AN II

35 ,
r .
ă N
ic
at
em
T
ia
aţ
ic
bl
Pu

Arhitectura
Tradiţională

Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale
 CUPRINS

ABREVIERI .......................................................................................................................................................................................... 2

INTRODUCERE ................................................................................................................................................................................... 3

CE ÎNSEAMNĂ ARHITECTURĂ TRADIȚIONALĂ? .......................................................................................................................... 4

FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ ARHITECTURA TRADIȚIONALĂ ............................................................................................... 8

CE ESTE SPECIFICUL ARHITECTURAL LOCAL?............................................................................................................................. 14

DE CE E IMPORTANT SĂ CONSERVĂM ȘI SĂ CONSTRUIM RESPECTÂND SPECIFICUL LOCAL?.......................................... 18

DESPRE CONSERVAREA ARHITECTURII TRADIȚIONALE. SATUL TRAINIC ......................................................................... 22

EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ ...................................................................................................................................................... 26

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.
PERSPECTIVE DE FINANȚARE........................................................................................................................................................ 33
Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Fotografie coperta I: Antoniu Bumb OPINIA SPECIALISTULUI................................................................................................................................................................. 35

Credite foto: Antoniu Bumb, arhiforum.ro, Planwerk

© RNDR, 2015
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................................................. 40
Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.
 ABREVIERI Introducere
Numărul de față al Publicației Tematice
sondează dimensiunea arhitecturală
GAL Grup de Acțiune Locală
a mediului rural și argumentează că
arhitectura tradițională este o resursă reală
(și la îndemână) de dezvoltare durabilă.
MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Patrimoniul nu e reprezentat doar de
monumentele clasate pe lista monumentelor
istorice de categorie A, ci și de arhitectura
PNDR Programul Național de Dezvoltare Rurală bisericilor de lemn mai puțin cunoscute
sau de arhitectura caselor tradiționale.
Acest patrimoniu trebuie privit ca o
moștenire valoroasă care, printr-o corectă
RNDR Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală
administrare, poate deveni sursa de
bunăstare a comunității.
Din aceste pagini aflăm de ce este important
să conservăm arhitectura tradițională, dar
și cum putem construi sau restaura adaptat
nevoilor moderne și respectând specificul
local arhitectural. De asemenea, detaliem
câteva instrumente pentru păstrarea
arhitecturii tradiționale care au fost
aplicate în diverse zone. Nu lipsesc, desigur,
nici informațiile despre posibilitățile de
finanțare.

UAR Uniunea Arhitecților din România

UE Uniunea Europeană

UNESCO Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură

2 3
 Ce înseamnă arhitectură Astăzi, când nevoia de autentic e atât de
mare, cuvântul „tradițional” pare uzat și
abuzat. Termenul se foloseşte peste tot,
tradițională? în tot mai multe reclame și pe tot mai
multe etichete. E tot mai greu a distinge
între autentic şi neautentic. Dacă pentru
produsele alimentare există o definiție
destul de clară a ce este și ce nu este
tradițional, în cazul arhitecturii, lucrurile
nu sunt la fel de clare și reglementate.
Mediul rural este împânzit de pensiuni care
se autointitulează tradiționale, dar care nu
au nimic de-a face cu arhitectura locului.

Dar ce înseamnă tradițional în arhitectură?

Un arhitect va spune că tradiționalul
ține de arhitectura vernaculară – adică
proprie locului. Aceasta a fost elaborată
și transmisă din generație în generație,
ceea ce nu înseamnă că nu a evoluat în
timp. Dimpotrivă, arhitectura tradiţională
s-a dezvoltat și rafinat, adaptându-se
vremurilor și nevoilor, dar reflectând
permanent condițiile de mediu, culturale,
tehnologice, economice și istorice ale
contextului local.

Deși sintagmele de arhitectură populară,

arhitectură vernaculară și arhitectură
tradițională sunt considerate sinonime,
există diferențe de nuanță între ele. În timp
ce arhitectura populară e creată fără aportul
unor profesioniști în construcții, adică fără

4 5
 arhitecți, arhitectura vernaculară poate
apela la meșteri specializați în procesul de
construire (dar nu arhitecţi) și se bazează
tot pe tehnici și materiale locale.
Arhitectura tradițională denotă, în primul
rând, modul de transmitere, din generație
în generație și pe cale orală, dar aceasta este
o caracteristică valabilă și în cazul primelor
două forme.
Termenul de arhitectură vernaculară este
cel larg acceptat de arhitecți şi derivă
din latinescul vernaculus, care înseamnă
„domestic, nativ, indigen”, adică local.
Vernaculară e și arhitectura laică, respectiv
arhitectura caselor, a morilor și a altor
construcții utilitare, dar și arhitectura
religioasă. Bisericile au specific local,
existând deosebiri evidente între cele
maramureșene, bucovinene sau dobrogene.
Aşadar, arhitectura vernaculară
desemnează întreaga cultură construită
dintr-un anumit loc.
Mai mult, arhitectura vernaculară nu e
neapărat rurală - există și arhitectură
urbană vernaculară.

6 7
 Factori care influențează Arhitectura specifică unui anumit loc e
influențată de un cumul de factori, fără
ca vreunul dintre ei să fie determinant.
arhitectura tradițională Interpretarea arhitecturii tradiționale doar
în funcţie de factorii climatici, de pildă, ar
fi absolut simplistă. Câteodată, sate vecine
având același climat și relief se dezvoltă
diferit.
Climatul
casele înălțate de la sol, pentru a evita
inundațiile, sunt uneori deschise sau au
pereți subţiri, care permit aerisirea rapidă.
În climatul rece, casa se structurează în
jurul unei vetre mari care încălzește spațiul,
materialele folosite sunt grele și bune
izolatoare termice, iar exteriorul se vopseşte
în culori închise ce rețin căldura soarelui.
Aşa sunt, de pildă, casele scandinave.

Astăzi, mulți cred că forma și configurația
unei case ţin de aspectul ei estetic. De fapt,
arhitectura vernaculară este, în primul
și în primul rând, dictată de climă. Casa
reprezintă, înainte de toate, un adăpost
împotriva intemperiilor.
Acolo unde clima e călduroasă și uscată, se
folosesc materiale cu inerție termică mare,
ce mențin răcoarea, precum chirpiciul sau
piatra. Nu degeaba casele din Grecia sau
Croația sunt înghesuite pentru a-și ține
umbră reciproc și a evita expunerea excesivă
la soare.
Casele din Delta Dunării au panta
acoperișului mai mică pentru că acolo plouă
mai rar și iernile sunt blânde. Ca atare,
acoperișurile line, cu olane, răspund perfect
acestui climat, menținând răcoare vara și
căldură iarna. În schimb, în Maramureș,
acoperișurile au pante abrupte, pentru
scurgerea rapidă a șiroaielor de ploaie
abundentă. Panta nu reține nici stratul gros
de zăpadă aşternut în timpul iernilor lungi.

Pereții sunt vopsiți în alb sau în culori

deschise pentru a reflecta radiația solară.
Uneori, casele sunt parțial îngropate sau
lipite de un versant pentru a profita de
răcoarea pământului.

Acolo unde clima este călduroasă și umedă,

8 9
 Materialele
Cel mai simplu mod de a construi a
fost dintotdeauna cu materiale aflate la
îndemână, din zonele cele mai apropiate.
Desigur, acesta nu e singurul criteriu de
alegere a materialelor. Casele din Provence
(Franţa) sunt din piatră, cu toate că și
lemnul se găsea din abundență în regiunea
respectivă. Piatra era însă asociată cu
statornicia. Tot din piatră sunt construite
şi casele din Toscana. În schimb, în centrul
Europei se foloseau frecvent structurile de
lemn.
În zona noastră, lemnul era materialul
folosit în mod curent, atât pentru elementele
structurale, cât și pentru acoperiș, sub formă
de șiță sau șindrilă. În zonele de deal și de
10
munte, acolo unde pădurile înconjurau
așezările, lemnul era resursa cea mai la
îndemână. Civilizația românească este o
civilizație a lemnului și nu a pietrei. Piatra
era folosită în mod obişnuit doar pentru
temelii.
Desigur, există localități unde se folosea
piatra pentru pereți, dar acestea sunt mai
degrabă excepția ce confirmă regula. Astfel
de case se găsesc în Dobrogea, în sudul
Banatului sau în sudul Munților Apuseni,
acolo unde de multe ori se utiliza piatră
gata prelucrată de la ruinele romane. Există
chiar sate care foloseau piatra până și pentru
acoperiş, sub forma unor lespezi dintr-o rocă
specială numită ardezie, ușor de tăiat în
plăci subțiri şi foarte rezistente. O astfel de
localitate e Ceru-Băcăinți, din județul Alba.
Cărămida era folosită sporadic în unele Motivațiile economice
zone ale ţării, de pildă în satele săsești
din sudul Transilvaniei sau Banat, și acest Casa tradițională și gospodăria concordă
lucru se întâmpla sub influența culturii dintotdeauna cu ocupațiile și modul de
urbane. Cărămida a devenit un material viață al locuitorilor, dar și cu posibilitățile
de construcţie predilect odată cu epoca lor economice. Motivațiile economice
industrială. care influențează arhitectura se referă la
ocupațiile de bază ale locuitorilor și la felul
Lutul sau chirpiciul se foloseau din cele în care acestea determină configurarea
mai vechi timpuri, fiind ușor de găsit și de gospodăriei. Acoperișurile înalte ale
prelucrat. Se regăsesc și astăzi, cu precădere caselor de la munte au, printre altele, un
la casele de la câmpie, unde s-a păstrat rol important în păstrarea la îndemână a
sistemul de construcție cu lut armat cu nuiele merindelor și a celor trebuincioase familiei
împletite, specific arhitecturii din neolitic. pe toată durata anului. La casele din
11
 Cultura și obiceiurile
Arhitectura vernaculară nu este influențată
doar de factori exteriori și de funcționalitate.
Există numeroase aspecte ale specificului
arhitectural local al unei zone ce țin de
obiceiuri, adică de factori socio-culturali.
Câteodată, factorii culturali devin mai
importanți decât factorii determinanţi ai
mediului. De pildă, un vechi obicei românesc
spune că, pentru a stabili poziția casei pe
teren, soţia trebuia să taie o pâine în două
și să o arunce în sus. Acolo unde cădea fața
tăiată a pâinii, acolo se așeza și fața casei.
Obiceiul poate, desigur, intra în contradicție
cu orientarea în funcție de punctele cardinale
sau de vânturile dominante, dar ritualul e
mai important, din moment ce se presupunea
că avea funcţia de a aduce prosperitate și de
a feri casa de rele.

Maramureș, acoperișul poate fi și de trei
ori mai înalt decât pereții casei, iar casa
nu e, neapărat, cea mai înaltă clădire din
gospodărie. Acolo unde oamenii se ocupau
preponderent cu creșterea animalelor, ca în
Maramureș, șura era mai mare decât casa.
sau regiunilor locuite de saşii din sudul
Transilvaniei. La fel se întâmplă în cazul
așezărilor unde oamenii erau meșteșugari:
demisolul ce servea ca atelier era înalt
și cu acces direct din stradă, precum în
localitatea Rimetea din județul Alba.

În podul șurii se țineau mari cantități de Dispoziția casei, a șurii și a celorlalte

furaje necesare iernării animalelor. În acareturi în jurul ocolului (curții) pare
schimb, acolo unde oamenii erau viticultori, rezultatul unei intenţii compozițional-
beciul era cel mai important. „Casele plastice, dar e, de fapt, dictată de necesitățile
înalte” sunt specifice, de pildă, Gorjului funcționale ale gospodăriei.

12 13
 Ce este specificul Arhitectura tradițională românească nu
este unitară, ci diferă în funcție de zonă.
Acestea sunt catalogate de specialiști ca

arhitectural local ? zone etnografice distincte. Printre cele mai

importante zone etnografice de la noi, care
și-au păstrat în mare măsură specificul
local și astăzi, se numără Maramureșul,
Țara Moților, Delta Dunării, Bucovina
sau regiunea satelor săsești din sudul
Transilvaniei. În alte zone, arhitectura
tradițională se mai găseşte doar în muzee
ale satului.

Chiar dacă zonele acestea au un caracter

distinct, propriu, există totuși câteva
trăsături comune.

Casele țărănești aveau puține încăperi, iar

cele mai vechi erau mono-camerale. De
obicei, casa era compusă din tindă, odaie și
cămară. Accesul în casă se făcea prin prispă,
după care se intra în tindă, și din tindă se
intra în odaie. Prispa, numită uneori și
pridvor sau târnaț, este spațiul deschis și
acoperit care intermediază relația interior-
exterior, și este şi zona cea mai ornată a
casei. Elementele decorative acopereau, de
regulă, stâlpii prispei, numiți și păpuci sau
furci; rolul lor era şi estetic și magic, ferind
casa de rele. Tinda nu reprezenta doar un

14 15
 spațiu de trecere, ci servea, uneori, ca loc de
depozitare a merindelor sau a ustensilelor
din gospodărie. Alteori, în tindă se afla și
vatra și astfel, acest spațiu devenea bucătărie
și încăpere de zi a casei. De cele mai multe
ori, însă, odaia era locul în care se afla vatra
și locul în care se gătea, se mânca și se
dormea. Acest lucru nu e întâmplător, pentru
că focul se folosea și la prepararea mâncării
și la încălzirea construcţiei.
sau „celarul” ori „dosarul” (numită astfel
fiindcă se găsea în dosul casei) era spațiul
de depozitare pentru alimente, scule sau
mici unelte. Spațiul principal de depozitare
a alimentelor era fie podul casei, fie pivnița.
Podul se folosea pentru păstrarea cerealelor
și afumarea cărnii, iar în pivniță se ţineau
fructele, zarzavaturile, vasele cu murături și
butoaiele cu țuică sau vin. Acoperișul casei
era, de obicei, înalt și în patru ape.

De aceea, cele mai vechi case aveau o
singură cameră, numită și „casă”. Vara,
în zilele călduroase în care nu se aprindea
focul înăuntru, pentru gătit se folosea vatra
din curte sau o bucătărie de vară. Cămara
Casele cu mai multe camere au apărut ceva
mai târziu, în secolele XIX și XX, iar în acest
caz una dintre camere se păstra pentru zile
speciale. În „odaia frumoasă”, „casa bună”
sau „casa dinainte” se primeau oaspeții la

marile sărbători, se țineau evenimentele uneori fixate în bârnele peretelui, mese și

importante ale familiei. Aici se aşezau
cele mai prețioase obiecte de mobilier și
decorative și tot aici se păstrau hainele de
sărbătoare. Pentru că era folosită doar
ocazional, odaia frumoasă dispunea rareori
de un sistem de încălzire.
scaune, printre care și faimoasele scaune cu
trei picioare.
Arhitectura tradițională e integrată în peisaj,
e adaptată la mediu și utilizează materiale
naturale locale.

Mobilierul locuințelor tradiționale era Acestea sunt trăsăturile generale. În fapt,

îndeobște din lemn, simplu și minimal. Se în fiecare zonă apar elemente proprii și
foloseau lavițe așezate de-a lungul pereților, recognoscibile ce asigură specificul local.

16 17
 De ce e important să
conservăm și să construim
respectând specificul local?
18
Astăzi se vorbeşte atât de mult despre
arhitectura vernaculară pentru că ea
reprezintă condiția dezvoltării durabile a
comunităților rurale. Arhitectura vernaculară
are calitatea de a fi sustenabilă ecologic
prin adaptarea la clima și relieful dintr-un
anumit loc și prin utilizarea materialelor de
construcție naturale disponibile în acea zonă.
Astfel, arhitectura vernaculară are un
impact minim asupra mediului natural, fiind
sustenabilă și din punct de vedere social,
pentru că se bazează pe știința construirii
(know how-ul local) și pe forţa de muncă
locală.
Aceasta stimulează sentimentul apartenenței
oamenilor la spaţiul respectiv, îi face să
simtă că locul lor are ceva aparte și că ei
împărtășesc specificul zonei. Arhitectura
vernaculară este sustenabilă şi economic,
fiindcă angrenează economia locală în
procesul de construire şi susține turismul.
Cine preferă să meargă în Maramureș,
de exemplu, și să doarmă într-o casă fără
personalitate, cu geamuri termopan, vopsită
în culori stridente şi cu balustrade de inox? Se
merge în Maramureș tocmai pentru a regăsi
peisajul rural specific, cu case mici de lemn
cu acoperiș de șindrilă, și bucătăria locală,
care folosește alimente fără conservanţi şi
coloranţi.
19
 Cum se poate păstra specificul
arhitectural local?
Aplicarea rețetelor la întâmplare sau
preluarea modelelor de construcţie din altă
parte reprezintă calea sigură spre kitsch și
distrugerea specificului local. Metodele de
intervenție trebuie să fie la fel de atent alese
și în cazul intervențiilor pe clădiri vechi, și
în cazul clădirilor noi, construite de la zero.
Arhitectura nouă nu trebuie s-o imite pe cea
veche, producând o pastișă istorică ușor de
catalogat drept kitsch, ci trebuie să respecte
specificul local, asumându-și în acelaşi
timp momentul în care a fost creată; până
și bisericile construite după regulile stricte
ale erminiilor bisericești pot fi datate pentru
că încorporează stilul epocii în care au fost
înălţate. Nu e nevoie de construcţii ce imită
arhitectura de acum o sută de ani, ci de
construcţii ce respectă spiritul locului.
În primul rând, pentru a putea păstra
specificul local al fiecărei zone, sunt necesare
studii despre acest specific local arhitectural.
Studiile trebuie să depăşească imaginea casei
așa-zise tradiționale pentru zona respectivă
și să clarifice modalitățile de ocupare
a parcelei, tehnologiile de construire,
materialele utilizate, tipologiile și gabaritele
specifice, și în general tot ceea ce e specific
locului.
20
Tot ghidurile pot fi şi un punct de pornire Administrația locală poate, de asemenea,
pentru o educație arhitecturală continuă. să organizeze concursuri de arhitectură
Acestea scot în evidenţă modele de bună pentru a obține modele de bună practică
practică sau, dimpotrivă, intervenții și de arhitectură contemporană concepută
nefericite. în spiritul specificului local. Este cazul
Consiliului Județean Alba, care a organizat
Implicarea comunității în acțiunile de „Concursul de Arhitectură Contemporană
reabilitare și instruire a oamenilor în în Țara Moților”.
tehnicile tradiționale, așa cum face, de
exemplu, Fundația Mihai Eminescu în E nevoie de continuitate între studii,
satele săsești, e cel mai bun mod de a ghiduri, reglementări, modele şi concursuri
întări sentimentul apartenenței la loc și de pentru ca aceste acțiuni să poată contribui
a furniza modele de bune practici. la păstrarea specificului local.
Apoi, pe baza studiilor trebuie întocmite
ghiduri vizând păstrarea specificului local.
Acestea nu trebuie doar să semnaleze şi să
cerceteze arhitectura locală, ci să propună
modalități de intervenție la nivelul clădirilor
existente și principii de construire pentru
clădirile noi. Ghidurile vor fi îndrumare
practice pentru proprietarii de case și pentru
administrațiile locale. Astfel de ghiduri au
fost deja întocmite pentru Țara Moților,
Delta Dunării, dar şi pentru alte zone.
În etapa următoare, ghidurile trebuie
transpuse în reglementări de tip regulamente
locale de urbanism, ce stabilesc și normează
modul de restaurare și/sau construire.
21
 Despre conservarea Odată cu emigrarea în masă a sașilor din
Transilvania, fenomen care s-a accelerat în
anii ’70-’80, multe dintre satele din centrul

arhitecturii tradiționale. și sudul Transilvaniei au rămas pustii.

A urmat un proces rapid de degradare a
fondului construit în aceste sate. Din păcate,
Satul trainic procesul depopulării satelor a devenit acut
la începutul perioadei post-comuniste.

Valoarea primordială a acestor sate, cu

locuințe și hambare țărănești construite în
jurul bisericilor fortificate, constă în faptul
că au rămas aproape neschimbate din Evul
Mediu, conservând un mod de existență în
relație cu natura. În plus, cadrul natural în
care se găsesc e de un pitoresc incontestabil,
cu un peisaj variat, cu floră și faună
sălbatică.

În ultimii ani, câteva organizații încearcă

să aplice principii de dezvoltare durabilă
folosind ca principale resurse patrimoniul
cultural și natural. Cea mai activă dintre
ele este Fundația Mihai Eminescu Trust – o
organizație non-profit aflată sub patronajul
Alteţei Sale Regale Prințul de Wales.

Fundația și-a propus să inițieze nu doar

un proiect de reabilitare a patrimoniului
construit al satelor săsești, ci și un
proces de „revitalizare a comunităților
rurale și îmbunătățire a calității vieții
localnicilor prin folosirea responsabilă a

22 23

patrimoniului cultural și natural”. În acest
proiect, patrimoniul este nu doar obiectul
intervenției, ci și instrumentul prin care se
încearcă „adoptarea” comunității satului.
Astfel, fundația coordonează procesul de
restaurare a caselor şi asigură resurse
materiale și know-how prin specialiști
străini, dar comunitatea locală este cea
care pune în aplicare lucrările propriu-zise.
Oamenii locului au fost inițiați în tehnici
tradiționale de construcție, au primit
sprijin să deschidă ateliere meșteșugărești
şi să se implice în activități agroturistice.
Astfel, restaurarea caselor pune în mișcare
rotițe economice și sociale ca baze ale unei
dezvoltări sănătoase și responsabile.
24
Procedura de lucru se desfăşoară în
mai multe etape. Mai întâi, are loc o
întâlnire cu reprezentanții satului,
pentru a discuta ideile lor de dezvoltare.
Apoi, este numit un arhitect român din
domeniul conservării, care creează un
inventar al clădirilor istorice, evaluează
structurile aflate în pericol și identifică
cele mai potrivite case pentru restaurare.
Se găsesc surse accesibile de materiale de
construcții și se pregătesc gropile de var.
Meșteșugarii autohtoni se pregătesc cu
experţi străini. În final, este stabilit un
nucleu sătesc și un centru de promovare a
meșteșugurilor locale. Faptul că oamenii
sunt instruiți în tehnici tradiționale și
metode de intervenție pentru clădirile
istorice asigură o sursă de venit pentru
locuitori şi responsabilizează comunitatea,
inoculând ideea că patrimoniul construit
și natural reprezintă o resursă importantă.
Activitatea de restaurare a început din
satul Viscri, acolo unde au fost deja
restaurate prin acest proiect sute de
clădiri din sat (biserica, şcoala, case
particulare sau de stat, porţi, garduri,
hambare şi curţi). Alte clădiri (printre care
biserici fortificate săseşti şi două biserici
ortodoxe) au fost restaurate parţial sau
integral în câteva sate din comunele
Buneşti şi Saschiz.
25
 Ghid de construire în Parcul
Exemple de bună practică Național Piatra Craiului
Ariile protejate naturale din România
reprezintă 7% din suprafața totală a țării. Nu
e mult, dar exact aceste zone turistice sunt
supuse unei presiuni imobiliare imense,
care riscă să pericliteze peisajul și, în final,
să alunge turiștii. În aceste zone, protejarea
biodiversităţii și a peisajului e tot atât de
importantă ca şi dezvoltarea unei arhitecturi
în spiritul locului.
Pentru a asigura calitatea mediului
construit, cu sprijinul Ordinului Arhitecților
din România, s-au elaborat regulamente și
ghiduri de construire speciale pentru câteva
din aceste parcuri. Astfel de regulamente
sau studii există pentru Parcul Național
Maramureș, Parcul Național Apuseni, Parcul
Național Bucegi, Parcul Național Piatra
Craiului sau Rezervația Biosferei Delta
Dunării.
„Ghid de construire – Zona de dezvoltare
durabilă Parcul Naţional Piatra Craiului”
a apărut în ianuarie 2013 și își propune
să producă un echilibru între conservarea
specificului local şi tendințele actuale de
dezvoltare intensivă a turismului din zona
Piatra Craiului. Cum casa tradițională e, prin
excelență, în armonie cu peisajul, aceasta
26
rămâne un model de construire în ariile
protejate.
Ghidul este structurat în jurul câtorva
principii: păstrarea parcelarului existent
(care e unul format istoric), protejarea
elementelor vegetale existente (arbori
izolați, hotare etc.), care tind să dispară sub
presiunea imobiliară actuală, încurajarea
menţinerii şi conversiei fondului construit
existent (acolo unde sunt case tradiționale
e preferabilă reabilitarea și conversia, nu
demolarea acestora), încurajarea folosirii
tipologiilor de locuire dezvoltate istoric,
chiar dacă sunt adaptate nevoilor moderne,
adaptarea optimă la condițiile locale (în
funcţie de caracteristicile de climă, relief,
orientare în raport cu punctele cardinale
și cu vânturile dominante), încadrarea în
peisaj, utilizarea unor forme adecvate zonei
şi a materialelor locale de construcții.
Ghidul se adresează tuturor celor implicați,
fie ei investitori, arhitecți sau membri ai
administrației. Condiția dezvoltării durabile,
a păstrării și perpetuării acelor lucruri care
fac ca o zonă să fie unică, este de a clădi cu
respect față de peisajul natural și arhitectura
locală.
27

Despre arhitectura
contemporană cu specific local.
Concursul de Arhitectură
Contemporană în Țara Moților
Un alt bun exemplu de promovare a
arhitecturii tradiționale este inițiativa
Consiliului Județean Alba, care a organizat,
în perioada iulie-septembrie 2013, Concursul
de Arhitectură Contemporană în Țara
Moților, o competiţie deschisă arhitecților,
urbaniștilor și studenților la arhitectură
și urbanism, având ca scop promovarea și
protejarea peisajului cultural și a arhitecturii
tradiționale din Țara Moților. Concursul a
28
avut două secțiuni: o casă de locuit – 31 de propus o compartimentare mai liberă, dar și lăsând, mai ales la acoperișuri, șansa
proiecte participante – și o pensiune turistică adaptată locuirii contemporane, dar care valorificării tradițiilor în meșteșuguri. Tot
cu maximum 15 camere și restaurant – 16 folosește volumul înalt al podului specific în același spirit se încadrează și utilizarea
proiecte. Juriul a fost prezidat de arhitectul tradițional, ca spațiu util. paielor la acoperire, suprinzătoare prin
Ioan Străjan, vicepreședintele filialei UAR, și contrast cu detalii sau opțiuni evident
i-a inclus pe arh. Stelian Fleschin, conf. dr. „Uneori, ca la proiectul câștigător, libertatea contemporane în restul materialelor ori în
arh. Andrei Luncan, arh. Eugenia Mărginean adoptată față de structurarea spațiului culoare”, mai spune Liviu Ianăși.
și arh. Liviu Ianăși. Au fost acordate câte trei interior pare surprinzător contrastantă cu
premii și o mențiune la fiecare din cele două reținerea, cu supunerea față de tradiție, în În ceea ce privește programul complex
secțiuni. definirea exteriorului volumelor construite. al pensiunii, care include un restaurant
La fel ca silueta construcției, alegerea funcționând semiindependent de spațiile de
„Prospețimea, abordarea fără complexe și materialelor folosite reflectă atât grija locuit, dar și o locuință a administratorilor,
atenția față de peisajul ale cărui părți vor față de specificul locului, cât și o atitudine s-au permis alegeri variate; preferința
deveni casă de locuit sau pensiune sunt sustenabilă. Lemnul este firesc prezent, dominantă e cea a rezolvării cerințelor prin
primele impresii pe care le generează cele pus în operă mai curând cu tehnologii asocierea de volume, modalitatea de asociere
47 de proiecte. Siluetele piramidale ale contemporane (finisaj, tratare, îmbinări), însăși diferind categoric de la un proiect la
caselor din zonă și asocierea volumelor
construite dintr-o gospodărie de moți au
fost elementele care s-au impus ca repere
esențiale în arhitectura propusă. Respectul
față de siluetă și scară sunt calități ale mai
tuturor proiectelor”, spune Liviu Ianăși, unul
dintre membrii juriului.
În ceea ce privește casa de locuit, atât
abordarea mono-bloc, cât și cea pavilionară
au arătat o grijă deosebită față de proporțiile
și gabaritele construcțiilor tradiționale.
Abordările proiectelor înscrise în concurs
au fost diferite și în ceea ce privește spațiul
interior al locuinței. Unele au centrat casa
în jurul coșului de fum (vatra), ca element
simbolic al casei tradiționale, altele au
29
 altul – de la gruparea în jurul unei curți,
amintind de gospodăriile locului, la izolarea
doar aparentă, de la o abordare pavilionară
cu coridoare sau pasaje de legătură până
la o așezare grupată a unor volume izolate,
amintind de „sălașele de vară” ale unor case
(în regiuni de munte din alte părți ale țării
sunt denumite de localnici „căsuța de la
deal”).
În conformarea funcțională și în înfățișarea
volumelor dedicate adăpostirii oaspeților
există o varietate și o libertate asumată mai
mare decât în cazul locuințelor de la cealaltă
secțiune, iar alegerile diferă și în privinţa
spațiilor recepției și restaurantului – uneori
luminoase și extinzându-se pe mai multe
niveluri, alteori economic dimensionate și
chiar disimulate în relieful în pantă.
Subiecte ca accesul, staționarea autoturisme-
lor ori trecerea graduală de la spații publice
către intimitatea camerelor sunt, la rândul
lor, tratate cu ingeniozitate.
„Atât soluțiile propuse pentru casele de
locuit, cât și proiectele pensiunilor sunt
atente nu doar la nevoile contemporane, ci
și la stilul de viață al timpului prezent, la
definirea unor alte raporturi cu natura și cu
peisajul – mai degrabă contemplate, decât
utilizate ca resursă directă de supraviețuire”,
încheie Liviu Ianăși.
30
Plan de salvare și restaurare a
bisericilor de lemn din sudul
Transilvaniei şi nordul Olteniei
Bisericile de lemn sunt asociate de obicei cu
zona Maramureșului, acolo unde fac parte din
lista de patrimoniu mondial UNESCO. Dar
biserici de lemn existau în mai toate satele
românești. Odată cu construirea bisericilor
de zid în sat, cele de lemn și-au pierdut
funcția sacră (nu se mai slujea înăuntru),
și au fost, încet-încet, uitate. Astăzi, multe
din aceste monumente de categorie A sau B
au ajuns în stare de degradare avansată sau
chiar în pericol de dispariție.
Preocupați de soarta acestor monumente,
Ordinul Arhitecților din România și Fundația
Pro Patrimonio au inițiat un program numit
60 de biserici de lemn, având ca obiectiv
„salvarea și conservarea patrimoniului rural
din nordul Olteniei și sudul Transilvaniei,
reprezentat de bisericile de lemn de cimitir,
parțial sau total abandonate, toate clasate
ca monumente istorice, datate între secolele
XVII-XIX”. Programul a demarat în 2009,
cu sprijinul a peste 100 de tineri cu profesii
diferite (arhitecți, artiști restauratori,
ingineri, sociologi etc.), majoritatea
voluntari, care se implică în acțiuni specifice
punctuale: intervenții, documentare sau
promovarea bisericilor monitorizate. Deși
puțin cunoscute, aceste biserici reprezintă
un patrimoniu valoros pe cale de dispariție,
sub forma unor „adevărate lecții de meșteșug
autentic și repere identitare”.
În 2014, 74 de biserici de lemn, majoritatea
din județele Hunedoara, Sibiu, Vâlcea şi
Gorj, au fost incluse de organizaţia Europa
Nostra în programul „7 Most Endagered”
(Cele mai periclitate şapte situri din Europa).
Europa Nostra, cea mai importantă federație
europeană din domeniul patrimoniului
cultural, în parteneriat cu Institutul Băncii
Europene de Investiții, a elaborat un plan de
acțiune pentru salvarea și restaurarea acestor
biserici. Planul propus necesită o investiție
de aproximativ 2,6 milioane de euro, în mai
multe etape, iar suma ar putea fi accesată
atât din fonduri europene, cât și prin aplicații
la diferite fundații din domeniu. Beneficiile
merg dincolo de salvarea bisericilor, căci
ele vizează dezvoltarea durabilă a unor
comunități rurale, pe baza conservării
peisajului cultural.
Peter Bond, coordonatorul raportului și
Consultant Tehnic din partea Institutului
Băncii Europene de Investiții, explică:
„Construcțiile tradiționale din lemn devin tot
mai rare cu trecerea timpului, motiv pentru
care este important să le salvăm. Prin natura
lor, aceste construcții reflectă condițiile în
care trăiau oamenii din acele comunități,
31
 aptitudinile pe care le aveau și meșteșugurile
pe care le stăpâneau, de aceea fiind unice.
Decorațiunile și picturile reflectă credințele
religioase locale și moștenirea culturală -
încă un motiv de unicitate pentru satele și
regiunile unde se află”.
Din cele 74 de biserici din lemn prinse
în program, 37 au nevoie de reparații la
acoperiș (dintre care 14 de urgenţă), iar 50
au probleme de structură (dintre care 17 au
probleme foarte grave). Alte opt biserici au
probleme atât la acoperiș, cât și la rezistenţă
și toate necesită intervenție rapidă. Din
păcate, trei biserici deja s-au prăbușit.
Pentru salvarea cât mai multora dintre ele,
s-a elaborat un plan în trei faze. Prima fază
are un buget de 683.000 de euro și este
destinată salvării bisericilor de lemn aflate în
cel mai mare pericol de dispariție: bisericile
din Boz, Târnăviţa, Vălari, Căzăneşti, Urşi,
Şirineasa, Polovragi şi Ponoarele. Punerea în
practică cât mai rapidă a acestei etape crește
șansele de salvare a monumentelor. Etapa
a doua vizează finalizarea lucrărilor pentru
16 biserici de prioritate medie și ar urma
să se desfășoare între mijlocul lui 2016 şi
finalul lui 2019. Ultima etapă, cu o finanțare
disponibilă, ar putea începe la jumătatea
lui 2017 şi s-ar termina până la sfârșitul
lui 2020. Pentru faza a II-a este nevoie de
920.000 de euro, iar pentru faza a III-a, de 1
milion de euro.
32
Conform raportului coordonat de Peter
Bond, programul își propune să producă
efecte mari, cu mijloace reduse. „Programul
e relativ modest – costul total aproximativ
e de 2.6 milioane de euro – și ar putea avea
un impact considerabil pentru conservarea
moștenirii culturale şi religioase unice din
aceste zone rurale.
De asemenea, ar genera slujbe care folosesc
tehnici tradiționale şi ar mări interesul
turistic. Astfel, programul merită sprijin
şi e nevoie de acțiune rapidă pe mai multe
fronturi, întrucât orice amânare va agrava
situația“.
Micuţele biserici de cimitir sunt mărturia
unui mod de viață și a unor meșteșuguri pe
cale de dispariție. Acestea se constituie ca
parte a unui peisaj cultural, a unui teritoriu
special. Dacă va fi pus în aplicare, planul va
genera beneficii imense pentru comunitate și
ar putea servi ca model și altor sate ce deţin
în patrimoniu biserici de lemn, monumente
de categoria B.
Perspective de finanțare
Reabilitarea și restaurarea construcțiilor
cu caracter tradițional a fost și va rămâne o
preocupare constantă în cadrul Programului
Național de Dezvoltare Rurală. Restaurarea
unui obiectiv ținând cont de specificul
tradițional al imobilului ridică o serie de
probleme tehnice a căror rezolvare necesită
implicarea specialiștilor în restaurare, dar
și o serie de costuri pe care proprietarii
ar prefera să le evite. Acesta este unul din
motivele pentru care multe lucrări de
reabilitare din spațiul rural au eșuat și tot din
acest motiv, atât în cadrul PNDR 2007-2013,
dar mai ales în PNDR 2014-1020, Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a promovat
proiecte menite să asigure fondurile necesare
pentru restaurarea clădirilor monument din
grupa B.
În acest sens, se află în lucru Sub-măsura
7.6. „Investiţii asociate cu protejarea
patrimoniului cultural”. Aceasta va
oferi sprijin financiar pentru protejarea
obiectivelor de patrimoniu cultural de
interes local, inclusiv așezăminte monahale.
Investițiile vor avea un impact pozitiv asupra
turismului local și vor ajuta la stimularea
dezvoltării mediului de afaceri local.
Sprijinirea conservării patrimoniului local
şi a tradiţiilor are drept scop încurajarea
activităţilor de turism rural, dezvoltarea
mărcilor locale, precum și menținerea
tradițiilor și a moștenirii spirituale,
contribuind la atractivitatea zonelor rurale.
În cadrul sub-măsurii, sprijinul va fi acordat
investițiilor corporale și necorporale pentru
restaurarea, conservarea și accesibilizarea
patrimoniului cultural imobil de interes local
(clasa B) și pentru restaurarea, conservarea
și accesibilizarea așezămintelor monahale.
33
 Beneficiarii acestei sub-măsuri sunt
comunele sau asociațiile acestora – ONG-uri,
unități de cult, persoane fizice autorizate și
societăți comerciale ce dețin în administrare
obiective de patrimoniu cultural de clasă B,
de utilitate publică.
Sprijinul public nerambursabil acordat în
cadrul acestei sub-măsuri va fi de 100%
34
din totalul cheltuielilor eligibile pentru
proiectele de utilitate publică, negeneratoare
de profit, și nu va depăși 500.000 de euro.
Pentru proiectele generatoare de profit,
sprijinul public nerambursabil acordat în
cadrul acestei sub-măsuri va fi de 85% din
totalul cheltuielilor eligibile și nu va depăși
200.000 de euro.
Opinia specialistului
Eugen Pănescu este partener fondator
al Biroului de Arhitectură și Urbanism
româno-german Planwerk. În cei zece
ani de activitate, a participat la generarea
de strategii urbane, planuri urbanistice
generale și zonale, concepte de dezvoltare
și regenerare urbană, strategii și proiecte de
reabilitare a spațiilor publice, unele premiate
în competiții naționale de către Uniunea și
Ordinul Arhitecților, Registrul Urbaniștilor
și Ministerul Lucrărilor Publice. Majoritatea
clienților sunt autorități publice locale,
cu precădere din Transilvania, proiectele
principale fiind derulate în Cluj, Timişoara, Eugen Pănescu
Braşov, Târgu Mureş, Arad, Oradea, Sibiu,
Miercurea Ciuc, Borsec, Satu Mare. Din 2003
este cadru asociat al Facultății de Arhitectură pentru un GAL din zona judeţelor Cluj
și Urbanism din Cluj, pentru proiectare și Bistriţa-Năsăud (Ținutul Haiducilor).
de urbanism. De asemenea, este delegat Explicați-ne care e miza unui astfel de
al Ordinului Arhitecților din România în proiect şi care au fost principiile care au stat
Consiliul Arhitecților din Europa, Registrul la baza documentației.
Urbaniștilor din România și membru în
comisia tehnică de urbanism a primăriei Eugen Pănescu: Documente de acest tip
Cluj. au rol multiplu: în primul rând, scopul lor
este de a transmite elementele valoroase ale
Reporter: Biroul Planwerk a lucrat, în tradiţiei construirii, ale ocupării terenului
ultima perioadă, la un „Document de şi ale peisajului, desigur într-un mod
informare și îndrumare pentru utilizarea interpretat şi nu preluat întotdeauna fidel.
durabilă a patrimoniului construit local”, Un rol secundar, la care se ajunge inevitabil,
35

este de a documenta şi arhiva o stare a
momentului, care de multe ori se poate
pierde – imobilele dispar rapid, peisajul se
poate schimba la fel, completările de fond
construit sunt şi ele câteodată prea rapide.
Reporter: Care credeți că sunt lucrurile ce
alterează cel mai grav peisajul cultural și
natural din zonele rurale?
Eugen Pănescu: Evident, gravitatea acestei
alterări este cea mai mare atunci când
se intervine propriu-zis prin eliminarea
unui imobil sau prin introducerea unuia
nou care este lipsit de valori şi produce un
36
efect negativ. Depopularea satelor este, de
asemenea, un factor. Casele trebuie ocupate
și îngrijite constant.
Însă toate acestea sunt cauzate de lipsa
compasiunii faţă de patrimoniul rural şi de
lipsa cunoaşterii unui mod de a interveni
care să conserve aceste valori. Intervenţiile
se fac, majoritar, prin înlocuiri brutale. Dar
acest lucru nu se petrece numai „la țară”, ci
și la oraș.
Reporter: De cele mai multe ori, când ne
referim la zone cu specific local, ne referim
la zone etnografice foarte bine conturate
precum Maramureș, Țara Moților sau Delta
Dunării. Dar ce înseamnă specific local
arhitectural în zone mai puțin cunoscute
precum GAL-ul acesta?
Eugen Pănescu: Poate că nu toate zonele
rurale au elemente la fel de valoroase. Dar,
cu siguranță, sunt destule elemente, uneori
aşa discrete încât devin mai greu de observat,
pentru că nu îşi găsesc singure locul într-un
album cu poze frumoase. Însă specificul local
este în primul rând important pentru cei ai
locului, nu neapărat pentru turişti.
Putem începe cu forma satelor și modul în
care ocupă peisajul, cum este perceput satul
de departe. Apoi cu felul în care sunt alcătuite
spațiile comune, locurile contactului
social – străzile sau zonele centrale, curţile
bisericilor.
Vegetația, mișcarea animalelor, ritmul vieții
fac parte din acest specific pentru că sunt o
parte a vieții rurale cotidiene.
Ajungem la felul în care este alcătuită o
parcelă – o gospodărie: casa de locuit,
șura, locul fântânii, grădina de flori, cea de
legume, construcțiile pentru animale. În
zonele în care se identifică „specificul” local,
toate aceste lucruri sunt comune, transmit
un fel anume, bine închegat, de a face totul. fiecărui sat ce nu merită să dispară pur şi
De la volumul construcțiilor, la materialele simplu.
folosite şi până la culori.
Dar, să fiu bine înțeles – grija față de
De altfel, specificul local este o resursă patrimoniul și specificul rural nu înseamnă
culturală, nu doar patrimoniu imobil, ci înghețarea unei situații prin protecție.
include și felul în care este folosit. Clădirile, satele, oraşele se transformă
continuu, însă nu e tot una cum.
Reporter: Ce credeți că merită perpetuat din
arhitectura tradițională? O intervenție atentă la ceea ce este într-un
sat va găsi întotdeauna ceva de preluat şi de
Eugen Pănescu: În primul rând, merită interpretat, fie că e vorba de utilizarea unei
preluată proporția dintre spațiul liber și gospodării vechi sau de construirea uneia
construcții. Deformarea acestei proporții, noi. Ignorarea completă şi distrugerea e
cu imobile supradimensionate şi de multe mai degrabă o lipsă de sensibilitate decât
ori nefolosite, pentru că au mai degrabă o reavoință.
funcţie de reprezentare, face ca echilibrul
unui sat să se deterioreze. Apoi, trebuie Reporter: Ce fel de activități economice
perpetuată şi compasiunea pentru casele și implicit ce fel de construcții susțin
vechi, sau „bătrânești”, ca martore ale dezvoltarea durabilă a zonelor rurale?
37
 Eugen Pănescu: Probabil că varianta optimă
este ca satele să continue să funcționeze
economic după ritmul propriu (cu agricultură
şi mică producție), desigur în transformare
continuă. Aceasta implică și populație din
toate categoriile de vârstă. Turismul rural
este însă văzut ca o șansă pentru multe zone,
chiar dacă nu sunt atât de faimoase ca și cele
amintite mai sus. Atractivitatea specificului
local înseamnă nu numai case frumoase, ci
un mod complex de viață care mai poate fi
detectat de cei din afară.
Reporter: Documente precum acestea au
caracter de „informare și îndrumare”. Ce
alte acțiuni sunt necesare pentru ca aceste
recomandări să fie puse în practică?
38
Eugen Pănescu: Așa este, aceste documente
sunt, la debut, recomandări, însă ele
devin de multe ori condiții obligatorii
prin preluarea lor în documente oficiale:
planurile de urbanism sau documentații ale
unor zone de patrimoniu protejate.
Până atunci însă, în primul rând elaborarea
acestora trebuie făcută cu cei direct implicați
– locuitorii și administratorii. Apoi, sunt
necesare discutarea și prezentarea acestora.
Aici, de multe ori am întâlnit un paradox,
mai ales în zonele în care încep să vină
turiști: localnicii renunță și transformă
tocmai acele aspecte pentru care vin turiştii,
adică elementele tradiționale. Dorința este
de a oferi condiții moderne, „ca la oraș”, dar
astfel se pierd iremediabil valorile căutate de
turiști.
De obicei, vocea „specialiștilor și
consultanților veniți din afară” nu prea este
ascultată de localnici. În schimb, părerea
unor clienți are mai mare greutate. Dar nu
asta e important, ceea ce contează este ca
valorile să fie păstrate.
Și aici valoarea exemplului este esențială.
Dacă într-un sat o gospodărie tradițională
atrage atenția și devine cunoscută și eficientă
economic prin turism, se va propaga acest
exemplu.
De aceea, trebuie identificaţi cu mare grijă
localnicii care să devină cazuri de bună
practică. E preferabil să fie localnici, dar sunt
de fapt mai multe cazuri de orășeni, români,
dar și mulţi străini, care, atrași de aceste
valori, au devenit primele bune exemple.
Dar și sensibilitatea turiștilor contează;
fără insistențele lor e dificil să vedem
transformarea prin păstrare. Ştim cazuri în
care turişti (străini) au refuzat să doarmă în
casa „modernă” în favoarea unui somn pe
fân, în șură.
Reporter: Care ar fi principalele argumente
pe care le-ați aduce administrațiilor și
investitorilor pentru a respecta specificul
local?
Eugen Pănescu: Întrebările de mai sus au
fost foarte bune și aș relua răspunsurile la
ele, bineînțeles adaptat fiecărei situații în
parte. Aș avea pregătite argumente legate de
generațiile trecute, de memoria locurilor și
a oamenilor, dar şi altele legate de viitorul
acestor sate și zone. Nu poți privi doar în
trecut, dar e important ce iei cu tine în viitor.
Şi identitatea fiecărei zone merită cunoscută
și transmisă.
39
 Bibliografie
Arhitectura locală, conștientizare și valorificare. Casa tradițională din Țara Moților, OAR – Filiala Alba

Ghid de construire – Zona de dezvoltare durabilă Parcul Naţional Piatra Craiului, 2013

Patrulius Radu, Locuința în timp și spațiu, Editura Tehnică, București, 1975

Vais Dana, Locuire, Universitatea Tehnică Cluj, Cluj-Napoca, 1999

http://60bisericidelemn.ro/

http://www.mihaieminescutrust.ro/
Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

http://arhitectura-1906.ro/2014/02/concurs-de-arhitectura-tara-motilor/
Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

Articolul „Plan european de restaurare și salvare a bisericilor de lemn din sudul Transilvaniei și nordul Olteniei”
E-mail: info@rndr.ro

Internet: www.rndr.ro
Raportul Europa Nostra privind bisericile de lemn
Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.
Fișa măsurii Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale, PNDR 2014 - 2020
2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

40 41


Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale