MAREA NEAGRĂ

Temperatura și salinitatea
 TEMPERATURA
Temperatura apelor de suprafață
Luna Sectorul Temp. apei in sect. vestic Temp. apei in sect. central Temp. apei in sect. estic
(°C) (°C) (°C)

I N sub 2 - 7 7-8 7 - 10
• Diferențe considerabile
I S 7-8 6-7 8 - 12
între compartimentul
VIII N 21 - 22,5 22,6 - 22,9 22,6 - 22,8
vestic și cel estic
• Cele mai mari diferențe
VIII S 22,5 - 23 22,6 - 22,9 22,6 - 22,8
se înregistrează iarna
• Toamna, răcirea apelor
de suprafață începe din
nord – vest (Golful
Fidonisi)
• Apele de suprafață din
compartimentul vestic se
caracterizează prin cea
mai mare heterogenitate
termică
 Temperatura apelor în profil vertical

• prezintă o stratificare specifică Mării Negre

• vara, în bazinul adânc, succesiunea este:

 stratul de amestec, situat între suprafață și 10 – 12 m adâncime, cu

diferențe între suprafață și limita inferioară de 1 – 1,5°C;
 stratul termoclinei sezoniere situat între 10 – 12 m și 40 – 45 m
adâncime, în care gradientul termic atinge 12 – 14°C;
 stratul intermediar rece (SIR) situat între adâncimile de 40 – 45 m și 130
– 150 m, în care temperatura scade cu 1 – 1,5°C;
 stratul intermediar, situat între 130 – 150 m și 1500 m adâncime, în care
se înregistrează o inversiune termică, temperatura crescând ușor de la
8°C la 8,883°C;
 stratul profund, situat între 1500 m și cele mai mari adâncimi, în care
temperatura crește de la 8,883°C (la – 1500 m) la 8,896°C (la – 1800 m),
menținându-se apoi constantă.
http://www.blacksea-commission.org/_publ-SOE2009-
• iarna, în stratul de amestec, temperatura scade la 2 - 8°C, ceea ce CH1A.asp

conduce la apariția unei inversiuni de temperatură în straturile de

deasupra stratului intermediar rece (SIR).
 Elemente de originalitate ale distribuției temperaturii pe
verticală în Marea Meagră:

• prezența stratului intermediar rece (SIR);

• lipsa unei termocline permanente tipice;
• prezența apelor intermediare și profunde mai calde decât
apa de la aceiași adâncime din Oceanul Planetar.

Termoclina = reprezintă o
zonă în care temperatura
descrește rapid, gradientul
termic (rata de scădere a
temperaturii odată cu
creșterea adâncimii) fiind
maxim.
În cadrul Oceanului
Planetar ea este cuprinsă
între 200 și 1000 m
adâncime.
Marea Neagră Oceanul Planetar
 http://www7320.nrlssc.navy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Temperatura apelor Mării Negre la data de 15 ianuarie, în intervalul 2011 - 2016

 http://www7320.nrlssc.navy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Temperatura apelor Mării Negre la data de 15 iulie, în intervalul 2011 - 2015

 http://www7320.nrlssc.navy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Comparație între temperatura apelor Mării Negre în 2011 și 2012

 SALINITATEA
Variațiile sezoniere ale salinității la suprafața Mării Negre:

• iarna, valorile minime sunt de 15,44‰ și se înregistrează în largul Deltei

Dunării și în Golful Odessa; cea mai mare parte a suprafeței mării din
compartimentul vestic are salinitatea de 18,19 – 18,28‰, partea central –
estică are ape cu salinitate maximă de 18,28‰, iar apele caucaziene au
17,97‰;
• primăvara, minima este de 12,06‰ și se înregistrează tot în largul Deltei
Dunării și Golful Odessa; cea mai mare parte a apelor de suprafață au
salinități de 18,2 – 18,35‰;
• vara, minima se înregistrează în aceleași locuri, prezentând valori care
variază între 14 - 15‰; în partea centrală a bazinului, salinitatea variază
între 18 – 18,5‰, iar pe coasta caucaziană, între 16,9 – 17,5‰;
• toamna se înregistrează valori minime în nord – vestul Mării Negre, unde
variază între 14 - 16‰; în centrul bazinului sunt salinități de 18 – 18,5‰,
iar în apele caucaziene, între 17 - 18‰.

Variațiile sezoniere sunt legate evident de aportul apelor fluviale spre Marea
Neagră și de raportul dintre precipitațiile atmosferice și evaporare.
Variația salinității pe verticală

• urmează, în bazinul adânc, o traiectorie specifică bazinului Mării

Negre;
• diferă de cea a Oceanului Planetar prin extensiunea largă a haloclinei;
• prezintă 4 etaje distincte:

 stratul de amestec, între 0 – 30 m adâncime, cu salinități cuprinse

între 18 – 18,25‰;
 stratul haloclinei, situat între 30 – 200 m adâncime, în care salinitatea
crește de la 18,25 la 21,5‰, gradientul fiind de 3,25‰;
 stratul intermediar, situat între 200 – 1000 m adâncime, în care
salinitatea crește lent atingând 22,05‰ la – 500 m, 22,2‰ la – 700 m
și 22,29‰ la – 1000 m;
 stratul profund, situat sub – 1000 m în care salinitatea crește foarte
lent, atingând 22,32‰ la – 1500 m, valoare care se menține constantă http://www.blacksea-commission.org/_publ-SOE2009-
CH1A.asp
până la cele mai mari adâncimi.
 Haloclina = reprezintă o
zonă în care se
înregistrează variații
(scădere sau creștere)
bruște ale salinității,
gradientul fiind maxim.
În cadrul Oceanului
Planetar ea este cuprinsă
între 200 și 1000 m
adâncime.

Marea Neagră Oceanul Planetar

 http://www7320.nrlssc.navy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Salinitatea apelor Mării Negre la data de 15 ianuarie, în intervalul 2011 - 2016

 http://www7320.nrlssc.navy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Salinitatea apelor Mării Negre la data de 15 iulie, în intervalul 2011 - 2015

 http://www7320.nrlssc.nvy.mil/GLBhycom1-12/blksea.html

Comparație între salinitatea apelor Mării Negre în 2009 și 2012