelerinajul, între implinire spirituală şi/sau afacere de turism

Pelerinajul modern este considerat ca fiind un pact care a fost încheiat între
industria turismului şi religia. Susţinătorii diferenţelor esenţiale dintre pelerinajul
religios si turism marchează neîntelegerile majore.
Pelerinajul poate fi privit ca o deplasare la locurile sfinte, întalniri sau manifestaţii
având caracter religios. În viziunile bisericii, pelerinajul nu aprobă doar influenţarea
pshicului prin fixarea împlinirea spirituală, liniştea sufletească ci este considerat ca o
modalitate de a atinge acestă stare este biciuirea fizicului. Călatoria propriu-zisă, la
locurile sfinte, ar trebui să fie o pedeapsă, o suferinţă necesară pentru a atinge un
anumit stadiu spiritual.
Turismul având ca fundament o justificare religioasă este mult promovat de
agenţiile de turism, însă întrebarea este dacă este posibilă desfăşurarea

17
acestui tip de turism fără contribuţia efectivă a celor din " destinaţiile"
ţintite. De cele mai multe ori, Biserica a preferat să sistematizeze ea singură
pelerinajele acestea, grupul având ca însotitor un preot, care de-a lungul deplasării
sunt desfăşurate activităţi specifice: , discuţii pe teme spirituale,rugăciuni etc. La
sfârşitul unui tur, organizat după „toate regulile Bisericii”, este acordată chiar o
dovadă ce atestă acestă acţiune. În cazul acesta, activităţile secundare sunt
diminuate la minim iar noi ne punem intrebarea în ce precizie această acţiune este
turism.
În altă măsură însă, turismul a fost apreciat dintotdeauna ca un model de
calătorie spirituală sau sacră.Pentru a te regăsi este necesar să pleci, să parăseşti
mediul tău comun .Cu orice scop călătoria semnifică o desprindere, o experienţă
influenţabilă şi de cele mai multe ori schimbătoare.
În stilul tradiţional pelerinajul înscrie călătoria ca un canon, însă se pare că în
ziua de azi lucrurile au debutat cu multe schimbări.
Cu toate că preotul este însoţitorul grupului, este acceptat stilul de viaţă al actualului
pelerin şi sunt alese hoteluri de trei stele, deplasarea cu avionul, folosirea laptopurilor
şi a telefoanelor mobile. În acest fel turismul religios aduce căştiguri atăt
participanţilor cât şi binefăcătorilor.

1.2.4 Caracteristicile turismului religios

Turismul religios înfăţisează un model de turism cultural, pe de o

parte practicat de turişti , cu obiectivul de a achiziţiona cunoştinţe noi , iar pe de
altă parte cu obiectivul împlinirii unor trebuinţe spirituale.

18
 Patrimoniul turismului religios este reprezentat de obiectivele cultural-religioase,
care din punctul de vedere al gradului ecleziastic şi al procedeului de
funcţionare sunt împărţite în: biserici, catedrale, schituri şi mănăstiri , la care
mai sunt adaugate şi muzeele din incinta acestora. În ultimele decade
însemnătatea lor turistică a crescut , pe măsura ce au fost introduse în circuitele
naţionale şi internaţionale ale cunoaşterii. Aceeasi importanţă o au şi
demonstraţiile turistice care în cazul acesta se derulează sub formă de pelerinaje.
Acestea se desfăşoară fie la sărbătorirea rolului unei biserici sau mănăstiri, fie
când se împlineşte un număr de ani de la construcţia unei mănăstiri, fie din
procina aducerii unor moaşte sau icoane făcătoare de minuni. Exemplu:
scoaterea Sfintelor Moaşte ale Sf. Ioan cel Nou de la Suceava pe 24 iunie.
Afirmare turismului religios îşi poate face apariţia sub diferite forme:
sub forma turismului de distanţă mică, el este limitat adesea prin deplasări
scurte cu o perioadă de câteva ore până la una două zile în zona periurbană
(vizita la Mănăstirea Dragomirna a unui sucevean) şi sub forma turismului de
distanţă mare, ce include desfăşurarea unor activităţi în afara zonei periurbane
sau a localităţii de reşedinţă, în mijloace de transport modern (vizita la
Mănăstirea Voroneţ a unui francez).
În privinţa duratei putem deosebi turismul de scurtă durată (1-3
zile) şi turismul de durată medie adecvat concediului anual, in acest loc se
face referire la turiştii care îşi au originea în zone mai îndepărtate (alte regiuni
ale ţării sau alte ţări). Turismul de lungă durată este întâlnit foarte rar şi se
referă la vizitarea unui deplin lanţ de biserici şi mănăstiri dintr-o oarecare zonă.
Turismul religios prezintă aceleaşi două forme în ceea ce priveşte
originea turiştilor, poate fi intern sau internaţional. Turismul religios este mai rar
întâlnit sub alcătuirea unui turism organizat, în special când vine vorba de

19
turiştii străini. Agenţiile de turism deţin un important rol car,ele impunând diferite
programe.
Caracteristic turismului religios este turismul neorganizat , le oferă
turiştilor mai multă independenţă şi le dă posibilitatea de a alege singuri durata
excursiei şi traseele . Cu toate că se remarcă ca fiind o caracteristică specifică
turismului religios se remarcă faptul că în situaţia această baza tehnico-materială nu
deţine o funcţie foarte importantă şi ca atare nu poate fi foarte bine
amplificată. Ea se compune din camere simple puse la ordinul dat de mănăstiri
şi mai nou de pensiunile agroturistice, al căror număr şi înzestrare creşte din
ce în ce mai considerabil, cuvenită intensei mediatizări a acestor obiective cu
atracţie turistică .
Făcând referire la categoriile de vârstă ale turiştilor de acest tip ,
nu se poate face o clară distincţie , inexistenţa unei predominanţe a grupelor de
tineri, persoane mature sau vârstnice .Toate aceste grupări sunt expuse prin
intermediul acestui tip de turism scopuri diferite : curiozitate, captivare , dorinţa
de cunoaştere, dorinţa de purificare spirituală.
Turismul religios nu face distincţii in funcţie de sezoane, întrucât nu
include activităţi caracteristice iernii sau verii. Totusi iarna este mult mai slab
evoluată, din pricina condiţiilor climatice şi de cazare mai anevoioase.
Turismul religios în România, inclusiv în Bucovina a avut parte o
traiectorie prestigioasă, în special după revoluţia din 1989, când credinţa
ortodoxă a cunoscut manifestaţie liberă, cănd mulţimea turiştilor străini a
cunoscut o creştere, odată cu naşterea agroturismul.
Clădirile religioase, reputaţia mondială a unora dintre ele, au
reliefat deosebit turismul religios care adună anual, în lume, aproximativ 250
milioane de pelerini.

20
Din grupa clădirilor turistice cu atribuţie religioasă amintim : sanctuarele,
templele, catedralele ,bisericile, sinagogile, moscheile, mănăstirile şi mausoleele.

II PRODUSUL TURISTIC ANTROPIC

II.1 Potenţialul turistic antropic

Spre deosebire de mijloacele atractive ale cadrului natural care

sunt un cadou al naturii, dota turistică antropică este reprezentată de o
totalizare de elemente cu sarcină recreativă create de om. Arătarea lor ca

21
obiective de interes turistic nu deţine de fiecare dată emblema pusă la cale , ele
nefiind clădite în scopul acesta, ci dimpotrivă, în cele mai multe cazuri, au înfăptuit
alte sarcini(economice, strategice, culturale, etc.).Aşadar însuşirea recreativă a fost
câştigată în timp, ajungându-se adesea ca aceasta să predomine comparativ cu
atribuţiile vechi, transformându-se intr-o atracţie turistică propriu-zisă.
Esenţialele atribute odihnitoare ale obiectivelor de origine antropică
au drept motivaţie însuşirile următoare: antichitatea obiectivului; incomparabilitatea;
dimensiunea; ineditul; funcţia.
Antichitatea unui obiectiv construit de mâna omului, neţinându-se cont
de mărimea şi fizionomia acestuia,uneori se transfomă intr-un început de real
interes pentru spectatori. Omul epocii actuale percepe nevoia interioară de a
plonja cât mai profund in trecutul său propriu , într-un autentic “ remember”
ontologic,plin de eventuale dezvăluiri şi mulţumiri spirituale.
Atractivul efect al întinderii se reduce odată cu însuşirea vremurilor
noastre, fără a se putea determina o directă relaţie de armonizare. În mod special
aceasta pentru că nu toate obiectivele construite de mâna omului sensibilizează la
fel vizitatorul.
Vechimea elementelor atractive antropice pune în mişcare stimuli
psihologici al căror efect este cu atât mai mare cu cât turiştii sunt mai bine
informaţi, iar crearea atmosferei locului lor de provenienţă mai inspirat
creionată.
Unicitatea anumitor obiecte,clădiri sau activităţi umane depozitează,
de asemenea, o notabilă sursă de atractivitate. Este suficient a-l cataloga cu
atributul acesta cu o creaţie antropică pentru intrarea definitivă în sfera de
atracţie a turiştilor, avem în vedere nu o dimensională individualiuzare, ci efctiva
individualitate a produsului în sine. Unicitatea poate reieşi atât dintr-o

22
intenţionată acţiune a creatorului- autor a unui unic produs, fără copii sau
alternative fie prin dispariţia sau nimicirea obiectelor de acelaşi gen.
Ineditul – o altă proprietate turistică a obiectivelor de origine
antropică.
Ineditul,ca sursă atractivă,este dat şi de regiunea alesă de om pentru
situarea clădirilor sale.
Dacă vechimea, unicitatea sau necunoscutul unor obiective de
proveninenţă antropică rămâne baza turiştilor bine informaţi, mărimea acestora este
un atribut la îndemâna oricui, evaluarea fiind uşoară sub înfăţişare atractivă.
Anterioarele sau actualele funcţii ale anumitor clădiri poartă o
atractivă încărcătură cu o tentă caracteristică, atât prin arhitectura sau mărimea lor,
dar mai ales prin ocazia ce o oferă reamintirii unor bogate pagini de istorie
redactate între zidurile acestora. Moldova, are un renume turistic pe care numai
litoralul românesc o depăşeşte. Ea a fost construită în primul rând de monumentele
considerabile ctitorite cu mai mult de 500 ani în urmă, în vremea lui Ştefan
Voievod (căruia chiar contemporanii i-au spus „ cel Mare”) şi a succesorilor săi
care s-au zbătut să-i urmeze opera. Ei au izbutit ca împreună cu „stilul
moldovenesc” din arhitectură, consolidat în ultimii ani de dominaţie a lui Ştefan
cel Mare, să făurească „ un stil moldovenesc” şi în pictura murală, fastuos
reprezentat de exterioarele picturi ale unor biserici.
În Bucovina, aproximativ fiecare spaţiu are o legendară amintire .
Doar aici, la refugiul codrilor şi munţilor s-au descoperit primele capitale ale
patriei feudale (Moldova, Suceava); aici se afşă ruinele celor mai cunoscute şi
viguroase cetăţi ; aici a avut loc înălţarea celor mai multe din ctitoriile Moldovei.
Turisticul potenţial antropic, ca de altminteri şi cel natural este constituit ca un
factor esenţial de amplificare a turismului. Potenţialul turistic,potrivit teoriei lui N.
Ceangă, include totalitatea cauzelor de atracţie tinând de cadrul natural şi antropic,

23
exploataţi prin mijlocirea angajărilor turistice. Ei generează deplasări turistice cu
arii de origine interne sau internaţionale, ce se mişcă spre arii de destinaţie, unde
„consuma” într-o conduită aparte, turistică, turisticul produs, rezultat din
capacitatea şi punerea la punct a acestuia.
Componentele succesiunii turistice antropice au fost introduşi în
aria de interes turistic pe proporţia manifestării dispoziţiei omului modern de a
se înţelege pe el însăşi prin înţelegerea celor mai caracteristice realizări ale
umanităţii, din cele mai îndelungate timpuri si până în ziua de azi.
Intrarea în sfera de interes şi după aceea în circuitele turistice
reputate este însemnată în România încă din partea a doua a secolului al XIX-
lea,unde aşezămintele şi anumite localităţi devinind puncte de atracţie pentru
turismul elitist.
Fenomenul se evidenţiază în perioada interbelică şi în mod speical în
cea din urmă jumătate a secolului trecut, cu un dublu impact: intrarea în aria
de interes a tot mai multor categorii de obiective antropice (cetăţi feudale,
mănăstiri fortificate, biserici cu valoare artistică, monumente comemorative , muzee,
case memoriale, instituţii de cultură şi artă) şi implicarea unui număr tot mai mare de
persoane, aparţinând la categorii umane variate. Aceasta componentă importantă a
potenţialului turistic si-a adus astfel o contribuţie esenţială la individualizarea
turismului de masă, o altă caracteristică a timpurilor actuale.

Turistica atractivitate a scopurilor care au o antropică natură având o

conotaţie multilaterală. Mai întâi, este impunsă mai ales prin alcătuirea sa
aparţinând vremurilor memorabile, prin simbolică fiind determinat ciocinrea
emoţională pentru realizările trecutului , care nu ilustrează numai indicatoare
pentru a forma civilizaţia românească autentică. În ultimul rând , scopurile în sine
ilustrează executări efective cărora, structuralele lor caracteristici precum

24
dimensiunea şi materialul de construcţie utilizat, stilul, forma, culoarea,
ornamentele le atribuie calităţi cum ar fi unicitatea sau originalitatea, ineditul. Ele
rezultă fie din soluţiile de construire sau recomandare fie din modul de amplasare
intr-o conjunctură antropică sau naturală care le reliefează valenţele. O însuşire
nicidecum neglijabilă este şi aceea a antichităţii, al provenienţei la o anume
perioadă social istorică, pentru că este ştiută o altă trăsătura a omului modern. Ea
constă în faptul de a identifica uneori sprijin moral în scăparea într-un
trecut socotit ca ideal sau sursa de inspiraţie de creaţie sau cunoaştere.
Întregul ansamblu al obiectivelor de natură antropică alcătuieşte
un potenţial valorificabil din punct de vedere turistic, în mod diferenţiat; ca
intensitate sau modalitate. El ţine de civilizaţia materială, de cultură, de esenţă
spirituală, realizate în mod treptat în condiţii social istorice diferite, toate dând
adevărata măsură a valorilor autentice ale societăţii.

II.2 EDIFICII RELIGIOASE

Originalitatea Bucovinei o constituie locaşurile sfinte, selectate

drept locuri de odihnă veşnică de domnitorii Moldovei, împăcări ale credinţei,
reprezentând în aceeaşi vreme opere autentice de artă în care speciliştii au identificat
o sinteză a pornirii de origine bizantină cu intervenţia Renaşterii occidentale din
secolele XV-lea şi al XVI-lea. Ele pot fi apreciate şi deţinătoarele multor
rămăşiţe de artă (manuscrise cu miniaturi strălucite, giuvaeruri, piese de

25
îmbrăcăminte brodate, obiecte religioase de mare preţ aduse de la Muntele
Athos) din perioadele cele mai prospere ale voievozilor moldoveni.
Aceste monumente au fost cuprinse de UNESCO printre capodoperele
de artă ale universului şi întocmai Federaţia Internaţională de Turism a Jurnaliştilor
şi Scriitorilor (FIJET) le-a conferit Premiul internaţional „Pomme d’ or” (1975).
Demne de amintit sunt : Mănăstirea Voroneţ (1488), Ctitoria lui Ştefan cel Mare,
Biserica Arbore(1503)-hatmanul Luca Arbore, Mănăstirea Humor (1530) , Ctitoria
logofătului Teodor Bubuiog, Mănăstirea Moldoviţa (1532), Ctitoria lui Petru Rareş,
Mănăstirea Suceviţa, Ctitoria boierilor Movileşti. Acestea sunt unicele biserici
pictate, păstrate ca atare, monumente de importanţă mondială. Ele au fost
zugrăvite în epoca lui Petru Rareş, din dorinţa vărului său, Mitropolitul Grigore
Roşca, la Şcoala de pictori moldoveni ce luase existenţă la Voroneţ. Frescele
exterioare, „de o mirifică exuberanţă cromatică” sunt confruntate, ca valoare
artistică cu muralele picturi de la San Marco din Veneţia. Voroneţul este cea mai
importantă prin picturile sale statuare, prin amploarea şi consecinţa lor
decorativă, fiind clasată de istoricii de artă cu mult înaintea bisericilor din Athos şi
Pisa. Suceviţa, care prin fresce ducea mai departe tradiţia lui Petru Rareş,
termină seria marilor monumente din perioada formării şi culmei stilului
moldovenesc. Compoziţia culorilor (albastru de Voroneţ , roşul de Humor, galbenul
de Moldoviţa şi verdele de Suceviţa – culorile de fond ale frescelor) a zăbovit încă
necunoscută iar frăgezimea picturilor este nealterată. Aceste mănăstiri recomandă
scene unice prin structura lor grafică scene care redau importante scene din religie
sau care proiectează momente din istoria Europei (Cucerirea Constantinopolului la
Humor, Geneza şi Judecata de apoi la Voroneţ, Scara virtuţilor la Humor).
Alte mănăstiri ţintite şi apreciate de turişti sunt Mănăstirea
Dragomirna (1609) a lui Anastasie Crimca, Putna lui Ştefan cel Mare(1466) Slatina a
lui Alexandru Lăpusneanu(1561) Solca lui Ştefan Tomşa , Probota(1530), Raşca.

26
 Despre artistica valoare a mănăstirilor sucevene a cuvântat şi marele
critic de artă Charles Diehl , citat de N. Orahidan: „Mănăstirile formează unul dintre
cele mai remarcabile capitole, nu numai ale istoriei artei româneşti, dar
chiar a istoriei picturii bizantine. În frescele ce le împodobesc se vede
atotputernicia acelui Bizanţ, care a fost în veacul de mijloc dascălul Europei
răsăritene.” Ocupându-se de „măreaţa podoabă de picturi ce acoperă feţele din
afară ale acestor biserici”, acelaşi critic găseşte că în toată lumea bizantină nu se
află nimic asemănător :”toată iconografia , toată arta Bizanţului trăieşte în aceste
picturi, cu toate înrâuririle apusene. La Voroneţ, la Moldoviţa, la Suceviţa,
pereţii par acoperiţi cu scoarţe din răsărit , de culori strălucite şi s-a putut
asemui pe drept această policromie somptuoasă cu decorul de mozaicuri ce
acoperă faţadele domnului din Orvieto.” Obiectivele culturale bisericeşti au o
valoare mare arhitectonică şi mai ales alegorică, deoarece au constituit focarele
de cultură si păstrare a religiei. Construite în epoci diferite, ele au însemnat
evoluţia social-istorică ecumenică şi culturală, resfrângând tendinţele diferite şi
influente din respectiva perioadă. Deşi vechi de secole,partea cea mai numeroasă a
acestora sunt conservate destul de bine şi au servit ţelurilor unor comunităţi umane ce
tin de ortodoxism, creştinism romano-catolic. Pe lângă simbolica importanţă,
obiectivele religioase evidenţiază unitar şi evoluţia condeiurilor în construcţiile
religioase. Adeseori, prin dobândireaunor componenţe stilistice tradiţionale şi
adaptarea lor la caracteristicul autohton s-au născut stiluri adevărate originale.
Dintre acestea o deosebită atenţie a fost distribuită mănăstirilor. Mănăstirile şi
schiturile înrudite lor sunt presărate mai ales din secţiunea de vest şi de nord
a Moldovei, ocrotind la apus trecătoarea Bistritei, iar la nord trecătoarea
Prutului cu căile lor de comerţ şi propaganda între Apus şi Răsărit. Acest lucru
se explică prin faptul că biserica ortodoxă, sprijinită de voievozi, boieri şi de
întreg poporul, a aşezat mai cu seamă spre hotarul de Apus şi Miaza-noapte

27
a ţării fortăreţe naturale de apărare a credinţei (mănăstiri pentru stăvilirea
primejdiei romano-catolice şi pentru întărirea ortodoxismului).
Mănăstirile au fost păstrătoare ale legii şi limbii, erau modele de
gospodărie. Din cultivarea pământului din creşterea animalelor şi din comerţul
cu obiecte religioase, acestea se puteau întreţine şi puteau chiar oferi turiştilor
câteva zile adăpost şi mâncare. Mănăstirile au reprezentat „limanurile de
adăpost ale tuturor romanilor” în ele păstrându-se cu toata sfinţenia cultul şi
tradiţiile. Mănăstirile reprezintă aşezăminte bisericeşti cu organizare şi funcţii
complexe, având în componenţă pe lângă bisericile ctitorite de voievozi şi
mari boieri, spaţii de habitat elementar (chilii populate permanent monahi,
călugări sau călugăriţe), ateliere manufacturiere şi chiar proprietari
manufacturieri. Călugării duc o viata austeră, dedicată rugăciunii comune,
săvârşirii serviciului religios lucrului manual, copierii si traducerii de cărţi şi
documente, scrierii de cronice în trecut dedicată înfiinţării de şcoli, spitale,
tipografii. Trebuie evidenţiat faptul ca pană la secularizarea averilor
mănăstireşti din 1864 dar şi după revoluţia din decembrie 1989 mănăstirile au
deţinut şi reîncep să primească întinse terenuri agricole şi păduri ce le
permit să ducă o bogată viata monahală, să sprijine tipărirea de cărţi sau
lucrări de restaurare. Numeroase mănăstiri au astăzi muzee în care sunt
prezentate toate realizările şi de asemenea este relevată istoria locaşului
religios şi a regiunii.
O alta forma de aşezări monahale o reprezintă schiturile, edificii
de mici dimensiuni, ce adăpostesc un număr redus de călugări, situate în poziţii
greu accesibile în special în zona de munte. Multe dintre ele prezintă
atractivitate datorita literaturii populare care circula pe baza lor, ca de exemplu
Chilia lui Daniil Sihastru, a picturilor realizate şi a unei vieţi monahale
ascetice, caracterizată de post priveghere şi rugăciune.

28
 În interiorul bisericii se află racla moaştelor Sfântului Ioan cel
Nou, împodobită cu 12 plăci de argint gravate, aşezate pe lemn de chiparos din
secolul al XV-lea. Gravurile înfăţişează, ca şi frescele mai noi din pridvor,
scene din viaţa Sfântului Ioan cel Nou.
Mănăstirea-cetate Zamca se situează în zona armenească a oraşului
dincolo de piaţa comerciala a oraşului. Construcţiile actuale datează de la
începutul secolului al XVII-lea , o inscripţie pe turnul intrării indicând anul
1606. Biserica ridicată pe plan dreptunghiular se află în mijlocul unor incinte
de forma unui patrulater neregulat . Zidurile sunt întărite cu contraforturi spre
exterior şi interior, dar nu au turnuri la colţuri. Pe latura răsăriteană se află
turnul intrării, iar pe cea apuseană o construcţie combinată ingenios cu rol
dublu: turn de apărare şi paraclis.
Părăsind oraşul prin cartierul Iţcani şi urmând drumul E 85, orice turist îşi
poate desfăşura periplul spre obiectivele turistice din Bucovina. După trecerea
pasarelei peste calea ferată, la dreapta se desprinde o şosea asfaltată care
conduce la Mănăstirea Dragomirna

2.3. Manastirile din Moldova

Mănăstirea este o instituţie religioasă cuprinzând o biserică şi mai multe chilii
unde trăiesc, potrivit unor reguli de viaţă austere, călugări sau călugăriţe.
Manăstirile alcătuiesc ansambluri arhitectonic centrate în jurul unui edificiu de
cult din categoria bisericilor sau catedralelor. Lângă funcţia religioasă propriu-zisă,
manăstirile sunt şi habitate caracteristice, producătoare de bunuri şi atracţii turistice
(articole de artizanat, hramuri, pelerinaje).În România se întâlnesc mai ales în

29
Bucovina şi Sub- Carpaţii Moldovei: Voroneţ, Humor, Putna, Moldoviţa, Sucevitţa,
Dragomirna, Golia, Galata, Agapia, Humor.

II.2.1.1 MĂNĂSTIREA VORONEŢ

Cu voia Bunului Dumnezeu, cu rugăciunile Sf. Cuvios Daniil Sihastrul şi prin

osârdia Bine credinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt s-a înălţat, din 26 mai
pânã în 14 septembrie 1488, Mănăstirea Voroneţ cu hramul Sf. Mare Mucenic
Gheorghe.
În 1547 i s-a adăugat pridvorul şi i s-a făcut pictura exterioară sub privegherea
Mitropolitului Grigorie Roşca, ce se odihneşte în pridvor. Viaţa monahală s-a întrerupt
în anul 1785 după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic şi s-a reluat în anul
1991, de data aceasta cu obşte de călugăriţe sub stăreţia Stavroforei Irina Pantescu.
Tânără colecitivitate se osteneşte pentru a uni regulat munca cu rugăciunea în
gospodărie, în câmp, în atelierul de pictură şi în călăuzirea oaspeţilor.

30
 Mănăstirea Voroneţ este considerata ca fiind "Capela Sixtină a Orientului" pentru
marea frescă de pe partea de vest, numită "Judecata de apoi".Aşadar "albastrul de
Voroneţ" este ilustrat de specialişti caincomparabil în lume şi cunoscut ca roşul lui
Rubes sau verdele lui Veronese. Pe fondul albastru este prezentat "Arborele lui Iesei"
sau Genealogia Mântuitorului nostru Iisus Hristos iar pe coloane sunt pictaţi filozofii
greco-latini.
În stânga uşii de la intrare este zugrăvit chipul aureolat al Sf. Cuvios Daniil
Sihastrul. Deasupra uşii străjuieşte Icoana "Deisis".Mântuitorul nostru Iisus Hristos,
Judecătorul Atotdrept, priveşte cercetãtor pe toţi cei care trec pragul Bisericii noastre;
în dreapta şi în stânga Sa, Maica Domnului şi Sf. Ioan Botezătorul mijlocesc
milostivirea pentru noi, oamenii.
În pridvor pictura reprezintă calendarul creştin-ortodox, iar pe multe Icoane se văd
nume şi zgârieturi, semne ale celor 206 ani de pustiire. Deasupra uşii de la intrare, în
pronaous, se află o minunată Icoană - "Dulcea îmbrăţişare" şi mai sus inscripţia în
piatră ce precizează numele ctitorului şi timpul înălţării Mănăstirii.
În pronaos se află, străjuit de o candelă aprinsă, mormântul Sf. Cuvios Daniil
Sihastrul, ce a fost primul stareţ al Mănăstirii.
Valoroasă artistic este catapeteasma din lemn de tisa, aurit, uşile împărăteşti fiind o
adevãrată capodoperă de sculptură în lemn.
De mare preţ este tronul Mitropolitului Grigorie Roşca şi nădăjduim că va reveni
acasă tronul original al Măriei-Sale, cel din Biserică fiind o copie distonând cu piesele
vechi.
Pictura din naos şi din Sf. Altar, obosită de fumul lumânărilor sutelor de ani,
aşteaptă restaurarea. După primele probe de curăţire făcute de specialişti se zăresc
culorile originale bine conservate. Această lucrarea minuţioasă şi costisitoare se va
face

31
din donaţiile statului nostru roman şi din micile donaţii ale turiştilor şi închinătorilor
români şi străini care iubesc Voroneţul.

A) GENEZA VORONEŢULUI

"Iară Ştefan-Vodă, mergând de la Cetatea Neamţului în sus, spre Moldova, a mers

pe la Voroneţ, unde traia un părinte sihastru, pre nume Daniil. Şi bătând Stefan-Vodă
în uşa sihastrului să-i descuie, a raspuns să aştepte Stefan-Vodă afară până ce şi-a
istovit sihastrul ruga. Şi dupã ce şi-a istovit sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pe
Ştefan-Vodă. şi s-a spovedit Ştefan-Vodă la dânsul. Şi a întrebat Ştefan-Vodă pe
sihastru ce va mai face, că nu poate să se mai bată cu turcii: inchina-vă ţara la turci
au ba? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este a lui, numai, după ce va
izbândi, să facă mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe, să fie hramul
bisericii".
Aceasta este, după Ion Neculce, geneza Voroneţului, lăcaş ridicat din porunca
marelui voievod. Din anul 1547 , în pronaos stă scris: "Io Ştefan Voievod, din mila lui
Dumnezeu, Domn al Ţării Moldoveneşti, fiul lui BogdanVoievod, a început a zidi
acest hram în mănăstirea de la Voroneţ în numele Sfântului, slăvitului mare mucenic
şi purtător de biruinţă Gheorghe, în anul 6996, al lunii mai 26, în luna Pogorârii
Duhului Sfânt şi a fost terminată în acelaş an al lunii septembrie14". Aşadar, în 1488
meşterii zidari, cu piatră şi lemn aflate din belşug în împrejurimi şi cu ajutorul
răzeşilor, au ridicat, într-un timp-record de trei luni şi exact trei săptămâni, biserica.
Multă vreme s-a crezut că pustnicul Daniil a fost doar o figură de legendă.
În preajmă se află şi chilia pe care, spune tradiţia, şi-ar fi cioplit-o, nevoindu-se cu
dalta în piatră dură, însuşi sihastrul Daniil.

32
 Două decenii separă începutul zidirii Putnei (iulie 1466), concepută ca necropolă
domnească, de ridicarea Voroneţului. Îl vom regãsi pe pustnic pe faţada construcţiei
adăugate în anul 1547 în vremea lui Ilias, fiul lui Rareş, binecuvântarea mitropolitilui
Grigorie Roşca, un pridvor pe care, în stânga uşii cu incadrament de piatră în caneluri,
surmontată de o fereastră gotica, schimnicul este înfãţişat împodobit cu aureola
sfinţilor. Noua pisanie înregistrează astfel evenimentul: "Cu vrerea Tatălui si cu
ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh şi cu osteneala lui Dumnezeu”. Aşadar
există două faze de construcţie şi două faze ale picturii interiorului: vechea frescă de
pe timpul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, înfãţişat în tabloul votiv din 1496, împreună cu
doamna Maria-Voichita şi fiul, Bogdan, şi pictura pronaosului, începută la o jumătate
de secol după prima. Tabloul votiv (caracteristic bisericilor ortodoxe) de la Voroneţ
are o însemnătate istorică echivalentă cu miniatura de pe etraevangheliarul de la Putna
(scris şi ornat de ieromonahul Nicodim la 1473), chipul marelui domnitor fiind astfel
transmis cu fidelitate posterităţii, ca şi portretul celui mai destoinic urmaş al său, Petru
Rares, pictat pe peretele de separaţie al naosului de la Humor, ca şi la Moldoviţa
(1530, respectiv 1532).

B) INTERIORUL ŞI PICTURA

33
 Cronologic, fresca dinăuntru pleacă de la pictura altarului, a cupolei turlei, unde
este înfăţişat Iisus Pantocrator (Împărat al Lumii, în greacă). Potrivit normelor fixate
de Erminii, cod de reguli stabilite la Bizanţ privind ierarhia succesiunii imaginilor
pictate
în bisericile ortodoxe, sub imaginea Pantocratorului apar Îngeri, Profeţi şi apostoli, iar
pe pandativi, cei patru evanghelişti. În absida din sud sunt pictate Rugăciunea din
Grădina Ghetsimani şi Schimbarea la Faţă. În conca absidei opuse - Intrarea în
Ierusalim şi Învierea lui Lazăr. În altar, Maica Domnului cu Iisus în braţe este
încadrată de câte doi îngeri; alte scene sunt Cina cea de Taină, Împărtăşirea
Apostolilor şi Spălarea Picioarelor.
Catapeteasma, în trei registre, din lemn de tisă, este o capodoperă a sculpturii
medievale moldave, împodobită cu ornamente reprezentând flori şi animale stilizate,
într-o succesiune echilibrată, adevărata încântare pentru ochi, realizată cu minuţia ce
caracterizează teritoriul de întâlnire a influentelor lumii arabe cu ornamentica din
zona Caucazului. Aurul, preponderent, dar în tonalităţi stinse, roşul închis, albastru
profund sporesc misterul naosului şi altarului, unde lumina vine filtrată prin trei
ferestre mici, chiar minuscule în raport cu grosimea zidurilor. Meşterii constructori ai
catapeteasmei, dulgheri şi sculptori, au ales tisa, conifer carpatin extrem de rezistent şi
de longeviv, care poate depăşi vârsta unui mileniu datorită unei calităţi care îl face
inexpugnabil la agresiunea insectelor: prezenţa unei otrăvi în textura fibrei.
Revenind la tabloul votiv: diferenţa dintre elementul uman şi cel sacru este
marcată nu numai prin nimbul Mântuitorului, căruia Stefan îi prezintă macheta
bisericii, şi al Sfântului Gheorghe, în prezenţa căruia are loc închinarea, ci şi prin neta
deosebire de

34
planuri. şi aici, ca şi în textura cromatică a catapeteasmei, complementaritatea
culorilor atinge desăvârşirea, ca şi punerea în pagină, prin proiectarea aurului din
nimburi, coroane princiare şi hlamide în cosmos, în cerul înstelat.
Fresca exterioară de pe peretele dinspre nord a fost puternic deteriorată de
loviturile crivăţului, ca şi la Arbore, Humor şi Moldoviţa. În schimb, pictura dinspre
miazăzi s-a păstrat ca prin minune, cu tonalităţile de acum aproape o jumătate de
mileniu.
Cu patru ani încă înainte de urcarea marelui Ştefan pe tronul principatului moldav,
o ameninţare grea se abate asupra sud-estului Europei. La 1453 Mahomed al II-lea
Cuceritorul luase Bizanţul. Agresiunea otomană devenise iminentă. Poporului trebuia
să i se aducă aminte că turcii pot năvăli din clipă în clipă şi, în acest context
geopolitic, fresca exterioară a bisericilor moldave din sec. XV-XVI înserează şi
naraţiuni care (spre deosebire de interior, unde caracterul rămâne pur religios) au şi
accente laice, subordonate, totuşi, cadrului religios. Martirul Sf. Ioan din Trapezunt
este un memento şi un avertisment, la fel ca asediul Bizanţului de către perşi la 626
d.H. figurat la Moldoviţa, tot pe peretele de sud; "perşi" cu turbane care trag asupra
unui Constantinopole - ale cărui ziduri amintesc bine de incinta fortificata a Sucevei -
cu patru mari bombarde de asediu (în sec.VII!), exact câte construise inginerul ungur
Orban pentru armata lui Mahomed!
"CAPELA SIXTINĂ A ORIENTULUI"
"Judecata de Apoi" este o capodoperă.De fapt, marea frescă de pe peretele de apus
este un miracol sub toate raporturile, de la încifrarea simbolului religios şi punerea lui
în pagina până la conservarea extraordinară, care îi conferă o perpetuă tinereţe. Cu
cele trei registre verticale şi cinci orizontale, compoziţia de la Voroneţ este, credem,
cea mai vastă viziune eschatologică tratată plastic din cuprinsul Ortodoxiei. Simbolul
şi metafora joacă un rol extraordinar, începând cu primul registru orizontal, imediat
sub acoperiş figurând "moartea timpului", sfârşitul veacurilor .

35
II.2.1.2 MĂNĂSTIREA PUTNA

A) ISTORIC

Amplasată la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, Mănăstirea Putna,

prima şi cea mai însemnată ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi
Sfânt, supraveghează de peste cinci secole ţinutul legendar al Bucovinei. Cronicarul
Ion Neculce povesteşte astfel despre modul în care a fost selecţionat locul pe care
avea să fie construită mănăstirea: „Ştefan-vodă cel Bun, când au început să facă
mănăstirea Putna, a tras cu arcul dintr-un creştet de munte ce este lângă mănăstire.
Şi unde a agiuns săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariul“.
Începute la 10 iulie 1466, după stăpânirea cetaţii Chilia (1465), lucrările de
construire a bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, vor fi încheiate în
anul 1469, slujba de sfinţire (târnosirea) având loc la 3 septembrie acelaşi an. S-au
clădit apoi Casa Domnească (1473), chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente şi
Turnul Tezaurului, lucrările încheindu-se în anul 1481. De-a lungul veacurilor

36
Mănăstirea Putna a traversat prin numeroase verificări ca incendii, năvăliri şi ocupaţii
străine, cutremure, dar care n-au cuvenit a întrerupe desfăşurarea vieţii monahale şi
lauda neîncetată adusă lui Dumnezeu.
După intrarea în 1775 sub ocupaţie habsburgică, mănăstirea va mai îndura o serie
de transformări exterioare prin lărgirea zonei de nord a incintei, noi clădiri de chilii
(1852-1856), modificări ale configuraţiei acoperişului bisericii (1859), lucrări mai
cuprinzătoare asupra acesteia având loc în 1902 sub guvernarea arhitectului vienez K.
A. Romstorfer.

B) ARHITECTURA

Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din
parter şi etaj, pe a cărui faţadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost
zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviţă, despre aceasta dând
mărturie şi stema de pe faţada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei şi ale

37
Ţării Româneşti. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici şi cu alţi
participanţi la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în
sala de la etaj, această construcţie se numeşte „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est
este situat şi Turnul clopotniţei construit în anul 1882.
Paraclisul mănăstirii, aşezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinţii Apostoli
Petru şi Pavel, este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul
vechiului turn clopotniţă deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între
anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spaţii. Paraclisul a fost pictat în tehnica "a
fresco" în perioada 1980-1984 de artiştii-fraţi Mihail şi Gavril Moroşan, stareţ fiind
Arhimandritul Iachint Unciuleac.
Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe
temeliile celei vechi distrusă de habsburgi. Lucrările de reconstrucţie au fost începute
şi supravegheate, în mare parte, de către Prea Fericitul Părinte Teoctist pe timpul
arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei.
Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ştefan este Turnul
Tezaurului a cărui construcţie a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în
vremi de tulburare, odoarele acestui sfânt locaş.
Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat
liniile arhitectonice iniţiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci
încăperi: pridvor, pronaos, gropniţă, naos şi altar. Se regăsesc astfel reunite elemente
de arhitectură bizantine, gotice şi renascentiste. Accesul în biserică se face prin cele
două uşi laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Uşa masivă prin care
se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care aminteşte de
lucrările de reconstrucţie ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ştefan şi
Eustratie Dabija.
Din camera mormintelor (gropniţa) trecerea către naos se face printre două coloane
masive ce au înlocuit, în secolul XVII, peretele desparţitor specific liniei

38
arhitectonice ştefaniene.
La exterior biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând
Preasfânta Treime, motiv ce se regăseşte şi în ornamentaţia interioară.

C) PICTURA

Din dorinţa redării Putnei strălucirea de odinioară, când era "tot cu aur poleită
zugraveala, în mare parte cu aur decât zugraveală şi pre dinăuntru şi pre denafară..."
(cronicarul Ion Neculce), a început să fixeze contur tocmai în anul 1972 când
mitropolitul de atunci, Iustin Moisescu, a preamărit proiectul de refacere a zugrăvelii
din biserica mare a mănăstirii, bazându-se pe un plan iconografic redactat de părintele
Sofian Boghiu.
Fii ai Bucovinei, zugravi de categoria I-a, cu multe lucrări în ţară şi străinătate,
fraţii Mihail şi Gavril Moroşan au decorat biserica cu frumoase chipuri, scene şi
structuri pe fondul foiţei de aur. Stilul neobizantin, cu concordanţe cromatice
deosebite, compoziţiile inedite, sunt câteva din însuşirile noii picturi.

D) MĂNĂSTIREA PUTNA – NECROPOLĂ

Concepută de la inaugurare ca criptă domnească, biserica Mănăstirii Putna
găzduieşte paisprezece morminte printre care trei sunt voievodale, aparţinând familiei
Muşatinilor.

39
 Prelucrat din dorinţa sa, cu doisprezece ani înainte de strămutarea la veşnicele
locaşuri, mormântul Binecredinciosului Voievod Ştefan se află în partea de sud a
gropniţei. Alături este mormântul Doamnei Maria Voichiţa (†1511). Pe latura de nord
se află alte trei morminte: cel al Doamnei Maria de Mangop (†1477) şi ale fiilor
Bogdan (†1479) şi Petru (†1480). Pronaosul adăposteşte mormintele Domnitorului
Bogdan al III-lea (†1517) - fiul lui Ştefan, al Mariei (†1518) - fiică, al Domnitorului
Ştefăniţă (†1527) - nepotul lui Ştefan şi cel al Doamnei Maria (†1529) - soţia lui Petru
Rareş.

În pridvor se află mormântul mitropolitului Moldovei Teoctist I (†1477), cel care l-a
uns ca Domn pe Ştefan cel Mare la locul numit Direptate, iar în partea opusă sunt
mormintele mitropolitului Iacov Putneanul şi ale părinţilor acestuia, Adrian
ieroschimonahul şi Mariana monahia.
După tradiţie, în exteriorul bisericii, partea sudică, lângă Sfântul Altar, se află
mormântul Sfântului Ierarh Ilie Iorest, călugăr putnean ajuns mitropolit al Ardealului,
unde a mărturisit credinţă ortodoxă în vremea prigoanei calvine. Revenit la Putna
după ani grei de temniţă, s-a mutat către cele veşnice la 12 martie 1678. Lângă acesta

40
se află cripta Mitropolitului Isaia Baloşescu, cel care a construit la sfârşitul secolului
XVIII, la Cernăuţi, celebrul Palat Mitropolitan al Bucovinei, transformat astăzi în
Universitate

II.2.1.3. MĂNĂSTIREA SUCEVIŢA

A) ISTORIC
Potrivit tradiţiei este aşezată pe valea râului Suceviţa, între dealuri, o biserică din
arbust şi o schivnicie de pe la începuturile secolului al XVI-lea.
Legenda afirmă că, mai înaintat, o femeie pentru a răscumpăra cine ştie ce păcate,
a cărat cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei

41
construcţii. Documentar, mănăstirea estecertificată la 1586 ca provenienţă a iniţiativei
mitropolitului Gheorghe Movilă.
Monumentul este cu adevărat ctitorie comună a familiilor Movileştilor (mari boieri,
cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti, sec. XVI-XVII). Clădit în
modelul arhitecturii moldoveneşti - combinaţie de elemente de artă bizantină şi gotică,
la care se pun elemente de arhitectură ale anticelor biserici de lemn din Moldova,
edificiul, de mari proporţii,reţine planul trilobat şi stilul statornicit în epoca lui Ştefan
cel Mare, cu tinda închisă. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise
(stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă) orientaţi mai târziu pe laturile de sud şi de nord;
prin excelenţă "munteneşti", ele reprezintă un evident ecou al arhitecturii din Ţara
Românească. Se păstrează firidele absidelor, chenarele gotice din piatră şi ocniţele
doar la turlă, inclusiv pe fundaţia ei stelată. Incinta este un tetragon (100x104 m) de
pereţi înalţi (6 m) şi groşi (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă,
patru turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai
găsesc încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri unde ar fi fost tăinuită o fabuloasă
avere (Ion Neculce).

B) INTERIORUL SI PICTURA

42
 Pictura interioară este distribuită pe toată suprafaţa liberă conform schemelor
tradiţionale, căpătuită însă prin subiecte mai puţin obişnuite în Moldova, dar obişnuite
pentru Muntenia (Cortul Mărturiei, în altar).
Naosul include un mozaic miniatural de împrejurări din Viaţa lui Iisus, trei imagini ale
Genezei unde universul, peisajul ies în prim plan (sunt tratate cu generozitate şi
semnificativ, zugravii plasând fără sfială în ambianţa persano-mediteraneeană maci,
garofiţe şi viţă de vie), Tabloul votiv bogat în personaje. Unică în pictura noastră este
iconografia ocniţei (Viaţa lui Moise), tot miniaturizată, unde apar şi căţei, purcei, ba
chiar evrei cu căciuli ţuguiate, elemente laice de sorginte locală, în timp ce Maica
Domnului (pe boltă) are flori în nimb şi este încorporată unui peisaj montan. Alte sute
de scene descriu, în pronaos, Viaţa Sfântului Gheorghe, Calendarul, Sinoadele,
imagini din Viaţa Sfântului Nicolae ce se desfăşoară în ambianţă marină. Tradiţia şi
inovaţia se împletesc original şi pitoresc într-o desfăşurare multicromă dominată de
verdele cu "intensitatea smaraldului şi vigoarea ierbii proaspete după ploaie".

43
Programul iconografic al picturii interioare şi exterioare respectă tradiţia constituită
în epoca lui Petru Rareş (prima jumătate a sec. al XVI-lea), dar introduce teme noi, cu
caracter teologico-dogmatic, cum este scena din conca naosului reprezentând imnul
liturgic "Unul născut…" şi alte reprezentări ale Sfintei Treimi. O trăsătura
caracteristică a picturii de la Suceviţa este înclinaţia spre naraţiune, configurând
cicluri complete din vieţile unor sfinţi (Sf.Pahomie, Sf.Ioan cel Nou de la Suceava,
Sf.Ierarh Nicolae, Sf.Mucenic Gheorghe, Viaţa lui Moise etc), prezentate cu scop
educativ. Ştiinţa şi maiestria pictorilor se descifrează mai ales în abordarea
perspectivelor studiate, a populării fundalurilor cu peisaje sau arhitecturi specifice
spaţiului artistic postbizantin din această zonă a Europei. Tabloul votiv înfăţişând
familia lui Ieremia Movilă, se desfăşoară în partea stângă a uşii naosului, în partea
opusă aflându-se al doilea tablou votiv reprezentând pe mitropolitul Gheorghe
Movilă, iniţiatorul construirii bisericii, şi pe tatăl fraţilor Movilă, Ioan Movilă (fost
logofăt, călugărit la bătrâneţe cu numele de Ioanichie).
Mănăstirea Suceviţa este singura din grupul bisericilor cu pictură exterioară din
Bucovina care îşi păstrează latura de nord. Aici este reprezentată scena "Scara
virtuţilor", cea mai impresionantă prin amploarea şi contrastul dintre ordinea îngerilor
şi haosul iadului. Este redată lupta dintre bine şi rău, încercarea omului de a păşi spre
perfecţiune pentru a-şi redobândi chipul pierdut prin căderea în păcat. Pe pereţii celor
trei abside, în şapte registre, este redată "Rugăciunea tuturor sfinţilor", temă unică în
lumea creştin-ortodoxă, creaţie a şcolii de pictură din Moldova. Faţada sudică este
decorată cu "Arborele lui Iesei", având la bază filosofii antici, "Acatistul Maicii
Domnului", "Rugul în flăcări" şi "Acoperământul Maicii Domnului".

44
I.2.1.4. MĂNĂSTIREA MOLDOVIŢA

45
A) ISTORIC
Una dintre cele mai antice aranjamente monahale este Mănăstirea Moldoviţa , cu
un trecut istoric însemnat .
Originea sa nu este stăpânită cu precizie, însă datina o aminteşte încă din vremea
voievozilor Muşatini. Sub conducerea lui Alexandru cel Bun a fost clădită prima
biserică din piatră, certificată documentar între 1402-1410 cu î ansamblul complet de
contrucţii, având ruga Buna Vestire şi fiind deja un mijloc cultural. Mănăstirea
Moldoviţa a beneficiat de privilegii şi din partea lui Ştefan cel Mare. Prin intermediul
mai multor hrisoave voievodul a atestat mănăstirii 11 sate, mai multe iezere, prisăci şi
dreptri comerciale, care o plasau printre cele mai bogate mănăstiri din Moldova.
Ctitoria lui Alexandru cel Bun a durat până la sfârşitul sec. al XV-lea, când s-a
dărâmat din cauza unor deplasări de teren. Ruinele sunt vizibile şi astăzi la 500 m
distanţă de curenta construcţie. Dorind să continue existenţa amplasamentului,
voievodul Petru Rareş îi înlocuieşte amplasamentul şi clădeşte în 1532 noua biserică
(păstrată până astăzi), închinând-o aceluiaşi hram. Tot atunci mănăstirea a fost
îngrădită cu pereţi şi turnuri de apărare, dobândind aspect de fortăreaţă. Pe ruinele
fostelor celule a fost ridicată în intervalul 1610-1612 clisiarniţa (casa egumenească)
de către episcopul Efrem de Rădăuţi, pentru conservarea odoarelor bisericii şi
înfiinţarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti. Sub conducerea lui Alexandru cel
Bun, la Mănăstirea Moldoviţa lucra un important centru cultural, unde se transcriau şi

46
se împodobeau cărţi bisericeşti. Cele mai scumpe manuscrise datând din secolul al
XV-lea. Activitatea culturală derulată în epoca lui Alexandru cel Bun s-a prelungit şi
în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.

B) INTERIORUL

Biserica din Mănăstirea Moldoviţa menţine consacratul proiect triconc, cu cinci

încăperi separate prin ziduri cu uşi pe mijloc şi cuansamblu de boltire despărţită la
fiecare cameră. Făcând diferenţa cu diverse biserci moldoveneşti, aici sunt
identificate elemente arhitecturale noi, cum sunt tinda deschisă, cu cinci bolete mari
care dau grandoaremonumentului, tainiţa (încăpere situată deasupra camerei
mormintelor) şi semisoclul din jurul bisericii – elementele acestea îşi fac apariţia
numai la construcţia bisericilor din timpul lui Petru Rareş. Bolţile tindei sunt în stil
moldovenesc în configuraţie de cruce.
Intrarea în pronaos se realizeazăprintr-un portal cioplit în piatră în manieră gotic, cu o
uşă din arbore de stejar înveşmântată în fier.Luminarea pronaosul dreptunghiular este
făcută de patru ferestre mari, cu ancadramente gotice, la secţiunea superioară cu
trilobi. Interesantă este bolta pronaosului - în schimbul celor patru arce moldoveneşti
este identificat un sistem de opt arce încrucişate, având înfăţişarea unei stele.

47
Gropniţa este boltită semicilindric şi luminarea fiind făcută printr-o fereastră la sud..
Ansamblul de boltire este cel tradiţional moldovenesc, apropiat celorlalte biserici din
epoca lui Petru Rareş. Pardoseala este în totalitate din piatră. În exterior, biserica şi
turla sunt împodobite la cornişă cu un şir de ocniţe şi firide prelungite la abside.
Acoperişul bisericii fiind în totalitate din şiţă de brad.

C) PICTURA

Pictura interioară nu se depărteză de la tradiţie, însă Răstignirea (naos) e

considerată cea mai valoroasă înfăptuire pe această temă din bisericile Bucovinei;
sunt făcute în mod curent potriviri cu arta italiană (Coborârea de pe cruce) sau cu
iconarii Novgorodului din sec. XV (Plângerea lui Iisus, peretele de nord). În conca
altarului, la o masă scobită, Cina cea de taină îl deţine pe Iisus la centru într-o poziţie
plină de căldură faţă de apostolul Ioan. Bogăţia componenţelor figurative şi
decorative, strălucirea coloritului sunt înduioşătoare la Fecioara orantă din bolta
pronaosului ca şi la Maica Domnului Îndurătoare din timpanul arcadei, imagine mai
umanizată şi mai tragică decât în orice altă iconografie.
Pictura exterioară datează din anul 1537, mai mult ca cea din interior, prezintă
accentuate asemănări cu fresca de la Mănăstirea Humor, este multilaterală imagistic şi

48
bogată cromatic. În tindă, ca peste tot, Judecata de Apoi cuprinde printre eretici pe
Mohamed. Faţada sudică, favorizată, a bineconservat Imnul acatist şi un înduioşător
Asediu al Constantinopolului, poate cel mai plăcut vopsit; alături Rugul lui Moise
întregeşte ilustrarea predicii mariologice ortodoxe.
Din punct de vedere măiestru, împodobirea bisericilor cu zugrăveală exterioară este o
inovaţie. La Mănăstirea Moldoviţa pictura constituie un tot unitar de cultură generală
– alături de religioasele scene , în exterior se pot observa scene istorice (Asediul
Constantinopolului) şi cu înfăţişare culturală (Filosofii antici). Pe stâlpul de pe
exteriorul sudic sunt reproduşi sfinţii militari (Sf.Gheorghe, Sf.Dimitrie, Sf.Mercurie).
În continuare, pe acelaşi exterior, la partea selecţionată este reprezentat "Imnul
acatist", una dintre cele mai estetice teme iconografice, care se poate observa la
bisericile din Bucovina.
D) MUZEUL

Muzeul mănăstirii reţine manuscripte din secolul al XV-lea unde se fac vizări
preţioase la modul deconstituire a şcolii mănăstireşti, la îndeletnicirea culturală în
general. Aici au fost scrise, printre altele, Tetraevangheliarul (1613) şi o psaltire
(1614). Jilţul domnesc din timpul lui Petru Rareş (sec. XVI) este cea mai
semnificativă operă de felul acesta din Moldova, în bună vecinătate cu broderiile
oferite de Voievodul Ştefan cel Mare (sec.XV).

49
 În 1785 mănăstirea este abolită. Până în 1932-1934 cand şi-a reînceput activitatea
ca o catedrală de maici, a suferitdegradări numeroase. În perioada 1954-1960
Moldoviţa a fost refăcută şi înnoită - acoperişul a fost restaurat în totalitate şi i s-a
mărit sarpanta pentru sprijinul picturii, au fost degajate fundaţiile turlei pentru a-i
contura silueta impunătoare, fundaţiile şi soclul au fost stabilizate, iar zidurile,
turnurile şi chiliile fiind restaurate.
Catapeteasma este cioplită în lemn, pictată şi aurită, autentică operă de artă. Partea de
sus până la candele există din secolul al XVI-lea, iar cea inferioară din secolul al
XVIII-lea.

II.2.1.5. MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA

50
A) ISTORIC
Istoria mănăstirii începe în anul 1602 cu ridicarea bisericii mici din cimitir,
dedicată Sfinţilor Enoh, Ilie şi Ioan Teologul, continuată în anii nemijlocit următori
prin sfinţirea în 1609 a bisericii mari cu ruga “Pogorirea Sfântului Duh”. Pisania,
obişnuită fiecărei ctitorii, lipseşte la Dragomirna. Anul zidirii şi denumirile ctitorilor
mănăstirii au fost scoase la iveală doar în urma consultării documentelor epocii.
Ctitorii au fost, ca şi în situaţia bisericii mici din cimitir, cărturarul, artistul şi
Mitropolitul Anastasie Crimca, dimpreună cu logofătul Lupu Stroici şi fratele
acestuia, vistiernicul Simion Stroici.
Originar din Suceava, fiu al negustorului Ioan Crimca şi al cneaghinei Cârstina,
Anstasie purta de tânăr haina monahală la Mănăstirea Putna. Aici îşi va contura
personalitatea ce se va evidenţia mai târziu în întreaga activitate a vieţii sale de ierarh,
patriot, om de cultură şi, mai ales, de artist. Va urca cele mai înalte trepte ale ierarhiei
bisericeşti, ajungând la 1608 Mitropolit al Moldovei. În vara anului 1600, preda
jurământ de credinţă lui Mihai Viteazul, care păşise fără luptă în Cetatea de Scaun a
Sucevei, reuşind să îmbine pentru prima dată cele trei ţări româneşti.
Pisania, obişnuită oricarei ctitorii, lipseşte la Dragomirna. Anul zidirii şi numele
ctitorilor mănăstirii au fost date la iveală doar în urma studierii documentelor epocii.
Ctitorii au fost, ca şi în cazul bisericii mici din cimitir, cărturarul, artistul şi
Mitropolitul Anastasie Crimca, dimpreună cu logofătul Lupu Stroici şi fratele
acestuia, vistiernicul Simion Stroici. Pisania de deasupra turnului-clopotniţă
menţionează că în 1627, în timpul domniei lui Miron Barnovschi, urmare a invaziilor
din ce în ce mai frecvente ale armatelor turceşti şi tătăreşti, acest locaş a fost înzestrat,
prin grija voievodului, cu ziduri de apărare care dau mănăstirii aspectul de fortăreaţă.
În cele patru colţuri se află turnuri înguste de plan pătrat. Pe laturile de vest şi de nord
sunt chiliile ridicate între 1843-1846 şi transformate cu ocazia restaurării generale.
Cu 42 de metri pe verticală şi numai 9,60 metri pe lăţime, biserica Mănăstirii

51
Dragomirna este cea mai înaltă din Moldova şi deosebit de îngustă, ceea ce-i dă
zvelteţe, o eleganţă ieşită din comun. Catapeteasma de lemn aurit (1613) a fost adusă
de la Mănăstirea Solca.

B) ARHITECTURA, INTERIORUL ŞI PICTURA

Planul edificiului este dreptunghiular alungit, numai cu o singură absidă poligonală

spre apus; brâul-torsadă (funie împletită în trei, semn al unităţii de neam şi de
credinţă) care încinge clădirea pe mijloc şi o decorează în interior vine din Ţara
Românească, dar trebuie căutat în Georgia sau Armenia. Ferestrele gotice
ridic[ privirile către turla din piatră ornamentată geometric, de inspiraţie caucaziană
cu corespondent numai la biserica Trei Ierarhi (Iaşi), piatră cioplită magnific în locul
policromiei tradiţionale. Monumentalitatea sensibilizează şi la interior , creând o
energică spaţială neobişnuită, grandioasă, contribuţie la înfăptuirea ansamblului –

52
“una dintre cele mai apreciabile realizări ale arhitecturii medievale din Moldova” (V.
Drăguţ).
După 1620 creşterea pericolului atacurilor turceşti, tătăreşti, polone, căzăceşti, îl
provoacă pe voievodul Miron Barnovschi să înconjoare mănăstirea cu pereţi din piatră
(patrulater, 11 metri înălţime), turnuri de colţ pătrate, metereze, robuste contraforturi
şi turn de clopotniţă cu gang de intrare (paraclis)însemnat de o expresivă stemă a
Moldovei medievale peste arcada înnobilată cu rozete şi motive florale în piatră.
Incinta adăposteşte şi trapeza, marea sală cu bolţi ogivale susţinute central de un stâlp
octogonal. În vecinătate se conservă biserica mică, bine proporţionată, sobră, cu piese
constructive ce denotă efecte munteneşti şi anunţă cedarea unor canoane (pridvor
deschis, trei ferestre la altar).
Catapeteasma de lemn aurit (1613) a fost adusă de la Mănăstirea Solca. Una din
pietrele tombale (pridvor) poartă inscripţie grecească în memoria arhitectului
Epicrates (sec. II-I i.H.) şi se spune că ar acoperi mormântul meşterului Dima,
presupus constructor al bisericii; lespedea funerară albă, fără inscripţii (pronaos) pune
semn, se crede, pe locul de veci al ctitorului, Anastasie Crimca (1629).
În dreapta turnului-clopotniţă de la intrarea în incinta mănăstirii, într-o sală de mari
dimensiuni, cu bolţi gotice ogivale, sprijinite la mijloc de un stâlp octogonal, este
amenajată expoziţia de artă bisericească de la Dragomirna. Muzeul mănăstirii
însumează mărturii valoroase ale creaţiilor de cultură şi artă medievală: cruce
sculptată în abanos (1542), evangheliar cu ferecătură (1557), acoparăminte de vase
liturgice (1559), broderie cu fire de aur şi argint (1598), lumânarea ce s-a aprins la
sfinţirea bisericii mari, ferecături de cărţi din argint aurit (Grigore Moisiu); de mare
valoare sunt creaţiile Şcolii de caligrafi şi miniaturişti întemeiată la Dragomirna de
mitropolit, el însuşi artist de vocaţie – cinci manuscrise au rămas (1609-1616) la care
a lucrat personal Anastasie Crimca dovedind şi în acest domeniu inovaţie, talent, “…
într-o ultimă înflorire şi sclipire a miniaturisticii româneşti”.

53
 Interiorul bisericii este alcătuit din următoarele spaţii: pridvor, pronaos, naos şi
Sfântul Altar. Pridvorul se găseşte mai sus decât nivelul curţii, urmând apoi ca din
pridvor până la Sfântul Altar şapte trepte să evidenţieze tendinţa de înălţare şi să
făurească o diferenţă valorică a încăperilor bisericii. Elementul care atrage interesul
încă din pridvor este uneltirea de nervuri ce îmbracă bolţile, procedeu derivatet din
goticul occidental trecut însă prin filtrul gândirii artistice a Mitropolitului. De
asemenea, nu dăinuie aproape nici o suprafaţă a bolţii, un singur arc sau o răspândire
de ziduri care să nu fie subliniate de cauza funiei împletite. Dragomirna nu are
gropniţă, dar conservă în pridvor cinci morminte şi în pronaos unu, depinzând, după
toate probabilităţile, chiar ctitorului principal, smeritul Mitropolit Anastasie Crimca.
Muzeul Mănăstirii Dragomirna gazduieşte mărturii de preţ ale civilizaţiei medievale
româneşti; broderii, ferecături de cărţi din argint aurit realizate în mare parte de către
Grigore Moisiu, cruci sculptate în lemn de abanos şi cedru, lumânarea ce s-a aprins la
sfinţirea bisericii mari, “Cazania” Mitropolitului Varlaam şi veşminte cu fir de aur şi
argint pe mătase, alte odoare şi obiecte de cult.

II.2.3 Bisericile din Moldova

Bisericile din Moldova ca de asemenea şi în Ţara Româneasca, este

remarcată nu numai prin mărimi dar mai ales prin totalitatea compoziţiei, prin
armonia între mărimi, înrăurilor bizantine, precum şi prin pictura murală
interioară sau exterioara. Ele au avut un rol important după secolul al XV-lea
atât pe plan cultural cât şi istoric. Multe dintre ele sunt ctitorii voievodale şi în
perioada lui Ştefan cel Mare au reprezentat tot atâtea marcări ale războaielor şi
victoriilor sale. Se impune biserica Bogdana, Ctitoria Muşatinilor, şi Necropola

54
Domnească, considerată cea mai veche construcţie medievală de zid din
Moldova.
În Spatele parcului central al oraşului, înconjurată doar de construcţii
noi, se află Biserica Învierii, zidită în 1551, de Elena Rareş. Ea este o copie a
bisericilor orăşeneşti cu plan mixt din epoca lui Ştefan cel Mare, (Sfântul Ioan
din Piatra Neamţ). Are însa o formă mai greoaie şi este realizată cu materiale
inferioare.
Tot în centrul oraşului, chiar pe locul unde s-au aflat curţile
domneşti din Suceava, se află Biserica Domniţelor cu hramul Sfântul Ioan
Botezătorul (7 ianuarie). Ea a fost zidită în 1643 de Vasile Lupu ca paraclis a
palatului domnesc. Construcţia are proporţii mici, dar armonioase fiind
încoronată de o turlă zveltă. Ea este ridicată pe un plan simplu, dreptunghiular,
interiorul este tratat unitar, împărţirea tradiţionala în pronaos, naos şi altar, fiind
mai mult simbolică. Clopotniţa, lipită pe partea nordică, dăunează aspectului
general al monumentului.
Mai spre vest nu departe de locul Curţii Domneşti se afla Ctitoria
lui Petru Rareş, Biserica Sfântul Dimitrie (26 octombrie ziua în care se
sărbătoreşte hramul). Construcţia a durat doi ani (1534-1536), o prima clădire
dărâmându-se din motive necunoscute. Are un plan triconic şi seamănă cu o
alta clădire a lui Petru Rareş, Moldoviţa, doar că la Suceava pridvorul este
închis. Biserica are o construcţie monumentală: 36 metri lungime şi 16 metri
lăţime. Faţadele au fost acoperite în întregime cu fresce dar nu s-au păstrat decât
parţial pe turlă. Momentan se afla în lucrări de restaurare în ceea ce priveşte
pictura interioară. Catapeteasma a fost lucrată în foiţă de aur. În partea de răsărit
a bisericii se află un masiv turn de clopotniţa. El a fost construit în 1561 de
Alexandru Lăpuşneanu şi înălţat cu un etaj în secolul al XIX-lea, când a fost

55
folosit ca foişor de foc. Acum se află şi el într-un program naţional de restaurare
iniţiat de Ministerul Culturii şi Cultelor.
Pe o străduţa care se îndreaptă din centrul oraşului spre Cetate se
află Biserica Mirăuţi, numită astfel fiindcă aici erau unşi „mireuţi” voievozii
Moldovei. Prima construcţie a fost ridicată probabil în secolul al XIV-lea de Petru
Muşat, biserica existând în 1401, când s-au adus la Suceava moaştele Sfântului
Ioan cel Nou. Ea a fost reconstruită în totalitate în secolul al XVII-lea, iar la
sfârşitul secolului al XIX-lea ea a fost restaurată de K.A. Romstorfer.

II.2.2.1 Biserica din Pătrăuţi

Cu clădirea această şi cu cea de la Mirăuţi, edificată în acelaşi timp,

Ştefan cel Mare face publică „marea campanie” de construcţii din partea finală
a domniei sale. Tradiţia, înregistrată de cronici,certifică că biserica aceasta a fost
ridicată de Ştefan cel Mare pentru o mănăstire de călugăriţe „cu scopul ca să fie
un fel de spital pentru ostaşii cei răniţi” (E.Hostiuc, 1922).
Biserica din Pătrăuţi cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” (14
septembrie) are modeste dimensiuni (este cea mai mică ctitorie a lui Ştefan cel
Mare), dar cu o armonioasă siluetă. În interior se conservă ansamblul picturilor
autentice, ce arată că în Moldova se stabileşte în epoca aceasta un specific
program iconografic. Deşi starea de păstrare a picturilor este îndeajuns de precară,
pot fi distinse o serie de întâmplări, cum ar fi „ Asediul Constantinopolului” , una

56
dintre cele mai măreţe structuri din nordul Moldovei. Un interes mare îl reprezintă şi
tabloul votiv, cu unul dintre reuşitele portrete a lui Ştefan cel Mare.
Având în constanţă în stânga râul Suceava, turistul are posibilitatea
de a-şi continua itinerarul până în comuna Dărmăneşti (15 kilometri de Suceava),
unde E85 este intersectată de DJ209. Acesta oferă şansa de a sosi în satul Părhăuţi (la
stânga) sau la Siret (la dreapta).
Biserica din satul Părhăuţi mai este denumită şi „Biserica tuturor
Sfinţilor” şi este ctitoria logofătului Gavril Trotuşan (1522). Ea este indispensabilă în
istoria arhitecturii moldoveneşti prin întâmplarea că aici îşi face apariţia un
pridvor ieşit din comun cu două caturi şi cu lacune. Construită din piatră
neprelucrată, biserica această nu are faţadele înfrumuseţate. În interior este
păstrată pictura originală în circumstanţă mai bună dar pe yidurile din pronaos.
În apropierea satului din comuna Grăniceşti, în Vălineşti este păstrat
un monument valororos de la încheierea secolului al XV-lea. Este vorba de o
biserică de curte boierească, cu hramul „Sf. Nicolae” (6 decembrie). Ctitorie a
logofătului Tăutu, ea a fost finalizată între 1493-1494.
Biserica este clădită pe o schemă dreptunghiulară, iar în partea de
sud i s-a ataşat un turn-clopotniţă. Faţadele fiind împodobite cu o decoraţie
frumoasă de ceramică multicoloră. De o valoare deosebită este totalitatea picturilor
interioare ce dă de gol calităţile interpretative excepţionale ale moldoveanului
zugrav, Gavril Ieromonahul. Picturile marchează un important moment în istoria
măiestriei Moldovei, Gavril introducând o grupare de inovaţii care vor fi primite
ulterior: introducerea frescii în pictura moldovenească şi înfăşişează cele şapte
sinoade generale.Deoarece picturile acestea se deteriorează din ce în ce mai mult,
Ministerul Culturii şi Cultelor a inceput un intens process de restaurare.

57
 II.2.3.2 Biserica Sfânta Treime

Este obiectivul principal al oraşului Siret (16 iunie) clădită ca

paraclis al curţii domneşti din interiorul târgului vechi. Restaurarea clădirii s-a
făcut cu multă atenţie, ea este alocată tradiţiei voievodului Sao şi ţine de secolul al
XV-lea. Biserica reprezintă o clădire modestă ridicată din piatră brută. În interior
este realizat dintr-un pronaos îngust un naos prelungit şi un sanctuar
semicircular. Decorul este modest dar de o mare consecintă plastică, care împreună
cu planul trilobat va sta la temelia dezvoltării următoare a arhitecturii integrale
religioase din Moldova.

II.2.3.3 Biserica Bogdana

Oraşul Rădăuţi (la 36 kilometri distanţă de Suceava iese în

evidenţă şi prin prezenţa Bisericii Bogdana, cu hramul „Sf. Nicolae” (6
decembrie); cea mai uzată construcţie de piatră a Moldovei. După tradiţie, în
locul ei a dăinuit o biserică de lemn, suplinită de Bogdan I cu o construcţie din
piatră, ulterior fiind transformată în necropolă a primilor domni. Anul exact al
construcţiei nu este cunoscut. Ea având un stil omogen, sinteza componentelor
romanice, bizantine şi gotice.Restaurarea bisericii a fost făcută în 1559, când
Alexandru Lăpuşneanu a alpturat un pridvor deschis. Pictura interioriorului este
redată mai recent în pronaos şi naos. Cea din altar, cu toate că a fost cu mult
refăcută este aseamănătoare cu aceea de la Voroneţ din punct de vedere
iconografic.

58
 De la Rădăuţi la Putna, turistul străbate cei 33 kilometri tot pe DJ209E,continuând
valea superioara a Sucevei.
Întâiul obiectiv important pe traseul acesta se găseşte în comuna
Horodnic, unde a fost construită cea dintâia mănăstire de maici din Moldova. Cu
toate că aceasta a dispărut la finalul secolului al XVIII-lea, amintirea ei este păstrată
în numele cătunului Călugăriţa şi în bisericuţa de lemn.
După ce străbaţi comuna Putna, drumul se modifică într-o alee ce se termină
dintr-o dată la poarta mănăstirii Putna

III. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

Infrastructura cuprinde totalitatea bunurilor şi modurilor prin

intermediul cărora resursele încântătoare din cadrul unui teritoriu sunt
valorificate turistic.
În majoritatea situaţiilor elementele aflate în componenţa sa nu au
fost produse pentru satisfacerea nevoilor creative, curative,atributul acesta a fost
câştigat pe parcurs, în concordanţă cu iniţierea în regiune a activităţilor turistice .
Infrastructura turistică cuprinde :
1. Bazele de cazare şi alimentaţie publică.
Alături de resursele fermecătoare şi mijloacele de transport vectorii
esenţiali ce califică turismul ca îndeletnicire umană. Bazele de găzduire şi

59
alimentaţie publică îşi fac apariţia ca o urmare strictă a cererii. În definirea
exemplarelor bazelor de cazare este luată în calcul de următorii parametri:
dimensiune , comoditate, funcţionalitate, timpul de utilizare, tipul de turism pe
care-l servesc.
2. Căile şi mijloacele de transport turistic.
Organizarea călătoriei este garantată de acestea , adică fragmentul
acela, este indispensabil,iar turismul ca fenomen este de nerealizat. Creşterea
rapidităţii de deplasare în spaţiu reprezintă o economieesenţială de timp liber ceea
ce redă individului ocazia unui sejur mai de durată sau vizarea unui număr mai
considerabil de obiective . Căile şi mijloacele de transport principale implicate în
turism sunt cele rutiere, feroviare, aeriene, navale şi mijloace de transport
speciale.
3. Dotările pentru agrement şi refacerea sănătăţii.
Dintre dotările folositoare agrementului, cele mai remarcabile sunt:
terenuri pentru profesarea a diferite sporturi, pârtii de schi şi săniuş, popicăriile,
săli de proiecţie , biblioteci, internetul. Dotările pentru reconstruirea sănătaţii
cuprind şi nămolurile terapeutice emanaţii de origine mofetă, salinele, plajele.

4. Dotările complementare.

Reprezintă totalitatea procedeelor şi instituţiilor sociale, economice

sau culturale la care turistul recurge în timpul călătoriei. Din categoria aceasta fac
parte magazinele, telecomunicaţiile, poşta, instituţiile de asigurări, băncile, oficiile
de schimb valutar, instituţiile de asistenţă socială, cele administrative, culturale.
Cea mai mare majoritate a acestora sunt rânduite pentru îngijirea
populaţiei întregi din regiune. Turismul integrându-le în aria sa de cuprindere ca
bun obiţnuit al infrastructurii de grup.

60
 III.1. Infrastructura în turismul religios.

Valorificarea superioară a potenţialului turistic şi stimularea

activităţii turistice sunt condiţionate de dezvoltarea, perfecţionarea şi diversificarea
infrastructurii turistice cu rolul satisfacerii cererii turistice prin intermediul
serviciilor şi dotărilor caracteristice. De altfel, se remarcă relaţii de strânsă
dependenţă între mărimea impusă de cererea turistică şi stadiul de extindere al
infrastructurii fiecare dintre cei doi parametri stimulându-se reciproc.

Baza de cazare specifică edificiilor religioase

În cazul turismului religios baza de cazare existentă este în continuă

dezvoltare şi modernizare, dar încă intr-un ritm şi un volum nesatisfăcător.
Între introducerea în circuitul turistic a unor obiective şi construirea
bazelor de cazare există un paralelism evident. Aceste baze apar ca o rezultantă
strictă a cererii turistice, manifestând o mare sensibilitate la variaţiile acesteia.
Aşa se explică de ce în ultimii ani , datorită programului de promovare a
Bucovinei, au apărut (fie în curţile mănăstirilor fie în satele din jurul acestora)
construcţii destinate cazării turiştilor.
În cazul turismului religios se detaşează casele de oaspeţi
din incinta mănăstirilor, precum şi cabanele şi vilele turistice ce au în
program vizite sau excursii la mănăstiri. Mai recent, au început să se remarce
şi bazele de cazare secundare, integrate domeniului turistic temporar şi la un

61
nivel modest de funcţionalitate, cum ar fi pensiunile urbane şi rurale fermele
agroturistice. Astfel, în Bucovina la nivelul anului 2001 existau 71 de structuri de
cazare folosite de către turiştii veniţi să viziteze mănăstirile din acest ţinut dintr-
un total de 96. În acelaşi an, capacitatea de cazare turistică existentă era de
5534 locuri, ceea ce reprezintă doar 3% din capacitatea naţională. Cu această
medie Bucovina rămâne în urma unor regiuni turistice de prim ordin ca litoralul
Mării Negre sau Valea Prahovei.
În ceea ce priveşte capacitatea de cazare turistică a mănăstirilor,
aceasta este redusă. Există mănăstiri, ca de exemplu Mănăstirea Suceviţa care nu
deţin spaţii de cazare.
Orice turist primeşte din partea mănăstirii adăpost şi mâncare
pentru maxim trei zile. Pentru o perioadă îndelungată, turistul trebuie să plătească o
suma de 200 000 lei. Actul turistic se materializează, în acest caz; din punct de
vedere economic numai o dată cu funcţionarea acestor baze de cazare pe
anumite tarife, pentru că astfel, limitarea turismului doar la simpla vizitare a
mănăstirilor este sinonimă cu realizarea componentei culturale, fără nici o
eficienţă pe planul încasărilor.
Mănăstirile şi bisericile din oraşul Suceava nu deţin baza de
cazare proprie, turiştii putând fi cazaţi în hotelurile din oraş: Bucovina, Arcaşul,
Balada, Gloria, Zamca, Suceava, toate de două stele. După afirmaţiile preotului-
călugăr Nicodim, ghidul Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou, că în urmă cu câţiva
ani a existat aici o bază de cazare de câteva zeci de locuri. Momentan, nu mai
există decât chiliile celor 20 de călugări şi casa P. S. Pimen. La hramul mănăstirii
(24 iunie) cei mai mulţi turişti, veniţi îndeosebi din Maramureş, înnoptează sub
cerul liber, în curtea mănăstirii.
În urma cercetărilor de teren, capacitatea de cazare turistică din
incinta mănăstirilor este de circa 400-450 locuri.

62
 Mănăstirea Putna este ansamblul mănăstiresc cu cea mai complexă
bază de cazare, actualmente aflată în curs de dezvoltare. După afirmaţiile
părintelui Nicolae, ghidul muzeului mănăstirii, baza de cazare se constituie din
Arhondaric ce dispune de 80 de locuri şi din hotelul mănăstirii, construit după
revoluţie în afara incintei mănăstireşti, pe partea dreaptă. Este o clădire modestă
cu două niveluri, cu baie proprie, care poate adăposti 210 turişti. Camerele sunt cu
mai multe paturi, unele fiind rezervate femeilor, iar altele bărbaţilor.
În timpul sezonului sunt date în folosinţă câteva căsuţe din lemn.
Casa de oaspeţi este destinată personalităţilor. Comparativi cu celelalte mănăstiri,
această bază de cazare este destul de extinsă. Deşi dotarea este foarte simplă,
aspectul camerelor este plăcut şi primitor. Ele nu au decât o masă, câteva paturi,
iar pereţii sunt împodobiţi de icoane, şi scoarţe specifice Bucovinei.
Mănăstirea Suceviţa spre deosebire de Mănăstirea Putna, în afara
chiliilor celor 60 de călugăriţe nu deţine alte structuri de cazare. După afirmaţiile
Maicii Ştefania majoritatea turiştilor care vor să înnopteze aici au la dispoziţie
hanul turistic Suceviţa din vecinătatea mănăstirii cu o capacitate de 124 locuri.
Pentru Mănăstirea Moldoviţa după 1990 s-a permis construirea
unei gospodării a mănăstirii în care vieţuiesc maicile mai tinere, se cresc
animale, se pregăteşte mâncarea. În aceeaşi gospodărie există „Casa pentru
închinători” ce se reduce la doua camere cu câte 12 paturi. Lângă această
gospodărie există o vilă cu doua etaje destinată vizitatorilor de seamă, cum a
fost cazul vizitei recente din luna mai 2003 a Prinţului Charles al Marii Britanii.
Maica Tatiana afirmă că aceste construcţii au obţinut cu greu permisiunea de a
fi construite deoarece lângă un monument istoric precum Moldoviţa nu se poate
construi decât la o distanţă minima de 200 metri.
Bazele de cazare din Mănăstirile Voroneţ şi Umor sunt minime,
acestea fiind compensate de gospodăriile ţărăneşti dornice de a caza turişti dar

63
şi de apropierea oraşului Gura Humorului. În Mănăstirea Dragomirna baza de
cazare este aproape inexistentă existând totuşi câteva amenajări pentru turişti.
Momentan mănăstirea a rămas fără sursă de apă, datorită secării lacului
Dragomirna.
Mănăstirea Râşca oferă turiştilor cazare într-o clădire situată în
faţa bisericii mănăstirii. Ea are 14 camere cu câte două sau 3 paturi. Această
capacitate de cazare se dovedeşte a fi foarte mică în comparaţie cu cererea
turistică, motiv pentru care este necesară rezervarea prin telefon.
Mănăstirea Probota are o capacitate de cazare de 30 de locuri
rezervarea făcându-se tot prin telefon. Celelalte mănăstiri au bază de cazare cu
o capacitate foarte redusă. Unele sunt situate în oraşe (Siret, Rădăuţi) unde
există hoteluri pentru cazare, altele aflându-se în zone unde este dezvoltat
agroturismul. Datele obţinute de la mănăstiri sunt pur orientative, neexistând o
statistică propriu-zisă a capacităţii de cazare. Peste 60% din turiştii străini doresc
să fie cazaţi, în timpul vizitei lor în incinta mănăstirii ei fiind interesaţi în mod
deosebit de tradiţiile şi obiceiurile religioase româneşti.

III.2. Analiza infrastructurii turismului religios

Pentru edificiile religioase o metodă practică pentru investigare

este chestionarul. Chestionarul are următoare structură:
 Numele mănăstirii
 Localizarea mănăstirii / gospodăriei (sat, comună, judeţ)
 Tipul comunităţii monahale (călugări sau călugăriţe)
 Hramul mănăstirii

64
  Ce tip de teren aveţi în posesie ? (arabil, păşuni, păduri)
 Care este modul de exploatare al pământului ?) pe cont
propriu, dat în arendă, în asociaţie)
 Ce animale deţineţi ? (vite , porci, păsări, cai)
 Aveţi , echipament agricol mecanizat ? (da, nu)
 Utilizaţi echipament cu tracţiune animală? (da, nu)
 Credeţi că activitatea agricolă este importantă pentru
bunăstarea gospodăriei mănăstirii ?
 Câte clădiri sunt în incinta mănăstirii / gospodăriei şi care este
destinaţia lor ?
 Sursa de apă pentru utilizare casnică este din sursă proprie (în
casă, în curte), sau din sursă comună (fântână, izvor, pompă)
 Cum este drumul care trece prin faţa mănăstirii / gospodăriei
(cu pietriş , pietruit, asfaltat)
 La ce distanţa este cea mai importantă staţie de cale ferată şi
autobuz?
 Aveţi mijloc de transport ? (căruţă, automobil, camion)
 Aveţi telefon? (da, nu)
 Aveţi radio, televizor color ? (da, nu)
 Sunteţi racordat la reţeaua de electricitate ? (da, nu)
 Aveţi grup sanitar? (da, nu)
 Care este originea turiştilor români şi străini ?
 Care este numărul turiştilor în anul 2002; comparaţi cu anii
precedenţi.

 Care este originea veniturilor:

-vânzarea produselor vegetale şi animale

65
 -activităţi turistice
-taxe percepute pentru muzeu, fotografiat sau filmat
-donaţii
-magazin bisericesc din incinta mănăstirii
 Care este situaţia veniturilor faţă de anii trecuţi (a crescut, a
scăzut , rămas acelaşi)
 Principalele cheltuieli au fost făcute pentru:
-întreţinerea gospodăriei
-servicii turistice
-lucrări agricole
-alimente
-îmbrăcăminte
 Facilităţi infrastructură:
-legături mai bune, drumuri / căi ferate
-aprovizionare cu apă de bună calitate
-telefon
-electricitate
-colectarea deşeurilor menajere
-canalizare
 Facilităţi servicii
-mijloace publice de transport
- poştă
-unităţi sanitare
-magazine
-înlesniri pentru activităţi turistice şi culturale
-comentarea anchetatorului
 Care este durata medie a vizitei ( 1-3 zile)

66
 Chestionar pentru Mănăstirea Moldoviţa

- Numele mănăstirii : Moldoviţa

- Localizarea mănăstirii
- Hramul mănăstirii: Bunavestire (25 martie)
- Tipul comunităţii monahale: în mănăstire vieţuiesc 39 maici
- Teren în proprietate
1. teren arabil
2. fâneaţă, păşuni şi pădure
3. lucrat de călugăriţe
4.
5. mănăstirea utilizează echipament cu tracţiune animală
6. mănăstirea utilizează servicii de mecanizare închiriate
- Animale: vaci, porci , cai şi păsări
- Anexele mănăstirii : o gospodărie proprie, situată la 200 metri
de mănăstirea propriu-zisă, ce include o casă pentru închinători, câteva chilii
pentru măicuţe, adăpostul animalelor, bucătărie şi o vilă pentru personalităţi
- Aprovizionarea cu apă pentru utilizarea casnică se face din terasă
proprie: bucătăria, iar pentru animale din sursă comună, dintr-o fântână
- Drumul de acces la mănăstire este pavat şi asfaltat
1. existenţa unei căi ferate în apropierea mănăstirii
2. dotarea mănăstirii
3. dispune de telefon

67
 4. este racordată la reţeaua de electricitate
5. grupul sanitar în curte
- Venitul este asigurat de :
1. culturi agricole şi creşterea animalelor
2. donaţii
3. magazin bisericesc din incinta mănăstirii
4. taxe de intrare, taxe pentru fotografii şi filmări video
- Turişti
1. în medie 70.000-80.000 turişti/an
2. români 60-65% (judeţul Maramureş, Cluj, Bacău, Bucureşti,
Constanţa)
3. străini 35-40% (Franţa, Germania, Japonia)
- Facilităţi infrastructură
1. legături mai bune
2. aprovizionare cu apă de bună calitate
3. canalizare
- Facilităţi servicii
1. mijloace publice de transport
2. poşta
3. înlesniri pentru activităţi religioase (pelerinaje)

Activitatea turistică se îmbină cu alte activităţi precum: creşterea

animalelor, cultivarea plantelor, meşteşuguri. Deşi Mănăstirea Moldoviţa este celebră,
inclusă printre cele mai vizitate mănăstiri cu toate acestea fenomenul turistic este
incapabil să asigure veniturile necesare pentru existenţa de zi cu zi din mănăstiri.

68
 Chestionar pentru Mănăstirea Putna

- numele mănăstirii: Putna

- localizarea mănăstirii: Comuna Putna, judeţul Suceava
- hramul mănăstirii: Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21
noiembrie)
-teren în proprietate:

1. teren arabil,
2. păşuni şi pădure
3. mănăstirea utilizează servicii de mecanizare închiriate
4. se cresc animale: vaci, ovine, porci

- drumul de acces spre mănăstire este asfaltat

- existenţa unei căi ferate în apropierea mănăstirii
- dotarea mănăstirii:
1. este racordată la reţeaua de electricitate
2. dispune de telefon
3. televizor color
4. grupul sanitar este în curte

-venitul este asigurat de:

1. taxe de intrare
2. taxe pentru fotografii
3. taxe pentru filmări video
4. magazin bisericesc

69
 5. donaţii
6. creşterea animalelor

-turişti:
1. în medie 120.000- 130.000
2. turişti români 55-60 % cu preponderenţă din judeţele:
Maramureş, Bistriţa, Iaşi, Bucureşti
3. turişti străini 40-45 % din ţări vest-europene : Germania, Franţa,
Austria, Elveţia, dar şi din Japonia.

- facilităţi ale infrastructurii:

1. canalizare
2. legături bune - căi ferate - drumuri
3. colectarea deşeurilor menajere
4. telefon
5. aprovizionare cu apă

-facilităţi de servicii
1. înlesniri pentru activităţi turistice de tip pelerinaj
2. magazine
3. serviciul poştal

Chestionar pentru Mănăstirea Dragomirna

- numele mănăstirii: Dragomirna

- localizarea mănăstirii: comuna Mitocul Dragomirnei, judeţul
Suceava

70
 -hramul mănăstirii: 88888888
- teren în proprietate
- teren arabil
- pădure şi păşuni
- mănăstirea utilizează servicii de mecanizare închiriate.
- animale: bovine, porcine şi păsări
- aprovizionarea cu apă se face prin terasa proprie.
- drumul de acces spre mănăstire este asfaltat
- dotarea mănăstirii

1. muzeul de artă feudală

2. racordată la reţeaua de electricitate
3. dispune de telefon
4. dispune de televizor color
5. televiziune prin cablu
6. grupuri sanitare

- venitul este asigurat de:

1. taxe de intrare
2. taxe pentru fotografii
3. taxe pentru filmări video
4. magazin bisericesc
5. donaţii
6. creşterea animalelor şi activităţi agricole

- turiştii
1. în medie 90.000 turişti / an

71
 2. turişti români 60 % din judeţele Bistriţa, Neamţ, Maramureş, Iaşi,
Botoşani.
3. turişti străini 40 % din Germania, Franţa, Austria, Elveţia, Marea Britanie,
Statele Unite, Japonia, China.

- facilităţi de servicii

1. servicii poştale
2. înlesniri pentru activităţi turistice religioase
3. înlesniri pentru activităţi cultur

III.3 Fluxul turistic la mănăstirile din Bucovina

Fluxul turistic reprezintă o grupare dinamică în comparaţie cu

potenţialul turistic, care reprezintă o grupare statică. El presupune mişcarea
turiştilor între localitatea de rezidenţă, considerată zona transmiţătoare şi alegerea
locului pentru satisfacerea nevoilor spirituale şi culturale, denumit zona
receptoare. Este influenţat de numeroşi factori atât obiectivi cât şi subiectivi:
vârsta, sexul, gradul de cultură, veniturile, volumul şi structura ofertei turistice.
Când vine vorba de turismul religios, fluxul turistic este dificil de
fixat cifric întrucât informaţiile sunt aproximative. Ele îţi au provinenţa de la
mănăstiri, unde nu este o certitudine strictă ci orientativă de la finalul sezonului
turistic. Consemnările turistice de la mănăstiri, îşi au baza în numărul biletelor
de muzeu, şi cele de la intrare. În medie taxa de vizitare a mănăstirilor este de

72
30.000 lei / persoană. Taxa pentru camera video este de 100.000 lei iar pentru
fotografiat între 60.000-100.000 lei.
În conformitate cu datele obţinute de la mănăstiri, cele mai văzute
sunt Voroneţ, Putna, Dragomirna, Suceviţa, Moldoviţa, Humor, Probota, frescele
exterioare fiind foarte căutate de turişti.
Se observă faptul că mănăstirile cele mai vizitate din Bucovina
sunt : Voroneţ cu peste 140.000 turişti / an , Putna peste 120.000 turişti / an , în
vreme ce pentru Dragomirna numărul turiştilor întrece uşor valoarea de 90.000
turişti / an. Mănăstirile Moldoviţa, Suceviţa şi Humor se conturează printr-un
număr de turişti similar.
Deplasările turistice interne spre mănăstirile din Bucovina sunt
alcătuite din intelectuali, studenţi şi elevi în vacanţe, şi care se mişcă cu
autocare, pe jos sau cu maşinile personale.
religioase tradiţionale (Înviere, Crăciun, hramuri bisericeşti).
De exemplu, la sărbătorirea hramului mănăstirii „Sf. Ioan” de la
Suceava se strâng câteva sute de pelerini, izvorîţi din judeţele vecine.
Distribuţia de-a lungul anului a numărului de turişti este foarte
nestatornică în vremea caldă înregistrându-se peste 90% de unde reiese
necesitatea sprijinirii turismului de iarnă. Lunile cu flux cel mai ridicat de turişti
sunt din aprilie şi până în octombrie, culminantul fiind înregistrat în lunile iunie
şi august.
Aproximativ 60% printre turişti fac parte din fluxul turistic intern.
Cele mai importante judeţe emiţătoare sunt Neamţ, Bacău, Iaşi, Bistriţa,
Maramureş, Botoşani, şi oraşe din vestul şi sudul ţării: Timişoara, Craiova,
Arad, Bihor, Bucureşti, din Dobrogea (Constanţa), din Transilvania (Cluj şi
Mureş).

73
 IV. CAILE DE ACCES

Sunt reprezentate de o compactă reţea de noduri şi linii în cadrul

căreia se desfăşoară un ansamblu de distribuiri ale produsului şi fluxului turistic.
Căile de legătură au constituit obiectul unor dinamice preocupări în
ultimul timp prin renovarea celor mai vechi şi clădirea unora noi. Renovarea şi
variaţia mijloacelor şi căilor de transport este reprezentată de economisirea
timpului liber, ceea ce ii dă turistului probabilitatea unui sejur prelungit sau
vizitarea într-o unitate mai vastă de mănăstiri.
Repartiţia căilor de comunicaţii este inegală,fiind atinse densităţi mai
vaste în zonele de podiş comparativ cu partea vestică, muntoasă. Ele fiind
diversificate : căi rutiere, ferate, aeriene,rent-a-car.

74
 IV.1Căile rutiere
Căile rutiere de liberă-trecere pot fi naţionale (DN), europene (E),
judeţene (DJ) şi comunale.
Artera rutieră principală este E 85, pe direcţia Siret- Suceava-Fălticeni-
Drăguşeni, aceasta continuăndu-se până la Bucureşti. Din ea se detaşează un
drum judeţean spre Rădăuţi şi în prelungire la Suceviţa sau Putna.Celelalte
drumuri judeţene te poartă spre Slatina, Râşca sau Dragomirna.
Un alt drum de o considerabilă însemnătate automobilistică este DN
17 cuprins în clasa drumurilor europene (E 576) .Suceava- Gura Humorului-
Câmpulung Moldovenesc- Vatra Dornei –Poiana Stampei- Bistriţa. Din acesta
decurg drumuri judeţene ce conduc spre mănăstirile Voroneţ, Humor sau Vatra
Moldoviţei . Din DN 17 se delimiteză DN 17A care face conexiunea între zone
consacrate prin biserici şi mănăstiri antice: Câmpulung Moldovenesc- Sodova- Vatra
Moldoviţei – Suceviţa – Rădăuţi.
Obiectivele plasate în exteriorul drumurilor naţionale sunt unite la
acestea prin drumuri judeţene sau comunale renovate. DJ 209 Rădăuţi-Putna (28
km), Suceava- Dragomirna (10km), Vama- Vatra Moldoviţei –Moldoviţa (20 km),
Gura Humorului- Voroneţ (5 km).

IV.2Căile ferate
Ilustreză căi de liberă-trecere spre zonele turistice. Linia feroviară
cea mai indispensabilă este şoseaua Bucureşti –Bacău –Suceava- Vicşani. Este o
arteră de însemnătate internaţională, sprijinind transportul de trecere din Polonia
şi Ucraina spre mănăstirile din Bucovina. Din acesta reiese linia transcarpatică
dubla Suceava- Vatra Dornei -Beclean -Dej. Aceasta are ramnificaţii precum

75
:Vama- Moldoviţa (20 km) şi Suceava Rădăuţi –Putna.Cel mai important nod
feroviar îl reprezintă municipiul Suceava.

IV.3.Căile aeriene
Aeroportul de la Salcea,poziţionat la o distanţă de 15km de Suceava
face un serviciu numai traficului intern de persoane.

IV.4.Rent-a-car
Se pot procura maşinile de închiriat prin mijlocirea agenţiilor de
turism din climatul asociaţiei pentru turism Bucovina.

IV.5.Trasee turistice

Pentru vizitarea mănăstirilor din Bucovina sunt recomandate câteva

trasee :
1. Suceava-Dragomirna-Rădăuţi-Putna-Marginea-Suceviţa-
Vatra- Moldoviţei-Câmpulung Moldovenesc-Voroneţ-Mănăstirea Humorului-Stupca-
Suceava (262 km).
2. Suceava-Dragomirna-Rădăuţi-Putna-Marginea-Suceviţa-
Vatra Moldoviţei-Câmpulung Moldovenesc-Vatra Dornei-Zugreni-Broşteni-Pasul
Tarniţa-Voroneţ-Mănăstirea Humorului-Stupca-Suceava (380 km).
3. Suceava-Stupca-MănăstireaHumorului-Voroneţ-Gura
Humorului-Mălini-Baia-Fălticeni-Probota-Suceava (280 km).
4. Suceva-Fălticeni-Baia-Mălin-GuraHumorului-Voroneţ-
Mănăstirea Humorului-Stupca-Suceava (161 km)
5. Suceava-Stupca-Mănăstirea Humorului-Voroneţ-Câmpulung
Moldovenesc-Rarău-Zugreni-Vatra Dornei-Câmpulung Moldovenesc-Vatra

76
Moldoviţei-Suceviţa-Marginea-Putna-Rădăuţi-Arbore-Cacica-Dragomirna-Suceava
(400 km).
6. Fălticeni-Râşca-Baia-Mălini-Voroneţ-Mănăstirea Humorului-
Suceava-Fălticeni (200 km).
7. Rădăuţi-Putna-Marginea-Suceviţa-Vatra Moldoviţei-Vama-
Voroneţ-Mănstirea Humorului-Cacica-Solca-Arbore-Rădăuţi (234 km).
8. Câmpulung Moldovenesc-Vatra Moldoviţei-Suceviţa-
Marginea-Putna-Rădăuţi-Arbore-Solca-Cacica-Mănăstirea Humorului-Voroneţ-
Slătioara-Câmpulung Moldovenesc (230 km).
9. Câmpulung Moldovenesc-Lucina-Vatra Dornei-Zugreni-
Rarău-Câmpulung Moldovenesc (175 km).
10. Câmpulung Moldovenesc-Voroneţ-Gura Humorului-Cacica-
Solca-Arbore-Rădăuţi-Putna-Marginea-Suceviţa-Vatra Moldoviţei-Câmpulung
Moldovenesc (235 km).
11. Gura Humorului-Mănăstirea Humorului-Cacica-Solca-
Arbore-Rădăuţi-Putna-Marginea-Suceviţa-Vatra Moldovitei-Vama-Voroneţ-Gura
Humorului (200 km).

77
 V. STUDIU DE CAZ: MĂNĂSTIREA MOLDOVIŢA

Adresa: Comuna Vatra Moldoviţei, Suceava.

Acces: Pe DN17 A Câampulung Moldovenesc – Vatra Moldoviţei (22 km), apoi
dreapta pe DL pâna la Moldoviţa (5 km).
Hram: Buna Vestire - 25 martie.
La 15 km. de satul Vama, împrejmuită de munţii împăduriţi ai Bucovinei, este
ridicată mănăstirea Moldoviţa cu hramul Buna Vestire.
A fost ridicată prima biserică de piatră sub guvernarea lui Alexandru cel Bun între
1402-1410, cu un ansamblu întreg de edificii, deţinând hramul Buna Vestire.
Mănăstirea Moldoviţa dăinuind până la încheierea sec.15, când s-a năruit din
pricina unor alunecări de teren.Mai pot fi văzute ruine şi azi la 500m de construcţia
actuală.
Voievodul Petru Rareş modifică aşezământul şi înalţă o biserică nouă în anul
1532, tot prin intermediul hramului Buna Vestire. Este înconjurată de pereţi şi turnuri
de apărare, conferindu-i înfăţişarea de fortăreaţă.
Pe paraginele fostelor locuinţe a fost ridicată clisarniţa (1610-1612), adică casa
stareaţă, prin intermediul episcopul Efrem de Rădăuţi, unde au fost păstrate
bijuteriile bisericii şi s-a sistematizat o şcoală de miniaturişti şi copişti, loc de
subzistare a tezaurului mănăstirii.
Arhitectura bisericii Mănăstirii Moldoviţa
- plan triconc
- cu cinci încăperi separate de pereţi cu uşile pe mijloc
- sistem de arcuire independentă la fiecare încăpere

78
 - marginile uşilor şi ferestrelor sunt în resort frânt cu rozete în trifoi, de
influenţă gotică.
- zidul de incintă are metereze deasupra drumului de străjaşi.
Elemente noi:
- foişorul monumental accesibil cu cinci arcade mari (este a doua biserică cu pridvor
deschis după Humor)
- tainiţa deasupra camerei mormintelor
- semisoclul din jurul bisericii din piatră cioplită
- Bolţile pridvorului sunt lucrate în stil moldovenesc în formă de cruce.
- Zidul de incinta are metereze deasupra drumului de strajasi.
- Intrarea în pronaos prin portalul sculptat în piatră în stil gotic, cu o uşă de stejar
îmbrăcată în fier.
- Chenarele ferestrelor si usilor sunt in arc frant cu rozete in trifoi, de influenta gotica.
Pronaosul:
- dreptunghiular
- luminat de patru ferestre în stil gotic, cu trilobi la partea superioară
- bolta are un sistem de 8 arce întretăiate, având aspectul unei stele
Gropniţa: - boltită semicilindric, luminată de o fereastră la sud.
- Scara de piatră la nord-vest duce la camera tezaur
Naosul:
- are două abside laterale semicirculare
- se continuă cu absida altarului
- luminat de patru ferestre mai mici
Catapeteasma este sculptata in lemn, pictata si aurita
Turla: peste naos, înaltă, circulară in interior şi octogonală la exterior, aşezată pe două
baze în formă stelată
Pardoseala din piatră rostuită

79
 La exterior biserica este ornată cu un rând de ocniţe şi firide alungite la abside,
acestea fiind încadrate de patru contraforţi până la bazele bolţilor.
Acoperişul din sită de brad.
Pictura:
- are un caracter realist şi narativ
- realismul tratării personajelor, felul aşezării lor în cadrul respectiv dă viaţă scenelor.
- figurile sunt judicios distribuite
- siluetele înalte şi elegante ale personajelor sunt în perfectă unitate cu arhitectura
monumentului
- pictura interioară este cea mai valoroasă, imaginile fiind mai umanizate şi mai
tragice. (Cina cea de taină – din conca altarului)
Pictura exterioară (1537):
- cu imagini complexe şi o cromatică bogată
- scene religioase şi scene istorice ( în pridvor Judecata de Apoi îl include pe ereticul
Mohamed)
- pe faţada sudică se pot admira:
o Imnul acatist şi Asediul Constantinopolului
o Rugul lui Moise
o Arborele lui Ieseu
o se remarcă unitatea elementelor bizantine şi locale, interpretarea românească a
unor teme tradiţional bizantine.
o tonalitatea cromatică este roşu-brun.
Mănăstirea Moldoviţa a reprezentat un centru cultural de mare importanţă. Aici
avea loc copierea şi împodobirea cărţilor bisericeşti precum şi a manuscriselor din
sec. 15.

80
Mănăstirea Moldoviţa reyervă obiecte de valoare ca: broderii, icoane, manuscrise,
precum şi jilţul ctitorului Petru Rareş.
În 1785 mănăstirea Moldoviţa a fost anulată până în 1932-34, când şi-a reluat
ocupaţtia ca mănăstire de maici.
Între 1954-1960 este reparată şi înnoită: acoperişul este reconstruit, fundaţiile şi soclu
fortificate, pereţii, turnurile şi chiliile restaurate.
Mănăstirea Moldoviţa iese în evidenţă prin iconografie, compoziţia picturii şi
rezonanţa cromatică.

ANALIZA SWOT A ZONEI MOLDOVIŢA

Analiza Swot a zonei scoate în evidenţă urmatoarele puncte tari, puncte slabe,
oportunităţi si ameninţări:
PUNCTE TARI
1. Comuna Moldoviţa este înglobată în sfera turistică din Nordul Moldovei
(Mănăstirea Moldoviţa)
2. Comuna posedă suprafeţe de terenuri agrare, cu soluri roditoare, favorabil unei
pomiculturi şi zootehnii actuale şi plante melifere propice apiculturii.
3. Comuna are la dispoziţie materii prime (cherestea de rezonanţă, buşteni).
4. Voinţa politică, profesionismul şi capacitatea organizatorică a conducerii Primariei
Moldoviţa.
PUNCTE SLABE
1. Substructura de transportat dezvoltată nesatisfăcător, incluzând lipsa directei
legături cu pasajul de transport ;
2. Completa lipsă a infrastructurii de utilităţi şi mediu (canalizare, epurare, gaze,
managementul deşeurilor, comunicaţii );
3. Preocupări în etapa iniţială de atragere a investirilor înstrăinate nemijlocit;
4. Substructura de afaceri în etapa iniţială de evoluţie

81
5. Lipsa şi nivelul scăzut al infrastructurii de agrement şi turistice;
6. Regiunea sătească cu o însemnătate mare a populaţiei preocupate de agricultură şi o
profit scăzut al activităţilor agricole datorită fărâmiţării terenurilor, instituţiilor
roditoare reduse,maşinizării micşorate etc;
7. Serioasele probleme cu lipsurile materiale din societatea sătească, domenii
volubile instabile;
8. Dificultăţile de mediu, mai ales cu privire la managementul deşeurilor;
9. Valoarea redusă a substructurii sănătăţii;
10. Distanţa între instruirea dăruită de şcoală şi cerinţele de pe pieţa muncii;
11. Infrastructura de educaţie nesatisfăcătoare şi neadaptabilitatea standardelor
actuale în materie;
12. Distanţa informaţională faţă de mediul urban;
13. Extinderea limitată a domeniului industrial;
14. Redusa educaţie antreprenorială.
AMENINŢĂRI
1. Dezvolarea disparităţilor inter şi intrazonale;
2. Sporirea ratei şomajului ca rezultat al privatizării întreprinderilor cuprinzătoare şi a
modificării industriale;
3. Lărgirea UE va avea drept urmare creşterea întrecerii pentru produsele agricole,
fiind posibilă defavorizarea anumitor sectoare tradiţionale, în momentul de faţă
concurente la export;
4. Masiva migraţie a tineretului către zonele civilizate sau chiar în afara ţării din cauza
inexistenţei locurilor de muncă;
OPORTUNITĂŢI
1. Eventual turismului religios si agroturismului;
2. Extinderea sectorului serviciilor va propune oportunităţi pentru întemeierea de
actualelocuri de muncă;

82
3.Uniunea Europeană atribuie baze semnificative pentru protejarea mediului şi a
resurselor umane ;
4. Disponibilitate crescută pentru agricultura ecologică, în mod special pomicultura
,apicultura si zootehnia;
5. Adaptabilitatea forţei e muncă pentru recalificare şi amplificarea abilităţilor;
6. Dezvoltarea reuşitei instituţionale a administraţiei publice prin coerenta
implementare şi totalizarea de sisteme informatice incluse, în contextul executării la
stadiu de judet a unei organizări intranet;
7. Integrarea în orarele de difuzare a instrumentelor IT, cu posiblitatea organizării
unor studii de instruire şi perfecţionare în conformitate cu modelul „Licentei
Europene de Operare pe Calculator”(ECDL);
8. Începerea unor relaţii nemijlocite cu instituţiile şi organizaţiile regionale şi
internaţionale ori diverşi coechipieri interni şi externi;

Bucovina reprezintă un dar ceresc. O lume vrăjită, cum nici o persoană nu ar mai
crede în existenţa ei, ea poate fi descoperită efectiv la fiecare pas.
Vestite pentru virtuţiile lor spirituale, mănăstirile pot fi acele refugii admirabile
unde putem zăbovi pentru a ne desfăta de naturã.
Aflat în statornicie în descoperirea unui colţ de rai, omul modern îşi descoperă
câteodata liniştea fãcând repausuri duhovniceşti la renumite mănăstiri , pentru a
beneficia de harul lor sau numai pentru a-şi înviora aerul din plămâni.Plasarea
mănăstirilor este făcută în locuri protejate, curate şi bogate în floră, aşadar orice
pelerinaj se poate preface într-o călătorie în mijlocul naturii.
Cu toate că avem impresia cã suntem documentaţi intru totul despre ţara în care am
luat naştere , putem fi contrazişi cu uşurintă. Acest pământ îşi are încă misterele
lui,secretele lui colţişoarele care speră să fie detectate , fotografiate, explorate.

83
 Bucovina este una din cele mai reputate şi populare locuri turistice şi culturale din
România .Cu mult timp înainte,locul acesta a stimulat pelerinaje culturale adevărate.
Cu toate că în fiecare an aceste locuri găzduiesc vizitatori foarte mulţi, manăstirile nu
au fost de acord în a-şi revela secretele nici măcar în faţa interesului specialiştilor.
Misterul cel mai mare a rămas însă formula întrebuinţării culorilor în picturile
pereţilor mãnãstirilor: rosul-brun al mãnãstirii Moldoviţa, renumitul albastru de
Voroneţ, verdele mãnãstirii Arbore sau rosul-ocru al Humorului.
Formula pierdutã a culorilor acestora a determinat nenumeroase legende, grandios
fiind faptul că ele izbuteau redarea cât mai apropiată de perfecţie a culorilor naturii.
Dezlegarea misterului formulei a fost provocată , aceasta fiind cu atât mai mare,
cu cât culorile acestea s-au adeverit fiind foarte durabile în faţa condiţiilor
climaterice şi mai deosebit în faţa timpului nemilos .
Într-o cronicã ce există din timpul lui Ştefan cel Mare s-a descoperit o menţiune care
a etalat cercetãtorilor o speranţă: Zugravii - artişti căpătau o mulţime de poloboace de
ţuicã de prune, mult mai numeroase decât ar fi fost în stare ei să consume sau să
comercializeze. Consumul numeros al bãuturii acesteia în rândul zugravilor, i-a
determinat pe cercetãtori sã aprecieze că se afla în altã parte descoperirea misterului:
studiile de laborator au certificat prezenţa bãuturii în tencuiala pereţilor şi combinarea
culorilor.
O altã tainã, care uneşte cinci dintre manãstirile Bucovinei, este restituirea
biblicelor personaje cărând portul respectivei vremi , având ocupaţiile tradiţionale ale
locului, fapt suficient de straniu pentru timpul când picturile acestea au fost
realizate . Tipicul religios al timpului era foarte riguros în privinţa preţuirii
moştenirii bizantine.
Mãnãstirea Suceviţa, culme a feudalei arte moldoveneşti, a fost închipuită ca o
fortăreaţă care să nu fie în stare a fi călcată de păgâni. Aceasta este în interior şi în
exterior pictată,excepţie fiind o porţiune de zid. Legenda relatează cã a zăbovit

84
nepictată după căderea unei schele, iar unul dintre zugravi a murit cufundat sub
rămăşiţele acesteia.
Sărbătorirea Sfintelor Sărbători de Paşti în cadrul unei mănăstiri din Bucovina
poate fi o experimentare foarte merituoasă din punct de vedere duhovnicesc şi, în
aceeaşi perioadă,din punct de vedere financiar foarte ieftină.
Un numãr semnificativ de turişti din ţară şi strãinãtate îşi vor sărbători în
Bucovina zilele pascale , fermecaţi de splendoarea unui mirific peisaj, dar, mai ales,
de mãnãstirilerenumite . Potrivit tradiţiei creştine şi ospitalităţii legendare, pelerinii
care decid să vină doar pentru noaptea de Înviere se bucură de cazare gratuitã şi de un
ospăţ din partea comunităţii manãstireşti. Însă sunt şi persoane multe care doresc
petrecerea a trei sau chiar patru zile în înãlţãtoarea atmosferă de spiritualitate din
Bucovina.
Înainte cu o săptămână şi jumătate de Sărbătoarea Învierii Domnului, în nici o
mănăstire din Bucovina nu mai sunt disponibile locuri pentru găzduirea turiştilor.

Printre miile de pelerini care în vara aceasta au vizitat mănăstirile din Moldova, o
grupare de 50 de indivizi a fost observat cu certitudine de către toţi cei care l-au văzut.
Un eveniment-surpriză şi o satisfacţie spirituală a fost pelerinajul aranjat de
Ministerul Culturii şi Cultelor din România în perioada 22-26 august a.c., la care au
fost prezenti seniori ai Teatrului şi Filmului românesc, actori, regizori, producători,
personalităţi cunoscute şi îndrăgite ale artei dramatice din ţara noastră.
Itinerarul a cuprins scopuri culturale şi religioase din judeţele Iaşi, Suceava,
Botoşani şi Neamţ, într-un plan care a reunit respectul pentru spiritualul patriotism cu
emotivitatea faţă de valorile instrucţiei naţionale.
Peste tot întâmpinarea pelerinilor a fost făcută cu bucuria şi cu ospitalitatea
consacrată moldovenească. Pentru gazde, oameni de cultură, autorităţi civile sau
reprezentanţi ai Bisericii, pelerinajul seniorilor Teatrului şi Filmului românesc a

85
reprezentat o sărbătoare adevărată a culturii. Arta şi religia afirmă, de altfel, laolaltă
cu tinereţea care niciodată nu se ofileşte este numai juneţea spiritului.
La mănăstirile Moldoviţa şi Suceviţa sunt mărginite spaţiile de cazare. Acestea
fiind oprite mai mult pentru înrudiţii mănăstirii, autorităţi sau pentru persoanele care
muncesc la mănăstire. Maicile din mănăstirile acestea sunt obligate să recomande
turiştilor, pelerinilor care le solicită informaţii care au legătură cu cazarea pe
intervalul Sărbătorilor Pascale, pensiunile din zonă. În felul acesta , turiştii asistă la
Slujba de Înviere care se înfăptuieţte la mănăstire şi apoi revenind la pensiunile la care
şi-au păstrat locuri.

Sejur de patru zile, de la 190, la 1.300 de lei/persoană

În situaţia în care la mănăstiri nu mai există locuri de cazare, turiştii mai au

posibilitatea de a opta pentru pensiunile din localităţile unde au mănăstiri sau cele
plasate cat mai aproape de mănăstiri.
Un sejur de trei-patru zile în Bucovina, la o pensiune cu două, trei sau patru
margarete, ori la un hotel de două-trei stele, porneşte de la 190, 240 de lei de persoană
şi poate ajunge şi până la 1.300 de lei de persoană (25 – 29 aprilie).
Cele mai ridicate preţuri sunt practicate la pensiunile înrudite mănăstirilor Putna,
Voroneţ, Suceviţa, dar şi la pensiunile nou construite pe raza localităţii Câmpulung
Moldovenesc.
Alături de un circuit la mănăstirile din Bucovina, turiştii pot vedea cum sunt
încondeiate ouăle, gazdele pregătindu-le şi asemenea manifestaţii de artă populară,
în special încondeietoarele din Moldoviţa, Suceviţa, Vama.
Nu pot lipsi mesele pascale, cu mâncăruri tradiţionale bucovinene: ouă roşii, pască,
borş, friptură, drob de miel, sărmăluţe, pască cu smântână, pască cu brânză, plăcinte şi
cozonac de casă, sfeclă cu hrean, hrean cu smântână, plăcinte poale-n brâu.

86
Coşuri cu bucate pentru fiecare pelerin, la sfinţit

Cei care vieţuiesc trei, patru zile în Moldova vor avea puse la dispoziţie în zilele
prealabile Învierii mâncăruri de post. Din meniu nu vor lipsi ciulamaua sau rulada de
ciuperci, plăcintele cu varză sau cartofi, salate de cartofi, murăturile. În unele pensiuni
pentru a-i captiva şi mai mult pe turişti, gazda le prepara un coş plin cu tradiţionalele
produse pentru mersul la sfinţit în noaptea de Înviere.
Anumite pensiuni din Moldova (zona Suceviţa, Sadova, Gura Humorului) practică
doar in perioada Paştelui anumite preţuri , oferind servicii „la pachet” – trei nopţi de
cazare variind între 580 lei şi 776 lei de persoană, pentru patru nopţi, 720 de lei sau
800 de lei, la hotel de două stele, sau 655 de lei/persoană, pentru perioada 26-28
aprilie (la Voroneţ).
Preţul conţine cazarea în cameră dublă, mic dejun, masă festivă de Paşti, mâncare
de post pentru zilele de dinaintea Învierii, băuturi tradiţionale (afinată, zmeurată).
Mulţi romani aleg petrecerea Sărbătorile Pascale în mănăstirile din Moldova.
Pentru că, pe langă linişte, turiştii se bucură de condiţii de cazare ridicându-se la
rangul de hotel de primă mână. Cu trei săptămâni înainte până la Sfintele Sărbători
Pascale, iar la mănăstirile din Nordul Bucovinei abia se mai găseşte un loc de cazare
în cămăruţele măicuţelor sau în casele de oaspeţi. Moldoviţa, Suceviţa, Putna, Humor
sau Dragomirna reprezentând doar o parte dintre mănăstirile din Nordul Moldovei
care sunt năpustite în a perioada aceasta de românii care doresc să-şi petreacă
Sfintele Paşti într-un mod diferit decat în cluburi sau în faţa grătarelor stropite cu
bere, de la marginea pădurii.

Camere cu termopane şi tv prin satelit

87
 Sărăcăcioasele cămăruţe de altădată au devenit suvenire. O parte dintre
prevederile de care se pot bucura pelerinii care preferă să se cazeze la mănăstire sunt:
termopanele, draperiile verticale, paturile duble cu saltele relaxa, covoarele pluşate şi
băile moderne . Locul băilor comune din spatele cămărutelor a fost luat de gresie,
faianţă şi cabinele de duş , însă în sălile de mese, credincioşii dacă vor au posibilitatea
de a urmări chiar programe tv deoarece unele mănăstiri dispun de programe prin
satelit. „Ne-am adaptat şi noi cerinţelor, ca pelerinii care vin la noi să se simtă ca
acasă. “
Vremurile înaintează. Maica Tecla afirmă ”Nu este păcat dacă urmărim uneori
după rugăciuni şi un program TV decent. Mulţi dintre cei care şi-au rezervat locuri
sunt tineri. Suntem bucuroşi că tot mai mulţi tineri îşi arată dorinţa de a se caza în
interiorul mănăstirii, chiar dacă regulile sunt stricte. Cu toţii ne-au spus că preferă să
stea măcar trei zile departe de zgomotul oraşului, de ţigări, muzică şi petreceri, şi să se
reculeagă".

Camere la preţuri modice

Mănăstirea Putna - 40 şi 100 de lei pe noapte, plus masa festivă de Paşte, ce nu

depăşeşte 40 de lei.
Mănăstirile Suceviţa şi Moldoviţa – pană la 150 de lei pe noapte. Datorita lipsei
spaţiului, camerele sunt reţinute pentru apropiaţii mănăstirii sau oficialităţi.
Mănăstirea Dragomirna – 100 de lei pe noapte ( camera dispunde de trei paturi,
dotare cu baie proprie şi sistem căldură, unde işi poate face somnul două familii), plus
35 de lei masa festivă de Paşte.

88
 Mănăstirile din Neamţ - 15 lei pe noapte (o cameră la Văratec) şi 30 de lei (la
Agapia). Masa festivă - doar 20 de lei.

Concluzii

Salba de mănăstiri din Moldova constituie cea de-a doua zonă

turistică a României în urma litoralului Mării Negre. În succesiunea turistică a
ţării ea pretinde că este o zonă cu un radament turistic de o importanţă
deosebită în care iese în evidenţă în primul rând conţinutul turistic cultural cu
ocazii istorice şi artă feudală.
Moldova cu aşezările în care au existat reşedinţe sau domenii
voievodale a devenit demult destinaţie de pelerinaj. Extraordinarele lăcaşe aflate
în patrimoniul UNESCO, mănăstirile Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Arbore,
Humor sau Probota nu încetează să uimească cu frescele exterioare ce datează
de aproape 500 de ani. Ele înseamnă povestea unor voievozi care au vrut să-i
mulţumească lui Dumnezeu. Între ei întotdeauna pomenit primul este Ştefan
cel Mare ziditor aproape a 50 de biserici.
Turismul cultural din România este în general de natură
religioasă, practicat de turişti români şi stăini atraşi de frumuseţea şi de

89
încărcătura cultural istorică a obiectivelor turistice (mănăstiri, biserici, schituri,
chilii, muzee). Această formă de turism comportă şi o latură spirituală pentru
turiştii români , în general oameni simplii şi una informaţională mai ales în
cazul turiştilor străini şi al turiştilor români (intelectuali, studenţi, elevi)
motivaţi de ideea de a învăţa şi de cunoaşte lucruri noi despre locurile vizitate.
Cea mai vizitată dintre mănăstiri este Mănăstirea Voroneţ.
Mănăstirea Putna se remarcă prin cea mai importantă bază de cazare care se
află în lucrări de extindere. E a se pregăteşte pentru manifestările din 2004,
ocazionate de împlinirea a 500 de ani de la moartea ctitorului Mănăstirii
Putna, Ştefan cel Mare.
În perioada de după revoluţia din decembrie 1989, turismul
religios s-a dezvoltat mai mult ca urmare a afirmării credinţei, a liberei
circulaţii, dar şi a programelor de promovare ele turismului. Aşadar, numărul
turiştilor români şi străini a crescut de la un an la altul, ponderea turiştilor
români fiind mereu mai mare.
Ca urmare a intensificării acestor forme de turism, care implică
un număr din ce în ce mai mare de persoane, a luat fiinţă agroturismul
(turismul rural), aflat încă în studiu incipient. Pentru pensiunile turistice şi
fermele agroturistice se înregistrează o cerere mult mai mică raportat la oferta
turistică (potenţialul turistic şi capacitatea de cazare existentă). Pe de o parte
este vorba de lipsa mijloacelor financiare, mai ales în cazul turiştilor români,
iar pe de altă parte un aspect negativ esenţial îl reprezintă promovarea
insuficientă în străinătate a obiectivelor turistice religioase.
Potenţialul turistic al Bucovinei nu este suficient pus în valoare,
iar serviciile turistice nu sunt foarte diversificate. Acestea sunt motivele
principale pentru care asistăm la o devansare a amenajărilor turistice de către

90
fluxul de turişti. În codiţiile unei valorificări juste agroturismul ar constitui o
adevărată investiţie profitabilă.
În cazul turismului religios nu se poate vorbi despre o evidenţă
strictă a turiştilor pentru că nu există o statistică exactă a acestor date. Cifrele
utilizate au fost culese de la maicile stareţe sau de maicile-ghizi, care s-au
orientat după numărul de bilete vândute sau după însemnările din cartea de
impresii.
În general media anuală a turiştilor care vizitează mănăstirile din
Bucovina este de 100.000 de turişti. Acest număr poate să crească dacă se vor
lua măsuri în ceea ce priveşte dezvoltarea şi diversificarea bazei de cazare,
mai ales în incinta mănăstirilor, modernizarea căilor de acces la obiectivele
turistice şi a mijloacelor de transport, precum şi organizarea mai bună a reţelei
ce oferă ghiduri, albume, pliante în vederea promovării obiectivelor turistice de
natură religioasă
Potenţialul turistic al Moldovei nu aste suficient valorificat şi nici
serviciile turistice nu sunt diversificate, în acest caz se asistă la o devansare a
amenajărilor turistice de către fluxul de turişti.

În anul 2003 a fost recomandat proiectul “ Ştefan cel Mare- 500 “

dedicat integral scopurilor istorice şi religioase din judeţul Suceava, efectuat cu
ocazia împlinirii în 2004 a 500 ani ce la moartea marelui voievod Ştefan. Sunt
aranjate mari manifestări în toate ctitoriile lui Ştefan cel Mare şi mai ales la
Mănăstirea Putna, manifestări ce vor mobiliza” valuri ” de sute de mii de
turişti. Statul român a conferit suma de 1.800.000.000 pentru efectuarea acestui
program. Un alt proiect “Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de turism
în Bucovina” năvăleşte în întâmpinarea cerinţei unei infrastructuri mai
desăvârşite, atât pentru sezonul cald cât şi pentru cel rece. Proiectul se bucură

91
 de finanţare nerambursabilă de aproximativ două milioane de Euro din partea
Uniunii Europene, oferite prin programul PHARE 2000.
Toate acestea programe au în comun o serie de obiective. Bogatul
şi variatul potenţial al Moldovei impune măsuri de dotare şi organizare din ce
în ce mai ample la nivelul cerinţelor turismului modern. Unul dintre elementele
cele mai importante în exploatarea turistică îl constituie reţeaua de drumuri
care leagă între ele diferite obiective. De aceea se propune acordarea unei
atenţii deosebite dezvoltării şi modernizării infrastructurii de transport. La fel
de importante sunt şi lucrările de întreţinere şi restaurare a monumentelor
culturale şi de artă.
Pentru turismul rural se manifestă încă o cerere relativ scăzută,
această situaţie fiind deteriorată de lipsa mijloacelor financiare în cazul
turiştilor români si de insuficienta promovare în rândul turiştilor străini.
De altfel, toate aceste obiective incluse în programele referitoare
la dezvoltarea turismului cu precădere cel religios trebuie să fie susţinute de o
eficientă campanie publicitară, atât la nivel de judeţ, cat şi în întreaga ţară şi
străinătate

BIBLIOGRAFIE

1. Aurelia – Felicia Stăncioiu, Strategii de marketing în turism, Editura Economică,

Ediţia a doua revizuită şi adaugită, Bucureşti, 2004.

92
2.Revista Capital, nr. 20, 16 mai 2002, Pelerinajul – turism religios în conditii de trei
stele.
3.www.geocities.com
4.www.manastiri-bucovina.go.ro
5.www.manastirea-putna.go.ro
6. Bojoi I. Şi colaboratorii, 1979 “Ghid turistic al judeţului Suceava”, Ed. Sport
Turism, Bucureşti.
8. Bran Fl., Marin D., Simon T., Istrate I. 1999 “Turistic România”, Ed.
Economică.
9. Comărnescu, P., 1965 “Voroneţ”, Ed. Meridiane, Bucureşti.
10. Cocean, P., 1996, “Geografia turismului românesc”, Bucureşti.
11. Cucu V. şi Ştefan M .,1974, “Ghid atlas al monumentelor istorice “, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti.
12.Dumitrache,V.,2002, “Mănăstirile şi schiturile României pas cu pas”, Ed. Nemira.
13. Epuran, Gh., 1968, “Circuit în Moldova de Nord”, Ed. Meridiane, Bucureşti.
14. Monoranu, O. , Iacobescu, M., Paulencu, D.,1979, “Suceava, mic îndreptar
turistic”, Ed. Sport Turism, Bucureşti.
15. Musicescu,M. şi Urlea S.1969“Voroneţ”,Ed. Meridiane, Bucureşti.
16. Opriş, I.,2002, “Monumente istorice din România”, Bucureşti.
17. Popp, N.,Iosep, I., Paulencu, D.,1973,”Judeţul Suceava” Ed. Academiei RSR,
Bucureşti.
18.Vlăsie, M.,1992, “Mic ghid al aşezărilor, monahale din România “ Ed. Uranus,
Bucureşti.

93