i GADEANU * G H .

MEftCCA • *_ MUM i J B C M B I • C O S M U IE S C U

CONSrrRUCTII %

A JÍE;t a l ic e
jlinrrl, disciplina de „Construcţii metalice şi
iclwnlopjti execuţieişl reprezintă prima lucrare
,lc in i -I )d tipărită pe plan naţional.
I tierarea se adresează în principal studenţi­
lor (nloi de construcţii civile şi industriale
■.iibin/'inei i, pi cetim şi absolvenţilor acestor secţii
im c şi desfăşoară activitatea în producţie, pe
şi uit icre sun In unităţi de proiectare.
/*rin volumul mare de probleme referi-
touie i i i special la alcătuirea şi execuţia con­
siliu (uhu metalice, care sînt prezentate în lu­
am c, precum şi prin varietatea soluţiilor
i nnstriictlvc indicate, manualul poate fi utilizat
şi ,lc către tinerii ingineri din producţie.
I'oloslrea acestui curs de către studenţi şi
i ,ith¡'Ic tehnice cu pregătire superioară din uni-
tulite de producţie şi proiectare, va contribui
Io ¡oi murea unor buni specialişti în construcţii
metalice.
Autorii
 Capitolul I

Generalitafl

1.1. Noţiuni introductive

Creşterea deosebit de rapidă a producţiei mondiale de oţel a creat posi­
bilitatea folosirii acestuia şi în construcţii şi în mod special în domeniul con­
strucţiilor metalice.
Dacă se ia ca punct de plecare anul 1880, an cînd au început să fie intro­
duse metodele industriale de elaborare a oţelului, producţia mondială de oţel
a crescut continuu şi cu un ritm de creştere din ce în ce mai mare, aşa cum
rezultă din diagrama din figura. 1.1. Astfel, dacă au fost necesari 50 de ani pentru
ca producţia mondială de oţel să ajungă în anul 1930 la 100 milioane tone,
au fost necesari numai 20 de ani pentru ca în 1950 ea să se dubleze, şi numai
14 ani să se quadrupleze şi să ajungă în 1964 la 425 milioane tone. In anul
1970 producţia mondială de oţel a atins 500 milioane tone şi se prevede că
va atinge 600 milioane tone în 1975.
O influenţă hotărîtoare în această creştere extrem de rapidă a produc­
ţiei mondiale de oţel, a avut-o dezvoltarea industriei grele în ţările socialiste
şi în ţările în trecut slab dezvoltate.
Dacă se ia ca exemplu ţara noastră, care odată cu trecerea la proprieta­
tea socialistă asupra mijloacelor de producţie, a pornit pe calea industrializării
rapide, punîndu-se accent pe dezvoltarea industriei grele, se observă aşa cum
este arătat în figura 1.1, că producţia de oţel a crescut de la 250 000 tone,

/
/
1 /

£g i ,/
T
il-fe
r
ti
r
/ 1
V 1 .„-

» 1 ... L -

---- RSR
---- URSS
.......... USA
' ' ' rnntdiOli
l'itf. 1.1. Prodlicti.1 «nunIii de oţi'l I •'!(*. 1.2. Iurllccl«* d(> crcslt re n pro­
ducţia! d<* oţiu
II nu in 1938, la 8 000 000 lone în 1973, adică o creştere de 32 ori în 35 de
ni, uimind ca la sfîrşitul cincinalului actual, producţia] anuală de oţel a
fnmrtiiK'i socialiste să ajungă la aproximativ 10 000 000 tone.
K’ilmul de creştere a producţiei anuale de oţel în ţara noastră, ca dealtfel
i ui celelalte ţări socialiste şi cele în trecut slab dezvoltate, depăşeşte cu
nuli ritmul de creştere a producţiei mondiale (îig. 1.2).
1.1.1. Avantajele construcţiilor metalice. Dezvoltarea construcţiilor
idallcc in domeniul construcţiilor de hale industriale, clădiri cu multe
l.ije, construcţiii de poduri, construcţii metalice speciale de tipul stîlpilor,
il Ioni lor, rezervoarelor, conductelor, buncărelor, silozurilor etc. s-a datorat
ivantajelor pe care oţelul ca material de construcţie le are faţă de toate
delalte materiale şi anume:
greutatea proprie mică a construcţiei metalice în raport cu construc­
ţii« masive (construcţii din piatră, zidărie, beton armat şi beton precompri-
n.il) k’educcrea greutăţii proprii a construcţiei rezultă atît din rezistenţele
ii mult superioare ale oţelului faţă de celelalte materiale de construcţii, cît
i datorită posibilităţilor mai bune de alcătuire raţională a elementelor con-
Inicţici. Rezistenţele admisibile mari conduc la secţiuni cu dimensiuni mai
• duse, ceea ce influenţează favorabil raportul între suprafaţa utilă şi cea
«instruit;!. Reducerea greutăţii proprii, pe lîngă micşorarea cheltuielilor de trans­
mit şi manipulare, influenţează favorabil costul fundaţiilor. De asemenea redu.
<rc*a greutăţii proprii permite realizarea unor construcţii cu înălţimi şi des­
imi«-ii mai mari care nu pot fi realizate din celelalte materiale de construcţii ;
siguranţa mai mare a construcţiei datorită omogenităţii şi caracteristi­
cilor oţelului, care corespund cel mai bine materialului ideal pe care sînt ba­
zate calculele statice şi de rezistenţă;
execuţie raţională şi mai sigură din punct de vedere calitativ, lucră-
nle importante fiind executate în ateliere cu muncitori cu înaltă calificare
-,.i unde controlul fabricaţiei este mai riguros şi poate fi mai bine organizat;
timp de execuţie mai scurt şi independent de anotimp. Construcţiile meta-
li«'e sînt construcţii prefabricate, elementele componente fiind fabricate cu tole-
imiţe dimensionale foarte mici. Ca urmare, operaţiile de montaj sînt relativ
împle şi în general nu necesită ajustări la faţa locului. Confecţionarea ele-
mentelor metalice în atelier poate să se desfăşoare în paralel cu alte lucrări
(« .«rularea fundaţiilor, subsolului, lucrărilor de organizare de şantier etc.)
««■«•a ce determină de asemenea reducerea termenului de execuţie a lucrării;
posibilităţi de modificare, de consolidare sau de adaptare a construcţiei
ailor condiţii de exploatare decît cele iniţiale. în perioada actuală de progres
1« linie extrem de rapid unele schimbări ale condiţiilor de exploatare datorite
iiikii noi tehnologii intervin în mod curent. In aceste situaţii structura con-
I miclii i industriale trebuie să facă faţă noilor condiţii. Este relativ uşor ca
mii o structură metalică, prin adăugarea unor piese suplimentare unele ele­
mente să fie consolidate şi puse în situaţia de a prelua încărcări mai mari
decît cele pentru care elementul a fost iniţial dimensionat;
posibilitatea de recuperare totală a materialului metalic în circuitul econo­
mic cu cheltuieli relativ reduse. Dacă o construcţie industrială a ajuns în
-.Ihmţin de uzură morală şi nu poate fi recuperată printr-o consolidare,
maicrlalul metalic poate ii demontat şi recuperat in vederea unei refolosiri,

(>
sau retopit şi lam inat. Do exemplu, în urnm refacerii vechilor laminoare de
la Com binatul Siderurgic Reşiţa, cantitatea de oţel recuperată din vechea con­
strucţie a depăşit tonajul noii construcţii metalice.

1.1.2. Dezavantajele construcţiilor metalice. Fată de celelalte proce­

dee şi în special fată de construcţiile din beton armat, construcţiile meta­
lice au şi unele dezavantaje şi anume:
— pentru a elimina pericolul de distrugere prin coroziune, cheltuielile de
întreţinere sînt în general m ari;
— construcţiile metalice sînt mai sensibile la temperaturi ridicate. Din
acest motiv în unele cazuri trebuie luate măsuri de protecţie care ridică costul
construcţiei;
— ca principal dezavantaj al construcţiilor metalice este şi faptul că
otelul este încă un material deficitar, ceea ce face necesară folosirea lui cu
mult discernămînt în construcţii.
1.1.3. Eficienţa economică a construcţiilor metalice. Planurile de dez­
voltare ale economiei naţionale impun o strictă economie în ceea ce pri­
veşte consumul de otel în construcţiile metalice. Aceasta nu trebuie să
se facă însă prin sporirea manoperei de atelier şi şantier, ci trebuie să
ducă în acelaşi timp la o reducere a forţelor de muncă necesare edificării unei
construcţii.
Principiile de proiectare şi execuţie a construcţiilor metalice, economia
maximă de material şi forte de muncă necesare executării construcţiei şi un
montaj rapid, completate cu condiţii privind calitatea construcţiilor şi res­
pectarea necesităţilor fabricaţiei, tinînd seama şi de necesităţile viitoare sînt
principii care trebuie adoptate şi urmărite cu perseverentă de proiectanţii
şi constructorii noştri, fiind singurele căi pentru realizarea unor construcţii
bune şi ieftine.
Economia maximă de material se poate obţine prin:
— alegerea raţională a sistemului static;
— aplicarea unor metode de calcul şi de dimensionare care să tină
seama cît mai bine de lucrul real al construcţiei şi de comportarea materia­
lului în construcţie;
— eliminarea din construcţie a tuturor elementelor de prisos;
— întrebuinţarea otelurilor de calitate superioară cînd aceasta se dove­
deşte economic avantajoasă;
— folosirea sudurii ca procedeu de execuţie a construcţiilor metalice.
Economia maximă a forţelor de muncă necesare executării în atelier şi
a montajului rapid a unei construcţii metalice, se obţine prin raţionalizarea
fabricaţiei, prin industrializarea la maximum a tuturor operaţiilor, folosind
procedeele şi instalaţiile cele mai perfecţionate.
O raţionalizare a fabricaţiei nu se poate obţine decît printr-o fabricaţie
de serie, ceea ce face necesară standardizarea construcţiilor industriale şi în
primul rînd reducerea numărului elementelor componente ale construcţiei şi
tipizarea lor. Numai într-o astfel de situaţie pot fi folosite cu succes maşini
cu o productivitate ridicată, cu funcţionare automată şi care permit chiar
eliminarea anumitor operaţii din procesul de fabricaţie.

7
 Un 111 i 111 p.is spre standardizarea construcţiilor il reprezintă modularea
I....ir,nuiilor principali' ale unei clădiri industriale. De exemplu, nnmnl prin
modularea di:.lanţei dintre stîlpi în sens transversal şi longitudinal, prin modu-
1111c;i 111:111i 111ii halei industriale, se poate ajunge la tipizarea unor elemente
nl< conslr'iicţlci metalice ca: ferme, pane, grinzi ale căii de rulare, elemente
nli- pereţilor etc. Prin tipizare, deşi nu se obţine totdeauna o reducere a eon­
ii umilii de oţel, prin numărul mare de elemente identice, apar avantajele unei
Iniu i. ,iţii <le serie şi în acelaşi timp se obţine o reducere a deşeurilor.
Standardizarea este o noţiune complexă ; ea se referă nu numai la fixarea
u n o r dimensiuni geometrice ale elementelor ci priveşte şi latura constructivă,
in in.ii iiui reducerea consumului de material şi de manoperă, precum şi sim-
|illlieaiea execuţiei.
Standardizarea unui număr cît mai mare de elemente dintr-o construcţie
metalicii permite adoptarea unor dispozitive sau mecanisme care pe lîngă
marire;i productivităţii contribuie şi la uşurarea muncii.
Masurile tehnologice pentru reducerea consumului de manoperă privind
veciiţia în atelier a unei construcţii metalice sînt :
introducerea pe scară largă a sudurii ca mijloc de asamblare a dife-
111<Im piese care alcătuiesc elementele şi ca mijloc de îmbinare sau prindere
n «u-iiientelor care alcătuiesc construcţia metalică;
aplicarea metodelor automate sau semiautomate de sudare sub strat
d< H11x .şi a metodelor rapide de sudare cu topire adîncă;
introducerea metodelor manuale şi automate de tăiere cu gaze;
folosirea maşinilor de găurit şi perforat multiple (cu mai multe bur-
ulm sau cu mai multe dornuri);
- folosirea şabloanelor metalice cu conductoare pentru executarea
lanurilor;
frezarea frontală a stîlpilor ;
introducerea ştanţării la rece a profilelor cu pereţi subţiri. Această
m i ură tehnologică are repercusiuni favorabile asupra consumului de material.
In ceea ce priveşte lucrările care urmează să fie executate la şantier, o
condiţie fundamentală o constituie rapiditatea montajului construcţiei meta­
lice. Aceasta, deoarece lucrările de montaj influenţează în mare măsură
1ci 11101ml de dare în exploatare a clădirii sau instalaţiei industriale, iar accele-
■.ii • .i lucrărilor de montaj permite eliberarea mai devreme a utilajelor folo-
r.ilr. Menţinerea utilajelor de montaj, un timp mai scurt pe şantier, duce la
importante economii şi prin aceasta la reducerea preţului de cost.
('a măsuri eficiente pentru reducerea manoperei de montaj se remarcă:
montaje preliminare executate în atelier şi alezarea din fabrică a gău-
i Hm de montaj;
aplicarea îmbinărilor de montaj şi a prinderilor cu şuruburi sau cu
.limburi de înaltă rezistenţă strînse excesiv, sau cînd condiţiile de lucru nu
permit, prin sudură;
mecanizarea operaţiilor de montare şi aplicarea metodelor de montare
pe blocuri m ari; cînd condiţiile de transport nu permit montarea în atelier,
jr.nmblnrea acestor blocuri se va face pe şantier, înainte de ridicare;
executarea fundaţiilor cu toleranţe admise pentru construcţia meta-
In.i, astfel îneît să nu fie necesară o nivelare a construcţiei gata montate

il
 1.2. Dezvoltarea ş;i tcndinfclc de dezvoltare
ale construcţiilor metalice

Dezvoltarea construcţiilor metalice, de la începuturile sale şi tendinţele

de dezvoltare viitoare, pot ii urmărite prin studierea următorilor factori care
caracterizează tehnicitatea şi influenţează economicitatea unei opere inginereşti:
calitatea materialului, alcătuirea constructivă, metodele de calcul şi tehno­
logia de execuţie şi montaj.
1.2.1. Calitatea materialului. Construcţiile metalice au apărut în a
doua jumătate a secolului al XVIII-lea. In anul 1779 a fost dat în circulaţie
primul pod metalic de şosea executat din fontă, în Anglia peste rîul Severii.
Podul este un arc cu calea sus cu o deschidere de 31,0 m, folosit în pre­
zent pentru pietoni.
S-au executat apoi în Anglia, Franţa şi Germania şi alte poduri ale căror
deschideri au ajuns pînă la 60,0 m. în aceeaşi perioadă fonta a fost folosită
ca material pentru executarea acoperişurilor sub formă de cupolă, la multe
clădiri cu caracter monumental.
După anul 1800, în domeniul construcţiilor metalice, fonta a fost înlo­
cuită cu oţelul pudlat, un material obţinut în stare păstoasă în cuptoare de
pudlaj, care prezintă aceleaşi calităţi la compresiune şi la întindere.
O construcţie cu totul remarcabilă executată din acest material este po­
dul de cale ferată Britania, peste strîmtoarea Menai din Anglia, terminat în
anul 1850 şi menţinut în circulaţie.
După anul 1880, în domeniul construcţiilor metalice, ca dealtfel în toate
domeniile tehnice, oţelul pudlat a fost înlocuit cu oţelul de fuziune produs
în convertizoare sau în cuptoare Siemens-Martin. Din acest material, ale
cărui calităţi nu diferă de cele ale oţelului normal folosit astăzi în domeniul
construcţiilor metalice, au fost executate numeroase poduri de şosea şi cale
ferată, printre care şi podul peste Dunăre de la Cernavodă, precum şi nume­
roase construcţii metalice industriale, hale de expoziţii, hale pentru gări şi pieţe.
La începutul secolului al XX-lea, dezvoltarea rapidă a industriei, intro­
ducerea în exploatare a macaralelor electrice şi a sistemelor moderne de trans­
port a implicat o dezvoltare a construcţiilor industriale şi în special a con­
strucţiilor metalice. De asemenea, dezvoltarea rapidă a oraşelor a ridicat
problema clădirilor cu multe etaje ale căror structuri sînt executate din oţel.
Realizarea unor construcţii cu deschideri şi înălţimi mari şi care să lucreze
la încarciri deosebite, a impus introducerea unor oţeluri cu calităţi mecanice
superioare. Pe lîngă oţelul obişnuit cu limita de curgere de 2 400 daN/cm2
se folosesc oţeluri cu limita de curgere de 3 600 daN/cm2, pînă la 5 000 şi
chiar 7 CC0 daN/cm2; aceste oţeluri folosite corespunzător determină reducerea
greutăţii construcţiilor şi implicit scăderea costului total al acestora.
1.2.2. Alcătuirea constructivă. Alcătuirea constructivă a primelor
construcţii, executate din fontă, a fost condiţionată de foarte buna comportare
a acestui material la compresiune, folosindu-se ca sistem static arcul cu arti­
culaţii sau dublu încastrat.
Ulterior, prin introducerea oţelului pudlat şi a oţelului de fuziune, mate­
riale cu calilăji identice a lil la compresiune cil şi hi înliudeio, sistemele eon

!)
11 ne!ivc divei ili( I •_i «iu apărui grinda cu inim ii plină n itu ită şi grinda
ii /.ilirdc ni tui 1.1
¡’rimele grinzi cu ziibrele au fost la început asemănătoare celor din lemn,
<il<i iiulii se sisteme cu diagonale duble sau multiple. Alcătuirea acestor grinzi
t Io.-,I apoi simplificată, forma şi sistemul lor fiind adaptate variaţiei soliei-
aiiloi ,i condiţiilor unei execuţii şi întreţineri cît mai simple.
Introducerea sudurii ca tehnologie de bază la executarea construcţiilor
metalice, a condus la o şi mai mare simplificare a alcătuirii constructive, atît
i r.i ui/ilor cu zăbrele, cît mai ales a grinzilor cu inimă plină. Folosirea unor
nu i cu zăbrele spaţiale sau a unor plăci cu zăbrele plane sau curbe, repre-
i 111a soluţii constructive care în cele mai multe cazuri conduc la o mai bună
ni iii /are a materialului şi la asigurarea stabilităţii structurii, fără ca elemente
.Ic tipul contravîntuirilor să mai fie necesare. Producerea profilelor tubu­
lui •• ,i a profilelor cu pereţi subţiri formate la rece, a mărit mult posibilită­
ţi!' de alcătuire constructivă corespunzătoare şi de dimensionare economică
a construcţiilor metalice.
1.2.3. Metodele de calcul. Dezvoltarea metodelor de calcul, în general a
•.tăticii construcţiilor şi a rezistenţei materialelor, sînt strîns legate de apa-
11(ia :,.i dezvoltarea construcţiilor metalice.
Omogenitatea şi relativ redusa împrăştiere a valorilor caracteristicilor
mecanice ale oţelului îl apropie de materialul ideal pe care se bazează stu­
diile teoretice.
Scopul final al calculelor statice şi de dimensionare este de a prinde
cil mai bine condiţiile reale de lucru ale structurii, de repartizare a materia­
lului acolo unde este necesar, de a asigura construcţiei un coeficient de sigu-
i a 111a suficient în exploatare fără însă a-1 exagera. Apariţia calculatoarelor
electronice ca instrumente de calcul ale inginerului permite renunţarea la ipo­
teze simplificatoare (ipoteze introduse în special pentru a face posibile cal­
culele statice cu rigla sau maşina de calcul), permite studiul a unui număr
mare de variante şi optimizarea soluţiilor.
1.2.4. Tehnologia de execuţie şi de montaj. Tehnologia de execuţie a
coiislrucţiilor metalice a cunoscut în ultimii ani modificări importante.
A-.tfel, înlocuirea nituirii prin sudură, ca tehnologie de execuţie de bază, pe
Iiiif.a reducerea consumului de manoperă raportată la tona de construcţie
i ealizatii şi creşterea substanţială a productivităţii uzinelor de construcţii
metalice, a condus şi la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.
Introducerea pe scară largă a meioaelor de sudare semiautomate şi auto­
mate, asigurarea şi în acest sector a unei producţii de serie prin standardi-
.11ea unor elemente ale construcţiei, va asigura în viitor creşterea producţiei,
a productivităţii şi în general reducerea costului construcţiilor metalice.
 Capitolul 2

Maferîale folosite la execuţia

construcţiilor metalice

2.1. Otelul ca material pentru construcţiile metalice

2.1.1. Structura oţelului. Oţelul este un aliaj al fierului cu carbonul şi

eventual cu alte elemente de aliere.
Pentru a înţelege comportarea oţelului în diferite condiţii de exploatare,
este necesară cunoaşterea structurii lui, precum şi a fenomenelor fizico-chimice
care au loc în procesul său de elaborare.
Constituentul de bază al oţelului este fierul, el intervenind în aliaj în
proporţie de circa 98...99% .
Macroscopic fierul are o structură compactă, cu luciu metalic şi bune
proprietăţi de plasticitate şi tenacitate. Microscopic el prezintă o structură
cristalină, care datorită unei orientări neuniforme a cristalelor, prezintă totuşi
calităţi de bună izotropie.
La temperatura obişnuită cristalele se prezintă sub forma unei reţele
cubice cu volum centrat, conţinînd cîte un atom de fier în fiecare colţ al
cubului şi un atom în centrul său (fig. 2. 1, a).

Fig. 2.1. Tipuri de reţele cristaline:

a — reţea cubică cu volum centrat;
b — reţea cubică cu feţe centrate.

a 6

Această structură, numită fier a sau ferită, este stabilă pînă la 906 °C
Peste această temperatură, pînă la 1 401 °C, reţeaua cubică cu volum centrat
se transformă într-o reţea cubică cu feţe centrate, la care atomii sînt aşezaţi
în colţurile şi în centrele feţelor cubului (fig. 2. 1, b) şi care poartă denumirea
de fier y sau austenită. Peste 1 401 °C cristalele se transformă din nou într-o
reţea cubică cu volum centrat, fierul i\ care la 1 528 °C se topeşte.
La temperatură normală numai o cantitate redusă de carbon poate cxistn
liber în fierul a (circa 0,01%). Procente mai mari dau naştere carburii dc.
fier (CFc'3>, numită şi cementită, care ,\
e ;iş,t/.;î între cristalele de fier, slrăpun-
gîndu-le.

II
11 iu 'IIv r .<• dlvt'i-.iIi<.i şi ;MI apărut grinda cu Inimii plinii n itu ita şi grinda
li .ilitclr nlUllt.l.
I ’i linele /Miii/i cu /.iibrelc au fost la început asemănătoare celor din lemn,
ol .nulii :,i,steme cu diagonale duble sau multiple. Alcătuirea acestor grinzi
» In l .ipni simplificaţii, forma şi sistemul lor fiind adaptate variaţiei solici-
.nil"i si condiţiilor unei execuţii şi întreţineri cît mai simple.
Introducerea sudurii ca tehnologie de bază la executarea construcţiilor
fln’l/illt e, .1 condus la o şi mai mare simplificare a alcătuirii constructive, atît
i riiii. lloi eu zăbrele, cît mai ales a grinzilor cu inimă plină. Folosirea unor
'im/l cu /.iluele spaţiale sau a unor plăci cu zăbrele plane sau curbe, repre-
ml.i oluţii constructive care în cele mai multe cazuri conduc la o mai bună
uliii in ;i iimlerialului şi la asigurarea stabilităţii structurii, fără ca elemente
I' lipul eontravîntuirilor să mai fie necesare. Producerea profilelor tubu­
lui i ,i profilelor cu pereţi subţiri formate la rece, a mărit mult posibilită­
ţii. di alcătuire constructivă corespunzătoare şi de dimensionare economică
n »onslriicţiilor metalice.
I -iî.3. Metodele de calcul. Dezvoltarea metodelor de calcul, în general a
.1.linii construcţiilor şi a rezistenţei materialelor, sînt strîns legate de apa-
uţi.i i dezvoltarea construcţiilor metalice.
Omogenitatea şi relativ redusa împrăştiere a valorilor caracteristicilor
im .mice ale oţelului îl apropie de materialul ideal pe care se bazează stu­
diile teoretice.
Scopul final al calculelor statice şi de dimensionare este de a prinde
• il 111;ii bine condiţiile reale de lucru ale structurii, de repartizare a materia­
lului acolo unde este necesar, de a asigura construcţiei un coeficient de sigu-
i.mţa suficient în exploatare fără însă a-1 exagera. Apariţia calculatoarelor
■li vi i onice ca instrumente de calcul ale inginerului permite renunţarea la ipo-
l< /e simplificatoare (ipoteze introduse în special pentru a face posibile cal-
• uleie slatice cu rigla sau maşina de calcul), permite studiul a unui număr
mare de variante şi optimizarea soluţiilor.
1.2.4. Tehnologia de execuţie şi de montaj. Tehnologia de execuţie a
construcţiilor metalice a cunoscut în ultimii ani modificări importante.
A l fel, înlocuirea nituirii prin sudură, ca tehnologie de execuţie de bază, pe
Iliif.ii reducerea consumului de manoperă raportată la tona de construcţie
i«sili/ala .şi creşterea substanţială a productivităţii uzinelor de construcţii
iii«'!alice, a condus şi la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.
Introducerea pe scară largă a metoaelor de sudare semiautomate şi auto-
in.il«. asigurarea şi în acest sector a unei producţii de serie prin standardi-
H* i mior clemente ale construcţiei, va asigura în viitor creşterea producţiei,
a pi odue tivi taţii şi în general reducerea costului construcţiilor metalice.
 Capitolul 2

Materiale folosite la execufla

construcţiilor metalice

2.1. Otelul ca material pentru construcţiile metalice

2.1.1. Structura oţelului. Oţelul este un aliaj al fierului cu carbonul şi

eventual cu alte elemente de aliere.
Pentru a înţelege comportarea oţelului în diferite condiţii de exploatare,
este necesară cunoaşterea structurii lui, precum şi a fenomenelor fizico-chimice
care au loc în procesul său de elaborare.
Constituentul de bază al oţelului este fierul, el intervenind în aliaj în
proporţie de circa 98...99% .
Macroscopic fierul are o structură compactă, cu luciu metalic şi bune
proprietăţi de plasticitate şi tenacitate. Microscopic el prezintă o structură
cristalină, care datorită unei orientări neuniforme a cristalelor, prezintă totuşi
calităţi de bună izotropie.
La temperatura obişnuită cristalele se prezintă sub forma unei reţele
cubice cu volum centrat, conţinînd cîte un atom de fier în fiecare colţ al
cubului şi un atom în centrul său (fig. 2. 1, a).

Fig. 2.1. Tipuri de reţele cristaline:

a — reţea cubică cu volum centrat;
b — reţea cubică cu feţe centrate.

Această structură, numită fier a sau ferită, este stabilă pînă la 906 °C
Peste această temperatură, pînă la 1 401 °C, reţeaua cubică cu volum centrat
se transformă într-o reţea cubică cu feţe centrate, la care atomii sînt aşezaţi
în colţurile şi în centrele feţelor cubului (fig. 2. 1, b) şi care poartă denumirea
de fier y sau austenitâ. Peste 1 401 °C cristalele se transformă din nou într-o
reţea cubică cu volum centrat, fierul 8, care la 1 528 °C se topeşte.
La temperatură normală numai o cantitate redusă de carbon poate exista
liber în fierul a (circa 0,01%). Procente mai mari dau naştere curburii de
fier (CFc3)', numită şi ceincntitd, care se nşnzii intre cristalele de fier, stnipun
fiîndu-le.

II
 D a c a oţelul conţine 0,8.'1% carbon, toate cristalele de fier vor îi stră-
pun <• de cemcntită, structura respectivă purtînd denumirea de perlită sau
u(d entectoid (fig. 2.2, a).
< nul procentul de carbon este mai mic de 0,83%, unele cristale nu vor
li Irapunse de cementită (fig. 2.2, b), astfel îneît faza va conţine atît cristale
krllice, cil şi cristale perlitice, structurile respective purtînd denumirea de
i>(<lut i hipoeutectoide.
Dacii procentul de carbon depăşeşte 0,83%, surplusul de cementită se
aşa a intre cristalele perlitice, sub forma unor pereţi despărţitori (fig. 2.2, c),
• li neţurile de acest tip purtînd denumirea de oţeluri hipereutectoide.

Fig. 2.2. Structuri de aliaje fier-carbon.

a — eutectoiâ ; b — hipoeutectoid ; c — hipereutecioid ; d — fontă.

Iu cazul cînd procentul de carbon creşte peste 1,7%, cementită se gru­

pează sub forma unor grăunţi, neuniform repartizaţi în masa metalică (fi­
rma 2.2, d), iar aliajele respective poartă denumirea de fonie.
Caracteristicile mecanice ale aliajelor depind în mare măsură de propor-
(ia celor doi constituenţi: ferita şi cementită.
Ferita este moale şi foarte plastică, avînd a r^ 3 0 daN/mm2, 5^50% şi
111’> 80, pe cînd cementită este dură si casantă, avînd o,^ 9 0 daN/'mm2,
1% şi FIB^650.
Cu cît conţinutul de ferită este mai mare, iar cel de cementită mai mic,
oţelurile au rezistenţa de rupere şi duritatea mai scăzute, dar în acelaşi timp
o foarte bună tenacitate.
Pe măsura creşterii conţinutului de cementită, creşte şi rezistenţa la ru-
|ick\ respectiv duritatea, dar scade simţitor tenacitatea, oţelurile devenind
casante.
Ca şi în cazul fierului pur, oţelul îşi schimbă structura şi proprietăţile
i i i luncţie de temperatură. Reprezentînd într-o diagramă avînd ca abscisă tem-

pnatura şi ca ordonată procentul de carbon, punctele în care au loc schim-

I>irile structurale ale oţelului, se obţin nişte curbe care delimitează zone cu
urcaşi structură. Diagrama astfel obţinută poartă denumirea de diagrama
fin carbon (fig. 2.3).
Urmărind în această diagramă aliajul cu 0,83% carbon se observă că
p u i a la temperatura de 721 °C el cristalizează într-o reţea cubică cu volum
cenlral. l a această temperatură, reţeaua cubică cu volum centrat trece într-o
 reţea cubică cu feţe centrate, cementita se dizolvă în fier, atomul de carbon
intrînd în alcătuirea cristalului y. Soluţia solidă formată poartă, ca şi în cazul
fierului pur, denumirea de austenită. La 1 250 °C, austenita începe să se
topească, faza conţinînd peste această temperatură cristale austenitice şi
lichid. Topirea se termină la 1 460 °C, cînd întreaga masă devine lichidă.
Un oţel hipoeutectoid, de exemplu cel cu 0,5% carbon, are structura for­
mată din cristale feritice şi cristale perlitice. La temperatura de 721 °C, toate
cristalele perlitice se transformă în austenită, astfel că deasupra acestui punct,
numit si punct perlitic, structura oţelului se compune din austenită şi ferită.
Pe măsura creşterii temperaturii, cristalele feritice se transformă şi ele în
austenită astfel încît pe la 800 °C (linia GS), toată masa oţelului este alcă­
tuită din austenită. La 1 380 °C începe topirea austenitei (linia solidus) şi ea
se termină la 1 490 °C (linia lichidus).
Oţelurile hipereutectoide (sub 721 °C) au structura alcătuită din perlită
şi cementită. La 721 °C perlita se transformă în austenită şi deci la tempe­
raturi mai ridicate structura va fi formată din austenită şi cementită. Odată
cu creşterea temperaturii cementita se dizolvă în austenită, această transfor­
mare terminîndu-se în dreptul liniei SF., deasupra căreia există numai auste­
nită. In continuare, deasupra liniei solidus, austenita începe să se topească,
proccs ce se termină în dreptul liniei lichidus.
In cazul aliajului cu 1,7% carbon, iu momentul terminării dizolvării
cementiteî în austenită (1 1451’<<) iu<<*pc‘ ,.i topi ren acesteia, astfel incit faza
austenită p u r a nu mai există.

l i
 '* 1 " 11alainentc* termice. La fierul pur transformările structurale sînt
n lr d(‘ viteza cu care variază temperatura. La aliaje însă această
*!<■/. i influenţează formarea stărilor structurale. Intrucît calităţile meca-
il"' •»I*’ otelurilor sînt dependente de structura grăunţilor formaţi, acest feno-
im-ii < le lolosiI în practică pentru îmbunătăţirea calităţilor mecanice ale oţe-
mlloi, plu tin d denumirea de tratament termic.
I ii crea ce priveşte oţelurile pentru construcţii, în funcţie de scopul urrnă-
II, •.< d rn .e besc următoarele tratam ente term ice:
!\('coacerea, care constă în încălzirea oţelului pînă la o anumită tempe-
•iI i i i ii, menţinerea ei un anumit timp şi răcirea pînă la temperatura ambi-
ml.i. In practică se deosebesc mai multe tipuri de recoacere.
Rrcoaccrea de înmuiere, care constă în încălzirea oţelului puţin peste limita
I* 11au ;l<>rmare perlitică (fig. 2.4), urmată de o răcire lentă, prin care se dă
eiiieiililc'i o formă globulară, ceea ce are ca efect micşorarea durităţii şi deci
tusibililalea unei prelucrări mai uşoare.

Fig. 2.4. Regimul de temperatură al trata-

meritelor termice.

•f>C
0 0.6 ie a 2.0

Recoacerea de normalizare sau normalizarea se realizează prin încălzire cu

circa 3 0 .. .5 0 °C deasupra liniei de transformare austenitică GSE (v. fig. 2.4),
urmaţii de o răcire în aer liniştit pînă la temperatura ambiantă. Tratamentul
conferă aliajului o structură fină şi uniformă, îmbunătăţindu-i calităţile meca­
nice. Normalizarea este de fapt singurul tratament termic ce se aplică pe
■cară larga laminatelor din care se execută construcţiile metalice sudate mai
lin pori ante. Normalizarea este obligatorie, în special în cazul tablei groase,
cînd r.iosimea acesteia depăşeşte 20 mm.
Recoacerea de detensionare se realizează prin încălzire pînă la o tempe­
ratura sensibil sub linia de transformare perlitică (v. fig. 2.4), urmată de o răcire
lentă, cu care ocazie dispar eforturile unitare interne.
('(¡lirca este un tratament termic aplicat oţelului în vederea obţinerii
unei 11neţuri dure şi rezistente. Ea se realizează prin încălzire puţin peste
linia de transformare GSE, urmată de o răcire bruscă, în apă pentru oţe­
lurile carbon, sau în ulei pentru oţelurile aliate. In construcţii avantajele
<alirii nu prezintă interes, astfel îneît ea este privită mai degrabă ca un defect,
«liu cauza dificultăţii prelucrării şi a micşorării capacităţii oţelului călit
de a înmagazina lucru mecanic.
Revenirea este tratamentul termic care se aplică oţelurilor călite cu
copul de ;i li se mări tenacitatea şi a înlătura tensiunile interne produse
prin ciillre.

14
 2.1.3. Compoziţia chimica a oţelurilor. Oţelurile sînt aliaje ale
fierului cu carbonul şi cu alte elemente ca: mangan, siliciu, crom, cupru, ui
chel, molibden etc. Calităţile fizico-mecanice şi comportarea oţelului in anii
mite condiţii sînt influenţate în cea mai mare parte de conţinutul de car­
bon. Aliajele cu procente de carbon sub 1,7% se caracterizează prin plasticitate
la cald şi la rece şi prin capacitatea de a se căli şi poartă denumirea de oţeluri.
Aliajele cu peste 1,7% carbon nu pot fi deformate plastic şi poartă denumirea
de fonte.
Odată cu creşterea procentului de carbon din oţel cresc: rezistenţa la
rupere, limita de curgere şi duritatea acestuia, dar în acelaşi timp scad tena­
citatea şi sudabilitatea (fig. 2.5). Cum în construcţii este nevoie de oţeluri
cu duritate mică, pentru a fi uşor prelucrate, cu rezistenţă la rupere, limită
de curgere şi tenacitate ridicată, rezultă că astfel de oţeluri nu pot fi reali­
zate cu procente prea ridicate de carbon. Din această cauză, precum şi din
condiţia asigurării unei bune sudabilităţi, oţelurile de uz general pentru con­
strucţii nu depăşesc 0,3% carbon. Oţelurile cu procente de carbon mai ridi­
cate sînt sudabile numai în cazul aplicării unor tehnologii speciale de sudare.

t % 9, de A'/mn *

8 ) ■m

so

10 ■ oO

70
Fig. 2.5. Variaţia caracteristicilor mecanice în 30 • 60
/
funcţie de procentul de carbon. /
50
< _
2â ■ w *
"
30 —
10 20
(t
s'
10

0 I
0 v u oj » as ut ty it m u c, %

De asemenea, la aceste oţeluri palierul de curgere dispare, iar limita dc

curgere se defineşte convenţional ca efortul unitar corespunzător unei alun-
giri remanente de 0,2 %.
Ridicarea rezistenţei la rupere şi a limitei de curgere a oţelurilor cu pro­
cente reduse de carbon, se poate realiza prin adăugarea altor elemente de
aliere c a : mangan, siliciu, cupru, crom, nichel etc., fără ca tenacitatea şi duri­
tatea să fie influenţate negativ. Pe această cale se obţin oţelurile slab aliate
şi oţelurile aliate, care prezintă caracteristici îmbunătăţite în anumite domenii
(rezistenţă, uzură, coroziune etc.).
Manganul apare în compoziţia tuturor oţelurilor, provenind atît din
minereu, cît şi din feroaliajele folosite la dezoxidare, în procesul de elaborare
a oţelului. Manganul este considerat element de aliere numai în cazurile ci ud
depăşeşte 0,8 %, caracterizîndu-se prin îmbunătăţirea calităţilor mecanice,
în cantiteiţi ce depăşesc 1,6 % favorizează formarea unor structuri fibroase
şi a unor compuşi dăunători, in special i i i cazul prelucrărilor la cald
 ii m l mti .i de .r.emcnen iii compoziţia tuturor oţelurilor provenind aiît
«lui ml iui ci i cit \ .i din căptuşeala cuptoarelor metalurgice. In cantităţi ce nu
(lr|u ,i".e 0,1 % nu este considerat element de aliere deoarece nu influenţează
.
i iimÎhI calit;i(ile oţelului. Peste această lim ită contribuie la sporirea rezis-
I. u(ci l.i rupere şi a limitei de curgere, dar reduce tenacitatea şi favorizează
l<>i in.ii «;i unor constituenţi fragili, care reduc calităţile de sudabilitate ale
<i(clui i lor.
Cromul favorizează formarea structurilor cu grăunţi fini, sporirea caii-
l.i(iloi mecani ce şi a rezistenţei la coroziune şi uzură.
Cuprul îmbunătăţeşte calităţile mecanice şi rezistenţa la coroziune.
Nichelul contribuie la formarea structurilor cu grăunţi fini, la creşterea
• 11iI ;i11 lor mecanice şi îmbunătăţirea comportării la temperaturi scăzute.
Molibdenul, pe lîngă ridicarea calităţilor mecanice, îmbunătăţeşte compor-
I.nea oţelului la temperaturi ridicate şi la coroziune.
In afara acestor elemente, care contribuie la îmbunătăţirea anumitor
i . ii acleristici ale oţelurilor, în procesul de fabricaţie apar şi unele elemente
im i lori te, care contribuie la înrăutăţirea unor calităţi ale oţelurilor.
i'osforuU chiar în cantităţi foarte mici (sub 0,1%), provoacă fragilitatea
■■(' liilui la temperaturi scăzute. Are însă o influenţă favorabilă asupra rezis-
I-11 ţci de rupere şi limitei de curgere şi de asemenea asupra rezistenţei la
coroziune.
Sulful formează compuşi chimici (sulfura de fier şi sulfura de mangan),
» are se adună sub forma unor incluziuni ce slăbesc legătura dintre grăunţii
ni' I alici, contribuind la reducerea calităţilor mecanice ale materialului. O
ml li iei iţă deosebit de defavorabilă o are sulfura de fier, care se formează în
ipecial cînd procentul de mangan este redus. Avînd punctul de topire la
I l!M °C, în cazul prelucrărilor la cald ea se topeşte, formînd un fel de peli-
( ulii, care nemaiasigurînd legătura dintre grăunţii vecini, favorizează apa­
riţia unor fisuri în zonele respective. Fenomenul poartă denumirea de fra­
gilitate la cald.
Oxigenul are de asemenea o influenţă dăunătoare în compoziţia oţelu­
lui, formînd oxidul de fier şi oxidul de mangan, compuşi care se adună în
.mu mi le zone, sub forma unor incluziuni singulare, care distrug continuitatea
materialului. Reducerea conţinutului de oxigen se face prin dezoxidarea _şar-
j* i la turnare, operaţie ce se realizează prin adăugare de siliciu sau aluminiu
a care este cunoscută sub denumirea de calmare.

2.1.4. Metode industriale de elaborare a oţelului.

‘V1.4.1 ]Elaborarea fontei. Furnalul şi produsele de furnal. Oţelul este un
m.ileiial care se produce pe cale indirectă. Din minereurile de fier se produce
iii lui nalc mai întîi fonta, din care se elaborează apoi oţelul în cuptoarele
oţelărlllor.
Minereurile de fier folosite de industria siderurgică s în t:
Magnetita, de culoare neagră, conţinînd pînă la 75% fier ;
Hematita, de culoare roşie, cu un conţinut de pînă la 65% fie r;
Limonlta, de culoare galbenă, cu un conţinut de fier ajungînd pînă
la 60% ;
Siderila, cu un conţinut maxim de 45% fier.

li*
 Sulfurile dr fier (piritele) nu prezintă interes din cauza procentului sra/ul
de lii'i şi a conţinutului marc de sulf pe care îl au.
Furnalul (Îig. 2.(>) este un cuptor înalt, care se compune dinii -o parte supe­
rioara di' for 111li tronconică numită cuvă, o porţiune mijlocie de formă cilindricii
numiţii pintece, continuată în jos cu o altă porţiune conică, cu baza mică la
partea inferioară, numită etalaj, dedesubtul căreia se află o nouă porţiune ci­
lindrică denumită creuzet. Întreaga construcţie este realizată dintr-o manta de
tablă groasă, căptuşită la interior cu cărămidă refractară.
Forma furnalului, cu secţiunea variabilă pe înălţime, este impusă de pro­
cesele fizico-cbimice, care au loc în interiorul său. în furnal se introduce în mod
continuu minereu de fier, cocs şi fondant. încărcarea
se face pe la partea superioară a cuvei, prin gura de
încărcare. Pe măsură ce materialele introduse coboară
înspre partea de jos a furnalului, ele se încălzesc şi
deci se dilată, fapt ce face necesară sporirea secţiunii
furnalului, in momentul în care începe topirea, volu­
mul materialelor începe să scadă, astfel îneît este nece­
sara o micşorare corespunzătoare a secţiunii furnalului.
Cocsul, obţinut prin distilarea cărbunilor minerali,
produce căldura necesară topirii minereurilor şi re­
duce oxizii de fier ai acestora. Prin arderea lui, la
partea superioară a cuvei se formează oxid de
carbon (CO), iar la partea inferioară bioxid de car­
bon (C02).
Fondant ul, de obicei carbonat de calciu, prin
descompunere eliberează bioxid de carbon şi oxid de
calciu (CaO), care ajută la formarea zgurii. Bioxidul
de carbon împreună cu carbonul liber formează la
temperaturi ridicate oxidul de carbon, care produce
reacţia de reducere indirectă a fierului în zona supe­
rioară a furnalului (400.. .950 °C). In cazul magnetitei, de exemplu, reacţiile
chimice care au loc, sînt următoarele:
3Fe20 3-j-C0=2Fe30 4-l-C02;
Fe30 4+ C 0= 3F e0+ C 02;
F e0+ C 0= F e+ C 02.
în zona inferioară, la temperaturi mai ridicate se produce reacţia de redu-
cere directă a fierului cu carbonul incandescent:
3Fe20 3+ C = 2 F e A + C 0 ;
Fe30 4+ C=3Fe0 |C O ;
FeO+C=Fe+CO.
Oxidul şi bioxidul de carbon formal in aceste reacţii, se ridică în zonele
superioare, luînd parte din nou la reacţii, iar fierul rezultat, îm preună cu o
parte din carbon formează cem enlila Toi iii această zonă se produce şi redu
cerea celorlalte elemente conţinute de miueieii (mangan, fosfor, siliciu ('le.)
şi se foi meazii zgura.

( (ilialltK |ll iiii ImIIi ■

' 17
 Z,\ \mă formala din fondaiit şi impurităţile din minereuri, avînd o greutate
.........chica mai mica, se aşază deasupra fontei, protejînd-o de contactul cu
anul şi impiedicînd volatilizarea.
( icu/clul este prevăzut cu două orificii la nivele diferite. Cînd fonta adu­
na la ajunge pînă în dreptul nivelului orificiului superior, acesta se deschide
i \c evacuează zgura. După aceea se deschide orificiul inferior şi se extrage
fonia.
Furnalele produc următoarele categorii de fonte:
I'ontâ albei sau de afinare, destinată elaborării oţelului, la care tot car­
bonul conţinut este legat de fier sub formă de cementită.
i'ontă cenuşie sau de turnătorie, care conţine şi carbon în stare segregată,
.ni» forma unor grăunţi de grafit, care îi dau culoarea închisă şi care se folo-
M'.lc la turnarea meselor din fontă.
Fonte speciale, numite şi feroaliaje, care se folosesc în procesul de dez-
o x i d a i c a oţelurilor.
Un produs secundar, care apare la elaborarea fontei este zgura de furnal,
material care are multiple întrebuinţări practice. Din această zgură, prin gra-
nulare si măcinare se obţine filerul, material care împreună cu cimentul port­
land da naştere la cimentul metalurgic. De asemenea prin diverse tratamente
:.<• obţine: vata de zgură, folosită ca material termoizolator, zgura expandată,
utili/ala ca agregat pentru betoanele uşoare etc.
Un alt produs secundar al furnalului este gazul de furnal, care se foloseşte
ni primul rînd la încălzirea cauperelor. Cauperele sînt cuptoare cilindrice verti-
( ale de mari dimensiuni (de obicei trei pentru fiecare furnal), în care se face
nrcîiicălzirea aerului care se suflă în furnal pe la partea superioară a creuzetu­
lui, cu scopul de a accelera reacţiile de reducere a minereurilor şi deci de a mări
productivitatea furnalului. In amestec cu alte gaze, gazul de furnal poate fi
lolosit şi drept combustibil la încălzirea diferitelor cuptoare metalurgice.

2.1.4.2. Melanjorul. Fonta se captează din furnal în oale de mare capaci­

tate (5 0 ... 100 tone), montate pe vagoane speciale, cu ajutorul cărora, în
funcţie de destinaţie, este transportată la oţelărie sau turnătorie.
Deoarece ritmul de lucru al oţelăriilor nu poate fi întotdeauna sincronizat
cu cel al furnalelor, între cele două obiective este necesară introducerea unui
i c/ci voi tampon, numit melanjor care are rolul de a menţine fonta lichidă pînă
la încărcarea ei în cuptoarele oţelăriei.
Mclanjoarele au forma unor rezervoare cilindrice orizontale fiind executate
dinii o manta de tablă groasă, căptuşită cu materiale refractare. Ele sînt aşe-
ali pe un tren de role care le permite bascularea în vederea descărcării fontei
(lic. 2.7). Pentru menţinerea fontei în stare lichidă melanjoarele se încălzesc
• ii faze sau produse petroliere, realizînd în acelaşi timp şi desulfurarea fontei.
( apari I alea melanjoarelor este de ordinul a 1000...2 000 tone, ceea ce cores­
punde producţiei de fontă într-un interval de 6 ...1 2 ore.
2.1.4.3, Elaborarea oţelului. Metode de elaborare a oţelului. Procedeele de
a obţine oţel din fontă în stare lichidă au apărut şi s-au perfecţionat în a doua
Jumătate a secolului trecui.
In anul 1855 Bessetner a reuşit să producă oţel din fontă cu procent redus
de fosfor, dar cu un conţinut însemnat de siciliu, într-un cuptor cu căptuşeală

IM
 Fig. 2.7. Melanjor.

acidă. Cuptorul, numit şi convertizor (fig. 2.8) este prevăzut la partea infe­
rioară cu orificii prin care se suflă aer. Oxigenul din aer produce arderea siliciu-
lui şi a carbonului din fontă, provocînd totodată creşterea temperaturii, astfel
încit oţelul se produce fără combustie externă.
In anul 1877 Thomas, înlocuind căptuşeala acidă a convertizorului cu
căptuşeală bazică, reuşeşte să producă oţel şi din fonte cu conţinut ridicat de
fosfor.
Oţelurile de convertizor sînt ieftine, deoarece se produc fără combustie
externă, în timp scurt şi nu necesită instalaţii complicate. Calitativ ele sînt însă
mai neomogene deoarece în timpul scurt al elaborării unei şarje (20.. .30 miri),
nu se poate controla amănunţit compoziţia chimică şi nici nu se pot lua prea
multe măsuri pentru corectarea ei.
In anul 1864 s-a reuşit producerea oţelului în cuptorul Martin (fig. 2.9),
în care se poate elabora oţel din orice fel de fontă. Odată cu fonta lichidă, iu
cuptor se poate introduce fier vechi sau deşeuri de fier, valorificîndu-se pe
această cale importante cantităţi de oţel, altfel neutilizabil.
Căldura necesară topirii fierului vechi şi producerii reacţiilor de transfor­
mare a fontei în oţel se obţine prin arderea unui combustibil extern. Reacţiile
au loc numai la suprafaţa băii ceea ce l'ace ca durata de elaborare a unei şarje
să fie de circa (> ore. Pentru ca operaţia di* afitiarc a fontei, care cuprinde pro­
cese de oxidarc şi decantare, prin cair .*.<* di mina clementele pe care baia le

10
 Gaze arse
f Gaze combustibile

rig. 2.8. Convertizor. Fig/2.9. Cuptor Siemens-Martin.

«Kiifmc în surplus, să se producă cît mai repede, împreună cu combustibilul,

ni cuptoi se suflă şi aer încălzit în prealabil în camerele de regenerare concepute
<!<■Siemens. Din această cauză oţelul obţinut prin acest procedeu poartă denu­
mirea de oţel Siemens-Martin.
Oţelurile Siemens-Martin rezultă mai bune şi mai omogene decît oţelurile
de coiivertizor, deoarece în durata de elaborare a şarjei există timp suficient
pentru controlul compoziţiei chimice, iar capacitatea cuptoarelor Martin este
mai marc decît a convertizoarelor, ajungînd pînă la 500 tone.
Un procedeu relativ recent de elaborare a oţelului, care a cunoscut o răs-
j)indire rapidă în practică, este aşa-numitul procedeu L. D. (Linz-Donawitz),
Im care afinarea fontei în convertizor se face prin suflarea cu presiune a unui
jet de oxigen asupra băii metalice. Faţă de celelalte metode, acest procedeu
■c di'linge prin faptul că oxigenul acţionează numai asupra zonei de la supra-
lala băii metalice.
< alitalea oţelului obţinut prin această metodă este comparabilă cu a oţe-
lurilor Siemens-Martin. Productivitatea instalaţiilor este însă mult mai mare,
1.ir rostul investiţiilor mai redus decît la oţelăriile Siemens-Martin.
In afara procedeelor amintite anterior, în practică se mai elaborează oţel
-.1 ni cuploare electrice. Aceste cuptoare, bazate pe principiul arcului sau al in­
dii' (ici, folosesc energia electrică pentru realizarea temperaturii necesare ela-
I -»i n ii şai i<‘i. Deşi oţelurile elaborate în astfel de cuptoare, numite oţeluri elec-
Im r, prezintă calităţi deosebite ca rezultat al uşurinţei cu care se poate regla
l' inpeialura, din cauza costului ridicat al energiei electrice, acest procedeu
e le folosit numai la elaborarea oţelurilor speciale de scule, a oţelurilor inoxi­
dabile ele.
2.1.4.4. Turnarea oţelului în lingotiere. Din cuptoarele în care a fost pro­
dus, oţelul este captat în oalele de turnare (căldări tronconice din tablă groasă,
( a p t uşi la la interior eu materiale refractare) din care este apoi turnat iu lin^o-
Iic i I iligolierelc silit 11 i 1c' iorm«’ (lin fonia, (Ic ;ist*IIK'IH';i tmiieonice, |)(*llil 11
;i permite m'(>{iIcrea blocului di' oţel rezultat din turnare, bloc ce poarta denii
mirea dc lingou.
Turnarea lingourilor se poate face direct, în cazul lingourilor mai mari
(i'ig. 2.10, a) sau indirect (în sifon), în cazul lingourilor mai miei (fig. 2.10, b).
La turnarea in sifon lingotierelc se aşază pe o platformă de turnare, în jurul

I ’lg. 2.10 Im im ir .'i oţetului.

ii - dlrcctit; li in tifon , c ■continuă.
miri pîlnii centrale cu care comunică prin inieim ediul unor cămile. Deoarece
umplerea lingotiorclor .se face de jos in sus, structura lingourilor este mai
omogenă.
Răcirea lingourilor şi deci solidificarea otelului începe de la pereţii lingo-
lii'ici şi s(> continuă spre interior. Cum prin răcire se produce o micşorare a vo­
lumului, lingoul va prezenta la partea superioară un fel de pîlnie, numită reta-
•iuni. Retasura constituie un defect al lingoului şi se elimină prin tăiere înainte
«le laminare.
Alte defecte de turnare, care pot apare în structura otelului s în t:
suflurile, reprezentînd golurile datorate gazelor care n-au putut ieşi
din masa otelului înainte de solidificare;
porii, care reprezintă golurile rămase datorită micşorării volumului
otelului prin răcire şi solidificare;
incluziunile, care provin din impurităţile ce nu au timp să se ridice la
suprafaţa metalului topit în timpul procesului de răcire;
segregaţiile, provenite din elemente cu puncte de topire mai scăzute,
care se adună în anumite zone în timpul procesului de solidificare a otelului.
Lingourile se scot din lingotiere în hala de stripaj, cu ajutorul unor maca-
rale speciale, care prind lingotiera în nişte gheare şi cu un piston apasă asupra
lingoului, scotîndu-1 din lingotieră.
2.1.4.5. Turnarea continuă. Această nouă metodă de turnare, introdusă
ni producţie de circa 20 de ani, constă în turnarea continuă a otelului lichid,
înmagazinat într-un vas intermediar, într-o formă răcită cu apă (fig. 2. 10, c).
Din această formă otelul solidificat la exterior iese pe un pat de role unde este
iii continuare răcit. Prin acest procedeu se obţine o piesă cu lungime mare,
caro se taie în bucăţi după necesităţile procesului de laminare. Prin acest pro­
cedeu sînt eliminate pierderile de material care apar la turnarea în lingotiere
prin tăierea capetelor lingoului pentru eliminarea retasurii. De asemenea prin
adaptarea secţiunii şi lungimii piesei se pot elimina unele trepte în procesul
de laminare.
2.1.5. Laminarea oţelului. Tipuri de laminoare. Din hala de stripaj
lingourile sînt duse la cuptoarele laminoarelor unde sînt încălzite pînă la
circa 1 100 °C în vederea laminării. Prin laminare se înţelege operaţia de
trecere repetată a Jingoului printre cilindrii laminoarelor pînă la obţinerea
laminatelor finite. In practică se deosebesc următoarele tipuri de laminoare:
laminoare duo reversibile (fig. 2.11, a), cu doi cilindri care îşi pot schimba
sensul de rotaţie şi distanţa dintre e i;
laminoare trio (fig. 2. 11, b), cu trei cilindri care se rotesc continuu în
acelaşi sens. La acest tip de laminor este necesar un pod deplasabil pe verticală,
pentru a permite lucrul la cele două niveluri;
laminoare linie (fig. 2. 11,c), la care se folosesc mai multe perechi de
<ilindri, aşezaţi în continuare, astfel îneît la capătul liniei rezultă profilul gata
înmulţit.
Cilindrii laminoarelor de tablă au suprafaţa netedă, iar cei ai laminoare-
loi de profile sînt prevăzuţi cu canale strunjite, de diferite dimensiuni, care
transformă succesiv lingoul în produs laminat (fig. 2. 11, d).
Tablele subţiri se laminează şi se îndoaie la rece, pentru a se obţine profi-
lele formate la rece, din care se pot confecţiona construcţii metalice uşoare,
cu tiu consum redus de oţel.
 /

Fig. 2.11. Tipuri de laminoare :

a — lam inor duo b — lam inor trio c — lam inor linie d — lam inor de profile

2.1.6. Sortimentul de produse laminate la cald. Produsele lami-

noarelor sînt foarte variate ca formă şi dimensiuni. Totalitatea tipurilor de
profile laminate alcătuiesc aşa-numitul sortiment de produse laminate. Fiecare
lip de profil se laminează de obicei cu mai multe dimensiuni. Cu cît gama
acestor dimensiuni este mai bogată, cu al îl este mai uşoară posibilitatea alcă­
tuirii unor sccţiuni raţionale ale elementelor di' construcţii, evitîndu-se supra­
dimensionările sau adoptarea unor secţiuni mai puţin indicate din cauza lipsei
de prolile corespunzătoare. Soluţia idml.i din aeesl punct de vedere, ar fi deci

23
 t,i ,mi 11im ului s,:i f|(> cit in;ii variat îşi gama fiecărui produs cil mai bogată.
Pentru coiuli ţii li’ economice ale ţării noastre însă, aeeastii soluţie 1111 este avan-
lajoa.'.a, deoarece conduce la clieltuieli dc laminare ridicate, la blocarea unei
m.ui cantităţi de oţel pe timp îndelungat, sub formă de produse laminate, în
dcpo/.ltele fabricilor de construcţii metalice. Din această cauză sortimentul
piodu.'.elor laminate, precum şi gamele de dimensiuni în cadrul diferitelor ti­
puri de profilc sînt limitate la elementele cele mai uzuale.
Sorlimentul produselor laminate destinate construcţiilor metalice se com­
pune din următoarele profile:
0(cl I (STAS 565-71). Este un profil în formă de dublu T, alcătuit din
doua tălpi legate între ele printr-o inimă (fig. 2.12, a). Dimensiunile profilului
iul precizate în funcţie de înălţimea sa h. In ţara noastră se laminează profile
l «ii înălţimea h de la 8 la 40 cm, variind din 2 în 2 cm, cu excepţia profilelor
cii înălţimi de 34 şi 38 cm, care nu se laminează. In alte ţări, profilele I se lami-
ueaza cu înălţimi pînă la 60 cm.
Notarea acestor profile se face prin simbolul I, urmat de o cifră care ex-
prima în centimetri înălţimea profilului. De exemplu 120, înseamnă profil
dublu T, cu înălţimea h de 200 mm.
Profilele I au o rigiditate mare faţă de axa x —x ; de aceea sînt indicate
la alcătuirea elementelor solicitate la încovoiere. Ele se mai folosesc şi la alcă­
t ui r e. ! elementelor solicitate axial, în special a celor cu secţiune compusă.
Rigiditatea profilelor I faţă de axa y —y este mică şi acest lucru împiedică
bun« lor comportare la încovoiere oblică şi compresiune centrică. Pentru pre-
luai ea în bune condiţiuni a acestor solicitări, în unele ţări se laminează profile I
eu I al pi late (fig.2 . 12, b), al căror moment de inerţie faţă de axa y —y este sen­
ilii I mai mare decît la profilele I obişnuite. La noi în ţară nu se laminează
a l lei de profile, ele putînd fi dealtfel confecţionate şi din tablă groasă prin
sudare.'
Ofel U (STAS 564-71). Este un profil format tot din două tălpi şi o
inimă, dar care are numai o singură axă de simetrie (fig. 2.13).

I'if'. 2.12. Profile dublu T. Fig. 2.13. Profil U.

 Nolarcn lor se iacc prin •.lniboliil I J, urmai de cifra rari* exprimă mălţl
mea h în cenlimetri (de exemplu IJI(i). I.a noi iu (ara se laminca/a prolih II eu
înălţimi li de 5 ; 6,5 .şi apoi de la 8 piua la .'50 cm, variind din 2 iu 2 ccntimeli i,
cu excepţia profilului U28, ncinclus în sortiment.
Profilele U se folosesc la alcătuirea elementelor de construcţii încovoiate
precum şi a celor compuse, supuse la solicitări axiale. Profilele U au, la aceeaşi
înălţime h, momentul de inerţie faţă de axa y —y mai marc decît profilele I.
Din această cauză ele sînt indicate la preluarea solicitărilor de încovoiere
oblică, care apar de exemplu la panele de acoperiş.
— Oţel T (STAS 566-68). Se produce în prezent în ţara noastră numai
cu înălţimi cuprinse între 20 şi 50 mm (fig. 2.14) şi este folosit în special la
confecţionarea tîmplăriei metalice. Laminat cu dimensiuni mai mari, ar con­
stitui profilul cel mai indicat pentru alcătuirea barelor grinzilor cu zăbrele su­
date, întrucît permite prinderea acestora în noduri fără a mai folosi gusee.
— Oţel cornier cu aripi egale L (STAS 424-71). Este un profil tipic construc­
ţiilor nituite, cu ajutorul căruia se poate realiza legătura între două elemente
dispuse perpendicular (fig. 2.15, a). Oţelul cornier este folosit însă pe scară largă
şi la construcţiile sudate, în special la alcătuirea barelor structurilor cu zăbrele.

El este definit prin lăţimea şi grosimea aripilor exprimate în milimetri. Nota­

rea se fzce prin simbolul L urmat de trei cifre, despărţite prin semnul X , care,
indică în milimetri, lăţimile aripilor şi grosimea lor. De exemplu L 100 X 100 X 10,
înseamnă oţel cornier cu aripi egale, cu lăţimea aripilor de 100 mm şi grosimea
de 10 mm.
La noi în ţară se laminează oţel cornier cu aripi egale, cu lăţimi de aripi
de la 20x20 pînă la 160 X 160 mm. La fiecare lăţime de aripi, se produc cor-
niere cu mai multe grosimi (două pînă la cinci). Aşa de exemplu, cornierele cu
lăţimea aripilor de 70 mm se laminează cu grosimi de 6, 7, 8, 9 şi 10 mm, pe
cînd cele cu lăţimea de 120 mm, numai cu grosimi de 10 şi 12 mm.
— Oţel cornier cu aripi neegale LL (STAS 425-70). Oţelul cornier cu aripi
necgale diferă de cel cu aripi egale, prin faptul că cele două aripi au lăţimi dife­
rite (fig. 2.15, h). In ţara noastră se laminează cu lăţimi de aripi de la 30X20
V

25
nlii.i |,i ISO - 100 imn şi cu diferite grosimi pentru fiecare lăţime de laminare.
IiiIk huinţ.tt lle otelului' cor11ier cu aripi neegale sînt în general aceleaşi cu ale
o(i lului cornier cu aripi egale.
Tablă groasă (STAS 437-73). Se laminează cu grosimi de la 5 mm în sus
.1 en l.iţimi cuprinse între 0,8 şi 3 m (fig. 2.16). Pînă la 20 mm grosimea vari-
.i din milimetru în milimetru, iar de la 20 . . . 40 mm din doi în trei milimetri

(20, 22, 25, 27, 30 . ..). Tabla groasă are întrebuinţări multiple. Din ea se al-

W 77'
Fig. 2.16. Tablă groasă.

uiluicsc elemente cu inimă plină supuse la încovoiere sau solicitări axiale

(grinzi şi stîlpi), construcţii din tablă groasă (rezervoare, gazometre. buncăre,
conducte etc.) precum şi o serie de elemente de prindere şi îmbinare a construc­
ţiilor metalice ca: gusee, eclise, fururi etc. Lungimea maximă de livrare a tablei
pi oase este de 15 m.
Notarea tablei groase se face prin indicarea dimensiunilor în ordinea : gro-
iiiu'XliiţimeXlungime. Exemplu: 20X1 400X8 000.
Tabla striată (STAS 3480-69). Se laminează cu grosimi cuprinse între
I) şi 10 mm şi lăţimi de 1 pînă la 1,5 m (fig. 2.17). Tabla striată este prevăzută
pe una din feţe cu nervuri care au rolul de a înlătura pericolul de alunecare.

Fig. 2.17. Tablă striată.

.'¿(«foloseşte la alcătuirea suprafeţelor destinate circulaţiei ca : platforme, scări,

pardoseli etc. Se notează cu simbolul TS urmat de trei cifre care exprimă în
milimetri groşi mea X lăţi mea X lungi mea. Exemplu: TS 8x500x4 000.
Oţel lat (STAS 395-68). Se laminează cu grosimi cuprinse între 5 şi 50
mm şi lăţimi de la 12 pînă la 150 mm (fig. 2.18). Se foloseşte la confecţionarea
unor piese de dimensiuni mici ca: rigidizări, eclise, fururi etc. Se notează prin
Indicarea dimensiunilor în ordinea: lăţimeXgroşimeXlungime, precedată de
•ilmbolul LT. Exemplu: LT 80x6x480.
 Banda di' oţel (STAS !)08 (>!)). Se 1aniiiK-a/.i cu lăţimi cuprinse inlre
20 şi 500 i i i i i i şi grosimi d<‘ la 1 p i u a la 5 mm (fig. 2.19). Sc notează de aseine
nea prin indicarea dimensiunilor în ordinea: laţi mc x grosime X lungi mc. I.xem
piu 100X2X2500. Se foloseşte în special la confecţionarea profilelor subţiri
îndoite la rece.
— Ţevi din oţel, fără sudură, laminate la cald (STAS 404-71). Se laminează
cu diametrul exterior D cuprins între 25 şi 530 mm şi cu grosimi ale peretelui
variind între 2,5 şi 36 mm (fig. 2.20, a). Ţevile sînt profile foarte raţionale pentru
alcătuirea elementelor supuse la solicitări axiale, în special de compresiune,
datorită faptului că au materialul îndepărtat de centrul de greutate, ceea ce

Y777777'7777777777r77r77
---
a

Fig. 2.18. Oţel lat. Fig. 2.19. Bandă de oţel.

Fig. 2.20. Ţevi.

le conferă o rigiditate sporită şi în acelaşi timp egală, pe orice direcţie. Ţevile

se folosesc la alcătuirea unor construcţii cu zăbrele mai deosebite, atunci cînd
acest lucru se dovedeşte economic, datorită faptului că preţul lor este mai ri­
dicat decît al laminatelor obişnuite. Se notează prin indicarea denumirii, ur­
mată de două cifre despărţite prin semnul X , care exprimă în milimetri dia­
metrul exterior al ţevii şi grosimea peretelui. Exemplu : Ţeavă 70x10.
— Ţevi profilate din oţel, fără sudură, dreptunghiulare şi pătrate (STAS
6086-70). Se laminează cu lăţimea laturilor de la 20 pînă la 106 mm şi cu dife­
rite grosimi de perete (fig. 2.20, /;, c). Se folosesc la confecţionarea tîmplărief
metalice, a balustradelor ctc. Se notează prin indicarea denumirii, urmată de
trei cifre despărţite prin semnul X , care exprimă în milimetri: lăţimea, înăl­
ţimea şi grosimea peretelui secţiunii transversale. Exemplu: Ţeavă dreptun­
ghiulară 50X30X2 sau: Ţeavă piilrnhl 60 60X6.

27
 l'ahU) ondulată (STAS 202Î) (>8). Se producc cu grosimi cuprinse între
0,7!) ■
.1 l,fi mm .şi diferite îniil ţi ini de onduleu, in foi de 2 ni lungime şi aproxi­
mativ 0,8 in lăţime (fig. 2.21). Se foloseşte la acoperişuri ca învelitoare sau la
al< aluirea pereţilor halelor industriale, magaziilor, depozitelor şi a altor con-
\lnn'(ii cuie nu trebuie izolate termic.

Fig. 2.21. Tablă ondulată.

Oţel pătrat (STAS 334-68). Se laminează cu latura secţiunii transver-

■.11(• de la 8 pînă la 140 mm. Are diverse întrebuinţări în special la tîmplăria
mei alini. I.a noi în ţară se mai foloseşte ca şină pentru căile de rulare ale podu-
11Io) i ulante. Se notează prin indicarea denumirii sau a simbolului (4L), urmată
de o cifră care exprimă dimensiunea laturii în milimetri. De exemplu: Oţel
pătrat 20 sau 4L20.
Oţel rotund (STAS 333-71). Se laminează cu diametrul cuprins între
12 .şi 300 mm şi este utilizat la fabricarea şuruburilor, a şuruburilor de anco-
i aj, a unor tiranţi etc. Se notează cu simbolul 0, urmat de o cifră care exprimă
diametrul în milimetri. De exemplu: 030.
In afara profilelor laminate la cald arătate, care se întrebuinţează frec­
vent i i i construcţiile metalice, industria metalurgică mai laminează şi alte ti­
puri de profile, a căror întrebuinţare este mai redusă în construcţii.
2.1.7. Sortimentul de produse formate la rece. Profilele din bandă
de oţel formate la rece sînt produse cu precizie dimensională superioară
;i greutate minimă, pentru o anumită valoare a mărimilor statice ale profilului,
»■an* permit realizarea unor construcţii uşoare, cu linie simplă şi elegantă.
Prin înlocuirea profilelor laminate obişnuite cu profile metalice cu pereţi
■tihţii i, se micşorează consumul de metal, fără ca manopera de atelier şi de
montaj sa crească simţitor.
Superioritatea profilelor cu pereţi subţiri constă în distribuţia mai raţio­
n ala a materialului în secţiunea transversală, precum şi în posibilitatea obţi­
n e m unor profile de orice formă, lucru ce nu poate fi realizat, de obicei, în ca-
-ni profilelor laminate la cald. Profilele formate la rece se fabrică la întreprin-
<Ici ( a Metalurgică Iaşi. Sortimentul destinat construcţiilor, în funcţie de desti­
na (ie, .',(* împarte în două grupe: profile de uz general şi profile pentru tîmplâ-
iii' rnctalicd.
Profilele de uz general se utilizează la alcătuirea elementelor de construcţii
uşoare, ca : pane, ferme, stîlpî etc., fiind asimilate în producţia de serie urmă-
l oa i el e tipuri :
profile cornier cu aripi egale (Li), STAS 7836-71 (fig. 2.22, a) ;
prolile cornier cu aripi neegale (LLi), STAS 8250-68 (fig. 2.22, b) ;

2H
Fig. 2.22. Profile de uz general formate la rece.
 profile U cu aripi egale (UI) ,STAS 7835-71 (flg. 2.22, r) ;
profile U cu aripi neegale (Uni), S l'AS 8610-70 (fig. 2.22, tl) ;
profile Z cu aripi egale (Zi), STAS 8296-69 (fig. 2.22, e) ;
profile Z cu aripi neegale (Zni), STAS 8609-70 (fig. 2.22, /);
profile T cu aripi egale (Ti), STAS 8249-68 (îig. 2.22, g) ;
— profile omega cu aripi egale (Qi), STAS 8367-69 (îig. 2.22, h) ;
— profil rotund deschis (Rd), STAS 8326-69 (îig. 2.22, i).
Profilele pentru tîmplărie metalică se utilizează în construcţiile civile şi
industriale la confecţionarea ferestrelor, uşilor, vitrinelor, balcoanelor etc.
Formele şi dimensiunile profilelor din bandă de oţel laminate la rece, au
fost unificate la o serie de 18 tipodimensiuni de profile simple neasamblate
(STAS 9142-72). In figura 2.23 sînt arătate formele acestor profile, iar în
figura 2.24 citeva exemple de asamblare în
scopul evidenţierii rolului lor în alcătuirea rw(>J)_ Ţ^fos.ix.is)
elementelor compuse. Gr
(En r=>
2.1.8. Recepţia produselor laminate. T
Produsele laminate, fiind produse de serie, se
laminează cu anumite abateri dimensionale. TM02I12)
Aceste abateri sînt stabilite de standardul fie- \TMD?
cărui produs şi în general se referă l a : TM07
— dimensiunile secţiunii transversale; TH1k(15)
— lungimile de livrare; /Ls
— condiţiile de formă ale profilului;
— masa unui metru liniar de profil. t
De exemplu, pentru oţel I, standardul 56-5-71 ”\rniiţ(is)
TM07
prevede abaterile limită la dimensiunile secţi- TM17
tmii transversale în funcţie de înălţimea pro-
filului, conform tabelului 2. 1.
TM$
Yh
Măsurarea dimensiunilor secţiunii trans­
versale a profilelor în vederea determinării - 4 - ~t
abaterilor se face la minimum 500 mm de la
capătul lor. rufj TM 18

Abaterile privind lungimile de livrare, în Fig. 2.24. Exemple de asamblare ;i

1111ic ie de lungimile de fabricaţie, au valorile profilelor pentru timplarie met.ili-
.. . , i că formate la rece.
din tabelul 2.2.
Standardul 565-71 prevede următoarele lungimi de fabricaţie:
pentru profile 18 .. .116, de la 5 la 15 m;
pentru profile 118.. .140, de la 6 la 15 m.
Beneficiarii vor admite pînă la 15% din cantitatea livrată, profile cu
linif’iiiii cuprinse între 3 m şi l;,nila inferioară indicată mai sus iu funcţie de
liiiil|imea profilului.
Lungimile fixe pot fi stabilite înlic 0 şi 12 m.
I ungi mi le multiple sînt fornmtc* din mai multe lungimi fixe egale, iar
liuijMmile compuse din mai nmllr lungimi fixe difeiitc.
 Tabelul 2.1

Abateri lim ită admise

1111 kl 111n <*n profilului I,
li
cm la înălţimea li, la lăţimea tălpii b, ^ la grosimea medie a
tălpilor i.
mm mm ! mm
1 I
+ 1,0
8 . . .14 ±2
- 1 ,5
- 0 ,0 6 t
+ 1,3
1 6 ...1 8 ±2 Abaterile lim ită
— 2,0
pozitive nu se
+ 1,7
2 0 . . .38 ±3
- 2 ,3 limitează

+ 2 ,2
40 ±4
- 3 ,0

Tabelul 2.2.

Abateri lim ită, mm

Lungimi
obişnuite la ccrere

< 8m ±25 + 40

Fixe
> 8m ¿50 + 80

Multiple : Pentru fiecare lungime Pentru lungimea m ul­

Compuse : fixă componentă: +10 tiplă, respectiv com­
pusă to ta lă : + 80 mm

Iii privinţa condiţiilor de formă, standardul precizează că barele trebuie

a li(> drepte, fără îndoituri ale axei şi admite curbări locale cu săgeata de
maximum 2 mm pe o lungime de 1 m. Săgeata curbării pe lungimea totală
a profilului nu trebuie să depăşească săgeata curbării admise pe metru lun-
i'.ime, înmulţită cu lungimea profilului, în metri. Se mai admite o înclinaţie
a lalpilor bv de maximum 1,5% din lăţimea lor (fig. 2.25, a) şi o concavitate
•i inimii d v (fig. 2.25, b), care nu trebuie să depăşească valorile din tabelul 2.3.
Tot în privinţa condiţiilor de formă, STAS 565-71 mai prevede ca teşi-
I ura (neumplerea) colţurilor exterioare ale tălpilor (fig. 2.25, c) să nu depă­
şească valorile : 0,31 pentru profile 110...124 şi 3 mm pentru profile
120.. .140.
Abaterea limită la masa unui metru de lungime de profil I este limitată
la i 5%. Controlul se face prin cîntărirea unui lot di* 20...60 tone la fiecare
100 . .600 loiic profil laminat.
 l-___ i --- -

* b

Fig. 2.25. Abateri dimensionale de laminare.

La unele profile abaterile privind masa produsului variază în funcţie de

diferiţi factori. Aşa de exemplu, la oţelul lat, conform STAS 395-68, aceste
abateri variază între ±4 şi ± 8 %, în funcţie de grosimea produsului şi
mărimea lotului (tabelul 2.4).
Verificarea abaterilor se
face la recepţia produselor la­ Tabelul 2.3
minate, în conformitate cu pre­
înălţimea
vederile standardului produsu­ profilului I Concavi lalea dlt mm
lui respectiv.
5 !
0°

2.1.9. încercări mecanice 0,5

ule oţelurilor. Determina­ 1 2 ...2 0 1,0

rea calităţilor mecanice ale
otelurilor din care se execută 2 2 .. .30 1,5
construcţiile metalice se face
pe baza unor încercări de labo- 3 2 . . .40 2,0
i.ilor. Scopul acestor încercări
e le de a stabili modul de
'«importare a materialului în Tabelul 2.4
anumite condiţii de solicitare.
L’«/.uitatele obţinute trebuie Grosimea,
Abateri admise, »/o
i se încadreze între anumite
mm
limite fixate de norme pentru lot < 51 lot ^ 51
Urcare calitate de oţel.
5 ±8 ±6
Cele mai importante încer-
« ii i mecanice, prevăzute de
6 . . .5 0 ±6 ±4
laudiirde pentru construcţiile
mei alice, s în t:
hu'crcarca la tracţiune (STAS 200-67) care se efectuează pe cpruvete
normalizate (Îig. 2.26) şi constă în aplicarea lentă, continuă şi progresivă a
nuci solicitări de tracţiune, în vederea determinării următoarelor caracteristici
mecanice ale oţelurilor:
limita de propor(ionalitate convenţionalii (tehnica) a 10, care reprezintă efor­
tul unitar la care abaterea de la proportioiialilalea dililre efortul uniIai si alun
i'tie ntiilj,’«' v.iloarca de 10%, valoare menţionată ca indice al efortului unitar ;

* iilU ltiH III n ioliilli n

rit
 -I

U
>§>—

Lf *LC *-2htf0
rt rl
Secţiunea /-/

Fig. 2.26. Epruvetă pentru încercarea la tracţiune.

Urnita de elasticitate convenţională (tehnică) g c,01 care reprezintă efor-

liil uni tar la cane alungirea remanentă atinge valoarea de 0,01 %, menţionată
de asemenea ca indice al efortului unitar;
limita de curgere aparentă ac, care reprezintă efortul unitar la care
alungirea creşte pentru prima dată, fără creşterea solicitării.
In cazul cînd se distinge o limită de curgere superioară şi una inferioară,
ni mod obişnuit limita de curgere aparentă se consideră egală cu maximul
înregistrat. Limita de curgere aparentă se calculează împărţind forţa cores­
punzătoare curgerii Fc cu aria secţiunii iniţiale a epruvetei A 0:

O c=x- (2.D
■^0
şi se poate determina numai la oţelurile cu conţinut redus de carbon, care
prezintă palier de curgere în diagrama caracteristică (fig. 2.27);
limita de curgere convenţională (tehnică) <t0>2 care reprezintă efortul
unilar la care alungirea remanentă atinge valoarea de 0,2%. Această limită
e determină la oţelurile care nu prezintă palier de curgere în diagrama carac­
teristică (fig. 2.28);
rezistenţa la rupere o>, care reprezintă raportul dintre forţa maximă
suportată de epruvetă şi aria secţiunii iniţiale a acesteia: . .v
Fmax . (2 .2)
Oy--
Ar

- alungirea la rupere An sau 5«, care reprezintă în procente, raportu:

dintre alungirea epruvetei încercate pînă la rupere şi lungimea ei iniţială 1
Lu Lo
A, 100 ; (2.3)

glluirea la rupere Zn, reprezentînd în procente raportul dintre micşo-

rare; ariei secţiunii transversale a epruvetei în zona gîtuită datorită ruperii
.şi ai ia sec|iunii iniţiale a epruvetei:

Zn— 100 ; (2.4)

modulul de elasticitate E, care reprezintă raportul dintre efortul uni-

<» şi alungirea corespunzătoare e, sub limita de proporţionalitate tehnică:

E— (2.5)

Daca rezultatele încercării la tracţiune se transpun într-un sistem de refe-

rinja rectangular, în care pe abscisă se i'(iprezintă alungirile specifice (alun-
ijiica raportată la lungimea iniţială), iar pe ordonată eforturile unitare (încăr-
curca raportata la aria secţiunii 11 air.versale iniţiale a epruvetei), ,.e obţine
o diagrama de felul cclci din ligura 2.27.
In ca/ul otelurilor cu procent de carbon ridicat, pe diagrama nu mai
apa r e palierul de curgere, iar forma ci este asemănătoare celei din figura
:’<s.

Fig. 2.27. Digrama caracteristică a oţelului cu Fig. 2.28. Diagrama caracte­

procent redus de carbon. ristică a oţelului cu procent
ridicat de carbon.

Forma diagramei cr-e furnizează şi informaţii privitoare la tenacitatea

<*(('1ului. Suprafaţa diagramei cr-e reprezintă numeric lucrul mecanic consumai
pe unitatea de volum pînă la ruperea epruvetei. Dacă această suprafaţa este
mare (cazul oţelurilor cu procente reduse de carbon), atunci capacitatea oţe­
lului de a înmagazina lucru mecanic înainte de rupere este mare şi oţelul se
numeşte tenace. Din contra, cînd suprafaţa diagramei o-e este mică, oţelu­
rile au capacitate redusă de a înmagazina lucrul mecanic şi se numesc
fragile. Oţelurile fragile nu prezintă fenomenul de gîtuire înainte de rupere,
i uperea lor fiind casantă, fără a fi precedată de apariţia unor deformaţii mari,
care să poată fi uşor sesizate.
Încercarea la tracţiune este una din cele mai importante încercări meca­
nici' întrucît ea furnizează majoritatea datelor pe baza cărora un oţel se în-
adrează într-o anumită marcă şi clasă de calitate.
încercarea de îndoire la rece (STAS 777-73). Această încercare se exe-
iila pe epruvete de formă dreptunghiulară sau circulară şi constă în îndoi­
ta lor în jurul unui dorn cu un anumit diametru d, pînă la formarea unui
inglii a între faţa unei ramuri a epruvetei îndoite şi prelungirea feţei celei»
alic ramuri (fig. 2.29). Unghiul de îndoire a şi diametrul dornului d, sini

I in 2!) I I U T I n i l ' ti • I• llliliillT hi l rec.

;r>
Iii i ri".(* do STAS 500/2-68, pentru fiecare marca de oţel, în funcţie de clasa de
• nlil.itc. Unghiul de îndoirea se consideră atins cînd pe partea întinsă a epru-
v.-li i apărut o fisură cu lungimea de minimum 5 mm. încercarea de îndoire
l.i i- <■arc scopul de a aprecia capacitatea de deformare plastică a oţelului
*.i "le importantă prin faptul că nu necesită utilaj pretenţios pentru exe-
« 111 putîndu-se efectua chiar în condiţii de şantier.
încercarea de încovoiere prin şoc (rezilienţa) pe epruvete cu crestătura în U
('.TAS 1900-67). Această încercare serveşte la aprecierea tenacităţii oţelu-
11li i e execută pe epruvete normalizate, de formă pătrată sau dreptunghiu­
lari. avînd pe una din feţe o crestătură în formă de U, cu o adîncime de
V mm (epruvete de tip Mesnager) sau de 5 mm (epruvete de tip ISO).
încercarea constă din ruperea epruvetei, dintr-o singură lovitură, cu un
i■l<k .i ! pendul (fig. 2.30) şi stabilirea valorii rezilienţei KCU, ca raportul din-

Fig. 2.30. încercarea la rezilienţa.

11«* 1 iergia consumată la rupere W şi aria secţiunii transversale iniţiale

a epruvetei în dreptul crestăturii 50 :

( 2. 6 )

1 idicii simbolului rezilienţei KCU au următoarele semnificaţii:

energia potenţială iniţială a ciocanului;
adîncimea crestăturii;
lăţimea epruvetei.
a încercările normale, pentru care n —30 daJ şi h—10 mm, notarea rezi-
li'-n se face prin simbolul KCU , urmat numai de indicele h.
, icercarcade încovoiere prin şoc pe epruvete cu crestătură în V (STAS 7511-73).
Acra: i a încercare serveşte tot la determinarea tenacităţii otelurilor şi se exe­
cut. pe epruvete asemănătoare cu cele pentru determinarea rezilienţei. Dife­
renţa conslă numai îu forma crestăturii care este ascuţită în formă de V,
avim! unghiul dinlre cele două Îrte dr df)0. I’rin incert arr, care constă în rupe-
n.i epruvetei dlnlr-o singură lovilură, cu un ciocan pendul, se determină
energia consumata la rupere K\nit>. exprimată iu da.l. i>i iu acest t i/ , la
încercările normale, cind n 30 da.l .şi b 10 111111, se foloseşte numai sim­
bolul I\V.
lntrucît comportarea oţelurilor iu ceea ce priveşte tenacitatea, este depen­
dentă de temperatură, în sensul că la anumite temperaturi scăzute, oţelurile
devin brusc fragile, STAS 500/2-68 prevede ca determinarea energiei de rupere
să se facă la : 0°, —20°, —30° sau —40°C, în funcţie de clasa de calitate a măr­
cilor de oţel şi de importanţa elementelor de construcţie (tab. 2.5).
încercarea ele duritate Brinell (STAS 165-66). Această încercare constă
în apăsarea unei bile de oţel cu diametru D, cu o forţă P> constantă intr-un
interval de timp dat, asupra piesei de încercat, în vederea determinării duri­
tăţii materialului piesei respective (fig. 2.31).

Fig. 2.31. încercarea de duritate Brinell.

Duritatea Brinell se notează cu simbolul HB şi este egală cu raportul

dintre forţa P şi aria amprentei calotei sferice lăsate de bilă în material:

HB = ji D
(2.7)
~2~ D - } 'D 2- d 2
încercarea de duritate Brinell interesează în domeniul construcţiilor meta-
icc în special prin faptul că între cifra durităţii Brinell şi rezistenţa la rupere
la oţelului respectiv, există următoarea relaţie liniară:
Or = 0,36NB. (2.8)
Cu ajutorul acestei relaţii, cunoscînd duritatea unui oţel, se poate stabili
1existenţa lui la rupere şi deci 1 se poate aprecia marca, pe baza unei încer­
cări nedistructive. în practică există aparate Brinell portabile, cu ajutorul
1.11ora se poate aprecia la faţa locului marca oţelului dintr-o construcţie.
Încercarea la oboseală. Acţiunile la care sînt supuse construcţiile metalice
1111 sînt întotdeauna constante ca intensitate şi poziţie. Din această cauză
eforturile unitare pe care le produc aceste acţiuni vor rezulta şi ele variabile
ca mărime şi uneori chiar ca semn. Prin încercări experimentale comportarea
oţelului la solicitări variabile periodice .a dovedit mai dezavantajoasa <leeîi
la solicitările statice. Fenomenul ace.'.la de îniautăţirc a comportării oţelului
la solicitările variabile periodice, este cunoscut sub denumirea de uboi^ulu

37
I 'i i/a acestui lüpl, 11<»rmaIivole* do proioclaro au .labilii prescripţii de calcul
|u ' .lice utior astfel de solicitări (STAS ?(>.'i-71).
Do.i problema oboselii este foarte complexa, s-a stabilit ca principalii
lacl>>ii care condiţionează comportarea oţelului la solicitările variabile perio­
dici iul :
¡ilfermfa intre limitele între care variază solicitarea. Din acest punct de ve-
du< (' disting cicluri ondulante (oscilante), la care limitele minime şi maxime
aii «ilicitarii .sînt de acelaşi semn (pozitive sau negative) şi cicluri alternante,
la h c cele două limite sînt de semne contrare (fig. 2.32). In cazul cînd una

Fig. 2.32. Tipuri de cicluri de solicitare:

a — oscilant; b — pulsant; c — alternant; d — alternant simetric.

din limite este zero, ciclul se numeşte pulsant. Ciclurile pulsante sînt limitate
superior de încărcarea statică, la care omin—Gmax, iar ciclurile alternante de
ciclul alternant simetric, la care o max= —Gmin.
Experimental s-a constatat că oţelurile au cea mai slabă comportare la
.oii ilările de tip alternant simetric.
Numărul repetiţiilor. Tot experimental s-a constatat că rezistenţa la obo-
• 1 depinde de numărul de cicluri de solicitare.
Reprezentarea grafică a dependenţei dintre numărul de repetiţii n şi rezis-
leu(a la oboseală oy, poartă denumirea de curbă de durabilitate sau curbă Wohler
(Iu ’.33). Din forma pe care o are, rezultă că există o limită a solicitării, la care

Fig. 2.33, Curba de durabilitate.

:u<
n i p o n a ne 1 ni.ii produci', n i di t f i cnl di- m i m a t u l de l e p d i ţ i i Val oar ea .prc
( al e tilldc .1 .1l llplol ic illl Im (Ic (ll l l . 11>i 111 ale ci HI .1i t Iile M' e.le liţa la i >1x ) i a l . i
a o ţ el u l u i respectiv, p e n l r u uu ai iiiinil ci cl u de soliei turc.
Calitatea materialului. Comportarea la oboseala a oţeluriloi depinde, in
anumite condiţii, intr-o măsura însemnata de calitatea lor. S-a constatai de
exemplu cit în cazul ciclurilor ondulante, oţelul de calitate superioara (01,52),
se comporta sensibil mai bine ca oţelul normal (OL37), astfel îneît în asemenea
situaţii se recomandă folosirea lui. Din contră, în cazul ciclurilor alternante,
diferenţa între comportarea celor două calităţi de oţel este destul de mică,
aşa îneît nu justifică folosirea oţelului de calitate superioară care este mai scump.
Forma piesei şi starea suprafeţei. Cu cît forma piesei şi starea suprafeţei
sînt mai neregulate, prezentînd variaţii bruşte de secţiune, asperităţi, fisuri
etc., comportarea oţelului la oboseală se înrăutăţeşte, datorită concentrărilor
de eforturi ce apar în dreptul acestor neregularităţi.
Existenţa unor defecte interioare. Defectele interioare înrăutăţesc compor­
tarea oţelului la oboseală datorită apariţiei concentrărilor de eforturi, în dreptul
discontinuităţii materialului creată de defectul respectiv (fisură, incluziune,
segregaţie etc.).
Datorită faptului că ruperea prin oboseală se produce după apariţia unor
fisuri, care cresc în timp, dezvoltîndu-se mult înainte de ruperea elementului,
ea poate fi întotdeauna identificată întrucît prezintă două zone distincte. O
zonă mai lucioasă, care reprezintă suprafaţa fisurii formate înaintea ruperii
şi o zonă grăunţoasă, reprezentînd secţiunea nefisurată în momentul ruperii,
zonă în care ruperea s-a produs prin depăşirea capacităţii de rezistenţă a mate­
rialului.
2.1.10. Calităţi de oţeluri folosite în construcţiile metalice din ţara noastră.
• Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească oţelurile destinate construcţiilor
metalice sînt prevăzute în STAS 500/1 şi 500/2-68.
Oţelurile de uz general pentru construcţii fabricate în ţara noastră se
împart în patru clase de calitate (tabelul 2.5).

Tabelul 2.5
1_____________________________

Caracteristici garantate

Produse ce urmează
Clasa de calitate

să fie prelucrate Produse fini le laminate (forjate)

prin deformare

o Energia la
Caracteristici

de tracţiune

o
ci <N
o
Compoziţia

îndoire la
mecanice

Compozi­ Caracteristici
chimică

■fi
g + rupere , KV
rece

ţia mecanice ~ ,2
*N
C-l
chimică la la
* B 0°C - 20°C

1 da da da da - - —

2 da la da da da da - -

3 du da da da da
A da da da da " (la
 ( lontoi in acestei cla JIIcarl, deosebirea între cele -I clase de calitate* consta
iu mimul i ii ui m condiţiile de tenacitate pe care trebuie să le îndeplinească
otelurile clintr-o anumită clasă de calitate. Din acest punct de vedere, pentru
eljr.a de calitate 1, nu se impun nici un fel de restricţii. Pentru clasa de calitate
,\e cere respectarea valorilor minime ale cifrei de rezilienţă, determinate
pe epruvcte cu crestătură în U, de 2 mm adîncime, la + 20°C. Pentru clasele
«1« <alltate 3 şi 4, se impune respectarea valorii energiei la rupere, determinate
la ()"(;, respcctiv la —20 °C. In caz de necesitate, beneficiarul poate cere prin
■oniaiula producătorului să garanteze în locul energiei la rupere KV la —2 0 °C,
energia la rupere la —30 °C, sau —40 °C.
Clasa de calitate 4 se referă numai la table.
< iu acordul beneficiarului, pentru clasa de calitate 1, produsele finite se
pol livra şi fără garantarea compoziţiei chimice sau a caracteristicilor mecanice
«Ic tracţiune şi îndoire la rece.
I i i funcţie de valorile caracteristicilor mecanice şi de compoziţia chimică,
oţelurile de uz general pentru construcţii sînt de mai multe mărci. Notarea
mărcilor de oţel se face prin simbolul OL, urmat de două cifre care reprezintă
ie/r.leuţa minimă de rupere la tracţiune în daN/mm2. Simbolul mărcii se com­
pletează cu cifra 1, 2, 3 sau 4, care reprezintă clasa de calitate, corespunzătoare
■aiacteristicilor ce trebuie garantate conform tabelului 2.5, şi cu o literă care
indica gradul de dezoxidare al oţelului respectiv (n=necal mat, s=semicalmat,
/. calmat). Dacă gradul de dezoxidare nu se indică prin nici o literă, se înţe-
lc|'e întotdeauna oţel necalmat.
In conformitate cu această regulă de notare, OL.37.3.k de exemplu, în-
■ <am ilii: oţel de uz general pentru construcţii, cu rezistenţa de rupere minimă
de ;\7 daN/mm2, din clasa de calitate 3, livrat în stare calmată.
In afara oţelurilor de uz general pentru construcţii, prevăzute de STAS 500/.
■i 500/2-68, pentru realizarea anumitor categorii de construcţii metalice, se mai
folosesc şi alte tipuri de oţeluri. Dintre acestea fac parte :
oţelul carbon pentru ţevi (STAS 8183-68), a cărui notare se face prin
ilnibolul OLT, urmat de cifrele care exprimă valoarea rezistenţei minime la
li acţiune, exprimată în daN/mm2;
oţelul carbon turnat în piese (STAS 600-65), care se notează cu simbolul
<) I , urmat de valoarea rezistenţei minime de rupere la tracţiune;
oţelul carbon de calitate (STAS 880-66), la care notarea se face prin
imbolul Ol.C după care urmează un grup de două cifre care, spre deosebire
de celelalte oţeluri, nu mai reprezintă rezistenţa minimă la tracţiune, ci conţi­
nui ui mediu de carbon al aliajului exprimat în sutimi de procente;
oţelul cu granulaţie fină pentru construcţii metalice sudate (STAS 9021-71),
noiat cu simbolul OCS după care urmează cifrele 1, 2 sau 3, corespunzătoare
■e|oi trei mărci care se produc la noi folosit sub formă de tablă groasă la eon­
ii iuţii sudate ca: poduri, recipiente, construcţii navale etc.;
- oţeluri aliate, folosite pentru confecţionarea şuruburilor de înaltă rezis-
leuţ.i sau la alcătuirea unor construcţii ce urmează să lucreze în condiţii deose-
bile (agresivitate chimică, temperaturi scăzute etc.).
Compoziţia chimică a oţelurilor de uz general pentru construcţii este (lată
iii tabelul 2.6. Se observă că la majoritatea mărcilor de oţel din această cate­
gorie, conţinutul de carbon este cuprins între 0,17 şi 0,25%. Ca urmare, aceste

-10
 Tabelul 2.li
ii ni p o l 1 \ 1 h c li 1 in 1 o A, •/»

dezoxidare
Gradul de
calitate
Clasa de
Mnrcn c Mu
s 1» s Alte
maximum maximum elemente

O L 00 1 0,26 — — — — —

n 0,21 . . . 0,07
OL32 1 0,17 0,055 0,055 -
0,60
k 0,40

ti 0,19 0 ,2 1 ... 0,07

OL34 1 0,055 0 055
0,60
k 0,17 0,40 ..........
n 0,25 0,07
1 0,065 0,055 -
k 0,22 0,40

ti 0,22 0 , 2 6 .. . 0,07
O L37 2 0,85 0,055 0,055 —
k 0,20 0,40

3 0,050 0,050 Al
k 0,19 0,40 minimum
4 0,045 0,045 0,020
n 0,31 0,07
1 0,065 0,055
k 0,28 0,40
0 ,3 1 . . .
OL42 ti 0,31 0,07
0,85
2 0,055 0,055 -
k 0,25 0,40

3 k 0,25 0,50 0,050 0,050 _

2 0,055 0,055 _

OL44 3 k 0,22 0 ,7 5 ... 0,50 0,050 0,050 Al

1,15 minimum
4 0,045 0,045 0,020
2 0,055 0,055 —

3 0,22 0,050 0,050 Al

1 ,0 5 ...
OL 52 k 0,50 minimum
4A 1,55 0,045 0,045 0,020
A l min 0,020
4B 0,20 0,040 0,040 V max. 0,15

OL50 1 « 0 ,3 0
0 ,4 7 ... -
OL 6O 1 k « 0 ,4 0 0,40 0,055 0,055
0,85
O l 70 1 k « 0 ,5 0

oteluri prezintă palier de curgere în diagrama caracteristică şi sînt sudabile

ni condiţii normale. Procentul de mangan depăşeşte lim ita p în ă la care se
consideră im puritate doar la otelurile de marcă OL44 şi OL52 care sînt oteluri
slab aliate, elementul de aliere fiind chiar mangariul. Se mai observă că procentul
de siliciu la otelurile semicalmatc şi calmaie (dozoxidate) este mai mare ca la
rele ilocal mate, ceea ce se explică prin laplul ea dezoxidarea se face eu materialo
caro conţin siliciu.

41
 .ii.ic’li'i'isi¡c*ile nur,mice ;ilc oţelurilor di' u/, general pentru construcţii
Iul d.ile in tabelul 2.7. Din tabel se observă că aceste caracteristici depind de
jînMineii clementului, şi anume că odată cu creşterea grosimii pieselor, caracte-
i li ile mecanice de rezistenţă scad. Din această cauză, se recomandă ca la
il< il mi ea secţiunilor elementelor de construcţii metalice să nu se folosească
ii<n111•,c* laminate cu grosimi prea mari.
Iu cadrul aceleiaşi mărci, deosebirea între oţelurile de diferite clase de
ilii ile, respectiv cu diferite grade de dezoxidare, se face simţită numai în pri­
mi.. tenacităţii şi a capacităţii lor de deformare plastică. Limita de curgere
,l n i leliţa la rupere în cadrul unei anumite mărci, variază numai în funcţie
(l< 'io imea materialului.
)oineniul de întrebuinţare a diferitelor mărci de oţeluri în construcţiile
iim i iici* este condiţionat de importanţa construcţiilor respective, de solici-
i ii il< la care ele sînt supuse, precum şi de considerente economice (STAS 763-71).
O (ciul OLOO este un oţel de calitate inferioară, care provine de obicei
<Un declasarea anumitor şarje şi căruia nu i se impune respectarea unei limite
i i n e de curgere. Din această cauză poate fi folosit numai la alcătuirea ele-
mei11• l o r de construcţii care nu transmit încărcări, întrucît neavînd o limită
•li m u 'ere minimă garantată, nu i se poate stabili rezistenţa admisibilă. Singu-
i ele m inţe pc care trebuie să le satisfacă oţelul OLOO s în t: să aibă rezistenţa
di iiipere la tracţiune de cel puţin 32 daN/mm2, alungirea la rupere A 5 mai
m a r e de 20 % şi să poată fi îndoit în jurul unui dorn al cărui diametru d, este
«ral u de trei ori grosimea epruvetei a.
0(clul OL32 se livrează numai în clasa de calitate 1, în stare necalmată
eiuii alinaţii sau calmată. Are limita de curgere şi rezistenţa la rupere relativ
i edir e, in schimb prezintă foarte bune calităţi de plasticitate, avînd o alungire
i elalivă la rupere de minimum 33% şi putîndu-se îndoi la 180° fără ca între
«ele două feţe îndoite să rămînă vreo distanţă (d—0).
Din această marcă de oţel se fabrică de obicei tabla subţire şi benzile de
oţel lestinate confecţionării profilelor îndoite la rece.
Oţelul OL34 se livrează de asemenea numai în clasa de calitate 1,
ui lare necalmată, semicalmată sau calmată. Are limita de curgere şi rezis-
leiiţa ia rupere ceva mai ridicate decît oţelul OL32, alungirea relativă la rupere
mini nia de 31% şi se poate îndoi la 180° în jurul unui dorn cu diametrul d = 0,5a.
\cc I oţel se foloseşte de asemenea la fabricarea benzilor şi tablelor subţiri
precum şi la fabricarea niturilor.
Oţelul OL37 se livrează în toate cele patru clase de calitate, la primele
doii.i ni st are necalmată, semicalmată sau calmată, iar la ultimele două numai
iii dare calmată.
V ei;f oţel are caracteristici mecanice bune, atît în privinţa limitei decurgere,
i aii ii ia/a m funcţie de grosimea piesei, între 21 şi 24 daN/mm2, cît şi în ceea
ce pi iveşle alungirea relativă minimă la rupere, care are valori de ordinul a
respectiv îndoirea la rece, care se poate face la 180" în jurul unui
dom m i (I 1,5a, pentru oţelurile din clasele de calitate 1 şi 2 şi cu d = l, 0a
penii i i oţelurile din clasele de calitate 3 şi 4. Tenacitatea acestui oţel este de
a .omenea lumii. Kl trebuie să prezinte o cifră de rezilienţă K CIJ de minimum
(1. .. 7 da.l/ciir pentru clasa de calitate 2, respectiv o energie de rupere
Al de 2,8 da.l la () (!, pentru clasa de calitate 3 şi la temperaturi sub 0°
penii ii cla a de calitate 4.

A 'i
t.,, s'j ’
•SE ÎL ' : • / I' i i i I I
8 '
ilc
T3 III

<0 | |
A

" I 3 Om 5
~ i v C ii I

ci
—O
~ ~O £° O X r l-O
C Ï'ÏZl-r ,cï— rQ CM
S ëV tV .V
p: «o p <r> oo
-i £ ^
< _ u
e

2 |\
f
' V
0 o

2? Ei

.. S- <u
"Oh
'S oS! rt

hë (N •4*

■
 Oţelul de marca 0L.'l7 este otelul <le ba/a din eaie se executa construcţiile
mei alice In funcţie de clasa de calitate şi gradul de dezoxidare, el se utilizează
de la alcătuirea elementelor auxiliare şi a celor supuse la încărcări statice de
mii a importanţă, pînii la alcătuirea celor mai importante şi înai solicitate elemente
ale construcţiilor, supuse la încărcări mari, statice sau dinamice, respectiv
a elementelor de construcţii ce lucrează la anumite temperaturi scăzute.
Otelurile OL42 şi OL44 se produc prin aceleaşi procedee de fabricaţie
■a i oţelul OL37 şi provin din sortarea lingourilor cu caracteristici mecanice
mai bune. Aceste oţeluri au limita de curgere şi rezistenţa la rupere ceva mai
ridicate ca oţelul OL37 şi în acelaşi timp proprietăţi de plasticitate şi tenaci­
tate numai cu puţin mai reduse ca oţelul OL37.
Mărcile de oţel OL42 şi OL44 se folosesc de obicei la alcătuirea construcţii-
loi din tablă ca: rezervoare, gazometre, conducte, construcţii navale etc.
Oţelul OL52 este un oţel slab aliat, pe bază de mangan, care are limita
d< curgere şi rezistenţa la rupere cu circa 50% mai ridicate ca la oţelui OL37
i alungiri minime la rupere de ordinul a 20.. .22%. Tenacitatea sa este compa-
i abila cu a oţelului OL37, avînd aproximativ aceleaşi valori minime ale cifrei
d< rozllienţă KCU şi a energiei la rupere KV.
Oţelul de marcă OL52 se întrebuinţează la alcătuirea construcţiilor cu
d< .< 1ii dori mari, puternic solicitate, care lucrează în regimuri de exploatare
r i eIe i foarte grele, supuse direct acţiunilor cu caracter dinamic şi vibrator,
cart* silit folosite la temperaturi joase etc.
Oţelurile OLSO, OL6 O şi OLJO se fabrică numai în clasa de calitate 1,
ni .tare calmată şi prezintă limite de curgere şi rezistenţe de rupere ridicate.
Odaia cu creşterea lor scade însă simţitor alungirea relativă la rupere. Aceste
oţeluri prezintă o rezistenţă însemnată la uzură şi de aceea se folosesc la şinele
grinzilor căilor de rulare, la alcătuirea diferitelor piese ale aparatelor de rea­
zem etc.
Oţelurile OLT32, OLT35, OLT45, OLT55 şi OLT65 au caracteristicile
prevăzute de STAS 8133-68 şi sînt destinate laminării ţevilor de uz general
pentru construcţii şi instalaţii.
Pentru alcătuirea elementelor de rezistenţă se folosesc în special mărcile
( )1 '135, OLT45 şi OLT55. Caracteristicile mecanice ale oţelului OLT35 sînt
loarte asemănătoare cu cele ale oţelului OL37. De asemenea oţelurile OLT45
i 01/155 au caracteristici apropiate de cele ale mărcilor OL42, respectiv OL52.
0LC35 (STAS 880-66) este marca de oţel carbon de calitate care se
întrebuinţează în special pentru piesele forjate (rulouri pentru aparatele de
i fa/cni etc.).

Aluminiul ca material pentru construcţiile metaiice

2.2.1. Elaborarea aluminiului. Aluminiul, deşi foarte răspîndit în
m a i ţa terestră, ocupînd locul al treilea după oxigen şi siliciu, nu se găseşte în
l a i e l ibera in natură. Pe cale industrială el se produce în prezent din bauxită,
minereu care conţine pînă la 65% aluminiu (A120 3). Obţinerea aluminei se rea­
li. e a / a după metoda Baycr care comportă următoarele faze: se realizează mai
nil ii o înnobilare a minereului prin sfărîmare, spălare şi ciuruire în vederea
1111a 1111.11ii sterilului. ISnu'xita astfel prelucrată se amestecă cu apă cald hid-

44
roxld de sodiu .şi var nestins iu autoclavo unde, la temperatura de circa 200 "(
.şi presiune de f» . . . 8 atmosfere, se obţine aluininatul de sodiu, (lineare prin
precipitare şi filtrare rezulta alumina. După calcinare, alumina se prezinlă sul)
forma unei pulberi de culoare albă, cu greutatea volumetrică 3,7 kg/dm3 şi
cu punctul de topire la 2 000°C.
Din alumină prin electroliză după metoda Ileroult-Hall se obţine alumi­
niul tehnic pur (99%). Electroliza se realizează în cuve metalice (fig. 2.34) a
căror vatră este formată din grafit, reprezentînd catodul, anodul fiind
format din mai mulţi electrozi executaţi din cocs de petrol aglomerat cu smoală

Fig. 2.34. Cuvă pentru electro­

liza alum in iu lu i:
/ — antracit; 2 — catod ; 3 —zi­
dărie refractara ; 4 — cuvă meta­
lică ; 5 — anod ; 6 — tija ano­
dul ui ; 7 — cadru de susţinere ;
<S’ — alumină ; 9 — baie electro­
litică ; 10 — aluminiu topit.

de gudron. Baia electrolitică foloseşte drept catalizator criolita (fluorură dublă de

aluminiu şi sodiu), care are punctul de topire la 1 000 °C. Prin descompunerea
aluminei, aluminiul se depune la catod, pe vatra cuvei, iar oxigenul se aduna
la anod şi provoacă arderea cărbunelui acestuia. Din această cauză anozii tre­
buie mereu înlocuiţi. Pentru producerea unei tone de aluminiu se folosesc circa
!2 tone alumină, care rezultă din 4 . . . 5 tone bauxită, 0,5 tone cărbune si circa
14 000 kWh.
2.2.2. Aliaje de aluminiu folosite în construcţiile metalice. Aluminiul
pur esteun metal maleabil şi ductil care prezintă următoarele caracteristici
tehnice:
o> =600 . . . 800 daN/cm2; oc =300 . . . 600 daN/cm2; A 5= 35%;
E =700 000 daN/cm2 ; {1= 0,3 3 ; v=2,7 kg/dm3 ;
a t = 2 3 ,5 -10“4; temperatura de topire: 658°C.
Limita de curgere şi rezistenţa la rupere a aluminiului pot fi ridicate pînă
la valori sensibil egale cu ale oţelului prin alierea lui cu alte elemente ca : man-
gan, magneziu, siliciu, cupru etc., precum şi prin anumite tratamente termice.
Inconvenientul îmbunătăţirii calităţilor mecanice prin tratament termic con-
s l a în faptul că ele se pierd dacă materialul este încălzit ulterior la temperaturi
peste 100 C. Din această cauză îmbinările în construcţiile din aliaje de alu­
miniu se execută de obicei cu şuruburi sau cu nituri bătute la rece.
Gama aliajelor de aluminiu este foarte bogată, alegerea elementelor de
aliere şi a ponderii lor făcîndu-se in funcţie (le cerinţele impuse aliajului res­
pectiv.
( 'apitolul 5

Metode de calcul a construcfiilor metalice

I . Acţiuni care solicită construcţiile metalice

'I •i calculul construcţiilor, prin acţiuni se înţeleg cauzele care pot să pro-
diii .1 olicitări sau deformaţii neimpuse elementelor de construcţii sau eon­
ii iu 11ilor in ansamblu.
Termenul de acţiune este deci noţiunea cea mai complexă, care reprezintă
.... . nfluenţă, capabilă să producă stări de solicitare sau deformaţii ale ele-
iiiei11clor sau ansamblurilor de elemente de construcţii.
ţi tu iile cele mai des întîlnite în calculul construcţiilor sînt aşa-numitele
mic ,, i, care provin din greutatea elementelor şi utilajelor direct sau indirect
usţii iile, greutatea proprie, greutatea oamenilor etc. Uzual, prin încărcări
■de*.-iese acţiunile ce se manifestă sub forma unor forţe gravitaţionale.
In afara încărcărilor, există şi alte tipuri de acţiuni cum ar f i : efectul vâ­
naţilor de temperatură, efectul tasării reazemelor, efectul mişcărilor seis­
mice etc.
Acţiunile pot fi clasificate din diferite puncte de vedere. Pentru calculul
i on I ucţiilor prezintă un interes deosebit clasificarea din punctul de vedere
.ii dur. lei de aplicare. în acest sens.se deosebesc: acţiuni permanente şi acţi­
uni temporare.
1. 1. A cţiun i permanente. In categoria acţiunilor permanente intră
acele acţiuni care se exercită cu valori practic constante, pe toată durata exis-
lenţ< construcţiei respective. Principalele acţiuni permanente sînt:
încărcările provenite din greutatea proprie a elementului care se di­
mensionează ;
încărcările provenite din greutatea elementelor susţinute de elemen­
tele care se dimensionează;
acţiunea efectului pretensionării.
Valorile normate ale încărcărilor permanente sînt precizate de STAS
G(M-70.
1.2. A cţiuni temporare. Se consideră acţiuni temporare, acele acţiuni
i an ..par numai în anumite perioade din timpul execuţiei sau exploatării eon­
ii ii' iei sau cele care nu acţionează la valori practic constante pe toată durata
aplic i ii lor. Acţiunile temporare se împart în :
acţiuni temporare de lungă durată, care se manifestă asupra construc­
ţiile, n valori practic constante pe perioade lungi de timp, sau de un număr
mân le ori pe perioade scurte de timp;
 acjiurii temporare de scatiu durată, cin* se matîlfcstii asupra construc­
ţiilor cu v;11«»i i practic constante, dar pe perioade scurte de tim p şl de puţine o r i ;
(K'liutii temporare accidentale, care pot sa apară, iu lim pnl execuţiei
.aii exploatării construcţiei, num ai in mod excepţional.

3.1.3. Grupări de acţiuni. In practică există posibilitatea apariţiei simul­

tane' a mai multor acţiuni asupra elementelor de construcţii.
Pentru a putea stabili diferite situaţii defavorabile de solicitare, normele
.tabilesc grupări de acţiuni, cu ajutorul cărora se face calculul şi dimensiona­
rea elementelor respective. Gruparea de acţiuni conţine deci o combinaţie de
acţiuni din diferite categorii, a căror apariţie simultană, asupra elementelor
de construcţii ce urmează a fi dimensionate, este practic posibilă.
Calculul construcţiilor, respectiv al elementelor componente ale acestora,
trebuie făcut pentru cea mai defavorabilă grupare de acţiuni.
în funcţie de numărul şi importanţa acţiunilor luate în considerare, pen-
tru fiecare grupare de acţiuni sînt prevăzute valori diferite ale coeficientului
de siguranţă.
Normele din ţara noastră prevăd luarea în considerare a următoarelor
1rei grupări de acţiuni:
I. Gruparea fundamentală, care cuprinde:
— acţiunile permanente (greutate proprie etc);
— acţiunile temporare de lungă durată (greutatea utilajului tehnologic
cu amplasament fix, greutatea materialelor depozitate, greutatea pra­
fului industrial, încărcările produse de utilajele de ridicare sau trans­
port, greutatea oamenilor, încărcarea dată de zăpadă, acţiunea tempe­
raturilor tehnologice etc.)
— una din acţiunile temporare de scurtă durată (încărcări ce apar la pu­
nerea în funcţiune sau oprirea utilajului tehnologic etc. Cînd utilajul
tehnologic este alcătuit din poduri rulante, se iau în considerare încăr­
cările verticale şi orizontale, produse de cel mult două poduri încăr­
cate, în fiecare deschidere a halei. Restul podurilor rulante se consideră
descărcate.).
II. Gruparea suplimentară, care cuprinde:
— acţiunile permanente;
— acţiunile temporare de lungă durată;
— două sau mai multe acţiuni temporare de scurtă durată, dacă aplica­
rea lor este practic posibilă simultan cu acţiunile de lungă durată. Ac­
ţiunile de scurtă durată, care apar în plus faţă de cea din gruparea
fundamentală, sînt de obicei: presiunea vîntului, efectul temperaturii
climatice, încărcări în timpul execuţiei sau reparaţiilor etc.
III. Gruparea extraordinară, care se obţine din gruparea suplimentară, la
i are se adaugă una din acţiunile temporare accidentale (acţiunea mişcărilor
seismice, acţiunea inundaţiilor catastrofale sau a incendiilor, încărcări ce apar
datorită unor erori grave de execuţie etc.).
După cum se observă, grupările de acţiuni urmăresc să ia în considerare,
■i11> diferite grade de precizie, starea posibila de solicitare a elementelor de coiî-
.trucţii sau a construcţiilor, în vederea unei dimensionări sigure şi economice.

49
 3.2. Calculul construcţiilor mctalicc în stadiul clastic

Orice element de construcţie supus acţiunii unor Jorţe exterioare se deior-

iiira/a, iar în secţiunile sale transversale apar eforturi. în cazurile cînd mărimea
forţelor exterioare nu depăşeşte o anumită limită, deformaţiile sînt reversibile,
adlca la descărcare elementul revine la forma iniţială. O astfel de comportare
•e numeşte elastică şi ea este specifică materialelor cu structură continuă, omo-
(M-iia, izotropă şi stabilă în timp.
Oţelurile folosite în construcţii îndeplinesc aceste condiţii, avînd o com-
porlare aproape perfect elastică pînăîn apropierea limitei de curgere (v. fig. 2.27
şi 2.28).
Relaţia dintre eforturile unitare şi deformaţiile specifice, în domeniul elas-
I ic, la oţeluri este de tip liniar şi este cunoscută sub denumirea de legea lui
Hooke:
o— &’E. (3.1)
In scopul simplificării şi schematizării calculelor, în practică se admite
comportarea perfect elastică şi liniară a materialului pînă la limita de curgere,
după care materialul se consideră că se comportă perfect plastic. Ilustrarea
acestui mod de comportare este dată de curba caracteristică propusă de
Prandtl (fig. 3.1,a).
Datorită faptului că în domeniul elastic, elementele de construcţii au
deformaţii foarte mici în raport cu dimensiunile lor, calculele statice pot fi
conduse pe schema nedeformată a structurii. Scriind ecuaţiile de echilibru pe
■.chema nedeformată, înseamnă că se pot folosi ecuaţiile mecanicii teoretice şi
deci se neglijează influenţa deformaţiilor asupra mărimii eforturilor ce apar în
elementele solicitate.
Acceptînd ipoteza comportării liniare elastice şi neglijînd deformaţiile în
raport cu dimensiunile elementelor, este posibilă aplicarea principiului supra­
punerii efectelor. Ca urmare, elementele pot fi calculate separat la fiecare soli­
citare după care pot fi însumate efectele diferitelor solicitări, în funcţie de po­
sibilitatea apariţiei lor simultane asupra elementelor respective.
Prin aceste simplificări, calculul în domeniul elastic devine relativ simplu
şi permite stabilirea unor metode practice pentru determinarea distribuţiei
si valorilor eforturilor unitare în structurile de rezistenţă.
Calculul în domeniul elastic admite ca stadiu limită, starea de solicitare
care provoacă apariţia limitei de curgere în fibra extremă din secţiunea cea
mai solicitată.
Limita stadiului de exploatare se stabileşte faţă de stadiul limită, prin
reducerea acestuia cu un anumit coeficient de siguranţă c.

,'L3. Calculul construcţiilor metalice în stadiul plastic

Simplificările admise de calculul în stadiul elastic, care în genere reflectă
corect starea de solicitare din stadiul de exploatare a construcţiilor, conduc
in anumite cazuri la rezultate acoperitoare faţă de cele obţinute prin încercări
şi măsurători efectuate pe modele sau pe construcţii la scară naturală. Această
:.ilnaţio se explică datorii;! unor inconveniente alo acestui mod de calcul.

50
 Iu prim ul iind, ii 11. i (i.i ( oiimiIoi.1 1a Umilii, un repro/.iula întotdeauna
o Umilii r e a la , Oii avind UIl caracter convenţional. La barele întinse ccillric,
apariţia li milei do curgere se produoo sim ultan pe loatii socjiimoa transversalii
a burcilor şi corespunde într-adevăr cu pierderea capacităţii portante, datorit;!
deiormaţiilor mari care apar. La grinzile încovoiate însă, apariţia lim itei do
curgere în fibra extremă din secţiunea cea mai solicitată (fig. 3.1, c .l), nu
conduce la pierderea capacităţii portante. Aceasta survine abia atunci cînd
('forturile unitare ating lim ita de curgere pe toată înălţim ea secţiunii transver-

rr

I'ltf. 3.1. R cp.'irt i ţia eforturilor imit.’irc <lln Încovoiere tu diferite st.'idii de solicit «re :
a — curba o - c \b - drformafH ; < rlor/url unllan\ <1— dezvoltarea ?nnrij)las!lcc.
 nlo (lin. 3.1, c.4). Trecerea de la situaţia din figura 3.1, c.l (limita stadiului
•lir.iic), la cea din figura 3.1, cA (stadiul plastic) se face pe măsura creştcrii
nniivarllor, creştere care provoacă extinderea limitei de curgere de la fibra
11«*iii.i \prc axa neutră a secţiunii (fig. 3.1, c.2 şi 3.1, c.3).
Momentul corespunzător secţiunii integral plastificate (fig. 3.1, cA) poartă
l<numirea de moment plastic', la structurile static determinate, apariţia lui
nu ipimde cu pierderea reală a capacităţii portante din cauza deformaţiilor
mari movocate de curgerea materialului (fig. 3.1, b.4). Stadiul corespunzător
nparlţici plaslificării pe întreaga secţiune transversală a elementului poartă
deliii mi rea de articulaţie plastică şi se caracterizează prin posibilitatea producerii
urn i rotiri relative între cele două porţiuni de grindă.
l a structurile static nedeterminate, apariţia primei articulaţii plastice
im <of ucide cu pierderea capacităţii portante a structurii. Ea provoacă doar
n noua repartizare a eforturilor în structură, cedarea acesteia intervenind abia
odaia cu apariţia articulaţiei plastice care transformă structura în mecanism.
In general la un sistem de n ori static nedeterminat, cedarea definitivă se
p r o d u c e la apariţia celei de a n-\~ 1 articulaţii plastice, cu condiţia ca anterior
;n' lei situaţii sistemul să nu fi devenit mecanism parţial.
Rezultă deci, că structurile static nedeterminate, ascund rezerve de rezis-
I<tiţii, de care calculul în domeniul elastic nu poate ţine seama.
Un al doilea neajuns al calculului elastic constă în faptul că, deşi lucrează
cu un coeficient de siguranţă unic, datorită neaprecierii corecte a capacităţii
reale de rezistenţă a structurilor, în realitate coeficienţii de siguranţă ai acestora
Mu! diferiţi.
O confirmare a celor de mai sus, o constituie şi faptul că anumite imper-
Icc|iuni ce pot apare în execuţie ca : cedările de reazeme, rigiditatea incompletă
■i nodurilor etc., nu au în general o influenţă sensibilă asupra capacităţii por-
taiite, în dezacord cu calculul elastic, care conduce la modificări substanţiale
iu repartizarea eforturilor.
D i n cauza acestor inconveniente s-a pus problema abordării capacităţii
portante a structurilor, considerînd ca stare limită momentul cedării lor sub
influenţa acţiunilor ce le solicită şi a stabilirii unui coeficient de siguranţă adec­
vai faţa de această situaţie. Acest principiu stă la baza calculului în stadiul
plastic, calcul care urmăreşte stabilirea valorii minime a acţiunilor care tran-
■ .forma o structură în mecanism, prin apariţia articulaţiilor plastice şi acceptă
coeficienţi de siguranţă faţă de această situaţie care reprezintă efectiv stadiul
llmlla.
Avind în vedere faptul că stadiul limită în calculul plastic este legat de
apari ţin articulaţiilor plastice, care se produc după depăşirea limitei de compor­
tai e elasticii a materialului, principiul suprapunerii efectelor nu mai poate fi
a d m i s in calculul plastic şi ca atare structurile trebuie calculate separat la fiecare
din igrupările de acţiuni ce le pot solicita. Deoarece pînă la transformarea în
mec ani sm, deformaţiile nu sînt exagerat de mari, se admite şi în cadrul
calculului in stadiul plastic ca ecuaţiile de echilibru să se scrie pe schema nede-
formată a structurilor.
<laicului în stadiul plastic nu are rolul de a înlocui calculul în stadiul elastic,
<i doai de a l completa. La structuri alcătuite din materiale cu palier de curgere,
c i i i i i este cazul oţelurilor de construcţii, el conduce la o apreciere mai exactă

a comportării reale a structurilor. Cînd dimensionarea se face din condiţii de

r.n
 re/islonţă, calculul in .stadiul plastic poale conduce la economii însemnate de
material in condiţii de siguranţa corespunzătoare.
Pentru exemplificare, se considera o grinda încastrata la unul din capote
şi simplu rezemată la celălalt, încărcată cu o forţă concentrată P la mijloc
(fig. 3.2, a).
Diagrama do momente în stadiul elastic este arătată în figura 3.2.b şi ea
rezultă din suprapunerea diagramei dată de forţa P pe grinda simplu rezemaţii,
cu diagrama corespunzătoare momentului din încastrare, M v
Dacă încărcarea P creşte peste valoarea care conduce la apariţia limitei
de curgere în fibra extremă din secţiunea 1 , care este cea mai solicitată, creşterea
corespunzătoare a eforturilor unitare se va
manifesta asupra fibrelor învecinate, care nu
au ajuns încă la limita de curgere şi va deter­
mina apariţia limitei decurgere şi în aceste
fibre (fig. 3.1, c.2). La o anumită valoare a
forţei, P', cînd secţiunea 1 va ajunge integral
plastificată (fig. 3.1. c.4), apare prima arti­
culaţie plastică, care transformă structura
într-o grindă simplu rezemată (fig. 3.2, c).
Capacitatea portantă a structurii ne-
fiind atinsă, încărcarea mai poate creşte
pînă la o valoare/3", care conduce la apariţia
momentului plastic şi în secţiunea 3 (fig. 3.2, d)
şi deci la transformarea structurii într-un
mecanism (fig. 3.2, e). Abia în această situaţie
s-a ajuns la stadiul limită real al structurii
respective, stadiu care diferă evident de cel
admis de calculul elastic.
Stadiul limită corespunzător calculului
in domeniu] elastic rezultă pentru acea va­
loare a forţei P, care conduce la apariţia
curgerii în fibra extremă din secţiunea 1 ,
in care expresia momentului încovoietor este :

M ^ — Pl. (3.2)

Valoarea corespunzătoare acestei forţe va fi 2

r> _ 16M c
el 31 (3.3)

unde M c = oC'W
Valoarea forţei P ", corespunzătoare sta­
Fig. 3.2. Diagrama M la o grlndfi,
diului limită din domeniul plastic, rezultă
în diferite stadii do solicitare.
din diagrama 3.2, d, conform căreia se
poate scrie:
P"l
M,, (3.4)
4 2

50
<lr mide r e z u ltă :

P " = ^ M î- = P pl (3.5)

Daca se notează M p= f- M c, unde / este coeficientul de formă al secţiunii,

«an are valoarea 1,5 pentru secţiuni dreptunghiulare şi 1,15...1,17 pentru
-.(•('(luni I, se obţine:
Ppi __ 6 /A ic 3 ./ __ 18 i 19c í ¡o c\
Pei l ‘ 16MC 16 ' M - O f- (J.b J

Deci, în cazul considerat, sporul de capacitate portantă datorit legăturilor

.nplimentare este de 12,5% peste cel datorat formei secţiunii (coeficientul /).
I)a<a grinda se execută dintr-un profil I, rezultă:
PPi= 1,125 X 1,15 P el s 1,30 Pei. (3.7)
Adică, pentru ca grinda să-şi piardă capacitatea de rezistenţă, forţa P
poale să crească cu 30% faţă de valoarea considerată limită prin calculul în
I di ii 1 elastic.
 Capitolul 4

Metode de dimensionare ale construcţiilor metalice

4.1. Indicaţii generale privind alcătuirea elementelor

de constructii metalice

Alcătuirea elementelor de construcţii metalice trebuie astfel făcută încît

să fie îndeplinite mai multe cerinţe, dintre care cele mai importante s în t:
— asigurarea unei capacităţi maxime de rezistenţă şi stabilitate;
— consum minim de oţel;
— secţiuni de formă cît mai simplă;
— asigurarea exploatării în deplină siguranţă.
Pentru asigurarea unei capacităţi de rezistenţă cît mai sporite, este necesar
ca secţiunile alese să corespundă felului solicitărilor, îmbinările să fie cît mai
.împle şi mai sigure şi să se evite, pe cît posibil, transmiterea indirectă a efor­
turilor.
Realizarea elementelor cu consum minim de oţel se obţine prin dispunerea
raţională a materialului. Astfel, la elementele întinse se recomandă secţiuni
compacte, cu materialul concentrat în jurul axei barei. La elementele compri­
mate, materialul este avantajos să fie dispus cît mai departe de axa barei şi
¡11 aşa fel încît să prezinte aceeaşi siguranţă la flambaj după orice direcţie.
I a elementele încovoiate, materialul este bine să fie aşezat cît mai departe de
axa neutră, pentru a se obţine secţiuni cu o rigiditate cît mai mare.
liste indicat de asemenea ca secţiunile să fie adaptate la variaţia solicitărilor,
tai mijloacele de îmbinare folosite să nu conducă la slăbirea secţiunilor.
Forma simplă a secţiunilor se va realiza în primul rînd prin folosirea pe
«ara cît mai largă a profilelor laminate.
In cazurile cînd este necesară folosirea secţiunilor compuse, se vor alege
acele secţiuni, care asigură o execuţie simplă, uşoară şi cît mai rapidă. Pentru
îmbinările de uzină este preferabilă folosirea sudurii, pe cît posibil a celei auto­
mate, iar îmbinările de montaj se preferă să se realizeze cu şuruburi, tipul şuru-
Imrilor stabilindu-se astfel încît să corespundă solicitărilor şi importanţei ele­
mentului.
Pentru asigurarea exploatării construcţiilor în deplină siguranţă, alcătuirea
eeţiuulloi se* va face astfel ca să si* asigure verificarea uşoară a îmbinărilor,
im abilitaţi de sporire lesnicioasă a secţiunilor in cazul creşterii încărcai ilor,
jii(>1ccţie corespunzătoare împotriva com /im iii ele.
 4.2. Metoda rezistenţelor admisibile

4.2.1. Generalităţi. Activitatea de proiectare trebuie să rezolve, pe de o

pai le problema soluţionării funcţionale şi constructive a elementelor de con­
strucţii, iar pe de altă parte, realizarea unor structuri la care eforturile unitare
;,.i (Informaţiile să fie cuprinse în limitele unei exploatări normale.
Se poate considera superioară o metodă de calcul în comparaţie cu altele,
laţ;i de felul cum sînt luate în considerare de către diferite metode de calcul,
condiţiile de rezistenţă, deformabilitate şi economicitate.
()ea mai veche şi cea mai răspîndită metodă de calcul este metoda rezisten­
ţele)/ admisibile. Această metodă compară valoarea efortului unitar maxim omax,
din fibra cea mai solicitată, cu o valoare prescrisă de norme, numită rezistenţa
admisibilă aa, şi pune condiţia ca efortul unitar maxim să fie mai mic decît rezis­
tenţi admisibilă:
Gmax^Ga- (4.1)
Efortul unitar maxim se calculează în stadiul elastic, pentru fiecare grupare
<lc acţiuni, ţinînd seama de posibilitatea apariţiei simultane a mai multor acţiuni
care fac parte din gruparea respectivă.
Rezistenţa admisibilă în construcţiile metalice se determină prin împăr­
ţirea limitei de curgere a oţelului ac, cu un coeficient de siguranţă c, a cărui
valoare diferă în funcţie de gruparea de încărcări :

Determinarea rezistenţei admisibile se face în raport cu limita de curgere

şi nu cu rezistenţa de rupere a oţelului, deoarece curgerea conduce la deformaţii
inadmisibile în exploatare.
In conformitate cu STAS 763-71, coeficientul de siguranţă c are următoarele
valori:
— pentru gruparea fundamentală: ¿7= 1,6 ;
— pentru gruparea suplimentară : c— 1,4 ;
pentru gruparea extraordinară: c=l,23.
G i aceste valori ale coeficientului de siguranţă, ţinînd seama de limitele
de curgere ale oţelului OL37 (2 400 daN/cm2) şi ale oţelului OL52 (3 600 daN/cm2),
iezuiţii valorile rezistenţelor admisibile pentru cele trei grupări de încălcări
(tab. 4.1).
Cu toată răspîndirea largă pe care o are în practică, metoda rezistenţelor
admisibile prezintă anumite deficienţe.
Hazîndu-se pe calculul în stadiul elastic, metoda rezistenţelor admisibile
greşeşte principial la stabilirea situaţiei limită pe care o acceptă ca bază de calcul,
(apariţia limitei de curgere în fibra cea mai solicitată, care, aşa cum s-a arătat
in capitolul precedent,.nu constituie întotdeauna stadiul limită real).
O altă deficienţă a metodei rezistenţelor admisibile este modul de stabilire
a coeficientului de siguranţă e. Acest coeficient are menirea de a acoperi efectele
defavorabile ale unor abateri de la premisele calculului. Abaterile pot fi grupate
iu următoarele trei categorii:

50
 Abateri ale mărimii acţiunilor [a(ă de valorile prescrise de norme. Normele
prescriu anumite valori pentru acţiunile care solicită construcţiile, cum ar li
de exemplu : încărcările provenite' din acţiunea vîntului, din greutatea depune
rilor de zăpadă, din efectele funcţionării unor utilaje tehnologice etc. Valorile
prescrise nu reprezintă însă maximul posibil al acţiunilor respective,, ci doar

Tabelul 4.1.

Rezistenţe admisibile la
întindere, compresiune
şi încovoiere pentru:
Gruparea de acţiuni

OL 37 OL 52

Fundamentală 1 500 2 200

Suplimentară 1 700 2 500

Extraordinară 1 950 2^50

valori medii statistice, care în anumite cazuri concrete, pot fi depăşite. Efectui:
acestor depăşiri trebuie să fie acoperit de coeficientul de siguranţă c.
Abateri dimensionale ale produselor laminate şi abateri ale calităţilor mecanice-
ale oţelurilor. Pentru produsele laminate sînt stabilite prin norme anumite
condiţii privind dimensiunile şi calităţile pe care acestea trebuie să le îndepli­
nească. Deoarece verificarea se face pe loturi mari şi nu pe fiecare element în
parte, există posibilitatea ca în lucrările executate să se strecoare şi produse
care nu se înscriu în limitele prescrise (piese cu secţiuni mai mici decît cele'
nominale, cu limita de curgere mai mică decît cea prevăzută de norme etc).
Efectele defavorabile ale acestor abateri, trebuie de asemenea acoperite de
coeficientul de siguranţă c.
Abateri privind condiţiile de lucru. Calculele efectuate în vederea dimensio­
nării elementelor de construcţii introduc anumite ipoteze simplificatoare, care
nu corespund întru totul realităţii. în plus, în procesul de execuţie şi exploatare
se pot comite abateri, faţă de previziunile calculului, ca de exemplu asamblarea
unor elemente cu anumite excentricităţi, solicitarea suplimentară a unor ele­
mente sau părţi din elemente, din cauza unor condiţii de lucru mai grele etc.
Efectele defavorabile ale acestor factori, care îndepărtează modul real de lucru
al elementelor de construcţii de la premisele acceptate, trebuie acoperite tot de
coeficientul de siguranţă c.
Stabilirea unui coeficient de siguranţă unic, pe baze ştiinţifice, care să ţină
seama de toate aceste abateri, este practic imposibilă. Din această cauză, valoa­
rea coeficientului de siguranţă c nu poate fi fundamentată ştiinţific. Aşa se
explică faptul că deşi oţelul normal de construcţii folosit în prezent nu diferă
aproape cu nimic de cel folosit la începutul secolului 20, totuşi, valoarea coefi
cientului de siguranţă c a scăzut între timp aproape la jumătate (de la 2,4 la 1,6).

57
 4W .W. Verificarea sec) iu ni lor. Iilementelc de construcţii dimensio-
ii do ni metoda rezistenţelor admisibile, trebuie să satisfacă următoarele trei
tăietorii do condiţii:
condiţiile capacităţii portante de exploatare;
condiţiile de rigiditate;
condiţiile constructive.
I’.le :»e evidenţiază prin anumite verificări ce trebuie obligatoriu satisfăcute.
Vet ¡¡icuri de rezistenţă :
verificarea eforturilor unitare normale maxime;
verificarea eforturilor unitare tangenţiale maxime;
verificarea eforturilor unitare locale;
verificarea eforturilor unitare echivalente.
Verificări de stabilitate:
verificarea la flambaj a barelor comprimate;
verificarea stabilităţii generale a grinzilor cu inimă p lin ă;
verificarea stabilităţii locale a pieselor grinzilor cu inimă plină.
Verificări la acţiuni repetate:
verificarea la oboseală.
Verificări de rigiditate: aceste verificări sînt impuse de necesitatea excluderii
posibilităţii apariţiei unor vibraţii sau deformaţii exagerate ale elementelor de
construcţii.
La elementele solicitate axial, verificarea rigidităţii se face prin respectarea
condiţiei:
(4-3)
în care:

^ m ax~ • f ' (4-4)

*rmn
i Ir coeficientul de zvelteţe maxim al elementului, iar ka este coeficientul de
/.velleţe admisibil prescris de norme (tab. 4.2).
Iu cazul elementelor încovoiate, verificarea rigidităţii se face cu relaţia:
fmax^ţa, (4-5)
tu care:
f niax este săgeata "maxi mă, calculată în stadiul elastic sub efectul
acţiunilor din gruparea fundamentală, fără coeficienţi
dinamici;
fa — săgeata admisibilă dată de norme (tab. 4.3).
Verificări constructive:
verificarea respectării dimensiunilor minime admise ale profilelor lami­
nate .şi ale elementelor de îmbinare (tab. 4.4);
 verificarea respectării dinlm i ţt*lor mi ni mo admise .S’ intre piesele eoni
ponente ale elementelor eu secţiune compusă, din condiţii de întreţi­
nere şi protecţie contra coroziunii (tab. 4.5);
— verificarea respectării unor condiţii tehnologice şi de gabarit.

Tabelul 4.2
a
elemente întinse

elemente
compri­
Nr.
crt. Sistemul de rezistenţă Elemente solicitări solicitări

mate
dinamice, dinamice solicitări
regim uşor regim greu, statice
şi mediu foarte greu
tălpi, diagonale
şi montanţi de 120 250 250 400
reazem
I Grinzi cu zăbrele
celelalte bare ale
150 350 300 400
grinzii cu zăbrele

inimă
plină 120 - - -
Stîlpi
2
principali ramuri 120 - — —
cu zăbrele
zăbrele 150 — — —

stîlpii pereţilor
stîlpii lum ina­
Stîlpi
3 toarelor
secundari 150 - - -
zăbreluţele stîl-
pilor

între stîlpi sub căi de rulare 150 300 200 300

Contravîn-
4
tuiri
celelalte 250 400 300 400

................
grinzi cu inima
tălpi 120 150 150 -
plină sau zăbrele
Grinzi de
5 rulare şi diagonale şi mon­ _
120 250 250
frînare tanţi de reazem
zăbrele
celelalte zăbrele 150 350 350 —

solicitată sub
50% din capa­ 180 — — -
Diagonalele dintr-o citatea portantă
0 construc­ singură
solicitată 100%
ţiilor spa­ cornieră
din capacitatea 150 - - -
ţiale
portantă

alte elemente care

Bare pentru reducerea nu fac parte din
7 250 - — -
lungim ilor de flam baj elementele soli-
cltat® direct
 Tabelul 4.S
Nr. Denumirea clementului de construcţie
crû /«/'
Grinzile căilor dc rulare eu inimă plină sau cu zăbrele pentru:
a) poduri rulante manuale 1/500
1
b) poduri rulante electrice cu capacitate Q<500 kN 1/600
c) poduri rulante electrice cu capacitate 500 kN 1/750
Căile dc rulare ale grinzilor rulante şi pentru cărucioare rulante 1/400
Grinzile platformelor industriale
a) cînd nu susţin linii ferate sau utilaje care produc v ib raţii:
— grinzi principale 1/400
3
celelalte grinzi 1/250
b) cînd susţin căi ferate înguste 1/400
c) cînd susţin căi ferate normale 1/600
Grinzile planşeelor dintre etaje:
4 a) grinzi principale 1/400
b) celelalte grinzi 1/300
Grinzile acoperişului şi planşeelor podurilor clădirilor:
5 a) ferme şi grinzi principale 1/300
b) pane şi căpriori 1/250
Momentele şarpantei pereţilor şi luminatoarelor
a) bare verticale şi rigle 1/300
(j b) şprosurile ferestrelor (în plan vertical şi orizontal) 1/180
c) stîlpii pereţilor cînd materialul de închidere este elastic (tablă,
azbociment, materiale plastice) 1/250

Tabelul 4.4
Dimensiuni minime, mm pentru :
Destinaţia Modul de Elemente plate
asamblare Oţel cornier Oţel I sau U
tălpi,
inimă gusee etc.

N 6 8 60X60X6
Grinzi compuse mici
s 6 12
cu Inimă
plină N 8 8 80X80X8
mari
S 8 12
N 6 45X45X4
mici __
( ii in/i şl stiipi S 6 40X40X4
cu zăbrele N — 8 50X50X6
mari
S 8 45X45X4 U8;, 18;
N 6 10 60X60X6 U 8;, 18;
mici
Sttlpl ou S 6 10
Inimă plină
N 8 12 80X80X6
mari
S 8 12

traverse N, S - 8 -
llflzii »ttlpllor
placă de ! ' '
bază N, S _ 20 1_
Pururi — — — 4 —
 Tabelul 4.6
ţS 120mm

•»/

Destinaţia construcţiei s

Clădiri civile în mediu agresiv 10 mm ht 10

obişnuite 10 mm ht 10
Construcţii industriale în mediu
agresiv
pentru chimie - ht3

Construcţii înalte 10 mm hJ 10

4.3. Metoda de dimensionare în stadiul limită

4.3.1. Metoda de calcul în stadiul plastic. Dimensionarea în sta­
diul plastic, la elementele static determinate solicitate la întindere centrică,
nu prezintă nimic nou faţă de dimensionarea în stadiul elastic, atîta timp cît
.‘forturile unitare rămîn uniform distribuite pe secţiunea transversală. Ea
i'onduce însă la rezultate substanţial diferite în cazul celorlalte solicitări sau
a elementelor static nedeterminate. De exemplu, o grindă simplu rezemată,
l’u secţiune dreptunghiulară (fig. 4.1, a) solicitată la încovoiere dreaptă, care

r ,
------- 1------- i?v
| 1/2 | 1/2 |

T
a b c
l i»;. 4.1. Distribuţia eforturilor unitare ptnă la limita stadiului elastic şi în stadiul plastic.

.le asigurată împotriva pierderii stabilităţii, se dimensionază în stadiul

•lastic punînd condiţia ca în fibra cea mai solicitată, efortul unitar să nu
Ispăşească rezistenţa admisibilă:

01
 Mw/asi este momentul încovoietor maxim, a cărui valoare este P *//4
în cazul încărcării cu o singură forţă concentrată la mijlocul
deschiderii;
\V — modulul de rezistenţă al secţiunii.
Momentul încovoietor maxim, admis ca limită de stadiu elastic M ei este
{îlli.4.1, b)\
» â __ OcbJi 2h __ bh? __ ţtT7 [a *7\
M ci = ---- 3 -==ac -6- = c jc ‘ W (4.7)

Aşa cum s-a arătat, atingerea acestei valori a momentului încovoietor

1111 corespunde stării limită reale deoarece apariţia limitei de curgere în fibra
<\IK'ina nu conduce nici la ruperea grinzii, nici la deformaţii inadmisibil
dc mari.
Creşterea forţei P va conduce treptat la creşterea eforturilor unitare pe
întreaga secţiune transversală, pînă la limita de curgere (fig. 4.1,c) şi abia în
•ic«.1 I a situaţie, prin apariţia articulaţiei plastice, grinda ajunge în stadiul
lliiiil;i real.
Valoarea momentului încovoietor corespunzător plastificării complete a
•(< ti 111iii transversale (fig. 4.1,c) este:

M pt= ^ ■ ~ = < y c bJţ- ^OcW ,,, (4.8)

bh2
unde, pentru analogie cu stadiul elastic, prin Wvi s-a notat expresia , care
i< prezintă dublul momentului static al secţiunii de deasupra axei neutre, neavînd
aceeaşi semnificaţie cu noţiunea de modul de rezistenţă elastic.
Introducînd notaţia:

f— Mj>l = Wpl (4 Q\
' M ei W el { }

nude f este aşa-numitul coeficient de formă, se observă că momentul limită

111 .ladiul plastic, poate fi exprimat cu ajutorul momentului limită al stadiului
elastic şi al coeficientului /.
Pentru secţiunea dreptunghiulară, valoarea coeficientului f rezultă 1,5,
cerji ce înseamnă că momentul plastic este cu 50% mai mare decît momentul
elastic.
Valorile coeficientului f, pentru diferite forme de secţiuni sînt date de
l.dx Ini «1.0. Se observă că pentru secţiunile tipice elementelor încovoiate creş­
ti n i momentului plastic M vi faţă de momentul elastic M e> este de ordinul
.1 t!>"o, ceea ce reprezintă o valoare destul de însemnată.
Dimensionarea în stadiul plastic a elementelor solicitate la încovoiere
dreapta se face cu relaţia:
 Talului l.<>

unde:
M max este valoarea momentului maxim din gruparea de acţiuni con­
siderată ;
c — factorul de încărcare; după normele americane A ISC-1969,
valoarea factorului de încărcare este stabilită în funcţie
de gruparea de acţiuni astfel: 1,70 pentru acţiuni corespun­
zătoare grupării fundamentale şi 1,30 pentru acţiuni corespun­
zătoare grupării suplimentare;
WPi rezultă din relaţia (4.9).
Avantajul dimensionării în stadiul plastic apare mai pregnant la structu­
rile static nedeterminate care aşa cum s-a arătat, prezintă rezerve de rezistenţă
ce nu pot fi luate în considerare de calculul elastic.
4.3.2. Metoda stărilor limită. In unele ţări, în care dimensionare,!
în stadiul plastic nu a fost încă oficiali/ala, se aplică metoda coeficienţilor dljf
renţiaţi, numită şi metoda sleirilor limita.
Această metodă acceptă în principiu, ca şi metoda rezistenţelor adnil' i
bile, lucrul materialului în domeniul d.i Ii<, dar în locul unui coeficient
siguranţă unic c, iniroducc mai mulţi corfii ienţi, care ţin seama de dilciilcl<

r»:i
,mupiiri de abateri pe care le pot avea premisele calculului falii de comportarea
i i'dl.i a clementelor şi structurilor. Aceşti coeficienţi s în t:
coeficienţii de supraîncărcare n stabiliţi separat pentru fiecare acţiune
.1 uite (in seama de eventuale abateri defavorabile ale acţiunilor faţă de valo-
ill< normate. Produsul dintre aceşti coeficienţi şi încărcările normate defineşte
încercările de calcul;
coeficienţii de omogenitate k, care ţin seama de posibilitatea unor even-
I unic abateri defavorabile ale rezistenţelor materialului de la valorile normate,
n i cm i i i şi de abaterile dimensionale admise de norme. Prin înmulţirea rezis-
Irii(clor normate cu coeficienţii de calcul se obţin rezistenţele de calcul;
coeficienţii condiţiilor de lucru m, care ţin seama de eventualele modifi-
<- ii i defavorabile ale solicitărilor datorită unor ipoteze simplificatoare privind
calculul, anumite abateri de execuţie etc.;
coeficienţii de simultaneitate c, care ţin seama de posibilitatea apariţiei
i multane a mai multor acţiuni în cadrul grupărilor de acţiuni ce se iau în
considerare la efectuarea calculelor.
Considerînd starea limită ca o stare a cărei atingere implică pierderea capa-
citaţii unei construcţii de a satisface anumite condiţii necesare exploatării,
stările limită aferente construcţiilor metalice pot fi:
stări limită ale capacităţii portante, corespunzătoare epuizării capacităţii
de rezistenţă a secţiunilor, deformaţiilor plastice, pierderii stabilităţii generale
sau locale, sau, ruperilor cu caracter fragil sau datorită oboselii;
— stări limită ale exploatării normale, corespunzătoare apariţiei unor defor­
maţii sau vibraţii excesive pentru exploatarea construcţiei.
Verificarea condiţiilor capacităţii portante se face cu relaţii de forma :

a= ^m kRn= m R c (4.11)

iu care:
Sc este solicitarea de calcul (solicitarea maximă ce poate apare în
elementul ce se verifică);
F — caracteristica geometrică a secţiunii (An, <pmivA> Wn etc.) 5
ni — coeficientul de supraîncărcare corespunzător acţiunii i ;
vS'}' — solicitarea normată i ;
m — coeficientul condiţiilor de lucru;
A’ — coeficientul de omogeneitate ;
R>‘ - rezistenţa normată a mărcii de oţel folosit, egală cu limita
minimă de curgere;
R c — rezistenţa de calcul.
Verificarea condiţiei exploatării normale se face, î n ‘funcţie de felul soli­
citai ii, cu relaţii de forma:
K nax^a pentru elemente solicitate axial;
fmax< fa ' pentru elemente încovoiate.

64
 I ; Ilare solicitutc Iu iutimlcic ccntrică
4.\I. Alcătuirea secţiunilor. Ilarele solicitate la întindere eenlric.i
c iiililrie.se i i i construcţii civile sau industriale la alcătuirea tiranţilor precum
şi a barelor grinzilor cu zăbrele solicitate la întindere.
In funcţie de destinaţie, mărimea solicitării şi modul de îmbinare barele
ini inse se pot realiza:
- cu secţiunea formată dintr-un singur profil laminat (fig. 4.2);

X
I ¡I1 4.2. Bare cu secţiune simplă,
: »»licitate la întindere.

— cu secţiuni compuse (fig. 4.3).

Secţiunile compuse pot fi alcătuite în mai multe feluri şi anume:
— din elemente alipite (fig. 4.3, a—d.);
- din elemente puţin depărtate (fig. 4.3, e—g);
- «Jin elemente mult depărtate (fig. 4.3, h—/).
;i
r J
p
1 = M = 1
-■ y
e ---- 1 ,— |—

itu
•ig. 4.3. Bare cu secţiune compusă,
solicitate la întindere.
 4.4.2. Dimensionarea barelor solicitate la Întindere. In funcţie de iu.ui­
mea efortului de întindere se alege un anumit tip de secţiune. De asemenea
e\tc necesar să se stabilească calitatea materialului barei. Dimensionarea barei
»c face din condiţii de rezistenţă.

4.4,2.1. Alegerea secţiunii. Pornind de la relaţia de verificare a barelor

1nlin.se şi ţinînd seama de legătura dintre aria netă şi cea brută a secţiunii, la
o luna solicitată la întindere centrică aria brută necesară se calculează cu relaţia :

(4.12)
tu care:
ks este un coeficient care ţine seama de slăbirile secţiunii barei şi
care are valorile:
— pentru bare nituite sau îmbinări cu şuruburi brute şi păsuite
ks—0,75.. .0,9 ;
— pentru bare sudate ks= 0,8 5.. . 1,0, valorile subunitare apărînd
la grinzi sudate cînd de acestea se prind cu şuruburi alte
elemente;
— pentru şuruburi de înaltă rezistenţă ks se ia conform preve­
derilor STAS 763/1-71, punctul 5.1.3;
N — efortul maxim de întindere centrică;
oa — rezistenţa admisibilă a materialului. i,
4.4.2.2. Verificarea secţiunii alese. După alegerea secţiunii aşa cum. s-a
arătat, este necesar să se facă verificarea acesteia.
In cazul barelor întinse sînt necesare : verificarea de rezistenţă, de rigidi­
tate şi a condiţiilor constructive.
Pentru verificarea de rezistenţă este necesar să se cunoască aria netă reală
a secţiunii. Pentru calculul ariei nete An a secţiunii barei, se scade din aria brută
Ai, a secţiunii, aria slăbirilor A s produse de găurile de nituri şi şuruburi;
An—Ajj A$ Q

Caracteristic pentru verificarea barelor solicitate la întindere este calculul

.secţiunii celei mai slăbite. Pentru a se putea determina slăbirea maximă este
necesară în general atît verificarea secţiunilor drepte cît şi a secţiunilor sinuoase.
Se;r/.înd slăbirea maximă se obţine aria netă minimă a secţiunii.
I i i cele ce urmează este arătat modul de calcul al ariei nete pentru diferite
feluri de bare întinse.
In emul prinderii unei platbande de guseu (fig. 4.4) ruperea se poate pro­
duce într-o secţiune normală (/—I sau I I —I I ) sau sinuoasă ( I I I —I I I ) . Con-
loi in figurii 4.4 rezultă:

An 1 = A b-2dg=h-g-2dg\ (4.13)

A n~u = A b - 3dg—h •£ - 3d g ; (4.14)

iii-iu (4.15)
g(2a+2b+c) Adu.
 Fig. 4.4. Platbandă prinsă de guseu, solicitată la întindere.

I.a verificarea în secţiunea II- II prin al doilea rînd de nituri efortul de

• «Icul se ia scăzînd din efortul total, efortul care a trecut în guseu prin primele
două nituri:

Nn =N- —-N = ~ N (4.16)

io /v io iV’
Ini în secţiunile I-I şi II I- III efortul de calcul este N.
In cazul prinderii unei corniere pe o singură aripă (fig. 4.5) ruperea se pro-
»lucr în secţiunea /-/ unde aria ei este minimă. Aria netă a secţiunii este:
An= A b-d-g. (4.17)

Htf.
solicitată la întindere.

I a corniere găurile pe ambele aripi, situaţie întîlnită la prinderea cu cor­

ii« ia adiţională, ruperea se poate produce în secţiunea dreaptă l-l sau în scc-
[liiiic.i sinuoasă //-//, dacă distanţa între nituri este mică. Pentru a calcula
mi (lunea netă se rabate aripa orizontală în planul celei verticale (fig. 4.0):

A1
,, r = At,-d-g\ (4.18)

A11—11 , (2i i f (4.19)

An fi 2 (a w) - 2dg- g*.

(J7
 ------ V

a
tr

h ;

41
1
* 1
*

Fig. 4.6. Aria netă la corniere prinse cu nituri pe ambele aripi.

Termenul g2 provine din lipsa triunghiului de la conjeu obţinut prin raba-

Icrea aripii orizontale (fig. 4.6).
hi cazul prinderii unui profil U (fig. 4.7) se procedează analog. Pentru
l a l t i 1, < j ariei nete se consideră grosimea tălpii t constantă şi grosimea inimii g.
Ruperea se poate produce atît în secţiunile drepte 1—1 şi I I —I I cît şi în
.c< (mina sinuoasă I I I —I I I . Calculul se face în felul următor:

Aii-i
„ = A , )-2d-t] (4.20)
A " - lr= 4 i,- 3 d - g ; (4.21)

i , 7 ' 2 / [ i 3+ y ^| + r2] + 2 g [ y 4 + 7 2+c1]-(2ifi+3dg-)-(p+g2). <4.22)

111 care x are valoarea :

(4.23)

I.H
lili
(1.24)

In in. ul secţiunilor nituite compuse din mai multe profite luminate, aria notă
• obţine prin însumarea ariilor nete m inim e ale elementelor componente, cal
n ilnte pentru secţiuni drepte sau sinuoase, suficient de învecinate.
(limoscînd aria netă, verificarea de rezistentă pentru o bară întins;! se
Lire cu următoarea relaţie:

N
°e f— a <Oa. (4.25)
rin
Verificarea de rigiditate se face cu relaţia :
^max (4.26)
t are Xn,(,x. este coeficientul de zvelteţe maxim care se calculează cu relaţia :

i —- - h
A'tnax- (4.27)
h n in

lf este lungimea de flambaj ;

i tuin este raza minimăde giraţie a barei;
X" — coeficientul de zvelteţe admisibil al barei (v. tab. 4.2).
Verificarea condiţiilor constructive se face cu respectarea următoarelor
cuţii :
grosimea şi dimensiunile produselor laminate să nu fie mai mici ca unele
dimensiuni minime date în tabelul 4.4;
elementele de îmbinare sînt limitate la valorile minime date în tabe-
H r . v i şi r». 10 ;
distanţa minimă 5 între elementele componente ale secţiunilor com-
l'ii i , caro asigură întreţinerea suprafeţelor trebuie să fie asigurată conform
i <iIm*Iul ui 4.5;

I lf' 4.7. Stlllilllu’il ni lei llei<■hi lili pinlll II :11111( pe liilpl şl Inimii.

I»1»
 ..orlinientul dr lam inate să fie mini in, pentru a sim plifica pc cit posibil
procurarea laminatelor şi execuţia în uzină ;
dimensiunile principale ale elementelor trebuie limitate şi din anumite
condiţii de gabarit pentru transport pe calea ferată sau de înălţimea de. con-
»trucţie.
-1 1.3. Solidarizarea barelor întinse. Pentru ca elementele care compun
• lumea linei bare întinse solidar şi pentru strîngera cît mai bună a pieselor
in vederea reducerii pericolului de coroziune, este necesar ca ele să fie pre-
va/ule cu legături, numite solidarizări.
Solidarizarea barelor se face diferit în funcţie de poziţia reciprocă a ele-
mciilelor care alcătuiesc secţiunea.
Astfel, solidarizarea barelor alipite se va asigura prin dispunerea cores­
punzătoare a mijloacelor de îmbinare (fig. 4.8) în lungul acestora. ____
1 a bare cu elemente puţin depărtate solidarizarea se asigură prin fururi
i plăcuţe, sau în cazul cînd nu este asigurată distanţa minimă între piese, prin
lumii continue (fig. 4.9).
Marele din elemente mult depărtate se solidarizează prin plăcuţe sau zăbre­
lise (fig. 4.10).
Distanţele între solidarizări se vor lua atît pentru bare din elemente puţin
d e p ă r t a t e cît şi pentru bare cu elemente mult depărtate:

(4.28)
In care:
/, este distanţa între axele elementelor de solidarizare;
i t - raza de inerţie a unui singur element care compune secţiunea,
în raport cu axa proprie, paralelă cu planul plăcuţei de soli­
darizare.

î, bd sau âY
d

e&Sd ¿au 12t

a Fig. 4.8. Bară cu ele­
mente alăturate, solici­
ta tă la întindere:
a — nituită ; b — sudală.

h
0 ţ 200rnm

e-UMt

b
 'm
I— i £ l / ! I-J
/

I-'ig. 4.9. Bară cu elemente puţin depărtate, solicitată la în tind e re :

a — nituită ; b — sudată.

I~1

I lf;. 4 10. Bnrii cu elemente m ult dop/ti Inie, ftolldlatii In întindere, solidarizai.i
a — cu plădilr ; h /'ii ittl>retu(p.

71
 I V Bare solichutc la com presiune centrlcă

1 J*. I. (icneralltăţi. Bardo solicitate la compresiune centrică au tendinţa

dr a :.i j)iorde stabilitatea prin flambaj. Rezolvarea matematica exactă a pro­
blemei flambajului fiind foarte complexă, prescripţiile oficiale de calcul înter-
pivlind rezultatele teoretice şi experimentale, pleacă de la stabilirea rezistenţei
t rlllce de compresiune, cunoscîndu-se diagrama caracteristică pentru un oţel dat.
I ii domeniul elastic de solicitare se poate aplica formula lui Euler, iar
dincolo de limita elastică se găsesc curbe construite pentru module de elasti­
cii ale reduse (Tetmeyer, Engesser-Karman, Shanley).
Odatii stabilită valoarea rezistenţei critice ccr pentru diverse valori ale
<deficientului de zvelteţe, se poate stabili rezistenţa admisibilă la flambaj
o„i împărţind valoarea lui acr la un coeficient de siguranţă c/\

(4.29)

Dacii se cunoaşte rezistenţa admisibilă la flambaj oaf, dimensionarea bare­

lor se poate face cu formula:

(4.30)

iai verificarea cu formula:

°ef-------^ ° a /> (4.31)

in care:
/V
este efortul de compresiune din bară ;
Ah— secţiunea brută a barei.
Pentru simplificarea calculelor, în practică comparaţia se face tot cu rezis­
tenţa admisibilă la întindere oa, Dacă în relaţia (4.31) se înmulţeşte şi se Împarte
cu <i,i se va obţine:

(4.32)

R a p o r tu l:

(4.33)

e le denumii coeficient de flambaj, care pentru un oţel de calitate dată se stabi­

le.le iu funcţie de valoarea coeficientului de zvelteţe (STAS 763/1-71) şi este
(Iul iii labelul 4.7 pentru oţelul OL37 şi în tabelul 4.8 pentru OL52.
Astfel, verificarea barelor comprimate se poate face cu formula:

(4.34)

72
 Tabelul 1.7
Vnlorll»* riM-flelrii(Hor i> (><■111 t u i (rllll Ol, )7

X
o 1 2 3 4 r, 0 7 H 0

0 1 ,0 0 0 0,990 0,992 0,987 0,983 0,979 0,975 0,971 0,967 0,903

10 0,1960 0,956 0,952 0,948 0,944 0,941 0,937 0,933 0,930
20 0,922 0,919 0,915 0,912 0,908 0,904 0,901 0,897 0,894 0,890
;■<> 0 ,8 8 6 0,883 0,879 0,870 0,872 0,808 0,805 0,801 0 ,8 6 1 0,853
io 0,850 0,847 0,843 0,839 0,830 0,832 0,828 0,825 0,821 0,817
no 0 ,8 1 4 0,810 0,800 0,802 0,799 0,795 0,791 0,788 0,784 0,780
00 0,770 0,772 0,709 0,705 0,701 0,757 0,753 0,749 0,745 0,741
70 0,7 3 7 0,734 0,729 0,725 0,721 0,717 0,713 0,709 0,705 0,701
HO 0 ,6 9 6 0,692 0,088 0,083 0,079 0,074 0,670 0,005 0 ,1 ,1,11 0,050
90 0,651 0,040 0,041 0,030 0,030 0,025 0,019 0,013 0,007 0 ,0 0 0
10 0 0,593 0,585 0,577 0,507 0,555 0,545 0,535 0,525 0,515 0,500
110 0,490 0,488 0,479 0,470 0,402 0,454 0,440 0,439 0,431 0,424
12 0 0,417 0,410 0,403 0,397 0,391 0,384 0,378 0,372 0,307 0,301
i ;mi 0,355 0,350 0,345 0,340 0,335 0,330 0,325 0,320 0,315 0,311
MO 0,306 0,302 0,298 0,294 0,290 0,280 0,282 0,278 0,274 0,271
IM) 0,207 0,203 0 ,2 0 0 0,257 0,253 0,250 0,247 0,244 0,241 0,238
10 0 0,235 0,232 0,229 0 ,2 2 0 0,223 0 ,2 2 1 0,218 0,215 0,213 0 ,2 1 0
170 0,208 0,205 0,203 0 ,2 0 1 0,198 0,190 0,194 0,192 0,190 0,187
1H0 0,185 0,183 0,181 0,179 0,177 0,175 0,174 0,172 0,170 0,108
100 0,166 0,165 0,103 0 ,1 0 1 0 ,1 0 0 0,158 0,150 0,155 0,153 0 ,1 5 2
200 0,150 0,149 0,147 0,140 0,144 0,143 0 ,142 0,140 0,139 0,137

Tabelul -¡.H

V alorile coeficienţilor <t pentru oţelul OL 52

() 1 I 2 3 4 5 6 7 8
9
o 1 ,0 0 0 1 ,0 0 0 1 ,0 0 0 1 ,0 0 0 1 ,0 0 0 0,997 0,992 0,987 0,982 0,977
io 0,973 0,908 0,903 0,959 0,954 0,949 0,945 0,941 0,936 0,932
90 0,927 0,923 0,919 0,914 0,910 0,905 0,901 0,897 0,892 0,887
.10 0,883 0,879 0,875 0,870 0,800 0,861 0,857 0,852 0,848 0,843
40 0,838 0,834 0,829 0,825 0,820 0,815 0,811 0,800 0,801 0,797
ro 0,792 0,787 0,782 0,778 0,773 0,708 0,703 0,758 0,753 0,748
00 0,743 0,738 0,733 0,727 0,722 0,717 0,711 0,700 0,7 0 0 0,095
70 0,089 0,083 0,077 0,071 0,005 0,058 0,052 0,045 0,638 0,030
HO 0 ,0 2 2 0,014 0,005 0,594 0,583 0,567 0,554 0,541 0,529 0,517
00 0,500 0,495 0,484 0,474 0,404 0,454 0,444 0,435 0,418
0,426
100 0,410 0,401 0,394 0,380 0,379 0,371 0,364 0,358 0,351 0,345
I II) 0,338 0,332 0,320 0,321 0,315 0,310 0,304 0,299 0,294 0,289
170 0,284 0 ,2 8 0 0,275 0,271 0 ,2 0 0 0 ,2 0 2 0,258 0,254 0,250 0,240
I III 0,242 0,239 0,235 0,232 0,228 0,225 0 ,2 2 1 0,218 0,215 0 ,2 1 2
I III 0,209 0,206 0,203 0 ,2 0 0 0,197 0,195 0,192 0,189 0,187 0,184
11(0 0,182 0,180 0,177 0,175 0,173 0,170 0,168 0,160 0,104 0 ,1 0 2
ioo 0 ,1 0 0 0,158 0,150 0,154 0,152 0,150 0,149 0,147 0,1 4 6 0,143
I /o 0,142 0,140 0,138 0,137 0,135 0,134 0,132 0,131 0,129 0,128
IHO 0 ,1 2 0 0,125 0,124 0 ,1 2 2 0 ,1 2 1 0 ,1 2 0 0,118 0,117 0 ,1 II. 0 ,1 1 !.
10(1 i i , 113 0 ,1 1 2 0 ,1 1 1 0 ,1 1 0 0,109 0,108 0,107 0,105 0 ,104 0,103
700 0,099 0,008
0 ,1 0 2 0 ,1 0 1 0 ,1 0 0 0,097 0,090 0,095 0,005 0,094

y:i
 In pi .ici¡> ;i, legaturile la capelele barelor sini. foarte variate (înc.aslriiri,
|ina\irfiri elastice, articulaţii, legături care admit deplasări ele.), iar încărcă-
II«- de compresiune pot fi aplicate şi distribuite dc-a lungul barei. De aceea,
Im ta criticii de flambaj pentru un caz real trebuie stabilită ţinînd seama âtît
ile lci;i11urile barei cît şi de modul de aplicare a încărcărilor. Pentru calculul
i m j|( ¡(Mitului de flambaj <p, coeficientul de zvelteţe X se stabileşte în funcţie
di lungimea de flambaj care se calculează cu relaţia:
(4.35)
In «are

[x este coeficientul lungimii de flambaj ;

l lungimea reală a barei.
Pentru diverse moduri de prindere a capetelor barelor, coeficienţii tu sînt
ai al aţi in figura 4.11.
4.5.2. Alcătuirea secţiunilor. Elementele comprimate centric se întîlnesc
I barele comprimate ale grinzilor cu zăbrele cu unul sau doi pereţii la care
■
i a ( ('litrelor de greutate corespunde cu sistemul geometric, şi la stîlpi, com­
primaţi centric. '
Secţiunile barelor comprimate centric se pot alcătui sub următoarele
forme:
- secţiuni realizate dintr-un singur profil laminat (fig. 4.12);
- secţiuni compuse"din mai multe elemente care pot f i :
— din profile alipite (fig. 4.13, a —d).
— din profile puţin depărtate (fig. 4.13, e —l),
— din profile mult depărtate (fig. 4.13, rti—p).
In cazul solicitării la compresiune este necesar ca materialul să fie cît mai
depărtat de axa barelor pentru a reduce cît mai mult influenţa flambajului;
de aceea secţiunile cele mai raţionale sînt cele din fig. 4.13, h, l, o,
De asemenea este indicat ca siguranţa la flambaj după orice direcţie aă
I l e e g a l ă , ceea ce înseamnă că la lungimi de flambaj egale razele de giraţie să
I i e aproximativ egale după toate direcţiile.

Din acest punct de vedere secţiunile din ţeavă (fig. 4.12, a) sînt cele ma*
raţionale.

Fig. 4.11. Coeficienţii lungimii

^1 de flambaj.

1
7bm V777

F -/ /*• 0,707 / i --0.5

74
 Fig. 4.12. Bare com prim ate centric alcătuite dinlr-un singur profil lam inat.

r ”i
!L
n o
Fig. 4.13. Secţiuni compuse ale barelor com prim atc centric.

-I.!».;i. Dimensionarea barelor comprimate centric. Dimensionarea sec­

ii i i i i I I i m barelor comprimate centric se face în funcţie de solicitarea maximă N,
•I» n /l*.lenţa admisibilă a materialului folosit a(l, de lungimile de flambaj
•i' barelor dupîi direcţiile principale //.„ .şi //„.
Alelei ea secţiunii se face ^ii in funcţie de destinaţia barei, de forma sec
I" ni I de zvelteţea maxima admisa d<- noime Xa.
 Determinarea ariei huile st* face cu form ula:

Al,ncc=-^-„
ip.Ua ■ (4.36)

I ii această formulă apare şi o a doua necunoscută care este coeficientul

dr flambaj <|>. Secţiunea definitivă se stabileşte prin încercări succesive sau
poale impune un coeficient de zvelteţe A, cuprins în limitele coeficientului
d< /.vcllcte admisibil K . Funcţie de Xa se scoate din tabel coeficientul de flambaj
«I1, cure se introduce în relaţia (4.36).
Iu practică se folosesc şi unele metode aproximative de dimensionare.
I Jria dintre aceste metode, care este cel mai des folosită, este metoda coe-
llcientului di* profil K. S-a constatat că pentru o anumită secţiune raportul:

(4-37>
< Ic aproximativ constant, indiferent de mărimea profilelor care alcătuiesc
11 (iunca respectivă, iar K poartă denumirea de coeficient de profil şi este dat
i i i tabelul 4.9.
Pentru dimensionarea secţiunii se pleacă de la formula de verificare:

N Oa, (4.38)
9^6
din care se scoate:
1 A b. Pa _
(4.39)
cp N '

înmulţind această relaţie cu rezultă:

_X2 _ Ab.Oa'W
_ ;
,
(4.40)

înlocuind în membrul doi al relaţiei (4.40) pe X2= --rezultă

12 _ Ab.Oa.ff
(4.41)
<p i2.N

A i
11111ud seama de relaţia (4.37), r a p o r t u l s e înlocuieşte cu K şi rezultă:

(4.42)

cotind radical din ambii membri relaţia (4.42) poate fi scrisă:

\ - -» / K , oa
E. (4.43)
V<p l / \ -R

Vii
 I'u b cliil IV
C,(n>rlrlt'iiţ! ill- p r o fil

A xn X X A m i V —Y
Suc (I unen

Prrc’lzfifl Proclzfti'l * , r
1X ‘u
2 3 4 G

5,50

h-b

8 2,10

=3- 10 2,00
4,60
12 1,90
TV
15 1,80

1:2 0,80 1: 2 0,80

l= = Ë i o
•s; 2 :3 1,00 2 :3 1,00

h* 1: 2 5,50 1:2 5,50

2 :3 3,40 2 :3 3,40

2,90

8 4,20 8 4,20

10 4,00 10 4,00
t t
12 3,80 12 3,80

15 3,60 15 3,60

L~ţ|_[j—
'JJ
7,35
6

3c 0,550 li 3c 0,550

i.!?- «=a
4c 0,300 h 4c 0,300

77
 '¡'(ibrliil 7..9 (continuara)
4 I 5

h<20 0,580 ¿<30 9,650

> r
ft>20 0,480 h> 30 1 1 ,0 0 0

6 ,0 0

1,50

20 0,580
i
X:
A>20 0,480

ft< 2 0 1 ,2 0 0 /î < 2 0 6,700

-A
m /i>20 1 ,0 0 0 /z> 2 0 7,600

t-4-i h <620 1 ,2 0 0

1,90
t /?> 20 1 ,0 0 0
¿= 0

j
-U-'

h<è‘20 1 ,2 0 0

/ÿS> M / * i
* 1
h > 20 1 ,0 0 0

>*€ b
2 ,10

h <a2ü 1,750 h<i 2 0 1,800

L ü
/i>20 1 ,2 0 0 /¡> 2 0 1 ,2 0 0

-*o[ / 1/ £>1,1 lu 1,90 !

ä
P C
'I'abdul 4.9 (continuare)

7\)
 Tabelul I () ((onliiiiian-)

VI)

io

:ii

:\'j.

;i:i

Peni ni a putea folosi această relaţie se întocmesc tabele în care se înscriu

valorile X, q> şi £ astfel: se dau pentru A, valori din unu în unu sau din 10 în 10
llicepînd cu 0 şi apoi se scoate din tabelul 4.7 valoarea coeficientului de flarn-
b n j «c i i i funcţie de care se calculează £ din relaţia :

X (4.44)
V (p
Aceste valori sînt date în tabelul 4.10 pentru OL37 şi OL52.
Pentru dimensionarea barelor la care se cunoaşte efortul de compresiune
N şi lungimea de flambaj // se calculează coeficientul £ din relaţia:
K.Oa (4.45)
N
<1111).i ce ni prealabil se stabileşte un anumit lip de secţiune, pentru care se ia
11i11 tabelul 4.9 coeficientul de profil /(.

HO
 Tabelul 4.10

nttr-I5()0 lnN/cm* a a—2200 claN/cm*

1 <» ţ <p

0 0 1 ,0 0 0 0 1 ,0 0 0
10 1 0 ,2 0,960 1 0 ,1 0,973
20 2 0 ,8 0,922 20,7 0,927
30 31,8 0 ,8 8 6 31,8 0,883
40 43,4 0,850 43,6 0,838
50 55,4 0,814 56,1 0,792
60 6 8 ,1 0,776 69,2 0,743
70 81,6 0,737 84,3 0,689
80 95,8 0,696 101,5 0,622
90 111 0,651 126 0,506
10 0 129,8 0,593 156 0,410
110 156 0,496 189 0,338
120 186 0,417 225 0,284
130 217 0,355 264 0,242
140 253 0,306 307 0,209
150 289 0,267 352 0,182
160 330 0,235 400 0,160
170 373 0,208 455 0,142
180 420 0,185 508 0,126
190 465 0,166 565 0,113
20 0 515 0,150 629 0 ,1 0 2

Cu acest coeficient | calculat se scoate din tabelul 4.10 coeficientul de

lambaj cp şi cu acesta se determină secţiunea brută a barei cu relaţia (4.36).
Metoda permite ca odată cu coeficientul de ilambaj cp să se scoată din ta-
K'lul 4.10 şi coeficientul de zvelteţe X şi să se compare cu cel admisibil.
Trebuie precizat că în cazul barelor la care lungimea de flambaj l/x — lfy
ii relaţia (4.45) se introduc valorile lui // şi K corespunzătoare axei cu raza
10 giraţie minimă, iar în cazul cînd lfX este diferit de l j y este necesară determi-
larea ambelor valori t x şi t y funcţie de K x Şi K y şi de lfx şi lf y , iar coe-
icientul de flambaj minim se stabileşte funcţie de valoarea maximă a lui X»
4.5.4. Verificarea secţiunii barelor comprimate. Pentru a se putea
'orifica secţiunea barelor solicitate la compresiune centrică este necesar
.i se calculeze caracteristicile geometrice ale secţiunii. Verificarea secţiunilor
11ii tare din elemente alipite sau puţin distanţate se face în felul următor:
Verificarea de rezistenţă se face cu real ţi a :

oe/ = /1ffl (4.46)

ude:
N este solicitarea maximii de compresiune;
An aria neţii secţiunii.

( Olirilim'lll molnlli n
81
 Verifia ura de stubilitalc se tace ni relaţia:
N _
(4.47)
tymlnAb
lllltle

<pmin este coeficientul de flambaj minim, corespunzător valorii maxime

a coeficientului de zvelteţe Xx sau ^ y\
Ai, — aria brută a secţiunii.
Verificarea stabilităţii locale se face pentru elementele care alcătuiesc secţi-
unea , separat pentru tălpi şi pentru inimi. Dacă secţiunile sînt realizate din
p l o i i le laminate nu este necesară această verificare.

Verificarea de rigiditate se face cu relaţiile:

A
, hm
ix
(4.48)

â „ = flLy
- (4.49)

Valorile coeficienţilor de zvelteţe admisibili sînt indicate în tabelul 4.2.

Verificarea condiţiilor constructive se face la fel ca şi în cazul barelor întinse.
Verificarea secţiunii barelor din elemente mult depărtate este arătată în capi­
tolul 8 la stîlpii comprimaţi centric.

4.5.5. Solidarizarea barelor comprimate centric. La bare din element

alipite, solidarizarea se face cu suduri continue sau discontinue sau cu nituri,
care se aşază la distanţele maxime admise de norme (fig.4. 14).

I- I
N
+ + H- -f

e< 8 d
II e$J2t

N JL

mj iJ 5 I I
Vederea IU-HI
.••-•
— N
I
N —

i((t(1
1
1(
( im
V
U lU U lI tl
r1

L/J-
£
V/

— i
I ii;. 4 .M . S o llc ln riz .iro n lu u e lo r <llu e le m e n te n iip it «*

ic»
 J ^ ^ ^ 1
3 c :::3 c!» ==1
Fig. 4.15. închiderea spaţiului între elementele barelor cu :
/ — oţel rotund ; 2 — oţel pătrat ; 3 — ţurură continuă.

La bare din elemente puţin depărtate, solidarizarea se face cu ajutorul

Imurilor sau plăcuţelor ca şi la barele solicitate la întindere (v. fig. 4.9, b),
dispuse la distanţa :
/x<50/,. (4.50)
In cazul cînd nu se poate asigura întreţinerea spaţiului între elementele
care compun bara, este necesară închiderea completă a spaţiului sau introducerea
mici fururi continue (fig. 4.15).

4.6. E lem ente solicitate la încovoiere

4.6.1. G eneralităţi. Elementele solicitate la încovoiere se realizează sub
Inima unor grinzi cu inimă plină, alcătuite din profile laminate I sau U, în
■i/ul deschiderilor şi încărcărilor mici şi sub forma unor secţiuni compuse,
•miale sau nituite, în cazul deschiderilor şi încărcărilor mai mari. Detalii
plivind alcătuirea grinzilor cu inimă plină sînt date în capitolul 6.
4.0.2. Dim ensionarea elementelor solicitate Ia încovoiere. Pentru
diinensionarea grinzilor cu inimă plină este necesar să se stabilească în
prealabil:
— schema statică şi deschiderile de calcul;
acţiunile care solicită grinda şi modul lor de aplicare.
111 funcţie de aceste elemente se determină variaţia solicitărilor în lungul
Ci luzii, faţă de care se face dimensionarea secţiunilor, ţinînd seama şi de urmă-
i"in factori : destinaţie, condiţii tehnologice de exploatare, metode de îmbinare,
nilllatca oţelului etc.
4.6.3. Verificarea secţiunilor elementelor solicitate la încovoiere.

4.6.3.1. Verificări de rezistenţă. Aceste verificări cuprind:

Verificarea eforturilor unitare normale maxime:
Ai tutu:
(4.51)
/,
In care :
M m,x este mc meniul de încovoiere m axim ;
/, momentul de inel (ie uel al secţiunii;
yw„.i (liastaiiţa de la axa neiil i a pinii la fi bl a extrema a secţiunii.

(13
 Verificarea efor!urilor unitare tangenţiale maxime.
1 max Si, , a rc)\
max— tilb (4.0Z)
in cure :
Tmax este forţa tăietoare maximă;
St, - momentul static brut al jumătăţii de secţiune în raport
cu axa neutră;
ti — grosimea inimii;
li - momentul de inerţie brut al întregii secţiuni în raport
cu axa neutră.
Verificarea la forfecare a inimii grinzilor cu secţiunea dublu T se poate
înec şi cu formula:

T==-r^— <Ta. (4.53)

hiti
Verificarea eforturilor unitare date de o forţă concentrată aplicată pe
! ilpa superioară, care acţionează între rigidizările transversale se face cu relaţia :

_ fW (4. 54)
Z .ti

ui care:
P max este forţa concentrată ;
z — lungimea de repartiţie, măsurată la profilele laminate
la începutul racordului inimii cu talpa, la secţiunile com­
puse nituite în dreptul niturilor de gît, iar la secţiunile
compuse sudate la marginea superioară a inimii (fig. 4.16)

ni
 V c rifU 'u m i cfo rlu rilo t tin ito rr a bivalente i i i in im ile f^r in /ilo r se furt* ob lş
n u li l;i n iv e lu l in ib in iii ii d in t r e in iiiia si ta l p a (nil de ^ i l , co rdon de s u d u r a ) cu
re la ţia :

Oech l/ of H ot' < 1,1 o„ (4. 55)

..•i i i cirul exist;i forţe concentrate cu relaţia :

<Jech= j/ojf+ oj- o-j l,2oa, (4.56).

I ii care:
a, este efortul unitar normal la nivelul legăturii dintre inimă şi
talpă, calculat cu relaţia :

(4.57)
* X

t — efortul unitar tangenţial calculat cu relaţia 4.53 ;

oi — efortul unitar local, dat de încărcarea concentrată.
In relaţia 4.56 eforturile unitare normale şi Oi se introduc cu semnele lor.
16.3.2. Verificarea rigidităţii elementelor încovoiate. Verificarea rigidităţii
•.e face cu formula :
fmax^fa- (4.58)'
l a calculul săgeţii fmax nu se ţine seama de coeficienţii dinamici, calculul
■li <Iuiudu-se la acţiunile din gruparea fundamentală şi cu caracteristicile brute
ule secţiunii.
'1.6.3.3. Verificări de stabilitate. Aceste verificări cuprind:
Verificarea stabilităţii generale care se consideră asigurată cînd este
nli-.făcuţii relaţia :
iy > ± , ■ (4.59).
Iu cure :
lc este distanţa între punctele fixe ale tălpii comprimate;
i y — raza de giraţie a tălpii comprimate în raport cu axa y ij
din planul inimii grinzii, considerînd :
— secţiunea tălpii, la grinzi laminate;
— platbandele tălpii şi aripile orizontale ale cornierelor la
grinzi nituite;
platbandele tălpii, la grinzi sudate.
< nul condiţia (4.59) nu este îndeplinită verificarea se face cu relaţia :

î W . <<T“' (4-0,l>
In i nre:
Mc osie momentul de calcul ce se stabileşte conform STAS 763/1 71;
Wai modulul de rezistenţii In ul in raport cu axa x\
«l'y corespunde cocficit lilului de zvelteţe Âj, !'

8fl
 Verifi('arca stabilităţii locah' a inimii se face dupn labilii ea prealabilă a
dlî.poziţiei si modului dc ;il( ,ilnlre a rigidizărilor, conform indicaţiilor de la
capitolul 0.
Verificarea stabilităţii locala a tălpilor comprimate este necesară la tălpile
laie i se face conform celor arătate în capitolul sus-menţionat.

1.(».3.4. Verificarea condiţiilor constructive. Verificarea condiţiilor construc-

live la elemente solicitate la încovoiere cuprinde verificarea dimensiunilor
minime ale pieselor şi mijloacelor de îmbinare folosite, verificarea condiţiilor
li Imoloj'ice dc execuţie, de gabarit etc.

4.7. Elemente solicitate la răsucire

4.7.1. Generalităţi. Solicitarea de răsucire poate apare la elementele de

construcţii metalice atunci cînd forţele exterioare nu trec prin centrul de răsu­
cire sau cînd elementului i se aplică direct momente de răsucire concentrate
■.au distribuite.
(lentrul de răsucire reprezintă punctul prin care trece rezultanta eforturilor
unitare tangenţiale din secţiunea transversală. Dacă forţele exterioare trec
prin centrul de răsucire, secţiunea considerată nu se roteşte.
Poziţia centrului de răsucire, în raport cu centrul de greutate al secţiunii,
e determină cu relaţiile :
S^o-y-dA
xc= — r--- (4.61)
LX

—^ [(i)0.x.dA
--- , (4.62)
1y

unde <■ >„este suprafaţa sectorială determinată faţă de polul G (centrul de greutate).
In cazul secţiunilor dublu simetrice poziţia centrului de răsucire corespunde
cu poziţia centrului de greutate (fig. 4.17, a—c).
I.a secţiunile cu o singură axă de simetrie, centrul de răsucire se află pe
axa respectivă (fig. 4.17, d), poziţia sa fiind determinată faţă de centrul de
(.¡rentate cu relaţiile (4.61) şi (4.62).
I.a secţiunile de tipul cornierelor, profilelor T sau în formă de cruce, poziţia
(cui i ului de răsucire corespunde aproximativ cu punctul de intersecţie al media-
neloi secţiunii transversale (fig. 4.17, e—h).
Datorită momentelor de răsucire secţiunea transversală a barei se depla-
iir.i/a, (!înd dcplanarea secţiunilor transversale nu este împiedicată, iar rotirea
.pe< ilica este constantă, răsucirea se numeşte răsucire liberă, iar cînd deplanarea
.e< (iiinilor transversale nu este liberă şi deci rotirea specifică nu mai este con-
.1aula se numeşte răsucire împiedicată.

'1.7.2. Alcătuirea secţiunilor. Secţiunile transversale ale elementelor

solicitate la răsucire se recomandă să fie astfel alese îneît momentele de răsucire
sa rezulte minime, adică încărcările să treacă pe cît posibil prin centrul de răsu-
( ire (.. Acest lucru este necesar mai ales în cazul secţiunilor deschise simplu co-

im
 *c

II X :
a *

T y

Fig. 4.17. Poziţia centrului de răsucire.

urxo, care au o rigiditate redusă la răsucire. Dacă momentele de răsucire nu se

pol evita, secţiunile se vor alcătui astfel încît să fie cît mai eficiente la răsucire,
•du .i sub forma unor secţiuni închise.
4.7.3. Verificarea secţiunilor.
'1.7.3.1. Verificarea secţiunilor pline. La secţiunile pline, efortul unitar
I uigenţial maxim din răsucire se verifică cu relaţia:
_ Mr
max--- ^ ^ (4.63)

unde VV^r este modulul de rezistenţă la răsucire, care depinde de forma secţiunii
luui ivcrsale. Pentru secţiuni circulare:

Wr = -ir- r3, (4.64)

■ii pentru sccţiuni dreptunghiulare

Wr = ~ b ^ h . (4.65)

■l 7.3.2. Verificarea secţiunilor închise cu pereţi subţiri. In cazul acestor

■-(luni fortul tangenţial maxim din răsucire se verifică cu formula lui Bredt:
Mr Mr
(4.66)
Wr '¿Ain.Initn
m m ic : A m este suprafaţa închisa de linia mediană a peretelui secţiunii;
tmin ~ grosimea minimii a peretelui .secţiunii (fig. 4. IN).

U7
 4.7.3.3. Verificarea secţiunilor deschise cu
pereţi subţiri. La profilcle de forma I, U, 'I',
i-furiul unitar tangenţial maxim din răsucire
se verifică cu relaţia (4.63) în care :
it
W r­ (4.67)

iar

I r— (4.68)

unde:
t este groşi mea peretelui în care
se face verificarea;
Hf! 'I.IH. Secţiuni închise cu~pereţi hk, tic lăţimea, respectiv grosimea
subţiri. dreptunghiurilor din care este
compusă secţiunea transver­
sală ce se verifică (fig.4.19);
coeficient care ţine seama de
racordările dintre dreptun­
ghiurile elementelor separate
care are valorile 1,20 pentru
oţel laminat I şi 1,12 pentru
oţel laminat U.

4.8. Elemente supuse la solicitări

compuse
4.8.1. Elemente solicitate la încovoiere
oblică. Există unele elemente de construc­
ţii la care planul de acţiune al forţelor
nu coincide cu nici unul din planele de inerţie
ale secţiunii transversale. Acest lucru se poate
întîlni la elementele supuse la încărcări gravi­
taţionale, deci verticale, a căror secţiune este
J i înclinată, ceea ce face ca axele de inerţie prin­
cipale să nu fie verticale (cazul panelor de
acoperiş), sau la elemente la care direcţia
rezultantei încărcărilor este înclinată faţă de

.
axele de inerţie ale secţiunii.
In acest caz elementele sînt solicitate
la încovoiere oblică, cînd apar momente
¿1 încovoietoare în raport cu ambele axe ale
secţiunii transversale.
Ir o m rtU K-t\) Verificarea de rezistenţă a acestor ele­
I lM. 4.1!». Socţlimi dese ilse i n pereţi mente se face pi' baza prevederilor SŢAS
sub tin. 763/1-71 si cuprinde ne de o parte verificarea

nu
iu i apoi I ( ii fiecare axa, cu relaţiile (*1.!»1) . . ( 4 . 5 7) şi pe ele all.i pai le v e n ii
caren l a e l e e l u l m o m e n t e l o r d u p ă cele d o u a axe eu r e l a ţ ia :

a w*
w nx + Wny (4.69>
în care:
M x şi M y sînt momentele încovoietoare în raport cu cele două
axe de inerţie principale;
Wnx şi Wny — modulele de rezistenţă nete faţă de cele două axe
de inerţie egale cu :

Wnx= - ^ ; (4.70)
U m ax

(4.71)
Xmax

Inx şi Iny — momentele de inerţie nete faţă de axele respective ;

Umax şi Xmax — distanţele de la axa x şi y la fibrele extreme ale
secţiunii.
Verificarea săgeţii rezultante a grinzilor solicitate la încovoiere oblică ;e
face cu relaţia:

H a + fţ<fa, (4.72)
unde:
fx şi fy sînt săgeţile faţă de cele două axe;
fa — săgeata admisă dată în tabelul 4.3.
4.8.2. Elemente solicitate la întindere axială cu încovoiere. îu
cazul unor elemente de construcţii cum sînt barele întinse ale grinzilor cu
/abrele care sînt încărcate şi între noduri, pot să apară solicitări combinate
d«' iutindere axială şi încovoiere. In acest caz pot exista două situaţii:
bare supuse la eforturi axiale de întindere şi la încovoiere pe o singurii
direcţie, la care verificarea eforturilor unitare normale se face cu relaţia :

<0a] (4’73)
bare solicitate la eforturi axiale de întindere şi la încovoiere pe două
direcţii, care se verifică cu relaţia :
N | M -x i My ^ i i / a n a\
o— i -- b — + iît— ^ M o «, (4.74)
n w nx yy n y

in <are: N, M x> M y sînt forţa axială şi momentele încovoietoare pe cele

două direcţii ;
An, Wnx, Wny — aria, respectiv modulele de rezistenţă nete faţă
de cele două axe ale secţiunii barei.
4.8.3. Elemente solicitate la compresiune axială cu încovoiere.
i nele solicitate la compresiune axiala şi la încovoiere sînt in lîln ite la
l- n le umile elemente de construcţii mclnllce, cum sini barele comprimate ale
[ilu.'iloi cu zăbrele uicarcate i iu lie noduri (tălpile superioare), precum şi la
! lipii i riglele cadreloi la c a ic a pai al il forţe axiale de compi csiune cît şi mo-
ncnle încovoietoare.
Si in ca/.ul barelor solicitate la compresiune axială şi la încovoiere pot să
ip a ia două situaţii şi anume:
bare solicitate la eforturi axiale de compresiune şi la încovoiere pe o
I m . (ic care se verifică cu relaţia :

N , M 7 rv
tyminA W ^ 3a ; (4.75)

bare solicitate la eforturi axiale de compresiune şi la încovoiere pe două

ci'(ii la care verificarea se face cu relaţia :

N
<PminA ' Wx
+1 W
(4.76)

iu care :
(ftnin este coeficientul de flambaj minim corespunzător zvel-
teţei maxime;
A, Wx şi Wy — aria şi respectiv modulele de rezistenţă brute ale
secţiunii transversale.
La verificarea barelor supuse la compresiune axială cu încovoiere pe două
direcţii iu formula (4.76) se introduce M x maxim şi M y din secţiunea unde Nlx
' Ic maxim, făcînd şi o verificare cu M y maxim şi M x din secţiunea unde M y
r.le maxim.
Dacă influenţa efortului axial de compresiune asupra efortului unitar nor­
mal l o i a l este redusă, se face în afara verificării de stabilitate cu relaţiile (4.75)
şi (1.76) şi o verificare de rezistenţă cu relaţiile (4.73) şi (4.74). De asemenea
>TAS nl 763/1-71 prevede ca în acest caz să se verifice stabilitatea generală
î m i relaţia :

Mc (4.77)
<P„r

iii care :
Mc este momentul de calcul care se ia conform prevederilor stan­
dardului ;
(|)j/ — rezultă funcţie de coeficientul de zvelteţe Xy calculat cu
relaţia;

T, _ te .
A'V-- Ţ
lv~ .
lr este lungimea de calcul dată în STAS 763/1-71 ;
i„ raza de giraţie a tălpii comprimate faţă de axa y.
In cazul barelor comprimate axial şi încovoiate la care secţiunea variază
in Ireple şi lungimea de flambaj se determină separat pentru fiecare treaptă,
vei iIicai ca cu relaţiile (4.75) şi (4.76) se face separat pe fiecare porţiune în parte.

oo
 4.8.4. I .Icincnti* solicitat«* In încovoiere cu răsucire. Dacii se coiîsidcM'il
un clement supus la încovoiere cu i .isucirc liberă, solicitările care iau naş
torc intr-o sccţitinc sini: i i i o i i u m i UiI incovoictor M, forţa tiiietoarc /’ şi mo-
niciitul de răsucire M r. In acest caz se fac următoarele verificări:
Verificarea efortului unitar normal din încovoicre cu relaţia :

(4. 78)
n

unde:
ln este momentul de inerţie net al secţiunii;
Umax — distanţa la fibra extremă.
— Verificarea efortului unitar tangenţial produs de forţatăietoare la mijlocul
înălţimii inimii cu relaţia:

(4. 79)

în care:
Sx este momentul static al jumătăţii de secţiune faţă de axa x —x a
barei;
ti — grosimea in im ii;
/ — momentul de inerţie brut al secţiunii.
— Verificarea efortului unitar tangenţial maxim din răsucire, pentru punctele
cele mai solicitate cu relaţia:

( 4 . 80 )

în care:
I r este momentul de inerţie la răsucire;
t — grosimea peretelui în punctul unde se face verificarea.
— Verificarea efortului unitar tangenţial total în punctele unde t şi t r au

valori mari şi aceeaşi direcţie şi sens cu relaţia :

(4.81)

— Verificarea efortului unitar echivalent calculat în punctele în care as are

valori mari, iar t şi xr sînt calculate în aceeaşi ipoteză de încărcare se face cu
relaţia :
(-4.82)

Pentru clementele formate din secţiuni deschise verificarea efortului unitar

echivalent se face în punctul de trecere de la inimă la talpă unde a, x şi rr au
valori mari.
 'apilolul r'>

lemrnte de prindere şi îmbinare

i consfrucfiilor metalice

I Ic iiic’iitele de prindere şi îmbinare folosite în construcţiile metalice sînt

ilIniile, şuruburile, bnloanele de articulaţie şi sudura.

r>.l. Nituri
5.1.1. Generalităţi. Nituirea este unul din procedeele de îmbinare folosit
iic .idin ;inul 1830. în prezent nituirea este înlocuită parţial cu procedee de
inI>iii.ir«' ni,-ii eficiente din punct de vedere tehnic şi economic ca: sudarea
•ui imbinările executate cu şuruburi de înaltă rezistenţă strînse excesiv.
Nilul in stare brută este format dintr-o tijă cilindrică şi un cap fabricat
ir. 1. «)■ I ungi mea tijei trebuie să fie atît de mare îneît la nituire materialul

Fig. 5.1. îmbinarea cu nituri.

iliilni, prin refulare, să umple complet gaura de nit şi să rămînă încă suficient
i.iI«ri.il pentru confecţionarea celui de a doilea cap, a capului de închidere
lf! 5,1, l>).
Diametrul nitului brut dx se ia (fig. 5.1, a) cu un milimetru mai mic decît
Iniiielml găurii d.
Iii funcţie de modul de executare a nituirii, pentru niturile cu cap semi-
ilmul lungimea L a tijei nitului brut se ia:
nituri bătute manual cu revolverul de nituit :
L — 1 ,1 0 2 /+ l ,7 d ;
 n. i t J

&

l ;ig. 5.2. Nit cu Fig. 5.3. Nituri cu cap semi- Fig. 5.4. Nituri speciale.
cap semirotund. înecat şi înecat.

— nituri bătute cu presa de n itu it:

L=l,122H-l,4d.
Lungimea obţinută se rotunjeşte în plus la un multiplu de 5 mm.
Formele şi dimensiunile niturilor sînt normalizate prin STAS 947-50. în
figurile 5.2, 5.3 şi 5.4 sînt arătate formele niturilor folosite în construcţiile
metalice, iar în tabelul 5.1 sînt date dimensiunile acestor nituri. Dimensiunea
importantă este diametrul găurii, adică diametrul nitului bătut, acest diametru
fiind hotărîtor pentru dimensionarea îmbinării nituite.

Tabelul 5.1

Diametrul de
calcul al
nitului d 13 (15) 17 (19) 21 (23) 25 (28) 31 (34) 37

Diametrul no­
minal al n i­
lului 12 (14) 16 (18) 20 (22 ) 24 (27) 30 (33) 36

Diametrul
găurii d 13 (15) 17 (19) 21 (23) 25 (28) 31 (34) 37

Diametrul file­
tat al şuru­
bului cores­
punzător M12 (M14) M16 (Ml 8) M20 (M22) M24 (M27) M 30 (M33) M36

in mod obişnuit sînt folosite niturile cu cap semirotund şi cu diametru

între 13 şi 25 mm, baterea acestor nituri executîndu-se la cald. întrebuinţarea
niturilor cu cap semirotund este limitată pînă la o grosime de strîns 2 / egalii
cu 5ci. Cînd grosimea de strîns depăşeşte 5d pot fi folosite niturile cu cap semi-
iuecal, pînă la o grosime de strîns egalii cu 7d, sau niturile strunjite cu tija
tronconică (fig. 5.4).
Folosirea niturilor cu cap înecai ir lan* d u d suprafaţa elementului trebuie
•a fir neteda. De exemplu, niluirra plăcii tir b a / a a iiiiuistîlp (li|J. 5.5) Irrbulr

'Ki
 să fie oxocul ală CU n i l Ui i l a c a i e capul de Jos e s t e
H înecat, pentru ca altfel capul niturilor ar îm pie­
dica aşezarea slîlpului pe fundaţie.
In desene este bine să se folosească o legendă
după care să se poată recunoaşte direct diametrul
şi forma celor două capete ale nitului.
Pentru construcţiile realizate din OL37, nitu­
I 1!1 I rile sînt fabricate din bare rotunde de OL34;
■i t pentru cele realizate din OL44 şi OL52, pentru
nituri se foloseste OL44.
Secţiunea 1~1
5.1.2. Modul de lucru al nitului ca piesă
de îmbinare. Calculul îmbinărilor nituite. Modul
de lucru al nitului ca piesă de îmbinare se poate
imagina în două feluri:
— Prin presiunea capetelor nitului asupra
suprafeţelor pieselor îmbinate, datorită contracţiei
împiedicate la răcirea nitului, se naşte între acestea
o forţă de frecare, ceea ce permite transmiterea
>.!>. Niluri cu ca]) înecat unu* e^or^ 0 PÎesa a^ a cu condiţia ca forţa
i papucul stîlpilor: de frecare să fie mai mare ca acest efort. Acest
şurub de ancora'] mod de lucru al nitului se exprimă prin relaţia :
Ns^\i'S, (5.1)
unde
N este forţa din îmbinare transmisă prin nit;
¿> — forţa de strîngere a nitului;
[i — coeficientul de frecare dintre piesele îmbinate.
Deoarece mărimea forţei de frecare ¡iS este greu de apreciat, mărimea
ci depinzînd de factori care nu pot fi precizaţi (starea suprafeţelor pieselor, tem-
pei at ura la care s-a terminat închiderea nitului, modul de strîngere a pieselor în
Iimpui operaţiei de nituire), această ipoteză nu poate fi luată în considerare la
dimensionarea îmbinărilor nituite.
Admiţînd că se produce o mică deplasare a pieselor asamblate, una
la(ă de alta, efortul de la o piesă la alta se transmite prin suprafaţa de contact
dintre tija nitului şi peretele găurii (fig. 5.6). In această ipoteză dimensiona­
li ;i niluirii se tace din condiţia ca presiunea exercitată de nit pe suprafaţa de
cont aci a peretelui găurii să nu întreacă o rezistenţă numită presiune pe
fain a. ( .oiisiderînd această presiune uniform repartizată pe grosimea piesei
*,.i diametrul găurii condiţia de dimensionare este:

ag> (5.2)

I lortul care va putea fi transmis printr-un nit cu diametrul d, piesa cea

urni ubţire avînd grosimea t, rezultă aşadar:
N ag=d-t-oag. (5.3)
Secţiunea nitului trebuie să fie suficient de mare pentru ca nitul să nu
<• foarfece. Verificarea la forfecare depinde de modul de rezolvare constructivă
n îmbinării.

!)-1
 r /F ig . 5.6. Modul de lucru al unei îm binări nituite,

Cînd piesele sînt executate fiecare dintr-un singur element şi îmbinarea

este executată prin suprapunere (fig. 5.7), nitul lucrează cu o singură secţiune
de forfecare.

Fig. 5.7. îmbinare cu o singură secţiune Fig. 5.8. îmbinare cu două secţiuni de forfecare,
de forfecare.

Condiţia de rezistenţă la forfecare este:

- N ^
T ~" nd2 < T c (5.4)

şi deci efortul care poate fi transmis printr-un nit cu diametrul d, carc lucrează
la simplă forfecare va f i :
nd2
N asf — (5.5)

Cînd nitul lucrează cu două secţiuni de forfecare (fig. 5.8) rezultă:

— efortul admisibil la presiune pe gaură pentru /2< 2/1:
N (W d'ti'Oag’t (5.6)
 Iu Iun* ţie <l< lipul linblnflrH, de simplii sau di* duhl.i forfecare, efortul
:i(1111i .iblI arc poate li transmis printr-un nit rezultii ica mai mică valoare clin
ifintiile (5.3) şi (6,5) pentru îmbinarea de simplă forfecare, respectiv (5.6) şi
(l. /) pentru cea de (dublii forfecare. Rezistenţele admisibile la presiune pe gaură
,i lorfeearc pentru îmbinările nituite sînt cele din tabelul 5.2.

Tabelul 5.2
Rezistenţe admisibile
N itu ri din oţel Elemente din oţel
Imit I i i
1 ><’ Ml °a imo O L 34 OL 44 O L 37 O L 52
hiikI iiic ţ 1**1 Solicitarea
Ipoteze de încărcare
1 li I II I îl I ii

Forfecare 0,8 1 200 1 400 1 500 1 700 - - - -

iili.sIriK’lii Presiune pe
( ivllc şl gaura 2,0 — — — ’— 3 000 3 400 4 200 4 800
m liisl riale întindere
în tijă 0,3 450 500 550 600 —
i

5.1.3. Determinarea numărului de nituri. Determinarea numărului

•le nituri necesar unei prinderi sau unei îmbinări se face în funcţie de efor­
tul efectiv sau de efortul capabil al barei.
Se ia în considerare efortul efectiv cînd o modificare a acestuia în timp
nu este probabilă, iar efortul capabil cînd o variaţie a efortului efectiv, prin
modificarea încărcărilor este probabilă şi cînd este important să existe aceeaşi
i»verva de rezistenţă în îmbinarea sau prinderea nituită ca şi în bară.
Numărul de nituri necesar transmiterii unei forţe F de la o piesă la alta
determină admiţînd o repartizare uniformă a forţei asupra tuturor niturilor.
Numărul de nituri rezultă:

unde:
N„ este funcţie de tipul îmbinării şi reprezintă valoarea cea mai mică
care poate fi transmisă printr-un nit, avînd în vedere presiunea
pe ^aură sau forfecarea ;
/ forţa efectivă sau forţa capabilă a barei.
Dacii bara este solicitată la întindere forţa capabilă a barei este:

F —Anet’^a- (5*9)
I )nca bara -este solicitată la compresiune forţa capabilă a barei este :
F^A -yoa. (5.10)
I i i tabelul 5.3 se poate citi direct efortul admisibil Na pentru fiecare dia-
iiicliu de nit in funcţie de tipul îmbinării, de grosimea minimă t şi de rezis-
leuţa admisibilă diferită pentru cele două calităţi de oţel (OL34 şi OL44) şi
iii luneţie de gruparea de acţiuni.

■Mi
 •o

■
#
Ii
U

03 O O -J

O CO
(v. <£> ¡O lO
0 3 —« t" O
00 0 0 3 —■

m oCD0
O CN 0 OO GO
CO
00h- ID lO CSCO
(ON I O' 00 00en
o,
5! O O O 'í O <M
co 10 03 o
(M —i 03 00 LOCo S K
CN ^
CD O coo 03O
0 0 O O O O 0 0 O O 0 0
0 0 0 °0 O CD 0 O <N g 8
ID —1 f- ^ co 03 00 Íd S ID
-3<ID ID ID ID CO CO C-- CD l"- 00 00 03

0 co 0 co O O O CM O ^ 0 CO O 00 0 0
0 co —0 ID 03 sM
05 < co —< t"- CM — CO ID ID
03 CO LD 03 O ID ID — co CD CNO t" CD § S
CNCO co co 1 rf ^ ID ID <D ID CO CD t'­ CD t- t- 00
O CN 0 co O O O ^ O CO O CN es CO O O O CO
^ 03 <MCO O OO CO co ■cf —' CN ID O O CN
CD 03 1—1 LD CD O O 50 ID —• 0 t> ID CM O OO t- CD
CMCN CO CO CO ID ID ID ID CO O CD CD t>-
0 00 0 O O O CD O CM O 00 O O O
CO 03 ID t'- "sr 03 CM — 03 CO ID ID g
CO CD 0 0 —. ID ID O 03 ID 03 00 CM03 00 s
CNCM <MCO CO 00 CO CO ^ ^ vf Tf ID ID ID 10 co

O ^ 0 CM O O 0 °o O CO O •*}* O CN O O S 2J
00 ^ Tt* ID O CD 0 CD CN t~- 00 00 03 O O
03 <M CO CD t" 0 O ^ 00 1" CN — CD ID —1 0
— CN CNCN CMCO co « CO CO co ^ Tf rf ^ >D ID ID
O O O O O O 0 £ 0 0 0 0 O O O O
lO LD — ID ID lO 03 ID CO ID t-~ LO — ID lO 0 8
CD 00 CD CM CNID ID 00 OO CN — ID -sp 03 t" CM
—— —<CM CM<M CM<N CN CO CO CO co co co •'f
O CD 0 co O O O <M O 'f O CO 0 00 0 0
CM03
co 'S«
CD CD
ID t-
O T
00 0 O
~'
<*>
00 00
CN ID
CNID
ID 00
O CN
C'' —
0 0
0 Tf
sco i
— —1 —<—1 —i CM <m <m CN CN CN CN CNCO co co CO CO
00 ^ 00 CD ^ rf CN O 00 co
>2^ 0 t}< CN00
03 —< 1 S- — CM O —' co 00 00 ID 00
r-~
58
3 rt 00 00 CMCO rt* —1 00 C"- co 03 CN t" CO
_ £ 3T3 "St* ID CD CD t" 00 03 03 — —<co -* (D
SssSg ’S CMCN co co
•2 5—1- 27 O CN CO 03 t-~
04 00
r 00 CN CNco 0 'S* CM00 C>J 00
p-rt Tf O) 0 -0 CMO O CD ID O 00 -V 03 t'- 03 f-
w5l- ~ cn ID 00 — t- O 00 — I> 03 CO 00 CO co co
— — —1 —. CMCM CM« co co rf ^ Tf ID LD CO t" 00
çziïq 0 0 0 0 O O o o 0 0 O O O O O O
.)() jn|iîj.i»)],iîiu 115 0 0
in 0
0 0
ID l-
O O
ID O 0 r
id £~~ 0 0
ID t>-
O O
ID O
O O
§ g
ys|tu|)K nj uo|sr/,)y _1— —• ~ — —' — —' - 11 ^ r— — —1 —
—1 —
33

cn {*» t" CD \o CO
03 t"-. <M 00 Tt" 03
O — r~' CN CN co TT f CO
(61)

lllt ll ' /> |HO|VtJ co fo t'-

.l|) | I U | l > l U U | ( I CN 3 85

/ ) t i l t h 11 III | ll li i r t i ll li
1)7
 v ii i ii 1111 tu iu 11 1 iiiltnilni diutr-uii .şn t*:.I <■in.ii iu,im , tu a lila repartizarea
lnt(ci / pc şim l de nil iui ('.sic mai iiciiiiiiorm a, iilliu ilr ( d ie iiie fiind m idi mai
llicai calc ca ccle de mijloc. D in acest inotiv, la pi Iudeii, un se adm it mai mult
de şase nituri aşezate într-un şir.

6.1.4. Diametrul niturilor şi distanţa între nituri. In funcţie de rolul

pe carc-1 au sc dcosebesc următoarele tipuri de n ituri:
- nituri cic rezistenţă, care transmit forţe; de exemplu, niturile de prin­
dere a barelor în noduri sau niturile de îmbinare;
— nituri de solidarizare, care asamblează elementele secţiunii unei bare.
Acestea au rolul de a uniformiza eforturile în secţiunea unui element
compus, să împiedice lunecarea dintre piesele secţiunii şi să stnngă
piesele componente astfel îneît să nu apară spaţii între ele care ar
favoriza corodarea materialului;
- nituri de etanşare, care asigură o îmbinare etanşă a două elemente;
— nituri de rezistenţă-etanşare, care în afară de rolul de a realiza o îmbi­
nare etanşă au şi pe acela de a transmite forţe.
Diametrul nitului folosit trebuie să fie într-un anumit raport cu grosimea
pieselor asamblate.
La profilele laminate (corniere, bare I, U etc.), diametrul maxim al nitu­
rilor, care pot fi utilizate, este indicat în tabelele de profile.
La table, platbande, diametrul niturilor poate fi stabilit din relaţia :

t
d- •0,4, (5.11)
0,25±0,075

un de d ş lt sînt în cm. Semnele ± dau intervalul în care se poate alege d.

In diagrama din figura 5.9 este
reprezentată această relaţie. Aşa cum
rezultă din diagramă pentru o anumită
grosime t pot fi folosite două sau trei
diametre de nit diferite.
Diametrul nitului folosit este în
funcţie şi de rolul pe care îl are. De
exemplu, în cazul niturilor de rezisten­
ţă, diametrul ales este bine să fie cît
mai mare pentru ca numărul niturilor
necesare prinderii sau îmbinării să fie
cît mai mic, efortul Na fiind proporţio­
nal cu diametrul nitului. Prin aceasta
lungimea prinderii sau a îmbinării va
fi mai redusă, deci consumul de mate­
rial şi de manoperă se reduce.
Pentru niturile de solidarizare sau
de etanşare este indicat să aibă diame­
trul minim, pentru ca slăbirile pieselor
prin găurile de nit să fie cît mai puţin
importante, redueîndu-se în acelaşi
ii;. 5.9. Alegerea diametrului niturilor. timp şi manopera necesara executării.
 I ........................ • 1111 ( . 111 i e v e c i l ţ i e i tle b llle ca la ai r l a ş i elem ent .a li«' lolosil
................. Im iii nil au tel inull (lotia diam etie (l i f t * i i t o .
i ......... l " laih a-.llel aşezate incit .sa respecte <11•.I a 111<■lt• presei isc, rezult in d
h»»u .............. iilturllni (ii mai refulaţii, mai uniformii şi mai uşor de (rasat.
1 •( i m | < l i 11111 < u l l u i i Ire bulc stabilite pe u r m ă t o a r e l e c o n s id e r e n t e :
m i .iipl« .l i la m.ii p i n e la p iiiniil nil de rezistenţii şi între niturile de
■« !• ii 1 i 11 e l m i e ,a ! i<* m inim e pentru cîi lu ng im ile p rin d e rilo r sau
im iM iiA iiiin .a fie m inim e;
•ii i .np lt tulie niturile de solidarizare trebuie să fie cit. mai mari, fării
. . iip r ;i lir a distanţa la rare asamblarea clementelor nu mai este asi-
yui mI i i ;
■
ii i . 11 (t lt iu lie nituri şi aşezarea niturilor trebuie să conducă la o sla-
l'iit .1 mai micii a sec(iunii transversale a elementului. Acest considc-
" ni . 1« mai ales im portant pentru barele care lucrează la întindere
n i la încovoiere;

L 4
*• !, *!>
M

: r1 j

I lg. li. I u . I ' t i / i p. i ni l ur i li n l.i |ii ol l Ic I mu l i in I <*.

'fi
 poziţiile nituriloi pe aripile cornierelor şi pe 1al pi l< pi«>1i lelor 1 sau IJ
•ml fixate prin liniile de nituri (fig. 5.10). Poziţia ncc lor linii este data
iu tabelele de profile prin distanţa W.
Prin STAS 703/1-71 sîut fixate distanţele dintre nituri la construcţiile
. ivik şi industriale (tabelul 5.4).

Tabelul 5.4

Distanţe între nituri

e * e2 ez *4

Minime 3d 3d 2d 1,5 d 2,6 d 3d

Nituri dc
rezistentă Bare 8d 8d 4d 4d 7d 16 d
<u întinse 12 / 12 / 8/ 8/ 10 / 24/
E
X
03 Bare com­ 8d 8d 4d 4d 7d 12 d
"f-,
primate 12 / 12 / 8/ 8/ 10 / 18 /

r).2. Şuruburi

5.2.1. Generalităţi Un şurub este format dintr-o tijă cilindrică, prevăzută

la nu i apăt cu un cap de secţiune transversală hexagonală, iar la celălalt capăt
cu o porţiune filetată pe care se înşurubează o piuliţă prin care se realizează
.stiingerea pieselor.
1'orma filetului în secţiune transversală poate fi: triunghiulară, rotundă
au trapezoidală, forma cea mai folosită în construcţiile metalice fiind cea
li ¡unghiulară. Pentru construcţiile care se demontează de mai multe ori se
recomandă şuruburi cu filet de formă dreptunghiulară,
îmbinările cu şuruburi se folosesc pentru:
îmbinări de montaj ;
îmbinări unde apar întinderi mari care nu pot fi preluate de nituri;
îmbinări ale pachetelor cu grosime mare (peste 5d );
îmbinări în locuri unde nu se pot bate nituri din condiţia de gabarit
a buterolei şi contrabuterolei;
îmbinări la construcţiile demontabilc.
Iu construcţiile metalice se folosesc şuruburi brute, păsuite, de înaltă
n . r Icnţa prelensionate şi speciale.
Şuruburile brute şi păsuite se confecţionează obişnuit din OL37 iar cele
d. ui.illa rezistenţă pretensionate se confecţionează din oţeluri speciale de înaltă
r< I ten(ă (41 MoC 11).
I a lija şurubului se disting următoarele diametre (fig. 5.11);
</,, diametrul părţii nefiletate;
</„, diametrul părţii filetate, măsurat la interiorul filetului ;
ii, diametrul găurii in care se va introduce şurubul.

100
 Fig. 5.11. Şurub. Fig. 5.12. Rondea.

(.apătul liber al 1ij(‘i sc termina obişnuit cu o calotă sferica. Lungimea

Ii|m / se compune din: lungimea de strîngere s, înălţimea piuli|t'i hv, la cart'
« mlaugu grosimea şaibei h8 — dacă există — şi porţiunea tijei ieşită in afarii
i ii 3 .. .7 mm, c :
/=sH hv+h,+c. (5.12)
< a|>111 şurubului este hexagonal, diametrul cercului înscris S fiind aproxi
imdlv 1,(5a 1? iar înălţimea capului hc aproximativ 0,7dv înălţimea piuliţei
hr • Ic aproximativ 0,85^. După modul de prelucrare a tijei se disting:
şuruburi nepăsuite (brute) care au tija neprelucrată, folosite în mod
"br uuii pentru construcţii. Diametrul găurii d, în care se montează, se execută
« i i I ..2 111111 mai mare decît diametrul tijei dv Din acest motiv ele lucrează
■ Ir avantajos la forfecare şi se folosesc doar acolo unde sînt solicitate in spe
«lai la întindere în tijă;
şuruburi păsuite, care au tija prelucrată obişnuit prin strurijirc. Jocul
ui uluirilor păsuite este de maximum 0,3 mm, ele introdueîndu-se în găuri
...... batere. Datorită umplerii găurii de către tija şurubului, acesta lucrează
i • mănător niturilor la forfecare şi presiune pe gaură.
I'ciitru realizarea corespunzătoare a îmbinărilor cu şuruburi, se folosesc
mu Ic accesorii cum sînt :
rondele sau şaibe (fig. 5.12), care se introduc între piesă şi piuliţă, mai
îl* la .şuruburile păsuite, astfel ca filetul să nu intre în gaura piesei. Diametrul
Im ,(* ia D 2dv iar grosimea ¿ = 4 ...6 mm;
a
r*-- --- -
| 1

-- — ti

.. . j_ . __LJ
 Fig. 5.14. Inel de siguranţă.

Fig. 5.15. Şuruburi speciale:

.i Jirul) de distanţare ; b — şurub tronconic ; c — şurub de ancoraj cu cap ciocan ; 1 — crestătură.

şaibe teşite pentru prinderea la profile U şi I (fig. 5.13). Şaibele tip U

•lut marcate cu două linii, iar cele tip I cu o linie;
inele de siguranţă sau şaibă tip Grower (fig. 5.14), folosite pentru împiedi-
<ai t a desfacerii piuliţelor.
lixistii o mare varietate de şuruburi speciale. Dintre acestea fac parte:
, m uhu ¡Ic <!(' distanţare, şuruburile cu tija tronconică (pentru strîngerea pache-
Idoi groase) şi şuruburile de ancoraj (fig. 5.15).
!> ■.' >. Modul de lucru al şurubului ca piesă de îm binare. Şuruburile nu
umplu complet găurile. Chiar şi la cele păsuite există un mic joc, ceea ce
dm « la deplasări mai mari ale pieselor îmbinate cu şuruburi faţă de cele
îmbinate cu nituri. Datorită acestui fapt încărcarea şuruburilor din cadrul
aceleiaşi îmbinări este mai neuniformă şi această neuniformitate creşte odată
«ii <i c Ici ca diferenţei între diametrul găurii şi diametrul tijei. Comportarea
«■«»ii puu/ătoare a unei îmbinări cu şuruburi se asigură printr-o strîngere bună,
<ii i Iici lungi, astfel îneît în tija şuruburilor să apară eforturi de întindere. De
acei a, şuruburile supuse la întindere în tijă se vor strînge mai puţin.
Şuruburile lucrează la forfecare, presiune pe gaură şi întindere în tijă,
• l<>i I iii ile care pot fi transmise printr-un şurub fiind:
jxd'f
pentru forfecare: N /■ r if - . - *Ta ; (5.13)
 iæ ch S
a>
CM*t>—<

o oc
>o o c
CM

¡3
rQ
3
Rezistenţele admisibile, In caN.'em* pentru

O OO
o o o o
Q
N 0<0 CD
—« —< S
CO

O OO
o o o
I O CD

O
S
CM

OOO
OOIO O O O
O O io
’t'tw CM 0 4 CM
E
u J. PI-^<u — i CM — < 'O
s a ^
SŞSggS

t h f ° o o o O O O
o o o io o o
</) o
WÇJ CM O —• O O —' Pi
£ •&
o

(2 e> b

>03 >w
303 t:
3 •—>
03S
bi)'*-’
<1) G <v <5
cx
<D O) V
J-H A
^S U<
C <L> ajc
o a>
p na
M— c
« </) .5 a> •e
**-« co .iz?
in a; +J »-« a> -Tî
O t—
< r~* O l-H rj
u-,a<J5 PuaoS

2
.-.B
i! ■rjc AJ ?K ‘G .2
Ch 2 P
x> ö
J *8 <n S§
1 e fi 1 y^
P </>
UJlJj
iA
./i

10 I
 p e n i i li pi e s l u i i e pe |' i111 a: Nu

îniiiulere în tija : (5.15)

unde tif este numărul sccţi uni lor de forfecare.

Rezistenţe admisibile. Rezistenţele admisibile pentru elementele îmbinărilor
dl şuruburi sînt date în tabelul 5.5.
l a îmbinările cu un singur şurub, care lucrează la forfecare, rezistenţa
admisibilă din tabel se reduce prin înmulţirea cu coeficientul 0,9.
Diametrul şuruburilor se alege după aceleaşi criterii ca cel al niturilor.
D(> asemenea, aşezarea lor este analoagă cu cea a niturilor.
I a şuruburi intervine condiţia de strîngere a piuliţelor, ceea ce duce la
mai irea distantei minime dintre şuruburi faţă de nituri de la 3d la 3,5d.
Masurile care se iau pentru împiedicarea desfacerii piuliţelor s în t: intro­
d u c e r e a inelelor de siguranţă între piese şi piuliţe, folosirea contrapiuliţelor
de înălţime redusă, folosirea filetelor speciale cu autoblocare, prinderea cu
plinele de sudură a piuliţelor şi crestarea filetului. Ultimele două măsuri nu
mai permit demontarea îmbinării.
¡>.2.3. Şuruburi de înaltă rezistenţă strînse excesiv. Şuruburile de
înalta rezistenţă pretensionate (fig. 5. 16) se confecţionează din oţeluri slab
aliate de înaltă rezistenţă (41M oC ll). Sub capul şurubului şi sub piuliţă
•c aşa/ii şaibe din oţeluri de înaltă rezistenţă tratate termic. Printr-o strîngere
puternică, eu ajutorul unor chei dinamometrice, se introduce un efort de pre-
intindere în tija şuruburilor, a cărui valoare este de circa 75% din limita de
curgere a materialului din care se confecţionează şuruburile.
Introducerea acestui efort de preîntindere în tija şurubului are drept
urmare o strîngere puternică a pieselor îmbinate. în acest caz îmbinarea fiind
supusă solicitărilor exterioare, va rezista prin frecarea între piese.
Pentru a mări forţa de frecare între piese, ele se vor prelucra prin sablare
au decapare cu flacără. Sablarea se poate face cu nisip cuarţos (cu diametrul
granulelor de 0,5 ... 1 mm), sau printr-un tratament superficial cu alice din
font ii, care este însă mult mai costisitor. Decaparea se realizează cu ajutorul
llaearii oxiacetilenice sau oxigaz, cu un surplus de oxigen de 30% şi cu viteza
de avaus între 1 şi 2 m/min.
Şuruburile de înaltă rezistenţă se pot folosi la toate oţelurile de construcţii.
Diametrele găurilor se fac cu circa 1 mm mai mari decît diametrul şurubului.

Fig.[5.16. Şuruburi de în altă rezistenţă.

104
 I)l'.t.niţele dintre şuruburi ,1 tU* l.i .1mi 1loi l;i m.ii j : i i h ; i pieseloi •■iul . n <‘lc . inI‘
i In ,i ii ulmi ilc obişnuite. Se recomanda distanţi' apropiate dr cele minime
i" uliu o i cpiiil l/arc 1111iIOr ma ;i pri'si uni loi d(' i*ont ait intri' piese.
( uliului şuruburilor de înallă rezistentă. Dacii se notează cu nH num ărul
upinli'ţeloi de frecare (alunecare), atunci capaeitatca portanta a unui şurub
•li limita rezistenţii N va fi:
N n,Nt„ (5 .1 6 )
unde:
A/„ este efortul maxim pe care îl poate transmite un şurub de înalta
rezistenţii, printr-o suprafaţa de alunecare, care este egal cu :

N ,= 'l -
cN' (5.17)
Iu cure:
p este coeficientul de frecare, care în cazul unei prelucrări cores­
punzătoare a pieselor se va lua : fi. 0,45 pentru OL37 şi
H 0,60 pentru OL52 ;
Ni efortul de preîntindere care se introduce în tija şurubului
şi care este egal cu :
jVî=0,75 'A 0'Oc ; (5.18)
c — coeficientul de siguranţă care se ia conform tabelului 5.6 ;
o,: limita minimă de curgere a materialului din care se confec­
ţionează şuruburile de înaltă rezistenţă, tratate termic
(tab. 5.7.);
A0 aria netă a şuruburilor.
Tabelul 5.6
Valoarea coeficientului
de siguranţă e

Felul
soliei lărll
Gruparea Grugarea
fundam entală suplimentară
I II

1iiiMn.nl '.iijjdsi' la solicitări slalice 1,25 1,10

1 nililiun 1 Nupu.ni' la solicitări dinamice 1,50 1,40

Tabelul 5.7
Valonrcn minimă
l'll'fttt
or , 0 , S IIB, a rczilionici (no cpruvcl«
iliiN/mm1 cinN/mm* % da N/mm* Mesnatier) la -f20°C,
min. du J'/cm*

0 ,7 5 ...
III uit 8 5 . . .1 0 0 12 2 6 0 . . .300 8
0,'J0(Tr

1 MuHţn 7 0 . . HO
0,7 6
0 ,8 5 (tr
1B 2 1 0 . . .2 4 0 8

| ........ ,140 ,380

ins
 Daca , 111'iihiil este solicitat şi la un efori de Inllm leic in tljii (X 0,8/V/),
'fo ii 11 1 capabil penlru un şurub (le în a ltă rezistenţa •.<* v.i calcula cu relaţia:

<.(>ii:.idorînd ca o îmbinare cu şuruburi de înaltă rezistenţă, în cazul depă-

Jni foi ţ e i de frecare, va lucra în continuare ca o îmbinare obişnuită, este nece-
.11 '.ii se facă şi verificarea la presiune pe gaură:
Ng—d1, <Jag (5.20)
ui rare :
</, este diametrul tijei şurubului;
<rag - rezistenţa admisibilă la presiune pe gaură (tab. 5.8);
X lmin — grosimea minimă a pieselor într-un sens de solicitare.

Tabelul 5.8

Rezistenţa admisibilă oag, în daN/cm 2

Elemente executate d in :

Forţa dc întindere OL37 OL52

din şurub
Z
Gruparea

I II I II

Z= 0 4 800 5 400 7 200 8 100

Z = 0,8 Nt 2 800 3 200 4 300 4 900

Noi i Pentru valori intermediare ale forţei Z se va interpola liniar între Z = 0 şi Z = 0,8 Nt-

Nuiniirul total de şuruburi de înaltă rezistenţă dintr-o îmbinare rezultă

i ni|>.ii ţind efortul ce trebuie transmis, la efortul maxim N, dat de relaţiile
(l>. I(>) au (5.19), pe care îl poate transmite un şurub.

S/ţ. îm binări prin sudură

5.3.1. Generalităţi. La execuţia construcţiilor metalice s-au impus în

tilliimil li mp pe scării din ce în ce mai largă construcţiile sudate. Aceasta se
daloic.lc avantajelor pe care Ic oferă construcţiile sudate, prin posibilităţile
de ah alnlre a unor forme foarte vai iale de secţiuni, prin simplitatea elemcnlc-

I (HI
Im de construcţii, .si ;i utilajului lolo.ll la executarca lor, prccuin şi prin
leduccrca consumului de metal şl ni in micşorarea pericolului de coroziune.
(la)italea construcţiiloi metalice sudate depinde de o serie de factori cum
mt : alegerea procedeului de sudare şi a utilajelor folosite, alegerea calităţii
<orespunzătoare a materialului folosit la execuţia elementelor, alegerea
materialului de adaos folosit la sudură şi alcătuirea constructivă a elementelor
<onstrucţiilor metalice sudate.
5.3.2. Procedee de sudare. Sudarea metalelor este un procedeu de
îmbinare a pieselor metalice, folosind căldura sau presiunea, sau amîndouă
împreună, cu sau fără material de adaos. Materialul de adaos trebuie să aibă
• aractcristici asemănătoare cu metalul de bază şi temperatura de topire iden-
lieă sau aproape identică cu cea a materialului care se sudează.
După modul de executare al sudării, în construcţii metalice, se disting
două grupe de procedee de sudare: sudarea prin topire şi adaos de material
npli rnentar şi sudarea prin încălzire şi presiune.
Sudarea prin topire şi adaos de material reprezintă un proces de unire a
două materiale metalice, prin folosirea căldurii pentru topirea capetelor celor
două piese care se îmbină şi a materialului de adaos, care se depune în regiu­
nea îmbinării.
Sudarea prin încălzire şi presiune, reprezintă procesul de unire a două
piese metalice, încălzite local, pînă la starea plastică după care asupra cape­
lelor pieselor se aplică o presiune mecanică datorită căreia piesele se sudează
larii adaos de material.
In urma executării sudurii rezultă cusăturile sau cordoanele de sudură
<are asigură legătura dintre piesele ce au fost sudate.
5.3.2.1. Procedee de sudare prin topire şi adaos de material. Sudarea pieselor
Io ui topire şi adaos de material se realizează prin mai multe procedee, care
.«• deosebesc unele de altele, după modul în care se realizează încălzirea şi
«lupă modul cum se face protejarea locului unde se execută sudura. Dintre
ieeste procedee cele mai răspîndite s în t: sudura oxigaz şi sudura cu arc
«•Icetric.
Sudura oxigaz (fig. 5.17). Procedeul de sudare oxigaz se bazează pe
proprietăţile flăcării obţinute prin arderea unui amestec de oxigen şi o
hidrocarbură (în proporţie 1 : 1) ,care produce topirea metalului de bază şi a
materialului de adaos. Pentru sudare se foloseşte de obicei acetilena care se
produce la locul de executare a sudurii, într-un generator de acetilenă, din
ai bură de calciu (CaC2) numită carbid şi din apă. Ea poate să fie livrată şi
îmbuteliată sub presiune cînd se foloseşte ca solvent acetona.

Fig. 5.17. Schema sudurii oxiacetilcnice:

/ - piesă ; 2 — sirmă de sudat; 3 — bec ;
4 cordon de sudură.

107
 ( ),\igcniil folosit pentru obţliieiea amestecului se livrează in butoi ii de
oxig/ .m ii, la
■ 1
presiunea de ISO ;d mor,lere.
Amestecul de gaze se* formeaza Intr-un dispozitiv de sudat denumit suflai,
/ este terminat cu un bec de ardere, la vîrful căruia se formează flacăra,
‘ ( yirei intensitate poate fi reglată. Acest aparat permite reglarea fiecărui gaz
i consecinţă şi intensitatea flăcării. în centrul flăcării temperatura atinge
|)(/>ri piuă la 3 000 .. .3 100°C.
Uneori pentru sudarea cu flacără se folosesc ca gaze de ardere: butanul,
.( panul şi hidrogenul.
Pentru realizarea cordoanelor de sudură în cazul sudurii oxigaz, se folo-
,(„l e ca material de adaos sîrma de sudură.
Sudarea cu gaze se foloseşte foarte puţin în construcţiile metalice, la piese
(l(, ^importanţă redusă, de grosime mică şi care nu sînt supuse la sarcini
(lm unice La acest procedeu de sudură există o zonă mare influenţată termic
i ' temperatura flăcării, ceea ce duce la apariţia unor deformaţii mari ale
plesrselor.
Pentru tăierea pieselor metalice se foloseşte suflaiul prevăzut cu un bec
ial avînd două canale pentru amestecul oxigaz şi pentru oxigen. în acest
piesele se încălzesc cu ajutorul flăcării oxigaz ca şi la sudare, pînă cînd
|( (,/tea ajung la culoarea roşu deschis; apoi se deschide mai mult robinetul
'(|(. ( ixigen, flacăra devine puternic oxidantă, ceea ce duce la oxidarea metalului.
Reacţia de oxidare fiind exotermă, o mare parte din căldura necesară
(, irii metalului este furnizată de această reacţie.
In uzinele de construcţii metalice, tăierea se face în prezent în majori-
I (|t,'a ca/urilor cu ajutorul flăcării oxiacetilenice, existînd instalaţii speciale
lucrează cu 2 .. .8 becuri de tăiat simultan, ceea ce conduce la creşterea
loa fie marc a productivităţii în procesul de tăiere a metalelor.
Sudura cu arc electric. Cel mai des folosit procedeu de sudare este proce-
I fi\de sudare cu arc electric, deoarece acesta ca sursă termică concentrează
mari de căldură la temperatură ridicată (peste 3 500 °C), pe un spa-
|n| restrins, ceea ce face ca zona influenţată termic să fie redusă.
Pentru sudarea cu arc electric se poate utiliza atît curent continuu cit
t| /m ont alternativ, la o tensiune de 2 0 ...7 0 V şi la o intensitate a curen-
| I ui de 150.. .1 500 A, în funcţie de metoda de sudare.
I a acest procedeu de sudare, baia de metal topit se formează datorită ac-
.jn nli locale a arcului electric.
In cadrul acestui procedeu se disting mai multe metode de sudare, din
I caro in construcţiile metalice cele mai importante sînt: sudura electrică
nuală, cu electrozi înveliţi ; sudura automată sau semiautomată sub strat
, i , ' ondanl ; sudura electrică în atmosferă de gaze de protecţie; sudura elec-
l |M .i in baie de zgură conductoare şi sudura electrică cu electrod culcat.
Sudura electrică manuală, cu electrozi învelili se bazează pe arcul elec-
l N<- <r ia naştere între un electrod învelit şi piesă, producînd topirea margi-
n¡|/»i pieselor ce se sudează.
Temperatura arcului electric la vîrful electrodului poate atinge valori de
le 4 000 "C, iar temperatura materialului topit, valori ce ating 2 500 °C.

II)/1
 I’eiiti ii ( i'<11 1.ii ca sudurii electrice •.< foloseşte un utilaj destul de simplu
lorni.it dinii tiu irausform.ilor .111 p. 1 m*iator de sudură, cabluri de legătură
1 un porlekvlroci ţflg fi 18) tu timpul operaţiei de sudare m anuală se folo-
1 unelte ajutătoare cum este ciocanul de control şi peria de sîrmă cu
1 .»ic .0 face şl curăţirea suprafeţei cusăturii de sudură de zgură. De asemenea
P litru a asigura protecţia sudorului de efectele dăunătoare ale arcului cioc­
lu-, la executarea sudurii manuale se folosesc; masca de protecţie, manii ile
I şorţul de protecţie.
Sudarea manuală cu arc electric poate folosi ca sursă de curent clcclric,
• incului continuu sau curentul alternativ. Pentru a produce amorsarea arcu­
lui electric, se apropie electrodul de piesa de sudat, se atinge uşor p i c „1 c u
virful electrodului, apoi electrodul se ridică cu 2.. .5 mm de la suprafaţa pie­
ri i se păstrează în această poziţie, realizîndu-se între vîrful electrodului .i
p i < '.a 1111 arc stabil. în acest timp, electrodul se topeşte depunîndu- .c Intre
capetele pieselor ce se sudează; de aceea el se apropie de piesă pe 111.1 uia
• e se consumă şi devine mai scurt.
1Electrodul topit este depus sub formă de material de adaos şi for mc. 1
împreună cu materialul topit din marginile pieselor ce se sudează, custlliuu
ui cordonul de sudură. Calitatea cordonului de sudură depinde de o seric il<
Iiu lori cum s în t: tensiunea şi intensitatea curentului electric, calitatea clc<
Irodului şi a pieselor de sudat.
Tensiunea curentului electric este în general sub 30 V, iar intensitatea
• meatului funcţie de grosimea pieselor are valori de 200...500 A.
La sudarea manuală este importantă şi viteza de deplasare a electrodului,
•i' arece la o viteză mare se produce numai o topire superficială a pieselor
ice.i ce face ca să nu se producă o pătrundere corespunzătoare a materialului
■ I' adaos în materialul ce se sudează, deci o calitate necorespunzătoare a sudurii,
Im la o viteză mică de deplasare se produce arderea metalului de bază.
In cazul cînd grosimea cordonului de sudură este mare, acesta nu se
p n a l e realiza dintr-o singură trecere a electrodului ci în straturi suprapuse

(lip 5.19), prin treceri succesive.

I rit'i'iroil ; 'J portelcctrod ; .7 circ cli'rtrli ,

4 1ordon <h' sm itiiir, 5 elenul ilr iini/ml

100
 Avb/ki

Fig. 5.20. Sudură electrică sub strat de

fo n d a n t:
1 — cap automat de sudat; 2 — sîrmă ;
3 — cordon de sudură ; 4 — recuperare
fondant; 5 — buncăr cu fondant.

In acest caz pentru a se putea executa un nou strat de sudură, stratul

anterior se curăţă bine de zgură prin lovirea cu un ciocan, şi îndepărtarea
cu peria de sîrmă a stratului de zgură spart.
Sudura electrică automată sau semiautomată sub strat de fondant se carac-
l' i izcază prin faptul că arcul electric este acoperit cu un strat de fondant (flux)-
Suduia se execută cu un aparat automat de sudură format dintr-un cap de
mima l'ixat de un dispozitiv mcbil, care se poate deplasa în lungul piesei.
Capul de sudură permite amorsarea şi menţinerea arcului electric pe de o
parte, Iar pe de altă parte asigură avansul automat al sîrmei care serveşte
drept electrod, precum şi deplasarea automată sau semiautomată a întregu­
lui aparat în lungul cordonului de sudură (fig. 5.20).
Sîrma de sudat este neacoperită şi se livrează sub formă de colac, fiind
fixată pe o rolă de înfăşurare dispusă deasupra capului de sudat. Intrucît
cordonul de sudură este complet acoperit de stratul de fondant, calitatea
acestuia este mult mai bună decît la sudura electrică manuală.
Fondantul (nisip cuarţos, minereu de mangan, calcar sau caolină şi fero­
alia je) este aşezat într-un buncăr situat deasupra capului de sudat, de unde
curge deasupra arcului electric. Pe măsura avansării arcului electric şi a răcirii
cordonului de sudură, fondantul netopit este recuperat şi se introduce din
nou in buncărul de fondant pentru refolosire.
Procedeul are următoarele avantaje: productivitate foarte mare (de
H.. .10 ori mai mare decît la sudura manuală), calitate superioară a cordonului
de M i d i u ă , consum redus de electrozi, consum mult mai mic de energie elec­
tricii, datorită faptului că arcul fiind acoperit, căldura lui este concentrată
pentru topire, fără a exista pierderi de căldură în aer, nu există împroşcări
ale materialului de adaos, cum se întîmplă la sudura electrică cu electrozi
înveli(i, nu necesită o pregătire specială a sudorilor, deoarece calitatea
<oi «Ioanelor de sudură nu depinde în acest caz prea mult de calificarea
mulurilor.
Are in schimb dezavantajul că nu poate fi folosit decît la cordoane de
•mima orizontale sau foarte puţin înclinate şi numai la cordoane de lun­
gime mare.
Sudura electrică în atmosferă de gaz de protecţie se foloseşte pe scară
toi mal largă în ultima vreme, ca urmare a faptului că intensitatea arcului
elevi i ic este mult mai mare decît în cazul sudurii manuale. Acest lucru duce

110
 I " liţliiH n i Uliul 1. 111
( L111
1( *n t '.polii <lr .11(1. ne şi prim ite lolosiiea linoi ,11 flV'
<!•' mlllUl u< iiivrlilc, drept elcclm /i de .suduia Arcul electiic se produce intre
' ln lio / ll de sudură realizaţi din lungslen şl plesn de Mid.il, i.-n in Jurul lui
In ilíla Iu iiii .ui argon, gaze inerte, care im intră în reacţii* cu materialul
1 'i*ll <1. 1 /eh* insuflate protejează arcul electi ic. Procedeul se foloseşte iu geue-
• I l i .udarea oţelurilor inoxidabile.
(ta/.ul protector poate ii format şi din hidrogen atomic sau mai ales din
1i- ld de ( ai bon C0 8, care este cel mai des folosit, deoarece prin disocierea
l iMsIdului dt* carbon în oxid de carbon şi oxigen se degaja căldurii, care
l"'H .le temperat ura arcului electric. Aceste gaze pot Îi folosite în stare pură
ni • ii adaosuri de oxigen, precum şi sub formă de amestecuri de gaze.
l'ioredeul are dezavantajul că electrodul nefiind învelit nu există mate-
iinl • aie sa se depună sub forma de zgură pe suprafaţa cordonului de sudura,
....iiv peniiu care nu se creează o protecţie termică a materialului depus.
Sudura electrică în baie de zgurii elcciroconducioare nu este de fapt
un pioeedeu di* sudare cu arc electric, deoarece după producerea arcului elec-
i'i' mec,ai începerii topirii zgurei conductoare, acesta se închide şi căldura
ut«! a.i topirii electrozilor şi a restului de zgură provine din rezistenţa zgurii
• I» * Io» (inductoare aflată în stare fluidă.
< n ci! temperatura este mai ridicată cu atît creşte conductibilitatea
....... clccli oconductoare. Procedeul acesta este folosit în general pentru sudarea
i ' ■Im de grosimi foarte mari, cum este cazul pereţilor de la recipienţii cen-
I i iM oi atomice, care au grosimi cuprinse între 200 şi 500 mm.
I «iislunca electrică se aplică pe de o parte electrozilor (în număr de
i), lai pe de altă parte pieselor care se sudează.
Iutii';Ierul de material din electrozi în cordonul de sudură se face sub
1 i in i de picaturi.
Sudura electrică cu electrod culcat denumită şi sudură Elin-Hafergut,
• • a m/in.i cu sudura electrică manuală în sensul că foloseşte electrozi înve-
!,l' i , i la sudura manuală. Prin acest procedcu se elimină dezavantajul pro­
mit ului manual de sudură şi anume acela că electrozii fiind scurţi trebuie
......baţi des, deoarece în acest caz electrozii se realizează cu lungimi de
I 1,5 i i i ,
I I" Iiodul se aşa/ă culcat în locul de sudare, se amorsează arcul la un
i dupa care acesta progresează automat pe toată lungimea electrodului.
I'ciiliu ca electrodul să nu se ridice de la locul de sudare şi pentru a
i"' ii i labilitatea arcului electric, deasupra electrodului se aşază o şină de
• "i ui l'ineideul acesta se foloseşte la sudarea tablelor subţiri.
i ’ Procedee de sudare prin încălzire şi presiune. Procedeele de sudare
..... iin.il/lic ‘,1 presiune sînt mai puţin folosite în construcţiile metalice. Din­
ii* pitMcdeele de .sudare prin încălzire şi presiune, cele care au un oarecare
1 ni« uliul« lolo.slie îu construcţiile metalice s în t: sudarea prin rezistenţă cap
1 i 1 l'iln scinteiere, prin puncte, prin puncte în linie şi prin presiune
mi p i/
înldfi'u pun rezistenţă cap la cap. Procedeul acesta se foloseşte pentru
i . 1.111 11 • ;i • .i 11 la c ap prin suduia a p io lile lo i mici, a ţevilor şi a tablelor.
< 1« doua piese care se îmbina iul pi i use îu bacurile unei maşini pen-
11 •InI (IIr b »• 1). Prin Intermediul maşinii de sudat, ele sîul aduse ui

111
«oillacl apoi prin ele :.e trece 1.111 curent electric do teii1,linie redusă şi do iilten*
,l!al( ridicata. D atorită rezistenţei electrice mari a '.h atului de aer dintre
i ;a petele pieselor, acestea se încălzesc pînă la starea plastică, după care
hacurile maşinii exercită autom at sau semiautomat o presiune mecanică asupra
cloi două piese, realizhul sudarea lor. D atorită presiunii exercitate asupra
rclor două piese, la locul de îm binare se formează o bavură.

Fig. 5.21. Sudarea prin rezistenţă cap la cap :

111 1 — bac ; 2 — piesă ; 3 — sursă de curent.

Acest procedeu de sudare poate fi folosit doar în cazul pieselor metalice

i căror secţiune nu depăşeşte 250 cm2. El este folosit în general acolo unde
' execută lucrări de sudare de mare serie, cum ar fi sudarea şinelor de
alo ferată, a barelor de oţel-beton sau a ţevilor.
Sudarea prin seînteiere. Piesele care se sudează sînt plasate într-un circuit
electric care se închide în momentul cînd piesele sînt aduse în contact. Dacă
se apropie şi se depărtează foarte des capetele pieselor, se produce închiderea
;,.i deschiderea repetată a circuitului electric, ceea ce dă naştere unor mici arce
electrice, care se manifestă sub formă de seîntei şi care aduc capetele pieselor
la temperatura de sudare. Cînd s-a atins această temperatură cele două capete
ale pieselor sînt presate automat cîteva secunde de bacurile maşinii,
roalizîndu-se sudarea pieselor.
Există în prezent maşini automate cu care se sudează piese a căror sec­
ţiune poate ajunge pînă la 1 500 cm2.
Sudarea prin puncte. La procedeul de sudare prin puncte, piesele care se
udează sînt aşezate între doi electrozi din cupru ai maşinii de sudat prin
puncte; cei doi electrozi cilindrici se apropie,
exercitînd asupra pieselor o presiune. Rezistenţa
electrică, întîmpinată la trecerea curentului de
la o piesă la alta în regiunea celor doi elec­
trozi, face ca în baza efectului Joule-Lenz,
piesele care se îmbină să se încălzească în locul
respectiv pînă la starea plastică. Apoi se
exercită o presiune puternică asupra pieselor
în aşa fel îneît moleculele lor se întrepătrund
şi formează un punct de sudură de formă len­
ticulară (fig. 5.22). Utilajul folosit are o mare
productivitate, fiind în general automatizat.
Se foloseşte de obicei pentru sudarea a două
piese din ta b lă; cînd se folosesc maşini de
mare putere se pot suda şi mai multe piese în
/ — decirod. pachet, avînd grosimea totală pînă la 40 mm.

112
 ' mim a prin puncte aie o le/l .lenta la lorlecare apropiata do ccn a i 111 1)1
ii ti tIc«i iiiliu li In coiislnicţlilo nicinllc acosl procedeu so utilizează numai
ni i .1 ui sudării profiloloi inel alice cil pereţi subţiri din labla îndoită la rece.
A» < I procedeu are insa o largii utilizare in industria constructoare de maşini,
pi u lm udarea lahlcTor subţiri (industria de automobile la sudarea caroseriilor
■ ¡ni labla). Productivitatea creşte in acest caz folosind maşini caro au mai
multe perechi de electrozi reglabili, care realizează mai multe puncte de su­
duia i mult au şi la distanţele dorite.
■iul(ii(‘ti prin puncte in linie. Dacă punctele de sudură se dispun unul lîngii
iltul e obţine o sudură prin puncte în linie. în acest scop la maşina de sudat
pun puncte, electrozii cilindrici sînt înlocuiţi prin doi electrozi în formă
de disc, caro se rotesc în sens invers, antrenînd piesele care se sudează.
I ’mcedciil este deosebit de productiv datorită vitezei sporite de deplasare a
■ii 'lu i. Are însă dezavantajul că se poate folosi doar la sudarea pieselor
de f.rosimi mici ( 3 . . .4 mm).
Sudarea prin presiune cu gaz. Procedeul de sudare prin presiune cu gaz
• bazează pe încălzirea locală a capctelor pieselor pînă la starea plasticii
111ni arderea unui gaz de combustie. După încălzire, asupra pieselor se aplică
• i" ' unic exterioară. In acest caz se realizează o îm binare cap la cap. Pro-
■d« ul este raţional pentru sudarea barelor rotunde, pătrate şi a ţevilor de
li iii« u.- iuni mai mici.

»3.3. Alegerea oţelurilor pentru construcţii metalice sudate. Pentru

ii ili/area unor îmbinări sudate corespunzătoare, materialul din care sînt
i- ili/ate piesele ce se sudează trebuie să îndeplinească o serie de condiţii,
an a asigure sudabilitatea oţelului folosit.
Sudabilitatea oţelurilor este funcţie de foarte mulţi factori şi ea repre-
m l.i o proprietate intrinsecă a unui material, deoarece acelaşi oţel, în anumite
midiţii este sudabil, iar în alte condiţii este nesudabil.
Principalii factori care influenţează sudabilitatea oţelurilor sînt următorii :
i'i i>i edeul de elaborare şi compoziţia chimică a oţelului, tendinţa de fisurare
...... al (‘rialului, forma şi dimensiunile pieselor, procedeul de sudare folosit,
■"iidiţiilo de lucru ale pieselor sudate, natura şi nivelul solicitărilor, precum
I temperatura la care lucrează piesele.
Procedeul de elaborare al oţelului influenţează sudabilitatea oţelului prin
i.iplulca, iu funcţie de natura căptuşelii cuptoarelor şi de modul de combustie
•ni lituenţii chimici sînt diferiţi, ceea ce influenţează calităţile de sudabilitate.
i >< a emenea elaborarea unor oţeluri calmate sau necalmate influenţează suda-
bllllatea oţelurilor.
('ompoziţia chimică a oţelurilor influenţează sudabilitatea oţelului prin fap­
tul ca procente ridicate din anum ite elemente de aliere reduc substanţial caii -
l iţile <lo sudabilitate. De exemplu, creşterea procentului de carbon duce la
n în c ă rezistenţelor mecanice ale oţelurilor, dar reduce considerabil suda-
bllllatoa oţelurilor.
< reştoroa procentului de siliciu reduce calităţile de sudabilitate alo oţelu
i l l " i , paralel cu creşterea caracterisiticilor mecanice alo acestora.
Iu compoziţia chimicii a oţeluriloi exista şi alto elemente care reduc caii
l.iţili de sudabilitate ale acestora A si lei, excesul de oxigen, de sul I sau do
l" .liii , influenţează defavorabil sudabllllalea oţelurilor.

« • m in im i |ll m o ln llia
 Tendinţa de 11stii ni i a muici ¡aiului influenţează sii(lal‘)iliiaic‘a in •.rusul ci*
«>1« InriU* i au« au aceasta I c i i(llnt*>, iui sînt recomandabile pentru a li supuse
‘•Hilarii, mai ales dara aceasta tendinţă se manifesta în special la cald.
/‘oimu şi dimensiunile pieselor ce se sudează influenţează sudabilitatea,
...... faplul ra piesele cu forme neregulate şi complexe reduc sudabilitatea oţe­
lului deoarece în aceste puncte se creează vîrfuri de solicitare. Grosimea pie-
«Idi iulluenţează de asemenea sudabilitatea, care scade cu creşterea acesteia.
l'ioccdcul de sudare folosit poate influenţa de asemenea sudabilitatea oţe-
Iurilor, deoarece la anun ite procedee de sudare, cum sînt cele oxigaz de
exemplu, la care zona influenţată termic este mai mare, sudabilitatea scade
Inţa de procedeele electrice, la care zona influenţată termic este mai redusă.
Condiţiile de lucru ale pieselor sudate pot fi determinante în alegerea proce-
(Irului de sudare. în cazul solicitărilor dinamice calităţile de sudabilitate ale
oţelurilor sînt reduse; de aceea, în cazul pieselor folosite în aceste condiţii
lirbuic luate o scrie de măsuri pentru realizarea unor îmbinări corespunză-
l oai e.

t emperatura la care lucrează piesele sudate influenţează comportarea îmbi­

nării in sensul că aceasta se înrăutăţeşte cu scăderea temperaturii.
Dalorită complexităţii tuturor acestor factori, alegerea calităţii de oţel
lolosil pentru construcţiile metalice sudate este o problemă deosebit de impor­
tantă şi de dificilă, care trebuie rezolvată cu multă grijă.
Pentru alegerea clasei de calitate a oţelului folosit la construcţiile metalice
miale STAS R 8542-70 recomandă folosirea metodei coeficientului de peri­
culozitate. Această metodă permite alegerea clasei de calitate a unui produs,
in funcţie de natura şi de importanţa solicitărilor (apreciată prin coeficientul
dr periculozitate), grosimea piesei şi temperatura de exploatare a construc­
ţiei in baza datelor din diagrama 5.23 şi a tabelului 5.9.
în acest scop se calculează un coeficient de periculozitate în cazul soli-
eilărilor de fracţiune şi compresiune cu relaţia:

G—K-S-B, (5.21)

tn rare:
l\ este un factor constructiv, care arată tipul elementului;
,S’ factor de importanţă al elementului de construcţie;
II factor de solicitare, care ţine scama de felul solicitărilor şi de vi­
teza de solicitare;
n s ii l f a lu l acestui produs rotunjindu-se la valorile: 2 , 8 ; 2 , 0 ; 1,4; 1 , 0 ; «0,7 ;0,5.
In baza coeficientului de periculozitate G este construită diagrama din
lij'iiui 5.23 din care se poate determina clasa de calitate a oţelului folosit
pentru alciituirea unui anumit element pentru care s-a luat în considerare
a r e s t coeficient. Diagrama este daţii in funcţie de temperatura la care Iu
• rea/¿i construcţia şi de grosimea pieselor (fig. 5,23).

IM
 I iib c liil 5 . 9 .

I > o tin n ilr« ’ ii Vn li ni rea

fiiclorulul Simbol 111 ni 1 conaimcţlcl nuii ni clcmi'iitiilul In c t u r u l u i

I 'actor K — Construcţii sudate simple fără im aturi «np 1<i

constructiv cap, longitudinale continue
— Elemente cu secţiuni casetatc avînd (uruituri
de colţ fără rigidizări longitudinale şl Inia <ti
saturi cap la cap longitudinale sau tiansvo
sale 1,0
— Îmbinări cap la cap la profile laminate
— Elemente de construcţii supuse la dcten.slonflle
— Elemente de construcţii solicitate la forfecare

— Construcţii sudate avînd cusături cap la cap

continue pe întreaga lungime a elementului ţi
cusături în K
— Elemente avînd secţiunea în formă de I su­
dată
— Bare avînd rigidizări longitudinale şi cusături 1 .4
cap la cap longitudinale şi transversale
— Elemente cu cusături transversale şi longitudi­
nale la toate celelalte elemente şi în zonele
unde apar variaţii mari de secţiune

— Construcţii sudate supuse la solicitări impor­

tante biaxiale sub influenţa sarcinilor exte­
rioare
— Elemente de construcţii avînd cusături încru­
cişate în cazul cînd ambele cusături produc
importante solicitări reziduale longitudinale şi 2 ,0
transversale
— Elemente de construcţii complicate avînd un
număr mare de cordoane de sudură situate
la distanţe mici unele de altele

Factor dc s — Elemente de construcţie secundare (ex : inimi

Importanţă de grinzi auxiliare, table de protecţie acţio- 0 ,5

al elcmentu nînd ca rigidizări orizontale)

lui de con­
— Elemente de construcţii importante în alcă­
strucţie
tuirea ansamblurilor de construcţie (tălpi
întinse la grinzi secundare, inimi de grinzi 0 ,7
principale)

— Elemente dc construcţie de importanţă deose­

bită care sini necesare pentru alcătuirea şi
funcţionarea întregii construcţii (ex: tălpi 1 ,0
i 111i 11se la grinzi principale)

I <1(101 (Ic u Elemente dc construcţie supuse la solicitări

s ol i ci t arc statice ţi dinamice (viteze de solicitare sub 1 ,0
5 0 0 0 11aN/( iiiv.)

Elemente dc m i r I u n ( I r supuse la sollclliiri

plin foc « i i vil» .i dc xillcllaic peste 1 .4
.'>()•)() .laN/i m '
 Coeficient de p e ricu/o
/ / tote (¡ros/mea produsuluit mm
G‘ K - S - 6 Pentru pro file laminat? gnu
s/mea meare a raipa
tem peratura de
exploatare

y pe.itr i*15°C 10°C sub

ta ta
1 tfi r ■tor m -Z5°C 0 5 10 15 20 25 30 35 40 50
!

Z /i C/aso de ccilfvte 4
2.0
N

I
2.8 2P CI sa ie î o/ii rl? 3
2/7 1A ij C/osa <te |
i 1,0 0,7 ca 'tu/ '2
■i ¿ i IM |
u, 1.0 0.7 0.5
1,1 0.7 0,5 Cla w d ?ccti/v sau
/le w/te solicitate ¡o compresiune
Fig. 5.23. Diagramă pentru alegerea clasei de calitate.
Aplicaţie. Să se stabilească clasa de calitate a unui oţel din care urmează să se execute
Inlpllc m id grinzi cu inimă plină avînd grosimea de 20 mm, care iace parte dintr-o grindă de ru­
lai c -r lucrează la sarcini dinamice cu o viteză de solicitare sub 5 000 daN/cm 2s, care va fi exploa­
ta In do o hală la temperaturi de +15° pînă la —10 °C.
Din tabelul 5.9 se scot factorii care dau coeficientul de periculozitate G, după cum ur­
inează :
• factorul K se ia pentru elemente avînd secţiunea I sudată deoarece tălpile fac parte
din grinda cu inimă plină: /< = 1,4;
factorul S se ia pentru elemente de construcţie de importanţă deosebită (tălpi întinse
la grinzi principale): S = 1 ,0 ;
factorul D se ia pentru elemente de construcţie supuse la solicitări dinamice cu viteza
do solicitare sub 5 000 daN/cm 2s : 5 = 1 ,0 .
I ii aceste condiţii coeficientul de periculozitate are valoarea:

G =K-S -B= 1,4X i,0 X 1,0= 1,4.

în grafic pentru talpa întinsă, la temperatura de exploatare de + 15°C pînă la — 10 °C
«oloima a doua, pentru G = 1,4 se găseşte pelinia 5 de sus, la grosimea de 20 mm, că oţelultovosit
11 i'luilc '.a fie de clasa 3 de calitate. )
Pentru talpa comprimată rezultă la grosimea de 20 mm, că este necesar un oţel din clasa
de i nlltatc I sau 2 .
In cnzul în care calculînd coeficientul de periculozitate pentru diferite solicitări simple
i umiiiltc parţl ale elementelor de construcţie, rezultă diferite clase de calitate ale materialu­
lui. '•( v i alege clasa de calitate superioară pentru întregul produs; în cazul de mai sus, clasa
3 de calitate, *
Diagrama poate fi folosită şi în alt mod şi anume: dacă există la dispoziţie un oţel de o
Hiiniiilta clasă de calitate spre exemplu clasa 3, iar factorul de periculozitate este 0 = 1 ,4 şi
tciii|icialura |-15°C la — 10°C, se pot determina grosimile ce le pot avea tablele folosite la
i< ill.Mira construcţiei sudate. Din grafic rezultă că se pot folosi pentru elementele întinse
piese n i grosimi cuprinse între 16 şi 30 imn, iar pentru cele comprimate piese cu grosimi între
ţ| Ii() imn.

1 1(1
 !»..'< l I lrctio/i 111 vc*lI{I. 111 11 1 u 1 1 in construcţiile metalice procedeul de
ud u iacel in.n d< folo .il < te <el d< iidui a clcclrii a manuala eu electrozi înve-
lili, o problema im portanta caic se pune este aceea a alegerii corespunzătoare
.1 rlcetroziloi pentru dilci iţele t i puri de îm binări şi caii taţi de material.
I'11cctrozii înveliţi se clasifica după destinaţia pe care o au în următoarele
Hrupe în conformitate cu STAS 1125-69:
I. Electrozi pentru sudarea oţelurilor carbon şi slab aliate cu rezistenţa
de rupere crf ^54 daN/rnm2.
II. Electrozi pentru sudarea oţelurilor de înaltă rezistenţa cu rezis­
tenţa de rupere o>>54 daN/mm2.
III. Electrozi pentru sudarea oţelurilor slab aliate rezistenlc la tempera­
turi pînă la 600 °C.
IV. Electrozi pentru încărcarea prin sudură cu metal cu proprietăţi spe­
ciale.
V. Electrozi pentru sudarea oţelurilor înalt aliate: inoxidabile, anticc-
rosive şi refractare.
Electrozii înveliţi sînt formaţi dintr-o vergea de oţel cu dianielnil ml re 2,0
,i6,0 mm şi lungimi de 300, 350, 450 mm, acoperită cu un în
ve
li,
d< diferite
grosimi (fig. 5.24),
Electrozii cu diametrul peste 2,5 mm se livrează dezveliţi la cap;11ul care
se prinde în portelectrod (fig. 5.24, o), iar electrozii subţiri cu diniiieliul verge­
lei de 2,0 şi 2,5 mm se livrează dezveliţi la mijloc (fig. 5.24, b).
Suprafaţa frontală a electrozilor care amorsează arcul electric < Ic d< i
menea dezvelită.
hon ni|>m1 1 . mire o,'.’!) şi (),2i>%. învelişul nccsloi rleelio.i ¿ne dezavantajn
1,1 (-.Ic hlgroscopic, absorbi ud cu uşurinţă apa, motiv pentru care nu st* reeo
ti ui udă sa se foloseasca la suduri iu aer liber, decîi daca .ml uscaţi înainte de
u ld i/a ic tim p do 30 . . . 6 0 miii la temperatură de 200 . . . 3 0 0 ‘ C, evitînd in
acest fel fisurarea cordonului de sudură.
I lociro,ii cu înveliş celulozic C conţin în înveliş pe lîngă feroaliaje şi materii
<>i¡sum e, cum sini firele de bumbac. Datorită materiilor organice aceştia au o
puicre mare di* pătrundere şi ca urmare pot fi folosiţi pentru executarea sudu-
rllot din orice poziţie.
i'.ivctrozii cu înveliş rulilic şi litanie R şi T, au învelişul format din oxid de
111an ( T i 0 8) sub formă de rutil şi ilmenit şi pe bază de silicaţi şi feroaliaje. Cu­
s ă tu r ile realizate cu aceşti electrozi au tendinţă redusă de fisurare şi calităţi
ii uranice foarte bune.
1.ledrozii cu înveliş rutilic şi titanic se folosesc pentru executarea suduri-
loi peste cap datorită uşurinţei de execuţie.
I leelrozii cu înveliş special pe bază de pulbere de fier Fe la care învelişul con­
ţine elemente greu fuzibile, care fac ca aceşti electrozi să aibă o mare putere
de pătrundere. Elementele greu fuzibile care formează învelişul electrozilor
ml pulberea de fier, molibdenul, cromul, vanadiul şi altele. Calităţile acestor
electrozi sînt date în STAS 7240-69.
S.3.4.3. Rolul învelişului electrozilor pentru sudură manuală. învelişul elec-
trozilor folosiţi pentru sudura manuală, are mai multe roluri în procesul de
sudare şi anume : rol electric, fizic şi metalurgic.
Rolul electric al învelişului. în momentul cînd se închide circuitul electric
necesar producerii arcului electric prin atingerea pieselor de sudat cu electro­
dul de sudură, începe şi arderea învelişului electrodului, care produce ionizarea
atmosferei din jurul arcului electric, Aceasta duce la amorsarea (producerea)
an ului electric şi la menţinerea stabilităţii acestuia, precum şi la evitarea reac-
(iei dintre oxigenul şi azotul din aer cu baia de metal topit.
Rolul fizic al învelişului. Rolul fizic al învelişului electrozilor se manifestă
de fapt prin două roluri în timpul procesului de sudare. în primul rînd, prin
arderea învelişului electrodului se produc gaze şi vapori care exercită o presi­
une mecanică asupra stropilor de material topit. Ca urmare aceştia sînt trans-
portaţi cu putere la locul unde trebuie să fie depus materialul de adaos, obţi-
iiindii-se cordoane de sudură dense, de bună calitate.
Numai iu acest fel se poate executa o sudură peste cap, stropii de metal
topi! pulind fi transportaţi datorită acestei presiuni, de jos în sus.
Al doilea rol fizic al învelişului se manifestă prin faptul că în timpul pro­
cesului de sudare, prin arderea învelişului se formează o zgură care datorita
i i • ut a (ii specifice mai mici decît a băii metalice se ridică deasupra acesteia.
Ne Îonncază astfel un strat izolator, care protejează baia de metal topit de con­
tat Iul ( ii aerul, producînd o răcire lentă a materialului de adaos şi evitînd în
au I lei producerea unor fisuri între piesă şi cordonul de sudură realizat.
Rolul metalurgic al învelişului. Rolul metalurgic al învelişului electrozilor
se manifesta in primul rînd prin faptul că între baia de metal topit din cordonul
de .mima şi zgura formata din înveliş, au loc reacţii de oxidare eliminîndu-se
iisticl oxigenul din cusătura de sudură.

120
 l ilnl iiirl.iIiii|'|( m mai poah manifesta .1 prin laptill ca Învelişul poatt
Mim. miiii11ilt« elemente caie in lini|)iil sudării lin in liaia metalica asidui im!
••ip<. I ţ i i ( l i h n i r ă n e c e s a r i i . D ac a s p r e e x e m p l u , se c o n s t a t a ea iii V e r g e a u a
1 ' (• | ,i < |( * |io d u lu i
l i n a n u m i t e l e m e n t d e a l i e r e e s t e c o n tin u i i u t r n i l p r o
■ ut M i/u t, a tu n c i iii î nve l i ş . se I n t r o d u c e o a n u m i ţ i i c a n t i t a t e d i n acest el e
1 " ut c.in tiecc iii baia metalicii.

■I I I lycttpfia circi rozi lor. Recepţia electrozilor se face pe loturi de ace

• i m ui , i , (Iî >acelaşi diam etru, fabricaţi din acelaşi material şi p rin acelaşi pro
• ■n l ■luioloj-uc conform prevederilor STAS 1125-09.
la recepţia electrozilor se v e rific i! aspectul e x te rio r, dim ensiunile şi se
•l. lei mina caracteristicile mecanice, compoziţia chimică şi aderenţa in ve lişu
Iul la v n peaua de oţel a electrodului.
Dintre ace.le verificiiri cea mai importantă este determinarea caracteris-
ii. llot mecanici*. Pentru aceasta se depune material din electrozi sub formă
•i. m u don de su d u rii în tre a rip ile unei cornicre, fo lo sită ca un jgheab. D in ma
i* M alul d e pus se confecţionează p rin s tru n jire epruvete, care se supun la tra c­
ii mu au se încearcă la îndoire, determ inînd în acest fel principalele caracte-
i i .t h I mecanice ale electrozilor.
I a recepţie electrozii sc recunosc în general după culoarea cu care este
\"p il capătul electrodului, culoare care trebuie să corespundă fişei tehnice
in însoţeşte fiecare lo t de electrozi.
I i şa tehnica a electrozilor se întocm eşte p entru fiecare marcă de electrozi
l i. i trebuie să c up rin d ă :
notarea e le c tro d u lu i;
destinaţia electrodului, in d ic în d lu c ră rile la care se recom andă;,
marca o ţe lu lu i din care este confecţionată vergeaua;
tip u l în v e lişu lu i şi grosimea acestuia;
caracteristicile tehnice de sudare, p o ziţiile de sudare şi para m etrii curen­
tu lu i electric (tensiunea şi intensitatea ) ;
caracteristicile mecanice şi chimice ale m etalului depus şi ale cordonu­
lui de sudură ;
caracteristici tehnico-economice speciale (randam entul electrodului şi
coeficientul de topire).
I lectrozii se livrează ambalaţi în c u tii de carton şi se depozitează în rai-
Iu ri amenajate în magazii la loc uscat.

f>.4. îmbinări sudate

5.1.1. Generalităţi. îmbinările sudate reprezintă un mod de asamblare
ni;lda şi nedemontabilă a două sau mai multe piese, care formează un element
de ((instrucţie, sau a două sau mai multe elemente care formează o construc­
ţ i e m ansamblu, prin unul din procedeele de sudură arătate.

In Iim pui executării operaţiei de sudan*, capetele pieselor sc topesc, mate-

M,ilul topit amesteeîndu-se cu materialul do adaos nepus în zona de sudare
0 'Im vergeaua electrodului, obţiuindu se astlol cordonul sau cusătura di* sudură.
Porţiunea care se topeşte din maţi rialul de ba/a al pieseloi ce se sudează,
•I' pil ide de procedeul de sudare şl do i ai ai I * i istic ile c u re n tu lu i fo lo sit. I >e aceea,

I '/1
iii !iui( |i( d>' |Mi>'.iiik .i |lic.'idoi şi di» modul de k aii. .iii .1 11ii dojmcloi de sudură,
llcbuie .11(■■. arel procedeu dr sudare, ('ari4 dure la •» mral l i r a capetelor pic-
c]oi iu aşa lei, îucil a ia trria liil topit să iic suficient p riilm a realiza îmbinarea,
1.11 .i a li, prea puternica, astfel încît sa ducă la arderea pieselor.
r>A2. Clasificarea îmbinărilor sudate. îmbinările sudate pot fi îm ­
păiate iii mai multe categorii, împărţirea putîndu-se face din mai multe
puiii Ir dr vedere.
!>.'1.2.1. Clasificarea îmbinărilor sudate după poziţia lor în spaţiu şi după
sudorului faţă do piesă. După poziţia îmbinărilor sudate în spaţiu şi după
po i|ia .\udorului faţă de piese pot exista următoarele tipuri de îmbinări sudate:
îmbinări sudate orizontale cînd îmbinarea se află într-un plan orizontal,
Im miorul execută sudura ţinînd electrodul de sus în jos. Ele pot fi longitudi­
nale, cînd sînt paralele cu axa pieselor ce se îmbină sau transversale, cînd sînt
noi mâlc pe axă.
Aceste îmbinări sînt cel mai uşor de executat, iar calitatea lor este cea mai
buna, deoarece materialul de adaos depus în cusătură este dens, stropii de me-
1al lopil fiind transportaţi în locul de sudare atît sub influenţa forţei gravita­
ţii >11aI(- cil şi a presiunii gazelor din învelişul electrodului, cele două forţe fiind
de acelaşi semn (iig. 5.25).
Aceste îmbinări sînt cele mai indicate pentru realizarea îmbinărilor sudate,
datorii a calităţii lor deosebite.
Îmbinări sudate în plan vertical, la care cordonul de sudură se află într-un
plan vertical, iar sudorul ţine electrodul în poziţie orizontală. Aceste îmbinări
pol ii verticale, în plan vertical, sau orizontale în plan vertical, ultimele pur-
lind şi denumirea de îmbinări de cornişe (fig. 5.25).
îmbinări peste cap, la care cordonul de sudură se află într-un plan orizon­
u l m I ii;;( deasupra sudorului aşa încît acesta sudează ţinînd electrodul deasupra
•.a, de jos în sus (fig. 5.25).
Sudurile peste cap sînt de calitate mai slabă datorită faptului că stropii
de mei al nu sînt trimişi cu presiune mare, forţa de gravitaţie acţionînd în sens
invci ■presiunii gazelor care transportă stropii de metal topit la locul cusăturii.
I )( acera sudurile peste cap şi cele din plan vertical se vor evita pe cît posibil.

Fig. 5.25. Tipurile îmbinărilor sudate după

poziţia lor :
1 — sudură orizontală transversală; 2 — sudură
orizontala longitudinală ; 3 - sudură orizontală
în plini vertical; ■ / sudură verticală în plan
vertical; 5 sudură peste cap.
 \
... — 1
V 1 3 T r * j,___ A L___ ,

b c d
Ir i

Secţiunea /-/

Fig. 5.2C. Tipuri de îmbinări sudate.

!' I.'2.2. Clasificarea îmbinărilor súdale după poziţia pieselor una faţă de
/... I >m punctul de vedere al poziţiei pieselor care se sudează una faţă de alta,
nnbm aiilo .udate sînt de mai m ulte feluri şi anum e:
Itnhiniui sudate cap la cap (fig. 5.26, a), la care piesele care se îm b in ă se
i ,m i mia la capul celeilalte, iar în rostul prelucrat sau ncprelucrat dintre cele
Imi i p ir e nc depune materialul de adaos care realizează cordonul de sudură.
.. i la îmbinare este cel mai des folosită datorită foarte bunei com portări
in i. (luncii forţelor exterioare.
Itnbínm i suduie prin suprapunere (fig. 5.26,6), care se realizează aşezînd
¡ i r|i una peste alta pe o anum ită lungime şi sudîndu-le cu cusături de sudură
. .........Iţ dispuse fie iu lungul porţiunii lor de suprapunere fie transversal, la
• ipalul pieschii-.
Aiesl pcii de îmbinare arc dezavantajul că se consumă material în plus
I" nli i uprapunerea pieselor spre deosebire de îm binările sudate cap la cap. In
¡du « comportă necorespunzător la acţiunea forţelor exterioare de întindere,
I il' iil.i rapIului că forţele nefiind coliniare, în îm binare ia naştere un moment
••lipii iiienlai
îmbinări suduie in T, realizate cu cusături dc sudură de colţ. Aceste îmbi-
mul ■.pu iiice construcţiilor sudate şi ele se realizează între două piese per-
e una pe alta (fig. 5.26, c).
îmbinări iii cruce (fig. 5.26, d), la care una din piese este continuii în îmbi
n*i •” lai u'/ibilta oslo alcătuilă din două bucâ(i aşezate perpendicular p o p i imn
ţi . ndca /,1 de acea'.la CU p a lm e iu a liiu de colţ.
 îmbinări '.udate in unghi drept, ascuţit san ubltt, (llf !»'.’(», c) In rare coli*
doti.i pil .c *•in 1 .1 ,« .11<- .ub im im/1
,Iii oarocaic şi >e m u U ' . i / . i i i i cusături do sil
ilui.i de colţ. Ace lea sini imbinai i specifice coi isti in (liloi .udate.
îmbinări sudate multiple (fig. 5.26,/), la caii' si* îmbină trei sau mai inulte
diferite unghiuri între ele, cu ajutorul cusăturilor de sudurii
piese* c a ic lac
de colt.
îmbinări sudate paralele (fig. 5.26, g), la care cele două piese care se îmbina
ui la(imea egala şi se aşază una peste alta, iar îmbinarea lor se face în lungul
muchiilor pieselor cu cusături de colţ.
îmbinări suduie cu eclise (fig. 5.26, h), la care piesele ce se îmbină se aşază
i ap la cap, iar peste ele se sudează două eclise cu cusături de sudură de colţ.
5.'1.2.3. Chiuiţicari'a îmbinărilor sudate după felul cusăturii. îmbinările su­
d a l c pot fi realizate cu diferite tipuri de cusături de sudură. Din acest punct
ilt vedere îmbinările sudate pot fi de mai multe feluri şi anume:
îmbinări sudate cu cordoane de sudură cap la cap sau în adîncime, care sînt
e le mai recomandabile, datorită foarte bunei comportări la solicitările exteri­
oare (fig. 5.27).
a-50°...70°

"\ 3S

Fig. 5.27. îm binări cu cusături cap la cap.

I ii funcţie de grosimea pieselor care se îmbină, cusăturile de sudură cap

la cap pot fi de mai multe feluri şi anume:
cusături de sudură cap la cap fără prelucrarea marginilor pieselor (fi-
i'iu a l> 27,a). Aceste cusături se execută cînd grosimea pieselor care se îmbină este
11b I mm, in cazul sudurii manuale, sau sub 8 mm, în cazul sudurii automate.
I .ei uimea cusăturilor cap la cap fără prelucrarea marginilor nu este recoman-
(I.i l n l a deoarece la grosimi mai mari ale pieselor, rădăcina sudurii rămîne nesu-
t l a l a , Iar iii interiorul sudurii pot să rămînă goluri sau incluziuni. Defectele
.ii« .1ca p o t fi ameliorate dacă sudura se execută de pe ambele părţi sau dacă
nb p i e s e l e ce se sudează se aşază o placă de cupru şi se sudează pe această placă
(II*:. 5.28);
cusături de sudură cap la cap la care marginile sin! prelucrate, care se
<xceiilă u i cazul cînd grosimea pieselor depăşeşte ' I . . .8 mm. in acest caz mar­
ginile pieselor se prelucrează printr-o operaţie de rabotare, operaţie care poartă

124
I Ir . 5.28. Smirne« pc plăcuţe ilc cupru dintr-o singură ,
nnHo •
parte I L__
/ — placă de cupru ; 2 — fondani.

denumirea de şanfrenare. In funcţie de grosimea pieselor, prelucrarea margi­

nilor se face în mai multe feluri, iar forma şanfrenului dă şi denumirea cordo­
nului de sudură.
După modul de prelucrare al marginilor se pot defini următoarele cusături:
— cusături de sudură în V, la care marginile pieselor care se îmbină cap
la cap se prelucrează dintr-o singură parte (fig. 5.27, b). Prelucrarea în formă
di' V se face în cazul cînd grosimea pieselor este cuprinsă între 5 şi 15 mm.
Prelucrarea pieselor se face în aşa fel, încît între cele două piese să se creeze
un unghi a = 6 0 . ..70°, iar la partea inferioară să rămînă un prag avînd înăl­
ţimea b = 2 mm, pentru ca această margine să nu se ardă la sudare. Piesele
sc depărtează la o distanţă de 2 mm una de alta la sudare, pentru ca arcul să
poată pătrunde pe toată grosimea pieselor (fig. 5.27, b ) ;
— cusături de sudură în X, (fig. 5.27, c), care se execută cînd există posi­
bilitatea de a întoarce piesele pe ambele feţe pentru a executa sudura din
două părţi şi cînd grosimea pieselor este cuprinsă între 16 şi 40 mm. Prelu­
crarea marginilor se face tot sub un unghi a = 6 0 .. .70° ca şi la cusăturile în V,
iar la mijlocul grosimii între şanfrenul de pe cele două feţe se lasă un prag cu
grosimea b = 2 mm, care are rolul de a împiedica arderea muchiilor vii în tim ­
pul sudării. în timpul sudării piesele se aşază tot cu un interspaţiu de aproxi­
mativ 2 mm, pentru a asigura pătrunderea arcului electric pe toată grosimea;
— cusături de sudură în Y, la care marginile pieselor se prelucrează nu­
mai pe o parte, pe o anumită adîncime din grosimea pieselor. Acest mod de
prelucrare se realizează de obicei în cazul cînd sudarea se execută automat
sub flux. In general, prelucrarea pieselor se face pe jumătate din grosimea lor
<iig. 5.27, d);
— cusături de sudură în U, care se realizează în cazul pieselor de grosime
mai mare de 16 mm, cînd nu există posibilitatea de a întoarce piesele pe ambele
Icţe, pentru a executa cusături în X (fig. 5.27, e). Acest fel de prelucrare se face
i i i scopul reducerii volumului de material de adaos necesar la o cusătură în

V, la piese de grosime mare. Datorită formei cusăturii, ea se mai numeşte şi

cusătură în formă de lalea.
în cazul cusăturilor de sudură cap la cap se impune ca sudura să fie pă­
li unsă pe toată grosimea pieselor de sudat; de aceea se recomandă să se resu-
deze rădăcina cusăturii, adică a părţii opuse celei din care s-a depus materialul
de adaos (fig. 5.29 a).

I l>». 5,29. Rcsudarca rfliliUliill ( / ) şl l"im a suprafeţei cusăturii.

125
 w

Flj! 5.30 Su i Iîii * •i |>«* plrtcujc.

t
înainte de rcsudarca rădăcinii, aceasta trebuie să fie curăţată cu atenţie
dr di Ici ilele impurităţi sau defecte. Curăţirea se poate face cu dalta şi ciocanul
i i i iiini.i de curăţirea cu peria de sîrmă sau pe cale electrică, în cazul execuţiei
industriale ;i construcţiilor metalice. Curăţirea electrică se face cu un electrod
pccial prevăzut cu un canal prin care se suflă un jet de oxigen care pe măsură
CC ircui electric arde suprafaţa rădăcinii sudurii, înlătură toate impurităţile
de >c aceasta.
De asemenea trebuie avut în vedere ca suprafaţa exterioară a cordonului
(Ic udurii să fie plană sau puţin bombată (v. fig. 5.27, a şi b şi fig. 5.29 b şi c).
Dacii sub piesele care se sudează se aşază o bandă de oţel care să rămînă
Midala de piese sau o placă de cupru care se desprinde de acestea, nu mai este
necesară rcsudarca rădăcinii (fig. 5.30).
La sudurile cap la cap, lungimea de calcul a cordonului de sudură care
mlia in calculul secţiunii sudurii se ia egală cu lungimea geometrică a acestuia,
d in ( arc st' scad două cratere de capăt (finale). Aceste cratere reprezintă partea
de început şi de sfîrşit a cordonului, a căror calitate este necorespunzătoare,
sudura nefiind suficient de densă deoarece în aceste locuri arcul electric se
amorsează sau se închide şi presiunea gazelor din înveliş este redusă. Pentru a
elimina cele două cratere finale şi a face ca lungimea de calcul să fie egală cu
lăţimea piesei, se aşază sub piese o placă de cupru cu lungimea mai mare decît
lajimea pieselor ce se sudează, în aşa fel îneît cordonul de sudură să înceapă
şi sii st> termine pe aceste plăcuţe (fig. 5.31, a).
Dacă lăţimea pieselor este mare, atunci se pun plăcuţe pentru începerea
şi terminarea sudurii numai la margine avînd aceeaşi prelucrare ca a pieselor.
Aceste plăcuţe pot fi de cupru sau chiar de oţel (fig. 5.31, b).
In cazul cînd piesele nu au aceeaşi grosime, iar diferenţa între cele două
/'losimi este mică, piesele se prelucrează în V sau X şi se sudează între cele două
*apete, la grosimi diferite. Dacă diferenţa între grosimile celor două piese este
mai mare, atunci piesa de grosime mai mare se prelucrează, teşind-o cu o pantă
tic 1:3 pînă la grosimea piesei celei mai mici, după care cele două piese se su-
dea/a ca şi cum ar avea aceeaşi grosime (fig. 5.32).

J?l(.», 5.31. Sudarea pc plăci 'pentru cllinlnnrni cnilcrelor finale.

120
 1 ( 1 1 1 1' X.W'X'
IITerlle. V///A

Cusăturile cU' sudură cap la cap au avantajul că sc comportă bine la soli-

«ll.uilr exterioare dcoarece transmiterea eforturilor se face direct şi continuu
■1« l.i o piesa la alta fără excentricităţi.
Dc/avantajul acestor îmbinări constă în faptul că necesită o prelucrare
liif i Ijită a capetelor pieselor ce se sudează.
I a calculul îmbinărilor sudate cap la cap trebuie să fie cunoscute, în cazul
■lud se verifică îmbinarea, sau să se determine, în cazul cînd se face dimensio-
ii.ii(‘a acesteia, dimensiunile cordonului de sudură: grosimea a şi lungimea
dr calcul /().
(irosimea cordonului de sudură în cazul îmbinărilor cap la cap sc ia egală
• ii j’i'osimea pieselor, dacă cele două piese au aceeaşi grosime, sau egală cu gro-
imea piesei mai subţiri în cazul cînd piesele au grosimi diferite.
l ungimea sudurii se defineşte în două moduri: ca lungime geometrică /
i inimii, care este lungimea reală, egală de obicei cu lăţimea pieselor care se
Imbiuii şi ca lungime de calcul /c, care se introduce în calculul secţiunii de su­
duia. Lungimea de calcul este egală cu lungimea geometrică din care se scade
liini’jmca celor două cratere finale. Lungimea craterelor finale se ia egală cu
CioNiinea cordonului de sudură. In acest caz lungimea de calcul este egală c u :
tc= l- 2 a . (5.22)
Dacă craterele finale se elimină prin procedeul arătat, atunci lungimea
<l<* calcul este egală cu cea geometrică.
îmbinări cu cordoane de sudură de colţ, folosite raţional în special în cazul
îmbinărilor în T, cum este prinderea tălpilor de inimă la grinzile cu inimă
plln.i sau la îmbinări în cruce.
După forma secţiunii transversale a cordonului de sudură pot fi mai multe
lipmi de cordoane de sudură de colţ şi anume:
cordon de sudură plan (fig. 5.33, a) ;
cordon de sudură convex (fig. 5.33, b) ;
cordon de sudură concav (fig. 3.33, c) ;
cordon de sudură alungit (fig. 5.33, d).

l i ; ; . r».M3. T i p t i l I (Ir tui (Imun •I* U i l l I l J i d i 1 co l ţ

I ’.»V
 n b

Fig. 5.34. Suduri de colţ.

ii — p la n ă ; b — convexă ; c — concavă ; d — convexă cu caiete inegale.

Dimensiunile sudurilor de colţ, care se introduc în calcul s în t: grosimea

t «u(Ionului a şi lungimea de calcul a cordonului lc (fig. 5.34).
Grosimea cordonului de sudură de colţ se ia egală cu înălţimea triunghiu­
lui dreptunghic isoscel înscris în conturul exterior al secţiunii de sudură, fără
a lua m considerare pătrunderea cordonului în materialul de bază.
In aceste condiţii se observă că secţiunea cea mai raţională a cordonului
de sudură este cea cu suprafaţa plană deoarece în acest caz cordonul de sudură
.c confundă cu triunghiul dreptunghic isoscel înscris în interiorul lui, pe cînd
l.i celelalte cordoane de sudură există o parte din materialul de adaos din cor­
don care este în exteriorul triunghiului dreptunghic isoscel şi nu participă la
labilirea grosimii cordonului de sudură ce se ia în calcul. Totuşi unele din aceste
cordoane, în special cel cu suprafaţa concavă (fig. 5.33, cşi 5.34, c) au avantaje
i i i privinţa comportării la încărcări dinamice, unde sînt recomandate.

Lungimea de calcul a cordonului de sudură se ia şi în acest caz egală cu

lungimea geometrică, din care se scade lungimea celor două cratere finale egală
< ii de două ori grosimea cordonului:

lc= l —2a. (5.23)

Grosimea cordonului de sudură a (fig. 5.34) poate avea dimensiunea ma-

m in.i egală cu :
CI <0,71 mi', (5.24)

unde /,„/» este grosimea piesei celei mai subţiri.

Aceasta rezultă din triunghiul dreptunghic isoscel cu unghiul de 45°.
Iu cazul cînd grosimea tablei nu limiteaza posibilitatea de execuţie a
..... . suduri mai groase aşa cum se vede in figura f>35, atunci grosimea cordo­
nului do sudura se poate majora cu 20% rczuliînd in acest caz:

J 2 li
 Acesta este cazul prinderii unei corniere de guseu, la sudura de la rădă-
■ina eornierei (fig. 5.35).
în general în practică nu se ia o grosime a cordonului de sudură egală cu
valorile date de relaţiile (5.24) şi (5.25), care reprezintă grosimea maximă ad­
misă, ci se ia o grosime mai mică, ceea ce înseamnă consum mai redus de elec-
Irozi şi posibilitatea de realizare a unui cordon de sudură dintr-o singură tre­
cere a electrodului.
Grosimea maximă se ia numai cînd este absolut necesară.
Grosimea minimă a cordoanelor de sudură se ia funcţie de grosimea piesei
( «‘Ici mai groase din îmbinare (tabel 5.10). La grinzile de rulare amin—6 mm.

Tvbelul 5.10
(iiosimea celui mai gros ele­
< 10 11 .. .20 21 ...3 0 31 ...5 0
ment care se sudează, mm

oţel carbon 3 4 6 7
a,uin , mm
oţel slab aliat 4 6 7 8

Lungimea cordoanelor de sudură de colţ trebuie să fie mai mare decît o

valoare minimă, pentru care sudura poate fi luată în considerare în calcul:
/ > 6a ; (5.26)
/>40 mm. (5.27)

La prinderea profilelor laminate (profile dublu T sau U) de guseu, lungimea

minimă a cordoanelor de sudurii se ia:
/> îrw; (5.28)
/ > 40 mm. (5.29)
Nf Sudura de colt la Fig. 5.37. Sudura în K Fig. 5.38. Suduri în jumătate de V
tm binari în T. la îmbinări în T. şi U.

Îmbinări sudate cu cordoane de sudură în K. îmbinarea pieselor în formă de

T. ni cusături de sudură de colţ, are dezavantajul că cele două cordoane de
MidiiiM nu pătrund pe toată grosimea inimii, rămînînd un rost între inimă şi
I ¿lipii, care duce la o comportare necorespunzătoare a acestei îmbinări la încăr­
cări dina mice (fig. 5.36).
Iii aceste condiţii cusătura se execută sub formă de cusătură în K ; capă-
lul inimii sc prelucrează şi după aceea se sudează (fig. 5.37). La sudurile în
foi iii¿i de K, grosimea cordonului de sudură se ia egală cu grosimea piesei
pi <‘lucr;de, iar lungimea cordonului se ia ca şi în cazul celorlalte cordoane de
.sudură.
îmbinări sudate cu cordoane de sudură în jumătate de V şi U. La îmbinările
In T, Iii care inima secţiunii nu poate fi sudată pe ambele părţi, cum este cazul
grinzilor cu inimă plină sudate realizate sub formă de cheson, ia care inima se
mdcază doar din exterior, capătul acesteia se prelucrează în formă de jumă-
IjiIc de V la grosimi mici sau de jumătate de U ia grosimi mari, iar sudura se
executa dintr-o singură parte (fig. 5.38). Grosimea acestor cordoane de sudură
,e i;i ('gală cu grosimea piesei prelucrate. Unghiul de prelucrare a capătului
mesei trebuie să fie suficient de mare pentru a permite pătrunderea electrodu­
lui pinii la rădăcina sudurii.
Îmbinări cu cordoane de sudură în găuri şi tăieturi. Pentru a reduce lungi­
me;) de suprapunere a pieselor în cazul îmbinărilor sudate prin suprapunere,
solieifalt* Iii eforturi foarte mari se poate ca pe lîngă cordoanele de sudură late-
i a le şi frontale să se execute şi suduri [în găuri şi tăieturi. Această soluţie este
lolo sila atunci cînd piesele au lăţime mare, neavînd o extensiune largă dato-
ilt;i Iaptului că sudurile sînt calitativ inferioare. Sudurile se pot executa în
a c e s t caz in găuri rotunde sau alungite, sau tăieturi făcute în capătul piesei

(Iii; !>.3‘)). Sudura în găuri şi tăieturi se realizează cu cordoane de colţ, ale că-
ioi dimensiuni se iau ca la îmbinările cu cusături de sudură de colţ. Se reco­
manda i i i plus cii lăţi mea şi lungimea It a găurilor şi tăieturilor să satisfacă
condiţia :
bt > 2 ,5 a; (5.30)

lt >8a\ lt < ‘ /, (5.31)

io
 bf ) 2,S a

Fig. 5.39. Suduri în găuri şi tăieturi.

1.2. 1. Clasificarea îmbinărilor sudate după poziţia cusăturii faţă de direc­

ţia forjei. In funcţie de poziţia cusăturii faţă de direcţia de acţionare a forţei,
i inhlnai ile sudate pot să fie :
m cusături de sudură laterale (fig. 5.40, a), la care cusăturile de sudură
ml luu.jlele ('ti direcţia forţei, fiind dispuse pe cele două margini laterale ale
pif.clor. I.a cusăturile de sudură laterale se recomandă ca lăţimea b a piesei
ii .itlsfacă condiţia:
b < 200 mm; (5.32)

b < 2 5 /. (5.33)

Dimensiunile cordoanelor de sudură sînt cele de la suduri de colţ. Cînd

"idim elc de sudurii în relief se întorc după capătul piesei cu o lungime c^2a,
liin-'i i i i « ,i dc calcul se ia egală cu l (fig. 5.40, a ) ;
cu cusături dc sudură frontale (fig. 5.40, b), la care cusăturile de sudură
mi perpendiculare pe direcţia forţei, fiind dispuse la capetele pieselor. Nu se

I 1^ ■!(I ( ii *111111 InI< i.111 ;l li mii.11<•.

III
 e-l* bl
I;ig. 5.41. Cordoane de sudură întrerupte.

iiru nauda sa st' execute suduri frontale numai la un capăt al unei piese. La
.ni I-- suduri se recomandă ca:

l^ 6 a sau l > 40 mm; (5.34)

d^4t sau 25 mm. (5.35)

• 4.2.5. Clasijicarea îmbinărilor sudate după modul de executare a cusături-

lor După modul de realizare a cusăturilor de sudură îmbinările sudate pot fi:
eu cusături continue, la care cusăturile de sudură se execută fără între-
ni|" ;<■ |x‘ toată lungimea necesară. Se execută în general la toate îmbinările
de '< /istenţă şi la cele tle etanşare;
cu cusături întrerupte (fig. 5.41), care se folosesc la îmbinări de asarn-
bl; ' A i i dezavantajul unei comportări necorespunzătoare la încărcări dina­
mice. precum şi acela că nu se pretează la executarea automată.
1 .i îmbinările cu cusături de sudură întrerupte se recomandă ca lungimea
toi d( iiului să fie tle 120...150 mm, astfel ca executarea unui cordon de lun­
ci m» / să se facă prin consumarea unui electrod. Se mai recomandă de aseme­
ne. i ca :
/>40 mm sau / ^ 6a ; (5.36)

(e-l)^\5t sau (e-/)<4/. (5.37)

• I 3. Calculul îmbinărilor sudate. Pentru calculul îmbinărilor sudate

c l< Icrmină efortul maxim din secţiunea probabilă de rupere şi se com
pin cu rezistenţele admisibile ale cordoanelor de sudură date în STAS 763/1-71
(tabelul 5.11).
\a cum se vede din tabelul 5.11 rezistenţele admisibile la întindere
peni n cordoanele <lc sudură în adîncime se iau egale cu rezistenţa admisibilii
din materialul de bază, cînd controlul calităţii sudurilor se face cu mijloace
pei l<<ţionate (raze roentgen sau gama) şi se constata o calitate ireproşabilii
a < .lom. Ii i cazul cînd acest control nu s e aplica, rezistenţele admisibile
,il( îmbinărilor sudate st* iau egale cu 80?» diu ic/i .Ici iţa admisibila a materialii
lui de bază.

132
 IUbelul >.ll
K i> /.liilo n |u i i. li il M b li n Iii n m A tu r l .Ic m iiliiru
In c o i it l n ic I II c x c c i i Iii I c illn ;
I *. • Iuti | li» iln N /c m *
TIpu ) ° îm
I MII I t III
.iu tii 1u rli Sol lol tu rc ii
(1.1 "a 01.37; Ol.Tai; OI.T4S; 01.44 Ol na

1 1 II 1 n i ii

întinderi*, corn-
|)ieslunc, încovo­
I MII ieri* 1,0 1 500 1 700 1 600 1 800 2 10 0 2 400
hl I III enp bi 1 150 'ion
întinderi; 0 ,8 1200 1 350 I 350 I 700
|ll l Ivi li c ip
ţl In lorfiTiire 0,65 1 000 1 10 0 1 050 1 20 0 1 400 1 550
iIii-.Ii I
•li
(Ic colţ Forfetare 0,65 1 000 1 10 0 1 050 1 20 0 1 400 l 550

l / i / i lrn|elc adm isibile ¡11 îm b in ă rile sudate p e n tru gruparea a 111 a de

ii" î l . h i c (U‘U*rmiria p rin m ultiplicarea cu 1,3 a re ziste n ţe i adm isibile din
i ii|i.h .-.i I fundam entalii.
< nlculul iin b iu ă rilo r sudate se face în mod sim p lific a t, folosind metoda
(liiu ilo i se .secţionează cordonul (le sudura în secţiunea probabila de rupere
i • coii-.idcia c;i in aceastii secţiune, e fo rtu rile u n ita re s în t u n ifo rm d is tri
•Iii). \c( Ic e fo rtu ri sc compară cu re ziste n ţa adm isibilă din sudură.
< nlculul im b in iirilo r se face d ife rit în funcţie de tip u l îm b in ă ri sudaţi*
I •I* so lic ită rile la care s în t supuse.

'» I .1 I. Calculul îmbinărilor súdale cap la cap. îm b in ă rile sudate cap la

■ i|' i comporta foarte bine la so lic ită rile la care s în t supuse, în com parare
• ii n u b ili.irilc cu sud uri de colţ. Calculul îm b in ă rilo r sudate cap la cap depinde
.!• n.i l i i i .i .o lic ita rilo r la care s în t supuse. P e n tru calcul se presupune ca secţi-
iiii. i pi o I>.i hi Ia <lc i upen; este normală la axa pieselor şi trece p rin axa cordonului
•I. 1111u i ; i.
i idiidid iiubiudrilor sudate cap la cap supuse la forţe axiale. C onsiderind
11111*111.11e ( ii suduia cap la cap a două piese de aceeaşi grosime / şi lăţim e /;,
'!■ ' . noi m argini s in i prelucrate în V şi sudate pe toată lăţimea şi grosimea
i i' elni, i'c|lunca probabilă de rupere sub acţiunea fo rţe i axiale este secţiunea
" (tlf. M 2).
OL
I

oc

ü _________ _______

I li> !. l'.î 111il >111 j 111 i i i .mim ii . ¡i|i I i i 111 .<11li l t j 11n l.i lot ţi* nxlnlc

133
 ci (iiililniiii sudate se face i ah ullud • l*n Ini unitar nm mal o,
-|11*« •‘" ‘ii .!' <■.u ,| axi;iic. yv |<| secţiunca di* calcul .1 sudurii şi comparuul
pilii imp
nparţura Im i|;i admisibilii iu sudurii
net" i efori cu 107.1ster
or== ^°as> (o..38)

Im*'' txialii din bară;

( ' l’' 'V a de calcul a sudurii, în cm2;
admisibilă îm sudură, în daN/cm2.
' "s , calcul a sudurii este egală cu aria dreptunghiului de su-
Aria secţiunii de _ a .
durii din secţiunea a- A , /r .
A s = a-lc, (5.39)

. mea sudurii;
a este |Îiosii)mea (je caicui a sudurii.
dui de sudură se ia, aşa cum s-a arătat, egală cu grosimea
<irosi mea coi donu u aceeasj grosime sau cu grosimea piesei celei mai subţiri
i >m• olor cmd acestea a ţ-e .
<nul au grosimi diferi
a = t.
, :ul este egală cu lungimea geometrică din care se scad
Lungimea de calc &
craterele luíale: le= L - 2 a = l- 2 t. (5.41)

, . secţiunea de sudură rezultă:

Cu accstc valon s
A s= a lc= t (,l —2t), (5.42)
e (5.38) devine:
iai relaţia de verificar'

^ ° as• 43)
w 'aterele finale formula de verificare devine:
Daca se elimina c:
<Oas- (5.44)

;onfundă cu relaţia de verificare a barei, cu deosebirea

\coasla relaţie se «cu care se compară este cea din sudură, a cărei valoare
« .i ic/isl(Miţa admisibila!,
se determină cu relaţia
oas= a-oa, (5.45)
, ... ate în STAS 763/1-71 :
Iii care u arc valorile (! ,
_ ^ litru compresiune;
a ’^ }|jntru întindere cînd sudura se verifică cu raze roentgen
a ’ gama şi se constată o calitatc bună;
sauntru întindere cînd nu se verifică calitatea sudurii
a —0,8 P^metode perfecţionate ;
111 entru forfecare.
a 0,65

t:i4
 Vt'drrro / • /
tt-
_XL.
V
I•Ij' 5/13. Sudurii cnp la rap înclinaţii.

l'iu i <1.1(11 ( . I!») se ol),servii că în cazul solicitărilor de întindere, dacii mi

. . i iti> i ■,1111al< i sudurii cu metode perfecţionate, nu se poate obţine o îmbi-
II h di ' if 11.i i ivi U‘ii(a cu piesele, chiar dacă se elimină craterele finale.
Im . .1 , ,i o soluţii' de a obţine o îmbinare de egală rezistenţă cu bara
• i- d. i i .. ut.i cordonul di' sudură la 45° faţă de axa pieselor (fig. 5.43),
• nul liiiudnn.i i i >idonului creşte.
« ,i/. aIul imhi mirilor sudata cap la cap solicitata la încovoiere. In cazul îmbi­
lini ni Mid.di i .ii» l.i cap solicitate la încovoiere se disting două cazuri de soliei-
| KM ni I m n (ii de planul iu care acţionează momentul încovoietor:
tmblnau udate cap la cap solicitate la încovoiere la care momentul
un uz.i in pl.in perpendicular pe planul pieselor (fig. 5.44, a) ;
i ml on ui udate cap la cap solicitate la încovoiere la care momentul
un i..i in planul pieselor (fig. 5.44, b).
\i illli in i utliu il o r se face în ambele cazuri cu relaţia;

(5.40)

r ----------
S
/ î S I

-
1

-
3:

■
i
..

i* *•

! ■' 1 I Iiiililiiiii I ‘.ik I. i1 1' i ■11> In 111 n l l c l l . i l p la tnrovo rii'

:\ r>
 In nuc :
M este momentul încovoietor maxim din sudura;
WH - modulul de rezistenţă al sudurii, caro diferă pentru cele
două cazuri dc solicitare;
<r(ltl rezistenţa admisibilă în sudură, în daN/cm2, egală pentru
solicitarea de încovoiere cu rezistenţa admisibilă a oţelului.
Modulul de rezistenţă în cazul cînd momentul acţionează perpendicular
l>e planul pieselor are valoarea :
IV/ Ic-a2 _ (/— 2 a) a2 _ (l-2t)t.2
•s' 6 " 6 6 (5.47)

i . ii ci u d momentul acţionează în planul pieselor are valoarea:

,2
alc _ a (/— 2 a )2 _ t{l-2t)2
6 6 6
(5.48)

Dacii se elimină ccle două cratere finale, prin procedeul tehnologic arătat
Im mutele de verificare devin:
pentru momentul care acţionează perpendicular pe planul pieselor :
M 6M
(5.49)
° s~ w s w <CJas;
pentru momentul care acţionează în planul pieselor:
M 6M
6 ws ti2 (5.50)

In acest caz sudura este de egală rezistenţă cu piesele îmbinate deoarece

•’hm O«.
Calculul îmbinărilor sudale cap la cap solicitate la forfecare. Ca şi în cazul
••olicitării la încovoiere, îmbinările sudate supuse la forfecare pot fi solicitate
pei pendicular pe planul pieselor (fig. 5.45, a) sau în planul acestora (fig. 5.45, b).
I ii ambele cazuri verificarea la forfecare se face cu relaţia:

N
Xs ' As <Ta6"
(5.51)

T -

T - -V.
r

, t

l l(' n.'ir» I ihMiiiii I'. ik I j i I c cii|) In i'/ip‘

.(illi IU iI i hi Ini f c t , 11<

II,
 Socţi uncii do sudurii osie ;u*cc*a\.i iu ambele cazuri :

A e a-lc a (l 2a) l (/ 2/). (5.52)

Dacă sc elimină craterele finale, formula de verificare se scrie:

~Ts ~ ~ a T ~ lT < T^ ^ ° ’65cr«- (5.53)

In acest caz secţiunea sudurii este egală cu a pieselor, iar capacitatea de

rezistenţă a sudurii este chiar mai mare decît a materialului de bază, care are
o rezistenţă admisibilă egală cu 0,6aa, faţă de 0,65aa cît are sudura.
5.4.3.2. Calculul îmbinărilor sudate prin suprapunere. Deşi îmbinările prin
suprapunere nu sînt specifice îmbinărilor sudate, ele sînt întîlnite de multe
ori la realizarea construcţiilor metalice. Calculul acestor îmbinări se face conside-
rînd că secţiunea probabilă de rupere a cordonului de sudură este secţiunea
a —a după direcţia grosimii acestuia (înălţimea triunghiului dreptunghic isoscel
înscris în interiorul conturului cordonului de sudură).
Calculul îmbinărilor sudate prin suprapunere solicitate la forţe axiale. Îmbi­
narea prin suprapunere a pieselor se poate face cu cordoane de sudură frontale,
dispuse pe cele două capete ale pieselor, soluţie care se utilizează cînd lăţimea
pieselor este egală (fig. 5.46, a), sau cu cordoane laterale dispuse pe ceîe două
margini paralele cu axa pieselor, cînd cele două piese au lăţimi diferite (fig.5.46,fr).
Forţa axială se transmite prin cele două cordoane de sudură la care se con­
sideră că se repartizează în mod egal. Pentru calculul îmbinării grosimea a
a cordoanelor ele sudură se rabate după direcţia axei barei.
Verificarea cordoanelor de sudură se face cu relaţia :
N
T *= (5.54)

in care
N este forţa axială din bară ;
As — secţiunea celor două cordoane de sudură ;
^as ~ rezistenţa admisibilă în sudură, în daN/cm2.

Vederea / - / Vederea 2~2

<1*
H
| M

I 11• 11111ii 11;i 11 1111.111 p lin ' 111n .11•1111< i ■ .iipiiM ’ l.'i fo rje .i \I •»I «•.

:iy
 Iu n u c :
M oslo momentul încovoietor maxim din sudurii;
W'« modulul de rezistenţă al sudurii, cure diferă pentru cele
două cazuri dc solicitare;
<j„* - rezistenţa admisibilă în sudură, în daN/cm2, egală pentru
solicitarea de încovoiere cu rezistenţa admisibilă a oţelului.
Modulul do rezistenţă în cazul cînd momentul acţionează perpendicular
pe |>I;111111 pieselor are valoarea :
lc-a* _ ( / - 2 a) a 2 _ {l~2t)t2
Ws = (5.47)
6 6 6
i.u cînd momentul acţionează în planul pieselor are valoarea:

alc _ a (l—2a)2 _ t{l-2t)2

6 6 6
(5.48)

Dacă se elimină cele două cratere finale, prin procedeul tehnologic arătat
Ini mulele de verificare devin:
pentru momentul care acţionează perpendicular pe planul pieselor:
_ M 6M
° s~ W, ~~ lt2 ^ ° as ’ (5.49)

pentru momentul care acţionează în planul pieselor:

M 6M
os-
- ^ Gas•
Ws
I ii acest caz sudura este de egală rezistenţă cu piesele îmbinate deoarece

Calculul îmbinărilor sudate cap la cap solicitate la forfecare. Ca şi în cazul

•.olicil.ăni la încovoiere, îmbinările sudate supuse la forfecare pot fi solicitate
poi pondicular pe planul pieselor (fig. 5.45, a) sau în planul acestora (fig. 5.45, b).
In ambele cazuri verificarea la forfecare se face cu relaţia:
N
T.s-: (5.51)
Âs

T --

:
T
-r~

- '
'

7 i

li,' î i .4 Ti i
1 1 1 1 1 ) 1 11 i 11 '■
1111.1 1 1 ' i , 111 I ;i i ,111 1 11 |t 11 . i l » 1(1 I m I i m .ii r
 Secţiunea do sudurii f.lc* aceeaşi m ambele c a z u r i:

A,-- a-lc a (l 2a) l (1-21). (5.52)

Dacă se elimină craterele finale, formula de verificare se scrie:

(5.53)

In acest caz secţiunea sudurii este egală cu a pieselor, iar capacitatea de

rezistenţă a sudurii este chiar mai mare decît a materialului de bază, care are
o rezistenţă admisibilă egală cu 0,6a«, faţă de 0,65aa cît are sudura.
5.4.3.2. Calculul îmbinărilor sudate prin suprapunere. Deşi îmbinările prin
suprapunere nu sînt specifice îmbinărilor sudate, ele sînt întîlnite de multe
ori la realizarea construcţiilor metalice. Calculul acestor îmbinări se face conside-
rînd că secţiunea probabilă de rupere a cordonului de sudură este secţiunea
a —a după direcţia grosimii acestuia (înălţimea triunghiului dreptunghic tsoscel
înscris în interiorul conturului cordonului de sudură).
Calculul îmbinărilor sudate prin suprapunere solicitate la forţe axiale. Îmbi­
narea prin suprapunere a pieselor se poate face cu cordoane de sudură frontale,
dispuse pe cele două capete ale pieselor, soluţie care se utilizează cînd lăţimea
pieselor este egală (fig. 5.46, a), sau cu cordoane laterale dispuse pe ceie două
margini paralele cu axa pieselor, cînd cele două piese au lăţimi diferite (fig. 5.46,6).
Forţa axială se transmite prin cele două cordoane de sudură la care se con­
sideră că se repartizează în mod egal. Pentru calculul îmbinării grosimea a
a cordoanelor de sudură se rabate după direcţia axei barei.
Verificarea cordoanelor de sudură se face cu relaţia :
N
(5.54)

m care :
N este forţa axială din bară ;
Aş — secţiunea celor două cordoane de sudură;
Tas ~ rezistenţa admisibilă în sudură, în daN/cm2.

Vederea /-/ Vederea 2-2

a.

(X
(1 H b
I l|> !> 'Iii I uili li un I m l . i l i pi I ii
 '■I ( l l l l l i ' . l (Ir l i i l l l t .1 C .te C/ţalil C’ U :

A„ 2ah 2a{l-2a)t (5.55)

ii • ¡«ii Iul uni tur are valoarea :

2a {l- 2a) ^ T° s* (5.56)

h .u ’.i elimină craterele finale, lucru care la sudurile frontale se rcali-

« i .i punîiid plăcute de cupru pe care se începe şi sc termină sudura, iar la
inimile l a t e r a l e , întoreînd sudurile laterale după colţul pieselor pe o lungime
:;aIa « ii 2u, atunci secţiunea de sudură este:
A s—2al, (5.57)

ii v< : Mirarea se face cu relaţia:

(5.58)

K’«vi.i,lenţa adm isibilă în sudura de colţ are pentru toate solicitările va-
¿1,11 r a :

Tas=0,65cra. (5.59)
a dlnirnsionarea cordoanelor de sudură la îm binări prin suprapunere, tre-
I
mii«'respectate şi prescripţiile constructive privind dimensiunile minime .şi
n i ¡mo ale acestora.
in unele situaţii, cînd piesele au lăţim i diferite, pentru a reduce lungimea
I«' suprapunere, îm binările sudate prin suprapunere se realizează atît cu cor-
lojiiie dc sudura laterale cît şi frontale, în care caz calculul se face la fel. Secţiu-
n i de sudura se ia egală cu secţiunea tuturor celor patru cordoane.
Calculul îmbinărilor prin suprapunere cu suduri de colţ în găuri şi tăieturi
t Uniate la forje axiale. îm binările prin suprapunere cu suduri de colţ în găuri
.i laici uri, se execută la bare cu lăţim i mari, în scopul reducerii lungim ii de
lipiapunere. In acest caz în una din piese (de obicei în cea de deasupra) se
h ac lira găuri şi tăieturi în aşa fel îneît lungimea cordonului de sudură să creasca

.1iii ţi tor (fig. 5.47).

Verilicarea îm binării sc face la fel ca la orice îmbinare cu suduri de colţ
ii relaţia :

t« -j- < Tas= 0,65 oa. (5.60)

Secţiunea de sudurii este egală cu grosimea cordonului de sudură în m u lţită

ii ii i nn
lungim ii tuturor cordoanelor de pe marginea piesei, a găurilor şi a
alei iii llor, darii grosimea este aceeaşi la toate cordoanele de sudură (fig. 5.47) :

A, a {2(H c i I,) I (e.. a) | 2 [21,+n (d a)} \n (d.-a)}. (5.61)

In razul executării acestor îm binări, în găuri şl 1aici uri în afara proble­

mă verificării cordonului de sudurii, sc puni* şi problema verificării piesei
lablto prin (Miiiile ,şi tăieturile practicate in ca .Secţiunile slăbite sînt cele
irin tăieturii, <» şi I)r,n I* !'•
 Fig. 5.47. îm binare prin suprapunere cu cusături în găuri şi tăieturi.

Dar în aceste secţiuni trebuie să se ţină seama de faptul că o parte din

efort s-a scurs deja prin cordoanele de sudură din dreapta secţiunii în guseu
.şi deci verificarea secţiunii slăbite se face numai la diferenţa de efort existentă
in bară în secţiunea respectivă. Cum pînă în secţiunea a —a, majoritatea efor­
tului s-a transmis din bară la guseu, prin sudurile laterale şi prin cele din găuri,
înseamnă că efortul din această secţiune este foarte mic şi nu mai este necesară
verificarea în secţiunea a —a.
în secţiunea p —p efortul care rămîne în bară este egal cu diferenţa dintre
efortul total şi efortul ce se transmite prin cusăturile laterale pe lungimea g,
precum şi prin partea rotunjită a găurilor alungite, efort egal cu aria de sudură
înmulţită cu rezistenţa admisibilă a sudurii de colţ:
N p = N - A s^-'ias = N —a [2g + 5T(d-a)] *0,65aa. (5.62)
Secţiunea netă p —(3 este egală cu:
A n e t^ A - L A $ = b t- 2 M = t (b-2d), (5.63)
în care A este secţiunea platbandei, iar AAş slăbirea în secţiunea p-p.
Verificarea secţiunii se face cu relaţia:
Na „
* l= - r JLt (5.64)

N-a \2g-\-n(d-a)] 0,65a«

°V~ ” t(b-2d) ^ a’ (5.65)
Calculul îmbinărilor sudate prin suprapunere, solicitate la încovoiere. îm bi­
nările sudate prin suprapunere cu i u . i l mi de colţ solicitate la încovoiere sînt
întîlnito în general la prinderea de •111p1 n consolelor realizate din platbande.
In acest caz, prinderea se poate face <u cordoane di* sudură laterale, paralele

139
 Fig. 5.48. Scheme de calcul pentru îm bi­
nări sudate prin suprapunere, solicitate
la încovoiere.

• ii ;i.\a consolei (fig. 5.48, a), cu cordoane de sudură frontale, perpendiculare

|h axa consolei (fig. 5.48, b), sau cu cordoane laterale şi frontale dispuse pe
loale cele patru margini (fig. 5.48, c).
Pentru a elimina craterele finale la cusăturile laterale sau frontale acestea
r mloic dupii colţul pieselor cu o lungime egală cu grosimea.
Pentru calculul îmbinărilor sudate cu cusături de colţ laterale solicitate
la Încovoiere (fig. 5.48, a), se reduce forţa P din vîrful consolei în raport cu
•cuinii de greutate al sudurilor, la o forţă P şi la un moment egal cu forţa
ii!iniil(il;i cu braţul c :
M —P -e. (5.66)
I or|a P se repartizează în mod uniform la cele două cusături laterale şi
da na Icie unui efort tangenţial xp egal cu:

'P--A7—-lT- (5.67)
-l< dni't (ie paralelii cu forţa P.
Momentul sc descompune într-un cuplu de două forţe orizontale // acţio
iiind in cele douii cusături laterale, care au valoarea

n i . (5.B8)

i in
 I (olt* II produc un ciori Ijiiip< 11 (i;«I i//, dirijat «lupii direcţia lor şi a
■.11 « i v.floare osie egala cu :

11 11 Pe sc aa\
T" X aW *' (5' 69)
Mortul t p fiind vertical, iar t u orizontal, efortul rezultant se obţine
in umînd geometric cele două eforturi şi se verifică cu relaţia:

P2e2
t* - i/ 4 + ^ = y ^ +

Trez— ^ —0,65cra. (5.70)

- Pentru calculul îmbinărilor sudate cu cusături de colţ frontale se proce­

dează ]a fel (îig. 5.48, b), reducînd forţa P din vîrful consolei, în raport cu
( ('utrul de greutate al sudurilor la o forţă P şi la un moment încovoietor (5.66).
Forţa P se repartizează uniform la cele două cordoane de sudură frontale,
dind naştere unui efort tangenţial xP, avînd direcţia verticală:

Î5T- (5' 71)

Momentul se descompune într-un cuplu de două forţe verticale V, în
cele două cusături de sudură:

V '- 4 L = -Ti - (5'72)

care dsu naştere unui efort unitar tangenţial vertical :

TV= ~ = - ţ - = —}‘r . (5.73)

As ci2/2 ^212

Cele două eforturi avînd aceeaşi direcţie (verticală) se compun algebric.

I le se însumează deci în cordonul de sudură din dreapta în care sînt îndrep-
late de sus în jos, efortul rezultant verifieîndu-se cu relaţia:
i P 1 P *£ / r /*7 a
Trez=Tp+ T„= + J j j -; (5.74)

t, m = <5TOs=0,65oa. (5.75)

La calculul îmbinărilor sudate, cu cusături laterale şi frontale forţa P

din capătul consolei se reduce în raport cu centrul de greutate al sudurilor la
o forjă P şi la un moment, la fel ca în primele două cazuri (fig. 5.48, c).
Forţa P produce un efort tangenţial %/> în cele patru cordoane de sudură,
la cî ho se consideră ca se repartizează uni Toriu :

Ti' A. (5-7G)
 A» c i rioi | e le vertical şi îndreptai 11<• mi m |o*» iu (oale cordoanele
Momentul îiicovoiclor /II sc descompune in don.i ( nplui i do (oi ţe : orizontale //
i veiticale V m cordoanele de sudură orizontale şi verticale, care se determin.1
tII11 ecuaţia :
M -P-e=H-l2+V-l1> (5.77)

In t ,11c '.iul doua necunoscute II şi V, problema fiind deci static ne determinată.

I )aca raportul :

-}- <1,5 în care Zi > /2, (5.78)

‘2

.i I iu ici se poate admite ca momentele celor două cupluri sînt egale:

II-U—V-lx, (5.79)

di unde expriinînd pe l7 în funcţie de H şi invers şi înlocuindu-1 în ecuaţia

dr momente (5.77) rezultă :

V— l i • — şi //= l/ - i; (5.80)

M = P ‘e = H */1= 2 // • U, (5.81)
‘i
de lllldi'

H =Z£\ (5.82)

M =/> • e = V ■4- k + V li= 2 17, (5.8.'!)

de unde

V =-^-. (5.84)

Daca /, /2 rezultă evident, I I —V.

eforturile unitare tangenţiale din II şi V se determină cu relaţiile:
H II P e ' /r or\
T// An ayk 2-a1*/1-/2 ’

^ K - 17 - Pe n- vr\
l l/ ' A~n ~ a j2 2 «^/, - (°m' ^

I loriul rezultant din cordoanele de sudură orizontale se determină însurnînd

r* onu 11ic eforturile t /> şi x//, iar în cordonul de sudură vertical din dreapta
In urnind aritmetic eforturile xr şi i v care au acelaşi sens.

* V * < * ¡ 1 '* « * '• (5-87)

,V™‘ ' Tf |T» 2 W J ,V .) h * ll,,ir,° “' (S-88)

 5.4.3.3. Calculul prinderii sudate a unei corniere de guseu. Prinderea cor-
iilerclor de guseu se întîlneşte la prinderea barelor în nodurile grinzilor cu
/¿dude şi se realizează cu două cordoane de sudură (fig. 5.49).
Secţiunea celor două cordoane de sudură se determină, din condiţia ca
.iccstea să poată transmite efortul drn corni eră:

t« = -j- <Tas=0,65<Ta. (5.89)

Pentru a verifica cele două cordoane de sudură, forţa N se descompune

in forţele şi N2 acţionînd în cele două suduri. Cele două forţe N t şi N2 rezultă
( II I C'acţiuni
" ale unei’ grinzi
" * simplu
* 1 rezemate încărcată
‘ cu forţa N *T:.

(5.90)

(5.91)

Sccţiunilc de sudură A S1 şi A Sz se verifică la aceste eforturi:

Ni _ = JL b—e
Ls r <0,65ac ; (5.92)
«î ain
N (
,,
t*’2 A
N 2 <0,65cra. (5.93)
l«2
sl<> ^2 u
I ;i dimensionarea prinderii cornierei de guseu se determină secţiunea de
iidiu;i A» cu relaţia :

^ = 0-6^ - (5‘94>
I >jii cum :
A h An+Aa* (5.95)
i i ţ m u i l o d c s u d u r i i A e i şi A , Vi r e z u l t ii s c r i i n d cii c e n t r u l l o r d e g r e u t a t e c o i n c i d e
■ii c c u l r u l dc g re u ta te al c o rn ie re i:

/li,-c A «u (b c). (5.9G)

I li 1 1î1 11111<I |u• I ., din reia (iile şi (!>.!)(>) ir, n il, i I , ,i invers, rezulta
I nv, u i vnlorllc

An A (5.97)

Aa = A , ~ . (5.98)

< in nul pe /1„, sr determină ASI şi A S2 cu relaţiile (5.97) şi (5.98). Aceste

ci (im/i .slut ('.14aIr ui produsul dintre grosimea şi lungimea de calcul a cordoa-
lirloi
A s^a^c; (5.99)
A s2~^2C- (5.100)

1 ipunind grosimile ax şi a2 ale celor două cordoane de sudură astfel ca să

iii a condiţiile (5.24) şi (5.25) rezultă lungimile de calcul:

l (5.101)
al

1,0= 4r--
a2 <5-102)
mgi ini ie geometrice ale cordoanelor de sudură rezultă adunînd la lungimea
dr ui, lungimea craterelor finale:
lx= l ic-\-2ax\ (5.103)
l2= l , c+2a2. (5.104)
ntru ca acest calcul să fie corect, este necesar ca cele două cordoane
,i lispuse simetric faţă de o axă perpendiculară pe axa cornierei.
ii acest calcul s-a admis o ipoteză simplificatoare şi anume aceea că forţa
n\i. l.i N se află în planul guseului a —a, pe care s-au considerat rabătute sec­
ţiunii de rupere ale celor două cordoane de sudură. In realitate, forţa axială
din .na, acţionează în centrul de greutate al cornierei, aflat la distanţa e de
plamil a (i. al guseului, ceea ce dă naştere unui moment:
M — N-e. (5.105)
est moment dă naştere unui efort unitar normal pe secţiunea de sudură
i al>.il ala pe planul a - a :
M M lt N-e l, /r . n r .
°* l,» m m lf- T ’ <5' l06>

iiiid« / „ este momentul de inerţie al sudurilor rabătute în planul a- a, în

lapi’ii ru axa // tj ce trece prin centrul de greutate al celor două cordoane
dr mima (Îig. 5.50) :

Ct*/ 1 CUtlt)
lv 12' I ,22 • (5.1C7)

H'l
 t

ix
•ff/

y-

!• 11■ r .no. Secţiunca sudurilor. Fig. 5.51. îm binări în T supuse la forje axiale.

In acest caz efortul tangenţial ts este dirijat în lungul cordoanelor, iar

o. normal pe acestea şi se compun într-un efort echivalent:

<yec?i=]/ol+3 t2s^ g u. (5.108)

.'>A 3.4. Calculul îmbinărilor în T. îmbinările în T se realizează cu cordoane

<lr iîdn îi de colţ, între două piese care sînt perpendiculare una pe alta. Aceste
îmbinări pot fi solicitate la forţe axiale sau la încovoiere.
< alculul îmbinărilor în T supuse la forţe axiale. Calculul îmbinărilor în T
u cm doane de sudură de colţ supuse la forţe axiale (fig. 5.51) se face considerînd
i'io.iiiK'a cordonului de sudură rabătută pe planul piesei perpendiculare pe
direcţia forţei.
V( rificarea îmbinării se face cu relaţia:

T i= J7 « ° > 6 5 c r« <5 - 1 0 9 )

Dacii se elimină craterele finale, lucru ce se poate realiza executînd

■ii .il ura de sudură continuă şi întoarsă peste marginea superioară şi inferioară,
ii im i secţiunea de sudură este:

A 8=*2al. (5.110)

A-cslii este un calcul simplificat deoarece în realitate forţa N nu este

nm mala pe secţiunea de sudurii cum se consideră. Calculul se poate face în
mi .1 li-l deoarece rezistenţa admisibila in sudură i„* 0,65(7« sa determinai
■ p< I 111ICn1.11

i" mi i 11Hi 111 IIU1Utili ■

'
 Fig. 5.52. îm binări în T solicitate la încovoiere.

Formula de verificare devine deci:

T-'= -a i = -in- <°-65<J- <5-u l >

Calculul îmbinărilor în T solicitate la încovoiere. îmbinările în T solicitate
la încovoiere se întîlnesc în construcţiile metalice la prinderea consolelor de
lilpi, cînd acestea nu se prind prin suprapunere (fig. 5.52).
Forţa P se reduce în raport cu centrul de greutate al sudurilor la o forţă
/ ’ ,ji la un moment: M = P •<?.
Secţiunea de sudură se obţine rabătînd grosimile cordoanelor de sudură
pe planul perpendicular pe piesa solicitată de forţa P. în acest caz forţa P
produce un efort:

tp - £ - £ . <5.1 >2 »
Momentul încovoietor dă naştere unui efort unitari
M M 3P e /r 1 1 o\
%M~ Ws 9 al2 6=5 ~ W ' - '■X' 11 )
6
I lori urile fiind perpendiculare (fig. 5.52) efortul rezultant se obţine compunînd
(.'<diiiflric cele două eforturi, iar condiţia de verificare devine:

Calculul prinderii, unui profil dublu T solicitat la încovoiere. Prinderea

coii'.olelor realizate din profile dublu T de stîlpi se face sudînd capătul profili lor

M ii
 Sschunaa / /

, r 4
lu n m m a ) ---
iniM mm
V
Orh / \
P'Hrr TTTTT1—

Fig. 5.53. Prinderea unui profil dublu T supus la încovoiere.

i" lot conturul cu suduri de colţ (fig. 5.53). Forţa P se reduce şi în acest caz
l,i o forţă şi la un moment încovoietor: M —P-e.
Tntrucît la profilele dublu T, efortul unitar tangenţial este preluat doar
•I* Inimă, înseamnă că şi forţa tăietoare P este preluată doar de sudurile de
i" inimă avînd dimensiunile axlv
In acest caz efortul tangenţial din torţa P este:
P_
Tp'- (5.117)
Ag

Din momentul încovoietor rezultă eforturi unitare normale o, care variază

liiii.n pe înălţimea secţiunii transversale. In aceste condiţii este necesar să se
■liliee secţiunea de sudură în două puncte 1 şi 2. In punctul 1, situat pe
11 iiluiilo de sudură de deasupra şi de dedesubtul tălpilor profilului, ia naştere
i|i>111 mi efort unitar normal a, efortul tangenţial xp fiind preluat doar de cor-
•lii:tii»*Ic de sudură de pe inimă. Verificarea efortului unitar în punctul 1 se
Im <’ cu relaţia :
P-e
(5.118)
WS1 = -T- ‘ i/i= T i / i < 0,65a»,
mul'
U",H| oste modulul de rezistenţă al sudurii în raport cu punctul /;
/., - momentul de inerţie al tuturor sudurilor;
//, distanţa de la axa neutra la punctul / ;
Momentul de inerţii' al sudui ii ■e ( aleiilca/.ă eousidcrînd secţiunea de su-
d u i.1 i.ib ă lu lă pe planul piesei di* 1arc* '(• prinde consola şi luînd momentul
1I1 luei (ii« ( .1 pentru o secţiune -a (v. fig. 5.53).

I 17
 I'ig. 5.54. Imblniul ni suduri în K.

}— M

In punctul 2 situat la partea superioară a cusăturilor de sudură de pe inimă,

există ambele eforturi unitare cart se compun într-un efort rezultant.
1 fortul din moment are valoarea:

9 M M P-e /c . OAs
wS2 =
2 - ------
M ~ îr-y z = -r/ y»
s J2 (5.120)

Im efortul echivalent se verifică cu relaţia:

*!«*=}/<& ■+34 = \ 7 ^ f + 3 (2 ^ rf <0,65<j«,. (5.121)

(Aticului îmbinărilor în T executate cu cordoane de sudură în K. In cazul

îmbinărilor cu sudură în K, solicitate la forţe axiale (fig. 5.54) calculul se face
ca .şi la îmbinările cap la cap. Dacă piesa are grosimea /, atunci grosimea cordo­
nului de sudură este egală cu aceasta a= t, iar secţiunea de sudură este:

A s= ( l —2 a )a = (l —2t)t. (5.122)
! liminînd craterele finale secţiunea de sudură devine:

A ,=l-t. (5.123)

Verificarea sudurii se face în acest caz cu relaţia:

-j; = Tt < ” «*■ (5.124)

Rezistenţa admisibilă în sudură se ia ca la îmbinările cap la cap:

oa8= a * o a, . (5.125)

in ' <'<t 1 pentru compresiune şi a —0,8 pentru întindere.

I .'3.5. Calculul îmbinărilor combinate executate cu cusături de sudurii în
eu/uie / de col(. La prinderea directă fără guseu a barelor, în nodurile grinzilor
1n ibrelo sudate se execută îmbinări combinate.
>acă barele se realizează din profile T, prinderea inimii se face cu sudură
• ap l.i cap, iar a tălpii diagonalelor de inima tălpii grinzii cu zăbrele, cu suduri
de co|( (fig. 5.55).

I Ifl
 \'t>chunru / /
\

f77f/7^x

1 itf. 5.55. Schema pentru calculul sudurilor combinate.

' nh'iilul îmbinării constă în determinarea efortului ce se transmite prin

•i.im .t i jm la cap (executată pe toată lungimea de contact a inimilor) şi în
iih1111cn lungimii cordoanelor de sudură de colţ, cu care se prind tălpile pro-
iilnliil diagonalei de inima profilului tălpii grinzii cu zăbrele, în aşa fel îneît
• li , ui .mila restul de efort.
I loriul cc se poate transmite prin sudura cap la cap este egal cu secţiunea
•I* mhii.i înmulţită cu rezistenţa admisibilă:

N x= A s l-oas= (5.126)

A S1—tc-a— |c Q s p 2t\t. (5.127)

< iirllcicnlnl a se ia egal cu 0,8 pentru solicitări de întindere şi 1,0 pentru

•lh II Ari dc compresiune.
l loriul cc ramîne dc transmis prin sudurile de colţ este:

N, N - N 1= N - [ ^ - ‘2t)t.«.<ya. (5.128)

-• (lunca (oi(Ioanelor de sudură de colt (>s*e *n acest caz:

A N* N ~N' An! (5.129)

(),(>r> <ra 0,(16 a» ilc2'
I hi
 | i i ît tul mm iii îi ca mii! patru cordoane de uduin, .11•-;' i n<1 grosimea a 2 .1
i'ordiMiuioi, 1 <*/1111.1 lunginu'a acestora:

. . A - N-Ni m , (n
112 4a» 4 •0,G5-«2^« 2,G-«aa„ *

l.i|ngimea de suprapunere a tălpii este egală cu lungimea geometrică a

toi (Ioanelor:

i * = i * + ^ = - £ g :£ k + 2a* <5-i3 l>

Din cauza rigidităţii diferite a celor două tipuri de suduri acest mod de prin-
drir im se recomandă la grinzi puternic solicitate.
•1.4. Deformaţii şi tensiuni interne provenite din sudare. Procesul de
M id a ie este 1111 proces complex, deoarce în timpul desfăşurării lui, datorită
temperaturilor ridicate urmate de răcirea relativ bruscă a materialului, au
loc modificări ale coeficientul de deformare termică, ale modulului de elasli-
(ilale .şi a limitei de curgere ac.
Datorită faptului că există diferenţe mari de temperatură între materialul
di nlaos din cusătură şi materialul de bază, diferenţe care depind de metoda,
de 1« imul şi de viteza de sudare, apar deformaţii şi tensiuni remanente mari.
I 11 timpul operaţiei de încălzire, materialul din zona încălzită nu poate
să e dilate liber, fiind împiedicat de materialul din zonele reci învecinate.
Diu această cauză în materialul din zona încălzită apare o îndesare a ma­
terialului.
In timpul procesului de răcire se produce o contracţie, care duce la o scur-
Iare a elementelor îmbinate dacă aceasta nu este împiedicată. Dacă însă aceasta
tendinţei de contracţie este împiedicată, apare o stare de tensiune remanentă.
Tensiunile remanente vor fi cu atît mai mari cu cît deformaţiile la răcirea
sudurii sini mai puternic împiedicate.
Mărimea deformaţiilor este influenţată de următorii factori:
metoda dc sudare, datorită temperaturilor de sudare diferite la o metodă
•au alta de sudare ;
de regimul sc sudare, care influenţează prin tensiunea şi intensitatea
diferită a curentului electric;
di* viteza de sudare, care cu cît este mai mare face să scadă deformaţiile ;
de diametrul şi calitatea învelişului electrozilor;
de forma şi dimensiunile pieselor sudate;
de tipul îmbinării, rcspcctiv de felul de prelucrare a marginilor pieselor
Midii t e ;
de condiţiile tehnologice, ţinînd scama că dacă se face o preîncălzire
n pi( clor, se reduc deformaţiile rezultate prin sudare.
studiile făcute de M a 1i s i u s dau indicaţii asupra mărimii deformaţiilor
lonpludiiiale, transversale şi unghiulare ale diferitelor tipuri dc îmbinări.
Astfel, la îm binări cap la cap (v. fig. 5.26, a), pentru table de 12 111111
i;i 1 imme deformaţiile longitudinale la suduri 111 V .iul de 1/1 mm daca 1111 se
11 - M u l e a z ă rădăcină, dc 1,5 imn ducii suduia se c.\eriilii pe placa suport şi de

I .»>()
 imn «l.n i e i r .i h I< . i ■.i i ; h I; h n í a , ni tlm p c<* d«*loi n í a ( l l l c unghiular«* slut
.1. I " la .i k I i i i I u n i l a t e r a l e í a r a s u p o i l şi l . í r a r e s u d a r e a r ă d ă c i n i i şi «l«‘ 0 " d a c a
i i < .11 «1« m i i nlaciiia sudtii ii.
I .i i mbliiai i Ic in T cu suduri «le colţ (v. fig. 5.21), <:) dacă grosimea piesei
ii ••ului«* «".le lo mm deformaţia transversală este de 0,3 mm la o grosime
iiduiil «I* !") mm, iar dacă grosimea este de 20 mm deformaţia transversalii
mil.i (/«-io) ui timp ce deformaţiile unghiulare la aceleaşi grosimi sînt de
i iu pi I mul ca/ şi de 1° în al doilea caz.
I »« lorni.iţiile «le sudare, respectiv tensiunile remanente sînt cu atît mai
•• «Iu*.« hi cil numărul şi secţiunea cordoanelor de sudură sînt mai reduse.
In «cea ce priveşte influenţa tensiunilor remanente asupra siguranţei
•■ *ii iii u< ţloi, numeroasele încercări au dovedit că în cazul încărcărilor statice
i< ii .liniile remanente din sudare, echilibrate pe secţiunea transversală, nu
lulliu nţcii/a capacitatea de rezistenţă a elementului dacă materialul are bune
■dilaţi plastice. In cazul încărcărilor dinamice tensiunile remanente influen­
ţi i dclavorabil rezistenţa la oboseală a elementelor, motiv pentru care este
..... ii ă m* ia măsuri tehnologice ca prin diferite dispozitive sau tratamente
lu m ii', a c e . le tensiuni să se reducă cît mai mult posibil.
i i Clase de execuţie ale îmbinărilor sudate. îmbinările sudate se
I. th< i in trei clase de exccuţie, funcţie de importanţa elementului şi «le
i iliilllâţile de realizare. Realizarea uneia din clasele de calitate este funcţie
•li il< rea corespunzătoare a următorilor factori:
materialul de bază prin: marca, procedeul de elaborare a oţelului,
■ i •«Iul de «le/oxidare, modul de livrare şi condiţiile de recepţie;
materialul de adaos prin: marca electrozilor, gradul de dezoxidare şi
• innliţiil«* de calitate ale acestora;
procedeul de sudare: cu gaze, electric, manual sau sub flux, sau cu gaz
in(i|« i lo r;
lipul îmbinării: cap la cap sau cu suduri de colţ;
tehnologia de sudare prin: modul de pregătire a pieselor pentru sudare
i umilul d«> execuţie a îmbinării;
calificarea superioară a sudorilor;
controlul calităţii îmbinărilor sudate prin: examinarea aspectului exte­
rn i, H i l i c a r e a dimensională, control defectoscopic şi încercări mecanice.
■ lusa I de execuţie se referă la sudarea oţelurilor cu granulaţie fină pentru
, in . oul mlul defectoscopic se execută obligatoriu integral şi care prezintă
<|ei*<l< reduse la minimum.
Dintre oţelurile folosite în construcţii metalice oţelul OL52 face parte
«lin .ii e.r.la c l a s ă . Oţelurile din clasa I se împart în două subclase I A şi I l i ,
Inik |u de defectele admise. Oţelurile din clasa I sînt calmate şi normalizate.
‘.udurilo din clasa I A se vor cxecutn în toate poziţiile de sudare cu sudori
.iviml minimum categoria 5 de califican*. I ;i aceste suduri nu se admit fisuri,
u i l.ilmi, crater«*, scurgeri de material, Im controlul defectoscopic se execută
I 0()%.

151
 I •> M u l u r i l e din clasa I li eoni rolul defecloseopW bice toi în pi >porţle
•l< l()()%, <l;u* st' adm it unele defecte foarte mici, se execuţii cu sudori cu m ini­
mum categoria 4 de calificare.
Clasa a 11-a de execuţie se referă la oţelurile normale de construcţii cum este
o(elnl 01,37, la care controlul defectoscopic se face parţial şi la care sudorii
11ebiiie să aibă minimum categoria 3 de calificare. La această clasă se admit
unele defecte.
Clasa a 11l-a de execuţie se referă la oţeluri normale, necalmate şi semi-
ciilmate, care se execută cu sudori calificaţi. Controlul defectoscopic nu este
obligatoriu decît în locurile unde se constată defecte la verificarea aspectului
exterior.
 C apitolul 6

Grinzi cu inimă plină

(>. 1. Generalităţi
(iiin/jlt' cu inimă plină sînt elemente de construcţii frecvent întîlnite în
i *i.ii Iicii, a căror solicitare principală este încovoierea. Ţinînd seama de acest
Im i i i , alcătuirea lor raţională trebuie făcută sub forma unor secţiuni care să
illui i u i modul de rezistenţă cît mai mare, la un consum de material cît mai
hmIm.
Se .ştie, de exemplu, că modulul de rezistenţă al secţiunii dreptunghiulare
•1« dimensiuni b x h este bh2/6 (fig. 6.1, a). Dacă aceeaşi cantitate de material
■ !<• dispuşii însă sub forma a două dreptunghiuri de arie hXb/2, aşezate la
■ii I.i11ţa li (fig. 6 . 1, b), atunci modulul de rezistenţă al acestei secţiuni rezultă :

( 6 . 1)
h
2

< ompaniid modulele de rezistenţă ale celor două secţiuni se observă că

ni razul al doilea, cu aceeaşi cantitate de material, se obţine un modul de rezis­
tenţii de aproximativ trei ori mai mare. Rezultă deci, că soluţia raţională de
■trainice a grinzilor cu inimă plină conduce la aşezarea materialului cît mai
Irpni lc de axa neutră. In practică, grinzile se alcătuiesc din două elemente

&ZZZZZZZZZZZ

2
y

h
h
a b C
I i|' li I SrllcMK' (Ir 11(' 1111111 * a M r | l l l l l l l I m i i s v c i Mile ii f'l h i / i l o i ;
I Iul/hi supcriiHtni, '' In im ii , 'l Iul/ti) tnfcrloiirt).

I !, i
 ili'p.irl ii<’ dc .1 a neutrii, numite (ălpi .şi dinii un <irm, nl (Ic legătura numit
inimă, astfel asamblaţi: încit iu secţiunea transversala a formeze un profil
dublu I (li/i. 0. 1, 6’).
Din punctul di* vedere al modului de alcătuiri:, grinzile metalice cu inimă
plina pol i i : laminate, nituite şi sudate.
(¡/in i/r luminate, realizate din profile I şi U, deşi raţionale datorită mano-
jn'ici de confecţionare reduse pe care o necesită, din cauza sortimentului de
familiale limitat, sc pot folosi doar la deschideri şi încărcări relativ reduse.
(i/in. ile nituite se folosesc în ultimul timp foarte rar în construcţiile civile
şi i in in .triale, datorită tehnologiei de execuţie mai complicate şi a dezavanta-
l'ior p< care Ic au construcţiile nituite faţă de cele sudate. ’
(iun ile sudate, caracterizate prin simplitate în ceea ce priveşte alcătuirea
i (*xiv111ia, precum şi prin economicitatea lor, se întîlnesc cel mai frecvent
iu practică.

<>. >. Alcătuirea secţiunii grinzilor cu inimă plină

<i 1. Grinzi nituite. Cel mai simplu tip de grindă nituită poate fi
pali ii prin întărirea tălpilor profilelor laminate cu platbande (fig. 6.2, a).
Wcasla soluţie este recomandabilă în cazurile cînd mărimea solicitărilor nu

r= 3 s

H i ; , (i.2 . S e c ţ i u n i d o g r i n z i n l t n l t » ’.

IM
di paşi .Ic cu p r e a umil c a p a c i t a t e a p o r t a n t a a p r o f i l c l o r din sortimentul de
laminate.
I ii eazul încovoierii «lupa d o u a direcţii, este raţională alcătuirea unor grinzi
din combinaţii de profilc I şi U, cum este cea din figura 6.2, b, folosită la căile
«Ic rulare ale grinzilor rulante cu capacitate de ridicare redusă, sau la riglele
pereţilor halelor.
In cazul încărcărilor şi deschiderilor mai mari, grinzile cu inimă plină
nituite se alcătuiesc din table, platbande şi corniere (fig. 6.2, c). înălţimea
variază între limite foarte largi, fiind cuprinsă între 0,5 şi 3 .. .4 m ia construc­
ţiile. industriale şi uneori mult mai mare la poduri, unde poate depăşi chiar 10 m.
In mod obişnuit tălpile grinzilor cu inimă plină nituite se realizează din
una pînă la trei’ platbande şi cîte un grup de două corniere la fiecare talpă.
Cornierele sînt necesare pentru realizarea legăturii dintre talpă şi inimă.
Inimile se realizează din tablă cu grosimea de 8 ...1 6 mm, care în cazul
înălţimilor mari se rigidizează în vederea împiedicării pierderii stabilităţii. în
cazul existenţei unor forţe tăietoare sau a unor încărcări locale foarte mari,
grosimea inimii poate creşte pînă la valori în jur de 20 mm.
în situaţiile cînd, din cauza încărcărilor sau deschiderilor foarte mari,
înălţimea grinzilor ar rezulta prea mare, sau în situaţiile cînd, din anumite
considerente, înălţimea grinzilor este limitată la anumite valori, se obişnuieşte
ca grinzile să se realizeze cu două inimi, alcătuind aşa-numitele grinzi cheson
(fig. 6.2, d). La acest tip de grinzi, talpa superioară se realizează comună, iar
cea inferioară din două tălpi independente, cîte una pentru fiecare perete, cu
un spaţiu între ele de minimum 400 mm, pentru a permite accesul în interiorul
cliesonului. Accesul este necesar atît în timpul execuţiei, pentru baterea nituri­
lor, cit şi în timpul exploatării, pentru asigurarea întreţinerii grinzilor. Ca
exemplu’de grinzi cheson nituite, pot fi amintite grinzile căii de rulare a podu­
lui de 350 tone de la oţelăria din Hunedoara, care la o deschidere de 33,00 m
(M =50 000 kN*m) au necesitat o înălţime de 3,4 m.
6.2.2. Grinzi sudate. Simplitatea formei şi a tehnologiei de execuţie a
grinzilor cu inimă plină sudate, precum şi uşurinţa prinderii sau rezemării lor
pe alte elemente, au condus la o foarte largă răspîndire a acestor grinzi în eon­
ii ucţiile metalice.
în funcţie de mărimea solicitărilor, precum şi de diferite considerente
economice şi constructive, în practică se disting următoarele soluţii de alcătuire
a acestor grinzi.
In primul rînd se poate face o întărire a profilelor laminate I, cu oţel lat
sau platbande (fig. 6.3. a, b şi c), obţinîndu-se pe această cale o sporire substan­
ţială a momentului de inerţie. Lăţimea elementelor de întărire se va alege astfel

cr:---rrj jc: . - Jk, ,r ____ ^

1 ifţ. (>.3. Grinzi I întărite cu platbande.

IV .
 ;
A -------- K ■ b A /— 1
/ \ /ş
\ / Pv ' S .
\ / '

w m ■ ^
•........ ....... ......... r ,-J
P !

...........
......... -4 1

-j~yL C \ <$1
- f t \—
TI
\ /r\ / V ./
Í1
-
\°i^
- ♦ 1
¿•1 b
!
1
-------- +1--l~
1
ni. il .1 exislo şi posibilitatea executării sudurilor din poziţie favorabilă. In
• i/m d( i iikI profilul nu poale ii roiit ¡11 timpul operaţiei de sudare, de exemplu
iii 111101 consolidări la faţa locului, dispunerea elementelor de întărire se
■ii i.n < ca ¡11 figura 6.3, c.
v il l mod de sporire a momentului de inerţie al profilelor laminate dublu T,
ii ■ i liliiic folosirea lor sub formă de grinzi ajurate. Grinzile ajurate se obţin
•lin pn.lilc 1, printr-o tăiere specială a inimii, după linii în zigzag sau arce de
■• n iu naIa de o resudare a celor două părţi rezultate, astfel îneît să se obţină
•• (miii cu înalţi mc mai mare. în funcţie de modul de tăiere a inimii se pot
*11111111 , 1in/i ajurate cu goluri hexagonale sau octogonale şi circulare sau ovale.
■iinzile ajurate cu goluri hexagonale se obţin tăind inima profilului lami-
n il I Jupa o linie în zigzag (fig. 6.4, a), deplasînd una din părţile rezultate cu o
jiiin.il.11c din pasul p şi resudîndu-le pe linia de contact de lungime b (fig. 6.4, b).
¡'"i Inimic dc la capete, de lungime /?/2, rezultate prin decalare se elimină (por-
( I i i i m . i haşurată din figura 6.4, b).
u .1 între ccle două părţi obţinute prin tăiere se introduc pe porţiunile b
hi I plăcuţe intermediare de aceeaşi grosime cu grosimea inimii profilului I,
• " i' 11;i grinzi ajurate cu goluri octogonale (fig. 6.4, c), a căror înălţime şi deci
in..ne nt de inerţie este mai mare decît al grinzilor ajurate cu goluri hexagonale.
111mzile ajurate cu goluri circulare se obţin tot din profile I, a căror inimă
■ I.ih n felul următor: se trasează mai întîi pe inima profilului patru linii
1 >i il l- eu axa centrului de greutate. Liniile exterioare 1, definesc înălţimea
di d< < 11 are din dreptul golurilor. Pe linia interioară 2 sînt dispuse la o distanţă
• i'nl.i 11 pasul p, centrele semicercurilor c după care se face tăierea. Raza acestor
m’Iiik ( rcuri este egală cu distanţa dintre liniile opuse 1 şi 2 (fig. 6.4, d). Prin
li 1 .11<.1 semicercurilor avînd centrele c, alternativ pe liniile 2 de sus şi de jos,
■111-!.111 liniile 3 ale căror intersecţii cu liniile 2 definesc coardele 4 de lungime b.
I a1( apoi profilele după liniile 3 şi 4, se deplasează cele două părţi obţinute
•11 • 11matale dc pas şi se sudează pe lungimea de contact b obţinîndu-se grin­
zii- .1jurate cu goluri circulare (fig. 6.4, e).
I >.ică între cele două părţi se intercalează plăcuţe intermediare de înălţime
h,. * obţin profilele ajurate cu goluri ovale (fig. 6.4,/).
Iu cazul deschiderilor şi încărcărilor mai mari, se folosesc grinzi sudate
..... >m,i de I (fig. 6.5, a) alcătuite din două tălpi şi o inimă. Tălpile sînt formate
il- I •' ei din cile o singură platbandă, iar inima din tablă groasă, legătura între
tălpi şi inima i caii / ii ui ii ■e prin suduri de col ( ,m .intui i in K. Sudurile de
«olţ t' lol( >sese la /(i m/i Ir a căror inima arc groşi mc mica şl pi c/inl a dezavantajul
<a pun răcire provoacă dciormarea tălpilor (fig. (>.!>, h). Aceste .suduri nu impun
lir i prelucrarea marginilor inimii în vederea sudării, fapt ce contribuie la sim-
p111n aica execuţiei. Sudurile în K îmbunătăţesc modul dc lucru al legăturii
diniio Ialpă şi inimă şi se folosesc în special la grinzile supuse acţiunilor cu carac-
ter dinamic.
In cazul unor încărcări concentrate foarte mari la talpa superioară, cum ar
tl dc exemplu presiunea roţilor podurilor rulante, devine raţională alcătuirea
i in ilor sudate cu două grosimi de inimă şi cu o rigidizare longitudinală con-
(Imia (fig. ().5, c). în asemenea cazuri rigidizarea longitudinală are rol de rezis-
!cn(ă şi lucrează ca o talpă intermediară.
Iu sfîrşit, în cazul încărcărilor şi deschiderilor foarte mari, care ar conduce
l.i grinzi cu înălţimi exagerat de mari, sau în cazurile cînd înălţimea grinzii
« Ir limitată la anumite valori, se folosesc grinzi cu doi pereţi sau grinzi cheson
(lir. <>.r), <l). Aceste grinzi sînt alcătuite din două inimi, prevăzute la extremităţi
<u cile o tălpii comună. Pentru acces în interiorul chesonului se prevăd la capete
roluri cu lăţimea de minimum 400 mm. Cele două inimi se leagă din loc în loc
<ii diafragme, care au rolul de a asigura conlucrarea ansamblului ca un element
unitar.

h. •>. Stabilirea dimensiunilor iniţiale

Dimensiunile iniţiale ale secţiunilor transversale ale grinzilor se aleg în

ba/a unor recomandări, ca urmare a unor concluzii rezultate din experienţă
au din studii privind influenţa anumitor factori asupra acestor dimensiuni.
Principalii factori de care trebuie să se ţină seama la alegerea secţiunii
liau.sversale a grinzilor sînt: deschiderea grinzilor, mărimea încărcărilor, cali-
Ialea materialului, deformaţiile admisibile şi condiţiile constructive ce se cer
respectate.
0.3.1. Grinzi nituite. înălţimea inimii hi (fig. 6.6) a grinzilor cu inimă
plina ni 1uite trebuie astfel aleasă, îneît pe lîngă respectarea condiţiilor de reziş­
ti 111a şi dc rigiditate, grinzile să rezulte cu un consum minim de oţel.
I ii baza experienţei de proiectare se recomandă ca la grinzile cu inimă
plin a nil uite, înălţimea inimii să se aleagă între următoarele limite:
la grinzi simplu rezemate:

( 6 . 2)

la grinzi continue:

(6.3)

Valorile maxime corespund grinzilor puternic încărcate, cu deformaţii

admisibile reduse, iar valorile minime, grinzilor cu încărcări mici şi deformaţii
admisibile mai mari.
 r
Js

I ir G.G. Clementele
'( lu n ii transversale t,
la grinzile nituite.

111 cadrul acestor limite, pentru a respecta şi condiţia consumului minim

'!«* material, înălţimea optimă hopa inimii grinzilor trebuie să satisfacă şi relaţia:

(6.4)

undo :
k este un coeficient cu valorile 1,33 la grinzile cu secţiune constantă
şi 1,14 la grinzile cu secţiune variabilă;

ti — grosimea inimii, care se alege între 1/100 şi 1/150 din înălţimea

inimii hi.
Dacă se reprezintă grafic variaţia greutăţii grinzilor în funcţie de înălţimea
lor, se obţine o curbă asemănătoare celei din figura 6.7. Urmărind pe această
ui bn creşterea greutăţii grinzii în funcţie de înălţime, se constată că la grinzile
i ' nor înălţime diferă cu 5 .. .10% faţă de înălţimea optimă, greutatea grinzii
mşIo cu foarte puţin (circa 2 . . . 3 %), ceea ce înseamnă că abateri de acest
idm do la valoarea înălţimii optime pot fi admise, fără a influenţa consumul
<l«' malerial.

1'.<)
 [Viilru t a .i/'t-ţiU* /»i in/il<)i sub cied.ul in ta im illu i .1 im dcpiişcasea valo-
1 11< .i ; ţIlor admisibile, înAIţinic'a li/ a grin/iloi lit’blllc .i satisfacă şi relaţia

/ i/ < p ‘aa j^ )/* 10~7, (6.5)

I ii t a r o :
p este u n c o e fic ie n t care ţin e seam a de m o d u l de în c ă r c a r e a g rin z ii
şi ale c ă r u i v a lo r i s în t d a te î n ta b e lu l 6.1 ;
/ de schiderea g r in z ii, î n c m ;
fa — s ăg e a ta a d m is ib ilă .

Tabelul ( il
Coeficientul Coeficientul
Schema grinzii Q P Q

j T|||||||||f||||||||| ql 0,125 0,945

P 0,250 0,751
^ ^

2P 0,167 0,963

P P P
\ \ \ 3P 0,167 0,895

P P P P
4P 0,150 0,950

|i]111 i u 11 i m n | ql 0,0834 0,282

P 0,125 0,376
1------- I

l
3ql 0,0333 0,710

Vl| f
2ql 0,0625 —
L L---sj
T

l i.d
 l..i aiUulul momentelor iiicovoletonre maxime în vederea dimensionării
estc neccN.'iră şi cunoaşterea gradaţii proprii a grinzii. Intrucît această greutate
sc poate cunoaşte exact, abia dupa dimensionarea grinzii, în calculele iniţiale
ca .sc introduce cu o valoare aproximativă, estimată cu următoarea relaţie:

£ = 0 (V lW [daN/m] (6.6)
unde:
0 este un coeficient care ţine seama de modul de execuţie a grinzii,
marca oţelului şi gruparea de acţiuni la care se face dimensio­
narea şi ale cărui valori sînt date în tabelul 6.2 ;
P — un coeficient care ţine seama de sistemul static şi de modul de
încărcare a grinzii (v. tabelul 6. 1);
— deschiderea grinzii, în m ;
Q — încărcarea totală pe grindă, în daN.
Tabelul 6.2
Coeficientul 0
Modul de OL 37 O L 52
execuţie a
grinzilor
oa— 1 500 cr0= I 700 oa= 2 400

to
II

o
o
sudată 0,0725 0,0600 0,0580 0,0530

nituită 0,0940 0,0870 0,0750 0,0690

Pentru uşurinţa execuţiei, avînd în vedere lăţimile de laminare ale tablei

groase, se recomandă ca înălţimea inimii grinzilor să se aleagă un multiplu
de 50 mm, atunci cînd hi < 1 000 mm şi multiplu de 100 mm, cînd/i*>l 000 mm.
Grosimea inimii se alege cu valori:

(lOO ~~ l5o)

preferind însă valorile pare şi necoborînd sub 6 mm la grinzile mici şi 8 mm la

grinzile mijlocii şi mari.
Avînd în vedere că fiecare milimetru de grosime de inimă reprezintă un
consum de oţel de 7,85 kg/m2, pentru realizarea unor grinzi cu consum minim
de oţel, se recomandă folosirea unor grosimi de inimă cît mai mici.
Odată cu alegerea grosimii inimii, este necesar să se facă şi verificarea ei la
forfecare sub acţiunea forţei tăietoare maxime, Tmax, cu relaţia:

< t „ = 0 , 6 o „. (G .8 )

Această verificare permite coordonarea iniţială a dimensiunilor secţiunii

transversale a inimii în funcţic de mari mea forţei tăietoare maxime.
"Lăţimea aripilor cornierelor b0 se ale/je astfel ca:
b0 I 70 mm, (6.9)
undi' ht se Introduce in metri.

II ( U l Ik l r iU (II l l i r l r t l l . i* | () |
 ( n o.i iihm col illercloi li'ilpiloi /<• se determina cil lelaţla
(0,07...0,1) b0, (6.10)
jivÎih Iu- .c grijii să nu fie mai mica dccît grosimea inimii sau a platbandelor
tiilpii.
I aţi mea platbandelor tălpilor b rezultă din relaţia :

¿>>^+2^+2-5, (6. 11)

( ¡iir prevede depăşirea aripilor orizontale ale cornierelor cu ce] puţin 5 mm,
pnilm ;i sc acoperi eventualele abateri dimensionale de laminare.
la grinzile cu dimensiuni mari, cînd lăţimea platbandelor depăşeşte lăţi­
me. i aripilor orizontale ale cornierelor, astfel îneît distanţa a, de la axa şirului
di- nituri pînă la marginea platbandelor este mai mare decît 4d sau 8t, este
iiecosai ;i prinderea separată a platbandelor cu încă un şir de nituri (fig. 6.6, b).
( irosi mea platbandelor tălpilor t se alege în funcţie de mărimea momentului
de Inerţie necesar şi se coordonează cu lăţimea lor b, astfel ca aria tălpilor să
leurc/.iiite 50...60% din aria totală a secţiunii transversale. In practică, la
fjilu/ilc obişnuite sc folosesc de obicei următoarele grosimi de platbande t : 8 ;
10; 12 şi 15 mm.
Diametrul niturilor folosite se alege în concordanţă cu dimensiunile cornie-
iclor şi ale platbandelor tălpilor, conform indicaţiilor din tabelul 5.1. Se verifică
de asemenea ca grosimea maximă a pachetului de piese ce trebuie asamblate,
•iii i u i depăşească lungimea maximă de strîns a niturilor, care la niturile cu cap
•.eiiiiroiund este 5d. Grosimea maximă rezultă în dreptul îmbinărilor tălpilor
şl se compune din: grosimea pachetului de platbande n*t, grosimea aripii ori-
/.onlnle a cornierei tc şi grosimea eclisei de îmbinare te, care de obicei este egală
cu grosimea platbandelor t.

6.3.2. Grinzi sudate. Forma mult mai simplă a grinzilor cu inimă plină
«udaIc simplifică problema stabiiirii dimensiunilor iniţiale, care în acest caz
■e refera doar la inima şi platbandele tălpilor (fig. 6.8).
înălţimea inimii se apreciază empiric, ca şi la grin­
zile nituite, cu relaţiile (6.2) şi (6.3).
înălţimea optimă a inimii grinzii rezultă din relaţia
(6.4), în care cocficientul k are valorile :
/e= 1,43 la grinzile cu secţiune constantă ;
/d=l,23 la grinzile cu secţiune variabilă.
Alegerea unei înălţimi care să satisfacă respectarea
condiţiei de săgeată se face cu relaţia (6.5), in care coe­
ficientul p sc introduce cu valorile corespunzătoare grin­
zilor sudate din tabelul 6. 1.
.Şi în cazul grinzilor sudate se recomandă alegerea
înălţimii inimii multiplu dc 50 mm dacă /i,-< 1 000 mm
şi multiplu de 100 mm dacii /i<> 1 000 mm.
Grosimea inimii sc alege iu funcţie dc intensitatea
soliei(ărilor cu relaţia (6.7) şi uzual se optează pentru
„ .. , . una din valorile 6 ; 8 ; 10 ; 12 .au 15 mm, care corespund
i.H. I leniontolr MV- . . . . . ... . , , i r-
l,ii,r.voi- ¡ii, i.i grosimilor de labili ce se uiuiliiea/a Irecveni şi pol li m.u
■iln/llr Mulul.-, uşoi aprovi/ ioilaIe.

K,:>
 I îi nlrfrica ;'i (>.i mii inimii, iii ini iii cazul grinzilor p u t e r n ic ,olicil.de
11chilii’ ■.i se (Inii S ( '; i n i ; i şi de verificările impuse' de reln|iile i (6.21), cores
uunzătoare verificării la forfecare, rcspoctiv voi i licării legăturii dintre inima .şi
l.ilpa in cazul existenţei unor forţe concentrate. Se impune această măsură
dc pi »'vedere pentru a nu fi necesarii in etapa finală de verificare modifit irea
(iuuii alese iniţial.
Daca verific arile conform relaţiilor de mai sus nu pot fi satisfăcute cu gro-
I ml le de inima indicate, se recomandă alcătuirea unei secţiuni cu două grosimi
diferite de inimă (v. fig. 6.5, c), de obicei legate între ele printr-o talpa inter­
mediară. Prin această alcătuire se realizează o mai bună legătură între inimă
i lalpă, care este capabilă să preia efectul încărcărilor directe şi în acelaşi timp
«• întăreşte zona comprimată a grinzii prin introducerea tălpii intermediare,
• nre are rol de rigidizare longitudinală.
Aria optimă a tălpilor grinzilor cu inimă plină sudate rezultă din relaţia :

A t=b-t& —0,16ftc/f. (6. 12)

I .¿iţimea tălpilor b se alege astfel îneît să fie cuprinsă între valorile:

i a respecte în acelaşi timp condiţia de siguranţă la stabilitate generală (6.30).

Totodată, pentru asigurarea împotriva pierderii stabilităţii locale, trebuie
îndeplinite şi condiţiile:
««¿15/ la grinzile din OL37; (6-14)
a <12/ la grinzile din OL52, (6.15)
iu care a se ia conform figurii 6.8.
(Irosimea platbandei tălpilor t se alege în funcţie de mărimea momentului
dc i ner ţ i e necesar, în concordanţă cu relaţiile (6.12) şi (6.14) sau (6.15), urmărind
«ii aria tălpilor să reprezinte aproximativ 0 ,5 ... 0,6 din aria întregii secţiuni
li ansversale.
Avî11<1 în vedere scăderea caracteristicilor mecanice ale produselor laminate
"d.da cu creşterea grosimii lor, nu se recomandă folosirea unor grosimi de tălpi
n i . ii mari de 25 mm. Grosimile recomandabile sînt cele cu valori pare, cuprinse
iutii' 10 şi 20 mm.

(>.4. Verificarea secţiunilor grinzilor cu inimă plină

După alegerea dimensiunilor iniţiale se face calculul caracteristicilor geo-
mclrico ale secţiunilor determinîndu-se: aria A, momentul dc inerţie I M şi
modulul de rezistenţă Wx.
In calculul de rezistenţă se folosesc caracteristicile geometrice nete, iar în
Mc de .1abili t ale şi deformaţii, cele briile. I a grinzile sudate, problema secţiunilor
m ii se pune iu zonele în care se fac îmbinări de montaj cu şuruburi sau in regi­
une,, unde se prind cu şuruburi alte demonic ca de exemplu şinele la grinzile de
i ulm e,
< iino.se i ud variaţia sol iei lai iloi i i i limpid de i hiderilor, la grinzile cu inima
I•11 un c la* verificările indica le iu S I A*, / lii/l /I

103
 I I V < r lflc a r | «Ir r r / . ln t n i) il. A.ccste v i i l l t . u i « ii|» rlu d
vei Ifimrea efort urilor unitare normale maxime, m io nc fiice tu secţiunea
cu m o n ic iil Iric o v o le lo i niaxiin, cu re la ţia :

_ Mmnx //; «i'\

Gmax * Uy — ^ Gat ((>. 1(»)
w net

unde:
Mvtax este momentul de încovoiere maxim;
Wn«t — - modulul de rezistentă net al secţiunii;
Umax
cj0 rezistenta admisibilă a mărcii de otel folosit, cores­
—
punzătoare grupării de acţiuni din care a fost calcu­
lat M max >
- verificarea efortului unitar tangenţial maxim, care se face în secţiunea
ui forţa 1iiictoarc maximă cu relaţia :

W = --¿¡f2-«To=0,6a„, (6.17)
I ii c a r e :
Tmax este forţa tăietoare maximă;
5/
- momentul static al secţiunii brute, care lunecă, în raport
cu axa neutră;
li — grosimea inim ii;
lx — momentul de inerţie brut al întregii secţiuni în raport cu
axa neutră.
Verificarea efortului unitar de forfecare în inimile grinzilor în formă de l
se face şi cu relaţia:

T= — ^ (6.18)

unde /< şi hi reprezintă grosimea, respectiv înălţimea inimii respective. Relaţia

(ii. 18) conduce de fapt la determinarea valorii medii a efortului unitar tangen­
tul, m ipoteza ca el ar fi uniform repartizat pe secţiunea transversală a inimii
Mrlnyii; 1
verificarea eforturilor unitare date de încărcările concentrate aplicate pe
I .ilI uperioară care acţionează între rigidizările transversale se face cu relaţia :

^ Ga’ ((U9)
iiikU :
l'„,ux este valoarea maximă a încărcărilor concentrate;
- lungimea pe care se consideră repartizată încărcarea con*
centrată (v. fig. 4.16);
ti - grosimea in im ii;
verificarea eforturilor unitare echivalente este ncccsară deoarece :
la grinzile simplu rezemate momentele sînt maxime în cîmp, iar
Imţclc tăietoare pe reazeme, astfel îneît verificările cu relaţiile (6.16) şi (6.17)
coMspuiid unor secţiuni diferite;
la grinzile continue însă, atît momentele încovoietoare cit şi forţele
laieloare sînt mari în secţiunile de pe reazeme. Efectul acestor solicitări se

164
cnmulea/a o l mai delnvoi abil la nivelul le^alurii diniro inimii si talpa, unde
efori ul unii Jir normal o, o;.le numai eu puţin mai mic dorii cel maxim, iar efortul
uiiilar tangenţial i sau i max '■'sie de asemenea mare (v. fig. 4.16).
în astfel de condiţii este necesară verificarea eforturilor unitare echivalente
în secţiunea cea mai solicitată a inimii, care în cazurile cînd nu există forţe
concentrate se face cu relaţia;

(5-20)
unde:
a-, este efortul unitar normal din încovoiere, la marginea inimii ia grin­
zile sudate sau în dreptul niturilor de gît la grinzile nituite
(v. fig. 4.16);
t — efortul unitar de forfecare, calculat conform relaţiei (8.18).
Verificarea efortului unitar echivalent cu relaţia (6.20) nu este necesară
dacă x<0,4 ra.
în cazurile cînd există forţe concentrate pe talpa superioară a grinzii,
verificarea eforturilor unitare echivalente din inimă se face cu relaţia :
Gech=V a J + c r 2 _ a i . a r |_3 T2 ac (6 .21)
in care:
ox şi t au semnificaţia din relaţia (6.20);
ci — se determină cu relaţia (6.19).
In expresia de mai sus eforturile unitare Gj şi oi se introduc cu semnul (+)
dacă sînt de întindere şi cu semnul ( —) dacă sînt de compresiune. Din această
cauză, verificarea cu această relaţie devine hotărîtoare în special pe reazemele
grinzilor continue, unde ox este efort unitar de întindere, iar oi de compresiune,
în aceste condiţii termenul o1-oi de sub radical devine pozitiv şi se adună cu
ceilalţi termeni.
— Verificarea legăturii dintre inimă şi tălpi se face în funcţie de modul
de alcătuire şi de încărcare al grinzii.
La grinzile nituite, legătura între inimă şi tălpi este realizată cu ajutorul
niturilor de gît, care prind cornierele tălpii de inimă, şi al niturilor de cap, care
prind platbandele de corniere (fig. 6.9).

H-----

+
Fig. 6.9. Legătura dintre t«lp.i şl in im ă Ia grinzile n itu ite :
1 — ni/tui dc rup ; '2 — nituri dc nit.

1Q!
 k’olul niliu ilor de git c .lc de ;i prelua eforturile de lunecare ce apar la nive­
lul Icj'.aturii dintre mima şi tălpii şi a căror expresie pe i u i centimetru lungime
de i;i indii, este :

L — (6 . 22 )

unde:
T este forţa tăietoare în secţiunea în care se calculează lunecarea;
S,r momentul static al secţiunii brute a tălpii (platbande şi cor-
niere) în raport cu axa centrului de greutate a secţiunii grinzii;
/., momentul de inerţie brut al întregii secţiuni a grinzii faţă de
axa centrului de greutate.
Niturile de gît trebuie să fie capabile să preia lunecarea de pe distanţa
di 11e doua nituri e, adică trebuie să satisfacă relaţia:

L .e= ? - ^ e < N a , (6.23)

l X

uu<lt prin Na se înţelege efortul capabil al unui nit.

Iii cazul cînd pe grindă, în intervalul dintre rigidizări, sînt aplicate forţe
i " entrate mari, efectul acestora se transmite la inimă tot prin niturile de gît.
l 11ul ce revine unui nit, din efectul forţei concentrate P, considermd că acesta
•< lepartizează uniform pe lungimea z (v. fig. 4.16), va f i :

AT,-4 « . (6.24)

Mortul rezultant pe care trebuie să-l preia niturile de gît în acest caz este :

Nn - ]/ (L ■
ef + ( 4 e f= e ] [ + ( 4 / « Na. (6.25)

In cazul grinzilor acţionate de forţe concentrate foarte mari, se recomandă

abotarea marginii inimii pentru a se asigura un contact continuu între inimă
,.i pachetul de platbande. In asemenea situaţii se admite că 40% din valoarea
niţei concentrate se transmite prin contactul direct dintre inimă şi talpă, iar
c1tul de 60% prin niturile de gît.
I.a grinzile sudate, legătura dintre inimă şi tălpi se realizează prin cusături
Ir sudura în K sau cusături de colţ.
In cazul cusăturilor în K, dacă s-a făcut verificarea inimii cu relaţiile (6.17),
l» ’(>) ••au (6.21), nu mai este necesară verificarea legăturii dintre inimă şi talpă
I'' M i e r e accasta ar corespunde tocmai relaţiilor amintite.
Iu razul cusăturilor de colţ, dacă nu există forţe concentrate, verificarea
e/ .il ui ii dintre inimă şi talpă se face cu relaţia :

TSX //> OC\

T-i— 2alx (6.26)
ui«l«' •«

T este forţa tăietoare maximă;

Sj momentul static al platbandei tălpii în raport cu axa centrului
de greutate al grinzii;
lx momentul de inerţie al întregii secţiuni;
a /¡roşi mea de calcul a cusăturii de sudură.

<><»
 in cazurile cîiul exisla forte conconlratc pe talpa grinzii, verificarea se
face cu relaţia:
(6.27)
¡11 carc :
P
(6.28)

unde z are semnificaţia din figura 4.16, iar a este grosimea de calcul a cusăturii
dc sudură.
6.4.2. Verificări de stabilitate. Sub efectul încărcărilor, cînd acestea
ajung la; anumite valori critice, grinzile cu inimă plină pot suferi brusc alte
deformaţii decît cele corespunzătoare încovoierii. Aceste deformaţii sînt provo­
cate în special de eforturile de compresiune din zona comprimată a inimii şi pot
avea caracter general, caz în care poartă denumirea de pierderea stabilităţii
generale a grinzii, sau caracter local, cînd poartă denumirea de voalare.
Pierderea stabilităţii generale a grinzii se produce ca urmare a faptului că
ialpa din-zona comprimată lucrează ca o bară supusă la compresiune, la care
l'lambajul în planul inimii grinzii este împiedicat de rigiditatea acesteia, pe cînd
i'lambajul în afara planului inimii este împiedicat numai în foarte mică măsură,
d in cauză că inima nu are rigiditate în afara planului său.
Din această cauză, în anumite situaţii, talpa comprimată poate flamba
lateral, provocînd pierderea stabilităţii generale a grinzilor, chiar cînd condi­
ţiile de verificare de rezistenţă sînt îndeplinite.
Verificarea stabilităţii generale a grinzilor cu inimă plină cu secţiune în
formă de dublu T nu este necesară cînd distanţa între legăturile transversale
ale tălpii comprimate lx este mai mică decît 40iy (fig. 6.10):
(6.29)

Fig. 6.10. Schemă cu legături transversale (/).

r
In cazurile cînd relaţia (6.29) nu este satisfăcută, verificarea stabilităţii
generale a grinzii se face cu relaţia :

(6.30)

(6.31)

167
 în irl.iţllli di iti.il ii momentni AI,- şi liniplnu a I, •< l.iil conform pievede-
illoi «lin .I A', /(».'l/l 71, Ini 11/ csle razn de gira (Ic c o i c puir/ntoare secţiunii
tîllpll coinpi inmI<' in i .11xo I cu axa ;/ y din planul inimii jm m /ii.
Pilii voahirr ,e in(«lege Icnomenul de deformare locala a plăcilor subţiri, ca
ui mure a pierderii stabilităţii in zona respectivii sub influenţa eforturilor
mulaic de compresiune sau lunecare. Evident fenomenul apare cu afcît: mai
repede, cu cit grosimea plăcilor este mai mică, dar în acelaşi timp el depinde
iu mare măsură şi de modul dc rezemare a plăcilor pe contur, de dimensiunile
lor, de combinaţiile de solicitări etc. De aceea este important de reţinut, că
• poiirca grosimii plăcilor nu este singurul şi nici cel mai economic mijloc de evi­
tai e a voalării.
Avind in vedere factorii care pot provoca voalarea, rezultă că ea poate
apare in zona comprimată a inimii grinzilor cu inimă plină, la tălpile grinzilor
cu Inimă plină, precum şi la inimile şi tălpile stîlpilor comprimaţi centric şi
excentric.
Verificarea la voalare se face luînd în considerare acţiunea simultană a
momentului de încovoiere, a forţei tăietoare şi a încărcărilor concentrate şi
plinind condiţia ca în această situare coeficientul real de siguranţă la voalare,
• i fie mai mare decît valorile admisibile ale coeficientului de siguranţă la voalare
i v date in tabelul G.3.

Tabelul 6.3
cv ~ pentru gruparea
de acţiuni:
Natura
încărcărilor
Fun da­ Suplimen­
mentală tară

Statice 1,3 1,15

Dinamice 1,4 1,25

Rela(ia de verificare, în cazul inimilor grinzilor I, prevăzute numai cu

iIodizări transversale este:

linde:
o este efortul unitar de compresiune, dat de valoarea medie a momen­
tului încovoietor din panoul ce sc verifică, calculat la marginea
panoului în dreptul sudurilor sau a niturilor de gît. Cînd lun­
gimea panoului a este mai mare decît înălţimea lui, h0, o se
calculează din valoarea medie a momentului încovoietor,
de pe o lungime egală cu înălţimea panoului, din zona cea mai
solicitată;
t — efortul unitar tangenţial calculat cu relaţia (6.18);
o/ — efortul unitar dat de o încărcare concentrată P, calcula^ cu
relaţia (6.19);

MtH
 o,,, i .|c <<I<11I 11I 11111t.it ciillc de voalare 111 <. 1/ 111 111 (.ne ¡111111.1 111 li .«»li
1¡Iutii nuiujii In efoi 1111i de compresiune ,
0|,,r elortul unii ai ci i 11< de vo.'ilare a inimii numai sul) efectul
forţei concentrate;
ir, <,loitul unitul eritic de voalare considcrînd cii inima este soli-
citatii numai la lunecare.
I presiile clor1111ilor unitare critice de voalare o0r, oi n -, T c r sînt date in
1\ ‘. 70,1/1-71, In care sînt precizate indicaţii privind verificarea la voalare
ţl |><nli 11 uite cazuri dc rigidizare a inimilor.
I vt(arca voalai ii liilpiior grinzilor cu inimii plină se face rcspcctind con-
le ((¿.14) şl ((>. 1i>) corespunzătoare figurilor 6.6 .si 6.8.
1. I .(
VerifIcftrl dc deformaţii. Sub efectul încărcărilor grinzile cu
deformează astfel incit axa centrului dc greutate, iniţial dreaptă,
.......... pliim se
ir.iu.i «lupa o curba care poartă numele dc fibră medic deformată sau linie
• nu) (Iii; (>.11). Dcplasiirilc punctelor grinzii, perpendiculare pe axa iniţial

1 ii 1 11 I >»•!<>1 nuiţln <lin tncovolcrc ;i grinzii

Mniplu r<’7.cmnUs v L/mo
eloihcâ

•Im ipi.i. pom Iii denumirea de săgeţi. Verificarea dcformatiilor constă în calculul
....... ap» ţiloi maxime şi compararca lor cu valorile săgeţilor admise de norme :
[max o (6.33)
unii*
săgeata maximă în stadiul elastic, calculată pentru acţiunile
este
din gruparea fundamentală;
Iu săgeata admisă de norme, în funcţie de destinaţia şi impor­
tanţa elementului verificat (v. tab. 4.3).
1 11<ului valorii săgeţilor maxime, pentru anumite tipuri de grinzi, se poate
i-• lolo- nul formule (late în literatura de specialitate, unde expresiile săgeţilor
ml d.ilt m funcţie de schema statică şi modul de încărcare. De exemplu,
ni im pi mda simplu rezemată de deschidere/, încărcată cu o încărcare uni-
mu di In im ii .1 (/, expresia săgeţii maxime este:
Jj ql*
Îr (6.34)
384 * E Î '

In in.uiile dc încărcări pentru care nu sînt date formule, calculul exact al

• <(tini i lacc cu metoda Maxwell AAohr, valoarea săgeţilor rezultînd din
• «pi< iin

1 !, ţ V m . (l\ (6.35)

160
tunic
Al r.lc momentul (Ic î ncovoloro din ¡11r.1n .11c,i < \ Ici lo a i . 1 ;
m momentul de încovoiere dintr-o luoAivaro unitară (P 1) apli-
entii în punctul în care se calculează s ;i|» (» a la ş i după direcţia
s ă g e ţii.
< ilciiliil integralei din relaţia (6.35) se face folosind procedeul de integrare
II lui Vcreşceaghin.
I .1 grinzile continue, săgeata la mijlocul unei deschideri se determină cu
I cl;i (I
M o - fr, (6.36)

/0 este săgeata corespunzătoare încărcării exterioare din deschiderea

respectivă, considerată simplu rezemată;
/’,• - săgeata corespunzătoare momentelor încovoietoare M 5 şi M,i
de pe reazemele deschiderii respective (fig. 6. 12), a cărei expre­
sie este:

/r= 0 ,02976 (Ms+ M <,) § j . [cm] (6.37)

Fig. 6.12. Săgeata la grinz

continue.

In această relaţie M , şi Ma se introduc în daN -in cu valorile lor absolute,

de cliidorea /, în m, iar momentul de inerţie brut al secţiunii grinzii /, în cm4.
I a grinzile cu moment de inerţie variabil, determinarea săgeţii se face cu
metoda M a x w e ll- M o h r , integrarea efectuîndu-se separat pentru fiecare
poi |iune de-a lungul căreia momentul de inerţie este constant. In astfel de cazuri
ichifia (0.35) devine:

(6.38)
< ;0
7 <ix

170
undo:
l r. c ite un moment do iin*r(it* arbitrar ales;
I momentul de inerţie al porţiunii pe care se face integrarea
M, m au aceeaşi semnificaţie ca în relaţia (6.35).
6.4.4. Calculul grinzilor ajurate. Grinzile ajurate solicitate la înco­
voiere se calculează simplificat în felul următor: într-o secţiune curentă prin
ixa unui gol, solicitările clin grindă s în t: momentul încovoietor M şi forţa
l.iietoare T (fig. 6.13,«).

Ăg , Wg
Oi

Fig. 6.13. Solicitările şi eforturile grinzilor ajurate.

Momentul încovoietor M se descompune într-un cuplu de două forte NM,

situate în centrele de greutate ale profilelor T de deasupra şi de dedesubtul
golurilor, la distanţa //„, egale cu :
M
N IU (6.39)
l/i»

171
 \<< l( foi (e produc cfoi h u i unitare i k >i mal« d< i om pic.m uc o ¡11 imul din
piolile .;.! de iniinacrt' in celiilal I, egale cu :
Nm M //>

(6-40)
in carc:
A () esle secţiunea profilclor T ;
ţj0 - distanta dintre centrele de greutate ale profilelor T.
l'orja tăietoare T se repartizează egal la cele două profile T şi fată de punc-
Inl 1 din colţul golurilor (fig. 6.13, a) produce un moment local care are valoarea :
T b Tb ,v
m j . = T -T = T . ( 6 . 4 1 )

Acest moment local produce eforturile:

ÎT L rj ? T* b //-» irt\

° T== ~Wii = 4¥¡7 ’ ^6-42)

ni carc W0i este modulul de rezistentă al profilului T fată de fibra interioară
di 11 collul golurilor.
Verificarea efortului unitar normal se face cu relaţia :
I A1 * Tb rr* ar\
\
o = o M + o r = - j - - + _ < a „ . ( 6 . 4 3 )

Variaţia acestor eforturi este arătată 111 figura 6.13, b.

L’ fort urile tangenţiale din profilul T se verifică cu relaţia:

T = ^ ; - < ° , 6 c r a , ( 6 . 4 4 )

în care:
T este forţa tăietoare maximă;
S x — momentul static al părţii din inimă care lunecă:
d — grosimea in im ii;
J 0 — momentul de inerţie al profilului T.
Trebuie precizat că verificarea efortului unitar normal cu relaţia (6.43)
se face în axul unui gol în care suma celor două eforturi oM şi a r este maximă.
Abscisa z a acestui gol în care se face verificarea, se găseşte anulînd derivata
efortului o în raport cu z, în care momentul si forţa tăietoare sînt exprimate
funcţie de încărcare, de deschidere şi de abscisa z.
Pentru grinzi simplu rezemate cu deschiderea l şi cu încărcare uniform
di.-.li iImită abscisa se obţine pentru valoarea lui 2 egală cu :

z= — - (6.45)
4 2 iW 9i V '
Moi (ul tangenţial x se verifică în secţiunea în care forţa tăietoare este
maxima.
In afara acestor două verificări se mai verifică şi efortul unitar echivalent
Iii axul profilului T deasupra sau dedesubtul golurilor în care om este constant
.vi 1 este maxim, iar 07-—0. Verificarea se face cu relaţia :

Y j (6 46)

172
 In ' 'i .1 i i •'IiiţIr (i/u şl i ialculea/.a cu momentul Incovolutor M ,.i lo rţ .1
1 (i> Im n • / i l l i l im c(‘jr ji noC|IUI10.
,n|'< iln i iiii lloi ajurate 3<* calculează ţintud scama şi dc efcctul forţei
........ » 111 >1.1 (IcIoi i i i . i ţlllor, care fu acest ca/, este mai marc decîl la grinzile
'ii Iul m l pil 11 a
.......... .1iii|i|lflcrit săgeata sc calculează şi sc verific;! cu relaţia :

! kj'ft, -kr o> ,a-<U, (0.47)

L-l XViul
Iii 1 mic
/,, rslc un coeficient ce ţine seama dc influenţa forţei tăietoare
asupra săgeţi i şi are valorile: ¿/=1,10.. .1,03 pentru
încărcări distribuite şi k /= 1,20.. .1,08 pentru încărcări
conccntr.'itc. Valorile mari ale lui kf se iau pentru deschi­
d ă i mici, iar cele mici pentru deschideri mari (l> 12 m ) ;
5
ni un coeficient funcţie de felul încărcării ((o-- ~ pentru

încărcări uniform distribuite);

Mniat momentul maxim din deschiderea grinzilor;
/ deschiderea grinzilor;
/ modulul de elasticitate;
/, momentul dc inerţie mediu al secţiunii întregi din dreptul
golurilor şi al plinurilor.

- Adaptarea secţiunii grinzilor cu inimă plină

la variaţia solicitărilor
Al 1.culele dc încovoiere, care constituie solicitarea principală a grinzilor,
•i* 1 ii ml di* mărimea şi poziţia încărcărilor.
« iinosi nul valoarea maxim ă a încărcărilor, iar în cazul încărcărilor mobile
(1 ulm! «.mia dc poziţia lor cea mai defavorabilă, se pot calcula momentele înco-
i.it'it 1 'inixinit■111 (liferite secţiuni ale grinzii. U rm ărind valorile acestor mo-
iii* nli ■constata ca ele variază deobicei foarte m ult de-a lungul unei deschideri.
1 11 i'im /ile simplu rezemate în special, valorile momentelor încovoietoare sînt
111 11 11di nna mult mai mici în vecinătatea reazemelor în comparaţie cu cele
•Î m i 11h 1 >i|locul deschiderii. A vîn d în vedere acest lucru se înţelege că alcătuirea
imul c i u l dc grinzi, cu sccţiunea constantă, nu este raţională, ea conducînd
l ' 1 1 11 1 dc material. Ideal ar fi ca alcătuirea grinzii să fie astfel îneît, în fiecare
■• (iiiih .1 s a , efortul unitar maxim să fie egal cu rezistenţa adm isibilă (grindă
•i" <r.''l iczistenţă). Pentru aceasta ar trebui însă ca secţiunea grinzii să fie
11 I 1111111 vai ¡abila, ceea ce nu convine din punct de vedere practic. D in această
ni- a, | mbleina adaptării secţiunii grinzilor la variaţia solicitărilor sc rezolva
1 1 H Iu |«r mai multe căi, în funcţie dc modul de alcătuire al grinzilor.
O ilc irc ar li soluţia de realizare a adaptării grinzii la variaţia solicitărilor,
............Iu trebuie determinată variaţia momentelor dc încovoiere şi eventual
1 1 id i.rln lte solicitări care condiţionează dimensionarea în lungul grin/.ii.
In 1 a. ui încărcărilor fixe este suficîcul ;a sc determine diagrama de momente
'l*n 1 c.i mul delavorabilă combinaţie dc acţiuni.
In .1 ni uicaK ariloi mobile < .Ic ueci au .1 nisa determinarea momenteloi
> 1 n m 111 mai m ullc secţiuni ale In/il In pi aci ii a calculul acestor momente

173
 < I.K< <l» obicei In i i (umile rore.puuzătoai c lln.nei ,i . inn de deschidere,
1«>lo*.indu e i n a c e s t scop liniile de influenţă. (
î m i iileilnd
i m intre secţiunile
alese, vm i.i(i.i iiioiniMitelor maxi ine este liniari, linln poligonală ce se obţine
prin unirea ordonatelor valorilor calculate reprezintă curba infăşurătoare a
mmeniclor maxime.
(>.5.1. Grinzi nituite. Adaptarea secţiunii grinzilor nituite la variaţia
solicitărilor se poate face prin :
variaţia ariei tălpilor în lungul deschiderii, păstrînd înălţimea inimii
constantă;
variaţia înălţimii inimii în lungul deschiderii, păstrînd aria tălpilor
constantă ;
variaţia simultană de-a lungul deschiderii atît a ariei tălpilor cît şi a
înălţimii inimii.
Adaptarea secţiunii numai prin variaţia ariei tălpilor se realizează prin
vm ¡aţin numărului de platbande de-a lungul grinzii şi este recomandabilă în
special iu cazurile cînd diferenţa între valorile maxime şi minime ale momentelor
lucovoietoare nu este prea mare.
Adaptarea prin variaţia înălţimii inimii intervine de obicei la grinzile simplu
ie. c m a t e cu deschidere mare, la care numai variaţia numărului de platbande
mi conduce la modificarea corespunzătoare a caracteristicilor geometrice ale
erţiunii. Odată cu variaţia înălţimii inimii se obişnuieşte şi variaţia numărului
de platbande, dacă acest lucru este posibil. In cazurile în care numărul platban-
(Ici oi <lc la talpa superioară trebuie să rămînă constant, de exemplu la grinzile
i ailoi de rulare, se poate varia numai numărul platbandelor de la talpa inferioară.
Determinarea punctelor de variaţie a secţiunii, în funcţie de variaţia soli­
citărilor, se face practic prin două metode: metoda momentelor capabile şi
metoda rezistenţelor admisibile. i(
0.5.1.1. Metoda momentelor capabile. La grinzile nituite, metocia momente-
loi capabile se aplică în felul următor:
se alege mai întîi secţiunea care corespunde momentului maxim de pe
r.iiuila, care de obicei este secţiunea cu trei platbande sus şi trei platbande jos
;.i i se calculează momentul capabil cu relaţia :

M capZ=KetZ-a“ ’ (S-«)
se calculează apoi momentele capabile ale secţiunilor cu cîte una sau
doua platbande la fiecare talpă sau ale secţiunilor nesimetrice, cu număr dife-
nl de platbande la fiecare talpă. Valorile momentelor capabile se determină cu
relnţll (le tip u l:

MUpi=wL (6 -4 9 >

in enre WJnt,, . este modulul de rezistenţă net al secţiunii cu i platbande la

mu t( .i inferioară şi j platbande la partea superioară. Se reprezintă apoi grinda
la o anumită scară, iar dedesubtul ei diagrama de momente maxime în cazul
încărcărilor fixe sau curba înfăşurătoare a momentelor maxime în cazul încăr­
cai iloi mobile. La aceeaşi scară se reprezintă şi momentele capabile calculate
cu iduţiile de mai sus. Acestea fiind valori constante vor fi reprezentate prin
di( p i c paralele cu linia de referinţă (fig. 6.14).
Analizînd reprezentarea grafică a momentelor maxime reale M şi a momen-
(cloi capabile, se constata ca de la reazeme pînă în punctele de intersecţie ale

174
 iii I 1 ■ , | «ii curbii Al, momentele rc'nlt* din grinda -uit mai mici dcci^
h1 i iii 1 1 <•( (iiiiUM « ii o |>1.1 11>.ui«I.i Mi', ni o plalbandă jt» este suficienta
i- ..... pi • 111ni • i Irii Din aceste puncte insă, In /oua m cure momentele reale
1.1 M jiti , , <"tic necesara introducerea celei de a doua plat bande. Pentru
• h i'tl.i plat banda :.a poatii intra insă în lucru din punctul în care teoretic
a. \im io ,. ii i ca trebuie prinsa iu prealabil cu cel puţin doua perechi de nituri,
lin 111 ic mia pliate cadca chiar în punctul teoretic. Din această cauză plat-
i .ni.i i . 11.iiia i va prelungi în zona momentelor mai mici cu distanţa a, rezul-
l a i .lin ..... Iljia (!«• batere a celor două perechi de nituri.

F|j*. (i. 14. Adaptarea la variaţia solicitărilor a grinzilor nituite

piiii metoda momentelor capabile: 1,2, 3 — plalbande.

Iu punctul de intersecţie a dreptei M 2 2 cu diagrama Ai, momentele

■• ni«1 încep să depăşească capacitatea secţiunii cu două platbande sus şi două
pinii' iude jos, astfel îneît este necesară introducerea celei de-a treia platbande.
,' .r.l.i plai bandă se va prelungi peste punctul teoretic, cu lungimea a.
I ii cazul ca dimensionarea grinzii s-a făcut la un efort az ef 3 < o a, care
h |" i inil<* deci o sporire ulterioară a încărcărilor de pe grindă, se recomandă
• momentele capabile să se calculeze cu această valoare în loc de oa, pentru a
• •/•iu a întregii grinzi aceeaşi rezervă de rezistenţă.
(i.VI.L\ Metoda rezistenţelor admisibile. La această metodă, după ce a fost
i 11>l111a secţiunea cu trei platbande sus şi trei platbande jos, necesară pentru
i"' luarea momentului maxim, se aleg pe grindă un număr de puncte echidis-
Hitc (dc exemplu 10) şi se calculează eforturile unitare normale din încovoiere
"i h i .Ic puncte, în ipoteza că grinda ar fi realizată cu cîte trei platbande sus
i licj Jos, două sus şi două jos, respectiv una sus şi una jos. Calculul eforturilor
miliare .se face cu relaţii de forma;

°!,t
M n
(6.50)
'» L i'
m ul' Indicele n d o lin eşte p u n c t u l a le . dc pe i'ii m l . i, / n u m ă r u l platbaniieloff
i|e l i ta lp a illlei ioai a, iar / iiu n ia r ill celoi di la I ni pa Mlperioară.
 Valorile cioriurilor miliare, corespuiizatom e |'iln/ll <11 un aniiiiill număr
de platbande ii i jos, se rt‘pri‘/.inla grafic la o ¡cai i convenabilă şi se unesc
Iniir «Ir, ohţi 11indii-s(‘ legea de variaţie a efortului miliar maxim în lungul
I.Mluzii, i i i Ipoteza ca grinda este realizată cu secţiunea constantă pe toată lun­
gimea el (fig. 0.15). Cîle o astfel de linie poligonală se obţine pentru fiecare tip
de .oeţlune ce urinează să fie folosită (cîte trei platbande sus şi jos, cîte două
■•un şi jos, cîte una sus şi jos, sau corespunzător altor tipuri de secţiuni nesirne-
Irlce).

I'ig. G. 15. Adaptarea grinzilor nituite la variaţia solicitărilor

prin metoda rezistenţelor admisibile: /, 2, 3 — platbande.

I a aceeaşi scara sc reprezintă şi efortul unitar admisibil oa, care evident

va Îi o linie dreaptă.
Din figura astfel obţinută se observă că, de la reazeme pînă în punctul
de intersecţie a dreptei a« cu linia poligonală aj, eforturile unitare ce pot să
apaia in grindă sub acţiunea încărcărilor, sînt mai mici decît oa. Acest lucru
permite realizarea grinzii pînă în punctul respectiv cu o platbandă sus şi una
jos. In continuare însă, înspre mijlocul grinzii, este necesară introducerea celei
de a doua platbande, care este suficientă pînă în punctul de intersecţie a rezis­
tentei admisibile ca, cu linia poligonală o*. Din acest punct eforturile în grinda
cu i i te două platbande sus şi jos sînt mai mari decît rezistenţa admisibilă şi
deci trebuie introdusă şi cea de a treia platbandă. Platbandele se vor prelungi
liispi e zona momentelor mai mici, cu distanţa a, necesară pentru prinderea lor
m a n i l e de punctul teoretic din care sînt necesare, cu minimum două perechi
de nituri.
De i mai laborioasă decît metoda momentelor capabile, metoda rezistenţelor
admisibile prezintă unele avantaje, care o fac aplicabilă în practică. In primul
i nul, permite folosirea aceleiaşi construcţii grafice pentru orice calitate de oţel,
.Schimbarea calităţii oţelului atrage după sine doar trasarea unei noi drepte cra,
( arc va determina o alţii structură a grinzii.
• el mai însemnat avantaj însă îl constituie faptul că metoda rezistenţelor
admisibile este aplicabila şi grinzilor solicitate pe lîngii momente, şi la forţe

170
 l i.ilc N I m p o r h u d e . In asem enea «n/url, (’fortu rile u n ii arc ¡11 d if o r i lele sec-
(■11111 n se t ah iilc a /a cu 1 «daţii d i1 foi 111a

o J. V" | Nn . (6.51)
nt w Ai v ’
w net i n net i

1» Grinzi sudate. La grinzile sudate, adaptarea secţiunii la variaţia

"Ir ilarilor se poate face pe următoarele căi :
variaţia grosimii platbandelor tălpilor;
variaţia lăţimii platbandelor tălpilor;
variaţia numărului de platbande ale tălpilor;
variaţia înălţimii in im ii;
variaţia simultană atît a înălţimii inimii cît şi a ariei platbandelor
I alpil( >r.
Soluţiile cele mai recomandabile şi de fapt cele mai frecvent folosite în
l'i.nlica sînt cele realizate prin variaţia grosimii tălpilor, variaţia înălţimii
inimii, sau ambele simultan.
Iu cazul adaptării sccţiunii prin variaţia grosimii platbandelor tălpilor
■ I' accesară o prclucrare a platbandei mai groase, ori de cîte ori diferenţa
iulie grosimile celor două platbande este mai mare de 50%, respectiv > 1,5tx
(II;: 6.16, /'). Panta la care se prelucrează platbanda mai groasă este de 1 : 3.
Variaţia lăţimii tălpilor conduce la un aspect general al grinzii mai puţin
" u,il. I ii cazurile cînd totuşi se aplică, există următoarele posibilităţi :
schimbarea în trepte a lăţimii tălpii (fig. 6.16, a), soluţie care nu se
iccoiiiandă din cauza aspectului necorespunzător şi al concentrărilor de efor-
iini cc Ic provoacă discontinuitatea materialului;
schimbarea lăţimii printr-o trecere lină de la lăţimea mai mică la lăţimea
111.11 marc (fig. 6.16. b). Această soluţie, pe lîngă un aspect mai plăcut asigură
I o .curgere mai bună a eforturilor unitare între cele două porţiuni de talpă;
variaţia continuă a lăţimii tălpii (fig. 6.16, c), soluţie care se realizează
'inil 1 0 decupare raţională a tălpilor, în aşa fel îneît cantitatea de deşeuri să
Hc minimă (fig. 6.16, ci).
Adaptarea secţiunii la variaţia solicitărilor prin modificarea lăţimii tălpilor
/im- avantajul că nivelul superior al tălpii rămîne acelaşi pe toată lungimea
'im/ii ceea cc în unele cazuri prezintă interes.
Realizarea adaptării secţiunii prin folosirea mai multor platbande nu se
1«<nniaiidă, deoarece conduce la o distribuţie neuniformă a eforturilor în plat-
I' iudele respective (fig. 6.16, (?) şi necesită un volum de sudură dublu faţă de
nliiţia cu o singură platbandă.
Adaptarea grinzilor sudate la variaţia solicitărilor se face cu metoda momen-
irlui capabile, deoarcce această metodă poate lua în considerare mai bine diîe-
i' 11 (a de comportare a sudurilor solicitate la întindere faţă de cele solicitate la
• 0 111 presiune.
I ii funcţie de rezistenţa admisibilă îu sudurile solicitate la întidere, adapta-
I ■a ci*ţiunii grinzilor sudate se face prin metoda momentelor capabile pentru
n„„ o„ sau pentru (raa 0,8 aa.
6 .5,2,1, Metoda momentelor capabile ritul <>„*• oa. I 11 astfel de cazuri,
nu uIul de lucru e'.lc urmii torul : d u pa ce •.c .1a bi leşie legea de variaţie a mo men­
ii Im d< încovoiere M , se alege secţiunea uece .ara pentru momentul maxim,
II p l a l b a u d e de j ;io s im e /, si i se calcul* a 1 m o m e n t u l c a p a b il. Se mai alege

II 1iiitnlriii III niplnlli i' 177

 1 -

Fig. 6.16. Adaptarea grinzilor sudate la

variaţia solicitărilor: % <. 1
1, 2 — plai bande.
' X ♦ '

încă una sau cel mult două secţiuni, cu platbande de grosime mai mică (t2, t3)
şi se calculează momentele capabile şi pentru acestea. Se reprezintă apoi momen­
tele capabile în diagrama M şi se determină punctele în care este necesară
schimbarea (le secţiune. Pentru exemplificare, se arată în cele ce urmează modul
dc adaptare la variaţia solicitărilor a unei grinzi sudate la care grosimea tălpilor
vai iaz.» concomitent cu înălţimea inimii (grindă cu înălţime variabilă).
înalţi mea inimii pe reazeme hi şi în cîmp Hi, precum şi distanţele a şi b
(fltf 0.17) se stabilesc în aşa fel îneît să corespundă condiţiilor verificării de
ic/i.\ lcnţa şi să asigure grinzii un aspect agreabil. Se recomandă să se aleagă
//< (1,5.. .2) ht, iar distanţele a şi b să fie corelate cu poziţia rigidizărilor,
ţlnfnd seama că în punctele de schimbare a înălţimii inimii trebuie dispuse
neapărat rigidizări.
Se calculează apoi momentele capabile ale secţiunilor cu înălţime de inimă
hi şi llu fiecare atît pentru tălpi cu grosimea t1cît şi pentru tălpi cu grosimea t2.
Se i epiezintă apoi aceste momente capabile pe acelaşi desen pe care a fost repre-

178
 O 41 ni J t s bti /A fl

*< ui il.i .1 legea de variaţie a momentelor m ax im e M . I n reprezentare se va

|ii <. 1 mu de faptul ca momentele capabile ale secţiunii cu în ă lţim e hi sînţ
n ■ilnlillc do.ii pe lungim ea de grin d ă a, iar cele corespunzătoare în ă lţ im ii
........ . //,. pe lungim ea / 2 (a-\-b). Pe lun gim ile de g r in d ă b se ad m ite că momen-
I* I* » npnbllv varia/ii liniar (fig. 6.17).
In punctele (Ic intersecţie ale momentelor capabile cu linia momentelor
■n i \lmc Ai, va fi necesarii trecerea de la secţiunea cu tălp i de grosime t x la cea
• n l ilpi de grosime t.,. F a tă de punctele teoretice astfel stabilite, îm b in ă rile
l-l iil'iiiidcloi se deplasează în practică înspre zona momentelor mai mici cu o
•li i .1 1 1 1.i i'i'.il.'i cu j u m ă ta te din lăţim ea platbandei tălpii.
<> , » Mc/oda momentelor capabile cînd o as— 0 ,8 o a. î n cazurile cîn d
umilii Iii imbiniii ilor tiilpii întinse nu se verifică cu mijloace perfecţionate,
i- i l • 1 1 (.i 1«H ,ulmisibilii conform S T A S 763/1-71 este de n u m a i 0,8 o a. î n această
d t p u l r Intu i de obicei sudurile executate pe şantier sau cele executate în
ml • .............ici, care im dis pun de utilaje perfecţionate de verificare.
\dnplaiea grinzilor sudate la variaţia solicitărilor, trebuie să ţin ă seama în
u li* I d< ( , i / iu i de modul dc comportare diferit al sudurii de la ta lp a în tin s ă
i ol i di i h I i i i .i de l.i talpa comprim aţii.
I )clci minarea punctelor în care urmează să se iacii schimbarea grosimii
|ilulI m i i i Ic Ioi \ c lacc iu 1i*lu 1 urmiitoi :
i di",cnca/a mai m lii legea de variaţie a momentelor maxim e M ,
«I nu 11 1 1Iaţa de o axa orizontalii (llj; (> IM) ,
. alege M'c(iuiica necesaia p eiiliu neoperiren m oinentului m axim ,
• ii i'iohlim ,i t a I pl lot t v şi îlica o '.ci (11 1 1 le cu fMii.lmca I a I pi Io) mai mica, /, ;

17* >
 se calculează momentele capabile ale celor două tipuri de secţiuni şi se
reprezintă, sub forma unor linii drepte, de ambele părţi ale axei de referinţă
oi iz.onl.alc faţă de care a fost reprezentată variaţia momentelor /Vi.
Dacii în sudură s-ar admite aceeaşi rezistenţă admisibilă ca în materialul
de baza, grosimea tălpilor ar trebui schimbată în punctele corespunzătoare
intersecţiei dintre momentul capabil M tc'apt cu diagrama ¿W.
Iu zona întinsă însă (de exemplu talpa inferioară la grinzile simplu reze­
mate), iu baza ipotezei făcute, în sudură nu se poate admite o rezistenţă admi-
ihila mai mare decît 0,8 aa, ceea ce înseamnă că în dreptul sudurii, momentul
<apabil scade la valoarea 0,8M*'ri/)i . Pentru ca grinda să fie corect dimensionată
mima trebuie amplasată în zona momentelor încovoietoare ce nu depăşesc
aceasta valoare.
Pentru aceasta se trasează în reprezentarea grafica, în partea corespunză-
toare zonei întinse şi momentul capabil al sudurii :

Mcap .u<i=Omtl,ri,- (6.52)

Intersecţia lui cu curba M indică punctele în care trebuie făcută, la talpa
mliir.a, trecerea de la platbanda cu grosime tv la platbanda cu grosime t2. Prin
labilii ea acestor puncte se observă însă că a apărut o porţiune de grindă cu
ec|iuiie transversală nesimetrică, care are talpa superioară de grosime^ deoarece
acolo nu este necesară trecerea la grosimea t2 şi talpa inferioară de grosime t2.
\ccastă secţiune nesimetrică arc un moment capabil Mcapti , mai mare
«lorii secţiunea simetrică cu platbande de grosime tv Trasînd valoarea acestui

]}{()
mo Mici it iu , 0 1 1 . 1 coi» 111111 ;1 1o;ii c I,ilpii c om p rim a te şi întinse, la intersecţia
liniei corc.puii/atojire m o m entului capabil cu curba momentelor M
c obţin punctele teoretice din care este necesara introducerea p latbandei de
grosime /., şi la talpa c o m p rim a tă.
Punctele reale, în care se va facc îmbinarea platbandelor se decalează
la ambele tal pi cu b 2 înspre zona momentelor mai mici, b fiind lăţimea tălpilor.
în final, se observă că îmbinările platbandelor sînt plasate ui acest caz,,
faţă de punctele de intersecţie ale momentului capabil M Car t, cu curba /Vi,,
înspre zona momentelor mai mici, la talpa întinsă şi înspre zona momentelor
mai mari, la talpa comprimată.
în figura 6.18 este reprezentată şi variaţia momentelor capabile in grinda
adaptată, care indică diferenţa între momentul maxim real şi moment ut capabil,
în fiecare secţiune a grinzii.

6.6. îmbinarea pieselor componente ale secţiunii

grinzilor cu inimă plină
Grinzile cu inimă plină sînt elemente de construcţii a căror secţiune hau
versală nu depăşeşte de obicei gabaritul de transport pe calea ferată. Lungimi .i
lor însă depăşeşte lungimile uzuale de transport, chiar în cazul unor gini i
simplu rezemate şi cu atît mai mult, în cazul grinzilor continue.
Din această cauză, astfel de grinzi se confecţionează în ateliere, sub foi nu
unor tronsoane, care se asamblează pe şantier. Tronsoanele confecţionate i i i
atelier au lungimi de 15.. .20 m şi deci depăşesc lungimile de livrare a profilcloi
laminate, care sînt limitate de obicei la 12 m. Rezultă deci că pentru a realiza
tronsoanele respective, laminatele trebuie la rîndul lor îmbinate, astfel încit
la executarea unei grinzi se folosesc în general două feluri de îmbinări ale pic
selor constitutive a secţiunii transversale:
— îmbinări de atelier, executate în uzină, prin care se realizează tronsoanele
grinzilor;
— îmbinări de şantier sau de montaj, prin care se realizează legătura dintre
tronsoanele componente ale grinzii.
La proiectarea grinzilor cu inimă plină sudate se recomandă următoarele:
— numărul îmbinărilor să fie minim ;
— îmbinările să fie plasate pe cît posibil în zonele cu momente mici ;
— îmbinările de şantier să "se realizeze cu şuruburi ;
— în cazul îmbinărilor de şantier sudate, care transmit eforturi importante,
este necesar controlul calităţii sudurilor cu mijloace perfecţionate;
— să se asigure posibilitatea unui montaj cît mai uşor şi cu mijloace cît
mai simple.
6.6.1. Grinzi nituite. 6.6.1.1.îmbinarea platbandelor. In cazul tălpilor
realizate cu o singură platbandă, îmbinare."» acesteia se face cu o eclisă, aşezată
deasupra platbandei respcctive (fig. 6.19, u). Cînd secţiunea tălpilor este alcă­
tuită din două sau trei platbande, nu mai există spaţiu liber în care să se aşeze
eclisele de îmbinare a platbandelor •/ şi 5, situate între cornicre şi eclisa exte­
rioară (fig. 6.19, b). In asemenea ea/un îmbinarea se poate realiza pc cale
directă sau indirectă.

181
 J 2 / Sttchunre /•/
'h . /. '
X ! 1‘ " li
li
^ " r -' ‘tt" ' r -' i r " i r '~7r‘
b
Fig. G. 19. îmbinarea directă a platbandelor :
/, 2, 3 — eclise 3, 4, 5 — platbande.

Pentru realizarea îmbinării platbandei 4 se întrerupe pe o anumită porţiune

platbanda 5 şi în locul ei se aşază eclisa de îmbinare 1. Numărul de nituri cu care
.c prinde eclisa /, de fiecare din capetele platbandei 4, se determină cu relaţia :

n= (6.53)
iVC
L
unde:
Aed este aria eclisei folosite (de obicei egală cu aria platbandei);
aa — rezistenţa admisibilă ;
Na - efortul admisibil al nitului folosit (la simplă forfecare sau
presiune pe gaură).
Transferul de efort din partea stîngă în partea dreaptă a platbandei 4 se
laeo i i i felul următor : prin grupul de n nituri din stînga întreruperii se transmite
••loriul de la platbandă la eclisă, iar prin grupul de n nituri din dreapta întreru­
pe ii, efortul se transferă din nou în platbanda 4 (fig. 6.19, b).
Pentru îmbinarea platbandei 5 se procedează analog, întrerupîndu-se
platbanda 6 şi aşezînd în locul ei eclisa 2. Prinderea acesteia de extremităţile
plat bandei 5 se face cu cîte un grup de nituri al cărui număr se calculează cu
relaţia (6.53).
îmbinarea platbandei 6 se face cu ajutorul unei eclise, care în general
poate li amplasată deasupra pachetului de platbande. Şi această eclisă trebuie
prinşii de extremităţile platbandei 6 cu numărul necesar de nituri pentru trans-
mlterea integrală a efortului din stînga în dreapta îmbinării. Dacă platbandele
hi aceeaşi grosime t, atunci evident numărul n al niturilor din fiecare grup va
II acelaşi.
l a această soluţie de îmbinare, continuitatea fiecărei platbande este asi­
gurata prin cîte o eclisă proprie, fapt pentru care poartă denumirea de îmbinare
illnrlu Astfel de îmbinări se caracterizează printr-o execuţie uşoară, dar au
dezavantajul că rezultă lungi şi necesită un număr mare de nituri.
() alta soluţie de îmbinare a platbandelor, care elimină dezavantajele amin-
III«-, dai care este mai dificilă la montaj, este îmbinarea indirectă. în acest caz
«t li .»•!«• .o înlocuiesc prin prelungirea platbandelor de deasupra celei ce urinează
a llo îmbinata, prelungirea respectivă avînd rol de eclisă (fig. 6 .20).
I loriul din platbanda / trece în acest caz din partea stîngă în partea dreaptă
i platbandei / prin prelungirea platbandei 2, necesitînd în acest scop cîte un
l^iup de n nituri, în stînga şi dreapta întreruperii.

\H2
 £

r i .
1
.
/ ut k
/■ H < .... ■ .. ... -......

o,
Fig. 6.20. îmbinarea indirectă a platbandelor:
J, 2, 3 — platbande ; 4 — eclisă.

Efortul din platbanda 2 se scurge printr-un grup de ti nituri în prelungirea

platbandei 3 şi de aici se reîntoarce în platbanda 2, folosind în acest scop şi o
parte din niturile dispuse pentru îmbinarea platbandei 1. In figura 6.20 se
observă că la transferul efortului din prelungirea platbandei 3 în platbanda 2,
niturile lucrează cu secţiunile corespunzătoare nivelului dintre platbandele 2
;>i 3. Transferul efortului în platbanda 2 nu poate începe însă prin prima linie
de nituri a grupului din dreapta, deoarece prin aceste nituri abia începe descăr­
carea prelungirii platbandei 2 în platbanda 1. Pînă după aceste nituri, platbanda
2 este complet încărcată şi abia după ce începe descărcarea ei în platbanda /,
ea va putea prelua efort de la platbanda 3.
Platbanda 3 se îmbină şi în acest caz cu o eclisă, descărcarea ei începînd
abia după primul nit prin care a început descărcarea prelungirii platbandei 3
ui platbanda 2.
Deoarece o parte a niturilor din grupul din dreapta lucrează cu mai multe
secţiuni de forfecare, numărul lor total nlf rezultă din relaţia :

n 1= /z+ m —1, (6.54)

unde:
n este numărul niturilor dintr-un grup din stînga îm binării;
m — numărul total de platbande ce se îmbină.
Datorită reducerii numărului de nituri, a lungimii îmbinării şi a manoperei,
îmbinarea indirectă a platbandelor este mai avantajoasă decît îmbinarea directă.
Pentru a uşura şi operaţiile de montaj, se recomandă ca grinzile să se realizeze
ca în figura 6.21, a, caz în care asamblarea tronsoanelor se efectuează prin aşe­
zarea părţii din dreapta peste cea din stînga. Soluţia din figura 6.21, b impune
la montaj introducerea tronsonului din dreapta în cel din stînga, operaţie ce
necesită prezenţa unor macarale de montaj.

l i/i. G.21. Rciill/.iiroii îiiiMnftiII liullirclo ;i tălpilor.

183
 Ii I» I Irnbinarea coniiwclor D atorita umilului 1 1> ah a lu n o , elementul
« ii e 11 chnii' '..i asigure c ontinuitatea coruicieloi I <111»1Itu Iu dreptul îm bin ări
Ini ponte li plasai doar in interiorul acestora (lip < > n)
ce« mai bunii de realizare a îmbinării o o m le ie i iii dreptul întreru
Soluţia
pei iieste de a o înlocui cu o altă corniera numila c o m ía n ) d r trnbiuare (fig. 6.22; b).
I Jneori in locul cornierei de îmbinare se pol folosi doua ocliso (lig. 6.22, 6’).

iSwhunea 1-1

- I
f
Fig. (>.22. îmbinarea cornierelor grinzilor cu inimă plină nituite.

Condiţia pe care trebuie să o îndeplinească corniera de îmbinare sau eclisele

»• K de a avea aceeaşi arie ca şi corniera de îmbinat. Pentru a respecta această
cerinţă, cornierele de îmbinare se aleg de obicei cu lăţimea aripii imediat infe-
i loara şi cu grosimea aripii imediat superioară cornierei de îmbinat. De exemplu,
pentru corniera 100X 100X 10, corniera de îmbinare se alege 9 0 X 9 0 X 11.
Pentru a putea suprapune corniera de îmbinare cornierei de îmbinat, este
necesar ca ca să fie în prealabil prelucrată, prin rabotarea rădăcinii (fig. 6.22, b).
6.6. 1.3. Îmbinarea inimii. Îmbinările inimilor grinzilor cu inimă plină
nituite pot fi de două feluri: longitudinale şi transversale.
îmbinările longitudinale intervin numai în cazurile cînd înălţimea inimii
depăşeşte lăţimea de laminare a tablelor groase (3 m).
îmbinările transversale intervin însă mult mai frecvent, fie ca îmbinări de
atelier, fie ca îmbinări de şantier. Ele se realizează cu ajutorul a două eclise,
care se prind cu nituri sau şuruburi de capetele porţiunilor de inimă ce urmează
.‘.ii fie îmbinată (fig. 6.23). Condiţia pe care trebuie să o îndeplinească eclisele
e le (le a avea cel puţin acelaşi modul de rezistenţă ca şi inima. De aceea grosimea
loi no alege aproximativ egală cu jumătate din grosimea inimii, dar nu mai
puţin <lo 6 mm.
Calculul îmbinării se face în funcţie de forma pe care o are îmbinarea.
I >aca raportul laturilor a /b > 3, îmbinarea se consideră de formă dreptunghiu­
lară ',-i se calculează în baza următoarelor premise:
solicitările ce revin inimii sînt proporţionale cu caracteristicile geome­
trice ale acesteia după cum urmează:

M in= M l- f ; (6.5,5)
y ^
Ha

(6.56)
II
s

(6.57)
II
s

I HI
 11

I ir îmbinarea do formă
di «'pi iinţ.'liiiil;ir;i ;i inimii.

IIlKIc :
M, N şi T, reprezintă solicitările întregii grinzi în secţiunea în eare-
se face îmbinarea ;
/ şi A — momentul de inerţie şi aria secţiunii transver­
sale a întregii grinzi;
lin şi A i,n — momentul de inerţie şi aria secţiunii transver­
sale a in im ii;
solicitările corespunzătoare inimii, M in, Nin şi T sînt preluate de eclise
di l.i inimă prin intermediul grupului de nituri sau şuruburi de pe o parte a
I i i i I >1 n a r i i ;

variaţia eforturilor în elementele de îmbinare produse de momentul

liii uvok'ior Mm este liniară şi proporţională cu distanţa de la axa grinzii la
■I. incului respectiv, iar direcţia lor se consideră paralelă cu axa grinzii;
eforturile produse de Nin şi T sînt constante şi egale în toate elementele
d«' îmbinare.
Iu baza ipotezelor de mai sus, ecuaţia de echilibru dintre momentul aferent
Inimii A1/„ şi momentul eforturilor aferente din elementele de îmbinare se poate
m i ic :
M in 2‘ - n ( N 1 ‘ y 1 J r N 2 ’ y 2 - \ - . . . - \ - N i ' y i ) = 2 n ' ^ N i ‘y i . ( 6 . 5 8 )

l>in asemănarea triunghiurilor formate de eforturi şi ordonatele cores-

i>im .dom c iji sc observă că se poate scrie :

N ^ N i ^ , N 2 = N i -y ± . . . ( 6 . 5 9 )
1 t/< 1 yi * v ’
înlo c uind aceste valori în relaţia (6.58) se obţine efortul din nitu l sau
lim b u l cel mai solic ita t:

Ni /U", y * (6.60)
anXv!

IM.'
 '•< pi' i i p i i i u * « A It>i ( n a x i a l a , şi lorţa l i i < I • > 11 • /' ,r d i s t r i b u i e in mod
f.il 11111< n i l i n i I r \ , u i s i i r u b u r i U » îm b inării I U tilul m it .p iin a to r forţei axiale
dlrlj.it iii l i m f u l axei g r in z ii re/,uliii d in relaţia

(6.61)

iai efortul corespunzător forţei tăietoare, dirijat perpendicular pe axa grinzii,

•lin relaţia :
(6.62)
nude:
rn este numărul niturilor dintr-un şir :
n numărul şirurilor de nituri pe o jumătate din îmbinare.
Condiţia de verificare a nitului sau şurubului cel mai solicitat, sub acţiunea
cclor trei solicitări este:

Nr = \l(Ni+Nx)2+ N x < N a, (6.63)

unde :

/V/feste efortul rezultant;

Nn — efortul admisibil al nitului sau şurubului folosit.
In practică se impune mai întîi o anumită repartiţie a elementelor de îmbi-
unre şi se verifică nitul sau şurubul cel mai solicitat.
Dacă efortul rezultant este mai mic decît efortul capabil, numărul elemen-
IHoi de îmbinare poate fi redus, fie prin mărirea distanţelor y, fără a depăşi
ni .a distanţa maximă admisă între elementele de îmbinare, fie prin reducerea
numărului de şiruri ti care nu poate fi mai mic decît două,pe fiecare parte a
i mbiuării.
Dacă efortul rezultant depăşeşte efortul capabil al elementelor de îmbinare,
r măreşte fie numărul, fie diametrul acestora.
Dacă raportul laturilor îmbinării alb <3, îmbinarea se consideră de formă
¡nitrată şi se calculează în baza aceloraşi premise ca şi îmbinarea de formă drept­
unghiulară, singura deosebire constînd în faptul că eforturile produse de mo-
meniul mcovoietor în elementele de îmbinare se consideră perpendiculare pe
In apta ce uneşte elementul respectiv cu centrul îmbinării (fig. 6.24). In baza

Fig. 6.24. îmbinarea de formă pătrată

a inimii.

♦ + + || +
■ 4- +
+ + +

II i
proporţionalii.«(11 dintre eforturi şi di .lăutele lor pinii la centrul îmbinării se
poate s c r ie :
Ni Nmax
(6.64)
fi r max

unde: Nu Nmax, H şi rmax au semnificaţia din figura 6.24.

Momentul aferent inimii din dreptul îmbinării este preluat de suma momen-
I«*lor eforturilor din elementele de îmbinare astfel îneît se poate scrie :

M in= J , N i rit (6.65)

unde suma din membrul drept se extinde asupra tuturor elementelor îmbinării.
înlocuind în relaţia 6.65 efortul dintr-un element curent Ni, în funcţie
de efortul din elementul cel mai solicitat Nmax, se obţine :

M in= ^ î V r ] t (6.66)
tmax

de unde se poate exprima efortul în elementul de îmbinare cel mai solicitat:

Nm„ x = M% rT <iVa. (6.67)

Acest efort poate fi descompus în două componente, una paralelă cu axa

inimii şi alta perpendiculară pp această axă, astfel îneît în cazul cînd îmbinarea
este solicitată pe lîngă momentul încovoietor şi de forţe tăietoare şi axiale,
verificarea se face cu relaţia :

N r max— V(N x max + /Vjv)2+(Ary 7nax~\~N T)2< N a, (6.68)

unde :
Nx max este componenta paralelă cu axa grinzii a efortului provenit
din momentul încovoietor Mm ;
Nn — efortul corespunzător forţei axiale N in, determinat cu
relaţia (6.61);
N y max — componenta perpendiculară pe axa grinzii a efortului
provenit din momentul încovoietor M in ;
Nt — efortul corespunzător forţei tăietoare T, calculat cu rela­
ţia (6.62).
6.6.1.4. Exemple de îmbinări ale grinzilor cu inimă plină nituite. în figura
6.25, a şi b sînt prezentate două soluţii de realizare a îmbinărilor la grinzile
cu inimă plină. Varianta din figura 6.25, b se caracterizează prin faptul că toate
piesele din care este alcătuită grmda se îmbină în aceeaşi secţiune, fiind speci-
iică îmbinărilor de montaj. La varianta din figura 6.25, a se îmbină numai
inima în secţiunea respectivă, ea fiind caracteristică îmbinărilor de atelier, la
care fiecare piesă componentă poate fi îmbinată în orice secţiune.
6.6.2. Grinzi sudate 6.6.2.1. Îmbinarea tălpilor. Grinzile sudate se rea­
lizează de obicei cu tălpile formate dintr-o singură platbandă, astfel îneît pro­
blema îmbinării acesteia este destul de simplii. In cazul îmbinărilor dc atelier,
precum şi în cazul îmbinărilor dc şantier execut ale sudat, i mbinarea tălpilorse poate

187
 Secţiunea f7

------------- -- \
--LL

r*

, y _-jc.. y
L\ ; 2 j
Jţ / Î A A l. >. x, x
Secţiunea/-/

+ +\* * \(j* * +
— ..... s

* *
* * ■
* *
* * * *
# * * *
* * * *
*■—■
*-- -*■
* * si- *
-4---
/
I ¡1' (>.2r». îmbinare de atelier şi de şantier a grinzilor cu inim ă'plină nituite :
/, 2, 3 — eclise ; 4 — fur ură.

înec pi in sudurii cap la cap, normală pe axa grinzii (iig. 6.26, a) sau înclinată la 45°
luf.i do axa grinzii (fig. 6.26, /;). Suduri înclinate se folosesc numai la tălpile
iui li im', i i i cazurile în care efortul unitar normal din încovoiere depăşeşte 0,8cra
vi Midura im poate fi controlată cu mijloace perfecţionate.
Îmbinările de şantier ale grinzilor sudate se recomandă să se facă cu şuru­
bul i, deoarece se execută mai uşor şi mai repede, fără a mai necesita prezenţa
utilajului de sudură pe şantier. în aceste cazuri, îmbinarea tălpilor se realizează

Ulii
 Scchunca 11
J IU

b H ; c
-i Jr

■'¡g. (i.2G. îm binarea t;ilpilor la grinzile sudate.

ii o» (Mspiisi’! |)(‘ ambele feţe ale platbandclor (fig. 6.2G, c). Prin aceasta
ii a l i / . e u / . a , pe dc o parte, transmiterea centrică a efortului din talpă ş i , pe de
•i parlc, o lungime mai mică a îmbinării, ca urmare a numărului mai mic dc
'llll uluiri neccsare, datorită faptului că lucrează cu două secţiuni de forfecare.
b.0.2.2. îmbinarea inimilor. îmbinarea inimilor grinzilor sudate se poate
• pi ni sudurii cap la cap, soluţie folosită la îmbinările dc atelier, sau cu eclisc,
l.i i'.iinzilc nituite, soluţie folosită de obicei în cazul îmbinărilor de montaj.
In cazul cind îmbinările de inimă se realizează prin sudură cap la cap,
I m n asigurat controlul calităţii sudurii cu mijloace perfecţionate în zona
t .ui' ('forturile unitare depăşesc 0,8cra. Dacă acest control nu se poate asigura
poi (¡unea respectivă sc sudează eclise, cu rolul de a prelua diferenţa de efort
r, 0.27).

i
v<■'")")■rTTWftrH"rTi r r
Jo
Odo0 Q

_L j.î i i i i i )r i t j i ■i i i i . i

Fig. G.27. îmbinarea inimii la grinzile sudate.

(>.7. Rigidizările grinzilor cu inimă plină

l>iu cercetările făcute asupra fenomenului de voalare, s-a constatat că cl
•1« plinit' de mai mulţi factori, dintre care cei mai importanţi sînt : grosimea
p l i i , iaportul laturilor plăcii alh0 (fig. 6.28) şi natura solicitărilor.
U rm ărind împiedicarea apariţiei voalării şi totodată reducerea consumului
dc material, soluţia de îngroşare a inim ii în scopul îm b u n ătăţirii condiţiilor
«le In* iii la voalare sc dovedeşte ncccouomică. Mai eficientă este împărţirea
"in i Mipir.c la voalare în drepiunghiuri mici, rigidizate pe contur cu elemente
nunul« rif,[i(li/()ri. Acestea au rol dc i a / c m pentru conturul respectiv şi trebuie
i IIH realizai«' îneîl sa asigure iiulcloi inabilii alea plăcii de-a lungul lor. Prin
liilrodiucrea ri|;idi/.arilor voalarea <• poale product' numai în iiileriorul dreptun
Inului rigidizai. Alegînd o i e p a i l i ( n 1111111 i<>.i i a acestora, efortul critic de

101)
 lig . (>.28. Voalarea unei placi sub efectul eforturilor unitare de"compresiune.

voalare ponte fi sporit substanţial şi pericolul de voalare înlăturat printr-un

consum relativ redus de oţel. In practică se foloscsc rigidizări transversale şi
rigidizări longitudinale (fig. 6.29).

Fig. 6.29. Rigidizări la grinzi cu inim ă p lin ă :

1 — transversală ; 2 — longitudinală ; 3 — scurtă; 4 — de reazem.

Rigidizările transversale, dispuse normal pe axa grinzii, pot fi la rîndul lor

extinse pe toată înălţimea inimii, sau pot fi aplicate numai pe o parte din înăl­
ţime, caz în care se numesc rigidizări scurte. De obicei, rigidizările scurte se folo-
•■ese la grinzile încărcate cu forţe concentrate mari, direct aplicate, sau la grin­
zile eu rigidizări longitudinale.
Rigidizările orizontale pot fi continue, cînd se intercalează între cele două
porţiuni de inimă (v. fig. 6.5, 6'), sau întrerupte în dreptul rigidizărilor transver­
sale, cînd se prind de inimă cu suduri de colţ.
Soluţiile de alcătuire a rigidizărilor depind de modul de asamblare a con-
11iu tiilor metalice: nituit sau sudat.
0 . 7 . 1 . Grinzi nituite. La construcţiile nituite se folosesc ca ele mente de

i i o d i z a r e cornierele (fig. 6.30, a). Din cauza cornierelor tălpilor, rigidizările

transversale nu pot fi aşezate direct pe inima grinzii, fapt care face necesarii
introducerea unor fururi între inima grinzii şi cornierele rigidizării. Aceste
Imuri se fac cu 10 mm mai late ca aripa cornierei pentru ca linia niturilor să
c a d a la mijlocul lor.
 .l/v hunrr t /

Fig. 6.30. Rigidizări la grinzi nituite.

Nigldizările din cîmpul grinzii se alcătuiesc de obicei din două corniere

(lif (>.30, b) ale căror dimensiuni trebuie să îndeplinească condiţiile de mai jos
ni i ii a avea rigiditatea necesară:

br > ~ +40 mm (6.69)

tr> % , (6.70)'
Unde lit şi br se iau în mm.
Dacii există şi rigidizări orizontale, momentul de inerţie al rigidizări lor
11mi-.vei sale trebuie să satisfacă condiţia:

I r >3h0ti (6.71)
unde h0 este înălţimea inimii la grinzile sudate, respectiv distanţa între niturile
d< |-11, iu cazul grinzilor nituite (fig. 6.30, a).
Kigidiziirile de reazem se calculează ca o bară comprimată, acţionată de
i« i< (lunea reazemului şi avînd lungimea de flambaj egală cu înălţimea grinzii
I" n .i/c m . La aria de calcul a secţiunii rigidizării se poate adăuga şi o porţiune
i- ...... ia egală cu cîte 15ti de fiecare parte a rigidizării. Verificarea la flambaj
" Imv numai în afara planului grinzii, deoarece în planul acesteia rigiditatea
Inimii Iiiud foarte mare, flambajul rigidizării de reazem este exclus.
0.7,2. (irlnzi sudate. In cazul grinzilor sudate, tipurile de rigidizări frec
• ni folosi le sînt Indicate în figura 6.31. Pentru rigidizările din cîmp se foloseşti'
d< o Im ei oţelul lat sau eornierele şi profilele simplu T (fig. 6.31, a —d).
Uncii pe reazeme aceste secţiuni nu sînt suficiente, atunci pot fi folosite
l iniile II .mu secţiuni în formă de n, m i u jumiităţi de ţeavii (fig. 6.31,e a ).
< <>iidi(ule de rigidita te ce tiebule iiid cplm ile de rigidizările g rin z ilo r sudate
n11d ncoli'Ji^l ca la g rin zile nil nil»

î mi
 1

fnnr
a
„11 _ , i

o
L

c
Fig. 0.31. Rigidizări la grinzi sudate.

I i i cazul rigidizărilor grinzilor sudate nu se admite prinderea acestora de

11111>11 ml insa ;i grinzii prin cusături de sudură perpendiculare pe direcţia efortu-

i lloi imitare de întindere. Soluţiile folosite în practică pentru rezolvarea prinderii
i i/Mdizarilor de talpa întinsă sînt indicate în figura 6.32. Aşa cum se observă

Svchunco 1-1 Secţiunea 2 2

lilIlMMFIIIlffl

Fig. 6.32. Prinderea rigidizărilor de talpa întinsă,

ilin liiMiia, intre rigidizările propriu-zise şi talpa întinsă rămîne un spaţiu liber
de '.!(). . .30 mm, iar prinderea lor de talpă se face fie cu nişte plăcuţe sudate
lunciindinal de talpă, fie cu pene, bătute în spaţiul liber dintre rigidizare şi
I al pa, .au se lasă nelegate de talpa întinsă.

(> H. Aparate de reazem

Aparatele de reazem au rolul de a transmite reacţiunile grinzilor la ele-

meulele pe care acestea reazemă. în funcţie de modul lor de alcătuire, ele pot fi :
reazeme sim ple alcătuite astfel îneît să permită rotirea grinzii şi depla-
aiea ei iii planul tangent la suprafaţa de contact. Aceste reazeme nu permit
d e phr.ari dupa normala la suprafaţa de contact şi de aceea pot prelua numai
ic.ieţium dirijate după această direcţie;
(irliciilufii alcătuite astfel îneît să permită rotirea grinzii, dar să nu
p e r m i t ă nici un fel de deplasare a ei. Articulaţiile pot prelua reacţiuni dirijate
ăl il d u p a normala cît şi după tangenta la suprafaţa de contact;
incaslrâri, care nu permit nici deplasări, nici rotiri şi sînt capabile să
preia al îl reacţiuni avînd o direcţie oarecare cît şi momente încovoietoare.
 'Indiil de a l r a l u i i r ,i l i i l u r o i ( a l c p i i ulm de i r a / r m r d e p i n d e (Ic m ari m e a
• • •• ( l i i u l l o i p e c a i c Ic h n t m m i l şl (Ic c l n n r i i l r l r d e c m c aul l i x a l e ((¡rliizl, s l t l p l ,
1111111a111 cir ).
I Mii arc-,Ir p l i n e l e (Ir v e d e r e , r e a z e m e l e s i m p l e p o l li a l c ă t u i t e ra : r e a z e m e
• i• h , i oa<cmc ru placa plana sau curba şi reazeme cil rulouri.
1 < cin.ii r.i dirrcla se utilizează iu cazul grinzilor mici, alcătuite din urofilc
iii mliml «*, aşr/.nlc pe zidărie, beton sau elemente metalice. Tn cazul cîntl reze-
...... i c laic pr zidărie sau beton ea se realizează cu ajutorul unui strat de
♦văii iic, dc ( ura 1 . . .2 cm grosime, realizat din mortar de ciment cu 600 kg
........ . la mrlrii cub (fig. 6.33). Dimensiunea a a suprafeţei de rezemare, se

ip j •
Sec Nu//pa 1 1

1 — tnorlar de egalizare.

i .c.l Ici ca sa fie îndeplinită condiţia de vcriîicare a presiunii pe zidărie sau

lu lo ii;

- b- < orab (6.72)

i Inud rearţiunea grinzii, iar aab rezistenţa admisibilă pe beton sau zidărie.
k’c/emaren grinzilor care nu transmit reacţiuni importante pe elemente
iih'Ialice se fare direct, iar pentru împiedicarea eventualelor deplasări, grinzile
■li razii ru sudură sau şuruburi.
Iu razul cînd reacţiunile sînt mai mari se folosesc reazeme cu placi plane
iii ii îl, a) sau plăci curbe (fig. 6.34, b).
Dara rezemarea se face pe elemente de beton, dimensiunile plăcii a şi b
di Ici mina cii relaţia (6.72) din condiţia dc a nu depăşi rezistenţa admisibilă
. Iic...... . Soluţia cu placi de centrare rotunjite (fig. 6.34, b) are avantajul
i ( m li <\i/. i rearţiunea, asigurînd aplicarea ei în punctul dorit, indiferent dc
mailmea rotirii de pe reazem. Pentru a împiedica deplasarea transversalii a
i i In u ni» acţiunea încărcărilor şi ridicarea grinzilor continue dc pe reazeme
• luln eu şuruburi. în razul rcazcmeloi simple pentru a per ini le deplnsarea
iln ii pr oiizonlala, gaura şurubului dr aliroiaj din talpa inferioară a grinzii
,i « \rt lila ova la .

i ' ( i 'iiiliin 111 mol a I lt n

 Sectiunea 1 1

Fig. 6.34. Reazeme simple:

1 — şurub de ancora j ; 2 — g aură ovală.

Reazemele articulate se execută asemănător, cu condiţia să se ia măsuri

neutru împiedicarea deplasărilor orizontale (tangente la suprafaţa de contact).
I ii acest caz gaura din talpa grinzii nu va mai fi ovală, iar şuruburile de ancoraj
voi prelua reacţiunea orizontală. Uneori se folosesc soluţii care asigură preluarea
reacţlunilor orizontale de către alte elemente decît şuruburile de ancoraj şi
;uiume de nişte plăcuţe sudate de grindă de ambele părţi ale plăcii de centrare
(li|(. 6.35). Articulaţiile importante care transmit reacţiuni foarte mari se rea­
l i / r a z ă cu ajutorul unor rulouri. Astfel de articulaţii se folosesc la poduri sau alte
construcţii de mari dimensiuni.

Fig. 6.35. Articulaţie:

1 — placă de consolidare ; 2 — tachet.

Reazemele încastrate trebuie realizate în aşa fel îneît să nu permită nici

d< |>Ia .a ri,
nici rotiri. în general ele se realizează cu ajutorul sudurii sau al unor
in uluiri. Şuruburile trebuie astfel dispuse şi calculate îneît eforturile de întin-
dei c pe care pot să le dezvolte să fie capabile de a echilibra momentul de înco­
voiere care apare în încastrare. încastrările stîlpilor în fundaţie sînt tratate
la capitolul hale, iar în capitolul referitor la îmbinări nituite, cu şuruburi şi
Midale, s-au arătat cazuri de prinderi încastrate.

194
 Capitolul 7

Grinzi cu zăbrele

7.1. Alcătuirea grinzilor cu zăbrele

7.1.1. Generalităţi. Grinzile cu zăbrele sînt elemente ale construcţiilor meta-
li i rari* formează construcţii rigide cu un consum de oţel redus şi cu un
i p< ( I i'sti'tic reuşit. Grinzile cu zăbrele sînt construcţii uşor de executat şi
ui*' (* pretează la unele tipizări.
(iiinzile cu zăbrele pot avea în general orice formă şi dimensiune, varia­
ţie m liniile largi. Există grinzi cu zăbrele la poduri metalice care depăşesc
1« <linierea dc 100 m (podul de la Quebec, Canada realizat din grinzi cu ză-
ii i-|e are deschiderea de 549 m). In construcţii industriale deschiderile grinzilor
ii abrele nu depăşesc în general deschiderea de 30.. .40 m, iar la unele con-
iiui’ţli speciale cum sînt pavilioanele de expoziţii, sălile de sport, hangarele
li avioane etc., aceste deschideri pot ajunge pînă la 100 m.
Domeniile în care se folosesc în prezent grinzile cu zăbrele sînt multiple
i variate, datorită posibilităţilor de adaptare a acestora la orice formă şi
liHM-iiNiuni ale construcţiei.
Printre aceste domenii trebuie amintite:
ferme de acoperiş ale halelor industriale, avînd rolul de a susţine învc-
litoarea halelor;
ferme dc acoperiş ale construcţiilor speciale cu deschideri foarte m ari:
săli dc sport, pavilioane de expoziţii, hangare de avioane;
slîlpii liniilor pentru transportul energiei electrice;
construcţii speciale în formă de turn, cum sînt turnurile şi pilonii de
radio şi televiziune, turnurile de extracţie a minereurilor şi turlele de
foraj la sonde;
poduri metalice cu grinzi principale cu zăbrele.
I lementclc construcţiilor metalice realizate ca sisteme cu zăbrele se întîl-
m .< in construcţiile metalice sub următoarele forme:
grinzi cu zăbrele a căror axă este dreaptă sau frîntă (fig. 7.1, a) ;
arce cu zăbrele a căror axă este curbă (fig. 7.1, b) ;
cadre cu zăbrele a căror axă este poligonală (fig. 7.1, c) ;
Sistemele cu zăbrele pot fi realizate sub două forme:
grinzi cu zăbrele plane;
grinzi cu zăbrele spaţiale.
Din punct de vedere static sistemele cu zăbrele se consideră formate din
m u - articulate.

Sistemele cu zăbrele conduc la iui eon iun mai redus de oţel decit grin-
i l e « ii inim ii plina, ini insă întotdeauna şi la m iro s i mai mic, deoarece costul
manoperei e h* ceva mai ridicat deul l.i y ilu/ile cu inimii plină.

105
 Fig. 7.1. Sisteme de grinzi cu zăbrele.

, 1.2. Alcătuirea grinzilor cu zăbrele. Grinzile cu zăbrele sînt formate din

doua tălpi paralele sau înclinate şi din diagonale şi montanţi care fac legă-
Iui a intre cele două tălpi, formînd, împreună triunghiuri nedeformabile.
Prinderea barelor în nodurile grinzilor cu zăbrele se consideră articulată,
dconrece rigiditatea la încovoiere a barelor este redusă datorită lungimii lor
I o j i i le mari, în comparaţie cu dimensiunile secţiunii transversale. Datorită
ac»■,lor prinderi articulate barele vor fi solicitate doar la forţe axiale.
Pentru ca o grindă cu zăbrele să formeze un sistem static determinat este
necc ar ca între numărul barelor grinzii b, numărul nodurilor acesteia n
I numărul necunoscutelor din reazemele exterioare r să existe relaţia:

b = 2 n —r. (7.1)
Daca /;> 2 /i- r înseamnă că grinda cu zăbrele are un număr mai mare
de bare decît cel necesar pentru a asigura indeformabilitatea sistemului şi
in acest caz grinda este static nedeterminată interior, iar determinarea efor­
turilor nu se poate face cu metodele bazate pe scrierea condiţiilor de echi­
libru. Dacă fr<2/z —r, grinda are un număr prea mic de bare pentru a asigura
•.labilitatea sistemului şi de aceea devine un mecanism.
Condiţia (7.1) este necesară dar nu suficientă. Trebuie ca sistemul static
.il grinzii să fie un sistem stabil.
7.I.M. Forma grinzii cu zăbrele. Forma grinzii cu zăbrele depinde de mai
umili Iadori printre care: de rolul pe care îl arc grinda în construcţia meta­
lic. i, di' destinaţia construcţiei, de modul de prindere a grinzii de elementele
c a n o susţin, precum şi de concepţia arhitectonică a proiectantului. Cu toate
mv .leu, forma grinzii cu zăbrele poate fi încadrată într-una din tipurile urmă­
toare :
grinzi cu zăbrele cu tălpi paralele, care sînt folosite în general la alcă­
tuirea construcţiilor metalice de tip turn (turnuri de radio şi televiziune,
turlele de foraj, turnuri de extracţie), precum şi la construcţia podurilor meta­
lice. I le se pot realiza numai cu tălpi şi diagonale (fig. 7.2, a), sau cu tălpi,
diagonale şi montanţi, avînd diagonale alternante (fig. 7.2, b) sau diagonale
înclinate iu acelaşi sens (fig. 7.2, c),

106
 b

c
I 'ig. 7.2. Grinzi cu zăbrele cu tal pi paralele.

(irinzilc cu zăbrele cu tălpi paralele au avantajul că se pretează la lipi

t m . deoarece diagonalele şi montanţii au lungimi egale, iar gusecle din noduri
iul aproape identice;
grinzi cu zăbrele triunghiulare, care se folosesc numai ca ferme de aco-
I•• 11 Domeniul lor de utilizare, răspîndit în trecut cînd se utilizau înveli-
11111 cjire necesitau pante mari ale acoperişului, s-a rcstrîns în ultima vreme,
nmlri laiul 1nvelitorilor folosite în prezent necesitînd în general pante reduse,
• lipi iu;.«* intre 4 şi 16 cm/m. Datorită dezavantajului pe care îl au, cii înăl­
ţimi .i grinzii cu zăbrele rezultă mare la mijloc din condiţiile respectării pantei
im ‘«llloi ii, înălţime care poate depăşi gabaritul de transport pe calea ferată,
• !«• M* lolosesc în prezent doar la ferme de acoperiş de deschidere mică (fi-
i’iiui 7 .. ‘0-

grinzi cu zăbrele irapezoidale şi poligonale, care se folosesc în general

in • nu 11ucţii metalice, la fermele de acoperiş ale halelor industriale, deoarece
m lijniii pante corespunzătoare pentru învelitorile folosite în mod curent
('■uit ’. !()%).
Iu cazul deschiderilor mici şi mijlocii, grinzile cu zăbrele ce formează
........ de acoperiş se realizează ca grinzi cu zăbrele trapezoidale cu o
nir111a pantă (l'ig. 7.4, a) sau cu două pante (fig. 7.4, b). în cazul deschiderilor

Mg. 7 <1. <ii 111/ 1 (i iip«1/«ililnl< ',1 pi>1l^oiiitU*.

11)7
mari, la hale n i Mipraluiiiliialor, pentru a nu <li |•.i .1 p ilia iilu l de transport
p< calea ferata, lalpa superioara se rcalizen/a oi I oulal.i, ul» lum inator, fer­
mele obţinute in acest fel fiind denumite Ici nu pollrmialc (fig. 7 A, c) ;
Uritizi cu zăbrele speciale, folosite in ea/ul lialcloi Indus Iriale, care nece­
sita o iluminare pronunţată (halele pentru industria uşoară). în acest caz,
Ici melc de acoperiş se realizează în formă de shccd (dinţi de ferăstrău), prevăzute
pe partea cu pantă marc (60.. .90°) cu geamuri (fig. 7.5, a).
I’ol ca grinzi cu zăbrele speciale se consideră grinzile triunghiulare cu
paula intr un sens (fig. 7.5, b) folosite la fermele anexelor halelor industriale,
precum şi grinzile cu contur parabolic, la care una din tălpi sau ambele repre-
inia iui arc de parabolă (fig. 7.5, c).

7.1.4. Elementele grinzilor cu zăbrele. Grinzile cu zăbrele se caracterizează

prin următoarele elemente principale: deschidere, înălţime şi înclinaţia dia­
gonalelor.
7.1.4.1. Deschiderea grinzilor cu zăbrele. Deschiderea grinzilor cu zăbrele
e \ t e egală cu distanţa dintre punctele de aplicaţie ale reacţiunilor grinzii,
cj'.ila de obicei cu distanţa dintre nodurile teoretice de reazem ale grinzii.
Daci i nodul teoretic în care se aplică reacţiunea grinzii coincide cu axa
I lipului, atunci deschiderea fermelor este egală cu distanţa dintre axele stîl-
plloi (fig. 7.6, a), în cazul fermelor de acoperiş ale halelor industriale, prin-

Fig. 7.6. Deschiderea fermelor.

MMI
d n <.1 louiieloi do .sl iIpi se faci* şl |ie l.i(a lalem la a .ne.Im a, iu caro caz dosclii
<I<’11 1a este egala cu lum ina dintre [(’(de .lilpiloi (li/;. 7.0,/>.)
7 . 1 . 1. 2.
Irn1l(tmca grlnMor cu /nim ic. înalţi mea grinzilor cu zăbrele inllu-
11(< a/ a mod direct eforturile in tal pi le grinzilor cu zăbrele şi anume cu d l
iii

-k .le inai(imea cu atît scade efortul în tălpi. Aceasta are ca urmare scaderea
ecjuinii tălpilor şi deci a greutăţii acestora. înălţimea grinzilor cu zăbrele nu
mlluenţează eforturile în diagonale, dar cu creşterea ei, se măreşte lungimea
•le llambaj a diagonalelor comprimate, ceea ce duce la creşterea greuta (ii acestora.
De aceea există o anumită înălţime, numită înălţime oplitnă, care conduce
l.i o greutate minimă a grinzii cu zăbrele.
Determinarea înălţimii optime se poate face exprimînd eforturile din bare în
funcţie de înălţimea h, apoi se determină secţiunea barelor şi greutatea lor
toi ni funcţie de h, se însumează greutatea tuturor barelor, se anulează deri­
vata greutăţii în raport cu înălţimea şi se găseşte înălţimea optimă.
Acest procedeu este anevoios. De aceea în practică, înălţimea grinzilor
c determină cu relaţii care exprimă înălţimea în funcţie de deschiderea lor.
I i i funcţie de forma grinzilor cu zăbrele aceste relaţii au următoarea formă:

înălţimea grinzilor cu zăbrele cu tălpi paralele (v. fig. 7.2) se determină

<ii relaţia :

înălţimea la mijlocul deschiderii grinzilor cu zăbrele triunghiulare

(v lig. 7.3) se determină cu relaţia:

(7-3)

înălţimea grinzilor cu zăbrele trapezoidale şi poligonale se stabileşte

• parat pe reazeme h r şi la mijlocul deschiderii hm (v. fig. 7.4), cu relaţiile:

( 7 -4 )

* .- (•¿ ■ •• 4 )* . (7.5)

7.1.4.3. Jnclinarea diagonalelor la grinzile cu zăbrele. Eforturile în diagonale

tui ni funcţie de înclinarea lor faţă de orizontală, ceea ce face ca şi greu­
tatea lor să se poată exprima în funcţie de unghiul de înclinare. Dacă se
d< termină unghiul de înclinare a pentru care greutatea este minimă, rezultă
nu unghi de aproximativ 45°. în practică unghiul de înclinare a diagonalelor
►te la :
a=—35.. ,50°. (7.0)
7 I .!>. Tipuri de grinzi cu zăbrele dupii sistemul de împărţire interioară a
zăludelor. In alegerea sistemului de împărţire interioară cu d i a g o n a l e t r e
Imn i •,(« ţlna seama de faptul • i, eu d l numărul nodurilor este mai mic,

10!)
cu ;illl coiiMiimil (le m aterial (pi m l e d u r r n .1 nunul ului d< /'ir.rr) şi consumul
dr manopera (prin reducerea nuiimrulul de p r l n d u l ) 1 Ir imil redus. Dar, ic*
duceK'a 11n 111;11ului de noduri face sa crc'ii.*.(.1 IiiiirJiiira barelor, ceea ce In
halele com prim ate duce la creşterea coiimimulul de oţel De aceea, in prac
I h a \lslemul interior de zăbrele, trebuie ale1. 111 aşa lei tncît sa condur i
la 1111 ronsum r i t mai redus de oţel şi d r manopera.
Dr asemenea, la alegerea sistemului interior al zăbrelelor trebuie sa
ţlliii .ea 111a de faptul că unghiurile de înclinare ale diagonalelor să nu fir
prea miri, deoarece la unghiuri mici de înclinare rezultă gusee cu lungime
mare şi deci consum sporit de oţel.
In mod obişnuit sistemele de împărţire interioară foarte variate pot li
ledlise 111 principiu la următoarele:
sistemul triunghiular (fig. 7.7, a), avînd sistemul de împărţire intr-
iloaia format doar din diagonale care alcătuiesc împreună cu tălpile grinzii
o irţra de triunghiuri. Sistemul prezintă avantajul că are un număr mic de
I»a1« şl de noduri, dar are dezavantajul că lungimea de flambaj a tălpii com­
primate este marc.
Sistemul triunghiular poate fi realizat cu prima diagonală descendentă sau
a.rmdentă ;
sistemul dreptunghiular avînd ca zăbrele interioare diagonale şi moii-
1.111ţi Sistemul poate fi realizat cu diagonale alternînd ascendent şi descen-
<Ir 1il (li^. 7.7,/;) sau cu toate diagonalele numai descendente (fig. 7.7, c) sau
numai ascendente.
Air avantajul că lungimile de flambaj ale barelor comprimate sînt reduse,
dai dezavantajul că are multe bare şi noduri.
In unele situaţii montanţii care au eforturi zero pot să lipsească din sis-
Irmul dr împărţire interioară;

, --7
\ 1/

<>OO0 0 0

I'ig. 7.7. Sisteme de împărţire interioară.

sistemul cu diagonale încrucişate (fig. 7.7, d), care are în fiecare panou
(Ionii diagonale : una ascendentă, alta descendentă. Are avantajul că lungi­
mi Ir dr flambaj ale diagonalelor în planul grinzii sînt reduse. Acest sistem
este spedlic construcţiilor sub formă de turnuri, precum şi contravîntuirilor
Imlrlor industriale ;

.!()()
 sistemul cu diagonale in l\ (Uf 7.7, r) se foloseşte de asemenea 1;:
construcţia turnurilor atunci riml lăţimea panoului, perpendiculară pe axa
grinzii este mai mare ca lungimea lui, paralelă cu axa grinzii.
Are avantajul că efortul în diagonale este redus la jumătate şi lungimea
de flambaj este mai mică faţă de sistemul cu o singură diagonală în panou, in
schimb arc dezavantajul unui număr mai mare de bare şi noduri;
sistemul rombic (fig. 7.7, f), folosit în general tot la construcţii sub
lormă de turn, are avantajul unor lungimi de flambaj mai reduse ale bare
lor, precum şi al unor eforturi reduse în diagonale, dar are dezavantajul <.i
ivînd un număr mare de bare şi noduri, execuţia este complicată. Se p o a l e
realiza cu sau fără montanţi între romburile formate de diagonale;
— sistemul cu bare suplimentare (fig. 7.7, g) care are pe lîngă diagona
lele şi montanţii obişnuiţi un sist .m suplimentar care se sprijină pe primul I
se introduce în scopul reducerii lungimii de flambaj a barelor sistemului
principal.
7.1.6. Secţiunile barelor grinzilor cu zăbrele. Secţiunile barelor trebuie în aşa
fel alcătuite îneît materialul să fie folosit raţional. La barele comprimate el .se
dispune cît mai departe de axele secţiunii, pentru a conduce la raze de gira ţie
cit mai mari. Ele trebuie să fie alese în aşa fel îneît să poată fi prinse cu
uşurinţă în noduri. Secţiunile barelor grinzilor cu zăbrele, cu deschideri obi.ş
iiui te în construcţii industriale se alcătuiesc în general din profile laminate :
corniere, profile U, profile T, ţeavă şi alte laminate.
Ele se realizează ca secţiuni cu un perete, la care prinderea în noduri
se face cu ajutorul unui guseu, sau ca secţiuni cu doi pereţi, la care prin­
derea se face cu două gusee.
Tipurile de secţiuni din figura 7.8, a, b, c, f, o, p, r, s se pot folosi atît
la grinzi cu zăbrele nituite cît şi la cele sudate. Alte secţiuni cum sînt cele
din figura 7.8, d, g, h, i, j, k ,l,m ,n ,q , t se folosesc numai la grinzile cu ză­

T T irA j
brele sudate.

A *' r r! P |j f

n r a

i m

[\ l\
i y E*flr ¥
P i t
Fig. 7.8. Secţiunile barelor la grinzile cu_zăbrele.

Pentru realizarea barelor comprimate, dimensionate la flambaj se reco­

mandă secţiunile care au raze (le gira ţie mari cum sînt secţiunile din
figura 7.8, j, h, l, p, q.

'.'Ol
 Secţiunile (lin figurii 7.8, I, ,h, i, ru, n. i>, />, i/, / silit folosi Io în
/■.' m i al |)(*nl ru real izarca tălpilor grinzilorcu ,.ibi< l< . .>■ <(lunile din figura 7.8,
•I, c, r, 1ii ni I lolosite in general pentru alea! tiii <m <II jii '<>i ial< l<>i i montanţilor ;
i' Iul .secţluuiloi pot li folosi lo ;ilil pol îl ru aI<.11tui «a l.ilpilor oiL şi a diago­
nalelor şi moiii«a11ţilor.

7.2. încurcările care acţionează asupra grinzilor cu zăbrele

7.2 1. încărcările grinzilor cu zăbrele. Calculul grinzilor cu zăbrele se face
(Inimi seama do încărcările care acţionează asupra lor. încărcările care acţio-
in a/a asupra grinzilor cu zăbrele folosite în construcţii civile şi industriale
■ml următoarele:
7.2.1.1. încărcări permanente. încărcările permanente sînt cele care acţio-
n< a/a iii permanenţă asupra grinzilor cu zăbrele. Dintre acestea se pot enumera :
greutatea clementelor de construcţie pe care le susţine grinda cu zăbrele,
cum sînt la fermele de acoperiş, greutatea învelitorii, a panelor şi greu-
latea luminatorului;
greutatea proprie a grinzii cu zăbrele, care se stabileşte prin asimilarea
grinzii cu altele asemănătoare sau se determină cu formule date în
literatură.
Spre exemplu, pentru fermele de la acoperişul halelor industriale greuta-
I-,i Ici■
mei exprimată în daN/m2 de suprafaţă a acoperişului se calculează cu
lolnţla :

e ^ l[ ( î f 7! tdaN/m2î <7-7>
In care:
q este încărcarea totală ce acţionează asupra fermei inclusiv zăpada,
în daN/m2, gruparea I ;
aa — rezistenţa admisibilă 1 500 daN/cm2, în gruparea I ;
/ — deschiderea fermei, în m ;
(I — distanţa dintre două ferme consecutive, în m.
7.2.1.2. încărcări temporare. Aceste încărcări cuprind:
încurcări temporare de lungă durată, din care fac parte:
încărcările din aglomeraţii de oameni, dacă grinzile cu zăbrele susţin
plutim mo de acccs sau de circulaţie cum este cazul grinzilor secundare de la
r.un.ilo do rulare sau al grinzilor de la platforme industriale;
încărcările din greutatea conductelor şi a instalaţiilor susţinute de
r.iluzile cu zăbrele, precum şi a fluidului care circulă prin acestea ;
încărcările utile provenind din acţiunea utilajelor de ridicat şi transport
•i unia grinzilor cu zăbrele, încărcări care sînt date în standardele utilajelor
dc Imnsport şi ridicat. Aşa sînt încărcările ce provin din grinzile suspendate
.ni din clectropalanele fixate de fermele acoperişului ;
încărcările provenite din greutatea prafului industrial, care se iau în
• oiisulci are la calculul fermelor de acoperiş ale halelor industriale, situate în
apropierea fabricilor de ciment sau a combinatelor siderurgice. Aceste încărcări
,e iau iii calcul cu valori cuprinse între 25 şi 100 daN/m2 sau chiar mai mari,
conform prevederilor STAS 506-71 ;

202
 nu .ii>.11 t .i din / . 11 >;nl.i caic se u m considerare la calculul griuziloi cu
/ 11»i«•I«* iii conformitate cu prevederile ,1 AS idlll 1)1(i-71 si se calculează cu
irliiţlfi :
Pi - C f U (7.8)
unde:
p, csle încărcarea uniform distribuită din zăpadă, în daN/m2;
c- coeficientul încărcării cu zăpadă, care este funcţie de forma
grinzii cu zăbrele şi de posibilitatea de aglomerare cu zăpadă ;
g. încărcarea de bază din zăpadă, care este funcţie de regiunea
geografică şi de altitudinea locului unde se execută construc-
|ia, dată în STAS 946-71, în daN/m2.
încărcări temporare de scurtă durată, dintre care cea mai importantă
pcnlrii grinzile cu zăbrele este: încărcarea din vînt dată în STAS 946-71, care
c stabileşte cu relaţia:
pv=k -gv (7.9)
Iu care:
pv este încărcarea din vînt, uniform distribuită, în daN/m2;
k - coeficientul aerodinamic funcţie de forma construcţiei şi de
direcţia vîntului ; el este pozitiv pentru presiune şi negativ
pentru suctiune;
gv — presiunea dinamică de bază, în daN/m2, dată în STAS 946-71,
funcţie de regiunea geografică a tării.
7.2.1.3. încărcări accidentale. Dintre acestea sînt de amintit următoarele:
încărcarea din acţiunea cutremurelor care se ia în considerare numai
l.i i'iinzilc cu zăbrele ale construcţiilor situate în zone seismice, la care gradul
dc inlensitate al cutremurelor este i > 7 (STAS 3684-61);
încărcările ce apar datorită transportului şi montajului, care se apre-
-In/a de la caz la caz.
Aceste încărcări se iau în considerare sub forma a trei grupări de încăr-
• .ui aşa cum este arătat în capitolul 3.
7.2.2. Calculul grinzilor cu zăbrele.
7.2.2.1. Calculul eforturilor. Calculul grinzilor cu zăbrele se face conside-
i nul cii încărcările sînt concentrate în noduri. In cazul cînd acestea sînt uni-
i"i ui distribuite pe suprafaţa aferentă grinzii cu zăbrele (cazul fermelor de la
(hupcrişul halelor industriale), încărcările se concentrează în noduri, înmulţind
ni' .urarea distribuită pe m2 cu suprafaţa aferentă unui nod, egală cu produsul
•li sl an Ici dintre grinzile cu zăbrele şi distanta dintre nodurile acesteia. Dacă
mi ,ncarile sînt uniform distribuite pe lungimea grinzii cu zăbrele, atunci ele
<înmuHesc cu distanta dintre două noduri consecutive, obtinînd forţele con-
• ■1111ale* iii noduri. Acest lucru se face pentru toate încărcările care se iau în
• "ii idcrarc la calculul grinzilor cu zăbrele.
După ce se stabilesc forţele concentrate din nodurile grinzilor cu zăbrele,
Iodurile iii barele acestora se calculează cu una din metodele cunoscute din
.1.iI ica construcţiilor :
metoda secţiunilor (Ritter);
metoda grafică (Cremona);
metoda izolării nodurilor.
In general, la calculul grlnziloi eu ihrele metalice se folosesc metoda sec
11111111<>i şi metoda grafică Cremona

203
 '.......... Y'tlflcatcu secţiunii barelor. Dnjwi << t .ilt uli .1. ,i eforturile din
lulele j'iiu /ilo i cu zăbrele, din (oale iucar» arlle n .11 (lonr.i. ,1 asupra lor, se
111loc 11ic,şlc* 1111 labei centralizator, in care sc u i m i 111 d o ri urile din bare şi apoi
• lac combinaţii de eforturi peniru a obţine cforlul maxim pozitiv sau negativ
din liecare bara (tabelul 7.1) pentru cele doua .sau Iroi grupări de încărcări.
După determinarea eforturilor maxime pozitive sau negative din bare,
sc trece la dimensionarea barelor grinzilor cu zăbrele.
Barele solicitate la întindere se verifică cu relaţia:
N maxi _ .
or= An < Va, (7.10)
I ii care:
Nmazt este efortul maxim de întindere din bare;
An — secţiunea netă a barei;
o« — rezistenţa admisibilă.
Barele solicitate la compresiune cu flambaj se verifică cu relaţia:
Nmaxc
<7-n >
Iii care
N 711axc este efortul maxim de compresiune din bare;
Ai, — aria brută a secţiunii;
~ coeficientul de flambaj minim care se ia din STAS 763/1-71
în funcţie de coeficientul de zvelteţe Xmax.
( deficientul de zvelteţe hmax este dat de relaţia:

^ rnax— ; ( ^*12)

In care:
// este lungimea de flambaj a barei;
imin ~ raza de giraţie minimă a barei,
l ungimea de flambaj a barelor grinzilor cu zăbrele se ia astfel:
pentru tălpile grinzilor cu zăbrele, lungimea de flambaj în planul acesto­
ra sc ia egală cu distanţa dintre nodurile teoretice ale barelor grin­
zilor cu zăbrele, iar în afara planului lor, se ia egală cu distanţa
dintre punctele care fixează talpa împiedieînd-o să iasă din planul grinzii;
peniru diagonalele şi montanţii grinzilor cu zăbrele, lungimea de flam­
baj în planul grinzii cu zăbrele se ia egală cu distanţa dintre centrele
dc greutate ale sudurilor sau a niturilor de prindere în noduri dar nu
mai mică dc 0,8/:
lfx= l- 2c> 0,8l, (7.13)

I ii caic:
/ este lungimea teoretică a barelor;
c — distanţa de la nodul teoretic pînă la centrul de greutate al
prinderii şi se ia c—150... 250 mm.
In afara planului grinzii cu zăbrele, lungimea de flambaj se ia egală cu
distanţa dintre nodurile grinzii cu zăbrele.

70A
 Ill mi|i|iiiii;) 1-

19 150
?§ •£ " o
á ¥

iil«i«|ct.... . xo co r—
1 OÎ Tf'

+ 19800
maxim
Efortul
pozitiv
max
'T
1

III '!H)<J«1!«>' ) CO CO
OÍ

150
5 1 á .2 <N
t Cj Ctf R
«2 a J 5
-19

W 0c<

lltuuiquioD s 1 1

+ 19800
Efortul
pozitiv
maxim

^ wax

o
1

o
-950

lO
„ujihw.ip 1UJA cn cs
+
-850
0S6+

uDujis ni}A. 00

o
- 270 0 -1250 -3950

o
unoj ¡N
yi>«dyz
+

CD
sCO
w|mily/
+
lo
«Sun« oo
Vpuduz CN
+
o
+2800

1ll|.1ISI11>11] |i:.Ill LO
f'-
U||) |UI1|V'.»V CM
I
0069+
-5700 -6750

•>111" CO
|uii||;>V
o
.i|u.iinnii.iod o
<N CT>
|uu|).>v LO
+
«O 00 o CO lO O) CO CO o
U.IUU - 1
e-J
1 1
<o
7
'*)
l( I
CO
1
lO
1 1
cs
1
CO
1
to 1
t".

|IIJUI»UI.I|,.| o iMito|jadiv rdpM y u;o| i.ij 111 wd|R,|. ,1|I»U0?1H|(I

20.')
 l u a I . i l . i vi ril ii ai II de i < . i .1<-ii ( a » il r«*ln( Il|t* (7 lll) i (7 11) se v e r i H c a ,1
\e l t e ţ pa bni ci t u i «' I n(in
^i n a v * X f i , ( 7 . 1 4 )

in »an- (vite coeficientul »1»' zvelteţe adnii.-.ibll (lat in Inbclul 4.2.

7/5. Soluţii constructive de alcătuire a grinzilor cu

zilbrele nituite, cu unul sau doi pereţi
/ l I Reguli pentru alcătuirea nodurilor grinzilor cu zăbrele nituite. Prinde
im haielor in nodurile grinzilor nituite se face în general cu ajutorul guseelor, rai«
•Ini elemente din tăblii groasii, de forme variate, în funcţie de numărul şi
«In fi ţia barelor concurente în nod.
(irosimea guseelor se alege în funcţie de efortul din diagonala sau nion
lnnltil i el mai solicitat conform tabelului 7.2.
Tabelul 7. 2
•.ludul ii xIul maxim din diago-
ii.il i -.¡ui montantul cel mai soli- < 150 150. ..250 250. ..350 >350
citit, UN

.... .im« i recomandată a gusee*

00

10. ..12 12. ..14 >14

o

lor /. mm

Centrarea barelor in noduri ar trebui să se facă după linia centrelor de

i n ii late, adică nodul teoretic ar trebui să fie la intersecţia axelor ce trec prin
« i ' i i l i i ' l e de greutate ale barelor. Datorită faptului că linia niturilor nu corr.
p u i u l e i u linia centrelor de greutate, la barele grinzilor nituite apar o serie d r
«(implicaţii la trasare, în sensul că pe gusee trebuie trasate atît liniile centreloi
d e prciilaie rit şi cele ale niturilor. Centrarea barelor pe linia niturilor p r o d i m
ni i ni regiunea îmbinării, un moment local egal cu produsul dintre efortul
din barii care se transmite prin centrul de greutate şi distanţa de la acesta la
linia niIurilor. La grinzile cu zăbrele mici şi mijlocii la care cornierele din care
« a l e a l u i e . s e diagonalele şi montanţii sînt de dimensiuni mici, distanţa de la
leulrul d e greutate la linia niturilor este mică şi se admite ca centrarea dia
p o i i a l e l o i ş i a montanţilor să se facă pe linia niturilor.
I a lalpi unde barele sînt alcătuite din corniere de dimensiuni mai mau
J unde excentricitatea efortului faţă de linia niturilor este mai mare, centrai» a
e hm' pe linia centrului de greutate.
Iu practicii nodul teoretic se admite deci să se ia pentru grinzile cu z ă b r e li­
tul» I şi mijlocii, la intersecţia axei centrelor de greutate ale tălpilor cu linia
nitiiriloi diagonalelor şi montanţilor realizate din corniere.
I )aca tălpile grinzilor cu zăbrele se execută din două tipuri de corniere, lucru
«.u» se recomandă în cazul cînd deschiderea grinzilor cu zăbrele depăşeşte
1,0 in, atunci centrarea acestora se face pe linia mediană a celor două centre de
rii-nlalc (lig. 7.9) aflată la distanţa e de marginea cornierelor :

:»()«
 Fig. 7.9. Centrarea pe linia mediană.

Capătul cornierelor ce alcătuiesc diagonalele şi montanţii grinzilor cu zăbrele

se taie în mod normal perpendicular pe axa cornierei (fig. 7.10, a). Uneori pentru
a reduce dimensiunile guseelor se obişnuieşte să se taie capătul cornierei ca
în figura 7.10, b. Nu se admite tăierea’ capătului cornierei ca în figura 7.10, c.

a b c
Fig. 7.10. Tăierea capătului cornierelor.

Aripa cornierelor perpendiculară pe planul grinzilor cu zăbrele se aşază

întotdeauna deasupra axei barelor, în afara tălpii inferioare care se poate aşeza
dedesubtul axei barei. Aşezarea în acest fel se recomandă pentru a mări rigidi­
tatea zonei comprimate’ a barei, din încovoierea datorită greutăţii proprii.
Dacă numărul niturilor necesar pentru prinderea unei bare de guseu este
mai mare de şase, cît se recomandă să fie numărul maxim de nituri pe un rînd,
atunci niturile ce depăşesc acest număr se vor aşeza pe o cornieră adiţională
(ureche), care se prinde cu nituri de corniera de bază. Numărul niturilor care
se aşază pe corniera adiţională se sporeşte cu 50% (fig. 7.11.).
Se folosesc corniere adiţionale şi cînd numărul niturilor este mai mic decît
şase în vederea reducerii dimensiunilor guseelor.
Corniera adiţională trebuie prinsă cu un nit de corniera principală, înaintea
primului nit cu care corniera adiţională este prinsă de guseu.

207
 iSV /1'(oiikiikIu ca Ixireh' i>r fu. ilot m .ubiclc .1 « i» ill/c.'e din unul .„ui doua
■|rincult minel 1 uc l.i | .1 de pI;11111 1 11 hmIia 11 ;iI p l i n i i <11 abiele, 111 .irc.l ft*l reali
/ludu o condiţia ea planul forţelor sa coiuelila m i planul median al bareloi
(iuseelr grinzilor cu zăbrele trebuie să albit forme eil mai regulate; daca
li po-.ibil se recomand;! ca forma lor să fie <lreplitii/>liiulara sau pătrată, au
da» .1 nu, Irnpezoidală.
Iu orice caz, se recomandă ca cel puţin două laturi ale puseului să fie per
jicudlculare, eventual două laturi să fie paralele, cînd guseul poate fi tăiai
•linii o li.şie de tablă sau dintr-un oţel lat printr-o tăietură normală la axa
mc leia şi una oblică.
Nu se admite ca guseele să aibă intrînduri, adică laturi care prelungindu-le
.,1 ml 1claie celelalte laturi ale guseului.
T eni i 11 a stabili forma guseelor se procedează în felul următor: se tra
.1 i axele tuturor barelor, apoi se trasează marginile cornierelor tălpii.
.• iucepc apoi cu diagonala cea mai solicitată din nodul respectiv, tra
11u111 \ e conturul acesteia. Capătul cornierei se opreşte la o distanţă de
10 ian) cu colţul cel mai apropiat, de marginea tălpii în aşa fel îneît capa­
bil ei :.a fio plasat la o distanţă multiplu de 5 mm de nodul teoretic (fig. 7.12).
Dupa ce se fixează capătul cornierelor diagonalei celei mai solicitate (diagonala
J) t li;- 7.12), se plasează numărul de nituri necesar prinderii ei de guseu, plasiud
pnmul uii la distanţa minimă 2ă şi apoi celelalte la distanţa minimă 3d. Dupa
*< . a fixat ultimul nit pe diagonală, pentru a stabili marginile guseului se trasează
1111 art (le cerc de rază egală cu 2d {d fiind diametrul niturilor). Marginea din
•.huna a guseului se duce perpendicular pe axa tălpii, tangentă la arcul de cerc
l i . r a l Se procedează la fel cu diagonala D 2 şi apoi se trasează marginea din
dieapta normal pe axa tălpii, iar marginea de jos a guseului se duce tangentii
la cele doua arce de cerc trasate în aşa fel, îneît distanţa 2d de la ultimul nit
la marginile guseului să fie respectată pe toate direcţiile (fig. 7.12). Se obţine
111 act I fel 1111 guseu de formă trapezoidală.

Fig. 7.12. Alcătuirca

guseului.

'¿08
 Niturile de pe m ontant, iu gnu-uil leduse ea num ăr, se plasează la o dis-
l iiij. cuprinşii între cea minima şi mnxlmii, iai cele de prindere a guseului de
I.ilpi a distanţe ce merg pinii la cele maxime, sau dacă num ărul mic de nituri
nr duce la depăşirea distantei maxime se plasează constructiv nituri în plus.
7 3.2. Determinarea numărului de nituri pentru prinderea barelor în noduri.
I’iin<krea barelor în noduri la grinzile cu zăbrele nituite se face cu nituri
ni căror număr este determinat din condiţia de transmitere a efortului din
barele respective.
Pentru diagonale şi montanţi numărul de nituri rezultă împărţind efor­
tul din bară la efortul capabil minim al unui nit:

n = jr — , (7.15)
¿Va mm

In care:
n este numărul de nituri necesar pentru prinderea barei de guseu;
D — efortul din diagonale sau montanţi;
Namin— efortul capabil a se transmite printr-un nit, care se ia valoa­
rea cea mai mică dintre:

Nag—2dŞjtminGa] (7.16)

Na, = 2 ~ 0 , 8 a a. (7.17)

Numărul de nituri necesar pentru prinderea guseului de tălpi se determină

din condiţia ca acestea să poată transmite rezultanta eforturilor barelor prinse
de guseu. Această rezultantă este egală cu diferenţa eforturilor din cele două
bare adiacente ale tă lp ii:

« i = ¿VT
a mT
in . K7-I8>

unde:
nt este numărul necesar de nituri pentru prinderea guseului de tă lp i;
AN — diferenţa dintre eforturile celor două bare adiacente ale tă lp ii:
AN—N2—N 1\ (7.19)
N2 — efortul cel mai mare din bara tălpii adiacente unui n o d ;
N1 — efortul cel mai mic din bara tălpii adiacente nodului ;
Namin— efortul minim ce se poate transmite printr-un nit, determinat
cu relaţiile (7.16) şi (7.17).
Numărul acesta de nituri rezultă în general mic, de aceea ele se aşază
constructiv în aşa fel ca distanţa dintre nituri să nu depăşească distanţa maximă
admisă.
Dacă diferenţa dintre eforturile tălpii AN este foarte mică sau nulă, atunci
se recomandă ca numărul de nituri tix să se calculeze la un efort egal cu 15%
din efortul total din bară:
o, ir>/v /-y nAv
/»a iiiIu
în cî,re N iste efortul din barele Ifllpil

K i niPlnller 200
 Îmbinarea lalplloi grinzilor cu /abrrlr nllullc îmbinarea tălpilor a
cinot lungime depăşeşte lungimea produscloi laiiilunle \e face cu ajutorul
<oli .eloi din o|cl lat (fif». 7.1 .'3, a) sau al coruiereloj de îmbinări' (fif*. 7 !'{,/?).

SecHurrec

Sect/unes 2-,?

r* *
I'ig. 7.13. înnădirea barelor tălpii în noduri.

I rlr.elc au cornierele de îmbinare se aleg în aşa fel îneît să aibă secţiunea /I,
mai maic dccît a cornierelor A c care se îmbină:
A e> A c. (7.21)
Numărul de nituri cu care se prind eclisele sau cornierele de îmbinare se
d e le im iiia iu aşa fel încit acestea să poată transmite efortul minim dintre cele
doua e l i n i uri ide barelor tălpilor adiacente, dacă îmbinarea se face în noduri,
•nu efortul din bară, dacă îmbinarea se face între noduri:

, (7.22)
l v a in in
unde :
nt] este numărul de nituri necesar prinderii cornierei de îmbinare;
N efortul minim dintre cele doua eforturi din talpa;
Na „¡in efortul minim ce se poate transmite pi intr-un nit.

10
 7..').4. Delii Iii constructive <lr alcătuire a nodurilor la grinzile cu zăbrele
nituite. Detaliile constructive <1« alt uluire a nodurilor la grinzilor cu zăbrele
ii 11ii le se realizează pe baza recomandărilor făcute la începutul acestui paragraf.
In cele ce urmează sînt prezentate cHcva noduri ale unei grinzi cu zăbrele cu
I-iipi paralele (fig. 7.14), triunghiulară (fig. 7.15), şi poligonală (fig. 7.16).

Ilarele grinzilor cu zăbrele nit uit«* alcătuiesc de obicei din două comiere
.ui alte profile, care se prind iu noduri prin intermediul guseelor (v. fir, 7.15
I 7.10).
 Fig. 7.1G. Detalii de alcătuire la nodurile grinzilor poligonale.

1 a grinzile cu zăbrele cu deschideri mari şi care suportă încărcări foarte

mari, barele sînt alcătuite din secţiuni cu doi pereţi (fig. 7.17), formate din
piofile laminate sau din profile compuse alcătuite din tablă sau oţel lat.

7.4. S o lu ţii constructive de alcătuire a grinzilor

cu zăbrele sudate cu u n u l sau doi pereţi

7.4.1. Reguli privind alcătuirea nodurilor grinzilor cu zăbrele sudate. Regu­

lile prezentate la grinzile cu zăbrele nituite, privind alcătuirea nodurilor sînt
valabile şi la grinzile cu zăbrele sudate. în plus, la grinzile sudate mai pot
li arătate următoarele reguli de alcătuire a nodurilor:
/ a grinzile cu zăbrele sudate prinderea barelor în noduri se poate^ face şi
dir<\ I, spre deosebire de cele nituite la care prinderea se face cu guseu. în acest
«•a/, (alpilc se alcătuiesc de obicei din profile T, iar diagonalele şi montanţii
reali, ale tot din profile T sau corniere se prind direct cu sudură de inima pro-
lilului '1' al tălpii (fig. 7.18).
In cazul barelor grinzilor cu zăbrele sudate, centrarea se face întotdeauna
după linia contrelor de greutate, nodul teoretic aflîndu-se la intersecţia axelor
( i >i merelor.
! 7 înăcrea cornierelor de guseu se face cu două cordoane de sudură cu sec-
ţliiiu dilcrite, determinate aşa cum s-a arătat la calculul îmbinărilor sudate,
Iii a a lei ca centrul de greutate al cordoanelor de sudură să coincidă cu cel
al <e, uierelor. Grosimea minimă a cordoanelor de sudură este 3 m m ..
, 7 înăcrea guseului de tălpile grinzilor cu zăbrele se poate face în două moduri.
Iu «.i/.ul cînd pe tălpi nu se prinde un alt element în dreptul guseului, acesta
r ¡de în afara marginilor cornierelor şi se sudează cu suduri de colţ: cînd
de t. Ipi se prind unele elemente, cum ar fi panele la fermele de acoperiş a hale­
lea industriale, atunci guseul se opreşte mai jos de marginea tălpii şi se sudează
111 canal.
 I- Detaliul ñ
I I/;. 7.17. Detalii de nodulI I» riln/1 mi / lil>iolo iiiU ule cu doi pen'ti.
 Fig. 7.18. Prinderea directa
a barelor în noduri la grinzi
cu zăbrele sudate.

l'orma guseelor se va căuta să fie cît mai regulată (dreptunghiulară sau tra-
ptvoidală) şi se determină pornind de la trasarea axelor şi a conturului tălpii.
\poi se începe cu diagonala cea mai solicitată, al cărui capăt se opreşte la o
di l.iiiţă multiplu de 5 mm de nodu! teoretic, în aşa fel încît colţul cel mai
apropiat de talpă să fie la 40...5 0 mm, pentru a permite prinderea diago-
ii.iln cu tolerante în plus, ţinînd seama şi de cordoanele de sudură de pe talpă.
Se fixează lungimea cordoanelor de sudură de pe cele două margini şi apoi
■c duce marginea guseului perpendicular pe cealaltă margine, după care se
promlează la fel şi cu cealaltă diagonală, obţinînd forma guseului şi dimen­
siunile lui care se recomandă să fie multiplu de 5 mm (fig. 7.19).
('ele două cordoane de sudură se plasează simetric faţă de o axă normală
Iii axa barei.

Secţiunea f-t

tl-l
 i D H n iitliuiitM (Ilinriisliinlloi c oidnaiiHor de sucim.i pentru prinderea
......... «»’lui barelor de giiscu. I >aca se cunosc eforturile din barele grinzilor cu
• iliim i ,cc|îunea coi 'do,•mclui de .n d li r.i de colţ pentru prinderea bare
l» lci 111111.i cu relaţia :

<7 - 2 3 >

lllldti ,
N este efortul din diagonale sau montanţi ;
O.lirxj,, rezistenta admisibilă în sudură.
1111uni «-.inia că siiit două suduri cu dimensiunile lv ax şi /.2, a2 secţiunea
..... cordon se determină cu relaţiile:

(7-24)

An = ^ ■'f , (7.25)

lllld»'
l,i este secţiunea cordonului de sudură mai apropiat de axă;
I secţiunea cordonului de sudură mai depărtat de axă;
, distanta de la axa barei la aripa normală pe planul grinzii cu
zăbrele ;
distanta pînă la cealaltă margine a cornierei;
h laţi mea totală a aripei cornierei.
iiiiinl seama că secţiunea cordoanelor de sudură este egală cu produsul
m111 lungimea de calcul şi grosimea acestora, dacă se impun grosimile cor-
ilnillieloi ;

ax<0,85/; (7.26)
a2^0,7t, (7.27)
■
ii re/ulla lungimea de calcul a cordoanelor:

^ = 4 “: (7-28)

Asi
1,0= 4@
5
21 (7-29)

ii nuc,i geometrică a cordoanelor:

/1= / 1c+2fl1; (7.30)
/2= / 2C+2a2. (7.31)
iiii^imea geometrică a cordoanelor se ia multiplu de 5 mm.
guseului de cornierclc tălpilor se face cu suduri ale căror dimen-
I tin dei ea
........ ;l abllesc în acelaşi mod, doar că se calculează la diferenţa de efort dintre
• I, doua bare ale tălpii.
I ;i Imiiidircu barelor tălpilor la ^i hi/ilc sudate. Innădirea barelor tălpilor
mIii/doi « ii /.duele sudate se face Iu noduri sau intre noduri şl se reali
,, <i i cclise din otel lai sau eunuci. d< I iiibluai e, care se prind CU cordoane

215
di* stulin.i /lit* caror dimcir.iuui le/.ullü din con<li(ia 11 ansiniUm'Ü efortuli ml
ni ni dintre cele doua bar(* (flj.;. / ’ !()).

^ iu iL iu iiin ^ n r r ,r n T m ~ 2 ^ T " 1 “

j
i
ilH ft l/n î n n f jr iM n M I^ IT V T T r
:-*■----- - , r m n n n n j r m l h T i T r r i T i n n n rr
U U 3J n -n 'C l T 2 T IU 1 T T"T r 'r r T r' r,-l T r T " t --- 3
11 1 îl 1 1 1 i i 111 1 1 1 11VI [ U llll 11 l 1 111 l W U 1 1 1 1 11 1 1 l 1 1 [ Lr V

i
u z i ]!
^ r r i u vrnm i n i n T n n n n n ,rrrffrr

Fig. 7.20. îimădirea tălpilor:

a — eu relise ; b — eu corniere de îmbinare.

7A A. Detalii constructive de alcătuire’ a nodurilor la grinzile cu zăbreli*

•ii(lali* Tu cazul grinzilor cu zăbrele sudate, datorita uşurinţei de prindere a
Imroloi iu noduri, secţiunile acestora pot avea forme m ult mai v a r ia te ’docil
I ii cazul grinzilor nituite. Secţiunile acestor ban* pot varia de la secţiuni
alcătuite din bare de oţel rotund pinii la secţiuni formate din corniere,
profile 11, dublu T sau ţeava.

I (1
 Detalii do alcătuire a nodiiiiloi i.i i'.im/i t u zăbrele sudate uşoare, alcă-
luiie din bare de« oţel rotund slut pitv/eutatc in figura 7.21 pentru nodurile
unei pane cu zăbrele, pentru acoperiş.
La grinzile cu zăbrele uşoare (fig. 7.21) talpa superioară fiind compri-
inaţii, se realizează de obicei din corniere sau profile T iar talpa inferioară şi
diagonalele se realizează din bare de oţel rotund. Diagonalele comprimate pot fi
întărite tot cu bare de oţel rotund pentru a mări raza de giraţie (detaliul B ,
llR. 7.21).

Fig. 7.21. Detalii de noduri la grinzi uşoare.

I i i ceea ce priveşte grinzile cu zăbrele de tip mijlociu şi greu, acestea pot

>i !• ali/ate din profile laminate, corniere, profile T sau ţevi.
In figura 7.22 sînt arătate detalii de alcătuire a nodurilor la grinzi cu zăbrele
■ii tălpi paralele, la care barele sînt realizate din corniere aşezate în două moduri,
l " rum şi din ţevi prinse în noduri direct sau prin gusee. In unele situaţii
■.11ctele ţevilor diagonalelor sînt prelucrate. La ultima soluţie a detaliului B
im ligi ia 7.22 diagonalele sînt prinse cu şuruburi (la construcţii demontabile).
I a grinzile cu zăbrele triunghiulare şi poligonale sînt arătate detaliile nodu-
Mlin in figurile 7.23 şi 7.24.
I a grinzile cu zăbrele triunghiulare ca şi la cele trapezoidale sau poligo-
n.ilc, barele pol fi alcătuite şi din corniere care formează o secţiune chesonată
im Iii ;i, sau din ţeava aşa cum s-a arătat in figura 7.22 pentru grinzile cu tălpi
pai alele, l a alcătuirea acestora se folosesc aceleaşi reguli.
D a c a lălpilc sînt reali/alt' din corniere u i aripile lipite de guseu, îmbinai* a
n ali/cază cu coi nierii de îmbinare u i i i i llgura 7.20, b ; dacii sînt alcătuite
¡ni o ii 11 ici e ce formează o secţiuii un hl a, se Îm bină cu edise, iar dacă este
i' .ih, ,ii din (evi, ,c i 1111»111 ,i cu .sudurii m *. 11 >» I« m li"(Im nul m Iutei ior un
luci (dcl.ilml (.' din figura 7.24), care asidui.i .ilil ic iilu n c ii barelor cit .şi rad.,«
cina sudurii.

*, > T
i/Ş y ş i
ti

Secţiune2-2
Secţiunea S-J

Detaliul Â
Secţiunea 4-4

Secţiunea 6-S
Secţiunea 5-5

Secţiunea 7-7 Secţiunea 8-3

D e ta liu l 6
Î ÎM 7.22. Dclnlll de noduri la grln/l cu l.iljil pmnlrlc
 In cazul k;i luzilor cn zăbrele Midale cu deschideri .şi încărcări mari, acestea
leulizcaza ui» formă «Ic grinzi cu zăbrele eu doi pereţi. Iu acest caz barele
realizează iic din proîlle laminate dublu '1', li sau corniere depărtate unele

DeM/u/ C
l'lg. 7.24. Dolalll do iiodm l In grinzi poligonale.

2\\)
de 111! 1 1< I le «lin lublil p u n a .ud.il.i rim d e ie .i iii n o d u r i .‘ .e faci' cu :tj i nul
> ' l ' i i . i /' i i ' I m i "ii l i m ( l i I n d i c . Il l a i e ; i , s i l e i d e g r i n z i
cil / a b r e l e cu doi iriflţS
e nit 1111« .t iii niimI In i v r u i l a f i i n / i l e d e susţinere sau la g r in z i d e rulat <ii
•11)i r l r a l r ( a i u l i l r l . i l i l «Ir aii a l t iir<* '.1111 m a l a l e i n fig ura 7.25.
/ l !> D c ln lll di -di iilu lir .i n o d urilo r la grlii/.ilc cu ziibrcle spaţiale sud.ilo,
1 a urmare a de/vollaill continui* .i construcţiilor inginereşti, au ere ni iii
i'eiiernl dimensiunile m c .Io ta, ajungindu-se iu ultim a vreme la con 1<(II
metalici* cu desi liidri i loai Ir mai i
Aşa este cazul pavllloaneloi de expoziţii, al sălilor de sport, al halele p<*fM
Im pirţr, al hangarelor .şi aerogărilor pentru aeroporturi sau al unor hale itidun
Iriale cu deschideri foarte mari. Pentru acoperirea acestor construcţii a: doij
■Ilideri foarte mari se folosesc iu mod frecvent elemente de construcţii nu'iallcJ
icali/alc sub formă de grinzi cu zăbrele spaţiale.
Iu acest caz diagonalele şi montanţii nu se mai află în planuri vertical®.
-i in planuri înclinate. Grinzile cu zăbrele spaţiale pot fi realizate sub u m.i
de placi cu zăbrele sau sub formă de arce cu zăbrele spaţiale.
l }Ideile cu zăbrele spaţiale drepte sînt realizate de obicei din două umilii
'Ir lălpi, perpendiculare una pe alta. Tălpile superioare sînt decalate de <<|fl
m iei ioarc cu o jumătate din distanţa dintre două bare ale aceleiaşi familii dfl

Seci/unea2-2

Detaliu/ B
Secţiunea t~1
Detaliul A Secţiunea 6 -6

Fifi. 7.25. Detalii cic* noiltii I I

 SM
H r

Secţiunea 2-2

Detaliul C “T = T
Secţiunea /-/

I lllllll
laljil I .ilpil» (Inp.i o direcţie, de oliicci cele di pu « m c u . Iiansver .11 eonslruc
{Ici m i i ! continue in nodiin \i formează elementele i u incipale de rezistenţă al<*
construcţiei mei alico a grinzii cu zii lirele, iar celelalte după direcţie perpendi-
m ln in , de obicei longitudinale, sîni întrerupte 111 noduri şi formează elemente
de legăturii între tălpile principale.
Aceste grinzi cu zăbrele formează sisteme de plăci spaţiale foarte rigide în
spaţiu.
() soluţie interesantă a fost folosită la realizarea acoperişului Centralei
hidroelectrice de la Porţile de Fier. Placa spaţială cu zăbrele, care formează
acoperişul centralei este realizată din două familii de tălpi inferioare, unele
transversale construcţiei realizate din ţevi continue şi altele întrerupte în no-
duri realizate tot din ţevi şi dispuse în sens longitudinal şi din două familii
de lălpi superioare realizate din corniere, pentru a asigura rezemarea plăcilor
de acoperiş (fig. 7.26, a).
Diagonalele sînt realizate din ţevi. Pentru prinderea lor în nodurile tălpi-
loi Inferioare s-a folosit pentru prima oară o soluţie de prindere prin intermediul
unor sfere, astfel îneît, secţiunile de prindere a barelor sînt cercuri normale
pe axa barelor.
Prinderea diagonalelor de cornierele tălpii superioare s-a făcut direct de
aripile orizontale ale cornierelor.
l-a Sala Sporturilor Olimpia din Timişoara, atît talpa inferioară cît şî cea
iUperioară sînt realizate din ţevi, prinderea făcîndu-se cu sfere la ambele tălpi
(li/;. 7.26, b). In cadrul Institutului Politehnic Timişoara s-a realizat un amfi-
lealru la care prinderea în noduri s-a făcut cu ajutorul unor cilindri din ţeava
incluşi cu capace.
Detaliile de alcătuire a grinzilor spaţiale sînt arătate în figurile 7.27, 7.28,
7.2!), 7.30. în figurile 7.27 şi 7.29 sînt arătate detalii de noduri la care prinde-
i ca se face cu sfere metalice goale în interior.
l a sălile de sport din Timişoara şi Baia Mare s-au prevăzut în interior şi
inele de rigidizare normale pe barele continue dispuse transversal, care pe lingă
rolul de rigidizare au şi rolul de a asigura rădăcina sudurii. Tălpile dispuse în
ens transversal halei trec prin sfere care sînt găurite pe această direcţie, iar
clelalte tălpi dispuse în sens longitudinal (care au rol de legătură), precum şi
diagonalele se prind de suprafaţa sferelor cu cordoane de sudură de colţ, dispuse
dupii cercul de intersecţie a barelor cu sferele.
In figura 7.28 este indicată prinderea la talpa superioară a diagonalelor
rcall'/ale din ţeavă, de aripile orizontale a cornierelor tălpii, iar în figura 7.30
prinderea în noduri cu ajutorul unor cilindri din ţeavă închişi cu capace, la
1aic lalpile transversale străpung pereţii cilindrului din ţeavă, cele longitudi­
nale c sudează de mantaua cilindrică, iar diagonalele se prind de capacele ci­
lindrilor.
Anele cu zăbrele spaţiale sînt folosite pentru realizarea acoperişului la con
Irueţlile cu deschideri mari, sub formă de cupole metalice, cum este cazul la
allle dc sport, la pavilioanele de expoziţie şi altele.
Momentul principal de rezistenţă în cazul acestor cupole îl formează ade-
eori arcele spaţiale cu zăbrele.
Astfel de elemente au fost folosite în ţara noastră la cupola Pavilionului
I xpoziţiei Economiei Naţionale din Bucureşti.
Arcul spaţial este format dintr-o taină Jnlcrloai a curbatii din ţeava şi din
dona tălpi superioare curbate, realizate (lin ţeava I egiUura intre cele trei ţevi
2%\
 4-
/ X -r - ... -
sf>' y" y)

S&tfu*nm 1 1

II)' / ' I ),| .lililí II m il m u í < I I I < 11 1 ill II l i l i |i;i . II |>« i lii.il II i l' l l i l l l il l i l i l í III l l l i ' l I', l. l I) g l lllil i .|i.ll l . l Ul

22 4
 Detaliu de sudare
a sem/sferelor

Secţiunea 2-2
■'f!- 7.29. Detaliul unui nod curent la o grindă spaţială îolosind prinderea cu sfere.

¿echunt e i ?

1i r / '0. I )«• I 11
11 1 u t n ii in >d tiu f iii l.i <' '¡i lini i c iţl.ilii 1 1 11
1 >1 >‘
.l < I |> 11
i i d< *i < -. i iii 11 Iii nli i
Mc Irtlpiloi m* iute t u ajutorul mior iliiigcJil&U* yi hm>ntmiţl pi inse direct de tâlpl
Prinderea ţevilor in noduri se fuce direct sudînd di.'in.oiialclc de liilpi, dupa
(Un /..ii)
( oiitmiil see|iunii de intersecţie al celor doua levi.
\ D '
 I ;i naşteri pentru prinderi')! ni Iii ul.il.i ,i arcului d e p rin d ă de beton ce sus-
11ii** arcele, cele trei (evi au fost m iile m ii o piesă clin oţel turnat pe carc este
prin a articulaţia (detaliul A din figura 7.31).

Secţiunea 1-1

Detaliu! B

Secţiunea 1~1
V*7 Detaliul C

Secţiunea 1-1

Secţiunea 2-2

Dotat/ui 1)

!*• h i i « ii i n /A|>irlr spaţial.

227
( 'apitolul 8

Stîlpi metalici comprimaţi centric

8.1. Generalităţi
Al.iluri de grinzile cu inimă plină şi de grinzile cu zăbrele prezentate in
i npltolele (1 şi 7 elementele cele mai des folosite la execuţia construcţiilor mei ii
lin*, care cu excepţia unor construcţii metalice speciale, nu pot să lipseasdi
illn alcătuirea nici unei construcţii cu schelet metalic, le reprezintă stîlpii me­
talici.
Iii general, după modul lor de solicitare stîlpii metalici pot fi împărţiţi iii
doua mari categorii :
stîIpi metalici solicitaţi la compresiune centrică ;
stîlpi metalici solicitaţi la compresiune cu încovoiere.
In acest capitol sînt prezentaţi doar stîlpii metalici solicitaţi la compre
'.linie centrică, elementele de principiu privind alcătuirea acestora fiind val.1
bile şi pentru stîlpii solicitaţi la compresiune cu încovoiere. Stîlpii metalici
(»licitaţi la compresiune cu încovoiere sînt prezentaţi în capitolul 9 la cadrul
tiansversal al halelor industriale, fiind specifici solicitărilor la care efectul mo
meritului încovoletor este în general de acelaşi ordin de mărime sau mai mau*
c<i efectul forţei axiale.
Stîlpii comprimaţi centric sînt întîlniţi în multe situaţii la realizarea cou
strueţiilor metalice şi anume:
la susţinerea platformelor industriale, la care grinzile principale ale
acestora reazemă centric pe stîlpi ;
la susţinerea platformelor şi galeriilor de circulaţie care fac legătura
Inlre două construcţii industriale;
la executarea unor pasarele metalice cu grinzi continue rezemate 111
.ixă st îl pilor ;
la realizarea estacadelor metalice la care grinzile căilor de rulare sîul
ă şezut o iu axa stîlpilor;
la susţinerea conductelor metalice aeriene;
la executarea traversărilor cu conducte metalice.

8.2. Alcătuirea secţiunii stîlpilor comprimaţi centric

Datorită faptului că stîlpii metalici comprimaţi centric sîul solicitaţi numai
la forţa axialii, secţiunile acestora sînt simetrice şi au eforturile unitare normale
constante.
Stîlpii comori maţi centric pot sa fie realizaţi dil din profile laminate,
cit şi din profile compuse diu labili groasa, nituite ,111 sudate.

228
 Secţiunea slllpilor soli» 1 1.i(i l.i m.lupirsiimi* centricii se alcătuieşte fie sub
lor mii de secţiune un ilm a, denumiţi sl lipi <n ¡uimii plinii, fie sub for mii de sec­
ţiune realizata diu doua : au mai multe elemente depărtate unul faţă de altul,
■are sînt legate între ele cu plăcuţe .sau ziibreluţe, cînd se numesc stîlpi cu
zăbrele.
8.2.1. Alcătuirea secţiunii stîlpi lor cu in im ă p lină. Stîlpii cu inimă plină
suit realizaţi din profile laminate dublu T, U, ţeava sau din profile com­
puse' din tablă groasă, îmbinate între ele prin sudură sau nituire (fig. 8.1).
Secţiunea cea mai simplă este cea dintr-un profil dublu T, care poate fi
eventual întărit cu două platbande prinse cu sudură sau cu nituri de tălpile
profilului (fig. 8.1, a, b) sau cu profile U (fig. 8.1 h).

Fig. 8.1. Secţiuni de stîlpi cu inimă plină.

Pentru solicitări mai mari se realizează secţiuni compuse formate fie din-
dona profile laminate sudate între ele (fig. 8.1, e şi g) fie din tablă groasă sub
lor mă de platbande sudate între ele sau nituite (fig. 8.1, c şi d). Se pot folosi
i secţiuni din ţeavă care au avantajul unor raze de giraţie foarte mari, faţă de
luate axele de inerţie, şi deci coeficienţi de zvelteţe mici, care sînt foarte avan-
I/ijoşi în cazul elementelor comprimate.
De fapt din acest punct de vedere, secţiunile din figurile 8.1, e şi g sînt
de asemenea raţionale, avînd raze de giraţie mari faţă de ambele axe ale sec­
ţiunii.
8.2.2. Alcătuirea secţiunii stîlpilor cu zăbrele. Stîlpii cu zăbrele solicitaţi la
compresiune centricii sînt alcătuiţi în general din două sau mai multe pro-
llle IJ sau dublu T şi uneori din corniere, care sînt dispuse în acest caz mult
depărtate' unul faţii de altul. Secţiunea stîlpilor cu zăbrele poate fi alcătuită
In două moduri distincte:
ca <> secţiune formată din dotiii profile lam inate U sau dublu '1', mult
depărtate unul de altul .şi legaţi pe doua feţe prin plăcuţe sau zăbreluţe, prinse
de tălpile profileloi cu nituri sau t u udllia I a aceste secţiuni una din axele

(¿21)
do Ifin ţii |>i iu« Ip.ilc Iul 111 u*%
.l(» clementele > i,n coalalt.i j i x . i i u i Ial«'
mutei laiul (iig. 8.2, a, b, c) ;
( .i o vccţiiiuo for mal a din p a lm prnl'lle, de obicei oornierc mul l depai
lato unoio d(‘ altele dupii ambele direcţii ah' axeloi de inerţie principale şi i■ a i«
1111 logalo prin plăcuţe sau zabrcluţc pe toate colo patru feţe. La aceste secţiuni
ambele axe de inerţie principale nu întîlnesc elemoniole secţiunii (fig 8.2, <l)

1
1
1

ii
11------------------
r Ir _i 1
----- ■

----- n

L L _ _ J
1
1
1
1

a i c cf
Fig. 8.2. Secţiuni de stîlpi cu zăbrele.

Liniile punctate din figura 8.2 reprezintă feţele sttlpilor pe care se aşa/u
plăcuţele sau zăbreluţele care leagă profilele.

8.3. Verificarea secţiunii stîlpilor comprimaţi centric

La proiectarea stîlpilor solicitaţi la compresiune centrică, secţiunea :.«•

alege prin încercări sau se stabileşte prin metoda coeficientului de profil K
prezentată în capitolul 4.
Această secţiune trebuie verificată în final pentru a vedea dacă satisface
loalo condiţiile de rezistenţă, stabilitate, zvelteţe şi condiţiile constructive.
Verificarea acestor condiţii se face pe baza indicaţiilor date în STAS763/L71
şi este diferită pentru stîlpii cu inimă plină şi pentru cei cu zăbrele.
8.3.1. Verificarea secţiunii stîlpilor cu inimă plină. Secţiunea caracteristic.
I stîlpilor cu inimă plină este secţiunea în formă de dublu T, realizată fie
dinţi un profil laminat, fie ca secţiune compusă nituită sau sudată.
Verificarea secţiunii se face la fel, prin metoda rezistenţelor admisibile,
indiferent de modul de realizare a secţiunii şi de modul de execuţie a prinderilor
Verificarea de rezistenţă. Verificarea de rezistenţă se face numai în ca2.nl
■lllpiloi cu înălţimea foarte mică, solicitaţi la forţe axiale de compresiune
foarte mari.
Relaţia pentru verificarea de rezistenţă a secţiunii stîlpilor este:

c
r=—r — <
Anet
o
-
«, (#
.I)
Iu care :
N este forţa axială maximă din stîlp ;
Anet — secţiunea netă a stîlpului, care se calculează scăzînd din
secţiunea brută slăbirile produse de găurile de nituri sau
de şuruburi;
oa — rezistenţa admisibilă a oţelului.
Verificarea de stabilitate (verificarea la flambai), in general s t î l p i i COinpii
maţi centric au lu n g im i mari şi de aceea iutei viu« louom em il de pierdere a sta
i-iiii i(ll prin flam bai. Accsl fenomen 1.1 In considerare prin coeficientul de
iitmlntij *|i, i.u relaţia de verificare a a»* .Ici condiţii este:

a = vl-A <8 2 >

Iii <Mir
<IW» este coeficientul minim de flambaj dat în STAS 763/1-71 ;
A - aria brută a secţiunii stîlpului.
<iclli iriitul minim de flambaj se ia cea mai mică valoare a coeficienţilor
•i llniiibaj după cele două axe x şi y. Pentru determinarea acestor coeficienţi
i i «|'„ se calculează valorile coeficienţilor de zvelteţe %x şi ky cu relaţiile:

K = f‘ ; (8.3)
f'X
K = ¥ , (8.4)
hi «iii «* !
Kx şi \v sînt coeficienţii de zvelteţe în raport cu cele două axe;
lfX şi lfV — lungimea de flambaj faţă de axele x şi y ;
iot şi i v — razele de giraţie în raport cu aceleaşi axe.
I micimile de flambaj ale stîlpilor se calculează cu relaţia:
(8.5)
«m.l< p este un coeficient ce ţine seama de modul de rezemare a stîlpilor
(v. fig. 4.11);
înălţimea stîlpilor sau distanţa între eventualele legături care
împiedică flambajul după o anumită direcţie a acestora.
Dai a -.1lipii au pe o direcţie şi legături la alte nivele decît la reazeme,
»«imn i mal ţi mea stîlpilor / din relaţia (8.5) se ia distanţa dintre aceste legături.
I rtifluarea condiţiei de rigiditate. Verificarea condiţiei de rigiditate constă
........ mpai arca coeficienţilor de zvelteţe ai stîlpilor Xx şi Xy cu coeficientul de
t • 11« ţi admisibil Xa dat în STAS 763/1-71:

K = ‘-r (8.6)
X
Xy— -y- ^ k a. (8.7)
ly
iviitru Ki S'IAS 763/1-71 prescrie următoarele valori:
Ia slilpi principali A,a=120;
la sti 1pi secundari A,a=-150.
I -tifimreu stabilităţii locale a inimilor şi a tălpilor la stîlpii comprimaţi cen-
■i. Mlipii comprimaţi centric, realizaţi în soluţia cu inimă plină din tablă a
• .uri fi.. ,ime nu este prea mare, pot să-şi piardă local stabilitatea inimilor sau
» lAlpllor,
‘ abilitatea inimilor stîlpilor comprimaţi centric din OL37 este asigurată
tini M;
h
f t <65, (8.8)
*Mi priihu un otel de altă calitate, daca este îndeplinită condiţia:
V.-Ini)
lln - 65 (8.9)
w

231
I ii n n r :
//(( (.Ic 1n.i I (11n< i im uni l.i •.(•»•ţlimllf Iii In tc :,i «li'l al i ţii d ln ln
in im ile de cil l;i c el e nituite (Iii;. ;
li grosimea In im ii;
o,. lim ita di1 curgeri* ;i otelului «lin care este realizat stil
t * t *

-L
f \
- 1

-4 4
J

Fig. 8.3. Calculul secţiunilor stîlpilor cu inima plină :

a — sudate; b — nituite.

Iu cazul cînd relaţiile (8.8) şi (8.9) nu sînt satisfăcute, trebuie luate mii
•.mi de introducere a unor rigidizări longitudinale dispuse pe mijlocul lăţimii
inimilor ale căror dimensiuni se iau:
br >\0t{; (8 . 10)
t r >0,75t{, (8. 11)

iu cârc: br şi ir sînt lăţimea şi grosimea rigidizărilor.

Dacă aceste rigidizări sînt executate continuu, pot fi luate în calculul
mt ţi unii stîlpilor.
I ii afara acestor rigidizări longitudinale se prevăd şi rigidizări transversal»
pe ambele feţe ale inimii, dispuse la distanţa lx (fig. 8.4):
/„=(2,5 ...3 ,0 )h„. (8. 1?)

Fig. 8.4. Rigidizarea stîlpilor

a - sudată ; b — nituită.
 I V/ ífi ti 11 i'ii stabilităţii limite n lill/ilh u. I
(limen ..iiIpilot cu mim a nllua mu ir.li'.uraia *1n
libera // (íig. 8.3) indcplijicilc <«>n<h(ia :
lt aic # lli;'s¡'.sei-
|ă ,JaPa ,atlmea
)1\
f
Dacă efortul maxim din stîlp o este mai mlţ [
I (8.13)»
cu , relaţia (8.13) se poate majora prin înmulţii^,
\I admisibilă
maximum 1,25 şi devine: 'lor cs -ent^
:a locj rare s£ Poate lua

in care (8.14)
b' este lăţimea liberă a tălpilor (fig,, rezis
K3 — coeficient funcţie de marca otel ÎOa_
t — grosimea tălpilor; f >a
o — efortul unitar normal m aximei a, (ta x iu l 8.1);.

elaţja
Coeficientul Ka pent*.
Marca
oţelului
' 8.1
25 50 75

OL37 14 15 16,5 i ^ ’t cu ri, j

OL52 12 13 14,5

Verificarea condiţiilor constructive se face 12d!f’5

toiul 4. Iu--
ii
8.3.2. Verificarea secţiunii stîlpilor cu zăbrel^ 2C / ie dat^e in caP"
arătat în paragraful 8.2, pot fi realizaţi în dou^ \
— cu o axă care intersectează materialul ^ ' I ăi,
— cu ambele axe care nu intersectează m ţNV
Verificarea se face diferit pentru cele doua.'plp,1
8.3.2.1. Verificarea secţiunii stîlpilor cu zăbrey^ |t;j!j'icaţiil*
rialul. Secţiunea caracteristică a acestor stîlpi eJjjj J
file U sau dublu T (fig. 8.5). W \ îu zăbi iîntUfne?te nmlr
Verificarea condiţiei de rezistenţă. Verificarea^ 11 * * ....
k din doiüi i)m
la stîlpii de înălţime mică şi acţionaţi de forţ^
Verificarea stabilităţii stîlpilor (verificarea la 1 W ,rp„t /caz mimai
pi mea stîlpilor este mare şi ca urmare intervii
| L T t e W * (8-o-
ţi unii la stabilitate se face cu relaţia (8.2).
'S'o axă i aces;1 caz lim
Deosebirea faţă de stîlpii cu inimă plină
’’ 1rmată J1v e r 0 care‘l sr( '
cicntului de flambaj ymin, care se ia cea mai,^
«¡1 i
Coeficientul de flambaj epa; faţă de axa x
ta ac ;rmin#rea
lor stîlpilor, este dat în STAS 763/1-71 în fur*,
1 lari, c Mintfe< fpa>91 'l'v
,] Şi în u-ţiulH?
i j u l ; v flfic ie n 1 (lp zvel
( 233
[ (lelcrf
i’ii >• 11îi.
 - X

Flg. 8.5. Secţiunea stîlpilor cu zăbrele sau plăcuţe.

!<•(< «-.n-t* se calculează ca şi la stîlpii cu inimă plină cu relaţia (8.3), în care

i , «-.Ic i a /a de giraţie a întregii secţiuni a stîlpilor formată din cele două profile.
(xieflcientul de flambaj (py faţă de axa y care nu întîlneşte materialul
‘ «■lor doua profile rezultă în funcţie de un coeficient de zvelteţe transformat
Xvh ce se calculează cu relaţiile date în STAS 763/1-71 :
pentru stîlpi cu plăcuţe:

K tr= » (8.15)
pentru stîlpi cu zăbreluţe:

(8.16)
^ytr— "\J
iii care
Xy este coeficientul de zvelteţe al întregii secţiuni în raport cu axa
y (8.4);
Xi coeficientul de zvelteţe care ţine seama de posibilitatea de
flambaj separat a unui profil, egal cu: l1/i1;
U - distanţa dintre două plăcuţe;
*i - raza de giraţie a unui singur profil în raport cu axa 1-1
paralelă cu axa y (fig. 8.5);
A b — aria întregii secţiuni a stîlpilor;
Ad — aria secţiunii zăbreluţelor de pe ambele feţe;
1(1 - lungimea teoretică a diagonalelor zăbreluţelor;
,c — distanţa între centrele de greutate iile celor două profile.
Dintre cele două valori ale coeficienţilor de zvelteţe Xx şi Xytr se ia va-
oitrea maxima pentru care rezultă <pmin şi se verifică apoi cu relaţia (8.2).
Verificarea rigidităţii. Ni în cazul acestui lip de siiIpl st' face verificarea zvel-
Icjei cu rela(iile:
Xx<K\ (8.17)
Xytr Xf/. (8.18)
 8.3.2.2. Verificarea secţiunii stilpilot In care ambele axe nu întîlnesc mate­
rialul. O secţiune caracteristică <le acest fel este cea alcătuită din patru cor-
11iere depărtate mult unele de altele (fig. 8.G).

Fig. 8.6. Secţiunea stîlpilor cu două axe ce nu taie

materialul.

Verificările se fac cu relaţiile (8.1) şi (8.2) ca şi la ceilalţi stîlpi, cu sin­

gura deosebire că la aceste secţiuni coeficienţii de flambaj yx şi q>y se scot
funcţie de coeficienţii de zvelteţe transformaţi faţă de ambele axe care se
calculează cu relaţiile:
— pentru stîlpi cu plăcuţe:

hxtr— ]/^x+^l+^2 î (8.19)

'X ytr= {/ i (8.20)

— pentru stîlpi cu zăbreluţe:

K t , = \J)Z+n* ^ ^ ) (8.21)

Iii care :
I) (a22)
X2 este coeficientul de zvelteţe faţă de axa 2 —2 paralelă cu axa yt
egal cu l2H2;
L — distanţa între plăcuţe pe feţele 2 ;
i2 — raza de giraţie a unei corniere în raport cu axa 2 ;
lf/i şi Adz — secţiunile diagonalelor pe cele două perechi de feţe ale stîlpilor;
l<ii şi l(h ~ lungimile diagonalelor de pe cele două perechi de feţe.
Celelalte mărimi au semnificaţiile arătate (fig. 8.6).
8.3.3. Elementele de legătură a le profiiclor stîlpilor cu zăbrele. Stîlpii cu
ibicle fiind formaţi din două sau mai multe profile laminate mult depărtate
mu ie <le altele, pentru ca aceste profile i lucreze împreună este necesar ca
• Ic- \ a fie legate din loc iu loc A res t lucru se realizează cu ajutorul plăcu*
p’loi sau /abrolu|elor.

235
 R.'i I M m liiihii amstiiu/ivi) a ('Icrncntclur di Irutiliini I r i 'arca celor două
<i« 11u 11 1< •( poale face in primul iiikI cu plăcuţe n-ali/ate din oţel lai, cai«'
■ prind 1ic iu exteriorul tălpiloi profilelor cc alcatlilcc ..ceţiunea stîlpiloi
(lip. 8.7 , a) 1ie ni aşa fel, incit iaţa exterioară a plactiţeloi să fie* în acelaşi
plan cu faţa exterioară a tălpii profilelor (fig. 8.7, b). Aceste plăcuţe se prind
de profite cu nituri sau cu sudură în prima soluţie (fig. 8.7 ,«) sau numai cu
u dură ui cea de a doua (fig. 8.7, b). Se pot realiza legături şi cu profile
luminate dublu 'I' (fig. 8.7 , b secţiunea 4 —4).
4
! *7
t +Tt r îr
+"f

■ii Tj

a 1*

Sedii/nea 1-1 Seci/unea 3 -3

Sediunea 2~2 Secţiunea 4-4

□ Fig. 8.7. Elemente de legătură — plăcuţe.

() alta soluţie de a executa legătura dintre elementele stîlpilor se poate

i< 111, a cu ajutorul zăbrelujelor care se execută în mod obişnuit din corniere,
la ■1lipii foarte uşori putîndu-se executa şi din oţel lat.
Prinderea zăbreluţelor de elementele stîlpilor se realizează cu ajutorul
nil iu doi -.au a! sudurii. Cornierele ce formează zăbreluţele se pot dispune cu
mipw nornmlii la planul lor spre exterior, cînd se prind ca în figura 8.8, a, sau
• pi i Iu tei ior ca in figura 8.8, h.
Pentru a împiedica llambajul separat al celor doua profile ce alcătuiesc
•ei ţiiinc'.a ■.!i 1pilor, normele prevăd ca d is ta n ţa /, în tr e plăcuţe sau î n t r e n o d li
i i l e . abrel l l ţel oi.a ie:,|)ecte urm ătoarea condiţie

/, 50/ IIItII (8.23)

'.''Hi
 Secf/unea3-3
Secţiunea 2-2

Fig. 8.8. Elemente de legătură - zăbreluţe.

ni care i min osie raza de giraţie minimă a unui profil din secţiunea stîlpiloi,
l;i|ă de o axa paralelă cu axa ce nu taie materialul.
Pe înălţimea st îl pilor trebuie să lie minimum două plăcuţe.
...
8.3 3 2 Calculul elementelor dc legătură. Calculul elementelor de legătura
(plăcuţe sau zăbreluţe) se face consldn ind ca stîlpii comprimaţi centric se pot
încovoia d in cauza flambalului şi a unor e x c e n tr ic ită ţi accidentale, motiv pen­
ii n (are iau naşi ere in stîlpi forţe li air.vci sale, care suit preluate de plăcuţe
I /abielute.

237
 G r fi- '

Fig. 8.10.^ [Stîlpi 'comprimaţi centrlc

q] — cu inimă plină \ \b — cu zăbrele
1 — capitel sau c:ip ; 2 — corp
3 — papuc sau bază.

() a.slfcl de soluţie este arătată în figura 8.11, a, pentru un stîlp cu inimă

ina .udat şi este folosită în cazul stîlpilor cu solicitări mici.
In cazul stîlpilor solicitaţi mai puternic,capitelul este format din aceeaşi
i i « i orizontală aşezată în capul stîlpilor, susţinută însă pe feţele laterale ale

i)
ii« torn de (Ionii traverse verticale sudate de* slîlp, iar placa orizontală se
iidr.i/ă şi de acestea. î n figura 8 . 1 I, b este ariitat uu astfel de capitel la stîlpi
' ii Inimii pliua, iar iu figura 8.12 aceeaşi soluţie pentru un stîlp cu zăbrele.
Iu cazul sl îIpi lor nituiţi prinderea pliicii dc sus a capitelului precum
I traverselor este realizată cu ajutorul
cornierelor. , Vederea 2-2
8.4.2, Alcătuirea constructivă a cor­
nii Im .ttlpilor. Corpul stîlpilor este alcă­
tui I sub forma secţiunilor arătate în
ii iu a 8.1 pentru stîlpii cu inimă plină
,i m figura 8.2 pentru stîlpii cu zăbrele.
( «oi pul stîlpilor cu inimă plină se rigi­
dizează din loc în loc, pentru a împie-
dli .i pierderea stabilităţii inimilor, iar din
pun« I de vedere constructiv realizarea lui
••.Ic arătată în figura 8.4.
La stîlpii cu zăbrele, formaţi din
di'ii.i sau mai multe elemente corpul stîl-
H se alcătuieşte aşa cum este arătat
Iu linurile 8.7 şi 8.8.

8.4.3. Alcătuitea constructivă apapu-

«ii In 1 stîlpilor. Papucul reprezintă par-
I* ' inferioară de la baza stîlpilor şi are
dicpt scop să asigure rezemarea lor pe
l mula (ii transmiţînd acestora solicitările Fig. 8.12. Capitelul stîlpilor cu zăbrele.
.111pi lor.
Datorită trecerii de la secţiunea metalică a stîlpului cu rezistenţe admi-
■iIti Ic foarte mari (crao= l 500 daN/cm2) la betonul din fundaţie cu rezistenţe
id mi i bile mult mai mici (a«^=50 daN/cm2), este necesar să se facă o lărgire
i I>.i/.ei stîlpului în vederea reducerii presiunilor de contact pe beton. Partea
ui.ii dezvoltată a bazei stîlpilor poartă şi denumirea de papuc.
Iu cazul prinderii încastrate de fundaţie, papucul este format la stîlpi cu
'».•licitări mici, numai dintr-o placă de bază orizontală prinsă prin sudură de
oi pul acestora şi prevăzută cu eventuale rigidizări (fig. 8.13).
Dimensiunile acestei plăci de bază rezultă din condiţia:
N
o= (8.36)
B - L

m i are
N este forţa axială din stîlp, în daN ;
li imea plăcii de bază, în cm;
L lungimea plăcii dc bază, în cm;
^ al) rezistenţa admisibilă a betonului funcţie de marca acestuia
şi de ipoteza de încărcare,
D< obicei se impune lăţimea li şi rezultă lungimea L.
Iu ca zu l s t îlp ilo r cu solicitări mici şi medii, papucul stîlpilor sc poate
,i tuli l r -o placa dc bază şi doua li.ivcr.c din profile U dispuse de o parte
llc alta a stîlpului, care se prind m Mldma au cu nituri (fig. 8.14).

241
n. I <>iin11in f11 molitlli i
 Vt'ikretT .' 2

I H .n. Piipucul stîlpilor cu solicitări mici. Fig. 8.14. Papucul stîlpilor cu solicitări miel
şi medii.

I a slîlpii comprimaţi centric, puternic solicitaţi, papucul stîlpilor se rea

ll/.cn/.a din placa dc bază şi din două traverse verticale din tablă groasă.
In act I caz placa de bază se rigidizează, pentru a nu rezulta grosimi piva
mau ale acesteia.
In figura 8.15 este arătat un detaliu de alcătuire a papucului stîlpilor

Vederea 2-2

S c c h u f/e a /-/

. ..........
---- ---- ^ « r r r n r r r

,,*Ml Fig. 8.15. Papucul

*
-
stîlpilor puternic
* : solicitaţi.
T TTT 1m
L _______J L 1 *
Ti rrn-VT 1"TT 1"! f ITT » TTl TrTfTTn

puici iile olicitaţi, realizaţi în soluţie cu inimă plină sudată, iar în figura H. II»
i l c l a l i u al aceluiaşi papuc la un stîlp cu zăbrele realizat în soluţie nituit¿1.
i ui

IM ii k Umca papucului stîlpilor de fundaţii se face cu ajutorul şuruburlloi

<l<- aiieoiaj. l a stilpii com prim aţi centric uccxistind tendinţa de ridicare a
plai ii <le hâzii de pe fundaţie, şuruburile de aucoraj '.e dispun constructiv >1
••e renllzeaza iU* obicei din oţel rotund cu ciot
I a st lipii la care prinderea de luud aţif e Iaci articulai, este uece .ai t a
ba/a ni <".Ioni .sa se lenli'/cze iu aşa fel lin ll a p cim lla m iilea lor libera
 4---T+ + ++-

Vederea 2~2

Fig. 8.16. Papucul

stîlpilor nituiţi.

() soluţie de acest fel este arătată în figura 8.17, cînd pe fundaţie se

« i .1 o placă de bază pe care se sudează unul sau două profile laminate
i' Mu I pe care reazemă stîlpul prin intermediul unei plăcuţe bombate de

t âecţiunea /-/

Fig. 8.17. Realizarea articulaţiei.

• uili .ii( Preluarea reacţiunilor orizontale se face prin doi tacheţi fixaţi pe
I >' >ih 11 <le rc/.emaie, iar a celor verticale prin placa de centrare dispusă în axa
a 11* ni.iţii i. Placa de bază iste prinşii de fundaţie cu şuruburi de ancoraj.
\hl 1ilp u l c ît şi p r o filu l de i « ' / f i nai e s(> rig id iz e a z ă în re g iu n e a in care
■ li hi mi l e r e a c ţiu n c a v e r tic a la
• put realiza prinderi articulai«' <l< lum laţlr a cu ajutorul balancieicloi
l"l" 11c i ibişnui I la consl I neţii (1«• pthlui i

24!)
 ' In Iii| i p ii'vnlri 111 < '.I \‘t 11)81)70 m ultiplu dc HiM M 000 imn .,m iii
mii* I• • i nil Iu'.IIIIi'mIc şl m ultiplu de I »A\ I 500 mm, piua la travel du
Iu ii mi ni in
/ ihilfinii'ii haleloi industriale se .1abiK'.ştc iii funcţie de procesul tchno
I« • i • i n* 1 d '.la ş o n ra iii linia, ţiuind .scama do a iigurnrca posi hi 1i t ;i ţi lor dc
ii .hi |" u I al materialoloi şi produselor finite cu ajutorul podurilor rulante,
I" i' 1 1 11 1a|r11 ■şl instalaţiile ci' luncţioncază in hala. Deasupra podurilo r ru
Im l' ■ la i .pajii de siguranţa pentru circulaţie piua la nivelul inferior al
il^lel i ¿iili ului 11 ausvcrsal.
Aceleaşi norme prevăd ca înălţim ea halelor industriale să fie m ultip lu
al miilll m odulului : î A\ 300 iii in.
9 . ’.2. i.leniente referitoare la părţile componente ale halelor industriale
mvtalice Halele industriale cu schelet metalic sînt formate d in următoarele
pilrţl componente principale (fig. 9.2):

Flg. 9.2. Elementele principale ale halelor industriale metalice :

I •■/¡l/> m itra l ; 2 stil/) marginal; 3 — grindă de rulare ; 4 — perele ; 5 — portal de frl/uitr ;
ti ¡i i mu , l pane ; 8 — invelitoare ; 9 — luminator; 10 — conlravîntuire longitudinaliJ;
11 — conlravîntuire transversală.

acoperişul, care are rolul de a susţine învelitoarea, realizînd închiderea

halci«ii la partea superioară ;
scheletul propriu-zis de rezistenţă format din cadre transversale, alea
Iu lie din stil pi şi rigle în soluţia cu in im ă plină sau cu zăbrele ;
caile de rulare, care au rolul de a susţine şi dc a asigura posibilitatea
de deplasare a podurilor ru lante în lungul hale lor;
pereţii halelor industriale, care au rolul de a închide lateral şi frontal
pa(iul iii care se desfăşoară procesul de producţie.
contravintulrilc halelor metalice, care asigură rigiditatea acestora ii i
.eiis lo ng itu din al şi transversal ;
elanu’iite au xlliare,

240
 > V Acoperitul halelor industriale inetulicu

Acoperişul este pai 1t'a care ;r. la u r ii închiderea halelor in d u s tr i a le 1a par­

ii i Ini superioară, fe rin d astfel procesul tehnologic din i n t e r i o r u l halelor do
.u ţiuiie a aj umi ţi lor a tm o sfe ric i. I i i este f o r m a t din elemente de re z i s t e n ţ i i şi
<h n elemente de închidere.
Acoperişul halelor industriale metalice se compune din următoarele ele­
mente ;
învelitoarea, care arc rolul de a închide hala la [jartea ci superioară ;
panele, care sînt grinzi dispuse în sens longitudinal halei cu rolul de
ii u:.ţine învclitoarea ;
luminatoarele, care au rolul de a asigura iluminarea acestora;
fermele, care sînt elementele de rezistenţă ale acoperişului.
1 Î n v e l i toarea ac o p e rişu lu i h a l e l o r in d u s t r ia le . învclitoarea acoperişului
halcloi industriale are în general rolul de a realiza închiderea halei la partea
11j>i*iioara, asigurînd izolarea hidrofugă a acoperişului, iar în unele situaţii
i i/olarca termică a acestuia.
Idealizarea unei învelitori corespunzătoare presupune îndeplinirea urma-
I' mii«1(31* condiţii:
învclitoarea să asigure o foarte bună izolare hidrofugă a acoperişului ;
iuvelitoarca să fie cît mai uşoară;
să aibă o durată de exploatare cît mai lungă, cu minimum de chel­
tuieli pentru întreţinere;
sii poată fi realizată cu pante cît mai m ici;
sa asigure izolarea termică atunci cînd procesul tehnologic ncccsitii
încălzirea interiorului halei.
Din punctul de vedere al rolului pe care-1 au învelitorile în acoperirea
..... Imic, acestea pot fi de două feluri, rezolvarea lor fiind diferită şi anume:
i 11velitori care asigură numai izolarea hidrofugă;
învelitori care asigură izolare hidrofugă şi termică.
'»;{ l.l. învelitori care asigură numai izolarea hidrofugă. Aceste învelitori
< K alîzcnză în cazul halelor industriale în care procesul de producţie nu
imi r\iIa încălzirea spaţiului în care se desfăşoară.
Aşa ■iiit halele destinate: oţelăriilor, laminoarelor, forjelor, turnătoriilor,
iiH'l.uiJoarelor, in care procesul de producţie se desfăşoară cu degajări de căl-
■I i i i . i , iicfiind necesară încălzirea halelor.

I ii acest caz, în general învelitoarea se realizează ca o învelitoare uşoară,

......a i educe încărcările, putînd fi folosite pentru realizarea e i: tablă ondu
Inia I a hi ă subţire îndoită la rece, tablă de aluminiu sau plăci dc azbociment
•>nth11a Ie.
Inventările din tablă ondulată de oţel, zincată pe ambele feţe pentru protec­
ţii! împotriva coroziunii, folosesc foi de tăblii ondulată avînd lungimea obiş-
..... de '.’ in şi lăţi mea de 800.. .850 mm, eu grosimea tablei de 0,75... 1,50 mm
(lly
I . i M c Ic ,e îm b in ă p rin s u p r j i p u i n i «•, cu a j u t o r u l n i t u r i l o r dc tin ichîgerie,
i 11MI d ia m e tru l dc 5 . . . Omn i . I u llllip.nl Inii, tablele o n dulate se îm b in a
 npi apimîiulu cu oiululcui ilc marginale, după care sc prind între ele cu
le
la aproximativ 300 mm distanţă (fig.
n i t u r i , aşezate h).
îmbinarea tablelor ondulate pe lăţimea foilor se face de obicei deasupra
paiiclor, suprapuiiîndu-le pe o lungime de 120...200 mm. Prinderea tablelor

de pane se face cu ajutorul unor agrafe şi se fixează fie de talpa superioara

a paliei, fie de cea inferioară (fig. 9.3, a). Tablele se dispun pe acoperiş cu
ondult urile in sensul pantei. Dacă tablele se prind cu agrafe de tipul celor
din ligura 9.3,«, primul sistem, ele trebuie totuşi fixate la coamă şi din loc
ni loc cu şuruburi ca în soluţia din a doua figură 9.3, a sau din figura 9.3, c.
I a coama acoperişului, tablele de pe cei doi versanţi se racordează cu
t a b la , •au cu tablă ondulată îndoită ca în figura 9.3, c.
învelitorile din tablă subjire îndoită la rece care au grosimea cuprinsă între (),(>
şl 1,f» mm şi lungimea pinii la 12 m, sînt îndoite prin presare la rece, avîrul
diferite lorme ale secţiunii transversale (fig. 9A,a,b). Tablele au ambele feţe
j 'a lv a iil / a le .
Inv<‘lilorilc din aliaje de aluminiu au avantajul unei greutăţi mult mal
mi* i docil al celor din tabla de oţel.
Jnveliloriledin plăci de a. bocifnent ondulat < reali, ea/a folosind plăci ondu­
laţi' cu ondule mari (STAS 838(> (>9). Aceste placi obţin dlnlruu amestec

'MW
 Mg. 9.4. Invclitori din tablă subţire în do ită la rece şi din azbociment.

- ,i omogen de ciment şi fibre de azbest în prezenţa apei. Plăcile pol fi

ulnarca laptelui de ciment sau pot fi colorate în întregime, sau p rin acoperi-
n M In Miprafaţii cu straturi superficiale aderente, colorate cu coloranţi rezistenţi
1• H 11 iii ii a agenţilor atmosferici.
M a r i l e de azbociment se folosesc în general la hale cu deschideri mici,
i'1• 11111', magazii, depozite.
Marile do azbociment se livrează în formă dreptunghiulară avînd 58/4 on-
<111■ ‘M, c) sau 6V4 ondule (fig. 9.4, d).
li.Mile de azbociment se livrează cu lungimea de bază de 4 260 mm şi
! " mm şi cu lungimi modulate de 3 300 mm, 2 500 mm şi 1 750 mm. Lăţi-
" ' |11arIlor ondulate de azbociment B este de 1 013 mm pentru cele din
ii ni i '» l.i , si de 1 097 mm pentru cele din figura 9.4, d; înălţimea ondu-
I*1 h i I«- de 51 mm, iar pasul a, de 177 mm.
I i o/ima se folosesc piese speciale de azbociment (fig. 9.4, ¿?, /) care se
1111i miiii pe .le plăcile drepte pe o lungime L ce variază între 300 şi 500 mm
in i sl mplă (fig. 9.4, e) şi pe 270 mm la coama din două piese cu aripi
*•11•1111a11• (Uj1 .. 9/1, /).
i 1 l i ’ Înveli lori cârc asigură izolare termică şi hidrofugă. In cazul hale­
le 11 r.ni procesul tehnologie impune încălzirea acestora, învelitorile trebuie
- i i1all/alc iu aşa fel ineît să asigure şi o bună izolare termică. Acesto
• 111•111 \ e pol realiza în două forme:
înv li lori uşoare izolatoare termic;
11iveliIori grele izolatoare termic.
hiwlttorlle uşoare izolatoare termic se realizează de obicei din două straturi
|i i lila ondulată, tablă subţire îndoită la rece sau din table de aluminiu,
#t*ii* • iie \e aşn/ă un strat izolator termic. Se pot alcătui în acest fel nişte
i .. nil d< tip sandviş. La aceste iuvelitoii .stratul inferior de tăblii arc rol
•li n . i ’ liiiţa, nrelumd încărcai ile liivclltoi ii, iar stratul superior, realizat din
■ Mi ai.a .ubţire, are doar rolul de a asigura izolarea hidrofuga (lig. 9.5, a).
• ,i i n l a ţ i e
term ic ii s<* ÎoIoscm v a l a mineralii, p'isla m in e rală, polistireiiu l
» » i 11hlaI au Jilte m ateriale u ş u a n ,| m lum e r a l i l a ţ i izo lalonre.
 l ol im mvelilori uşoare caro asigură atît izolarea icrmica cît şi cea hidro-
iur i |>ol folosi învelitorile avînd ca element de rezistenţă tablă subţire
nuioil.i l,i rece sub formă dc tablă cutată, care se spoieşte cu un strat de
»•mul h de bitum la partea superioară, pe care apoi se aşază eventual o ban
» 1.1 d* vapori din carton bitumat. Urinează o izolaţie termică din materiale
I/<»1.»Io;ii e, apoi un strat de barieră de vapori avînd rol de egalizare a pre
3

/ 4
a
ii 5 5

1 hlblă cui i/u ; 2 — emulsie de bitum ; 3 — carton bitumat; 4 — izolaţie termică; 5 — bariera
de vi pori ; 6 — izolaţie hidrofugă.

iii i ii i vaporilor, peste care se aşază izolaţia hidrofugă realizată din 2 sau
i i Înduri de carton bitumat sau pînză bitumată între 3 sau 4 straturi de
biI uni (lig. 9.5,b).
Invclilorile grele izolatoare termic sînt alcătuite de obicei din chesoam
a< i,du icale de beton armat, peste care se aşază o izolaţie termică din p l ă c i
le belon celular autoclavizat (b.c.a) şi o izolaţie hidrofugă din carton şi p î n / a
'i I ii mal e (lig. 9.6, a), sau din plăci prefabricate termoizolante autoclavizale,
ii le care se aşază doar o izolaţie hidrofugă (fig. 9.6, b).

I ig. i),(). Ii iveli lori j; i >!<■i «•1. 111 • I n mic

/ ( l/olu/lc termicii; ,'i izolaţlr h h h v fim il, / pliirufe tn Ixtlon pen/ru ¡irindtn'u
ptmrlor ; /> phn I (ci mnl/nlii/n in

/!>()
 ( '.Iuvsomik'U* şi plăcile pjt'ialii it n11* reazemă de* obicei pe pane aşezate la
II .I.int.i «U* I .r>()() sau i ()()() mm, in funcţii' de lungimea lor. In unele situaţii
lic.oaiieli' au lungimi de 6000 mm .şi in acest caz pot rezema direct pe
4i nu*, ciliminind in acest fel panele acoperişului.
I.a alcătuirea acoperişului halelor industriale trebuie avut în vedere să
> respecte panta acoperişului, în funcţie de natura învelitorii alese, conform
•TAS 3303-70 (tabelul 9.’l).

Tabelul 9.1
Pantele acoperişului
Nr,
cil. Tipul învelitorii minime, uzuale, maxime,
cm/m cm/m cm/m

1 Tablă plană cu falţuri duble 7 1 5 ...4 0 vertical

n Tablă ondulată 15 1 5 ...4 0 vertical
:\ Carton şi pînză b itu m a tă 2 3 vertical
4 Azbociment ondulat-petreceri simple 25 3 0 . . .50 vertical
5 1 dem — petreceri chituite 10 - -

(i Tablă cutată 5 5. . .20 vertical

0.3.2. Panele acoperişului halelor industriale metalice. Panele acoperişului

hulelor indTnrrFftlcTmetalice sînt elementeT de construcţii care se aşază în planul
,i. «iperişului, paralel cu axa longitudinală a halei. Ele au rolul de a susţine înve­
li l.uica acoperişului, preluînd încărcările adnse de aceasta şi transmiţîndu-le
i i lei 11ic*, de a contribui la mărirea rigidităţii halei în sens longitudinal, precum
i de a reduce lungimea de flambaj a tălpii superioare comprimate a fermei,
in afara planului ei.
Panele se aşază de obicei în nodurile tălpii superioare a fermelor pentru
> i acestea să nu fie solicitate şi la încovoiere.
După poziţia panelor pe acoperiş, acestea pot fi (fig. 9.7) de următoarele
tipuri: pane de streaşină, pane de coamă, pane de la piciorul luminatorului
,i pane curente.
Iu cazul'cînd distanţa dintre ferme este obişnuită adică 6 .. .9 m, panele
• alcătuiesc din profile laminate dublu T sau U.
I )acă această distanţă este mai mare de 9 m, panele se pot realiza din pro­
bi* laminate, din profile compuse sau sub formă de pane cu zăbrele. Deschi-
1In e.i di* calcul a panelor se consideră egală cu distanţa dintre două ferme
•ni <t ulive. Distanţa dintre pane variază în funcţie de lungimea învelitorii
Iulie I i>00 şi 3 000 mm.
In cazul cînd distanţa dintre pane, deschiderea şi încărcările sînt mari,
p un ic .se pol realiza şi din profile ajurate (v. fig. 6.4).
Panele acoperişului se aşază obişnuit normal pe panta acestuia, motiv
I•• 111111 care sînt solicitate la încovoiere oblică.
Avind ui vedere că rigiditatea la încovoiere a profilelor laminate în ra­
c i i cu axa normala la acoperiş (// //) este mică, pentru a reduce săgeata după
i .i i/ şi momentul incovoietoi laţa de această axă, se introduc tiranţi din
■ >|o| rol nud c a r e reduc pe l u l a 1/2 s a u 1/3/ (v. fig. 9.7). Aceşti tiranţi se leagă
■I' Inim a p ro lile lo i pancloi I a comuti tira n ţii se leagă de ferme şi nu de
 k *

I rig. 9.7. Tipuri de pane:

/ dr streaşină ; 2 — de coamă ; 3 — la piciorul luminatorului; 4 — curente;
5 — fermă; 6 — tirani.

nun d( coamă. 1 a panele de coamă nu trebuie să se reducă lungimea faţă

l< axa //, deoarece dacă sînt două, încărcarea lor este jumătate din a celor-
altc deci săgeţile şi momentele se reduc la jumătate, iar dacă este o singura
i.ii iu .T.c/al a vertical, ea nu este solicitată la încovoiere oblică.
Introducerea tiraniilor pentru reducerea lungimii după direcţia nu este
ii «c ,
i i .i cînd învelitoarea este prinsă rigid de pane şi cînd, prin rigiditatea
i m a u , lucriiid ca o şaibă, asigură fixarea tălpii panei faţă de axa tj.
9.M.2.1. încărcările pernelor acoperişului. Calculul panelor se face la încăr-
,111|c cuprinse în grupările de încărcări date în STAS 763/1-71.
Iu gruparea fundamentală se iau în considerare următoarele încărcări:
a) încărcări permanente din care fac parte:
pi cui alea proprie a învelitorii susţinută de pane;
greutatea proprie a panelor;
b) Încărcări temporare de lungă durată care cup rind :
încărcai ca din zăpadă STAS 946-71 ;
Încărcarea cu praf ind ustria);
 Iii gruparea supli i i k m i I a i ¿1 :.e Í.111 i u considerare ¡1u a r c a i i Io :
a) toate înciirciirilc* din gruparea fundam entalii;
b) încărcări temporare de seurlii duraţii, din care face parte încărcarea
(p i /S I w 946-71).
\).:Vi.2.jTipurile de pane folosite la halele industriale metalice. Panele folo-
1!' In acoperişul halelor industriale pot fi realizate în mai multe soluţii şi
anume:
pane simplu rezemajţe^ realizate din profile laminate dublu T sau U
a u din prolile ajurate;
pane continue sau continue cu articulaţii, realizate tot din profile
laminate dublu T sau UT
pane cu contrafişe, alcătuite din aceleaşi profile;
pTiríe cu zăbrele reaîizate de obicei din oţel rotund.
Pane simplu rezemate. Acest mod de realizare a panelor conduce la unele
a v a n t a j e cum ar fi execuţia şi montajul foarte simplu, iar reacţiunile trans­
mise fermelor sînt egale la toate fermele. Au însă dezavantajul unui consum
ma i ridicat de oţel.
Panele simplu rezemate alcătuite din profile laminate se aşază normal
la panta acoperişului, de aceea sînt solicitate la încovoiere oblică (fig. 9.8).

l ig. 9.8. încărcările panelor.

inciircările din greutatea învelitorii, greutatea proprie a panelor, greuta-

l' 1 prafului industrial şi a zăpezii fiind încărcări gravitaţionale, ele au direc­
ţie verticală, iar încărcarea din vînt are o direcţie normală la acoperiş.
I )ncă se notează cu q suma tuturor încărcărilor verticale şi cu pv încărcarea
dl 11 vînt, atunci componentele încărcărilor după cele două axe de inerţie ale
plinei px şi p y vor fi ;
px = qx + pv q c o s a -b p w ; (9.1)
p y= q v q si n u . (9.2)
In cazul acoperişurilor lialeloi indii triale cu pante mici încărcarea din
vin! este de obicei sucjiuuc şi 111 acc.l ca nu se ia in considerare la calculul
panelor.

2i>:i
 A\»111u 11!«U* incovoieloare ciupii cele clonii axe .1111

(9.3)

(9.4)

Deschiderea la sc' ia egală cu distanţa dintre ferme, iar deschiderea ly se

i.i c/:ala cai aceasta in cazul cînd panele nu sînt legate; cînd se folosesc tiranţi
ca i i i figura !).7 aceasta deschidere se ia egală cu:

(9.5)

•p»uind distanţa dintre tiranţi cu 30%.

Verificarea condiţiilor de rezistentă se face în acest caz cu relaţiile date
iu STAS 703/1-71 :

(9.6)

(9.7)

(9.8)

l iiiul solicitate la încovoiere oblică se face şi verificarea cu relaţia:

(9.9)

Săgeata panelor se verifică calculînd cele două săgeţi faţă de axele de

ini'iţic' principale şi însumîndu-le geometric:

, = 5 Px- l A
x '
Jx 384 * £ / , ’
(9.10)

(9.11)

(9.12)

/ ’(///(■continue şi continui' cu articulaţii. Panele continue sînt în general des

■ilo .llc, d a l o r i i a
avantajelor economice pc care le prezintă reducînd consumul
1< nţd Au însii dezavantajul unei execuţii şi al unui montaj mai dificil,
n « u in şi faptul că reacţiunile loi-nu sînt egale pe toate fermele (fig. 9.9, a, />).
I a panele cu articulaţii, care sînt sisteme static determinate, se introduc
lllca ai (u niaţii cite reazeme intermediare4 arc* grinda.
Pentru ca pana să fie stabilii, fiirii a deveni mecanism, se vor introduce
«T mulI două articulaţii înlr-un panou iutei medial . ii i tuia iuti un panou
mr^lnal (Mg. r, </).
 a A ¿o* T ^ T ~
/ |V I | tjB! 0,?! 1
\ l \Ul

*
r 1 r 1
0,21 0,21
t - ......* -1 r. - î ..../ . . :

c -----— ------ ^

d ¿s:--------- ^ T ° “---- °~zs:---- 1----zx -°---- >^s:---- zx

Fig. 9.9. Pane continue şi cu articulaţii.

Panele continue şi cele cu articulaţii avînd lungimi mult mai mari decît
lungimea de laminare, 12.. .15 m, trebuie să fie îmbinate pentru prelungire,
îmbinarea se face în regiunea cu moment minim, care se ia la aproximativ
0,2/ de reazeme, unde momentul schimbă de semn (fig. 9.9, a, b).
Innădirile de prelungire se pot aşeza în fiecare panou (fig. 9.9, a) soluţie
'ic uşurează montajul, deoarece imediat după ce s-au montat două ferme
«• poale monta cîte un panou de pană, sau din două în două panouri (fig. 9.9,/;),
H e m care se poate folosi cînd traveea / este mai mică de 6 m.
(laicului panelor continue se face în general ţinînd seama de rezervele plas­
tice ale secţiunii. Se consideră că pana îşi pierde capacitatea de rezis-
l* u(¡i cînd devine parţial sau total un mecanism. Un mecanism parţial se
produce cînd într-un panou intermediar apar trei articulaţii plastice sau
Inii unul marginal, două articulaţii plastice.
I ii acest caz panele fiind alcătuite tot din profile laminate aşezate nor*
tiuil pe panta acoperişului sînt solicitate la încovoiere oblică, la aceleaşi încăr-
iii ca şi panele simplu rezemate.
Momentele încovoietoare în raport cu axa x —x se calculează ca pentru
" ■ ' iuda continuă, iar în raport cu axa y —y ca pentru o grindă simplu reze­
ma la, deoarece prinderea de ferme nu asigură un reazem perfect rigid, pe
ncejij.lă direcţie.
Momentele în panourile şi pe reazemele intermediare se calculează cu
i' laţiile ;
Mxt=0,0625pxll; (9.13)

M v, , (9.14)

i .ii ni |iiitiourilo marginale cu rc la jt ilt':

M x,„ 0,0957/>„£; (9.15)

M „„, (9.10)
 ln acest ».i/ alege pentru pane iui profil corcipunz.il ni momentelor din
panoul ile şi reazemele i 11ier Incd iare şi se veri 1
‘icii cil relaţiile (9. (>.. .!),!)). I V
p.molii il(‘ marginale panele se întăresc cu profile U aşeza le pe inima (v. fig. 9.11, c)
pentru a putea prelua momentele din aceste panouri care sînl cu circa 50%
mai mari ca iu panourile intermediare. In acest caz secţiunea întărită se ven­
ii aceleaşi relaţii (9.6.*.9.9).
Lungimea profilclor U cu care se întăresc panele în panourile marginale
se ia s

/ u = 0,520/, (9.17)

lai distanţa de la reazemele de capăt ale grinzii pînă unde încep profilele
11 se i a :

/0= 0,180 /. (9.18)

Săgeata panelor se verifică atît în panourile intermediare cît şi în cele

marginale.
I ii panourile intermediare săgeţile după cele două direcţii se calculeaza
cu relaţiile:

fx, = 0 ,0 0 3 1 6 ^ ; (9.19)

f 5 Pyl» (9.20)
1y i 384 * E Ty ’

lai iii panourile marginale cu relaţiile:

(9.21)

f - s P‘ ‘4
y (9.22)
‘ ym 384 ‘ E I y '

'».ip.eaIa rezultantă se verifică atît în panourile intermediare cît şi în cele

nun "iiiale cu relaţia (9.12).
Prinderea panelor realizate din profile metalice laminate de ferme se face
<ii ajutorul enrnicrelor sau al unor platbande aşa cum este arătat în figura 9.10.
Îmbinarea panelor continue se face cu eclise aşezate pe inime, realizate
dui plaibaude sau din profile U (fig. 9.11, a, b).
I clisele se sudează sau se nituiesc din atelier pe unul din tronsoanele
ce se îmbină, iar pe celălalt se prind cu şuruburi pe şantier.
Articulaţiile la panele continue cu articulaţie se realizează cu o comiera
•udata pe un tronson şi prinsă cu un şurub de celălalt (fig. 9, 11, c).

»'»ti
 Fig. 9.10. Prinderea panelor de ferme.

i♦ +
! « *■

Sufrv/m ? /
c
UAltul

y Sechuneo <7«7
I c
Ml». 0.11. Rcnllznrcn nrtli'iilaţli-l l<> fmldnnroi pnnclor continue:
A cu platband*' iiitullr anti ••</</<»/<<, l> <ll/i profile IJ ; c — eil cornier«.

I! <' n n i l l l K |ll llio lilltro

 I 'i iu d e u .1 llr n ii( ilo i :.«• laee In /'..uit 1 p ia e lU a le In in im a p a n e lo r I xînd ( ape
I e|e 11>i ( ii p iu it e , a stfel ea liranţli să fie bin e în tin ş i (lig. 9.12).
Pane continue cu contraflşe. Panele cu eontralişe se realizează ca pane
continue, avind articulaţii pe reazeme şi puncte intermediare de sprijin intre
le i mo realizate prin contraflşe (fig. 9.13). Contrafişelc se sprijină la partea
i n i e i l o a r a pe talpa fermelor.

Vederea 2-2

Aceste pane au un consum redus de oţel, datorită continuităţii lor, avînd

;i avanlajul că fixează talpa inferioară a fermei împotriva flarnbajului lateral.
1 )ln j)unct de vedere constructiv problemele care se pun la acest tip de pane
pie deosebire de celelalte pane realizate tot din profile laminate, se refera l a
i e / e mai ea lor pe fermii, rezemarc care trebuie să asigure preluarea reacţiuniloi
negative (de aceea pana se prinde cu şuruburi de talpa fermei), precum şi l a
piiilderea conlrafişei de pana şi de ferma (li/: 0. I I).

258
 'I
i1

Fig. 9.14. D etalii constructive ale panelor cu contrafişe.

I'uiie cit zăbrele. Panele cu zăbrele se folosesc în general ctnd distanţa

dintre ferme depăşeşte 12 in. Se realizează de obicei cu înălţime constanta,
■ ala cu înălţimea fermelor la reazem (fig. 0.15).
In aceste condiţii talpa inferioară a pnnci n<* continuă la capete cu contra
l l tc care fixează talpa inferioara a fermei (fig. 9.15, secţiunea 1 I) sau
* c ir c u l a fără aceste conlnili:/', pana li'induse numai la talpa superioara
de Ier mă.

2 fii)
 Srcfîunta 11

D e taliul B

I h! '* I '1 I *•11u* «'i i /líbrele ÿl «lei all! di' nod tir I lu |t;iiie cu /líbrele din profile I.milii.de.
 Panele cu zăbrele se aşa/ă in m o d obişnuit vertical, deoarece rigiditatea
loi bi încovoiere in afara planului grinzii cu zăbrele este foarte mică şi nu
IioI prelua componenta dirijaţii după panta acoperişului.
Pânde cu zăbrele se calculează la aceleaşi încărcări care se iau în consi-
d e i a r e şi la celelalte tipuri de pane.
Din punct de vedere constructiv panele cu zăbrele se realizează din pro-
hl< laminate: eorniere sau profile T, care se prind în noduri cu gusee sau
iIIrect prin sudură (v. iig. 9.15).
Panele cu zăbrele sînt foarte raţionale şi economice dacă se realizează
dln oţel rotund, ducînd la reducerea consumului de oţel. In acest caz talpa
upeiioară comprimată se realizează de obicei din eorniere sau profile T,
■iie a u i a / e de giraţie mari, iar diagonalele şi montanţii se execută din bare
d e o ţ e l rotund (fig. 9.16).

9.3.3. luminatoarele halelor industriale. Luminatoarele sînt elemente ale

M"pcrlşiilut halelor industriale care au rolul de a asigura iluminarea naturală a
Interiorului acestora.
In unele cazuri luminatoarele asigură şi ventilarea spaţiului din interiorul
halelor industriale, aşa cum este cazul halelor din industria siderurgică şi
ii" lalurigcă, unde sînt mari degajări de gaze şi căldură.
Din punctul de vedere al poziţiei lor faţă de învelitoare, luminatoarele pot
II plasate:
în p1an u1 învelitorii, folosite la hale mici, unde nu este necesară şi
ventilarea halci (fig. 9.17);
luminatoare realizate sub forma unor construcţii independente de
învelitoare, care se fixează de ferme şi au atît rolul de iluminare cît şi acela
di ventilare a halei (fig. 9.18).
/)ln punctul de vedere al poziţiei relative a luminatoarelor faţă de axa lon-
f'ltudinală a halei acestea pot fi:
luminatoare longitudinale paralele cu axa halei (fig. 9.19);
luminatoare transversale perpendiculare pe axa halei (fig. 9.20).
După forma lor luminatoarele realizate sub formă de construcţii indepen­
dente pot să fie:
triunghiulare (fig. 9.21, a) ;
trapezoidale în formă de cadre (fig. 9.21, b ) ;
Irapezoidale cu zăbrele (fig. 9.21, c);
poligonale (fig. 9.21, d ) ;
fluture (fig. 9.21, e).
’.imrafeţele cu sticlă care asigură iluminarea halelor se dispun fie pe feţele
tui II na le (fig. 9.21, a, d), fie pe cele verticale (fig. 9.21, b, c, e).
I fiţlmea luminatoarelor L x se ia de obicei:
L x= (0 ,33...0,5 0)L h, (9.23)
Iii cure //, este deschiderea halci.
înălţimea luminatorului se alege ţinînd scama de necesarul suprafeţelor
de Iluminare. înălţimea ferestrelor se alege multiplu de modulul de ferestre
i iiidai (lizate fiind cuprinsă iu li mitele:
hr (0,125...0,1 R0) U (9.24)

201
 Suntitum? 1 1

Detaliul B

Secţiunea 7- 7

l 'ltf.!). 10. D etalii do noduri Ia panele cu zăbrele din figura 9.10, cxecutate din oţel rotund.

ym
Fltf. í).2l. D lfo llo lu iiiir tit liiinliwilonrp.
 1 e reslicle trebuie .‘¡a lie înălţate eu aproximativ !»()().. .(i()0 li l l l i deasupra
nivelului tălpii su perio are ti fermelor, pentru a ţine seama de înălţimea pane-
loi si a invelitorii, precum şi pentru a împiedica pătrunderea zăpezii în hală.
In cazul cîrul în interiorul halei se produc gaze sau au loc degajări mari
de căldură (cazul oţelăriilor Siemens-Martin sau cu eonvertizoare, precum şi
la halele laminoarelor), luminatoarele trebuie să fie în aşa fel construite îneît
sa asigure şi ventilarea halei.
I ii acest caz suprafaţa ochiurilor mobile care se deschid trebuie să fie de
minimum 1% din suprafaţa pardoselii clădirii.
Aceste luminatoare se realizează sub formă de luminatoare cu ferestre
fixe pe pereţii exteriori înclinaţi şi cu jaluzele pe pereţii verticali de la pâr­
lea interioară creind în partea adîncită din mijloc o depresiune care absoarbe
aerul (fig. 9.22, a). Ele se pot realiza şi sub forma unor luminatoare cu para­
vane de protecţie împotriva vîntului, prinse cu articulaţii la partea inferi-
o . i i . i a luminatorului. Poziţia acestor paravane se reglează în funcţie de ano­

timp (fig. 9.22, b).

Fig. 9.22. Luminatoare speciale pentru ve n tila ţie :

/ — poziţia de vară; I I — poziţia de iarnă ; 1 — jaluzele; 2 — ferestre fixe.

Alcătuirea constructivă a luminatoarelor cu zăbrele (fig. 9.21, c, d, e) se

fiice după regulile descrise la grinzile cu zăbrele. La luminatoarele realizate
(tub l'ormă de cadru dublu articulat alcătuite din profile laminate (fig. 9.21, b),
problemele constructive care se pun se referă la prinderea articulată de talpa
superioară a fermei sau de rigla cadrului, precum şi la îmbinarea siîlpului cu

2(i4
lij'l.i luminatorului. Prinderea dc In ma laic eu o piesa in forum de pailii
,1 eu plata bombată eu ajutorul a doua şuruburi (fig. 9.23). Pe siîlpul
luminatorului se sudează pentru rczcmare o placă şi doi tacheţi caro împle­
tii» a deplasarea pe orizontală.
Îmbinarea stîlpului cu rigla luminatorului se face fie prin sudură cap la
mp, Ho prin sudarea celor două elemente pe o placă metalică (fig. 9.24).

Fig. 9.23. Prindere.-) lum in ato ru lu i cadru de fermă

m n.işi (irtuiiţ.i Iniiv ferme se obişnuieşte să Introducă grinzi lon/r.iIu-
dlunlc (Ic susţinere a fermelor. Astfel de s!tLiaţii se tiillliiese la oţelăriile
SlomtMii. Martin, la care hala are două deschideri, iar uiiii stîlpi de pe şirul
central lipsesc, deoarece în axa lor se aşază cuptoarele (fig. 9.27) sau la halele
pentru laminoare .si bluminguri.
9.IÎ.4.2. Forma şi sistemul geometric al fermelor. Forma fermelor şi sistemul
f.t'omclric de împărţire interioară sînt determinate de condiţiile de exploatare
.11« halei .şi de materialul din care se execută învelitoarea.
I a acoperişuri cu pante mari se folosesc ferme triunghiulare, care au
dr/avantajul că înălţimea la mijloc este foarte mare şi în general depăşeşte
i şi ha ritul de încărcare în vagon (fig. 9.28, a). De aceea ele se asamblează pe
şantier, ceea ce reprezintă un neajuns.
O soluţie de a micşora înălţimea de construcţie a fermelor, care necesită
pante mari, este aceea de a le realiza din două grinzi cu tălpi paralele încli-
ii i1e legate între ele, care (fig. 9.28, b) eventual pot fi prinse şi cu tiranii.

Fig. 9.28. Tipuri de ferme pentru hala

industriale.

Tu cazul cîrid panta învclitorii este mică fermele se realizează de obicei

.ui» formă de ferme trapezoidalc (fig. 9.28, c), sau sub formă de ferme poli
 Sedri/net ?2 StcHurto f'f

Sectiunea 6-5 a Sechurreab-k

I ly I ) r l.11i 1 do ¡ilcfllulro (i i ii mIi n 11«>i until I *■ i me din grlu/,1 cu ztlbrfelc.

il f i ' i n i i ' ■i II ia 1 1 <• | I' It'i'IIIP » i n I ii t o .

2(10
(•nunta dnd fermn se rcnll/.oazii cu talpa superloiu.k orizontală pe lungime«
I*<• cart* .•(' extinde* luiiiinaiorul (fig. 9.28, d).
I xlsla şi fennc cu contur special, cum sînt fermele trapezoidale cu o
iiifiii.i paulii, utilizate pentru construcţii anexe (fig. 9.28, e), fermele în formii
dr şed, cu pante diferite pentru geamuri şi pentru învelitoare (fig. 9.28, /).
Dimensiunile fermelor (înălţimea la reazeme şi la mijloc) se stabilesc pe
Im. a relaţiilor privind grinzile cu zăbrele.

Fig. ţ).80. PotulII de nli’îlliilre /m o dulu l do

 9.3 1.3. /){'tulii de alcătuiri' a nodurllui fermelor. La alcătuirea nodurilor
i*i iim Ioi se respectă principiile prezentate la alcătuirea constructivă a nodu-
i H"i fM'liizllor cu zăbrele. De aceea, în acest paragraf se prezintă doar unele
iioduii specifice fermelor, cum suit nodurile de prindere a fermelor de stîlpi,
In c.i/.iil sl îIpilor marginali şi a stîlpilor centrali, precum şi în cazul cînd
1«unele reazemă pe grinzi de susţinere, precum şi alte noduri caracteristice.
I i i figura 9.29 este arătată rezemarea fermei la talpa superioară pe o

iiud.i de susţinere în soluţie nituită şi sudată.

Delaliile constructive de alcătuire a nodurilor se referă la fermele de aco-
l" ii,, din figura 9.30. In detaliile A şi B sînt prezentate nodurile de prindere
n Ici melor de stîlpi, cînd prinderea se face la faţa laterală a stîlpului, pentru
)iilu(la sudată.
In detaliile C, D şi E sînt arătate nodurile de prindere a luminatorului
<!•' Ici mă şi modul de prindere a panei de la piciorul luminatorului. Detaliul F
i- pic/intă realizarea nodului de prindere a două ferme de stîlpul central, iar
ni d. laliul U este arătat nodul de prindere al luminatorului tip cadru de fermă.
-iodul de la talpa inferioară a fermei, la care lipseşte prima bară a fermei este
infltnt în detaliul Ii.
 0 .4 . Grinzile de rulare

' 1-
1. 1. Generalităţi. In procesul de producţie care se desfăşoară în interiorul
halcloi Industriale este necesară deplasarea de la un loc la altul a materiei
..... . a produselor semifabricate şi a produselor finite, aşa cum este impusă
Ir procesul tehnologic.
h ansportul acestor produse în interiorul halelor se face cu ajutorul unor
n-1nlaţii de ridicat şi transportat. Instalaţiile de transportat şi ridicat se
Irpla oază în interiorul halelor pe căi de rulare. După modul de prindere a
aii'n de rulare de celelalte elemente ale cadrelor transversale, aceste insta­
b il sîul de două feluri:
Instalaţii de ridicare şi transport ale căror căi de rulare sînt suspen-
tulr de ferme. Din categoria acestora fac parte: monoraiurile (v. fig. 9.25) şi
ţiin/lle rulante suspendate (fig. 9.31).

Fig. 9.31. Instalaţii de ridicat suspendate de ferme.

' .iile de rulare suspendate pot fi aşezate atît longitudinal cît şi trans-
<i al, avînd curbe şi ramificaţii. Instalaţiile de ridicat şi transportat suspen-
ale de ferme se utilizează în general pentru sarcini reduse (pînă la maxi-
iiiiii 30.. .50 kN). Aceste instalaţii sînt specifice industriei constructoare de
inelul. Căile de rulare suspendate, formate obişnuit din profile dublu T, se
i lud îu nodurile tălpii inferioare a fermelor (fig. 9.32), sau de pane.
Instalaţii de ridicare şi transport care circulă pe căi de rulare fixate.
r.tlipii halelor industriale, la o anumită înălţime şi care poartă denumirea de
nduri rulante. Podurile rulante se deplasează pe două căi de rulare aşezate
P cele două şiruri de stîlpi.
Podurile rulante se folosesc în general pentru sarcini de ridicare şi trans-
in I mai mari (pînă la 3 000.. .4 000 kN). Astfel de instalaţii (de mare capa-
Inie) aut specifice industriei metalurgice şi siderurgice precum şi centra­
lul hidro- şi termoelectrice.
< iiracteristicile mecanice, dimensiunile principale şi gabaritul de trecere
podurilor rulante de uz general, cu locul de comandă în cabină, acţionate
ti ic, cu cîrlige simple şi duble, pentru sarcini între 50 şi 500 kN, cu căru-
oi'ul circulînd pe talpa superioară a grinzilor podului sînt prezentate în
l V. 800-08. Iile se execută pentru trei regimuri de funcţionare, uşor, mediu
I'.ieu, Iar 'dimensiunile principale şi gabaritul de trecere sînt date în II
un 9.33.
Podurile de uz general sînt susţinute de două roţi pe flecare grindă de
liire. Distanţa dintre, axele acestora, notată cu A, poartă denumirea do

72
 Nivelul
ş/ne/'

llj'. !> I I I Mill'll 1111111' |lt i||| 11I II il I III,llllr

T / A
> 11 III | ll I I I P l it III U
 V e d e m r.in u i se admit ca .e 11.1M’•111iI Iu întregime numai la una din
» .ni’ de rulare la in (a superioara a .şinei <.ui d< m inte .şi se distribuie în
tiuh 1 i «<al la cele n ro|i alo podului de pe aceeaşi « .11« de rtllarc.

b -â

l-'ig. 9.34. Schcma convoiului de iorţe. Fig.

f
9.35. A cţiunile
orizontale.

Valorile dc calcul ale încărcărilor transversale Tt transmise de o singură

tonta se calculează cu formulele:
in cazul podurilor rulante cu suspensia rigidă :

7’i = 1 ^ - ( î+ Q ) ; (9.27)

în cazul podurilor rulante cu suspensia elastică :

Tt = (q+Q), (9.28)

in care:
c/ este masa căruciorului;
Q — sarcina nominală a podului rulant;
ii — numărul de roţi al unui pod rulant pe una din căile de rulare.
• ’rin suspensie rigidă se înţelege sistemul de fixare a sarcinii pe podul ru­
inul rin intermediul unui braţ rigid, format din profile laminate, iar prin sus-
pnr elastică sistemul de fixare a sarcinii prin intermediul cablurilor.
u p e n s ia elastică este soluţia obişnuită, cea rigidă fiind folosită mai ales
l.i din tk' rulante din industria siderurgică (Oţelării Siemens-Martin).
In cazul suspensiei elastice, forţa Tt este egală cu jumătate din cea din
c.i ni tispensiei rigide. Acest lucru se datorează faptului că la suspensia clas
Iu parte din energia de frînare se consumă prin balansarea sarcinii suspen-
d d. ie cablu, pe cînd la cea rigidă toată energia se predă ca forţă transversala
de liniare.
încărcările transversale sînt acţiuni cu un caracter dinamic, motiv
penhit cart', si' iau în considerare, majorate cu un coeficient dinamic a,
• ii - ac valorile date in tabelul 9.3 (STAS 763/1 71), obţinîndu-se încărcarea
m.i i a.i transversală:
/ t iii a:v tt / />
und i':
I t vm.i c*sli* încărcai ca111a \(j 11a transversală do pe o roată inclusiv
efectul dina mit' ;
a coeficientul di na mic pentru acţiuni orizontale transver­
sale (tabelul 9.3);
7't — încărcarea transversală de pe o roată calculată cu relaţia
(9.27) sau (9.28).
Tabelul 9.3

Regimul de funcţionare a podului

Sarcina nominală a ii
Tipul suspensiei podului rulant, kN 0 I III şi IV
a
5 0 .. .100 1,5 1,8 2,2 2,5
110.. .200 1,3 1,5 1,8 2,0
lastică 2 1 0 .. .1 250 1,2 1,3 1,4 1,5
1 2 6 0 .. .2 250 1,0 1,1 1,2 1,3

2 2 6 0 .. .3 500 1,0 1,0 1,1 1,1

Pentru orice sar­ 1,5
l/4idă
cină nom inală

Pentru dimensionarea prinderilor grinzilor de rulare sau ale grinzilor de

fi ¡tiare de stîlpii construcţiilor, reacţiunile maxime transmise stîlpilor şi pro­
venite din încărcările transversale Tt se multiplică cu coeficienţii dinamici
|t 2a.
încărcările orizontale longitudinale provin din frînarea sau demararea
podurilor rulante în lungul halelor. Valoarea de calcul a acestor încărcări este
«lată de STAS 4907-69 şi se calculează cu relaţia:

£ = To I * . <9-30>

tinde:
R este suma reacţiunilor maxime a roţilor frînate pe o parte a po­
dului rulant, numărul roţilor frînate fiind de obicei egal cu
jumătate din numărul total de ro ţi;
L — forţa orizontală longitudinală pe o parte a podului rulant,
încărcările orizontale longitudinale se consideră aplicate în punctul de
-c>iitact al roţilor frînate cu calea de rulare.
încărcările longitudinale orizontale pot avea ambele sensuri în lungul
grinzilor de rulare. Dacă pe grinzile de rulare funcţionează mai multe poduri
iiilantc, atunci.încărcarea longitudinală se calculează ţinînd seama de reacţiu-
iiile um*ijiie ale roţilor frînate de la toate podurile rulante.
( 9.4. Forma şi alcătuireasecţiunilor grinzi lor de rulare. Forma secţiunilor
Ci itW oH le HiTare trcEuie sâlîc astfel aleasa ¡unt să corespundă cît mai bine
•(»licitărilor la care este supuşii.
9.4.3.1. Forma scc(iunii tfrinsilot rulau', la alegerea formei secţiunii
i ¡uzilor de rulare se ţine scama de din i ţI.i i mărimea acţiunilor care solicită
;’i iuda.

277
v/)
Ponlru încărcările verticale, forma cea mai i .1(u>ii.il.1 csle secţiunea dublu
I, 1calizal ă din pro fi Ic laminate sau din profllo compuse nituite sau sudate.
Pentru preluarea încărcărilor orizontale din Ir inarea transversala a căru­
ciorului, secţiunea dublu T verticală nu mai este corespunzătoare, deoarece
li/'idilatca ci faţă de axa verticală este redusă. Această secţiune poate prelua
im .urările de frînare transversală doar în cazul podurilor rulante de capacitate
icdiisa, la care forjele de frînare sînt mici.
Intrucît la podurile rulante obişnuite şi la cele mari, forţa de frînare trans-
vci ala are valori mari, este necesar să se ia anumite măsuri pentru preluarea
ace I(“La. Această problemă se poate rezolva în mod obişnuit în două feluri:
se dezvoltă talpa superioară a grinzii de rulare, realizînd în acest caz
o .ccţiune dublu T nesimetrică (fig. 9.36, a). Forţa de frînare transversală se
consideră în acest caz preluată numai de talpa superioară a grinzii. Această
.soluj ie sc foloseşte în cazul încărcărilor nu prea m ari;

Fig. 9.36. Forma secţiunii grinzi­

lor de rulare.

în cazul cînd încărcarea din frînarea transversală este mare sau foarte
maro, forma raţională de secţiune se obţine prin introducerea la nivelul tălpii
uperioare a unei grinzi orizontale, care poartă denumirea de grindă de frînare.
Iu cazul încărcărilor transversale foarte mari se pot combina cele două
soluţii, adică să se realizeze şi dezvoltarea tălpii superioare a grinzii de rulare
.şi sa se prevadă şi o grindă de frînare (fig. 9.36, b).
Iu cazul folosirii soluţiei cu grindă de frînare, grinda de rulare propriu-
i s a (verticală) preia toate încărcările verticale, iar grinda orizontală, formată
din I al pa superioară a grinzii de rulare şi din grinda de frînare (porţiunea ha-
111.11a dublu din figura 9.36, b), preia încărcările orizontale.
‘M.3.2. Alcătuirea secţiunii grinzilor de rulare. Pentru grinzi de rulare cu
de ' liideri mici şi care deservesc poduri rulante de capacitate mică, se pot folosi
prnlilc laminate dublu T sau dublu T întărite cu profile U, la nevoie întărite şi
cu plat bande (fig. 9.37).
I a grinzile de rulare care susţin poduri de capacitate mai mare şi care au
«li 1iideri importante, grinzile de rulare se realizează din grinzi cu inimă plinii
«oinpu.se sudate (fig. 9.38, a) sau nituite (fig. 9.38, b), prevăzute de obicei cu
i'iuizi de frînare.
(irinzile de rulare cu inimă plină vor avea secţiuni alese conform recoman­
daţilor de la capitolul 6. Se recomandă însă ca grosimea inimii la grinzile do
miale să nu fie în nici un caz mai mică ca (5 111111 la grinzi cu înălţimea mai
mieii do I 000 nun, do 8 111111 la grinzi cu îniil(imca între I 000 şi 2000 mm, şi
de H ni 111 la grinzi cu înălţimea mai maro do 2 000 111111.

m
 1
i • 11 iv. AU’iituirea secţi- Fig. 9.38. Alcătuirea secţiunii grinzilor de rulare sudate şi nituite.
•"'ii uiin/ilor de rulare din
pi utile /aminate.

< u om mea tălpilor se alege între 10 şi 30 mm, eventual în cazuri rare pînă
I ' unii, în aşa fel încît grosimea tălpilor să nu depăşească de 3 ori grosimea
Ini mii.
In cazul cînd deschiderea grinzilor de rulare este mare (/>30 m) sau cînd
l•••■Iniile rulante pe care le deserveşte sînt foarte mari (Q>1 000 kN), secţiu­
nii! i'iin/.ilor de rulare se alcătuiesc, fie ca grinzi cu un perete avînd şi tălpi
înl-'i mediale, care au şi rolul de rigidizări longitudinale (fig. 9.39, a), fie ca grinzi
• ii il<H pereţi (fig. 9.39, b).

1t ».iî). Alcătuirea grinzilor de

iiilare puternic solicitate.

•A i J L

<irinda din figura 9.39,a este realizată cu talpă intermediară deoarece ini-
• ir.ilizca/ă din două bucăţi. Partea superioară a inimii, plasată în zona
m11mi mat;i, are grosimea mai mare pentru a evita pierderea stabilităţii aceş­
ti i,i şt prutul a da posibilitatea realizării unor suduri deprinderea tălpii superi-
Hi <li* inimă mai groase, deoarece grosimea sudurii este limitată la «<0,7/*,
11• 111111 a putea prelua eforturile de lunecare din forţa tăietoare şi din forţele
........nirjilc*. Partea inferioară poate II mai subţire fiind plasată în zona întinsa,
• ,i titlurile sini mai subţiri, trebuind .sa preia doar forţa de lunecare din forţa
I filrl i mi i'
M I I ('ali ulul grinzilor tic rnliur ( iii ului grinzilor derulare constă iu detet
....... .. Milieitarilor maxime şi iu v«'ilihnir,i «'forturilor unitare iii secţiunlli*
i <li mal solicitate.

27U
 Solicitările principale ale grinzilor de tulnic \ml momentele încovoie-
tonre I\\ şi forţele tăietoare T.
9.4.4.1. Calculul solicitcirilor maxime ale grinzilor dc rulare. Momentele
încovoietoare se determină separat pentru încărcările permanente [şi
temporare.
Din greutatea proprie a elementelor grinzii de rulare momentele maxime
se determină ca pentru încărcări fixe cu formulele date în literatura, pentru
grinzi simplu rezemate sau continue.
Din încărcările verticale ale convoiului de forţe R m ax, momentele încovoie­
toare se determină cu ajutorul liniilor de influenţă, aşezînd convoiul în poziţia
cea mai defavorabilă.
Liniile de influenţă ale momentului şi forţei tăietoare pentru grinda de
rulare simplu rezemată au variaţia din figura 9.40, a, iar pentru grinda deru-

0 10 20 30 W

b
Fig. 9.40. Liniile de influenţă M şi T.

laic continuă liniile dc influenţii au forma din figura 9.40,6. în cazul cînd pe
grinda de rulare circulă două sau mai multe poduri rulante, acestea pot li coiî-
ilctardte că lucrează cuplate (cu tampoanele alăturate unul de altul)* sau fiecare
pod iu altă deschidere, iu aşa fel ca să dea naştere la momentul maxim.

-HO
 In acesl ea /. momentul maxi ai ,i lurţa I ¡lleluare maxima intr-o rţiune,
din forţele verticale Rmux, se ailculcaza cu relaţiile:
tmn
£ Rmaz-m-l-, (9-31)
/«I

T R = ‘i ‘ R m aW i, (9.32)
Z=1
în care:
Rmax este reacţiunea maximă pe o roată a podului rulant;
rji — ordonatele din linia de influenţă în dreptul forţelor
Rmax, cu valori adimensionale;
/ — deschiderea grinzii de rulare ;
n — numărul de forţe care alcătuiesc convoiul mobil.
Pentru forţele orizontale Ttmax din frînarea transversală a dispoziti­
vului de ridicare, grinda de rulare se consideră simplu rezemată chiar dacă ca
i'.ste continuă, deoarece legătura cu stîlpii halei, pe direcţia orizontală, nu asi­
gură o continuitate a grinzii pe reazeme.
In acest caz ordonatele liniei de influenţă sînt aceleaşi ca şi pentru forţele
verticale de la grinda simplu rezemată (fig. 9.40,a), iar momentul încovoietor
maxim şi forţa tăietoare maximă au valoarea :

M T= ' t " T,max-m-t\ (9.33)

1= 1

Tt = t Ti max-m , (9.34)
1=1

iii care: Ttmax?ste forţa maximă din frînarea transversală.

In ceea ce priveşte forţa de frînare longitudinală L, aceasta se reduce
in raport cu centrul de greutate al secţiunii grinzii verticale, la o forţă axială
NL şi la un moment încovoietor local, egal cu produsul dintre forţa L şi distanţa
de la nivelul superior al şinei pînă la axa neutră (fig. 9.41):
Nl = L ; (9.35)
M l = L •<?, (9.36)
unde e este distanţa de la faţa superioară a şinei pînă la axa neutră.
După ce se determină solicitările maxime din secţiunile cele mai solicitate,
•■(' face verificarea secţiunii grinzii de rulare şi a grinzii de frînare.
9.A.4.2. Verificarea eforturilor. Verificarea eforturilor unitare normale <t se
lat e in punctele 7, 2 şi 3 (v. fig. 9.41), unde acestea au valori maxime. Pentru
aceasta >e calculează caracteristicile geometrice ale secţiunii şi anume:
momentul de inerţie al grinzii verticale dublu T in raport cu axa
\ x;
l,i momentul de inerţie al grlu/li de li iuarc, inclusiv talpa superioara a
grinzii principal«' şi a <«hi .r< uiidare m raport cu axa veri leul a
// // din conti ui de glenl.il< ii iiccsleia ;
/I ai ia secţiunii gi In/.ll vi i Iii nit duhlii I ;

'Ml
 U’ xi - modulul de rezistenţă al grinzii verticale în raport cu punctul 1,
egal c u :
W*! =~\ (9.37)

WX2 - modulul de rezistenţă al grinzii verticale în raport cu punctul 2,

egal cu :
(9.38)

U",„ modulul de rezistenţă al grinzii orizontale de frînare faţă de punc­

tul 1, egal c u :

A"
(9.39)

U ,/;i - modulul de rezistenţă al grinzii orizontale de frînare faţă de

punctul 3, egal c u :
(9.40)
A3

< tmoscînd caracteristicile geometrice ale secţiunii se pot determina efor-

I iiii I* unitare normale a în cele trei puncte.
Pentru verificarea eforturilor unitare normale în punctul 1 se determină
»•forturile din fiecare încărcare în parte şi se suprapun efectele:
din greutatea proprie a grinzii şi din încărcarea utilă pe platformă:

(9-41)

mul»' M u »'.sie momentul maxim din greutatea proprie şi încărcarea utilă;

 din forţele verticale dale de podurile rulante:
Mn
a in w
IVXI >

unde Ai a este momentul maxim din forţele R max \(9.31)

din for(ele orizontale de frînare transversală:

Mt
aiT==W7r

unde M t este momentul maxim din forţele Ttmax', (9.33)

- din forţele orizontale date de frînarea longitudinală:

NL ! AiJj /Q AI\

unde N L şi M l se determină cu relaţiile (9.35), respectiv (9.36).

Verificarea efortului unitar cr în punctul 1 se face cu relaţia:
criff+aiZiH~cri 21H~(?iL < Oa* (9.45)
- Verificarea eforturilor unitare normale în punctul 2 se face determi-
uînd eforturile unitare normale o şi suprapunînd efectele:
- din greutatea proprie şi dui încărcarea utilă pe platformă:

(9-46)
- din încărcările verticale ale podurilor rulante:

o2R = p - , (9.47)
VvCC2
- din forţele orizontale de frînare longitudinală:
Nl M t /q a q\
° 2L X ~ lv (9A8)
Verificarea efortului unitar o în punctul 2 se face cu relaţia:

G2==(J2(JJr 02RJf (J2L < Ca* (9.49)

Verificarea eforturilor unitare normale în punctul 3 în cazul în carc
i iuda de frînare este susţinută în punctul 3 de o grindă cu zăbrele, a cărei
lai pa este realizată dintr-o cornicră (fig. 9.47) ţine seama că în punctul 3 apare
,.i i u i ('fort unitar normal a, produs de efortul din talpa grinzii secundare cu
.1br< Ic, din ac|iunea greutăţii proprii .şi a încărcării utile de pe platformă.
I lori iii ile normale s în t:
din greutatea proprie şi <1111 iiir.ut arca utila pe platformă:
N, , Mi
4 I . <9-5°)

,»h;i
 N( este efortul din talpa grinzii secundare;
Ai secţiunea tălpii grinzii secundare;
«I» coeficientul de Tlambaj minim al tălp ii;
Alt momentul local datorită faptului că încărcarea q este uniform
distribuită şi nu concentrată în nodurile grinzii secundare şi are
valoarea:

M t= (9.51)

lllldr
a este distanţa între nodurile grinzii secundare;
U:',s modulul de rezistenţă al tălpii superioare a grinzii secundare
în raport cu fibra superioară;
din forja de frînare orizontală transversală:^
Mt n, r-n\
03t = W y3
. (9.o2)

Verificarea eforturilor unitare o din punctul 3 se face cu relaţia :

cr3==a3!7+(73T<Ora. (9.53)

Pentru verificarea efortului unitar tangenţial t care este maxim în axa

uciilra se determină forţa tăietoare maximă. Verificarea se face cu formula
_ TmaxSx /n
^max--- TT1 ^ (9.54)

nude
este forţa tăietoare maximă din încărcările verticale;
'J 'i i k i x

Sx — momentul static al secţiunii care lunecă, calculat f a ţ a de axa

x-x;
ti grosimea in im ii;
Ix — momentul de inerţie al grinzii verticale faţă de axa x —x.
Dupa prevederile STAS 763/1-71 verificarea efortului unitar tangenţial
e poate face şi cu relaţia :
T ma z _ Tmax < 3 /q r rv
Tm ax~ ^ ¡7 ] ~ h v t i

Pentru verificarea eforturilor unitare locale oi, apărute în inima grinzii da­
tori la acţiunii forţelor concentrate, se consideră că forţa concentrată Rmax care
acţionează la partea superioară a şinei se transmite la 45°, pînă la partea supe-
i loara a inimii, dc o parte şi de alta a suprafeţei de contact a roţii cu şina
(fi«. 9.42).
I loriul unitar local ol se calculează în conformitate cu STAS 763/1-71
 z • 5 0 * 2 fi
Mg. i) 42. Repartizarea
acţiunii ocale a lui R m ax-

unde:
Rmax este reacţiunea maximă pe roată;
ii — grosimea in im ii;
2 — lungimea de repartizare a forţei locale, conform relaţiei:

z=2/i+50 m m ; (9.57)

h — înălţimea şinei şi a tălpii grinzii.

Verificarea efortului unitar echivalent se face conform STAS 763/1-71
<•11 relaţiile:

aec=f(T 2+3T2< 1,1 oa ; t (9.58)

gcc— |^a2+ of —ct*(J;+3t2< l,2aa (9.59)

in care :
0 este efortul unitar normal din momentul încovoietor care se
calculează la partea superioară a inimii din M g, M r , L, Mj, ;
01 — efortul unitar local din reacţiunile maxime;
x — efortul unitar tangenţial calculat la partea superioară a
inimii din forţa tăietoare T.
Relaţia (9.59) este hotărîtoare numai pe reazemele grinzilor continue unde
la talpa superioară o este pozitiv, iar oi negativ, deci produsul lor este negativ
i Icrinenul al treilea devine pozitiv şi se adună cu ceilalţi.
Verificarea stabilităţii locale a inimii apare necesară deoarece inima grinzi-
loi de mlare are grosimea foarte mică în comparaţie cu înălţimea ei şi datorită
■•forturilor care apar în inimă din momentul încovoietor, din forţa tăietoare
i din acţiunea locală a forţelor concentrate, există pericolul pierderii stabi­
lii aţii locale a inimii (voalarea inimii). Calculul se face aşa cum s-a arătat la
imxilt cu inimă plină (capitolul (>)
9 ‘1-1.3. Verificarea săgefii ţi/in iloi de rulare. Verificarea săgeţii grinzilor
de i ulare se face cu relaţia :
fum i Io ( 9 ,() 0 )

',>81»
in caio :
Imax ('ste săgeata maximă a grinziloj <lt- rulare calculata cu re­
laţii date în literatură sau cu metodele de la rezistenţa
materialelor, din greutatea proprie şi încărcările ver­
ticale ale podurilor rulante luate fără coeficientul
dinamic \i;
fa — săgeata admisibilă a grinzilor de rulare dată în STAS
763/1-71 funcţie de sarcina la cîrlig a podurilor
rulante (v. capitolul 4).
9.4. !>. A leal u irea grinzilor de rulare şi a căii de rulare. Grinzile de rulare se
,111.11uiese de obicei sub formă de grinzi cu inimă plină. In cazul unor deschi-
dcii foarte mari a grinzilor de rulare şi atunci cînd sarcina la cîrlig a podu-
tiloi rulante nu este prea mare se pot executa şi grinzi de rulare cu zăbrele,
<«’11c ni aceste condiţii pot deveni mai economice, dar a căror execuţie este
mai dificilă.
Din punct de vedere static grinzile de rulare pot fi realizate ca grinzi sim­
plu rezemate sau ca grinzi continue.
< irinzile continue se realizează de obicei cu înălţimea constantă (fig. 9.43, a
mi' j'.iin/.ile simplu rezemate se execută fie cu înălţimea constantă, fie cu înăl­
ţimea variabilă, obţinîndu-se asa-numitele grinzi sub formă de burtă de peşte
(fig. 9.43, b).

b
Fig. 9.43. Alcătuirea grinzilor de rulare.

Alcătuirea grinzilor de rulare se face pe baza recomandărilor arătate în

capitolul 6, pentru grinzile cu inimă plină.
Pentru împiedicarea pierderii stabilităţii inimii, grinzile de rulare se rigi-
di/cază, aşa cum s-a arătat la grinzile cu inimă plină.
Rigidizările se realizează sub formă de rigidizări verticale transversale
pe tonI a înalţi mea grinzii sau sub formă de rigidizări verticale scurte, precum
i Mib formă de rigidizări orizontale longitudinale, în cazul grinzilor derulare
«Ic înălţime marc. »
Rigidizările transversale scurte şi cele longitudinale se plasează iu zona
comprimată a inimii (fig. 9.43, a şi b).
Grinda de frînare se alcătuieşte de obicei cu inimă plina. In cazul cînd
laţimea j;i iu/ii de frînai o depăşeşte I ai, ea se poate realiza şi sub lorină <lr
)'i luda cu /.ilucIc.

,'M(»
 ( n ni/ili' di* fi inari' ni inima pil iu .ni Inima din labili striata di' fj. S
f.iosime sau din tăblii perforata de l>. Io mm grosime. Inima grinzii ti*' Iii
mirese prinde prin nituri sau prin M i d u i a d e lalpa superioară a grinzii de rulări',
iar inspir exteriorul halei este susţinuţii Iii' de un profil U sau dublu I (li
gura 9.44, a) în cazul distanţelor relativ mici dintre stîlpi, fie în mod curei11
!;i distanţe între stîlpi mai mari de 6 m, de o grindă secundară realizată ca o
grindă cu zăbrele (fig. 9.44, b).

r-.r--#------ IV
I 111
'|l IIli1

iul:

P 2*
^4 Secţiunea /•/ Sechonea 2-2
ffjţjl II |^l UIMIM

Secţiunea a-a
Secţiunea b~b
T
Fig. 9.44. Alcătuirea grinzilor de ir în a re :
/ — grindă secundară .

Grinda de frînare se rigidizează din loc în loc cu corniere, la construcţii

nituite, sau.cu rigidizări din oţel lat la cele sudate (fig. 9.44, c). înlocui unde
se îmbină două table striate se prevede o cornieră ; de asemenea şi la construc­
ţiile sudate de care se sudează cele două capete ale tablei striate (fig. 9.44, c).
Rjgidizările se aşază întotdeauna Ia partea inferioară a tablei striate pen-
I i i i a nu împiedica circulaţia pe plai forum.
Ansamblul, format din grinda de rulare propriu zisă (verticalii), din grinda
do frinare orizontală şi din grinda m i ihkIiii i r <»>i1 11 avintuieşte* din loc iu loc
eu eoni ravintuiri iii cruce (l’lg !) II./») Am ,1• t oliti . i v i u l tiii i se .i-.a/ii în dl ep
Iul i i 1 .mici 11 ansvoisale vei licale ale gi iu/u dc m ia u i al uodliriloi grinzii
n mul.ne, motiv pentru care, grinda secundara reali. ala ca o grinda cu zăbrele,
<11 l.ilpi paralele, se executa in aşa fel incit nodurile acesteia să fie in dreptul
rl^ltli,'arilor grinzii de rulare.
Numărul panourilor grinzii secundare, realizată ca grindă cu zăbrele, este
c|\i! cu num,arul panourilor dintre rigidizările grinzii de rulare.
( ii uda secundară se realizează din corniere aşezate pe o singură parte a
cu * ulm i anume spre grinda de rulare. Ea se aşază de obicei la faţa exteri-
oai i a . lilpilor, de talpa cărora se prinde cu eclise şi şuruburi (fig. 9.45).

Oe/o/ii// A

[Fig. 9.45. Prinderea grinzii secundare de stîlpi.

Re/e marea pe stîlpi a grinzilor de rulare se face prin intermediul unor

plăcuţe bombate, care realizează centrarea reacţiunii grinzii de rulare în drep­
tul i i| idizărilor de reazem (fig. 9.46).
Peni ru transmiterea la stîlpi a forţei concentrate de frînare grinzile de ru-
i n e :.c fixează în dreptul reazemului de ramura superioară a stîlpului cu un
profil udat dublu T cum este arătat în secţiunea 3 —3 (v. fig. 9.46).
(iim/.ile de rulare simplu rezemate se prind pe reazeme între ele prin in­
iei mediul a doua eclise aşezate pe inimile lor (v. fig. 9.46).
I a grinzile de rulare, calea este formată din şinele pe care circulă podu-
ille rulante şi din dispozitivele de fixare a şinei de talpa grinzii.
In «axul podurilor de uz general, la care capacitatea de ridipare este sub
!»()() kN se folosesc şine cu secţiune pătrată sau dreptunghiulară, care au mu*
11iiiIc uperioare rotunjite sau teşite (fig. 9.47, a).
P uti li podurile rulante cu capacitatea de ridicare mare (peste 1 000 kN)
•e lol< -se şiiic speciale (fig. 9.47, b).
 Stch'unea J-J

Fig. 9.46. Prinderea grinzilor de rulare de stîlpi.

Fig. 9.47. Şine pentru că de rulare.

.Şinele se prind de talpa superioară a grinzilor de rulare în diferite moduri,

limcţic de dimensiunile lor, de capacitatea de ridicare a podurilor rulante,
piecum şi de regimul de lucru al acestora.
Prinderea şinelor trebuie să fie făcută în aşa fel încît să se respecte urmă-
lourele condiţii:
să permită o aşezare corectă n şinei la m ontaj;
să dea posibilitatea corect; irii poziţiei şinelor;
sii permită înlocuirea cu ii^tit'lii(a a şinelor uzate.
Una din soluţiile cele mai simple «I*• pilndcic a şinelor de talpa superioară
a i'iiu /ilo r di * rulare este aceea de a u d a ,.1 1 1. 1 d< lalpa, soluţie care nu osie fol»
i i .1 i i i |'«*ik t . i l deoarece nu pei mile dem<mlm• a i înlocuirea şinei d u p ă u z iu a ei.

iu C n n itru i'lll m p la llio

 Prinderile care asigură a ltt posibilitatea de înlocuire uşoară a şinei după
u/aren ol, cît şi posibilitatea unei mici deplasări iii limitele toleranţelor adiniM'
peni ru asigurarea deschiderii podului rulant, se realizează cu corniere (fig. 9 . 48, a)
••au cu placuţc (fig. 9. 48, b).

Vederea /-/ Vederea 2 !

-fr -tr-
li li
i'
ii

(■> <x> M
CSD li•l <30-

i ¡1
a
3k%J Vederea 4-4 Fig. 9.48. Prindere i
şinei de talpa f.rin/1!
k de r u la r e :
f r] 1
t 3K

i r / — şanţ local; 2 — şanţ

3 < Jt
continuu.
50(7... 700

Vederea J'J

Soluţia cea mai buna de prindere a şinei de talpa sc realizează prirf folo
mi e a unor plăcuţe prelucrate, denumite cleşti. Î11 acest caz pe feţele laterale
ale .şinelor se practică şanţuri frezate local în dreptul unde se plasează cleştii,
»nu r a b o l a l e pe toată lungimea şinelor (fig. 9.48, c).
. Şi ne l e speciale, folosite l a poduri rulante de capacitate marc se prind ill
rod cu şuruburi, care flxea/ii Uilpile şinei de talpa grinzii do rulare (fig. 9.48, tl),
 . i , . ... /fI r \«*\ii <ic prindere au faţa Inferioară puţin
sau cu ajutorul «Ieştilor (flg. .1. » II ^ mlci {ixări bune a inei
înclinata pentru ca sa lucreze cu <> puţine i
şi au forma şl dimensiunile din figura 9.48- [• corniere) se dispun la
Elementele de prindere a şinelor (ele. ■ 9_‘ 9)_ îmbinarea şinelor se
distanţe de 500 ...7 0 0 nun, unele de alte) v &
1 .

r - r i

0|8 AU.UX t U U.SX

gi§
§ M L ltltă U lL U ţ 8 . 3 t

/— ~

3 fe ..... g§ gg
g r ,-r
•

XV. J x, 7 A ,. x i qa ..45° faţă de axa lor ; rostul ne-

face tăind capetele acestora înclinat la dU-:namice defavorabile din circulaţia
fiind transversal se pot elimina şocurile d
podurilor rulante. ^ 1 /de îmbinare se plasează doi tacheţi,
De o parte şi de alta a şinei, in locul lasarea laterală a capetelor şinei,
care se sudează de talpă şi care împiedica ( *M inări i se plasează mai apropiaţi
Cleştii care se aşază pe fiecare parte a g
tuiul de altul, la circa 300...500 mm (v.^ a împiedică ieşirea podurilor rulante
9.4.6. Opritorii grinzilor de rulare. P e n t r r ^ d e { r î n a r g n u a r funcţiona, la
de pe grinda de rulare, în cazul cînd sisttf)itive de oprire, care poartă denu-
capetele grinzilor de rulare se prevăd dispe
mirea de opritori. . ă de ridicare, opritorii se realizează
La podurile rulante cu capacitate nuc cu suruburi de grinda de rulare
din profile laminate dublu T prinse sudat ? , ^ capacitatea de ridicare de
(lig. 9.50,a). La podurile rulante de uz gtf . . din elemente sudate, prinse
60...500 kN se prevăd opritori mai pu o.rinzii de mlare (fig> 959 , b). La
de obicei cu şuruburi de talpa superioara pentru a nu rezulta un număr
podurile cu capacitate de ridicare mai obişnuieşte să se folosească două
de şuruburi prea mare şi o prindere lunga, 5Q să preia momentul
şuruburi dc ancoraj (cu diametre de 40.. • buri ¿ bişnujte care preiau forja
incovoietor produs dc forţa de lovire şi Ş
Lilctoare (fig. 9.50 c). ....... capacitate de ridicare se prevăd
Pentru podurile rulante de foaite (U, Fvagoane ((ig. 9 .50, d).
opritori elastici asemanători cu ta nponn ,()vhl, * durilor ruiante egală cu
(.alculul opritorilor se fiice Im ta in (li ,, | ,.()M rtă verificarea sesiunii
tracţiunea maxima ;i podurilor ruliinlr / ■,| veiiticarca şuruburilor dc prin
p ioiilulni dublu
Mu I i111
i i seciiunca
sccţiuiicn u
(/ 11 . uictiu
dcie de grinda (iltf. D.fjO, b).

V'H
 Fig. 9.50. O pritorii grinzilor de rulare.

I'orţa de lovire se reduce în secţiunea a —a şi în secţiunea de îmbinare

l.i o loi (a tăietoare şi la un moment încovoietor.
Verificarea secţiunii se face la eforturile o şi x calculate din cele două soli-
(il.iii .isa cum este arătat în paragraful 4.6.
Verificarea îmbinării se face aşa cum este prezentat în paragraful 5.2,
v e i 11i< ind efortul de întindere în tija şurubului determinat din moment, consi-
<1« i nul variaţia liniară a eforturilor (fig. 9.50, b), efortul de forfecare din forţa
1.ilclojirc, precum şi efortul unitar echivalent cu relaţia creCft= f a2H-3x2^ a rt.

0.5. Cadrul transversal al halelor industriale metalice

!).(■>. 1. (iencralltăji. Cadrele transver.ale ale haleloi industriale metaliceau
rollil de a sus|inc întreaga construcţie inciallca .i halei, de a prelua ineai
i.u lle ad il.se de aceasta şi de ;i le transmite 11111(I¿1ţif 1(>1 e o i i s l n i c f i e i .
 In construcţiile metalice \lilpll :,e pot prezenta sub două forme: ca stîlpi
independenţi sau sul) forma de si ilpi ai cadrelor transversale. Stîlpii independenţi
au fost prezentaţi în cadrul capitolului 8.
în cazul halelor industriale, stîlpii nu apar sub formă de stîlpi independenţi,
ci legaţi de obicei în sens transversal, formînd cadrele transversale ale halelor
industriale. Cadrele transversale pot îi realizate cu una sau mai multe deschideri.
Rigla cadrelor transversale este realizată fie dintr-o grindă cu zăbrele
(fig. 9.51, a), fie dintr-o grindă cu inimă plină (fig. 9.51, b)

Din punct de vedere static, cadrele transversale ale halelor industriale se

realizează de obicei cu stîlpii încastraţi în fundaţie, ceea ce asigură o mare rigi­
ditate transversală.
In ceea ce priveşte prinderea riglei de stîlpi, aceasta se poate realiza atît
încastrat cît şi articulat. In cazul rigWor cu inimă plină prinderea se realizează
de obicei încastrat, iar în cazul fermelor se poate face atît o prindere articulată
cil şi una încastrată, aşa cum s-a arătat la prinderea fermelor de stîlpi.
9.5.2. Calculul static al cadrelor transversale. Calculul cadrelor transversale
■ ■opoate face cu una din metodele cunoscute din statica construcţiilor : metoda
forţelor sau metoda deplasărilor.
în cazul cadrelor la care rigla este formată din ferma de acoperiş şi la care
prinderea de stîlpi se face articulat, calculul poate fi efectuat cu uşurinţă prin
metoda forţelor, admiţînd unele simplificări. In acest caz numărul necunoscute­
l o r este egal cu cel al deschiderilor halei.
Rigla cadrelor formată dintr-o grindă cu zăbrele are o rigiditate foarte
mare în comparaţie cu cea a stîlpilor, deoarece înălţimea ei de construcţie
r.\l.e mult mai mare, iar tălpile sînt suficient de puternice şi depărtate mult
di* axa neutră a riglei.
In această situaţie se poate considera cil momentul de inerţie al riglei
oii.o infinit de mare:
/,<*<.! -oo.
I. n a i c a iu considerare a a c e : . lui momcii! de inerţie al rijdei permite ¡.a no

ln< a unele m mpllfleai i şl anume

O bki)
 Deplasările punctelor a .şi h se calculeaza cu melodii MnxwelNMohr, iute-
Ci ¡ml diagramele de momente cu regula Vcreşceiigliin.
I .xpr<\sia generală a deplasărilor este:
o r1 numi
mf ,
(9.68)
iJ~ 1 £/•/ Av-
Dacă se consideră un moment de inerţie constant:
I c = I 1, (9.69)
expresia deplasărilor devine:
rl mmjl (9.70)
Eh8 dx.

Rapoartele momentelor de inerţie se aleg între următoarele limite:

= = (9.71)
h
1
t2= ! li (9.72)
15 *

Integrînd după regula lui Vereşceaghin, cu formulele date în tabele, rezultă

valorile deplasărilor.
Pentru a calcula pe 8aa şi &bb se integrează cu ea însăşi diagrama m separat
pe fiecare stîlp, iar pentru a calcula pe 8ap şi 6 ^ se integrează diagrama m
cu diagramele M 0 şi rezultă:
deplasările daa şi S&&sînt egale între ele deoarece structura este simetrică :

EIi$aa—Q'l~ş’ *^2 *^2 *^2~H^2 ~

q ^[2/Z-2 l-(^1 î-^ 2)3

+ [h2-\-2(^1+ ^ 2)! *(^1+ ^ 2)} hi~ aJ l2 4-g- c^2 (^1'+6/i?/i2+6/i1/i2; (9.73)

E Ii8 b b = -o a i * ^ 2 + -o- a 2 ( / i i + 6 / i f •/i2+ 6 / i 1/i2 ) ; (9.74)

— deplasările dap şi Sbp din încărcarea podului rulant exprimată prin reac-
ţiunea maximă a grinzii de rulare din stînga, cînd podul rulant are căruciorul
apropiat la limita minimă din stînga şi pentru reacţiunea minimă a grinzii
din dreapta, au valorile:

II \ ~K "C&2’Rmax \
hz~\
~ (^î-^^)] Q'zRmax '&i {h\ !lx\ (9.75.)

EIi&bp— 9 cc2'Rmin *^i {hx~

\2/î2) hx; (9.76)

deplasările 6ap şi 6bP din încărcarea permanentă a acoperişului exprimată

prin ieacliunile fermelor considerate egale, deoarece încărcarea si structura
stnt simetrice, au valorile:
I
I'/fiai, E ifibV O iy -h2-R-e.yhz-1--* a,R (e2-e) [h2+ [ h ^ h ^ ] ht=

\ uxR 'fu*hl | * a,R (r2 e) (fî\ \2hxh^. (9.77)

-jm
 Daca aci':.Ic valori ale dopla >arlloi m i i ! iul rodi isc iu relaţia (9.67) rezultă
n«. mio'.ciila A', cu care apoi :>r calculează momentul final în fiecare secţiune
cu relaţia:
M M 0A m X x. (9.78)
( '.unoscînil aceste momente se poate trasa diagrama de momente reale
i «lin aceasta se trasează apoi diagramele de forţe tăietoare şi forţe axiale.
In I i / m i m 9.52, g, h sînt arătate diagramele de momente, forţe tăietoare
i Imţe axiale pentru cadrul o dată static nedeterminat din solicitările pro-
«111'•«‘ de rcacţiunile grinzilor de rulare.
In cazul unui cadru cu două deschideri, cu o anexă cu axa riglei înclinată,
pleacă de la aceleaşi considerente, alegîndu-se sistemul static (fig. 9. 53, a)
i islemul dc bază (fig. 9.53, b).
■.’•.temui de hală cu anexă avînd stîlpii încastraţi în fundaţie şi riglele prinse
ii li« ii IaI de stîlpi este de două ori static nedeterminat.
Ca necunoscute static nedeterminate se aleg: X x — forţa axială din rigla
"i l/onlală a halei care are articulaţiile la acelaşi nivel şi X 2 — proiecţia orizon-
i 11a a forjei axiale din rigla înclinată a anexei care are reazemele denivelate.
■ alir.e ca necunoscută proiecţia forţei axiale din rigla înclinată deoarece în
»1«• '.I caz calculul momentelor pe sistemul de bază este mult mai simplu.
I ’enlru calcul se parcurg aceleaşi etape ca şi la cadrul cu o deschidere.
I aci ud pe rînd X x=\ şi X 2— 1 rezultă diagramele de momente din aceste
ne» imoscute mx şi m2 (fig. 9.53, c).
Apoi sc egalează cu zero necunoscutele X x= X 2= 0 şi se trasează diagrama
«1« momente M 0 din fiecare încărcare. Pentru exemplificare este arătată dia-
riaiim M 0 din rcacţiunile fermelor (fig. 9.53, d).
I «naţiile dc condiţie pentru determinarea necunoscutelor static nedeter-
mlnnte s în t:
6 a = S ,; (9.78)

Sc=6d- (9.79)
Considcrînd acelaşi semn pentru deplasări ca la cadrul cu o deschidere
i</iilla mărimile deplasărilor punctelor a, b, c şi d din necunoscutele X x şi
i din încărcarca exterioară:
6 a ^ a a X 1+6aRl ; (9.80)

&b= —SbbX1-jr$bcX2—Sl)Ri-\-$bR2 î (9.81)

&c— —$cbX1-jr&ccX2—SCR1Ji~8CR2 ’> (9.82)
8d= —$ddX2—SdR2- (9.83)
I /'.al î11d deplasările conform relaţiilor (9.78), (9.79) rezultă sistemul de
doua ecuaţii:

A'j ftboXa (fi«Wi \ ~ S b R i)- \ - £ > b R 2 (9.84)

(ft,)r | A'«* fio;;, (9.85)

Plin M/olvaica act".lui ‘.i:.leiii «1« e« uaţii re/ullii necunoscutele A', şi X T

207
~h)

é
Fig. 9.5.1.
 IV ulrii diîli*rm iiiarc.1 depl.T..irlloi 1 loin .« Ic relaţia (9.70) iu car<* rapo.it
1 -1« momentelor de inerţie se aleg hkIIoI

1« 1. (9.8G)
; /, 1;

“ »“ k - T — râi <a87>

“ «=77 = T " - 7 - <9-89>

Deplasările se calculează la fel ca la cadrul cu o deschidere integrînd cu
m ruin Im Vereşceaghin diagramele de momente de pe sistemul de bază şi rezultă
ii 11« l ;

!'•! fiua ■y 0 .J 1 I+ ■
— a 2 (/i?+ 6 /1 Ï h2+Qhxht) ; (9.90)

/-/1 ftbb— a x/i2 + ct3 (h%-\-6hi h2Jr6h1ht) ; (9.91)

I I fi pi) « 3/13 (3h1-\-3h2—h3) ; (9.92)

l'‘I l^cc ; = y « 3^3 ; (9.93)

1 ,3 .
B l jfifia » (9.94)

I I A i/fl = 2 a Ji 2 (^iH~2 /i2) Rx (ex~e) i (9.95)

1 1labili 2 tti ^ 2 ^ 1 ^1 + -^a 3^ i (^ i+ 2 /î2) (ex—e) ; (9.96)

IU \&bR% 2 tty/l3 (2 /lj_l_2 /l2 /Î3) R^^ii (9.97)

I I fioRi 2 (i3^3 /? ! (Cj e) ; (9.98)

M M * ~2 « 3^3 / ? 2 *¿2 ; (9.99)

* |2 ii n
1 1fiait* 2 A 2^3* (9.100)

Inl<><tund aceste (leplîi 'm'Îi i in eetmţlllo de condiţie rezultă necunoscutele

1 Vy .;i apoi momentele finale

Al -Al„-| m r \, | ///M.Vg. (9.101)

 II) un |<11no* > w

s 3 ^
« \
\ « (N

illMunimoi) ?3
m
R « o St
S fc ^
lll uuiqiuo'j CN
c in c i;

^ s' a1 s
S * *
llJm iiq nm ;)

H
v,2 *O•>
<3 »
% fc h
lltmiiquioo

U lu u jq u io o

u ic lvio .ip
H'IA

lîiilll IS
)ni/V

•M
>
3./.

ap " ■ " " } /

li |s xmuU

»1« """}/
..[> xvmu

JU.IJ

VPnd»Z
MţdBOjp
vpuiiyz
M«u»K
ui'wiyz

ti.»11111 ţ
 < ii a< c .lca sc li .T.ca/.i ill;i>M a111< I«• de momelile şi apoi cele de forţe tăietoare
i <>i (c asinii' (a şi la cadrul cil o (le .rlildcie.
<luno-■ «'iiul solieiIariIc Al, Ai şi 7’ pe siilpi in secţiunile unde acestea stnt
nuc, din tonii' încărcările ce sînt preluate de cadrele transversale (perma-
11• apatia, vînt, praf industrial, acţiunea podurilor rulante etc.) se întoc-
r .ic im tubei centralizator în care se fac grupări de încărcări (tabelul 9.4).

■ ci ţiiinile care sc iau în considerare la determinarea solicitărilor maxime

I i Ic obicei cele de la baza celor două ramuri, superioară şi inferioară,
.1i Ipi lor.
' .(»licitările maxime pentru fiecare grupare de încărcări se calculează în-
...... solicitările compatibile de acelaşi semn. Se obţin trei feluri de solicitări:
iiicnlul maxim pozitiv M max cu forţele axiale şi tăietoare aferente (coloanele
, '()), momentul maxim negativ M min cu forţele axiale şi tăietoarele
icnii'(coloanele 16, 22) şi forţa axială maximă N max cu momentele şi
(ele laictoare aferente (coloanele 18, 24).
' * i Dimensionareastîlpilor cadrului transversal al halelor industriale. Din
1.« Iul centralizator rezultă solicitările maxime la care se verifică secţiunea
ului şi anume:
i M.max-, Naf-, Taf ]
± M af, N maxi Taf-
I ilpii sînt deci solicitaţi la compresiune cu încovoiere şi se dimensionează
im , oiisccinţă, în conformitate cu STAS 763/1-71.
<) problemă care se pune este aceea că ramura inferioară nefiind simetrică,
i i «alt ului static axa ei s-a considerat la mijlocul înălţimii h. In realitate, cînd
■ ilcj'c secţiunea stîlpului pentru verificare, centrul de greutate al acesteia
i' la mijloc. Pentru acest motiv trebuie transferate solicitările rezultate
•lin «.ticului static în centrul de greutate (fig. 9.54). In funcţie de semnul
" "im iilclor se pot ivi cele două situaţii din figurile 9.54 a şi b.
X

b a b
-
*1 --—1
N
n Ir N C— '
r
i< ih * -yy- -y
\

T iţ c 6
h i— A î--- --- J
1

h
2 z
1

h h
X

Fig. 9.54. Solicitările stîlpilor cu in im ă p lin ă .

Solicitările din centrul de grcutalc al figurii 9.54, a rezultă:

N N’ \ (9.102)
M AY N -i\ (9.103)

301
I/ii p e n tu i ligm .i 9.ÎÎ4, I) aeeslea au valorile

/V N' ; (9.104)
M - M '+ N * . (9.105)
I îi fel se procedează şi în cazul stîlpilor cu zăbrele.
După cc se obţin solicitările din centrul de greutate, la forţa axială adăib
k!iiid şl greutatea stîlpilor, se face verificarea secţiunilor alese.
9.5.3.I. Stîlpi cu inimă plină. Verificarea secţiunii alese a stîlpilor cu inima
plina (Îi/f. 9.54) se face cu relaţia :
N M
ci= + (9.10(5)
Ws <crat
tu care: A\> şi Wx sînt secţiunea şi modulul de rezistenţă în raport cu axa x,
•i •.ecţiunii alese a stîlpilor, iar cpmin este coeficientul de flambaj care se ia din
STAS 763/1-71 funcţie de coeficienţii de zvelteţe:

, _ tfX
T
Kx--Ţ~ (9.107)
lx

'i __ Ifv
—7~ (9.108)
lv
In care lfx este lungimea de flambaj în planul cadrului dată în STAS 763/1 71
sub forma:
lfx=\ih2, (9.109)
p fiind un coeficient funcţie de rezemare, iar h2 înălţimea ramurii inferioare',
lfy—h2 (9.110)
Iar ia şi i v razele de giraţie ale secţiunii.
Ramura superioară de înălţime hx se verifică cu aceeaşi relaţie (9.106),
secţiunea ei fiind simetrică (fig. 9.55), solicitările sînt calculate în centrul de
Kicutate, iar coeficientul de flambaj se calculează la fel.

N M

y Fig. 9.55. Secţiunea ram urii superiorre n

stîlpilor în trepte.
h/2 h/2

9.5.3.2. Stîlpi cu zăbrele. La stîlpii cu zăbrele se face în primul rînd o vei i

licăre de ansamblu a întregii secţiuni formată din cele două profite (fig. 9.50)
eu relaţia de la stîlpi cu inimă plină (9.106). ,
Se verifică însă conform prevederilor STAS 763/1-71 şi flambajul ramurii
(profilului) celei mai comprimate. Pentru aceasta se calculează forţa de eoni
presiune ce revine unei ramuri din forţa axială şi din moment (fig. 9.56, aşi b).

302
 a b
Fig. 9.56. Determinarea forţei axiale dintr-o ram ură.

I i i cazul ctnd momentul întinde fibra din stînga (fig. 9.56, a) el produce
<• l(»i (a axială de compresiune care se adună cu cea din forţa axială în ramura
<lin dreapta, şi rezultă forţa axială din ramura cea mai comprimată:
N-a , M
N, (9.111)
h V h ’
im in cazul cînd momentul întinde fibra din dreapta stîlpului cadrului (fig. 9.56, b)
i< .-nil ă for ta axială de compresiune în ramura din stînga şi are valoarea :
N _ N ± ,M
(9.112)
7Vr_ 1T + J '
( n acestea se verifică la flambaj o singură ramură cu relaţia.
Nr
Or— (9.113)
9r
llllilr cpr este coeficientul de flambaj minim al unei ramuri; iar,
Ar aria secţiunii ramurii celei mai comprimate.
Secţiunea 2-2 Secţiunea 4 -4
A-

iÍ ií /■
c ' J.

\f
" i
ü i
if i
î
11 i ** hj
Secţiunea 1-1

J:1 ¡i
în r r r r n i
Secţianea J -J
_______________________ pTTTTITITTT
W¥+t&
ih-nLLCH

1 Alt iitulx ti ..........li I ili ir |lm n » ( i luzilor tir riilnrc.

 D e ta lii tic a lc ătu iri* . 1 1 a d re lo i liu n s v c is a le . In ca/.ul halelor indii:.li ialo,
■n d e s c h i d e r i mai mici şi cu poduri 1111.1111«■d e capacitate mică, slilpii cadre
I•*1 li aii .vei sale se exccută cu secţiune,1 coi 1.1a11ia, iar pentru susţinerea gri 11
/lloi de rulare slilpii se prevăd cu console, care se realizează din doua
11 i v « i .(>dm tablă groasă (fig. 9.57, a) sau iliu două profile laminateU (Îig.9.57, b).
îm I a halele industriale cu deschideri mai mari de 15 m, în care lucrează
1 •«I...... ulaute cu capacitate mai mare de 100 kN, se obişnuieşte ca stîlpii
i . h e l o i transversale să se execute cu secţiunea în trepte. Partea superioară
1 .1linilor, cuprinsă între nivelul de rezemare a grinzilor de rulare şi capătul
ni" 1mi se alcătuieşte cu o secţiune simetrică, cu inimă plină, iar partea inferioară
■ 1111nlor, cuprinsă între placa de bază şi nivelul de rezemare a grinzii de rulare,
io secţiune mai dezvoltată decît partea superioară, nesimetrică în cazul
iiilinloi marginali sau simetrică în cazul stîlpilor centrali de la halele cu mai
tmille deschideri. Partea inferioară poate fi realizată cu inimă plină sau cu
t 1bi ele (Îig. 9.58).
Secfîunea 1-1 Secf'anea 2 ~2

ic

s t

Secf'unpo S -J
 Vederea 2 2
Vederea J J

fT

h
J Secpunea 1-1

Vederea S-S

Secţiunea b-b

i le 'i !>l) ( nplti-1ni 'lllp llo i nuil el i mI '

 P â r le a s u p e r io a r a a s t ilp ilo i < 1 < |n» v . i n l.i « 11 g o lu r i p e n tr u tre ce re in
i ui t in d i iri 1 11 a ţ ia iii lu n g u l lia li'i tvsl«* .i . I f .m a la , iii d r e p t u l s t ilp ilo r , la n iv e lu l
u p e i ioi al g r i n z i i <le r u la r e .
( '.apl telul stilpilor in trepte asigura legal ura dintre partea inferioara .şi
m'.i superioară. Modul de realizare a capitelului stilpilor este foarte variat .şi
depinde de mărimea solicitărilor din stiIpi şi de felul stîlpului cu inima plina
. hi ( n zăbrele. Astfel, în figura 9.59, a este arătat capitelul stîlpilor marginali
Uşori, iai în figura 9.59, b capitelul stîlpilor cu traverse. Capitelul stîlpilor cu
/.ibielc este realizat în acelaşi fel ca şi la cei cu inimă plină, aşezînd două tra-
< i « de o parte şi de alta a celor două profile care alcătuiesc partea inferioară
i lor. Schimbarea secţiunii stîlpilor centrali ai halelor industriale cu mai multe
de .cliidcri se face la fel ca la stîlpii marginali, prin intermediul a două elemente
erllcalc traversele — aşezate de o parte şi de alta a secţiunii simetrice a
I i Ipi lor (fig. 9.59, c).
Stîlpii cadrelor transversale care au rigla realizată cu inimă plină se alcă­
tui* r iu mod identic cu cei la care rigla cadrului o formează ferma cu zăbrele,
'.¡iij'.ma deosebire apare la partea superioară a stîlpului, unde se face legătura
•ii i ip.la şi unde se realizează un colţ de cadru.

< <>ltul de cadru rezultă prin racordarea stîlpului cu rigla prin tălpi drepte
(iir 9.60, a) sau curbe (fig. 9.60, b) şi se rigidizează după direcţia radială. La
lllipii ( (Mitrali foarte puternic solicitaţi riglele se racordează prin tălpi curbe
illr 9.60, c).

Vedere 7 7

" Inimii plinit (</, b) şl n uli nil (r).

IOV
 Datorita solieitiirilor mari, la colţurile tic cadiu c le necesar sil se îngroaşe
uium ;i lalpile (v. fig. 9.G1). innădirile se plaseaza in zonele mai puţin solicitate.
!>.!>.!>. Calculul şi alcătuirea papucului stîlpilor. O altă parte importantă a
lilpllm cadrului transversal o formează papucul stîlpilor (baza stîlpilor), care
ii' in.i ro/.ojiiarca acestora pe fundaţii şi posibilitatea transmiterii solicitări
ni din .1ilpi la fundaţii.
Papucul stîlpilor cu solicitări reduse se alcătuieşte la fel ca la stîlpii soli -
ilaţl la compresiune (v. capitolul 8). In cazul stîlpilor foarte puternic soli
llaţi .11 balelor industriale, papucul stîlpului trebuie să fie şi el mai dezvollal
miiliii .i asigura transmiterea solicitărilor la fundaţii.
Papucul acestor stîlpi se realizează dintr-o placă de bază, două traverse
v-i ilit ale şi dou;i plăci orizontale sudate la partea superioară a traverselor.
I 'lat .i tic baza se rigidizează în aşa fel îneît grosimea acesteia să nu reziill*-
pn a mare.
Ti aversele au în regiunea centrală o înălţime mai mare, aceasta fiind regiunea
■ i mai solicitată a traverselor. înspre capete ele au înălţimea mai redusă penim
a da posibilitatea aşezării unor juguri din profile U, de care se leagă şuruburile
«li ancoiaj a căror parte superioară să nu depăşească nivelul superior al papucii
Im, caic se beloncază după fixarea de fundaţii (fig. 9.61).
'1.5.5.1. Calculul plăcii de bază şi a traverselor. Dimensiunile plăcii de ba/a
Junimea /, şi lăţimea B, rezultă din condiţia ca efortul unitar omax din forţa
■i M a l a N şi din momentul încovoietor M să nu depăşească rezistenţa admişi

bila a betonului. Condiţia de verificare este:

N | 6 A i /r\ 1 | i\

a - Z T + ~sz7 <(7a6- (9-114)

Rezistenţa admisibilă a betonului este:

pentru li 100: cfaf) 45 daN/cm2 în gruparea I;
(tai) =55 daN/cm2 în gruparea II ;
penim II 150: aaj,=65 daN/cm2 în gruparea I
(T0i, 75 daN/cm2 în gruparea II.
Iu calculul practic se impune de obicei lăţimea B, funcţie de lăţim ii
(tipului .şi din condiţia (9.114), rezultă lungimea L.
(iioMinoa plăcii de bază rezultă dintr-un calcul considerînd placa rezemal.i
pr dona, li ci sau patru laturi, reazemele fiind considerate traversele, elementele
.1tipului şi rigidizările.
I a placa de bază din figura 9.62 există trei li puri de plăci după modul
de le/emare:
lip /, rezemaţii pe patru laturi ;
lip 2, rezemală pe Iroi laturi ;
lip .7, ro/eiiiala pe doua lai i ii i

ion
i ly iu i », i o lţu ljlc « idrti In *.t 11pi in.ii i ’I iw i I! (<i, b) şi centrali (c).
 Lforl urile maxime (U* presiune şi sucţiune a plaeii di' bază se delcrmi11.1
din condiţia :
N , 6M
01,2 B'L BL2 '
(9.1 ir»)

Pentru calculul grosimii plăcii de bază se consideră fîşii de 1 cm lă ţ im e

din fiecare placă pe cele două direcţii şi se calculează momentele produse de
dlajji.una de presiuni, 1Liîncl fîşiile din regiunea unde cr^ este maxim penii ii
placa respectivă.
Pentru placa de lipul 1 momentele pe cele două direcţii au valorile:
M 1= a 1 ‘ <j& *<22 ; (9.1 li»)

Ai2—a2-oi, -a2, (9.117)

iu cari': M t este pentru fîşia paralelă cu latura a, iar M 2 în cea paralela eu
lal ura b. Coeficienţii a x şi cc2 se iau din tabelul 9.5 funcţie de raportul laturilm
pla eii ce se calculează.
Tabelul !).!>

Placa rezemată pe 4 laturi b/a 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,6

aL 0,048 0,055 0,063 0,069 0,075 0,081

a-2 0,048 0,049 0,050 0,050 0,050 0,Ofio
/7777T777777/. 1,8 2,0 >2,0
bl a 1,6 1,7 1,9

«i 0,086 0,091 0,094 0,098 0,100 0,121.

0-2 0,049 0,048 0,048 0,047 0,046 0,037

Placa rezemată pe 3 laturi b ja 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0

'/ / / / / / / / / / / ; fi 0,060 0,074 0,088 0,097 0,107 0,112

b ja 1,2 1,4 1,6 1,8 2,0 > 2,0

fi 0,120 0,126 0,128 0,130 0,132 o,i:w

Pentru placa rezemată pe trei laturi (tip 2) şi pe două laturi (tip 3) momeu
Iul se calculează pentru fîşia de la marginea liberă cu relaţia:
M = p - o b-a*, (9.1 IM)
un coeficientul p se ia din tabelul 9.5.
l.a 'Iaca rezemaţii pe două laturi m* loloseşle lot relaţia (9.118) în ta i i
a si b -.tul dimeusiuiiile din figura 9.1»'.! pciilru placa lip 3.

UO
 •> Viderea 2 -2
Jjr- I-

rfh
a
îlr
11—H
-H 1- ;; LL
- li____ !!
yrrryr'
K ¡/
■ l L i i L H LL aj
> .i^ZZZ7777/y?//2/////////////'///777777-/2///2^f^

Fig. 9.61. Papucul stîlpilor grei.

III
 Cunoscînd momentele din fiecare placă, sc ia valoarea cea mai mare (Unire
aeesle momente şi sc pune condiţia de dimensionare:
M=*W-oa, (9.11!))
iii rare W este modulul de rezistenţă al fîşiei de 1 c m :

W =~ . (9.120)
înlocuind, rezultă grosimea plăcii :
t = 1/—
\ Oa . <9 I 2 I >
Rigidizările plăcii de bază se dispun în aşa fel ca grosimea acesteia să nu
rezulte mai mare de 3 5...40 mm.
Traversele şi clementele orizontale se calculează în felul următor: se
calculează în primul rînd înălţimea traversei din condiţia ca efortul care revine
ramurii celei mai comprimate N r din relaţia (9.111) să fie transmis prin cele
palrr suduri de prindere a unei ramuri de traverse. Secţiunea de sudură a ccl oi
patru cordoane este:
^ S== 0,65 Oa (9.122)

I ii acest caz unui cordon de sudură îi revine

A_
A n = ^ 4= a - h t r , (9.12,1)
tu care:
a este grosimea sudurii;
htr — înălţimea traversei.
Rezultă înlocuind :
htr— 'A nf f '
4-0,65 a oa
’ = -olfr---
2,6 a . a a
(9-12-11
v

Dacă se alege grosimea sudurii a, rezultă înălţimea traverselor,

în plus, se face şi o verificare în secţiunea a—a (v. fig. 9.61) a ansamblului
papucului considerat încastrat în stîlp şi lucrînd ca o consolă încărcată cu dla
(.Mama de presiuni, cu secţiunea din figura 9.62.
Momentul în secţiunea a —a, luat acoperitor este:

(9.12!))

( .u acest moment se verifică secţiuneafdin figura 9.63 cu relaţia :

M
<Ja= ~Wa < <Ja. (9.12(1)

I’li. 9.(»3. Sco|iunea~ papucului.

 9.5.5.2. (pilcului şuruburllut </< mumnl. I’iiiuUmim stilpiloi de iundiiţii'
> face de obicei încastrai şi se rc.ili c . i / . i pi iii Inter mediul ¡şuruburilor do a n c o
i a j c a rc se prevăd cu ciocuri sau cu plăcuţi' sudate la capete (lig. i).(»4, <i). Iii

Fig. 9.64. Ancoraje mecanice la stîlpi grei.

a/ul forţelor Jiiari se prevăd ancoraje mecanice. Acestea se realizează cu cor­

ii n-ie fixate în beton la turnarea acestuia, de care se fixează şuruburile prin
■l o c u r i (fig. 9.64-, b), sau cu profile U, şurubul de ancoraj avînd cap ciocan
<i i/• 9.64, c). Pentru realizarea ancorajelor mecanice, profilele metalice se fixează
h i beton odată cu turnarea betonului din fundaţii, iar în locul unde se vor plasa

limburile de ancoraj se lasă un gol de formă pătrată sau circulară, carc se

umple cu mortar de ciment după montarea şuruburilor.
Diametrul şuruburilor de ancoraj rezultă din condiţia aproximativă ca
1 11 sica să preia rezultanta eforturilor de întindere, care apar pe placa de bază.
v I'.forturile care apar pe placa de bază au în mod obişnuit variaţia din
i(fina 9.62 şi se calculează cu relaţia (9.115).
Rezultanta eforturilor de întindere care trebuie să fie preluată de şurubu
1111 de ancoraj este egală cu volumul prismului de întindere:

Z= o2-X'B. (9.127)
2
i'mii şurub îi revine efortul:

..... ii este numărul şuruburilor de ancoraj dintr-o parte.

I a acest efort de întindere se face verificarea şurubului de ancoraj:

0 = -j-1- - “2 şurub, (9.129)1

Anct j i i Iq

In ( aic :
(Ta şurub este egal 1 100 daN/cnr pentru gruparea 1 de încărcări;
</0 — diametrul şurubului la fundul filetului.
I >in relaţia (9.129) rezulta
,/„ J Y ■ (9,180)
V " H ">t f i n h I>

.111
 I ii calculul lui o.., forţa axiala N se introduce eu valoarea minimii, iar
momentul corcspuir/.iitor se ia cu valoarea maximii, ptMil.ru a rezulta valoarea
măslin a a lui o., (fig. 9.()2).

.(>. Contravîntuirile şi pereţii halelor industriale

') (i I Contravîntuirile halelor industriale metalice. Halele industriale meta­
lice ml alcătuite în general din elemente de rezistenţă —cadre transversale—
«ai» au o mare rigiditate în planul lor, dar care au o rigiditate redusă în afara
planului lor.
Pentru a asigura stabilitatea acestor elemente şi pentru a spori capacitatea
de rezistenţii a halei în ansamblu, este necesar să se execute legături
are trebuie sa lie aşezate în mod convenabil în aşa fel îneît să asigure o rigi­
ditate maximii a halei. Aceste legături se numesc contravîntuiri.
Structurile de rezistenţă ale halelor industriale — cadrele transversale —
nit capabile sii preia forţe verticale şi orizontale care acţionează în planul lor,
dar i u i pot prelua forţe care acţionează înafara planului lor, cum sînt forţele
. arc provin din frînarea longitudinală şi din acţiunea vîntului pe pereţii frontali.
\ce le forţe sînt preluate de sistemele de contravîntuiri.
Si temele de contravîntuiri, care se execută în cazul halelor industriale,
e împart în două grupe:
contravîntuirile şarpantei acoperişului;
contravîntuirile stîlpilor şi pereţilor.
IM». 1.1. Contravîntuirile şarpantei acoperişului. Acestea au rolul dea forma
11i11 elementele acoperişului (ferme, pane, luminatoare) sisteme nedeformabile.
Pentru a realiza acest lucru se prevăd, din loc în loc (la 4 sau 5 travei)
i .leme spaţiale foarte rigide sub forma unor cutii, care se obţin aşezînd în
planul tălpilor superioare a două ferme consecutive şi uneori şi în planul tălpilor
In ie i ioare, contravîntuiri transversale realizate ca grinzi cu zăbrele cu diagonalele
'încrucişate, iar la capete, eventual şi intermediar, se aşază contravîntuiri ver­
tica le longitudinale. Se obţin în acest caz, din loc în loc cutii spaţiale foarte

I transversale; 2 vt/Healr; Jerm \

■l longitudine

III
lipide (blocuri de coiitravintuiii), de <.11 « ,e leaga apoi prin pane şl contra
în liiiii longitudinale celelallc lei me (îl/; ').(»!»).
Iu cnzul halelor industriali' uşoare, e o n i ravintuirile transversale aşezate
I ii planul liilpii inferioare a Îcrinelor, pot lipsi.
I a halele grele, la care solicitările transversale halei sînt foarte mari, cum
< le cazul halelor foarte înalte, la care efectul vuitului pe pereţii laterali este
marc, precum şi la halele în care funcţionează poduri rulante de mare capaci-
lide, care produc forţe transversale de frînare mari, se prevăd în planul tăi*
pllor superioare ale fermelor şi contravîntuiri longitudinale, care au rolul de
1 împiedica deformarea cadrelor transversale mai încărcate, faţă de celelalte
11«' v.înt mai puţin încărcate (fig. 9.66).
1 1 .

6—1—^

I l^. 9,G(>. ( '.nuliuvtiiliilrlli 11«iimi ilţtilnl I 1 halo fnaiU

> ucopi'fiy; li luminator , t can/t avtnlutri lonuiti'dlnatr ; ’2 transversali•;
.7 iv/tlviil* j I ffifftit ;
f> p u n t, îi i'"-l </• ililntnflr
 ('ontravînluirile transversale din planul tălpii superioare a fermelor acopo
n u lu i se aşază de obicei in traveele de capiii ale acoperişului sau in unele
-.i/ini ni ;il doilea panou, astfel ca atunci cînd hala este prevăzută cu lumina
ton re longitudinale care încep din al doilea panou, să se poată face o legătură
Intre coulravnituirea din planul acoperişului şi cea din planul tălpii superioare
.1 luminatorului (v. fig. 9.66), după aceleaşi reguli ca şi la acoperişul halei.
(,ind halele industriale sînt prevăzute cu rosturi de dilataţie se executa
ni mod obligatoriu contravîntuiri transversale de o parte şi de alta a acestora.
Dacii halele au lungimi mari sau dacă distanţa dintre rosturile de dilataţie
«■■.Ic mare, se prevăd contravîntuiri transversale intermediare, la distanţe de
40.. .60 m una de alta.
1 Contravîntuirile verticale se prevăd numai la halele cu ferme cu zăbrele
.si el e se aşază între doi montanţi ai fermelor alăturate. Ele se aşază între fermele
c a r e sînt legate şi cu contravîntuiri transversale. La halele cu deschideri mici,
■<mlravintuirile verticale se prevăd doar la capete şi la mijlocul deschiderii,
iai la halele cu deschideri mari, în general peste 24 m, se prevăd două—trei
nmlravîntuiri verticale intermediare (v. fig. 9.66).
Dacă hala are luminatoare, atunci contravîntuirile verticale intermediare
' plasează în dreptul piciorului luminatoarelor sau eventual la piciorul luminato
i ului şi la mijlocul deschiderii.
^ Contravîntuirile longitudinale din planul tălpii superioare a fermelor au rolul
i asigure repartizarea eforturilor de la cadrele mai puternic solicitate, la
cadrele vecine, mai puţin solicitate. Ele asigură o rigiditate mare în sens
longitudinal şi permit descărcarea elementelor pereţilor laterali la stîlpii prin
ci pali ai halelor. Ele se aşază la marginea acoperişului halelor.
Dacă halele au mai multe deschideri, astfel de contravîntuiri se prevăd
pe ambele margini ale fiecărei deschideri. Ele se prevăd de asemenea şi la lumi
nai oare.
Contravîntuirile transversale din planul acoperişului se realizează de obicei
cu diagonale încrucişate, prinse de talpa superioară a fermelor acoperişului
şi de pane. Ele se alcătuiesc dintr-o singură cornieră, care se prinde de guseu
cu şuruburi brute.în acest caz o cornieră se aşază cu aripa în sus şi se întrerupe
in dreptul punctului de intersecţie cu panele, iar cealaltă cu aripa în jos,
mergind continuu pe sub pană (detaliul B din figura 9.66).
Cuscele se sudează de talpa fermelor şi nu se prind cu şuruburi, pentru
■ i nu se slăbi talpa fermelor.
I a halele cu regim foarte greu, prinderea cu şuruburi brute nu este indicaţii,
i i i ae e s l caz diagonalele se sudează de gusee. Pentru a nu se suda peste cap,

iii ca/ul diagonalelor sudate, se recomandă să se aşeze ambele diagonale cu

mi pa i i i sus.
In figura 9.66 sînt date detaliile A, în care se arată prinderea de tâlpa
l< i mcloi şi B, în care se arată prinderea de talpa panelor.
In acelaşi mod se realizează şi contravîntuirile longitudinale şi cele verii
cale Pentru a nu complica execuţia, centrarea barelor contravîntuirilor nu se
lace^rtf ajfrk fermelor (detaliul A din figura 9.66).
u9.6.1.'¿^Contravîntuirile stîlpilor şi ale pereţilor. Rigiditatea stîlpilor (expri
mala priir momentul de inerţie) este redusa, înnfara planului cadrului trans­
v e r s a l , motiv pentru care prinderea lor do fundaţii in sens longitudinal se con
idei a ca fiind articulată.
Prinderea grinzilor de rulare de slilpl se mir.idoiă de asemenea ca liiud
articulată, iai prinderea fermelor este şi im de nblcci ai liculală.

:uo
 In i»coste condiţii sistemul loi mal «lin tllpi, grinzile dc rulare şi panele
d«' streaşină este un sistem deionmiltll.
Neutru a se asigura stabilitate.! .ncJm r.tem m sens longitudinal, făcîildu I
• ,>.)biI mí preia l'oi'tele care aeţioncazii iu lungul halei, din presiunea vîntulni
i" Ironton şi din frînarea longitudinala a podului rulant, se prevăd în dreptul
1111iu oi şirurilor marginale şi centrale de stîlpi, contravîntuiri verticale care
I•«».irIa denumirea de pórtale de frînare (fig. 9.67).

Fig. 9.67. Portale de frînare.

)’•u tili transmiterea forţelor orizontale din presiunea vîntului pe fronton,

■ i' l i nivelul grinzii de rulare în sus, se prevăd în unele travei contravîntuiri
•illrale între stîlpi, care pot fi realizate din două diagonale încrucişate
di/' '» 67, a), iu cazul cînd forţele de transmis nu sînt prea mari. Pentru trans-
iml< m m forţelor orizontale din presiunea vîntului pe fronton şi a forţei longi-
i imimalo de frînare din podul rulant, sub nivelul grinzilor de rulare se prevăd
■" i,li.,viniuiri verticale (portale de frînare) mai dezvoltate. Acestea pot fi
imiIi. iU* sub formă dc diagonale încrucişate la halele uşoare, sau sub formă
il< i a d i o portal cu inimă plină sau cu zăbrele (fig. 9.67, b).
I .i li;ilele scurte portalelc de friuare se aşază în m ijlocul lungim ii pentru
i • i mile dilatarea liberă din vai iaţllle de teniperatură. Dacă halele au lungimea
im ii m a i r de 0 0 .. .70 in, se prevăd mai multe portale dc frînare în aşa fel
lic il dhtnilţa dintre ele sii mi dopaşeav i !>()...00 m. La halele cu rosturi
i dllalaţU' ‘.o pi ('vad îu llccnre tioii.oii dlntn' rosturi portale dc* frîntire.
 '■ai piu ita p u c ţ i l o i ev,le fo rm a la mim ai din 1 1r.I« oi i /. oiil al e ¡11 cazul cîiu l
di I a 111. 1 d in t r e s l i l p i i halei cslc mai mică de (i m (li/; '.1.7'.*., <i), sau din rigle
>n/.oulaic; .şi s l î l p i in te r m e d ia r i, c în d d is ta n ţa d in t r e n I ilp ii liniei este mai mare

-J
>6000

Fig. 9.72. Şarpanta pereţilor halelor industriale:

/ — rigle ; 2 — stîlpii halei; 3 — slîlpi intermediari.

■ Ir (i,0 ui (fig. 9.72, b). Riglele orizontale se dispun aproximativ la 2,0 m distanţa
una de alta. Stîlpii intermediari reazemă pe o fundaţie proprie şi pe contravîn-
1ui rea longitudinală din planul acoperişului. Uneori întreaga şarpantă a pereţilor
e dispune separat de stîlpii de rezistenţă, în exterior.
Riglele orizontale sînt necesare în cazul cînd materialul de închidere
«sic lamă ondulată, azbociment ondulat sau zidărie de jumătate de cărămida.
I a pereţii de zidărie cu grosimea de o cărămidă sau mai groasă, nu este necesar
•a se execute rigle orizontale, aceştia avînd rolul de rezistenţă; acelaşi lucru
şi 111 cazul plăcilor prefabricate de beton.
Riglele se alcătuiesc din profile laminate U sau dublu T care se prind de
.lilpii halelor sau de stîlpii intermediari cu sudură sau cu şuruburi.

1 Ţ - i --------1-

1
i
•y*
r ,r r i rr” ^

N J
—i ----------
Secţiunea 11 Secţiunea 2-2 Secţiunea J -J

+4 J-
iU
m mm

I'h;. [).7[\. I 'i indiTcii 1 Iclrlni di lll|ii

 I li se primi la faţa extcrlowa a iltlplloi (llg 9.73, </) sau în axa acestora
3, b).
\\iiUMialul de închitlerc a pereţlloi este realizat din tabla ondulata, care
puiule de rigle cu agrafe (fig. 9.74, u), din tablă cutată (profile cu pereţi

Fig. 9.74. Materiale de închidere:

.//-/. <mintala ; 2 — tablă cutată’, 3 — izolaţie termică; 4 —zidărie ; 5 — plăci det beton.

|iilt|ni) eventual cu izolaţie termică din polistiren (fig. 9.74, b), din zidărie de
..............da (fig. 9.74, c), sau din plăci de beton prefabricate (fig. 9.74, d) prinse
•lhet | de stîlpi.

I i m u 11in |ll MU' l al l i o

('a pil olul 10

Clădiri înalte cu multe etaje cu schelet metalic

10.1. Generalităţi
Creşterea în ritm foarte rapid a populaţiei urbane ca urmare a industriali­
zării continue a pus şi pune în prezent probleme din ce în ce mai c o m p l i c a i «
I i i faţa inginerilor constructori şi a arhitecţilor cu privire la asigurarea spaţiiloi
necesare pentru locuit şi a celor care deservesc activitatea zilnică a oamenii«>i
iu producţie. Marile aglomerări de oameni: New-York, Tokio, nu au putui
■•a ajungă la actualele cifre privind populaţia care a depăşit demult 10 nuli
oane, fără a lua măsuri de a se dezvolta pe verticală. Tendinţele actuale c m c
vor face ca în anul 2000 oraşul Tokio să aibă peste 30 milioane de oameni im pu n
dezvoltarea acestuia în general pe verticală.
Folosirea oţelurilor şi în special a oţelurilor de calităţi superioare la <‘xc
cujia construcţiilor înalte cu multe etaje, a celor aşa-numite „zgîrie nori,“ con
■Imite in special în Statele Unite, dar extinse în ultima vreme şi în Europa
şi Japonia reprezintă una din soluţiile cele mai eficiente de valorificare a nil
taţilor pe care le are oţelul în comparaţie cu celelalte materiale de construcţii.
Proiectarea şi execuţia în marile metropole ale lumii a unor c o n s t r u i ţ i i
înalte cu foarte multe etaje, numărul acestor etaje depăşind 100, s-a impu .
datorită necesităţilor de a concentra un volum construit foarte mare, pe o suprn
faţă de teren mică.
Acest gen de construcţii a fost folosit în primul rînd pentru construi ţii
cu caracter administrativ cum s în t: sediile diferitelor societăţi, ale băncilor,
clădiri pentru birouri precum şi hoteluri, dar în ultima vreme ele au fost cxlui <•
şi la clădiri de locuit, datorită creşterii continue a populaţiei oraşelor.
Iii prezent construcţiile cu cea mai mare înălţime din lume şi cu cel mnl
marc număr de etaje sînt: Sears Building — Chicago, cu înălţimea de 4'1!» i i i
i 10!) etaje, World Trade Centcr — New-York cu înălţimea de 411 m şi I I"
«■Injc, I iii pi re State Building — New-York cu înălţimea de 380 m şi 102 cm]«,
-I<»lin Hancock Centcr — Chicago cu înălţimea de 335 m şi 100 etaje.
in ţara noastră structurile cu schelet metalic cu multe etaje au fost folosii»
In executarea a trei clădiri reprezentative din Bucureşti: Palatul Telefoaucloi
« ii înălţimea de 52 m, realizat în soluţia nituită, blocul actualului sediu nl
11'ROMET-ului executat în soluţia de îmbinare cu şuruburi, precum şi PalnIul
\<1ministratîv C.F.R. executat în soluţia sudată în anul 1938.
Pentru realizarea unor construcţii cu multe etaje cit mai economice sin
nccesai ca la proiectarea acestora să se ţină scama de o seric de factori, priij11•
mc forma în plan a construcţiei, distribuţia stîlpilor structurii de rezist * uţ.i
i a grinzilor pinnşcelor, alegerea clementelor planşeelor şi a pereţilor car pul
influenţa in mod favorabil consumul de oţel.
 10.2. Imanentele clădirilor m nlk

I a alcătuirea unei construcţii î i u i l t<- liebuie să se ţină seama de dement -Ic

principale ale acesteia, întrueît alegerea corectă a acestora poate duo |;i
reducerea costului construcţiei.
10.2.1. Forma în plan şi în înălţime a construcţiilor înalte. Forma in pian
,i pe înălţime a construcţiilor cu multe etaje trebuie în aşa fel aleasă incit
.1 conducă la un consum redus de oţel, la o eventuală uniformizare a ele­
mentelor de închidere şi a structurii de rezistenţă, la o execuţie cît mai simplii
i raţională, precum şi la asigurarea unei forme arhitecturale care să satis­
facă orice exigenţe.
Forma în plan depinde pe de o parte de destinaţia construcţiei înalte
(i ladire administrativă sau de locuit), de locul unde este amplasată aceasta,
precum şi de efectele arhitecturale care sînt urmărite să se obţină.
Cea mai raţională formă în plan a construcţiilor înalte este forma dreptun­
ghiulară sau cea formată din mai multe dreptunghiuri, deoarece prezintă o serie
de avantaje printre care: rezolvare constructivă foarte simplă, existenţa mai
multor elemente identice, deci se pretează la o tipizare a acestora, montajul
■-.le mai simplu (fig. 10.1, a, b, c). Există însăşi clădiri înalte de formă pătrată,
• Irculară, stelată, triunghiulară etc. (fig. 10.1. d, e, f, g).
Forma în plan a construcţiilor înalte este de asemenea recomandabil să
<• aleagă simetrică deoarece în acest fel se elimină efectele de răsucire a construe-
ţlci sub influenţa forţelor orizontale din vînt şi din cutremure.

d e

10.1. lom in In
 paţiile destinate pentru amplasarea scărilor şi a ascensoarclor şi eventual
neutru instalaţii se grupează în anumite zone ale clădirilor înalte în aşa fel
incit distanţele de acces la aceste utilităţi din toate punctele unui nivel curent
•..I lic aproximativ egale.
în ceea ce priveşte forma pe înălţime a construcţiilor înalte, acestea pot
li m ilizate sub formă de turn cu secţiune constantă în plan la toate nivelele,
de exemplu, clădirea World Trade Center din New-York (fig. 10.2, a) sub
torm;<de turn trunchi de piramidă, de exemplu, clădirea John Hancock Cerber

Secţiunea 91-110

Secţii/nea 67-90

Secţiunea 5!-66

u ¥
Sectiunea f-SO

Fig. 10.2. Forma în înălţim e a clădirilor în a lte.;

(Chicago (fig. 10.2, b) sub formă de turn cu retrageri la diferite nivele, de exemplu,
Sears liuilding din Chicago (fig. 10.2, c) sau sub formă de lamă, dacă lungimi ti
in plan este mult mai mare decît lăţimea
Pe înălţimea construcţiilor înalte se plasează după un anumit numa-F di
elaji de un etaj tehnic, care are drept scop să asigure amplasarea instalaţiiloi
de . !idi ţionare a aerului şi a celor de distribuţie pentru încălzire, energicele,
tric.i m apă (fig. 10.2, c în care etajele tehnice sînt haşurate vertical).
Deoarece la construcţiile înalte influenţa variaţiilor de temperaturii e le
iinI> Mantii şi ca creşte cu creşterea lungimii clădirilor se recomandă ca aceasta
i nu depăşească 100 m între două rosturi de dilataţie.
Io.2.2. Scheletul de rezistenţă al construcţiilor înalte. Scheletul de rezistenţii
al construcţiilor înalte format din cadre transversale şi contfavintuiri, ;n•
jolul le a susţine întreaga clădire. După modul de realizare a cadrelor exi ■ ta
mai nuille soluţii constructive de alcătuire a clielelului de rezistenţii şi anume
cadre cu noduri rigide (fig. 10.U, </) ;
cadre cu conţinvlntuiri verticale (llr 10 i, l>, c) \
 $ 5
5 5

65

0 S 5 5 Z H

0%
5 5

5 5
2K 7$ Z$ ZK
_ 5 5

KE
5 5

55

*77, 777
a
/ P W l^ m

..........1. ..
j
1
W

l'ig. 10.3. Sisteme de alcătuire a scheletului de rezistenţă.

cadre cu c o n tra v în tu iri în planul pere ţilo r e x te rio rif(fig . 10.2, b) ;

<;idrc cu miez central cu s tîlp i com prim aţi (fig. 10.3, d) ;
cadre cu miez central cu s tîlp i în tin ş i (fig. 10.3, e).
'¡•.temele in cadre cu noduri rigide .se lolosesc în cazul clădii ¡lor cu un
...... ii mie de elaje, deoarece execulmoa legăturilor rigide este greu de reali
t l ce complică execuţia .şi montajul
e.temele eu contravin! uli i vei Ut ale eu zăbrele au asigurată rigiditatea
Im l"i (< orizontale prin conţi avlutuli lle p h e a l e i i i diferite planuri verticale,
ii <i .ile şi longitudinale
 I

I )t* obicei ele se plaseaza in <11 op tul cadieloi ti ausversale tio cn pat, im l.i
C’I.mIui « ii lungime marc, .şi i n t e r m e d ia r l a ace Ie structuri ri^lok* cadieloi
pol li prinse articulat, ceea ce uşurează execuţia şi montajul.
Si' I »Milele de acest fel pot avea contravîntuirile şi în planul pereţilor pe
(<: patru feţe cînd acestea se execută aparent.
Sistemele cu cadre avînd un miez central foarte rigid executat din beton
a mat, in cazul unui număr mai mic de etaje, sau metalic, cînd numărul etajeloi
« ,l< mare, pot Îi realizate cu stîlpi comprimaţi cînd aceştia reazemă pe fundaţii,
i., plauşeele reazemă pe aceşti stîlpi şi pe miezul central, sau cu stîlpi solici­
taţi la întindere, cînd etajele sînt suspendate de console susţinute de mic/.ul
n uli al (fig. 10.3, e şi /), soluţie deosebit de avantajoasă pentru solicitările
st ilpilor.
Contravîntuirile verticale în cazul soluţiilor care le folosesc se plasea/.a
p( toata lăţimea cadrului transversal (fig. 10.3,6) sau longitudinal, sau numai
p» o fişie (fig. 10.3, 6').
I ’le se plasează în dreptul pereţilor şi se execută de obicei cu diagonale
im K pentru a respecta înclinaţia diagonalelor.

10.3. P rincip ii de calcul ale construcţiilor în alte

10.3.1. Gradul de nedeterminare statică. Scheletul de rezistenţă al clădirii«>i

înalte, alcătuit din cadre, formează sisteme de foarte multe ori static nedelei-
minate. Gradul de nedeterminare statică N se poate poate determina di
relaţia :
N=3b-\-K~3 (n + r)- a , (10.1)
în care :
b este numărul barelor cadrului;
1\ — numărul necunoscutelor de rezemare;
n — numărul nodurilor;
/• — numărul reazemelor ;
a — numărul articulaţiilor.
De exemplu, cadrul din figura 10.3, a are: 6—50, /C—9, «=30, /•=3, a 0
şi leci gradul de nedeterminare statică este:
iV = 3x5 0+ 9—3 (30+3) —0=60.
Sistemul este deci de 60 de ori static nedeterminat.
Deoarece numărul necunoscutelor din metoda eforturilor, determinai cu
icl.iţia (10.1) este foarte mare, se foloseşte pentru calcul metoda deformaţiiloi
in care st' aleg ca necunoscute rotirile nodurilor ceea ce face ca numărul necu
nosculelor să se reducă la 30. Se mai poate reduce acest număr tle necunoscute
dacă se ţine scama de simetria sistemului.
O problemă mai dificilă care se pune la calculul acestor structuri este a c e e a
a aprecierii rigidităţii barelor (a momentcloi de inerţie). Aceasta se face folosind
construcţii asemănătoare sau se stabileşte dupa unele calcule practice.

I.Ml
 I<>. .< '.!. Acţ luni li' care sollclltt clildliilr limite. Acţiunile care soliei iii selie»
Irln lid e rezislenţă al construcţiile» luni 1•• .ml următoarele :
Acfiuni permanente din catcgorla eamia Iac parte:
greutatea pro])rie a scheletului de rezistenţă care se apreciază ciupii
<«>ii'.lrucţii similare sau pe baza unei predimensionări;
greutatea planşeelor care se stabileşte după dimensionarea acestora ;
greutatea zidurilor exterioare şi interioare.
Acţiuni temporare din care fac parte:
încărcarea utilă de pe planşee care se stabileşte funcţie de destinaţia
• (instrucţiei;
încărcarea cu zăpadă pe acoperiş care se ia în baza prevederilor
MAS 946-71;
acţiunea vîntului ca forţă orizontală (STAS 946-71). La acestă acţiune
' line seama de apariţia rafalelor de vînt şi de variaţia presiunii pe înălţim e;
■acţiunea variaţiilor de temperatură.
Acţiuni accidentale din care face parte:
— acţiunea cutremurelor.
10.3.3. Calculul simplificat al cadrelor etajate. Din punctul de vedere al
».ilculului static cadrele clădirilor înalte se grupează în două categorii:
cadre cu noduri nedeplasabile (rigide), categorie din care fac parte în
t <neral cadrele care au planşee ce formează şaibe rigide realizate din beton
ii mat, care împiedică deplasarea nodurilor pe orizontală;
■cadre cu noduri deplasabile, categorie din care fac parte celelalte soluţii
d( realizare a planşeelor.
Calculul static se poate face cu una din metodele cunoscute în statica
• (»u^rucţiilor, fiind însă preferată metoda deplasărilor, care conduce la redu-
• «■ira numărului de ecuaţii.
La cadrele din prima categorie se aleg ca necunoscute rotirile barelor. In
i< e \t caz se exprimă rotirile barelor funcţie de momentele de la capetele lor.
-.Ifel, pentru o bară m-n (fig. 10.4) de lungime lmn, cu momentul de inerţie

w X
 i <.in .ne i n o i l K ' i l a capele: Al„ la <am ilul /// şi N m la (;l|)ilul n,
m liiilc <U* la cele doua capele se scriu Ca rencţiuiillo i'.rlu/ii conjugale iu- .m ala
u i illa fiam a de momente realii:

// i 22 /vin'hnn
Mn 'hnn i
1 N m'imn .
N m’lmn /i,« ij.
* inin y w ~<T
3
* 29 3 *’ ”To~ ’ ' '

2 N m’lmn 1 Mn-ti
(10.3)
3 ‘ 2 3 * 2

Din aceste relaţii rezultă rotirile sub forma:

Vm=mr-(?M
ui-, i mn
n-Nm)-, (io.4)

<p»= 6r ;- ( 2^ „ - A i» ). (io.ro

înmulţind relaţia (10.4) cu 2 şi adunînd-o cu relaţia (10.5) şi apoi invci\

pot li exprimate momentele de la capetele barei funcţie de rotirile respective

M „ = Ş ^ ( 2 c p m+ c p „ ); (10.51
•'Vin

N m= 2-Ş^B(2<rn+<fm)-
hnn
(H
M!)
Dacă se alege un moment de inerţie constant arbitrar / şi o lungime con
■lantă /, tinînd seama că momentele de inerţie şi lungimile barelor sînt diferit«,
alunei dacă se înmulţesc relaţiile (10.5) şi (10.6) cu raportul clin (10.7) rezidi a

-7---f - = 1 <1(U>

M n = ZEU. . / . ¡ J (2tp„ + (p„) ; (1CI.H,

imn l 1i

(10.411
imn 1 1
I ii a cosi o relaţii dacă se n o te a z ă :

pM; (10.111)

N = - f — -<P», (10.11)

mai i mi care reprezintă rotiri convenţionale ale capetelor barei mn, obţinulr
piui înmulţirea rotirilor reale cu o constantă, relaţiile pentru calculul moium
Icloi devin :

M n= j mn
hnn
•'I (2
M I N );
ţ
(10
.1
2)
Nm- • ' (2N |Al). <10.1 ii
* vi n *

'SM
 M a i i i î l e a di n l.iţ.i pai ante, eloi di n i d i ţ l l k (1(1 l ‘ !) .şi ( I n 13) p o a r t a deliu
tiilica de c o n s t a n t a a barei ///// şi s e uol i .i.a • 11 /////.

mn
Imn *
. (1
0.1
4)
Cu această notaţie relaţiile (10.12) şi (10.13) devin:

M n=2m n *M -\-mnN ; (10.15)

N m~2mn •N-\-mnM. (10.16)

Momentele din capetele barei, calculate cu relaţiile (10.15) şi (10.16) se

<>n ideră |)ozitive cînd rotesc pe nod în sensul de rotire a acelor ceasornicului,
■ ii lini]) ce rotirile convenţionale M şi N din aceste relaţii sînt pozitive cînd
0 dese iu sens invers acelor ceasornicului, fiind produse pe bară de momente
pozitive.
Astfel de relaţii de tipul (10.15) şi (10.16) pot fi scrise pentru fiecare bara
1 cadrelor. Ele trebuie completate cu efectul încărcării exterioare. Dacă rigla
n arc o încărcare verticală şi se notează cu M'n şi N'm momentele de încastrare
lilieci» ale riglei, în baza regulei de semne momentele totale de la capetele
i ■ii ei mn se scriu sub forma:

M n—2mn M-\-mn N-\-Mn; (10.17)

N m=2mn N-\-mn M - N 'm. (10.18)

Momentele de încastrare perfectă M'n şi N'm se calculează funcţie de modul

de repartizare al încărcării. La cadrele cu multe etaje, încărcarea se poate
11;insii)i(e la rigla cadrelor ca o încărcare uniform repartizată cînd elementele
pl.iiişeiilui reazemă direct pe rigla cadrului sau sub formă de forţe concentrate
• lud planşeul este rezemat indirect prin intermediul unor grinzi de planşeu
ii (imite de rigle.
Dacă se notează cu K numărul intervalelor dintre nervurile planşeului
o i 10.5), atunci momentele de încastrare perfectă au valorile din tabelul' 10.1.

Fig. 10.5. Repartizarea înc-fir-

cării riglelor.

IVnlru riglele neîncărcate şi pentru stilpi momentele de încastrare perfectă

ml nule.
fl 11 a c e a s t a situaţie pentru nodul ni e poale serie condiţia de echilibru,
i llllia moiiieulelor din capetele b a r e l o i i .11 < c o n c u r a in nod sa fie nula :

Al,, |Al/ I IM,, 0. (10.1!))

d,"i
 T a b e lu l 10 . 1

K Vnlom'rn momelii clor (le Imn.Imn pcrlVi iu (ibgorvn111

1 0,0625 PI
2 0,0741 PI
:i 0,0781 PI
4 0,0800 PI
5 0,0811 PI P —p-l este încărcarea
0 0,0816 PI totală a riglei
7 0,0820 PI
8 0,0823 PI
9 0,0825 PI
ou 0,0833 PI încarc, unif. distrib.

Aceste momente se calculează cu relaţii de tipul relaţiei (10.15) sau (10.1 /)

(lupa cum rigla este sau nu încărcată. Dacă se consideră că toate riglele sini
in< ar ate, atunci relaţiile sînt de forma:
Mu—2 •mh-Al-{-mh -li ; (10.20)
M i= 2 -ml •M-\-ml -L —M 't; (10,1*1
M n—2 'tun •M-\-mn 'N-\-M'n ; (10.21!)
M p= 2 ‘tnp 'M-\-mp -P. (10,'J.i)

Înlocuind aceste relaţii în (10.19) şi trecînd în membrul doi momentcl«

de încastrare perfectă condiţia de echilibru devine:
. (mh ; ml-\ mti-\-mp) 'P = M 'i—M'n. (10.211
Pentru simplificare se notează de două ori suma constantelor bareloi
prinse în nodul ni cu mm, fiind denumită constanta nodului m :
nun—2 {mh-\-ml-\-mn-\-mp), (lO.L’.'i)
Im rlaţia (10.24) poate fi scrisă:
mm *//-1-m/ -L-f-m/z >N-{-mp ■P=M'i—M'n. (10.20)
.'claţii de acest fel pot fi scrise pentru fiecare nod, obţinînd deci un sif.l' in
(Ir «<naţii egal cu numărul necunoscutelor reprezentate prin rotirile convoi
ţioii.itc diu noduri. Determinînd din acest sistem rotirile, este posibil apoi
.i .( calculeze momentele din capetele barelor cu relaţiile (10.20).. .(10.2.1)
Scrierea acestui sistem de ecuaţii poate fi făcută mecanic într-un talx l
ul> forma unei matrice simetrice faţă de diagonala principală.
La rezolvarea cadrelor etajate, se caută reducerea num ărului ace.Im
ecuaţii, <lc acrea au fost propuse diverse modalităţi dc simplificare a calculului
O metod.i rare se foloseşte obişnuit este motoria IJnolri, cari* cousirio i
c.i r in Iul încărcării nuri tiare sr transmite nu mal asupra nodurilor riirert lo^dn

:i:<o
1 n< a , l . i b. ir. i şi deci -.¡.si «*nilll <1« < < ii.iţil p e n t r u o b a r a iik ai i a! a c lip i nul<
" • m a i r o t ir ile M o d u r ilo r le g a le pi In ban- de b a r a iiU '.ir c a la .
IVutru cadrul din figura 10.-I coii-.ldernid bara mn încărcată, in .sistemul
I* ••( naţii intră doar rotirile nodurilor li, I, I, iii, //, p şi r. Iu aceasta metoda
"•I a p a r e maximum opt necunoscute i i i cazul in care cadrul are trei deschideri
i l»ara încărcaţii se află în deschiderea centrală. Sistemul de ecuaţii scris sub
'"inii de tabel are forma din tabelul 10.2.
Tabelul 10.2
j >1 1
loIIl'CQ
Iul
ii I L M N P R Termeni liberi

li hh hi hm 0
i ih ii in 0
l 11 Im 0
m mh ml mm mn mp - M 'n

n ni nm nn tir
V pm PP pr 0

r rn rp rr 0

Termenii liberi sînt nuli pentru toate nodurile ce nu fac parte din bara
areal a. Matricea coeficienţilor necunoscutelor este simetrică faţă de diagonala
pi Inel pală.
Dupa determinarea rotirilor nodurilor din sistemul de ecuaţii se pot deter­
mina eu relaţii de tipul (10.17) şi (10.18) momentele încovoietoare din capătul
i' ".'|oi In metoda simplificată prezentată mai sus se încarcă pe rînd toate
'/ l' lc, e u încărcările din toate ipotezele, după care se determină momentele
ui nmează din toate ipotezele rezultînd momentele finale în capătul barelor.
( Miioscînd momentele la capetele barelor se pot determina momentele
maxime pozitive în cîmp pe rigle, care sînt notate cu două litere majuscule
1 icpie/intă capetele barei respective puse în paranteză, de exemplu (MN)
I" dru momentul pozitiv pe bara mn (fig. 10.6, a).

MII
 Arc.Ic momente pul li ca l c u l a t e tu iclilţlii

(10.27)

mnl( / ’ este rezultanta încărcării de pe planton :

P p •/ (I0.2H)
Veiiilearea riglei se face atît Ia momentele pozitive ett şi la cele negative,
‘ruliu verificarea la momentele negative se ţine seama de grosimea stîlpiloi,
edm iikI momentele negative calculate în axa stîlpilor la feţele interioare alo
n e ,l(iia. Deci momentele care se vor lua în considerare în calcul vor fi (AI„)
*i ( N f„) notate cu acelaşi simbol, dar în paranteză, şi în care au semnificaţia
lin figura 10.6.
I i 111pi momentele din axa riglelor se reduc la faţa superioară şi inferioară
i ilglclor, i i i calcul luîndu-se deci momentele (Mu) şi (Hm) pentru stîlpul hm.
I a calculul momentelor maxime din cîmp şi din noduri, încărcarea utilii
•’ la i i i considerare numai pe acele rigie care conduc la situaţia cea mai defn
'oiabilii, adică la momentele maxime.
Pe baza momentelor determinate se calculează forţele tăietoare şi axial«'
lei c u l e .i la acestea se verifică stîlpii şi riglele cu relaţiile din paragraful 4,8
I .i cadrele cu noduri deplasabile calculele sînt mai dificile deoarece roti
ilt iul funcţie de deplasările etajelor, de aceea numărul necunoscutelor creşte
.1 rol li ilt* nodurilor produse de momentele încovoietoare din capetele barelor
■ .id.ni/:a ca necunoscute şi rotirile datorită deplasării etajelor, al căror numai
•le egal cu cel al nivelurilor construcţiei. Ca ecuaţii suplimentare pentru detei
iin.ii ca necunoscutelor se scriu înafara celor arătate la cadrele cu noduri lixe
n < . i m de astădată intră şi rotirile datorită deplasării etajelor, un numai de
<naţii egal cu numărul etajelor deci şi cu al necunoscutelor s u p l i m e n t a r e . A c e s t ti
maţii exptimă condiţia ca suma forţelor tăietoare din stîlpi de la un anii ml t
l.ij sa fie egala cu suma încărcărilor orizontale din vînt de deasupra ni vel ţi
il icspeetiv.

10.4. Detalii de alcătuirc constructivă a clădirilor înalte

Din puiului de vedere al alcătuirii constructive, elementele principal«'
li clădirilor înalte cu multe etaje sînt: planşeele, scheletul de rezistenţa,
n e ţ i i şl anexele clădirilor înalte.

I(i I I Planşeele clădirilor înalte cu multe etaje. La alcătuirea plaiişoelni,

adlrlloi inaltc, trebuie avui în vedere ca soluţiile constructive să conducă
elemente cu greutate cit mai redusă, ceea ce face ca încărcările strucluin
i< astenia să fit' mici şi deci să ducă la reducerea consumului de t»(* l
e i .emenea, la stabilirea soluţiilor constructive trebuie ţinut seama şi
•igurarea unei execuţii şi a unui montaj uşor al plauşeelor clădirilor îunlle
Planşeele sînt alcătuite in general din două elemente: grinzile pl^nşeelni
planşeiil propriu zis.
10.4.1 I. (¡riri.'Hr platinelor. Elementele de rezistenţă ale planşe«'lor Ini
imale diu grinzi care reazemă pe riglele cadrelor (lig. 10.7). Acest gnu l

IV
 ■ • km ulii (U‘ ohicei r/i grinzi coulluue, in afma celor care se' l 111,11 V1 V - ^ V i
<11 11»1 Ic>i • .ni' ■.(* execuţii simplu rezemnle, deoarece trebuie într m l l 111 (IC P 11
lllpllor. + • i i •
I >i• ta 11 (a dintre grinzile planşeelor este funcţie de n ^ ura mal;enalulul
I' tim plulurii şi se ia subm ultiplu al deschiderii cadrelor.

Fig. 10.7. D i s ^ : P inzIlor de

o rin M cor
/ - grinda rn,>’l
, i3m_â '•. ^2 ~4 2 H n i i
simplu rezemata > s

(iiin/.ile de planşeu se execută din profile laminate duL^ u 9

i" ii l< laţiouala de executare a acestor grinzi de rplanseu»
este? aceela 0,
»ri a p o OII P n T i i r T P «
I•i ••111«• ajurate cu goluri hexagonale sau circulare, care pe lîn p
ii Ihi geometrice mai avantajoase decît profilele laminate ,cu
• ii- n şi avantajul că datorită golurilor din inimă asigură'1, posibi î a ea
in.'l.iiiaie a conductelor pentru instalaţii în grosimea planşeu1 ’ ac0S 6 111
M u lunuri tocmai prin golurile grinzilor de planşeu. ’ , mmtruc-
l >ara grinzile de planşeu nu au înălţime mare, dar înălţiij. I n o \'
|i mare, acestea se pot aşeza deasupra riglelor cadrelor (fP^* ’ a>'

a
Fig. 10.8. Prinderea grinzilor de riglele cadrelor.

in ».izul cind grinzile de planşeu sini de înălţime mai m^?3^ ’. ^ înălţimea

.......... 11 iu ţii nu permite nşe/nren loi deasupra riglelor cadic .’ § rinzl f e
p i ............ .îşii/.i cu faţa superioara la acelaşi nivel cu talpa sUsUP enoa,ra a T1f e"
1 1 Iu n* c\i ea/ contiliuitntca j;iin ¡Im principale se asigur '-11 a Pnn . V 0;,.!?.aca
•li Im «cie (f|g. lu.H, t>). Iii cnzul t ind grin/ile <lc plnuşeu nu au n c c c a ? 1 nialţnne,
i >linlrii i .r Ince ca in fltfin ;i 1 0 M, <

333
 10.'1.1,2. rianşcnl propriu Js. Planşeele cl.ldlrlloi înalte s e execuţii m 11>
'oi mc foarte variate, <lin diverse materiale şi hm/ciim pe grinzile planşeelot.
Din punctul de vedere al modului de executare .1 al materialului folosit p l a n
,<vle pot ii executate în următoarele feluri:
PUitişee din profilc de tablă subţire îndoită la rece, care folosesc ca elemente
de rezistentă proîilelc îndoite la rece sub formă de profile omega (fig. 10.9, /),
au 11b formă de t«•1b1a cutată cu mai multe onduleuri (fig. 10.9,6), care reazemă
pe grinzile de planşeu. Peste aceste profile se toarnă un beton uşor sau m a t e .
Uale de umplutură peste care se aşază pardoseala.

3 k 6
/ /

0 W-------- -----------
\ / \ / V / \ >v;
r2 r W \ —/W V—/\ )V—/\ /
a

Fig. 10.9. Planşee din tablă îndoită la rece:

/ grinda dc planşeu ; 2 — tavan ; 3 — profile omega ; 4 — oţel-beton 0 5 . . . 6 mm
5 — beton uşor ; 6 — pardoseală ; 7 — profile metalice.

Sub grinzile planşeelor se fixează tavanul din elemente prefabricate de

beton, ipsos sau alte materiale care închid planşeul la partea inferioara şi c n<
asigură protecţia grinzilor de planşeu şi a profilelor din tablă împotriva focului
Planşee din beton armat, care se execută ca planşee monolite sau prefabricate
1a planşeele monolite, betonul poate fi turnat deasupra grinzilor de planşeu
au în aşa fel îneît să le înglobeze (fig. 10.10, aşi b), cînd se poate conţii p<
conlucrarea celor două materiale. Planşeele prefabricate se execută din placi,
liesoane (fig. 10.10, c) sau prefabricate de lungimi mai mari, egale cu distanţa
dintre cadre cînd acestea reazemă pe riglele cadrelor. Planşeele monolite au
io: imi dc cel puţin 7 cm, iar distanţa dintre grinzile planşeelor se ia de 2 . . . I in
Planşeele din beton armat monolit au avantajul că formează şaibe ridul»
■an pol transmite încărcările orizontale ceea ce duce la eliminarea contravudin
liloi orizontale.
 I<). I. ' Se) io Io1 11 1 de K /isli'iija al tliulii Hoi ina Ite. Scheletul tie it i lm (.i .il
i liiilli Ilot înalte este format di n cadi» transversale .şi contravîntuli v**r-
11« ale,
<'.ádrele transversale reprezintă principalele elemente de re/ÎMenţ.i mic
m întreaga construcţie înalta preluînd încărcările şi transmiţîndn I tun
. I I ii
1«11*•i Cadrele sînt formate din st i 1pi şi rigle.

«r

Fig. 10.11. Secţiuni de s1îl pi.

I |j\ i n i 11 I niini lli im 1

111 >

ir
 I ' I '-////;//cadrclor Iransvci sale. St ilpil cjkIh-Ioi Ii aiisvei
•
al«1«ladii iloi
executa din profile la m in a ţi' sau profil«’ compu.’.e sudate (lij^
W
I(U I).
In tm c îl soliei t ari Io in slî lpi se reduc po ma.Miia apropierii do partea Mipo
i Ion . 1 a clăd irilor îna lte este necesar ca şl secţiunile acestora să se reducă
Reducerea secţiunii stîlp ilo r se face reducînd grosimea platbandeloi din
«ah- « ;ti' alcătui I ii, sau reducînd chiar în ă lţim e a secţiunii transversale. I >«
obl« «‘i si’liim baroa secţiunii se face la 2 sau 3 etaje şi se execută la în n ă d ir ă
Iroiisoanelor de stîlp i.
îm binarea stîlp ilo r se execută de obicei la 5 0 0 . . . 1 000 1 1 1 1 1 1 deasupra
(•lan .color pentru a uşura execuţia şi se realizează sudat (fig. 10.12, a , b, c) .sau
«ii şuruburi de în a ltă rezistenţă (fig. 10.12, d, e).

SecHunea 4-4

'¡r-

* * .........................................* ........................................
rri 1 T TTTTT 7

......
Lumi TT'VT-AnHp....
nrrr * :
......
*

r
*
* j *
.... .
Jec//u//ee /-/
o
Secţiunea J - J
C
 Ha/a i lp i lo i si' d e z v o ltă Mii) lot m.i uium pupile cure st* fixează (le fu n d a ţie .
lulnieîl torţele axiale sînl în general toarte mari în comparaţie eu niomeu-
o-t. iiieovoietoare, prinderea de fundaţii e lace eu şuruburi de ancoraj dispuse
-"ir.truetiv, care sc fixează cu cioc sau plăcii înfundaţii sau la momente mari,
ii aueorajc mecanice. Papucul se realizează dintr-o placă de bază şi din rigidi-

• ii (lij;. 10.13, a, b) iar la stîlpii mai puternic solicitaţi avînd şi traverse ver­
t i c a l e (lig. 10.13, c). în cazul clădirilor înalte cu foarte multe etaje papucul
111pi lor este mult mai dezvoltat (fig. 10.13, d).

IO.-1.2.2. Riglele cadrelor transversale. Riglele cadrelor transversale se reali-

- a di ii profile laminate sau din profile ajurate, iar în cazul unor deschideri
i încărcări mari din profile compuse sudate dublu T sau chesonate. Riglele
• milelor sc aşază în axa stîlpilor.
Din punct de vedere constructiv la aceste elemente este caracteristică
l>i mderca lor de stîlpi. Prinderea încastrată a riglelor de stîlpi se face cu sudură
au cu şuruburi de înaltă rezistenţă. Pentru asigurarea încastrărilor, la talpa
uperioară, unde apar eforturi de întindere, se montează plăcuţe de îmbinare
(fltf. 10.14).

10.4.2.3. Conlravîntuirile structurii de rezistenţă. Contravîntuirile structurii

de rezistenţă se alcătuiesc din profile laminate şi se prind de stîlpi cu sudură
ui cu şuruburi de înaltă rezistenţă prin intermediul guseelor. Ca scheme de
i «alizare a contravîntuirilor verticale se folosesc cele din figura 10.15.
In funcţie de lungimile de flambaj ale barelor contravîntuirilor, secţiunea
u t'slora trebuie în aşa fel executată îneît să aibă rază de giraţia corespunză­
t o a r e , pentru ca zvelteţea barelor să se încadreze în cea admisă de norme.

X 10.4.3. P e re ţii c lă d ir ilo r în a lte . La clădirile înalte pereţii se alcătuiesc din

materiale uşoare care să asigure însă şi o izolare termică corespunzătoare.
Pereţii exteriori ai clădirilor înalte sînt realizaţi în două moduri: din
panouri şi din pereţi cortină.
Panourile de pereţi sînt alcătuite în aşa fel îneît acoperă suprafaţa de la
un etaj la altul. Panourile sînt formate dintr-o porţiune plină ce formează
uelul fiecărui etaj şi o porţiune cu geamuri (fig. 10.16, a). Panourile se pot
aşeza între stîlpi cînd aceştia rămîn aparenţi sau înafara stîlpilor.
Părţile pline se alcătuiesc de obicei din două plăci metalice legate între
«■le cu profile laminate între care se aşază o izolaţie termică.
Pereţii cortină sînt alcătuiţi din panouri care sc aşază în faţa planşeelor
i cuprind două sau trei etaje. Aceşti peieţi aut formaţi din porţiuni pline şi
ui geamuri (fig. 10.10,6). Pereţii cortina pol li montaţi intre stîlpi sau înafara
acestora.

( i i i r . l i i h |l l n u lililí
 Secţiunea 1-1 tmT7T7T77rrr¡

Şed/unea 2-2

Vedere 4-4

Secţiunea J -J

Secf i unea b ó

ci'in
 1 ' j
Ţ-

i :- .

JU
[ ’" ' ]

I'ig. 10.16. Tipuri de pereţi.

10.4.4. Anexele clădirilor înalte. Clădirile înalte trebuie să fie provii

Li t ecai scări .şi cu goluri pentru ascensoare. Dimensiunile acestora -m
tabilese înfuncţie de destinaţia construcţiei. Ele se realizează din bolmi
an metalice şi se dispun de obicei în punctele centrale ale clădirilor.

MO
 Capitolul 11

Construcţii metalice speciale

in cadrul acestui capitol se prezintă numai cîteva probleme legate de stil*

i'i i'Milm linii electrice aeriene şi rezervoarele cilindrice verticale cu fundul
i i 'i iU* <.nor răspîndire în practică este mult mai largă decît a celorlalte con
fim. (ii .pecialo ca: turnuri şi piloni de radio, buncăre, conducte, rezervoare
îl» ini mc speciale, gazometre etc.

I I I . Slîlpi pentru linii aeriene de energie electrică

II I 1 Generalităţi. Energia electrică se produce în centrale hidroelectrice,
hii1111.i .itc de-a lungul cursurilor de ape şi în centrale termoelectrice, situate
■ i' ■I' mai multe ori în vecinătatea regiunilor bogate în zăcăminte de car
Ihmi< (mirele industriale şi localităţile urbane, principalii consumatori de
.....i'ic electrică, sînt răspîndiţi însă pe întreg teritoriul ţarii, astfel incit
i ■m1111 alimentarea lor este nevoie de linii electrice aeriene care împînzesc
ini 1 1 r Ieri loriul naţional.
I miile electrice aeriene se compun din : conductoare, izolatoare, slîlpi
ţi Iiiiiclnţli.
In luncjie di' rolul pe care îl au, conductoarele sînt de două feluri: conduc
• " ■active, care servesc la transportul sau distribuţia energici electrice şi con
¿»hiatul de proiecţie, care au rolul de a proteja linia împotriva descărcărilor
• li i 11|i (',
In funcţie de modul de alcătuire, conductoarele pot ii: conductoare uni
h' lolosile numai la linii cu deschideri şi tensiuni mici, conductoare mulţi
.<ni Iunie care la rîndul lor pot fi monometalice sau bimetalice şi conduc
l■ 1ii1 »li1 formă tabulară (fig. 11.1). în practică sînt folosite cel mai frecvent

I I).' II I I 111111 I iii i i 'i ul i i i li i.il i

a iinlflliii , l> nwltlftlui ninnii/ni fiilh , . "tiilillihii h lm tlu llr ; il tabular.

III
 > (inductoarele niultifihire bi metalice, r i t 1.11•• din n u n de oţel, care au m l
do rezistenţă, şi irine de aluminiu, care scrvcsc la Iran .miterea curentului.
( a materiale, in aiara di' aluminiu, conductoarele mai pol li executate
(Im cupru sau alcoro, un aliaj de: aluminiu, siliciu, magneziu şi (ier.
Aşezarea conductoarelor pe stiIpi se face in funcţie de felul şi numărul
circuitelor.
In figura 11.2 este arătată aşezarea conductoarelor pe stîlpi la liniile de
curent trifazic, cu unul sau doua circuite. Se observă ca soluţiile la care con*

p p
—I r
p p p p
p
i—
r - ^c r ) \ r T~i r

Fifi. 11.2. Aşezarea conductoarclor pe stîlpi I a linii de curent trifazic.

duci oarele sînt aşezate la acelaşi nivel necesită stîlpi cu înălţime mai mica,
dar cu console mai lungi, care în cazul ruperii conductoarelor provoacă mo
mente de torsiune mari în stîlpi.
înălţimea stîlpilor de la teren pînă în axa consolei inferioare hi (fig. 11..i)
se determină cu relaţia :

hl —hter~\~)max^'hi \11» ( H .I)

unde :
Hcr este distanţa minimă între punctul inferior al conductorului şl
teren, stabilită de norine în funcţie de zona traversata şl
tensiunea nominală a liniei;
fmax ~ săgeata maximă a conductom
lu i;
X, - lungimea lanţului de izolatoare,
rx — distanţa din axa consolei pînă iu
punctul de susţinere a lanţului
de izolatoare. 9

Normele mai prevăd distanţe minime pe ort

zontală şi v e r t i c a l ă între conductoare, cu ajutorul
cărora, în funcţic de numărul conductoarelor şl
modul lor <le aşezare pe stîlpi, se determină i n a i
ţi mea totală a acestora.

Hj,: || i Mnliilii< > in iIpniii consolei lulcilomr.

 II I.'!. Alcătuirea sttlpllor llnllloi rledrlee aeriene. Stllpli llnilloi
• In 1 1 ne aeriene, in funcţie de rolul şl poziţia pe care o au în traseu, pol fi
•l. umilitoarele tip u ri:
st îlpi de susţinere, care servesc la susţinerea conductoarelor în alinia
imul şi care sînt cel inai des folosiţi;
slîlpi de întindere, care servesc la întinderea conductoarelor şi preluarea
"hril.irilor provenite din ruperea acestora, dispuşi în aliniament la distanţe
•li aproximativ 3 .. .5 km ;
stîlpi de colţ, amplasaţi în punctele de schimbare a aliniamentului şi
o ili/.iţi de obicei şi ca stîlpi de întindere;
stîlpi terminali, montaţi la capetele liniei;
stîlpi de traversare, amplasaţi la marginea unor obstacole naturale (ape,
\ii de.).
I a liniile de joasă tensiune şi deschideri mici, pot fi folosiţi stîlpi metalici
>i' iluiţi din două profile U sau I, solidarizate cu plăcuţe sau zăbreluţe, numiţi
I idpi cu un perete (fig. 11.4).
l a linii cu tensiuni şi deschideri mari se folosesc stîlpi cu zăbrele cu sec-
..... . transversală pătrată. Feţele acestora au o anumită înclinaţie faţă de verti-
il.i, prin care se realizează creşterea lăţimii secţiunii, de la vîrf înspre bază,
ui concordanţă cu variaţia momentului din forţele orizontale. înclinaţia poate
n constantă pe toată înălţimea (fig. 11.5, a, b, c), sau diferită, cu pante mai
"i ni la partea inferioară, conducînd la stîlpi cu bază mai lată (fig. 11.6).

ui |ii'i<-lr I Ic 11.5 Ni11pi i ii ri (Iun* |i 111 'Ui ,iMii('||nflţ|ji loţolor c o iiM im lii

343
 Fi& 11.6. Stîlpi cu secţiune pătrată şi înclinaţia feţelor diferită.

Pentru liniile de 400 kV se folosesc stîlpi portal, care permit dispunerm

conductoarelor la acelaşi nivel (fig. 11.7).
Stîlpii de traversare se alcătuiesc de obicei cu pante ale feţelor di feri I«
(fig. 11.8).
Sistemul de împărţire interioară a feţelor stîlpului poate fi : triunghi uhu
(fig. 11.5, a), cu diagonale încrucişate (fig. 11.5, b), rombic (fig. 11.5, c) sau in h
(fig. 11.6, a), zăbrelele fiind realizate din cîte o singură cornieră, aşezată cu ari |m
normală pe planul feţei înspre interior. In cazul sistemelor cu diagonale încm

, , l i / i v i m « i i o.

:u.\
s: 5ţr-
Iv.il* ,.i i'oitlbii , ivlc indicata aşezai ea diaj'.oi mldoi a lln u a liv , n i i n l e i i o i I
I «'i ii i i , pentru a n u li necesară întreruperea m i r i corniere i i i nodul de i n l n

I ilpilf Icţclor (picioarele stîlpilor) se alcătuiesc de obicei dintr-o sin^iu<1

oi 1 1 i1*1 ti, de caic zăbrelele se prind fie direct (fig. 11.9,«), fie prin intermediul
mm i'.uvee (fig. 11.9, 6).
I .i 111pn eu dimensiuni mari, în special la partea inferioara, secţiunm
luth o vingură cornieră nefiind suficientă, tălpile feţelor se alcătuiesc din doii;1
•oinlcre dispuse in cruce (fig. 11.9, 6’).

îmbinarea cornierelor picioarelor stîlpilor *

face de obicei în afara nodurilor, fie prin suprn
punere directă (fig. 11.10, a), fie prin interni«-
A Ui km,
diul unei corniere de îmbinare şi a unor eclr*
(fig. 11.10,6). în cazul ultimei soluţii, dacii cele
două corniere ale piciorului au grosimi diferi 1«-.
X-*
diferenţa de grosime se completează cu o furura
* yj Cînd îmbinarea se plasează chiar în nod,
•#- eclisele se dezvoltă în 'gusee permiţînd şi prin
f -Hk derea diagonalelor (fig. 11.11).
p îmbinarea picioarelor stîlpilor executaţi
din ţevi se face cu flanşe (fig. 11.12, a) sau
\ cu eclise, (fig. 11.12,6).

I'lf I I IV I iiiMn.il i .i |)|iln.ii doi

■i i 11 lliim- I ulmi.ii i

I II.
 II I .1. Montajul stilplloi liuiilui electrice aeriene. Stîlpii liniilor
«»li <Irlce aeriene se moi 1 i pe fiiiula(ii de beton care pot fi realizate sub
>• mu unui bloc unic pentru întregul stilp (fig. 11.13), sau sub forma unor
um ilii i/olate pentru fiecare picior in parte (fig. 11.14).

1 11.13. Fundaţie bloc unic pentru Fig. 11.14. Fundaţie din blocuri
^ întregul stîlp. izolate.

Pentru a face independentă executarea fundaţiilor de montajul stîlpilor,

in i impui betonării se introduc în blocurile de fundaţii nişte socluri metalice
ne se va face ulterior prinderea stîlpului.
■ I ilpii se execută din tronsoane, care se confecţionează în uzină şi se asam-
M' i .i l.i faţa locului, îmbinarea tronsoanelor între ele făcîndu-se de obicei
• ii ni u b u r i .
< <.i mai frecventă metodă de montare constă în asamblarea completă a
i lipului la sol şi rotirea lui în jurul unui ax orizontal, rezultat prin fixarea a
•i. .ii.i din picioarele stîlpului de blocul de fundaţie prin intermediul unor articu­
lau (likf. 11.16).
In ligura 11.10 sini arătat«* fazele succesive de montaj ale unui stîlp cu
d'«.r.la melodii. Ridicarea se înec ui ajutorul unui troliu sau a unui tractor,
• i m li ape de c a bl u l î n t i n s pe Ic un .11 1p mobil , aşezat la baza s t î l p u l u i de ri-
-!i i| Aşa c u m i c / n l l a d i n II|;iii.i II l(», c o m p o n e n t a n or ma l i i pe axa stîlpu-

347
I ' i <> i iiic.i 1ablclot n u depflşeşle (U* obii i'i H nun .1 I m I m b l u n i e a lablel oi ('.no
■ii* i l nn r ii iveli t oarca, se n u <>ni:ni< la i nibi nai <m |•i iii .i i |i r . i p i i i i< i «> < 11 cordon ne
un i l at er a l e ex e c u t a t e dc sus iii j os (lig. I I IM)
I a rezervoarele mari este raţionala folosirea oţeluriloi de calitate supei i
oaia, caic poale conduce la importante, economii de mnterial cu condiţia i .1
aceste oţeluri sa fie bine sudabile.
Iu funcţie di' forma pe care o au, rezervoarele metalice pol fi de următoa
rele tipuri:
rezervoare cilindrice verticale cu fundul plat sau curb;
rezervoare cilindrice orizontale, de asemenea cu fund plat sau curb ,
rezervoare de diferite forme: sferice, picătură de apă, prismatice cti

Mg. 11.18. Îmbinarea prin suprapunere cu cordoane ± T l -------------

unilaterale.

11.2.2. Rezervoare cilindrice verticale. Rezervoarele cilindrice vertical«

sînt alcătuite dintr-o manta cilindrică, mărginită la partea superioară c u
capaculrezervorului şi la partea inferioară cu fundul rezervorului.
Rezervoarele cilindrice cu fundul plat se amplasează la nivelul terenului
si silit destinate în special înmagazinării produselor petroliere. Ele se realizeii/a
cu capacităţi foarte diferite, începînd de la cîteva zeci de metri cubi, pîna Li
cîteva zeci de mii metri cubi. Diametrul şi înălţimea rezervoarelor se stabili",1
în funcţie de capacitatea prescrisă, astfel îneît consumul de material să rezulte
minim şi ajung, la rezervoarele cu capacităţi mari, la valori de ordinul cîtoi vn
zeci de metri.
Tablele din care este alcătuit fundul rezervorului, cu excepţia inelului
marginal în care se face racordul cu peretele vertical, sînt puţin solicitate, a-.l
lei că grosimea lor se stabileşte de obicei constructiv de la 4 la 8 mm. Pentru
a preveni coroziunea, fundul rezervoarelor se spoieşte cu bitum şi se aşazn pe
un pat de nisip sau pămînt amestecat cu lianţi bituminoşi, cu o înclinaţie d<
1:100 spre margini (fig. 11.19, a) care se ridică deasupra nivelului terenului mi
2 0 .. .30 cm. La terenurile în pantă se iau măsuri pentru asigurarea unei bun«
canalizări a apelor pluviale în jurul rezervorului (fig. 11.19, b.) Fundul se ren
lizează dc obicei din table dreptunghiulare, cu excepţia celor de pe m a rg in e ,
ea re au forma unor segmente de cerc (fig. 11.20) şi care trebuie să fie aşc/ a l e
111 acelaşi plan, pentru a permite prinderea peretelui lateral de fund. în vedcnM
unei execuţii mai simple, îmbinarea tablelor fundului se face prin suprapunea'
Mantaua cilindrică se execută din mai multe virole, alcătuite din taI>1«
îmbinate cap la cap. Asamblarea virolelor se face cap la cap sau telescopii ,1
m aşa fel îneît îmbinările verticale să fie decalate de la o virolă la alta cu <• 1
puţin 500 mm.
Grosimea tablelor diferitelor virole si1 stabileşte, în stadiul de membrana
cu relaţia : 1

o
■

Iij*. 11.19. Fundaţii la rezervoare cilindrice verticale cu fundul p la t :

liiinlti(U pe teren plan ; b, c — fundaţie pe teren în pantă ; 1 — rezervor; 2 — strat izolant;
3 — nisip ; 4 — umplutură.

V este greutatea specificii ;i lichidului înmagazinat;

i raza rezervorului (fig. II -1);
li înalţi mea rezervorului ;
\ nivelul virolei fii ţii d<' hn/.i n / n voiului ;
n,, i ezlstenţa admisihllu ,
\ e,ventilai spor penii i i »i i i h / I i i i h

351?
 I Vi elele c ilin d r ic se poate p rin d e de f u n d u l r e z e rv o ru lu i iie direct, p r in
1«m.i cordoane de s u d u ră continue, fie p r i n t r - u n cordon de s u d u ră c o n tin u u
i o cornicră (lig. 11.22.).
< apucul rezervorului se execută din tablă, care formează o pînză autopor-
.iiil.i ..ni care este susţinută pe ferme sau grinzi curbe.

| >25mm

--- i---

L . ___ j
125mm

I ii;. 11.21. Schemă de calcul. Fig. 11.22. Prinderea peretelui cilin­

dric de fund.

Iu iigura 11.23 este arătat un capac autoportant de formă conică, legat

le mantaua cilindrică prin intermediul unei corniere dezdoite.
I ii figura 11.24 este arătat capacul unui rezervor de capacitate mare, sus­
ţinui pe ferme metalice. Fermele reazemă pe mantaua cilindrică prin intermediul
unei corniere, iar la mijloc sînt prinse într-un montant central, care uneori
p o a le fi prelungit pînă jos avînd caracterul unui stîlp de susţinere a fermelor.
Montarea rezervoarelor poate fi făcută în mai multe feluri. O primă metodă
'ou,la în montarea independentă a fiecărei table cu ajutorul unei macarale,
udarea executîndu-se de pe schele fixe sau mobile.

Oefv/iu! A
 Fig. 11.24. Capac susţinut de o fermă metalică :
1 — fermă ; 2 — pană ; 3 — căprior.

O a doua metodă constă în executarea prealabilă a virolelor şi montarea

ii începînd cu virola superioară şi capacul, prin ridicarea succesivă cu vin-
Iuri (fig. 11.25.).
\mbele metode an dezavantajul că necesită un volum mare de sudură
i şantier.
O metoda c a i c (‘t i mina acest inconvenient este cea de montare a rezervoa-
l"i rnlatc I .i ii *.i la metoda fundul şi peretele rezervorului se sudează corn­
ii! ni .11ol ici i mi ijiiloi ni unor dispozitiv«' speciali' se rulează in formă de

\ 1 ‘('Ulii 111<1 |i I IIUMmIIi

m
 — T j)

*****

I ii*. 11.25. Montarea rezervoa-

rclor cu vinciuri.

• i'ir.ilii. La şantier spiralele se"*derulează direct în poziţia de montaj ceea ce

conduce la o reducere foarte importantă a timpului si manoperei de montaj
(fig. 11.26).
 Capitolul 12

Tehnologia execufiei, controlul şi expedierea

construcţiilor metalice

12.1. Tehnologia execuţiei construcţiilor metalice

12.1.1. Generalităţi. Execuţia construcţiilor metalice’din oţel se face în ate­
liere, fabrici sau uzine de construcţii metalice. Odată cu creşterea volumului
lucrărilor de construcţii metalice, s-au dezvoltat şi unităţile specializate pentru
confecţionarea lor, astfel încît în prezent, în afară de Uzina de Construcţii
Metalice de la Bocşa Română — cea mai veche unitate de acest gen din
ţară —există mai multe întreprinderi specializate în execuţia construcţiilor metali­
ce (Piteşti, Caransebeş, Aiud, Galaţi etc.). De asemenea pe lîngă multe între­
prinderi de construcţii-montaj, au fost înfiinţate ateliere în care se realizează
în special confecţiile metalice necesare activităţii proprii (tîmplărie metalică,
elemente uşoare etc.).
Execuţia construcţiilor metalice cuprinde următoarele faze:
— întocmirea proiectului de execuţie;
— pregătirea materialului pentru execuţie ;
— prelucrarea materialului în vederea execuţiei ;
— asamblarea elementelor care alcătuiesc construcţia metalică, prin ope­
raţii de sudare sau nituire.
La execuţia construcţiilor metalice din oţel se va respecta „Normativul
pentru uzinarea, montajul şi recepţia construcţiilor din oţel industriale, civile
şi agricole, indicativ C 105-74.“
^ 12.1.2. întocmirea proiectului de execuţie al construcţiilor metalice. Pro­
iectul de execuţie al unei construcţii metalice conţine două părţi principale şi
anume: piesele scrise şi piesele desenate.
Piesele scrise cuprind alegerea şi justificarea soluţiei adoptate, notele de
calcul complete ale tuturor elementelor de rezistenţă precum şi documentaţia
economică care conţine extrasele de materiale, antemăsurătoarea şi devizele.
Piesele desenate cuprind toate desenele de execuţie întocmite pentru fie­
care element în parte la scara 1:10 sau 1:20. Piesele desenate cuprind şi planşe
de ansamblu (secţiuni, planuri), întocmite la scara 1:100 sau 1:200. Fiecare
profil laminat care alcătuieşte ansamblurile construcţiei metalice este notat
pe desen cu dimensiunile lui (dimensiunile secţiunii transversale şi lungimea)
şi cu poziţia de numerotare a profilului respectiv (12.1):

L 9 0 X 9 0 X 9 - 6 320 , JO n
I>- 10 ' U--U

Ţoale <<»11■
I* • l< incul doi iK'deseniite la scării se subliniază.
 ; 'mierlele de execuţie sini î n s o ţ i t e şi de caiete de .armii, iii eare proiec
I 111 1■i m . e i i i i toate p r e s c r i p ţ i i l e şi r e c o m a n d a ţ i le nect . are la e x e c u ţ i a şi moii
I apll i'oiisti u c ţ i i l o r .
loate planşele de execuţie suit însoţite de extrasele de materiale întoc­
mii« pe fiecare clement separat. Aceste extrase cuprind o specificaţie a tuturor
m il iia le lo i metalice necesare, cu dimensiunile şi greutatea lor. Un model de
ti a de materiale este cel din tabelul 12.1.

Tabelul J2.I
E X TR A S D E M A T E R IA L E

M ln iilc riil................. Nr. desen

INSIITWTU1. 1)E P R O IE C T A R E ...........

Bucăţi Masa kg.

a,

Observaţii
1)on\imirea Dimen­ Gali lalea
O materia­

i Pe poz.
Parţial

elementului siuni 'oi g

Pe in.
¿* lului

Total
Total

O
Ph

Întocmii .............. Modificări:

( opiat ...................
\ «i ¡ f ic a t ..............

aceste specificaţii de materiale, la sfîrşitul extrasului, după ce se.tota­

I ii
li'«' i masa tuturor poziţiilor, se adaugă sporuri procentuale din masa
loiala a materialului din extras, de circa 4%, care ţin seama de pierderile
«I«' material prin tăiere şi de toleranţele de laminare. Se prevăd de asemenea
noi ni procentuale pentru electrozii de sudură 1 ...2 % , pentru nituri M%
i p< litru îniriiul de plumb cu care se face grunduirea 4°/00.
12. 1.5 P r e g ă t i r e a m a t e r i a l e l o r p e n t r u e x e c u ţ i a c o n s t r u c ţ i i l o r m e t a l i c e . I.ucra
iile de pregătire a materialelor încep în biroul tehnic şi la serviciul tclino
I(»; al u/iiiei unde se face verificarea desenelor de execuţie şi a extraseloi
«I«' materiale, uiniăriudu .e ca acestea să fie corect întocmite.

MMI
 I ) 111 >. i v<i |Iii ,il i i |i l i ii i11*11 i Ir i i * 11111 ,i ,i ex 11 a.selor de matei ia Ic ,şi dll|iii
cons ul t ai ca i 11111i <i • i I n i i .......... . i <nii.iiid.iriloi şi prescripţi il or i i ni u. i l ' iii
caietele dc a n i m . i i i biroul \ l«'l lillll t ehnol ogi e se e l ab o r c a / a t ehnol ogi a
dc i i / i n ar c pr i n i a n .• i ndi ca or d i n ea opci aj ut oi şi m od u l de reali /.arc a ace toi a
Tot aici se î nt o cmi .c proiectele p e nt r u di .pozi t i vel e care servesc la execut ar ea
const rucţ i ei metalice.
Din biroul tehnic al uzinei, planşele de execuţie trec în atelierul dc trasaj
şi şablonaj în care se extrag toate piesele care alcătuiesc ansamblurile din pro
iect şi se execută trasarea şi şablonarea acestora. Trasarea pieselor componente
cu lungime mare (barele unei grinzi cu zăbrele, tălpile şi inima grinzilor cu
iuimă plină) se face pe panglici de oţel de circa 50.. .80 mm lăţime, pe care
e înseamnă pentru fiecare piesă, toate elementele ei caracteristice: începutul,
• firşitul, poziţia găurilor, poziţia elementelor ce se prind de piesă etc.
Marcarea pe panglici a tuturor elementelor care caracterizează piesa Ira
sală se face prin diferite semne convenţionale. Distanţele între aceste marcaje
se trec la scara 1:1 în asa fel ca să se poată trece direct pe piese toate detaliile
(fig. 12.1).
Pentru unele piese din tablă (gusee, eclise etc.), se execută şabloane din
carton sautablă subţire, la scara 1:1. Şabloanele vor avea înscrise pe ele toate

I2S
W 50 \I2 0 • \W l 50

50x. W I W l?0C L * 50 ±50 i W x 30 i *-

T T

Fig. 12.1. Panglică pentru talpa unei grinzi cu zăbrele.

datele necesare trasării direct pe piesă a dimensiunilor şi distanţelor dintre

găuri (fig. 12.2). In plus, pe şablon se trec obligatoriu: numărul comenzii,
numărul desenului, poziţia piesei şi dimensiunile ei, diametrul găurilor şi
numărul bucăţilor asemenea.
Materialele sînt depozitate de obicei în aer liber în apropierea halelor de
fabricaţie. Depozitele de laminate sînt deservite de poduri rulante sau maca
rale portal.

50 , 100 W IM M 50

%
Fig. 12.2. Şablonul unui guseu.

%
90 m / J 35

350 10 (¡00
P <f7

.ii'/
 In depozile, m.'itc'rifilelc sînl sortate pe calltaţi şi dimensiuru şi aşezate
IVI incit să fie uşor de identificat şi să poata li uşor manevrate şi scoase
n i ,i\m
din depozit în ordinea necesităţilor.
1 lcctrozii, niturile, şuruburile şi alte piese mărunte sînt depozitate în ma-
¡’,i ii iiichise, în ambalajele lor, fiind sortate pe calităţi şi dimensiuni.
Materialele se livrează uzinei de construcţii metalice cu certificate de caii-
l.de priri care uzina producătoare garantează calităţile prescrise în comandă.
In cazul cînd există anumite rezerve asupra calităţii unor materiale depo-
il.de, sau cînd certificatele de calitate lipsesc, uzina de construcţii metalice
v.i face încercări de laborator prin care să verifice calităţile mecanice sau alte
calităţi cerute de proiect.
Pregătirea propriu-zisă a materialelor pentru prelucrarea şi executarea
construcţiilor metalice cuprinde următoarele operaţii:
tăierea la dimensiuni a pieselor ce compun elementele de construcţii
metalice;
— îndreptarea şi curbarea pieselor;
— trasarea tuturor detaliilor pe piesele tăiate.
12.1.3.1. Tăierea la dimensiuni a pieselor. în secţia de tăiere-debitare se
iaci* tăierea diferitelor piese la dimensiunile necesare.
Pentru piesele cu contur variat (cum sînt guseele), care rezultă prin tăie­
rea din tablă groasă este bine ca în secţia de tăiere-debitare să se întocmească
desene de croire din care să rezulte modul cum a fost concepută tăierea, în aşa
Ici ca pierderile de metal să fie minime (fig. 12.3).

/io \\£ \ 7 \
U 10 £ \\
Pte « \\ Fig. 12.3. Plan de croire.
\\
\ / \
700

Tăierea pieselor la dimensiuni se poate face în mai multe feluri şi anume

cu foarfecele, cu ferestrăul şi cu flacără oxigaz.
'Tăierea cu foarfecele se face în general la piese a căror grosime nu depăşeşte
mm, fiind folosită în general la table şi platbande şi poate fi extinsă şi la
corniere, în care caz cuţitele au forme speciale.
Foarfecele sînt formate din două cuţite din care unul fix la nivelul căruia
e l e fixată masa pe care se aşază piesele şi altul mobil care apasă asupra piesei
(fig. 12.4, a). Tablele groase cu lăţimi mari se taie cu foarfece ghilotină la care
cuţitul superior mobil are o mişcare de translaţie de sus în jos, fiind ghidată
d e ¡disiere. Lăţimea cuţitelor ajunge în acest caz pînă la 3 000 mm.
Pentru tăierea cornierelor se folosesc foarfece profilate. Corniera se aşază
pe cuţitul fix, iar cuţitul mobil apasă după bisectoarca unghiului pe care-1 fac
lai urile cornierelor (fig. 12.4, b).
După taierea cu foarfecele a pieselor, suprafeţele de tăiere vor fi prelucrate
prin aşchiere sau polizare.
Tăierea cu ferăstrăul la rece se face i i i ¿ ¡ m c r a l cu ferăstrăul cu discuri, la
<arc pic ,i este fixală pe masa maşinii de laiat, i n di cui are o mişcare de inaiu-
 Fig. 12.4. Foarfece.
\
\
\

lare. Ferăstraiele cu discuri lucrează prin aşchiere, cînd discurile au dinţi, sau
prin frecare, cînd discurile nu au dinţi şi tăierea se face datorită frecării dintre
piesă şi disc. Tăietura cu ferăstrăul este mai curată şi calitativ mai bună decît
cea cu foarfecele.
Tăierea cu flacără oxigaz este metoda cea mai des folosită, deoarece ope-
laţia de tăiere cu flacără fiind simplă şi uşor de executat, poate fi folosită la
lăierea unor contururi neregulate, utilizînd dispozitive automate sau semiauto­
mate pentru tăiere. După tăiere suprafeţele trebuie curăţate de zgură.
12.1.3.2. îndreptarea şi îndoirea pieselor. îndreptarea pieselor se face în
diferite instalaţii, prin trecerea lor printre cilindrii maşinilor de îndreptat. Pen-
Iru table şi platbande cilindrii au suprafeţe netede, iar pentru profile laminate
au suprafeţe profilate după forma profilelor.
îndoirea pieselor se face la maşini cu cilindri sau la prese şi poate fi făcută
la rece, în cazul cînd raza de curbură este mai mare de:
— 25 ori grosimea tablei ;
— 25 ori înălţimea sau lăţimea tălpii la profile U şi I ;
— 45 ori lăţimea tălpii-la corniere.
în cazul cînd razele de curbură sînt mai mici, operaţia de îndoire se face
la cald prin forjare.
12.1.3.3. Trasarea detaliilor pe piesele tăiate. Trasarea se face după debi­
tarea pieselor, direct după desenul piesei sau după şabloane.
Piesele pe care urmează să fie trasate anumite detalii se acoperă în regiu­
nea de trasat cu o vopsea formată din praf de cretă cu adaos de alb de zinc,
clei, apă şi puţin ulei.
Pentru trasare se folosesc următoarele scule:
— acul de trasaj (fig. 12.5, a), care este realizat dintr-o sîrmă de oţel foarte
dur, ascuţită şi serveşte pentru trasarea liniilor drepte ;
— punctatorul sau chernerul, care serveşte pentru marcarea centrelor găuri­
lor sau pentru trasarea unor detalii (fig. 12.5, b);
— dispozitive de trasat linii în lungul pieselor formate dintr-un echer
gradat pe care culisează un cursor cu ac de trasare (fig. 12.5, c );
— echere .şi rigle pentru trasat linii perpendiculare (fig. 12.5, d).
Piesele care se trasează se aşază pe suporturi şi se acoperă cu şablonul fixai
<lc ele cu c le m e au alte dispozitive de fixare. Se marchează apoi cu punctato­
rul, punct eh pn n » arc trec liniile ce trebuie trasate sau poziţia coutreloi gău*
iilor. Dupa .n a ridica şablonul şi se trasează cu rigla şi cu echerul liniile
(Ionic

r»«i
 ' [ i'

o=

F'ig. 12.5. Scule pentru trasare.

I U .1. Prelucrarea m a te ria lu lu i în vederea execuţiei c o n stru c ţiilo r metalice.

Prelucrarea materialului pentru executarea construcţiilor metalice nituite şi
• iida I r cuprinde următoarele operaţii:
găurirea pieselor pentru construcţii nituite şi cu şuruburi;
pregii ti rea marginilor pentru sudare la construcţii sudate;
rabotarea şi frezarea marginilor.
I'.’. 1.4.1. Gaurirea pieselor pentru executarea construcţiilor nituite sau cu
y/tuburi, (murirea pieselor pentru construcţii nituite sau cu şuruburi se face
j 11iii .1.-mlare la un diametru mai mic, operaţie care este urmată de o alezarc
i i i |i;i('liei a găurilor, sau numai prin găurire cu ajutorul burghiului. Ştanţarea

poale executa pentru OL37 la piese care au o grosime mai mică de

mm. Pentru grosimi mai mari ale pieselor este necesar ca găurile să fie date
ajutorul burghiului, adică prin aşchiere.
burghiul este o sculă aşchietoare folosită pentru executarea găurilor îu
IIH lai .au pentru lărgirea unor găuri care au fost executate în prealabil. Obiş
I •(' foloseşte burghiul elicoidal (fig. 12.6).

2 X ~ 130... 150 -ofp/ur/ dure

2X • 80... 90° -ffelur/ moi

I ii! l ’.Mi. Mmnhln r l l n ild<il

/ capul barptliiuliil; 'J nuwlc cllcalilali' , ,'l i muftii I (iti/n'iinf : i)
 l ’onii " U h I' ' IdloM'sc pentru executarea găurilor prin perforare, eie liind
de d o u a llpurl « n virl de centrare (fig. 12.7), folosite la perforarea găurilor
al căror crnliii este însemnat cu punctatorul şi fără vîrf de centrare, folosite
pentru perforarea găurilor după şablon.
Poansonarea se face la un diametru
mai mic decît diametrul definitiv cu circa
2 .. .3 mm, pentru ca apoi să se poată în­
depărta prin alezare materialul ecruisat
din jurul găurii, rezultat în urma procesu­
lui de prelucrare la rece. Alezarea găurii
la diametrul prescris în • proiect se face
odată pentru întregul pachet de piese -4- T i i 25mm a
care urmează să fie asamblate. Pentru -U— L OL37
alezarea găurilor de nit se folosesc în con­
strucţii metalice alezoarele conice (fig. 12.8).
Prelucrarea capetelor găurilor în ve­
derea realizării unor suprafeţe de aşezare
pentru capetele înecate ale şuruburilor şi
niturilor şi pentru îndepărtarea bavurilor Fig. 12.7. Poanson cu vîrf de centrare :
se face cu teşitoare (fig. 12.9). 1 — poanson ; 2 — piesă ; 3 — m atriţă ;
Sculele pentru găurire şi alezare sînt 4 — semn cu punctatorul.
acţionate de maşini de găurit, care pot
fi fixe sau mobile (portative). In uzină se folosesc de preferinţă maşinile
de găurit fixe, pe cînd pe şantier se folosesc mai ales maşinile de găurit şi alezat
portative, acţionate electric sau cu aer comprimat.

Fig. 12.8. Alezor conic pentru găuri dc nit.

12.1.4.2. Pregătirea marginilor pentru sudare. Pentru executarea opera­

ţiei de sudare, marginile pieselor care se sudează, trebuie să fie prelucrate, cît
mai corect şi îngrijit, deoarece de aceasta depinde şi calitatea sudurii. Prelucra­
rea marginilor trebuie să fie făcută în aşa fel
îneît să nu apară fisuri pe feţele tăieturilor.
Prelucrarea marginilor după tăiere constă în
executarea şanfrenului, adică a formei marginii
in aşa fel îneît să se obţină cordoane de sudură
in V, X, Y, U etc. Pentru îmbinări cu suduri de
colţ, marginile se prelucrează ca să rămînă drepte.

u'. 1l i '). P h -Iik i .i i t ,i i',-iniilor pentru ni turi cu cap înecat

III ‘ ■llllllirr.il cu teşii orii I :
I /fiilo r , pivso.
 I" I I A'(ibolan'a si frcmrca. Iu cazul 111101 i-I« 111«•11 1»■de construcţii este
■< .n (.1 marginile a11alc iu contact să transmită direct presiuni dc la o piesa
illa. I)r ai cea marginile acestor piese trebuie să aiba suprafeţe perfect plane,
im ■ obţin prin rabotarea sau frezarea pieselor.
I ,1'cutaica acestor operaţii se face numai la piesele care au de transmis
'■ H1ari locale foarte mari, cum ar fi de exemplu grinzile de rulare pentru po-
111 înlante puternic solicitate sau sttlpii foarte solicitaţi (fig. 12.10).

-- --------
..
____
. /
i1

/
/j
¡i
\

M
1
J

/ 1

^ / 1
__________

tl |
il

Vu-----------------
! ! /

Fig. 12.10. Rabotarea marginilor:

a ■la grinzi cu inimă plină ; b — la stîlpi; / — inima grinzii; 2 — inima stîlpului;
3 — talpa superioară ; 4 — suprafaţa, rabatată.

I I . T». Asamblarea elementelor construcţiilor metalice. Asamblarea pieselor

1\ (-dorea nituini sau sudării cuprinde totalitatea operaţiilor prin care piesele
I *11111mente ale ansamblului unui element se aşază şi se menţin în poziţia cores-
mi/.atoare desenului piesei.
Păstrarea acestor piese componente în poziţia de asamblare se face cu
IIil<ii ul unor dispozitive de fixare cum s în t: dispozitivele cu cleme, cu şurub

K Vederea f-f
;,|j ^

’I £

Fig. 12.11. Dispozitive de execuţie a grinzilor nituite.

li" 12.11, a) sau cu pene (fig. 12.11, /;), juguri (fig. 12.12) şi dispozitive rota-
Iv* pentru executarea grinzilor sudate (fig. 12.13).
I a coir.trucţiile nituite odată cu jugurile c prind .şi şuruburi de montaj
a 1 < llxează piesele din loc în loc. I le '< umnlea/a la intervale de 4 sau 5
alin şl l i mg bine, astfel ca piesele' sa In i i i contact pcrfect.
 ,'*•//'//>*7 f f

opch'uneo 2-2

Fig. 12.12. Juguri pentru asamblare:

a — pentru grinzi nituite ; b — pentru grinzi sudate.

I'ig. 12.13. Dispozitiv cu balansier rotativ.

 t
duh
T777-.rr7 7A
7777-)
V...2S00 1500...2000

Fig. 12.14. Stelaje pentru executarea nituirii.

I ii nUTiorolc de asamblare a construcţiilor piesele se aşază pe stelaje

cart' le susţin la înălţimea optimă de lucru (fig. 12.14)

12.2. Execuţia îmbinărilor

12.2.1. Execuţia îmbinărilor nituite. în găurile executate se introduc

niturile, încălzite la o temperatură de 900. . .1 000°C (roşu deschis). Pentru
încălzirea niturilor se utilizează forje de cîmp, cuptoare cu combustibil şi
aparate electrice.
Forjele de cîmp folosesc combustibil solid şi sînt prevăzute cu un dispo­
zitiv pentru suflarea aerului acţionat cu foaie sau cu ventilator acţionat cu
pedala sau electric. Sînt utilizate pentru încălzirea niturilor pe şantier.
Cuptoarele cu combustibil pot fi încălzite cu combustibil solid, lichid
sau eu ga/.. Primele două sînt obişnuit transportabile şi pot realiza o produc­
tivitate de circa 100 kg nituri pe oră.
Aparatul de încălzit electric prin inducţie are avantajul că nu degaja
fum şi nocivităţi, dar are productivitate redusă.
In timpul operaţiei de nituire, capul de fabrică este sprijinit de o contra
bulerolă, iar pe capătul tijei ieşit din gaură se aplică buterola, care esteacţio
nat a mecanic şi formează prin lovituri capul de închidere a nitului.
Nituirca se poate efectua mecanic sau manual. Pentru nituirea manuala
m' folosesc ciocane pneumatice de mînă, iar pentru cea mecanică prese de
nituit. Ciocanele pneumatice pentru nituit folosesc ca sursă de energie aer corn
primat la 5. . .7 at ; ele pot fi folosite pentru nituri de oţel cu diametre piiiă
la dl mm.
Spre deosebire de ciocanele de nituit, care lucrează asupra nitului prin
lovituri dese şi bruşte, presele acţionează asupra nitului încet şi uniform,
forţa lor de apăsare fiind mare. Cele mai utilizate prese de nituire sînt acţio­
nate pneumatic sau hidraulic. Presele au o productivitate mare piuă la
I d00 nituri în 8 ore. De asemenea cu ajutorul lor se pot realiza nituri de
• aii talc şi se pot bate nituri mai mari, care nu pot fi bătute cu ciocanele pneu­
matice.
( Ioni ra bulerole le u t ili z a t e la n i t u i r e pot l i : manuale, pneumatice, cu ş u r u b
şi cu p îrg hie. Cele mai folo site sîn t cele pneumatice, la care pre
aiea capului de fabricii a n i t u l u i :>c face p r in presiunea a e ru lu i. C o n ţia b u te
rolele cu iii i i I> şi cu p îrg h ie s îu l mai p u ţin fo lo site, f iin d greii* şi a vin d o
p ro d u c tiv ita te redusa
 12 ( m id lţll (le execuţie a î iiiliiiiiirilo i cu şuruburi de ina 11a rezistenţii.
1 22 I Masuri constructive. La executarea i iii hi nari lor cu şuruburi de ¡nalta
rezistenţii este necesar să se ia toate măsurile constructive pentru a asi­
gura contactul între piesele care se strîng. Piesele care se îmbină cu şuruburi
de înalţii rezistenţă trebuie să satisfacă toleranţele admise de instrucţiuni. I n
scopul asigurării unui contact bun, îndoiturile pieselor rezultate din tăiere la
foarfecă sau proeminenţele rezultate din găurirea cu burghiul vor fi îndepăr
tate prin prelucrare mecanică.
Eclisele folosite trebuie să fie de preferinţă cît mai subţiri şi astfel dis­
puse incit să se poată aşeza uşor pe suprafeţele elementelor.
Piesele în zonele de înnădire precum şi eclisele lor nu trebuie să fie vop­
site în uzină.
Elementele ce se îmbină cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate
este necesar să fie preasamblate în uzină, făcîndu-se o eclisare de probă, care
se va strînge cu şuruburi brute de acelaşi diametru, cu al şuruburilor de
inaltă rezistenţă.
12.2.2.2. Prelucrarea suprafeţelor. Pentru realizarea între suprafeţele de
contact a coeficienţilor de frecare prescrişi de norme, acestea trebuie să fie
bine curăţite :
— în prealabil se curăţă suprafeţele de îmbinare de pete de ulei, ruginii,
noroi şi în special de pojghiţa de laminare (ţunder) ;
curăţirea se efectuează mai întîi prin spălare cu substanţe degresante
pentru materialele uleioase şi pentru materialele pămîntoase cu a p ă ;
— rugina şi pojghiţa de laminare se îndepărtează cu ajutorul unei perii
de sîrrnă de oţel moale sau mai bine prin sablare;
— după aceste operaţii se face prelucrarea cu flacăra oxigaz cu un
exces de 30% oxigen, cu o viteză de înaintare de 1...2 m /m in , astfel îneît
temperatura suprafeţei curăţate cu flacăra să nu depăşească 200°C.
12.2.2.3. Verificarea prealabilă a operaţiunilor de stringere a şuruburilor pe
fiecare tip de îmbinare. înaintea începerii lucrărilor de strîngere a şuruburilor
de înaltă rezistenţă se face cîte o probă de strîngere pe fiecare tip de îmbi­
nare. Proba are drept scop verificarea unghiului de rotire a piuliţei la strîu-
gere prin care se asigură efortul de preîntindere în şurub.
Iniţial se strîng cu cheia de mînă de 280 mm cu un efort normal de
2f>.. .30daN toate şuruburile în condiţiile execuţiei finale, de la centrul îmbi­
nării spre margini.
După această strîngere lama spionului de 0,2 mm nu trebuie să pătrundă
pe o adîncime mai mare de 20 mm de la marginea pieselor sau în jurul şuru­
bului pe o rază egală cu d.
Fiecare şurub care se pregăteşte pentru strîngere cu cheia dinamometricii
e verifică cu cheia de 280 mm, urmînd să se stabilească dacă strîngerca şuru­
burilor anterioare nu a produs slăbirea lui.
După verificare, marcarea reperului iniţial al strîngerii cu cheia dinamo­
metricii se fiice obligatoriu cu dalta din aceeaşi loviturii pe şurub şi piuliţa.
S t r î n ge r ea cu cheia d i n a i n o m c t r i c ă se face apoi î n d o u a etape. Ii i p r i m a
e t a p a se da pi ul i ţei o rotire de 60" î nregi st rî ndu-se momentele de s l r î ugcr e
la 30 şi la !.<>' pi u l i u | L . . 1/3 di u n u m ă r u l total de şurii buri al î mb i n ă r i i ,
i.u p c i i t i n i ’ Iul • I n i ' f.;i ,!rea/a n u m a i m o m e n t u l la Ol) . S t r m g e r e a ‘.e face
de la mi j i m |•i • . ■11 r ml I i ţi te i m hi i larii.
 In «'Iapa a doua se continuă strîngerea grupului dc 1/3... 1/4 din şuru-
Itiirl l.i care s-au înregistrat valorile momentului de strîngere la 30 şi la 60°,
i u1<11111ii n(1u■ st* în continuare valorile momentelor di' 90, 120, 150 şi 180°. Se;
li. i « a / a diagrame care dau relaţia între momentul de strîngere şi unghiul de
ml i i e a piuliţei. Celelalte şuruburi se strîng cu o rotire corespunzătoare valorii
ni'»meniului din zona unde apare plasticizarea secţiunii filetate. Momentul
ii» '.li îngere nu trebuie să fie mai mic decît momentul rezultat din calcul.
I Jughiurile de strîngere rezultă în general între 90 şi 180° şi cresc cu dia-
melnil şurubului şi grosimea pachetului de strîns, fiind rotunjite la un rnul-
llplu de 30°.
După strîngerea tuturor şuruburilor, lama spionului de 0,1 mm nu tre­
buii' sa pătrundă mai mult de 20 mm de la marginea pieselor iau în jurul
in uliului, pe o rază egală cu diametrul şurubului.
a»
12.2.2.4. Executarea îmbinării. îmbinarea se execută în acelaşi schimb
de lum i m cursul căruia a fost prelucrată suprafaţa de îmbinare, sub condu-
*•Tea unui cadru tehnic de pregătire corespunzătoare.
Şuruburile, piuliţele şi şaibele trebuie să fie degresate. Piuliţele trebuie
a ..<■ înşurubeze corect pe întregul filet al şurubului. Se recomandă ca ina­
m i c a înşurubării, filetul piuliţei să se ungă cu o cantitate mică de unsoare
< o i i .i . tentă preparată din ulei mineral, grupa 400, amestecat cu praf de grafit.

Strîngerea definitivă a şuruburilor din îmbinare se face aşa cum

a arătat la punctul 12.2.2.3.
12.2.3. Execuţia îmbinărilor sudate. Piesele se pot suda atît manual cît şi
piin sudurii automată sau semiautomată, acestea fiind preferate deoarece
calitatea cordonului de sudură este superioară, iar productivitatea creşte sub­
stanţial.
Pentru executarea îmbinărilor sudate se întocmeşte o tehnologie de exe­
cuţii', în care se arată ordinea de sudare, sensul de sudare, caracteristicile
curentului, viteza dc sudare, numărul straturilor depuse, precum şi materia­
lele dc sudare.
La elaborarea tehnologiei de execuţie se dau indicaţii asupra măsurilor
eelor mai potrivite, care să împiedice sau să micşoreze la minimum deformă­
rile din timpul sudării.
l.xccutarea sudurilor trebuie să se facă în poziţia cea mai favorabilă,
adică în aşa fel îneît să se execute pe cît posibil ca suduri orizontale, reali­
zate de sus în jos.
Sudarea pieselor nu trebuie făcută’la temperaturi mai coborîte de + 5 °G
Dacă trebuie să se facă sudarea la temperaturi mai joase de +5°C, a,tunci
m încălzeşte în locul de sudare la temperaturi de 100...250°C.

12.3. Controlul calităţii execuţiei construcţiilor metalice

12.3.1. Controlul documentaţiei şi al materialelor. Calitatea construc­

ţiei metalice depinde îiitr-o foarte mare măsură de controlul calităţii
execuţiei. La efectuarea acestui con!rol trebuie avute în vedere pre
•eripfule şi recomandările „N orm ativului pentiu u/.inarea, m ontajul şi recepţia
i'oll'.li ucţillor din oţel industriale civil« şl agricole. Indicativ < 106-74.“

win
 ( . oul mini • • • n ( I< i se începe cil verificarea docil mont aţiei in u /in . i şl
anum e: d a c a d e l alllle dale iliu desenele de execuţii' .sini suficiente, l i m a
extrasele (le m a t e i i a l e cuprind cantităţile şi calitatea materialcloi f o l o s i t e ,
dacă fişele tehnologico cuprind tehnologia cea mai corespunzătoare pentru a
pune baza unei execuţii corecte.
După verificarea documentaţiei şi avizarea favorabilă, se trece la contro­
lul calităţii materialelor folosite şi la execuţia construcţiei metalice.
Materialele folosite trebuie să îndeplinească toate condiţiile ceruţii de
STAS 500-68 privind calităţile de oţel. Materialele metalice (table sau profile)
sînt însoţite de obicei de certificate de calitate eliberate de uzina producă­
toare. In aceste condiţii controlul calităţii constă în verificarea acestor certi­
ficate şi a toleranţelor înscrise în ele precum şi faptul dacă acestea se înca­
drează sau nu în normele în vigoare.
în cazul în care certificatele de calitate eliberate de uzina producătoare
sînt incomplete sau există indicii că materialele nu corespund calităţii înscrise
în certificatele de calitate, sau în cazul cînd acestea lipsesc, uzina de construcţii
metalice este obligată să verifice calitatea acestora.
Verificarea materialelor trebuie să se refere în special la calităţile meca­
nice ale oţelului sau în unele cazuri şi a compoziţiei chimice.
12.3.2. Controlul calităţii execuţiei. Controlul calităţii lucrărilor pe durata exe­
cuţiei în atelier se face în general prin verificarea fiecărei faze de lucru. înainte
de începerea execuţiei propriu-zise se face verificarea lucrărilor pregătitoare,
cu care ocazie se verifică dimensiunile materialului scos din depozitul de
materiale, dacă materialul a fost tăiat la dimensiunile din proiect, corectitu­
dinea lucrărilor de găurire pentru construcţiile nituite şi celor de prelucrare
a marginilor, pentru construcţiile sudate.
Este recomandabil să nu se treacă la asamblarea elementelor construc­
ţiilor metalice înainte de a se verifica lucrările pregătitoare.
12.3.3. Controlul calităţii îmbinărilor nituite. După executarea
lucrărilor de nituire se face controlul niturilor bătute pentru a stabili dacă ele
corespund condiţiilor de execuţie. Controlul calităţii niturilor bătute se face prin:
i — controlul aspectului exterior ;
— verificarea şi măsurarea diametrului capului;
— lovirea uşoară cu ciocanul a capului nitului.
La controlul aspectului exterior se cercetează forma capului, poziţia lui,
dacă este simetric sau nu, defectele capului, deformarea lui, eventuale defecte
ale piesei în zona nituirii, defecte care au putut apare datorită unei nituiri
necorespunzătoare.
Verificarea şi măsurarea diametrului capului de nit se face cu calibrul
de măsurat (fig. 12.15, a), alcătuit dintr-o plăcuţă de 1 ,5...2 mm grosime
pe marginea căreia sînt tăiate secţiunile capului în funcţie de diametrul tijei
- care este înscris sub fiecare secţiune a capului.
Pentru verificarea strîngerii corespunzătoare se foloseşte spionul de oţel
de 0,1 mm grosime (fig. 12.15, b). Piesele care au fost n ituite trebuie să fie astfel
strînse prin ultuiie meii între ele să nu poată fi introdus spionul (calibrul)
cu grosimea d< 0 , 1 n u n O bişnuit se foloseşte un set de spioni pentru verili
\J cârca spaţllloi diulr» piese.

: W7
 â <â ,5 , 36 5 30 ,8
i -1 K- r

125

26 23 20

102
c

Fig. 12.15. Instrum ente pentru verificarea n iturilo r:

ii calibru pentru verificarea capului; b — set de spioni; c — ciocan de control.

Pentru a constata dacă niturile bătute joacă, se face lovirea lor cu im

ciocan pentru controlul nituirii (fig. 12.15, c). Ciocanul pentru controlat nituri
arc o greutate de 250 g pentru nituri cu d <20 mm şi de 400 g pentru nituii
cu i i >20 mm.
(,u ocazia executării nituirii pot să apară o seric de defecte datorită uiior
cauze multiple. O parte dintre aceste defecte nu sînt admisibile, iar niturile
care le prezintă se taie şi se înlocuiesc. Alte defecte se admit, dacă acestea
itiscriu în limitele şi toleranţele admisibile.
Defectele neadmisiUle la îmbinările nituite s în t:
niturile care joocâ, defecte ce pot apare cînd piesele nu au fost silfi
cient de bine strînse înainte de executarea nituirii sau dacă nituirea se tei
mina la o temperatura mai mică decît cea normală şi nitul nu strînge sttl'i
cient de bine piesele. Acest defect se depistează prin ciocănirea uşoară cu
ciocanul de control. Seaşază degetul pe capul nitului şi sc percep vibraţiile
produse prin lovirea uşoară cu ciocanul;
niturile care nu drîng piesele pe toată circumferinţa capului pot să apai i
dacă baterea s-a format cu buterola înclinată sau dacă încălzirea a io:.!*
i i e u n i f or m a , ca şi în caiul cînd în timpul nituirii nu s-a apăsat corespunzătoi
I ml er ol a. Defectul sc identifică prin examen exterior şi cu ajutorul spionului,
pentru verificarea strîngerii niturilor folosind lama de 0,1 mm grosime, care
nu trebuie să intre între capul nitului şi piesă;
nil urile care nu strîng bine piesele între ele apar datorită strîngerii
incomplete a pieselor, astfel îneît între piese apar spaţii libere. Se verifică tot
pliu examen exterior $i cu ajutorul spionului cu lama de 0,1 mm, care nu
li chilie să intre între piese ;
niturile cu ca/ml urs sau cu crăpături pot să aparii la supraîncălzirea
materialului nilului sau datorită unei compoziţii chimice necorespiinzătoaie
a materialului (fig. 12.10)*
niturile caic nu umplu câmpiei /unuu -mit urmarea faptului că tija
n itu lu i a fost prea scurta, c itu l n ilu l nu a Io I în c ă lz ii su ficie n t, sau c itu l
i npttl de 111< l i n l r i i a 10 111aI prea repede, în a in te ca .> se Iaca re liiln re a l i| c i
pentru <i umple roni|il> I r u m < iml «m.I.i îndoieli asupra acestui defect,
»are poate ii eoultolnl unii i•i*■ 11. • lai«- capul nitului la un număr de 5%
din numărul niltulloi din I m b l n a i e , d.u u«l puţin un nit, şi dacă la acestea
.(* constată exist('iiţn (Medului laie incă două nituri; dacă la cel puţin
unul din ele se con:.(ala acest defect, .se înlocuiesc toate niturile.
Defectele admisibile s în t:
Capul nitului prezintă deformări sau este deplasat faţă de axa nitului,
defect care se admite dacă denivelarea sau excentricitatea este mai mică ca
0,1 d, sau mai mică de 2 mm (fig. 12.17);

lîg. 12.16. Nit cu crăpătură Fig. 12.17. Deformarea capului (a), deplasare excentrică (b)
pe cap.

Capul nitului nu este complet format, pe tot conturul sau pe o parte a

acestuia, defect care se datoreşte unei tije prea scurte sau unei încălziri insu-
lieiente a nitului (fig. 12.18). Se admite acest defect, dacă porţiunea nefor-
aiată a capului nu depăşeşte 0,1 d.
Niturile cu bavuri în jurul capului datorită unei tije prea lungi (fig. 12.19)
e admit dacă bavura în sens radial este mai mică de 3 mm, iar grosimea e
un depăşeşte 3 mm. Aceste bavuri se taie apoi cu o daltă specială.

<3mm

3 mm

Fig. 12.18. Nit cu cap format in ­ Fig. 12.19. Nit cu bavură.

complet.

Crestăturile în piesele îmbinate se datorează pătrunderii buterolei în piese

iu lim pul baterii (flf. 12 20). Se adm ite acest defect dacă adîneimea de pătru n ­
dere est o mal mita m cel mult egală cu 0 , 2 mm la piese cu grosimea sub
M mm şi de 0 ,b in in l,i |tl< ,e t u grosimi peste 8 mm.

H ( u n i t rill I II MiMlalli a
Mi: 12.20. I’iitrunderea butcrolci în Fig. 12.21. Nit oblic.
piesă.

Niturile oblice apar datorită înclinării axei găurii. Acest defect este adml'»
pentru o înclinare maximă faţă de axa corectă de 3% (fig.12.21).
Mu»
12.3.4. Controlul îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă. Controlul h Iu
gerii şuruburilor de înaltă rezistenţă constă din verificarea unghiului cu i,m
;i fost rotită piuliţa, operaţie care se face pentru toate şuruburile de îmbin.m
Pentru un număr de 5% din şuruburile unei îmbinări se verifică morarului
de striugere. Valoarea maximă a momentului nu va depăşi cu mai mult de
momentul rezultat din calcul. în cazul cînd rezultatul pe unul din şuruburi!*
încercate este fie sub valoarea momentului de strîngere calculat, fie îl d e p a
şeşle cu mai mult de 25%, se fac în continuare probe pe încă cinci şuriilnni
la intîmplare. Dacă din această încercare rezultă încă un şurub cu abateri nul
mari decît aceste limite, atunci se verifică toate şuruburile îmbinării.
Şuruburile caresînt strînsecu un moment de strîngere sub valoarea calcul.tl i
.se si ring în continuare. Şuruburile care au momente de strîngere mai mari *u
25% decît momentul calculat se admit să se păstreze înîmbinare dacii uni'.lilii i
<lc rotire este între limitele determinate.

12.3.5. Controlul calităţii îmbinărilor sudate. Pentru a avea certitudine.) un« i

comportări bune în exploatare a unei construcţii sudate este necesar *..i •
efectueze un control de calitate riguros şi competent al îmbinărilor Mulai*
I sie foarte dificil, uneori practic imposibil, ca anumite cordoane de muIiii i
• .i fie înlocuite pe construcţia montată. Din acest motiv în cazul construcllllni*
Midale st* i mpune un control care se face : preventiv, în timpul execuţiei muIiii H
şl (lupii executarea sudurii.
Controlul preventiv se face pentru a verifica: prelucrarea corespunzăloun«
ii cnjielelor pieselor, piesele în ansamblu şi electrozii, liste necesar să se*- Ini»1
lea.sea şi să se verifice pe probe calificarea sudorilor conform STAS 9532/1 14
şl '"i <■Iacii examinarea lor practică potrivit STAS 9532/2-74. Se verifica apm •
lajul pentru sudare şi se iau toate măsurile pentru ca sudurile să fie execuţii*
de calitate.
I i i timpul execuţiei sudurii se supraveghează atent aparatajul pentru .udau

şi manevrarea corectă a lui. Se iau măsuri speciale în cazul sudării la lemp»

raluri scă/.nte, sau în cazul sudării pieselor groase. Iu cazul execuţiei m a n u a l i
a sudurii se verifica modul de lucru al fiecărui sudor.

370
 Controlul m lH atii inibitioriloi •.//</.//• • d u p ă I» rm in a ic a operaţiei di' cx cm
1, 1 1 1 . 1 mi dui'ii poale ii iacul prin i m u n i i , de n ml m l di.sl ructiv şi prin proc cdce
de eoni rol ikm 1istructi v.

12.3.5.1. Proccdce de control distructiv. I*(mitru stabilirea unei Iclmolojm

cniecle de sudare şi pentru garantarea calitiiţii sudurilor, este necesar să se
Iaca încercarea îmbinărilor sudate conform STAS 7G8-66.
încercările mecanice ale îmbinărilor sudate se efectuează pe probe sudate
lu aceleaşi condiţii ca şi elementele construcţiei metalice.
I i i afara verificării calităţii îmbinărilor sudate prin încercări pe epruvete
udate este necesar să se facă şi alte verificări distructive cum sînt sfredelirea
.1 făurirea de control.
12.3.5.2. Procedee de control nedistructiv. Cel mai simplu procedeu de con
I rol ncdistructiv este verificarea aspectului exterior al cordoanclor de sudurii
«ii ochiul liber sau cu ajutorul lupei. Cu această ocazie se verifică şi dimensi­
unile cordoanelor de sudură, atît ca lungime cît şi ca grosime. In acest scop,
pentru suduri de colţ se pot folosi şabloane cu ajutorul cărora se determină
i'.iosimea cordonului de sudură.
Sudura se poate controla suplimentar şi cu ajutorul ciocanului de 1 kg.
I )acă sudura este de bună calitate, piesa emite un sunet clar ; la o sudură defectă
Minetul este spart.
Controlul ncdistructiv cel mai perfecţionat se face prin controlul electric
şi magnetic, control cu raze X şi gama, control cu ultrasunete.
Principiul metodei de control electric şi magnetic este fie măsurarea diferen­
ţei de potenţial între doi electrozi, fie evidenţierea liniilor de forţă magnetice.
Dacă într-o piesă, există un defect, curentul electric este deviat, iar diferenţa
de potenţial va îi mai mare (fig. 12.22). Dacă sub piesă se aduce un electromagnet

Fig. 12.23. Controlul magrioto-

coi (lomielor cir .sudură : grafic al cordoanclor de sudurii:
1 ~ ntilviinntniitii ; y piesa ; / — electromagnct; 2 pilitură de
8 • con hm I /< •iidiuii . I drepte Jier ; 3 — piesă ; 4 defect iu su­
puiulele tlinite /*#• f ) l f S t ) . dura (aglomerare de pilitură de
fler) ; 5 lilrtle.

I'/I
Iar p< partea opuşii s(‘ aşa/ii o hîrtie pe c a le se aşterne piliturii di» fier, acra1.la
va rămîne aşezată uniform, dacii piesa nu prezintă defecte ale cordonului dr
m k I u m si se va aglomera în jurul defectului Intern, dacii piesa are defecte dr
suduia (fig. 12.23).
Principiul defectoscopiei ca raze X (Roentgen) se bazează pe puterea maie
de penetraţie a acestora, care ajunge la circa 50 mm pentru oteluri. Piesele
ml supuse fie unei radiografieri, cînd înregistrarea imaginii Roentgen se face pr»
cale fotografică, în spatele piesei asupra căreia se trimite fasciculul de r . i /e
Roentgen fiind aşezat un film sensibil, fie unei radioscopii, cînd imaginea Roeul
gen apare pe un ecran fluorescent (fig. 12.24).

Flg. 12.24. Defcctoscopie Roentgen a sudurilor cap Ia cap şi de co lţ:

1 — film ; 2 — fascicul de raze X ; 3 — pana compresator.

Dacă sudura este omogenă filmul este înnegrit de raze în mod uniform,
dacii are defecte (de exemplu conţinut de zgură, bule de aer, fisuri etc.), filmul
va fi mai luminat în dreptul defectelor şi în consecinţă, la developare va ieşi
mai înnegrit, deoarece în dreptul defectelor razele Roentgen sînt mai puţin
absorbite. Interpretarea roentgenogramei se face ţinînd seama că:
bulele de aer şi porii au o luminozitate constantă, apărînd pe clişeu
auli formă de puncte mai înnegrite; *
zgura arc formă neregulată cu aspect de nori închişi la culoare;
fisurile au formă de ace sau linii în zigzag cu ramificaţii şi cu grosime
variabilă;
ncrcgularitatea suprafeţei cusăturii apare sub formă de nori, de cflloare
mai închisă unde sudura este mai subţire ca piesa şi de culoare mai deschisa
unde sudura este mai groasă.
Controlul sudurilor cu raze gama se bazează pe acelaşi principiu. Radiaţia
gama este însă mai penetrantă ca razele X şi se poate utiliza pentru controlul
pieselor mai groase. Aparatura este foarte simplă şi ieftină. Ca surse se f o lo s e s c
izotopi radioactivi (Co 60 sau Ir 192). Schema unui defcctoscop cu raze gama
este arătată în figura 12.25. Interpretarea rezultatelor obţinute este aceeaşi
ca şi i i i cazul rocuIconografiei.

:r/2
 Dcfccto'.i Dpi/i .udiil l!• m • po.ili line .şi cu ultrasunete, în care caz lolo»
.rşte im deferlo.rop ii 11 1 .io i iIt (li/' l'2.W>). Ill funcţie de intensitatea .şi del a
ajul undelor relleclalc ■ ,<• pul 1 1 a;• concluzii asupra defectelor interne ale sudu
rilor (ecou de defect).

fm z  m M
Jl

l ig. 12.25. Defectoscop cu raze j Fig. 12.26. Defectoscop ultrasonic:

g am a:
/ — raze gama ; 2 — piesă ;
■ V- casetă metalică; 4 — film ;
/> cămaşă de plum b ; 6 — po-
:ifia închis (pastila din material
radioactiv); 7 — poziţia deschis',
<S'— apăsare pentru scoaterea
pastilei radioactive.
/ — impuls emis; 2 — ecou de defect;
3 — ecou de fund ; 4 —generator de impulsuri;
5 — deviaţie de timp ; 6 — osciloscop catodic ;
7 — receptor ; 8 — emiţător ; 9 — cap de în­
cercare \10— piesă ; 11 — defect.

Încercarea etanşeităţii sudurilor se face la construcţiile sudate a căror îmbi­

nare trebuie să satisfacă pe lîngă condiţiile de rezistenţă şi condiţii de etanşei­
tate (rezervoare pentru lichide sau gaze, conducte). în acest caz se folosesc
următoarele metode de control: proba cu petrol, proba hidraulică, proba cu
aer comprimat, proba cu aparatul de vid, proba prin metoda reacţiilor chimice.
— La încercarea etanşeităţii cu metoda cu petrol se execută vopsirea
exterioară a tuturor cordoanelor cu o vopsea pe bază de cretă, după care cusii-
1urile sînt stropite în interior din abundenţă cu petrol. Dacă petrolul în timp
de 20.. .30 min nu pătrunde şi nu lasă pete întunecate pe vopseaua de cretă,
cusăturile se consideră etanşe.
— Proba hidraulică se efectuează la presiunea nominală de funcţionare
a rezervorului, verifieîndu-se pe lîngă etanşeitatea cordoanelor şi rezistenţa
lor. înaintea probei hidraulice se va face însă obligatoriu proba cu petrol şi
remedierea defectelor din cusături.
— La proba cu aer comprimat cm ăl urile sînt unse cu apă şi săpun, la partea
exterioară a construcţiei sudate, după <arc iu inlerior se introduce aer compri­
mat. Pierderile de presiune, respecllv drlcclelo cordoanelor de sudură sînt indi
cate de apariţia băşicilor de săpuu la «■si• i Im INuţilc defecte se taie .şi se i c n i i
dea/ii după care incercarea m* ivprln

IVI
 I ’i Inclpiul de verificare eu ajutorul ;i|>;u .itului eu vid se ba/.ea
folo ii ca 111ici cili ii lăra iiind cnncliee, care :.c aplica pe porţiunea de corduii
<e e verifică, ereîiidu-se în interiorul cutiei im vid artificial, defectele de m k I i i i i
m l Indicate prin apariţia în cutie a unei creşteri de presiune (lupii 3 .. A mlii
de la aplicurea vidului, creşterea de presiune fiind indicată de un manomeliu
de control, racordat la cutie. Acest procedeu se poate aplica în cazul cind mu
din feţele construcţiei etanşe este inaccesibilă.
Metoda reacţiilor chimice se bazează pe folosirea unor soluţii indicator. In
mod obişnuit se foloseşte fcnolftaleina, care este turnată din exterior pe c u s ă t u r a
Din interior se trimite un gaz alcalin volatil, de exemplu amoniac, care p a l m i i
iud prin neetanşeităţi colorează în roşu intens soluţia indicator de f c n o l f t a l e i n a
12.3.0. Norme de securitate a m uncii la uzinarea construcţiilor metalice. I i
u/marca construcţiilor din oţel se vor respecta actele normative r e f e r i t o a i n
l a protecţia muncii, specifice pentru acest gen de lucrări, cuprinse în „Noi
mele republicane de protecţia muncii“ aprobate de Comitetul de Stat peiilm
protecţia muncii şi Ministerul Sănătăţii si Prevederilor Sociale cu o r d i n e l e
18 2/1906 şi 702/1966.

1 2 .4 . Grunduirea şi expedierea construcţiilor metalice

înainte de a se grundui, construcţiile metalice se curăţă de oxizi (rugină), do

murdărie, grăsimi şi alte impurităţi. Curăţirea se face cu peria de sîrmă; la pic <
mai oxidate se curăţă încălzind suprafaţa cu flacără oxiacetilenică, cu un bn
de 15.. .20 cm diametru, care se mişcă pe suprafaţa piesei, după care oxi/.ii e n d
foarte uşor. O metodă foarte eficace de curăţire este sablarea suprafeţelor pic.» i
Sablarca constă în proiectarea unui jet de nisip, cu mare presiune pe suprafaţa
piesei. Prin frecarea dintre jetul de nisip şi suprafaţa piesei se face curaţii« a
corcspuiîzătoare acestora.
Grunduirea constă în aplicarea pe suprafaţa astfel curăţită a unuia sau
două straturi de vopsea preparată din ulei de in fiert şi miniu de plumb. Mimul
de plumb are proprietatea de a mări rezistenţele mecanice ale vopselelor, împle
dicînd oxidarca ulterioară a acestora.
(¡rundul cu miniu de plumb formează o peliculă fină şi uniformă la supra
faţa pieselor care aderă bine şi împiedică contactul pieselor metalice cu mediul*'
înconjurător. ,j
După vopsirea cu miniu de plumb, eventualele suprafeţe mici riima <
nevopsite (cu adîncituri sau pori) se chituiesc cu chit de miniu.
Părţile construcţiilor metalice care se înglobează în beton nu se vopsesc
eu unind de miniu, ci se acoperă cu lapte de ciment (de exemplu papucul
st ilpilor).
Porţiunile marcate cu poansonul sau cu vopsea nu se acoperă cu mlulii
ci se încadrează într-un chenar de vopsea albă pentru a fi uşor vizibile.
Ixpedierca construcţiilor metalice se facc pe tronsoane de expediţie cnn
corespund gabaritelor mijloacelor de transport auto sau de cale ferată. In auii
mile situaţii dimensiunile tronsoanelor de expediţie pot fi dictate de capiul
lalea de ridicare limitata a utilajului de montaj. I i i cazuri speciale, cind u i m i
laiea tronsoanelor i i i locuri jjreu accesibile se face cu ajutorul elicoplei ului,

374
> !< u<ve\ai sa se ţină seama de p l l t e i e . i di ildlcaic a acestuia, liin iliu d corc.
pini Moi tronsoMiiele de expediţie.
Înaintea (expediţiei construcţiile»! u/.lnnle se face in mod obligatoriu o
pn i .1mblare a tronsoanelor de expediţie, in scop de verificare, după care se
.1« ,l.ie ui tronsoane de expediţie, care sini prevăzute cu marcaje, pentru a uşura
montajul pe şantier.
Marcarea elementelor construcţiilor mctalice se face cu vopsea rezistentă
Iu Intemperii şi ea va cuprinde simbolul elementelor conform desenelor de execu­
ţi« indicativul (numărul) desenelor şi simbolurile elementelor vecine cu caic
• Ir meniul se asamblează la montaj, simboluri care se trec în zona de îmbinare
«ii clementele vecine.
('ap Holul 13

Montajul construcjiilor metalice

13.1. Proicciul de montaj

Alegerea soluţiei de montaj a construcţiilor metalice trebuie să sati.-.larfl
tu mod avantajos atît cerinţele tehnice, cît şi pe cele economice. De aceea •a
trebuie să constituie o preocupare im portantă atît în faza de proiectau', cil
.şi iu cea de execuţie. Proiectul dc montaj se elaborează în mod obişnuit <l<‘ i alin
Întreprinderea de construcţii-m ontaj, pe baza soluţiilor proiectului de orgaiii/ni#
a lucrărilor de montaj întocm it de către proiectant. Aceasta presupune o sli iimfl
colaborare între fazele de proiectare, uzinare şi m ontaj, o bună cunoaştere .1
condiţiilor şi posibilităţilor reale de transpunere în fapt a soluţiilor preconizai#,
Problemele principale care trebuie rezolvate pentru asigurarea montajului
sin i urm ăto arele:
tehnologia dc montaj, care stabileşte şi definitivează, cu ajutorul uimi
descrieri şi planuri, metodele de lucru şi volum ul de lucrări, începînd dc la la. it
de prim ire şi recepţionare a tronsoanelor de expediţie şi a materialelor au\l
liare, asamblarea elementelor şi pînă la montarea propriu-zisă ;
— necesarul de forţe de muncă, ce se determină pe baza volum ului du
lucrări, a termenului de plan şi a specificului lucrărilor de execuţie. NeceM iul
dc forţe de muncă trebuie să fie în concordanţă cu dotarea şantierului cu 11 I 1
lajc, cu ritm icitatea aprovizionării şi a ex ecu ţiei;
— ncccsarul dc materiale, scule, dispozitive şi utilaje, constituie de asem»'
nea una din problemele care necesită o atenţie deosebită;
— planul calendaristic, care cuprinde un grafic general pe obiectivi', «11
cantităţile de executat, eşalonarea lor în timp, mijloacele şi manopera iiccc ..im
precum şi productivitatea urmărită. In acest grafic se adaugă graficclejle apii*
vizionare, dc folosire a utilajului şi graficul forţelor dc muncă;
— controlul calităţii, care prevede mijloacele şi perioadele în care < I*
necesară vcrificarca calităţii lucrărilor, urm ărind descoperirea şi evitarea r.n
telilor de execuţie sau m ontaj, precum şi efectuarea în tim p u lii a r e m e d i e i ilni
— protecţia m uncii care cuprinde m ăsurile [şi recom andările re n ai»
m ontajului în condiţii de deplină securitate pentru întreg personalul şantierului

13.2. Organizarea şi executarea lucrărilor de montaj

13 .2 .1. Generalitfijl. Executarea operaţiilor de montaj trebuie să înceapă < •>
organizarea depozitului. I ’.sto Indicat ca locul de descărcare să se afle îu Iun
dinte apropiere dc locul de montaj pentru a seni la distanţele de m anipulau
ţ.i pentru a folosi acela;! utilaj atil la descărcare eiI ;i la montajul propriu /h

370
 Tu cazul unor construcţii impui I.ml» m ji d( pozitelor utilizate pe o pol iu.ul.i
ilr timp mai Îndelungaţii este ncce\ai «a acestea să lie amplasate pe un terni
compactat sau consolidat, prevăzut cu i i;»ole de scurgere a apelor pluvial«.* şi
hltuat cu 15...20 cin deasupra terenului înconjurător. ,
Depozitarea pieselor (fig. 13.1) se lace în funcţie de forma, dimensiunile
\alciituirea constructivă (în poziţie verticală sau orizontală).

b
Fig. 13.1. Depozitarea elementelor de construcţii metalice :
a — ferme ; b — stîlpi cu inimă plină.

In depozit se va organiza evidenţa confecţiilor metalice primite, sortarea

•,.i depozitarea acestora pe categorii, precum şi remedierea, îndreptarea sau
înlocuirea pieselor deformate. Pentru piese cu grosimi mici (1 0 ... 12 mm)
Îndreptarea se poate face la rece, iar pentru piesele mai groase, deformaţii Ir
mari şi locale se remediază la cald, la temperaturi de 8 0 0 ...900°C (culoarea
roşu deschis). Pentru bare cu deformaţii mari este preferabil ca acestea să fie
•coase din sistem şi înlocuite.
Pentru construcţiile importante, constructorul sau beneficiarul pot delega
un rcccpţioner permanent la uzina constructoare. Aceasta nu scuteşte construc
torul de a efectua şi recepţiona confecţiile sosite pe şantier.
Expedierea elementelor şi materialelor de construcţie din depozit la punctul
di* montaj se face în ordinea montajului, asigurîndu-se un stoc de rezervă
necesar montajului pentru maximum 6 zile.
13.2.2. Operaţii prealabile montajului. Datorită toleranţelor de execuţie
foarte reduse care sînt admise la construcţiile metalice, este necesar, ca
înaintea montajului propriu-zis, să se facă unele lucrări auxiliare, şi anume :
— stabilirea axelor şi a nivelurilor de montaj. La montaj se folosesc repere
sub formă de borne, care trebuie să rămînă fixe tot timpul montajului. înaintea
.stabilirii axelor de montaj este necesară verificarea axării lucrării executate
interior (fundaţii, stîlpi, centuri etc.) pe care se sprijină construcţia metalică.
k‘ rccon andă ca verificarea să se facă cu teodolitul şi nivela. La construcţii
i mportar te se recomandă ca la început să se fixeze mai multe borne de referinţă;
caluiea reprezintă o operaţie intermediară în scopul aşezării corecte ca
nivel a c ementelor de construcţii metalice. In vederea calării este indicat ca
intre infrastructura din beton armat sau zidărie şi elementele respective să se
intercaleze un strat de mortar de poză. Din acest motiv elementele pe care
icazemă construcţiile metalice .se execuţii la o cotă mai coborîtă, urmînd ca nive­
lul definitiv să se stabilească ni ajutorul unor rame metalice, plăci metalice
de calare şi al unoi .11nluri din moilai «Ir poză de marcă superioară ;
mimturni uhlulidui dr rhluul iii'k '.iu pentru realizarea m ontajului con
.slrucţiiloi metilii«» ni Iun« ţi« •I* r i * •1 1 nI* i lioiisoauelor ce urmează a li mou
laie Daca nu* a i i l M n e l i 11111•I• <1* ............ nu | u i i i ui feneral probleme .speciale

377
<l<- monlaie, montarea macaralelor este o opcr.'iţtc* mal ('(>in]>llc.11■
i şi ticluit"
executata in conformitate cu inslrucţlmiile tehnice (lin cartea utilajului.
După terniinari*a operaţiiloi auxiliare de montare a utilajului este iu «* u
un control riguros al acestuia, control care rămîne o obligaţie periiianeiita p "
întreaga durata a lucrărilor de montaj.
13.2.3. lîxecutarea m ontajului. Montajul propriu zis începe cu asam blau u
tron ioanelor pentru montaj. Tronsoanele de montaj, care urmează sa tic rldt
cate cu ajutorul utilajelor, se leagă obişnuit cu ajutorul cablurilor tliu o ţ d
Pentru utilizarea corecţii a cablurilor este important sa se dea o atenţi n
deosebiţii alegerii dimensiunilor acestora şi motlului de legare şi f i xai e 1
capei dor.
Dimensiunile cablurilor (diametrul şi tipul cablului) se determina ţ l u i ml
seama ca forţa efectivii sii fie mai mica decît forţa admisă a se transmite pi In
cablu :
Nef^ N a. (13,1)
Forţa admisa a se transmite prin cablu se determină împărţind forţa maxiiuA
de rupere a cablului, dată în STAS 1513-66 pentru „Cabluri de oţel de con*
stmeţie simplă“ sau în STAS 1353-66 pentru „Cabluri de oţel compuse d u M < .
construcţie normală“, la un coeficient de siguranţă c = 3 :

Modul de legare a cablurilor trebuie să fie ales în funcţie de natura clean ii

tclor care sc montează (grinzi cu zăbrele sau cu inimă plină) şi de dimensiunii*
acestora, în aşa fel, ca în locul de legare să se asigure condiţii corcspunz;Uonm
de prindere, care să ducă la evitarea unor muchii ascuţite ale ochiurilor de cablu.
In acest fel se asigură o repartiţie uniformă a eforturilor şi protejau ,i
marginilor pieselor de care se face legarea. în acest scop la legarea directa mi
cablu a pieselor ce se montează, trebuie luate măsuri de protecţie a cablului
şi a marginilor clementelor metalice, prin introducerea unor piese de lemn,
cart' înlătură posibilitatea de alunecare a cablului pe piesele metalice (fi^ l.i "i

Flg. 13.2. Protejarea cu lemn a m liln

ri lor şi n pieselor

I egerea pieselor cu cabluri se poate face şi indirect, prin intermediul unei

dispozitive auxiliare sudate sau prinse cu şuruburi, in găurile existente al»
elementelor de const i ucţle cure se montează (Hg. 13,3).
 Stcfiunea /

Stcfiurm 1-1

Fig. 13.3. Dispozitive pentru prinderea de cîrlig sau de cabluri:

a — cu ureche ; b — cu dispozitiv în formă de cleşte ; c — cu bridă.

Fixarea capetelor cablurilor la instalaţiile de ridicare se poate realiza în

hui multe feluri:
cu manşon de oţel şi pană (fig. 13.4, a) ;
cn cleme nituite (fig. 13.4, b) ;
cu ochet şi matisarea capetelor cablurilor (fig. 13.4, c).
cu ochet şi cleme cu şuruburi (fib. 13.4, d).
fixarea provizorie a capetelor de cablu cu noduri şi cleme (fig. 13.4, c).
Operaţia de matisare a capetelor de cablu constă în desfacerea capului
•i' cablu în tronsoane pe o lungime de circa 80...100 cm. Fiecare toron al
• ipălului liber se înfăşoară de 4 sau 5 ori în jurul toronului corespunzător de
i" cealaltă parte a cablului. După matisare locul este bandajat cu sîrmă moale
l"iilru protecţia manipulantului şi pentru împiedicarea desfacerii tronsoanelor
iiiiilisate.
La efectuarea operaţiei de legare trebuie avut în vedere ca punctul de
i nndeie să se găsească pe verticala centrului de greutate a elementului ce se
ilează şi deasupra acestuia. La piesele de lungime mare, ridicate în poziţie
di i/oiltiilu, prilidci < a m* fiice iii (lotci p uilde , ( 11 •.1111•.(* simeii ic foţii (U* cciiliul
de /'ictilalc şi situate deasupra acestuia (lig. l.’J.f» :,.i 13.0).
In cazul unor dem ente metalice cu deschi dere marc (de exemplu fci im ),
pentru asigurarea stabilităţii la montaj, uneori sînl necesare consolidări pn>
vlzoril, caro în mod obişnuit se vor cxecuta cu ajutorul unor bile din lemn
di;:- 13.7).
Piesele de dimensiuni mari trebuie ghidate în tot timpul ridicării, folo.lml
funii din cînepii legate la capetele pieselor. în cazul unor piese deosebit de r.i« I"
.se folosesc cabluri din oţel care sînt conduse de trolii manuale.

Fig. 13.5. Legarea pieselor lungi în două puncte.

Fig. 13.G. Ridicarea fermelor.

080
 U'ldîearea picvstîloi sr iiiinlm • <1* < <11 *- <1111 dr montaj. Pentru conducen i
ullla|e|or folosesc semnal«' •«• 11 • 11 (l<»11mI« lai 111 razuri .speriate iir.l al, 1(11
«1« .1 nipliIic;nt* sau radioieleloiiul
Duna legarea dispoz.illveloi dr monla) şl ghidare se verifică cu iţii*
i >ilinierile făcute. Se ridica apoi pl< .a eu ¡>...10 cm dc la sol, i se verifica
m lillibrul .si apoi se fac 2 sau manevre de ridicare şi coborîre pe înălţimi
•Ir !> .10 cm. în continuare se verifica din nou starea legăturilor şi poziţifl
•1« rchilihru a piesei. Numai dupa efectuarea acestor probe se trece la ridicare*»
plopi iu-zisă.
Dupa ridicare, piesele se prind provizoriu în poziţiile din proiect, prin
•Im-a liicîndu-se de obicei cu un număr suficient de şuruburi de montaj, astfel
•11« il să se asigure rezistenţa şi stabilitatea elementului pînă la executarea
prinderii definitive.
Ancorarea pieselor montate şi a utilajelor de ridicare se face cu ajutorul
.dilurilor de oţel şi al unor construcţii auxiliare numite ancoraje.
Ancorajele se pot realiza sub diferite forme. Soluţiile obişnuite din traverse*
•Ir lemn rotund sau ecarisat aşezate în stive la un anumit nivel sub nivelul
l<i ruului (fig. 13.8, a) sau cu piloţi de lemn (fig. 13.8, b).

13.3. U tila je folosite la m o n ta ju l construcţiilor m etalice

Utilajele folosite la montarea construcţiilor metalice sînt foarte variate,

f in ia lor extinzîndu-se de la cele mai simple utilaje manuale de ridicare, pînă
i i cele mai complicate macarale, acţionate mecanic.
Alegerea utilajelor folosite pentru ridicarea, deplasarea şi aşezarea pieselor
• (instrucţiei metalice la locul de montare, este funcţie de mai mulţi factori,
şl anume:
de natura construcţiei care s r monleaza (hală industrială, clădire înalţii
multietajatii ele.);
d e greutatea maximii a o l o m « u ! r l o i e a i e se montează;
d e dimensiunile g r o m r l i Im< al* • I ' iic ulrlnr ;

3HI