-Referat-

Materiale compozite

Masterand :
Ing. Bucur Bogdan Dumitru
 Materiale Compozite

Definitie:

Definit în sens larg, un material compozit este un ansamblu de materiale

distincte, care are caracteristici pe care nu le au materialele constituente în
parte. În multe cazuri, materialele, naturale sau sintetice, se găsesc în
combinaţie cu alte materiale şi nu acţionând în mod individual. Este cazul
corpului uman, construit din carne şi oase sau al betonului armat, unde cimentul
este turnat pe un cadru metalic. Compozitele sintetice au apărut prima oară în
industria aerospaţială, din necesitatea controlării şi îmbunătăţirii proprietăţilor
materialelor, în conformitate cu cerinţele impuse de destinaţie.

Există mai multe variante de definiţie a materialelor compozite. Cea mai

cuprinzătoare, caracterizând cel mai bine natura acestora este cea dată de P.
Mallick. Conform lui Mallick, ”un material compozit este o combinaţie între
două sau mai multe materiale diferite din punct de vedere chimic, cu o interfaţă
între ele. Materialele constituente îşi menţin identitatea separată (cel puţin la
nivel macroscopic) în compozit, totuşi combinarea lor generează ansamblului
proprietăţi şi caracteristici diferite de cele ale materialelor componente în parte.
Unul din materiale se numeşte matrice şi este definit ca formând faza continuă.
Celălalt element principal poartă numele de ranforsare (armatura) şi se adaugă
matricei pentru a-i îmbunătăţi sau modifica proprietăţile. Ranforsarea reprezintă
faza discontinuă, distribuită uniform în întregul volum al matricei.”

Fibrele sunt elementul care conferă ansamblului caracteristicile de rezistenţă la

solicitări. În comparaţie cu matricea, efortul care poate fi preluat este net
superior, în timp ce alungirea corespunzătoare este redusă. Matricea prezintă o
alungire şi o rezilienţă la rupere mult mai mari, care asigură că fibrele se rup
înainte ca matricea să cedeze. Trebuie insa subliniat faptul că materialul
compozit este un ansamblu unitar, în care cele două faze acţionează împreună,
aşa cum sugerează curba efort – alungire pentru compozit.

Sistemele de ranforsare pentru materiale compozite pot fi obţinute

utilizând toate tehnologiile textile: ţesere, tricotare, braiding, procese pentru
materiale neţesute, asamblare prin coasere. La acestea se pot adăuga şi
procesele caracterizate de producerea ranforsării şi a materialului compozit în
aceeaşi etapă, cum sunt înfăşurarea filamentelor şi poltruderea. Criteriile
utilizate în alegerea procesului tehnologic pentru fabricarea ranforsării se referă
la stabilitatea dimensională, la proprietăţile mecanice impuse, precum şi la
proprietăţile de drapaj / formabilitate ale sistemului de ranforsare.
 STRUCTURI COMPOZITE
 Structuri compozite polimerice armate cu fibre

Materialele fibroase pot fi utilizate în structuri de rezistentă, numai inserate

într-un material de sprijin numit matrice. În constructiile compozite, de cele mai
multe ori, substante complet diferite se pot combina în aşa fel încât proprietătile
lor individuale să ajungă la o actiune optimă. De regulă, este vorba de perechi
de materiale la care unul are o functie portantă, în timp ce celălalt are
scopul de a contribui la preluarea momentului de inertie.
 Structuri compozite tip sandwich

În general, o constructie sandwich se caracterizează printr-o structură de

suprafete multistrat, structură formată de obicei din trei straturi :

 Două straturi de acoperire denumite şi “învelişuri”, ce formează

structura portantă (disc, placă sau membrană), straturi alcătuite din
material rigid şi rezistent;

 Un strat intermediar denumit şi “miez” ce are drept scop să

sustină învelişurile.

Învelişurile structurii sandwich pot fi plăci de tablă sau stratificate

compozite din răşini armate cu fibre. Miezul poate fi material spongios,
structură tip fagure hexagonal, tablă ondulată, material din fibre poliesterice
netesute sau alte structuri neconventionale şi oferă un suport mai mult sau mai
puTin continuu straturilor de acoperire. Plăcile sandwich pot servi ca panouri
sau nervuri pentru grinzile tip cheson. Structura sandwich formată din panou
de compresiune sau din panou care să preia solicitarea de forfecare este
deosebit de avantajoasă faTă de alte construcTii, prin valoarea caracteristică
scăzută a structurii (raportul dintre sarcină şi lungimea structurii)

Din punct de vedere a greutăTii specifice, ataşarea învelişurilor la

miez este esenTială pentru calitatea structurii sandwich. Deoarece, din punct de
vedere optim, greutatea miezului ar trebui să fie două treimi din greutatea
totală a structurii sandwich este important, pe cât posibil, ca miezul să fie cât
mai uşor. Elementul de suprafaTă sandwich se deosebeşte esenTial de
stratificatele multistrat izotrope şi ortotrope obişnuite, prin proprietăTile
caracteristice ale miezului. Miezul trebuie să distanteze şi să susTină
învelişurile portante şi să preia numai sarcinile ce acTionează perpendicular
pe suprafata structurii.

La alegerea corespunzătoare a materialului miezului şi în cazul unor

învelişuri relativ subtiri, descrierea stării de tensiune şi a rigiditătilor structurii
se simplifică. Fundamentul unei analize a comportării la încovoiere şi la
oscilatii a suprafetei sandwich îl reprezintă teoria membranei . Scopurile
miezului precum şi ipotezele teoriei membranei vor fi îndeplinite prin alegerea
materialelor spongioase izotrope sau prin structuri fagure ortotrope.

Rezistenta elementului obişnuit tip sandwich se determină prin capacitatea

portantă a componentelor sale constructive. Un deosebit interes îl reprezintă
capacitatea de încărcare a miezului la forfecare şi compresiune respectiv a
legăturii miez-înveliş la smulgere. Capacitatea portantă a învelişurilor este
limitată la tracTiune, de rezistenta tablei sau a stratificatului iar la compresiune
sau forfecare ea este limitată prin flambajul postamentlui elastic. Pentru a evita
acest lucru şi pentru susTinerea învelişurilor este necesară o rigiditate
satisfăcătoare a miezului. Un flambaj al învelişurilor între nervurile miezului se
evită prin utilizarea unei structuri fagure suficient de înguste
 Panouri sandwich din materiale termoplaste avansate

Panourile sandwich din materiale termoplaste utilizând compozite

avansate se întâlnesc în special la echiparea interioarelor avioanelor, precum
podele şi elemente de îmbinare a cabinei piloTilor. Una dintre firmele ce a
dezvoltat panouri portante tip sandwich pentru acest gen de aplicaTii este firma
Ten Cate Advanced Composites . Specialiştii acestei firme au dezvoltat un
miez aramidic cu învelişuri formate din câte două straturi de pânză de sticlă
preimpregnată cu răşină termoplastă. Pentru evaluarea performanTelor şi
dezvoltarea tehnologiei necesare acestui tip de material s-a utilizat un container
montat pe podeaua unui avion Boeing 747-400. Panourile sandwich din
materiale termoplaste prezintă avantajul unei foarte bune prelucrabilităTi (ca
de exemplu îndoire) prin intermediul unei încălziri locale.

Firma Airex AG din Germania a dezvoltat o structură sandwich din

material termoplast armat cu o pătură din fibre scurte de sticlă, structură
utilizată ca umplutură în producTia scaunelor automobilelor, ce s-a dovedit
a fi foarte economică din punct de vedere al preTului de cost şi a
productivitătii. Împreună cu firmele Symalit şi Horlacher, firma Airex a
dezvoltat o tehnologie pentru producTia unui compozit sandwich cu miez
spongios rigid dar flexibil tip Kapex şi învelişuri cu grosimea de 1 mm din
polipropilenă armată cu pătură din fibre scurte de sticlă.

Structurile sandwich suferă, de cele mai multe ori, deteriorări prin

desprinderea legăturii dintre miez şi înveliş. În general la carenele navelor,
structurile sandwich din policlorură de vinil (PVC) au suferit deteriorări prin
desprinderea învelişului de miez datorită sarcinilor aplicate cu şoc sau a
acTiunii valurilor asupra acestor carene. Structurile sandwich cu miez de
lemn de balsa şi învelişuri din material plastic armat cu fibre de sticlă, au
suferit şi ele de o slabă adeziune dintre miez şi înveliş.

Deasemenea, miezurile din lemn de balsa, PVC şi fagure hexagonal au

prezentat o propagare continuă a fisurii. Pentru a depăşi unele dintre limitările
altor materiale de miez utilizate în stratificatele sandwich, firma Shell
International Trading and Shipping a dezvoltat un material de miez alcătuit
din tuburi de sectiune pătrată din material plastic armat cu fibre de sticlă.

Avantajele unui astfel de material sunt:

 Omogenitatea. Atât miezul cât şi învelişurile sunt din material plastic

armat cu fibre de sticlă existând o legătură structurală solidă între
feTele învelişurilor iar structura înglobează mai puTin aer decât în
cazul miezurilor spongioase sau din lemn de balsa;

 Conformatia la curbura spaTială. Miezul poate fi aplicat uşor atât

manual cât şi mecanizat, prin montarea elementelor miezului pe un
suport flexibil care să asigure la interfaTă o fixare bogată în răşină;

 Legătura dintre miez şi fata învelişului este realizată simetric de-a

lungul tesăturii miezului. În cazul acestui material există o suprafaTă mai
mare privind fixarea miezului de fata învelişului decât în cazul fagurelui
hexagonal sau al miezurilor ondulate.

 RezistenTele la compresiune şi forfecare sunt comparabile cu cele ale

celor mai bune materiale alternative. Miezul prezintă rezistenTă la
coroziune datorită faptului că se utilizează roving-uri de sticlă tip E şi
răşină poliesterică izoftalică;

 Permeabilitate. Sectiunile tubulare pot fi astfel dispuse încât să

permită trecerea unui fluid între feTele învelişurilor. Acest lucru este
necesar în cazul răcirii, la detectarea neetanşeitătilor, la schimbul de
căldură şi la transportul fluidelor separate.

Deasemenea este disponibilă o gamă largă de miezuri din

fagure hexagonal fabricate din materiale termoplaste sau din elastomer
termoplast, miezuri lipite prin topire de învelişuri din materiale plastice
armate cu fibre de sticlă, aramidice sau de carbon, utilizând tehnologii de
firmă.

Despre acest miez se spune că ar fi singurul tip de fagure

hexagonal cu memorie utilizat în industria aerospaTială, miez care poate
reveni la forma sa originală fără a fi deteriorat.

Principalele proprietăti ale acestor miezuri sunt:

 Absorbtia impactului;
 Izolatia termică;
 Amortizarea vibratiilor
 Absorbtia undelor acustice.

Firma Kansas Structural Composites Inc. a dezvoltat o nouă tehnologie

pentru producerea de structuri compozite uşoare şi economice prin crearea de
miezuri din fagure hexagonal armate cu fibre. Se declară faptul că sistemul ar
fi ideal pentru repararea rapidă sau înlocuirea tablierelor de pod precum şi
pentru producTia recipienTilor.

Pentru panourile frontale şi pentru miezuri s-a utilizat o răşină

poliesterică cu continut reciclat iar drept material de armare pentru miez s-
a folosit fibra de sticlă tăiată.

6
 CALCULUL STRUCTURILOR COMPOZITE TIP
SANDWICH

Calculul unei structuri compozite tip sandwich, ultrauşoare şi cu

rigiditate ridicată, structură supusă unui câmp biaxial de forTe normale şi a
unei forTe de forfecare

Structura (fig. 2) este un sandwich cu două învelişuri din Tesătură fibră

2
de carbon cu o greutate specifică de 300 g/m , miez din polistiren expandat,
cu grosimea de 9 mm şi densitatea de 30 kg/m3. Impregnarea fibrei de carbon
s-a realizat cu răşină epoxidică. Grosimea finală a structurii este de 10,4 mm.
Tesătura din fibre de carbon utilizată în cazul unei astfel de structuri
este una de înaltă rigiditate şi prezintă aşa numita legătură diagonală la care
firele de urzeală şi cele de bătătură sunt întreTesute într-o ordine şi frecvenTă
programate pentru a obTine un aspect în diagonală [27, 28, 64-66, 92, 95].

Fig. 2. Arhitectura structurii sandwich supusă unui câmp biaxial de

forte normale nxx, nyy precum şi a unei forte de forfecare n xy

Modelul de echivalare a Tesăturii tip legătură diagonală este unul la care

stratul de grosime t armat cu acest tip de Tesătură poate fi echivalat cu două
straturi de grosime t/2 armate unidirecTional pe directia urzelii respectiv
bătăturii. În acest fel, structura sandwich ce prezintă învelişuri pe bază de
răşină epoxidică armată cu Tesătură din fibre de carbon tip legătură diagonală
se echivalează cu o structură a cărei arhitectură este prezentată în fig. 2.

10
A. Date privind arhitectura structurii sandwich

 Grosimea structurii sandwich: ts = 10,4 mm

 Numărul straturilor învelişurilor: N=4
 Grosimea fiecărui strat: t’1…4 = 0,35 mm
 Grosimea învelişurilor: tînv = 1,4 mm
 Grosimea miezului: h = 9 mm
 Unghiul de dispunere a fibrelor fiecărui strat: α1, 3 = 90°; α2, 4 = 0°
 FracTiunea volumică a fibrelor fiecărui strat: υ1…4 = 60%

B. Date privind caracteristicile structurii sandwich

 Tipul materialului de armare pentru învelişuri: Fibre de carbon

 Greutatea specifică a fibrelor: 300 g/m2
 Tipul matricei: Răşină epoxidică
 Tipul miezului: Polistiren expandat
 Densitatea miezului: ρmiez = 30 kg/m3
 Modulul de elasticitate longitudinal al miezului: Emiez = 30 N/mm2
 Coeficientul lui Poisson al miezului: υmiez = 0,35
 Modulul de elasticitate transversal al miezului: Gmiez = 11 N/mm2
 Modulul de elasticitate longitudinal,
determinat de-a lungul fibrelor: EF║ = 540000 N/mm2
 Modulul de elasticitate longitudinal,
determinat perpendicular pe direcTia fibrelor: EF┴ = 27000 N/mm2
 Coeficientul lui Poisson al fibrelor de carbon: υF = 0,3
 Modulul de elasticitate transversal al fibrelor: G = 10385 N/mm2
F

 Modulul de elasticitate longitudinal al matricei: EM = 3900 N/mm2

 Coeficientul lui Poisson al matricei: υM = 0,37
 Modulul de elasticitate transversal al matricei: GM = 1425 N/mm2

C. Date privind solicitarea structurii sandwich

 ForTa normală pe direcTia axei x: nxx = 100 N/mm
 ForTa normală pe direcTia axei y: nyy = 50 N/mm
 ForTa de forfecare: nxy = 25 N/mm

11
 Fig. 3. Arhitectura structurii sandwich la care învelişurile se echivalează cu
straturi unidirectionale pe directia urzelii respectiv bătăturii, structură supusă
unui câmp biaxial de forte şi a unei forte de forfecare

12
Tabelul 2. Mărimile fundamentale de elasticitate ale straturilor învelişurilor
Valoare
2
Modulul de elasticitate longitudinal E ║ [N/mm ] 325560
2
Modulul de elasticitate longitudinal E ┴ [N/mm ] 14100,3
Coeficientul de contracTie transversală υ ┴║ [ - ] 0,328
Coeficientul de contracTie transversală υ ║┴ [ - ] 0,014
2
Modulul de elasticitate transversal G║┴ [N/mm ] 5212,4

Tabelul 3. Elasticitătile transformate ale straturilor învelişurilor

Straturile Straturile
1 şi 3 2 şi 4
2
r11 [N/mm ] 14165,3 327061,8
r22 [N/mm2] 327061,8 14165,3
2
r33 [N/mm ] 5212,4 5212,4
2
r12 [N/mm ] 4646,2 4646,2
2
r13 [N/mm ] 0 0
2
r23 [N/mm ] 0 0

Tabelul 4. Elasticitătile miezului

Valoare
2
rm 11 [N/mm ] 34,18
2
rm 22 [N/mm ] 34,18
2
rm 33 [N/mm ] 11
2
rm 12 [N/mm ] 11,96
2
rm 13 [N/mm ] 0
2
rm 23 [N/mm ] 0

Tabelul 5. Elasticitătile structurii sandwich

Valoare
r11 [N/mm2] 170643,12
2
r22 [N/mm ] 170643,12
2
r33 [N/mm ] 5221,9
2
r12 [N/mm ] 4656,5
2
r13 [N/mm ] 0
2
r23 [N/mm ] 0
Tabelul 6. Compliantele structurii sandwich
Valoare
c 11 [· 10-6 mm2/N] 5,86
c 22 [· 10-6 mm2/N] 5,86
c 33 [· 10-6 mm2/N] 191,5
c 12 [· 10-6 mm2/N] 214,7
c 13 [· 10-6 mm2/N] 0
c 23 [· 10-6 mm2/N] 0

13
Tabelul 7. Alungirile şi lunecarea structurii sandwich
Valoare
Alungirea εxx [ - ] 0,00808
Alungirea εyy [ - ] 0,01554
Lunecarea γxy [ - ] 0,00341

Tabelul 8. Alungirile şi lunecările straturilor învelişurilor

Straturile Straturile
1 şi 3 2 şi 4
Alungirea de-a lungul fibrelor ε║ [ - ] 0,01554 0,00808
Alungirea perpendiculară pe direcTia fibrelor ε┴ [ - ] 0,00808 0,01554
Lunecarea γ║┴ [ - ] - 0,00341 0,00341

Tabelul 9. Tensiunile structurii sandwich

Straturile Straturile
1 şi 3 2 şi 4
2
Tensiunea de-a lungul fibrelor σ║ [N/mm ] 5120 2714,8
Tensiunea perpendiculară pe direcTia fibrelor σ┴ [N/mm2] 186,6 257,6
2
Tensiunea tangenTială τ║┴ [N/mm ] - 17,7 17,7
2
Tensiunea miezului σmiez [N/mm ] 0,24

14
 METODOLOGIA CERCETĂRII EXPERIMENTALE A
UNEI STRUCTURI COMPOZITE TIP SANDWICH

Determinarea caracteristicilor la tractiune

Caracteristicile de tractiune a oricărui tip de material compozit sunt:
 Modulul de elasticitate tangent initial şi modulul de elasticitate
secant la tractiune;
 Tensiunea maxim de tractiune;
 Alungirea la forta maximă sau alungirea la rupere.
Metoda constă în aplicarea unei sarcini progresive de tracTiune, pe
directia axei longitudinale a epruvetei.

Determinarea caracteristicilor la încovoiere prin metoda celor trei puncte

Caracteristicile la încovoiere ale unei structuri compozite tip sandwich se

determină utilizând bare de formă rectangulară decupate din plăci. Barele se
sprijină liber, fiind încărcate la mijlocul deschiderii (metoda celor trei capete
de apăsare).

Caracteristicile la încovoiere care se pot determina sunt:

 Tensiunea de încovoiere şi săgeata la rupere în cazul materialelor care
se rup înainte de atingerea sau la atingerea săgetii convenTionale;
 Tensiunea de încovoiere pentru săgeata convenTională a materialelor
care nu se rup înainte de atingerea săgeTii convenTionale sau la
atingerea săgetii convenTionale;
 Tensiunea de încovoiere pentru sarcina maximă, în cazul materialelor care
ating sarcina maximă înaintea sau la atingerea săgeTii convenTionale;
 Tensiunea de încovoiere la rupere sau pentru sarcina maximă, în cazul
în care săgeata convenTională este depăşită;
 Modulul de elasticitate la încovoiere.
 DistanTa între reazeme, L, trebuie să fie reglabilă.

15
 Rezultatele încercărilor la încovoiere utilizând metoda optică

Pentru o prelucrare a informatiilor utilizând metoda elementului finit, pe

suprafaTa miezului epruvetelor s-au aplicat puncte de pozitionare (marcare) a
căror deplasare în timpul încercărilor la încovoiere este măsurată cu ajutorul
metodei optice. Rezultatele încercărilor efectuate pe patru tipuri de epruvete sunt
prezentate mai jos. Toate epruvetele s-au încercat după cum urmează:

 Dispozitiv experimental: masina de incercari Zwick cu o capacitate de incarcare (50 kN).

 Deplasarile (cursa traversei) sunt masurate cu ajutorul unui captor LVDT (marca HBM).
 Incercarile sunt pilotate in deplasare: 0,02 mm/s.
 Evolutia fortei de incarcare in functie de cursa traversei.
 Deplasarile punctelor pozitionate (marcate) pe suprafata epruvetei sunt
masurate cu ajutorul metodei optice de «suivi de marqueurs».
 Deplasarile Ux si Uy masurate pentru fiecare punct de pe suprafata epruvetei (de la 1
la
21, sunt importate in codul de element finit CASTEM, pentru afisarea campurilor de

deplasari Ux si Uy.

16
Epruveta
- Evolutia fortei de incarcare in functie de cursa traversei este prezentata in
fig. 41.
- Deplasarile Ux si Uy masurate pentru fiecare punct de pe suprafata epruvetei (de la 1
la 21, vezi fig. 42 sunt importate in codul de element finit CASTEM, pentru afisarea
campurilor de deplasari Ux si Uy .

Curba forta - deplasare

17
18
 Analiza experimentală şi numerică a procesului de rupere a
structurii sandwich

În această sectiune se prezintă o analiză combinată, atât experimentală cât şi

numerică legată de procesul de rupere a structurii compozite de tip sandwich,
solicitată în modul deschis. Măsurătorile experimentale asupra structurii sandwich
sunt realizate utilizând două tehnici optice. În primul rând, pentru a măsura
deplasarea suprafeTei epruvetei se utilizează metoda de corelaTie digitală
a imaginii (metoda DIC). Sutton a dezvoltat această tehnică precum şi un număr
de algoritmi. Măsurătorile răspunsurilor modurilor mixte de rupere au fost
realizate utilizând o epruvetă tip SEN (Single Edge Notch). Geometria
epruvetei utilizată pentru teste. Epruveta este fabricată tăind o fisură iniTială cu
dimensiunea, a = 35 mm

19
 Fig. 53. Structura sandwich şi tipul de epruvetă SEN

În cadrul testelor s-a utilizat o maşină de testare de tip Zwick cu o

capacitate de 50 kN, cu un control al deplasării de 0,01 mm/s. În timpul testelor,
un senzor LVDT înregistrează relaTia între sarcină şi deplasarea punctului de
sarcină. EvoluTia câmpurilor deplasărilor observată pe suprafaTa laterală a
epruvetelor a fost înregistrată utilizând un aparat CCD (1 cadru pe secundă).
Pentru a valida metoda experimentală, deplasarea verticală măsurată de senzorul
LVDT este comparată cu deplasarea măsurată prin metoda de urmărire a
marcajelor . Analizând evoluTiile deplasării în funcTie de timp, putem observa o
concordanTă bună. Principiul acestei metode constă în compararea a două
imagini, imaginea de referinTă corespunzătoare stării nesolicitate şi imaginea
corespunzătoare stării deformate a epruvetei.

Fig. 54. Evolutia sarcinii în functie de timp

20
 Prin analiza numerică, deplasarea la fiecare pas al încărcării este
calculată. Pentru corelarea digitală a imaginii este necesară aplicarea unui
model constând din marcaje de culoare neagră pe suprafaTa exterioară a
epruvetei. P entru analiză s-au reTinut două puncte. Primul punct corespunde
unei sarcini înregistrate la timpul t = 18,5 s iar al doilea punct este
corespunzător sarcinii înregistrate la timpul t = 25,5 s. Deplasările punctelor
de sarcină (A şi B) poziTionate pe cilindri de oTel.

Evolutia deplasărilor în timp

Deplasarea punctelor de sarcină prezintă simetria încărcării în modul

deschis. Mai mult, evoluTia deplasării deschiderii fisurii este arătată în.

La fel ca deplasarea punctelor de sarcină, deplasarea marcajelor

poziTionate pe buza fisurii este simetrică. Din rezultatele corelării digitale a
imaginii , este generat un mesh de elemente finite utilizând codul Castem de
elemente finite.

Principiul corelării digitate a imaginii şi mărimea zonei studiate

21
 Principiul generării retelei FEM utilizând datele experimentale

Nodurile retelei corespund centrului corelatiilor ferestrelor. Modelul

de retea este realizat utilizând elemente cu patru noduri. După efectuarea
testului experimental, câmpurile deplasărilor sunt calculate utilizând soft-ul
Corella dezvoltat de echipa Photomécanique an Rhéologie din cadrul LMS
Poitiers, Franta. Aşa cum se arată în fig. 58, pentru fiecare pas de timp am
obTinut cartografiile deplasărilor pe direcTia x (ux) respectiv pe direcTia y
(uy).

Cartografiile câmpurilor deplasărilor: a) cartografiile

deplasării corespunzătoare la timpul t = 18,5 s; b)
cartografiile deplasării corespunzătoare la timpul t = 25,5

22
 Utilizând cartografiile deplasărilor precum şi coordonatele corelărilor
ferestrelor, s-a creat un model de elemente finite. Apoi, s-a realizat analiza
numerică a câmpurilor mecanice complementare, utilizând codul de element finit.
Câmpurile alungirii şi tensiunii sunt calculate utilizând modelul cu elemente
finite prin intermediul unei legi constitutive. Se poate observa faptul că reteaua
de elemente finite este rotită cu 90° în raport cu rezultatele corelării digitale a
imaginii. Acum pot fi calculati invariantii de integrare din câmpurile mecanice
pentru a caracteriza starea energetică în vecinătatea vârfului fisurii.

Cartografiile câmpurilor alungirii şi tensiunii la timpul t = 25,5s:

a) alungirea pe directia y; b) tensiunea pe directia y

Curba tensiune-alungire. Încercarea la tractiune a tesăturii din fibre de

carbon
23
Curba fortă-deplasare. Încercarea la tractiune a tesăturii din fibre de carbon

 Încercări la încovoiere a plăcii tip sandwich

În cadrul încercărilor la încovoiere a plăcii tip sandwich s-au realizat

următoarele determinări experimentrale: două încercări (încărcare-descărcare)
la încovoiere a plăcii încastrate pe contur; o încercare (încărcare-descărcare)
la încovoiere simplă (sprijin liniar pe două margini opuse). Aplicarea
sarcinilor s-a realizat în mijlocul plăcii iar comparatorul pentru măsurarea
deplasărilor a fost amplasat sub placă, tot pe mijlocul ei.

Rezultatele încercărilor la încovoiere a plăcii tip sandwich

Greutate Prima încercare A doua încercare Încovoiere

[N]
Încărcare Descărcare Încărcare Descărcare Încărcare Descărcare
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
Încastrare pe contur a plăcii Sprijin liniar pe 2 margini opuse
10 0,13 0,15 0,12 0,15 0,25 0,32
20 0,26 0,30 0,25 0,29 0,59 0,65
30 0,39 0,42 0,41 0,415 0,85 0,91
40 0,54 0,54 0,535 0,56 1,13 1,19
50 0,66 0,68 0,66 0,675 1,42 1,44
60 0,75 0,78 0,76 0,78 1,64 1,70
70 0,88 0,92 0,89 0,91 1,90 1,98
80 1,01 1,03 1,015 1,02 2,16 2,21
90 1,14 1,17 1,13 1,16 2,42 2,47
100 1,26 1,26 2,70

24
 Ciclul 1 de încăcare-descărcare la încovoierea plăcii sandwich
încastrate pe contur

Ciclul 2 de încăcare-descărcare la încovoierea plăcii sandwich încastrate pe

contur

Ciclul de încăcare-descărcare la încovoierea simplă a plăcii sandwich

25