Adevărata istorie a cuceririi noii Spanii

de Bernal Diaz del Castillo

Prezentare de carte

În următoarele rânduri urmează să fac o scurtă prezentare a cărţii "Adevărata istorie a

cuceririi noii Spanii" de Bernal Diaz del Castillo (1492/1498 – 1584). Lucrarea a fost scrisă între
anii 1557-1580, fiind aproape terminată în 1568. Din păcate, Diaz nu a apucat să o vadă
publicată şi a lasat-o drept avere urmaşilor săi. Abia în anul 1632, Alonso Remon, un călugăr din
ordinul Merced, scriitor şi autor de comedii, a descoperit o copie a manuscrisului în biblioteca
unui membru al Consiliului Regal al Indiilor şi a publicat cea dintâi editie, cu modificări şi
interpolări masive în raport cu originalul. Despre acest subiect, în România există două volume
publicate de către Editura Meridiane, la Bucureşti, în 1986 şi traduse de către Maria Berza.
Primul volum conţine un număr de 67 de capitole, pe când cel de-al doilea are 43 de capitole.
Legat de numărul de pagini, primul volum are 271, iar al doilea are 255, făcând un total de 526.
În privinţa numărului destul de copleşitor de capitole, un lucru de remarcat este acela că un
capitol se întinde, aproximativ, undeva între 3 şi 10 pagini; de asemenea, lucrarea, în forma ei
completă, are 214 capitole.
Cartea sa ne-ar fi interesat în cel mai înalt grad chiar de ar fi fost numai un jurnal de bord
în care s-ar fi aflat consemnate conştiincios, sec, obiectiv, momentele ce compun una din cele
mai fascinante aventuri pe care le-a cunoscut vreodată istoria: descoperirea, cucerirea,
creştinarea unui continent fabulos, edificarea a ceea ce s-a numit Lumea Nouă.
Scriindu-şi cronica, octogenarul cu o viaţă zbuciumată, plină de peripeţii şi întâmplări, îşi
retrăieşte biografia. Personalitatea sa se proiectează în operă. Omul şi scriitorul sunt la fel de
interesaţi, ilustrând un destin excepţional. Un amestec de orgoliu oarecum disimulat şi de
amărăciune aruncă, în cele din urmă, lumina cea mai adevărată asupra campaniei cuceririi
Mexicului. În acest sens, o mărturisire a lui Bernal este relevantă: "Sunt prea sătul să tot descriu
aceste bătălii, dar încă mai sătul eram să le trăiesc. Cititorii meu se vor fi plictisit să tot citească
despre ele de atâtea ori şi le cer iertare, dar n-au putut fi mai puţine, căci în nouăzeci şi trei de
zile, cât am stat acolo, altceva n-am făcut." pentru ca în altă parte, spre sfârşitul scrierii, să
aştearnă aceste rânduri din care transpar mândria şi conştiinţa unei mari datorii împlinite, dar şi
misiunea asumată de scriitor: "... voiesc ca fiii şi nepoţii mei să poată spune fără a
şovăi: Pământurile acestea le-a descoperit şi le-a cucerit părintele nostru, pe cheltuiala lui, şi a
câştigat astfel moşia ce o are şi printre primii el le-a cucerit. Ştiu că nu mă laud pe cât s-ar
cuveni, căci am luptat în bătălii mai multe decât Iuliu Cezar ... ".
Acesta ne-a lasat o mărturie de o valoare inestimabilă a unei cuceriri ce ţine de miracolul
istoriei, dar şi de cruzimea şi de tragismul ei.
Bernal Diaz, fiul unui consilier municipal din oraşul spaniol Medina del Camzo, s-a
numãrat printre soldaţii care au participat la campania de cucerire a Mexicului, sub comanda
faimosului Hernando Cortes. Faptele sale de arme aveau sã aducă privilegii regale, precum şi
dreptul de a-şi împodobi numele cu nobiliarul "del Castillo", un nume care îşi va câştiga însã
adevãrata nobleţe şi celebritate datoritã unei scrieri de a cărei valoare se îndoia, deşi a redactat-o
cu gândul la generaţiile ce îl vor urma.
Nici o bătălie nu este mai dramatică decât bătălia pentru adevăr şi de aceea Bernal Diaz
ne asigură pe parcursul scrierii sale că respectă adevărul şi numai adevărul "Ce-am auzit şi am
văzut, luând parte la toate bătăliile, scriu aici ca martor cinstit, cu vorbele mele, fără a suci
adevărul într-o parte sau alta. Sunt acum om bătrân, ajuns la optzeci şi patru de ani, aproape
lipsit de auz şi de văz. Nu am alta avere de lăsat fiilor şi urmaşilor decât această istorie
adevărată, demnă de luat în seamă".
Cucerirea Americii este la fel de copleșitoare, deoarece consecințele ei sunt
complexe. Aici aproape totul este excesiv, un număr de subiecte variind de la glorificarea
căpitanilor care au făcut posibilă cucerirea, imaginea acelor soldați care se întorc bogaţi și
victorioşi în Spania sau care devin proprietari de mari teritorii productive cultivate de către
indieni și sclavi negri. Realitatea, ca întotdeauna, este mai complexă: acest tip de aventură
necesită investiții foarte costisitoare, care nu sunt întotdeauna rambursate; mulți dintre cuceritori
au murit în încercările lor; iar în ceea ce privește răsplata, aceasta sa materializat prin distribuirea
pradei.
Lucrarea include explorări prin Yucatan, cucerirea Mexicului, călătoria în Honduras și
speranțele nerealizate. O perioadă aproximativă de șaizeci de ani sa concentrat pe peste 1.000 de
pagini fascinante.
Secretul este în multitudinea de detalii care pun cititorul în mijlocul acestui vacarm de
caractere, fiecare mai specifice cu temerile lor, povestile lor, nedumerirea lor și neînfricarea
vecină cu inconștiență. Se pare că lucrurile se întâmplă în momentul în care sunt citite.
 Ceea ce ne interesează pe noi, cei care citim astăzi cronica lui Bernal Diaz, după multe
secole de când ea a fost scrisă, nu e doar adevărul evenimentelor şi autenticitatea sentimentelor,
ci, mai ales, adevărul povestirii. Or, dacă, aşa cum s-a observat adesea, o întâmplare devine
adevărată abia atunci când este povestită, trebuie să credem în verosimilitatea celor evocate de
autor.