Sunteți pe pagina 1din 692

www.cimec.

ro
www.cimec.ro
ACTA MUSEI DEVENSIS

SARG_ETIA
XXVl/1
Volum dedicat împlinirii a 115 ani de la înfiinţarea
muzeului şi a 60 de ani de la apariţia revistei „Sargetia"

1995-1996
www.cimec.ro
SARGETIA

Fondator OCTAVIAN FLOC A

Volumul 1,1937, 214 pagini


Volumul li, 1941, 164 pagini
Volumul III, 1956, 231 pagini
Volumul IV, 1967,272 pagini
Volumul V, 1968, 662 pagini
Volumul VI, 1969, 319 pagini
Volumul VII, 1970, 313 pagini
Volumul VIII, 1971, 275 pagini
Volumul IX, 1972, 283 pagini
Volumul X, 1973, 447 pagini
Volumul XI-XII, 1974-1975, 504 pagini
Volumul XIII, 1977, 620 pagini
Volumul XIV, 1979, 739 pagini
Volumul XV, 1981, 540 pagini
Volumul XVI-XVII, 1982-1983, 749 pagini
Volumul XVIII-XIX, "1984-1985, 464 pagini
Volumul XX, 1986-1987, 740 pagini
Volumul XXI-XXIV, 1988-1991, 942 pagini
Volumul XXV, 1992-1994, 982 pagini
Colegiul de redacţie

Adriana Rusu Pescaru - director


Ioachim Lazăr - redactor responsabil
Adela Herban - secretar de redacţie
Maria Basarab - membru
Daniela Drăghia - membru
Gheorghe Firczak - membru
Vasile Ionaş - membru
Marcel· Morar - membru
Eugen Pescaru - membru

„ACTA MUSEI DEVENSIS" „ACTA MUSEI DEVENSIS"

Orice corespondenţă referitoare la Toutes correspondence concernant la


publicaţia Sargetia se va adresa:Muzeul revue Sargetia doit entre adressee:
Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, 2700 Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane
Deva str.1 Decembrie, nr.39, judeţul Deva, 2700 Deva, str.1 Decembrie,
Hunedoara, România, tel .054/215409 fax. nr.39, judeţul Hunedoara, România, tel.
054/212200. 054/215409, fax. 054/212200.
www.cimec.ro
SUMAR SOMMAIRE INHALT CONTENTS
MUZEUL CIVILIZAŢIEI DACICE ŞI ROMANE DEVA LA 115 ANI

ADRIANA -Pro memoria ........ „.„.„„ .................... „„„.„... 11


RUSU-PESCARU

RODICA ANDRUŞ - Din „Cartea de Aur" la 115 ani de la înfiinţarea


muzeului devean ....... ........ ...... .. ............ ..... .... 17
„Le livre d'or" ă la 115 eme anniversaire.

SZEKEL Y ZOL TAN -ln memoriam directorului doctor docent


Octavian FI oca „ „ ......... „ .... „ „ „ ... „ ... „ „ „ „ „ „.. 27
- ln Memoriam of Doctor Docens Manager
Octavian Floca.

ION I. DRĂGOESCU - Octavian Floca (1904-1983) -corespondenţă


inedită .„.„ ....... „ ... „ .... „„.„„.„ ... „.„„„„„„„„„. 33
- Octavian Floca (1904-1983) - unpublished
Letters.

ADRIANA RUSU - Liviu Mărghitan la a 60-a aniversare............... 39


PESCARU - Liviu Mărghitan at the 60 1h Anniversary.

STUDII ŞI ARTICOLE

SABIN ADRIAN LUCA -Die Vi nea- Siedlung aus Rumess. Die A-Phase
der Vinca-Kultur in Siebenburgen „ ...... „ „ „„ „ „. 45
-Aşezarea Vinca de la Romos. Faza A a culturii
Vinca în Transilvania

RADU FLORESCU -Strecurători ceramice preistorice„ „.„ „ ..... „ .. 63


- The Prehistorical Ceramic Strainers

SZEKELY ZOLTĂN - Plastica şi arta decorativă a neoliticului din


sud-estul Transilvaniei .... „„ „ „ .............. „.„„ .. . 69
- Fine Arts and Decorative Art of the Neolithic
Age in South-Eastern Transylvania

ELISABETTA STARNINI - Aspects of the Koros Culture Lithic lndustry:


the Assemblage from Endrod 119 (Hungary): a
Preliminary Report „ ............ „ ....... „. „ „ „ „ „. „ „ 79
- Aspecte ale industriei litice din cultura Koros:
ansamblul de la Endrod 119 (Ungaria) -Un
raport preliminar

EUGEN COMŞA
- Les figurines anthropomorphes des cultures
de Turdaş et Vinca (Ressemblances et
differences) .......................................... „ ........ . 91
- Figurinele antropomorfe ale culturilor Turdaş
şi Vinca (asemănări şi deosebiri)
www.cimec.ro
4

PAOLO BIAGI - Cultural, Environmental and Economic


Changes in Northern ltaly between the Seventh
and the Sixth Millennium BP .. „ .. „ ....... „ . : . ........ . 105
- Schimbări economice, culturale şi de mediu
în nordul Italiei între mileniile VII-VI BP

KATALIN H. SIMON - Betrachtungen Ober die Chronologie der


Wende des Fruh - und Mittelneolithikums im
Karpatenbecken ............................................ . 127
- Consideraţii asupra cronologiei tranziţiei de
la neoliticul timpuriu la cel dezvoltat în bazinul
carpatic

LASZLO ANDRĂS - Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen


HORVĂTH Neolithikum und ihre chronologischen
Beziehungen mit der Grossen Ungarischen
Tiefebene ...................................................... . 143
- Locul culturii Sopot în neoliticul Ungariei şi
relaţiile ei cronologice cu Marea Câmpie
Maghiară ,

GEORGETA EL SUSI - A Survey on Animal Husbandry of Turdaş


Community from Orăştie „Dealul Pemilor" (X 2 )
(Hunedoara County) ....................................... . 169
- O privire generală asupra creşterii animalelor
în comunitatea Turdaş de la Orăştie „Dealul
Pemilor" (X 2 ) (Judeţul Hunedoara)

EUGEN-MARIUS - Manifestări spirituale şi motivaţii ale


CONSTANTINESCU raporturilor dintre adepţii diferitelor culte
religioase decelate în necropola Sântana de
Mureş de la Gherăseni ................................ . 179
- Spiritual Manifestations and Reasons of the
Relations among Advocates of the Different
Religion creeds in the Cemetery Sântana de
Mureş from Gherăseni

ADRIANA GIURGIU Contribuţii privind stadiul cercetării


ARD EU Hallstattului timpuriu în spaţiul intercarpatic ...... . 189
- Contributions in connection with the Research
Stage of the ··Early Hallstatt inside the
lntracarpathian Area

SABIN ADRIAN LUCA, - Descoperiri arheologice în hotarul comunei


IOAN PĂREAN Orlat (jud. Sibiu) ............................................. . 227
- Archaeological Discoveries at the Orlat
Commune Boundary (Sibiu County)
www.cimec.ro
5

DOMINUŢ I. - Noi contribuţii la hidronimia Daciei antice:


PĂDUREANU identificarea geografică şi descifrarea
etimologică a hidronimului „AU RAS" (Herodot,
Istorii, IV,49) „ ... „ „ ....... „ .... „ „ ...... „................. 233
- New Contributions at the Ancient Hydronim of
Dacia: the Geographical and Etymologicel
ldentification of the Hydronim „AURAS"
(Herodot, Histories, IV, 49)

ANGELICA BĂLOS - Organizarea internă a aşezărilor fortificate în


epoca clasică . . . . . . . . .. . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
- The Internai Organization of the Fortified
Settlements in the Classical Epoch

ANGELICA BĂLOS -Aspecte ale vieţii cotidiene la daco-geţi........... 249


-Appearance of the Geto-Dacian Daily Life

MIRCEA VALEA - Succinte consideraţii privind diferenţierea


ANGHEL NISTOR socială în societatea geto-dacică în perioada
Burebista-Decebal „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ . „ . „ „ „ „ „ „ „ . 253
- Short Considerations in connection with the
Differences in Geto-Dacian Society in the Period
between Burebista-Decebal

HOREA POP - Der Nordwesten Dakiens vor den dako-


Rominischen l<riegen „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ . „ . „ „ . „ . „ . „ 257
- Nord-vestul Daciei înainte de războaiele daco-
romane

CĂTĂLIN RIŞCUŢA - Repertoriul arheologic al depresiunii Brad „ . „ 265


- Le repertoire archeologique de la depression
Brad

LIVIU MĂRGHITAN - Rolul economic al aşezării romane Micia în


cadrul provinciei Dacia „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ . „ „ . „ . 319
- The Economic Role of the Roman Settlement
Micia as Part of the Dacia Province

EUGEN PESCARU

- Faze şi etape de amenajare ale complexului
ADRIANA RUSU- termal Germisara (Geoagiu-Băi, judeţul
PESCARU Hunedoara) ... „ „ •..•..... „ „ „ •• „ •...... „ ...... „ „......... 325
- Phases and Stages of Arrangement of the
Germisara Thermal Complex (Geoagiu-Băi, The
Hunedoara County)
www.cimec.ro
6

I.EMIL NEMEşJ - Descoperiri de epocă romana in Ţara


Haţegului ... „.„„ ... „„„ ............. „ .. „.„.„.„„„ ... . 341
- Discoveries of the Roman Epoch in the „ Ţara
.Haţegului Region"

GICĂ BĂEŞTEAN - Blocuri de piatră pentru aprovizionarea cu


apă în Colonia Dacica Sarmiszegetusa ............ . 353
- Water pipe stone blocks from Colonia
Sarmizegetusa

DOINA BENEA - lnterfernţe spirituale în aşezările daco-romane


din sud-vestul Daciei în secolele 111-IV „ „ „ „ „ „ „ „ 369
- Geistliche lnterferenzen in den dako-
romischen Niederlassungen im Sud-Westen
dakiens, in den III-IV Jhr.

DANllL STOENESCU - Mărturiidespre cultura antică în literatura


apologetică patristică de limbă latină -
Tertualian şi Minucius Felix „ „. „ „„„ „ „„ „„. „„. 385
- Testimonies on the Ancient Cultura of the
Latin Apologists Tertulian and Minucius Felix

PARASCHIVA - Cahle descoperite la Geoagiu-Băi (jud.


VICTORIA BATARIUC Hunedoara) „ „ „ „ „„ „ .•. „.„. „ .... „„„„„ .... „ . „ . „ . 391
EUGEN PESCARU -Teracotta Plates discovered at Germisara
(Geoagiu-Bă;, The Hunedoara County).

DOINA CIOBANU - Sarea aliment şi sursă de venituri pentru


locuitorii din nord-estul Munteniei„„„„„ „ „ „ „ „. 419
- Le sal-aliment et une possibilite du profit pour
Ies habitants du nord-est de Muntenia.

GHEORGHE - Reprezentarea stărilor privilegiate în


BICHICEAN congregaţiile generale din voievodatul
Transilvaniei. ................. „ ............................... . 431
- La representation des etats privilegies dans
Ies congregation generals du Voievodate de la
Transylvanie.

roAN MARIAN ŢIPLIC -Breslele armurierilor din Sibiu, Cluj şi Braşov­


Rolul lor în apărarea Transilvaniei de sud.1.
Breslele armurierilc5r din Sibiu şi funcţia lor
militară .......................................................... . 487
Die Waffenschmiede zunfte aus
Hermannstadt, Klausenburg und Kronstadt und
ihrer Rolle in der Verteidigung Siebenburgens.
1 Die Militărfunktion der Waffenschmiede zunfte
aus Hermannstadt (13-16 Jh.).
www.cimec.ro
7

ELENA POPESCU - Câteva consideraţii privind colecţia de icoane


pe lemn a muzeului Brukenthal.„ ..... „ ...... „ ... „. 499
- Des considerations concernant la collection ·
d'icânes en bois du Musee Brukenthal.

MIHAI CERGHEDEAN -Câteva consideraţii


pe marginea unei liste de
împrocesuaţi din vremea lui Horea................... 505
- Considerations concernant une liste avec de
revolutionnaires du temps de Horea, dans le
proces.

VIORICA LASCU - Divina Comedie: o fericită sinteză religie-


cultură. ... . ........... .. . . . . . .. . . .. ... . .. . . ... ..... .. .. . ... .. . . . . 525
- Divina Comedie: une heureuse synthese entre
la religion et la cultura.

DAN JUMARĂ - Tradiţiabizantină în instituţiile de cult


româneşti. (Manuscrise inedite) ................... „.. 531
- La tradition byzantine dans Ies institutes de
culte roumains. (Des manuscrits innedits).

OLGA ŞERBĂNESCU -Cărţi de prevesitire-trepetnicul .„„„„„.„„„„... 539


- Portending books-Trepetnicul.

VALENTIN MUREŞAN - Protestantismul şi Contrareforma Ecouri şi


influenţe în pictura germană şi austriacă din
sec. XVII-XVIII ...... „ .... „ ... „„ .. „„ .. „ ... „ ..... „ .. „. 545
- Protestantismus und Gegenreform Widerhall
und Eintusse in der deutschen und
osterreichischen Malarei des XVII und XVIII ten
Jahrhunderts.

NATALIA DELEANU - Desacralizarea lumii în pictura franceză a


sec. al XVIII-iea .... „.„ ........ „„„„„ .. „„ ... „„„„„ 551
- Le monde la'icise dans la peinture fran<ţaise
du XVlll-eme siecle.

MARIA BASARAB - Însemnări vechi despre învăţământul


hunedorean .. „ „ „. „. „. „ .. „ „ „ .. „ ... „ „. „ .. „ „ „ ... „ 557
- Des vieilles notes sur l'enseignement de
Hunedoara.

MATILDA TAKĂCS - Medalii transilvănene emise în timpul Mariei


Tereza în patrimoniul Muzeului de istorie din
Aiud .„ ....... „ .. „ .................... „ ........ „ ... „............ 567
- Transsylvanische Medaillen von die Zeit der:i
Maria Theresia in Patrimonium des
Geschichtliches Museums von Aiud.
www.cimec.ro
8

EUGEN GLOCK - Relatările din presa cehă, slovacă şi poloneză


privind răscoala din 1784 ................. „ .... „ .... „. „ 577
- L'echo de la revolte de l'annee 1784 dans la
presse tchecoslovaque et polonaise.

DOINA IONESCU - Consideraţii privind icoanele pe lemn semnate


de Stan Zugravul, aflate în patrimoniul cultural
hunedorean . „. „ „ .. „ „. „ ... „ „ „ „ .. „. „ .............. „ 581
- Considerations concernant Ies icânes en
bois, signees par Stan Zugravul, gardees dans
le patrimoine cultural du departament de
Hunedoara.

DOINA NĂGLER - Petru Maior şi problema învăţământului în


Transilvania .. „ ..... „ .. „ .. „ .. „„ ... „. „ ... „. „ .. . . .. . .. .. . 587
- Petru Maior et le probleme de l'enseignement
en Transylvanie.

GHEORGHE FIRCZAK - Din viaţa şi activitatea lui Gyarmathi Samuel


iluminist transilvănean . „ .. „ .. „ „ „. „ ... „ .... „ ... „. „ 593
- La vie et l'activite de Gyarmathi Samuel
representant des lumiere de Transylvanie.

CĂTĂLIN RIŞCUŢA - Relaţiile dintre ortodocşi şi greco-catolici în


judeţul Alba în lumina însemnărilor de pe cărţile
vechi româneşti (secolele XVIII -XIX) „„„.„.„.. 611
- The Relationship between the Ortodoxs and
the Greek Catholics in the Alba County from
the old Romanian Books (the XVlll 1h - XIX'h
centuries). ,

ADRIAN SILVAN - Portretistica în pictura ţărănească pe sticlă.:„„ 623


IONESCU ·_ The portraiture in the peasants' painting on
glasses.

GHEORGHE - Mănăstirea Franciscană Maria Radna -


LANEVSCHI monument baroc-păstrător de valori culturale.... 637
- Un ~onument baroque, le couvent franciscain,
Maria Radna etablissement de cultura.

www.cimec.ro
9

CONSERVARE - RESTAURARE
CONSERVATION - RESTORATION

DORU ENĂCHESCU - Conservarea unei monoxile din sec. al XIII-


iea....................................................................... 645
- Conservation of a one-trunk Boat from Xlll 1h
Century

LIDIA POPESCU - Metode de restaurare a unui document de


breaslă din secolul al XVII-iea........ .. .. . . . .. .. .. . .. . . .. 651
- Restoring a Manuscript from the XVll'h
Century.

DANIELA GHEARĂ - Aspecte privind meşteşugul olăritului în


MIHAELA BECEANU centrele de olari Bar-Livadia de pe teritoriul
judeţului Hunedoara. Metode de restaurare........ 659
- Quelques aspects concernant le metier du
potier dans Ies centres des potiers Bar-Livadia
du departement de Hunedoara.

EMILIA PAVEL - Muzeul etnografic al Moldovei laşi, sursă de


GABRIELA MOGA informare şi documentare pentru creaţiile
LAZĂR actuale Colaborare între etnograf şi creator....... 667
- The Ethnographical Museum of Moldavia-
laşi, Information and Documentation Source for
the Today's Creations-Collaboration between
Ethnograph and Creator.

EMIL NEMEŞ - ln memoriam............................................... 677

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE - BIBLIOGRAPHICAL ABBREVIATIONS


ABREVIATIONS BIBLIOGRAPHIQUES - ABKURZUNGEN

www.cimec.ro
www.cimec.ro
PRO MEMORIA

Adriana Rusu-Pescaru

1997 - anul aniversar în care muzeul devean sărbătoreşte 115 ani de la


înfiinţare şi 60 de ani de la apariţia primului număr al revistei, ,SARGETIA ACTA
MUSEI DEVENSIS" face necesară o trecere în revistă - chiar succintă - a
activităţii desfăşurate de instituţia noastră. Bazele muzeului au fost puse după
constituirea Societăţii de Istorie şi Arheologie a comitatului Hunedoara (1880)
aceasta având iniţiativa şi sprijinind înfiinţarea sa. Iniţial lipsit de un lăcaş
propriu, pe parcursul anilor adăpostit în diverse clădiri necorespunzătoare,
obţine abia în 1938 clădirea Magna Curia în care este adapostit şi astăzi.
Colecţiile sale au fost, iniţial, structurate pe trei domenii: istorie, ştiinţele naturii
şi etnografie ele fiind divesificate pe parcursul anilor. Primul statut de organizare
elaborat în anul 1920 a fost înlocuit, ca fiind necorespunzător, cu altul în anul
1940. Confruntatîn permanenţă cu problemele materiale muzeul devean reuşeşte
să le depăşească şi să se menţină printre instituţiile similare cele mai apreciate
din ţară.
Îmbogăţirea şi diversificarea colecţiilor fac necesare unele reorganizări şi
deschideri de noi secţii ale muzeului. În afară de Muzeul Arheologic din
Sarmizegetusa, cel de Etnografie şi artă populară de la Orăştie şi cel de Istorie
medie de la Castelul Corvineştilor din Hunedoara sunt înfiinţate: Secţia de
Ştiinţele naturii (1966), Muzeul mineritului din Petroşani (1968), Casa memorială
Crişan (1979), Muzeul memorial Aurel Vlaicu (1982), Punctul muzeistic Ţebea
(1984), Muzeul de istorie locală şi etnografie Brad (1987), şi, în acelaşi an Secţia
de Artă din Deva. Muzeul devean a cunoscut el însuşi mai multe reorganizări
(1938, 1968-1970, 1980-1981) iar cel din Sarmizegetusa a fost reorganizat în
anul 1982.
Judeţul Hunedoara recunoscut ca păstrător al unor numeroase bogăţii şi
frumuseţi oferă la tot pasul obiective istorice de interes naţional sau local.
Muzeul este cel care veghează asupra conservării şi restaurării lor, în judeţ
existând 291 monumente istorice, de artă şi ale naturii, dintre care: 111
monumente istorice şi de arhitectură, 30 monumente şi rezervaţii arheologice,
2 muzee memoriale, 40 monumente de artă plastică, 29 rezervaţii naturale şi 79
monumente memoriale.
Nu putem să nu amintim rezultatele obţinute în urma cercetărilor pe
şantierele arheologice de importanţă naţională de la Grădiştea Muncelului
(Sarmizegatusa Regia), Micia, Germisara, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Tapae
etc.
Ca instituţie de cultură muzeul este chemat nu numai să descopere, să
restaureze şi să conserve vestigiile trecutului istoric ci şi să valorifice rezultatele
cercetărilor ştiinţifice efectuate în diverse domenii istorice. În afara mijloacelor
specifice mezeografiei (expoziţii, expuneri, conferinţe etc.), un rol aparte revine

www.cimec.ro
12 Pro memoria

publicării rezultatelor cercetării. Acest deziderat a fost înţeles de slujitorii


muzeului devean.
Încă din anul 1925 directorul Iosif Mallasz pune bazele unei reviste
proprii: „Publicaţiile Muzeului Judeţului Hunedoara" din care apar doar volumul
I (1925), li (1926) şi III-IV (1928) toate publicate la tipografia din Deva. Dacă
primul număr conţine un singur articol - al lui l.Mallasz intitulat: „Ceva despre
trecutul pământului nostru", în al doilea volum găsim şi articole semnate de
Alexandru Borza, Iosif Lepşi şi Gavril Todica. Cel mai amplu este însă fără
îndoială volumul III-IV nu numai pentru că inserează şi articole semnate de
Mârtan Roska şi Mircea Eliade. Acest volum cuprinde pentru prima dată o amplă
prezentare a activităţii mll.zeului pe anul 1927. Aflăm din aceasta că muzeul se
confruntă cu probleme financiare neprimind de la Prefectură nici a patra parte
din sumele alocate de la buget. Aflăm însă şi realizările sale dintre care amintim:
prima inventariere a colecţiilor numismatice (3387 monede de argint şi aur),
prima catalogare a bibliotecii (2834 volume), aranjarea arhivei, iniţierea şi
realizarea primului schimb internaţional de publicaţii precum şi îmbogăţirea
substanţială a colecţiilor de ştiinţele naturii.
În 1937 prin grija dr.doc. Octavian Floca, directorul muzeului, se publică
primul număr din ACTA MUSEI REGIONALIS DEVENSIS - SARGETIA. Era
prima revistă de arheologie locală a unei instituţii muzeale de provincie, titlul
revistei suferind, pe parcurs, unele modificări. Astfel, volumul III apărut în 1956
este intitulat „Contribuţii la cunoaşterea regiunii Hunedoara" fără subtitluri de
Buletin, iar cu volumul V (1968) denumirea se stabilizează la „SARGETIA-Acta
Musei Devensis". Pe parcursul celor 60 de ani de existenţă a revistei volumele
au apărut sub îngrijirea unor colegii redacţionale a căror componenţă a suferit
modificări cu trecerea anilor. Din păcate, abia cu volumul VII este menţionată
componenţa colegiului care este format, iniţial, din specialişti din cadrul muzeului
ulterior fiind cooptaţi şi specialişti din afara lui. Desigur nu-i vom putea aminti pe
toţi dar nu putem să nu menţionăm măcar pe directorul publicaţiei, redactorul
responsabil şi secretarul de redacţie. Aceştia sunt dr.doc. Octavian Floca, dr.
Mircea Valea şi dr. Ioan Andriţoiu pentru volumele VII-VIII. Începând cu volumul
XIV (1979) se menţionează doar redactorul responsabil care devine Ioachim
Lazăr, directorul muzeului şi secretarul de redacţie care rămâne acelaşi pentru
ca din 1981 (volumul XV) secretar de redacţie să devină Rodica lrimescu-
Andruş situaţia menţinându-se până în 1991. De la volumul XXI-XXIV care
apare în acest an avem pe Adriana Rusu-Pescaru director al publicaţiei, Ioachim
Lazăr redactor responsabil şi Adela Herban secretar de redacţie.
Dacă la primele sale numere SARGETIA publica cu predilecţie studii de
arheologie, în volumul III găsim un studiu de etnogafie semnat de Nicolae
Duriăre pentru ca odată cu cel de-al IV-iea volum aria de cuprindere să fie
lărgită. Apar prezentările de fonduri arhivistice iar cu volumul XV sunt publicate
recenzii, cronica activităţii muzeului, necroloage pentru ca în volumul XX să fie
cuprinsă chiar o monografie - cea a satului Mihăileni - Brad. Mai mult chiar,
unele sunt dedicate unor personalităţi sau unor evenimente. Astfel, volumul XIV
este dedicat dr.doc. Octavian Floca la a 75-a aniversare, volumul XIII centenarului
www.cimec.ro
Adriana Rusu-Pescaru 13

independenţei de stat a României, volumul XVI-XVII centenarului muzeului


devean iar volumul XVIII-XIX bicentenarului răscoalei ţărăneşti din 1784.
În paginile revistei SARGETIA au apărut studii şi articole purtând semnătura
unor prestigioşi specialişti. Nu-i putem menţiona pe toţi colaboratorii noştri dar
Ilici nu putem să nu amintim măcar numele arheologilor Ion Nistor, Mihail
Macrea, Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, Ion I. Russu, Ion Horaţiu
Crişan, Radu Vulpe, Lucia Marinescu, Ioan Glodariu, Liviu Mărghitan, Doina
Benea, Radu Florescu, ale etnografilor Nicolae Dunăre, Lucia Apolzan, Elena
Secoşan, Valeriu Sutură sau ale istoricilor David Prodan, Dan Berindei, Maria
Dogaru, Nicolae Lascu, Ioan Opriş, Nicolae Edroiu, Gelu Neamţu, Simion
Retegan, Radu Popa dar înşiruirea ar putea continua încă.
Pentru ca revista noastră să fie cunoscută de un cerc cât mai larg de
specialişti au fost stabilite relaţii de schimb cu numeroase muzee şi instituţii de
cultură din ţară dar şi cu peste 250 de asemenea instituţii din străinătate din
peste 25 de ţărio de pe toate continentele.
Acum, când sărbătorim 60 de ani de existenţă a publicaţiei, gândurile
noastre se îndreaptă cu recunoştiinţă către toţi acei care prin truda lor au făcut
ca SARGETIA să devină o publicaţie de prestigiu şi dorim ca şi pe viitor ea să
se menţină la acelaşi înalt nivel.

www.cimec.ro
PRO MEMORIA

1997 is a jubilee year for the Deva museum 115 years since its
establishment and 60 years since the first issue of the „SARGETIA ACTA
MUSEI DEVENSIS" yearly. This requires a-albeit brief- review of our activities
over the decades. The grounds of the museum were setup after the founding of
the Hunedoara County History and Archaeology Society (1880) which initiated
and supported the project. lnitially lacking premices of its own, hosted at various
times in several unsuitable buildings, it is merely in 1938 that the museum is
granted the Magna Curia building, in which it functions today. lts collection were,
at first, structured on three fields: history, natural sciences and ethnography.
They were later diversified over the years. The first organising states elaborated
in 1920 was replaced as unfit in 1940. Always facing material difficulties Deva
museum managed to overcome them and to remains among the best rated
museums in our country.
The enriching and diversifying of the collections required some re-
organization and the opening of the new sections. Beside the Sarmizegetusa
Archaeological Museum, the Orăştie Ethnographical and Folk Art Museum, and
the Corvin Castle Mediaeval Museum and the following sections were founding:
the Nature Science Section (1966), the Mining Museum in Petroşani (1968), the
Crişan Memorial House (1979), the Aurel Vlaicu Memorial Museum (1982), the
Ţebea Museum (1984), the Local History and Ethnography Museum in Brad
(1987), andin the same year Deva Art Section. Our museum was re-organized
seve ral times (1938, 1968-1970, 1980-1981) and the Sarmizegetusa Section in
1982.
The Hunedoara County known as treasurer of many riches and beauties
in overwhelmingly rich in historical objects of nation wide or local importants.
Museum is responsable for their conservation and restoration. ln our county
there are 291 historical, art and nature monuments of which 111 historical and
architecture monuments, 30 archaeological monuments and reservati9ns, 2
memorial museums, 40 arts monuments, 229 natural reservs, and 79 memorial
monuments.
We are bound to mention the resultes of researches made of nationwide
importance archaeological sites in Grădiştea Muncelului (Sarmizegetusa Regia),
Micia, Germisara, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Tapae etc.
As a cultura institutions museum is called not only to discover, restorate
and preserve the remains of the past, but also to process the resultes of various
scientifical researches. Beside the specific means every museum is provided
with (exhibitions, lectures etc.), an important partit is played by the publishing
of work as results.
Even as early as 1925 manager Iosif Mallasz issues a publication belong
to the museum: „Publicaţiile Muzeului Judeţului Hunedoara". Only the 1•1
(1925), the 2"d (1926), 3rd_4th are issued, all of them being printed in Deva,

www.cimec.ro
Adriana Rusu-Pescaru 15

Printed House. Whereas the 1•1 issue was made up over single article - titled:
„Something about the past of our land" by I. Malasz, in the 2"d one we can find
articles signed Alexndru Borza, Iosif Lepşi and Gavril Todica. The vastest is
however the 3•d_4ih volume not only because provide article by Martin Roska and
Mircea Eliade, but alsa because it contai ns for the first time larga compte-rendu
of the museum activities in 1927. We can thus find out that the museum faced
financial problems, as it received only less than the 41h part of the amount
granted from the budget. One can alsa find out however some of the museums
successes: the first inventory of the coin collections (3387 silver and gold coi ns),
the first cataloqueing of the library (2834 volumes), the arranging of the
archieve, the first international publication exchange, as well as the seisable
enriching of the nature scrience collections.
ln 1937 as a resuit the offerts of museum manager Dr. Octavian FI oca, the
first issue ACTA MUSEI REGIONALIS DEVENSIŞ-SARGETIA is being printed.
lt was the first local archaeological publication issued outside Bucharest the title
thereof being subject to severa! changes. Thus the 3'd volume (1956) is titled:
„Contributions to a more thorough knowledge of the Hunedoara region".
Starting with volume 5'h (1968) the title is being stabilized of „SARGETIA-Acta
IV1usei Devensis". Du ring the 60 years of issue of the volumes were appeared by
publishing committees whose compositions was alsa subject to change.
Unfortunately, it is only as of the volume 71h that the compositions of committee
is being mentioned. At first was made up of experts inside the museum staffes,
then other experts was alsa called to join in. We can not mentioned here that we
are bound to mentioned the manager, publishing in charge and the secretary of
the publication; these are: PhD. Octavian Floca, Dr. Mircea Valea and Dr. Ioan
Andriţoiu for the ? 1h-13 1h volumes. As of the volume 141h (1979) only the publisher
in charge mentioned, this being Ioachim Lazăr, the museum manager and the
secretary which stage the same. Then as the 1981, volume 15 1h, the secretary
is Rodica lrimescu-Andruş, until 1991. From the volume 21 1h-24 1h onwards
publication manager is Adriana Rusu-Pescaru, Ioachim Lazăr publisher in
charge and Adela Herban secretary.
lf in the first issues SARGETIA published mainly archaeologist studies, in
volume 31h we find an ethnography paper signed by Nicolae Dunăre and as the
volume 41h the interest area is in larged with archieve, found presentations; with
151h book coments, activities, chronical, necrologues and volume 20 1h is actually
a monography the Mihăileni village near Brad. Moreover some volumes are
dedicated to some persons or events, thus, volume 141h is devoted Dr. Octavian
Floca on his 75 1h anniversary, volume 13 1h to Romanians 100 years for
lndependence, volume 16'h-171h to the museum centenary and volume 181h-19 1h
to the bi-centenary, at the 1784 peasant operating.
SARGETIA has play-hosted to many studies and articles bearing signatura
of prestigious experts. We can not mention all of our collaborators but we must
list here the archaeologists Ion Nistor, Mihail Macrea, Constantin Daicoviciu,
Hadrian Daicoviciu, Ion I. Russu, Ion Horaţiu Crişan, Radu Vulpe, Lucia
Marinescu, Ioan Glodariu, Liviu Mărghitan, Doinea Benea, Radu Florescu, the
ethnographers Nicolae Dunăre, Lucia Apolzan, Elena Secoşan, Valeriu Sutură
www.cimec.ro
16 Pro memoria

or the historians David Prodan, Dan Berindei, Maria Dogaru, Nicolae Lascu,
Ioan Opriş, Nicolae Edroiu, Gelu Neamţu, Simion Retegan, Radu Popa and so
on.
To make our publication know as board a group of experts as posible
exchanges have being established with many museums and cultural institutions
within our country but also 250 such institutions in more than 25 countries
worldwide.
Now, as we celebrate 60 years of as existance of our publication, we must
pay our tribute to all those who through their work have made SARGETIA a
publication of great prestige and we can only wish for it to keep the same high
standards as in the past.

www.cimec.ro
DIN „CARTEA DE AUR". La 115 ani de la
Înfiinţarea muzeului devean

Rodica Andruş

Pagini îngălbenite de vreme. Pagini care păstrează în ele gânguri şi


sentimente, trăiri şi dorinţe. Pagini scrise de oameni de azi şi de ieri, de oameni
care sunt şi care au fost, de oameni care iubesc şi au iubit pământul şi ţara,
prezentul şi trecutul, numele şi renumele de români. Oameni. Muncitori sau
intelectuali, elevi sau ţărani, studenţi sau militari. Oameni care au văzut cu ochii
minţii pagini de istorie şi s-au emoţionat între zidurile masive ale castelului
Corvineştilor, în casa modestă în care s-a născut Aurel Vlaicu, în Magna Curia
...:. astăzi sediul muzeului - la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, la monumentele
de la Ţebea. Oameni care au avut ceva de spus. Răsfoim cu pioşenie aceste
pagini. Descifrăm scrisuri şi gânduri. Gânduri pentru cei care au fost, pentru cei
care sunt, pentru cei care vor fi. Gânduri pentru trecutul plin de zbucium şi de
glorie al unui popor viteaz care a ştiut să-şi apere ţara şi fiinţa de toate
vicisitudinile istoriei. Gânduri pentru cei care se apleacă cu migală şi dragoste
asupra trecutului, îi descifrează tainele, îi pătrund semnificaţiile, îi păstrează
vestigiile cu sfinţenie şi le vor transmite urmaşilor. Gânduri pentru muzee şi
pentru slujitorii lor.
La baza lucrării au stat două volume din Cartea de aur (caietul de
impresii) a muzeului. Primul, însumând 219 pagini se întinde pe perioada 1920-
1935 şi se păstrază în biblioteca muzeului 1 • Cel de-al doilea începe cu anul
1955 şi este încă în uz. Din cele două volume am ales însemnările unor
personalităţi dar şi ale altor vizitatori care au încredinţat hârtiei impresiile lor,
neomiţând însă numele de rezonanţă în cultura românească, chiar dacă
purtătorii lor s-au rezumat doar la semnătură. În aproape toate găsim cuvinte
de laudă la adresa directorului l.Mallasz 2 •
„Am vizitat astăzi interesantul muzeu din Deva, unde am admirat frumoase
lucruri şi amintiri ale trecutului, ca şi munca şi râvna directorului care merită tot
sprijinul şi lauda", scria Mihail Sadoveanu la 17 august 192P. În acelaşi an
muzeul era vizitat de Coriolan Petran inspector general al muzeelor din
Transilvania, care a lăsat pe foaia de hârtie numai semnătura sa. Ca o
compensaţie parcă profesorul Vladimir Ghidionescu de la Universitatea clujeană
scria:„Am admirat munca şi pasiunea stiinţifică a domnului Mallasz, directorul
muzeului, pentru tot ce a făcut şi îi dorim sprijinul şi încurajarea pentru

1. invenlar 7415, cota 6661.


2. I. Lazăr, Centenarul Muzeului Judeţean Hunedoara -Deva, în „Sargetia" XVI-XVII, Deva, 1982-1983, p.
24: „Sarcinile cu profil muzeal au fosl preluate, după desfiinţarea Socielăţii de Istorie şi Arheologie a Comitalului
Hunedoara de către Iosif Malasz căruia Consiliul Dirigenl i-a încredinţat, în anul 1919, conducerea Muzeului din
Deva".
3. Mihail Sadoveanu (1880-1961 ), mare scriitor român; a excelai în romane cu caracter istoric. Cartea de
Aur, voi. I, p. 10. În continuare vom cita C.A.

www.cimec.ro
18 La 115 ani de la înfiinţarea muzeului devean

desăvârşirea activităţii sale".Cuvinte de laudă pentru bogăţia colecţiilor exprimau


profesorii şi elevii Şcolii comerciale din Turnu Severin: ,,În ziua de 5 iunie 1921
am vizitat muzeul din Deva care cuprinde multe colecţii care lipsesc multor
rriuzee; unele exponate sunt chiar unice. Convingerea noastră este că numai un
om deosebit şi condus de singura dorinţă de a lăsa ceva nepieritor a putut să
facă o asemenea adunare de antichităţi atât preistorice cât şi din epocile cele
mai vechi istorice şi etnografice. Onoare domnului Mallasz care l-a format şi îl
conduce cu multă pricepere" 4 •
Sigur că nu vom amintii pe toţi acei care au dedicat o parte din timpul lor
vizitării unor muzee sau monumente hunedorene. Nu putem însă să nu amintim
tot pentru acest an (1921) pe principele Nicolae al României 5 şi apoi pe
Principesa lleana 6 (1929), pe C.Brătianu şi Vintilă Brătianu 7 , pe profesorul
Coriolan Petran 8 , grupul de militari format din gen. Văitoianu, col. N.Dimitriu,
Gh.Dubleşiu şi Theodor Sadoveanu 9 , pe C.S. Nicolaescu Plopşor 10 , pe profesorul
V.Ghidionescu 11 • Nu putem încheia anul 1921 fără a amintii vizita celor doi mari
arheologi ai Transilvaniei D.M.Teodorescu şi C.Daicoviciu 12 •
Deosebită ni s-a părut însemnarea subprefectului de Dolj, I. Petrescu,
care notează „ Vizitând şi eu acest muzeu am rămas pe deplin mulţumit de
progresul făcut de fraţii noştri chiar sub un regim de oprimare. Fie ca unitatea
să se cimenteze în aşa fel ca să fim una şi mare familie românească" 13 •
Pentru anul 1923 putem aminti între vizitatori pe prof. George Lecca,
l'articipanţi la şezătoarea scriitorilor desfăşurată la Deva (Mircea Rădulescu,
Volbură Poiană, Victor Eftimiu, doamna şi domnul Ghinea, Al. Cazaban, Ion

4. C.A. I. p. 4.8 şi 9.
5. NicolaedeHohenzollem (1903·1977). Al doilea fiu al regelui Ferdinand I şi al reginei Maria. După cea de-
a doua abdicare a fratelui său, Carol li în 1926, a fost numit în Consiliul de regentă împreună cu patriarhul Miron
Cristea şi Gheorghe Buzdugan preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, care şi·a exercitat tutela asupra regelui
minor Mihai I. În 1937 a fost consrâns să renunţe la drepturile şi prerogativele principiare şi a fost exclus din
familia regală din cauza căsătoriei morganatice (1931) cu Ioana Doletti (născută Dumitrescu). A luat numele de
Nicolae Brana T.A.1., p. 13.
6. Ileana (1909-1991 ), principesă a României, cea mai mică dintre fiicele regelui Ferdinand I şi a reginei
Maria. Căsătorită cu arhiducele Anton de Habsburg. A doua căsătorie cu dr. Ştefan Isărescu. În 1948 se
stabileşte în S.U.A. unde se călugăreşte (1960) luând numele de Maica Alexandra. A fost stareţa mănăstirii
Române Schimbarea la Faţă din Ely Wood City- Pensylvania. Însemnare la C.A. I, p. 147.
7. Membrii ai familiei Brătianu care au dat ţării valoroşi oameni politici care s-au ridicat până la funcţia de
primminislru C.A.1., p. 7 şi respectiv p. 17.
8. Gorio/an Petranu (1893-?) doctor în filozofie, profesor de istoria artei la Univesitatea Cluj. C.A. Ip. 4 şi
p. 9. Vezi şi p. 104 vizita din 1927.
9. C.A. I, p. 25.
1O. C.S. Nicolaescu - P/opşor(1900-1968) director al Muzeului Olteniei şi al Arhivelor Statului din Craiova.
Coordonator al grupului de cercetare complexă Porţile de Fier; membru corespondent al Academiei C.A. Ip. 19.
11. C.A. Ip. 9.
12. Dimitrie Mihail Teodorescu (1881·1947), profesor universitar şi director al Institutului de Istorie şi
Arheologie Cluj; unul dintre creatorii şcolii arheologice clujene cu contribuţii esenţiale la localizarea şi începerea
investigaţiilor sistematice în zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei; Constantin Daicoviciu (1898-1973)
profesor universitar; secretar şi apoi preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice pentru Transilvania (1921-
1940); rector al Universităţii din Cluj; director al Institutului de Studii Clasice, al Institutului de Istorie şi al
Muzeului de Istorie al Transivaniei din Cluj; membru corespondent al Institutului Arheologic german din Berlin
şi al Societăţii de Studiu latine din Paris; membru al Academiei Române; preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice
şi membru al Prezidului Academiei Române; discipol şi continuator al săpăturilor începute de D.M. Teodorescu
C.A. Ip. JO. Pentru D.M. Teodorescu vezi şi C.A. I p. 35 iar pentru C. Daicoviciu vezi şi C.A. Ip. 138.
13. C.A. Ip. 31.

www.cimec.ro
Rodica Andruş 19

Minulescu, Emil Comarnescu) 14 , prof. Traian Vulpescu de la Conservatorul din


Cluj 15 , membrii Societăţii culturale studenţeşti ,,Mihai Emnescu" din Bucureşti 16 ,
participanţii la cursul de vară al învăţătorilor din Basarabia 17 , Valeriu Bologa
asistent la Facultatea de Medicină din Cluj, avocatul devean Francisc Hossu
login 18 • În acelaşi an muzeul a fost vizitat de mai multe ori de grupuri de elevi
de la Şcoala Normală din Deva conduşi de prof. N.Solomon, dovadă a importanţei
care se dădea acestei institutii de cultură în educarea tinerei generaţii.
În 1924 ne vizitează Octavian Goga, Camil Petrescu, N. Davidescu,
Lucian Popesu, Liviu Rebreanu 19 • Pentru acelaşi an trebuie amintite şi vizitele
unor scriitori mai puţini cunoscuţi :Petru Dulfu şi Octav Desilla 20 , a numeroaselor
grupuri de liceeni din Deva, laşi, Focşani, Dej, Tg.Mureş, Lupeni, Orăştie 21 şi
Sigetul Marmaţiei, numai vizitatorii din ultimul grup lăsând mai mult decât
semnăturile lor:„Cu cele mai bune impresii faţă de munca ce se depune în
această instituţie" 22 • Dintre oamenii de ştiinţă, afirmaţi sau pe cale de
afirmare.amintim, din nou, pe profesorii D.M. Teodorescu, C. Daicovici 23 , şi pe
Radu Vulpe, pe atunci asistent la Muzeul Naţional de Antichităţi, funcţie
detinută în perioada 1923-1926 24 .
· În primii ani ai existenţei sale de după Marea Unire Muzeul din Deva
s-a bucurat şi de vizita unor personalităţi de peste hotar. Astfel, în 1924 semnau
în „Cartea de aur" domnul Sporne şeful misiunii universitare franceze, dr. Jules
Guiart de la Universitatea Lyon, dr. GOnther Raeder· directorul Muzeului
orăşenesc de artă din Hildesheim 25 •
Cuvinte de laudă aşterne hârtiei colectivul Şcolii civile de fete:„losif
Vulcan" din Arad care acrie, printre altele: „am .. vizitat acest muzeu atât de
interesant şi unic în felul său prin munca titanică de zeci de ani depusă de
dl.Mallas, rămânând adânc impresionaţi de toate cele văzute care fac fală ţării

14. Vizita a avut loc cu prilejul şezătorii scriitorilor români din Ardeal. Sunt şi alte semnături, ilizibile. Volbură
Poiană (1890·1970), numele la naştere Constantin Năsturaş; Victor Eftimiu (1889-1972); Al. Cazaban (1872-
1966); Ioan Minulescu (1881-1944), numele la naştere Ion Minculescu.
15. C.A. I. p. 44.
16. C.A. I p. 46.
17. Probabil au fost două grupuri. în acelaşi an muzeul a fost vizitat de numeroase grupuri de elevi de la
Şcoala Normală din Deva conduse de prof. N. Solomon. C.A. Ip. 47 şip. 49.
18. V. Bologava fi, peste ani, directorului clinicii oncologice „Ion Chiricuţă"din Cluj; FrancaisHossu-Longin
(1847-1935). A studiat la Colegiul din Orăştie şi Alba Iulia, la Liceul piariştilor din Cluj şi la Facultatea juridică
din Pesta. A fost membru al „Societătii Petru Maior" a studenţilor români, încadrându-se în mişcarea naţională
românească şi colaborând permanentla ,Gazeta Transilvaniei" fiind prieten cu Aurel Mureşianu. A fost implicat
în mai multe procese de presă. Membru în congregaţia Comitalului Hunedoara, director al despărţămăntului
Deva al Astrei (1898-1900) şi, apărător al acuzaţiilor în procesul Memorandului şi a celor trei tineri studenţi
implicati, în 1900, în procesul „cununei lui Iancu". C.A. I. p. 57.
19. Octavian Goga (1881-1938) poet şi om politic, membru al Academiei Române. în viata politică a activat
în mişcarea de eliberare natională a românilor din Transilvania. Prim ministru intre 1937-1938, fiind ultimul
guvern înaintea instaurării dictaturii regale a lui Carol li; Camil Petrescu ( 1894-1957) scriitor, publicist şi eseist,
membru al Academiei Române, laureat al Premiului de Stat pentru literatură; Liviu Rebreanu (1885-1944)
scriitor, autorul unor romane de largă audientă. traduse în 20 de limbi C.A. I. p. 71.
20. C.A. Ip. 58-59 O. Dessila (1894-1976); P. Ou/hi (1856-1953).
21. Idem p. 62, 63 şi 74.
22. C.A. Ip. 63.
23. C.A. I p. 73.
24. Radu Vulpe (1899-1983), doctor docent, profesor la Universitatea din laşi; director de secţie la Institutul
de Studii Balcanice din Bucureşti; consilier şi şef de secţie la Institutul de Arheologie Bucureşti; membru în
Consiliul Permanent al Uniunii lnternationale de Ştiinţe pre şi protoistorice intre 1952-1964; membru al
Academiei C.A. Ip. 66.
25. C.A. Ip. 57.

www.cimec.ro
20 La 115 ani de la înfiinţarea muzeului devean

noastre româneşti" (25 iunie 1925) 26 • Trebuie remarcate pentru acelaşi an


cuvintele - îndemn lăsate de Popa Petru din Botoşani „Simţiţi şi trăiţi
româneşte" 27 , dar şi puţin măgulitoarea remarcă în limba franceză „Astăzi am
vizitat Muzeul judeţean hunedoara şi am fost mulţumit de ceea ce am văzut dar
am fost pic un îngrijorat văzând inscripţiile franceze atât de prost traduse" 28 •
După vizita la Deva, (1926) Constantin Moisil, director general al Arhivelor
Statului, membru al Comisiunii Monumentelor Istorice, poposea la Hunedoara,
unde mărturisea „Am vizitat vechiul cuib al Huniadeştilor şi am rămas adânc
impresionat de frumuseţea şi măreţia acestei opere de artă unde a stăpânit o
inimă şi un braţ românesc" 29 • În acelaşi an muzeul era vizitat de Sextil
Puşcariu 30 şi de istoricul Ion Lupaş 31 • Nu putem să nu amintim însemnarea lui
Dobrescu(?) care scria ,,Am vizitat muzeul şi mi-a procurat frumoase momente
de reculegere şi de admiraţie pentru sârguinţa şi atenţiunea cu care e păstorit".
Pentru acelaşi an - 1927 - remarcăm vizita Societăţii studenţilor în geografie
„Soveja" din Bucureşti, a orfanelor de la Şcoala de arte şi meseri „Regina
Maria" din laşi, a grupului de canonici de la Blaj care a poposit la Deva venind
de la înmormântarea regelui Ferdinand 133 .De reţinut pentru corecta înţelegere
a importanţei instituţiei muzeale cuvintele redactorului Ion Mehedinţeanu de la
ziarele „Adevărul" şi „Dimineaţa" din Arad:„Am vizitat şi admirat comoara
judeţului Hunedoara pe care oamenii de răspundere sunt datori să o păstreze
şi să o sprijine moraliceşte" 34 • Aceeaşi este şi concluzia domnului Paul Nanianu
inspector general în Ministerul de Interne care scria în 1928 „Exprimăm
mulţumiri domnului director al muzeului pentru sârguinţa ce depune şi aş dori
să fie încurajat a-şi desăvârşi munca intelectuală ce doreşte să fie folositoare
urmaşilor 35 •
Aceleaşi gânduri sunt exprimate la 27 III 1928 de l.L.Bonaparte din
Botoşani „Numai cunoscând trecutul nostru putem să ne dăm seama de scara
pe care am ajuns. Lucrând pentru mărirea muzeului prin mai multe antichităţi
lucrăm pentru noi înşine scoţând la lumină originea noastră ca popor 36 •
Anul 1928 este un an bogat în însemnări şi nume de rezonanţă. La 13 mai
poposea la Deva excursia ştiinţifică a studenţilor Facultăţii de litere din Cluj,
între ei regăsindu-se St.Bezdechi şi G.Giulea 37 , după numai o săptămână

26. C.A. I p. 76.


27. C.A. Ip. 83.
28. C.A. Ip. 78.
29. Caietul de impresii al Castelului, pagini nenumerotate. Pentru vizita la Deva (28 iulie) C.A. Ip. 94.
30. Sextil Puşcariu (1872-1948); studiile universitare la Leipzig. Paris şi Viena; docent privat pentru filologia
romană la Universitatea vieneză; profesor de limba şi literatura romanică şi decanul !acuităţii de lilozolie a
Universităţii din Cernăuţi; numit de Consiliul Dirigent pentru organizarea Universităţii din Cluj al cărei rector a
!ost; director al Muzeului limbii române şi a buletinului acestuia ,,DacorQmania"; reprezentant al României la
Institutul Internaţional de cooperare intelectuală de pe lângă Societatea Naţiunilor; membru al Academiei
Române. C.A. I. p. 87.
• 31. Ion Lupas (1880-1967); studii universitare la Budapesta şi Berlin; membru al Societăţii „Petru Maior",
cofondator al revistei „Luceafărul!"; profesor la lnslitutul Andreean din Sibiu; participant la Marea Adunare
Naţională de la Alba Iulia şi membru în Marele Sfat şi în Consiliul Dirigent; profesor universitar la Cluj; împreună
cu Alexandru Lapedatu orţ;ianizează Institutul de Istorie Naţională din Cluj al cărui director este; membru al Aca-
demiei Române şi preşedinte al Secţii Istorice a Astrei; în 191 Oi se conferă premiul „Adamachi" C.A. I p. 87.
32. C.A. ip. 104.
33. C.A. I p. 108 şi respectiv 111.
34. C.A. Ip. 126.
35. C.A. Ip. 118.
36. Ibidem.
37. Ştefan Bezdechei (1888-1958); specialist în limbile clasice profesor la Univesitatea Cluj; a tradus din
literatura şi filozofia greco-latină G. Giuglea (1884 -?);lingvist, profesor de filologie romanică la Universitatea
Cluj; a studiat limba română şi raporturile ei cu alte limbi romanice. C.A. Ip. 121.

www.cimec.ro
Rodica Andruş 21

urmând studenţii Facultăţii de ştiinţe din acelaşi oraş conduşi de prof. dr. Al.
Borza 38 . Amintim de aemeni pe Nicolae mitropolitul Ardealului 39 , din nou pe
V.Bologa 40 , pe dr. petru Groza41 şi dr. George Proca 42 • Cuvinte frumoase scrie
căpitanul Gh. Dinulescu: „ Elevii Şcolii superioare de război în trecere prin Deva
ţin să aducă prinosul lor de recunoştiinţă mândriei străbune" 43 ; o elevă de la
Şcoala normală de fete din Arad care scria:„meleaguri scumpe voi povestiţi
măreţia trecutului întru pildă vie pentru viitor 44 ; un grup de învăţători din Buzău
care notează „ ... am apreciat iniţiativa celor care au pus bazele acestui muzeu
cât şi a celor care s-au pus în serviciul acestui institut atât de folositor în special
tineretului' 45 • Amntini şi pe C.Daicoviciu şi Ioachim Miloia 46 precum şi pe
avocatul, Victor Şuiaga 47 •
După 1928 numele de rezonanţă sunt relativ mai mare. Astfel regăsim
semnărurile lui Coriolan Suciu şi Vasile Goldiş (1929) 48 , Silviu Dragomir,
Alexandru Lapedatu, I.Lupaş, D.M. Teodorescu, C.Daicoviciu şi Popa Lisseanu
(1931 ) 49 ; Aurel Decei (1933) 50 , VlabimirDumitrescu (1934) 51 • Ca grupuri deosebite

38. Alexandru Borza (1887-1971 ); a contribuit la organizarea Universitălii Cluj unde a fost profesor; a fondat
şi a condus Grădina Botanică şi muzeul Botanic al Universităţii din Cluj; a pus bazele ierbarului critic împreună
cu E. Pop. C.A. Ip. 122.
39. Nicolae Bălan ( 1882-1955); mitropolit al Ardealului, profesor universitar; membru de onoare al Academiei
Române; consilier regal. În Consiliile de Coroană din vara anului 1940 s-a împotrivit oricăror cesiuni teritoriale
C.A. I p. 123.
40. supra nota 18. .
41. dr. Petru Groza (1884-1958); avocat şi om politic controversat; studii superioare la Budapesta, Berlin
şi Leipzig; participant la Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918; a format primul guvern la 6 martie
1945; a urmat cu fidelitate politica dictată de Moscova; C.A. I p. 123 şi C.A. lip. 3.
42. George Proca (1867-1943); medic epidemiolog; profesor la Universitatea Bucureşti C.A. Ip. 123.
43. C.A. Ip. 125.
44. Ibidem.
46. Ioachim Mi/oaia ( 1897-1940); studii superioare şi specializare la Roma; director al Muzeului Banatului;
profesor de istoria artelor; a fondat „Analele Banatului" C.A. Ip. 138.
47. VictorŞuiaga (1899-1996); avocat în Deva, viceprimar, prefect al judetului hunedoara (1937-1938);
preşedinte al Despărţământului Deva al Astrei ( 1942-1947); participant la Marea Adunare Natională de la Alba
Iulia. A publicat mai multe Lucrări privind istoria judeţului, unele singur, altele în colaborare cu dr. doc. Ocrtavian
Floca. Multe din ucrările sale în manuscris se păstrează la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi la
Arhivele Statului Deva C.A. I. p. 139 şip. 200.
48. Gorio/an Suciu (1895-1967); studii superioare la Budapesta şi Paris; colaborator al Institutului de Istorie
şi Arheologie Cluj, autorul lucrării de referinţă „Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania". C.A. Ip. 143;
Vasile Goldiş (1862-1934); studii filozofice şi lingvistice la Budapesta şi Viena fiind bursier al Episcopiei
Ortodoxe Române din Arad; membru al Societăţilor „Petru Maior" şi „România Jună"; secretar al generalului
Traian Doda; sprijinitor al memorandiştilor; secretar al Societăţii pentru crearea unui fond de teatru românesc;
membru în Consiliul Naţional Român central şi în Consiliul Dirigent; membru în guvernul l.C. Brătianu apoi în
guvernul generalului Averescu C.A. I p. 143.
49. Silviu Dragomir(1888-1962); studii universitare la Cernăuti şi Viena; membru al Secţiei Istorice a Astrei;
secretar al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia; director al Seminarului de Studii sud-est europene şi al
Revistei „Revue de Transylvanie"; membru al Academiei Române distins cu premiul „Năsturel"- C.A. I, p. 177;
Alexandru Lapedatu ( 1876-1954); studii superioare la Bucureşti; secretar al comisiei Monumentelor Istorice
(1904-1919) şi al Comisiei Istorice a României (1911-1919); profesor universitar la Cluj; fondator, împreună cu
Ion Lapedatu şi director al Institutului de Istorie Naţională din Cluj şi director general al Arhivelor Statului;
membru al Academiei Române; ministru în mai multe cabinete; Popa Lisseanu ( 1866-1 945); specialist în filologie
clasică; membru corespondent al Academiei Române; a tipărit izvoare ale istoriei românilor constituind un
corpus indispensabil de informare. C.A. Ip. 178; pentru I. Lupaş vezi supra nota 31 şi pentru D.M. Teodorescu
şi C.Daicoviciu vezi supra nota 12. De altfe ultimii doi au făcut frecvente vizite în Muzeul din Deva, semnăturile
lor regăsindu-se de mai multe ori (C.A. I p. 200, 21 O).
50. Aurel Decei (1905-1976); specializare la Roma, Paris şi Constantinopol; profesor al Academia Comercială
din Cluj, cercetător ştiinţific la Arhivele Statului Bucureşti şi la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga" C.A. li, p. 200.
51 . Vladimir Dumitrescu ( 1902 - ?) ; doctor în filozofie şi litere; membru al Şcolii Române de la Roma; profesor
la Universitatea Bucureşti; director al Muzeului Naţiona! de Antichităti: membru al Consiliului Permanent al
Uniunii Internaţionale de ştiinţe pre şi protoistorice şi al Institutului Italian de pre-şi protoistorie din Florenţa;
laureat al premiului „Vasile Pârvan" al Academiei şi al Premiului de Stat. C.A. l,p.200.

www.cimec.ro
22 La 115 ani de la înfiinţarea muzeului devean

sunt de menţionat participanţii la Congresul profesorilor universitari din Romănia


şi cercul de studii pedagogice din Cluj, (1929), un grup de studenţi de la
Universitatea din Cernăuţi (1930); absolvenţii Seminarului Teologic din Curtea
de Argeş (1931 ); participanţii la Congresul studenţesc al Federaţiei studenţeşti
„Avram Iancu": (1932) 52 • Pentru anul 1933 găsim notate cuvintele redactorul
prof. O.I. Dobrescu:„Studenţii Academiei de înalte studii agronomice din Cluj,
în amintirea vizitei făcute în ziua de 4 iulie 1933 şi în semn de adâncă
admiraţie", şi, pe aceiaşi filă ..învăţătorii aparţinători cercului cultural „Ion
Creangă" cu sediul în Mihăileni care au vizitat muzeul cu un număr de 25 elevi
ai şcoalelor Zdrapţi, Mihăileni, Buceş şi Stănija" 53 • De altfel aceşti ultimi ani
cuprinşi în primul volum din Cartea de aur (1929-1935) dovedesc creşterea
importanţei vizitelor la muzeu pentru educarea tinerei generaţii, numeroase
fiind grupurile de elevi care trec pragul acestei instituţii de cultură. Sunt elevi
de la şcoli din judeţ gar deopotrivă şi din alte zone ale ţării. Din Deva se remarcă
vizitele elevilor Şcolii normale conduşi de prof. Victor Solomon, ai Liceului
„Decebal" cu prof. George Ghinea şi ai Şcolii de fete, dar nu putem să nu
menţionăm şcolile din Geoagiu, Arad, Brad, Orăştie, Bacea, Orăştioara, Certej,
Dobra, Lupeni, Şoimuş, Hunedoara, Hărău, Tămăşeşti, Zam, Teliucu Inferior,
Cârjiţ, Simeria, Haţeg, Timişoara, Ormindea 54 •
Deşi pare un lucru greu de crezut Cartea de aur lipseşte pentru o
îndelungată perioadă de timp, fiind reinaugurată în 1955, de data aceasta însă
făcându-se o distincţie netă între vizitatorii obişnuiţi şi care au la dispoziţie un
caiet de impresii din care n-am putut selecta nimic şi Cartea propriu-zisă care
se păstrează de către directorul muzeului. În aceasta abundă notaţiile unor
delegaţii chineze scrise în caractere specifice şi a altor delegaţii oficiale care
folosesc cele mai diverse limbi. Am reuşit totuşi să spicuim şi să traducem
câteva dintre ele. În 1956 Karoly Deneş (fără altă specificare) scria, „Am fost
adânc impresionat atât de materialul văzut aici cât şi de buna organizare a
materialului care oglindeşte pe de o parte trecutul poporului, continuitatea
elementului autohton cât şi însufleţirea cu care este îngrijit acest material
aproape unic" 55 • Nu este menţionat numele directorului dar ştim că este vorba
de dr. docent Octavian Floca 56 •
Un grup de ziarişti străini acreditaţi în patria noastră scria în 1959; „Cu
un interes mare am urmărit explicaţiile domnului director şi vrem să exprimăm

52. C.A. I p.149, 162/1929, p.165/1930, p.174/1931, p.165/1932.


53. C.A. I p.195.
54. C.A.I paginile 149, 155, 156, 160,161, 166, 170, 171, 172, 173,161, 162,192, 193, 194, 199,203 şi 215.
55. C.A. li p.11.
56. Octavian Floca (1904-1963); studii superioare la Cluj având ca dascăli, printre alţii, pe D.M. Teodorescu,
E. Panaitescu şi I. Lupaş. La absolvirea facultăţii este angajat la Institutul de Studii Clasice lucrând şi în cadrul
Universităţii Clujene. În 1930-1931 beneficiază de o bursă de studii la Roma. Din 1934 este director al Muzeului
din Deva funcţie pe care o deţine până în 1963. Arheolog de prestigiu, colaborator şi prieten cu C. Daicoviciu,
Octavian Floca întreprinde cercetări arheologice la Zlatna - Corabia, Caşolţ, Hobiţa, Micia,Ulpia Traiana
Sarmizegetusa şi la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. Elaborează numeroase studii privind perioada daco-
romană. Pune bazele publicaţiei muzeului „Sargetia" a cărui prim număr apare în 1937, fiind prima revistă de
arheologie locală a unei instituţii muzeale din provincie. Este laureat al premiului de Stat împreună cu D.
Daicoviciu pentru cercetările întreprinse I" Pi"''" 0

www.cimec.ro
Rodica Andruş 23

recunoştinţa noastră pentru posibilitatea pe care el ne-a oferit-o de a cunoaşte


trecutul şi prezentul, natura şi poporul acestei regiuni" 57 • Tot cuvinte de laudă
la adresa directorului şi a muncii sale mărturiseşte Justinian, patriarhul României
( 17 octombrie 1960): ,,Vizitând cetăţile dacice de la Grădişte, Sarmizegetusa,
Costeşti şi Deva a căror cunună este Muzeul din Deva, condus de vrednicul
prof. Floca, ne-am dus cu gândurile noastre la aleasa cultură a strămoşilor
noştri, dacii. .. " 58.
După reorganizarea din 1970 am găsit următoarea apreciere
nesemnată:„Astăzi 22 noiembrie 1970 s-a deschis într-o nouă organizare,
modernă, secţia de arheologie a Muzeului judeţean Deva care cuprinde în
expunerea sa dezvoltarea multilaterală a societăţii omenşti de pe teritoriul
judeţului hunedoara din paleolitic şi până la sfârşitul mileniului I e.n. Având la
bază colecţiile şi folosind un valoros patrimoniu rezultat din cercetările ultimilor
20 de ani, tematica expoziţiei reuşeşte prin complexitate şi model de expunere
să se acordeze şi să rezolve muzeografic o multitudine de probleme ale istoriei
vechi de pe acest teritoriu" 59 • Suntem în perioada când conducerea muzeului
era asigurată de dr. Mircea Valea 60 •
După cum am remarcat deja, în această nouă Carte de Aur predomină
însemnările unor vizitatori străini. Profesorul V sevo Iod Nicolaev de la Academia
de Ştiinţe din Bulgaria are deasemeni cuvinte de laudă:„Am vizitat minunatul
mezeu din Deva - cel mai frumos pe care 1-all} văzut în România - opera vieţii
prof. Octavian Floca şi a laborioşilor colaboratori. Acest muzeu este un centru
unic al culturii şi civilizaţiei dacice, de o imensă valoare pentru istoria Peninsulei
f?alcanice" (23 septembrie 1956) 61 • O altă însemnare la fel de frumoasă:„Multă
satisfacţie de a fi vizitat Muzeul din oraşul Deva ale cărui vestigii şi documente
dovedesc- printre altele-originea latină a gloriosului popor român", însemnare
care aparţine lui Antonio Cassini - Roma 62 •
Însoţit de acad. E. Condurache a sosit Pierre Demargne de la Universitatea
din Paris (1962) care notează:„Cu un foarte mare interes am vizitat Muzeul din
Deva de sub direcţiunea dr. Floca. Colecţiile preistorice precum şi monumentele
dacice şi romane sunt foarte interesante şi au completat ceea ce am văzut în
vizita la Cluj. Mă bucur că ele sunt conservate şi restaurate. Aceste muzee
regionale sunt modele care ar trebui imitate' 63 •
La 2 august 1965 o altă vizită din Franţa. Grupul lasă următoarea
însemnare:„După vizitarea superbului muzeu din Deva am înţeles mai bine pe
de o parte civilizaţia dacilor, pe de altă parte amploarea luptei pe care această

57. CA li p.39.
58. CA li p.49.
59. CA li p.95.
60. Mircea Valea ( 1931); doctor în istorie; inspector metodist; muzeograf, apoi director al Muzeului Deva
(1963-1978). Specializat în istorie contemporană cu contribuţii privind istoria social -economică şi politică a
judeţului Hunedoara după primul război mondial. preocupări sporadice de istorie veche şi medernă, istoria
c!ulturii, etnografie şi folclor. A elaborat o amplă lucrare de toponimie hunedoreană. În timpul directoratului său
a fost inaugurată (1966) Secţia de Ştiinţele naturii a muzeului într-o concepţie modernă prin slrădania şi
priceperea şefei de secţie doamna Agnişa Nuţu.
61 Însemnarea, în limba franceză. se regăseşte în volumul li p.9.
62. vizita a avut loc în anul 1960. C.A. li p41.
63. C.A. li p.65. Text în limba franceză.
www.cimec.ro
24 La 115 ani de la înfiinţarea muzeului devean

populaţiei de munteni din a doua vârstă a fierului (dacii n.n.) a purtat-o împotriva
armatelor romane. Cu toate mulţumirile noastre pentru cel care ne-a condus
prin aceste locuri măreţe, dorim să revenim adeseori în România pentru a
regăsi pe fraţii noştri români" 64 • Ambasadorul S.U.A. a întreprins două vizite
(1971 şi 1975), la prima consemnând:,, Vizită frumoasă în muzeu interesant. Dă
idei clare despre mai multe epoci din istoria României" 65 •
Cuvinte fromoase lasă în urma sa delegaţia din Martinica, în urma vizitei
din 16 iulie 1973:„Mulţumim prietenilor noştri români care ne-au permis, prin
cercetările lor arheologice, să înţelegem mai bine formarea poporului român. În
acelaşi timp ne-au dat o lecţie de care noi trebuie să profităm pentru a pune în
valoare propriul nostru trecut" 66 •
De sigur că nu-i putem înşira pe toţi cei care au vizitat şi apreciat muzeul
nostru în perioada parcursă. Este de menţionat însă că în 1981 muzeul se
redschide într-o nouă organizare având ca director pe Ioachim Lazăr 67 •
Venerabilul înaintaş care a fost Octavian Floca scria cu ocazia inaugurării :„Sunt
adânc impresionat de felul corect şi complet al acestei organizări. Expoziţia
muzeală conduce intuitiv, ştiinţific, şi cu adânc înţeles pe vizitator pe parcursul
întregii istorii frământate dar glorioase a judeţului Hunedoara şi a ţării noastre
... Felicitări harnicilor organizatori ai acestei neîntrecute expoziţii şi un cuvânt
de cinste pentru felul în care directorul muzeului a ştiut să ne prezinte expoziţia
muzeală" 68 •
Tot din această perioadă mai amintim doar vizita din 7 dec. 1981 unde
citim: „Un grup de scriitori din toate unghiurile ţării îşi exprimă admiraţia lor
pentru acest lăcaş de cultură, în aceste plaiuri hunedorene de profunde
semnificaţii istorice ale poporului român liber şi independent. prilej de popas
sufletesc excepţional". Semnează D.R. Popescu, Vasile Băran, llarie Hinoveanu,
Traian Iancu, Anghel Dumbrăveanu, Constantin Ţoiu, Nicolae Berwanger,
Mircea Tomuş, Radu Ciobanu, Mihai Davidoglu, Nicolae Prelipceanu, Nicolae
Chirică, Teohar Mihodaş şi Eugen Evu 69 • Era tot perioada de directorat a dl.
l..azăr Ioachim acelaşi care pusese cât mai complex în valoare Castelul de la
Hunedoara, unde, în 1974 se consemna: „La întâlnirea cu istoria neamului şi a
noastră, studenţii de la Sibiu au păstrat un moment de pioasă aducere aminte
memoriei celor care au contribuit pentru ca noi, azi, să avem un nume:
„Români"!
În 1982 semnează în Cartea de Aur cosmonautul Dumitru Prunaru 70 , iar
în 1993 ambasadorul Indiei la Bucureşti scrie: „O vizită memorabilă. Am fost

64. CA li p.75.
65. CA li p.99 şi p.101.
66. Ioachim Lazăr( 1942); Muzeograf coordonator şi director la Castelul Corvin eşti lor din Hunedoara ( 1971-
1978); director al muzeului din Deva (1978-1 987); Studii de istorie economică românească; Doctorant cu o temă
de istoria învăţământului hunedorean. În perioada directoratuluilui său au fost inaugurate Casa memorială
Crişan (1979), Muzeul memorial Aurel Vlaicu (1982), punctul muzeistic Ţebea(1984). De asemeni a fost
reorganizată expoziţia de bază a Muzeului judeţean Deva (1981) şi Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa (1983).
67. CA li p.101.
68. CA li p.123.
69. CA li p.125.
70. CA li p.133.
www.cimec.ro
Rodica Andruş 25

impresionat de istoria acestui ţinut şi de tenacitatea oamenilor" 71 • Ultima


însemnare datează din 1995, deşi nu este menţionată ziua şi luna. Ea a fost
făcută cu prilejul unei expoziţii comune româno-maghiare organizate sub directa
coordonare a directoarei Adriana Rusu Pescaru 12 : ,,Îmi exprim şi în acestă cale
satisfacţia de a putea în sfârşit vizita şi aceste meleaguri ale Ţării Româneşti
unde totul respiră istorie. Istorie a trecutului, dar, prin contacte cu diferite zone
ale ţărilor vecine, şi viitorul care într-o bună zi trebuie să fie o „Europă a
naţiunilor" frăţeşti. Prin această expoziţie sper că am şi făcut un prim pas în
această direcţie. Ţin să transmit colaboratorilor muzeului şi locuitorilor Devei un
cald slut din partea Ambasadei Repubiicii Ungare la Bucureşti7J.
Închidem cu grije aceste păstrătoare de gânduri lăsându-le pe mai departe
în linişte unghere de arhive. Poate, cândva, cineva va veni să se împărtăşească
din bogăţia lor spirituală.

71. C.A. li p.155.


72. Adriana Rusu Pescaru ( 1949); directoarea muzeului din 1987; arheolog; specializată pe perioada dacică
şi romană în Dacia; doctorand; A intreprins cercetări in mai multe puncte de interes arheologic. A făcut parte din
colectivul care a lucrat la Tapae, Grădiştea Muncelului, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. rezultate remarcabile a
obţiunt in săpăturile de la necropola Brad şi in cele de la germisara (Geoagiu) unde a scos la lumină 8 plăcuţe
votive de aur, in afara celorlalte piese descoperite. A lucrat pe şantiere arheologice în Anglia şi Elveţia. în
a
perioada de când început directoratul său s·au inaugurat Secţia de artă a muzeului (1987) şi Muzeul de Istorie
şi.Etngrafie de Brad (1987). Din 1994 titulatura muzeului s-a schimbat, devenind Muzeul Civilizaţiei Dacice şi
romane, care dovedeşte importanţa sa naţională.
73. C.A. li p.157.
www.cimec.ro
26 La 115 ani de la înfiinţarea muzeului devean

„LE LIVRE O'OR" A LA 115 •m• ANN/VERSA/RE

Resume

Base sur „le livre des impressions" de Musee, !'articole present brievement Ies appreciations
faites sur l'institution museale et sur ses ouvriers.
Ce sont mentionnes Ies noms des nombreux personnalites qu'ils nous aient visite et qu'ils
aient confiee au papier leurs pensees et leurs signatures.
lls ont ete des ecrivains Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Ion Minulescu,
Emil lsac, Octavian Goga, Liviu Rebreanu), des professeures (V. Ghidionescu, ,C.S. Nicolaescu·
Plopşor, D.M. Teodorescu, N. Bologa, C. Daicoviciu, Şt. Bezdechi), des redacteurs, des chels de
l'eglise (Nicolae - Mitropolitul Ardealului, Justinian - Pariarhul României), des hommes politiques
(Ion l.C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Vasile Goldiş), le prince Nicolae et la Princesse Ileana et
beaucoup d'autres.
Des mots elogieuses nous ont laisse aussi Ies nombreux visitateurs etrangeres.
Sans doute, ces notes indique le role et lieu important de Musee de Deva dans l'ensemble
de la culture roumaine.

www.cimec.ro
IN MEMORIAM DIRECTORULUI
DOCTOR DOCENT OCTAVIAN FLOCA

Szekely Zoltan

Centrul cultural al Transilvaniei şi după primul război mondial a rămas


oraşul Cluj, unde a funcţionat şi mai departe Universitatea fondată în secolul al
XIX-iea. Statutul român a avut grijă ca această instituţie universitară să aibă şi
mai departe un corp profesoral compus din cei mai distinşi oameni de ştiinţă ai
ţării. Astfel la Facultatea de Litere şi Filosofie, la catedrele Filologiei clasice, la
limbile latină şi greacă, la istoria antică şi arheologie au fost numiţi profesori
ca Th.A. Naum, Şt. Bezdechi, E. Panaitescu şi D.M. Theodorescu. Aceşti
profesori au format acele cadre didactice şi ştiinţifice, care în timpul interbelic
Şi după al.doilea război mondial au contribuit pe tărâm didactic şi ştiinţific, ca
succesele româneşti în aceste domenii să fie recunoscute şi în străinătate.
Un reprezentant ilustru al arheologiei româneşti format la Cluj a fost
doctor docent Octavian Floca. M-am înscris la Filologia clasică la istoria antică
şi arheologie în anul 1930. L9 aceste specialităţi locul de meditaţie pentru
studenţi a fost Institutul de Studii Clasice, unde a fost şi o bibliotecă de
specialitate. Profesorii au ţinut tot aici seminariile şi examenele. Studenţii
licenţiaţi, care au fost reţinuţi la instituţie ca preparatori au pregătit materialul
didactic şi în lipsa profesorului ei s-au ocupat şi cu studenţii. Octavian Floca pe
vremea aceea, împreună cu I.I. Rusu, a fost preparator la istoria antică şi
arheologie. El ne-a predat numismatica greacă şi romană. În acest timp, cât a
fost la Cluj ne-am împrietenit. În anul 1934 O. Floca a fost numit ca director la
Muzeul din Deva, iar legăturile noastre prieteneşti s-au întrerupt numai în anul
1940, când Ardealul de nord a trecut sub stăpânirea maghiară şi eu am fost la
Sfântu Gheorghe. După al doilea război mondial, când Ardealul de nord a fost
retrocedat României legătura noastră prietenească a fost imediat reluată.
Multe muzee din Ardealul de nord, printre care şi Muzeul din Sfântu
Gheorghe, au suferit pierderile grele în timpul războiului. Noul regim punând
muzeele sub îndrumarea Aşezământelor Culturale, o instituţie nouă creată, a
ordonat reorganizarea muzeelor din ţară şi reciclarea muzeografilor lor. Împreună
cu O. Floca şi M. Moga am fost însărcinaţi ca să vizităm toate muzeele din ţară
şi să facem un raport despre starea lor. În urma acestor vizite au fost organizate
cursuri de perfecţionare pentru cadrele muzeelor şi vizite la câte un muzeu
reorganizat conform ideologiei noi. O. Floca a fost permanent lector la aceste
cursuri şi prima vizită la'Un muzeu reorganizat a fost la Deva. Legăturile noastre
au fost foarte intime şi ne-am informat reciproc despre problemele noastre
comune. Octavian Floca a fost cel care mi-a făcut lecturizarea lucrării despre
săpăturile făcute la villa rustica romană de la Ciumăfaia. Pentru meritele
deosebite în activitatea noastră în anul 1957 am fost decoraţi cu Ordinul Muncii
clasa a III-a şi decoraţia ne-a fost înmânată de dr. Petru Groza, preşedintele
Republicii Pooulare Române.

www.cimec.ro
28 ln memoriam directorului doctor docent Octavian Floca

Octavian Floca, ca om, a fost foarte corect şi modest. Nu a fost cu


prejudecăţi faţă de nimeni, să fi fost ungur sau altă naţionalitate, a fost
înţelegător, tolerant şi prietenos. El fiind mai în vârstă, cu colegii mai tineri a
avut o comportare aşa de cordială încât toţi i s-au adresat cu cea mai mare
încredere. Pe tinerii cercetători i-a îndrumat cu cea mai mare bunăvoinţă şi i-
a ajutat în toate problemele legate de arheologie. Pentru confirmarea acestui
fapt aduc o ilustrată trimisă mie, în anul 1982, nu mult înaintea morţii sale,
cerând nişte informaţii pentru un tânăr cercetător din Muzeul Deva. În această
ilustrată indică, că sănătatea lui era slabă.
Trebuie să mai vorbesc despre acest om: de o mare cultură şi cu o
pregătire profesională deosebită ar fi trebuit să aibă o catedră la o instituţie
univers!tară, ca să formeze cadre tinere de arheologi, predându-le bogatele
sale cunoştinţe în domenioul arheologiei. A fost nu numai un cercetător foarte
bun, numismat, dar şi un excelent interpretator al vestigiilor trecutului îndepărtat
al dacilor şi romanilor din regiunea Hunedoarei. Moartea lui prematură a fost o
mare pierdere pentru arheologia română şi pentru prietenii lui, care îl stimau şi
îl iubeau. Păstrăm amintirea lui, ca a unui prieten şi coleg, pe care rar găsim în
viaţă.

www.cimec.ro
Szekely Zoltăn 29

www.cimec.ro
30 ln memoriam directorului doctor docent Octavian Floca

,_v"""tf)-~ t-n~ ~...-.-.~.­


.../'l.....M..M-.,/, ~ '

fr:J... ~,,.11i-··"'" .

..iJ-,.A . 1-:7"wt .,... ~ i;..,,.,t.


.-r,., r~'.

www.cimec.ro
Szekely Zoltăn 31

IN MEMORIAM OF DOCTOR DOCENS


MANAGER OCTAVIAN FLOCA

Abstract

The city of Cluj remained the cultural centre of Transylvania after the World War I as well.
There the University founded in the 19"' continued its existance. The Romanian State saw to it
!hat this university institution continue to have a teaching staff made up of the mos! distinguished
scientists of the country. Thus the Philology and Philosophy Department at the Classical
Philology Chair, at Greek and Latin, at archaeology and ancient history professors as were
named: Th. A. Naum, ŞI. Bezdechi, E. Panaitescu şi D.M. Theodorescu. These professors formed
the teachers and scientists who in the inter-war period and after the World War li have contributed
that the Romanian educational and scientilical achievements be recognized at home as well as
aboard.
A famous reprezentative of Romanian archaeology, taught in Cluj was doctor docens
manager Octavian Floca. I myself studing Classical Philology and ancient history and archaeology
in 1930. Bachelor students of those departaments learnt the students their lessons. ln the
premices of the Classical Studies Institute were they also had a library handly. Professors held
their seminaries and exams their as well. Graduates who are retained as training assistance
prepared the learning material and also dealt to the students when the professors were absence.
By that time Octavian Floca together with I. I. Rusu was a training assistent for ancient history and
archaeology. He taught us Greek and Roman coin study. So, while in Cluj we gol friends with each
other. ln 1943 he was appointed manager al the Deva museum and our friendly ties were broken
only in 1940 when Northern Transylvania shifted to Hungarian rule, I being in Sfântu Gheorghe
al !hat time. After World War li when Northern Transylvania became part of Remania again our
relationship resumed imediately.
Many museums in Northern Transylvania including !hat in Sfântu Gheorghe suffered
severe loses during the war. The new regim subjected museums to the authority of the new
institutions called the Cultural Settlements. The government ordered !hat the museums be
recognized and the staff thereof re-trained together with O. Floca and M. Moga we were
commissioned to visit all the museums !rom the country and re,iort on there state. Follow as these
visits training courses were organized in keeping with the new ideology. Octavian Floca lectured
al all those courses and our first visit to re-organize a museum was in Deva. Our ties was very
clase; we kept on each other inform all about our common problems. Octavian Floca lectured my
paper on the diggins al the Ciumăfaia Roman villa rustica; for distinguish service, we are both
awarded high Romanian medals in 1957.
From the human point of view as was very fair and humble person. He was understanding,
tolerant and friendly towards his younger colleagues. He was so cordial that everyboby adress him
with utmost conlidence. He counselled the young researchers with extreme benevolence and he
helped them in all their archaeology-related problems. To illustrate this, l'd like to recall that in
1982, short before his death, he sent me a postcard in which he asked me for some information
on behalf of a younger researcher in his museum.
I must point oul the great merits of this very special man as to the development of the
Romanian archaeology. Owing to his broad knowledge and high stander training he should have
its own University Chair, so that he woud be able to teach al'ld train young archaeologists. He was
noi only a very good researcher and coin expert, bui also an exquisite interpretor for Dacian and
Roman past in the Hunedoara region. His premature death was great loss for the Romanian
archaeology and also for his friends. We treasure his memory remembered him as a friend and
colleague who is very hard to find.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
OCTAVIAN FLOCA (1904-1983)
CORESPONDENŢĂ INEDITĂ

Ion I. Drăgoescu

Octavian Floca, cunoscutul istoric şi arheolog devean s-a născut la 23


martie 1904, la Zlagna, judeţul Sibiu 1 • După terminarea liceului la Dumbrăveni,
a urmat cursurile Facultăţii de litere şi filozofie ale Universităţii din Cluj, unde
a dobândit solide cunoştinţe în domeniul istoriei naţionale şi universale, având
unii dintre cei mai străluciţi profesori, printre care amintim numele lui D. M.
Teodorescu, E. Panaitescu, Ioan Lupaş şi alţii.
În anul 1927, Octavian Floca este încadrat în rândul personalului ştiinţific
al Institutului de Studii Clasice şi al Muzeului Universităţii din Cluj. Obţinând o
bursă de stat, Octavian Floca studiază vreme de doi ani în Italia_, având colegi
alţi·eminenţi studenţi şi viitori istorici, între care îi amintim pe D.M. Pippidi, M.
Berza, Virgil Vătăşianu, etc. După reîntoarcerea în ţară, Octavian Floca se
stabileşte la Deva, devenind pentru aproape trei decenii director al Muzeului
judeţului Hunedoara.
· Efectuează importante săpături arheologice, singur sau în colaborare cu
alţi specialişi, la Zlatna-Corabia, Caşolţ, Hobiţa, Micia, Ulpia Traiană
Sarmizegetusa, Piatra Roşie, Sarmizegetusa Regia, contribuind la îmbogăţirea
patrimoniului arheologic al muzeului. În anul 1940 obţine doctoratul în litere şi
filozofie cu teza „Sisteme de înmormântare în Dacia Superioară romană".
Dr. Octavian Floca a desfăşurat o prodigioasă activitate ştiinţifică,
publicând numeroase articole privind epoca dacică şi romană. De numele său
se leagă şi înfiinţarea revistei Sargetia (1937), una dintre cele mai vechi din ţară
care împlineşte 60 de ani de existenţă. Octavian Floca se remarcă şi prin
cercetările numismatice, publicând mai multe studii în acest domeniu şi fiind
ales membru al Societăţii numismatice din România.
Activitatea sa ştiinţifică a fost răsplătită prin obţinerea unor titluri şi
distincţii. În anul 1938 a obţinut premiul Vasile Pârvan al Academiei Române,
iar în 1961 i-a fost decernat titlul ştiinţific de doctor docent.
Trei documente inedite păstrate la Arhivele Naţionale din Bucureşti vin să
completeze biobliografia savantului Octavian Floca, aducând noi mărturii
despre preocupările sale.

I.
Mult stimate d-le Director
La plecarea d-voastre a rămas ca să vă scriu in chestia cărţilor şi a
bibliotecii. Azi fiind şi d-l prof. Lugli la Roma i-am arătat ce s-a făcut până
acuma, câte cărţi s-au legat, cât costă şi câte ar mai urma să fie legate.

1. Despre personalitatea Dr. docent Octavian Floca vezi; Ioan Andriţoiu. Dr. doc. Octavian Floca la a 75-a
aniversare, în Sargetia, XIV/1979, p. 9-13; !ochim Lazăr, Octavian Floca (1904-1983), în Sargetia, XIV-XVII/
1982-1983. p. 741-742; Olimpia Palamariu, Dr. Octavian Floca - colecţionar şi pasionat cercetător numismat,
în Sargetia, XXV/1992-1994, p. 223-225.

www.cimec.ro
Octavian Floca (1904-1983) - corespondenţă inedită

Pentru a şti mai bine ce avem de făcut, mai ales cu conturile la legător vă
scriu şid-voastre despre toate acestea.
Prima serie de căr,ti 140 volume legate aşa cum le-am orânduit eu, În
pergamenă, piele şi altele În pânză au fost terminate şi transportate la şcoală
marţi 9. VIII. Le-am preluat Împreună cu Pypide şi cu Macrea, apoi le-am
controlat şi după catalog şi după lista făcută de mine. Cele cari n-au fost bine
legate s-au titlul a fost imprimat greşit le-am refuzat şi dat spre a fi Îndreptate.
Acestea au fost numai câteva, căci În general sunt bine şi frumos lucrate.
Aceasta poate că a făcut-o pentru a se arăta vrednic de a-i Încredinţa şi pe
celelalte cari mai sunt. Costul acesora in total, făcând reducere 20% e de 1200
lire.
Din cele cari erau pe masă - după cum mi-afi spus d-voastră - i-am predat
o nouă serie; mai multe decât prima dată. Acestea se vor lega până la data de
20. VIII. Suma aceasta, cât vor costa nu v-o pot comunica, prea mare nu poate
fi cu toate că sunt mult mai multe la număr, - legându-le mai ales În pânză.
Mi-a spus Ionescu că În o scrisoare a lui a-fi amintit ceva şi de transportul
bibliotecii În sala de sus. Nu ar fi rău să Începem de pe acuma mai ales că va
trebui să se facă unele schimbări În aranjamentul În rafturi şi la catalog, dar
aceasta eu cred că e imposibil Înainte de a aduce toate cărţile de la legătorie
ca să ştim câte avem şi cum se pot aranja.
Ar mai fi o cerere a legătorului. Pare a fi un om mai lipsit de bani şi ar dori
să i se plătească ceva din ceea ce a lucrat până acuma.
ln celelalte chestiuni ale şcoale1~ pe câte ştiu eu, nici o schimbare dl. prof
Antonescu n-a sosit Încă, până azi, iar colegii mei afară de Constantinescu -
plecat la Viena sunt cu to/li la Roma.
Cu deosebit respect,
Octavian Floca
Roma 12. VIII. 1932
(Arhivele Naţionale ale României, Fondul Emil Panaitescu, Dosarul 113,
Filele 1-2)

11.
Prea stimate Domnule Profesor.
Corecturile la articolul meu au fost expediate la Bucureşti d-lui prof
Marcu, Încă de pe la mijlocul (I) unei lanuarea, (Sic!) aşa după cum a-fi cerut
d-voastră.
lnainte de trimiterea corecturilor, În urma unei scrisori a lui Dobaşi, am
trimis la tipografie şi fotografiile pentru refacerea clişeelor. Nu cred să fi
Întârziat cu trimiterea la timp.
ln timpul iernii am lucrat mai mult la muzeu. Sunt multe de aranjat. Dă
mult de lucru Întocmirea inventarelor cari lipseau s-au erau greşit făcute.
ln luna Decembrie am avut norocul să pun mâna pe nişte manete dace
foarte interesante. S-a interesat multă lume de ele. Cred că voi putea scoate
ceva bun din ele. La primăvară nu cred că va fi fără rezultat chiar o mică
www.cimec.ro
lbn I. Drăgoescu 35

săpătură În locul unde au fost aflate, de altfel am aflat şi vasul În care au fost
monedele, e din lut latene}, unde par a fi şi urme de zidărie din bolovani mari
de piatră de râu. Indiferent că va fi un mormânt s-au altă construcţie, e
interesantă, atât pentru epoca preromană, pe care o reprezintă, cât şi pentru
posibilităţile de dotare care ni se oferă (căci vasul şi monedele ne vor ajuta mult
la aceasta).
Vă rog primfti, dle profesor respectul meu deosebit pe care vi-l datorez
pentru totdeauna.
Octavian Floca
Deva, 19.//.935
(Arhivele Naţionale ale României, Fondul Emil Panaitescu, Dosarul 113,
Folele 3-4)

111.
De va 30 Dec. 1944

La ordinul Dvs. Nr. 2711944 avem onoarea a vă raporta că apariţia


publicaţiunii periodice a Muzeului Regional al jud. Hunedoara dio Deva
„ SARGETIA "a fost sistată din lipsă de fonduri.
Ultimul număr al acestei publicaţiuni a apărut În anul 1941.
Caracterul publicaţiunii era pur ştiinţific, i'n special arheologic.
Octavian Floca
Dir. Muzeului
(Arhiva Naţională a României, Fond Ministerul Propagandei - Presa
Internă, Dos. 829, Fila 1 ).

www.cimec.ro
36 Octavian Floca (1904-1983) - corespondenţă inedită

www.cimec.ro
Ion I. Drăgoescu 37

www.cimec.ro
38 Octavian Floca (1904-1983) - corespondenţă inedită

OCTAVIAN FLOCA (1904-1983) - UNPUBL/SHED LETTERS

Abstract

The well-known Deva historian and archaeologist Octavian Floca was born on March 23'".
1904, în Zlagna, Sibiu County. After graduated secondary school in Dumbrăveni, he studied at the
Letters and Philosophy Dept. of the Cluj University, where he inquire solid knowledge in national
and world history, being taught by brilliant professors, among who names of D.M. Teodorescu,
E. Panaitescu, Ioan Lupaş and others should be remembered.
În 1927, he joines the scientifical staff of the Institute and Classical Studies as well as the
Museum being awarded a state schoolarship he studies in ltaly three years having as his
collegues other brilliant students in future historian, like D.M. Pippidi, M. Berza, Virgil Vătăşianu
and others. After ·returning to Romnania, Octavian Floca settles in Deva, and he becomes
manager ol the county museum, opposition of he hold almost three decades.
He takes part in important archaeological excavation (alone or with other experts) in
Zlatna-Corabia, Caşolţ, Hobiţa, Micia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Piatra Roşie, Sarmizegetusa
Regia, thus contributing to the exp'hnsion of the museum's archeological collection. ln 1940 he
becomes doctor in humanities with a work an „systems ol burial in Roman Dacia Superior".
Doctor Octavian Floca have a rich scientifical activity. He published many articles on a
Dacian and Roman's Epochs. He was involved in the founded of the „Sargetia" Magazine (1937),
one of the oldest in the county. He is proficiant alsa in doing numismatical research, publishing
several studies in this fie Id in being electing of the Romanian Numismatical Society. His scientifical
activity was acknowledge by many titles in the world. ln 1938 he was awarded by Romanian
Academy's „Vasile Pârvan" Prize, in 1961 he receives to the degree of Doctor Docens.
Three yet unpublished documents kept in Bucharest National Archieves add to the bio-
bibliography of the scientist provided us with new testimonies on his activities.

www.cimec.ro
LIV.IU MĂRGHITAN
LA A 60-A ANIVERSARE

Adriana Rusu-Pescaru

Pasionat cercetător al istoriei vechi a


românilor, arheolog de renume, Liviu Mărghitan
s-a născut la 20 decembrie 1937 la Arad.După
studiile primare şi liceale terminate în oraşul
de pe Mureş a absolvit facultatea de istorie-
filozofie a Universităţii din Cluj. Aici a avut ca
profesori pe unii dintre cei mai prestigioşi
reprezentanţi ai şcolii universitare româneşti:
M. Macrea, C. Daicoviciu, I.I. Russu, C.
Mureşan, Şt. Pascu, Fr. Pall , M. Dan etc.
La absolvirea facultăţii, în 1962, obţine
ma în specialitatea arheologie (numai opt absolvenţi ai promoţiei sale
ând această specialitate, unul dintre ei fiind I. Glodariu). După o scurtă
activitate didactică Liviu Mărghitan îşi începe munca de cercetare la Muzeul
Jud eţean Deva (azi Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane) deţinând funcţia de
muzeog raf şi apoi de şef de secţie . În această calitate a întreprins numeroase
cerc~tări de teren, atât de salvare (Zlatna, Geoagiu, Peştişu Mic, Strei, Peşteana,
Brăn lşca, Leşnic, Ilia etc.) cât şi cercetări sistematice acoperind atât epoca
neo litică cât şi cea dacică şi daco-romană.
La Mintia a fost scoasă la lumină o aşezare aparţinând fazei de mijloc a
culturii Vinca-Turdaş, necunoscută până atunci, iar la Zlaşti a efectuat delimitarea
pe teren a unei alte aşezări neolitice. A efectuat cercetări în aşezările dacice de
la Cozia-Deva şi Câmpuri Surduc. Pentru perioada romană a cercetat integral
v1Jla rustica de la Deva, a identificat şi cercetat parţial cazarma gladiatorilor
(scala gladiatorum) de la Utpia Traiana Sarmizegetusa unde a descoperit un
mozaic bicolor (alb-negru) din marmură.
Un capitol important din activitatea sa îl constituie participarea la cercetarea
amplă a aşezării romane de pe raza comunei Veţel - pagus-ul de la Micia. Aici
au fost scoase la lumină thermae-le de pe malul stâng al Mureşului, un grup de
cuptoare pentru ars ceramica , opt locuinţe din aşezarea civilă, amfiteatrul militar
(singurul de acest fel din Dacia romană) . A contribuit în permanenţă la îmbogăţirea
patrimoniului muzeal hunedorean cu inscripţii, statui, monede (o parte din
acestea recuperându-le de la descoperitorii întâmplători) .
În afară de cercetarea arheologică efectuată singur sau în colective
conduse de eminentul arheolog care a fost dr. doc. Octavian Floca, Liviu
Mărghitan a fost pasionat de viaţa şi activitatea pilotului inventator Aurel Vlaicu.
În acest sens a intreprins cercetări în presă şi arhive , a luat legătura cu

www.cimec.ro
40 Liviu Mărghitan la a 60-a aniversare

descendenţii familiei Vlaicu, cercetările sale materializându-se în articole, studii/


şi cărţi. I
Rezultatele tuturor activităţilor sale au fost încredinţate tiparului, o bun~
parte din ele fiind publicate în Anuarul muzeului devean SARGETIA. Liviu
Mărghitan a fost prezent la numeroase simpozioane şi sesiuni ştiinţifice fiind
membru al Asociaţiei Internaţionale de Epigrafie Greacă şi Latină. '
Renunţând la activitatea de muzeograf a plecat la Editura Academi'i
Române iar de aici la Ministerul Culturii. I
Acum, la ceas aniversar, când împlineşte frumoasa vârstă de 60 de ani,
colegii săi îi urează viaţă lungă, sănătate şi activitate rodnică.

AD MULTOS ANNOS!

Bibliografie selectivă

I. Cărţi
- Agricultura milenară a băştinaşilor hunedoreni, in voi. Din trecutul de
luptă al ţărănimii hunedorene, Deva, 1967, p. 5-80.
- Moşteniri străvechi. Tradiţii progresiste ale Învăţământului hunedorean,
Deva, 1968, p. 7-66.
- Micia, grupul de cuptoare romane (în colaborare cu O. Floca şi Şt.
Ferenczi), Deva, 1970, p. 111.
- Cercetări arheologice pe vatra oraşului Deva, Deva, 1971, p. 106.
- Muzeul arheologic Deva(în colaborare cu I. Andriţoiu), Cluj, 1971, p.75.
- Das Archăologische Museum aus Deva (în colaborare cu I. Andriţoiu),
Bucureşti, 1972, p.55.
- Monumente istorice din jude/ul Hunedoara - pliant, p.20.
- Tezaure de argint dacice- catalog, Bucureşti, 1977, p. 136.
- Fortificaţii dacice şi romane pe cursul mijlociu şi inferior al Mureşului,
Bucureşti, 1978, p.136.
- Civiliza/ia geto-dacilor, Bucureşti, 1981, p.82.
- Decebal, Bucureşti, 1982, p. 90.
- Zece tezaure carpatine, Bucureşti, 1988, p. 92.
- Ora de arheologie, Bucureşti, 1993, p. 96.
- Comorile regelui Decebal, Timişoara, 1993, p. 126.
- Arta figurativă la geto-daci(în colaborare cu Mioara Turcu), Bucureşti,
1996, p. 135.

li. Studii şi articole


- Aşezarea dacică de la Câmpuri Surduc (în colaborare cu M. Valea), în
Sargetia, IV, 1966, p. 63-73.
- Două noi reliefuri mithriace la Vipia Traiana, în SC/V, 18/4, 1967, p. 693-
700.
www.cimec.ro
Adriana Rusu-Pescaru 41

-Aşezarea ha/lstattiană de la Său/eşti (în colaborare cu B. Bassa). în


Apulum, VI, 1967, p. 105-109.
- Despre o veche descoperire arheologică din sudul jud. Hunedoara, în
Sargetia, V, 1968, p. 23-29.
- O nouă aşezare neolitică pe valea Mureşului, În Sargetia, V, 1968, p. 7-
1 O.
- Materiale epigrafice descoperite la Micia (în colaborare cu V. Vasiliev),
în Apulum, VI, 1968, p. 423-431.
- Monumente sculpturale la Micia (în colaborare cu L. Marinescu), în
AMN, V, 1968, p. 126-135 şi VI, 1969, p. 160-165.
- Centra dacico fortificato, În Fasti archeologici, Roma, XVIII-XIX, 1968,
p.11-18.
- Cărămizi cu ştampila LEG. XIII Gem recent descoperite la Micia şi
Cenad, în Revista Muzeelor, V, 1968, p. 445-449.
- Aşezarea dacică de la Cozia (în colaborare cu M. Valea), în Sargetia,
VI, 1969, p. 47-53.
- Tezaurul de podoabe dacice din argint de la Săliştea, în SC/V, 2012,
1969, p. 315-327.
- Micia a fost un pagus În tot timpul Daciei romane?, în SC/V, 21 /4, 1970,
p. 579-594.
- Vestigii dacice pe cursul mijlociu al Mureşului, în Sargetia, VII, 1970, p.
11-19.
- Noi consideraţii privind castrul de la Micia (în colaborare cu O. Floca),
în Sargetia, VII, 1970, p. 43-56.
. ' - Tezaurele. de argint dacice, 1n Sesiunea de comunicări ştiinţifice a
muzeelor de istorie, li, 1970, p. 304-308.
- Aşezări şi descoperiri dacice din vestul şi nord-vestul României (în
colaborare cu S. Dumitraşcu), în Sargetia, VIII, 1971, p. 45-54.
- Două piese sculptate din bronz recent descoperite la Deva şi Geoagiu
(în colaborare cu C. Pop), în Sargetia, VIII, 1971, p. 67-70.
- Câteva considera,tii pri.vind utilizarea machetelor În muzeele de
arheologie, în Revista Muzeelor, VI, 1973, p. 309-310.
- Ţigle şi cărămizi ştampilate de la thermae-le romane de la Micia (în
colaborare cu C. Petolescu), în Muzeul Na,tional, I, 1974, p. 247-253.
- O nouă inscripţie descoperită la Micia, în SC/VA, 2511, 1974, p. 143-148.
- Vestigii ulterioare veacului al IV-iea descoperite pe valea Mureşului, în
Crisia, IV, 1974, p. 33-37.
- Urme romane pe cuprinsul judeţului Hunedoara, în Sargetia, XI-XII,
1974-1975, p. 37-42.
- Monumente sculpturale romane descoperite În Dacia superioară
reprezentând pe Ammon (în colaborare cu I. Andriţoiu), în SCIVA, 2711, 1976,
p. 45-54.
- Urme romane pe cuprinsul jude,tului Hunedoara, în Sargetia, XI-XII,
1974-1975, p. 37-42.

www.cimec.ro
42 Liviu Mărghitan la a 60-a aniversare

- Vota pro salute imperatoris in an inscription at Ulpia Traiana


Sarmizegetusa (în colaborare cu C. Petolescu, în The Journal of Roman
Studies, Londra, 65, 1976, p. 84-87.
- Câteva considera/ii referitoare la ceremonia din thermae-le de la Micia,
în Muzeu/Naţional, III, 1976, p. 134-141.
- Drumul comercial roman de pe valea Mureşului, în Ziridava, IX, 1977, p.
49-52.
- Valea Mureşului parte integrantă a sistemului de fortificaţii a Daciei, în
Sargetia, XIII, 1977, p. 203-207.
- Les cu/fes orientaux a Micia (în colaborare cu C. Petolescu), în
Hommages a Maarten J. Vermaseren, li, 1978, p. 145-147.
- O importantă contribu,fie privitoare la problema continuităţii dacilor În
epoca romană creată de Traian, în Sargetia, XIV, 1979, 133-137.
- Considera/ii privitoare la geneza societăţii dacice, în Ziridava, XII,
1980, p. 71-83.
· - Continuitatea dacică, daco-romană şi românească pe cursul mijlociu şi
inferior al Mureşutw; în Memoriilesecţieideştiin/eistorice, XI, 1981, p. 153-159.
- De când datează la daco-geţi concepţia constituirii sistemului de
fortifica/ii, în Studii dacice, Cluj-Napoca, 1981, p. 88-93.
- Tezaurul de monede imperiale de la Micia (în colaborare cu Carmen
Petolescu), în Studii şi comunicări numismatice, VIII, 1984, p. 119-127.
- Aspecte ale desfăşurării procesului de romanizare În mediul rural al
provinciei Dacia, în Ziridava, XV-XVII, 1987, p. 59-65.
- Les tresors d'objects daces en argent (1-er siecle av. J. Chr.-1-er siecle
ap. J. Chr), în Din istoria Europei romane, Oradea, 1995, p. 111-115.

www.cimec.ro
Adriana Rusu-Pescaru 43

LIVIU MĂRGHITAN AT THE 6(1h ANNIVERSARY

Abstract

Ardent researcher of the ancient history, the well-known archaeologist, Liviu Mărghitan
was born on December 20'", 1937 in Arad. After granduated elementary and secondary school in
Mureş, he studied at the Philosophy - History Dept. of the Cluj University. Here he have had
brilliant professors among who names of M. Macrea, C. Daicoviciu, I.I. Russu, C. Mureşan, Şt.
Pascu, Fr. Pall, M. Dan and others should be remember.
ln 1962, he gets the diploma in the archaeological speciality (only eight graduates of one
year obtains this speciality, one of them being I. Glodariu). After a short didactic activity Liviu
Mărghitan begins the researcher work al the Deva County Museum (today the Dacian and Roman
Civilization) held variing with museologist and then chief of section. ln this cality he undertook
numerous plot of land investigations, both rescue and sistematical researches covered both
neolithic Age and Dacian, also Dacian - Roman ones.
Al Mintia was revealled a settlement who belongs to the middle phase of a Vinca-Turdaş
cultura, unknown till then, and at Zlaşti he done limitation on the ground of an other neolithic
settlement. He made researches in the Dacian settlements al Cozia-Deva and Câmpuri Surduc.
For the Roman period he studied totally vil/a rustica from Deva, he identified partially the barrack
of the gladiators (schola gladiatorum) lrom Ulpia Traiana Sarmizegetusa where he discovered a
bicoloure mosaic (white and black) from marble.
An important chapter from his activity makes up participation al the ample investigation
of a Roman settlement on the Veţel community - the pagus lrom Micia, a group of ovens for the
burnt pottery, eight houses from the civilian settlement, the military amphiteater (single of this
kind !rom the Roman Dacia). He contributed permanently at the enrichment of the museological
patrimony in Hunedoara with inscriptions, statues, coins (a part of these had retrieved by
accidentally discoveries).
Besides of the archaeological research effectuated by oneself or in joint one led by the
excellent archaeologist who was Doctor Docens Octavian Floca, Liviu Mărghitan was passionatly
by lile and the activity of the inventator pilot Aurel Vlaicu. ln this sense he undertook investigations
in press and archieves, has took connection with the Vlaicu's offspring, his researches materialized
in articles, studies and books.
The outcomes of all his activities was being entrusted the print, a part of !hem being
published in the Deva year book Sargetia. Liviu Mărghitan was being presen! at numerous
symposiums and scientifical sesions being member of the lnternational Association of the Latin
and Greek Epigraphy.
Now, al the universitar moment, when he has turned sixty, his collegues cheers him a long
lile, wealth and productive activity.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
STUDII ŞI ARTICOLE

DIE VINCA-SIEDLUNG AUS RUMESS. DIE A-


PHASE DER VINCA-KUL TUR IN SIEBENBURGEN

Sabin Adrian Luca

Die im jahre 1991 1 im Gebiet des Munizipiums Broos/Orăştie/Szâszvâros


begonnene Gelăndeforschungen fOhrten zur Abzeichnung eines suggestiven
Bildes der Entwicklung der vorgeschichtlinchen Kulturen in dieser begrentzen
Umgebung. Zu diesen AnlaB wurde auch eine - von uns ursprunglich der
Turdaş-Kultur zugeschriebenen 2 , in der landwirtschaftlichen Zone der Gemeinde
Rumess/Romos/Romosz 3 , gelegenen Siedlung angezeigt.
Die jungsteinzeitliche Siedlung aus Rumess liegt auf der rechten Seite
des Weges, der die Kreuzung von Gegersdorf/ Geoagiu de Jos/ Algy6gyfalva mit
dem Dorf Rumess verbindet, ca. 500m nărdlich von der Kreuzung jenes Weges
mit der nach WeidendorfNaideiNajdej tohrende StraBe (s. Karte 1). Die
keramischen BruchtstOcke wurden auf einer Flăche von ca. 200x100m
gesammelt, auf einer sehr niedrigen. Oberschwemmbaren Terrasse des
Rumesser Baches, der jetzt bei ca. 200-400m westlich von der Siedlung fliesst.
Die jetzige Umwelt unterscheidet sich von der vorgeschlichtichen infolge der
landwirtschaftlichen Arbeiten und - implizite - der in den letzten Jahrhunderten
unternommenen Waldrodung. ln der Urzeit war die erste Terrasse (die 220m -
Niveaukurve) unbestreitbar bewaldet. Sonderbar scheint daB die Vinca-Leute
nicht auf diesser Terrasse zu siedeln vorzogen, wie das - regelmăssig - auf den
Mittleren Miereschtal geschehen ist 4 .
Die Stratigraphie der jungsteinzeitlichen Siedlung ist nicht sehr kompliziert.
Die archăologischen Anhăufungen wurden nachfolgend durch die
Erforschung von zwei Probegrabungen und eines Schnittes untersucht:
Die Probegrabung 1I 1995
Diese wurde ungefăhr nărdlich der Zone wo keramische Materialien
vorkommen, in der Năhe der bevor erwăhnten StraBe durchgetohrt. Die
ursprungliche MaBen der erforschten FlăcH"e waren von 3x1 m. Mit der Vertiefung
der Flăche konstatierte man die Existenz eines Fernmeldewesenkabels, der
uns gezwungen hat die Grabung aut 1, 20x1 m bis zum Steril (s. Plan 1 c-d) zu
begrenzen. Die Stratigraphie der Probegrabung besteht - von oben nach unten
- aus einer gegenwărtigen Humuschicht von ca. 0,30m, einer Kulturschicht von

1. Die Gelăndeforschungen wurden im jenen Jahr von Zeno Pinter (Institut tur Sozialwissenschaften
HermannstadVSibiu/Nagyszeben) und Aurel Cosma (zu jener Zeit Museographe beim Volkskundemuseum aus
Broos) durchgefuhrt. Gleichzeitig mach te Mihai Căstăian Gelăndeforschungen, infolge deren auch die Rumesser
jungsteinzeitlichen Siedlung entdeckt wurde. Fur andere Einzelheiten sehe: Luca-Cosma 1993.
2. Luca -Cosma 1993, 87.
3. Mihai Căstăian entdeckte die Siedlung indem er die Legung eines Fernmeldewesenkalbel beobachtete.
Fur andere Auskunfte sehe Căstăian 1995, 45, 51, Tal. VIII A-B.
4. Wie im Fall der jungsteinzeitlichen Siedlungen in Turdaş, Orăştie-Dealu/ Pemilor, Punkt X 2 , Tărtăria,
Balomir, Limba. Lumea Nouă. etc.

www.cimec.ro
46 Die Vinca-Siedlung aus Rumess

1,80m und aut dem Boden aus einer archăologisch sterile Kieselschicht.
Zwischen den Tieten von 1 ,00 und 1 ,25m tindet siech eine kompakte Schicht
von Flupsteine, die gleichmăssig aut drei Schichten, oberhalb und unterhalb
deren keramischen Vinca-BruchtstUcke vorkommen, angelegt wurde. lndem die
erforschte Flăche zu klein war, glauben wir nicht es daB es notig wâre diesem
Betund eine genauere Deutung (Wohnungboden, Weg, etc.) zu geben. Die
zukunttigen Forschungen werden sicherlich das Problem erklăren. Unterhalb
dieses „Bodens" die Schicht mit Vinca-Materialien, inder manchmals massive
Lehmbewurtstlicke, keramische Fragmente, Knochen und Feuersteine
zugemischt wurden, betrăgt 1,50m. Gegen den Grabungsboden kamm ein Teii
Lehmbewurf vor, der ein Lehmbodenstuck bedeuten soli.

Die Probegrabung 211995


Die MaBen deren wurden ursprOnglich von 2x2m. Dasselbe
Fernmeldewesenkabel zwang uns bis zum archăologischen Steril eine kleinere
Flăche zu erforschen. Die Grabung lag ca. 40m nordlich von der oberen, am
Rand desselben Weges. Unterhalb des gegenwărtigen Humus konstatierte man
das Vorkommen einer durchschnittlich - 0,40m dicke Kulturschicht und, einer
arhăologisch sterilen Lehmschicht unterhalb jener Besiedlungschicht. Im sOd-
westlichen Teii der Probegrabung entdeckten wir die VermOldung einer Grube
1Ţ1it tor die dortige Vinca-Besiedlung sehr spezifischen Materialien (s. Plan 1 a).

Der Schnitt S /1995


Dieser Schnitt wurde im nordlichen Teii der Verbreitungszone der
keramischen BruchstOcke auf einer Lănge von 8m durchgetohrt. Unterhalb des
ungetăhr O, 30m dicken gegenwărtigen Humus erforschten wir die durchschnittlich
0,60m dicke Kulturschicht. Im westlichen Teii des Schnittes entdeckten wir
einen bis zur Kiesselschicht vertietten Komplex, wie bei der Probegrabung 1I
1995 (s. Plan 1e; vgl. mit 1d). Anlăsslich diesem stellen wir fest daB, mit der
Kulturschicht vergleichend, besteht der archăologische Steril aus braunem oder
manchmals sandigem gelben Lehm und daB die vertietten Komplexe bis zu
einer Kieselschicht unterhalb des lehmigen Steril erreichen. Manchmals
Oberschneiden die vertietten Komplexe diese Kieselschicht, wie beim Komplex
aus der Probegrabung 1. Bei ca. 0,80m Tiefe, im mittleren Teii des Schnittes,
entdeckten wir die Oberbleibsel einer schlecht erhaltenen Wohnung.
SchlieBlich, lag der Schnitt S/1995 parallel zu dem Landweg der die
Vinca-Siedlung nordlich abgrenzt (s. Karte 1, wo der Weg mit zwei unterbrochene
parallele Linien dargestellt ist). .
- Alle diese Beobachtungen berechtigen uns zu meinen daB die
jungsteinzeitliche Siedlung aus Rumess - moglicherweise - in zwei
riachfolgenden Etappen, die keinen chronologischen Hiatus aufweisen, besiedelt
wurde. Diese Annahme ist schwer aut den gegenwărtigen Seitenschichten und
mit den bisherigen Horizontalbeobachtungen sehr deutig zu prOfen, aber auch
einige Charakteristiken des je nach der Tiefe gesammelten archăologischen
Material konnen uns - wie wir weiter sehen werden - zur selben Folge fUhren.
Das anlă~lich der Gelăndeforschungen und der Ausgrabungen gesammelte
archăologische Material ist sehr verschieden und tor die frOhere Etappe der
Vinca-Kultur sehr charakteristisch.
www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 47

Das lithische Material wird zu diesen Anlap nicht vorgestellt. Man stellt nur
fest, auBer dem Material aus behauenem Feuerstein und der geschliffenen
Axte, die Existenz einer bedeutenden Menge von behauenen Obsidian, sowohl
aus den Gelăndeforschungen, als auch aus der Kulturschicht.
Das Knochenmaterial ist schlecht vertreten. Wir bemerken die Pfrieme
aus Rehgeweih von Taf. IV/4.
Wie bei der Mehrheit der vorgeschichtlichen Siedlungen, die wichtigsten
Daten bewahrt das keramische Material auf.
Die Faktur. Der Zusammensetzung der Tonmasse nach, ist die Vinca-
Keramik aus Rumess als fein (Taf. 11/2-5, 8-9; 11/6-8, 15, 18; 111/4, 17; IV/1-3; V/
5; Vl/1, 3, 10), halbfein (taf.1/6, 9; 11/1-5, 9-14, 16-17, 19-20; 111/1-3, 5-8, 10-13,
15-16; IV /4, 7; V /6; Vl/2, 4-6, 9, 11) und als gewănlich/grob (Taf. 1/1, 7; 111/9, 14;
IV/5, 6, 8; V/1-3, 7; Vl/7-8)zu betrachten. Hăuflich hommt als Vermagerungsstoff
der feinkornige Sand bei der feinen und halbfeinen Keramik vor und der
grobkorniger bei der gewănlichen/groben. Seltener stellen wir fest die Existenz
der organischen Anteile in der Zusammensatzung der Tonmasse.
Die Keramik wurde einem sehr guten Brand unterzorgen. Seltener stellen
wir fest die Anwesenheit einer roten (Taf. IV/7, V/1, ij) ader schwarzen (Taf. V/
1) Biskotte. Die teine und manchmals halbfeine Keramik ist sehr gut geglăttert.
Auf der feinem Keramik kommt vor eine chromatische Auswirkung, die
blacktopped genannt wird. Bei der halbfeinen Keramik kommt auch der Brand
mit Flecke vor. Chromatisch, ist die teine Keramik im grăBten Teii schwarz,
braun, gelblich-braun ader ziegelrot und - sehr selten - grau.
Die Formender Keramik verleihen diesem Fundort eine Besonderkeitsnote,
weil die Schi.isseln mit eingeprăgter Wand (Taf. Vl/3, 9, 11) so selten sind,
wăhrend der grăpter Teii fast steile, leicht eingeprăgte Wănde (Taf. 116; 7; Vl/7-
8, 1O) erweist.
Die Năpfe erweisen eine Neigung zu Bitronkonismus, auch wenn nur als
einer sehr starken Kri.immung der GefăBwand (Taf. 1/2, 4-5, 8-1 O; IV/1, 3; V/2,
5 6; Vl/1 ). Seltener kommen vor auch Formen mit steile Wănde. GroB ist der
Anzahl - besonders bei der gewăhnlichen/groben Gattung - der groBen,
băuchingen Gefăsse - die Tăpfe (Taf. 1/1; 111/14; IV/3, 4 6, 8; V/7). Den
băuchigen aber mit engeren und meistens zylindrischen Hals gehăren die
Amphoren (Taf. 11/17; 111/12, 16; IV/2, 7; V/1 ). Einige Gefăsse aus Rumess
erweisen einen vollen (Taf. Vl/2) FuB ader mit einer profilierten (Taf. Vl/6) ader
sehr ausgehăhlte Hăhlung (Taf. Vl/4-5). Behalten wir-auch wenn das nicht
abgebildet ist - daB der volle Teii, der den FuB mit dem Gefăss verbindet -
meistens - sehr hoch (12-15cm) und, infolgedessen, sehr schlank ist.
Die Sonderformen sind in der Ausgrabung des Jahres 1995 durch einen
Seiher/RăuchergefăB (Taf. 1/9), den Schi.isseln mit Protomen (Taf. 116; 111/2), den
GefăBdeckeln (Taf. 11/11; IH/1 O) und den GefăBe mit AusguBrinne (Taf. 111/19)
vertreten. Zwischen den Sonderformen zeichnet sich aus ein GefăB aus dessen
Bauch eine dreieckige Maske modelliert wurde, deren Augen quer auf der
nabenformig durchgefi.ihrte Nase einschnitten wurden und deren Mund ausgehălt
ist (Taf. 111/4).
www.cimec.ro
48 Die Vinca-Siedlung aus Rumess

Die Verzierung ist sehr verschieden und tor den kulturellen und
chronologischen Horizont der Rumesser Funde reprăsentativ.
Bei der feinen Gattung und seltener bei der halbfeinen kommen kannelierte
Muster vor. Eigenartig ist die besonders tein durchgefOhrte Verzierung, indem
die Kannelure entweder parallel (Tat. 1/3) sind ader sich gruppiert unter einem
von 45° Winkel uberschneiden (Tat. 1/8). Anderstmals sind die Kannelure tieter,
ebenso gruppiert und unter einem von 45° Winkel uberschnitten (Taf. 1/2). Bei
der gewohnlichen Gattung gibt sich auch "kannelierte Barbotin" (Tat. 1/1 ). Bei
der halbteinen Gattung geben sich auch parallele Kannelure aut dem
GetăBschulter (Taf. 11/15).
Die Falten kommen seltener vor und nur aut der halbteinen Gattung. Sie
sind entweder als parallele Bundei, die sich unter einem von 45° Winkel
uberschneiden (Taf. 111/8) durchgefGhrt ader tinden sich im lnneren und Ausseren
des GetăBbodens wie aut Taf. 11/10. Auch das Muster von Taf. 11119 soli, allen
Anschauuungen nach, in derselben Weise durchgefOhrt worden.
Die Einschnitte kommen besonders aut der halbteinen Gattung vor. Sie
konnen als parallele (Tat. 11/1, 4-5, 7-8, 12, 15, 18), winkelige (Taf. 1112-3, 11, 16-
17, 19; 111/15) oder măandrische (Taf. 11/14; 111/11-13) Streiten vor. Der groBte
Ţeil dieser Muster, sowie jene die in den folgenden Reihen beschrieben werden,
kommen aut Amphoren vor.
Auch die eigestochenen-eingeschnittenen Streite Gehoren der Getăsse
der halbteinen Gattung. Die Punkten konnen lănglich (Taf. 111/1, 3, 5, 16) oder
dreieckig (Tat. 11116-7) sein, indem das von dem eingestochen-eingeschnittenen
Streiten gebildete Duktum ein măandrisches ist. Sehr selten treffen wir, unter
dem GetăBrand, ein eingeschnittenen Dreieck, der mit runde Eindrucke ausgefGllt
wurde (Taf. 11/20).
Das GetăB aut Taf. 111/17 ist aut der Basis-Rand mit kurze Einkerbungen
verziert und unterscheidet sich durch Brand und Faktur von dem restlichen
archăologischen Material aus Rumess (mehlige Faktur und orangegelbe Tontarbe
mit graue Flecke).
Bei der gewohnlichen Gattung die Verzierung besteht aus in Bundei
gruppierte Einschnitte (Taf. 114), quer uber dem Rand und dem Bauch lautende
Fingernageleindrucke (Tat. 117), schiete, unter dem GetăBrand in einer (Tat. (IV/
6) oder zwei Reihen (Taf. IV/8) gruppierte Fingernageleindrucke und aut der
Bauchzone des GetăBes durchgefOhrte Eindrucke, wie aut Taf. 111114). Ebenso
kommen vor, aut der gewohnlichen/groben Gattung, groBe, ovale, mit mehrere
Fingereindrucke verzierte Naben (Taf. 11119).
Die Henkel sind senkrecht-transversal durchgeboren bei der teinen und
halbteinen Gattung (Tat. 11/6; V/5). Einige getăBe erweisen tiet eingekerbte
Naben (Taf. 1119).
SchlieBlich, bemerken wir daB das Deckel-GetăB von Taf. 11/11 einen
zweimal durchgebohrenen Giptel erweist.
Das GetăB mit Protome von Taf. 11/6 ist mit einem breiten, nach dem Brand
bemahlten, roten Streiten verziert.
www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 49

Das GefăB von Taf. V/3 entgeht jeder bekannten Typologie, indem es-
obwohl bis jetzt der einzige Fall in Rumess wăre - einer anderen
vorgeschichtlichen Kultur zugehoren konnte 5 .
Die kulturel-chronologische Eingliederung der Rumesser Funde stellt
keine besondere Probleme in was den Entwicklungsstatnd der Vinca-Kultur
betriefft. Die Faktur, die Formen und die Verzierung erweisen daB die
jungsteinzeitlichen Menschen von hier in der A-Phase der erwăhnten Kultur
lebten 6 •
Die Beurteilung des Rumesser Materials soli nicht von dem Anschein
beeinflusst sein, dem nach die eingeschnittenen Gattungen so hăufig wăren,
weil der groBte Teii jenes Material anlăBlich der Gelăndeforschungen entdeckt
wurde (Taf. 11/2-4, 14-16, 19; 111/5). AuBerdem, keine Komplexe wurden
vollstăndig geforscht und, in den Probegrabungen 1 und 2, es konnte auch um
Materialmischungen anlăBlich der Legung des Fernmeldewesenkabel gehen.
Andersfalls, gerade zu diesem AnlaB wurden bei Gelăndeforschung die schonsten
Materialien gesammelt. lndem wir die restlichen Materialien mit den
zeitgenossischen Komplexe aus dem sOdlichen Banat vergleichen, stellen wir
Ănlichtkeiten mit der A, -Phase der Vinca-Kultur test, so wie diese in Gornea/
Felsolupk6 7 und Liubcova/Als61upk6 8 definiert wurde bei den Formen 9 , den
kannelierten Verzierungen 10 und Einschnitte 11 . Ăhnlichkeiten mit spătere
Materialien stellen wir auch fest, besonders bei der eingeschnittenen Keramik 12 .
Einige eingestochen-eingeschnittenen Elemente erinnern an die
Phănomene der frOheren Phasen der Vinca-Kultur aus der Banater Ebene 13 .
Auch die auf dem in Rumess entdeckten GefăB erweist Analogien in der
A-Phase der Vinca-Kultur 14 .
Die Keramik aus Rumess deutet an einer Entwicklung der Gemeinschaft-
in ihren oberen Niveaus-, die mit der Vinca A 3-Phase zeitgennossisch ist,
wăhrend einige Gefăsse auch in einen Vinca 8 1 -Horizont eingegliedert werden
konnten 15 .
Alle diese Bemerkungen berechtigen uns zu behaupten daB schon in der
A-Ph ase der Vinca-Kultur, jungsteinzeitliche Gemeinschaften, die wir alsTrăger

5. Der Bronzezeit, wahrscheinlich.


6. Wie sie definiert wurde bei: Lazarovici 1970; 1971; 1973; 1977; 1977a, 55-64; 1979, 78-91, 105-115, 122-
132, 141-142, 163-165; 1981' 172-176, 182-183.
7. S. o. Anm. 6. Wohngruben 8 13 und 8 21 ,.
8. Luca 1988-1991, Wohngrube B,11985.
9. Dersb., 1991, 148; 1988-1991, 4.
10. Ebda.
11. Dersb., 1991, 148; 1988-1991, 4.
12. Lazarovici 1979, 164-165; Draşovean 1989.
13. Luca 1991: Draşovean 1989.
14. Bălănescu 1979; 1982; Lazarovici 1979, 88-91. Fur Gelâl3deckel sehe: Bălănescu-Lazarovici 1979.
15. Ein Teii der Materialien von hier, besonders aus den Gelăndelorschungen (Tal. 11/2-4; 14-16, 19; 11115).
konnten auch eine Lockalentwicklung der Gemeinschaft aul einen chronologischen und kufturellen Horizont
Vinca A deuten. Die bisjetzt vorhandene Stratigraphie ist in diesem Sinn unklar. Vielleicht werden die
zukunftigen Forschungen auch eine slratigraphische Horizontalentwicklung beweisen, indem wir wissen dal3
auch bei Gornea, zum Beispiel, die Schichtendicke betrăgt nicht mehr als 0,60 m, trotzdem geben sich
"':'enigstens drei unterschiedlichen horizontalen Besiedlungsniveaus.

www.cimec.ro
50 Die Vinca-Siedlung aus Rumess

dieser Kultur betrachten, lassen sich nieder in SiebenbOrgen, so wie die ăltesten
Rumesser Materialien es beweisen 16 .
Die Existenz der Vinca-Kultur in SiebenbDrgen stand bis jetzt unter dem
Zeichen einer ungenOgenden, teilweisen ader fragmentierten Dokumentation.
lndem wir die bisher veroffentlichten Material studierten, stellt man fest daB
diese Kultur gut auf den mittleren Tal des Mieresch (s. Karte 2) vertreten ist. Die
wichtigsten Funde dieser Art kommen in Demetersbach/Limba/Lombfalva 11 ,
Radnuten/lernut/Radn6t 18 , Balomiren/Balomir/Balomir 19 , Tărtăria/Als6tatârlaka 20 ,
Weissenthal/Valea Nandrului/Nândorvâlya 21 und, schlieBlich, in Rumess vor.
Vielleicht aucht einige Funde aus Thorendorf/Turdaş/Olâhtordos 22 konnten
diasem chronologischen Horizont zugeschrieben werden.
Die Existenz dieser Kulturschichten, auch wenn einige deren bestritten
werden konnte 23 , fOhren zum SchluB daB in SiebenbOrgen sich ein
chronologischen Vinca A-Horizont vor demjenigen mit Funde von Turdaş­
Typus24 gab, der mit den Materialien aus Serbien 25 , Vinca 26 und aus dem
rumânischen Banat2 7 eng verbunden ist. Die offensichtlichen Unterschiede
zwischen den Vinca A-Materialien und denjenigen die der Turdaş-Kultur
zugehoren sind zu einleuchtend um die beiden Phânomene auch weiter im
selben Topf zu werfen und eine Vinca-Turdaş (Vinca-Tordos) - Kultur zu
definieren 28 . Wenigstens die 1. Phase, im Sinn dieses Begriffes, erweist sich
wohl kOnstlich zu sein, wenn wir fest stellen daB die Vinca A aus SiebenbOrgen
identisch mit jener aus dem Banat und Serbien ist und wann sich wirklich ei ne
Turdaş-Kultur gibt, diese hat Eigenschaften die sie eindeutig von der Vinca-
Kultur unterscheiden lasst, auch wenn man einen sehr starken
Entstehungsbeitrag der Gemeinschaften aus der Banater Ebene zur Bildung
der siel;>enbOrgischen Kultur voraussetzen konnten.
lnfolge dessen, stellen wir fest die Existenz eines Vi nea A-Horizontes, der
mit jenem des Definierungsgebietes âhnliche und sogar identische
Manifestationen in SiebenbOrgen erveist. Vielleich wird die Uminterpretation
einiger archâologischen Materialien aus âlteren Forschungen in dieser Gegend
zum Licht Funde desselbens Horizontes bringen werden, die bis jetzt falsch
interpretiert wurden.

16. Lazarovici 1971, 182, Beilage 1.


17. Berciu-Berciu 1949, 18-29. Hier habe.n wir auch die besten Parallelen Ilir die Rumesser Siedlung
in was die Formen (Abb. 16/4; 18/1, 4, 19) und Verzierungen {Abb. 15) betrifft.
18. Vlassa 1976. 107-111, Abb. 4/7; Paul 1965, 297.
· 19. Vlassa 1976, 118, 115, Abb. 4.
20. Dersb., 117-123.
21. Roska 1936.
22. Roska 1928; 1936, 21/3,7.
23. Durch der ausgewahlten Verliffentlichung der Malerialien: Turdaş, Iernut.
24. ln diesem Horizont fehlen alle Anleile, die die Turdaş-Kultur definierten, so wie sie wir aus der
Sammfung der Zs6fia Torma (Roska 1941) ader aus den von Mârtan Roska durchgeliihrte Ausgrabungen
kennen.
25. Srejovic 1988.
26. Vasic 1936, 7-17; Stankovic 1986.
27. Lazarovici 1979, 1981; Luca 1991; Draşovean 1989.
28. Garasanin 1993.

www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 51

BIBLIOGRAFIE

Bălănescu 1979 - D., Plastica vinciană de la Gornea, în


StComCar, 1979, p. 33-52.
1982 - Plastica antropomorfă În aşezarea neolitică
de la Caransebeş-Balta Sărată, în StComCar,
IV, 1982, p. 113-120.

Bălănescu­ 1979 - D. -Gh., Considera/ii privind evoluţia şi


Lazarovici tipologia vaselor-capac din cultura Vinta
(descoperiri din Clisura Dunării), în Banatica,
V, 1979, p. 17-26.

Berciu-Berciu 1949 - D.-1.,Săpături şi cercetări arheologice În


anii 1944-1947, în Apulum, III, 1949, p. 1-43

Căstăian 1995 - M., Contribuţii la repertoriul arheologic al


zonei Orăştie, în Buletinul cercurilor ştiinţifice
studenţeşti, I, Alba lu.lia, 1995, p. 39-52.

Draşovean 1989 - FI„ Observaţii pe marginea unor materiale


inedite privind raporturile dintre culturile
Stareevo-Criş, Vinta A şi lumea liniară În
nordul Banatului, în Apulum, XXVI, 1989, p.
9-46.

Garasanin 1993 - M„ Zu den Prob/emen der Vinta-Grupe in


Rumanien, în Balcanica, XXIV, 1993, p. 7-
20.

Lazarovici 1970 - Gh., Cultura Vinta A În Banat, în ActaMN,


VII, 1970, p. 473-486.
1971 - Faza a-IV-a a culturii Stareevo-Criş În Banat,
în ActaMN, VIII, 1971, p. 409-422.
1973 - Tipologia şi cronologia culturii Vinta În
Banat, în Banatica, li, 1973, p. 25-56.
1977 - Periodizarea culturii Vinta În România, în
Banatica, IV, 1977, p. 19-44.
1977a - Gornea-Preistorie, Reşiţa, 1977.
1979 - Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca, 1979.
1981 - Die Periodisierung der Vinca-Kultur in
Rumanien, în PZ, 56, 1981, 2, p. 169-196.

Luca 1991 - S. A„ Stratigraphie et chronologie ... , în


Banatica, 11, 1991, p. 141-155.
1988-1991 - Stratigrafie şi cronologie ... , în Sargetia,
XXI-XXIV, 1988-1991, p. 1-13.
www.cimec.ro
52 Die Vinca-Siedlung aus Rumess

Luca-Cosma 1993 - S. A. -A., Archăologische Gelăndeun­


tersuchungen im Brooser Gebiet 86hmerberg
(Dealul Pemilor), în Forschungen zur Volks
- und Landeskunde, 36, 1993, 2, p. 85-87.

Paul 1965 -1., Unele probleme ale neoliticului in legătură


cucu/tura Petreşti, în RevMuz, li, 4, 1965, p.
294-302.

Roska 1928 - M., Staţiunea neoliticăde la Turdaş, În


Publicaţiile Muzeului judeţului Hunedoara-
Deva III (XXV), 1927 (1928), p. 14-38.
1936 - La stratigraphie du neolitique en
Transilvanie, în D6/gozat6k Szeged, 1-2,
1936, p. 42-51.
1941 - Die Sammlung Zs6fia von Torma, Cluj,
1941.

Strejovic 1988 - D„ The Neolithic of Serbia, Belgrad, 1988.

Stankovic 1986 - S., The A/tars and Prosopomorphic Lids


from Vinta, Belgrad, 1986.

Vasic 1936 - M. M., Preistoriska Vinca. Keramika, IV,


Belr;1rad, 1936.

Vlassa 1976 - N., Neoliticul Transilvaniei, Cluj-Napoca,


1976.

www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 53

O OJm

:11.111111
'
neo1.·I t"IC

Katre 1. Die Lage der jungsteinzeitlichen Siedlung von Romos - Făgădău/Rumess · Beim
Gasthof/Romosz -A Fogade6 (Dealul Pemilor/86hmenhiigel/A Csehek Dombja, Punkt X,).

www.cimec.ro
54 Die Vinca-Siedlung aus Rumess

Karte 2 . Vinca-Siedlungen auf dem mittleren Tal des Mieresch:


1. Rumess/Romos/Romosz ; 2. Thorendorf/Turdaş/Olăhtordos ; 3 . Weissental/Valea Nandrului/
Năndorvălya ; 4. Balomiren/Balomir/Balomir ; 5. Tărtăria/Als6tatărlaka ; 6. Demetersbach/Limba/
Lombfalva; 7. Radnuten/lernut/Radn6t.

www.cimec.ro
(J)

I I- humus D>
O'
:J
)>

• „
1 -~l I - strat de cultură a.
~

D>
:J

~ -·=
c.. I· :/::~:I -galben nisipos r
c
(')
D>

I ::,:~~::.: :;.,:,] - maro lutos


llf@ - pietriş
. .. - umplutura şanţului
1 $t~ conductei
I • . . ;- I - ceramică
r•-1 - chirpici
„ ~ ,
,.>
·'
~ < I~~ I - piatră
>

1#61 - cablu telefonic


~
z:: f. JJii.t~

~.::~·:·
1 , ._
„ „ „ .. „.„.... ,.„ ...
~~ ·- · ...,
. ... ;;-, "'\....""

„ „
~. ~
;}
'
4.i
+'

·,;,, - ••

Plan L Stratigraphie aus Rumess :
a. Westseitenansicht. Probegrabung 2 ; b. Horizontalans icht. Probegrabung 2; c . Horizontalabsicht. Probegrabung 1; d.
01
Nordseitenansicht.. Probergrabung 1; e . Nordseitenansicht. Schnitt 8 1 • 01

www.cimec.ro
Die Vinca-Siedlung aus Rumess

t.

l.

Talei I. Rumess. Keramik.

www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 57

-· "'l ·~
',,,.·f,:„~~.·• .' . . ' . . .. -~·
:v-.•. ·.·'. ~~ ..... ~~:::...-····,·~ .. ' . „
~it!' ~:, V •;.: . •
•'•.: ?-:~~.:·.1· ~. ~ ~

I~
4.
'

.
' ... _,. ~

l
s

Talei li. Rumess. Keramik.


) 'i, .
11-GefăBdeckel.
••-=:1••=·--
www.cimec.ro
58 Die Vinca-Siedlung aus Rumess

1 5.
-=--~

11
ll'Y
Tefal III. Rumess. Keramik. 4-auf einem Gefăf3 applizierte Maske.
www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 59

2,

6.
-- ••
1

Tatei IV. Rumess. Keramik.


www.cimec.ro
60 Die Vinca-Siedlung aus Rumess

J.
t ~

- - „

4.

'Z

Telal V. Rumess. Keramik. 4-Pfrieme aus Rehgeweih.

www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 61

Tefal VI. Aumess. Keramik.

www.cimec.ro
62 Die Vinca-Siedlung aus Rumess

AŞEZAREA VINCA DE LA ROMOS. FAZA A A CUL TUR/I


VINCA ÎN TRANSILVANIA

Rezumat

Existenţa unei aşezări Vinca pe prima terasă a Mureşului la Romos a fost constată cu
ocazia perieghezelor din 1991 şi a cercetării de verificare din 1995, când au fost intreprinse două
sondaje şi o secţiune. S-a constatat că aşezarea descoperită a fost locuită neîntrerupt în două
etape succesive, cum reiese mai ales din studiul materialului recoltat din săpătură şi din
cercetarea de suprafaţă şi care ieste caracteristic pentru faza timpurie a culturii Vinca. Materialul
litic constă în cremene cioplită şi topoare şlefuite, precum şi într-o mare cantitate de obsidian. S-
a descoperit şi un străpungător din corn de căprior. Ceramica este foarte bine arsă, din pastă cu
nisip, rareori cu degresant organic, constatându-se existenţa biscuitului roşu şi negru, a
fleacurilor şi a efectului blacktopped la specia semifină, respectiv fină, de obicei bine lustruită.
Predomină culorile negru, brun, brun-gălbui sau cărămiziu, cea cenuşie fiind rară. Particularitatea
sitului constă în frecvenţa străchinilor cu pereţi drepţi, uşor aduşi spre interior, a castroanelor
puternic carenate şi a oalelor mari şi bombate şi raritatea străchinilor cu pereţii aduşi spre interior
şi a castroanelor cu pereţii drepţi. Se cuvin amintite amforele şi vasele cu picior, cel mai adesea
plin, înalt şi foarte zvelt. Formele speciale sunt reprezentate de strecurătoare I afumătoare,
străchini cu protome, capace şi vase cu cioc, precum şi un vas cu mască triunghiulară
antropomorfă. Decorul este foarte variat şi cartacteristic orizontului cultural şi cronologic căruia
ii aparţine staţiunea: faza A 1 a cultwrii Vin ca, cu precădere, în vreme ce anumite materiale din
nivelele superioare ar putea aparţine fazei A3 şi celei B1.
Materialele descoperite duc la concluzia existenţei unui orizont Vinca A în Transilvania
anterior celui cu descoperiri de tip Turdaş, identic celui din Banat şi Serbia, ceea ce impune pe
de o parte renunţarea la conceptul de „cultură Vinca - Turdaş", chiar dacă este de presupus o
contribuţie însemnată a comunităţilor Vinca din Banat la constituirea culturii Turdaş, pe de alta o
reinterpretare a descoperirilor mai vechi din regiune.

www.cimec.ro
STRECURĂTORI CERAMICE
PREISTORICE

Radu Florescu

Cele mai vechi publicări ale unor săpături sistematice privind preistoria -
sau mai precis, neo-eneoliticul- României, (DUMITRESCU, 925; ŞTEFAN, 925;
CHRISTESCU, 925, 294, 28/4) cuprind între tipurile ceramice repertoriate şi
fragmente de vase ceramice cu pereţi perforaţi. Tot de pe atunci datează şi
atribuirea destinaţiei funcţionale de strecurătoare acestor vase cu pereţi perforaţi
(DUMITRESCU, 925, 60, 27/11, 13; ŞTEFAN, 925, 163, 26/12). Această
atribuire a fost larg acceptată (idem, ibidem şi DUMITRESCU, 954, 393, 90/6;
COMŞA, 1974, 101, p111; 29/132, 139, 140,; MARINESCU-BÂLCU, 974, 62,
73, 83, 34/1, 36/6, 45/5, 45/6, 63/1, 63/4, 7012; LAZAROVICI, 979, 116, 16/838,
E18, F32, 44) şi constant utilizată. De fapt denumirea acoperă necritic două
categorii tipologice: prima este reprezentată de vase cu fund plat sau în calotă
şi cu pereţii, inclusiv fundul, perforaţi (MARINESCU-BÎLCU, 974, 73, 83, 45/5,
63/1, 63/4:::::70/2; DUMITRESCU, 925, 60, 27/13) şi comportă două variante
formale (mai jos a. şi b.); a doua categorie tipologică este reprezentată de vase
relativ mici (I= 70-120 mm), tronconice- pereţii uneori sunt arcuiţi convex, sau
chiar dublu arcuiţi, în S- şi deschise la ambele extremităţi ale axei longitudinale
a vasului. ·
· Primul tip trebuie considerat strecurătoare propriu-zisă, cunoscând o
clară diferenţiere funcţională, corespunzător celor două variante formale: varianta
a. formă joasă, întinsă, asemănătoare unei linguri, cu fundul şi, adesea, şi pereţii
perforaţi, de relativ mici dimensiuni (I= 30-40 mm; D:::::70 mm.: DUMITRESCU,
925, 27/13; MARINESCU-BÎLCU, 974, 63/1 ), servea la filtrat lichide destinate
consumului imediat - infuzii, băuturi; varianta b. de secţiune orizontală ovală,
prevăzută cu două orificii pentru baieră de atârnat sau cu picior larg, pentru
suspendare aşezată, cu fund plan/concav, cu pereţii până foarte aproape de
gură şi cu fundul integral şi des perforaţi (MARINESCU-BÎLCU, 974, 45/5, 63/
4), pare să fi fost folosită într-un proces tehnologic alimentar cum ar fi prepararea
laptelui sau a băuturilor fermentate. De fapt, această categorie tipologică nu
constituie obiectul comunicării de faţă, menţionarea ei având doar un rost
comparativ.
Cea dea doua categorie tipologică, în schimb, ridică o serie de probleme
interesante. Prima şi cea mai importantă este aceea a reconstituirii modului de
folosire a acestor strecurători. Într-adevăr este dificil să ne reprezentăm folosirea
ca strecurătoare a unui vas fără fund; după cum imaginarea unor tehnologii
complicate, cu o pânză dublând vasul ceramic, anulează funcţionalitatea găurilor
din pereţii laterali, contrazice principiul metodologic cunoscut sub numele de
briciul lui Occam, precum şi competenţa tehnică a oamenilor neolitici, demonstrată

www.cimec.ro
64 Strecurători ceramice preistorice

prin exemplele de strecurătoare diferenţiată funcţional, aparţinând primei categorii


tipologice. De altfel atribuirea funcţiei de strecurătGare acestui tip ceramic se
datorează analogiei simple cu aspectul tradiţional al culturii contemporane -
analogia etnografică. După toate aparenţele este necesară lărgirea sferei
comparative şi examinarea detaliată a tuturor aspectelor din culturile antice sau,
mai larg definite, arhaice.
O examinare comparativă largă prilejuieşte constatarea că, de exemplu,
în civilizaţia egipteană apare un trunchi de con deschis la ambele extremităţi ale
axei lungi şi cu pereţii perforaţi cu f_uncţia de capac - permeabil - pentru
afumătorile rituale în care se ardeau, probabil, substanţe aromate (GALLING,
925, 3/32, 33, 34). În imaginile egiptene astfel de ustensile sunt reprezentate,
mai clar sau mai schematic, în asociere cu două tipuri de afumători: una
portabilă, cu formă mai mult sau mai puţin apropiată de a unei linguri sau cupe
(GALLING, 25, 3/33, 34; MICHALOWSKI, 968, 402 - cupă); cea de a doua
stabilă, prevăzută cu un picior înalt şi zvelt - un aşa numit pyreu (GALLING, 925,
35, 36; MICHALOWSKI, 968, 80, 81, 118, 548).
În Mesopotamia apar, de asemenea, începând cu dinastia kassită pyree
(MOORTGAT, 967, 230, 287, 288) şi linguri (id. 259).
Pare aşadar foarte probabil că şi în neo-eneoliticul românesc aşa-numitele
strecurătoare tronconice, cu extremităţile axei longitudinale deschise, să fi fost
folosite drept capace-horn de afumători rituale - şi aceasta ar trebui să fie
denumirea proprie a ustensilei în discuţie.
În legătură cu această problemă se ridică aceea a răspândirii descoperirilor
de vase ceramice perforate în aşezările neo-eneolitice din România. În general
se poate afirma că aceste descoperiri sunt rare sau chiar foarte rare. Această
afirmaţie trebuie temperată de observaţia că acestor descoperiri nu li s-a dat
prea mare importanţă, dat fiind caracterul strict utilitar, banal, ce le-a fost
atribuit. În perspectiva noii atribuiri, enunţată mai sus, de ustensilă rituală,
folosită în circumstanţe cultice precise, problema capătă cu totul altă înfăţişare.
Totuşi, lipsa de atenţie cu care au fost tratate descoperirile de fragmente de
pereţi perforaţi de vase ceramice (spre exemplu, orice menţiune privind această
categorie tipologică lipseşte din cele trei scurte sinteze privind preistoria
românească: PETRESCU-DÂMBOVIŢA, 978; DUMITRESCU-VULPE, 988 şi
COMŞA, 987) determină oarecare nesiguranţă în evaluarea răspândirii acestui
tip. După ceea ce s-a publicat până acum, tipul acesta lipseşte din culturile GRIŞ
(LAZAROVICI, 975, 983, 984), A CERAMICII LINEARE (MARINESCU-BÎLCU,
981) şi HAMANGIA (BERCIU, 966); se întâlneşte relativ frecvent în culturile
VINCA (LAZAROVICI, 978), BOIAN (COMŞA, 974), GUMELNIŢA
(DUMITRESCU, 925, PRECUCUTENI (MARINESCU-BÎLCU, 974), CUCUTENI
(DUMITRESCU, 954), PETREŞTI (PAUL, 922, 19/14), şi COŢOFENI (LAZĂR,
996, 61 /1 O). Nu ne este cunoscută suficient răspândirea acestui tip în culturile
Tisa şi Sălcuţă. În multe dintre aceste culturi ne este documentată şi prezenţa
unor linguri (PRECUCUTENI - MARINESCU-BÎLCU, 974, 57/4, 62/3, 66/2, 68/
2; DUMITRESCU, 954, 106-108; COMAN, 980, 91) foarte asemănătoare cu
www.cimec.ro
Radu Florescu 65

lingurile egiptene. Sunt cunoscute de asemenea, din celelalte culturi în care


este documentată prezenţa complexului de cult al ofrandei de fum aromat, cupe
mici şi relativ adânci corespunzătoare ca gabarit capacelor-horn (LAZAROVICI,
979, E45, 46, 52, F39, 831, 40).
Aşadar folosirea acestor ustensile, respectiv practicarea ritualului legat
de ele durează circa un mileniu şi jumătate (4500/3500 - 3000/2000, cf. PAUL,
1995, 68) cuprinzând întreg neoliticul mijlociu, eneoliticul şi începutul fazei
timpurii a epocii bronzului, dar fără să avem certitudinea că a fost prezentă în
toate ariile culturale de pe teritoriul României, în schimb având indicii după care
există asemenea descoperiri şi în zonele din afara teritoriului României ale
ariilor culturale amintite.
Faţă de o asememnea situaţie a difuziunii unui tip - respectiv a funcţiei
sale specifice şi a contextului cultural aferent - se ridică problema originilor
tipului şi a contextului său culturşl. În Egipt, ofranda de fum aromat apare încă
din Regatul Vechi (2686-2181), perioadă în care apare frecvent şi capacul-horn
pentru afumători rituale (GALLING, 925, 12). Ritualul fumigaţiei aromate se
menţine de-a-lungul celor trei mari epoci ale istoriei Egiptului (GALLING, 925,
12-13; MICHALOWSKI, 968, 80, 81, 118, 402, 412, 516, 548, 550). Nu suntem
în măsură să urmărim acest tip ceramic anterior Regatului vechi. Fără îndoială,
între ustensilele egiptene şi cele din neoliticul carpato-dunărean sau carpato-
niprovian apar diferenţe de detaliu, stilistice, specifice. Dar pare foarte probabil
că ne aflăm în faţa unor complexe culturale asemănătoare, stând eventual într-
a relaţie genetică.
În schimb, în Mesopotamia atât ustensilele cât şi complexul cultural
corespunzător apar mai târziu, în epoca kassită (sec. 15-13). Din sec. 13
complexul cultic al ofrandei de fum aromat este cunoscut şi în Fenicia (PARROT,
975, 49, 78, 15).
Din lanţul genetic aşadar lipsesc multe verigi, sau multe informaţii. Dar
originea meridională a complexului cultic al ofrandei de fum aromat este foarte
probabilă şi de natură să atragă atenţia şi asupra altor ustensile, aparent
enigmatice cum ar fi vasele-suport, care-şi găsesc paralele apropiate în aceleaşi
areale. Mai importantă decât această constatare este însă restabilirea valorii
modestelor ustensile, care departe de a avea o neînsemnată funcţionalitate
domestică se dezvăluie drept mărturii ale unui complex cultic presupunând
evoluţie îndelungată şi complexă a ideilor şi formelor relogioase precum şi o
circulaţie largă a aceloraşi idei şi forme. Acest fapt implică şi o modificare a
atitudinei cercetătorului, pentru care deprecierea unor vestigii datorită înfăţişării
lor umile poate induce neglijarea unor mărturii, altminteri preţioase şi insuficient
exploatate ştiinţific.

www.cimec.ro
S6 Strecurători ceramice preistorice

BIBLIOGRAFIE

BERCIU, DUMITRU, Cultura Hamangia, Buc., Ed. Academiei, 1966.:


BERCIU, 966
COMAN, GHENUŢĂ, Statornicie, continuitate, Repertoriul arheologic al
judeţului Vaslui. Bucureşti, Litera, 1980: COMAN, 980
COMŞA, EUGEN, Istoria comunităţilor culturii Boian. Buc., Ed.
Academiei, 1974: COMŞA, 974
COMŞA, EUGEN.Neoliticul pe teritoriul României,Buc., Ed. Academiei,
1987: COMŞA, 987
CHRISTESCU, VASILE, Les stations prehistoriques du lac du Boian,
Dacia, 2, 1925, p. 249-303: CHRISTESCU, 925
DUMITRESCU, VLADIMIR. Fouilles de Gumelniţa. Dacia, 2, 1925, p.
29-103: DUMITRESCU, 925
DUMITRESCU, VALDIMIR; DUMITRESCU, HORTENSIA; PETRESCU-
DÂMBOVIŢA, MIRCEA. Hăbăşeşti, Monografie arheologică. Buc., Ed.
Academiei, 1954: DUMITRESCU, 954
DUMITRESCU, VLADIMIR; VULPE, ALEXANDRU. Dacia înainte de
Oromihete. Buc., Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988: DUMITRESCU, VULPE,
988
GALLING, KURT. Der Altar in den Kulturen des alten Orients, Berlin,
Karl Curtius, 1925: GALLING, 925
LAZAROVICI, GHEORGHE. Unele probleme ale ceramicii neoliticului
Banatului. Banatica, 3, 1975, p. 7-24.: LAZAROVICI, 975
LAZAROVICI, GHEORGHE Neoliticul Banatului. Cluj-Napoca, MITrC,
1979: LAZAROVICI, 979
LAZAROVICI, GHEORGHE. Neoliticul timpuriu din zona Porţilor de
Fier (Clisură), Banatica, 7, 1983, p. 9-34: LAZAROVICI, 983
LAZAROVICI, GHEORGHE. Neoliticul timpuriu în România. AMP, 8,
1984, p. 48-104: LAZAROVICI, 984
LAZĂR, VALERIU. Repertoriul arheologic al judeţului Mureş. Tg.
Mureş, Ed. Mureş, 1995: LAZĂR, 995
MARINESCU-BÎLCU, SILVIA. Cultura Precucuteni pe teritoriul
României. Buc., Ed. Academiei, 1974: MARINESCU-BÎLCU, 974
MARINESCU-BÎLCU, SILVIA.Târpeşti. From Prehistory to History in
Eastern Romania. Oxford, BAR, 1981: MARINESCU-BÎLCU, 981
MICHALOWSKI, KAZIMIERZ.L'art de l'ancienne Egypte Paris, Mazenod,
1968: MICHALOWSKI, 968
MOORTGAT, ANTON. Die Kunst der alten Mesopotamien. Koln, Du Mont
Schaulberg, 1967: MOORTGAT, 967
PARROT, ANDRE; CHEHAB, H. MAURICE; MOSCATI SABATINO. Les
Pheniciens. L'expansion phenicienne. Chartage, Paris, NRF, 1975: PARROT,
975
www.cimec.ro
Ăadu Florescu 67

PAUL, IULIU. Cultura Petreşti. Buc., Ed. Mouseion, 1992: PAUL, 992
PAUL, IULIU. Vorgeschichtliche Untersuchungen in Siebenburgen.
Alba-Iulia, Universitatea 1 Decembrie 1918, 1995: PAUL, 995
PETRESCU-DÂMBOVIŢA, MIRCEA.Scurtă istorie a Daciei preromane.
laşi, Ed. Junimea, 1978: PETRESCU-DÂMBOVIŢA, 978
ŞTEFAN, GHEORGHE. Les fouilles de Căscioarele. Dacia, 2, 1925, p.
138-197: ŞTEFAN, 925.

www.cimec.ro
68 Strecurători ceramice preistorice

THE PREHISTORICAL CERAMIC STRAINERS

Abstract

Archaeological research sometimes unveils remains whose everyday destination is


unknown, yet. ln most cases due to their resembles to objects whose usage is well established
they were clasified into the same functional category. This is also the case of some important cult
objects~hich were labelled as strainers.
The formal analysis as to the particular shape of such objects as well as their stylistical
and type comparation to samples which in other cultural and civilization areas (Egypt,
Messopotamia, Phoenicia) have a cultural destinalion give us the right to functionally single then
oul in thus case as well. Thus when we can distinguish between the mere strainers and the cult
objects which we call ritual incensors.
As far as the area of the neo-aeneolithic on the Romenian territory the discovered ritual
incensors covered chronologically approx. 1500 years that is from the middle neolithic up to dawn
of the Bronze Age.
The existing ties with Orient entitle thus of thing of geneticei relationship between the
discoveries both civilizalion areas.
Finally, we would like to print out that the new clasification greatly increases the histori.cal
value of such discoveries. They give us important insights oh the ritual practices which in turn,
show a certain levei of the religious ideas and forms as well as the circulation thereof over large
geographical areas.

www.cimec.ro
PLASTICA ŞI ARTA DECORATIVĂ A
NEOLITICULUI DIN SUD„ESTUL TRANSILVANIEI

Szekely Zoltan

În sud-estul Transilvaniei, în urma unor cercetări intense executate în


ultimele decenii ale secolului al XX-iea în afară de cultura Ariuşd-Cucuteni,
considerată ca cea mai recentă cultură din neolitic În această regiune au fost
descoperite şi altele, care aparţin unei perioade mai vechi, ca cea de la Ariuşd,
care a dat numele unei culturi neolitice din valea râurilor Olt şi Pârâul Negru.
Săpăturile efectuate în anul 1949 la Leţ-Varheghiu au scos la iveală vestigiile
1
culturilor Starcevo-Criş, Boian şi Ariuşd-Cucuteni • S-a putut constata stratigrafic
şi succesiunea lor cronologică 2 •
Manifestările artistice ale purtătorilor acestor culturi sunt reprezentate
prin plastică şi prin ornamentarea ceramicii. Dintre aceste culturi, cultura
Ariuşd-Cucuteni este cea mai bine cunoscută şi studiată 3 , în timp ce, despre
celelalte două culturi au apărut numai câteva lucrări în care în lipsa descoperirii
obiectelor de plastică numai ceramica a fost tratată 4 . În următoarele încercăm
prezentarea succintă a unor elemente artistice în plastică şi în ceramică, care
au fost transmise dintr-o cultură în celelalte, care urmau una după alta.
Plastica şi arta decorativă a ceramicii din cultura Starcevo-Criş sunt
cunoscute din aşezările de la Leţ-Varheghiu 5 şi de la Turia 6 , unde au fost
executate săpături sistematice. În aşezarea de la Leţ-Varheghiu au fost găsite
două figurine antropomorfe (feminine), una este cu corp cilindric, cu calota
craniană plată şi cu reprezentarea feţei, cu ochi, nas şi gură 7 (PI. 1.1 ). Cealaltă
figurină feminină este cu steatopigie destul de pronunţată 8 (Pl.1.9). La Turia au
fost găsite două tipuri tot feminine. Prima figurină este modelată cu mai multă
dibăcie: capul, faţa, ochii, nasul şi urechile, iar la gât, gulerul îmbrăcămintei
(PI. III. 1-1 a). Cealaltă figurină cu corp cilindric reprezintă tipul de figurină
cunoscută de la Leţ-Varheghiu 9 (PI. III. 2-2a). Prima figurină este cunoscută din
cultura Vinca 10 • În ceramică, în afară de ornamentarea cu aşa-zise „ciupituri",
barbotină, decor cu linii incizate, a fost folosită şi pictura pe vase acoperite pe

1. Z. Szekely şi col. Săpăturile la Lel·Varheghiu, Materiale şi Cercetări de Istorie Veche a României,


Bucureşti, 1951, p. 3 şi urm.
2. J. Nestor, Raport despre sondajele de la Le!-Vărhegy, Materiale III, 1957, p. 59 şi urm.
3. Fr. Lăsz16, in Dacia, I, 1924, p. 1-27, A. Nilu, Studii şi Comunicări, Muzeul Sfântu Gheorghe, 1973, p. 57-
124
4. E. Zaharia, in Dacia, N. S. 1962, p. 5-51, Dacia, N. S. XI, 1967, p. 5-38.
5. Z. Szekely. op. cit.
6. Idem. Acta - 1995, Muzeul Secuiesc al Ciucului - Muzeul National Secuiesc, 1996, p. 105· 114.
7. Idem. Apulum, IX 1971, p. 130, Fig. 1-1c.
8. Ibidem. Fig. 2-2b.
9. Ibidem.
10. I. Kutzian, A Kârâs Kultura, Diss. Pann. Ser. li, No. 23, PI., LXII, 6a-6b.

www.cimec.ro
70 Plastica şi arta decorativă a oeoliticului

exterior cu o angobă roşie. Acestea au fost ornamentate cu alb, roşu şi negru


în formă de linii ondulate (PI. li. 1), reţea sau meandru (PI. li.).
Între cultura Starcevo-Criş şi Boian se intercalează ·cultura Ceramicii
liniare, care în această regiune este cunoscută deocamdată numai din două
localităţi, de la Cernat şi de la Turia. Figurine, idoli n-au fost găsite. În ceramică,
ca motive de decor transmise în afară de motivele culturii Starcevo-Criş pot fi
considerate benzile cu linii incizate întrerupte prin alveole 11 , care se găsesc şi
la ceramica culturii Boian.
Plastica culturii Boian în aşezarea de la Leţ-Varheghiu nu a fost
reprezentată prin nici o piesă, în schimb ornamentarea ceramicii a fost bogată
şi variată 12 . În aşezarea de la Turia, în mijlocul unui complex de locuinţă,
într-o groapă cu destinaţie magico-religioasă, împreună cu un vas dreptunghiular,
(PI. IV. 2) au fost găsite mai multe figurine de lut ars, care reprezintă mai multe
tipuri. Figurinele sunt antropomorfe, feminine, cu corp cilindric (PI. III. 3-3a), cu
corp plat, cu mâinile întinse lateral (PI. I. 2; PI. III. 5-6) şi figurina cu steatopigie
cu picioarele în formă de soclu (PI. III. 4-4a). Figurina cu corp cilindric, precum
şi cea cu steatopigie sunt cunoscute din cultura Vinca-Turdaş 13 , ca şi cele plate,
cu braţele întinse lateral 14 . Ceramica este bogată în motive cu incizie şi excizie,
spirale, meandre, triunghiuri umplute cu puncte, linii paralele întrerupte cu
puncte (PI. IV. 1), meandre, triunghiuri, pătrăţele excizate, tablă de şah (PI. IV.
2). Pe unele vase au fost găsite motive de decor făcute cu alb, galben, negru şi
roşu. Toate aceste maniere de ornamentare îşi au originea în cultura Vinca-
Turdaş şi Starcevo-Criş.
Cultura Precucuteni succedă cultura Boian şi în această regiune, care
numai în urma săpăturii făcute la Eresteghin a fost diferenţiată de cultura
Boian 15 • Obiecte de plastică nu au fost găsite. La ceramică motivele de
ornamentare sunt făcute cu linii incizate. Se pare, că regiunea sud-estică a
Transilvaniei ar fi fost locul de contact şi de unele împrumuturi între cultura
Precucuteni şi Boian.
Perioadei neoliticului târziu îi aparţine cultura cu ceramica pictată de tip
t.riuşd-Cucuteni. Această cultură, în domeniul plasticii şi artei, este cea mai
reprezentativă cultură a neoliticului din sud-estul Transilvaniei. Plastica este
reprezentată prin figurine antropomorfe de lut ars (feminine) şi zoomorfe,
acestea din urmă în aşezările culturilor precedente nu au fost găsite. Acest fapt
însă nu înseamnă că în acestea nu ar fi fost prezenfate. Figurinele antropomorfe,
anatomic şi plastic, redau destul de fidel corpul omenesc. Capul este mic şi
rotund, gâtul masiv, iar braţele sunt redate prin lăţirea părţii superioare a
corpului, care se lăţeşte la şolduri şi se îngustează spre picioare (PI. I. 3). Unele
sunt decorate cu linii incizate (PI. I. 4). O figurină masculină a fost găsită la

11.z. Szekely, Acta - 1995. Fig. 1114-8.


12. E. Zaharia. op. cit.
13. M. Roska. Die Sammlung Zs6fia von Torma, Cluj, 1941, PI. CXXXVll. 13-14.
14. Ibidem. PI. CXLI, 6, 15-16.
15. Z. Szekely, Contribuţie la studiul culturii Precucuteni în valea Oltului, Culegere de Studii şi Cercetări,
Muzeul Braşov. 1967, p. 75-85.

www.cimec.ro
Szekely Zoltan 71

Plteni, care pare că aparţine unei faze târzii a acestei culturi (Cucuteni 8).
figurina masculină este fragmentară şi reprezintă partea de jos a corpului unui
~ărbat, care se aşează pe un piedestal (PI. I. 5). Plasticii îi mai aparţine şi o

~
oadă de lingură înfăţişând partea superioară a corpului omenesc în poziţie
otivă, o figurină în formă de ancoră, care este transmisă din cultura Vinca-
urdaş16. Tot de manifestări artistice sunt legate aşa-zisele „pintadere", ştampile
in lut, care au servit la tatuajul pielii corpului omenesc (PI. I. 7-8) 17 •
La modelarea ceramicii este folosit un fel de polizor din lut ars, tipul

~
noscut din cultura Vinca-Turdaş 18 (PI. I. 6). Ceramica fină este reprezentată
in vase cu decor pictat, pe fond alb sau roşu cu benzi late vopsite cu alb-gălbui,
ernând cu altele vopsite cu roşu şi delimitate prin linii trasate cu culoare
agră (PI. li. /-5). Sunt şi motive ornamentale, care arată stilul fazei Cucuteni
A-8 (PI. li /-7). La Sânzieni, în aşezarea de tip Ariuşd-Cucuteni au fost găsite şi
frpgmente de vase cu motivele fazei 8 a culturii Petreşti 19 (PI. 11. 8). Au fost
d~corate şi locuinţele, după cum arată un antefix din lut ars descoperit la Ariuşd
(~ig. 1 ).
\ Din cele relatate mai sus reiese că plastica şi arta decorativă a ceramicii
în neoliticul· din sud-estului Transilvaniei, în diferitele culturi succesive, s-au
dezvoltat prin transmiterea unor elemente din cultura Vinca-Turdaş şi a culturii
Ceramicii liniare venite dinspre răsărit, prezentând o continuitate culturală de la
începutul neoliticului mijlociu. Numai în aşezările de cultura Ariuşd-Cucuteni au
fost găsite figurine zoomorfe, dar acest fapt nu exclude, că în plastica celorlalte
culturi nu sunt reprezentări zoomorfe. Figurinele zoomorfe reprezintă animale
diferite mai ales domestice, ca oi, bovine (PI. I. 1O) şi porci. Motivele de
ornamentare liniar, incizate, excizate, ca şi pictura, reprezintă un fond de
cultura Vinca-Turdaş. Pictura cu alb, roşu şi negru duce spre formarea culturii
~riuşd-Cucuteni, însă deocamdată nu este cunoscută dezvoltarea culturii
materiale, care urmează cultura Starcevo-Criş până la formarea culturii cu
ceramica pictată de la Ariuşd.

16. N. Vlassa, Dacia, N. S. VII, 1963, Fig. 6/5.


17. M. Roska, Az 6sregeszet kezikonyve, li, 1927, p. 201.
1B. M. Roska, Die Sammlung „. PI. CI. 2.
19. Z. Szekely, Contribulii la dezvoltarea culturii Ariuşd, Aluta, VIII-IX, p. 12. pi. III. 1.

www.cimec.ro
~2 Plastica şi arta decorativă a neoliticului

Fig. 1. Ariuşd

www.cimec.ro
Szekely Zoltăn 73

I
"'"" .

~,.
.
··:<.="'
~i. ,..

.....,.

PI. I. 1, 9. Leţ - Varheghiu. 2. Turia. 3.6-8, 10, Ariuşd. 4. Sfântu Gheorghe. 5. Olteni

www.cimec.ro
74 Plastica şi arta decorativă a neoliticului

PI. li. 1-2. Leţ-Varheghiu. 3-5. Ariuşd. 6-8. Sânzieni

www.cimec.ro
Szekely Zoltan 75

PI. III. 1-6 . Turia

www.cimec.ro
76 Plastica şi arta decorativă a neoliticului

. . --..._ r··-., ~-·-c:


) •-.,

PI. IV. 1-2. Turia

www.cimec.ro
Szekely Zoltan 77

FINE ARTS ANO DECORATIVE ART OF THE NEOLITHIC


AGE IN SOUTH-EASTERN TRANSYL VANIA

Abstract

The presen! work makes fine arts and decorative art as a short review of the neolithic Age
in South - Eastern Transylvania.
Fine arts was represented both across anthropomorphic and zoomorphic figurines. After
our data we can observe in the early neolithic there were almost feminine figurines. At the end of
this period we tound masculine anthropomorphic tigurines. Zoomorphic tigurines are represented
by different animals: sheep, cattle and swine.
The ornament of pottery contains more motifs: „pinches", incisions, excisions and
painting.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
ASPECTS OF THE KO ROS CUL TURE LITHIC
INDUSTRY: THE ASSEMBLAGE FROM ENDROD
119 (HUNGARY): A PRELIMINARY REPORT

Elisabetta Stranini

INTRODUCTION

The site of Endrod 119 was discovered in 1976 in connection with a low
elevation in the floodplains of the Koros River valley (fig. 1). lt was excavated
between 1986 and 1989 by. Dr. Janos Makkay (MAKKAY, 1987; 1992) within the
framework of the Microregion Research Project of the Archaeological Institute
of the Hungarian Academy of Sciences. The excavations of the remains of five
houses, seve ral pits and graves yielded a very rich Early Neolithic K6r6s Cultu"3
pottery assemblage, among which were caracteristic vessels and severa! bone .
(MAKKAY, 1990) and stone tools. A Iso a considerable quantity of faun al·
remains, one of the largest animal bone samples ever collected from a K6r6s
Cultu re site, comes from the excavation. Their study revealed the typical picture
for the Early Neolithic of Southeast Europe, with a majority of domestic species,
among caprovines dominate (B6k6nyi, 1992). The study of the fish remains
revealed the exploitation of different species such as carp, pike, pikeperch and
the dominance of catfish (TAKĂCS, 1992). According to MAKKAY (1992), the
life of this settlement ceased shortly before the latest phase of the K6r6s-
Starcevo Cultu re, but continued in the nearby sites of Endrod 39 and Endrod 6.
From the latter, two radiocarbon dates are available, namely 6580±180 BP
(Deb-408) and 6240±190 BP (Deb-450) (BOGNĂR-KUTZIĂN and CSONGOR,
1987: 134).
For Endrod 39 there are four radiocarbon dates: 6950±140 BP (BM-
1863R), 6970 ±11 O BP (BM-1868R), 6950±120 BP (BM-1870R) and 6830±120
BP (BM-1971 R) (BOWMAN et al., 1990: 73; BURGLEIGH et al., 1983; HORVĂTH
and HERTELENDI, 1994).
THE STONE ASSEMBLAGE
The chipped stone artefacts are very few pieces, among which are borers,
end scrapers, retouched blades and sickle blades, splintered pieces and a few
cores (fig. 2/1-9). The raw materials employed are obsidian and flint, in some
cases the so-called „Banat" type, characterized by a yellowish-brown colour
with small, light spots (KACZANOWSKA et al., 1981 ); no pieces cif the other
known variety of „Banat" flint, i.e., the black striped one (COMŞA, 1971) have
been found. Obsidian, aven thoung never analyzed, is most probably from the
outcrops of the Tokay-Presov Mountains (THOR PE, 1987; WILLIAMS THORPE
et al., 1984; 1987).
Far more rich is the polished stone assemblage, comprised of severa!
ground, poliched and cutting-edged tools and by-products of their manufactura

www.cimec.ro
80 Aspects of the Koros Culture

process (figs. 3-4). Considering that the site lies in an area rather far from any
stane outcrops and sources, it appears interesting in that offers us the possibility
to understand the raw material movements, shedding light on possible cultural
contacts. For this purpose, some artefacts which represent the various rock
types, were select ed for petrographical analyses (SZAKMĂNY and ST ARN I NI,
1996), carried aut by Gy. Szakmâny of the Department of Petrography and
Geochemistry of the E6tv6s Lorând University of Budapest. The results will be
published in a more detailed study, however some data are already available.
The raw materials used for polished stone-adged tools are fine-grained, hard,
rocks and include mainly hornfels and silicified limestone and diorite/gabbro,
probabily from the Apuseni Mountains (Transylvania) formations (Gy.
SZAKMĂNY, pres. comm. 1995). ln some cases more tender rock such as
claystone were alsa employed. As observed from other neolitic stane tool
assemblages from southeastern Europe (VOYTEK, 1990), some of the pestles/
hammerstones look like re-cycled cutting-edged tools. The grinding tools· (fig. 5)
are usually obtained from sedimentary rocks such as sandstones. Alsa in this
case, the raw material source is tobe localized far from the site, but since these
rocks are widespread in the Carparthian Basin, it is more difficult to establish
their precise provenance. One spherical, pierced mace is obtained from a'white
crystalline rock, probably marble (fig. 4/6). To avoid damage, it was nat
sectioned tobe analyzed. However one of the closest outcrops of white marble,
exploited for its good quality during the Roman period, is known in Romania, in
the Poiana Ruscă Mountains (Gh. A. SONOC, pers. comm. 1996).
As regards the typology of the tools and their manufactura, the cutting-
edged tools include large and small trapezoidal axes and adzes (fig. 3/1-4, 6),
chisels (fig. 3/5) and many pierced or „shaft hale" hammer-axes (fig. 4/5, 7-9).
Their surfaces were totally polished, including the hafted, butt part. Some
discards such as one cylindrical core (fig. 4/4) (the by-product of drilling the
shaft hale) and several waste flakes demonstrate that the manufactura of the
tpols took place at the site.
The re-wor·king of the tools is shown by some flakes with clear traces of
having been cut-off from previous polished implements (fig. 4/1-3), sawing
partially from both sides the segment to be removed and then snapping it. The
grinding tools are very fragmented and worn (fig. 5); in the case of the
implements made from sandstones with soft cement, their surfaces are in a very
bad state of preservation and it is difficult to argue their function. One larga slab
fragment was found covered with a thick level of fish bones and scales (fig. 6);
in this case we cannot exclude an use connected with fish processing. This find
confirms once more the often understimated importance of this riverine food
resource in the subsistence economy of the early Neolithic communities of the
central Balkans and the Carpathian Basin (KOSSE, 1979; 125-127, SHERRATT,
1982; 303). Some fragments of hard-cement, coarse-grained sandstone grinding
implements can probably be related to grain processing. Finally there is one
fragment of a grooved abrader, probably of the type used in the bone tools
manufactura (SPEARS, 1990).
www.cimec.ro
Elisabefta Starnini 81

CONSIDERATIONS

The pec!Jliar location of the site, in an area of very fine alluvial, clayey
sediments (RONAI, 1985; CREMASCHI, 1992), might have conditioned the
inhabitants to count on exotic materials for the supply of stone tools. On the
basis of this assumption, this stone assembage is of particular interest for the
information that we can achieve from the study of the provenance of the raw
materials and of the typology of the tools, for understanding cultural connections,
exchange systems and patterns of raw material procurement.
The wide variety of materials exploited by the inhabitants of Endrod 119
is striking and indicates an extensive knowldge of non-local resources. Many of
these materials ne ed ed a long-distance procurement, asin the case of obsidian,
which comes from the Slovakian side of the Tokaj-Presov Mountain Chain and
the „Banat" flint (fig. 1), probably from the western Banat or the pre-Balkan
plateau (KACZANOWSKA et al., 1981). The raw materials used for the scarce
chipped stone tools are almost the same observed from other Koros Cultura
sites of Hungary (BĂCSKAY and SIMAN, 1987, STARININI, 1993), namely
obsidian and yellowish brown „Banat" flint, suggesting a north-south exchange
network. For most of the other rock types, the closest sources are to be found
in the Mountains of Transylvania, probably reached following the high course of
the Koros River and its tributaries (fig. 1).
. lnteresting to note is the presence of perforated implements, in particular
the axes and the spherical mace. Perforated axes and maces are intact known
in the Starcevo-Criş cultural sphere in Romania (PĂUNESCU, 1979: fig. 13/1;
URSULESCU and DERGACEV, 1991: figs. 6-7) and according to URSULESCU
and DERGACEV (1991: 164-167) they appear only in the late phases of the
abovementioned Cultura, and are considered tobe one of the evidences of the
influence of the Vinca Cultura in the early Neolithic of Moldavia.

AKNOWLEDGEMENTS

I am grateful to Dr. Janos Makkay for allowing me to study the lithic


assemblage from his excavation and to publish the results. The study was
conducted at the Archaeological Institute of Hungarian Academy of Sciences in
Budapest in the framework of a research project on the neolithic lithic industries
of Hungary, granted by the Hungarian Ministry of Cultura, between 1993 and 1995.

REFERENCES

BĂCSKAY E. and SIMAN K., 1987- Some remarks on the chipped stone
industries of the earliest Neolithic populations in presant Hungary. ln
KOZ-t:.OWSKI .J.K. and KOZ-t:.OWSKI S.K. (eds.) Chipped stone industries of the
early farming cultures in Europe: Archaelogia lnterregionalis: 107-130. Warsaw-
Krak6w.

BOGNĂR-KUTZIĂN I. and .CSONGOR E., 1987 - New results of


radiocarbon dating of archeological finds in Hungary. ln PECSI M. and KORDOS
L. (eds.) Holocene environment in Hungary: 131-140. Geographical Research
Institute, Hungarian Academy of Sciences, 41. Budapest.
www.cimec.ro
82 Aspects of the Ki:iri:is Culture

BOKONYI S., 1992 - The Early Neolithic vertebrate fauna of Endrod 119.
BOKONYI S. (ed.) Cultural and landscape changes in Southeast Hungary. I.
Reports on the Gyomaendrod Project. Archeolingua, 1: 195-299. Budapest.

BOWMAN S.G.E., AMBERS J.C. and LEESE M.N., 1990- Re-Evaluation


of British Museum Radiocarbon Dates lssued Between 1980 and 1984,
Radiocarbon, 32 (1 ): 59-79.

BURLEIGH R., AMBERS J. and MATTHEWS K., 1983 - British Museum


Natural Radiocarbon Measurements XVI. Radiocarbon, 25 (1); 39-58.

COMŞA E., 1971 - Silexul de tip „Bănăţean". Apulum, IX: 15-19.

CREMASCHI M., 1992 - Geomorphological survey and the distribution of


archaeological sites. ln BOKONYI S. (ed.) Cultural and landscape changes in
South-east Hungary. I. Reports on the Gyomaendrod Project. Archeolingua, 1:
358-360. Budapest. ·

HORVĂTH F. and HERTELENDI E., 1994-Contribution to the 14C based


absolute chronology of the Early and Middle Neolithic Tizsa region. A J6sa
Andrăs Muzeum Evkonyve, XXXVI: 111-133.

KACZANOWSKA M., KOZ{OWSKI J.K. and MAKKAY J., 1981 - Flint


hoard from Endrod, site 39, Hungary (Koros Culture). Acta Archaeologica
Carphatica, XXI: 105-117.

KOSSE K., 1979 - Settlement Ecology of the Koros and Linear Pottery
Cultures in Hungary. BAR, lnternational Series, 64.

MAKKAY J., 1987 - Zwei neuere Opfergruben der Koros-Starcevo-


Kultur. Bylany Seminar Collected Papers: 243-248.

MAKKA Y J., 1990 - Knochen -, Geweih - u nd eberzahngegenstânde der


Fruhneolithischen Koros-Kultur. Comm,unicationes Archaeologicae Hungariae:
23-58.

MAKKAY J., 1992 - Excavations at the Koros culture settlement of


Endr6d-Oregsz616k 119 in 1986-1989. A preliminary report. ln BOKONYI S.
(ed.) Cultural and landscape changes in South-east Hungary. I. Reports on the
Gyomaenbdrod Project. Archeolingua, 1: 121-193. Budapest.

PĂUNESCU A., 1979 - Les fuilles archeologiques de Cuina Turcului


Dubova (Dep. de Mehedinţi). Tibiscus, V: 11-56.
www.cimec.ro
Elisabetta Starnini 83

RONAI A., 1985- The Quaternary of the Great Hungarian Plain. Geologica
Hungarica, Series Geologica, 21. Budapest.

SHERRATT A., 1982 - The Development of Neolitichal and Copper Age


Setflement in the Great Hungarian Plain. Part. I: The Regional setting. Oxford
Journal of Archaeology, 1 (3): 287-316.

SPERS C.S., 1990 -Macrocrystalline Stone Artifacts. ln TRINGliAM R.


and KRSTIC D. (eds.) Selevac: a neolithic villagein Yugoslavia. Monumenta
Archaeologica, 15: 495-520. Los Angeles:

STARNINI E., 1993 - Typological and technological analyses of the Koros


Culture chipped, polished and ground stone assemblages of Mehtelek-Nădas
(North-eastern Hungary). Atti della Societa per la Preistoria e Protostorica della
~egione Friuli-Venezia Giulia, VIII: 29-96.

SZAKMĂNY Gy. and STARNINI E., 1996 - Petrographical Studies of


Neolithic Stone Tools from Hungary. ln POSFAI M., PAPP G. and WEISZBURG
T.G. (eds.) Mineralogy and Museum 3 lnternational Conference. Acta
Mineralogica-Petrographica, XXXVII, supplementum: 119. Szeged.

T AKACS I., 1992 - Fish remains from the Early Neolithic site of Endrod
119. ln BOKONYI S. (ed.) Cultural and landscape changes in South-east
Hungary. I. Reports on the Gyomaendrod Project. Archeolingua, 1: 301-311.
Budapest.

THORPE O. W., 1978 - A study of obisidan in prehistoric central and


eastern Europe and its trace element characterization. University of Bradford.
Unpublished PhD thesis.

URSULESCU N. and DERGACEV V., 1991 - lnfluences de type Vinca


dans le Neolithique Ancien de Moldavie. Banatica, 11: 157-172.

WILLIAMS THORPE O., WARREN S.E. and NANDRIS J.G., 1984-The


Distribution and Provenance of Archaeological Obisidan in Central and Eastern
Europe. Journal of Archaeological Science, 11 (3): 182-212.

WILLIAMS THORPE O., WARREN S.E. and NANDRIS J.G., 1987 -


Characterization of obisidan sources and artefacts from central ans eastern
Europe using instrumental neutron activitation analysis. ln BiR6 K. (ed.),
Proceedings of the 1st lnternational Conference on Prehistoric flint mining and
lithic raw material identification in the Carpathian Basin: 271-279. Rota Press,
Budapest.

www.cimec.ro
84 Aspects of the Ki:iri:is Culture

.. · ...... „
• o •

··..

...
..
·.„

Fig . 1 - Endr6d 119 : location of the site . 1) obsidian sources; 2) limnic quartzite sources ; 3)
radiolarite sources ; 4) land above 200 m; 5) possible source of white marble
(drawing by E. Starn ini) .

www.cimec.ro
Elisabetta Starnini 85

I 1

••
5 o 3

Fig. 2 - Endr6d 119, chipped stane industry: 1) end scraper; 2, 7-8) unretouched brades with
sickle gloss; 3) splintered piece; 4) borer; 5-6) retouched blades; 9) flake care (n. 3 obsidian, nn.
2, 4-5, 7 „Ban·at" flint, n. 9 limnic quartzite) (drawings by E. Starnini).

www.cimec.ro
86 Aspects of the Kărăs Culture

• ~ v;~

•:.·
~~
}
,, 2
,.
,,
~

5 o
cm.

Fig. 3 - Endrod 119, polished cutting-edged tools (drawings by E. Starnini).

www.cimec.ro
Elisabetta Starnini 87

g ' ,
4
I
3
Q'
0
-„

.
.. cm
a a
'

I
' I

Q]j 5
„„
„,
r-

(])_
Q '
I

7
08
Fig. 4 - Endrăd 119, polished stone tools: 1-3) wastes from reworking attempts; 4) cylindrical
core; 5, 7-9) perforated hammer-axes; 6) perforated marble mace-head
(drawings by E. Starnini).

www.cimec.ro
A8 Aspects of the Koros Culture

-
I
c ...
)
\ ~ J ,._.' .
. I
.

b
•·

I
:e; :::?
-~-
cm z )
c.-
8 3

Fig. 5 - Endrod 119: 1-7) grinding tools (drawings by E. Starnini).

www.cimec.ro
Elisabetta Starnini 89

Fig. 6 - Endrod 119: grinding stane covered by fish scales and bones (photo by E. Starnini).

www.cimec.ro
90 Aspects of the Koros Culture

ASPECTE ALE INDUSTRIEI LITICE DIN CULTURA KOROS: ANSAMBLUL


DE LA ENDROD 119 (UNGARIA) - UN RAPORT PRELIMINAR

Rezumat

Situl din Endrod a fost descoperit în anul 1976, iar între anii 1986 şi 1989 a fost săpat de Dr.
Janos Makkay. Campaniile arheologice au scos la iveală cinci locuinţe, câteva gropi menajere şi
funerare, oase (frecvenţa cea mai mare având-o ovicaprinele şi speciile de peşte precum: peştele­
pisică, crap şi ştiucă), uneltele de piatră şi ceramică caracteristică culturii Koros.
Viaţa aşezării încetează la scurt timp înainte de cea mai târzie fază a culturii Koros-Starcevo,
dar continuă aproape de siturile Endrod 39 şi Endrod 6.

www.cimec.ro
LES FIGURINES ANTHROPOMORPHES DES
CULTURES DE TURDAŞ ET VINCA
(RESSEMBLANCES ET DIFFERENCES)

Eugen Comşa

Les problemes concernant Ies rapports entre Ies communautes de la


cultura de Turdaş du sud-ouest de la Transylvanie avec Ies communautes de
la cultura de Vinca du Banat ont ata aborda par diffarents spacialistes.
Une des problemes concernant ces rapports peut etre elucida par l'atude
comparative des ngurines anthropomorphes des communautas des deux zones
mentionaes plus haut.
En ce qui concerne Ies figurines anthropomorphes decouvertes dans
l'agglomaration de Turdaş ii y a une difficulte parce que Marton Roska, dans son
volume sur la collection de Zsofia Torma, a publie seulement 66 figurines 1 ,
tandis que dans Ies collections du Musee National d'Histoire de la Transylvanie
de Cluj-Napoca sont mentionnees environ 500 figurines anthropomorphes 2
provennant de cette collection.
Marton Roska n'a pas mentionne directement Ies couches des quelles
proviennent ces figurines, mais apres une comparaison de ces figurines avec
des figurines, provennant des autres agglomerations appartennant a la cultura
de Vinca du Banat, ii semble que Marton Roska a presante ces figurines en
ordre chronologique.
Dans natre travail nous essayons faire une comparaison du point de vue
typologique entre Ies figurines antropomorphes decouvartes dans l'agglome-
ration de Turdaş et celles des differentes agglomarations de type Vinca du
Banat (roumain), qui ont ete publiees, par des lots, en ordre chronologique 3 ,
pour preciser Ies ressemblances et Ies differences entre Ies deux groupes.
On doit preciser Ies figurines antropomorphes de Turdaş (du sud-ouest de
la Transylvanie) ainsi que celles de Vinca du Banat representent seulement des
personages feminines 4 .
Une situation semblable on peut constater aussi dans Ies sites de type
Vinca de Banat 5 .
Les plus anciennes figurines, phase Vi nea A, dacouvertes Gornea (dep. a
Caraş-Severin en Banat) ont une forme presque cylindrique, seulement
quelqu'unes d'eux le dos et Ies hanches applatisees 6 (fig.1/8-1 O). De meme leur
partie inferieure a parfois une forme cylindrique ou dans la plupart des cas
applatisee.

1. Marton von Roska: Die Sammlung Zs6fia von Torma. Cluj, 1941.
2. Nicolae Vlassa: Neoliticul Transilvaniei. Cluj-Napoca, 1976, p. 100.
3. Gheorghe Lazarovici: Neoliticul Banatului. Cluj-Napoca, 1979, p. 87·102.
4. M. Roska: op. cit., p. 137-140.
5. Gh. Lazarovici: op. cit., p. pi. XX-XXII.
6. Ibidem, pi. XX/A-C.

www.cimec.ro
92 Les figurines anthoropomorphes

A la plupart des figurines decouvertes a Gornea la tete manque, (fig.1/5-


7), etant casse 7 , specialement par Ies gens qui Ies ont utilise.
Des figurines avec la tete cassee ont ete decouvertes aussi dans Ies
agglomerations des differentes cultures de l'epoque neolithique de la Roumanie.
A nâtre oppinion Ies gens de l'epoque neolithique ont casse la tete deces
figurines, comme punition parce qu'elles n'ont pas rempli leur demande.
La face des figurines appartennant a la phase Vinca A, decouvertes a
Gornea, est representee comme couvrie avec une masque, cette masque ayant
en generalement une forme triangulaire alongee (fig. 1/1,3). Les yeux sont
representes dans la piu part de cas par deux lignes obliques incisees, partant du
riez, qui est represente par une petite proeminences 8 (fig,1 /3).
li y a aussi une figurine avec Ies bras en position d'orante 9 (fig.1 /7).
Ces figurines ont Ies bras reproduites par des petites prolongements
lateraux (fig. 1/8). De meme ont ete marque Ies seins et parfois le triangle
sexuel 10 (fig. 1/6,7,9).
Les figurines decouvertes a Turdaş (fig.2) ont en generalement Ies
memes caracteristiques comme celles, mentionnes plus haut, decouvertes a
Gornea.
La majorite deces figuri nes ont le corps cylindriques et la partie inferieure
parfois applatisee 11 (fig. 2/1 ,7).
A Turdaş ii y a seulement 3 figurines stylisees. La premiere a une forme
ovale alongee, avec Ies yeux indiques par deux petites lignes horizontales
incisees 12 (fig. 2/3). La deuxieme a un corp cylindrique, arque dans la partie
inferieure, et avec la tete applatisee. Sur le corp ont ete marque Ies mamelles.
Les mains sont realisees par deux petites proeminences latereles (fig. 2/4) 13 .
Enfin, la troisieme figurine a une forme ovale alongee, ayant marque par une
pin9ade seulement le nez 14 (fig. 2/5).
Les figurines stylisees de la premiere groupe, presentees plus haut, ont
Ies bras representes par deux prolongements lateraux, assez courts (fig.2/1,2).
Elle ont Ies seins et assez frequent Ies fesses bien marque. En generallement
elles n'ont pas des motifs 1ncises 15 .
De la meme groupe font partie encore deux figurines stilisees.
La premiere a la tete et le cou comme un prolongement conique, sur le
point du quel sont indiques Ies yeux et la bouche. Les bras sont representes par
deux proeminences laterales arquees et perforees. Deux autres prolongements
indiquents Ies pieds 16 (fig. 2/9).

7. Ibidem, (par ex. pi. XX/A/6, 7, 13).


8. Ibidem (par ex. pi. XX/B/1 ·3, 7).
9. Ibidem (pi. XX/B/8).
1O. Ibidem (par ex. pi. XX/A/4, 6, 15).
11. M.Roska: op. cit (par ex. pi. 137/12, 14).
12. Ibidem, pi. 137/5.
13. Ibidem, pi. 137/11.
14. Ibidem, pi. 13717.
15. Ibidem, par ex. pi. 137/10. 12-15.
16. Ibidem, pi. 137/9

www.cimec.ro
Eugen Comşa 93

La deuxieme figurine a la partie superieure grossie, caree avec des petits


prolongements en haut 11 . Les bras et Ies pieds sont representes par des courts
prolongementes(fig. 2/1 O).
Les figurines, presentees plus haut,qui proviennent de l'agglomeration de
Turdaş ont des traces communs avec Ies figurines decouvertes dans
l'agglomeration de Gornea. Ces figurines, a nâtre oppinion representent dans
l;agglomerations de Turdaş la fin de la phase Vinca A ou le commencement de
la phase Vinca 81, dans laquelles se sont gardes quelques plus anciens en ce
qui concerne le precede de modelage des figurines anthropomorphes.
De la phase suivante (Vinca B 1) date une serie de figurines decouvertes
dans l'agglomerations de Zorlenţu Mare (du. Banat)(fig. 3) 18 qui ont une
importance different, parce qu'elles ont des analogies avec Ies figurines
decouvertes dans l'agglomeration de Turdaş.
Ces figurines representent une personage femenin debout. Comme forme
principale dans la plastique s'est maintenu le type de figurine ayant un corps
cylincrique un peu applatise a la base 19 . De meme a Zorlenţu Mare ont ete mis
au jour quelques figurines appartennant a la meme phase. Dans ce complexe
ont paru de meme des figurines ayant en section une forme ovale 20 .
Leur tete, d'une forme caracteristique, est en generallement un peu
applatise vers le dos, en haut representant un plan oblique sur lequel est
representee une masque, aproximative triangulaire, avec Ies câtes et Ies angles
arrondies (fig. 3/1-5).
Une autre type des figurines decouvertes a Zorlenţu Mare ont en section
une forme ovale (fig. 3/4,6). Leur tete est applatisee vers le dos en section et en
face est representee la masque, ayant une forme triangulaire, avec Ies bords et
Ies angles arques. Les yeux sont marques par deux lignes obliques, incisees.
Le nez est represente par une petite proeminence ronde (fig. 3/4, 5) 21 ayant une
forme specifique pour ces figurines.
On doit mentioner specialement encore deux figurines de Zorlenţu Mare
auquelles Ies masques ont a la partie superieure deux prolongements gros en
forme de cornes (fig. 3/7, 8) 22 . Une telle piece a ete decouverte de meme a
Turdaş (fig. 6/5) 23 .
Toutes ces figurines ont Ies seins et Ies fesses bien marques. De meme
Ies bras sont representes par des petites proeminences laterales (fig. 3/5, 6) 24 •
A Turdaş ii y a quelqes figurines semblables (fig. 4), avec le corp
cylindrique un peu applatise, la masque triangulaire ayant Ies bords et Ies
angles arques. Sur la masque sont representes Ies yeux, soit par deux lignes

17. Ibidem. pi. 137/6.


18. Gh. Lazarovici: op. cit., pi. XX/D-H.
19. Ibidem (par ex. pi. XX/D/1; E/3).
20. Ibidem (par ex. pi. XX/d/6, 9)
21. Ibidem, (par ex. pi. XX/D/1. 2, 5; E/3).
22. Ibidem, (pi. XX/G/2. 3).
23. M.Roska: op. cit., pi. 142/20.
24. Gh. Lazarovici: op. cil. (par ex. pi. XX/D/1, 2. 6, 7).

www.cimec.ro
94 Les figurines anthoropomorphes

horizontales soit par deux lignes obliques. Le nez est petit et rond. Les bras sont
representes par deux prolongements laterals courts 25 .
Une figurine d'un type a part a Ies bras en relief avec Ies paumes assises
sur !'abdomen (fig. 4/1 ) 26 .De mâme sont indiques Ies mamelles et Ies fesses, Ies
dernieres peu proeminentes (fig. 4/2-4 ) 27 .
· Tenant compte des ressemblances mentionnees plus haut, onresulte que
dans l'agglommeration de Turdaş ii y a des figurines appartennant la phase a
Vinca B 1 simmilaires aux figurines decouvertes dans Ies agglomerations de
type Vinca du Banat. Ces figurines refletent, sans doute, l'unite culturelle entre
la zone de Turdaş en Transylvanie et celle de Vinca dans le Banat.
Dans l'aglomeration de Zorlenţu Mare ont ete decouvertes aussi des
figurines appartennant a la phase Vinca B2 26 . Ces figurines presentent une
grande variabilite en ce !i!Ui concerne Ies formes (fig. 5). Toutes Ies figurines
etudiees representent des femmes.
Quelqu'unes d'eux ont une forme cylinrique, comme Ies figurines de la
phase precedante, mais ces figurines representent Ies personages seulement
jusqu'au taur de la taille (fig. 5/1, 2) 29 .
Les masques representees sur le visages sont triangulaires ou ovales
(fig. 5/2, 3) 30 an attire l'attention une masque pentagonale sur laquelle sont
representes deux petits yeux et un nez prolonge et proeminent (fig. 5/5) 31 .
La majorite des figurines ont Ies mains representees seulement par des
proeminences (fig. 5/1, 2) 32 et rarement par des prolongements obliques, plus
longues en haut (fig. 5/3) 33 .
· Sur le corps sont representes Ies mamelles (fig. 5/3) 34 •
On doit mentioner specialement un nombre appreciable des figurines de
type thessalique avec le corps assez haut, de forme cylindrique, ayant deux
prolongements en forme de „ V" (qui representent Ies mai ns), perforees
verticalement (fig. 5/4, 6-1 O). Quelqunes deces figurines ont represente aussi
Ies mamelles (fig. 5/6) 35 .
Dans l'agglomeration de Turdaş ont ete decouvertes quelques figurines
fragmentaires, qui different, en ce qui concerne leur forme et Ies motifs realisees
sur leur corps, des types presentees plus haut.
Ces figurines datent probablement de la periode finale de l'existence de
cette agglomeration.
De mâme ont ete decouvertes un assez grand nombre de tâtes des
figurines.

25. M.Roska: op. cit. pi. 138 .•


26. Ibidem, pi. 138/1.
27. Ibidem, pi. 138/2, 4, 5.
28. Gh. Lazarovici: op. cil. pi. XXl/A·F.
29. Ibidem, pi. XXl/A/3, 5.
30. Ibidem, pi. XXl/A/2, 5.
31. Ibidem, pi. XXl/8/3.
32. Ibidem, par ex. pi. XXl/A/3, 5.
33. Ibidem, par ex. pi. XXl/A/2.
34. IBidem, par ex. pi. XXl/A/2.
35. Ibidem, par ex. pi. XXl/D/1. 3, 5-1 O.

www.cimec.ro
Eugen Comşa 95

On doit mentionner specialement une tete ronde avec Ies yeux realises
par deux lignes obliques incisees, avec le nez et Ies sourciles en relief (fig.
6/1 )36.
Une autre tete a une forme ovale avec Ies yeux realises par deux lignes
horizontales Ies sourciles arquees en relief et un nez prolonge. Au long de la
partie superieure de la front ii y a une partie bien reliefee 37 , qui represente Ies
cheveux ou bien une sorte de bonnet a poil (fig. 6/2)
Enfin, on doit mentionner une tete d'une figurine realisee en style realiste.
Cette tete a une forme presque ronde avec Ies yeux biconvexes. Le nez est
prolonge, represente en relief, avec deux petits trous (=Ies narines) a la partie
inferieure. La bouche a une forme ovale. Sur Ies deux câtes de la tete sont
r_epresentees Ies oreilles et sur la partie superieure de crâne ii y a quelques
lignes incisees qui marquent Ies cheveux, separes au milieu de la tete par un
sentier (fig. 6/3 )38 .
Une autre figurine avec une masque sur le visage a Ies yeux et la bouche
marques par des petits enfoncements. Le nez est long represente en relief. Les
cheveux sont marques par des lignes incisees disposees en deux groupes 39 , ce
qui prouve que Ies cheveux ont ete comme chez la figurine mentionnee plus
haut separes par sentier (fig. 6/4).
Sur quelques figurines de type Turdaş sont indiques des bijoux et des
pieces d'habillement.
Ainsi sur la partie superieure d'une figurine. representant une femme, est
represente un collier, marque par deux lignes autour du cou. Sur la ligne
inferieure sont marque des pendantifs allonges 40 (dents d'animaux?) (fig. 7/1 ).
Sur une partie du cou d'une autre figurine fragmentaire est realise une
ligne oblique incisee, qui marque probablement un collier (fig. 7/2) 41 •
De mâme sur le cou des autres deux figurines Ies colliers sont marques
dans un cas par deux lignes (fig. 7/3) et dans l'autre par 4 lignes (fig. 7/5)
li y a une piece tres interessante en ce qui concerne la decoration de la
tete. Cette figurine a la tete ronde. Les yeux sont realisees par une petite ligne
au dessus du nez, qui est marque par une petite ligne verticale plus longue.
Autour de la tete ii y a une garniture assez large sur laquelle se trouvent
plusieurs lignes disposees comme de raies 43 . D'apres nous, cette piece a ete
porte sur la tete pendant quelques manifestations ou ceremonies d'ordre
religieux (fig. 7 /4) ·
Sur des autres figurines ayant sur le cou deux raies des perles au dessus
des mamelles, sur !'abdomen, ii y a une ligne incisee 44 qui a natre opinion
represente un cordon et la partie superieure d'une jupe (fig. 7/1 ).

36. M.Roska: op. cit.. pi. 139/1 B.


37. Ibidem, pi. 139/14.
38. Ibidem, pi. 139/9.
39. Ibidem, pi. 139/15.
40. Ibidem, pi. 140/12.
41. Ibidem, pi. 140/B.
42. Ibidem, pi. 140/6, 7.
43. Ibidem, pi. 140/1.
44. Ibidem, pi 140/12.

www.cimec.ro
96 Les figurines anthoropomorphes

Sur une figurina, de mâme sur !'abdomen, ont ete incise deux lignes
horizontales, presque paralelles, au dessus desqelles ii y a un raie des lignes
verticales, distancees entre eux 45 . Ces lignes peuvent representer un cordon
avec des pendantifs en fils ou eventuellement en os (fig. 7/7).
Sur une autre figurine, parvenue chez nous en etat fragmantaire on peut
reconnaître une piece vestimentaire qui couvre partiellement le corps. C'est
une tissue, pas tres large sur laquelle se trouvent 3 lignes paralleles. Une partie
de cette piece couvre l'epaule droit et passe sous le bras gauche tandis que
l'autre partie couvre l'epaule gauche et passe sous le bras droit (fig. 7/6) 46 •
Parmi Ies figurines decouvertes a Turdaş on remarque deux de type
thessalique, avec la partie superieure en forme de „V", perforee au milieu
verticalement pour fixer la tete. Une deces pieces a la partie inferieure (fig. 8/
1) plus grosse 47 , tandis que l'autre a la partie inferieure mince et arquee (fig. 8/
2) 48 • Les prolongements en forme de „V" mentionnes representent Ies bras
etendus en haut. On doit preciser que ce type des figurines sont caracteritiques
pour la phase Vinca B2/C.
Enfin, on doit mentionner encore deux figurines fortement stylisees, ayant
a la partie superieure et inferieure deux prolongements amincis vers la fin, qui
r_epresentent Ies bras et Ies pieds (fig. 8/3, 4) 50 . Ces figurines sont de mâme
perforees au milieu verticalement pour fixer la tete. Ce type des figurines
n'existepas jusqu'au presant dans Ies agglomerations de type Vinca du Banat
(roumain), mais evidemment que ces figurines de meme que Ies figurines de
type thessalien datent de la periode finale d'existence de l'agglomeration de Turdaş.

De l'analyse comparative qu'on a fait sur Ies figurines anthropomorphes


de la zone de Turdaş dans le sud ouest de la Transilvania et de la zone de
diffision de complexes appartennt a la culture de Vinca du Banat (roumain)
resuite avec clarte qu'en ce qui concerne Ies figurines anthropomorphes, mis au
jour surtout dans Ies deux zones, pandant Ies premieres deux phases d'evolution
des communatutes de la culture de Vinca, ii ny a pas de grandes differences,
quoi que Ies manifestations magico-religieuses, ont joue pendant cette periode
un râle important dans la vie de ces communautes.
Anote opinion en tenant compte surtout des ressemblances de ces deux
cultures en ce qui concerne Ies manifestations magico-religieuses, ii ny a pas
des motifs pour separer Ies complexes de type Turdaş des complexes de type
Vinca et de Ies considerer comme appartennant a deux cultures differentes.

45. Ibidem. pi. 140/14.


46. Ibidem, pi. 140/9.
47. Ibidem, pi. 137/1.
48. Ibidem, pi. 137/2.
49. Gh. Lazarovici: op. cil., pi. XXl/0-E.
50. M.Roska: op. cit., pi. 137/3, 4.

www.cimec.ro
~ugen Comşa 97

Mais en ce qui concerne la periode finale de l'agglomeration de Turdaş on


constate dans la plastique des differences, qui a natre opinion sembleilt
indiquer une variante regionale de la culture de Vinca dans le sud ouest de la
Transylvanie.
Pour definir plus exactement cette variante est necessaire de faire une
analyse comparative plus detaillee sur la ceramique appartennant a cette
periode, dans laquelle se produise des changements plus rapides que dans Ies
manifestations magico-religieuses.
De mâme sur la ceramique on peut surprendre avec beaucoup de facilite
l'apport des autres communautes humaines dans le nouvel aspect culturel.
Avant de finir notre travail on doit souligner encore une fois que sur
aucune figurine feminine de Turdaş, des celles presentees plus haut, ainsi que
sur Ies figurines de type Vinca du Banat (roumain) ii ny a pas des indices de
gravidite.
Par cette caracteristique Ies figurines presentees plus haut se separent
de celles specifiques pour Ies cultures neolithiques contemporaines de la zone
du sud des Carpathes. On considere que cette caracteritique ne peut pas âtre
expliquee seulement par la forte stylisation des figurines de type Vinca et
Turdaş. Ce fait peut âtre explique par une difference, assez importante, dans la
religion des gens appartennant au communautes des deux zones.

www.cimec.ro
98 . Les figurines anthoropomorphes

~--·n
t1 V 1
2

... ,
•__î.:.
5~'

··g a d 10
c

Fig. 1 Gornea (d-apres Gh. Lazarovici: op. cit.) phase Vinca A, pi. XX: 1-3=
B/1-3; 4=A/13; 5=A/7, 6=AIB; B=B/7; 9-A/13; 1O=A/4.

www.cimec.ro
Eugen Comşa 99

8 10

Fig. Turdaş (d'apres M. Roska: op. cit.) p. 137: 1 =12; 2=2; 3=5;
4=11; 5=7; 6=10; 7=15; 8=13; 9=9; 10=6.

www.cimec.ro
100 Les figurines anthoropomorphes

!
'(..,:
•......
...

o
6

,„,C \

!I

~-_,,_,}, ,.:,ţ
.... '\

Fig. 3. Zorlenţu Mare (d'apres Gh. Lazarovici: op. cit), phase Vi nea 81. pi. XX: 1=0/1; 2=E/2;
3=0/5; 4=0/9; 5=0/2; 6=0/6; 7G/3; B=G/2; 9=0/7.

www.cimec.ro
Eugen Comşa 101

1 6 5

Fig. 4. Turdaş (d'apres M. Roska: op. cil) p. 138, 1=1; 2=2; 3=4; 4=5.

www.cimec.ro
102 Les figurines anthoropomorphes

o s

Fig. 5. Zorlenţu Mare (d'apres Gh. Lazarovici: op. cit.), phase Vinca B 2 pi. XXI: 1 =A/3; 2=A/
5; 3=A/2; 4=0/1; 5=B/3; 6=0/5;· 7=0/7; 8=0/8; 9=0/3; 10=0/9.

• o
2 11
9 3 4
~o
s

Fig. 6. Turdaş (d'apres M. Roska: op. cit.) pi. 139: 1=18; 2=14; 3=9; 4=15.

www.cimec.ro
Eugen Comşa 103

Fig. 7. Turdaş (d'apres M. Roska: op. cit.)pl.140: 1=12' 2=8; 3=6; 4=1; 5=7; 6=9; 7=14.

„.
o s

Fig. 8. Turdaş (d'apres M. Roska: op. cit.)pl.14137: 1=1; 2=2; 3=3; 4=4.

www.cimec.ro
104 Les figurines anthoropomorphes

FIGURINELE ANTROPOMORFE ALE CUL TUR/LOR TURDA Ş ŞI


VINCA (ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI)

Rezumat

Autorul încearcă să facă o comparaţie din punct de vedere tipologic între figurinele
antropomorfe descoperite la Turdaş cu cele de tip Vinca din Banat, specificând faptul că figurinele
reprezintă doar personaje feminine.
Autorul face o descriere a înfăţişării figurinelor de tip Vinca A descoperite la Gornea
(Banat) şi specifică faptul că majoritatea au capul spart, motivând că oamenii din epoca neolitică
au spart capul acestor figurine drept pedeapsă fiindcă ele nu le-au îndeplinit cererile.
Figurinele descoperite la Turdaş au în general aceleaşi caracteristici ca şi cele descoperite
la Gornea (Banat). Şi acestea au corpul cilindric şi partea inferioară câteodată platizată.
De la Turdaş provin 3 figurine stilizate, pe care autorul le descrie în detalii. Aceste figurine,
după părerea autorului reprezintă sfârşitul fazei Vinca A sau începutul fazei Vinca B. Din faza
următoare, Vi nea B1, datează o serie de figurine descoperite la Zorlenţu Mare (Banat) şi ele prezintă
asemănare cu figurinele descoperite la Turdaş. Aceste figurine reprezintă personaje feminine în
picioare.
Autorul face descrierea detaliată a acestor figurine pe care le compară cu cele provenite
de la Turdaş.
Se specifică faptul că au fost descoperite un număr destul de mare de capete de figurine,
şi că la câteva figurine de tip Turdaş sunt menţionate bijuterii şi piese de îmbrăcăminte.
Sunt menţionate de asemenea printre figurinele descoperite la Turdaş, două de tip
thesalic şi două foarte mult stilizate.
în concluzie, autorul specifică faptul că prin comparaţia acestor figurine antropomorfe de
tip Vin.ca, descoperite în Banat şi la Turdaş nu există mari diferenţe. Ţinând seama de asemănările
acestor două culturi în ce priveşte manifestările magico-religioase nu sunt motive pentru a separa
complexul de tip Turdaş de complexul de tip Vinca. ·
în încheiere autorul subliniază că nici o figurină feminină de tip Turdaş sau de tip Vinca, din
cele prezentate în articol, nu prezintă forme de maternitate. Prin aceste caracteristici figurinele
prezintă diferenţe faţă de cele specifice culturilor neolitice contemporane, din zona de sud a
Carpaţilor.
Acest fapt se explică prin diferenţa de religie a oamenilor aparţinând comunităţilor celor
două zone.

www.cimec.ro
CULTURAL, ENVIRONMENTAL ANO ECONOMIC
CHANGES IN NORTHERN ITALV BETWEEN THE
SEVENTH ANO THE SIXTH MILLENNIUM BP

Paolo Biagi

PREFACE
Since the end of the Eighteenth Century, vessels characterized by a
square-mouthed opening, generically attributed to the Neolithic or the
Chalcolithic, have been recovered in northen ltaly from Po Valley and Ligurian
~ites (ISSEL, 1908). These vases have been attributed to the "Ligurian Caves
Civilization" or "Chiozza Cultu re" (LAVIOSA ZAMBOTTI, 1943), terms now
considered unacceptable and later replaced by that of "Cultura dei Vasi a Bocea
Quadrata" (Square-Mouthed Pottery Culture). Following the excavations carried
out by L. BERNABO' BREA (1946; 1956) in Liguria and F. MALAVOLTI (1951-
52a) in Emilia, two different aspects of the SMP Culture were supposed to
characterize these regions. The Ligurian one was typified by square-mouthed
pots ("vasi a bocea quadrata") and vases with (luadrilobate opening ("vasi a
bocea quadrilobata"), stamp-seals and pipe-spoons; while in the Po Valley the
open bowls, often decorated with cut-outor excised decorative patterns and
barbed wire motifs, were the most characteristic fine pottery shapes. Atter the
research and the studies of L.H. BARFIELD (1972) on the Neolithic of northen
ltaly, it became clear that 1) the SMP Culture shows different phases of
development at least three of which can be recognized in the Po.Valley and the
adjacent regions; 2) only the earliest stages are represented in Liguria and that,
in this latter region, the Chassey Culture replaced the SMP just afterthe middle
of the sixth millennium BP.
Thanks to the excavations carried out at some key sites (BARFIELD et
al., 1973; BAGOLINI and BIAGI, 1976; BARFIELD and BAGOLINI, 1976; BIAGI
et al., 1983) and the re-analysis of the assemblages from old collections
(BAGOLINI et al., 1979), four main stages in the development of the SMP
Culture have recently been defined for northen ltaly (BAGOLINI and BIAGI,
1986: 373; BARFIELD and BAGOLINI, 1991: 289), which coverthe entire sixth
millennium BP.

THE ORIGIN OF THE SMP CULTURE


A remarkable concentration of SMP cave sites is known in the mountainous
Finalese region of western Liguria (fig. 1) where open three important caves,
from which the development of the earliest 'stages of the Culture can be
followed, namely the Arene Candide (fig. 1/1) (BERNABO' BREA, 1946; 1956),
the Pollera (fig. 1/2) (ODETTI, 1988) and the Arma dell'Aquila (fig. 1/3)
(RICHARD, 1941-42). lt is not the scope of this paper to discuss whether the
advent of SMP Culture intrerrupted the development of the lmpressed Ware

www.cimec.ro
106 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly

Cultu re or whether the passage from the IW to the SMP Cultu re can be regarded
as a gradual replacement which took place around the end of the Seventh
millennium BP. Nevertheless the stratigraphies of the above-mentioned three
caves clearly show that by the beginning of the sixth millennium BP a new
cultural tradition with square-mouthed vases ornamented with simple, geometric
scratched patterns, makes its first appearence. Contrary to what was suggested
by BERNABO' BREA (1946: 284), it is now possible to assess that <<1:he
Balkans appearto have played little part in this formation process>> (BAGOLINI
and BARFIELD, 1991: 287), even though it is more and more evident that the
SMP Cultura reflects the great changes that were taking place around the
beginning of the sixth millennium BP throughout the whole eastern Mediterranean
and Balkan worlds. This is reflected, for instance, by the emergence of the
Vinca C and Turdaş Cultures, where peculiar square-mouthed beakers occur
(MAXIM-KALMAR, 1991; NICA, 1996), and by other Cultures such as those of
Dimini in Greece (SEFERIADES, 1993: 48) or Lengyel (KALICZ, 1993: 338) in
central-eastern Europe (BAGOLINI and BARFIELD, 1991) from which both
high-pedestalled and square-mouthed bowls are known, as well as by the first
appearance of scratched wares in south-eastern ltaly (WHITEHOUSE, 1969)
and by the changes in the obsidian trade-system which reveals the increasing
importance of the Lipari lslands sources (AMMERMAN and POLGLASE, 1993:
105).

SITES LOCATION ANO DISTRIBUTION


The distribution of the SMP Culture sites in Liguria is restricted to a few
well-defined spots of the western part of the region, namely the Finalese, the
Toiranese and the Val Pennavaira (BIAGI and NISBET, 1986: 20). ln the Po
Valley large settlements are commonly located on high quality, well-drained
Quaternary soils, in the interior of the fluvial terraces. A concentration of SMP
sites is known from the terrace which extends between the Oglio and the Po
Rivers (BIAGI et al„ 1983). SMP sites are also located on the top of the moraines
of the major pre-apline lakes (BARKER et al„ 1987: 106). Lake-dwelling sites
have been excavated at Fimon-Molino Casarotto in the Serici Hills (BAGOLINI
et al„ 1973), at Palu di Livenza in Friuli (PERETTO and TAFFARELLI, 1973) as
well as long the shores of Lake Varese, in north-western Lombardy (MUNRO,
1912: 348), where a pelicular aspect of the SMP Culture, the so-called lsolino
facies (GUERRESCHI, 1976-77), developed around 5500 BP; it extended as far
as Bellinzona (DONATI and CARAZZETTI, 1987), in the Ticino Canton of
Switzerland, where a fortified SMP site is located on the top of the Castel Grade
Hill, from which the valley movements to and from the inner Alpine chain can
easily be controlled. Strategically positioned SMP sites are known along the
major transalpine routes, such as Breno in Valcamonica (FEDELE, 1986) and
Rivali Veronese (BARFIELD and BAGOLINI, 1976), Juval and Johanneskofel
(fig. 2) (LUNZ, 1986) in the Adige, Eisack and Sarntal Valleys of the Veneto and
Trentino-South Tyrol. Since no SMP sites ever been fully excavated, it is
difficult to suggest how long the settlements were settled. The palaeopedological
www.cimec.ro
Paolo Biagi 107

analyses of the sites of Casatico di Marcaria and Rivarolo Mantovano in the


Central Po Plain (BIAGI et al., 1993) would indicc;i.te that these settlements were
inhabited for rather short periods after which the forest cover was completely
re-estabilished (BIAGI et al„ 1993). The lake-shore village of Molino-Casarotto,
whsri::: three wooden platforms were excavated between 1969 and 1972
(BAGOLINI et al., 1973), seems to have acted as a complementary site
seasonally resettled at least nine times. Here the hunting of red, roe deer and
boar, as well as the collection of the wild plants, fruits and freshwater molluscs,
was practised on a large scale (JAR MAN, 1971 ). A different picture comes from
the Middle Neolithic deposits of the Arene Candide cave, where the soii
micromorphology demonstrated that, at least in the sampled area of the cave,
the SMP occupation should represent short-lived stabling episodes (MAGGI et
al., 1993).
Information regarding the hut-foundations is limited to a few post-holes
from the open air sites of La Vela di Trento, and Chiozza di Scandiano in Emilia
(BIAGI, 1995) as well as of Castelgrande di Bellinzona in Switzerland where,
according to DONAT! (1986) the alignments should indicate circular or oval-
shaped structures. Three rectangular, apsed long houses have been excavated
by PEDROTTI (pers. comm. 1992) at the late Adige Valley site of !sera in
Trentino (BAREFIELD, 1970a), while FEDELE (1986) reports the dicovery of a
8-10 meters long rectangular or slightly trapezoidal house from the central
Alpine site of Breno in Valcamonica.

BURIAL RITUALS
The best account on the burial rituals of the SMP communities is that of
E. DELFINO (1981) who reports that some 125 burials were recovered from 9
cave sites of western Liguria (fig. 1). 89 skeletons are described from the caves
of Arene Candide and Pollera (fig. 3a), more precisely 42 and 47 respectively
(DELFINO, 1981: 79-82). The adults were mainly buried in cist graves of
limestone slabs, crouched on their left side, or more rarely in a supine position,
while the adolescents and the infants were laid in simple shallow pits, facing
east. The grave goods consisted of sea-shell necklaces of Columbella rustica
and Cardium, greenstone axes/adzes, pierced wolf canines, bone perforators
and rare square-mouthed vessels (fig. 1/5); one individual was buried with a
lower quern partly covered with red acre. Almost identica! rituals are described
from the other Ligurian caves with the exception of the Arma dell'Aquila
(Richard, 1941-42) from which come the remains of 9 individuals one of which,
Tomb 1, has been 14C dated to 5800±90 BP (GrN-17730). Contrary to what was
observed from other Ligurian SMP graveyards, the Arma dell'Aquila skeletons
were indifferently facing east or westwards.
The largest cemetery so far excavated in the Po Valley is that of Chiozza
di Scandiano in Emilia (LAVIOSA ZAMBOTTI and MESSERSCHMIDT, 1941-
42). The plan of the graveyard would suggest that the dead had been laid inside
the settlement. The complex ritual from this site has accurately been described
by DEGANI (1940), LAVIOSA ZAMBOTTI (1943) and later by BAGOLINI (1990:
www.cimec.ro
108 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly

230). Other central Po Valley burials were excavated at Casalmoro, along the
right bank of the Chiese River (BIAGI and PERINI, 1979). This site, which was
dated to 5810±50 BP (Bln-2975) (BAGOLINI and BIAGI, 1990: 14), is to be
attributed to the earliest moments of the Cultura. lt yielded the remains of two
crouched individuals buried into sh'lllow pits (fig. 3b), one of which had two long
rhomboids on his shoulders. Other skeletons crouched on their left side come
from the Emilian sites of Marano and Collecchio (BERNABO' BREA, 1992). The
deposition of an adult male, excavated at the latter site, had been laid on his left
side; among the other object, the grave goods comprised a small flask
resembling the Serra d'Alto specimen recovered from Gaione (BERNABO'
BREA, 1992: 24). Other three tombs of supine adolescents were excavated by
F. MALA VOL TI ( 1951-52a) at Fiorano Modenese (fig. 6/1 and 2); another was
destroyed by quarrying at Mezzavia di Sassuolo (MALAVOL TI, 1951-52b: 22).
Recent excavations carried aut at Ponte Ghiara, near Fidenza in the Province
of Parma revealed an early SMP Cultt1re cemetery of some twelve crouched
individuals buried into simple pits without grave goods (BERNABO' BREA,
pers. comm. 1996).
Along the south Alpine piedmont, SMP cemeteries and isolated tombs are
known from Nave near Brescia, Quinzano Veronese (ZORZI, 1955) and Progno
di Fumane (SALZANI, 1981: 32). Apart from these, the mast important finds
come from the cist graves of the Trentino-South Tyrol (BARFIELD, 1970b). At
La Vela near Trento (BAGOLINI and BIAGI, 1976), three different burial
practises documented, namely cist graves (fig. 4a) (BAGOLINI, 1990), simple
shallow pits and shallow pits delimited by limestone boulders (Fig. 4b). Alsa the
finds from La Vella indicate that the tombs were located inside the village. The
complex rituals from La Vella, as well as the grave goods accompanying the
inhumations, which inculde Spondylus beabs of various shapes (BARFIELD,
1981 ), shoe-last chisels of central European provenance and Serra d'Alto type
flasks (BAGOLIN I, 1990: 234), confirm the importance of th.e site situated along
the main route which links the Po Valley with Central Europe. The presence of
three types of burials might alsa· suggest a social differentiation inside the
communities of the SMP Cultura which was reaching its apex around the mid-
sixth millennium BP.

RAW MATERIALS PROCUREMENT ANO TRADE ACTIVITIES


Recent works on the italian flints carried aut by L.H. BARFIELD (1987;
1993) should re-adfirm what had been previously suggested by M. CREMASCHI
(1981) about the north-south traffic across the Po Valley of the flint material
exploited from the Lessini Hills mines for making artefacts. Other analyses
which should confirm the Lessinian provenance of some Alpine-looking flints
from the Neolithic levels of the Arene Candide Cave have recently been
published by D'AMICO et al. (1996). The chipped stane artefacts from the SMP
levels of this cave indicate that a wide variety of raw material sources was
utilized, among which are several types of flint, including Alpine varieties, as
well as a small percentage of hyaline quartz, quartzite, chalcedony, jasper and
www.cimec.ro
Paolo Biagi 109

obsidian (STARNINI, 1996; STARNINI and VOYTEK, 1995; 1996) of Sardinian,


Palmarolan and Liparian origin (AMMERMAN and POLGLASE, 1993). The
presence of these materials at the same site indicate the variability of the
exchange network for the chipped stones procurement wich includes long-
distance sources such as the central Mediterranean obsidian, the western
Alpine hyaline quartz, the Lessinian and the French blonde flint outcrops. The
importance of obsidian in the central Po Valley SMP sites has recently been
pointed out by POLGLASE (1988) on the basis of the finds from the mid-sixth
millennium BP site of Gaione in the province of Parma from which a few Mt. Arci
obsidian cores have been recovered as well as bladelets with traces of use wear
which the Author suggests to have been placed with the dead as grave-goods
(POLGLASE, 1988: 153). The presence of Liparian obsidian had already been
noted by F. MALAVOL TI (1952: 29) at the Apennine SMP site of Pescale, from
which some 950 pieces (430 grams). mainly bladelets, but also a few cores and
retouched instruments, are reported by this Author (MALAVOLTI, 1951-52c:
127). Even though it is not certain that all the Pascale obsidian is tobe attributed
to the Middle Neolithic occupation, it is most probable that the site acted as an
obsidian outpost located on the trade route crossing the Apennines, mid-way
between the central Mediterranean and the Po Valley.
Other trade activities are testified by the presence of exotic finds such as
characf'eristic south Italian Serra d'Alto flasks and postherds at some central Po
Valley (BERNABO' BREA et al., 1988: 116) and Alpine sites (BARFIELD,
1981 ), including the Adige Valley cemetery of La Vela near Trento (BAGOLINI,
1990: 234). Even though it seems increasingly clear that relationschips had
been established between the Danilo and the SMP Cultures since the beginning
of the sixth millennium BP (BARFIELD, 1973; BENAC, 1977; BAGOLINI et al.,
1979), the importance of the Adriatic and Balkan· connections undoubtedely
increased around the middle of the sixth millennium BP when cut-oLtt and
complex spiral motifs decorate the body and the rims of the SMP Cultura
vessels. These influences are mainly recognizable in the pottery ornamentations
which include dinamic patterns among which are bar and meander decorations
(fig. 6/6) almost identica! to those from the south Balkan sites of the Kodzadermen,
Gulmentsa and Karanovo VI Cultures of the same age (EVANS, 1986: 413), as
well as recurring spirals of Hvar type (NOVAK, 1955), roughly contemporaneous
to the classical Serra d'Alto horizon (WHITEHOUSE, 1987: 362) with its
characteristic painted and unpainted and wares (WHITERHOUSE, 1969;
MALONE, 1985) in the period of its maximum expansion (MALONE, 1986).
The SMP Cultura reached its apex around the middle of the sixth
millenniur. BP (BAGOLINI and BIAGI, 1986: 380) during the Spiral/Meander
phase, when it expanded southwards as far as northern Tuscany (SARTI and
MARTINI, 1993: 27), while its eastern boundary is tobe sought in the western
Friuli Palin. A few square-mounted potsherds come from the Trieste Karst
caves, more precisely from the Grotta delia Gallerie, which also yielded
material attributable to the same traditon (GILLI and MONTAGHARI KOKELJ,
1993: 184), such as knob-rimmed bowls, stamp-seals, and one greenstone
www.cimec.ro
110 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly

chisel, and the Grotta del Mitrea (CRISMANI, 1994-95). Even though the
cultural sequence of the Neolithic in the Trieste Karst is far from being clear, the
observations made by GILLI and MONTAGNARI KOKELJ (1994-95: 117)
mainly on the finds from the Zingari Cave, indicate the importance of the role
played by the Hvar and late Danilo traditions in the Trieste Karst during the VI
millennium BP, when square-mouthed bowls and flasks were imported from the
Po Valley sites of this Culture.

THE IDEOLOGICAL WORLD


The research of the last thirty years has demonstrated that the SMP
Culture can be interpreted as an original expression of the north Italian Middle
Neolithic and that the Balkans played little or, most probably, almost no role in
the formation and fn the spread of this well-localized, pelicular tradition.
Nevertheless there is still a general tendency to consider some specific traits
of the ideologica! world as derived or influenced from south-east Europe. The
excavations carried out at the Early Neolitic sites of the Po and Friuli Plains
have shown that the female figurines were already part of the north Italian
Neolithic tradition since the middle of the seventh millennium BP (BIAGI, 1996);
nevertheless it is clear that the closest similarities with the Balkan world are to
be sought in a few SMP Cultura figurines and in the stamp-seals (BAGOLINI
and BIAGI, 1985: 53). As regards the figurines, a ceramic protome from
Montano Lu cino, in north-west Lombardy (BIAGI et al., 1984: 15) (fig. 7/1 ),
strongly recalls, mainly for the triangle features, the most typical Vinca types
(see, for instance G IMBUT AS, 1982), except for the spiral eyes and the pierced
mouth which do not occur in any Vinca specimen so far known. On the contrary
this piece shows very impressive similarities to the fifth millennium BP stone-
head from Knowth ( lreland) which G IMBUT AS ( 1991 : 214 )attributes to the
Goddess of Death and Regeneration. BAGOLINI (1978: 45) compares other
Arene Candide stereotypes with those of the Vinca Cultura, while, more
recently BAGOLINI and BARFIELD (1991: 290) conclude that „there are few
similarities with the nearest contemporary Balkan figuri nes of Vin ca ... so that
the figurine type can best be called archaic in character". lt seems to me that,
apart from some generic traits, most of the SMP venuses hava characteristics
which are just typical of the specific territory of northern ltaly.
Of great interest is also the presence of stamp-seals or „pintaderas", a
complete catalogue of which was published by CORNAGGIA CASTIGLIONI
and CALEGARI (1978). lt is evident that some of these objects, more precisely
those with spiral motifs (fig. 7/3 and 4) as well as those of cylindrical shap13 with
vertical perforation (fig. 7/2), are exactly identica! to many Balkan pieces
included in the coeval C group of J. MAKKAY (1984: 9). According to BAGOLINI
(1977), a spiral-ornamented specimen from La Vela, in the inner Alpine chain,
very similar to that from the Serra d'Alto layers of the Caverna dell'Erba di
Avetrana, reinforces the links between the two cultural aspects.

ENVIRONMENT AND SUBSISTENCE ECONOMY


The SMP Cultura settlements are distributed in varying environmental
conditions, from the Ligurian Mediterranean coastline to the inner alpine chain,
www.cimec.ro
Paolo Biagi 111

where middle altitude sites are alsa known (BAGOLINI and BIAGI, 1975). The
centr-al Po Valley villages are mainly scattered an the potentially highly
productive soils of the fluvial terraces of the main river courses flowing from the
Alps and the Apennines (BAGOLINI and BIAGI, 1986; BARKER et al„ 1987:
109).
The sites from which archaeozoological and archaeobotanical
identifications are available are not very numerous, especially as regards the
more ancient aspects of the Cultura (BIAGI and NISBET, 1987; CASTELLETTI
et al„ 1987) from which the more complete information is available from the
seasonal lake-dwellings of Molino-Casarotto in the Serici Hills (JARMAN, 1971;
BAGOLINI et al„ 1973). More data have recently been provided by the study
of the bones from the Arene Candide Cave from which the importance of the
domesticates, ovicaprins in particular, is pointed out by ROWLEY-CONWY
(1992) sinea the beginning of the Neolithic throughout the SMP periods of
occupation, The antithetic results from these two sites seem to reinforce what
was suggested by BARKER (in BIAGI et al., 1983) on the importance of the
environmental factor on the location of the settlement sites and on their
subsistence economy. This would alsa be demonstrated by the bone
assemblages from the Po Valley sites as well• as by the data reported by
RIEDEL (1990; 1991) for north-eastern ltaly.
ln the Po Plain, a general tendency towards sheep/goat pastoralism is
indicated both by the fauna! rem ai ns from the sites of the second half of the sixth
millennium BP (BARKER in BIAGI et al., 1983) and by the evidence of the pollen
diagrams of north-western Lombardy (DRESCHER-SCHNEIDER, 1990).

THE END OF THE SMP CUL TURE


The declina of the SMP Cultura, during the second half of the sixth
millenium BP, seems to have been largely caused by the spread of the Chassey
Cultura from southern France (BAGOLINI, 1996, BAGOLINI and BARFIELD,
1991: 291) through Liguria and soon after Piedmont and north-western Lombardy
where a particular aspect of the SMP Cultura, called the lsolino facies
(GUERRESCHI, 1976-77) is attested in this period from many sites located
around Lake Varese and in the Ticino Canton (CH).
During the last centuries of the same millennium this replacement had
already been completed with the exception of a restricted area of north-eastern
ltaly where a late aspect of the SMP Cultura, the so-called incised and
impressed ornamented style (BAGOLINI et al., 1979), survived for a few more
centuries. lt is in this period that alsa eastern Veneto and the Friuli Plain, as far
as the Tagliamento River (VISENTINI, pers. comm. 1996) are occupied by the
SMP Cultura (BIAGI, 1982: 20). The eastern mast sites alsa include pedalpine
lake-dwelling settlements such as those of Colmaggiore (BIANCHIN CITTON,
1994) and Palu di Livenza (PERETTO and TAFFARELLI, 1973), while a few
potsherds from one single square-mouthed bowl of this period are known
lurther east, from the Gallerie Cave, in the Trieste Karst (GILLI and
MONTAGNARI KOKELJ, 1993: 179). The pottery of this phase has patterns
www.cimec.ro
112 <iultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly

including comb decorations and impressed small leaves (fig. 7) as well as


finger-impressed cordons most probably derived from transalpine, northern
traditions (BARFIELD and BAGOLINI, 1976: 143; BAGOLINI et aL, 1979: 42-
48; FEDELE, 1986: 9).
To conclude, from the above-mentioned data, it is more and more evident
that the SMP Cultura is a characteristic, local, north Italian phenomenon which
is tobe understood in the wider picture of the complex changes which took place
in south-eastern Europe du ring the first centuries of the sixth millennium BP.

www.cimec.ro
Paolo Biagi 113

REFERENCES
AMMERMAN, A. and POLGLASE, C. 1993 - New Evidence on the Exchange of Obsidian in
ltaly. ln SCARRE, C. and HEAL Y, F. (eds.) Trade and Exchange in Prehistoric Europe. Oxbow
Monographs, 33: 101-107. ·
BAGOLINI, B. 1977 -Alcune considerazioni sulla <<pintadera>> delia Caverna deli'Erba di
Avetrana presso Taranto e su un analogo oggetto proveniente de La Velă di Trento. Bollettino del
Centro Camuno di Studi Preistorici, 16: 134-138.
BAGOLINI, B. 1978- Le imagini lemminili neli'arte neolitica dell'ltalia settentrionale. ln L'arte
preistorica nell'ltalia settentrionale dai le origini alia Civilita Paleoveneta: 41-47. Fiorini, Verona.
BAGOLINI. B. 1986-Westliche Einfliisse im Neolithikum in Norditalien. A Beri Balogh Ădăm
Muzeum Evkănyve, XIII: 365-371.
BAGOLINI, B. 1990- Nuovi aspetti sepolcrali delia Cultura dei Vasi a Bocea Quadrata a La
Vela di Trento. ln BIAGI, P. (ed.) The Neolithisation of the Alpine Region. Monografie di Natura
Bresciana, 13: 227-235.
BAGOLINI, B., BARBACOVI, F. and BIAGI, P. 1979 - Le Basse di Valcalaona (Colii
Euganei). Alcune considerazioni su una facies con vasi a bocea quadrata e sulia sua coliocazione
cronologico-culturale. Monografie di Natura Bresciana, 3.
BAGOLINI, B. and BARFIELD, L.H. 1970 - li neolitico di Chiozza di Scandiano neli'ambito
delie cultura padane. Studi Trentini di Scienze Naturali, sezione B, XLVII (1): 3-74.
BAGOLINI, B. and BARFIELD, L.H. 1991 - The European Context of Northen ltaly during the
Third Millennium. ln LICHARDUS, J. (ed.) Die Kuplerzeit als historische Epoche: 287-297. Habelt,
Bonn.
BAGOLINI, B., BARFIELD, L.H. and BROGLIO, A. 1973- Notizie preliminari delie ricerche
sull'insediamento Neolitico di Fimon-Molino Casarotto (1969-1972). Rivista di Scienze Preistoriche,
XXVII (1): 161-215.
BAGOLINI, B. and BIAGI, P. 1975- L 'insediamento di Garnoiga (Trento) e considerazioni sul
Neolitico delia Valle dell'Adige nell'ambito dell'ltalia settentrionale. Preistoria Alpina, 11: 7-24.
BAGOLINI, B. and BIAGI, P. 1976 - La Vela de Trente et le "moment de style Adriatique"
dans la Cultura des Vases a Bouche Cam'le. Preistoria Alpina, 12: 71-77.
BAGOLINI, B. and BIAGI. P. 1985 - Balkan influences in the Neolithic of Northern ltaly.
Preistoria Alpina, 21: 49-57.
BAGOLINI, B. and BIAGI, P 1986- Chronology and Distribution of the Square Mouth Pottery
Culture Settlements ol Northern ltaly. A Beri Balogh Ădăm Muzeum Evki:inyve, XIII: 373-387.
BAGOLINI, B. and BIAGI, P 1990 - The Radiocarbon Chronology of the Neolithic and
Copper Age of Northern ltaly. Oxford Journal ol Archaeology, 9 (1):1-24.
BARFIELD, L.H. 1970a - L'insediamento neolitico "ai Corsi" presso lsera (Trento). Studi
Trentini di Scienze Naturali, sezione B, XVLll ( 1): 56-77.
BARFIELD, L.H. 1970b- La stazione neolitica de "La Vela" presso Trento. Considerazioni
sulle tombe a ci sta nel Tren tino Alto Adige. Studi Trentini di Scienze Naturali, sezione B, XL VII (1):
35-55.
BARFIELD, L.H. 1972 - The First Neolithic Cultures of North-Eastern ltaly. ln
SCHABEDISSEN, H. (ed.) Die Anfănge des Neolithikums von Orient bis Nordeuropa. Fundamenta,
A/3, VII: 182-216 .. Bbhlau, Kăln.
BARFIELD, L.H. 1974-The Square Mouthed Pottery Cultura in the Veneto and its Adriatic
Connections. Actes du VIII Congres UISPP: 393-398. Beograd.
BARFIELD, L.H. 1981 - Patterns ol North Italian Trade 5000-2000 b.c .. ln BARKER, G. and
HODGES, R. (eds.) Archaeology and Italian Society. Prehistoric, Roman and Medieval Studies.
Papers in Italian Archaeology li. British Archaeological Reports, lnternational Series, 102: 27-51.
BARFIELD, L.H. 1987- Recent Work on Sources of Italian Flint. ln SIEVEKING, G. de G. and
NEWCOMER, M.H. (eds.) The human uses of flint and chert: 231-239. Cambridge University Press,
Cambridge.
BARFIELD, L.H. 1993 - The Exploatation ol Flint in the Monti Lessini, Northern llaly. ln
ASHTON, N. and DAVID, A. (eds.) Stories in Stone. Lithic Studies Society Occasional Papers, 4:
71-83.
BARFIELD, L.H. and BAGOLINI. B. 1976- The Excavations on the Rocca di Rivali - Verona
1963-1968. Memorie del Museo Civico di Storia Naturale di Verona. Sezione Scienze dell'Uomo, 1.

www.cimec.ro
114 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly

BARKER, G.W.W., BIAGI, P„ CASTELLETTI, L., CREMASCHI, M. and NISBET, R.1987-


Sussisteza, economia ed ambiente nel Neolitico deli'ltalia settentrionale. Atti delia XXVI Riunione
Scientificadeli'llPP: 103-118.
BENAC, A. 1977 - Kulturbeziehungen des nordwestlichen Balkans zu den Nachbargebieten
wăhrend der Jungsteinzeit. Beiheft zum Bericht der R6misch-Germanischen Kommission, 58: 35-
62.
BENEDETTI, R.M., D'AMICO, C. and NANNETTI, M.C. 1996 - Studio petroacheometrico
preliminare di selci neolitiche alpino-padane a scopo di confronto tra sili di ricerca e provenienza.
Atti delia Societa per la Preistoria e Protostoria delia Regione Friuli-Venezia Giulia, IX: 171-179.
BERNABO' BREA, L. 1946 - Gli scavi nelia Caverna delie Arene Candide. Parte I. Gli strati
con ceramiche. Collezione di Monografie Preistoriche ed Archeologiche. lstituto di Studi Liguri,
Bordighera.
BERNABO' BREA, 1956- Gli scavi nella Caverna delie Arene Candide (Finale Ligure). Parte
prima: gli strati con ceramiche. Voi. 2°: Campagne di scavo 1948-50. Coliezione di Monografie
Preistoriche ed Archeologiche. lstituto Internazionale di Studi Liguri, Bordighera.
BERNABO' BREA, M. 1992 - I primi agricoltori: 5-30. Tipolito Farnese, Piacenza.
BERNABO' BREA, M., GHIRETTI, A., POLGLASE, C. and VISCONTI, V. 1988 - I sili
neolitici lungo ii torrente Cinghio (Parma). Preistoria Alpina, 24: 103-164.
BIAGI, P. 1981. lntroduzione al Neolitico de Ila Lombardia orientale: Atti 1° Converg no
Archeologico Regionale: 77-117. Geroldi, Brescia.
BIAGI, P. 1982 - Observations on the Late Neolithic or Northern ltaly. Symposia Thracica,
A': 77-82.
BIAGI, P. 1995-The Neolithic Settlement Structures of Northern ltaly. Memorie del Museo
Civico di Storia Naturale di Verona. Sezione Scienze deli'Uomo, 4: 289-293.
BIAGI, P. 1996 - The Vho Cultu re in Northern ltaly: Archaeology and Venus Figurine.
Bollettino del Centro Camuno di Studi Preistorici, XXIX (in press).
BIAGGI, P., BARKER, G.W.W. and CREMASCHI, M. 1983 - La stazione di Casatico di
Marcaria (Mantova) nel quadro paleoambientale e archeologico deli'Olocene antico delia Val Padana
Centrale. Studi Archeologici, 2. Bergamo.
BIAGI, P., CASTELLETTI, L., FRONTINI, P. and LEONI, L. 1986- Notizia preliminare sugli
scavi di Montano Lucino 1984. Rivista Acheologica dell'Antica Provincia e Docesi di Como, 166:
5-24.
BIAGI, P., CREMASCHI. M. and NISBET, R. 1993- Soli Exploitation and Early Agriculture
in Northern ltaly. The Holocene, 3 (2): 164-168.
BIAGI, P. and NISBET, R. 1986- Popolazione e territorio in Liguria tra ii XII e ii IV millennio
b.c .. ln ARSLAN, E. (ed.) Scritti in ricordo di Grazielia Massari Taballo e di Umberto Tocchetti Pollini:
19-27. ET, Milano.
BIAGI, P. and NISBET, R. 1987 - Ursprung der Landwirtschaft in Norditalien. Zeitschritt !Or
Archăologie, 21: 11-24.
BIAGI, P. and PERINI, M. 1979 - Scoperta di una sepoltura e di un abitato del neolitico
inferiore a Casalmoro in provincia di Mantova. Preistoria Alpina, 15: 17-24.
BIANCHIN CITTON, E. 1994 - li sito umido di Colmaggiore di Tarzo (TV). Atti delia XXIX
Riunione Scientifia dell'llPP: 201-217.
CASTELLETTI, L.. COSTANTINI, L. and TOZZI, C. 1987 - Considerazioni sull'economia e
!'ambiente durante ii neolitico in Italia. Atti delia XXVI Riunione Scientifia dell'llPP: 37-55.
CORNAGGIA CASTIGLIONI, O. and CALEGARI, G. 1978 - Corpus delie Pintaderas
Rreistoriche italiane. Problematica. schede, iconografia. Memorie della Societa Italiana di Scienze
Naturali e del Museo Civico di Storia Naturale di Milano, XXII (1 ): 7-30.
CREMASCHI, M. 1981 - The Source of the Flint Artefacts for the Central Po Plain and
Apennine Sites between the 7th and 2nd Millennium bc. Staringia, 6: 139-142.
CRISMANI, A. 1994-95 - La Grotta del Mitreo nel Carso Triestino. Gli scavi ei materiali
neolitici. Specialization Thesis. University of Trieste (unpublished).
DEGANI, M. 1940 - Una statuetta feminile preistorica e un sepolcreto neolitico scoperti a
Chiozza di Scandiano (Reggio Emilia). Atti delia Societa dei Naturalisti e dei Matematici di Modena,
71:201-212.
DELFINO. E. 1981 - Liguria Preistorica. Sepolture dai Paleolitico Superiore ali'Eta del Ferro
in Liguria e nell'Area Ligure. Sabatelli, Savona.
www.cimec.ro
Paolo Biagi 11 5

'
DONATI, P. 1986 - Bellinzona a Castel Grande - 6000 anni di storia. Archăologie der
Sc;hweiz, 9 (3): 94-109.
DONATTI, P. and CARAZZETTI, A. 1987 - La stazione neolitica di Castel Grande in
Beliinzona (Ticino, Svizzera). Atti delia XXVI Riunione Scientifia deli'llPP: 465-477.
DRESCHER-SCHNEIDER, A. 1990- L'influso umano sulia vegetazione neolitica nel territorio
di Varese dedotto dali'analisi pollinica. ln BIAGI, P. (ed.) The Neolithistion of the A1l9ine Region.
Monografie di Natura Bresciana, 13: 91-97.
EVANS, RK 1986 - The Pottery of P~ase III. ln RENFREW, C., GIMBUTAS, M. and
ELSTER, E. (eds.) Excavations at Sitagroi. A Preistoric Viliage in North-East Greece. Monumenta
Archaeologica, 13: 393-428. UCLA. '
FEDELE, F.G. 1986- Mountain people in the Neolithic: a View from the Central Alps. ln The
Neolithic of Europe. Alien and Unwin, London.
GILLI, E. and MONTAGNARI KOKELJ, E. 1993- La Grotta delie Galierie nel Carso Triestino.
Atti delia Societa per la Preistoria e la Protostoria delia Regione Friuli-Venezia Giulia, Vili: 121-194.
GILLI, E. and MONTAGNARI KOKELJ, E. 1994-95 - La Grotta degli Zingari nel Carso
Triestino (materiali degli scavi 1961-1965). Atti delia Societa per la Preistoria e la Protostoria delia
Regione Friuli-Venezia Giulia, IX: 63-126.
GIMBUTAS, M. 1982-The Goddnesses and Gods of Old Europe. Miths and Cult lmages.
Thames and Hudson, London.
GIMBUTAS, M. 1991 -The Civilization of the Goddesses. The World of Old Europe. Harper
Coliins, San Francisco.
GUERRESCHI, G. 1976-77 - La stratigrafia dell'lsolino di Varese dedotta dali'analisi delia
ceramica (scavi Bertolone 1955-59). Sibrium, 13: 29-528.
ISSEL, A. 1908 - Liguria preistorica. Genova.
KALICZ, N. 1995 - VIII Le bassin du Danube moyen, la Plaine Pannonien. ln KOZLOWSKI,
J. (ed.) Atlas du Neolithique Europeen. Voi. 1. L'Europe Orientale. Etudes et Recherches
Archeologiques de l'Universite de Liege, 45: 285-342.
JARMAN, M. 1971 - Culture and Economy in the North Italian Neolithic. World Archaeology,
3: 255-265.
LAVIOSA ZAMBOTTI, P. 1943- Le piu antiche culture agricole europee. Milano.
LAVIOSA ZAMBOTTI, P. and MESSERSCHMIDT, F. 1941-42-Ausgrabungen in Chiozza,
bei Scandiano (Reggio Emilia). Praehistorische Zeitschrift, XXXII-XXXIII: 315-318.
LUNZ, A. 1986 - Vor-und Fruhgeschichte Sudtirols. Band 1 Steinzeit. Manfrini, Trento.
MAGGI, A., STARNINI, E., MACPHAIL, A.I., ROWLEY-CONWY, P. and VOYTEK, B. 1993
- Arene Candide. Functional and Environmental Profile of the Holocene Sequence. ln PAVUK, J.
(ed.) Actes du XII Congres lnternational des Sciences Prehistoriques et Protohistoriques, 2:
346-352.
MAKKAY, J. 1984 - Early Stamp Seals in South-East Europe. Akademiai Kiad6, Budapest.
MALA VOL TI, F. 1951-52a - Aputti per una cronologia relativa del neo-eneolitico emiliano.
Emilia Preromana, 3: 3-28.
MALAVOL TI, F. 1951-52b - Tombe di fanciulii a Fiorano Modenese. Emilia Preromana, 3:
63-70.
MALAVOL TI, F. 1951-52c - L'ossidiana del Pescale. Emilia Preromana, 3: 127-132.
MALAVOL TI, F. 1952 - Ricerche di preistoria emiliana: scavi nelia stazione Neo-Eneolitica
del Pescale (Modena). Bulletino di Paletnologia Italiana, n.s. Vil: 13-46.
MALONE, C. 1985- Pots, Prestige and Ritual in Neolithic Southern ltaly. ln MALONE, C. and
STODDARD, S. (eds.) Papers in Italian Archaeology IV, Part ii Prehistory. British Archaeological
Reports, lnternational Series, 244: 118-151.
MALONE, C. 1986 - Neolithic Exchange and Ritual Network in the Central Mediterranean
(5000-3000 b.c.). ln The Neolithic of Europe. Allen & Unwin, London.
MAXIM-KALMAR, Z. 1991 - Turdaş. Muzeul de Istorie al Transilvaniei Cluj: 3-20.
MUNRO, A. 1912 - Palaeolithic Man and Terramara Settlement in Europe. Oliver and Boyd,
London.
NICA, M. 1996 - Les relations culturelies et chronologiques entre Dudeşti-Vădastra et la
Culture de Vinca-Turdaş. ln LUCA, S.A. (ed.) The Turdaş Culture. Definition and lnterferences. Deva
(in press).

www.cimec.ro
116 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly

NOVAK, G. 1955 - Prethistorijski Hvar. Grapceva spilja. Academia Scientiarum et Artium


Jugoslavica. Zagreb. .
ODETTI, G. 1988 - Saggio nei livelii neolitici delia Grotta Poliera. Rivista lngauna e
lntemelia, n.s. XLV (1-4): 109-145.
PERETTO, C. and TAFFARELLI, C. 1973- Un insediamento del Neolitico recente al Palu di
Livenza (Porde'none). Rivista di Scienze Preistoriche, XXVIII (1 ): 235-260.
POLGLASE, C. 1988 - Analyses of the Obsidian Collection from the Gaione Site, Parma.
Preistoria Alpina, 24: 140-155.
RICHARD, C. 1941-42 - Scavi nell'Arma deli'Aquila a Finale Ligure. Prima relazione.
Buliettino di Paletnologia Italiana, n.s. V-VI: 43-101.
RIEDEL, A. 1990 - Remarks on some Neolithic Faunas of North-Eastern ltaly and on the
Neolithisation Process. ln BIAGI, P. (ed.) The Neolithisation of the Alpine Region. Monografie di
Natura Bresciana, 13: 139-146.
RIEDEL, A. 1991 - The Wild Animals of North-Eastern ltaly !rom Neolithic to Medieval
Times: an Archaeozoological Comment. Natura Bresciana, 26: 311-330.
ROWLEY-CONNY, P. 1992-Arene Candide: a Smali Part ol a Larger Pastoral System?: ln
MAGGI, R. NISBET, R. and BARKER, G. (eds.) Archeologia delia astorizia nell'Europa meridionale,
11:95-116.
SALZANI, L. 1981 - Preistoria in Valpolicelia Centro di documentazione per la istoria delia
Valpolicella, Verona.
SARll, L. and MARTINI, F. 1993 - Costruire la memoria. Archeologia Preistorica a Sesto
Fiorentino (1982-1992). Garlatti e Razzai, Montelupo Fiorentino.
SEFERIADES, M. 1995 - I La Grece. ln KOZLOWSKI, J. (ed.) Atlas de Neolithique
European. Voi. 1. L'Eurnpe orientale. Etudes et Recherches Archeologiques de l'Universite de
Liege, 45: 7-60.
STARNINI, E. 1996- L'industria litica scheggiata. ln TINE', S. (ed.) Arene Candide: 10 anni
di nuovi scavi. Genoa (in press).
STARNINI, E. and VOYTEK, B. 1995-The Use of Stone Resources !rom the Neolithic Levels
of Arene Candide (Liguria, ltaly). Archaeologia Polona, 33: 173-186.
STARNINI, E. and VOYTEK, B. 1996- The NeoPthic Chipped Stone Artefacts from Bernabo
Brea Excavations. ln MAGGI, R., STARNINI, E ii11d VOYTEK, B. (eds.) Arene Candide: a functional
and environmental assessment of the Holocene sequence excavated by L. Bernabo Brea (1940-
1950). Monografie dell'lstituto Italiano di Paleontologia Umana. Rome (in press).
WHITEHOUSE, R. 1969 - The Neolitic Pottery Sequence in Southern ltaly. Proceedings of
the Prehistoric Society, XXXV: 267-310.
WHITEHOUSE, R. 1987-The First Farmers in the Adriatic and their Position in the Neolithic
of the Mediterranean. ln GUILAINE. J., COURTIN, J .. ROUDIL, J-L. and VERNET, J-L. (eds.)
Premieres Communautes Paysanne en Mediterranee Occidentale: 357-366. CNRS, Paris.
ZORZI, F. 1955 - I vasi a bocea quadrata dei livelii superiori del deposito quaternario di
Quinzano Veronese. Numero Unico in Memoria di Fernando Malavolti: 3-9. Societa Tipografica
Editrice Modenese.

www.cimec.ro
Paolo Biagi 117

.',
\
'I
..
'

..
'
·, ~

:
'
.''
I
I

'-
'-

' --, ,_ „„
--
~·- ... „-„„„
- ... „.. . „„_ ...

,-·-. -.
... ....... „
',
'.._~oa„„_~
,,
'' ·.
-.
,,,,,,. ... „...
•,
'. 10()..,
. ·,
•, ,
.„_
.
.: · - - - -,Mt CaDrllZOPJ?A
, , ...
291, -
I

-~
. . --„
N

08
··--•9
\ _,
;

o krn

Fig. 1 - Distribulion map of the SMP sites of the Finalese region of western Liguria. Caves
with isolated burials or cemeteries (dots): Arene Candide (1 ), Poliera (2), Arma deli'Aquila (3),
Caverna dei Pipistrelli or Borzini (4), Caverna deli'Acqua o del Morto (5), Caverna delia
Fontana o deli Acqua (6), Caverna delia Malta o del Sanguineto (7); cave with probable SMP
burial remains (circle): Caverna Mandurea (8); other caves with SMP material (squares):
Caverna dei Parmorari (9), Arma delie Anime (10), Caverna le Pile (11) (drawing by P. Biagi).

www.cimec.ro
118 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly

Fig. 2 - Location of the SMP site of Johanneskofel in Sarntal, South Tyrol


(alter LUNZ, 1986: 55).

www.cimec.ro
Paolo Biagi 119

Fig. 3 - SMP Culture burials !rom Cave Pollera in Liguria (a), Casalmoro in Lombardy (b).

www.cimec.ro
120 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly

Fig. 4 - SMP Culture burials !rom La Vela di Trento in the Adige Valley (a and b).

www.cimec.ro
Paolo Biagi 121

(
o

n
a

Fig. 5 - Square-mouthed vessels of the linear-geometric style !rom the Ligurian caves. !rom
Tomb VIII of Arene Candide (1) and Pollera (2-4) (drewing by P. Biagi and E. Starnini).

www.cimec.ro
122 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly

. '

' '

o cm 16

''

Fig. 6 - Open bowls from the SMP juvenile graves of Fiorano Modenese in Emilia (1 and 2);
open bowls with incised motifs (3 and 4); square-mouthed bowls with barbed wire (5 and 7)
and cut-out bar and meander (6) patterns from Pescale (drawing by P. Biagi and E. Starnini).

www.cimec.ro
Paolo Biagi 123

o
o cm 5

Fig. 7 - Potsherd with human representation from Montano Lucino (1) and stamp-seals with
dinamic motifs !rom the Ligurian caves of Arene Candide (2 and 3) and Malta or Sanguineto
(4) (drawing by P. Biagi and E. Starnini).

www.cimec.ro
124 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly

o cm 1&

Fig. 8 - Vessels of the incised and impressed style of the SMP Culture. Deep bowls with
triangle incised patterns from Rivali Veronese (1 and 2) and square-mouthed pots with incised
zig-zag motifs from Rivali Veronese, and with impressed ornamentations from Belforte di
Gazzuolo (Mantua) (alter BARFIELD and BAGOLINI, 1976 and BIAGI, 1981 ).

www.cimec.ro
Paolo Biagi 125

SCHIMBĂRI ECONOMICE, CULTURALE ŞI OE MEDIU ÎN


NORDUL /TALIEI ÎNTRE MILENIILE VII-VI BP

Rezumat

Atribuită neoliticului, ceramica caracterizată de o deschidere pătrată a gurii apare în


siturile de la Po Valley şi Ligurian, din nordul Italiei. Iniţial vasele de acest tip au fost atribuite
civilizaţiei din peşterile Ligurian sau culturii Chiozza, iar mai târziu a fost denumită "Cultura dei
vasi a Bocea Cuadrata" (Square-Mouthed Poltery Culture - cultura ceramicii cu gură pătrată).
Datorită săpăturilor din câteva situri şi a reanalizării colecţiilor vechi, s-a ajuns la concluzia
următoare: cultura SMP, care acoperă întregul mileniu 6 BP, are patru etape de dezvoltare.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
BETRACHTUNGEN OBER DIE CHRONOLOGIE
DER WENDE DES FROH-UND
MITTELNEOLITHIKUMS IM KARPATENBECKEN

Katalin H. Simon

ln den tonfundzwanzig Jahren erreichte die Neolithforschung Transdanu-


biens ein Niveau, daB man sich der Lăsung von grundlegende Problemen auch
mit Einzelheiten beschăftigen kann. Die Grabungs- und Bearbeitungstătigkeit
haupt săchlich von N. Kalicz und J. Makkay machten es uns măglich, Ober das
Neolithikum dieses Territoriums ein dem immer aktuellen Forschungsstand
entsprechendes Bild zu bekommen 1 . Zuletzt wurden Ausgrabungen zwischen
1990-1994 in Gellenhaza-Varosret, sudwestlich 12 km entferntvon Zalaegerszeg
(Komitat Zala, Ungarn) durchgetohrt, in deren Verlauf - unter anderen - die
F.unde und Befunde sowohl der Starcevo-Kultur als auch der Transdanubischen
Linienbandkeramik (im weiteren: TLBK) vorkamen 2 • Als Hauptergebnis der
Ausgrabungen bei Gellenhaza konnte die Verschiebung der bis 1990 bekannten
nărdlichen Grenzlinie der Starcevo-Kultur nach Norden betrachtet werden 3 .

Relativchronologische Fragen
Will man den chronologischen Horizont an der Wende des Fruh-und
Mittelneolithikums im Karpatenbecken skizzieren, mussen die in den vergangenen
fast zwanzig Jahren verăffentlichten Studien berucksichtigt werden, in denen
chronologische Anhaltspunkte zu finden sind.
în S-SW-Transdanubien ist die Starcevo-Kultur die erste neolithische
Kultu.r, die von ihrer Linear B-Phase in diesem Gebiet nachgewiesen wurde 4 .
Nărdlich davon kann die ălteste Phase der TLBK (Bicske-Bina-Typ), die der
mitteleuropăischen linienbandkeramischen Entwicklung angehărt 5 , als die erste
neolithische Kultur betrachtet werden.
Versuchen wir zuerst die Anfangszeit der ăltesten TLBK zu bestimmen!
Gehen wir davon aus, daB - wie es of behauptet wird - die formative Phase der
mitteleuropăischen Linienbandkeramik (TLBK) und der Vinea-Kultur (und auch
anderer Kulturen wie Dimini-Tsangli, Paradimi, Karanovo III, Usoe, Dudeşti,

1. N. Kalicz, J. Makkay, 1972; N.Kalicz, J.Makkay, 1972a; N.Kalicz, J.Makkay, 1975; N.Kalicz, 1977· 78;
N.Kalicz, 1978-79; N.Kalicz, 1980; N.Kalicz, 1983;N.Kalicz, 1988; N.Kalicz, 1990; N.Kalicz, 1991 ;N.Kalicz,
1993; N.Kalicz, 1994; N.Kalicz, 1995; R.Kalicz·Schreiber. N.Kalicz, 1992; J.Makkay, 1982.
2. Ausgrabungen von Katalin H. Simon und Laszlo Andrâs Horvâth: K.H.Simon, 1993, 9. Die neolithischen
Funde werden, bzw. teils wurden von K.H.Simon (1994; 1995 im Druck) und die kuplerzeillichen von L.A.Horvath
publiziert.
3. K.H.Simon, 1994, 53; K.H.Simon 1995, im Druck.
4. N.Kalicz, 1977-78, 140; N.Kalicz, 1980, 101·107; N. Kalicz, 1983, 102; N.Kalicz, 1990, 90, 92; N.Kalicz,
1993, 88.
5. N.Kalicz, 1978· 79, 16; N.Kalicz, 1993, 89·90; N.Kalicz, 1994, 67; J.Makkay, 1978, 29; J.Pavuk, 1980. Mit
wieterer Literatur.

www.cimec.ro
128 Betrachtungen liber die Chronologie

Sopot, Kakanj, Danilo usw.) mit der spăten Phase des Starcevo-Koros-Criş­
Komplexes parallel verlieft 6 . Es ist zu bemerken, dab N. Kalicz auch das
annahm, dab diese formative Phase nach der Linear 8-Phase der Starcevo-
Kultur, eventualii auch in die Spiraloid A-(Starcevo-Criş III b nach Lazarovici),
hauptsăchlich aber in die Spiraloid 8-Phase(Starcevo-Criş IVa bzw. IVb nach
Lazarovici) datierbar ist7. ln 8eziehung mit unse ren 8etrachtungen ist die
F.eststellung von G. Lazarovici wichtig, daB nur Elemente der ăltesten Phase der
TL8K wăhrend der StaTcevo-Criş lllb-Phase (Spiraloid A-Zeit nach Dimitrijevic 8 .
Auftauchten, und die fruhesten reinen Linienbandkeramikfunde erst spăter, zur
Zeit der Starcevo-Criş IVa-Phase (Spiraloid 8-Phase nach Dimitrije vie) erschienn.
Die ăltesten TL8K-Funde dieses Gebietes leben in der Starcevo-Criş IVb-Phase
weiter, sie gehoren also den Vinca A2-A3-Etappen an 9 • Aufgrund der obigen
muB die Spiraloid A- (Starcevo-Criş lllb-) Phase noch Vinca A1-zeitlich sein.
Alsa: ln einem gewissen Gebiet Transdanubiens ist es ab der Spiraloid A-Vinca
A 1- Zeit mit der ăltesten Phase der TL8K zu rechnen.
N. Kalicz is der Meinung, dab sich die ălteste Phase dar TL8K noch in der
Spiraloid 8-Phase nach Suden verbreitete, und das Gebiet der Starcevo-Kultur
in Sudtransdanubien eroberte 10 .
Was das Gebiet am oberen Lauf der TheiB (nordlicher Teii der GroBen
Ungarischen Tiefebene) betrifft, lebte die erste Phase der Alfold-
Linienbandkeramik (AL8K) (fruher: Szatmar 11-Gruppe) in dieser Zeitspanne 11 .
Dieser Kultur ging die Koros-Kultur Siebenburgischen Typs in diesem Areal 12 •
Ostlich davon, in Nordwestrumănien fehlen die L8K-Funde vor der lllb-Etappe
der Starcevo-Criş-Kultur • Der Zeitpunkt der Entstehung der fruhen L8K wurde
13

von G. Lazarovici in die lllb-Phase der Starcevo-Criş-Kultur (Spiraloid A-Phase


nach Dimitrijevic) und Vinca A1-Periode datiert. Entwickelte
linienbandkeramische Gruppen lebten zur Zeit der „Starcevo IV-Vi nea A 1-A2".
ln der Starcevo-Criş IVb-Vinca A3-Phase fand schon die Verbreitung der L8K-
Kultur nach Norden, Westen, Suden und Sudosten statt 14 • Diese Zeitspanne
entspricht in groBen Zugen der von N. Kalicz bestimmten Verbreitungsperiode
der ăltesten Phase der TL8K 15 . Auch die Entstehungszeit der AL8K und TL8K
stimmt nach G.Lazarovici vollkommen uberein 16 ,wie es auch von N. Kalicz

6. N.Kalicz. 1978-79. 34; N.Kalicz. 1993. 91; N.Kalicz, 1994. 70, 73; N.Kalicz. 1995, 56; R.Kalicz-Schreiber,
N.Kalicz. 1992, 58-59; J.Makkay, 1978. chronologhische Tabelle; P. Raczky, 1988, 28.
7. N.Kalicz, 1983, 11 B; N.Kalicz. 1990, 93; N.Kalicz. 1993, 90; N.Kalicz. 1994, 68; N.Kalicz, 1995, 34;
R.Kalicz-Schreiber, N.Kahcz, 1992. 58.
8. S. Dimitijevic, 1974.
9. G.Lazarovici, 1983, 137. Wăhrend der Starcevo IV-Phasewurde ein wahrnembares Zusammenleben mit
der Vin ca A-Kultur ebenfalls von ihm nachgeweiesen: G.Lazarovici. 1984, 95. Einige, mitderfruhen Vinca-Kultur
verwandte Elemente konnten im Fundmaterial der Spiarloid B-Phase der Starcevo-Kultur auch in Gellenhăza­
Vărosret bewiesen werden: K.H.Simon, 1995 (im Druck).
10. N.Kalicz, 1988, 10.
11. N.Kalicz 1980, 116; N.Kalicz 1983, 110; N.Kalicz, 1993, 91; N.Kalicz, 1995, 54; P.Raczky, 1983, 187-
189; P.Raczky 1986, 32-40; P.Raczky, 1988, 28-29.
12. P.Raczky, 1983, 109; P.Raczky, 1986, 36; P.Raczky, 1988, 29 -mit weiterer Literatur.
13. G.Lazarovici, 1983, 137.
14. G.Lazarovici, 1980, 29-30.
15. N.Kalicz, 1988, 10.
16. G.Lazarovici, 1980, 29-30; G.Lazarovici, 1983, 137.

www.cimec.ro
Katalin H. Simon 129

zugegeben wird 17 .Andernorts,wurden die Starcevo IVa-und IVb-Phasen von


G.Lazarovici mit der Vinca A2-A3-Phase gleichgesetzt 18 •
Nach der verschiedenen Meinungen konnte die spăte Phase der Starcevo-
Kultur mit der jungsten, im rumănischen Gebiet Starcevo-Criş IV 19 , in der
GroBen Ungarischen Tiefebene auch „Protovinca 20 " bezeichneten Phase der
Koros-Kultur in Parallele gestellt werden, wăhrend die Entstehungs-und
Verbreitungszeit der TL8K und AL8K aufgrund dar Forschungen Obereinstimmen
wurden 21 .Denkt man aber der von N. Kalicz 1990 geschilderten hypothetischen
chronologischen Lage nach, bekommt man, daB die ălteste Phase der TL8K
fruher begonnen haben mOBte als die AL8K 22 .Also skizzieren die genannten
Kulturen den Horizont, als sie miteinander gleichzeitig lebten: spăte Starcevo-
Kultur, d.h. Spiraloid 8-Phase der Starcevo-Kultur, d.h. Starcevo-Criş IVa-IVb-
Phase jungste Phase der Koros-Kultur (sog. „Protovinca"-Phase) - ălteste
Phase der TL8K-erste Phase der AL8K (sog. Szatmâr 11-Gruppe)-Vinca A2-A3-
Phase.
Die entwickelte fruhe Vinca-Kultur hatte schon mit der ebenfalls
ausgebildeten Linienbandkeramik aufhorte.
Das ende ăltesten Ph ase der TL8K in Transdanubian wurde in 8eziehung
mit dem Anfang der Keszthely-Gruppe 24 ebenfalls von N.Kalicz bestimmt: Das
ist an die ălteste Phase der TL8K zu knupfen und mit der zweiten Hălfte, mit
dem Ende der Vinca A-Phase zu parallelisieren 25 •
Daraus folgt, daB die tatsăchliche Zeit des Lebens der Keszthely-Gruppe
nach der zweiten Kălfte bzw. n<!ch dem Ende der Vinca A-Phase, also von der
Vinca 81-Phase datiert werden kann.
Nach einer ausfOhrlichen Analyse sieht die Lage folgendermaBen aus:

17. N.Kalicz, 1983, 11 O; R.Kalicz·Schreiber, N.Kalicz, 1992, 59.


18. G.lazarovici, 1984. 95.
19. Der spâten Phase der Starcevo-Kultur wurden die Spiarloid B- und Endphase (nach S. Dimitrijevic) von
N.Kalicz zugeordnet: N.Kalicz 1978-79, 32; N.Kalicz, 1990, 92. ln Rumânien, wo die Starcevo-Criş-Kultur (der
groBe truhneolithische Komplex) beinahe von gleicher Entwicklung ist (G.Lazarovici, 1980, 29), entspricht die
Stareevo-Criş IV-Phase der Spiarloid B-Phase der Starcevo-Kultur: G.Lazarovici, 1976, 205-206. S. noch:
J.Makkay 1969, 30; P.Raczky, 1976, 186.
· 20. Ober den „Protovinca"-Begriff ausfuhrlich: J.Makkay, 1982. 26-42; J.Makkay, 1987, 18, 23. Ober die
Widerlegung des „Protovinca"-Begriffes und liber die Gleichzeitigkeit dieser Periode mit der Vin ca A-Kultur s.
PRaczky, 1986, 34-35; P.Raczky, 1988, 28-29. AuBerdem: N.Kalicz, 1994, 71; N.Kalicz, 1995,34;G.Lazarovici,
1981, 182. Gy. Goldman schlug vor, anstatt des Namens „Protovinca" ader des damii synonymen Ausdrucks
„jungste Phase der Kl>riis-Kultur" die Benennung „Rehely-Phase" nach den Funden von Devavânya-Rehely zu
benutzen: Gy. Goldman, 1991, 40-41.
21. Zusammenfassend: P.Raczky, 1988, 28.
22. Diese Schluf3folgerung steht im Gegenstaz zu den behandelten Meinungen und teils auch zur eigenen
Meinung von N.Kalicz (N.Kalicz, 1983, 11 O; R.Kalicz-Schreiber, N.Kalicz, 1992, 59), sie wird aber durch C14-
Daten bestâtigt: F.Horvâth, 1991, 266.
23. G.Lazarovici, 1983, 137; N.Kalicz, 1995, 56.
24. Die Keszthely-Gruppa (SW-Transdanubien) wurde fruher als die „ăltere Linienbandkeramik" von den
ungarischen Forschern behandelt: N.Kalicz, J. Makkay, 1975, 254. Zu den Keramikfunden dieser Gruppe sind
Analogien im Kreis des Flornborn- und Ackovy-Typs zu finden: N.Kalicz, 1978-79, 30; N.Kalicz, 1983, 122;
N.Kalicz, 1980, 117; N.Kalicz, 1991, 27; R.Kalicz-Schreiber, N.Kalicz, 1992, 59. J.Makkay behandelte diese
Keramik als transdanubische Linienbandkeramik mit breiter Linienverzierung: J.Makkay, 1982, 49. Zuletzt
wurde ein Hineinreichen des Kulturgebietes der Keszthely-Gruppe von Westungarn in das Burgenland nach dem
reichlichen Material wahrscheinlich gernacht: E. Lenneis, 1995, 27.
25. N.Kalicz, 1991, 26, 28.
www.cimec.ro
130 Betrachtungen Ober die Chronologie

Zieht man in Betracht, daB einerseits die Spiraloid B-Phase mit der
Starcevo-Criş IVa- und b-Phasen und dadurch mit der Vinca A2-bzw. A3-
Periode parallelisiert wurde 26 , und andererseits der Anfang der Keszthely-
<;Jruppe an das Ende der TL8K gekni.ipft und dieser „Zeitpunkt" mit der zweiten
Hălfte, mit dem Ende der Vinca A-Phase in Parallele gesetzt wurde 27 , konnen
folgende Folgerungen werden:
A.- Die zweite Hălfte der dreistufigen, langen Vinca A-Phase bedeutet
soviel, daB man die Rechnung im behandelten Fall von der Mitte der Vinca A2-
Phase anfangen muB. Wenn die ălteste Phase der TL8K in der zweiten Hălfte
der Vinca A-Phase beendete und der Anfang der Keszthely-Gruppe damit in
Parallele gesetzt wird, begann das Leben der Keszthely-Gruppe etwa von der
Mitte der Vinca A2-Phase an, was der Zeit um die Mitte der Starcevo IVa (erste
Hălfte der Spiraloid 8) entspricht2 8 . ln diesem Falie mi.i Bte man die Spiralo id A-
Zeit (Starcevo-Criş lllb-Phase, Vinca A1-Phase) als die Anfangsperiode der
ăltesten Phase der TL8K in 8etracht ziehen wie das N.Kalicz zugab 29 , und auch
G.Lazarovici annahm 30 • Dieser Meinung liber das Auftreten der Keszthely-
Gruppe schlieBt sich auch F. Horvath an, als er die chronologische Lage der
zeitgleichen, von ihm umrissenen linienbandkeramischen Tere-fok-Gruppe
behandelte 31 .
Daraus ist es noch zu schluBfolgern, daB die Eroberung des Gebietes der
Starcevo-Kultur in Si.idtransdanubien nicht zur Zeit der Spiraloid 8-Phase der
Starcevo-Kultur stattgefunden haben konnte, da dieses Gebiet schon zu der
Keszthely-gruppe gehorte, d.h. die Zeitspanne ab der Mitte der Vinca A2-Phase
(Starcevo-Criş-IVa, Spiraloid 8) in diesem Areal durch die Keszthely-Gruppe
ausgefi.illt wurde. Dementsprechend konnte das Leben der Starcevo-Kultur
nicht infolge der Verbreitung der ăltesten Phase der TL8K beendt haben,
sondern durch das Erscheinen der Keszthely-Gruppe in der ersten Hălfte der
Spiraloid 8-Phase (Starcevo-Criş IVa-Kultur). Es erhebt sich aber die Frage:
Was fi.ir 8eziehungen die 8evolkerung der Keszthely-Gruppe miteinander hatten
und wie wurde das Territorium zwischen ihnen verteilt? Funde sowohl der
ăltesten Phasen der TL8K als auch der Keszthely-gruppe sind in diesen Gebiet
vorhanden undei ne zeitliche Nacheinanderfolge wurde zwischen den erwăhnten
Gruppen festgestellt 32 .
Gegen diese Annahme sprechen aber die aus der Spiraloid 8-Phase
stammenden Fundorte der Starcevo-Kultur în S-SW-Transdanubien. Unter
8eri.icksichtigung dieser Tatsache konnte man mit dem Auftauchen der
Keszthely-Gruppe am fri.ihesten ganz am Ende der Spiraloid 8-Phase rechnen,
aber auch in diesem Fall gabe es in diesem Areal Stelle fi.ir den 8icske-8îna-
Typ weder răumlich noch zeitlich. Die Anwesenheit der Fundorte der ăltesten
Phase der TL8K ist aber eine Tatsache.

26. G.Lazarovici, 1983, 137; G.Lazarovici, 1984, 95.


27. N.Kalicz, 1991, 26, 28.
28. G.Lazarovici, 1984, 95.
29. N.Kalicz, 1983, 118; N.Kalicz. 1990, 93; N.Kalicz, 1994, 68; N.Kalicz, 1995, 34; R.Kalicz-Schreiber,
N.Kalicz, 1992, 58.
30. G.Lazarovici, 1983, 137.
31. F.Horvath, 1994, 104.
32. N.Kalicz, 1991, 26.
www.cimec.ro
Katalin H. Simon 131

ln der Vinca A3-Zeit, an deren Ende in Transdanubian aufgrund der


obigen die Keszthely-Gruppe (und auch die frOheste Notenkopfkeramik) existiert
haben konnte, wurde der Anfang des Szakâlhât-Esztâr-80kk I - Tiszadob li -
Szilmeg - Horizontes in der groBen Ungarischen Tiefebene von F. Horvâth
angegeben, an den im angrenzdenen rumănischen Gebiet auch die 8ucovăţ 1-
Gruppe zu knOpfen ist 33 •
ln dieser Relation scheint der von P. Raczky angenommene historische
ProzeB, wonach die erste Phase der AL8K am oberen Lauf der TheiB die Vinca
A2-A3-Zeit (Starcevo-Criş IVa-IVb-, Spiraloid 8-Zeit) austollte, bzw. ihre
Verbreitung nach SOden, nach dem Gebiet der Koros-Kultur in der Vinca A3-
Phase stattfand 34 , und wăhrend ihrer zweiten Phase die AL8K das Gebiet der
Koros-Kultur eroberte und an der Maros sie noch die Vinca A-Kultur treffen
konnte 35 , ein biBchen schematisch zu sein. J.Szenâszky bewies, daB sich die
Szakâlhât-Kultur im Maros-Tal schon am Ende der Vinca A-Phase, gleichzeitig
mit der mitteleuropăischen Linienbandkeramik erschien und die hiesigen Funde
denen der 8ucovăţ-Gruppe sehr ăhnlich sind 36 . Die chronologische Lage der
Szarvas-Erpart und Esztâr-Gruppe wurde zuletzt von Gy. Goldman und
J.G.Szenâszky bestimmt3 7 • Die anhand der Funde von Tiszasziget
veroffentlichten Oberlegungen von O. Trogmayer trugen dazu ebenfalls bei, daB
das Problem Ober das Verhăltnis der sog. „Protovinca"-Phase, der ersten
Hălfte/Mitte der Vinca A-Kultur und der Tiszadob-Gruppe auftauchte und
analysiert wurde 36 . ·
Nimmt man die erwăhnten 8eweise in 8etracht, findet man ein buntes
8esiedlungsbild in diasar Zaitspanna im Karpatenbacken.
8. - Wann abar das Enda dar ăltestan Ph asa dar TL8K mit dam dar Vi nea
A-Phase parallalisiart wird, und da dia Vinca A-Phasa mit dar Starcavo-Criş IV-
Kultur (Spiraloid 8-Phasa) parallal baandata 39 , kann dar 8aginn dar Kaszthaly-
Gruppa arst nach dar Vinca A3-Zait (nach dar Starcavo-Criş IV-, Spiraloid 8-
Phasa), d.h. von der Vinca 81-Zait in Transdanubian angageban wardan. Dia
~aszthaly-Gruppa konnta also damantsprechand von dar Mitta der Vinca A2-
Zait an noch nicht axistiaran und dia Starcevo-Criş-Kultur in ihrer Spiraloid 8-
Phase in Transdanubian wirklich durch die ăltaste Phase dar TL8K abgalost
wurde.
Die Zeit der Keszthely-Gruppe wurde mit Ausnahme ihrer ăltaren Phase
mit der Notenknopfkeramik und mit der Zsalfz-Gruppe parallalisiert 40 . Auf
diesar Grundlaga ist es festellbar, daB sie alle, d.h. dia Keszthaly-Gruppe, die
Klassische Notankpofkeramikkultur und die Zselfz-Gruppe von der Vi nea 81-
Periode an datiarbar sind.

33. F.Horvăth. 1994, 105, wo auch die Szarvas-Erpărt-Gruppe diesem Horizonl zugeordnet wurde. Aufgrund
der C14-Dalen konnle die Parallelitat der oben genennten Gruppen bestatigt werden: F .Horvath, 1991, 267, 270.
34. Zusammentassend: P. Raczky,' 1988, 28.
35. P.Raczky, 1986, 38; P.Raczky, 1988, 29.
36. J.G.Szenăszky, 1988, 15·16. Mii Bezugnahme aul G.Lazarovici, 1983.
37. Gy.Goldman, 1983; Gy.Goldman. J.G.Szenaszky, 1994.
38. O.Trogmayer, 1980; O.Trogmayer, 1982.
39. G.Lazarovici, 1984. 95.
40. N.Kalicz, J.Makkay, 1975, 254; J.Makkay, 1982, 49; N.Kalicz, 1991, 25-27.

www.cimec.ro
132 Betrachtungen liber die Chronologie

Dements„rechend kann der Anfang des Szakălhăt - Esztăr - Szarvas -


Erpart - Bukk I - Tiszadob li - Szilmeg - fruheste Notenkopfkeramik -
Horizontes und der Bucovăţ 1-Gruppe am Ende der Vinca A3-Zeit nicht mit der
Keszthely-Gruppe, sondern mit der noch existierenden ăltesten Phase der
TLBK und demzufolge mit der ersten Phase der ALBK (fruher Szatmâr 11-
Gruppe) in Parallele gestellt werden.
Nach dem Stand der Forschung halte ich diese Moglichkeit fUr
wahrscheinlich. Die sich in Beziehung damit erhebenden genetischen Proble:me
unter den lienbandkeramischen Gruppen konnen gegenwărtig noch nicht gelost
werden.
Mit der Meinung von F. Horvăth bin ich einverstanden, wonach solche
steife, einanader folgende Horizonte in der Wirklichkeit weder fundtypologisch
noch siedlungsgeschichtlich angenommen werden konnen 41 • Daraus ist es klar,
daB die auftauchenden Probleme aufgrund der widerspruchlichen Angaben der
Relativchronologie nicht gelost werden konnen. ln der Zukunft mussen weitere
naturwissenschaftliche Analysen, z.B. C14-Messungen und die Bearbeitung
dieser Daten in erhohten MaBe in Betracht gezogen werden, damit man die
Chronologie verfeinert kann. ln Beziehung mit der Wende des Fruh- und
Mittelneolithikums stehen uns solche Angaben schon zur VerfUgung, durch die
in der vorliegenden Arbeit geschilderte chronoyische Lage in gewissen in MaBe
bestătigt bzw. ergănzt werden kann 42 .

Das Problem der Begriffe „Fruh-" und „Mittelneolithikum", mit


Rucksicht aut das Gebiet Transdanubiens
Einleitend mussen einige Gedanken vorausgeschickt werden.
Die Begriffe „Fruh-" und „Mittelneolithikum" werden von mir in den
folgenden als geschichtliche Begriffe benutzt. Sie drucken nămlich eine Qualităt
aus, die als eine der Entwicklungsphasen der Menschheit gilt.
Obwohl man das hăufig tut, ist ihre Benuztung als chronologischer, d.h.
zeitbestimmender Begriff nicht glucklich. Die Gesellschaftsstruktur der
gleichzeitig Lebenden kann nămlich auch voneinander abweichende (niedrigere
ader hohere) Entwicklungsphasen vertreten. Die Gleichzeitlichkeit von Kulturen
ader Gruppen selbst bedeutet also nicht unbedingt ihre Zugehorigkeit dem
gleichen Entwiklungsniveau.
Daraus folgt ferner, daB die zeitliche Stellung einer kulturhistorischen
Erscheinung nur-relativ- ader absolutchronologisch, und keineswegs durch die
obigen geschichtlichen Begriffe ausgedruckt werden darf.
Es besteht die Frage aber auch weiterihn, wie man die Begriffe „ Fruh-"
und 4 „Mittelneolithikum" mit lnhalt fUllen kann. Zur Zeit stehen uns nur
bescheidene Befunde, spărliche Siedlungserscheinungen, Grăberfelddetails,
aber uber-wiegend KeramikbruchstUcke zur VerfUgung, die sich zum Erkennen
des Entwicklungsgrades einer Gesellschaft/Gemeinschaft nur in bescheidenem
MaBe eignen 43 .

41. F.Horvâth, 1994, 105.


42. R,Glăser, 1991, 53-64; F.Horvâth, 1991, 259-273; F.Horvâth, E.Hertelendi, 1994, 111-133; J.G.Szl!nâszky,
1983, 243-246.
43. Es mussen andere Melhoden angewandt werden, die bis dahin aber aus Mangel an Moglichkeiten und
Geld recht selten in Anspruch genommen werden konnten.

www.cimec.ro
Katalin H. Simon 133

ln einer verhăltnismăBig leichten Lage sind wir bezOglich des Begriffes


„FrOhneolithikum", unter dem man die Neolithisierung eines Gebietes versteht44 .
Das Ende dieses Prozesse kann aber nicht exakt bestimmt werden. Eben
darum ist es schwer, den Beginn und zuglich den lnhalt des Terminus technicus
„Mittelneolithikum" zu definieren. Stilverănderungen der Keramik, die im
allgemeinen die grundlage der Klassifizierung solchen Typs bieten, konnen in
jeder Periode beobachtet werden. Das Auftreten einer neuen Periode, in
unseren falle das des „Mittelneolithikum-"s wird ebenfalls an ăhnliche
l!:rscheinungen geknOpft, obwohl geschichtliche und/oder wirtschaftliche
Wandlungen hinter diesen nicht unbedingt stehen 45 .
Untersucht man das konkret in Transdanubian, tauchen diese Begriffe in
beziehung mit dem Ende der Starcevo-Kultur in Ungarn, im ganzen genommen,
wird immer dem Fr0hneolithikum 46 zugeordnet. Die Einreihung der TLBK, was
ihren Anfang ist nicht mehr so eindeutig.
Als J. Makkay die neuen Ergebnisse der ungarischen Neolithforschung
zusammentaBte, stellte er test, daB die Linienbandkeramikkulturen (Szatmăr li
und die ălteste TLBK) am Ende der Koros-Starcevo-Zeit, d.h. des
FrOhneolithikums im Ergebnis aut die Wirkung der Koros-Starcevo--Kultur
entstanden 47 • Das Mittelneolithikum wurde von ihm als die BIOtezeit der
Linienbandkeramikkulturen gekenzei"chnet 48 •
Das Bild ist also klar: am Ende des FrOhneolithikums, parallel mit dem
Ende der Koros-Starcevo-Zeit, erschienen die Linienbandkeramikkulturen, die
ihre BIOtezeit im Mittelneolithikum erlebten 49 .
Nach den BeweisfOhrungen von N.Kalicz konnte sich der
EnstehungsprozeB der TLBK hochstwahrscheinlich wăhrend der Spiraloid B-
Phase der Starcevo-Kultur abspielen. Die Entwicklung verlief eine Zeitlang
parallel mit der jOngsten Phase der Starcevo- (und Koros-) Kultur, dann
verbreitete sich die TLBK noch in ihrer ăltesten Phase, der Starcevo-Kultur
folgend, in ganz Transdanubian bis zur Drau-Gegend, aber auch nach Norden 50 .
Das Gesagte entspricht also bis dahin im groBen und ganzen dar von
J.Makkay geschilderten Lage. Der Unterschied besteht darin, daB N.Kalicz die
spăte, d.h. die Spiraloid B-Phase der Starcevo-Kultur 51 als frOhneolithisch und
die damitparallele ălteste Phase der TLBK schon als mittelneolithisch bestimmt52 .

44. P.Biagi, B.A.Voylek, 1994;P. Biagi, E. Slarnini, B. A. Voylek, 1993; M. Budj, 1993; M. Budja, 1994; B.
Gramsch, 1971; J. Makkay, 1982; J. Preub, 1971; F. Schellle. 1971; M. L. Seferiades, 1993.
45. Z.B.: N. Kalicz 1983, 101.
46. J. Makkay, 1982, 98; N. N. Kalicz, 1988, 5; N. Kalicz, 1990, 93; P. Raczky, 1988, Abb. 37.
47. J. Makkay, 1982, 98. Er beweis eine parallele Entwicklung innerhalb des Koros-Star<!evo-Komplexes:
J. Makkay, 1969, 30. S. noch: P. Raczky, 1976, 186.
48. J. Makkay, 1982, 99.
49. J. Makkay, 1982, chronologische Tabelle.
50. N. Kalicz, 1988, 10; N. Kalicz, 1993, 90. S. noch die Anm. 6-7!
51. N. Kalicz, 1990, 92; N. Kalicz, 1993, 89.
52. N. Kalicz, 1988, 5; N. Kalicz, 1990, 93; N. Kalicz, 1993, 89; N. Kalicz, 1994, 67; N. Kalicz, 1995, 26. Als
N. Kalicz die Funde der ăltesten Phase der Linienbandkeramik in Transdanubian zum ersten Mal behandelte,
reihte erdie in Medina vorgekommenen Funde der ăltesten Phase derTLBK mit denen der Linear B-und Spiraloid
B-Phase der Starcevo-Kullur zusammen in das Fruhneolithikum ein: N. Kalicz, 1978-79, 32. S. noch: N. Kalicz
1983, 110, 121, 122.

www.cimec.ro
134 Betrachtungen Ober die Chronologie

Betrachtet man die Begriffe „Fruh-" und „Mittelneolithikum" von der


Seiteder Produktionswirtschaft, ist sie in Transdanubien an das Erscheinefl der
fruhneolithischen Starcevo-Kultur zu kni.ipfen 53 . Was die TlBK als einen Teii
der mitteleuropăischen Linienbandkeramik beJrifft, wurde fast dasselbe von
N.Kalicz gesagt Aut einem groBen Teii' Transdanubian und Mitteleuropas
vertritt sie das ălteste Neolithikum54 , d.h. die Anfănge der Produktionswirtschaft,
und mit ihren entwickelten Phasen hillt sie das ganze Mmelneolithikum·aus 55 •
An anderen Stelle wurde darauf als auf einen scbeinbaren terminologischen
Widersprich hingewiesen 56 , daB die sich vom Rheln bis zur Weichsel; voo der
Elbe bis zur Dtau verbreitete ălteste Phase der TLBK mit Ausnahme des
si.idlichen Teils Transdanubian i.iberall das ălteste Neolithikum reprasentiert,
sie aber in Ungarn dem Mittelneolithikum zugezăhlt wird. Der Grund ist, daB die
fri.ihneolitische Starcevo-Kuttur ihr in Si.idtransdanubien voranging und die
mitteleuropăische/transdanubische Linienbandkeramik etwas spăter entstand.
Da die Entwicklung der ăltesten TLBK mit der, mittelneolithischen
Linienbandkeramik zusammenhăngt, begann das mittere Neolithikum in
îransdanubien - laut N.Kalicz - mit der ăltesten Phase der TLBK 57 • Fassen wir
die Meinung von N.Kalicz zusammen, kommen wir zum folgenden Ergebnis:
Die ălteste Phase der TLBK ntirdlich des Gebiets der fri.ihneolithischen
Starcevo-Kultur (die in ihrem Verbreitungsgebiet ebenfalls das ălteste
Neolithikum reprăsentiert), also das ălterste Neolithikum dieses Gebietes wird
in das Mittelneolithikum eingereiht. Der Grund dafi.ir wăre, daB die
frOhneolithische Starcevo-Kultur der ăltesten Phase der TLBK „in einem
bestimmen Gebietsstreifen" vorausging 58 .
Es kann sich die Frage auch anders, von der Seite der Starcevo-Kultur
erheben:
Konnte man die spate Starcevo-Kultur, der die si.idlichen „ Wirkungen" -
die unter anderen auch zur Entstehung der mitteleuropăischen/
transdanubieschen Linienbandkeramik unct'wahrscheinlich zu der der Vinca-
Kultur be1trugen 59 - in ihrerer Spiraloid B-Phase auch nicht entgingen und die
rnlbst zur Ernstehung der TLBK beitrug 60 , dem Mittelneolithikum zuordnen? 61
Anders sieht die Lage in der GroBen Ungarischen Tiefebene aus. Nach
den Forschungsergebnissen von P. Raczky Hillte die Koros-Kultur sieben-

· 53. N. Kalicz, 1988, 5; N. Kalicz, 1983, 94; N. Kalicz 1993, 89.


54. N. Kalicz 1993, 90; N. Kalicz, 1994. 67.
55. N. Kalicz, 1988, 8: N. Kalicz 1993. 89; N. Kalicz. 1994, 67.
56. R. Kalicz-Schreiber, N. Kalicz, 1992, 47-48.
57. A. Kalicz-Schreiber, N. Kalicz, 1992, 47-48; N. Kalicz 1995, 26.
58. Zuletzt: N. Kalicz. 1995. 26.
59. S. daruber bzw, uber die Entstehungslragen der Vinca-Kultur zusammenlassend: N. Kalicz, 1978-79,
26-28; N. Kalicz, 1990, 94; N. Kalicz, 1993, 91-92; N. Kalicz. 1994, 71; N. Kalicz, 1995, 23,26: J. Makkay, 1982,
26-42; P. Raczky, 1983, 187-188; P. Raczky, 1986, 34-35; P. Raczky, 1988, 28.
60. J. Makkay 1982, 42-43; N. Kalicz 1983, 102. N. Kalicz, 1990, 93-94; N. Kalicz, 1993, 90; N, Kalicz, 1994,
69. N. Kalicz selbs scrieb 1983, 9: Die Starcevo-K6r6-Criş-Kultur, ,.d. h. ihre materielle Kultur, weist aber immer
noch ein h6heres Niveau aul ats die spăter im anschliebenden Gebiet sich ausbildende Kultur der
Linienbandkeramik".
61 . Eine ăhnliche Lage ist bei der Lengyel-Kultur-zu beobachten: Die III. Ph ase dieser Kultur kann schon der
lriihen Kuplerzeit zugeordnet werden: P. Raczky, 1974, 209; J. Lichardus, 19B6; K. H. Simon, 1987, 14.
www.cimec.ro
Katalin H. Simon 135

bOrgischen Ursprungs das FrOhneolithikum am oberen Lauf derTheiB aus. Das


Mittelneolithikum begann hier mit der ersten Phase der Alfold-L:inienbandkeramik
(ALBK), die fFOher Szatmar 11-Gruppe genannt wurde. Zu dieser Zeit wies der
Miniere und sOdUche Teii derTheiBgegend eine Verspătung auf: Hier lebte die,
die frOhneolithische Entwicklung fortsetzende Phase der Koros-Kultm weiter,
şber in dieser jungsten Phase der Koros-Kultur, die schon an den·Anfang des
Mittelneollthikums datiert ist, konnen die krăftigen Wirkungen des allgemeinen
balkanischen Mittelneolithikums beobachtet werden.62 •
- Zusammenfassend: ln diesem Fall scheint es berechtigt zu sein, den
Begriff „Mittelneolitikum" tor die erste Stufe der ALBK zu benutzen. Dieser
historischen Stufe ging nămlich die Neolithisation dieses Gebiets voran, die
durch den siebenbOrgischen Zweig der Koros-Kultur verwirklicht wurde. Die
erste Phase der ALBK vetritt hier also keinesfalls das ălteste Neolithikum.
SOdlich davon - auf dem mittleren und sOdlichen Teii der TheiBgegend -
ist die Lage ăhnlich: Die frOheren Phasen der Koros-Kultur vertreten das
FrOhneolithikum und als diese Kultur ăhnliche Wirkungen wie die ALBK
Obernahm, galt sie schon als mittelneolithisch 63 •
Wiederum ist unter anderen Aspekt zu beobachten, wie die historischen
und chronologischen Einstufungen miteinander·gewechselt, werden konnen:
P.Raczky ordnet nămlich die ălteste Phase der TLBK, unabhăngig von den
territorialen Abweichungen, wegen ihrer Gleichzeitigkeit mit der ersten Phase
der schon mittelneolithischen ALBK in das Mittelneolithikum ein 64 •
lch binder Meinung, man kann dort Ober „FrOhneolithikum" sprechen, wo
die Produktionswirtschaft zum ersten Mal erscheint. Wenn Kulturen die gleiche
geschichtliche Stufe, d.h. das ălteste Neolithikum des behandelten Gebietes
reprăsentieren, dOrfen sie nicht zu unterschiedlichen historischen Stufen
gerechnet werden: Beide muB man also dem Fruhneolithikum zuordnen.
Diesem Kriterium entsprechen in Transdanubian die der klassischen Phase der
Starcevo-Kultur angehorenden Linear B-, Girlandoid- und Spiraloid A-Phasen 65 •
Wenn gewisse si.idliche Einfli.isse-auf die Entstehung der etwas spăteren Kultur
(TLBK) einwirkten, zeitlich zur Existenz der fri.iheren Kultur (Spiraloid B-Phase.-
der Starcevo-Kultur). welche ihrerseits einige si.idliche Elemente i.ibernahm
und diese wiederum auch auf die Entstehung der ji.ingeren Kultur (TLBK) als
genetischer Vorgănger EinfluB nahm 66 - wie das auch J. Makkay und N.Kalicz
feststellten 67 - so kann man vielleicht i.iber eine qualitative Verănderung
sprechen. Da es allgemein akzeptiert ist, daB sich die mitteleuropăische - und
ats deren Teii die transdanubische - Linienbandkeramik in Transdanubian
entfaltete 68 , und die ălteste Phase dieser Kultur i.iberall in Mitteleuropa den

62. P. Raczky, 1983, 189-190; P. Raczky 1986, 35-36; P. Raczky 1988, 28·29.
63. Ahnlich ist die Lage im Banat. wo di enlwickeltere Vinca-Kulturdiefriihneolithische Starcevo-Criş-Kultur
abl6ste: G. Lazarovici, 1979, 215-226; G Lazarovici 1980, 29.
64. P. Raczy, 1988, 28 und Abb. 37.
65. N. Kalicz, 1990, 92.
66. S. oben, Anm. 18-19!
67. J. Makkay, 1978, 31-32; N. Kalicz. 1978-79, 35; N. Kalicz, 1988, 11; N. Kalicz, 1990, 93; N. Kalicz, 1993,
90; N. Kalicz, 1994, 72.
68. Zusammenfassend: R. Glaser. 1991, 53; N. Kalicz, 1994, 67.
www.cimec.ro
136 Betrachtungen Ober die Chronologie

Anfang der Neolithisation vertritt 69 , mul3 sie auch in Transdanubian -


ausgenommen das Gebiet (die „Beruhrungszone"), wo ihr die Starcevo-Kultur
voranging- als fruhneolithisch gelten. Dadurch wird nicht ausgeschlossen, daB
die ălteste Phase der TLBK nach ihrer Verbreitung wăhrend der Spiraloid B-
Phase im sudtransdanubischen Gebiet der Starcevo-Kultur, der sie hier ein
Ende machte 70 , und die TLBK spăter, zur Zeit der klassischen Keszthely-
Gruppe, wie fruher das N.Kalicz bestimmte 71 , als mittelneolithisch bewetert
werden. Auf den, von der Entstehungszone nordlich liegenden Gebieten, wo
keinerlei neolithische Kultur der ăltesten Phase der TLBK vorausging und wo
sich mit der sudlichen Verbreitung parallel diese Kultur ebenfalls verbreitete 72 ,
gilt sie - als fruhneolithisch. Die vollkommene ălteste Phase der TLBK kann also
von den genannten Gebieten unahăngig .nicht einheitlich als mittelneolitisch
behandelt werden 73 •
Im Sinne der obigen kann die Frage, die in Beziehung mit der spăten
Phase der Starcevo-Kultur schon auftauchte, wiederholt gestellt werden:
Konnte die spăte Phase der Starcevo-Kultur schon dem Mittelneolithikum
zugeordnet werden? Der Grund wăre, daB die „Wirkungen" sud lichen Ursprungs,
ăhnlich der damit parallelen, schon als mittelneolithisch beweterteten jungsten
Phase der verwandten K6r6s-Kultur, auch in ihrem Fundmaterialien nachweisbar
sind 74 • Geschichtlichen Ereignissen kann man auch in diesem Fall nicht folgen,
lediglich gewisse Stilverănderungen der Keramik konnen bewiesen werden.
Eines ist sicher: Die Verănderungen, die sich in der ersten Phase der ALBK, in
der jungsten der K6r6s-Kultur und in der spătren Starcevo-Kultur hauptsăchlich
in den Stilverănderungen der Keramik Wederspiegeln, gehoren nicht zu einem
NeolithisierungsprozeB, sondern sie spielten sich auf einem anderen
Qualitătsniveau ab.
Auf diese Weise, alsa zwischen der sich nordlich der Entstehungszone
verbreiteten ăltesten Phase der TLBK und der ALBK kann eine Verschiebung
der Entwicklungsetappen „Fruh-" und „Mittelneolithikum" zur Zeit der spăten
Starcevo-/jungsten K6r6s-Kultur festgestellt werden. Von den behandelten
Kulturen vertritt alsa die ălteste TLBK nordlich von ihrem Entstehungsgebiet die
erste neolithische Etappe, so kann sie dem Fruhneolithikum zugeordnet
werde" 75 ,wie auch die klassiche Phase der Starcevo-Kultur in S-SW-
Transdanubien. Die spăte Starcevo-Kultur sudlich davon, dann vielleicht auch
die sich in diesem Gebiet verbreitete ălteste Phase der TLBK, die sudlich
davon, dann vielleicht auch die sich in diesem Gebiet verbreitete ălteste Phase
des TLBK, die jungste Koros-Kultur und die erste Phase der ALBK, denen in

69. N. Kalicz, 1993, 90; N. Kalicz, 1995. 26.


70. N. Kalicz, 1988, 1 O.
71. N. Kalicz, 1978-79, 9-30; N. Kalicz, 1980, 117 S. noch: J. Makkay, 1982, 49; N. Kalicz. 1983. 122. Hier
wurde die Benennung „Keszthely-Gruppe" noch nichl angewandl. Die Einflihrung der Benennung „Keszthely-
Gruppe": N. Kalicz, 1991. S. noch; N. Kalicz 1993, 69.
72. N. Kalicz, 1993, 90.'
73. Zulelzt s. die zilierle Meinung von N. Kalicz, 1995, 26.
74. Zusammenfassend s.: P. Raczky, 1968. 31-mil weilerer Literatur.
75. Diese Annahme wird durch die von F. Horvăth publizierte Angabe, wonach die fruheste Phase der
mitleleuropăischen Linienbandkeramik 500 Jahre ăltesle als ăltste ALBK: F. Horvăth, 1991, 266.

www.cimec.ro
Katalin H. Simon 137

ihren eigenen Gebieten fruhere neolithische Phasen vorangingen und die


ăhnliche sudliche „Wirkungen" ubernahmen, reprăsentieren zur gleiche Zeit
schon das Mittelneolithikum. Alle genannten Kulturen sind relativchronologisch
zeitgleich 76 • Da sie aber in ihrem eigenen Gebiet voneinander abweichende
Entwicklungsgrade vertreten, mussen sie mit unterschiedlichen geschichtlichen
Begriffen, den obigen BeweisfOhrungen entsprechend, bezeichnet werden.
Der Grad der Entwicklung ist aber mit Hilfe der zur Vertugung stehenden
Funde und Befunde zur Zeit schwer zu beurteilen. Man mOBte noch zahlreiche
archăologische Beweise erhalten, um diese Frage authentisch beantworten zu
konnen.
Un sere Betrachtungen abschlieBend konnen folgende festgestellt werden:
1. Hochstens vom Ende der Vinca A3-Phase, aber wahrscheinlicher von
der Vi nea 81 -Zeit ist das Leben der Keszthely-Gruppe în Transdanubian
anzunehmen.
2. Von geschichtlichen Standpunkt aus kann die ălteste Phase der TLBK
(Bicske-Bina-Typ) nur fruhneolithisch bewertet werden. Dagegen kann die
spăte Phase der Starcevo-Kultur eben wegen der behandelten sOdlichen
Einwirkungen als mittelneolithisch betrachtet wer'den.
ln der vorliegenden Arbeit wolte ich dieses Problem nur kurz und
theorethisch beruhren. Wie es bei der Behandlung der Relativchronologie
wieder klar wurde, konnen die in Beziehung mit dem FrOh- und Mittelneolithikum
auftauchenden Probleme hundertprozentig nicht gelost werden. Alle neuen
Ausgrabungen und die bezuglichen naturwisseschaftlichen Analysen,
hauptsăchlich die C14-Prufungen stellen uns immer neuere .Angaben zur
Vertugung, durch deren Bearbeitung die Ergebnisse der bei dahin aktuellen
Forschungsstands ununterbrochen modifiziert werden konnen.

76. Vgl. die Verbreitungskarten von N. Kalicz, 1995, 25.


www.cimec.ro
138 Betrachtungen liber die Chronologie

LITERA TUR

Aktuelle Fragen 1972 Aktuelle Fragen der Bandkeramik. Akten der Pannonien-Konferenzen
Szekesfehervâr 1972.
P. BIAGI, B.A. VOYT.EK 1994 Biagi, P. -Voytek, B.A.: The Neolithisation of the Trieste Karst
in North-Eastern ltalyand its neighbouring countries (A Triezsti karsztvidek (Eszak-Olaszorzâg)
neolitizăl6dăsa es kapcsolatai a szomszedos videkekkel). JAME 36(1994) 63-73.
P. BIAGI, E. STARNINI, B. VOYTEK 1993 Biagi, P.-Starnini, E-Voytek, B.: The late
Mesolithic and Early Neolithic Settlement of Northern ltaly: Recent Consideration. Porocilo 21
(1993) 45-68.
M. BUDJA. 1993 bUDJA, M.: Neolitizacija Evrope. Slovenska perspektiva (The neolitisalion
of Europe. Slovenian aspect). Porocilo 21 (1993) 163-193.
M. BUDJA, 1994 Budja, M.: Neolithisation in Slovenia (A neolitizăci6 folyamata Szloveniăban).
JAME 36 (1994) 75-78.
S. DIMITRIJEVIG, 1974 Dimitrijevic, S.: Problem stupnjevanja starcevacke kulture s
posebnim obzirom na doprinos ju;l:nom panonskih nalazista resavanju ovih problema (Das
Problem der Gliederung der Starcevo-Kultur mit besonderer Riicksicht aul den Beitrag der
Siidpannonischen Fundstellen zur Li:isung diesses Problems). Materijli 10(194). 59-122.
Evolution 1971 Evolution und Revolution im Alten Orient und in Europa. Das Neolithikum als
historische Ersheinung. berlin 1971-.
A. GLĂSER, 1991 Glăser, A.: Bemcrkungen zur absoluted Datierung des Beginns der
westlichen Linienbandkeramik. Banatica 11 (1991) 53-64.
Gy. GOLDMAN, 1993 Goldman. Gy.: Az alfi:ildi vonaldiszes kerâmia fiatal szakaszânak
szakaszănak leletei Bekes megyeben (Funde der jungen Phase der Linenbandkeramik des Alli:ilds
im Komitat Bekes). ArchErt 110 (1983) 24-34.
GY. GOLDMAN, 1991 Goldman, Gy.: A Ki:iri:is kultura szakaszânak idi:irendjeri:il Devavănya­
Rehely leletei alapjăn (Chronoiogy in the Late Ph ase of the Ki:iri:is Cultu re on the Basis of Finds !rom
Devavanya-Rehely) ArchErt 118 (1991) 33-44.
GY. GODMAN, J.G. SZENÂSZKY, 1994 Goldman, Gy.-G. Szenâszky, J.: Die neolithische
Esztăr-Gruppe in Ostungarn (A lrelet-magyarorszâgi Esztâr-csoport). JAME 36 (1994) 226-230..
B. GRAMSCH, 1971 Gramsch, B.: Zum Problem des Obergangs vom Mesolithikum im
Flachland zwischen Elbe und Oder. ln: Evolution ... 1971, 127-144.
F. HORVÂTH, 1991 Horvăth, F.: Vinca Culture and its Connections with the South-Eat
hungarian Neolithic: A Comparison of the traditional and 14 C Chronology. Banatica 11 ( 1991) 259-
273.
F. HORVÂTH, 1994 Horvâth, F.: Az Alfi:ildi Vonaldiszes Kerămia elsi:i i:inăll6 telepulese a
îisza-Maros szi:igeben: H6dmezi:ivăsărhely-Tere fok (The first independent settlement of the Alfi:ild·
Linear Pottery Culture in the Tisza-Maros Region) ln: Szeged 1994, 95-111.
F. HORVÂTH, E. HERTELENDI, 1994 Horvâth, F-hertelendi, E.: Contribution to the 14 C
based absolut chronology of the Early and Middle Neolithic Tisza region (Megjegy-zesek a Tisza-
videk korai es ki:izepsi:i neolitikumănak 14 C alapu abszolut kronol6giăjăhoz). JAME 36(1994) 111-
133.
Jungsteinzeit 1995 Lenneis, E. -Neugebauer-Maresch, Ch .-Ruttkay, E.: Jungsteinzeit im
Osten bsterreichs. Mit Beitrăgen von Christian Mayer, Johannes-Wolfgang Neugebauer und Peter
Stadler. St. Pi:ilten-Wein 1995.
N. KALICZ, 1977-78 Kalicz. N.: Friih-und spătneolithische Funde in der Gemarkung des
Ortes Lânycs6k (Vorbericht) JPME 22 (1977) 1978, 137-158.
N. KALICZ, 1978-79 Kalicz, N.: Funde der ăltesten Phase der Linien bandkeramik in
Siidtransdanubien. MittArchlnst 8/9 (1978/79) 13-46.
N. KALICZ, 1980 Kalicz, N.: Neuere Forschungen Ober die Entstehung des Neolithikums in
Ungarn. ln: Wroclaw 1980, 97-122.
N. KALICZ, 1983 Kalicz. N.: Die Ki:iri:is-Starcevo-Kulturen und ihre Beziehungen zur
Linearbandkeramik. NNU 52 (1983) (1984) 91-130.
N. KALICZ, 1988 Kalicz, N.: A termeli:i gazdâlkodâs kezdetei a Dunântulon. Doktori
ertekezes tezisei. Budapest 1 988.

www.cimec.ro
Katalin H. Simon 139

N. KAl:.ICZ, 1990 Kalicz, N.: FrOhneolithische Siedlungsfunde aus SOdwestungarn. IPH


IV(1990).
N. KALICZ, 1990 Kalicz, N.: FrOhneolithische Siedlungsfunde aus SOdwestungan. IPH IV
(1990).
l'J. KALICZ, 1991 Kalicz, N.: Die Keszthely-gruppe der Transdanubischen (Mitteleuropăischen)
Linienbandkeramik im Lichte der Ausgrabung in Kustanszeg (Weslungarn). CommArch Hung
19!J1' 5-32.
N. KALICZ, 1993 Kalicz. N.: The early Phases of the Neolithic in Western Hungary
(Transdanubia). Porocilo raziskovanju paleolita, neolita in eneolita v Sloveniji. 21 (1993) 85-135.
N. KALICZ, 1994 Kalicz. N·.: A Dunanluli (K6zep-eur6pai) vonaldiszes kerămia
legid6sebbklletei es a korai Vinca kutture (Die Ăllesten Funde der Transdanubischen
(Mitteleuropăischen) Linienbandkeramik und die frOhe Vinca-Kultur). ln: Szeged 1994, 67-84.
N. KALICZ, 1995 Kalicz, N.: Die ăl Ieste transdanubische (mitteleuropăische)
Linienbandkeramik. Aspekte zu Ursprung, Chronologie unctBeziehungen. ActaArchHung 47(1995)
23-59.
N. KALICZ, R. K. SCHREIBER, 1992 Kalicz-Schreiber, R.: Die erste frOhneolithische
Fundstelle in Budapest. Balcanica 23 (1992) 47-76.
N. KALICZ, J. MAKKAY, 1972 Kalicz. N.-Makkay, J.: SOdliche EinflOBe im frOhen und
mittleren Neolithicum Transdanubiens. ln: Aktuelle Fragen 1972. 93-106.
N. KALICZ, J. MAKKAY, 1972a Kalicz. N.-Makkay, J.: A medinai koraneolithikus leletek. A
Szekszărdi Balogh Ădăm Muzeum fuzetei, 1O. Szekszărd 1972.
N. KALICZ, J. MAKKAY, 1975 Kalicz, N.-Makkay, J.: A del-dunăntUli neolitikum kutatăsănak
fontosabb kerdesei. SomMK 2(1975) 253-258.
. G. LAZAROVICI, 1976 Lazarovici, G.: Fragen der neolilhischen Keramik im Banat. Festschrifl
tor Richard Pittloni· zum siebzigsten Geburtag. ArchA Beiheft 13 (1976) 203-234.
G. LAZAROVICI. 1979 Lazarovici, G.: Neoliticul Banatului. Cluj 1979.
G. LAZAROVICI, 1980 Lazarovici, G.: Câteva probleme privind sfârşitul neoliticului
timpuriu din nord-vestul României (Einige Fragen zum Ende des FrOhneolilhikums aus Nord-
West-Rumănien) AMN 17(1980) 13-30.
G. LAZAROVICI, 1981 Lazarovici, G.: Die Periodisierung der Vinca-KuJtur in Rumănien.
Sofia 1984, 94-11 O.
E. LENNEIS, 1995 Lenneis, E.: Altneolithikum: Die Bandkeramik. ln: Jungsteinzeit 1995, 11-
56.
J. LICHARDUS, 1986 Lichardus, J.: Lengyel IV und dessen kulturelle Vermittlerrolle bei der
frOhen Kupferzeil Mitteleuropas. ln: Szekszărd 1986, 31-38.
J. MAKKAY, 1969 Makkay, J.: Zur Geschichte der Erforschung der K6r6s-Starcevo-Kultur
und einiger ihrer wichtigsten Probleme. ActaArchHung 21 (1969) 13-31.
J. MAKKAAY, 1978 Makkay, J.: Excavations al Bicske, I. The Neolithic-The earliest Linear
Band Ceramic. AlbaRegia 16(1978) 9-60.
J. MAKKAY, 1982 Makkay. J.: A magyarorszăgi neolitikum kutatăsănak uj eredmeyei. Az
idorend es a ne pi azonosităs kerdesei. Bud ape st 1982.
J. MAKKAY. 1987 Makkay, J.: Kontakte zwischen der K6r6s-Starcevo-Kultur und der
Linienbandkeramk. CommArchHung 1987. 15-24.
Nitra 1981 Siedlungen der Kultur mii Linearkeramik in Europa. lntenationales Kolloquium.
Nove Vozokany 17-20. November 1981.
J. PAVUK 1980 Pavuk, J.: Ăltere Linearkeramik in der Slowakei (Rannaja linejnaja
l<eramika V Slovakii). SA 28 (1980) 7-90.
J. PREUB, 1971 Preub, J.: Die Herausbildung des Neolithikums im n6rdlichen Milteleuropa.
ln: Evolution ... 1971. 64- 76.
P. RACZY. 1974 Rackzy, P.: A lengyeli kultura legkesobbi szakaszănak leletei a Dunăntulon
(Funde der spăleslen Phase der (engyel-Kullur in Weslungarn.) ArchErt. 101 (1974) 185-21 O.
P. RACZKY, 1976 Raczky, P.: A Koros-kullura telelei Tiszajenon (Funde der K6r6s-Kultur in
Tiszajen6). ArchErt 103 (1976) 171-189.
P. RACZKY, 1983 Raczky, P.: A korai neolitikumb61 a k6zeps6 neolitikumba val6 ătmenet a
K6zep-es Fels6-Tiszavideken- (Questions ol Transition t5etween the early and Middle Neolithic in !he
Middre and upper Tisza-Region. Arch Ert 11O(1983)161-194.

www.cimec.ro
140 Betrachtungen Ober die Chronologie

P. RACZKY, 1986 Raczky, P.: Megjegyzesek az „alfoldi vonaldiszes kerâmia


„kialakulăsănak kerdesehez (Beitrăge zur Frage der Entfaltung der „Alfold-Linienbandkeramik").
Folkl6r es etnografia 24 ( 186) 25-44.
P. RACZKY, 1988 Raczky, P.: A Tisz~-videk kulturălis es kronol6giai kapcsolatai Balknăl
es a Egerkummal a neolitikum es a rezkor idoszakăban. Szolnok 1988.
F. SCHLETTE, 1971 Schlette, F.: Das Neolithikum als historische Epoche. ln: Evolution ...
1971, 9-22.
M.L. SEFERIADES 1993 Seferiades, M. L.: The European Neolithisations Process
(Proces neolitizacije Evrope). Porocilo 21 (1993) 137-162.
K.H. SIMON 1987 H. Simon, K.: Neolit es rezkori telepiilesek Tekenye hatâraban
(Neolithische und kupferzeiliche Siedlungen in der Gemarkung von Tekenye). Zalai Muzeum 1
(1987) 7-17.
K.H. SIMON 1993 H. Simon, K.: Gellenhăza-Vărosret. RegFiiz Ser. 1. No. 45 (1993) 9.
K. H. SIMON 1994 H. Simon K.: Friihneolithische Kultgegenstănde bei Gellenhăza (Kom.
Zala) (Kara neoii! kultusztărgyak Gellenhăzăr61 (Zala megye)). ln: Szged 1994, 53-65.
K.H. SIMON 1995 (im Druck) H. Simon, K: Ein neuer Fundort der Starcevo-Kultur bei
Gellenhăza (KomZala, Ungarn)/und seine siidlichen Beziehungen. Im Druck, 1995.
Sofia 1984 Dritter lnternationaler Thrakologischer Kongress zu Ehren W. Thomascheks. 2.-
6 Juni 1980. Wien. Sofia 1984. I.
Szeged 1994 A kokort61 a kăzepkorig Tanulmănyok Trogmayer 0116 60. sziiletesnapjăra
(Von der Steinzeit bis zum Mittelalter. Studien zum 60. Geburtag von Ott6 Trogmayer). Szeged
1994.
Szekszărd 1986 lnternational Prehistoric Conference. lnternationale Prăhistorische
Konferenz. Szekszărd 1985. ln: BAME 13 (1986)
J. G. SZENASZKY, 1983 G. Szenăszky, J.: A Delkelet-Alfăld neolitikumănak nehăny
idărendi kerdeserăl (Ober die chronologischen Fragen des Neolilhikums im siidăstlichen Alfăld).
Arch Ert 11 o (1983) 243-246.
J. G. SZENASZKY, 1988 G. Szenăszky, J.: A korai szakălhăti kultura Battonuăn (Funde
aus der friihen Szakălhăt-Kultur in Battonya). A Bekes megyei muzeumi kutatâsok eredmenyeibăl.
Bekescsaba 1988. 5-29.
O. TROGMAYER, 1980 Trogmayer, O.: Ujabb adatok a vonaldiszes kerămia relativ
idorendjehez (Neuere Beitrăge zur relativen Chronologie der Linearbandkeramik). MFME 19781
79. 297-302.
O. TROGMAYER, 1982 Trogmayer, O.: Zur relativen Zeitstellung der ălteren
Linienbandkeramik. Nitra 1981, 279-283 .•
WROCt.AW 1980, Problemes de la neolithisation dans certaines regions de l'Europe.
Actes du colloque international publies sus la direction de Janusz K. Kozlowski el Jan Machnik.
Wroclaw. Warszawa. Krak6w. Gdansk 1980.

www.cimec.ro
f5atalin H. Simon 141

CONSIDERAŢII ASUPRA CRONOLOGIEI TRANZIŢIEI OE LA NEOLITICUL


TIMPURIU LA CEL OEZVOL TA T ÎN BAZINUi. CARPATIC

Rezumat

Termenii „neolitic timpuriu" şi „neolitic mijlociu" (sau dezvoltat) trebuie utilizaţi în


înţelesul lor calitativ istoric, ca faze de dezvoltare ale omenirii. Folosirea lor frecventă într-un
context determinativ cronologic este nefericită, pentru că structura socială a unor comunităli
contemporane poate prezenta nivele de dezvoltare diferite, mai înalte sau mai scăzute. Aceasta
înseamnă că poziţia cronologică a unor fenomene cultural-istorice poate li exprimată doar prin
cronologia relativă sau absolută şi nicidecum prin aceste concepte istorice.
în stadiul actual al cercetărilor, prin „neolitic timpuriu" se înlelege perioada în care are loc
neolitizarea unei regiuni, deşi sfârşitul acestui proces este greu de determinat precis, de unde şi
dificultatea de defini conceptul de „neolitic mijlociu" pentru că modlicări în stilul ceramicii, care
constituie baza clasificărilor de acest gen, pot li observate în orice epocă. Cu toate acestea, în
spatele lor nu se regăsesc în mod obligatoriu transformări sociale şi economice.
În Transdanubia această problemă se pune pentru sfârşitul culturii Starcevo, atribuită în
întreaga Ungaria neoliticului timpuriu şi pentru începutul fazei timpurii a ceramicii bandate liniare
transdanubiene, care urmează nemijlocit culturii Starcevo şi a cărei perioadă de înflorire corespunde
neoliticului mijlociu. ca parte a liniar-ceramicului central- european, corespunzător oriunde între Rin
şi Vistula şi între Elba şi Drava, cu excepţia sudului Transdanubiei, începuturilor economiei
productive şi deci neoliticului timpuriu, laza timpurie a ceramicii bandate liniare transdanubiene este
atribuită în Ungaria neoliticului mijlociu, întrucât este precedată de cultura Starcevo, chiar şi atunci
când ea se găseşte la nord de aria de răpândire a acesteia. Lucrurile se complică prin problema
suplimentară a apariliei la aceeaşi perioadă a culturii Starcevo, târzii, care a contribuit la geneza
cerami1;ii bandate liniare central-europene şi transdanubiene şi poate şi a culturii Vinca.
• Situaţia este diferită în marea Câmpie Maghiară, unde neoliticul timpuriu este ocupat de
cultura K6r6s pe cursul superior al Tisei, unde neoliticul mijlociu începe cu prima fază a ceramicii
bandate liniare Allold, pe când pe cursul mijlociu şi inferior al Tisei, unde continuă să dezvolte fazele
recente ale culturii K6r6s, se constată efectele puternice ale influenţelor neoliticului mijlociu
balcanic. Aşadar, ceramica bandată liniar Alfold şi fazele târzii ale culturii K6r6s contemporane cu
acestea aparţin neoliticului mijlociu. Datorită contemporaneitălii primei faze a ceramicii bandate
liniare transdanubiene cu cea dintâi a ceramicii All61d s-a tras concluzia că întreaga cultură a
ceramicii bandate liniare transdanubiene, indiferent de zona de răspândire, ar aparţine tot neoliticului
mijlociu.
Luând în considerare semnilica!ia cultural-istorică a conceptelor „neolitic timpuriu" şi
„neolitic mijlociu" se ajunge pe de o parte la concluzia - confirmată arheologic - că faza timpurie a
culturii ceramice bandate liniare transdanubiene (numită şi tip Bicske-Bina) nu poate aparţine decât
neoliticului timpuriu pe când faza târzie a culturii Starcevo, tocmai datorită influen!elor sudice
datorate grupului Keszthely, care apare cel mai timpuriu la sfârşitul fazei Vinca A3 şi cel mai sigur
Î!1Vinca81 în Transdanubia, poate fi atribuită neoliticului mijlociu.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
DIE STELLUNG DER SOPOT-KUL TUR IM
UNGARISCHEN NEOLITHIKUM UND IHRE
CHRONOLOGISCHEN BEZIEHUNGEN MIT DER
GROSSEN UNGARISCHEN TIEFEBENE

Laszlo Andras Horvath

Nach der Auflosung des riesigen sudosteuropăischen Komplexes der


K6r6s-Starcevo-Kultur entstanden bzw traten aut dessen Territorium kleinere
und gropere kulturen aut. Unter ihnen war ursprunglich vielleicht die in Slawonien
beheimatete Sopot-Kultur die kleinste 1 • Im laufe der Zeit uberschritten die
Trăger dieser Formung die Dr au und brachten neue Wohnstellen in Transdanubien
zustande.
Die Sopot-Kultur spielt in Ungarn als Obergangsphase zwischen der
Linienbandkeramik und der Lengyel-Kultur eine besonders wichtige Rolle. lhre
Entdeckung und Umschreibung in den 60er Jahren war ein groper Fortschritt tor
die transdanubische Neolithforschung 2 . lhre Bedeutung besteht in dem Auftreten
fruher unbekannter Charakterzuge der materiellen Kultur, wie z.B. neue
Keramikformen, die mit Steingrup durchgefOhrte Magerung, der erste Auftritt
von Schnabelhenkeln und die pastose Rotbemalung der Gefăboberflâche.
Letzte erscheint auf den gut geschlâmmten, dOnnwandigen, hochpolierten und
mei st klingelnd hartgebrannten Gelă:Parten.
Funde der Sopot-Kultur in Westungarn wurden erstmals in der Spătphase
der Transdanubischen (Mitteleuropăischen) Linienbandkeramik erwâhnt. Zu
dieser Zeit war sie noch als Glied einer sog. Sopot-Malo Korenovo-Mischkultur
bewertett3. lhre Fundpunkte-bis heute zwei-sind auf dem sudlichen Teii
Transdanubiens zu finden. Der wichtigere Fundort ist Becsehely-Bukkaljai-
Flur4, wo die fruhen Funde mit den Gegenstânden der Malo Korenovo-und
Butmir-Kultur, sowie mit denen der Keszthely-, und Zseliz-Gruppe und des
Sarka-Typus in Vergesellschaftung vorzufinden waren 5 . Damit zeitlich parallel
sollten im sudwestlichen Teii Transdanubiens die Keszthely-Gruppe und in
Nord-bzw. Nordosttransdanubien die spăteste Zseliz-Gruppe gelebt haben 6 .
Dieses Zeitalter wird von den Forschern Vorlengyel-Horizont gennant7.
ln der nâchsten historischen Etappe der transdanubischen Sopot-Kultur
lebten die Trăger dieser Kulturerscheinung mit Ausnahme der nordostlichen
Ecke schon in ganz Transdanubian. Diese Etappe wird geographisch zweigeteilt:

1. S. Dimitrijevic. 1968.
2. N.Kalicz, J.Makkay, 1972a; N.Kalicz, J.Makkay, 1972b; J.Makkay 1969.
3. N.Kalicz, 1988, 11 O ff.
4. N.Kalicz, 1978·79, 10-12.
5. N.Kalicz, 1977, 119-120; N.Kalicz, 1983-1984, Tal. 3. 10a-13, N.Kalicz 1988, Abb. 3. 1-13.
6. N.Kalicz 1983-84, 174, N.Kalicz 1988, 11 O, 114, 116, J.Regenye 1993.
7. J.Pavuk 1964, J.Pavuk 1981, 291-293; A.Tocik, J.Lichardus, 1964, 276-278, A.Tocik, J.Lichardus, 1966
84·90; J.Lichardus, J.Vladâr, 1964, 79.

www.cimec.ro
144 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

in eine ostlichefund ei ne westliche Gruppe. Im Osten lebte die Bicske-Bi ria-, im


Westen eine der slawonischen Brezovljani-Gruppe ăhnelnde Gruppe. Die Phase,
die der Entwicklung der klassischen Lengyel-Kultur unmittelbar vorangeht,
wurde Protolengyelzeit genannt. Die wichtigsten Fundorte dieses Zeitalters sind
Becsehely (jungere Phase), Bicske, lzmeny, Hidas, Ajka und Nemesvamos-
Balaca in Ungarn und Bina in der Slowakei 8 •
Trotz der niedrigen Anzahl von Fundstellen und der daraus stammenden
Fundmaterialien konnte sowohl die Vor- als auch die Protolengyelzeit in eine
ăltere und eine jOngere Phase geteilt werden 9 . Die transdanubische Sopot-
Kultur knOpft sich eindeutig zugleich an den SOden, durch ihre Vinca-
Verbindungen10, und an den Norden, als eine der kulturellen Grundlagen der
Lengyel-Kultur. Die Sopot-Kultur in Transdanubian weist eigenstăndige
CharakterzOge gegenOber der slawonischen Geschwistergruppe auf. Sie ist in
l:Jngarn viei kOrzer, nămlich hier fehlen vollig die I-A und die III. Phasen, und sie
entwickelte sich in einer anderen Richtung. Die chronologischen und kulturellen
Beziehungen des slawonischen Stammgebietes standen stăndig im Mittelpunkt
des lnteresses der Neolithforscher. S.Dimitrijevic parallelisierte die Sopot-
Kultur mit der beinahe ganzen Vinca-Entwicklung, von dem Ende der A-Periode
bis zur 0 211 Eine ăhnliche Datierung ăuBerten in Bezug der Sopot-Bicske-Funde
N.Kalicz und J.Makkay 12 .
Die Zselîz-Gruppe spielte, nicht zuletzt wegen ihrer geographischen
Lage, eine zentrale Rolle in der Geschichte des Mittelneolithikums im
Karpatenbecken. lhre charakteristischen Funde sind gut erkennbar und dadurch
haben sie eine wichtige Funktion in der Parallelisierung der einzelnen Kulturen.
Es ist schwer, die Zselîz-Kultur direkt mit den Vinca-Etappen zu
synchronisieren. Die Funde der ersterwăhnten Kultur wurden
hochstwahrscheinlich von den Trăgern der Szakalhat-Kultur ins Vinca-Milieu
gebracht 13 . Obwohl die Kontakte der erwăhnten Kulturen durch Importe" belegt
sind, verfOgen wir bis heute Ober sehr wenige StOtzpunkte, um eine feinere
Parallelisierung zu schaffen. Das wohlbekannte GefăB in Vinca 14 und einige
Streufunde mit punktgefOllten Băndern in Zselîz-Siedlungen sind praktisch alle
Belege der Kontakte der zwei Kulturerscheinungen 15 • Auf diese Weise konnen
die drei Entwicklungsphasen der Zselîz-Keramik mit den Vinca-Perioden nicht
.
in Einklang gebracht werden, dazu brauchen wir indirekte Mittel.

8. N.Kalicz, 1983·84, 272; N. Kalicz, 1988, 106 ff.: N.Kalicz, J.Makkay, 1972a, N.Kalicz, J.Makkay, 1972b;
J.Regenye, 1993,24-35.
9. N.Kalicz, 1988, 106; J.Pavuk, 1981. 257-264; J.Makkay, 1978 und 1982, chronologische Tabellen.
1 o. J.Pavuk, 1967a, 38-39.
11. S. Dimitijevic, 1968, 121; Zu dieser Zeitstellung vgl: G.Lazarovici, 1981, 186.
12. N.Kalicz, J.Makkay, 1972b, 12.
13. G.Lazarovici, 1984, 158. Auch die Bukk-lmporte wurden h6chstwahrscheinlich von derSzakâlhât-Kultur
indas Banatgebracht (G.Lazarovici, 1976, 212). ln die umgekehrte Richtung wurden die bekannten Spondylus-
Muscheln geliefert, die vom Sudan nach Norden und Nordwesten gelangten und auBer den Alfolder Kulturen
(Szakâlhât, Bukk, Esztâr) auch in der Zseliz-Kultur erscheinen (N.Kalicz, 1989, 106).
14. M. Vasic, 1936, 41: Abb.54. ZselJz-Elemente oder Importe erscheinen in Vinl:a im Niveau 82 (-6,6m) und
in Turdaş, also in einer Verbindung vor cler fruhen TheiB·Periode (G.Lazarovici 1984, 158.).
15.J.Pavuk, 1969b;G.Lazarovici, 1984, 158.

www.cimec.ro
Lăszl6 Andrăs Horvăth 145

Es ist wohlbekannt, daB die Zselfz- und die Szakălhăt-Gruppe von Anfang
an zeitgleiche Erscheinungen des mittleren Neolithikums in dem Karpatenbecken
waren.BeidewarenErgebnissedersichamEndedesKoros-Starcevo-Komplexes
abspielenden groBen Wandlungen, die das historische Bild des Karpatenbeckens
grundlegend moditizierten.
Aufgrund der lmportfunde sollten die Zseliz- und die Szakâlhât-Kultur
miteinander in engem Kontakt gestanden haben. Die meisten Zseliz-Funde
tauchen in der Ungarischen Tietebene aut den Fruh-Szakâlhât-Fundorten aut 16 .
Sie gehoren dort zurt Vinca 8 1-Phase. ln Vergesellschaftung von Zseliz-Funden
kam eine Szakâlhât-Scherbe, die wegen ihrer Linienbandverzierung in die
klassische Phase derselben Kultur gehoren soli, in Sturovo (Pârkâny) vor. Die
Siedlung wurde der mittleren (li.) Phase der Zseliz-Kultur zugeschrieben 17 . Ei ne
ăhnliche chronologische Einordnung haben die Szakâlhât-Funde von Bajc-
Vlkanovo und Dvory nad Zitavou 18 .
ln den Schichten der meisten Tellsiedlungen der Ungarischen Tietebene
1
tinden wir Spăt-Szakâlhât-Funde. Das zeigt ei ne eindeutige Diskontinuităt in der
Besiedlung dieses Territoriums. Eine ăhnliche Lage spielt sich zur Zeit der
Zseliz 111-Periode in der Slowakei, als die Trăger dieser Kulturen neue
Siedlundsplătze grundeten 19 . Autgrund dieser Parallelităt denkt J.Pavuk auch
an ein zietliches Nebeneinander der beiden Kulturgruppen. Seiner meinung
nach kann die AbschluBphase der Zseliz-Kultur, autgrund der Spăt-Szakâlhât­
Datierung20 in die spăte Vinca-8 2-oder B/C-Periode datiert werden.
Von chronologischen Standpunkt aus sind die Importe, die in der III.
Phase der Zseliz-Kultur zum Vorschein kamen, auBerordentlich wichtig. J.Pavuk
merkt in Bezug mit diesen Fundstellen (Vy-capy Opatovce, Home Letantovce,
Bina, Dvory nad Zitavou, Bekâsmegyer) an, daB hier die Charakterzuge der
TheiB-Kultur uberwiegen 21 . Wichtig sind die Szakâlhât-artigen GefăBbruchstUcke
in Bekâsmegyer, wo sie aut einem Zseliz-Wohnplatz erschienen 22 . Von
demselben Fundort stammt eine groBe, aber unverzierte Amphore, die ihrer
Form nach ebentalls der Szakâlhât-Kultur angehoren konnte 23 . lhre Parallelen
sind aut den Territorium der letzteren Kultur autzutinden, wo sie in die
Spătphase der Szakâlhât- oder in die l.Phase der TheiB-Kultur datiert werden 24 .

16. N.Kalicz, J.Makkay, 1977, 107: Tape·Lebo: J.Korek, 1958-59, Tal. VIII. 1-3; O. Trogmayer, 1969, 476.
17. J.Pavuk 1969b, 313, Abb. 35,6 und Abb. 54 ,3. J. Pavuk datierte hier die Siedlung von Sturovo an „die
obere Grenze der alteren Stule", Dvory nad Zitavou aber in die mittlere Stule der Zseliz-Kultur (J.Pavuk
1969b, 343, 348).
18. A. Tocik nannte sie Theil3-lmporte, aber sie sind aufgrund ihrer Verzierung eher noch die Szakiilhat-
Kultur einzuordnen. (A. Tocik 1964, Tal. 42, 5, 9, 11; Taf. 44, 14; N.Kalicz 1970, 16.)
19. J.Pavuk 1994, 202.
· 20. Diase Phasewird von J.Makkay, N.Kalicz und P.Raczky fruh-Theil3-Kulturgenannt (J.Makkay, 1982, 60;
N.Kalicz, P.Raczky, 1990, 28).
21. J.Pavuk 1969b, Abb. 3.
22. F.Tompa 1937, Tal. 13., 1-3; V. Gâbori-Csânk, 1964, T. 7. 3.
23. F.Tompa 1937, Tal. 13, 12.
24. Hierher gehoren das bekannte Gelăl3 von Vin ca (M.Vasic 1936, li. T. XXXII.), die Gesichtsgefâl3e von
Battonya-Godorosok (Gy. Goldman. 1984, Bild 24, 1-3) und die von Szentes -llonapart (L.A. Horvâth 1983, T.
18, 1-2). Hier sei es erwăhnt, dal3 J.Pavuk schon 1969 die SzakalhâtfTheiB-Obergangsphase Theil3 I. nannte
(J.Pavuk, 1969a, 356).
www.cimec.ro
146 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

Wenn wir die Beziehungen der Sopot-Kultur mit den Kulturen der
Ungarischen Tiefebene behandeln mochten, sind wir in keiner leichten Lage.
1984 wurde eine sandhaltige, rotbemalte, Scherbe einer bikonischen
Schale in einer Grube der Alfolder Linienbandkeramik in Szentes-llona-part
.gefunden 25 • Dieses StOck war in dieser Gesellschaft fremd und der in der
Ungarischen Tiefebene konnte keine einzigeParallele gefunden werden. lhren
besten Entsprechungen nach 26 kann es nicht ausgeschlossen werden, daB wir
hier mit einem Erzeugnis der 1-A-Phase der slawonischen Sopot-Kultur zu tun
haben 27 • Diese Etappe parallelisierte S.Dimitrijevic zum Teii mit Vin ca A und mit
der ganzen 8 1-Stufe 28 • Wegen des spăten Charakters der hiesigen ALBK-Funde
soli diese Grube von Szentes-llonapart wenigstens an die Wende der Vinca B,I
8 2 -Etappen datiert werden. Aufgrund dessen ist dieser Befund der frOheste
Nachweis der Kontakte zwischen der Sopot- und der ALBK-Kultur. Gleichzeitig
war Transdanubian noch durch die Volker der Keszthely-Gruppe der
Linienbandkeramik und der mittleren Phase der Zselfz-Kultur besetzt. Der
erwăhnte Fund muB also aus Westslawonien gestammt haben und der spăten
Phase der Szakălhăt-Kultur unbedingt vorangegangen sein.
Elemente der Sopot-Kultur konnten auch in Battonya-G6dr6s6k, in einer
Spăt-Szakălhăt-Siedlung nachgewiesen werden. Hier wuden niedrige
RingfuBschalen und Hohltusse gefunden, die gute Verbindungen mit dem
Fundort Bicske haben. Aufgrund dessen stimmte auch Gy. Goldman mit der
fruheren Meinung von N.Kalicz und J. Makkay in der Gleichzeitigkeit der erwăhnten
Kulturen Oberein 29 • ln dem gleichen Kontext kam ein echtes lmportstOck der
Sopot-Kultur in der Tellsiedlung von bcsod vor. Die eine leicht bikonische Form
autweisende und rotbemalte Scherbe wurde der Sopot li Bicske-Kultur
zugeschrieben 30 . Auch diesem StOck ăhnliche Funde wurden an den Grabungen
von Gellenhăza-Vărosret in den Gruben der Sopot-Kultur gefunnden. AuBer
diesen fanden wir auch dunnwandige, hochpolierte Schalen mit leichtem S-
Profil (Abb. 1-3, Abb. 2,2). Die Parallelen dieses GefăBtyps, die in die spăte
Szakălhăt-Periode datiert wurden, 31 sind von Szentes-llonapart bekannt 32 •
Obwohl mehrere Exemplar auf diesem Fundort vorkamen, ist diese Form in der

25. L.A.Horvâth, 1994, Abb. 11,3.


26. S.Dimitrijevic, 1968, T.11. 7, T.V. 7, 10.
27. lhre andere, formenkundlich genaue Parallele von Vin ca 82 (-6,6m) (J. Pavuk, 1969a, Abb. 2. 1-8) wurde
in der ursprunglichen Publikation erwăhnt. ln der Grube der All61d-Linienbandkeramik schien sie aber zu spăl
zu sein (L.A.Horvăth, 1994, 186). '
28. S.Dimitrijevic, 1968, 121. Nach der Aullassung von G.Lazarovici endete die I-A Phase der Sopot-Kultur
etwas lriiher, noch vor dem Ende der Vinta 81-Etappe (G.Lazarovici, 1984, 161 ).
29. Hier handelt es sich um die Szakălhat-TheiB-Obergangspahse und um die Sopot ll-8icske-Kultur
(N.Kalicz, J.Makkay, 1972a, 12; Gy. Goldman. 1984, 59).
30. "The Szakălhăt-Tisza transitional assambles also includes grey polished wares with pastose red paint
(PL. 2514), characteristic ol the later Sopot ll-8icske phase". (P.Raczky et. al. 1985, 286). Die 8ildunterschrift
desselben Fundstiickes im Ausstellungskatalog in Mannheim: „8ruchstuckes eines bikonischen GefăBes mit
pastos roter 8emalung. Import der Sopot ll-8icske-Kultur. Klassische TheiB-Kultur". (P.Raczky, 1990, 93, Abb.
129). ln dergleichen Schichtdieses Fundorteskamen 8ruchstiickevon Vinta-GefăBe zum Vorschein (P.Raczky
el al. 1985, 268), die aber in fast allen Perioden der Vinca-Entwicklung bekannt waren, so haben sie nur einen
niederigen Datierungswert.
31. L.A.Horvăth, 1995, 15.
32. Grube 1. der Ausgrabung 1984: L.A.Horvath, 1994, Abb. 3, 5; L.A.Horvăth, 1995, Abb. 1, 4, 6.

www.cimec.ro
Lâszl6 Andrâs Horvâth 147

Szakalhat-Kultur nicht ublich. Ein Beispiel ist vielleicht hier von dem
namengebenden Fundplatz zu erwăhnen 33 • Ăhnliche .gegenstănde stammen
aus den-Fundensemblen des"Sărka-Typus von,f>oigen und Puikau, wo sie.mit
Zseliz-Keramik zusammen auHreten 34 • Dfe Verfasserin hieltsie Hirdie leitform
dieses Types, die mit· spăter Notenl<opf ·aber auch mit Stichbandkeramik
vorkommt3 5 . Oie Schălchen gleicher Form der Zseliz-Kultur sind an d~ mittleren
und spăten Fundarte zu kn0pfen 36 . Alles in allen kann man feststellen, daB
mehrere ăhntiche GefăBformen inder Sopot-und auch in der Spăt-Szakălhăt­
Entwicklun~ erscheinen, diewenn nichtdirekte Kontaktfunde sind, auch dann
mussen sie als solche allgemeine zeitbestimmende Charakteristika aufgefast
werden; die die Gleichzeitigkeit:{ter genannten Formungen klar machen. Oie
fetzten drei Fălle weisen e-indeutig auf die zeitliche Parallelităt der Spât-
Szakălhăt-, Sopot- und Spăt~zseliz-Entwicl<lung hin. Es ist noch unbedingt zu
bemerken, l::laB diese GefăBart auch in der Luzianky-Gruppe eine hervorragende
Rolle spielte 37 .
Die Verbindungen zwischen der Szakalhat-und Vinca-Kultur sind seit
langem bekannt. Die Lage der zeitlich ersten Szakălhăt-Funde in Vinca-Bjelo-
Brdo ist aber schon bestritten. Nach G. Lazarovici stammen schon die ersten
Exemplare dieser Art aus der Tiefe 9,2 m, wăhrend die entwickelten StUche aus
der Schicht der 8 2 -Phase stammen 38 . Die ungarischen Forscher waren dagegen
der Meinung, daB Szakalhat-BruchstOcke erst von 8,3 m. d.h. von dem Anfang
der 8 1 -Phase in Vinca erscheinen 39 . Das groBe GesichtsgefăB aus einer Tiefe
von 6,6m datierte N.Kalicz in die Vinea 8 1 -8 2 -Phase 40 • Darin sind aber die
Forscher einig, daB die Verbindungen zwischen den genennten Kulturen im
allgemeinen in der Periode Vinca 82 zu bestimmen sind 41 • Etwas einfacher ist
die Lage in Beziehung mit den Kulturen im Banat. Dort konnen die ersten
Szakalhat-lmporte von der Phase Bucovăţ I. in Parţa beobachtet werden 42 • ln
Battonya-Vidpart kamen dagegen viele Vinca-Funde aus der gleichen Zeit
von 43 .
ln der Phase Parţa li finden wir schon die entwickelte Szakălhăt-Kultur auf
dem namangebenden Fundort. Das lief in groBen ZOgen mit lclod I, Deva-
Tăualaş li, Tărtăria 11/frOh und mit der spătesten Lumea-Nouă parallel 44 •
Das Ende von Bucovăţ li und der Anfang Bucovăţ III kann schon mit der
Etappe Vi nea 82/C parallelisiert werden 45 . Oiese Ph ase war im Norden mit lclod

33. N.Kalicz, J.Makkay. 1977, Tal. 155, 6.


34. E.Lenneis. 1995, Abb. 14, 1; Abb. 15, 1. 3.
35. E.Lenneis. 1995, 39.
36. J.Pavuk 1969b. Milanovce: Abb. 18. 1O; Bajt: Abb. 49. 20; Turold: J.Ko~turik, J. Stuchikovâ 1983, Tal.
VI, 2; Tal. Vll.2; Tal. VIII. 5.
37. Slovensko 1970, T. XXXVI. 1-2; N.Kalicz. 1983-84. 171.
38. G.Lazarovici, 1976, 214.
39. O.Trogmayer. 1969, 477-478;·N.Kalicz, J.Makkay. 1977, 108.
40. N.Kalicz, P.Raczky, 1990, 29.
41. N.Kalicz, S. Makkay, 1977, 108; O.Trogmayer, 1969, 477-478.
42. G.Lazarovici. 1979. Abb. 11. 10. 12, 13-16, 18-19.
43. J. G. Szânăszky, 1979, 76.
44. G. Lazarovici. 1986, 34-35; J. Chapman, 1.981. 22.
45. G. Lazarovici. 1976. 212; G. Lazarovici. 1984. 161; F. Draşoveanu. 1991a, 211.

www.cimec.ro
148 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

1146, im Osten mit Petreşti A zeitglich 47 . ln dieser letzterwăhnten Schicht von


Bucovăţwunden die Erzeugnisse derTheiB-Kultur gefunden 48 • Weitere Angaben
stammen aus der Siedlung von Hodoni aus der gleichen Zeitperiode. Die Funde,
die mit Rast 11 , 12 , mit Liubcova I B, mit Vin ca 6,6-5,0 m und mit Gomo lava la und
lb in parallele gestellt werden konnten, wunden in die Vinca B/C-Zeit datiert49 •
Von chronolpgischem Standpunkt aus ist es sehr wichtig, daB ein BruchstOck
der Sopot 11-Bicske-Kultur auch in Gomolava la-lb vorkam 50 . Als weiterer Beitrag
zur Cronologie dieser Etappe dienen die mit konzentrischen Rhomben verzierten
Becher der Spăt-Szakălhăt-(FrOh-TheiB-) Kultur. Diese schon ausgefOhrten
und charakterischen Becher, die in Veszt6-Măgor 51 , in Ocsod-Kovăshalom 52 ,
und in Battonya-Godrosok, Haus 1. 53 ausgegreben wurden, haben gute Parallelen
im Banat. Sowohl in Hodoni 54 als auch in Zorlenţ 55 tauchen sie auf. Die Siedlung
Zorlenţ ist genetisch mit Bucovăţ li verbunden und wird durch ihre Vinea B/C-
zeitlichen Funde datiert, wăhrend die genannten Becher zu der B 2 -Phae
gehoren 56 . Hierher geh6rt noch ein ăhnlicherweise bekanntes GefăB von Vinca
selbst 57 • DemgemăB kann der Szakălhăt/TheiB-Obergang keinesfalls an das
Ende der Vinca-b1 -Periode datiert werden 58 • Aus den aufgezăhlten Angaben
geht es klar hervor, daB die Sopot 11-Bicske genennten Funde sowohl in der
Vinca 8 2 -, als auch in der Vinca C-Phase vorkamen, die Dauer ihres Lebens
konnte sich also wăhrend dieser perioden abgespielt haben. Wichtig sind noch
die auf dem Fundorf Bicske gefundenen TheiB-1 mporte 59 , die in unse re bisherigen
Kenntnisse gut hineinpassen. Sie weisen eindeutig aut die Gleichzeitigkeit der
Spăt-Szakălhăt/FrOh-TheiB-, der Zseliz-111-sowie der osttransdanubischen Sopot-
Kultur hin.
Wie erwăhnt, wird allgemein arerkannt, daB die Sărka-Keramik mit der
Zseliz-Gruppe im Grunde genommen parallel lăuft • Die Beziehungen zwischen
60

diesen Gruppen wurde aber nur selten behandelt. Ein gutes Beispiel tor eine
nuancierte Schilderung vertritt die chronologische Tabelle von I. Pa viu und ·M.

46. G.Lazarovici, 1986, 34-35.


47. F. Draşovean, 1991a, 211.
48. G. Lazarovici, 1976, 213; N. Kalicz. 1989, 106: N. Kalicz, P. Raczky, 1990, 29.
49. F. Draşoveanu, 1991b, 14.
50. B. Brukner, 1988, 24.
51. J. Makkay, K. He9edus. 1990. Abb. 148.
52. P. Raczky, 1990, Abb.11.
53. Gy. Golman, 1984, Bild 9. unten. Hier ist dieses Motiv auch in, mit Bitumen Gezeichneter Form bekannt.
54. F. Draşoveanu, 1991 b, fi9.2. unten; F. Draşovean. 1994,Abb. 6,9.
55. G. Lazarovici, 1984. Abb. 12.9; F. Draşovean, 1991a. Fig.1.
56. G. Lazarovici, 1976, 213.
57. G. Lazarovici. 1984, Abb. 11.2: Ein ăhnliches Motiv ist auch in der gleichzeitigen lclod·Gruppe li zu
linden (G. Lazarovici, 1986, Fig.8. 3,5-6, 10).
58. N. Kalicz. P. Racky, 1990, 29. Hier handelt es sich um die C 14-Daten von H6dmez6vâsârhely-
k6kenydomb und Szegvâr-Tuzkoves (4300-4240 b.c„ F. Horvâth, 1991, 269). die eine solche Datierung
unterstiitzen konnten aber das wurde mit der horizontalen Straligraphie in scharfem Widerspruch. Nimmt man
in Betracht, daB die Vinta-81-Periode noch die Bliitezeit der Allold-Linianbandkeramik war, scheinen die
angeliikrten Daten fiir die sog. Friih-TheiB-Entwicklung zu alt zu sein.
59. J. Makkay, 1975, Abb. 27-29.
• 60. J. Pavuk, 1964. 34-36; J. Pavuk, 1969b, 355; M: Zâpotockâ, 1969, 85; P. Kosturik, A Stuchikovâ, 1982,
89;E. Ruttkay, 1985, 17.

www.cimec.ro
Lăszl6 Andrăs Horvăth 149

Zapotocka, auf der sie die Einstufungen verschiedener Forscher der


Linienbandkeramik synchronisierten 61 • Auf dieser Tabelle ist es gut ersichtlich,
daB die Entwicklung des Sărka-Typs schon von der Mitte der Zseliz-lla-Phase
8eginnt und bis zum Ende der III. Phase dauert. M. Zăpotockă hielt schon fruher
die Zseliz 111-Entwicklung in der Tschechoslowakei nicht nur mit der jungsten
Sărka-Phase, sondern auch mit den ersten zwei Phase der Stichbandkeramik
fUr zeitgleich. Diese 8ehauptung wird durch den 8efund von Franzhausen
unterstUtzt, wo die Sărka- und Zseliz-Funde in Vergesellschaftung von
Notenkopfverzierten GefăBbruchstUcken zum vorschein kammen 62 • Eine ăhnliche
Datierung wurde jungst auch von J. Petrasch publiziert 63 •
Das bedeutet unter anderen soviel, daB die Fundorte, wo Sărka- und
Zseliz-Funde in Verbindung miteinander vorkommmen, noch nicht unbedingt in
die III. (AbschluB)-Phase datiert werden mussen, sie konnen alsa theoretische
auch einer fruheren Periode angekoren.
ln einem seiner letzten Werke beschăftigte sich S. Dimitrijevic ausfUhrlich
mit den Fragen der „auf Starcevo-Substratum entstandenen" Malo Korenovo-
Kultur, wobei er ihr eine large Lebensdauer beimaB. Aufgrund der „archaischen"
Charakterzuge datierte er ihren Anfang in die Sopot 1-a/Vinca 8 1 -Periode,
wăhrend das Ende dieser Kultur nach ihm in die erste Hălfte der Vinca 8 2 -Zeit
gelangte 64 . T.Tei.ak-Gregl, welche die Funde der Korenovo-Kultur
monographisch aufarbeitete, ăuBerte eine ăhnliche Meinung mit dem
Unterschied, daB sie das Ende der Kultur etwas fruher stellte 65 . Die 8eziehungen
der mitteleuropăischen Neolithkulturen untersuchend datierte J. Pavuk diese
Kultur in eine noch fruhere (Vinca 8 1 ) Periode 66 • Auch G. Lazarovici formulierte
eine ăhnliche Meinung Ober das Enddatum der Malo Korenovo-Kultur 67 • Rechnet
man noch dazu, daB die erste Hălfte der Vinca 8 2 -Zeit mit Zseliz-11 68 und dem
Anf~ng des Sărkă-Typs zeitgleich war, wird daraus folgen, daB die Malo
Korenovo-Funde auch in 8ecsehely keine spătare Datierung erlauben. ln
diesem System konnte die ăltere Phase dieses Fundortes alsa noch in der esten
Hălfte der Vinca 8 2 -Zeit geendet haben.
Das Leben der damit zeitgleichen Keszthely-Gruppe in SW-Ungarn wurde
von N. Kalicz zweigeteilt, wobei er f~r diese Gruppe einen fruher Anfang (Vinca

61. 1. Pavlu, M. Zapotocka, 1979, Obt. 8.


62. Ch, 81esl: Die Siedlung der Notenkopfkeramik von Franzhausen im Unteren Traisental, Niederosterreich.
Vortrag aut dem lntemationalen OGUF-Symposium zu Poysdorf in Oktober 1995. (Auszug).
63. Die Sarka-Keramik făngt auch hier parallel mit der lla-Phase der Zseliz-Kultur an, endet aber etwas
lruher, sie erlebt das Ende der III. Periode nicht mehr. J. Petrasch, 1994, Abb.1.
64. S. Dimitrijevic 1978, 122.
65. Aufgrund der kleinen Menge und des altertiimlichen Charakteres der Funde bzw. aus Mangel an
I lRllerungwert besitzende lmportfunden scheint mir diese Datierung (Vinca 82/C) zu sein (T. Te;!:ak-Gregl 1993,
16)
66 „Seine Gleichzeitigkeit mit der Stufe Vinca 81 ist sehr wahrscheinlich ... Dies wiirde gleichze1lig
hedeuten, daB der Malo Korenovo-Typus âlter wăre als die Sopot 1-8." (J. Pavuk, 1976a, 38).
67. G. Lazarovici, 1984, 161 . Das sog. Schwalbenschwanzmotiv, eine der charakteristischsten Verzierungen
rlnr Malo-Korenovo-Kultur (T.Tezak-Gregl 1993, T. 1, 3. T. 5, 5.) erscheint in der ersten Periode der 8ucovăţ­
c;ruppe (G.Lazarovici, 1984, Abb. 4, 9, 13), die în die Vinca 81-Phase datiert wurde. ln der Szakalhat-Kultur
~onnen wir spătare 8eispiele (Gy. Goldman, 1978, Tal. li.) Solche Formen, Verzierungen und andere
Kulturerscheinungen, die die Malo-Korenovo-Kultur spăter datieren lassen wiirden, sind bis dato nicht bekannt.
68. Die 8eschreibung dieser Phase siehe: J.Pavuk, 1969a, 347; J.Pavuk, 1969b.
www.cimec.ro
150 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

A) vermutet 69 . Chronologisch wichtig sind die Importe dieser linieband-


keramischen Gruppe in den I-A und 1-8-zeitlichen Objekten der Sopot-Kultur 70 •
Diase PhasewurdeinSlawonienvonAnfangderVinca 8 1 -Zeit bis zum Ende der
8 2 datiert7 1 . Es gibt also ein terminus ante quem tor das Ende der Keszthely-
Gruppe. Die vorliegenden absoluten Zahlen (4170-4090b.c.) weisen darauf hin,
daB sie eher mit Sopot lb-Zseliz 11-Vinca 8 2 in den gleichen Horizont gestellt
werden kann. Trotzdem bleibt ihr genaues Ende fraglich. Soviel ist nur sicher,
daB der transdanuq,ische Sopot-8rezovljani-Typ folgte.
Es hat aber auch weitere Konsequenzen:
Wir sahen, daB die Zseliz-111-Phase, aufgrund der obenerwăhnten Fakten
und nicht vor die Vi nea 8 2-8/C-Zeit datiert werden kan 72 • Ăhnliches ist Ober den
slawonischen 8rezovljani-Typ zu sagen, der nach einem kurzen Hiatus der Malo
Korenovo-Kultur folgend lebte 73 • Daraus folgt, daB auch der 8rezovljani-Typ und
die, damit allem Anschein nach zeitliche westtrasdanubische Sopot-Gruppe, die
auf dem ehemaligen Gebiet der Keszthely-Gruppe lebte, wenigstens zum Teii
mit der AbschluBphase der Zseliz-Gruppe gleichzeitig leben muBte 74 , was mit
den bisherigen Vermutungen in Widerspruch steht7 5 . Alle diese sind auf die der
damit zeitlichen osttransdanubischen Fundorte nicht folgenlos. Den Anfang von
8icske datierte auch N.Kalicz in eine spătare Zeit als den von 8ecsehely 76 .
Soviel ist aber sicher, daB die Fundorte von 8icske-8iria-Typ mindestens auf
dem Gebiet Osttransdanubiens nur nach dem AbschluB der Zseliz-Entwicklung
begonnen haben konnten, wie es oft erwăhnt wird 77 . Aufgrund ihrer Importe
konnte diese Gruppe am Ende der Vinca 8 2 -Zeit begonnen, aber sie lebte noch
ih der C·Periode weiter 76 •
S.Dimitrijevic nahm an, daB der 8rezovljani-Typ in Westslawonien in der
zweiten Hălfte der Vinca 8 2 -Periode begann 79 . Das weist schon in sich aut die
Vorzeitigkeit des 8rezovljani-Typs im Gegensatz zur osttransdanubischen Sopot-
Bicske-Kultur haben wir fruher mehrere Angaben aufgezăhlt, die ihre
Gleichzeitigkeit mit den Siedlungen der Spăt-TheiB-Periode (Vinea 8/C) 60

69. N.Kalicz, 1991, 2611.


70. S.Dimilijevic, 1968, Tal. 2, 5: Phase I-A; Tal. 3, 1, 9; Tal. 4, 4: Phase 1-8.
71. S.Dimitrijevic, 1978, SI. 12.
72. So wurde sie in mehreren chronologischen Tabellen abgebildet: N.Kalicz, J.Makkay 1977; J.Makkay
1982.
73. S.Dimitrijevic, 1978, SI. 12.
74. Zur Datierung dieser Gruppe sei es erwăhnt, dall eine Scherbe der li. Phase der Stichbandkeramikkultur
(im weiterem StK) Grube 3, in Gornji-8rezovljani gelunden wurde (S.Dimitijevic, 1978, 126, Abb. 1917).
Unterwolbling, dessen Funde der Protolengyel-Zeit Ostosterreichs angeh6rten, lielerte dagegen StK 111111-
zeitliche Funde (E.Ruttkay, 1987; E.Lenneis, 1986, 164-165). ln 86hmen tauchen die ersten Protolengyel-
lmporte wieder wăhrend der StK 111 (M.Vavra, 1994, 241 )aul.
75. N.Kalicz, 1988, 116.
76. N.Kalicz, 1988, 114.
77. N.Kalicz, 1988, 112. FF; J.Pavuk, 1981, 262.Nimmt man die obengeschriebenen in 8etracht, nămlich
dall die Zseliz-111-Phase bis zum Ende der Vinca-82-Zeit, u.zw. aul dem Territorium derspateren 8icske-Gruppe
lebte, so bleibt auch geographisch kein Platz li.ir die 8icske-Funde vor dieser Zeit.
78. Auller den erwăhnten Kontaktfunden weisen die kannelierten Scherben, die in lzmeny vorkamen aul eine
solche Datierung (N.Kalicz, J.Makkay, 1972b, Abb. 8, 1, 3) und die ihre Parallelen unter den Funden der Vinta
82- und der C-Phase haben (G.Lazarovici, 1976, Abb. 9, 15, Abb. 1 O, 14, 21; F.Draşovean, 1994, Abb. 3-6).
79. S.Dimitrijevic, 1978, 122.
80. Absolutchronologisch 4100-3900 b.c. (J.Chapman, 1981, 20).

www.cimec.ro
Lâszl6 Andrâs Horvâth 151

bewiesen. Hier sei die fruher schon zitierte Meinung von J.Pavuk erneut
erwăhnt, nach der scon die FrOh-TheiB-lmporte furdie spăteste Zselfz-Phase in
der Slowakei charakteristisch sind, die ein den Funden der osttransdanuischen
Sopot-Funde ăhnliches Alter tur diase Phase voraussetzt.
Vom Standpunkt unseres Themas aus ist das Verhăltnis der Luzianky-
und der Zseliz-Gruppe von Wichtigkeit. ln Transdanubian konnten sie - den
nordostlichen Teii des Gebietes ausgenommen - nicht parallel leben. lhr
Verhătnis ist in der Slowakei durch die folgenden Fakten charakterisierbar:
- Die Luzianky-Gruppe besiedelte nicht die ganze Slowakei, sondern sie
verbreitete sich nur bis zum Nitraer Raum. So entsteht ein groBes Gebiet in der
Mittelslowakei, das in diesem Modell unbewohnt bleibt 81 •

- Die Funde des Protolengyel-Horizontes fehlen aber nicht nur in der


Slowakei, sondern auch in Kleinpolen. Hier gibt es dagegen ein Zseliz-
Fundmaterial, das an ei ne Zeit vor dem STK IV-V-Samborzec-Opat6w-Horizont
zu kni.ipfen ist 82 •
- Die Zseliz 111-Fundorte, aut denen die Spăt-Szakălhăt/Fri.ih-TheiB­
lmporte vorkamen (Bohotă, Dvory nad Zitavou, Sikenica, Bajc, Bekăsmegyer,
Vycapy-Opatovce, Bina) liegen auBerhalb des Luzianky-Gebietes.
- ln der Slowakei war eine vollige Diskontinuităt zwischen den Protolengyel/
Lengyel- und Zseliz-Fundorten zu beobachten. Das ehemalige Siedlungsareal
der Zseliz-Gruppe wurde erst wăhrend der li. Stufe der Lengyel-Kultur regelmăBig
besiedelt 84 . daraus kann aber gefolgert werden, daB in der mittleren Slowakei
die letzte Phase der Zseliz-Kultur im Horizont STK 111111 - Untewolbling -
Protolengyel noch leben sollte, die mit den bisherigen Anmutungen wieder in
Widerspruch steht 85 . Die C 14-Daten unterstOtzen aber diese Zeitstellung der
letzterwăhnten Kulturen vollig 86 . Hier sei es bemerkt, daB obwohl die Spătphase
der Zseliz-Kultur stătig in die Vorlengyelzeit eingestuft wurde, hat man sie
jedoch bei den chronologischen Tafeln in den meisten Făllen mit der ji.ingeren
Phase der Sopot-Bicske-Kultur als zeitgleich abgebildet 87 •
Unklar ist noch das Ende der westtransdanubischen Sopot-Kultur
(Brezovljani-Typ). Heute kann man nur soviel sagen, daB die Luzianky-Se-
Gruppe hochstwahrscheinlich schon mit der Ost- und West-Gruppe der
transdanubischen Sopot-Kultur gleichzeitig in Nordwesttransdanubien lebte.
Das Auftauchen der Luzianky-Se-Fundorte in Si.idwesttransdanubien weist

81. B.Novotny, 1986, 207.


82. M.Godlowska, 1986, 69; M.Kaczanowska el al. 1986, 96.
83. J.Pavuk, 1969a. Abb.3
84. J.Pavuk, 1967b, 337; J Pavuk 1986, 216
85. Diese Vorstellung liber eine spăle Datierung der spătesten Zseliz-Entwicklung ist gar nicht neu. Die
Gleichzeitigkeit der ălteren Bicske-Phase und der Zseliz-Kultur in Nordosltransdanubien (Bekăsmegyer). wird
auch von N.Kalicz angenommen (N.Kalicz, 1988, 108).
86. Der Obergang zwischen deliniliv mit Zseliz-111 ubereinstimmt (Pavuk 1981, Lenneis 1995, 37-39), wird
durch die C 14-Daten zwischen 4000-3900 b.c. datiert (J.Moddermann 1981, 180). Das ist etwa 200 Jahre junger,
als die der Keszthely-Gruppe, die die Vorzeiligkeil dieser letzteren Erscheinung weiter stărkt.
87. J.Makkay, 1982, chronologische Tabelle.

www.cimec.ro
152 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

darauf hin, daB noch eine Spăt-Protolengyelzeit der Luzianky-Se-Kultur auf


diesem Gebiet dem Brezovljani-Typ folgte 88 .
Die Importe der klassischen TheiB-Kultur spielten auch in der
nachfolgenden, d.h. der Fruhlengyelzeit eine wichtige Rolle. ln Assz6d 89 und in
Svodin 90 wurden gleichfalls Kontaktfunde dieser Kultur des ungarischen
TheiBgebietes ausgegraben. Lengyel 1-zeitliche Scherben, samt Spât-TheiB-
Funden, fand man în den Siedlungen der III. Phase der lclod-Gruppe, die
Kontakte mit den A- und A/B-Phasen der Petreşti-Kultur hatten 91 . Das war die
formative Phase der Gorzsa-Gruppe (Vinca C-0 1 ) 92 , dia unsere bisheringen
chronologischen Erwăhnungen bestătigen. ln Osterreich und Măhren erscheien
die lmportgegenstănde der 111 93 und IV. Phase der Stichbandkeramikkultur în
den damit zeitgleichen Siedlungen. Das ist aber schon eine andere Zeit, die hier
nicht behandelt werden soll 94 .
Aufgrund der aufgezăhlten Angaben kănnen wir das folgende
chronologische Bild erwerben:
1. ln der Vinca-8 1 -Periode lebte in Transdanubian die Keszthely-Gruppe
mit der 11.Phase der Zseliz-Kultur zusammen. ln Westslawonien befand sich zu
dieser Zeit die Malo Korenovo-Kultur, die am Ende dieser, oder am Anfang der
riăchsten Etappe zu Ende ging. Das war mit der Fruhphase der Sarka-Keramik
zeitgleich, welches in Becsehely die ăltere Phase bedeutete. Zu dieser Zeit
lebte die la/lb-Phase der Sopot-Kultur in Ostslawonien und die Bucovăţ I im
rumănischen Banat. Die Zseliz-lmporte beweisen, daB in der Ungarischen
Tiefebene die fruklassische Periode der Bukk-Esztar,-Szakâ.lhâ.t,- und der
spăten Alfăld-Linienbandkeramik lebte. Aus diesem Zeitalter konnte die
angenommene Sopot l(?)-Scherbe aus einer ALBK-Grube von Szentes-llonapart
stammen, die der bisherig fruheste Kontaktfund der Sopot-Kultur in der groBen
Ungarischen Tiefebene wăre (Abb. 6).
2. Nach der Auflăssung des Malo Korenovo-Typs an der Grenze der
ersten und zweiten Hălfte der Vinca 8 2 -Phase (Sopot lb) entstand in
Westslawonien der Brezovljani-Typ, die nicht viei spăter auch in Transdanubian
erschien.Vom chronologischen Standpunkt aus ist das lmportstOck der li. Ph ase
der STK in Gornji Brezovljani wichtig, welches hăchstwahrscheinlich zu dieser
Zeit nach SOden gelangte. Es konnte sich schon wăhrend der zweiten Hâlfte der
Vinca-8 2 -Periode abgespielt haben. Fur diese Zeit gibt es schon gesicherte
Nachweise, daB in Nord- und Osttransdanubien die III. Phase der Zseliz-Kultur
lebte. Wie lange sie miteinander zusammen gelebt hatten das kann heute aus

88. J.Barna hat in Esztergalyhorvati eine grube dieser Kultur ausgegraben. Im Druck im Band 6. der
Zeitschrifl Zalai Muzeum. lch bedanke mich bei J.Barna fur diese Angabe.
89. N.Kaficz, 1969, 186; N.Kalicz, 1970; N.Kalicz, 1985, 105, 108.
90. J.Pavuk, 1994, 201.
91. G.Lazarovici, 1986, 35.
92. F.Horvath, 1982„220; F.Horvath, 1986, 93-94.
93. Die 111111 und die 111.Phase der StK gehorte noch der Protolengyelzeit an (M. Vavra 1994, 241; M.Zapotocka
1986, 342; E. Lenneis 1986, 164-165). Die ersten. in die friih-Lengyel-Kultur eingliedbaren Funden kamen schon
mit dem Obergang StK III/IV und mit StK zusammen vor (M.Zapotocka 1986, 342-343; Ch. Neugebauer-Maresch
1986, 195).
94. Gute Zusammenfassung uber die chronologischen Probleme der Lengyel-Kultur: I. Zalai-Gaal 1992.

www.cimec.ro
Lăszl6 Andrăs Horvăth 153

Mangel an genaueren Daten nicht entschieden werden. Meiner Auffasung nach


soli diese Periode als erste Phase der ungarischen Sopot-Kultur betrachtet
werden. ln der Ungarischen Tiefebene lebten zu dieser Zeit die klassische
Bukk-, Esztâr- und Szakâlhât-Kultur, bzw. ostlich und sudlich davon die l.Phase
der lclod- und die li. der Bucovăţ-Gruppe (abb. 7.).
Etwas spăter begann in Osttransdanubien das Leben des Bicske-Typs
der Sopot-Kultur, der den GroBteil des Gebietes der Zseliz III. Kultur in
Transdanubian eroberte. lhre Importe erscheinen in den Vinca-8 2-und Vinca C-
zeitlichen Schichten der AlfOlder Teii- und Flaschsiedlungen. Die den Import der
Sopot-Kultur beinhaltende Schicht von Ocsod - Kovâshalom samt den Sopot-
artige Funde aufweisenden Spăt-Szakâlhât-Siedlungen (Battonya-Godrosok
und Szentes-llonapart) konnten also mit der slof.!akischen und
nordosttransdanubischen Zseliz 111-Phase parallel sein, sie konnen aber
keinesfalls zum Vorlengyelhorizont gehoren. Aufgrund weiterer Kontakte waren
sie mit der spătesten Turdaş-Phase, lclod 11-Bucovăţ 11/111 -Petreşti A-Vinea B/
C 1 gleichzeitig. Aufgrund der TheiB-lmporte auf den slowakischen Zseliz-
Fundstellen soli vermutet werden, daB diese Kultur in diesem Zeitraum jetzt nur
mehr im Norden aber noch lebte. Das heiBt, daB die Zseliz 111-Phase mindestens
in ihrem zweiten Abschnitt schon dem Protolengyel-horizont angehOrte. Damit
wăren auch die in der Spătphase dieser Kultur auftauchenden und vielmals
erwăhneten Fruh-Lengyel-Elemente erklărbar.
Ganz klar kann das Ende des Protolengyel-Horizontes in Transdanubian
nicht umschrieben werden. So viei kann vermuten, daB die Lu~ianky- Se-
Gruppe schon mit der Ost- und Westgruppe der transdanubischen Sopot-Kultur
parallel lebte. Das Auftauchen der Luzianky-Se-Fundorte in
Sudwesttransdanubischen weisen darauf hin, daB noch eine Spăt­
Protolengyelzeit der Luzianky-Se-Kultur auf diesem Gebiet dem Brezovljani-
Typ folgte. Das sollte die li/III und III. Periode der mitteleuropăischen STK und
die li. Phase der slawonischen Sopot-Kultur gewesen sein (Abb. 8).
3. Diese Entwicklung wurde durch die Fruhlengyel-Kultur abgeschlossen,
die einheitlich das ganze Transdanubian besiedelte. Diese \Phase war schon
mit der spăten TheiB- und Herpâly-Kultur in der Ungarischen Tiefebene, mit
Petreşti AB, mit lclod III, mit dem Ende von Bucovăţ III und mit Vinea C 2 ostlich
und sudlich davon parallel. Gleichzietig lebte in Slawonien die III. Phase der
Sopot-Kultur. Diese Periode wird im ostlichen Mitteleuropa durch die Funde der
STK III/IV und IV gekennziechnet. (Abb. 9.)
ln meinem Vortrag probierte ich mit Hilfe der alten und neuen Angaben ein
neues Modell der gennanten Zeit darzustellen. Durch die begrănzte Vortragszeit
konnte ich nur die wichtigsten Fragen bed.ihren und nicht alle Einzelheiten
behandeln, wobei ich auch nicht alle Probleme losen konnte und wollte. Dies
bleibe zukunftigen Forschungen vorbehalten!

www.cimec.ro
154 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

LITERATURVERZEICHNIS

Alltag 1990, Alltag und Religion. Jungsteinzeit in Ost-Ungarn.


Ausstellungskatalog, Frankfurt am Main, 1990.
B. BRUKNER, 1988, Die Siedlung der Vinca-Gruppe auf Gomolava (Die
Wohnschicht des Spătneolithikums und Fruhăneolithikums und
Fruhneolithikums). Novi Sad 1988. 19-38.
J.CHAPMAN, 1981, The Vinca culture of South-East Europe.Studies in
chronology, economy and society. BAR lnternational Series 117(i) 1981.
S.DIMITRIJEVIC, 1968, Sopotsko-Lenctelska kultura Monographiae
Archaeologicae. Zagreb 1968.
S.DIMITRIJEVIC, 1978, Neolit u sjevero-zapadnoj Hrvatskoj. Pregled
stanja istrazivanija do 1975 godine (Das Neolithikum in Nordwestkroatien
(Uberblick Ober den Stand der Forschung bis 1975). Hrvatsko Arheolosko
Drustvo 1978. 71-128.
F.DRAŞOVEAN, 1991 a, Connections between Vinca C and Tisa, Herpâly,
Petreşti and Bucovaţ cultures in northern Banat. Ban atica 11 (1991) 209-212.
F.DRAŞOVEAN, 1991 b, Aşezarea vinciană (Die Vinca Siedlung Hodoni).
Timişoara 1991.
F.DRAŞOVEAN, 1994, Die Stufe Vinca C im Banat. Germania 72(1994)
409-425.
V.GABORl-CSĂNK, 1964, Megfigyelesek a bekasmegyeri oskori telepen
(Observations faites dans la station prehistorique de Bekâsmegyer). ArchErt
91 (1964) 201-214.
M. GODtOW6KA, 1986, Das Siedlungsgebiet der fruhen und mittleren
Phase der Lengyel-Kultur in der Umgebung von Krak6w. Nitra-Wien 1984, 69-
77.
Gy. GOLDMAN, 1978, Gesichtsgefăl3e und andere Menschendartsellungen
aus Battonya. BMMK 5(1978) 13-60.
Gy. Goldman, 1984, Battonya-Godorosok. Eine neolithische Siedlung in
Sudostungarn. Bekescsaba 1984.
F. HORV ĂTH, 1982, A gorzsai halom kesoneolit retege (The late neolithic
Stratum of the Gorzsa-Tell). ArchErt 109(1982) 201-222.
F.HORVĂTH, 1986, Aspects of Late Neolithic changes in the Tisza-Maros
Region. JĂME 13(1985) 89-102.
F.HORVĂTH, 1991, Vinca Culture and its Connections with the South-
East hungarian Neolithic: A Comparison of the trasditional and 14 C Chronology.
Ban atica 1(1991) 259-273.
L.A. HORVĂTH, 1983, Die neolithische Siedlung von Szentes-llonapart.
DissArch. Ser li. No. 12. 1983.
L.A.HORVĂTH 1994, Neue Funde von Szentes-llonapart (Ujabb leletek
Szentes-llonaparton). JAME 36 (1994) 185-202.
L.A.HORVĂTH 1995, Neue Funde der Szakâlhât-Gruppe von Szentes-
llonapart (Ujabb szakalhăti leletek Szentes-llonaparton). MFME - StudArch
1(1995) 7-24.
www.cimec.ro
Lăszl6 Andrăs Horvath 155

Jungsteinzeit 1995, E.Lenneis, Chr.Neugerbauer-Maresch, E.Ruttkay:


Jungsteinzeit im Osten 6sterreichs St. Polten Wien 1995.
M.KACZANOWSKA et al„ 1986, Kontakte zwischen der Lengyel-Kultur
mit Stichbandkeramik in SOdpolen. Nitra-Wien 1984, 95-120.
N.KALICZ, 1969, Einige Probleme der Lengyel-Kultur in Ungarn. StZ
17(1969) 177-205.
N.KALICZ, 1-970, Ober die Probleme der Beziehung der Theiss- und der
Lengyel-Kultur. ActaArchHung 22(1970)13-23.
N.KALICZ, 1977, Ausgrabungen. Becsehely. MittArch lnst 7(1977)119-
120.
N.KALICZ, 1978-79, Becsehely. Ausgrabungen. Mitt Archlnst 8-9(1978-
79) 201-203.
N.KALICZ, 1983-84, Obersicht Ober den Forschungsstand der Entwicklung
der Lengyel-Kultur tmd die ăltesten „Wehranlagen" in Ungarn. MOAUF 33-34
(1983-84) 271-293.
N.KALICZ, 1985, On the Chronological Problems of the Neolithic and
Copper Age in Hungary. Mitt Archlnst 14(1985) 21-51.
N.KALICZ, 1988, Beitrăge zur Entstehungsfrage der Lengyel-Kultur. SIA
36(1988)105-118.
N.KALICZ, 1989, Chronologische und terminologische· Probleme in
Spătneolithikum des TheiBgebietes. VAH 11. 1989. 103-122.
N.KALICZ 1991, Die Keszthely-Gruppe der Transdanubischen
(Mitteleuropăischen) Linienbandkeramik im Lichte der Ausgrabung in Kustănszeg
(Westungarn). CommArchHung 1991, 5-32.
N.KALICZ, J.MAKKAY, 1972a, SOdliche EinflOsse im frOhen und mittleren
Neolithikum Transdanubiens. Aktuelle Fragen 1972. 93-106.
N.KALICZ, J.MAKKAY, 1972b, A neolitikus Sopot-Bicske kultura (Die
neolithische Sopot-Bicske-Kultur). ArchErt 99(1972) 3-14.
N.KALICZ, J.MAKKAY, 1977, Die Linienbandkeramik in der GroBen
Ungarischen Tiefebene. Budapest. 1977.
N.KALICZ, P. RACZKY, 1990, Das Spătneolithikum im TheiBgebiet. Eine
Obersicht zum heutigen ~orschungsstand aufgrund der neuesten Ausgrabungen.
in: Alltag 1990. 11-33.
J.KOREK, 1958-59, A vonaldiszes kerămia kultura elterjedese az Alfoldon
(Verbreitung der Linearkeramischen Kultur aut dem AlfOld). MFME 1958-59(1960)
19-52.
P.KOSTURiK, J.STUCHLiKOVĂ, 1983, Miklov Turold - archeologicke
nălezy. Mikulov 1983.
G.LAZAROVICI, 1976, Fragen der neolithischen Keramik im Banat.
Festschrift tor Richard Pittioni zum siebzigsten Geburtstag. Wien 1976. 203-
234.
G.LAZAROVICI, 1979, Neoliticul Banatului (Das Neolithikum im Banat.)
Cluj-Napoca 1979.
G.LAZAROVICI, 1981, Die Periodisierung der Vinca-Kultur in Rumănien.
PZ 1981, 169-196.
www.cimec.ro
156 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

G.LAZAROVICI, 1984, Die Vinca-Kultur und ihre Beziehungen zur


Linienbandkeramik. NNU 52 (1983) 131-176.
G.LAZAROVICI, 1986, Neoliticul tîrziu în Nord-Vestul României (Das
Spătneolithikum in Nordwesten Rumăniens). ActaMusPor 10(1986) 15-46,
J.LICHARDUS, J.VLADAR. Zu Problemen der Ludanice-Gruppe in der
Slowakei. SA 12 ( 1964). 69-162.
E.LENNEIS, 1986, Die Stichbandkeramik in Osterreich und ihre
beziehungen zur Lengyel-Kultur. ln: Nitra-Wien 1984. 163-168.
E.LENNEIS, 1995, Altneolithikum: Die Bandkeramik. ln: Jungsteinzeit
1995, 11-56.
J.MAKKAY, 1969, Die neolithischen Funde von Bicske.StZ 17(1969) 253-
270.
J.MAKKAY, 1975, A bicskei neolitikus telep es ternato. Szekesfehervar
1975.
J.MAKKAY, 1978, Excavations at Bicske, I. The Early Neolithic - The
earliest Linear Band Ceramic. Alba Regia 16(1978) 9-60.
J.MAKKAY, 1982, A magyarorszagi neolitikum kutatasanak uj eredmenyei.
Az idorend es a nepi azonosftas kerdesei. Budapest. 1982. 181 p.
J.MAKKAY, K.HEGEDUS, 1990, Vesztă-Magor. Eine Siedlung der TheiB-
Kultur. ln: Alltag 1990, 97-116.
P.J.R, MODDERMAN 1981, Die Radiocarbondatierungen der
Bandkeramik. ln: Jungstenzeit 1981. 171-184.
Chr. NEUERBAUEA-MARESCH, 1986, Ein Beitrag zur Erforschung der
ălteren Stufe der Lengyel-Kultur. ln: Nitra-Wien 1984. 195-205.
Nitra 1981, Siedlungen der Kultur mit Linearkeramik in Europa.
lnternationales Kolloquium, Nove Vozokany 17-20. November 1981.
Nitra-Wien 1984, lnternationales Symposium Ober die Lengyel-Kultur
Nove Vozokany 5.-9. November 1984. Nitra-Wien 1986.
Novi Sad 1988, Chronologie und Stratigraphie der vorgeschichtlichen und
antiken Kulturen der Donauniederung und Sudosteuropas. Band 1. SympRuma
1988.
B.NOVOTNY, 1986, Siedlungsgruben in Budmerice (Bez. Trnava) und
ihre Stellung in den Anfăngen der Lengyel-Kultur. Nitra-Wien, 1984, 207-212.
1.PAVLU, M.ZAPOTOCKA, 1979, Soucasny stav a ukoly studia neolitu v
Cechach (The current state and future aims of the study of the bohemian
neolithic cultures). PA 70 (1979) 281-318.
J.PAVUK, 1964, Grab des Zeliezovce Typus in Dvory nad Zitavou. SA
12(1964) 5-65.
J.PAVUK, 1969a, Antei I desZeliezovce-Typus an der Genesis der Lengyel-
Kultur. StZ 17(1969) 345-358.
J. PAVUK, 1969b, Chronologie derZeliezovce-Gruppe. SA 17(1969) 269-
367.
J.PAVUK, 1976a, Ober Kontakte zwischen Balkan und Mitteleuropa im
Neolithikum. Godisnjak Sarajevo 13 (1976) 33-43.
J.PAVUK, 1976b, Zu einigen Fragen der Entwicklung der neolithischen
1?esiedlung in der Westslowakei. JMV 60 (1976) 331-342.
www.cimec.ro
Lăszl6 Andras Horvath 157

J.PAVUK, 1981, Sucasny stav studia lengyelskej kultury na Slovensku.


(The presant State of Knowledge of the Lengyel Cultura in Slowakia. PA 72
(1981) 255-299.
J.PAVUK, 1986, Einige Probleme zum Studium der Lengyel-Kultur. Nitra-
Wie11 1986, 213-207.
J. PETRASCH, 1994, Die Eintli.isse der Lengyel-Kultur auf die
mittelneolithische Entwicklung in Si.idostbayern. ln: Znojmo 1988, 208-217.
J.PAVUK, 1994, Zur Synchronisierung der Lengyel- und TheiB-Kultur. ln:
Znojmo 1988. 200-207.
J.RACZKY, 1986, The cultural and chronological relations of the Tisza
Region du ring the Middle and the Late Neolithic, as reflected by the excavations
at Ocsăd-Kovashalom. ln: Szekszard 1985, 103-125.
P.RACZKY, 1990, Ocsăd-Kovashalom. ln: Alltag 1990. 71-96.
P.RACZKY et al. 1985, Ocsăd-Kovashalom. The intensive Topographical
and Archeological lnvestigation of a Late Neolithic Site. Preliminary Report.
MittArch lnst 14(1985) 251-278.
J.REGENYE, 1993, A kăzepsă es a kesă neolitikum fordul6janak tărteneti
kerdesei az E-Dunantulon (A Vor- es a Protoengyel-horizont lelohelyei). Doktori
ertekezes. Kezirat. 1993.
E.RUTTKAY, 1985, Das Neolithikum in Niederosterreich. Wien. 1985. 150 p.
E. RUTTKA Y, 1987, Ein Brandgrab der Lengyelkultur mit einer Henkelschale
aus Ursprung Niederăsterreich. ANhM 89(1987) 211-224.
Slovensko 1970, Slovensko mladsej dobe kammenej. Bratislava 1970.
J.G.SZENASZKY, 1979, A korai szakalhati csoport telepi.ilese Battonyan
(The Settlement of the Szakalhat Group at Battonya). ArchErt 106(1979) 67-77.
T.TEZAK-GREGL, 1993, Kultura linearnotrakaste keramike u sredisnjoj
Hrvatskoj. Korenovska kultura (The Linear Pottery Culture in Central Croatia
The Korenovo Culture). Zagreb 1993.
A.TOCIK, 1964, Zachranny vyskum v Bajci-Vlkanove v rokoch 1959-1960
(Rettungsgrabung von Bajc-Vlkanovo in den Jahren 1959-1960.) ATZ 12 (1964)
5-185.
A.TOCÎK, J.LICHARDUS, 1964, Die neolithische Grube in Vycapy-
Opatovce. Die Frage des einheimischen Anteiles bei der Entstehung der Kultur
mit bemalter Keramik in der Slowakei. PA 55(1964) 276-278.
A.TOCIK, J.LICHARDUS, 1966, Ăltere Phase der slowakisch măhrischen
benalten Keramik in der Si.idwestslowakei PA 57(1966) 84-90.
F.TOMPA, 1937, 25 Jahre Urgeschichtsforschung in Ungarn BRGK 24-
25(1934-35) 27-127.
O.TROGMAYER, 1969. Beitrăge zur Chronologie des Neolithikums im
MitteltheiBgebiet. ln: StZ 17 (1969) 467-480.
M. VASIC, 1936, Praistoriska Vi nea. I-IV. Belgrad 1932-1936.
M.VAVRA, 1994, Die Lengyel-Kultur in Băhmen. ln: Znojmo 1988. 241-
247.
M.ZAPOTOCKA, 1969, Die Stichbandkeramik zur Zeit des Spăten Lengyel-
Horizontes. StZ 17 (1969) 541-547.
www.cimec.ro
158 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

M.ZAPOTOCKĂ, 1986, Lengyel und die Kulturgruppen mit Stichverzierung.


ln: Nitra-Wien 1984. 339-345.
l.ZALAl-GAAL, 1992, A lengyeli i<ultura kronol6giai problemai a Del-
Dunantulon (Die chronologischen Probleme der lengyel-kultur im si.idlichen
Transdanubian~ JPME 37 (1992) 79-91.
Znojmo 1988, lnternationales Symposium liber die Lengyel-Kuitur 1888-
1988. Znojmo-Krvsko-Tesetice 3.- 7. 1O. 1988, Brno-lodi: 1994.

www.cimec.ro
Lâszl6 Andrâs Horvâth 159

' I

• ...... ~

Abb. 1: Funde des Brezovljani-Typs (Gellenhâza Vârosret)

www.cimec.ro
160 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum


---l'···-·.
' . . ' ~

\:
\ ..
L_.

• 1•

Abb. 2: Funde des Brezovljani-Typs (Gellenhăza Vărosret)

www.cimec.ro
Lăszl6 Andrăs Horvăth 161

,,
'

1 '· . ' I

„ '


• ........


Abb. 3: Funde des Brezovljani-Typs (Gellenhăza Vărosret)

www.cimec.ro
162 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

4600 4400 4200 4000 3800 3600 3400 3200


Sarka:

StK 11-V.:
--
Zseliz:

VinCa A:

.VinCa 8:

Vinta C:

VinCa O
- ..__

Sopot 1-B:

Sopot 11:

Sopot 111·

Gomolava la-lb:

LBK-SIK Ubergang --
Klassische Theip:

Fruh-Theifl: -
Kuslanszg:
-

Abb. 4: Absolutchronologische Daten des behandelten Zeitabschnittes

www.cimec.ro
r
NiederăJtrrr. SW-Slowakei SW-Transdan. SO-Transdao. Ostslawonien Westslawonien N-Tiefebene D>·
S-Ttefebent Banat Vini: a (/)
N
- - - O•
Linienbandker. Linienbandl<er. Stare Linienb Linienbandker. Starcevo Stireevo fiilhc ALBK spăle KO!'~· K StarC:evo IV
A3 )>

I ---w;- ::>

l
N<>1enkopfker.
I
Notenkopfker Kesnhely·Gr
Linienbandker.
I
Sopol 1-A
Malo Korenovo - lr.lassisclle
ALBK
Szakâlllât-K.
c.
D>·
(/)

J:
o
friihe Phase Notcnkopf Esztar. BUkk ---- Banatet K <
I Zseliz l ' ~:
Zsel iz I
I I Sopot·lB
klassische
S:zalail hăt-K .
Bucovaf L
Bt
:::T

)>
cr ~arka·Kerarnik
I
Zseliz li
Kcszihcly-Gr.
spăle Phase
Zseliz Il
cr I ------ spăt e_ I
----··-
-----
(Jl
Zselii IIl spăte BUkk-K . Siakillhat-K Buc01131 li. -
I
·---
:D Sopot· Brez.ovljani~Typ spăle Eszcir.G r
co
~ Brezovljani- Bicske Sopo!-11 ----- B2
<
n
Zseliz III Typ Szak.âlh /T'hei.e
:::T ~------ tlicske Luiianky ------ ..(.bergang
o
::J
~uZianky ---- - - The1B I
o Untern\'.ilbling Se.Luiianky
o
<.O
(/)
I Bucovaj lll
n Thei.611 Theil3 li
:::T
co ·----- c
_,
g} ....
co
nihe Lcngyel· fnihe Lengyel- f!iihe Lengyel~ ,friihe Lengyel· Sopot-111 Sopot III
co
Kultur Kulrur Kultur Kultur
i
I I I I
TheiB III Theifl III. \.

Lengyel li Lengyel li
(Santovlca)
Lengyel li Lengyel li
I
I
Gorzsa-Gr
I
Lengyel III
I
Lengyel III
I
Lengyel Ul
I
Lengyel III Sopot-IV SopotlV Proto- D
Tiszapolg.

I I I l I
•,

I I
°'w
www.cimec.ro
164 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

• ---

Buoowţl
''
I

I ',,

Abb . 6: Verbreitungskarte der Kulturen wăhrend der Vinca 1 B, und am Anfang der B2

www.cimec.ro
Lăszl6 Andrăs Horvath 165

\ -- - - - - - - - - -

Buc:ova1 li

Abb. 7: Verbreitungskarte der Kulturen wăhrend der zweiten Hălfte der Vinca 8 2 - Zeit

www.cimec.ro
166 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

1rrr
StK U/ID-111
- -'

Abb. 8: Verbreitungskarte der Kulturen wăhrend der Vinca B2 / C, - Zeit

www.cimec.ro
L ăszl6 Andrăs Horvăth 167

Abb . 9 : Verbre itungskarte der Kulturen wăhrend der Vinea C 2 - Zeit

www.cimec.ro
168 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum

LOCUL CUL TUR/I SOPOT ÎN NEOLITICUL UNGARIEI ŞI RELAŢIILE El


CRONOLOGICE CU MAREA CÂMPIE MAGHIARĂ

Rezumat

În perioada Vinca B1 în Transdanubia grupul Keszthely convieluia cu faza a li-a a culturii


Zselîz. În Slavonia Occidentală, spre sfârşitul acestei faze sau începutul celei următoare, exista
cultura Malo Korenovo, contemporană cu faza timpurie a ceramicii Sărka, iar în Slavonia
Orientală faza la/lb a culturii Sopot, contemporană în Banat cu Bucovăţ. În Marea Câmpie
Maghiară se dezvolta perioada clasică timpurie a ceramicii Biikk, Esztăr şi Szakălhăt şi ceramicul
liniar târziu Alfăld.
După dispariţia culturii Malo Korenovo, pe limita dintre prima şi a doua jumătate a fazei
Vinca B2, corespunzătoare fazei lb a culturii Sopot, în Slavonia Occidentală şi apoi şi în
Transdanubia apare tipul Brezovljani. În această perioadă este cunoscut un import aparaţinând
fazei a li-a a Stichbandkeramik-u-lui chiar în staţiunea Gornji Brezovljani şi tot acum se situează
şi momentul apariţiei culturii Sopot în Ungaria. În această vreme, în Marea Câmpie Maghiară
exilau culturile Biikk (faza calsică), Esztar şi Szakalhat, iar la est şi, respectiv, sud-est faza I a
grupului lclod şi faza a li-a grupului Bucovăţ. Ceva mai târziu, în estul Transdanubiei a început
să se dezvolte tipul Bicske al culturii Sopot, acoperind în cea mai mare parte aria culturii Zselîz.
Materialele culturii Sopot apar în straturile Vinca B2 şi C ale teii-urilor şi aşezărilor Alfăld.
Importurile Sopot în aşezările Szakalhat ar putea arăta contemporaneitatea cu faza Zseliz III în
Slovacia şi nord-estul Transdanubiei, fără însă ca ele să aparţină orizontului Prelengyel. Pe baza
unor contacte mai îndepărtate, ele sunt contemporane şi cu faza Turdaş târzie, cu lclod 11-
Bucovăţ 11/111- Petreşti A - VincaB 2/C1. Pe baza importurilor Tisa din staţiunile Zseliz din Slovacia
se poate presupune că această cultură mai dăinuia în această vreme numai în nord, ceea ce
înseamnă că faza Zseliz III aparţinea- cel puţin în a doua parte a ei - orizontului Protolengyel,
ceea ce ar explica şi apariţia frecventă în faza târzie a acetsei culturi a elementelor Lengyel
timpurii. Sfârşitul orizontului Protolengyel în Transdanubia este încă neclar, dar se poate
presupune că grupul Luzianky-Se era deja contemporan cu grupurile occidental şi oriental al
culturii Sopot transdanubiene. Apariţia staţiunilor Luzianky-Se în Transdanubia de sud-vest arată
că după tipul Brezovljani în această regiune a urmat un orizont Protolengyel târziu, contemporan
cu perioada 11/111 şi III a Stichbandkeramik-ului central-european şi cu faza a li-a a culturii Sopot
din Slovacia.
Această evoluţie este încheiată de cultura Lengyel timpurie, care a populat întreaga
Transdanubie. Această fază este contemporană în Marea Câmpie Maghiară cu cultura Tisa târzie
şi cultura Herpaly, iar la est şi sud-est este cu Petreşti AB, lclod III, sfârşitul fazei Bucovăţ III şi
Vinca C2, în Slavonia cu cultura Sopot şi în estul Europei centrale cu descoperirile
Stichbandkeramik III/IV şi IV.

www.cimec.ro
A SURVEY ON ANIMAL HUSBANDRY OF TURDAŞ
COMMUNITY FROM ORĂŞTIE „DEALUL
PEMILOR" (X 2 ) (HUNEDOARA COUNTY)

Georgeta El Susi

I DESCRIPTION OF SAMPLE

A total of 1,679 fragments were recovered during 1990-1995s diggings in


the Neolithical site of Vinca-Turdaş Cultu re. Of this quantity 92% of bones came
from houses only 8% yelded the cultural layer (tab. 1). A certain dense
concentration of faunal remains was recorded in the house No. 1, about 68%.
Species diversity at Orăştie is much lower that at other sistes. Were identified
just fives domestic taxa and fives of wild species. Among wild mammals are
missing micro-mammalians. Excepting of aurochs, an extinct element of presant
fauna, all those species are commonly in the Transilvanian Plateau. A possible
explanation of a such little diversified spectrum would be fornished by taphonomic
conditions of the cultural layer. On account to the nature of the soii (an acidity
pH) most part of pieces were damaged beyond uncovering. The bones were
şimplyone „Melted" by soii. So that bones from fish, small carnivora, new borns
and juveniles were not preserved. The lacking of small carnivora from the local
fauna is out of question.
The remainders distribution in houses offers resembling values for identified
species, have been keeping seemingly proportions between them. Cattle are
dominantly in all deposits, their remains varying between 53-56% in H 1-H 4 with
the exception of H5 • The latest is incompletely excavated, so its sample is small.
Red deer were the second most frequent species represented in the Orăştie
assemblage. About 35% it recorded in houses. The small ruminants and pig
summarize only 3-6%. Bones from dog, wild swine, and brown bear were
recovered just in H 1 , missing in other contexts. ·
The method of carsass dismemberment for consumption is similar for
cattle and red deer. The distribution of fragments on skeletal parts records
similar values incase of cattle and red deer. The bones originale in dry meaty
regions are very numerous than the others representing 30-40%. The meat poor
elements account 30-35% and only 18-22% those of the skull. A significant value
of cranial elements in case of red deer suggests the carcasses were brought
back to the site for butchering.Excepting of severa! worked pieces no pedicles
with shed antlers or antlers' bases still attached to cranium were found. Maybe
an intensive hunting of species was practiced in summer (males) or were killed
females. The metric data indicate the predominancy of stags.
The spreading of column elements is out of all proportionS'to other skeletal
parts (11 %) owing to difficulties of vertebrae separation. The skeletal distribution
of the other mammals counts for little due to scarcity of their samples.

www.cimec.ro
170 Animal Husbandry of Tur~aş Community

ln general, the bones are extremely fragmented in comparison to most


neolithic sites. Almost all of them were broken into more fragments any whole
long bone was preserved. Even mandibles and maxillae were rarely found intact.
An important percentage of bones were burnt by cooking activities and settings
on fire.
li THE SPECIES

Bovids (Bos taurus l./Bos primigenius Boj.)


Cattle are the most common mammal found at Orăştie. A total of 633
bones were identified of which 13 belong to aurochs. Any horn-core was
collected, in exchange a large quantity of measurable maxillary fragments and
t~eth exist. lt seems the skull skeleton was little gracile with a masive dentition.
The length mean of M3 is 38.6 mm, similar to those from lclod - 39.3 (El Susi,
1989-1993, p. 189), Parţa-39.2 mm (El Susi, 1996, under press), Drăguşeni -
39.2 (Bolomey, El Susi, under press). The same masivity characterises the post-
cranial skeleton. The measurements of bone ends reveal that the Orăştie
sample was roughly similar in size to those from lclod, Zau de Cîmpie (Haimovici,
Man, 1986, p. 335), Parţa, Foeni (unpublished data). Confronted by cattle
population from Danube Valley (Southern Banat) the bovids from Orăştie were
more robust, belonging to different populations. The existance of transitional
forms supposes either natural crossings between cattle and aurochs, or a local
process of domestication. On the basis of measurements (tab. 2) several of
cattle specimens fall into aurochs' size range. A certain sexual dimorphisme is
visible on bones; the males dominate among the individuals killed until four
years. A complete metatarsal furnished a wither height of 119.9 cm for a cow
(Matolcsi method).The aurochs 'bones come from two bulls and two cows,
dimensionally they fit within the range size of neolithic population from the
Pannonian Plain.
Suids (Sus s. domesticus l./Sus s. ferrus L.)
Are very rare in all dwellings. Only 31 fragments belong to pig and 26 to
wild form. Some pig measuresments reveal individuals of small size. lts sample
comes from juveniles and subadults. The wild swine sample belong to mature
animals; a tall of 100.2 cm was presumed for a boar.
Ovicaprins (Ovis aries l./Capra hircus L.)
They occur in very limited quantity at site, 22 bones. Their sample consists
of vertebrae, teeth, splinters of long bones and they could not be positively
identified to either sheep or goat. Some measurements on mandibles parts
suggest a microdontia phenomenon, typical to neolithic population from
Transilvania. All bones originate in young and subadult animals.
Dog (Canis familiaris l.)
A pair of mandibles with the length of molar row of 70 mm belonging to a
medium size were identified.
Cervids (Cervus elaphus LI Capreolus capreo/us L.)
Aside from cattle remains red deer is the most common hunted mammal.
His measurements show a large variation caused especially by sexual
www.cimec.ro
Georgeta El Susi 171

The species frequencies in the neolithica/ site from Orăştie

Table 1
House 1 House 4 House 5 Layer

Fragm. % Fragm. % Fragm.Fragm. Total % MNI %


lrgm.

Bos taurus 435 55.9 150 53.5 23 12 620 56 42 47.1


Ovis/ Capra 3 0.3 18 6.4 22 1.9 2 2.2
Sus serala
domestieus 29 3.7 6 2.1 35 3.1 4 4.4
Canis lamiliaris 2 0.2 2 0.1 1 1.1
DOMESTIC
MAMMALS 469 60.2 174 62.1 24 12 679 61.3 49 55
Cervus elaphus 274 35.2 99 35.3 6 5 384 34.7 28 31.4
Sus serala lerrus 26 3.3 26 2.3 4 4.4
Ursus aretos 2 0.2 2 0.1 2 2.2
Bo~ primigenius 6 0.7 6 2.1 13 1 .1 4 4.4
Capreolus eapreolus 1 0.1 1 0.3 2 0.1 2 2.2
WILD MAMMALS 309 39.8 106 37.9 7 427 38.7 40 44.9
TOTAL 778 100 280 100 31 17 1, 106 100 89 100
Bos I Cervus 77 12 2 91
Ribs 126 54 6 8 194
Splinters 170 79 9 30 288
TOTAL
ASSEMBLAGE 1, 151 425 48 55 1,679

dimorphisme. The males outnumber the females among the presumed individuals.
The size variation corresponds to that found in neolithic sites as lclod, Zau de
Cîmpie (Haimovici, Man, 1986, p. 336). and the Banat Plain. Only two fragments
of left shoulderblades belong to species. They come from adult animals.
Brown bear (Ursus arctos L.)
He is the only wild carnivore found at Orăştie. His sample consists of two
epiphyses of humerus and come from adults. Their measurements indicate
animals of medium-big size: breadth of trochlea 72; 72 mm; distal breadth 96; 105.

III EXPLOITATION STRATEGIES

Concerning cattle of 42 individuals 20.8% were killed between 0-2,5


years, 45.2% until four years and 23.8% ovar. Most of the immature specimens
(45%) were subadults. The relative high frequency of them implies an exploitation
focused upon meat and hide productions. Also the ratio of youngs is lesser,
strongly increasing after first birth. The bulls dominate among the animals killed
between 2,5-4 years, the females have been spared. Though the production of
meat appears to have been the primary objective there is evidence toward
utilising secondary products such as milk or traction. A 23% quota of matures
besides a better employment of individuals slaughtered until four years and
www.cimec.ro
172 Animal Husbandry of Turdaş Community

The catt/e measurements of Orăştie site

Table2
Skeletal part Nr. Variability M Variability

Bos taurus Bos primigenius

MAXILLA Lg. M3 2 38.5; 39.5


MAN DIBLE
- p2 - M3 94.5
- M, - M3 1 61
- Lg. M3 8 37 - 41 38.6
SCAPULA •
- Smallest width of
collum 2 56; 60 60.5 (?)
- Width of angulus
articularis 3 72;73; 75 77
- D. of facies art. 5 51 - 63 61.1 66; 65
HUMERUS
-Breadth of trohl. 6 72 - 80 76.3
- Distal length 5 78 - 87 83.1
- Distal diameter 6 74 - 94 (?) 83.2 100
RADIUS
- Proxima! breadth 2 81; 83 97
- Proxima! diameter 2 41; 43 50
- Distal breadth 85.5; 93
- Distal diameter 54
TIBIA
- Distal breadth 7 63 - 71 65.7 76
- Distal diameter 8 45.5 - 51 48.6 53
METACARPUS
- Proxima! breadth 5 59 - 69 62.6
- Proxima! diameter 5 34 - 41 37.6
- Distal breadth 5 59 - 69 62.6 73.5; 75
- Distal diameter 5 28 - 38 34.1 41
METATARSUS
- Proxima! breadth 7 46 - 54 51.5
- Proxima! diameter 88 45.5 - 52 48.8
TALUS
- Greatest length 13 63 - 75.5 70.7 78; 84;85
PHALANX I
- Greatest length 11 59 - 73 (?) 64.2

D - diameter; Lg. - length

www.cimec.ro
<?eorgeta li:I Susi 173

propitious natural conditions of fodder would hava assured numerous stocks in


the conditions of an economy grounded on cattle exploitation. lt is not out of the
question the using of cattle as draft animals. Some bones with pathological
deformations might prove the assertion.
Among pig a different pictura of exploitation emerges. All four animals
were killed when young.
As for red deer the age distribution is strongly oriented toward mature
individuals (85.5%). Little evidence for youngs and subadults was found. They
represent 14.2% of the presumed individuals.

IV INTERSPECIES PROPORTIONS

lt is a little difficult the outcomes tobe framed in a broad archaeozoological


contexte because of scarcity of information. Just now only few Vinca-Turdaş
sites from Transylvania have been enjoyed of faun al analyses. So that we were
obliged to resort to materials from settlements more or less contemporaneous
for analogies. These are: earlier layers from lclod (El Susi, 1989-1993), Zau de
Cîmpie (Haimovici, Man, 1986), Tisza sites from Hungary (Bokonyi, 1958, idem,
1977), Vinca layers from Divostin (Bokonyi, 1988), Vinca-Belo-Brdo (Bokonyi,
1990), Gomolava (Clason, 1979) and Liubcova-Orniţa (El Susi, 1995). The
husbandry and hunting are complementary segments of the subsistance economy
of the community from Orăştie-„ Dealul Pemilor". With regard to domestic/wild
ratio this is 55/45 at Orăştie; resembling proportions were uotlined at lclod (53.1 I
46.7), in Tisza sites (50.2-51.9/47.7-48) and at Liubcova-Orniţa (46.3/53.6). ln
the latest case the wild mammals surpass the domestic ones. With regard to
higher ratio of hunted mammals the similarities between Orăştie and Liubcova
shouldn't astonish. The both sites developed on areas coresponding to climate,
flora and fauna elements. However the ecological diversification is better
reflected by the Liubcova spectrum. Eleven wild species were identified at
Liubcova and only five at Orăştie. ln case of latest settement maybe a coupe of
taphonomic factors, a certain stage of site investigation have had an impact
upon species frequencies. Considering the higher quota of wilds (about 45% on
MNl)the hunting practice played an important role in community supplying. The
local e~onomy integrated the exploitation of red deer into the subsistence cycle,
especially in spring-summer. A 31.4% value is uncommonly in contemporary
sites from Romania 17% totaliza his bones at Zau de Cîmpie and lclod.
Depending on biogeographical his bones at Zau de Cîmpie and lclod. Depending
on biogeographical placement in settlements of Vinca C-D Cultura from
Yugoslavia his share varies between 6% at Divostin, 18% at Gomolava, 36% at
Opovo (Greenfield, 1986, p. 338). The high value of species preferring forest or
open-forest environments reflects the high density in the surroundings of
Orăştie. His spreading area was much more extent than our days. As for the
brown bear his distribution area was more driven to northwards than presant
times. The aurochs was present in local fauna, however he recorded a lesser
density as the spectrum reflects it.
Domestic cattle were the most common domestic element found at
Orăştie. They recorded 47% at the site, 41 % at Zau de Cîmpie, 40.1 at Labo

www.cimec.ro
174 Animal Husbandry of Turdaş Community

(Bokonyi, 1977, p. 1O), 44% at Divostin (Bokonyi, 1988, p. 420). Lesser values
were estimated for Vinca (37% on fragments) (Bokonyi, 1990, p. 23), Gomolava
(Clason, 1979, p. 72) and lclod (34%).
The quota of small rumainants and pig rises 5%. One supposes ovicaprins
were exploited to a small extent alsa at lclod (8%), in Tisza sites (4-4%).
1.ncluding a hypothetical percentage of destroyed bones their value shouldn't
exceed by 10%. ln exchange is surprisingly the lesser share of pig, about 4.4%,
for which favorable conditions seemed to exist. The species alsa recorded small
frequencies in the other sites: 11.2 at lclod, 9.5 at Zau de Cîmpie, 4.5-14.2 in
Tisza sites.
An estimation of meat amount (about 13, 177kg) offered by a total of 89
MNI was provided as it follows: 61. 7% by domestic mammals and 32.9 by wilds.
The cattle account 64.4%, only 2.2% the pig and ovi-caprins. Of wilds, red deer
summarizes 20.1 %, auroch 12.1 %, 6.4% the wild swine and 4,5% the brown
bear.
On the whole-the animal husbandry of Turdaş community from Orăştie is
based on cattle exploitation, together an intensive hunting. From this point of
view it draws any the better together the neolithis sites from Transylvania (lclod,
Zau de Cîmpie) and to a small extent the Tisza sites. Alsa the diggings in the
settlement brought to light some bones with a special destination (function),
maybe. That is the question of samples from two pits and a grave (G,).
The first pit furnished three ribs and a metapodial tragmnent from a
subadult ovicaprin; from a pig not older than one year came out a rib and two
1Ţ1andible fragments. A left radius of a red deer originate in pit 4 (clase by grave
2); the bone belongs to a mature stag of big size. To gravei belong a mandible
of red deer, a splinter of a shoulderblade and of a diaphysis; the latest two are
undetermined. Therefore in all cases were deposed parts of small animals and
hunted species. Probably economic reasons would have laid down the choice of
species.

www.cimec.ro
Georgeta El Susi 175

1 2 3 4 5 6 7 8 9
. 60
1. Cattle
2. Ovicaprins
400
3. Pig
4. Dog
20
5. Red deer
6. Wild swine
o OiiiiiiiiiOiiiiiiiii---l~R=- 7. Brown bear
8. Aurochs
20
9. Roe deer
1O. Domestics
40
11. Wilds
80

Fig.1: Species freqencies on fragments (A) and MNI (B) in Orăştie site

www.cimec.ro
176 Animal Husbandry of Turdaş Community

-
€5
fB
Cattle

Red deer

Ovicaprins
1.
2.
3.
4.
5.
Orăştie
lclod
Zau de Câmpie
Divostin li
Leb6

50
• Pig
6. Liubcova-Orniţa (11-1)

40

30

20

10

1 2 3 4 5 6

Fig.2: Species frequencies in neolithical settlements of South - East Europe.

www.cimec.ro
Georgeta El Susi 177

O PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA CREŞTERII ANIMALELOR


ÎN COMUNITATEA TURDAŞ DE LA ORĂŞTIE „DEALUL PEMILOR" (X)
(JUDEŢUL HUNEDOARA)

Rezumat

Lucrarea prezintă analiza efectuată pe materialul osteologic de la Orăştie „Dealul


Pemilor" (X2). Estimând un raport între speciile domestice şi cele sălbatice putem încadra
aşezarea neolitică în categoria celor cu o economie alimentară axată pe exploatarea speciilor
domestice (ponderea numerică deţinând-o bovinele) şi în subsidiar vânătoarea (specia cervideelor).
Frecvenţa speciilor în aşezările neolitice din sud-estul Europei din lotul de la Orăştie,
lclod, Zau de Cîmpie, Divostin li, Lebti şi Liubcova-Orniţa (11-1), denotă şi în aceste cazuri,
existenţa cu preponderenţă a speciei de rumegătoare, pe lângă cervidee, ovicaprine şi porcine.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
MANIFESTĂRI SPIRITUALE ŞI MOTIVAŢII ALE
RAPORTURILOR DINTRE ADEPŢII DIFERITELOR
CULTE RELIGIOASE DECELATE ÎN NECROPOLA
SÂNTANA DE MUREŞ DE LA GHERĂSENI

Eugen - Marius Constantinescu

Cunoaşterea culturii Sântana de Mureş-Cerneahov a înregistrat progrese


importante, în pofida faptului că sunt„ încă, puţine obiective majore-aşezări şi
necropole -cercetate în întregime sau aproape în întregime. Au fost determinate,
în bună măsură, aspectele de cultură materială care au participat la sinteza sa,
etapele acestei sinteze (Ioniţă, 1982), grupările etnice (dacică, dacoromană,
germanică, sarmatică) implicate în procesul care a generat şi, apoi, au contribuit
la dezvoltarea acestui fenomen, locul, rolul şi condiţiile comunicării procesului
de romanizare şi asimilarea elementelor de cultură provincial-romană în
plămădirea şi consolidarea culturii Sântana de Mureş-Cerneahov. Conţinutul
(material) şi formele în care s-a exprimat, limitele cronologice şi spaţiul în care
această cultură sunt, în general, bine precizate.
Componentele spirituale - rituri şi ritualuri funerare, elemente de port,
preferinţe pentru anumite tehnici de lucru sau motive decorative etc. -au
constituit preocuparea multor cercetători, dintre cei care şi-au concentrat
atenţie asupra culturii respective. Manifestări ale spiritului -individual şi colectiv
- acestea s-au exprimat, în general, în forme comune tuturor colectivităţilor
culturii Sântana de Mureş-Cerneahov, dar îmbracă numeroase aspecte specifice
care definesc fiecare comunitate în parte şi, uneori, chiar grupuri restrânse din
cadrul acestora. În acest domeniu, al culturii spirituale, dezbaterile rămân
deschise. Interpretărilor (diferite) date unor situaţii înregistrate în aşezări şi
necropole ale culturii Sântana de Mureş (Gh. Diaconu, V. Palade, I. Ioniţă etc.)
le adăugăm una. Este o ipoteză de lucru, formulată pe baza observaţiilor
prilejuite de cercetările recente din Cimitirul 1 de la Gherăseni-Grindul Cremenea.
ln esenţă, această ipoteză dă expresie încercării de a răspunde la întrebarea
care preocupă pe mulţi cercetători, dacă pot fi decelate unele aspecte ale
raporturilor dintre adepţii diferitelor culte religioase, respectiv intre creştini şi
adepţii cultelor pre-creştine în cadrul aşezărilor şi necropolelor Sântana de
Mureş.
În formularea ipotezei noastre, nu punem în discuţie problema prezenţei
creştinilorîn spaţiul nord-dunărean (implicit în nord-estul Munteniei) în secolul
IV d. Chr., întrucât acesta a fost abordată şi dezbătută, sub multiplele sale
aspecte, de numeroşi cercetători, cei mai mulţi acceptând, afirmând, susţinând
ori demonstrând prezenţa adepţilor creştinismului aici şi acum 1 (Dacia nord-

1. Bama, 1968, p. 391; Barnea, 1979, p. 48; Coman, I., 1983, p. 238·257; Macrea, 1978, p. 207-211; Popescu
Em., 1983; Aămureanu, 1978; Teodor, 1991; Teodorescu, 1983; Teodorescu, 1984, p. 55-56; Vornicescu, 1984,
p. 34-42.

www.cimec.ro
180 Manifestări spirituale în necropola Sântana de Mureş

dunăreană, secolul IV d. Chr.). Am acceptat ipoteza conform căreia, în


comunităţile Sântana de Mureş trăiau şi creştini, care foloseau aceleaşi cimitire,
comune cu toţi ceilalţi membri ai colectivităţii. O serie de descoperiri, mai vechi
sau mai noi, între care de la Bârlad-Valea Seacă 2 , Mihălăşeni3, Brăviceni­
Orhei4, au produs argumente greu de contestat în sprijinul acestei ipoteze,
astăzi larg acceptată.
Care sunt datele furnizate de cercetarea Cimitirului 1 de la Gherăseni?
Plurisitul arheologic de la Gherăseni-Grindul Cremenea este situat la 1Okm sud
de municipiul Buzău, pe malul drept al pârâului Călmăţui, între satele Budişteni
(comuna Costeşti) şi Cremenea (comuna Gherăseni), ocupând o suprafaţă de
circa 100 ha. Primele cercetări au fost întreprinse aici de dr. Gh. Diaconu şi
Victor Teodorescu în anii 1959-1965 5 • Ca urmare a unei operaţiuni de terasare
iniţiată de către fostul C.A. P. Gherăseni în vara 1989, a fost afectată o suprafaţă
de 21 ha din terenul pe care este aplasată staţiunea arheologică, fapt ce ne-a
obligat să începem cercetări de salvare, care continuă şi în prezent. Unul din
obiectivele cercetărilor din anii 1991-19961-a constituit Cimitirul nr. 1 (identificat
în 1961, în urma unei descoperiri întâmplătoare).Cercetările din ultimii ani au
completat informaţia despre acest cimitir, au permis redatarea mormintelor mai
vechi 6 , au scos la lumină o serie de complexe di11 alte epoci - neolitică,
hallstattiană, feudală şi ne permit formularea unei ipoteze asupra raporturilor
dintre adepţii diferitelor culte religioase, care locuiau în secolul IV d. Chr. aici,
pe malul Călmăţuiului.
În ceea ce priveşte mormintele aparţinând orizontului Sântana de Mureş,
situaţia statistică cumulată (1961-1996) se prezintă astfel: au fost descoperite
54 de morminte, din care 17 de incineraiie şi 37 de înhumaţie. Din acestea, 22
de morminte, respectiv 12 de incineraţi'3 şi 1Ode înhumaţie, au fost cercetate în
anii 1961-1965. Toate mormintele de înhumaţie cercetate atunci erau orientate
nord-sud; niciunul nu era deranjat din vechime. Dintre mormintele de înhumaţie
cercetate recent (1991-1996), 7 au fost deranjate din vechime (M. 58, 59, 63, 96,
97, 102, 103) 7 , unul a fost cenotaf (M. 84 ), trei au avut nişă (M. 61 , 98, 1O1, primul
de adolescent, celelalte de copii), iar două (M. 72, de copil şi 95, de adult) erau
oi'ientate vest-est şi aveau inventar foarte sărac: M. 72 numai un pahar de sticlă
aşezat la cap (spre vest), iar M. 95- brăţară, verigă şi cercel toate de bronz şi

2. Palade, 1980, 1982, 1983, 1985.


3. La Mihălăşeni, judeţul Botoşani, sunt peste o sută de morminte creştine. Informaţie de la autorul cercetării,
Octavian -Liviu Şovan, căruia îi mulţumim.
4. Grosu, 1993; din peste 90 de morminte orientate vest-est, 25 aveau inventar (sărac); alte două morminte,
orientate est-vest, sunt considerate tot creştine.
5. Diaconu. 1973; 1977 şi informaţii de la V. Teodorescu, pentru care ii mulţumim.
6. Considerate, iniţial, neolitice, acestea datează din perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului
..: Constantinescu, E.M., 1994, 1995, 1996; în campania 1993 au fost descoperite aici primele două morminte de
incineraţie în urnă şi în groapă, datănd din perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului. atribuite, iniţial,
fazei timpurii a culturii Sântana de Mureş.
7. Numerotarea mormintelor s-a făcui începând cu cele descoperile în 1961-1965 şi a inclus toate
mormintele cercetate până acum la Gherăseni, deci şi mormintele din perioada de tranziţie de la neolitic la epoca
bronzului (15) descoperite după 1991 în arealul Cimitirului 1, precum şi mormintele din secolul XV-XVI (32)
cercetate în 1990 într-un areal situat la circa 200 m nord de Cimitirul 1 şi care fuseseră grav deranjate de lucrările
de terasare din 1989.

www.cimec.ro
Eugen - Marius Constantinescu 181

două mărgele discoidale de chihlimbar (numai podoabe); ultimele două morminte,


conform interpretărilor acceptate, au aparţinut unor creştini.
Analizând amplasarea mormintelor în planul cimitirului, corelată cu
intervenţiile profanatoare, reţinem următoarele observaţii: toate mormintele
deranjate din vechime şi cele trei morminte cu nişă sunt amplasate în zona
central - sudică a cimitirului (pi. 1 ); mormântul 72, de copil creştinat, este
amplasat la nord-nord-vest de grupul mormintelor profanate cu nişă, iar mormântul
95, de creştin matur, se află la marginea de sud a grupului respectiv; mormintele
de incineraţie cercetate după 1991 se află la vest de aliniamentul marcat de
mormintele 72 şi 95; mormintele de inhumaţie aflate la vest de acest aliniament
ca şi cele situate mai spre est - nord-est de grupul mormintelor deranjate şi cu
nişă nu a fost niciunul deranjat (în suprafaţa cercetată până în prezent). Între
mormintele profanate, unul (M. 102) a fost complet răvăşit, o parte din oase şi
piesele de inventar, cu excepţia câtorva fragmente ceramice, au fost aruncate
afară din groapă, altul (M. 58) a fost puternic deranjat şi o parte din inventar
distrus, în trei cazuri (M. 59, 96, 103) deranjamentul a afectat cutia toracică şi
craniul, iar în două cazuri (M. 63, 97) au fost deranjate inclusiv oasele bazinului
şi partea superioară a membrelor inferioare. În cinci cazuri (M. 59, 63, 96, 103)
piesele de inventar au fost deplasate şi, în parte, chiar deteriorate, inclusiv
vasele din ceramică. În toate cazurile, după profanarea mormântului şi răvăşirea
scheletului, gropile au fost umplute imediat la loc. Se pare că mormintele 102 şi
103, aflate la 4,5 m distanţă unul de altul, au fost deranjate concomitent, iar
materialele aruncate din gropi s-au amestecat, din mormântul 102 lipsind
craniul, iar în mormântul 103 aflându-se două calote craniene, ambele în poziţie
secundară; în acest mormânt au rămas in situ oasele bazinului şi cele ale
membrelor inferioare.
Observaţiile consemnate sugerează existenţa unor raporturi între cele
trni categorii de morminte, raporturi care, considerăm, caracterizează o anumită
etapă din evoluţia cimitirului. Deoarece au fost deranjate numai morminte de
inhumaţie orientate nord-sud (cu variaţiile determinate de momentul îngropării)
în care se înmormântau adepţii cultelor păgâne, morminte aflate într-un anume
raport de vecinătate cu cele două morminte creştine, considerăm că intervenţia
profanatoare se poate datora adepţilor noii religii, care, eventual, încercau să
impună, pe de o parte, trecerea la creştinism a urmaşilor celor cărora le erau
deranjate mormintele, iar pe de altă parte, urmăreau modificarea orientării
mormintelor conform concepţiei ideologiei creştine, în plină ascensiune.
Un posibil răspuns, conservator, al adepţilor cultelor pre-creştine ar putea
fi apariţia mormintelor cu nişă, prin amenajarea acesteia urmărindu-se protejarea
defuncţilor împotriva acţiunilor profanatoare.
Această ipoteză are în vedere faptul că, în zona unde apar mormintele
deranjate, există şi morminte, atât de copii cât şi de adulţi, fără nişă, nederanjate
(M. 60 şi 85, de copii, 65, 66, 68, 81, 83 de adulţi). Excludem posibilitatea ca
aceste morminte să nu fi fost deranjate deoarece nu au putut fi localizate de
către profanatori, ele nu se deosebesc prin nimic de celelalte morminte din zonă.
O posibilă explicaţie ar fi aceea că mormintele nederanjate din aceeşi zonă cu
www.cimec.ro
182 Manifestări spirituale în necropola Sântana de Mureş

cele deranjate ar putea să aparţină unei perioade mai vechi din evoluţia
cimitirului, când nu se născuse conflictul între păgâni şi creştini. Evident,
păstrăm o anumită rezervă faţă de această interpretare a situaţiei.
Ca şi în cazul altor necropole din arealul Sântana de Mureş (Bârlad-Valea
Seacă, Mihălăşeni etc.), profanarea mormintelor s-a făcut, în toate cazurile
constatate, la distarlţă în timp faţă de momentul înhumării, numai după ce
dispăruseră legăturile anatomice dintre părţile componente ale scheletului, aşa
cum indică modul în care sunt amestecate şi împrăştiate oasele. Mai mult chiar,
intervenţiile profanatorilor s-au produs într-un moment când, în cele mai multe
cazuri, gropile mormintelor nu se mai observau şi, probabil, dispăruseră şi
semnele de mormânt. Numai aşa se poate explica faptul că gropile săpate de
profanatori pentru deranjarea unor morminte - 63, 96, 97, 103, au avut, la
suprafaţă, dimensiuni mult mai mari decât gropile iniţiale ale mormintelor,
acestea din urmă fiind, în cazurile menţionate, considerabil afectate şi ca formă
şi ca dimensiuni. Situaţia nu poate fi interpretată ca o consecinţă a faptului că
intervenţia profanatorilor s-ar fi produs noaptea, sub protecţia întunericului,
deoarece alte morminte - 58, 59, 102, au fost deranjate prin suprapunerea
perfectă a gropilor de profanare peste gropile iniţiale ale acestora. De altfel,
ideea profanării mormintelor la lumina zilei, uneori, chiar de către urmaşii celor
înhumaţi, a fost abordată şi, uneori, acceptată 8 .
Pe baza ultimelor informaţii acumulate se poate formula şi ipoteza conform
căreia, la un anumit moment din evoluţia comunităţilor Sântana de Mureş,
profanarea mormintelor adepţilor cultelor păgâne (care continuau să-şi îngroape
morţii cu capul spre nord, mai rar spre sud, şi să depună ofrande bogate alături
de cei decedaţi, ilustrate de inventarele şi resturile osteologice găsite), căpătase
un statut cvasioficial: acceptat de membrii comunităţilor şi, probabil, susţinut de
factori cu influenţă în cadrul societăţii - preoţi creştini, misionari etc. Altfel spus,
această practică ar fi expresia conflictului ideologic dintre creştini şi păgâni,
într-un moment în care creştinismul era în plină expansiune în spaţiul nord-
dunărean. În parte, această ipoteză se întâlneşte cu cea formulată de A.E.
Sîmonovici 9 pe baza observaţiilor furnizate de o serie de descoperiri din aria
Cerneahov. Întrucât în alte ne~ropole au fost semnalate şi morminte creştine
deranjate din vechime 10 , motiv pentru care unii cercetători au pus la îndoială ori
chiar au exclus conflictul ideologic dintre creştini şi păgâni ca· motivaţie a
acestor manifestări 11 , precizăm că ipoteza formulată se sprijină şi pe observaţia
că în Cimitirul 1 de la Gherăseni nu există morminte creştine deranjate din
vechime. Trebuie avut în vedere şi un alt aspect, până acum neglijat, anume că,
acolo unde au apărut şi morminte creştine profanate din vechime, aceasta ar

8. Palade, 1982, p. 182, 186 cu referire la bibliografia existenlă asupra problemei.


9. Sîmonovici, 1963.
1O. La Bârlad - Valea Seacă, din 16 morminte orientate vest-est 5 au Iost deranjate intentionat din vechime;
morminte creştine deranjate din vechime au fost semnalate şi la Bogdăneşti-Fălciu, Palade, 1982, p. 187; la
Periaslav-Hmelnilki, Gonciarov-Mahno, 1957, p. 142 sqq; la Mihălăşeni, cf. informajiei date de O.L. Şovan.
11. Palade, 1982.

www.cimec.ro
Eugen - Marius Constantinescu 183

putea fi replica membrilor păgâni ai colectivităţilor respective la acţiunile


profanatoare ale creştinilor, ca semn că ascendenţa creştinilor nu se impusese.
Desigur, aceste manifestări puteau avea, şi noi credem că aveau, şi alte
motivaţii, dar dintre motivele determinate ale acţiunilor de profanare a mormintelor
ctonsiderăm că nu trebuie exclus conflictul dintre noua religie, creştinismul şi
vechile culte păgâne.
La Gherăseni, profanarea mormintelor se poate datora creştinilor, iar, ca
răspuns la această manifestare, adepţii cultelor păgâne, probabil, au creat
mormintele cu nişă, pentru a proteja odihna de veci a copiilor şi adolescenţilor
lor. Dacă această ipoteză de lucru va fi confirmată de descoperiri viitoare, ea ar
putea constitui şi un criteriu de cronologie internă pentru Cimitirul 1, în sensul
că, cel puţin mormintele cu nişă pot fi datate in aceeaşi fază cu mormintele
creştine.

www.cimec.ro
184 Manifestări spirituale în necropola Sântana de Mureş

BIBLIOGRAFIE

BARNEA 1968 =I. Barnea, DIN ISTORIA DOBROGEI, vok li, Bucureşti, 1968.
BARNEA 1979 =I. Barnea, ARTA CREŞTINĂ ÎN ROMÂNIA, voi. I, Secolele 111-
VI, Bucureşti, 1979.
COMAN, I. 1983 =prof. dr. Ioan Gh Coman, ELEMENTE DE CONTINUITATE
SPIRITUALĂ GETO-DACO-ROMANĂ ŞI CREŞTINĂ ÎN
REGIUNEA RÂULUI MOUSAIOS
=BUZĂU DUPĂ MĂRTURII PATRISTICE ŞI ARHEOLOGICE,
ÎN SPIRITUALITATE ŞI ISTORIE LA ÎNTORSĂTURA
CARPAŢILOR, voi. I, Buzău, 1983, (mai departe
SPIRITUALITATE ŞI ISTORIE, I, 1983), p. 231-258;
CONSTANTINESCU, E.M. 1994 =Eugen-Marius Constantinescu, REZULTATE
ALE CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DE LA GHERĂSENl­
GRINDUL CREMENEA ÎN CAMPANIA 1992, în MOUSAIOS,
IV/I, Buzău, 1994, p ..105-115;
CONSTANTINESCU E.M. 1994 b =Eugen-Marius Constantinescu,
GHERĂSENI, CIMITIRUL 1, în CRONICA CERCETĂTORILOR
ARHEOLOGICE. CAMPANIA 1993, Satu Mare, 1994, p. 27/55;
COtJSTANTINESCU E.M. 1995 =Eugen-Marius Constantinescu, STAŢIUNEA
GHERĂSENI în CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE.
CAMPANIA 1994, Cluj-Napoca, 1995, p. 34/52;
CONSTANTINESCU E.M. 1996 =Eugen-Marius Constantinescu, GHERĂSENI,
în CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE. CAMPANIA
1995, Brăila, 1996, p. 48-49/60; 163 planşa;
DIACONU, Gh 1973 =Gheorghe Diaconu, DESPRE DESCOPERIRILE DE LA
GHERĂSENl-BUZĂU, în STUDII ŞI CERCETĂRI DE ISTORIE
BUZOIANĂ, Buzău, 1973, p. 7-13;
DIACONU, Gh 1977 =Gheorghe Diaconu, AŞEZAREA ŞI NECROPOLA
DE LA GHERĂSENI BUZĂU, în SCIVA, 28, 3, 1977, p. 431-457;
GONCIAROV - MAHNO 1957 = V.K. Gonciarov, E.V. Mahno, ARHEOLOGIA,
9, 1957, p. 142 sqq;
GROSU 1993 =Vasile Grosu.Chişinău, NECROPOLA DE LA BRĂVICENI,
ORHEI, REP. MOLDOVA, SEC. IV, d. Chr., comunicare
prezentată la Sesiunea anuală de rapoarte, Constanţa, 13-16
mai, 1993;
MACREA 1978 = M. Macrea, APROPOS DE QUELQUES DECOUVERTES
CHRETIENNES EN DACIE, în DE LA BUREBISTA LA DACIA
POSTROMANĂ, Cluj-Napoca, 1978, p. 194-227;
PALADE 1980 =V. Palade, NECROPOLA DIN SECOLUL IV ŞI ÎNCEPUTUL
SECOLULUI V e.n. DE LA BÂRLAD - VALEA SEACĂ, în
MATERIALE ŞI CERCETĂRI ARHEOLOGICE, (XIV) Tulcea,
1980, p. 407-416;
PALADE 1982 =V. Palade, UN OBICEI MAGICO-RITUAL ÎN NECROPOLA
DIN SECOLUL AL IV-LEA DE LA BÂRLAD - VALEA SEACĂ,
în TRACO-DACICA, III, 1982, p. 181-191;
www.cimec.ro
Eugen - Marius Constantinescu 185

PALADE 1983 =V. Palade, SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE DIN NECROPOLA


DE LA BÂRLAD VALEA SEACĂ, în MATERIALE ŞI CERCETĂRI
ARHEOLOGICE (XV), Bucureşti, 1983, p. 396-406;
PALADE 1985 =V. Palade, CULTURA SÂNTANA DE MUREŞ. CONCEPT ŞI
CRONOLOGIE, în MEMORIA ANTIQUITATIS, IX-XI, Piatra
Neamţ, 1985, p. 517-525;
POPESCU Em 1983 = Emilian Popescu, CREŞTINISMUL ÎN EPARHIA
BUZĂULUI PÂNĂ ÎN SECOLUL AL VII-LEA, în SPIRITUALITATE
ŞI ISTORIE, I, 1983, p. 259-277 şi pi. VI;
RĂMUREANU 1978 = pr. prof. I. Rămureanu, MIŞCAREA AUDIENILOR ÎN
DACIA PONTICĂ ŞI NORD-DUNĂREANĂ (sec. IV-V), în 8.0.R.
nr. 9-10, 1978, p. 1053-1070;
TEODOR 1991 =Dan Gh. Teodor, CREŞTINISMUL LA EST DE CARPAŢI DE
LA ORIGINI PÂNĂ ÎN SECOLUL AL XIV-LEA, laşi, 1991;
TEODORESCU 1983 =Victor Teodorescu, ELEMENTE PALEOCREŞTINE ÎN
TEZAURELE DE LA ŞIMLEUL SILVANIEI ŞI PIETROASA (sec.
IV), în SPIRITUALITATE ŞI ISTORIE, I, 1983, p. 93-103 şi pi. IV;
TEODORESCU 1984 =Victor Teodorescu, CIREŞANU. UN ASPECT CULTURAL
. APARŢINÂND POPULAŢIEI DACOROMANE DIN SEC. IV-V
e.n. LA SUD DE CARPAŢI, în ANUARUL M UZEULUI DE
0

ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE PRAHOVA, I, Ploieşti, 1984, p. 51-100;


SÎMONOVICI 1963 = A.E. Sîmonovici, în SOVETSCAIA ARHEOLOGIA, 1,
1963, p. 49-59;
VORNICESCU 1984 =dr. Nestor Vornicescu, PRIMELE SCRIERI PATRISTICE
ÎN LITERATURA NOASTRĂ, Craiova, 1984 ..

www.cimec.ro
186 Manifestări spirituale în necropola Sântana de Mureş

.-

...
'
LEGENDĂ:

• - mormânt de incineraţie

O- mormânt de înhumaţie nederanjat


-0- - mormânt de înhumaţie deranjat din vechime
:O - mormânt de înhumaţie cu nişă
+o - mormânt de creştin
o 2 3
I I I

GHERĂSENI, Jud. Buzău - Planul mormintelor Sântana de Mureş


cercetate în anii 1991-1996

www.cimec.ro
Eugen - Marius Constantinescu 187

SPIRITUAL MANIFESTA TIONS ANO REASONS OF THE RELATIONS AMONG


ADVOCA TES OF THE DIFFERENT RELIGION CREEDS IN THE CEMETERY
SÂNTANA DE MUREŞ FROM GHERĂSENI

Abstract

At Gherăseni, the unholy burials were due to Christians, but as an answer at this
manifestation the advocates problably have created the burials with recesses lor to proiect the
eternal peace ol their children and teen-agers.
li this ipotetica! work will be confirm by the further discoveries, ii can be constituite, too,
a criterion ol internai chronology lor the Cemetery 1, in the way that at least the burials with
recesses can be dated in the same phase with the Christian burials.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
CONTRIBUŢII PRIVIND STADIUL CERCETĂRII
HALLSTATTULUI TIMPURIU ÎN SPAŢIUL
INTRACARPATIC

Adriana Giurgiu Ardeu

Opinia cvasi-generală a specialiştilor, că în perioada de început a epocii


fierului 1 , are loc individualizarea ariilor nord şi sud tracice, justifică interesul tot
mai mare manifestat în ultimii ani pentru această perioadă din preistoria
României 2 •
Deşi vestigiile hallstattiene sunt consemnate din perioada de pionierat a
arheologiei române, debutul propriu-zis în cercetarea acestei perioade, se
realizează în primele două decenii ale secolului XX-iea, ani în care se efectuează
săpăturile arheologice de la Lechinţa de Mureş 3 şi se structurează o primă teorie
asupra acestei perioade, aproape necunoscută la ceea dată, aparţinând lui V.
Pârvan 4 • Un alt moment important al arheologiei române, inclusiv pentru începutul
epocii fierului, este apariţia în 1932 a lucrării lui I. Nestor „Der Stand der
Vorgeschitsforschung în Rumanien" în care autorul, reconsiderând materialul
arheologic cunoscut până atunci, integrează spaţiul românesc protoistoriei
universale. Pentru cunoaşterea acestei perioade, semnificative sunt şi sondajele
efectuate de Al. Ferenczi 5 , I. şi D. Berciu 6 , la care se adaugă şi editarea în 1942
a Repertoriului pentru Ardeal, conceput de M. Roska. Întreruptă în primii ani de
după război, activitatea de cercetare se reia în anii '50. Acum se desfăşoară
primele investigaţii în aşezarea de la Teleac 7 , sondajele de la Mediaş 8 , precum,
şi cercetările din sud-estul Transilvaniei 9 . În atenţia cercetătorilor români 10 : K.
Horedt, N. Vlassa - St. Dănilă, St. Ferenczi, A.D. Alexandrescu -1. Pop au stat
şi cunoscutele „cetăţi de pământ" din Transilvania. Cercetările şi sondajele
desfăşurate în acei ani au prilejuit apariţia unor studii semnate de o serie de
cercetători printre care: Z. Szekely, E. Zaharia şi S. Morintz, M. Rusu, A. Lăszl6,
T. Bader, T. Soroceanu, M. Petrescu-Dîmboviţa, VI. Dumitrescu-A. Vulpe, A.

1. Precizez că am utilizat termenii de: începutul epocii fierului, hallstatt timpuriu şi Ha A-HaB ca fiind
echivalen!i.
2. După 1990 a.u apărut o serie de lucrări care vizează această perioadă: V. Vasiliev. I. Al. Aldea, H.
Ciu9udean, Civilizaţia dacică timpurie în aria intracarpatică a României, Cluj-Napoca, 1991; M. Gumă, Prima
epocă a fierului în sud-vestul României, Bucureşti 1993; A. Lăzl6, Începuturile epocii fierului la est de Carpaţi,
Bucureşti, 1994; O. Levi!iki, Hallstattul canelat la răsărit de Carpaţi, Bucureşti, 1994.
3. O. Popescu, Dacia li, 1925, p. 304-335.
4. V. Pârvan, Getica, 1926, p. 292-297.
5. Al. Ferenczi, A.C.M.l.T., IV, 1932-1938, p. 309-310.
6. I. şi O. Berciu, Apulum li, 1946, p. 60-75.
7. K. Horedt, I. Berciu, Al. Popa, Materiale li, 1963, p. 353-358.
8. E. Zaharia, I. Nestor, Materiale VII, 1960, p. 170-178; E. Zaharia, Dacia N.S. IX, 1965, p. 83-104.
9. z. Szekely, Materiale VI, 1959, p. 196-199; Materiale VII, 1961, p. 179-181; Materiale VIII, 1962, p. 325-
328.
10. K. Horedt, Probi. Muz. 1960, p. 179-187; N. Vlassa, Şt. Dănilă, Materiale VIII, 1962, p. 341-347; Şt.
Ferenczi, Apulum V, 1965, p. 115-125; A.D. Alexandrescu. I. Pop, Materiale IX, p. 161-167.

www.cimec.ro
190 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

Vulpe, N. Lupu, A. Stoia, N. Boroffka, V. Vasiliev-AI. I. Aldea - H. Ciugudean şi


mulţi alţii care au luat în discuţie aspecte ale acestei culturi 11 •
Anul 1995 a marcat apariţia a trei repertorii arheologice 12 care adaugă
vestigiilor cunoscute ultimele descoperiri înregistrate în judeţele Alba, Braşov şi
Mureş.
În pofida unei literaturi relativ bogate şi a numeroaselor descoperiri
atribuite, spaţiului geografic la care ne referim, începutul epocii fierului nu este
o perioadă uşor de reconstituit.
În încercarea de a oferi o imagine cât mai reală asupra stadiului cercetării
în spaţiului şi timpul precizat, am luat în considerare toate descoperirile atribuite
liallstattului timpuriu: material ceramic, piese de metal găsite izolat, depozite
de bronzuri şi descopriri funerare. Cu excepţia depozitelor de bronzuri, toate
celelalte vestigii arheologice sunt cuprinse în catalogul descoperirilor, în care
figurează un număr~ 240 de localităţi 13 (fig. 1) în care au fost făcute descoperiri
arheologice databile în Hallstatt A-B.
Cea mai mare parte a acestei documentaţii este ilustrată de materialul
ceramic prezent în aproape toate localităţile, indicând tot atâtea posibile locuiri
din această perioadă. Marea majoritate a aşezărilor sunt deschise, cartarea lor
surprinzând o mai mare concentrare în zona de vest, în principal pe cursul
mijlociu al Mureşului, în bazinul celor două Tirnave, precum şi în zona dintre
Mureş şi Someş. O altă concentrare de aşezări se observă în sud-vestul
Transilvaniei. Se poate remarca că pe măsura îndepărtării, de bazinele
hidrografice principale, aşezările devin tot mai rare (fig. 2). Dacă această
concentrare este una reală sau datorată unei examinări mai intense a zonei, vor
răspunde cercetările viitoare. O menţiune trebuie totuşi făcută cartarea pieselor
de metal descoperite în afara aşezărilor (izolate), sugerează acelaşi areal de
locuire (fig. 3).
. Spre deosebire de epocile precedente 14 , deşi aşezările deschise rămân
dominante, prezenţa fortificaţiilor este numeric mai mare, fiind atestate în 22 de
puncte (fig. 2). Cu excepţia aşezărilor foritificate de la T eleac 15 şi Mediaş 16 unde
stratul de cultură indică o locuire îndelungată, o serie de foritficaţii 17 , (Dej,
Ciceu-Corabia, Subcetate,Bozna) în care stratul de cultură relativ subţire 18 , a

11. Z. Szekely, Aşezări; E. Zaharia, S. Morintz, SCIV 116,3, 1965, p. 451-462; S. Morintz, Aluta, 1970, p.
93-97; M. Rusu, Dacia N.S. VII, 1963, p. 177-210; A. Lazslo, SCIVA 26, 1975, p. 17-39; T. Bader, Die Fibeln,
1983;T. Soroceanu. Hortfunde; M. Petrescu-Dâmbovila. Depozite, 1977; VI. Dumitrescu, A. Vulpe, Dacia inainte
deDromihete, 1988; A. Vulpe, Dacia N.S., IX, 1965, p. 105-133; P.B.F. Vl/9, 1990; N. Lupu, 1ilişca;A. Stoia,
SCIVA, 43, 4, 1992, p. 393-401; N. Borottka, Apulum, XXIV, 1987, p. 55-77; V. Vasiliev, ActaMN, XX, 1983, p.
33-55, Sargetia, XX, 1986-1987, p. 64-80, Thraco-Dacica, XVI, 1-2, 1995, p. 87-93, Fortifications, 1995; V.
Vasiliev, I.Al. Aldea, H. Ciugudean, Civilizaţia, 1991.
12. V. Lazăr, Rep.Arh. Mureş, 1995; FI. Costea, Rep. Arh. Braşov, 1995; Rep. Arh. Alba-Iulia, 1995.
13. Catalogul descoperirilor adună 240 de localităţi şi peste 31 O puncte în care sunt menţionate descoperiri
arheologice databile în Ha A-B.
14. ŞI. Ferenczi, Apulum, V, 1965, p. 118 şi urm.
15. V. Vasiliev, I.Al.Aldea, H. Ciugudean, Civilizatia, p. 32.
16. E. Zaharia, Dacia N.S„ IX, 1965, p. 84.
17. V. Vasiliev, Fortifications.
18. Stratul de locuire este în medie de 0, 15m la Dej, 0,35 m la Ciceu-Corabia, 0,25 m la Subcetate şi 0,30
mlaBozna.

www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 191

determinat pe unii cercetători1 9 să le considere cetăţi de refugiu. Ceea ce


frapează însă în acest caz - posibil datorită stadiului cercetării în zonă - este
lipsa aşezărilor deschise din preajma cetăţilor de refugiu (fig. 2). În privinţa
celorlalte fortificaţii fie sunt cunosute sumar în urma unor sondaje precum cele
dela: Braşov-Păticel2{), Bodoc 21 , Huedin 22 , Racoş 23 , Sărăţel 24 , Tuşnad 25 , fie sunt
doar menţionate în literatura de specialitate precum cele de la Beia 215 , Bobâlna 27 ,
Daia 28 , Sărăţeni 29 , Voivodeni:Il, etc.
Despre categoria descoperirilor cu caracter funerar, raportate la
intensitatea locuirii halllstatiene în spaţiul intracarpatic, se poate spune că sunt
foarte slab reprezentate. Deşi, descoperiri de acest tip au fost înregistrate în 15
localităţi3 1 , posibilitatea documentării asupra acestui aspect este redusă, fie din
lipsă de informaţii -majoritatea făcând obiectul unor menţiuni ca cele de la:
Cucerdea 32 , Noşlac 33 , Tău 34 etc. - fie situaţii în care atribuirea este incertă
precum cazul mormintelor de la Simeria 35 • Singurele descoperiri cu caracter
funerar care pot fi luate în considerare sunt gropile cu resturi scheletice de la
Baciu şi Teleac-considerate de autorii 36 cercetării gropi rituale- urna cu resturi
calcinate de la Luduş 37 precum şi cele două morminte de incineraţie de la Reci 38 •
În aceste condiţii, chiar luând în considerare referirile mai vechi din literatura de
specialitate, varietatea ritualului la un număr atât de mic de descoperiri face ca
orice apreciere asupra acestui aspect al epocii timpurii a fierului în spaţiul
intracarpatic să fie aproape imposibilă.
O parte semnificativă a inventarului arheologic atribuit acestei perioade
este ilustrat de pisele de metal. Dominante rămân în epocă piesele de bronz
atât prin cantitatea impresionantă cuprinsă în cele 86 39 de depozite cât şi cele
peste 40 de piese de bronz descoperite izolat (fig. 3). La acestea se adaugă o
cantitate mică de piese din acest material găsite în cuprinsul aşezărilor. În
privinţa pieselor de aur, valoarea intrinsecă a acestei categorii de materiale a

19. V. Vasiliev, I. Andriloiu, Apulum, XXII, 1985, p. 31-36; V. Vasiliev, Fortifications; V. Vasiliev, I.Al. Aldea,
H. Ciugudean, Civilizaţia, p. 21-22.
20.D. Popescu, Dacia, VII, 1963, p. 576; A.O. Alexandrescu, I. Pop, Materiale. IX, 1970, p. 161-167.
21. K. Horedt, Probi. Muz. Cluj, 1960, p. 180.1.
22. Rep. Arh. Cluj, p. 233, nr. 3.
23. Rep. Arh. Braşov, p. 84, nr. 55.
24. N. Vlassa, Şt. Dănilă, Materiale, VII, 1962, p. 341-347.
25. K. Horedt, op. cit., p. 182.
26. K. Horedt op. cit. p. 181.
27. Rep. Arh. Cluj, p. 55, nr. 1.
28. Rep. Arh. Mureş, p. 49, nr. V.1.k.
29. Z. Szekely, Materiale VIII, 1962, p. 331.
30. Rep. Arh. Mureş, p. 281, nr. XCV.1.D.
31. Vezicataloguldescoperirilornumerele: 8, 9, 16, 63c, 116, 121, 123, 134b, 125, 160, 183, 211, 213,218c,
235.
32. Rep. Arh. Mureş, p. 109, nr. XXVl.1.D.
33. Rep. Arh. Alba, p. 131, nr.124.6.
34. Rep. Arh. Alba-Iulia, p. 184-188.2.
35. I. Andriţoiu, Apulum, XIV, 1976, p. 394, nota 1.
36. Z. Kalmar, SCIVA 38, 2, 1984, p. 166-174; V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Civilizaţia, p. 42.
37. M. Rusu, Materiale VIII, 1963, p. 349-351.
38. z. Szekely, Aşezări, p. 8.
39. M. Petrescu-Dâmboviţa, Depozite; A. Vulpe-A. Lazăr, Dacia N.S. XXXIII, 1-2, 1989.

www.cimec.ro
192 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

făcut ca extrem de puţine piese să ajungă până în zilele noastre, marea


majoritate doar prin CO(lsemnările literaturii de specialitate. Pentru spaţiul şi
timpul precizat am înregistrat prezenţa a două tezaure: Simeria 40 şi Tirgu-
Mureş41 precum şi alte piese izolate descoperite în 11 localităţi 42 , toate
reprezentând exclusiv piese de podoabă (fig. 3).
Spre deosebire de prezenţa în cantitate mare a pieselor de bronz -
situaţie care caracterizează perioada de început a epocii fierului - mărturii ale
cunoaşterii şi utilizării fierului sunt extrem de puţine. Piese de fier apar sporadic
în Ha. A, numărul lor creşte progresiv în Ha. B, devenind comune la sfârşitul
acestei perioade. Marea majoritate a pieselor de fier provin din aşezări ca cele
de la Teleac 43 , Cernatu 44 , Tilişca 45 , Porumbenii Mari 46 , etc. mai puţin reprezentate
fiind descoperirile de piese izolate precum la: Pănade 47 , Batoş 48 , Călugăreni 49 ,
Păsăreni 50 (fig. 3). Se cunoaşte un singur caz de apariţie a unei piese de fier în
cadrul unui depozit de bronzuri la Şomartin 51 şi nu este semnalată prezenţa
acestora la descoperirile cu caracter funerar.
Deşi cele peste 400 52 de puncte în care au fost înregistrate descoperiri
arheologice ar putea indica posibilitatea unei bogate informări, analiza acestor
surse reduce foarte mult posibilitatea exploatării lor informaţionale. Pentru a
stabili cu mai multă precizie stadiul atins astăzi de cercetarea arheologică a
perioadei timpurii a epocii fierului în spaţiul transilvan am luat în considerare:
amploarea obiectivelor şi a săpăturilor, relevanţa materialului descoperit şi
valorificarea acestuia. Aceste criterii delimitează cinci categorii de informaţie pe
care le vom prezenta în ordinea importanţei lor:
1 . Prima categorie am considerat a fi reprezentată de cercetările
arheologice sistematice desfăşurate de-a lungul mai multor campanii, cu un
număr mare de secţiuni, cu mai multe niveluri de locuire cu un material
arheologic sugestiv, precum şi punerea acestuia în circuitul ştiinţific. Obiectivul
arheologic care se apropie cel mai mult de aceste criterii este aşezarea
fortificată de la Teleac 53 • Mărimea acesteia (30 de hectare) şi cercetarea timp de
mai mulţi ani prin cinzeci de secţiuni în urma cărora au fost depistate trei niveluri
de locuire şi un bogat material arheologic îi asigură până la această dată
calitatea de cea mai mare aşezare a acestei perioade din Transilvania.
2. O a doua categorie am considerat că sunt cercetările de mai mică
amploare care fie prin numărul redus de secţiuni fie prin materialul descoperit

40. I. Andritoiu, Apulum, XVI, 1976, p. 394.


41. Rep. Arh. Mureş, p. 256, nr. LXXXVl.1.
42. Catalogul descoperirilor numerelor: 1, 25, 32, 46, 75, 85, 150, 152, 163, 183, 218.
43. V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Civilizaţia, p. 44-58.
44. z. Szekely, Aşezări, p. 24-25.
45. N. Lupu, Ti'lişca, p. 60.
46. Z. Szekely, Aşezări, p. 34.
47. N. Boroffka, Apulum XXIV, 1987, p. 70, nr. 20.
48. Rep. Arh. Mureş, p. 65, nr. IX.1.C.
49. RepArh. Mureş, p. 122, nr. XXX.2.d.
50. Rep. Arh. Mureş, p. 195, nr. LXl.1.A.C.
51. M. Petrescu-Dâmbovita. Depozite, p. 146.
52. Această sumă a rezultat adăugând la cele 315 puncte şi localitătile unde s-au descoperit depozitele de
bronzuri.
53. V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean, op. cit. p. 23.

www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 193

mai puţin relevant aparţin mai degrabă categoriei sondajelor 54 (fig. 4). Deşi
importante prin observaţiile stratigrafice (aşezarea de la Mediaş) 55 sau prin
materialul descoperit (aşezările de la Reci şi Cernatu) 56 , aceste locuiri rămân
totuşi puţin cercetate. În ultimii 20 de ani sondaje ample s-au efectuat mai ales
la fortificaţiile 57 de la Bozna, Ciceu-Corabia, Dej, Subcetate şi Sona. O anumită
nunţar~ în cadrul celei de a doua categorii trebuie făcută între cercetările
menţionate mai sus şi cele cu caracter de verificare a căror rezultate sunt
limitate la sumare menţiuni.
3. O altă categorie este reprezentată de săpăturile a căror obiectiv
principal vizează o altă epocă descoperindu-se şi niveluri de locuire sau
materiale de factură hallstattiană timpurie (fig. 4). Această situaţie este
consemnată în 27 de localităţi, dar numai la trei dintre ele: Tilişca 58 , Ranta 59 şi
Lechinţa 60 materialul hallstattian este publicat, în celelalte cazuri având de-a
face cu simple menţiuni.
4. Un număr mai mic de săpături sunt efectuate în scopul salvării unor
obiective descoperite întâmplător, în care condiţiile specifice nu au permis
observaţii de ordin stratigrafic (fig. 4). -
5. Majoritatea localităţilor (peste 160 de puncte) în care figurează materiale
arheologice aparţinând hallstattului timpuriu, au fost consemnate în urma unor
periegheze sau descoperiri întâmplătoare (fig. 4).
În privinţa celor 86 de depozite de bronzuri, trebuie menţionat că toate
sunt rezultatul unor descoperiri întâmplătoare.
În situaţia relevată mai sus orice încercare de prezentare a perioadei de
început a epocii fierului în spaţiul intracarpatic, trebuie să ţină cont de insuficienţa
cunoaşterii acestei perioade în actualul stadiu al cercetării.

CATALOGUL DESCOPERIRILOR

1. Abrud, jud. Alba a) În punctul „Somai" s-a descoperit un lanţ masiv de


aur, databil la sfârşitul epocii bronzului I începutul epocii fierului. I Rep. Arh.
Alba, p. 19, nr. 1. 2. b) Pe teritoriul localităţii s-a descoperit o brăţară de aur cu
capete semilunare, probabil din aceeaşi epocă. IM. Roska, Repertorium, p. 12,
nr. 3; D. Popescu, Materiale li, 1956, p. 216, Rep. Arh. Alba, 1995, p. 19, nr. 11.
2. Adrian, corn. Gurghlu, jud. Mureş. Dintr-un punct neprecizat de pe
teritoriul comunei provine un ciocan de bronz, databil la sfârşitul epocii bronzului
/începutul epocii fierului./ I. Berciu, Al. Popa, Apulum XVI, 1967, p. 78-79, fig.
2/16, a, b, c; Al. Popa, Marisia, V. 1975, p. 16; Rep. Arh. Mureş, p. 143, nr. XLl.2.
3. Agrişteu, corn. Bălăuşeri, jud. Mureş. Sub „Dealul Cetăţii" au fost
descoperite, în urma unui sondaj. fragmente ceramice hallstattiene. I Gh.

54. Am folosii aprecierea autorilor asupra calitătii săpălurii.


55. E. Zaharia. Dacia N.S. IX. 1965.
56. Z. Szekely, Aşezări.
57. V. Vasiliev, Fortifications.
58. N. Lupu, Tilişca, p. 54-61.
59. D. şi T. Berciu, Apulum, li, 1964, p. 14-17.
60. D. Popescu, Dacia li, 1925, p. 304-344.

www.cimec.ro
·,94 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

Baltag, E. Amlacher, AllA, XXVIII, 1987-1988, p. 98; Rep. Arh. Mureş, p. 74, nr.
XII. 2. 13.
4. Aiton, jud. Cluj. a) În punctul „Deasupra Morii", în urma cercetării de
suprafaţă (1969, 1974), au fost culese fragmente ceramice, databile în Hallstatt-
~I timpuriu (Mz. Aiton). IM. Blăjan, T. Serghi, Sargetia, XIII, 1977, p. 140; Rep.
Arh. Cluj. p. 22, nr. 4. b) în punctul „La Cînepi" s-au găsit fragmente ceramice,
databile în Hallstatt-ul timpuriu (Mz. Aiton). I Rep. Arh. Cluj. p. 23, nr. 1O.
5. Aiud, jud Alba. a) În punctul „Dîmbul Cocoşului" a fost semnalată
descoperirea unui celt de bronz (Mz. Aiud, inv. 751 ), databil în Bz. D/Ha A. IM.
Roska, Repertorium, p. 188, nr. 25; Rep. Arh. Alba, p. 21, nr. 3. b) În punctul
„Microraion 111", lucrările edilitare (1968-1973) au dus la descoperirea unor
gropi şi bordeie, conţinând fragmente ceramice şi piese întregibile, aparţinând
perioadelor Bz. D sau Ha A. I H. Ciugudean, Apulum, XVI, 1978, p. 40, fig. 2/2,
3, 6, 7; Apulum, XXXI, 1994, p. 60, fig. 1/1-3; Rep. Arh. Alba, p. 20, nr. 3.1.
6. Aiudul se Sus, jud. Alba. La ieşirea din localitatea spre Marginea, cu
ocazia unor cercetări de suprafaţă, au fost găsite fragmente ceramice de factură
hallstatt-iană timpurie. I Rep. Arh. Alba, p. 27, nr. 4.1.
7. Alba Iulia, jud. Alba a) În punctul „Platoul romanilor" au fost descoperite
fragmente ceramice atribuite Hallstatt-ului timpuriu. I Rep. Arh. Alba, p. 29, nr.
8. b) Din puncte neprecizate topografic provin câteva piese de bronz: o toartă
de vas, un pandativ compus din verigi, piese în formă de securi miniaturale şi o
fibulă de tip „ochelari" (Mz. Alba Iulia). IT. Soroceanu, Acta MN, X, p. 498; D.
Popescu, Materiale, li, 1956, p. 806; Rep. Arh. Alba, p. 29, nr. 8.
8. Aluniş, jud. Mureş. În punctul „Cimitirul Reformat" a fost descoperit în
1950 un mormânt de inhumaţie din epoca fierului, conţinând: 1 vas, 2 ulcioare
şi resturi osteologice. I Rep. Arh. Mureş, p. 46, nr. IV. 1. F.
9. Apahida, jud. Cluj. În punctul „Chibaia" s-a descoperit o urnă
bitronconică, conţinând oase arse, databilă în epoca timpurie a fierului. I Rep.
Arh. Cluj. p. 31, nr. 23.
1O. Apaţa, jud. Braşov. Dintr-un punct neprecizat provin fragmente
ceramice şi resturi de chirpic. I Rep. Arh. Braşov, p. 74, nr. 1.
11. Apold, jud. Mureş în punctul „După grădini" s-a descoperit ceramică
hallstatt-iană canelată şi cu luciu metalic. I G. Baltag, E. Amlacher, AllA, 1987-
1988, p. 4-6; Rep. Arh. Mureş, p. 47, nr. v. 1.13 (pi. XXl/1-4).
12. Ardeu, corn. Balşa, jud. Hunedoara. În punctul „Cetăţuia" au fost
găsite întâmplător fragmente ceramice, databile în Hallstatt-ul timpuriu I I.
Andriţoiu, Sargetia, XIV, 1979, p. 16, nr. 3, (pi. V, 2).
13. Asin ip, corn. Lopadea Nouă, jud. Alba. La marginea satului, în punctul
„Sălişte" s-au descoperit fragmente ceramice în Hallstatt-ul timpuriu. I Rep.
şrh. Alba, 1995, p. 58-61, nr. 11.6.
14. Aurel Vlaicu, corn. Geoagiu, jud. Hunedoara. În punctul „Izvorul
Rece", în urma unei periegheze (1978) au fost găsite materiale arheologice
databile în Hallstatt-ul timpuriu, constând din fragmente ceramice şi bucăţi de
chirpic cu impresiuni, provenite de la nuiele, I. Andriţoiu, Sargetia, XIV, 1979, p.
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 195

16,nr.2.
15. Aurel Vlaicu, aparţine Sighişoarei, jud. Mureş. În punctul „Saivane"
au fost semnalate, încă din anii, 50 - 60, de A. Mureşan, mărturii arheologice din
Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Mureş, p. 237, nr. LXXVII 3.C.
16. Baciu, jud. Cluj a) În zona pârâului Nădaş, în urma unor lucrări
edilitare, au fost descoperite fragmente ceramice, databile în Ha B. IZ. Kalmar,
Gh. Lazarovici, Acta MN, XXII-XXIII, 1985-1986, p. 726; Rep. Arh. Cluj, p. 42,
nr. 5. b) În punctul „Strada Nouă", în urma unui sondaj (1984), au fost
descoperite două locuinţe cu vetre, două gropi, conţinând resturile scheletice a
doi copii uşor chirciţi şi un pavaj de pietre de râu. IZ. Kalmar, SCIVA, 38, 2, 1987,
p. 166-174; Rep. Arh. Cluj, p. 42, nr. 3.
17. Band, Jud. Mureş. a) La liziera pădurii, în punctul „Cioncaş", în urma
unor cercetări de teren (V. Lazăr, 1988), au fost descoperite numeroase
fragmente ceramice hallstatt-iene. I Rep. Arh. Mureş, p. 60, nr. VII. 1.F. (pi. LXX/
1-2, 2, 9). b) De pe teritoriul comunei provine un depozit de vase (17 piese),
descoperit în 1914, recuperat, probabil din morminte databile în Hallstatt-ul
timpuriu (MNIT, li, 9739-9757). I K. Horedt, St. şi Corn. Sibiu, 13, p. 152, 157,
nr. 4; Rep. Arh. Mureş, p. 57, nr. VIII. 1.2.
18. Batoş, jud. Mureş. Fără precizări topografice sunt menţionate
fragmente ceramice, mărgele din pastă de sticlă (Mz. Brukenthal), 3 brăţări de
bronz şi un vârf de lance de fier (Mz. Târgu Mureş), databile în Ha B. IM. Petică,
Marisia VII, 1977, p. 462 (pi. LXVI); V. Lazăr, Marisia XV-XXII, 1992, p. 40, nr.
1; Rep. Arh. Mureş, p. 65, nr. IX 1.c.
19. Brădeni, corn. Moldoveneşti, jud. Cluj. a) În punctul „Apa Sărată" a
fost identificată o aşezare din Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Cluj, p. 48, nr. 4.
b) Din teritoriul satului, fără precizări topografice, provine un celt cu „arcadă';
databil în Bz D/Ha A. IM. Petrescu-Dîmboviţa, Depozite, 1977, p. 126, pi. 299/
12; Rep. Arh. Cluj, p. 48, nr. 5. c) Lângă movila „Dâmb", cu prilejul unor lucrări
edilitare, a fost descoperită o fibulă în formă de arcuş de vioară şi un ac de bronz,
ambele databile în Ha B. IZ. Milea, SCIV, 19, 1968, p. 513 - 516; SCIV 21, 1970,
p. 153; Rep. Arh. Cluj, p. 47, nr. 1.
20. Băgaciu, corn. Sic, jud. Cluj. De pe teritoriul satului, în urma unei
periegheze (1. Ferenczi şi A. Vincze, 1963) au fost găsite fragmente ceramice
aparţinând Hallstatt-ului timpuriu. I Rep. Arh. Cluj, p. 49.
21.Bălcaciu, corn. Jidvei jud. Alba. Dintr-un punct neprecizat provin
fragmente ceramice cu proeminenţe din prima epocă a fierului. Rep. Arh. Alba,
p. 53, nr. 17,2.
22. Bedeni, corn. Goldeşti, jud. Mureş. Fără precizări topografice se
menţionează un celt, de bronz de tip transilvănean, databil în Ha A. I Rep. Arh.
Mureş, p. 131, nr. XXXIV. 4.6
23. Beia, jud. Braşov. Pe teritoriul satului este menţionată o fortificaţie din
prima epocă a fierului. I K. Horedt, Problemele Muzeului Cluj, 1960, p. 181; Rep.
Arh. Braşov, p. 74, nr. 3.
24. Berghin, jud. Alba. a) Din puncte neprecizate provin diverse piese de
bronz databile în epoca bronzului sau epoca fierului. I Rep. Arh. Alba, p. 54, nr.
19.1. b) în vatra satului, cercetările de suprafaţă au dus la identificarea unei
aşezări, aparţinând Hallstatt-ului timpuriu. I I. Aldea, E. Staicovici, N. Blăjan,

www.cimec.ro
196 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

Apulum VXlll, 1980, p. 151; Rep. Arh. Alba, p. 55, nr. 29.4.
25. Biia, corn., jud. Alba. a) În punctul „Rădac" au fost descoperite
î11tâmplător vase de factură hallstatt-iană. I Rep. Arh. Alba, p. 51, nr. 21.2. b) De
pe teritoriul comunei, provin: o brăţară masivă de aur cu capete semilunare, 4
verigi dintr-un lanţ de aur, databile la sfârşitul epocii bronzului şi început de
Hallstatt. I V. Pârvan, Getica,p. 330, 339; D. Popescu, Materiale li, 1959, p. 216;
Enciclopedia Arheologică a României, p. 120; Rep. Arh. Alba, p. 58-59, nr. 21.
26. Bârcea Mare, jud. Hunedoara. Între şosea şi râul Cerna, în urma unei
periegheze (V. Lazăr, I. Andriţoiu, 1978), au fost adunate fragmente ceramice

hallstatt-iene. I I. Andriţoiu, Sargetia, XIV, 1979, p. 12-19, nr. 6.
27. Blaj, jud. Alba. În urma unui sondaj, în „Pădurea Vezii" au fost
descoperite două brăţări-apărători de bronz, databile în Ha B (Mz. Blaj). I Rep.
Arh. Alba, p. 58, nr. 23.3.
28. Blandiana, corn. Cîrna, jud. Alba. Cu ocazia unor lucrări edilitare au
fost descoperite fragmente ceramice hallstatt-iene (Mz. Alba Iulia). IRep. Arh.
Alba, p. 61, nr. 24.5.
29. Bobîlna, jud. Cluj. În punctul „Dealul Bobîlna" au fost semnalate urme
de fortificaţie, datând din Hallstatt-ul timpuriu, precum şi fragmente ceramice din
aceeaşi epocă. IRep. Arh. Cluj, p. 55, nr. 1.
. 30. Bod, jud Braşov. În urma unei cercetări de teren (FI. Costea 1978), în
raza localităţii au fost descoperite fragmente ceramice canelate. IRep. Arh.
Braşov, p. 74, nr. 5.
31. Bodoc, juds. Covasna. Pe partea stângă a văii Oltului, la o altitudine
de aproximativ 1.000 de m, pe un platou numit „Vârful Comorii", sondajele
realizate de K. Horedt în 1950 au identificat o fortificaţie triplă, în zona de NV-
SE şi un singur val în restul platformei. Valul conţine un zid sec din piatră şi urme
de calcinare, probabil de la o palisadă. În interiroul fortificaţiei a fost identificat
un nivel subţire de cultură, conţinând fragmente ceramice, databile în Hallstatt-
ul timpuriu. IK. ~oredt, Problemele Muzeului Cluj .• 1960, p. 180.1.
32. Bogata De Sus, corn. Vad, jud. Cluj. ln punctul „Ogradesa" este
menţionată descoperirea întâmplătoare a unui vas de bronz, conţinând o verigă
de bronz, şi a două mici verigi de aur. Acestea au fost datate în Bz DIHa A. I
M.Roska, Repert6rium, p. 207, nr. 11; Rep. Arh. Cluj, p. 52, nr. 2.
33. Boju, corn. Cojocna, jud. Cluj. Pe platoul numit „Straja Mare" au fost
descoperite accidental, în 1944, fragmente ceramice databile în Hallstattul
timpuriu. IRep. Arh. Cluj, p. 60, nr. 2.
34. Bozna, corn. Agrij, jud. Sălaj. La 1,5 km de sat, pe colina numită
,·,Vraniţa Boznei", sondajele efectuate, începând cu anii '60 (Şt. Ferenczi,
M.Macrea), 1984 (E.Laka) şi 1988-1989, au identificat o aşezare fortificată, în
zona mai accesibilă din N şi NE, cu val, şanţ şi palisadă. În interiorul fortificaţiei
au fost descoperite resturile a trei locuinţe de formă aproximativ ovală, numeroase
fragmente ceramice, bucăţi de chirpic, pietre de măcinat şi oase de animale. S-
a apreciat că această aşezare fortificată a avut doar o funcţie de refugiu şi a fost
utilizată în decursul perioadelor Ha B2 -Ha C. I V.Vasiliev, Fortifications, 1995, p.

www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 197

61-62.
35. Braşov. a) În urma unor cercetări de teren (FI.Costea, l.Munthiu
1984), în incinta Institutului de Cercetare a Sfeclei şi Cartofului, au fost descoperite
fragmente ceramice databile în' Ha A-Ha B. IRep. Arh. Braşov, p. 74. b) În
punctul „Cetatea", pe dealul Păticel, în urma unor sondaje, a fost iderrtificată o
fortificaţie, constând din \'.al şi şanţ, plasat în zona nordică a platoului. În
interiorul fortificaţiei au fost descoperite puţine fragmente ceramice, databile în
epoca timpurie a fierului. ID.Popescu, Dacil:l, VII, 1963, p. 576; A.O.Alexandrescu,
I.Pop, Materiale, IX, p. 161-167; Rep. Arh. Braşov, p. 74, nr. 7 c) în punctul
„Măgurele", în urma săpăturilor sistematice din aşezarea postromană, a fost
identificată şi o aşezare hallstatt-iană. IRep. Arh. Braşov, p. 75, nr. 9.
36. Brâncoveneşti, jud. Mureş. În malul pârâului de la „Cetatea Fetei",
s-au descoperit întâmplător două situle de bronz de tip Kurd, databile în Ha A 1
(MNIT, IV, 1874-1875). /V.Pârvan, Getica, p. 309,; M.Roska, Repert6rium, p.
167, nr. 123; l.Nestor, Stand, p. 137, nota 545; M.Rusu, Dacia, VIII, 1963, p. 47-
48; M.Petrescu Dâmboviţa, Depozite, p. 86 (pi. 12411-2, 232); Rep. Arh. Mureş,
p. 84, nr. XVI. 1. D. -
37. Buneşti, jud. Braşov. În punctul „Hessengrawen", în urma unui sondaj
din 1886, a fost descoperit un „vas din prima epocă a fierului" (Mz. Gimnaziului din
Sighişoara). IM.Rusu, Dacia, Vll,p. 207; Rep. Arh. Braşov, p. 75, nr. 11.
38. Caşva, corn. Gurghiu, jud. Mureş. Dintr-un punct fără precizări
topografice, provine o urnă cenuşie databilă în epoca timpurie a fierului (Mz.
Târgu Mureş, inv. 2939). Rep. Arh. Mureş, p. 143, nr. XLI. 3. A. 6.
39. Caţa, jud. Braşov în cursul unor cercetări de teren, în raza localităţii
au fost descoperite fragmente ceramice, databile în Ha A-B. IRep. Arh. Braşov,
p. 76, nr. 13.
40. Călan, jud. Hunedoara. Pe terasa Straiului au fost descoperite
î_ntâmplător, în 1976, un vârf de lance decorat, databil în Hallstatt-ul timpuriu
(Mz. Deva, inv. 23796).11.Andriţoiu, Sargeţia, XIV, 1979, p. 21, nr. 12 (pi. VI, 13)
41. Călugăreni, corn. Eremitu, jud. Mureş a) Fără precizări topografice,
se menţionează un vârf de săgeată de fier, datată de M. Rusu în Ha A 1 şi de A.
Zrinyi în Ha B2 IM. Roska, Repert6rium, p. 182-183, nr. 235; Rep. Arh. Mureş,
p. 122, nr. XXX.2.d. b) Din raza localităţii, provin şi fragmente de la o urnă,
databilă în prima epocă a fierului (Mz. Târgu Mureş, inv. 96). I Rep. Arh. Mureş,
p. 122, nr. XXX. 2. e.
42. Cămăraşu, jud. Cluj. Pe fostul domeniu Kemeny sunt menţionate
„urme hallstattiene" (Mz. Cluj, inv. 39 06-3921 ). IM. Roska, Repert6rium, p.
234, nr. 29; Rep. Arh. Cluj, p. 83, nr. 2.
43. Cenade, jud. Alba. Din puncte diferite de pe teritoriul comunei se
semnalează fragmente ceramice hallstatt-iene (Mz. Sighişoara) I I. Mitrofan,
Acta MN, IX, 1972, p. 45; N. Blăjan, C. Togan, Acta MP, li, 1078, p. 48-49; Rep.
Arh. Alba, p. 68, nr. 32.1.
44. Cernatu, jud. Covasna. În capătul nordic al comunei Carnatu de Sus,
pe platoul unui bot de deal, cunoscut sub denumirea de „ Vârful Ascuţit", a fost
sondată (1961) şi cercetată (1963, Z. Szekely) o aşezare fortificată cu şanţ şi

www.cimec.ro
198 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

val, în cele două zone mai accesibile (E şi V). În zona delimitată de fortificaţie
s-a constatat existenţa unui singur nivel hallstatt-ian, suprapus de un nivel
Latene. Locuirii hallstatt-iene îi aparţin: 6 bordeie şi un plan circular şi
dreptunghiular, vetre circulare făţuite, precum şi o mare cantitate de ceramică
neagră cu caneluri. Au mai fost descoperite două fibule de tip Peschiera şi piese
de bronz şi fier: cuţit curb de fier, daltă de fier cu două aripioare, 12 bare de fier
(din căre 4 întregi) şi un vârf de lance de bronz. Au mai fost găsite prâsnele de
lut, 2 discuri care imită roata unei căruţe, o lingură de turnat, un fragment de ac
cu cap conic de bronz şi o mărgea tubulară. Aşezarea a fost datată în Ha B. IZ.
Szekely Aşezări, 1966, p. 17-28.
45. B. Cetatea de Baltă, jud Alba. În locul numit „Sub Coastă", la 100-
150m de locul descoperirii depozitului, a fost documentată o aşezare hallstattiană.
I V. Pepelea, Acta MN, X, 1973, p. 517; Rep. Arh. Alba, p. 70, nr. 36.3.
46. Cetea, corn. Gaida de Jos, jud. Alba. Din puncte neprecizate de pe
teritoriul localităţii provin: a) brăţară de aur, databilă în Bz D - Ha A (MIR. 1943/
439). IM. Roska, Dolg., 6, 1915, 12; D. Popescu, Materiale li, 1956, p. 212; M.
Rusu, Acta MN, IX, 1972, p. 45. b) diferite piese de bronz: topor cu disc (Mz.
Sibiu, inv. 106/1209-124 7), brăţară răsucită, lance, 3 celturi, placă ornamentală,
flbulă, fragmente de unelte, mărgea; piese databile în Ha 8. I M. Roska,
Repert6rium, p. 54, nr. 9; M. Rusu, Dacia, VII, 1963, p. 208, nr. 9; M. Petrescu
Dîmboviţa. Depozite, p.127-129.
47. Cheile Turenilor, jud. Cluj. a) Pe terasa numită „Poderei" au fost
efectuate, în anii 1985-1988, săpături de salvare (Gh. Lazarovici, Z. Kalmar). Au
fost identificate peste 53 de complexe de locuire, de la neolitic la a doua epocă
a fierului. Hallstatt-ului timpuriu îi apartin puţine fragmente ceramice canelate.
I Rep. Arh. Cluj, p. 98, nr. 1.9. b) Din punctul „Peştera Amatorilor" au fost
adunate fragmente ceramice hallstatt-iene. I Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, Acta
MN, XXII-XXIII, 1985-1986, p. 732-736; Rep. Arh. Cluj, p. 96, nr. 1.9.
48.Cicău, jud. Alba. În NV satului, în punctul „Sălişte", a fost documentată
o întinsă aşezare preistorică. Săpături sistematice (1969-1973, I. Winkler şi
colaboratorii, pe lângă alte materiale preistorice, au scos la iveală şi fragmente
ceramice aparţinând epocii hallstatt-iene. I H. Ciugudean, Apulum, XIV, 1976,
p. 14; J. Winkler, M. Takacs, Apulum, XVIII, 1980, p. 23-29; Rep. Arh. Alba, p.
59, nr. 39.2.
49. Ciceu Corabia, jud. Bistriţa-Năsăud. La 1 km ENE de sat, pe colina
Măgura, a fost menţionată în literatura de specialitate, încă de la începutul
secolului, prezenţa unei fortificaţii. În urma descoperirii, în 1968, în aşezare a
unui depozit de 42 de piese de bronz (datate în Ha, 8 1 -8 2 ), au fost organizate
mai multe campanii de sondare (1969, 1970. Şt. Ferenczi; 1976, 1977, V.
Vasiliev). Astfel, în urma sondajelor a fost documentată prezenţa, în zona de
NV a colinei, a unui sistem de fortificaţie realizat în două faze; primei faze îi
aparţin resturile incendiate ale unei palisade, iar zona fazei a doua un val de
aproximativ 160 m lungime, cu zid sec şi palisadă. În de aproximativ 30 ha,
delimitată de pante abrupte şi fortificaţie, au fost descoperite 2 locuinţe de
suprafaţă cu vatră, numeroase fragmente ceramice şi oase de animale, P.recum şi
trei fragmente de bronz, greu de definit. S-a apreciat că aşezarea a funcţionat pe
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 199

parcursul perioadei Ha B2 - Ha C. I V. Vasiliev, Fortifications, 1995, p. 29-102.


50. Cincşor, jud. Braşov. În incinta castrului roman, în cursul săpăturilor
de salvare din 1987-1988, au ieşit la iveală şi fragmente ceramice databile în
Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Braşov, p. 76, nr. 14.
51. Cipău, corn. Iernut, jud. Mureş. a) În zona actualului cimitir a fost
documentată o aşezare hallstatt-iană. I N. Vlassa, Acta MN. li, 1965, p. 29, nr.
139; Rep. Arh. Mureş, p. 160, nr. XLVll.2.H. b) În punctul „Dîlmă", în urma unui
sondaj (N. Vlassa, 1951 ), a fost semnalată existenţa unui strat de cultură în
care, printre materiale Criş, Coţofeni, Wietenberg, au ieşit la iveală şi fragmente
ceramice, aparţinând Hallstatt-ului timpuriu. I N. Vlassa, Materiale, VI, 1959, p.
450, fig. 5/2, 4 10-12, 23); V. 1,..azăr, Marisia, XV-XXII, 1992, p. 38; Rep. Arh.
Mureş, p. 155, nr. XLVll.2.B. c) În punctul „Gîrle" a fost documentată o aşezare
cu mai multe orizonturi culturale printre care apar sporadic fragmente ceramice
hallstatt-iene. I N. Vlassa, Acta MN, li, 1965, p. 31, nr. 13.1; V. Lazăr, Marisia,
XV-XXII, 1992, p. 38; Rep. Arh. Mureş, p. 157-158, nr. XLVll.2.E. d) În punctul
„Hidro", în urma unor lucrări edilitare, s-au descoperit fragmente ceramice,
aparţinând Hallstatt-ului timpuriu (Mz. Mureş). I N. Vlassa, Acta MN, li, 1965, p.
29, nr. 13d, V. Lazăr, Marisia, XV-XXII, 1992; rep. Arh. Mureş, p. 160, nr.
XLVll.2.1
52. Cisteiul de Mureş, corn. Ocna Mureş, jud. Alba. În grădina lui Macarie
Teodor s-a descoperit accidental, în 1964, un cuţitaş curb de bronz, databil în
Bz. D -Ha A (Mz. Aiud) . I Rep. Arh. Alba, p. 79, nr. 42.2.
53. Ciugud, jud. Alba. Din punctul „Goneţi" provin fragmente ceramice,
databile în Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Alba, p. 77, nr. 42.1.
54. Ciumbrud, jud. Alba. a) Din punctul „Bokk-Pista", în urma unor
periegheze (j. Winkler şi H. Ciugudean, 1970), a fost identifcat un bordei
hallstatt-ian şi vase de mari dimensiuni aparţinând aceleiaşi epoci. I H. Ciugudean,
Apulum, XVI, 1978, p. 48, fig. 5/87; L. Chiţu, A. Borda, Apulum, X, p. 79, nr. 46.4.
b) La ieşirea din localitatea spre Sîncrai, în urma lucrărilor agricole (1969), a fost
descoperit un celt de bronz cu plisc, databil în Ha B2 (Mz. Aiud). I L. Chiţu, J.
Winkler, A. Borda, Apulum, X, 1972, p. 701; Rep. Arh. Alba, p. 80. nr. 46.5.
55. Ciunga, corn. Uioara de Jos, jud. Alba. În punctul „Gruiul de la
Ciungă" a fost descoperit, întâmplător, un celt de bronz, databil în Ha B. I H.
Ciugudean, Apulum, XVI, 1978, p. 48, fig. 6/5.
56. Cîmpeneşti, corn. Apahida, jud. Cluj. Pe malul stâng al Văii Feiurdului,
în urma unor lucrări de amenajare a drumului (1988); au fost descoperite
fragmente ceramice din Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Cluj, p. 115, nr. 1.
57. Cluj a) În punctul „Calvaria", în incinta fortificaţiei medievale, au fost
descoperite şi urme de locuire hallstatt-iană. I Rep. Arh. Cluj, p. 119, nr. 1. b).
Din cartierul Mănăştur, din punctul „Dealul Gol", au fost culese fragmente
ceramice hallstatt-iene timpurii. I Rep. Arh. Cluj, p. 102, nr. 2. c) Pe terasa de
sud a Văii Becaşului, în punctul „La iepure", în urma lucrărilor agricole, s-au
descoperit gropi, conţinând urme de arsură şi fragmente ceramice de factură
www.cimec.ro
200 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

hallstatt-iană timpurie. I Rep. Arh. Cluj, p. 138, nr. 62.


58. Coasta, corn. Bontida, jud. Cluj. În centrul localităţii, în grădina lui M.
Tintă, în urma săpăturilor arheologice din 1988 (V. Vasiliev, Z. Kalmar, S.
Cociş), au fost descoperite materiale arheologice preistorice, printre care şi
fragmente ceramice, aparţinând Hallstatt-ului timpuriu. I Rep. Arh. Cluj. p. 154,
nr. 1.
59.Comana de Jos, jud. Braşov. Pe „Dealul Slătinii" şi „Dealul Heleşteului",
în urma unor sondaje, au fost identificate două aşezări aparţinătoare Hallstatt-ului
timpuriu. I I. Florea, I. Ciupea, Comana de Jos, 1980, p. 21, 33, 60, pi. 24/9-1 O.
60. Copradea, corn. Apahida, jud. Cluj în hotarul satului s-a descoperit,
întâmplător, o fibulă databilă la sfârşitul epocii bronzului I începutul epocii
fierului. I Rep. Arh. Cluj. p. 168, nr. 3.
61. Crăciuneşti, corn. Băiţa, jud. Hunedoara. În „Peştera cu trei intrări",
în urma unui sondaj (I. Andriţoiu, M. D. Lazăr, C. Avram, 1976), a fost identificat
un strat subţire de locuire hallstatt-iană. I I. Andriţoiu, Sargetia, XIV, 1979, p. 21-
22, nr. 16; Apulum, XVI, p. 56-71 (pi. 11/10, 14. 111/2,3,5.
62. Cristeşti, jud. Mureş. De pe teritoriul localităţii un celt de tip transilvan,
databil în Hallstatt-ul timpuriu (Mz. Mureş, inv. 2582). IM. Rusu, Sargetia. IV,
1966, p. 35, nr. 43; Rep. Arh. Mureş, p. 100, nr. XXV.1.9.
63. Cucerdea, jud. Mureş. a) În prelungirea dealului Podeiului, pe terenul
de deasupra fermei zootehnice, a fost identificată o aşezare hallstatt-iană. b) În
„Via lui Turcu" a fost descoperit un bordei hallstatt-ian. c) În punctul „Podei",
în urma arăturilor, a ieşit la suprafaţă un cimitir de incineraţie în urnă, databil
în Hallstatt-ul timpuriu. I N. Vlassa, Acta MN, 1965, p. 24, nr. 7; FI. Grigorescu,
Marisia, VI, 1975, p. 690; V. Lazăr, Marisia, XV-XXII, 1992, p. 38; Rep. Arh.
Mureş, p. 109, nr. XXVl.1.D.
64. Cuci, jud. Mureş. În punctul „Berc", în urma unor sondaje (D şi I.
Berciu, 1943), au fost descoperite fragmente ceramice preistorice, printre care
şi unele de factură hallstatt-iană timpurie. ID. şi I. Berciu, Apulum, li, p. 20-22;
V. Vasiliev, Acta MN, XII-XIII, p. 20, nota 4; Rep. Arh. Mureş, p. 112, nr.
XXVll.1.E.
65. Cugir, jud. Alba. În punctul „Pârâul Gugului", în afara depozitului
descoperit, s-au mai găsit şi trei vase, databile în Ha A 1 (Muzeul Alba Iulia). I
M. Petrescu Dîmboviţa, Depozite, p. 91; H. Ciugudean, Apulum, XXXI, 1994, p.
62, 70; Rep. Arh. Alba, p. 87, nr. 57.8.
66. Cut, corn. Cîlnic, jud. Alba. Pe platoul care duce spre „Fîntîna
Dîrgului", în urma unei periegheze (Al. Aldea, 1968), au fost adunate fragmente
ceramice, databile în hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Alba, p. 89, nr. 60.1.
67. Dacia, jud. Braşov. La ieşirea din sat s-au descoperit pe arătură
numeroase fragmente ceramice canelate, databile în Ha A-B, şi o mare cantitate
de lipitură (materiale aflate la Şc. Gen. Jibert). I Rep. Arh. Braşov, p. 79, nr. 28.
68. Oaia, corn. Apold, jud. Mureş. a) Între valea laterală a Târnavei Mari,
Albeşti şi Oaia, pe un deal abrupt, în punctul „Cetăţuia", există urmele unei
fortificaţii de formă ovală, neregulate (lungimea 120-135m, lăţimea 55-60m).
Roska, Repert6rium, p. 257, nr. 57; K. Horedt, Studii, li, 1949, 1, p. 142; N.
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 201

Vlassa, Şt. Dănilă, Apulum, VI, 1967, p. 46; Gh. Baltag, Marisia, IX, 1979, p. 103-
104, pi. LXlll/1, LXIV/1-4, LXV/2-3; Rep. Arh. Mureş, p. 49, nr. V.1.k. b) În
punctul „Valea Cremenesei", de pe arătură, au fost culese fragmentate ceramice
hallstatt-iene. ID. Popescu, SCIV, 4, 19, 1968, p. 679; Rep. Arh. Alba, p. 89-90.
69. Daneş, jud. Mureş a) Fără precizări topografice se menţionează
ceramică de uz comun (vase borcan), databile în epoca finală a bronzului sau
în Hallstatt-ul timpuriu (M.N.l.T., inv. P. 61770-61781 ). I V. Lazăr, Marisia, XV-
XXII, 1992, p. 40; Rep. Arh. Mureş, p. 115, nr. XXVlll.1.A.c. b) Din raza comunei
sunt menţionate: o spadă, o seceră şi un celt de tip transilvan, piese databile la
sfârşitul epocii bronzului I începutul epocii fierului (Mz. Brukenthal, inv. 10061.
IM. Roska, Repertorium, p. 251, nr. 58; A. D. Alexandrescu, Dacia, X, 1966, p.
189, nr. 299; T. Bader, PBF, IV, 2, 1991, p. 168, nr. 420. Rep. Arh. Mureş, p.
115, nr. XXVll.1.A.2.
70. Deda, jud. Mureş. Din localitate este menţionat un celt de tip transilvan,
databil în Hallstatt-ul A. (Mz. Târgu Mureş, inv. 2742). I I. Marţian, Rep., p. 17,
nr. 224; M. Rusu, Sargetia, IV, p. 20, nr. 51, p. 36, nr. 51; Rep. Arh. Mureş, p.
119, nr. XXIX.1.A.b.
71. Dej, jud Cluj. În punctul „Dealul Rozelor" este menţionată în literatura
de specialitate prezenţa unei fortificaţii. În acelaşi punct, în 1956, au fost
descoperite accidental 7 vase, iar săpăturile sistematice din anii 1989-1991 au
adus precizări asupra valului şi şanţului de apărare, au descoperit trei locuinţe
de suprafaţă şi o groapă rotundă, precum şi fragmente ceramice. Această
fortificaţie şi nivelul de locuire surprin~ au fost datate în Ha B- Ha C. IM. Roska,
Repert6rium, p. 66, nr. 33; K. Horedt, Probleme de Muzeografie Cluj, V, 1965,
p. 8; V. Vasiliev, Fortifications, 1995, p.11-32.
72. Deva, jud Hunedoara. a) În zona cartierului „Bejan", în urma unor
lucrări edilitare, au fost descoperite fragmente ceramice, precum şi un vas
bitronconic, conţinând mei carbonizat. I I. Andriţoiu, Sargetia, XI-XII, 1974-
1975, p. 397, pi. 1/6, 11/1; Sargetia, XIV, 1979, p .. 22-23, nr. 17. b) Pe str.
„Depozitelor", în urma unui sondaj. au fost identificate două bordeie, greutăţi,
fusaiole, fragmente ceramice şi obiecte de bronz, databile în Hallstatt-ul timpuriu.
I idem, Sargetia, XI-XII, 1975, p. 396-397; idem, Sargetia, XIV, 1979, p. 22, nr. 17.
73. Dezmir, corn. Apahida, jud. Cluj. Pe un promotoriu, în punctul numit
„Tăuşor", în urma unui sondaj (1963), a fost identificată o aşezare hallstatt-
inaă. IM. Macrea, SCIV, 15, 4, 1964, p. 556; I. H. Crişan, Acta MN, I, 1964, p.
354.; Rep. Arh. Cluj, p. 185, nr. 4.
7 4. Divicitorii Mici, corn. Sînmartin, jud. Cluj. Provenind din vatra satului,
este amintită prezenţa unor fragmente ceramice de factură hallstatt-iană. IM.
Boska, Repertorium, p. 126, nr. 141; Rep. Arh. Cluj, p. 187.
75. Dârja, corn. Panticeu, jud. Cluj Pe proprietatea lui H. Muncea au fost
găsite întâmplător inele dintr-un lanţ de aur, databil la sfârşitul epocii bronzului
I începutul epocii fierului. IM. Roska, Repert6rium, p. 159, nr. 27; D. Popescu,
Materiale, li, 1965, p. 228, 236; M„ Rusu, Acta MN, IX, 1972, p. 45; Rep. Arh.
www.cimec.ro
202 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

Cluj, p. 188.
76. Domoşu, corn. Sîncrai, jud. Cluj. Pe un mic platou, în punctul „Vârful
Turdanului", într-o groapă, se menţionează prezenţa unor fragmente ceramice
şi bucăţi de chirpic, databile în Hallstatt-ul timpuriu I Şt. Ferenczi, Acta MN, X,
1973, p. 556-557.
77. Dumbrava, corn. Ciugud, jud. Alba. Pe locul numit „Vărar", lângă
staţiunea neolitică, au fost descoperite şi fragmente ceramice hallstatt-iene. I H.
Ciugudean, Apulum, XIV, 1976, p. 14; Rep. Arh. Alba, p. 93, nr. 67.1.
78. Făgăraş, jud. Braşov. În zona dintre viaductul de peste calea ferată şi
combinatul chimic, în urma unor cercetări de teren (FI. Costea, 1978) au fost
descoperite fragmente ceramice hallstatt-iene. I Rep. Arh. Braşov, p. 79, nr. 31.
79. Feldioara, jud. Braşov. a) În incinta şi în afara cetăţii medievale, în
urma unor sondaje, au fost identificate fragmente ceramice hallstatt-iene. I D.
Popescu, SCIV, 15, 4, 1964, p. 554, nr. 17; Rep. Arh. Braşov, p. 80, nr. 32. b)
În gospodăria lui E. Kociş, amestecate cu fragmente ceramice din sec. III-IV, s-
au identificat şi cioburi de factură hallstatt-iană. I Rep. Arh. Braşov, p. 80, nr. 33.
80. Felmer, jud. Braşov. În punctul „Sub Mesteceni", în urma unor
periegheze (FI. Costea, 1980, 1983), au fost adunate fragmente ceramice,
databile în hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Braşov, p. 80, nr. 34.
81. Floreşti, jud. Cluj. a) Pe un promotoriu, numit „Dealul de Sus", de pe
arătură, au fost adunate fragmente ceramice, databile în Hallstatt-ul timpuriu. I
Rep. Arh. Cluj, p. 201, nr. 2. b) În punctul „Labu" a fost identificată o aşezare
preistorică cu mai multe nivele de locuire, printre care şi unul hallstatt-ian
timpuriu. I Rep. Arh. Cluj. p. 201, nr. 3.
82. Foit, corn. Rapoltul Mare, jud Hunedoara. În punctul „Sub vii", în urma
unei periegheze (I. Lazăr, I. Andriţoiu, I. Groza, C. Avram, 1978), a fost
descoperită ceramică canelată, aparţinând Hallstatt-ul timpuriu. I I. Andriţoiu,
Sargetia, XIV, p. 23, nr. 19, pi. V/19-20.
83. Găneşti, jud. Mureş. De aici provin, probabil, o serie de ceşti şi
străchini, databile în Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Mureş, p. 123, nr. XXXV.
1.A.b.
84. Gheorgheni, corn. Feleacu, jud. Cluj. Pe locul numit „Dealul Cetăţii",
în urma unei perigheze, au fost descoperite fragmente ceramice, databile în Ha
A. I Rep. Arh. Cluj, p. 202, nr. 3.
85. Gherla, jud. Cluj a) La SE de oraş, pe terasa dealului numit „Şapte
Cruci", a fost identificată o aşezare preistorică cu niveluri de locuire de la neolitic
la epoca romană„ Epocii hallstatt-iene timpurii îi aparţin o serie de fragmente
ceramice, precum şi un depozit de piese de bronz. I Rep. Arh. Cluj, p. 21 O, nr.
1. b) Dintr-un punct fără precizări topografice provin inele de aur, databile la
începutul epocii fierului (M.l.C. Budapesta). ID. Popescu, Materiale, li, 1956, p.
228; Rep. Arh. Cluj, p. 21 O.
86.Ghimbav, jud. Braşov. Pe drumul naţional Braşov-Sibiu, în apropierea
podului peste Bîrsa, în urma unor cercetări de teren (FI. Costea, 1977), a fost
identificată o aşezare hallstatt-iană timpurie. Fragmente ceramice din aceeaşi
perioadă s-au găsit şi pe două terase, la 500 de m distanţă de primul punct. I
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 203

Rep. Arh. Braşov, p. 80, nr. 36.


87. Ghindari, jud. Mureş. În punctul „Vârful Cetăţii - Vărhegyese", în
apropierea aşezării dacice, au fost găsite şi fragmente ceramice, aparţinând
epocii timpului a fierului. I Rep. Arh. Mureş, p. 134, nr. XXXVII, 1.F.
88. Gllgoreşti, corn. Luna, jud. Cluj. În zona din spatele gării, în urma unor
lucrări edilitare, s-au descoperit fragmente ceramice hallstatt-iene (Mz. Târgu
Mureş). I N. Vlassa, Acta MN, li, 1965, p. 32, 39; Rep. Arh. Cluj, p. 229, nr. 1.
89. Gogan, corn. Bahnea, jud. Mureş. a) Din zona platourilor arabile, în
punctul , ,În Rât", au fost culese fragmente ceramice canelate, aparţinând primei
epoci a fierului. I G. Baltag, E. Amlacher, AllA, XXVII, 1978-1988, pi. XII, 1, 2,
6, 7; Rep. Arh. Mureş, p. 56, nr. VII, 5.B.a. b) În apropierea aceloraşi platouri,
în punctul „La Silozuri", a fost descoperită o aşezare romană, care suprapune
o alta, databilă la începutul epocii fierului. I G. Baltag, E. Amlacher, AllA, XXVII,
1978-1988, ?; Rep. Arh. Mureş, p. 56, nr. VII, 5.B.b.
90. Gorneşti, jud. Mureş. De pe teritoriul comunei sunt menţionate un
fragment de celt cu decor şi patru vârfuri de lance, databile în Ha B3 (Mz. Târgu
Mureş). IM. Petrescu Dîmboviţa, Depozite, 1977, p. 156, 360, pi. 373/4-8; T.
Soroceanu, E. Lako, Acta MP, 1980, p. 154; Rep. Arh. Mureş, p. 137, nr. XXXIX,
1.A.q.
91. Goreni, corn. Batoş, jud. Mureş Pe un Platou aproape plan, în punctul
,',La Cruce", în urma unui sondaj (A Zrinyi, 1967), au fost descoperite fragmente
ceramice hallstatt-iene şi bucăţi de zgură de fier. /A.Zrinyi, Marisia, VI, 1976, p.
138, nr. 32a; V.Lazăr, Marisia, XV-XXII, p. 38, nr. 12; Rep. Arh. Mureş, p. 69-70,
nr. IX. 3. O.
92. Gothatea, corn Gurasada, jud. Hunedoara. În punctul „Tincuţa" a fost
descoperit accidental un vârf de lance cu nervură mediană, databil în Hallstatt-
ul timpuriu. /I.Andriţoiu, Sargeţia, XIV, p. 24, nr. 20, pi. Vl/13.
93. Gura Arieşului, corn. Lunca Mureşului, jud. Alba. a) La confluenţa
râurilor Arieş-Mureş, în urma unei periegheze, au fost descoperite fragmente
ceramice preistorice, printre care şi o ceaşcă cu toartă supraînălţată, databilă
în Hallstatt-ul timpuriu. /V.Lazăr, Apulum, XV, 1977, p. 619; Rep. Arh. Mureş, p.
105, nr. 86. 1„ p. 111/9-1 O. b) Dintr-un punct neprecizat de pe teritoriul satului,
provine o lamă de spadă de bronz, databilă în Ha B3 . /M. Roska, Repert6rium,
p. 296; A.O. Alexandru, Dacia, X, 1966, p. 128-129, 174, nr. 56; Rep. Arh. Alba,
p. 105, nr. 86.2.
94. Gurghiu, jud. Mureş. Fără precizări topografice se menţionează ca
fiind descoperit aici un vas de lut, databil în Hallstatt-ul timpuriu (Mz. Târgu
~ureş). /M.Roska, Repert6rium, p. 99, nr. 52; V.Lazăr, Marisia, XV-XXII, 1992,
p. 38; Rep. Arh. Mureş, p. 142, nr. XLI 1.b.
95. Hagău, corn. Răciu, jud. Mureş. Deasupra pârâului Sărături este
menţionată existenţa unei aşezări hallstatt-iene timpurii. /Rep. Arh. Mureş, p.
201, nr. LXV, G.H.
96. Hălchiu, jud. Braşov. În zona podului peste Bârsa, în urma unor
cercetări de teren, (1.Munthiu, FI. Costea, 1972), au fost descoperite fragmente
ceramice aparţinând începutului primei epoci a fierului. /Rep. Arh. Braşov, p. 81,
www.cimec.ro
204 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

nr. 38.
97. Hărpia, corn Ciugud, jud. Alba. Lângă punctul „Cănechi" s-au
descoperit fragmente ceramice canelate, databile la sfârşitul epocii bronzului I
începutul epocii fierului. I l.Mitrofan, Apulum, V, 1965, p. 93; Rep. Arh. Alba, p.
106, nr. 87.4.
98. Hărman, jud. Braşov La poalele dealului Lempeş, în urma unor
cercetării sistematice în aşezarea postromană (M. Marcu, 1970), au fost cercetate
şi două gropi care conţineau ceramică databilă la începutul epocii fierului. Tot
aici este menţionată descoperirea unei bucăţi de zgură de fier. /FI. Costea,
Cumidava, IV, p. 640; 1.0.Alexandrescu, I.I.Pop, M.Marcu, Materiale, X, p.
321,; N.Boroffka, Apulum XXIV; p. 67 nr. 14./ Rep. Arh. Braşov, p. 81, nr. 4.
99. Hoghiz, jud. Braşov. În punctul „Dealul Cerului", în urma unui sondaj
(FI. Costea, 1979), a fost dezvelită parţial o locuinţă uşor adâncită, din care a
rezultat o ceramică databilă la sfârşitul epocii bronzului I începutul epocii
fierului. /Rep. Arh. Braşov, p. 81-82, nr. 44.
100. Hopărta, jud. Alba. Cu prilejul construirii şcolii din comună au fost
descoperite fragmente ceramice preistorice, printre care şi unele databile la
începutul epocii fierului. /Rep. Arh. Alba, p. 107, nr. 90.3.
101. Huedin, jud. Cluj Pe un bot de deal numit „Cetatea de Pământ", în
urma sondajelor, au fost idlintificate un sistem de fortificaţie cu şanţ şi val, o
locuinţă de suprafaţă şi fragmente ceramice. Întreg complexul a fost datat în Ha
A-B. /K.Horedt, Prob. Muz., 1960, p. 180; Şt. Ferenczi, Acta MN, I, 1964, 67; I.
Lexa, Şt. Ferenczi, N.Steiu, Acta MN, li, 1965, p. 637-642; Şt. Ferenczi, Acta
MN, IX, 1973, p. 564, nr. 67; Rep. Arh. Cluj, p. 233, nr. 3.
102. Hunedoara, jud. Hunedoara. a) În punctul „Cimitirul Reformat", în
urma sondajului arheologic (I.Andriţoiu, V.Lazăr, 1977), a fost recuperat material
ceramic de factură hallstat-iană. /I.Andriţoiu, Sargeţia, XIV, p. 24, nr. 21. b) Pe
~ealul Sâmpetru, în urma unei periegheze, au fost adunate, fragmente ceramice
hallstat-iene. /Ibidem.
103. !băneşti, jud. Mureş. A fost descoperit cu prilejul unor lucrări
agricole şi donat şcolii din localitate un celt transilvan databil în Ha A 1 • I V. Lazăr,
E.Mera, Marisia, IX, 1979, p. 639, nr. 3, pi. CXVll/3, CXVlll/3; V.Lazăr, Marisia,
XV-XXII, 1992, p. 41; Rep. Arh. Mureş, p. 147, nr. XLIV 1. E., pi. LXXXl/2.
104. lclod, jud. Cluj. a) La „Ferma de taurine", cu ocazia unor lucrări
edilitare, a apărut un vas canelat, care aparţine sfărşitului epocii bronzului sau
începutului epocii fierul1Ji. /Gh. Lazarovici, A.Bulbuc, Apulum, XXI, 1983, p. 164;
Rep. Arh. Cluj, p. 242, nr. 16. b) În punctul numit „Pământul Vlădicii", săpăturile
arheologice la cimitirul neolitic din zona C au dezvelit şi un bordei de mari
dimensiuni cu material ceramic hallstatt-ian timpuriu. /Gh. Lazarovici, A.Bulbuc,
Apulum, XXI, 1983, p. 164, fig. 2/3-4, 6-11. c) Dintr-un loc neprecizat provine o
spadă de bronz din hallstatt-ul timpuriu. /A.O.Alexandrescu, Dacia, X, 1966, p.
128-129, 172; Rep. Arh. Cluj, p. 243, nr. 27.
105. lclozel, jud. Cluj. Pe teritoriul satului este menţionată descoperirea
unui celt de tip transilvan, datat în Bz D/Ha A (Mz. lclod). /Gh.Lazarovici,
A.Bulbuc, Apulum, XXI, 1983, p. 164, nr. C; Rep. Arh. Cluj, p. 245, nr. 4.
106. Iernut, jud. Mureş. Proiectul de constituire a termocentralei a
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 205

determinat, în vara anului 1961, organizarea unor sondaje şi săpături de


salvare, conduse de N. Vlassa. Materialele aparţinând epocii timpurii a fierului
au fost descoperite în numeroase puncte din localitate. a) La „Bideşcuţul Mare"
stratul superior al aşezării Criş conţinea şi fragmente ceramice din epoca
bronzului, Hallstatt şi din epoca romană. b) La „Bideşcuţul Mic" a fost identificată
o modestă aşezare hallstatt-iană (materiale în Mz. Târgu Mureş). c) La „Cimitirul
Vechi" a fost descoperită o aşezare cu mai multe orizonturi culturale preistorice,
printre care şi Halllstatt timpuriu. d) Pe „Dealul Gala" (Galahegy) s-a găsit o
aşezare databilă la sfârşitul epocii bronzului (cultura Sighişoara-Wietenberg) şi
începutul epocii fierului. e) La „Fundul Bedeelor", în urma săpăturilor de
salvare, N. Vlassa a identificat un strat de cultură, conţinând fragmente ceramice
neolitice, Sighişoara-Wietenberg, Noua, hallstatt-iene şi romane. f) În punctul
„Hulpişti" au fost descperite întâmplător fragmente ceramice hallstatt-iene. g)
în punctul „ Râpăsăchi" a fost identificată o aşezare modestă hallstatt-iană
(materiale în Mz. Târgu Mureş). h) La „Staţiunea de cercetări şi producţie
legumicolă" au h~st găsite fragmente ceramice hallstatt-iene. i) Pe malul
Mureşului, în punctul „Ţotăghi", sondajele efectuate au dus la descoperirea,
sub un cuptor medieval, a unei aglomerări de fragmente ceramice hallstatt-
iene, conţinând peste 79 de piese, în majoritate obiecte depodoabă (materiale
în Muzeul Târgu Mureş, inv. 6189, 7006, 7082, 7140). Acestea sunt databile în
Ha A 1-Ha A2 • /N. Vlassa, Acta MN, li, 1965, p. 32, nr. 15; Acta MN, III, 1966,
p. 400-405; Materiale, IX, 1970, p. 167-176; Al.Popa, Marisia, V, 1975, p. 15-
18; V.Lazăr, Marisia, XV-XXII, 9-13, M, O, E, pi. LXXll/7, 8, F, G, K, P.
107. lghiu, jud. Alba. a) În zona de est a comunei s-a descoperit
întâmplător, în 1963, o aşezare cu două orizonturi culturale: epoca bronzului şi
prima epocă a fierului. /D. Popescu, Rev. Muz„ 1, 2, 1964, p. 191; Rep. Arh.
Alba, p. 11 O, nr. 93.2. b) Dintr-un punct neprecizat provine o spadă cu limbă la
mâner, databilă la sfârşitul epocii bronzului I începutul epocii fierului (Mz.Alba
Iulia). /l.Berciu, Apulum, I, 1939-1940, p. 28; M. Roska, Repert6rium, p. 151,
nr. 38; A. D. Alexandrescu, Dacia, X, 1966, p. 134-135, 176, nr. 90; Rep. Arh.
Alba, p. 111, nr. 93.9.a.
108. lgriţa, corn. Corneşti, jud. Cluj. Pe dealul „Bobâlna", pe versantul
său vestic, au fost menţionate fragmente ceramice hallstatt-iene. I M. Roska,
Repertorium, p. 126-127, nr. 159; Rep. Arh. Cluj, p. 245.
109. Jabelniţa-; corn. Solovăstru, jud. Mureş. Fără să se cunoască locul
bronzuluinnceputul epocii fierului. I C. Goos, Keramik, p. 63; M. Roska,
Repert6ritim, p. 99, nr. 50; M. Rusu, L. Chiţu, Apulum, XX, 1982, p. 38, nr. 14;
Rep. Arh. Mureş, p. 239, nr. LXXVIII, 2. A.a.
11 O. Jibert, jud Braşov. Fără precizarea punctului unde s-au găsit, se
cunosc mai multa materiale şi fragmente ceramice, databile în Ha A-B. /M.
Roska, Repertorium, p. 312, nr. 41; M. Rusu, Dacia, VII, 1963, p. 208; Rep. Arh.
Braşov, p. 82, nr. 45.
111. Lancrăm, jud. Alba. La fostele grajduri ale C.A.P. s-a descoperit
întâmplător un celt hallstatt-ian (Mz. din Alba Iulia, inv. P 6328). /Al. Aldea, H.
Ciugudean, Apulum, XXV, 1989, p. 73-74; Rep. Arh. Alba, p. 115, nr. 101.3.
112. Laslăul Mare, corn. Suplac, jud. Mureş. Pe terasa malului stâng al
www.cimec.ro
206 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

Mureşului, în punctul „ Fântânele" a fost identificată o aşezare cu mai multe


niveluri de locuire: Coţofeni, Sighişoara-Wietenberg, Hallstatt timpuriu. /Gh.
Baltag, E.Amlacher, AllA, XXVIII, 1987-1988, p. 104, p„ XVl/1-3.
113. Lechinţa, corn. Iernut, jud. Mureş. Pe terasa „Sălişte", de pe malul
drept al Mureşului, încă de la primele sondaje (O.Popescu, 1924), s-a dovedit
a se afla o zonă intens locuită, cu niveluri aparţinătoare culturilor Coţofeni,
Şighişoara-Wietenberg, Noua, epocii Hallstatt-ului timpuriu, Latene-ului şi
epocii romane. Săpăturile au fost reluate în 1951 şi 1960, sub conducerea lui
K. Horedt, iar în 1983 şi 1988, sub cea a lui D.Protase, V. Lazăr şi M. Grozav.
În urma acestor săpături a fost cercetată o întinsă aşezare cu o durată de
locuire cuprinsă între Hallstatt-ul timpuriu şi cel mijlociu. Nivelului hallstatt-ian
timpuriu îi aparţin bordeie, locuinţe de suprafaţă, gropi de provizii, material
ceramic, idoli zoomorfi, etc. ceramica din aşezare, prin formă şi decor.poate fi
plasată cronoligoc în Hallstatt-ului timpuriu. /D. Popescu, Dacia, li, 1925, p.
304-344; K. Horedt, SCIV, 111, 1952, p. 320-327; Rep. Arh. Mureş, p. 161, nr.
XLVII. 4. B.
114. Livezile, jud. Alba De pe teritoriuil satului provin: doua celturi de
bronz, databile la sflârşitul epocii bronzului I începutul epocii fierului, precum
şi podoabe de bronz, probabil hallstatt-iene. /M.Roska, Repert6rium, 306-307,
nr. 88; O.Popescu, Materiale, li, 1956; Rep. Arh. Alba, p. 116, nr. 103. 2. b, c.
115. Loţu, corn. Sîngeorgiu de Pădure, jud. Mureş. Pe terenul lui Raduly
Ferenc, în urma sondajelor (Z. Szekely, 1958-1860) au fost găsite fragmente
ceramice preistorice, printre care şi hallstatt-iene timpurii. /Rep. Arh. Mureş, p.
217, nr. LXXII, 4. A.
116. Luduş, jud. Mureş. a) Din punctul „Clubul copiilor şi elevilor"
(cercetat de V.Lazăr, 1987), provine un fragment dintr-un vas mare, galben
cărămiziu decorat cu caneluri, databil în Hallstatt-ul timpuriu. /Rrep. Arh.
Mureş, p. 175, nr. XLIX. i. b) În punctul „Fabrica de zahăr", în 1959, a fost
descoperit întâmplător (la - 0,40 m) un vas bitronconic, negru la exterior şi
cărămiziu în interior, nedecorat, acoperit cu o lespede de gresie, În urma
sondajelor efectuate de M.Rusu, la aproximativ 100 de m de locul găsirii
vasului, a fost descoperită la -0,20 m adâncime o casetă dreptunghiulară din
lespezi de gresie, acoperită de late două lespezi din acelaşi material. În
interiorul ei s-au găsit oase calcinate, cenuşă, cărbune şi fragmente ceramice
canelate, databile în Ha A.
Au mai fost semnalate trei morminte similare, distruse. De asemenea a mai
fost sesizat profilul unei gropi (probabil ovale), care conţinea cenuşă, oase de
animale, bucăţi de chirpic şi fragmente ceramice. IM.Rusu, Materiale, VIII, 1963,
p. 349-351; Rep. Arh. Mureş, p. 174, nr. XLIX. 1. F., pi. LXXlll/10. c) în colecţia
Şcolii generale Luduş se păstrează fragmente ceramice hallstatt-iene. /Rep. Arh.
Mureş, p. 173, nr. XLIX. 1. A. f.
117. Luieru, corn. Suseni, jud. Mureş. În punctul „Pe faţă" au fost găsite
accidental fragmente ceramice negre, canelate hallstatt-iene, păstrate la Şcoala
generală din localitate. /Rep. Arh. Mureş, p. 248, nr. LXXXII. 2. A.
118. Luna de Jos, corn. Dăbâca, jud. Cluj. Pe dealul din estul satului, în
punctul „Cort", s-au găsit fragmente canelate, databile în Hallstatt-ul timpuriu. /M.
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 207

Roska, Repert6rium, p. 120, nr. 77; Rep. Arh. Cluj, p. 256, nr. 2.
119. Lunca Târnavei, corn. Şona, jud. Alba. În zona carierei de pietriş, în
urma unei periegheze (M. Blăjan, 1974), au fost culese fragmente ceramice,
aparţinând Hallstatt-ului timpuriu. /Rep. Arh. Alba, p. 121, nr. 108. 4.
120. Lupu, corn. Cergău, jud. Alba. În „Cimitirul Nou", în apropierea
locului de descoperire a tezaurului dacic, au fost depistate şi fragmente ceramice
hallstatt-iene. /Rep. Arh. Alba, p. 122, nr. 10.1.
121. Macău, corn. Aghireşu, jud. Cluj. Din punctul „Cetatea lui Ivan"
provine o urnă funerară de factură halls-tatt-iană timpurie (Mz. Cluj), inv. P.
34383). /Rep. Arh. Cluj, p. 261. ·
122. Măcicaşu, corn. Chinteni, jud. Cluj Pe dealul Horhiş a fost semnalată
o locuire din perioada finală a epocii bronzului, eventual începutul epocii fierului.
/l.Frenczi, Acta MN, IX, 1972, p. 393, nr. 10; Rep. Arh. Cluj. p. 261, nr. 1.
123. Mădăraş, corn. Band, jud. Mureş. În punctul „Podul cu Vişini -
Megyespad", în dreapta pârâului Comldului, au fost descoperite accidental
fragmente ceramice canelate, urme de cenuşă şi chirpic, resturi osteologice,
aparţinând unei aşezări hallstatt-iene timpurii. /Rep. Mureş, p. 61, nr. VIII. 6. C.
124. Măieruş, jud. Braşo Într-un punct din dreapta pârâului „Hotaru", în
urma unei cercetări de teren (FI. Costea), au fost descoperite: fragmente
ceramice, urme de lipitură, o unealtă de tuf vulcanic şi resturi de vatră portabilă.
Aceste materiale au fost datate în Hallstatt-ul timpuriu. /Rep. Arh. Braşov, p. 82,
nr. 47. '
125. Mediaş, jud. Sibiu. a) În punctul „Pe cetate", sondajele din 1958 (E.
Zaharia şi I. Nestor), au descoperit semnele unei fortificaţii, obţinute prin
înălţarea pantei dealului în zona de vest, şi un şanţ în care s-au scurs două
niveluri de locuire hallstatt-iană timpurie. b) O altă serie de sondaje s-au făcut
pe o terasă la SV de punctul „Pe cetate", unde au fost surprinse trei niveluri de
locuire hallstatt-iană, cărora le aparţin: trei locuinţe, o groapă, o urnă funerară
- psibil mormânt, material ceramic întreg şi fragmentar osteologice./ E. Zaharia
şi I. Nestor, Materiale, VII, 1960, p. 170-178; E. Zaharia, Dacia, IX, 1965, 170-
178.
126. Medveş, corn. Fărău, jud. Alba. De pe teritoriul satului provine o urnă
oitronconică, databilă la începutul Hallstatt-ului. /M. Roska, Repert6rium, p.
196, nr. 53; Rep. Arh. Alba, p. 124„ nr.114. a.
127. Meşcreac, corn. Rădeşti, jud. Alba. În punctul ,,În ţărmure la pădure",
în urma unei cercetări (H.Ciugudean, 1972), au fost identificate o serie de gropi,
conţinând materiale ceramic hallstatt-ian timpuriu. I H. Ciugudean, Apulum,
XVII, 1979, p. 68-71; Rep. Arh. Alba, p. Alba, p. 125, nr. 116.3.
128. Miceşti, aparţine municipiului Alba Iulia, jud. Alba. În grădinile din SE
satului, în urma unor cercetări de suprafaţă (M. Blăjan, 1983), au fost descoperite
fragmente ceramice, databile la începutul Hallstatt-ului. /Rep. Arh. Alba, p. 128,
nr. 121.2. a.
129. Moişa, corn. Glădeni, jud. Alba. Din stânga pârâului Almaş au fost
adunate, în urma unei periegheze (V.Lazăr, 1988), frgamente ceramice canelate,
de factură hallstatt-iană timpurie (materiale aflate în colecţia Institutului de
www.cimec.ro
208 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

Cercetări socio-umane din Târgu Mureş). /Rep. Arh. Mureş, p. 136, nr. XXXVIII. 3.A.
130. Moreşti, corn. Ungheni, jud. Mureş. a) Pe malul drept al Mureşului,
în punctul „Podei", a fost cercetată o aşezare cu mai multe niveluri de locuire
(de la paleolitic la evul mediu), între care apare sporadic şi un nivel hallstatt-ian
timpuriu. /Rep. Arh. Mureş, p. 264, nr. LXXXVIII. 4. A. b) În punctul „Ciurgău"
au fost descoperite accidental fragmente ceramice, databile în Hallstatt-ul
timpuriu. /Rep. Arh. Mureş, p. 266, nr. LXXXVIII. 4. B.
131.Mureni, corn. Vânători, jud. Mureş. a) În punctul „Lângă Confluenţă",
pe terasa luncii Târnavei Mari, a fost documentată o aşezare cu mai multe
niveluri de locuire preistorică, unul aparţinând primei epoci a fierului. /Gh.
Baltag, E. Amlacher, Marisia, XXIII-XXIV, 1994, p. 179, nr. 16 pi. IC/6, 7; Rep.
Arh. Mureş, p. 275, nr. XCII. b) În punctul „Hule", în ruptura malului, se distinge
un strat de cultură, aparţinând culturii Coţofeni, hallstatt-ului timpuriu şi epocii
prefeudale. /Gh. Baltag, E.Amlacher, Marisia, XXIII-XXIV, 1994, p. 178-179, pi.
XCVlll/1-7; Rep. Arh. Mureş, ibidem, B.
132. Mureşeni, aparţine municipiului Târgu Mureş. Între Mureşeni şi
Cristeşti a fost găsit un vas bitronconic, aparţinând epocii timpurii a fierului./ M.
Roska, Repert6rium, p. 172, nr. 159; Rep. Arh. Mureş, p. 260, nr. LXXXVI. 2. b.
133. Nădăşelu, corn. Gîrbău, jud. Cluj. În grădina fostului notar Galo au
fost semmnalate fragmente ceramice, aparţinând epocii bronzului, precum şi
începutului epocii fierului. /M.Roska, Repert6rium, p. 153-154, nr. 8; Rep. Arh.
Cluj, p. 289, nr. 8.
134. Noşlac, jud. Alba. a) La marginea de vest a comunei, în punctul
„Livada", au fost descoperite şi cercetate prin săpături sistematice (M. Rusu,
1900-1963), mai multe aşezări şi cimitire, preistorice şi prefeudale. A fost
reperată şi o locuire hallstatt-iană din care provin fragmente ceramice şi un
pandantiv de brOJlZ în formă de semilună. /Rep. Arh. Alba, p. 129, nr. 124. 1. b)
Într-un punct neprecizat este semnalat un cimitir din prima epocă a fierului,
precum şi un vas bitronconic (Mz. Aiud, inv. 3607). /Rep. Arh. Alba, p. 131, nr.
124. 6.
135. Oarba de Mureş, corn. Iernut, jud. Mureş. a) Din punctul „Pe ocol"
au fost adunate fragmente ceramice hallstatt-iene timpurii. b) Fără loc de
descoperire, se menţionează fragmente ceramice hallstatt-iene. /Rep. Arh.
Mureş, p. 169, nr. XLVIII. 5. B. A.
136. Obreja, corn. Mihalţ, jud. Alba. În locul numit „Cânepi", la cercetare
aşezării daco-romane, au fost depistate şi urme sporadice de locuire din
perioada Ha A-B. I T.Soroceanu, Acta MN, X, 1973, p. 497, pi. Vlll/2, 57, 9, 1O;
Rep. Arh. Alba, p. 132, nr. 26. C.
137. Ocna Mureş, jud. Alba. a) Fără precizări topografice au fost semnalate
două vârfuri de lance de bronz şi o turtă de bronz brut, databile la sfârşitul epocii
bronzului şi începutului şi începutul epocii fierului. /M.Roska, Repert6rium, p.
166, nr. 120; Rep. Arh. Alba, p. 134, nr. 127. 1. 6. b) Cu ocazia unor lucrări sub
fostul castel s-au găsit trei culturi de bronz din epoca fierului (unul dintre ele se
află în Mz. din Alba Iulia, inv. 127. 1.6.) IM.Petrescu Dîmboviţa, Depozite, p. 156;
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 209

Rep. Arh. Alba, p. 136, nr. 127. 10.


138. Ogra, jud. Mureş. De pe „Şesul Viilor". În urma sondajului, efectuat
de D. Protase şi A. Zrinyi în 1977, au fost aduse la lumină fragmente ceramice
din epoca bronzului şi Hallstatt-ul timpuriu. /D. Protase, A. Zrinyi, Marisia, VIII,
1978, p. 79, pi. LVI; Rep. Arh. Mureş, p. 189, nr. LVIII. 1.c.
139. Ormeniş, corn. Mirăslău, jud. Alba. În zona dinspre satul Cicău a fost
descoperită ceramică hallstatt-iană timpurie. /Rep. Arh. Alba, p. 138, nr. 132. 6.
140. Orosia, corn. Cuci, jud. Mureş. Sunt menţionate fără precizări
topografice fragmente ceramice din epoca timpurie a fierului. /V. Lazăr, Marisia,
XV-XXII, 1992, p. 37; Rep. Arh. Mureş, p. 114, nr. XXVII. 4.A.b.
141. Panticeu, jud. Cluj. De pe teritoriul satului, din puncte neprecizate
provin: o spadă de bronz cu mâner în formă de disc, databilă în Ha A 1 şi o spadă
de bronz de tip „Schalenauschwert" care se dataează în Ha B 1 • /A. D.
Alexandrescu, Dacia, X, 1996, p. 127-128, 172, nr. 33; Rep. Arh. Cluj, p. 305,
nr. 2.b.c.
142. Papiu llarian, jud. Mureş. În „Valea Botosiei" s-au găsit, în 1902,
fragmente ceramice cu proeminenţe, probabil hallstatt-iene. /V.Lazăr, Marisia,
XV-XXII, 1992, p. 37; Rep. Arh. Mureş, p. 191, nr. LIX.1C.
143. Pădurea, c·om. Şăulia, jud. Mureş. Pe creasta dealului dinspre Zău
de Cîmpie, a fost găsit un celt de tip transilvan, databil în Ha A,. /Rep. Arh.
Mureş, p. 249, nr. LXXXIII. 4.A. b. .
144. Păgida, aparţine oraşului Aiud. Sub dealul „Măgura este menţionată
descoperirea, în 1913, a unor morminte de la începutul epocii fierului şi
fragmente dintr-o urnă bitronconică din aceeaşi perioadă. /M. Roska, Repert6rium,
p. 124, nr. 127; Rep. Arh. Alba, nr. 139, nr. 133.1.3.
145. Părău, jud. Braşov. În punctul „La fântână", Pe terasa din stânga
Oltului şi în locul numit „Calea Hălmeagului", cu ocazia sondajelor ce au
precedat săpăturile de Comana de Jos, au fost identificate în două puncte
vestigii hallstatt-iene timpurii. /I. Glodariu, C. Florea, I. Ciupea, „ Comana de
.:Jos': p. 60-61; Rep. Arh. Braşov, p. 83, nr. 50-51.
146. Păsăreni, jud. Mureş. Este menţionată, fără loc de descoperire, o
lance de fier din Hallstatt aflat în colecţia fostului Liceu Romano-Catolic). /Rep.
Arh. Mureş, p. 195, nr. LXl.1. A. C.
147. Petelea, jud. Mureş. a) Pe terasa înaltă a Mureşului, în apropierea
bisericii ortodoxe, în urma unui sondaj (D. Popescu, 1950), au fost descoperite
fragmente ceramice hallstatt-iene. ID. Popescu, SCIV, li, 1951, 1, p. 283; V.
Lazăr, Marisia, XV-XXII, 1992, p. 39; Rep. Arh. Mureş, p. 197, nr. LXll.1. A. b)
În punctul „Pepiniera Satului" au fost găsite fragmente ceramice hallstatt-iene
timpurii. /Rep. Arh. Mureş, nr. LXll1.B. .
148. Peţelca, jud. Alba. De pe teritoriul satului, fără un indiciu asupra
locului, este menţionată o fibulă de bronz de tip „navicella", din prima epocă a
fierului. /M. Roska, Repert6rium, p. 218, nr. 2; Rep. Arh. Alba, p. 143, nr. 138.
149. Pianu de Sus, jud. Alba. Din puncte neprecizate de pe teritoriul
satului provin: celturi şi vârfuri de lănci de bronz, databile în Ha B 1 (Mz. din Cluj,
inv. I 7931-32). /M. Roska, Repert6rium, p. 209, nr. 30; M. Petrescu Dîmboviţa,
www.cimec.ro
210 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

Depozite, 1977, p. 132; Rep. Arh. Alba, p. 145, nr. 40. 2. e.


· 150. Pipea, corn Nadeş, jud. Mureş. Fără precizări topografice se
menţionează descoperirea întâmplătoare, în 1930, a unei brăţări de aur cu bare
semilunare la capete. /I. Nestor, Stand, p. 125; D. Popescu, Materiale, li, 1956,
p. 200, 219, fig. 134; Rep. Arh. Mureş, p. 186, nr. LVI. 3. A. b. pi. LXXXl/1 O.
151. Pîclişa, jud. Alba. Fără precizarea locului descoperirii se menţionează
un celt de bronz, databil în Hallstatt-ul timpuriu (Mz. Alba Iulia). /Rep. Arh. Alba,
p. p. 146, nr. 141. 1. a.
152. Porumbeni, corn. Ceuaşu de Cîmpie, jud. Mureş. Provenind de aici,
sint menţionate bare de aur şi un obiect în formă de inel, databile în Hallstatt-ul
timpuriu. /M. Roska, Repert6rium, p. 96, nr. 6; D. Popescu, Materiale, li, 1956,
p. 199; Rep. Arh. Mureş, p. 92, nr. XVIII. 6. A.
153. Porumbenii Mari, jud. Covasna. a) La est de comună, la confluenţa
pârâului Vâ.gâ.s cu Târnava Mare, pe platoul cunoscut cu numele de „Cetate",
sondajele şi săpăturile de salvare din anii 1956-1957, conduse de Z. Szekely,
au dus la descoperirea a 12 bordeie (deranjate), resturi de vatră, numeroase
fragmente ceramice, un prâsnel de lut, 9 greutăţi de plasă, de formă piramidală,
multe pietre de măcinat şi un cuţit de fier, toate aparţinând unei aşezări datateîn
Ha B. /M. Roska, Repert6rium, p. 149, nr. 31; Z. Szekely, Materiale, VI, 1959,
p. 94. idem, Aşezări, 1966, p. 29-35. b) De pe teritoriul comunei provin: un vârf
de lance de bronz (Mz. din Cluj, inv. IV.12590), 2 celturi de bronz (idem, inv.
10062-63), cât şi un al treilea celt (Mz. SF. Gheorghe, inv. 27-1891 ), databile în
Ha B. /M. Roska, Repert6rium, p. 149, nr. 31, fig. 233; Ist. Rom. I, 1960, p. 148;
M.Rusu, Dacia, VII, 1963.
154. Prejmer, jud. Braşov. În curtea fabricii de covoare din localitate, în
urma unor săpături de salvare (FI. Costea,· R. Ştefănescu, 1982), au fost
recuperate puţine fragmente ceramice hallsatt-iene. /Rep. Arh. Braşov, p. 84,
nr. 53.
155. Pricaz, corn. Turdaş, jud. Hunedoara. Pe vechiul curs al Mureşului,
în urma unei periegheze (C.Avram, 1953), a fost descoperit unvârf de lance,
databil în Hallstatt-ul timpuriu. /I. Andriţoiu, Sargetia, XIV, 1979, p. 28, nr. 26.
156. Racoş, jud. Braşov. a) Pe dealul Vărăriei, în urma unor sondaje
(1.Glodariu, FI.Costea, 1980-1989), a fost identificată o fortificaţie cu val şi şanţ
(peste 523 m) destinată să protejeze în zona de N şi NE o aşezare (5-6 ha).
Materialul ceramic descoperit plasează cronolgic aşezarea şi fortificaţia la
începutul epocii fierului. /Rep. Arh. Braşov, p. 84, nr.'55. b) în punctul „Tepeiul
Ormenişului" cercetările sistematice, începute în 1980, au depistat sub nivelul
şparţinând epocii dacice şi unul hallstatt-ian. /idem, nr. 56. c) în apropierea
haltei Mateiaş, în urma perieghezei, au fost adunate fragmente ceramice
hallstatt-iene. /idem, nr. 57.
157. Ranta, corn. Bogata, Jud. Mureş. în punctul „Bercul Ţărcilor" a fost
sondată şi cercetată (I. şi D. Berciu, 1943-1944) o întinsă aşezare cu material
ceramic aparţinând epocii bronzului I primei epoci a fierului şi Latene-ului. /D. şi
I. Berciu, Apulum, li, 1964, p. 14-17; Rep Arh. Mureş, p. 83, nr. XV.2.A
158. Răscruci, corn. Bondiţa, jud. Cluj. În punctul „Dealul Prunilor", în
urma unei periegheze (Gh. Lazarovici,Z. Kalmar, 1986-1987), au fost adunate
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 211

fragmente ceramice hallstatt-iene. /Rep. Arh. Cluj, p. 326, nr. 1.


159. Răzoare, corn. Miheşul de Câmpie, jud. Mureş. În punctul „Lângă
bufet", în urma unor lucrări de amenajare, au fost descoperite două ceşti
bitronconice canelate, databile în Ha A-B. /Rep. Arh. Mureş, p. 184, nr. LV. 6.
160. Reci, jud. Covasna. La E de comună, pe terasa înaltă numită„Telek",
în urma sondajelor executate de Mz. din Sf. Gheorghe în 1957, 1959, au fost
descoperite trei bordeie cu plan circular şi vetre făţuite, câteva gropi în formă de
sac şi 2 morminte de incineraţie cu resturile depuse direct în groapă. Din
aşezare provine o cantitate mare de ceramică, pietre de măcinat, prâsnele, un
idol zoomorf, greutăţi şi un celt. Un alt celt a fost găsit în 1957, în timpul aratului,
în zona de sud a aşezării. Autorul cercetării a stabilit două niveluri de locuire,
primul databil în Ha A şi al doilea în Ha B. IZ. Szekely, M,ateriale, VII, 1961, p.
179-180; Materiale, VIII, 1963, p. 325-328; Aşezări, 1966, p. 5-16.
161. Reghin, jud. Mureş. Pe malul drept al Mureşului, pe terasa „Benk",
au fost descoperite fragmente ceramice hallstatt-iene. /M. Roska, Repert6rium,
p. 220, nr. 85; Rep. Arh. Mureş, p. 203, nr. LXVI. 1. C.
162. Remetea, jud. Mureş. Pe strada Beşa, nr. 228, în grădina lui I.
Pantea, a fost descoperită întâmplător, în 1974, ceramică hallstatt-iană. / Rep.
Arh. Mureş, p. 260, nr. LXXXVI. 3.A.b.
163. Rigmani, corn. Neaua, jud. Mureş. a) La N de sat, în locul numit
„Coasta tracilor", este menţionată descoperirea unei fibule de aur, aparţinând
începutului epocii hallstatt-iene. /M. Roska, Repert6rium, p. 238, nr. 35; Rep.
Arh. Mureş, p. 188, nr. LVII. 3. A. a.
164. Rimetea, jud. Alba. Pe platoul de la capătul nordic al masivului
„Piatra Secuiului", în urma unei periegheze (H. Ciugudean), au fost culese
fragmente ceramice hallstatt-iene. /H. Ciugudean, Apulum, XVII, 1979, p. 75;
Rep. Arh. Alba, p. 156, nr. 151. 4.
· 165. Rîmeţ, jud. Alba. La „Piatra Topliţii" s-a descoperit un vârf de lance
de bronz şi un fragment de centură ornamentală din acelaşi material. Piesele
sunt databile în perioada hallstatt-iană timpurie (Mz. Aiud). /M. Roska,
Repert6rium, p. 49; Rep. Arh. Alba, p. 154, nr. 152. 5.
166. Rora, aparţine oraşului Sighişoara, jud. Mureş. Pe şoseaua Sighişoara
- Mediaş, la ramificaţia spre comuna Stejăreni, a fost descoperită o aşezare cu
mai multe niveluri de locuire. De acolo a fost adunată ceramică Coţofeni,
hallstatt-iană şi o aplică de bronz cu spin de fier. /Gh. Baltag, E. Amlacher, AllA,
XXVIII, 1987~1988, p. 104, nr.11, pi. Xll/8, 10; Rep. Arh. Mureş, p. 238, nr.
LXXVII. 5.
167. Rotbav, jud. Braşov. a) În punctul „Unghiul Gardului" au fost
descoperite fragmente ceramice hallstatt-iene b) În punctul „ Părăuţ" au fost
identificate şi cercetate o serie de gropi cu materiale de epoca bronzului şi prima
epocă a fierului. /Rep. Arh. Braşov, p. 85-86, nr. 62-63; informaţii A. Vulpe.
168. Rupea, jud. Braşov. Pe pantele dealului Cohămel, în urma unor
cercetări de teren (FI. Costea, I. I Pop, 1978), au fost descoperite fragmente
ceramice aparţinând perioadei hallstatt-iene timpurii. /Rep. Arh. Braşov, p. 86,
nr. 64.
169. Sachiz, jud. Mureş. Pe cursul superior al pârâului Eţung, în urma
www.cimec.ro
212 Hailstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

unor cercetări de teren (Gh. Baltag, M. Ciotlos, 1989), au fost adunate fragmente
ceramice canelate, aparţinând Hallstatt-ului timpuriu. /Rep. Arh. Mureş, p. 207,
nr. LXVIII. D.
170. Săbed, corn. Ceuşu de Câmpie, jud. Mureş. Din punctul „Hanurile
de la Lechinţa" - Lekencei fogad6k) provin fragmente ceramic!3 dintr-o ceaşcă
aparţinătoare primei epoci a fierului. /M. Roska, Repert6rium, p. 176, nr. 204; I.
Nestor, Stand, p. 117; Rep. Arh. Mureş, p. 92, nr. XVIII. 7. F.
171.Săliştea, corn. Cioara, jud. Alba. Din puncte fără precizări topografice
de pe teritoriul satului provin: o secure de bronz, un vas cu două torţi, mai multe
brăţări de bronz, databile la începutul epocii fierului (Mz. Alba Iulia). /M. Roska,
Repert6rium, p. t.7, nr. 41; M. Rusu, Dacia, VI, 1963, p. 200; Rep. Arh. Alba,
p. 163, nr. 158. 2. b, c.
172. Sâncraiul de Mureş, jud. Mureş. În curtea dispensarului, în urma
unor lucrări edilitare, au fost descoperite fragmente ceramice hallstatt-iene. I
Rep. arh. Mureş, p. 21 O, nr. LXX. 1. B.
173. Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureş. a) Pe dealul din NE comunei,
in punctul numit „Panta lui Cseh", în urma sondajelor (Z. Szekely, 1958) pentru
a determina locul descoperirii depozitului, au fost găsite resturile unui bordei
circular şi fragmente ceramice. În apropierea acestui punct (pe pământul lui
Andrei Bartha) a fost găsit un celt de bronz de tip transilvan. IZ. Szekely,
Materiale, VIII, 1961, p. 182; Rep. Arh. Mureş, p. 214, nr. LXXII. B b) Pe „Dealul
Cetăţii - Vărhegy, în urma sondajeior din 1958, au fost descoperite: o locuinţă
cu plan aproximativ dreptunghiular, iragmente de fusaiole, grutăţi, lame de
andezit, pietre de măcinat şi fragmente ceramice, aparţinând unei aşezări
hallstatt-iene timpurii. /Z. Szekely, M .1teriale, VIII, 1961, p. 182; Rep. Arh.
Mureş, p. 214, nr. XXII. c„ pi. LXXlll/1-6, 7. c) În mijlocul comunei, în punctul
„Tribunal", în urma unor lucrări edilitate au fost descoperite două celturi,
databile în Ha B2 (Mz. Târgu Mureş, inv. 0889-0890). Tot aici au fost descoperite
şi fragmente ceramice. /M. Petrescu Dîmboviţa, Depozite, 1977, p. 158, 343-
350, pi. 375/11, 12; V. Lazăr, Marisia, XV-XXII, 1992, p. 40; Rep. Arh. Mureş, p.
?; 5, nr. LXXII. E„ pi. LXXVIII/V.
174. Sânpaul, jud. Mureş. În punctul .,Între pâraie", la aproximativ un km
de ferma zootehnică, au fost descoperite fragmente ceramice, chirpic, prâsnele,
oase de animale, aparţinând unei aşezări databile la sfârşitul epocii bronzului I
î"nceputul epocii fierului. /Rep. Arh. Mureş, p. 220, nr. LXXIV. A.
175. Sărăţel, corn. Sărata, jud. Bistriţa-Năsăud. La est de sat, pe dealul
Cetatea, la confluenţa văilor Bistriţei, Şieului şi Budacului, în urma sondajelor
(Şt. Danilă şi N. Vlassa, 1959), a fost identificată o aşezare fortificată cu
palisadă, val construit în sistemul calcinării intenţionate, îmbrăcat în manta de
bolovani la partea superioară, şi şanţ. În spatele fortificaţiei a fost surprins un
strat subţire de cultură, conţinând fragmente ceramice hallstatt-iene. /N. Vlassa,
Şt. Dănilă, Materiale, VIII, 1962, p. 341-347.
176. Sărăţeni, corn. Sovata, Mureş. a) În punctul „Cetatea Csombod", pe
un promontoriu de aproximativ 85 de m, a fost menţionată în literatura de
specialitate, încă din 1870, prezenţa unui sistem de fortificaţie, constând din 2
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 213

valuri, 2 şanţuri şi palisadă. În urma sondajelor din 1959, Z. Szekely atribuie


această fortificaţie epocii bronzului. Periegheza efectuată în 1979 (1. Ferenczi
şi M. Petică) a dus la descoperirea unor fragmente ceramice aparţinând epocii
hallstatt-iene. /B. Orban, Szekelyfold leirâsa, IV, p. 21-22; Z. Szekely, Materiale,
VIII, 1962, p. 331; Rep. Arh. Mureş, p.242, nr. LXXIX. 5. B. b) Fără precizări
~supra punctului descoperirii, sunt menţionate 3 brăţări de bronz, probabil
hallstatt-iene (Mz. Târgu Mureş, 2 în colecţia fostului Liceu Reformat din
aceeaşi localitate). /M. Roska, Repert6rium, p. 251, nr. 85; Rep. Arh. Mureş, p.
242, nr. LXXIX. A.c.
177. Săvădisla, jud. Cluj. La „Cetatea Păuca", pe un mic platou cu asf)ect
de fortificaţie naturală, au fost descoperite fragmente ceramice, databile la
sfârşitul epocii bronzului I începutul epocii fierului. /Şt. Ferenczi, Acta MN, iX,
1972, p. 398, nr. 16; Rep. Arh. Cluj, p. 342, nr. 2.
178. Sebeş, jud. Alba. Fără precizări topografice ale locului descoperirii,
de pe teritoriul localităţii provin 5 celturi de tip Şomartin-Vetiş (Mz. Sibiu, inv.
6391, 6395, 6497), 2 vase cu torţi supraînălţate şi obiecte de os, ornamente. I
M. Rusu, Dacia, VII, 1963, p. 230; K. Horedt, MBBM, 9-1 O, 1944, p. 97, 107;
idem, Omagiu Lupaş, p. 344; Rep. Arh. Alba, p. 167, nr. 163.15.
179.Sfântu Gheorghe, corn. Iernut, jud. Mureş. În punctul „La Biserică",
în urma unor sondaje, s-au descoperit fragmente ceramice, aparţinând hallstatt-
ului timpuriu. I Rep. Arh. Mureş, p. 171, nr. XVII. 9. B.a. ·
180. Sic, jud. Cluj. În vârful dealului Cipcheştete (CsipkestetO), de pe
arătură, au fost culese fragmente ceramice halstatt-iene (Mz. Cluj, colecţia
Oriosz; colecţia Hopîrta, jud. Alba Dintr-un punct neprecizat de pe teritoriul
comunei provine o spadă de bronz cu antene, databile în Hallstatt-ul timpuriu.
I Rep. Arh. Alba, p. 173, nr. 167.5.a.
182. Sighişoara, jud. Mureş. a) „ Valea Dracului". În urma cercetărilor
(Gh. Baltag, 1989-1990) au fost descoperite fragmente ceramice neolitice, de
epoca bronzului şi hallstatt-iene timpurii./ Gh. Baltag, Marisia, IX, 1979, p. 100;
Rep. Arh. Mureş, p. 227, nr. LXXVll.1.D., pi. LXXXVII I C, 5, 7. b) „Lângă
Podmoale". Săpăturile efectuate în aşezarea castrului roman au dus la
descoperirea unui strat de cultură hallstatt-iană timpurie. I Rep. Arh. Mureş, p.
231, nr. LXXVII. 1.H., pi. XXl/15-18. c) „Biserica din deal- Berkirche". Sondajele
efectuate de Gh. Baltag (1976) au surprins un strat antic, care suprapune unul
preistoric, conţinând şi fragmente ceramice hallstatt-iene. / Rep. Arh. Mureş, p.
233, nr. LXXVlll.1.L.
183. Simeria, jud. Hunedoara. a) În punctul ,,Coastă", în urma săpăturilor
de salvare (B. Basa, 1962), a fost identificat un nivel de cultură hallstatt-ian,
căruia îi aparţin: 3 bordeie cu plan rectangular, o vatră făţuită, un pumnal de
bronz, un vârf de săgeată, o mare cantitate de ceramică, greutăţi de lut şi lespezi
de piatră. Tot aici sunt ·menţionate morminte databile în Ha. A-B, atribuirea lor
este însă incertă. I B. Basa, Materiale, IX, 1970, p. 225-231; I. Andriţoiu,
Apulum, XIV, 1976, p. 397. b) Cu ocazia construirii, în 1883, a drumului spre
Hunedoara, a fost descoperit un vas de factură hallstatt-iană. I M. Roska,
Repert6rium, p. 226, nr. 55; I. Andriţoiu, Apulum, XIV, 1976, p. 397. c) în 1908
apele Straiului au scos la iveală un tezaur de piese de aur, databile la sfârşitul
epocii bronzului I începutul epocii fieru li li. IM. Roska, Repert6rium, p. 226, nr.
www.cimec.ro
214 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

55; I. Andriţoiu,Apulum, XIV, 1976, p. 397.


184. Sîncel, jud. Alba. În punctul „Tătăroaia" a fost semnalată prezenţa
unor fragmente ceramice hallstatt-iene. I Rep. Arh. Alba, p. 174, nr. 169.4.
185. Sâncrai, aparţine oraşului Aiud, jud. Alba. Pe teritoriul localităţii este
1T1enţionată descoperirea unui ac de bronz cu capul în formă de disc, databil la
începutul epocii fierului (Mz. Aiud, inv. 60). I Rep. Arh. Alba, p. 174, nr. 170.1.
186. Sîncrăieni, jud. Harghita. Pe terasa Oltului, în punctul Fabrica de
Cărămidă, în urma sondajelor din 1954, a fost descoperit un strat de cultură de
0,30-0,40 m, conţinând fragmente ceramice canelate, aparţinând Hallstattului
timpuriu. IR. Vulpe, SCIV, 6, 1955, p. 3-4.; C. Preda, Materiale, VI, 1959, p. 825-
836.
187. Sînicoară, corn. Apahida, jud. Cluj. Pe Dealul din SV satului, în
punctul „Tarna Mică", au fost descopertte fragmente ceramice, databile la
începutul epocii fierului (fosta colecţie Orosz). I Rep. Arh. Cluj, p. 356, nr. 8.
188. Someşul rece, corn. Gilău, jud. Cluj. La confluenţa Someşului Cald
cu Someşul Rece, pe un promontoriu înalt, mărginit pe trei laturi de pante
abrupte, a fost semnalată, încă din sec. al XVIII-iea, o fortificaţie. Sondajele din
anii '60 (Şt. Ferenczi) au identificat 2 valuri şi 2 şanţuri, pe latura sudică. Resturi
de locuire au fost surprinse doar în zona valului, constând în fragmente
ceramice databile în prima parte a epocii fierului. I Şt. Ferenczi, Acta MN, I,
1964, p. 67-77.
189. Soporul de Câmpie, corn. Frata, jud. Cluj. a) La vest de sat, lângă
şcoală, a fost identificată o aşezare hallstatt-iană. b) La sud de necropola daco-
romană, în urma unui sondaj (1957), a fost identificat şi un nivel hallstattian. ID.
Popescu, SCIV, IX, 1, 1958, p. 146, nr. 38; D. Protase, M. Tigărea, Materiale,
VI, 1959, p. 393-394; Rep. Arh. Cluj, p. 366, nr. 2.3.
190. Sovata, jud. Mureş a) În punctul „Digul Dracului - Ordogat" a fost
descoperită o lance, databilă la sfârşitul epocii bronzului I începutul epocii
fierului. IM. Roska, Repertorium, p. 278, nr. 275; Rep. Arh. Mureş, p. 240, nr.
LXXIX. 1. C.
191. Stejăreni, corn. Daneş, jud. Mureş. a) În punctul „Calea Strâmptă"
a fost identificată o aşezare hallstatt-iană timpurie. I Gh. Baltag, E. Amlacher,
AllA, 1987-1988, p. 106, nr. 15; Rep. Arh. Mureş, p. 118, nr. XXVIII. 4. B. b) În
punctul „Cabana Vânătorului" au fost găsite fragmente ceramice de factură
hallstatt-iană timpurie. I Gh. Baltag, E. Amlacher, AllA, 1987-1988, 106, nr. 107;
Rep. Arh. Mureş, p. 118, nr. XXVIII. 4. E. c) Din punctul „În Ment" au fost
recuperate fragmente ceramice databile în Hallstatt-ul timpuriu. I Gh. Baltag, E.
Amlacher, AllA, 1987-1988, 106, nr. 107; Rep. Arh. Mureş, p. 118, nr. XXVIII. 4.
F„ pi. LXXl/1-2.
192. Stejeriş, corn. Moldoveneşti, jud. Cluj. La capătul satului, în punctul
„Izvorul Rece", au fost descoperite hallstatt-iene timpurii. I Rep. Arh. Cluj, p.
369, nr. 1.
193. Stînceşti Ohaba, jud. Hunedoara. În punctul „Cetăţuica", în urma
unor lucrări agricole, în 1973, a fost găsit un celt de tip transilvan. În urma
perieghezei, (1. Andriţoiu), din aceeaşi zonă au fost adunate fragmente ceramice,
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 215

databile în Ha A-Ha B. I I. Andriţoiu, Sargeţia, XIV, 1979, p. 27, nr. 33.


194. Straja, corn. Berghin, jud. Alba. Pe terasa „Sub Măgura", în locul
numit „Fântâna Barnii", în urma unei periegheze, au fost găsite fragmente
ceramice preistorice, printre care şi Hallstatt timpurii. I Rep. Arh. Alba, p. 117,
nr. 175.2.
195. Suatu, jud. Cluj. În locul numit „Fânaţele de Jos", săpăturile de
salvare (Gh. Lazarovici, R. Ardevan, 1987) au prilejuit descoperirea unor
fragmente ceramice, aparţinând epocii timpurii a fierului. I Rep. Arh. Alba, p.
374, nr. 1.
196. Subcetate, jud. Hunedoara. Pe colina „Petriş", între vestul oraşului
Haţeg şi estul localităţii Subcetate, sondajele din 1937 (O. Floca, Al. Ferenczi)
şi cercetările sistematice (I. Andriţoiu, 1979, 1981, 1986-1987) au identificat un
sistem de fortificaţie cu şanţ, val şi palisadă, utilizate diferenţiat, după necesităţile
configuraţiei terenului. Au fost documentate 3 faze de refacere a fortificaţiei. În
zona delimitată de fortificaţie au fost descoperite 7 locuinţe de suprafaţă, din
care una cu vatră şi material exclusiv ceramic şi osteologic. După refacerile
succesive ale valului, care sugerează o folosire îndelungată, şi materialul
ceramic, această aşezare a fost datată la sfârşitul Ha 8-Ha D. I M. Moga,
Sargeţia, li, 1941, p. 158-164; V. Vasiliev, Frotifications, 1995, p. 33-34.
197. Sugeacu, jud. Cluj. a) Pe terasa „Şarga", la poalele dealului
„Cepegheu", cu ocazia arăturilor, au fost descoperite fragmente ceramice,
aparţinând epocii timpurii a fierului. I Rep. Arh. Cluj, p. 376-377, nr. 5. b) În
punctul „La Orabda" s-au descoperit fragmente ceramice, databile la începutul
epocii fierului. IM. Roska, Repert6rium, p. 279, nr. 267; Rep. Arh. Cluj, p. 377,
nr. 9.
198. Şaeş, corn. Apold, jud. Mureş. a) În punctul „Romrich" a fost
descoperită o ceaşcă hallstatt-iană. I K. Horedt, Materiale, I, 1959, p. 809; SCIV,
I, 1950, p. 126; Rep. Arh. Mureş, p. 50, nr. v. 3. D. b) La ieşirea din sat, în dreptul
fermei zootehnice, au ieşit la suprafaţă fragmente ceramice canelate, databile
în Hallstatt-ul timpuriu. I Gh. Baltag, Marisia IX, 1979, p. 102, nr. 7; Rep. Arh.
Mureş, p. 50, nr. v. 3. F. b.
199. Şapartoc, corn. Albeşti, jud. Mureş. De pe teritoriul localităţii provin
celturi de tip transilvan, databile în Ha A (Mz. Târgu Mureş, inv. 2438-2442). I
M. Roska, Repertorium, p. 242, nr. 30; M. Rusu, Sargeţia, IV, 1966, p. 21, nr.
128, pi. 37; Rep. Arh. Mureş, p. 44, nr. III. 5. A.
200. Şard, corn. lghiu, jud. Alba Fără precizarea locului descoperirii, de pe
teritoriul satl!lui, provine o urnă în miniatură, databilă în Ha A (Mz. Sf. Gheorghe).
I Rep. Arh. Alba, p. 1979, (?), nr. 177. 3. C.
201. Şardu, corn. Sîmpaul, jud. Cluj. Din locul numit „Pârâul Ursului"
provin torţi cu buton, databile la începutul epocii fierului. /Rep. Arh. corn.Cluj, p.
350, nr. 2.
202. Şeica Mică, jud. Sibiu. Între Copşa Mică şi Şeica Mică, pe valea
Târnavei Mari, pe promontoriul numit „Cetate", a fost menţionată, încă din
secolul trecut, o aşezare fortificată. Sondajele din 1962 au identificat şase linii
deosebite de întărituri şi niveluri de depuneri, aparţinând culturilor Wietenberg,
epocii Hallstatt-ului timpuriu, epocii dacice, romane, precum şi materiale databile
în sec. XI-XII. Nivelului hallstatt-ian îi aparţin fragmente ceramice cu decor
www.cimec.ro
216 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

canelat. /K. Horedt, SCIV, 4, 1964(?).


203. Şercaia, jud. Braşov. a) În capătul de vest al dealului Băluş,
deasupra punctului „Fântâni", în urma unui sondaj (FI.Costea, G.Costea,
M. Mudure, 1987), a fost descoperit material ceramic hallstatt-ian timpuriu. I
l.Glodariu, FI.Costea, I.Ciupea, Comana de Jos, 1980, p. 61; Rep. Arh. Braşov,
p. 86, nr. 67; b) În punctul „Băluş-Est", în urma arăturilor, s-a descoperit un
fragment dintr-un pumnal de bronz cu limbă la mâner şi nervură mediană, databil
în Bz D sau Ha A,. /l.Glodariu, FI.Costea, Cumidava, XIII, 2, p. 10; Rep. Arh.
Braşov, p. 86, nr. 68. c) În punctul „Gura Văii", în urma cercetărilor de teren (I.
Ciupea, M. Marcu, I. I. Pop, 1973) şi cercetărilor sistematice (M. Marcu), rămase
nepublicate, au fost desciperite materiale databile în Ha A-B. /Rep. Arh. Braşov,
p. 87, nr. 69.
204. Şoarş, jud. Braşov. De pe terasele din stânga drumului spre Bărcuţ,
în urma perieghezelor (Fe. Costea 1980-1981 ), au fost adunate materiale
databile în Ha A sau Ha B./ Fe. Costea, Cumidava, XV-XIX, 1990, 1994; Rep.
Arh. Braşov, p. 87, nr. 70.
205. Şoimeni, corn. Vultureni, jud. Cluj. În punctul „La cruce", pe Valea
Fancica, au fost descoperite fragmente ceramice hallstatt-iene timpurii. /Rep.
Arh. Cluj, p. 383, nr. 1.
206. Şoimuş, jud. Hunedoar. În punctul „Teleghi" au fost descoperite, în
urma arăturilor, fragmente ceramice hallstatt-iene timpurii. /I. Andriţoiu, Sargetia,
XIV, 1979, p. 27, nr. 35.
207. Şoimuş, corn. Rădeşti, jud. Alba. Pe dealul „Vişinilor" a fost găsit
întâmplător un fragment de spadă de bronz, databilă în Bz D-Ha A. /A. D.
Alexandrescu, Dacia, X, 1966, p. 134-135, 177, nr. 92; Rep. Arh. Alba, p. 182,
nr. 181. 1.
208.Şona, jud. Alba. Pe versantul nordic al Văii Strengovei s-au descoperit
morminte de inhumaţie şi ceramică, aparţinând Hallstatt-ului timpuriu. La 7 km
de Şona, pe o colină ce separă bazinul Târnavei Mari de cel al Târnavei Mici, a
fDst identificată o fortificaţie cu şanţ şi val. Ultimele cercetări (1992-1994) au
precizat două faze de construire a valului. În interiorul fortificaţiei a fost
identificat un nivel de cultură, conţinând ceramică geto-dacică. Materialul
ceramic, aparţinând epocii hallstatt-iene, a fost datat la sfârşitul Ha B şi Ha C.
IV. Vasileiev, Fortifications, 125-147; Rep. Arh. Alba, p. 182, nr. 4.
209. Şoromiclea, aparţine oraşului Sighişoara, jud. Mureş. În apropierea
locului numit „Cetatea Veche -Oldburg", cercetările de teren (Gh.Baltag, E.
Amlacher) au dus la descoperirea unor fragmente ceramice, databile în Hallstatt-
ul timpuriu. /Gh. Amlacher, AllA, 1987-1988, p. 183-184, pi. CIX/2, 5; Rep. Arh.
Mureş, p. 238, nr. LXXVII. 6.B.
21 O. Şpălnaca, corn. Hopîrta, jud. Alba. Pe terasa numită „Fântâna lui
Şimon" au fost descoperite, în urma unei periegheze (M.Blăjan), fragmente
ceramice hallstatt-iene. /Rep. Arh. Alba, p. 183, nr. 183. 2.
211. Tău, corn. Roşia de Secaş, jud. Alba. Pe promontoriul dintre „Lacul
de Sus" şi „Lacul de Jos" sunt menţionate morminte cu vase din epoca fierului.
/M. Roska, Rerpertorium, p. 180, nr. 215; Rep. Arh. alba, p. 187, 188. 2:
212. Tăureni, jud. Mureş. În punctul ,,Între Lacuri" sunt menţionate
morminte de inhumaţie cu inventar ceramic, aparţinând epocii hallstatt-iene. / M
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 217

f Roska, Repertorium, p. 180, nr. 25; Rep. Arh. Mureş, p. 254, nr. LXXXV. C.
213. Teleac, jud. Alba. Pe dealul situat la NE de sat, săpăturile sistematice
din anii 1978-1987 (V. Vasiliev, I. A. Aldea, H. Ciugudean) au identificat una
dintre cele mai mari aşezări fortificate hallstatt-iene din România. S-au identificat
3 niveluri de locuire, nivelului 2 corespunzându-i prima fază a fortificaţiei, iar
ultimului refacerea valului aceleiaşi fortificaţii. Aşezării de la Teleac îi corespund
numeroase locuinţe de tip bordei sau de suprafaţă, gropi menajere sau rituale,
o mare cantitate de ceramică, piese de podoabă de bronz şi fier (sporadice în
nivelul I ~ foarte numeroase în nivelul 111), piese cu semnificaţie cultică şi
material osteologic. Această aşezare fortificată a fost datată în Ha 8 1-Ha C
(nivelul l=Ha 8 1 - Ha 8 2 ; nivelul ll=Ha B2 -Ha B3 ; nivelul III= Ha B3 -Ha C). I Al.
Popa, I. Berciu, Apulum, V, 1965, p. 71-92; K. Horedt, I. Berciu, Al. Popa,
Materiale, VIII, 1963, p. 353-358; I. Berciu, Al. Popa, Celticum, VI, 1963, p. 5-
25; I. Mitrofan, Acta MN, IV, 1967, p. 431-437; H. Ciugudean, Apulum, XVII,
1979, p. 61-65; V. Vasiliev, I. A. Aldea, H. Ciugudean, Civilizaţia, Cluj, 1991;
Rep. Arh. Alba, p. 189-190.
214. Teliu, jud. Braşov. În urma cercetărilor sistematice, în incinta cetăţii
dacice au fost descoperite sporadic fragmente ceramice hallstatt-iene. I A. D.
Alexandrescu, I. I. Pop, Cumidava, XIV, 1989, p. ·16.
215.Tilişca, jud. Sibiu. Pe dealul „Căţănaş" investigaţiile sistematice la
cetatea dacică au pus în evidenţă şi un nivel de locuire hallstatt-ian timpuriu,
căruia îi aparţin 8 locuinţe de tip bordei, cu un plan aproximativ oval, vatră
circulară, numeroase fragmente ceramice, greutăţi conice, un pumnal de fier şi
bucăţi de zgură de fier. S-a apreciat că nivelul hallstatt-ian timpuriu de la Tilişca
este databil în perioada Ha A 2 -Ha B. I N. Lupu, Tilişca. Aşezările arheologice de
pe Căţănaş, 1989, p. 36-37, 57-50, 95-98, pi. 1, 5/1-9.
216. Tinod, aparţine oraşului Aiud, jud. Alba. În urma unei periegheze au
fost adunate fragmente ceramice canelate, databile în Ha timpuriu. I H.
Ciugudean, Apulum, XV, 1977, p. 44, fig. 3/1 O.
217. Târnăveni, jud. Mureş. De pe teritoriul oraşului provin: fragmente
ceramice hallstatt-iene (Mz. Tîrnăveni, inv. 150, 155, 158, 160, 163, 167, 172,
178, 183), un vârf de lance de fier şi un ac de bronz cu capul placat cu foaie de
aur (Mz. Naţional din Budapesta). IM. Roska, Repertorium, p. 68, nr. 39; Rep.
Arh. Mureş, p. 261, nr. LXXXVII. 1. a.
218. Târgu Mureş, jud. Mureş a) În punctul „Cetate", în curtea bisericii
reformate, săpăturile sistematice (Al. Bogdan, 1963) au identificat mai multe
niveluri de cultură, aparţinând epocii bronzului, epocii timpurii a fierului, epocii
romane şi prefeudale. I Rep. Arh. Mureş, p. 258, nr. LXXXVI. 1. C. b) în curtea
Fabricii de cărămizi a fost identificată o aşezare din care provin fragmente
ceramice, aparţinând culturii Coţofeni, Hallstatt-ului timpuriu şi Latene-ului. IM.
Roska, Repertorium, p. 166, nr. 121; N. Vlassa, Acta MN, li, 1965, p. 22; Rep.
Arh. Mureş, p. 260, nr. LXXXVI. 1. j. c) În parcul sportiv, cu ocazia unor lucrări
·edilitare a fost descoperită o groapă cilindrică, conţinând resturi umane calcinate
şi o urnă bitronconică cu caneluri, databilă în Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh.
Mureş, p. 256, nr. LXXXVI. 1. B. d) Fără precizarea locului descoperirii, de pe
www.cimec.ro
218 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

teritoriul oraşului provin: un celt de bronz de tip transilvan, 2 brăţări de aur (una
cu cap de bovideu şi alta cu capete semilunate, Muzeul Naţional Budapesta), o
diademă de aur cu decor ajurat, probabil din epoca hallstatt-iană (Mz. Naţional
Budapesta), 24 de verigi-brăţări de aur, databile la sfârşitul epocii bronzului I
începutul epocii fierului (Mz. Naţional Budapesta, Mz. Cluj). I M. Roska,
Repertorium, p. 166, nr. 121; D. Popescu, Materiale, li, 1956, (?); M. Rusu, Acta
MN, IX, 1972, p. 34, 50, 68; C. Kacso, SCIVA, 32, 3, 1981, p. 376; D. Popescu,
Sciva, XIII, 2, 1962, p. 402; Rep. Arh. Mureş, p. 256, nr. LXXXVI. 1.
219. Tritenii de jos, jud. Cluj. În apropierea satului s-au descoperit
întâmplător vase şi ceşti, databile în prima epocă a fierului. I M. Roska,
Repertorium, p. 18, nr. 42; Rep. Arh. Cluj, p. 388, nr. 3.
220. Turda, jud. Cluj. Dintr-un punct neprecizat de pe teritoriul oraşului
provine o spadă de bronz, databilă în Ha B1. I A. D. Alexandrescu, Dacia, X,
1966, p. 128-129, 173.
221. Tuşnad, jud. Harghita. La est de staţiunea Tuşnad, pe coama unui
deal cu altitudine de aproximativ 1200 m, sondajele efectuate (Al. Ferenczi,
1932, 1938) au documentat existenţa unei fortificaţii, constând dintr-un val cu
zid de piatră. Fragmente ceramice canelate indică apartenenţa acestei fortificaţii
la epoca timpurie a fierului. I K. Horedt, Problemele Muzeului Cluj, 1960, p. 182.
222. Uioara de Jos, aparţine oraşului Ocna Mureş, jud. Alba. a) În punctul
numit „Grui", în urma săpăturilor sistematice (I. Hica, H. Ciugudean, 1984-
1986), s-a descoperit o aşezare cu mai multe etape de locuire, aparţinând
culturilor Petreşti, Coţofeni, Wietenberg, Noua, perioadei hallstatt-iene timpurii
şi mijlocii, cât şi sec. VII-VIII. Au fost identificate 2 gropi, conţinând material
<?eramic, un ac de bronz cu cap conic şi un nasture din corn de mistreţ. Din strat,
pe lângă fragmente ceramice, provine un ac de bronz cu capul îngroşat, decorat
cu linii oblice. Aceste materiale au fost datate la sfârşitul epocii bronzului I
începutul epocii fierului. I I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Apulum, XXV, 1988, p. 79-
81; H. Ciugudean, Apulum, XXXI, 1994, p. 70, nr. 5. b) În punctul „ltardeu", în
urma unor sondaje (Ciugudean), a fost identificată o locuinţă databilă în
Hallstatt-ul timpuriu. I H. Ciugudean, Apulum XXVI, 1990; Rep. Arh. Alba, p. 196,
nr. 196. 4.
223. Uioara de Sus, jud. Alba. Pe prima terasă a Mureşului, în punctul
numit „Livadea", a fost identificată o aşezare hallstatt-iană timpurie (material
aflat la Mz. din Cluj). I Rep. Arh. Alba, p. 197, nr. 3.
224. Ungureni, corn. Roşia de Secaş,jud. Alba. Din locul numit „în
Groapă" provine un pandantiv de bronz cu trei aripi, databil în prima epocă a
fierului (Mz. Sibiu). I K. Horedt, AISC, 4, 1941-1943, 198. Rep. Arh. Alba, p. 199,
nr. 2.
225.Unirea, jud. Alba. Pe terasa Mureşului, în punctul numit „Jidovină",
au fost identificate urme de locuire hallstatt-iană timpurie. I Rep. Arh. Alba, p.
199, nr. 2.
226. Valea Rece, corn. Band, jud. Mureş. În aripa localităţii sunt menţionate
fragmente ceramice, databile în Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Mureş, p. 63,
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 219

nr. VIII. 13.


227. Valea Sasului, corn. Şona, jud. Alba. Pe terasa numită „În Broagă"
au fost găsite, în urma arăturilor, fragmente ceramice hallstatt-iene timpurii. I
Rep. Arh. Alba, p. 202, nr. 204. 3.
228. Valea Seacă, jud. Alba. Pe terasa din stânga pârâului Şomanghia a
fost depistată, în 1976, o aşezare hallstatt-iană. I Rep. Arh. Alba, p. 203, nr. 205.
229. Văleni, jud. Braşov. De pe teritoriul localităţii provin fragmente
ceramice, databile în Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Btaşov, p. 88, nr. 73.
230. Vălişoara, corn. Livezile, jud. Alba. În punctul „Cornu" a fost
descoperit întâmplător un cuţit de fier, databil la începutul epocii fierului (Mz.
Aiud). I Rep. Arh. Alba, p. 205, nr. 207. 5.
„ 231. Vălureni, corn. Cristeşti, jud. Mureş. În dreapta pârâului „Cocoşi",
în urma unei periegheze V. Lazăr, 1992), a fost identificată o aşezare cu un nivel
hallstatt-ian şi unul prefeudal (materiale aflate în colecţia Institutului de Cercetări
Şocio-Umane din Târgu-Mureş). I Rep. Arh. Mureş, p. 108, nr. XXV. 2.
232. Veneţia de Jos, jud. Braşov. La ieşirea din localitate, în punctul
„Podul Fântânilor", în urma unui sondaj (I. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea,
1975), a fost identificată o aşezare hallstatt-iană timpurie. I I. Glodariu, FI.
Costea, I. Ciupea, Comana de Jos, 1980, p. 60.
233. Veţca, jud. Mureş. Din punctul „Câmpul Rotund", provin fragmente
ceramice de factură hallstatt-iană timpurie. I Gh. Baltag, E. Amlacher, AllA,
XXVIII, 1987-1989, p. 108, nr. 17, pi. XXVll/1-4; Rep. Arh. Mureş, p. 276, nr.
XCIII. 1. B., pi. LXXl/21-22.
234. Viforoasa, corn. Fântânele, jud. Mureş. În punctul „Făgetul Mare" a
fost descoperit întâmplător un celt de bronz de tip transilvan, databil în Ha A
(Mz. Târgu-Mureş). IM. Roska, Repert6rium, p. 104, nr. 16; Rep. Arh. Mureş,
p. 129, nr. XXXIII. 6. A.
235.Vişinelu, corn. Sărmaşu, jud. Mureş. În punctul „Dealul Popii", au
fost descoperite accidental, în 1984, resturi dintr-un schelet şi 4 vase databile
în ~a A. (colecţia M. Benea, Reghin). I Rep. Arh. Mureş, p. 209, nr. LXIX. 8. A.,
pi. LXXlll/11-13.
236. Viştea, corn. Gîrbu, jud. Cluj. În 3 puncte de pe raza satului „Gherci",
;,Groapa Fântânii" şi „Râtul Mic" au fost descoperite fragmente ceramice,
aparţinând începutului epocii fierului. I Rep. Arh. Cluj, p. 426, nr. 2, 8, 9.
237. Vlaha, corn. Săvădisla, jud. Cluj. Pe str. Dîmbului, nr. 92, în urma
unui sondaj (1977), au fost descoperite numeroase fragmente ceramice
preistorice, printre care şi material ceramic, databil la începutul epocii fierului.
I Rep. Arh. Cluj, p. 433.
238. Voievodeni, jud. Mureş. În punctul „La Şcoală" a fost investigată (M.
Petică, 1977-1978) o aşezare cu niveluri aparţinând epocii bronzului, Hallstatt-
ului timpuriu şi perioadelor dacice, romane şi prefeudale. Sunt menţionate şi
urme de fortificaţie. I Rep. Arh. Mureş, p. 281, nr. XCV. 1. D.
239. Vurpăr, corn. Vinţu de Jos, jud. Alba. Pe malul Mureşului, în dreptul
Bisericii Catolice, s-au identificat (1952) vetre de foc şi gropi conţinând material
www.cimec.ro
220 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

ceramic de factură hallstatt-iană timpurie. I Rep. Arh. Alba, p. 21 O, nr. 214. 1.


240. Zau de Câmpie, jud. Mureş a) În centrul localităţii, în punctul „La
Grădiniţă" a fost cercetată (V. Lazăr, M. Grozav, 1980) o aşezare, aparţinând
culturii Turdaş. În nivelul superior al acesteia s-au descoperit fragmente ceramice
de epoca bronzului şi Ha A. I Rep. Arh. Mureş, p. 284. nr. XCVII. 1. E. b) Din
punctul „ Pe Şes" provine ceramică de factură hallstatt-iană timpurie (colecţia
şcolii din localitate). I Rep. Arh. Mureş, p. 285, nr. XCVII. 1.M.

ABREVIERI:

Acta MN - Acta Musei Napocensis. Anuarul Muzeului Naţional de Istorie


a Transilvaniei, I, (1964) şi urm.
Acta MP - Acta Musei Porolissensis. Anuarul Muzeului Judeţean Sălaj,
Zalău, I, (1977) şi urm.
AllA-Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Cluj Napoca, I, (1957)
şi urm.
AISC-Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj-Sibiu, I-IV (1932-1944).
Apulum-Apulum. Anuarul Muzeului Naţional al Unirii, Alba-Iulia, I, (1939-
1940) şi urm.
Z. Szekely, Aşezări-Aşezări din prima vârstă a epocii Lerului în sud-estul
Transilvaniei, Covasna, 1966.
Celticum - Celticum. Supplement a OGAM - Tradition celtique, Ren nes.
V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean.
Civilizaţia - Civilizaţia dacică timpurie în aria inracarpatică a României,
Cluj Napoca, 1991.1. Glodariu, FI. Costea, I. Ciupea.
Comana- Comana de Jos, 1980.
Cumidava - Cumidava. Anuarul Muzeului Judetean Braşov, I, 1967 şi
urm.
Dacia- Recherches et decouverts archeologiques en Roumanie, Bucureşti,
I-XII (1942-1947); N.S. Dacia, Revue d'archeologie et d'histoire ancienne, I.
(1957) şi urm. M. Petrescu Dâmboviţa.
Depozite- Depozite de bronzuri din România, Bucureşti, 1977. T. Bader.
Die Fibe/n-Die Fibeln in Roumanien. Prehistorische Bronzefunde, PBF,
XIV, Band 6, Munchen, 1983.
V. Vasiliev,
Fortifications - Fortifications de refuge et etablissements forifies du
premier âge du fer en Transylvanie. Institut Roumain de Thracologie, Biblioteca
Thracologica, XII, Bucureşti, 1995.
Marisia - Marisia. Anuarul Muzeului Judeţean Târgu Mureş, I (1975).
Materiale - Materiale şi cercetări Arheologice, Bucureşti, I (1953) şi urm.
Omagiu Lupaş- Omagiu Lupaş, lucrare colectivă, Bucureşti, 1936-1942.
K. Horedt,
Probi. Muz. - Probleme de muzeografie, Cluj, 1960.
Rep. Arh. Alba - Repertoriul Arheologic al Judeţului Alba, Biblioteca
Musei Apulensis, li, Alba Iulia, 1995.
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 221

FI. Costea, Repertoriul Arheologic al judeţului Braşov, Braşov 1995.


V. Lazăr,
Rep. Arh. Cluj- Repertoriul Arheologic al Judeţului Cluj, Biblioteca Musei
Nar:.~ensis, V. Cluj, 1992.
· .ep. Arh. Mureş - Repertoriul Arheologic al Judeţului Mureş, Târgu
Mureş, 1995.
M. Roska, Repertorium- Erdely regeszeti repert6riuma, Cluj, I
Sargetia - Sargetia. Publicaţia Muzeului Judeţean Hunedoara, Deva, I
(1937) şi urm.
SCIV/SCIVA - Studii şi cercetări de istorie veche, Bucureşti, I (1950) -
XXIV (1973). Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, Bucureşti, XXV,
(1974) şi urm.
T. Soroceanu, Hortfunde - Hortfunde und befestigte Anlangen in
Transsilvanien Beităge zum bronze-zeitliche Burgenbau in Mitteleuropa, Berlin-
Nitra, 1982.
St. Corn. Sibiu - Muzeul Brukental. Studii şi Comunicări, Arheologie -
Istorie. Sibiu, 12 (1965) şi urm.
N. Lupu, Tilişca- Tilişca. Aşezările arheologice de pe Căţănaş, Bucureşti,
1989.
I. Nestor, Stand- Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumănien, în
BerRGK, 22, 1932, Frankfurt am Main, 1933.
A. Vulpe, Kurzscwerte- Die Kurzschwerte, Dolche und Streitmesser der
Hallsattzeit in Rumanien, PBF, 6/9, Munchen, 1990.
Alte abrevieri:
Mz. - Muzeul
MNIT - Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei
Cat I - I, Catalogul descoperirilor

www.cimec.ro
222 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

Fig. 1. Harta descoperirilor arheologice atribuite hallstattului timpuriu.

www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 223

LEGENDĂ:
O Aşezări deschise
e Fortificaţii
Fig. 2. Aşezări deschise şi fortificaţii.

www.cimec.ro
224 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

'--

o o o

LEGENDĂ:


()
Din bronz
Din aur

• Din fier

Fig. 3. Piese de metal descoperite în afara aşezărilor

www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 225

LEGENDĂ:
 Cercetare sistematică
e Sondaje
CI Săpături de salvare
~ Alte obiective
O Descoperiri întâmplătoare

Fig. 4. Stadiul cercetării hallstattului timpuriu în aria intracarpatică.

www.cimec.ro
226 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic

CONTRIBUTIONS IN CONNECT/ON WITH THE RESEARCH STAGE OF THE


EARL Y HALLSTATT INS/DE THE INTERCARPATH/AN AREA

Abstract

As a resuit of putting together and listing all the Early Hallstatt discovery points in
intracarpathian aria, in this article we tried a presentalion of Early lron Age research stage in
F.lomania. We considered the whole range of monuments: settlements, funeral discoveries, metal
objects and bronze deposits.
As a conclusion, there are 240 points with settlement traces but only Teleac can be
considered a sistematic research and settlements as Mediaş, Subcetate, Ciceu-Corabia, Reci
where partially investigated. All the other points are the resuit of accidental discoveris a saving
escavation.
All the 86 bronze depozits were accidental discoveries and it is difficult to explaine the
relation between these deposits and settlements.
ln this situation above mentioned the Early Hallstatt analyses is limlted by noi suficient
research.

The list of ilustrations:


Fig. 1. The arheological map of discoveries ascribes to the Early Hallstatt.
Fig. 2. Open settlements and defence works.
Fig. 3. Metal pieces discovery outside the settlements.
Fig. 4. The research stage of the Early Hallstatt inside the intracarpathian area.

www.cimec.ro
DESCOPERIRI ARHEOLOGICE ÎN HOTARUL
COMUNEI ORLAT (jud. SIBIU)

Sabin Adrian Luca, Ioan Părean

În toamna anului 1995 domnul Ioan Părean, coautor la aceste rânduri,


ne-a adus spre studiu mai multe materiale arheologice (fig. 1-2) recoltate cu
douăzeci de ani în urmă din hotarul comunei Orlat Uud. Sibiu). Fragmentele
ceramice şi uneltele de piatră cioplită şi şlefuită au fost descoperite la nord de
comună, pe malul râului ce o străbate în prealabil. Autorul descoperirii îşi
aminteşte că a găsit mult mai multe materiale care au fost duse la Muzeul
Brukenthal şi predate domnului prof. Iuliu Paul, pe atunci muzeograf la această
instituţie. În sfârşit, constatăm că materialele se află în colecţia particulară a
descoperitorului.
ln primăvara anului 1996 am efectuat o periegheză în zona unde s-au
efectuat descoperirile negăsind decât urme hallstattiene şi dacice. Periegheza
a vizat un areal aflat la nord de balastiera ce se află în nord-estul comunei Orlat.
Eşalonul pe care-l publicăm este alcătuit din mai multe piese de piatră
şlefuită şi cioplită (fig. 1) şi fragmente ceramice (fig. 2).
Materialul arheologic poate fi încadrat în următoarele epoci istorice:
1. Epoca neolitică.
Perioada neolitică este reprezentată prin piesele de la fig. 111-4, 6-7; 2/1-3.
Piesele din piatră cioplită sunt un nucleu (fig. 1/7) din care s-au extras
lame şi două lame fragmentare (fig. 1/3-4). Materialul folosit pare a fi unul local,
extrem de asemănător cu materia primă folosită pe Mureşul mijlociu pentru
obţinerea aceluiaşi tip de unelte.
Uneltele şlefuite din piatră ce pot fi atribuite epocii neolitice din punct de
vedere tipologic sunt toporul neperforat de la fig. 1/6 şi topoarele perforate de
la fig. 1/1-2. Roca folosită pentru obţinerea acestor unelte este de duritate medie
având o culoare deschisă. Perforarea s-a efectuat dintr-o singură parte. Forma
topoarelor perforate ne duce cu gândul la neoliticul târziu (eneolitic).
Materialul ceramic ce se poate încadra în epoca neolitică este cel
reprezentat grafic la fig. 2/ 1-3.
Piesele de la fig. 2/1-2 sunt extrem de asemănătoare cu materialele
arheologice de la Romos-Făgădău 1 • Tehnica de preparare şi ardere a pastei
este reprezentativă, în consecinţă, fazei A a culturii Vinca aşa cum este ea
cunoscută în Transilvania 2 • Acest tip de bandă punctat incizată nu se dezvoltă
şi în cultura Turdaş ce este reprezentată în zona oraşului Sibiu 3 •

1. SăpăturiS.A. Luca efectuate în vara anului 1995. Materialele arheologice descoperite în acest punct
aparţin culturii Vinta, faza A. Un articol în care sunt cuprinse opiniile noastre vis-a-vis de această staţiune se află
sub tipar la revista Sargetia.
2. Cele mai caracteristice materiale sunt de la Romos-Făgădău (vezi supra, nota 1) şi Limba- Vărar(vezi: D.
Berciu-1, Berciu, Săpături şi cercetări arheologice în anii 1944-1947, în Apulum III, 1949, p. 18-29; foarte
reprezentative sunt şi materialele din noile săpături iniţiate de Universitatea „ 1 Decembrie 1918" din Alba Iulia.
3. Ocna Sibiului - Faţa Vacilor: I. Paul, Săpăturile arheologice din vara anului 1960 de la Ocna Sibiului, în
Materiale şi cercetări arheologice, IX, 1970, p. 97-102.

www.cimec.ro
228 Descoperiri arheologice în comuna Orlat

Fragmentul ceramic de la fig. 2/3 reprezintă, însă, altă perioadă, de


dezvoltare finală a neoliticului, eneoliticul. Cultura căreia îi putem atribui
descoperirea este cea numită Petreşti 4 • în stratul Petreşti AB de la Turdaş­
Luncă (jud. Hunedoara) am descoperit, cu ocazia noilor săpături efectuate între
anii 1992-1996, multe fragmente ceramice având factură şi ornamentaţie identică.
Ultimele desco11eriri arheologice efectuate în oraşul Sibiu arată că şi aici există
materiale aparţinând culturii Petreşti 5 •
2. Epoca bronzului.
În această epocă se pot încadra materialele arheologice de la fig. 1/5 şi
2/4, 6.
Piesa şlefuită şi perforată de la fig. 1/5 este realizată dintr-un granit negru
şi este găurită dintr-o singură parte. Forma sa ne sugerează, mai degrabă, că
este o amuletă şi nu un topor. După formă - dar nu şi după tehnica de realizare
şi materialul din care este alcătuită - piesa de la fig. 1/1 poate să fie, la rândul
ei, încadrabilă în epoca bronzului.
Amuleta din lut de la fig. 2/6 este-după factura pastei - încadrabilă epocii
bronzului.
Relevant pentru epoca bronzului este vasul de la fig. 2/4. Tehnica de
realizare a ornamentului, precum şi factura generală a ceramicii ne îndreptăţesc
să afirmăm că acesta aparţine culturii Wietenberg. Într-o lucrare recentă a
domnului dr. Nikolaus Boroffka6 aflăm că forma vasului se înscrie în varianta TD 3
e 7 şi că ornamentul este o variantă a tipului 12/21, 24-258.
3. Epoca dacică.
Perioadei clasice a statului dac îi corespund, după factură şi ornamente,
materialele arheologice de la fig. 2/5, 7. Fragmentele ceramice au pasta foarte
nisipoasă, bobul nisipului fiind de dimensiuni mari. Arderea la care au fost
supuse fragmeMtele este bună, culoarea acestora fiind brună/cărăm1zie. Era de
aşteptat să apară aceste fragmente ca o legătură între materialele cunoscute
deja de la Tilişca 9 şi cele mai nou descoperite de la Sibiu 10 •

* *
*
Scurta trecere în revistă
a caracteristicilor materialelor arheologice din
colecţia Părean demonstrează, alături de descoperirile mai vechi, că zona
Orlatului a fost deosebit de dens şi constant locuită în toate epocile istorice. De
asemenea, se constată necesitatea unor cercetări arheologice sistematice în
această zonă deoarece materialele arheologice din colecţie reflectă existenţa
unor aşezări importante pentru epocile istorice menţionate.

4. I. Paul, Cultura Petreşti, Bucureşti, 1992.


5. S.A. Luca - N.Boroflka, New prehisloric discoveries from Sibiu. Romania, în Apulum, 1995 p. 73, fig. 213.
6. N. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur, Bonn, 1994.
7. Idem„ voi. li, typentafel 3/12.
8. Idem„ typentafel 12/21, 24-25.
9. N. Lupu, Tilişca, Bucureşti, 1989.
10. S.A. Luca-N. Boroffka, op. cit„ p. 76, 82, fig. 6/5-7.

www.cimec.ro
---~-~
Sabin Adrian Luca . Ioan Părean 229

ăl
.c
.!!1
8.

"O
c:
ca

.Ql
u..

www.cimec.ro
230 Descoperiri arheologice în comuna Orlat

'
'\
\

__ -')
.....,..____
I
I
~
Q)

g_
c:
ns
-~
o
I ,:.:
r
I_,;. ui
I .s::.
o
I 8.
Q)

I Q)

I ~
e
ID
o
~
Q)
:t:
o
a..
<D
..;
~
~a.
o

~~~~! ....

www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca, Ioan Părean 231

ARCHAEOLOGICAL DISCOVERIES AT THE ORLAT COMMUNE


BOUNDARY (SIBIU COUNTY)

Abstract

The archaeological materials harvested !rom Orlat commune boundary (County Sibiu )
and found its in the Ioan Părean colleclion proved the existence in this place to more prehistorical
settelments who are held the following epochs: neolithic, Bronze and dacian. TJiese discoveries
make neccesary the sistematic archeological excavations for clear up the main aspects of the
inhabitants !rom the area mentioned ii.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
NOI CONTRIBUŢII LA HIDRONIMIA DACIEI
ANTICE: IDENTIFICAREA GEOGRAFICĂ
ŞI DESCIFRAREA ETIMOLOGICĂ A
HIDRONIMULUI „AURAS" (HERODOT,
ISTORII: fV, 49)

Dorninuţ I. Pădureanu

Dintre scriitorii antichităţii, primii care au venit în contact cu strămoşii


noştri şi au scris despre ei, au fost scriitorii greci.
Primul, atât cronologic, cât şi prin volumul şi valoarea informaţiilorfurnizate,
rămâne „părintele istoriei: HERODOT" (490/485-425 î.e.n.).
Născut în oraşul Halicarnas (pe coastele Mării Egee, în Asia Mică), el
şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii la Samos.
A călătorit mult, iar „Istoriile" sale (9 cărţi) - lucrare care-i încununează
întreaga activitate - înglobează multe din rezultatele acestor călătorii.
„Istoriile" sale au fost traduse în româneşte, mai întâi de către Eustratie
logofătul ( 1645) - traducerea, păstrată mult timp la mănăstirea Coşu la-Botoşani,
văzând lumina tiparului prin grija lui Nicolae Iorga-, apoi de către D. I. Ghica şi,
în fine, de către Felicia Vanţ-Ştef ( 1984).
Herodot, după cum singur mărturiseşte, a obţinut cea mai mare parte a
informaţiilor despre strămoşii noştri „de la elinii care locuiesc pe ţărmurile
Helespontului (Dardanelelor - n.n.P.D.) şi ale Pontului Euxin" 1 •
în călătoriile sale în zona Mării Negre, a ajuns doar până la Olbia şi
Bosphorul Cimerian 2 •
În „ Istoriile" sale, bogate în ştiri de o mare diversitate despre geto-daci şi
spaţil!l lor geografic, un loc aparte îl ocupă referirile la hidronimia Daciei antice.
Dintre râurile acesteia, el pomeneşte: lstru, Maris, Parata, Tiarantos,
Araros, Naparis, Ordessos, Atlas, Tibisis şi Auras 3 .
Singurul dintre acestea, neidentificat geografic cu certitudine şi neexplicat
etimologic până în prezent, este Auras (Aupa~).
lată pasajul în care acest hidronim apare consemnat: „Alte trei mari râuri
- Atlas, Auras şi Tibisis - coboară de pe culmile munţilor Haemus (Haimos -
Aεo~) şi, luând-o spre miazănoapte (sic!), se varsă în lstru"4 •

1. Herodot, Istorii, IV, 95. .. , .· . ,


2. Vezi: Alexandru P., Călătoria lui Herodot la Marea Neagră, în: „Pontica" (Constanţa), 11 (1978), p. 27-34;
Nicolae Lascu, Călătorii şi exploratori în antichitate, Bucureşti, 1986, p. 102-109. Olbia - antica Borysthenes -
era cea mai nordică şi cea mai bogată dintre coloniile greceşti timpurii, aşezată pe malul drept al Bugului,
-.iproape de vărsarea acestuia în Marea Neagră (n.n. P.D.)
3. Herodot, op. cit„ IV, 48, 49.
4. Idem. Bucureşti, 1984, p. 207. Pentru traducerea pasajului în limba română, vezi (şi): Izvoare privind
istoria României, Voi. I, Bucureşti, 1964, p. 33.

www.cimec.ro
234 Noi contribuţii la hidronimia Daciei antice

El aşează aceste ape în mod greşit în dreapta Dunării, ca izvorând din


Munţii Haemus (astăzi Stara Pianina- Munţii Balcani), în realitate ele izvorând
din stânga fluviului. El greşeşte - uneori - doar în ceea ce priveşte obârşia,
direcţia de curgere sau locul de vărsare al unor râuri, nu însă şi în ceea ce
priveşte denumirea lor, fapt pe care îl relevăm tot cu un pasaj din „Istorii":
„Râul Maris (Maptc;) izvorăşte din ţara agatârşilor şi se varsă şi el în lstru" 5 (ori
astăzi fapt arhicunoscut-Mureşul se varsă în Tisa!.„).
Căutând cauzele acestor confuzii şi greşeli, A.O. Xenopol a emis părerea
că Herodot „a fost să fie rău informat... fie că a înţeles greşit lămuririle ce i s-
au dat asupra cursurilor râurilor ( ... )" 6 •
Despre informatorii săl (greci) B. P. Haşdeu scria că i-au furnizat şi unele
informaţii confuze 7 , iar Vasile Pârvan conchidea că ei „nu erau în măsură să
cunoască la Oblia toată realitatea( ... ) din regiunea getică" 8 .
În ciuda unor minusuri, explicabile totuşi, care nu modifică fondul problemei
pe care o abordăm, Herodot rămâne-după cum subliniază istoricul John
Boardman-" singurul nostru izvor literar de valoare reală. Trebuie să fim
recunoscători că o parte atât de mare din opera sa ni s-a păstrat, recunoscători
pentru curiozitatea şi interesul său faţă de ţinuturile din afara Greciei" 9 .
Deşi a fost pomenit în urmă cu două milenii şi jumătate (sec. V î.e.n.),
hidronimul Auras nu a fost nici identificat geografic şi nici explicat
etimologic, ceea ce nu înseamnă că nu au lipsit încercările în aceste direcţii.
Schafarick, Kolster şi Goos, l-au identificat cu Jiul, Gatterer cu Siretul,
Hansenius cu Someşul, iar Gr. G. Tocilescu (care a plecat de la opiniile lui
Rawlinson) cu Drista 10 .
După părerea dr. Marin Popescu-Spineni {1978), „Auras rămâne
neidentificabil ! 1111 Formularea- în ciuda prestanţei ştiinţifice a autorului - ni se
pare mult prea categorică, multe alte hidronime dacice aflate la un moment dat
în situaţii similare şi descifrate în cele din urmă, pledând pentru reversul ei!„.
În identificarea corectă a acestui hidronim - după părerea noastră - ,un
prim pas l-a făcut mai sus pomenitul Hansenius care, prin modul cum a procedat,
ne-a reamintit faptul - subliniat cu atâta pertinenţă de istoricul Ioan Bogdan - că
„în istoriografie, mai mult decât în orice ştiinţă, erorile sunt greu de evitat; ca să
ajungi însă la adevăr trebuie să ai curajul de a le săvârşi şi dorinţa statornică de
a le îndrepta" 12 • Amendându-şi opţiunea iniţială, Hansenius a afirmat că Auras
ar putea fi un afluent al Mureşului 13 •

5. Greşeala apare şi la Strabon (Geografia, VIII, 3, 13).


6. A.O. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura a III-a, Voi. VIII, Bucureşti, 1925, p. 29.
7. B.P. Haşdeu, Istoria critică a românilor, Bucureşti, 1984, p. 297.
8. Vasile Pârvan, Dacia. Civilizaliile antice din lările carpato-danubiene. Ed. a V-a, revăzută şi adnotată,
Bucureşti, 1972, p. 66.
9. John Boardman, Grecii de peste mări, Bucureşti, 1988, p. 66.
10. Gr. G. Tocilescu, Dacia înainte de romani, Bucureşti, 1880, p. 48 (n. 45).
11. Dr. Marin Popescu-Spineni, România în izvoare geografice şi cartografice. Din antichitate până în pragul
veacului nostru, Bucureşti, 1976, p. 13.
12. Apud: „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.O. Xenopol" (laşi), XXI, 1984, p. 561.
13. Apud Gr. G. Tocilescu, op. cit. p. 48 (n. 95).

www.cimec.ro
Dominuţ I. Pădureanu 235

Marile cursuri de apă ale spaţiului carpato-danubiano-pontic avându-şi


descifrate corespondentele antice greco-latine, Au ras, logic, putea desemna un
râu mai mic, dar foarte cunoscut, sau, un afluent al unui râu mai mare.
Pentru ca Herodot să reţină şi să pomenească acest râu (afluent),
aparţinător sistemului hidrografic al Mureşului, acesta trebuia să aibă o serie de
particularităţi apte să capteze şi să reţină interesul grecilor de pe ţărmurile
Pontului Euxin. Dintre afluenţii Mureşului, singurul care, logic, putea reţine
atenţia acestora, era Râul „de aur" (Arieşul zilelor noastre): era cel mai
important râu al Munţilor Apuseni, aceştia, la rândul lor, munţii cei mai bogaţi în
aur din Dacia şi printre cei mai bogaţi în acest metal din Europa; era cel mai
important afluent al Mureşului-râu aurifer pomenit în legătură cu agatârşii 14 (atât
de celebri pentru opulenţa lor auriferă, pentru obiectele de aur pe care pe purtau,
ei nefiind străini de aurul Apusenilor!); era râul cel mai bogat în aur aluvionar
(nisip aurifer) din Apuseni, din Dacia, printre cele mai bogate în aur aluvionar din
Europa.
Ipoteza lui Hansenius o vom întâlni (prelucrată?) şi la unii specialişti
români, care vor face - cu sau fără voie! - un pas înainte, pas pe care însă nu-
l vor argumenta istoric, geografic sau lingvistic, asupra căruia, după simpla
formulare, nu vor mai reveni!
Nicolae Densuşianu, în cunoscuta lucrare „Dacia preistorică" (1913),
consemna că„Arieşul pare a fi acelaşi râu, care la Herodot (IV, 49) figurează
sub numele de Auras" 15 • Aceeaşi opinie (s-ar părea o reluare de la istoricul
citat!) o va susţine şi Victor Stanciu (1942) 16 •
„Cheia" care poate duce atât la identificarea sa geografică, cât şi la
explicarea sa etimologică, o reprezintă- după opinia noastră-aurul aluvionar
al acestui râu aurifer, denumirea metalului galben, respectiv etimonul
„aur".
Metodologic, trebuie să se plece de la explicarea etimologiei şi sensului
formei „Auras", urmărirea formei şi sensului sub care a trecut în latină apoi, prin
filierea greco-latină, în daco-romană şi română, descifrarea raporturilor dintre
denumirea greacă, latină şi română (formă, sens/înţeles şi continuitate), modul
în care el reflectă principala particularitate şi bogăţie a acestui râu - aurul
aluvionar, mereu mai abundent, pe măsură ce coborâm în timp.
Din punct de vedere teoretic, pentru ca etimologia să fie convingătoare,
ea trebuie să fie posibilă (lingvistic), probabilă (istoric) şi verosimilă (sub
aspectul motivării socio-geografice).
În acest context, ne putem pune (şi) întrebarea dacă nu cumva denumirea
greacă, citată de „părintele istoriei", nu este o preluare (traducere) a unei
denumiri locale, traco-dacice? ...
O atare posibilitate (cel puţin teoretic) nu trebuie exclusă!

14. Herodot, op. cit., IV, 48, 49, 100, 102-117.


15. Nicolae Densuşianu, Dacia preistorică, Bucureşti, 1913, p. 492 (n. 3).
16. Victor Stanciu, Aurul Daciei şi Imperiul roman. Timişoara, 1942, p. 83.

www.cimec.ro
236 Noi contribuţii la hidronimia Daciei antice

Aceasta cu atât mai mult cu cât în a doua jumătate a mileniului I î.e.n. -


deci şi pe timpul lui Herodot -, traco-daca, frigiana, vechea macedoneană, ilira
şi greaca, alcătuiau o unitate lingvistică.
Pentru această opţiune pledează şi faptul că Herodot (informatorii săi) nu
au creat hidronimele (dacice) citate, ei preluându-le de la autohtoni, transmiţându­
le mai apoi (mai mult sau mai puţin exact) lui Herodot, care le-a consemnat în
„Istoriile" sale.
Denumirea greacă „Auras", reflectă principala bogăţie a acestui rău
(exploatată continuu, din antichitate până în zilele noastre), ea având la bază
etimonul „aur" - atât de vizibil!. .. - dar neexplicat corect!
În favoarea opiniilor noastre pledează (şi) cele 41 de denumiri (mai
importante şi des utilizate neavând pretenţia că este exhaustivă) sub care apare
acest râu în lucrările, studiile, articolele şi documentele cu caracter istoric,
geografic, geologic, carto!Jrafic, filologic, etnografic, economic ş.a.:Aervasser,
Anieş, Aragas, Aragnauis, Aragnes, Araines, Aramas, Aran, Aranas, Aranias,
Aranyas, Aranyaas, Aranijafw, Aranos, Aranyos, Arăniaş, Arănieş, Areniaş,
Arevasch, Ariaşi, Ariesiu, ARIEŞ, Ariiaş, Aurar, Aurarius, Aurarul, Aurarus,
Aurata, Aurati, Auratus, Aureus, Aurieş, Crisola, Chrysolas, Chrysolor,
Chrysoloris, Doree, Guldin, Oronos, Oronyos, Zlato.
Traduse în româneşte (cele la care este cazul), denumirile citate au
înţelesul: (râul) „de aur", „cel de aur", „auriu", „care cară aur", „nisipul
său aduce aur", „bogat în aur", care „conţine cel mai mult aur" etc;
indiferent de limbile în care apar atestate, la baza tuturor formelor stă
etimologul „aur" (în peste 70% din cazuri el apare direct, fiind foarte vizibil,
iar în celelalte situaţii, în traducere).
Să se fi abătut grecii de la această „regulă" (realitate)?
Nu credem! Dimpotrivă, elementele certe, asociate cu deducţii logice,
pledează pentru faptul că tocmai grecii au încetăţenit-o, ea perpetuându-se apoi
în timp!
lată în continuare opiniile noastre privitoare la hidronimul „Auras" (A
tipa<;), citat de Herodot.
În greaca care şi-a scris el „lstorii"-le, exista un termen frapant ca formă,
însă diferit ca sens:avpa,a~(~) [Cfoo] însemnând „suflare, adiere de vânt,
vântişor răcoros de dimineaţă, abur de râu sau de mare" 17 . Termenul grec citat,
a stat la baza cuvântului latin „aura,-ae", acesta având înţelesul (apropiat celui
grec) de, ,adiere, vânt uşor, suflare, briză", dar şi pe cel de, ,licărire, scânteiere" 18 •
Este absolut sigur că termenul grec de mai sus nu a putut sta la baza
hidronimului „Auras"!
Nici „Xpvcro~" (Ch.rystos), unul dintre cuvintele cu care grecii desemnau
aurul - în ciuda afirmaţiilor noastre anterioare - , nu a putut genera forma

17. Diclionar elino-romanesc. Voi. I, Bucureşti, 1864, p. 377.


18. Vezi: P. Chantraine, Dictionnaire etimologique de la langue greque. Hisloire de mots. Voi. I (A-K), Paris,
1968, p. 142; Lateinisches Etymologisches J.B. Hofmann, Erster Band, A-L, Heidelberg, 1938, p. 85; G. Guţu,
Diclionar latin-român, Bucureşti, 1963, p. 125; Felix Gaffiot, Dictionnaire ilustre latin-francais, Paris, 1934, p.
191.

www.cimec.ro
Dominut I. Pădureanu 237

hidronimică „Au ras"! El a stat însă la baza hidronimului Krisos (Cris) şi Crisola,
toponimului Chrysopolis („oraşul aurului" - Alba Iulia), denumirii „crisolipsii"
(spălătorii de aur), denumirii „chrysoforoi" („culegători de aur" - cum îi numea
acelaşi Herodot pe agatârşi).
În greaca epocii lui Herodot, exista încă un termen cu care se desemna
aurul, respectiv „AV'pov('t6)" 19 , o expresie poetică care nu credem să-i fi fost
străină celebrului istoric şi scriitor al antichităţii. (Prezenţa în limba greacă a
mai multor termeni - cuvinte - cu care se desemna aurul, se explică prin faptul
că până în secolul al IV-iea î.e.n. în Grecia nu a existat o limbă unică, ci mai
multe dialecte). /
Termenul grec „Avpov" a stat la baza termenului latin „aurum", iar
acesta, la rându-i, la baza termenului „aur" din limba română 20 •
În latină „v" grecesc a fost notat cu „u", fapt ce dovedeşte că avem de-
a face cu un împrumut vechi în latină, deja în uz (popular) în momentul cuceririi
unei părţi a Daciei de către romani (106).
Secvenţa grafică „ov"(A~p+ov), nota un diftong care, cu timpul, a devenit
„u": > A~pov(A\1'+ov >Auru (Aur+u) > Aurum (Auru+m).
Puţinele şi sporadicele încercări (anterioare) de explicare a etimologiei
hidronimului „Auras", s-au apropiat tulburător de mult de realitate, ajungându-
se chiar la etimonul „aur", care a fost tradus însă cu alte înţelesuri decât cel
de „aur" (metalul galben), scăpându-se din vedere că în antichitate (şi multe
secole după aceea) principala „sursă" de obţinere a aurului, au constituit-o
apele (râurile şi nisipurile lor) aurifere.
D. Decev a susţinut că „Auras" provine din vechi nordicul „aurr", acesta
având înţelesul de „umiditate, apă" 21 • M. Vasmer (1924) şi A. Sobolevski
(1927), au fost de părere că hidronimul Auras provine din radicalul indo-
european *uer-, *auer-, acesta însemnând „a umezi, ud" 22 • Tomaschek îl deriva
din zendicul „aurva (<vechi indianul/sanscritul „arva"), cu sensul de mai sus.
Pentru el, precum şi pentru alţi specialişti, la baza hidronimului Auras a stat
etimonul „apă" (sau altele, dar legate de acest element natural), şi nu „aur"
(respectiv preţiosul metal galben).
1
Cuvântul/terntenul grec „Avpov" („aur") a stat la baza hidronimului
pomenit de Herodot - „Auras" (Avpm;), cu înţelesul (Râul) „de aur" - , la baza
cuvântului/termenului latin „aurum" - care a generat formele adjectivele latine
ale acestui hidronim, respectiv Aureus, Aurarius, Aurarus, Aurata, Aurati,
Auratus-, precum şi (prin intermediul limbii latine) la baza cuvântului/termenului
românesc „ţi.ur", respectiv formelor Aurieş, Ariaşi, Ariiaş, Arieşiu, Arieş, Aurar,
Aurarul ş.a.
De o intuiţie deosebită - în legătură cu raporturile dintre formele
(hidronimele) Arieş-Aureus (atestat la anul 1075, în cel mai vechi document
medieval privitor la Transilvania) - Auras, - a dat dovadă istoricul Nicolae

19. DicJionar elino-romanesc.„ op. cit., p. 377.


20. Ibidem. Păstrarea unor cuvinte vechi, de origine latină, doar la nord de Dunăre (aur< aurum, păcură<
picuia; ş.a.), demonstrează continuitatea neîntreruptă a populaţiei autohtone, daco-romane şi după retragerea
aureliană.
21. Apud I.I. Russu, Limba traco-dacilor, Ediţia a li-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1967, p. 225.
22. Apud Nicolae Densuşianu, op. cit., p. 492 (n.3).

www.cimec.ro
238 Noi contribuţii la hidronimia Daciei antice

Densuşianu, care a formulat două ipoteze (interdependente asupra cărora,


după formulare, nu a mai revenit niciodată!): „Arieşul pare a fi acelaşi râu, care
la Herodot (.„) figurează sub numele de Auras", respectiv că Arieşul este
„corespunzător cu latinul Aureus" 23 •
Dacă Arieş = Auras, respectiv Arieş = Aureus, rezultă, logic, că Arieş =
Auras, că deci Arieş< Aureus < Auras!
Ipoteza Arieş < Aureus < Auras - toate trei formele plecând de la aurul
aluvionar al râului, de la etimonul „aur", toate cu înţelesul (râul) „de aur"-, este
întărită şi de o altă realitate (lingvistică): rom. „aur" <lat. „aurum" < gr. „Avpov".
lată, în continuare, transformările lingvistice (fonetice) care au avut loc
şi care pledează în favoarea susţinerilor noastre, potrivit cărora (şi) hidronimul
românesc Arieş ne-a parvenit - ca atâtea multe alte hidronime ale spaţiului
carpato-danubiano-pontic -, de la strămoşi, prin filieră greco-latină.
Consideraţiile noastre lingvistico-istorice, pleacă de următoarele premise:
I/ ~
gr. Avpov >lat. aurum >rom. aur; Avpov > Auras, aurum > Aureus, aur> Arieş.
Transformărilor lingvistice propriu-zise le adăugăm unele (succinte)
precizări şi exemple, apte să contribuie la o mai corectă înţelegere a opiniilor
noastre: .
1. A1pm; > Aureus - ca urmare a faptului că vocala scurtă „a",
neaccentuată, din limba greacă, a dat în limba latină vocala scurtă „o" care, la
rândul ei, s-a diftongat în „eu". Ca urmare a acestor transformări lingvistice
(a>o>eu), a rezultat: A~pai; (Auras) >Auros> Aureus.
Sufixul grec „os" >sufixul latin, ,us", sufixul „eus" ataşat etimonului „aur"
(<aurum), dând forma adjectivală „Aureus", cu înţelesul (râul) „de aur".
Trecerea hidronimului grec Auras în limba latină, sub formaAureus, a fost
rezultatul influenţei profunde pe care a avut-o limba greacă asupra lexicului
limbii latine, latina apelând nu odată fie la împrumutul direct, fie la calculul
lingvistic, la traducerea termenilor greceşti, cu respectarea integrală a sensului
lor. Aceste traduceri puteau respecta atât forma cât şi sensul termenilor greceşti
(Aureus<Auras ambele cu înţelesul de râul, „de aur"), sau numai sensul
(înţelesul) lor („chrysoforoi" adică „culegători de aur" - cum îi numea Herodot
pe agatârşi - a devenit în latină „aurileguli", cu acelaşi înţeles - termenul fiind
folosit de către vecinii dacilor, pentru a sublinia una dintre ocupaţiile definitorii
ale acestora).
2. Aureus > Areus - ca urmare a faptului că diftongul „au", iniţial şi
neaccentuat, a fost tradus cu timpul, prin disimilare, cu „a" - ca în exemplele:
ausculta> ausculta> rom. ascult; agustus 24 > agustus >rom. (popular) agust.
Latina daco-romană, scrie Ion Coteanu, nu a cunoscut diftongul „au" 25 ,
ceea ce conduce la concluzia că fenomenul citat (au>a) era, la începutul erei
noastre, un fapt împlinit, el răspândindu-se în noua provincie romană, cel mai
târziu odată cu sosirea primilor reprezentanţi ai victoriosului Imperiu Roman 26 •

23. Ibidem.
24. CIL, III 961 O, CIL IV 2124.
25. Ion Goleanu, Originile limbii române, Bucureşti, 1981, p. 32.
26. H. Mihăescu, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului roman, Bucureşti, 1960, p. 78.

www.cimec.ro
Dominuţ I. Pădureanu 239

Fenomenul în discuţie poate fi întâlnit (şi) în „Psaltirea şcheiena" în


„Apostolul" scris de popa Bratul 27 , precum şi în limba albaneză 28 , într-un
exemplu apropiat: lat. aurum >alb. ar [a(u)r]; ş.a.
3. Areus > Ares - ca urmare a procesului de monoftongare, în urma căruia
eu> e.
4. Ares > Aries - ca urmare a faptului că „e" muiat, a suferit un proces de
diftongare, dând în pronunţia populară „ie", ca în exemplele: mele > mlela >
miare > mLere; ferrum > fierru > fier; ş.a. Transformarea e > ie, precum şi
diftongarea altor vocale, este apreciată de către specialişti ca o tendinţă
romanică „caracteristică aspectului vorbit, popular" 29 • •
În legătură cu diftongarea în dicuţie, specialiştii români au emis mai multe
puncte de vedere. G. lvănescu a opinat că fenomenul a fost impus de substratul
traco-dac 30 . Haralambie Mihăescu susţine că această inovaţie s-a răspândit în
provinciile dunărene în secolul li, pentru Dacia apelând la un exemplu chiar din
Ţara Moţilor, respectiv tăbliţa cerată - de la Alburnus Maior (Roşia Montană) -
nr. VIII, datând din anul 159: fenestris > fienestris 31 . Ion Coteanu, datează
diftongarea e >ie pe la sfârşitul secolului III-secolul IV, susţinând că exemple
(dovezi) concludente în acest sens nu sunt3 2 • Emanuel Vasiliu, după ce a
susţinut că diftongul „ie" este moştenit din faza romanică, că fenomenul a fost
general în daco-română, conchide „se pare că preiotarea este un stadiu român,
comun" 33 .
5. Arieş> Arieş - ca urmare a faptului că „s" a devenit şuierătoarea „ş",
ca în exemplele: caseus >caş, resina >răşină, camisia >cămaşă; ş.a.
Au ras> Aureus > Ares > Aries >Arieş - iată o ipoteză în premieră, pe
care o supunem atenţiei specialiştilor (şi, deopotrivă, publicului larg),
pentru judecare şi - eventual - completare.
Hidronimul „Arieş" a ajuns până în zilele noastre prin filieră greco-
latină34 la baza originii sale stând aurul aluvionar, denumirea acestui
material preţios, respectiv etimonul „aur".
Perpetuarea lui în timp, pe parcursul a mai bine de două milenii, constituie
un (nou) argument (istorico-lingvistic) care, asociindu-se multor alte dovezi
scrise şi arheologice, probează continuitatea poporului român şi a limbii sale, pe
străvechiul pământ românesc al Transilvaniei, iar în cadrul acesteia, în mioritica
„Ţară" a moţilor, denumită - cu o inspirată metaforă - „diadema de aur" a
Transilvaniei!

27. Apud G. lvănescu, Istoria limbii române, laşi, 1980, p. 201.


28. Al. Rosetti, Istoria limbii române. I. De la origini până în secolul al XVII-iea. Ediţia a li-a, revăzută şi
adăugită, Bucureşti, 1978, p. 115.
29. Tratai de dialectologie românească, Craiova, 1984, p. 625.
30. G. lvănescu, op. cit., p. 124.
31. H. Mihăescu, op. cit., p. 272.
32. Ion Goleanu, op. cit., p. 38.
33.Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromane, Bucureşti, 1968, p. 68.
34. Şi nu maghiară, cum a susţinut: B.P. Haşdeu, Etymologicum magnum Romaniae. Voi. I, Bucureşti, 1972,
p. 364; Nicolae Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi onomasticei, Bucureşti, 1933, p. 59;
ş.a.

www.cimec.ro
240 Noi contribuţii la hidronimia Daciei antice

Referindu-se la zona Munţilor Apuseni, implicit la „inima" acestora, la


Ţara Moţilor, Ernst Gamillscheg conchidea, cu adânc temei (1940) că: „Atât
numele de locuri cât şi cele de râuri (n.n.P.D.) confirmă aici continuitatea
Românilor" 35 , faptul că nu se poate vorbi niciodată de un hiat etnic în
Transilvania 36 •
Cine a transmis, din antichitate, până în zilele noastre, hidronimele antice
(inclusiv cel care face obiectul acestui studiu)?
Răspunzând acestei întrebări, dar şi celor care se străduiau să demonstreze
o altă sorginte şi filieră decât cea firească, logică, istoricul A.D. Xenopol
conchidea: „Ele au trebuit să fie transmise din gură în gură, din neam în neam,
pentru a ajunge aprqape neschimbate până în zilele nostre. Care alt popor a
putut îndeplini această transmitere decât acela ce a venit în legătură cu ambele
vremi, acele trecute şi acele prezente" 37 •

35. „Auch die orts-und Flussnamen diesses Gebites bestatigen hier die Bodenstendigkeit der Rumenen".
Ernst Gamillscheg, Uber die Herkunft der Rumanen, Berlin, 1940, p. 15. Vezi şi: Simion Mehedinţi, Ce este
Transilvania?, Bucureşti, 1940, p. 31.
36. Vezi: Emil Petrovici, Dovezile filozofice ele continuitătii, în: „Transilvania", Nr. 3, 1943, p. 11 ş.a.; Idem,
Continuitatea daco-romană şi slavii, în: „Transilvania", 73, 1942, Nr. 11-12, p. 868; Nicolae Stoicescu,
Continuitatea românilor, Bucureşti, 1980; N. Stoicescu, I. Hurdubeţiu, Continuitatea daco-românilor în istoriografia
română şi străină, Bucureşti, 1984, ş.a.
37. A.O. Xenopol, op. cil., p. 231. Vezi şi: Timotei Cipariu, De latinitatea limbii române, în: „Archivu pentru
filologia şi istoria", 1869, XXII, p. 430.

www.cimec.ro
Dominul I. Pădureanu 241

NEW CONTRIBUTIONS AT THE ANCIENT HYDRONIM OF DACIA: THE


GEOGRAPHICAL ANO ETYMOLOGICAL IDENTIFICATION OF THE
HYDRONIM „AURAS" (HERODOT, HISTORIES, IV, 49)

Abstract

This study îs the first attempt in historical literature to a geographical and etymological
identification of the hydronim „AU RAS" ( A~pai;) mentioned by HERODOT (HISTORIES, IV, 49)
two and a half millenaries aga, the only from hydronims of ancient Dacia cited by,, father of history"
which remained unidentified and raveled.
Re-estimating with impartiality and criticai observation the few opinions and assumptions
formulated till now using a large range of historical, liguistical and ethnographical arguments as
well as valuable judgements and analogies, the author proves that antique AU RAS îs nowadays
ARIES and that all the names given to this river (over 41-met in historical documents), beginning
with AURAS and ending with ARIES have at the outset the same word „aur" („gold") remining
the alluviar gold !rom the river the meaning of all the names îs „The Goldan River".
ARIES - „The Goldan River" - as a basic meaning as well as figurative has been used
as a hydronim so far by the greek and latin way (AURAS > AUREUS > ARIEŞ) the evolution in
time of this hydronim îs an extra prove supporting the theory of Romanians' sedentarism and
continuity în ŢARA MOŢILOR provance named with a well - inspirated metaphor - „the golden
tiara" of Transylvania.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
ORGANIZAREA INTERNĂ A AŞEZĂRILOR
FORTIFICATE ÎN EPOCA CLASICĂ

Angelica Bălos

Un indiciu important pentru modul de viaţă al daco-geţilor îl oferă aşezările


lor. Gilbert Durand 1 a constatat că „„.aşezarea, locuinţa se leagă pozitiv într-
o dialectică sintetică cu mediul geografic înconjurător„„ spaţiul curb, închis şi
regulat ar fi prin excelenţă un semn de blândeţe, de pace şi securitate".
În alegerea locului unde lua fiinţă aşezarea s-a ţinut seama de configuraţia
terenului cu apărare naturală, ce se putea completa cu elemente de fortificare
artificială. Alegerea unor locuri dominante este un indiciu ce demonstrează că
aceste aşezări au fost fondate cu intenţia de a fi întărite 2 • Această alegere s-a
făcut datorită unor considerente de ordin militar, pentru o cât mai bună apărare
a unor aşezări mai important~ decât cele obişnuite din locuri deschise.
Din cercetările arheologice se constată existenţa a două tipuri de aşezări
fortificate: unele în care locuinţele s-au limitat la spaţiul fortificat şi altele în care
locuirea s-a extins şi în afara fortificaţiei, pe pantele înălţimii, la altitudini
inferioare sau chiar pe platoul promontoriului.
La Arpaşu de Sus 3 , aşezarea măsura în antichitate 56x66 m, iar lungimea
totală era de 91 m, fiind amplasată în zona de contact a Făgăraşului. Acropola
aşezării antice de la Popeşti 4 are o formă aproximativ triunghiulară, cu o lungime
maximă de 160 m şi lăţimea la bază de 120 m. O formă asemănătoare are şi
aşezarea fortificată de la Bîzdîna 5 , care ocupă un bot de deal şi are lungimea de
160 m, iar lăţimea maximă de 105 m. Aşezarea este amplasată la limita zonei
de tranziţie între Câmpia Înaltă a Bălăciţei (podişul Getic) şi Câmpia Băi Ieştilor.
Ceva mai mică şi de formă ovală este aşezarea de la Pleaşa 6 , ce avea
dimensiunile de 90x60 m şi putea supraveghea valea Oltului, atât spre sud până
la Dunăre, cât şi spre nord pe o distanţă relativ mare.
Poziţia strategică a aşezărilor fortificate este completată în multe cazuri
de importanţa economică a locurilor alese pentru amplasarea lor: la întretăierea
de drumuri c9merciale sau la trecerea dintr-o regiune în alta. Astfel, aşezarea
de la Zimnicea 7 domină comunicaţiile dintre centrul Traciei Balcanice şi valea
lskerului (Oescus) şi pasurile carpatice Turnul Roşu şi Bran. La întretăierea a

1. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bucureşti, 1977, p. 304-305, 308.
2. I. Gilodariu, Arhitectura dacilor, civilă şi militară, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 60.
3. M. Macrea - I. Glodariu, Aşezarea dacică de la Arpaşu de Sus, Bucureşti, 1976, p. 7-8.
4. R. Vulpe, Aşezări getice din Muntenia, ed. Maridiane, Bucureşti, 1966, p. 60.
5. C. Mărgăril-Tălulea, Aşezarea dacică fortificată de la Bîzdîna, în Thraco-Dacica, V, 1-2, 1984, p. 29.
6. C. Preda, Conlribu!ii la cunoaşterea civilizatiei geto-dacice. Aşezarea de la Pleaşa, jud. Teleorman. în
Thraco-Dacica, VII, 1986, p. 73.
7. R. Vulpe, op. cil„ p. 21.

www.cimec.ro
244 01 ;:nnizarea internă a aşezărilor fortificate

două drumuri comerciale se află aşezarea de la Piscul Crăsani 8 : drumul nord-


sud spre Dunăre şi cel de pe valea Ialomiţei care făcea legătura dintre Pontul
Euxin şi Transilvania. Dava de la Sprîncenata era situată la o distanţă de peste
40km. nord de Dunăre şi pare să fi avut întregul control asupra circulaţiei
mărfurilor pe tot cursul inferior al Oltului până aproape de aşezarea de la Milcov-
Slatina.
Se poate face o estimare aproximativă a populaţiei din aceste aşezări,
după densitatea locuirii. Datorită faptului că au un spaţiu relativ mic, chiar dacă
locuirea era intensă, populaţia dintr-o astfel de aşezare nu se poate ridica la o
cifră prea mare. S-a făcut un calcul aproximativ la Arpaşu de Sus, unde numărul
locuitorilor s-a estimat la 150 de persoane, din care aproape 40 luptători,
această cifră putând fi sporită. În aşezarea de la Brad, unde locuirea extinsă şi
în afara acropolei fortificate s-au descoperit 5 bordeie şi 150 locuinţe de
suprafaţă în incintă şi 46 locuinţe în aşezarea deschisă. Un calcul estimativ ne
dă rezultatul de peste 300 locuitori în aşezare, iar numărul apărătorilor se ridică
la 75-80, numărul ce putea fi mărit cu locuitorii din aşezarea civilă.
Pentru a analiza mai bine acest tip de aşezări cu un caracter mai aparte,
putem să le împărţim în două categorii, după preocuparea pentru urbanism:
aşezări care au luat fiinţă fără o preocupare pentru sistematizare şi cele la care
se se observă anumite reguli la amplasarea construcţiilor.
Observaţiile de până acum dovedesc că majoritatea aşezărilor întâlnite
nu se deosebesc prea mult de aşezările civile, prin faptul că locuinţele erau
îngrămădite unele în altele şi fără a avea, cel puţin aparent, o coerenţă în cadrul
incintei fortificate. În interiorul aşezărilor întărite locuirea era mult mai intensă
decât în zona nefortificată deoarece, ::u timpul, locuinţele s-au înmulţit, dar
spaţiul a rămas acelaşi. Dat fiind faptu că în tot spaţiul nu s-au observat nici un
fel de reguli de organizare internă, demonstrează că densitatea populaţiei a
crescut, însă fără nici o preocupare pentru sistematizare. O constatare a acestei
stări de fapt este aceea că ele reprezintă o moştenire a aşezărilor deschise.
Totuşi, la unele aşezări se poate vedea că de la început a existat o certă tentă
de urbanism, prin faptul că locuinţele erau dispuse fie în funcţie de o locuinţă mai
: r.portantă, fie de o piaţă sau de alte edificii ale comunităţii, religioase sau de
altă natură.
Indicii pentru un început de sistematizare s-au constatat în aşezările de
la Arpaşu de Sus, Brad, Pecica, Popeşti, pe care le discutăm mai pe larg.
La Apaşu de Sus 9 locuinţele sunt dispuse pe marginea aşezării, locul gol
din mijloc putând avea rolul unei piaţete cu diferite destinaţii.
În organizarea internă a aşezării de la Brad 10 se remarcă o piaţetă pavată
cu piatră, delimitată de o construcţie mai mare, cu multe camere. Locuinţa
măsura peste 430 m 2 şi avea două faze de construcţie ce aparţineau nivelului
III dacic. În prima fază avea o formă patrulateră, iar în a doua capătă o absidă

8. M. Turcu, Geto-dacii din Câmpia Munteniei, ed. Ştiinţificâ şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 76, 78.
9. M. Macrea-1. Glodariu, op. cit., p. 89.
1O. V. Ursachi, Cetatea dacică de la Brad, în Thraco-Dacica. VII I, 1987, p. 104, 124.

www.cimec.ro
Angelica Bălos 245

în partea de NV. Posibil să se fi petrecut o schimbare de funcţionalitate ce poate


fi legată de religie. V. Ursachi consideră că era locuinţa unui personaj important
al comunităţii. Locuinţa se afla în partea de est a pieţei, iar în partea sa vestică
era zona sacră în care s-a descoperit un sanctuar rotund cu stâlpi de lemn. Tot
în apropiere se afla un cuptor de copt pâine şi alte locuinţe mai mari, cu inventar
bogat. Piaţa din centrul acropolei constituie un punct de la care porneau toate
celelalte edificii. Putea fi locul de adunare a conducerii colective a comunităţii,
dacă nu chiar pentru aranjarea unor schimburi comerciale, în care produsele
meşteşugăreşti constituiau obiecte de bază, ceea ce denotă că rolul pieţei putea
fi multiplu.
La Pecica 11 se aflau grupate mai multe edificii în partea de NV a platoului
având rosturi ce interesau întreaga comunitate: un sanctuar rotund, o clădire
absidată şi un atelier. Incinta sanctuarului era delimitată de stâlpi de lemn şi în
apropierea lui se afla o clădire de formă patrulateră cu o absidă orientală NNV-
SSE. Edificiul avea un rost comunitar, iar camera patrulateră ar fi putut reprezenta
o cameră de oaspeţi pentru personajele importante aflate în trecere sau pentru
alţi străini aflaţi vremelnic în aşezare. Tot în partea de NV a platolului a fost
construit un atelier relativ spaţios (7x6 m) în care se lucrau mai ales podoabe.
Pe acropola de la Popeşti 12 s-au constatat spaţii mai largi în jurul a două
mari clădiri: „palatul" şi construcţia cu absidă. „Palatul" era locuit cel mai
probabil de un şef şi avea mai multe încăperi cu destinaţie practică, dintre care
o bucătărie mare care comunica în toate direcţiile cu alte camere ce seryeau ca
odăi de locuit sau depozite de alimente şi unelte. Absida construcţiei ce se afla
la mai puţin de trei metri de „palat", avea rosturi religioase, dacă nu cumva
întreaga clădire avea această destinaţie, rezultând că aparţinea întregii
comunităţi.
În general, intrările în aşezările de acest tip erau de aşa natură încât să
reprezinte un obstacol pentru atacatori. La Brad 13 rolul unei porţi de intrare îl
avea o construcţie de lemn lată de 9 m şi constituia un sistem de întărire a
escarpei şanţului de apărare. Intrarea se afla în partea de nord a acropolei, în
partea de est aflându-se locuinţa „palat", iar în vest zona sacră a aşezării.
Intrarea pe acropolă în aşezarea de la Răcătău 14 închidea pe o porţiune şanţul
de apărare, aici terminându-se un drum ce pornea în pantă lină dinspre
aşezarea civilă.
Pentru o cât mai bună apărare a acestor aşezări, în spatele valului sau a
palisadei erau construite platforme de luptă. La Liubcova 15 , pe taluzul nordic
s-a descoperit o astfel de terasă de luptă, pietruită. S-au constatat şi preocupări
pentru amenajarea interioară a sistemului de fortificaţie: în faza a doua a

11. l.H. Crişan, Ziridava, Arad, 1978, p. 84, 89-99, 102-103, 106-107.
12. R. Vulpe, op. cil., p. 32-33.
13. V. Ursachi, Fortificaţii dacice pe valea Siretului, în Carpica, XVIII-XIX, 1986-1987, p. 35, 37.
14. v. supra, nota 13, p. 44.
15. M. Gumă, Cercetări arheologice pe Stanca Liubcovei, în Banatica, IV, 1977, p. 76.

www.cimec.ro
246 Organizarea internă a aşezărilor fortificate

de la Arpaşu de Sus 16 exista un mic şanţ interior valului, amplasat la


fortificaţiei
baza pantei sale. Acesta avea rolul. de a colecta apa de ploaie scursă de pe
pantele valului şi a o dirija spre laturile de ENE şi VNV ale aşezării, împiedicând
astfel scurgerea ei până la locuinţele din apropiere.
O problemă încă nerezolvată în aşezările fortificate o constituie sursa de
apă. Având în vedere că se aflau pe înălţimi, izvoarele erau mai jos decât
aşezarea. Probabil s-au încercat rezolvări prin diferite metode: la Popeşti 17 s-a
descoperit o groapă ce servea, se crede, la strângerea apei. Faptul că straturile
terenului nu erau impermeabile, au făcut necesară lipirea cu lut a pereţilor şi
căptuşirea lor cu scânduri.
Poziţia strategică a aşezărilor fortificate era completată de importanţa lor
economică, fiind şi centre meşteşugăreşti şi comerciale. Aşa încât, aceste
aşezări erau puternice puncte strategice, cu rosturi militare, dar şi economice
şi nu în ultimul rând religioase, în jurul lor gravitând aşezările civile din
apropiere, de pe o arie mai mare sau mai restrânsă.

16. M. Macrea - I. Glodariu, op. cit„ p. 13.


17. R. Vulpe, Şantierul arheologic Popeşti, în Materiale şi Cercetări Arheologice, VII, 1961, p. 334.

www.cimec.ro
Angelica Bălos 247

THE INTERNAL ORGANIZA TION OF THE FORTIFIED


SETTLEMENTS IN THE CLASS/CAL EPOCH

Abstract

The fortified settlements were strongly strategica! points with defence, also economicaly
and not for last line religious ones all round gravitated the civil settlements from proximity, on
larger or more limited area. Up to now the observation were saw în most fortified settlements had
piled dwellings up one another didn't have at least seemingly a coherent as part of on the fortified
premises. Nevertheless at some settlements (Arpaşu de Sus, Brad, Pecica and Popeşti) it was
possible to observe a lent of urbanism, thank of dwellings who were disposed either depending
on a more important dwelling, a square or others edifices of the community, religious or another
natu re.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
ASPECTE ALE VIEŢII COTIDIENE
LA DACO-GEŢI

Angelica Bălos

Aşezările daco-geţilor, începând cu cele mai modeste locuinţe şi amenajări


gospodăreşti şi ajungând la o privire de ansamblu, oferă materialul necesar
pentru a cunoaşte aspecte ale modului de viaţă al daco-geţilor. O aşezare
înseamnă o comunitate (cu toate implicaţiile ce decurg din această afirmaţie),
în care se dezvoltă strânse legături interumane, un grup oarecum închis, dar
care păstrează legături cu grupurile din apropiere.
Pentru a contura unele aspecte din viaţa cotidiană a daco-geţilor, am luat
în considerera două aşezări importante din Dacia: Sarmisegetusa Regia, capitala
dacilor şi aşezarea de la Brad, jud. Bacău.
Sarmisegetusa Regia este cea mai complexă aşezare, fiind compusă din
trei părţi distincte: 1..:etatea, zona sacră şi aşezarea civilă. Ultima se întindea la
est şi vest de zona sacră, alcătuind două „cartiere" distincte, locuinţele fiind
construite pe terase antropogene. Intrarea în locuinţe se făcea dinspre drumul
principal sau dinspre ramificaţiile acestuia. Zona era improprie practicării
agriculturii, locuitorii cultivând cel mult o grădină în jurul casei. Un număr mare
de locuitori se ocupau cu meşteşugurile, dar ei au fost angrenaţi mai ales în
vastul proiect de construcţii de aici. Astfel, că, o parte din locuitorii comunităţii
lu?u parte la muncile obşteşti reclamate de impresionatele construcţii ridicate în
zonă, iar alţii se specializau în diferite meşteşuguri, confecţionând obiecte şi
unelte necesare comunităţii sau pentru a fi comercializate. În societatea arhaică
însă, lucrul real, palpabil, nu avea sens decât dacă era transpus în imaginar,
faptele sau obiectele fiind percepute în dublu sens. Mircea Eliade 1 constată că
un lucru sau un act are semnificaţie doar în măsura în care el participă la un
prototip sau când repetă un act primordial. Pe lângă ritualurile şi jertfele la care
participa întreaga comunitate, fiind de interes general, sigur exista un set de
ritualuri specifice începerii sau sfârşitului unei munci. La construirea unei case
sau la confecţionarea obiectelor, practicile magice erau prezente, unele
continuând să existe şi mai târziu, datorită conservatorismului tradiţiilor.
Trecerea de la o etapă la alta în viaţă era marcată de anumite iniţieri,
probabil la ambele sexe. De exemplu, intrarea în rândul bărbaţilor luptători era
posibilă doar cu o iniţiere militară. Probabii de la vârste destul de fragede băieţii
începeau să fie pregătiţi pentru a deveni luptători şi vânători.
Femeile aveau atribuţii importante în viaţa zilnică. Ele se ocupau de casă,
de pregătirea hranei, probabil şi de grădinărit. V. Pârvan 2 considera că femeile
făceau toată treaba în gospodărie, de la măcinatul grâului şi căratul apei în vase

1. M. Eliade, Meşterul Manole, ed. Junimea, laşi, 1992, p. 58.


2. V. Pârvan, Getica, o protoistorie. a Daciei, ed. Meridiane, Bucureşti, 1982, p. 84.
I

www.cimec.ro
250 Aspecte ale vieţii cotidiene la daco-geţi

purtate pe cap şi până la ţesutul pânzei din care făceau hainele lor şi ale
bărbaţilor. •
Funcţiile administrative, politice, militare şi religioase erau atribuite
aristocraţilor care locuiau aici, în apropierea regelui. Cele mai pretenţioase
locuinţe se află grupate în zona Tăului şi a cetăţii, formând un fel de cartier
aristocratic al Sarmisegetusei 3 • Erau trupe de elită, preocupându-se mai ales de
arta războiului, iar în caz de atac comandau trupele. Din informaţiile lui Criton 4
aflăm că Decebal i-a pus pe unii să se îngrijească de fortificaţii, iar alţii „erau
puşi peste cei care munceau pământul cu boi". O parte a nobilimii din aşezare
probabil trebuia să supravegheze şi să coordoneze marile lucrări de construcţie
din zonă. Alţii aveau în grijă producţia meşteşugărească, o parte din produsele
atelierelor fiind necesare puterii centrale. Regele avea nevoie de aristocraţie din
jurul său pentru a realiza un control eficient.
Se poate spune că la Sarmizegetusa Regia exista o elită laică şi una
religioasă. Unul din criteriile pentru care acest loc a fost ales drept capitală a
daco-geţilor de către regi, era existenţa centrului religios de aici. Elita preoţească
avea un important rol în viaţa politică, culturală şi socială.
Pe lângă alte atribuţii, regii îndeplineau şi funcţiile judecătoreşti, după
cum relatează Jordanes 5 despre Comosicus: „era considerat şi ca rege şi ca
judecător, datorită priceperii sale şi împărţea dreptatea ca ultimă instanţă".
Piaţeta din faţa marelui sanctuar circular putea fi locul unde se ţinea judecata
sau oficierea cultului, chiar pentru amândouă.
În zona Tăului 6 se află o terasă fără nici o construcţie, un vast gol, care
putea fi piaţa în care se efectuau schimburile permanente sau cu prilejul
anumitor sărbători, când se aduna lumea din zonă. ·
Aşezarea de la Brad 7 , aflată pe artera comercială principală din zonă -
Siretul, era compusă din două părţi: acropola întărită şi în imediata apropiere,
aşezarea deschisă.
Fiind o zonă propice practicării agriculturii, locuitorii aşezării deschise·
erau organizaţi într-o comunitate agrară. Bărbaţii se ocupau în principal de
cultivarea pământului, dar şi de creşterea vitelor şi de vânătoare. Probabil
împărţirea loturilor de pământ se realiza primăvara devreme, când erau îndeplinite
şi ritualurile pentru reluarea ciclului vegetal. Asemenea rituri agrare existau şi
la strânsul recoltei, pentru a fi siguri că în anul următor vor avea o recoltă bogată.
La aceste procesiuni participa întreaga comunitate (împărţită probabil pe sexe
şi categorii ae
vârstă), fiecare având un rol mai mult sau mai puţin important.
Săpăturile arheologice de pe acropolă au relevat faptul că zona de nord-
vest constituia un loc aparte în cadrul aşezării. Drumul care ducea pe acropolă
ajungea într-o piaţetă pavată cu piatră de râu care a funcţionat mult timp probabil
ca „agora".

3. I. Glodariu, E. laroslavschi, A. Rusu-Pescaru, FI. Stănescu, Sarmisegetusa Regia, Deva, 1996, p. 139.
4. Criton, F. G. Hist., li, Ir. 932.
5. Jordanes, Getica, 67.
6. I. Glodariu, E. laroslavschi, A. Rusu-Pescaru, FI. Stănescu, op. cit., p. 139.
7. V. Ursachi, Zargidava, Bucureşti, 1995, p. 291 passim.

www.cimec.ro
Angelica Bălos 251

În jurul pieţei se aflau locuinţele mai pretenţioase, printre care se distinge


o locuinţă „palat" cu mai multe camere, una fiind absidată. Aceasta era probabil
reşedinţa şefului local şi tot aici, dacă nu cumva în piaţă, se adunau reprezentanţii
comunităţii pentru a lua hotărârile importante. Camera absidată putea avea un
rol cultic, de genul adorării penaţilor în casele romane.
Sanctuarul rotund descoperit în această zonă dovedeşte că era un centru
religios, existenţa preoţilor find neîndoielnică. N. Conovici şi G. Trohani 8 plasează
acest fel de monument în categoria extraordinarităţii, datorită caracterului său
de unicat în aşezare.
Aristocraţia din aşezare avea nevoie de oameni simpli pentru a presta
anumite munci, astfel că, în zona fortificată existau şi locuinţe mai sărace, în
care locuiau meşteşugari sau alte categorii sociale. Statutul privilegiat al
meşteşugarilor reiese din amplasarea atelierelor în imediata apropiere a pieţei.
Cercetările arheologice demonstrează că în ultima fază, rolul militar al
aşezării a trecut pe un plan secund, aşezarea devenind un important centru
productiv şi de schimburi comerciale. O categorie importantă o reprezentau în
epocă negustorii, care participau la schimburile de produse atât cu zona
intracarpatică cât şi cu teritoriile sud-dunărene. Aristocraţia îndeplinea acum
mai ales funcţii administrative şi politice.
Prosperitatea aşezării a dus la creşterea populaţiei, demonstrată de
rapida întindere a locuirii în ultimele două secole de dinaintea cuceririi romane.

8. N. Conovici, G. Trohani, Sanctuare şi zone sacre la geto-daci, în Revista de Istorie, 41, nr. 2, 1988, p. 107.

www.cimec.ro
252 Aspecte ale vieţii cotidiene la daco-geţi

APPEARANCE OF THE GETO-DACIAN DAIL Y LIFE

Abstract

At Sarmizegetusa Regia a part of community inhabitants had took to public works claimed
on the impressive buildings who erected and others specialized in different trades, these ones
made tools and objects who were necesary of community, or for marketing. But in the archaic
society, the actions or the objects were percewed in double-acting. About the rites and the
sacrifaces of general interes! on which the whole community attended there rites and magic
traditions typical ol the begin or the end of activity, for building a house or for making some
objects. Also, the passing from one above ground was marked by certaint initials, maybe at both
sexes. Women had important attributes on daily lile, dealt with home, cooking and probably
gardening, too.
The open settlement inhabitants !rom Brad were systematically in a agrarian community,
being a favourable zone for practicing agricultura. They had to carry oul the agrarian rituals
necessary for vegetable cycle resumption in spring and at the harvest pressing to ensure the
harvest for the year who comes.
Also, the wealthy settlements from acropolis there were more simple dwellings in who had
lived craftsman, this tact demonstrating the privileged state of the craftsman as part of the
settlement.

www.cimec.ro
SUCCINTE CONSIDERAŢII PRIVIND
DIFERENŢIEREA SOCIALĂ ÎN SOCIETATEA
GETO-DACICĂ, ÎN PERIOADA
BUREBISTA-DECEBAL

Mircea Valea
Anghel Nistor

Stratificarea societăţii geto-dacice în sec. I a.Chr. şi sec. I p. Chr. este


evidenţiată de denumirile unor categorii sociale existente menţionate în izvoare
istorice antice.
Geograful grec Strobo, contemporan cu Burebista, relatează despre
conducători şi poporul de rând (hegemones kai ethnos) 1 • Din informaţiile luate
de la Dio Chrisostomus, istoricul lordanes comentând fapte petrecute în
societatea geto-dacică, menţionează că,, Deceneu a devenit în ochii lor (a geto-
dacilor n.n) o fiinţă miraculoasă, încât a condus nu numai pe oamenii de rând
(non solum mediocribus) dar chiar şi pe regi". Tot lordanes arată că „cei mai
aleşi (generoşi), dintre geţi, au fost numiţi mai întâi taraboşti (Zarabos Tereos),
apoi pileaţi (pileatos), dintre aceştia se alegeau regii (reges) şi preoţii" 2 •
Referindu-se la activitatea lui Deceneu, lordanes precizează că acesta „a ales
dintre ei (geto-daci n.n) pe bărbaţii cei mai nobili (nobilissinos viros) şi mai
înţelepţi (prudentiores), pe care i-a învăţat tainele zeilor, i-a povăţuit să venereze
anumite zeităţi şi anumite sanctuare (sacella) şi le-a dat numele de pileaţi
(nomen pileatorum) fiindcă, după cum bănuiesc, aveau capetele acoperite cu o
tiară, pe care cu alt nume o numeau pileus; restul poporului (reliquam gentem)
s-a dat dispoziţie să poarte numele de capilaţi (capillatos), goţii (geţii n.n),
cinstind în mod deosebit acest nume îl pomeneesc până azi în cântecele lor" 3 .
Comentând rosturile termenilor tarabostes şi pileaţi, Hadrian Daicoviciu
arată: „Evident, nu este o simplă problemă de cronologie ci de un termen
autohton tarabostes şi de unul latinesc (pileati) dat după căciula sau boneta
(pileus pileum) care era semnul distinctiv al aristocraţiei. Dar este iarăşi evident
că termenul autohton trebuie să fie mai vechi decât cel străin. Nu este exclus ca
portul căciulii (bonetei) să fi intervenit mai târziu, poate sub o influenţă iraniană" 4 •
Tarabostes-după Vasile Pârvan -avea sensul de „domni nobili" 5 • Ion I. Russu
acceptă şi întăreşte cele spuse de V.Pârvan, adăugând forma „puternici,
străluciţi" 6 • Or denumirile date, categoriilor sociale (pileaţi şi capillaţi) de către

1. Andrei Bodor. Structura societăţii geto-dacice, în „Studii dacice", Cluj-Napoca, 1981, p. 11.
2. lordanes, Getica, V, 40.
3. Idem, XI, 71-72.
4. Hadrian Daicoviciu, Societatea dacă în epoca statului, în „Studii dacice", Cluj-Napoca, 1981, p. 30, nota
21.
5. Vasile Pârvan, Getica, p. 148.
6. Ion I. Russu, Limba traco-dacilor, Bucureşti, 1967, p. 124.

www.cimec.ro
254 Succinte consideraţii privind diferenţierea socială

scriitori latini şi greci subliniază doar un aspect exterior (pileaţi -purtători de


pileus şi capi li aţi - pletoşi). D~numirea tarabostes înseamnă, iniţial, aristocraţia
gentilică şi a reflectat „o stare de lucruri anterioară apariţiei claselor şi statului 7 •
Dacă admitem că în limba geto-dacilor numele dat nu a fost legat de anumite
semne exterioare (purtarea pileusului), atunci se poate susţine că şi un alt
termen, cometai, folosit de izvoarele antice, referitoare la perioada lui Decebal,
poate lansa tâlcuri sociale. Dio Cassius, vorbind despre primul război dacic al
lui Traian spune: „Decebal trimisese chiar mai înainte de a fi fost învins o solie
*la Traian* nu din cometai, ca mai înainte, ci dintre cei mai de vază piloforoi" 8 .
În aceeaşi idee, istoricul grec Petrus Patricius arată că „ Decebal a trimis la
Traian soli dintre cei ce poartă pileus, căci aceştia sunt socotiţi la daci ca fiind
mai de vază. Mai înainte însă îi trimisese cometai, care erau socotiţi ca mai de
rând" 9 • Dio Cassius şi Petrus Patricius menţionează termenul grec piloforoi
(purtători de pileus) deoarece în vremea lor nu mai era uzitată tarabostes, iar
cometai, grecizat, îl folosesc ca fiind autohton, cunoscut, desigur, şi în vremurile
în care era viabil tarabostes.
Precizăm că termenul capillaţi, folosit doar de către lordanes, şi Cometai
nu sunt identice decât în cazul în care se admite, apropierea lui cometai de
cuvântul latinesc coma (păr). Or, capillaţi (pletoşi) indică „restul poporului" pe
când cometai, o categorie socială socotită ca „mai de rând" în comparaţie cu
piloforii, nefiind, deci, „poporul de rând", amintit de Stabo şi lordanes.
Considerăm eronate părerile potrivit cărora Decebal, având în vedere situaţia
militară extrem de precară în care se găsea, şi-ar fi putut permite să trimită soli
oameni de rând în semn de dispreţ faţă de romani. În acest sens, însuşi marele
istoric N.lorga îşi exprimă părerea că,, ... E mai greu ca să creadă că solii trimişi
aparţinură întâi simplilor ţărani, pentru ca pe urmă numai să apară „căciularii
lui 1110 • Merită atenţie şi precizările făcute de Samuel, Noah Kramer, privitoare la
unele trăsături comune existente în antichitate la sumerieni, greci, indieni şi
germani care, deşi distanţaţi în timp şi spaţiu, sunt organizaţi în „regate
minuscule ai căror regi pentru a domni, fiecare din ei se sprijinea pe un
comitatus, grup de partizani înarmaţi, care îl urmau orbeşte în toate acţiunle
sale" 11 • Alois Meistor spune că Tacitus, numeşte comitatus ceea ce era suita
prin care se înţelege „un raport de fidelitate personală" bazat pe reciprociate
între şef şi oamenii lui din suită" 12 . Nicolae Iorga, subliniind importanţa instituţiilor
existente la vechii germani, printre care şi cea ai cărei membri purtau numele de
„comites", subliniază: „multe instituţii germane nu erau particular germane ci
aparţineau lumii barbare întregi - prin urmare erau comune şi slavilor şi poate
şi tracilor de la început, strămoşii noştri.

7. Hadrian Daicoviciu, 1. op. cil. 32-33.


8. Dio Cassius, LXVIII, 9.
9. Pelrus Patricius, Hisloria, Ir. 5, în Fragmenta historicorum graeconum, IV, p. 185.
10. Nicolae Iorga, Istoria românilor, voi. I, Bucureşti, 1936, p. 143.
11. Samuel Noah Kramer, Istoria începe la Sumar, Bucureşti, 1962, p. 26.
12. Alois Meislor, Deutsche verfassungs geschichle von den Anlangen bis ins 15 Jahrhundert, în revista
„Miteilungen des instituls IUr Oslereichsche geschichte, Leipzig, 1907, p. 18.

www.cimec.ro
Mircea Valea, Anghel Nistor 255

Atâtea din lucrurile care se cred original germane, au fost împrumutate de


germani de la cei mai cultivaţi dintre barbari, acei care stătuseră în legătură mai
strânsă cu cultura antică, prin urmare de la traci" 13 • În acest sens, se poate
spune că Tacitus, într-adevăr, menţionează că la germanii din sec. I p. Chr.
exista ceata ca instituţie socială numită de istoricul latin comitatus, iar membrii
acesteia, comites 14 • Plecând de la aceste considerente, credem că ceata
militară, comitatus a existat ca o instituţie socială şi în societatea dacică, în
perioada pentru care documentele vremii folosesc termenul cometai. Probabil,
cometaieste un cuvânt autohton geto-dac, având acelaşi radical indoeuropean
com- ca şi comitatus derivat din sensul clasic al cuvântului comis (comes-itis)
în care com înseamnă „eu" (în înţelesul de însoţitor) iar „es" stă în legătură
cu verbul „eo" 15 • Şi alte cuvinte, în limba latină, ca de exemplu comito - are,
comilito - onis, committo, comapr otis ş.a. au rămas rădăcina com, sugerând
prin aceasta ideea de asociere 16 • Hadrian Daicoviciu, în lucrarea menţionată
mai sus este de părere că termenul cometai a fost folosit în sensul de „pletoşi"
de către scriitorii antici, lodanes, traducând pe cometai prin capillaţi, lucru
inexact ţinând seama de faptul că, într-adevăr, capillaţi (restul poporului) erau
pletoşii dar cometai fac parte din tagma nobililor, ca membri unor cete de tineri
ce însoţeau pe tarabostes. În aceaşi lucrare H.Daicoviciu îşi exprimă
nedumerirea, asupra ideii exprimată de noi într-un articol apărut în revista
„Sargetia", voi. XI-XII din anii 1974-1975 în care susţinem că termenul cometai,
grecizat, este autohton. H.Daicoviciu întreabă de ce Dio Cassius foloseşte
termenul grec piloforoi când vorbeşte de nobili şi nu ar folosi pentru cometai
aceaşi limbă. Dar, spunem noi - şi lordanes a folosit, pe lângă termenul latin
pilleati şi pe cel autohton de tarabostes.

13. N.lorga, Dezvoltarea aşezămintelor politice şi sociale ale Europei, Bucureşti, voi. I, 1920, p. 6.
14. Tacitus, Despre originea şi ţara germanilor, în P.Cornelius Tacitus, Opere, voi. I, Bucureşti,
1958, p. 109.
15. M.Stăureanu, Dicţionar Latin - român, Bucureşti, p. 57.
16. Ibidem

www.cimec.ro
256 Succinte consideraţii privind diferenţierea socială

SHORT CONSIDERA TIONS IN CONNECTION WITH THE SOCIAL


DIFFERENCES IN GETO-DACIAN SOCIETY IN THE PERIOD BETWEEN
BUREBISTA-DECEBAL

Abstract

Tacitus mentioned about the German from the first century A. D. that were band as social
institution called by historian one comitatus, and its membres like comites. Following these
considerations, we think military band, comita fus was as a social institution in the Dacian society,
and in that time the documents used the term: cometai.
Probably, cometai is native word who have had the same Indo-European root com-like
comitatus risen from the classical sense of the word comis (come-itis) in which com means „I"
and „es" is in connection with comilite-onis, committo, comaor otis etc. remaining the root com,
suggesting the conception of association.

www.cimec.ro
DER NORDWESTEN DAKIENS VOR DEN
DAKO-ROMISCHEN KRIEGEN

Horea Pop

Das Studium der spăten Latene-Zeit im Nordwesten Dakiens steht in enger


Verbindung hauptsăchlich mit der Untersuchung der Horte von Schmucksti.icken
oder Mi.inzen, die in recht groBer Anzahl erschienen 1 , aber insbesondere mit der
Erforschung der dakischen Festungen in dieser Gegend 2 • Diase, es handelt sich
um Şuşturogi, Sacalasău Nou, Marca, Tusa, Stârciu, Şimleu Silvaniei, Moigrad,
wurde fast vollstăndig archăologisch erforscht; die Grabungen wurden jedoch
ungeni.igend ausgenutzt. Die einzige archăologische Monographie zu einem der
sieben Grabungsorte erschien vor 22 Jahren und wurde der dakischen Festung
von Marca gewidmet, die systematisch von S.Dumitraşcu und V. Lucăcel
erforscht wurde 3 .
Wenn man eine Karte des vorromischen Dakien mit der Verbreitung der
Festungen verfolgt, Karte, die von I. Glodariu in seiner Untersuchung zum
„ Verteidigungssytem des dakischen Staates"· vorgeschlagen wurde, ist
festzustellen, daB es im innerkarpatischen Becken drei Konzentrierungen von
Befestigungen gab. Eine davon liegt im Nordwesten Dakiens und damit werden
wir uns im folgenden befassen.
Die Gegend, die, wie bereits gesagt, hauptsăchlich dank der Erforschung
der Festungen bekannt ist, bildet einen der wichtigsten Zutrittswege ins lnnere
Siebenbi.irgens vom Nordwesten her. Ein verpflichtender Durchgangsort ist das
„Meseş-Tor" 5 , in geringer Entfernung vom antiken Porolissum, das nach Westen
von der Şimleu-Senke begrenzt wird; diese umfaBt die meisten befestigten
Punkte, die wir vorhin erwăhnten.
Die westlichen Vorposten der Senke sind die Festungen von Şuşturogi
und Sacalasău Nou, die von S. Dumitraşcu untersucht wurden. Der Eingang
vom Westen her in diase Senke, die die nărdliche Hălfte des heutigen Kreises

1. C. Gooss, Chronik der archaologischen Funde Siebenbiirgens, Herrnannstadt 1876, S. 37; O. Gohl in
Ard!Elt 1900, S. 434; P. Harsânyi in NumKtJzl 7, 1908, S. 113; I. Marţian, Urme ale războaielor romanilor cu
dacii, Cluj 1921, S. 7, Abb. 3; Z. Szekely, Materiale din campania de săpături arheologice din 1949, Bucureşti
1951, S. 43-74; N. Fettich in ActaArch III, 1953, S. 127-176; E. Chirilă in ActaMN3, 1966, S. 421; ders. in
ActaMN4, 1967, S. 457; ders. in Apulum Vll/1, 1968, S. 123-144; V. Lucăcel, Catalogul colecţiei de monede
antice, Zalău 1968; I. Glodariu in ActaMN5, 1968, S. 409-418; E. Chirilă in ActaMN6, 1969, S. 475-476; L.
Mărghitan in Centenar Muzeal Orădean 1972, S. 191-195; K. Horedt in Dacia N.S. 17, 1973, S. 127-167; E.
Chirilă, v. Lucăcel inActaMP1, 19n, S. 63-66; L. MărghitaninActaMP1, 19n, S. 73-n; E. Chirilă, V. Lucăcel
in Ac/aMP3, 1979, S. 89-101; R. Florescu, I. Miclea, Tezaure transilvane la Kunslhistorisches Museum din
Viena; Bucureşti 1979; Al. Săşianu, Moneda antică în vestul şi nord-vestul României, Oradea 1980; I. Winkler
in S/ComSatu-MareS-6, 1981-1982,S. 93;E.Chirilă,Al.V. Matei,inActaMP7, 1983,S. 101-118;ders. inActaMP
8, 1984, S. 147-148; ders. in ActaMP 10, 1986, S. 95-118.
2. I. Glodariu, Arhitectura dacilor, Cluj 1983, s. das Reportoire der Festungen S. 75-111.
3. S. Dumitraşcu, V. Lucăcel, Cetatea dacică de la Marca, Zalău 1974.
4. I. Glodariu in ActaMN 19, 1982, S. 23-38.
5. V. Mihăilescu in Crisia 1, 1974, S. 9-14.

www.cimec.ro
Der Nordwesten Dakiens

Sălaj umfal3t, fUhte nur entlang des Barcău-Tales, das von der Festung mit
ausschliel31ich militărischer Rolle von Marca bewachtwurde. Vom Norden konnte
man nur entlang des Crasna-Tales eindringen, wobei man den Hugelkomplex
von Măgura Şimleului westlich umging. Vom Suden her, d.h. Ober die Plopiş-und
Meseş-Berge, vom Becken des Criş-und Agrijtales, konnte man Liber Tusa und
Stârciu eindringen, wo der Zutrittsweg ebenfalls von dakischen Festungen mit
ausschliel31ich militărischer Rolle bewacht wurde.
Dieses ganze Festungssystem um die Şimleusenke, in dessen Zentrum
das Siedlungs-und Festungskomplex auf der bedeutenden Măgura Şimleului
steht, bildet einen bewohnten und gut befestigten Raum, mit dem Zweck des
Schliel3ens des Meseş-Tores, des wichtigsten nordwestlichen Zutrittsweges
zum Zentrum Dakiens. Dieses wurde von der Erhebung der Vulkane Măgura
Moigradului, Pomet und Citera und vom Ortelec-Bach gebildet, entlang dessen
der antike Weg tuhrte.
Dieses Festungskern im Nordwesten erhebt zahlreiche Fragen
chronologischer Art, wenn man die breite Zeitspanne in Betracht zieht, die tur
manche davon vorgeschlagen wurde: die zweite Hălfte des li. Jh. v. Chr. -der
Anfang des li. Jh. n. Chr. 6 •
Wie I. Glodariu zeigte, wird die Zeitspanne Burebista-Decebal durch „die
mehr oder weniger zeitgleiche Errichtung das grol3ten Teils der Festungen
Dakiens im Laufe von weniger als zwei Jahrhunderten" gekennzeichnet7. Was
diesen Sachverhalt bewirkte, ist leicht zu verstehen.
Fur manche der Festungen (Şuşturogi, Sacalasău, Stârciu, Tusa) sind die
Versuche, chronologische Aufeinanderfolgen der verschiedenen Bauphasen
aufzustellen, erfolglos; tur andere hingegen (Marca, Moigrad, Şimleu) konnen
wichtige und wertvolle Elemente in diesem Sinne gebracht werden.
Zu diasem Zweck ist ei ne kurze Darstollung der Fundorte mit spezifischen
Befestigungselementen vonnoten.
Marca, das zu Beginn erwăhnt wurde, erweist sich, infolge 1992
durchgetuhrter kleiner Grabungen 8 , als eine Festung mit ausschlieBlich
militărischer Rolle; sie besitzt zwei konzentrische Erdwălle, mit Wehrgrăben
davor, die auf dem oberen Plateau des Hugels ,,Cetate" errichtet wurden, einer
in der Năhe des and'3ren, aber auf unterschiedlichen Hohen. Die Wălle wurden
mit einfachen Palissaden versehen, aber tur das VergroBerri der
Widerstandsfăhigkeit in der Gegend des Zutrittsweges wurde auf dem inneren
Wall eine „Mauer" aus Holz mit Erde und Stein errichtet, die zeitgleich mit dem
Graben davorfunktionierte. DerWehrgraben, der ii") den ortlichen Stein gegraben
wurde, ist am Rand 1,5 m breit und 1 m tief und liegt gleich an der Basis des
Walls, etwa 8-9 m von der Palissade entfernt.
Die Festung umfaBt eine kleine ovale Flăche mit den Durchmessern
100x40 m, in der ein groBer Holzbau mit geglătteten Wănden (Baracke der

6. S. Dumitraşcu, V. Lucăcel, a.a. O., S. 26-27.


7. I. Glodariu, a.a. O., S. 30.
8. H. Pop in SargetiaXXV, 1992-1994, S.26.

www.cimec.ro
Horea Pop 259

Garnison) identifiziert wurde, der bei der Eroberung der Festung zu Beginn des
li. Jh. n. Chr. zerstort wurde. Der Bau hatte wenigstens zwei Phasen, wobei die
erste nicht abbrannte. Dasselbe ist anscheinend auch tur den inneren Wall
gOltig, der zumindest einmal wiedererrichtet worden zu sein scheint.
Von mehr Aufmerksamkeit bezuglich der Datierung der
Befestigundselemente erfreute sich die Festung auf der Măgura Moigradului 9 •
Der bedeutende Hugel vulkanischen Ursprungs (514 m) wurde mehrere Male
und in mehreren Zeitaltern befestigt (in dakischer Zeit, in romischer Zeit und im
Mittelalter).
Beginnend mit 1984 10 (als die systematischen archăologischen
Forschungen wiederaufgenommen wurden) wurden die Befestigungselemente
des Plateaus 11 in 11 Punkten untersucht, die den sechs Grabungskampagnen
in der Festung entsprechen.
Die 7 ha des Plateaus wurden mit einem System von zwei Palissaden
umgeben, die sich in unterschiedlichen Entfernungen voneinander (5-10 m)
befinden. ln einem einzigen Punkt (S1/93) im Osten des Plateaus ist die
Entfernung zwischen den Basen von nur 0,5 m. Es ist dies auch die am
schwersten zugăngliche Zone des Hugels, wo kein Wehrgraben vor der Palissade
errichtet wurde. ln allen anderen Făllen liegt der Wehrgraben am Ful3e der
Palissade, auf dem HOgelabhang, 3,5 bis 7 m von dieser entfernt. ln den
exponierteren Stellen betrăgt die Breite des Grabens am Rande 2-3 m und die
Tiefe 1,3-1,5 m; in den weniger exponierten Punkten sind AusmaBe von 2 m
Breite und 0,7-0,8 m Tiefe anzutreffen.
Die Breite der Basen der Palissade betrăgt 0,3-0,6 m und ihr Baugraben
bis zu 0,8 m Tiefe. Die beiden parallelen Palissaden waren wahrscheinlich
miteinander mit Querbalken verbunden, die von Pfăhlen gestUtzt wurden und
deren Spuren gefunden wurden. Obwohl der lange und recht steile Abhang des
Hugels jedwelchen teindlichen Angriffsversuch sehr erschwerte, wurde trotzdem
das gesamte Plateau mit diesem System in 1 km Umfang befestigt. Mehr noch,
in einer Entfernung von 25 m von diesen Befestigungselementen, aut dem
Westabhang des HOgels, zum Meseş-Tor hin, wurde ein 235 m langer, am Rand
.3 m breiter und 1,3 m tiefer Graben gegraben; er hatte wahrscheinlich eine
Palissade aut einem Wall, der spăter wegen des steilen Hanges in den Graben
sickerte. Dieser Graben kann auch mit der Verdopplung der Festung im
exponierteren Abschnitt in Verbindung gebracht werden, eher aber noch mit der
Miteinbeziehung in die Festung von einigen Wasserquellen, die tiefer als das
obere Plateau liegen.

9. C. Daicoviciu in Dacia VII-VIII, 1937-1940, S. 323; I. Ferenczi in Erd. MtJz. XLVI, 1941, S. 199-206; M.
Macrea und Mitarbeiter in Materiale VII, 1960, S. 361-391: M. Macrea, M. Rusu, in DaciaN.S. IV, 1960, S. 201-
229; M. Macrea und Mitrarbeiter in Materiale VIII, 1962, S. 485-504.
10. Al. Matei in ActaMP10, 1986, S. 126-128; Al. V. Matei, C. Stoica, in ActaMP12, 1988, S. 158-160; Al.
V. Matei, H. Pop. in Cronica Cercetărilor Arheologice, Satu-Mare 1994, S. 50-51: dies. in ActaMP 18, 1994, S.
111-134; dies. in Cronica Cercetărilor Arheologice, Cluj-Napoca 1995, S. 55-57; dies. in Situri arheologice
cercetateinperioada 1983-1992, Brăila 1996, S. 73-74.
11. H. Pop, a.a. O., S. 26-27.

www.cimec.ro
260 Der Nordwesten Dakiens

Die Tatsache, daB einige Wohungen des I. Jh. n. Chr. von diesen
Palissaden uberlagert werden, bietet uns genaue Datierungshinweise der
Palissaden ins li. Jh. n. Chr. Das Vorkommen im Wali der Festung von
rămischen Speerspitzen von manuballista lăBt uns annehmen, daB die Festung
in den dako-romischen Kriegen zu Beginn des li. Jh. n. Chr. erobert und zerstort
wurde.
Die Festung aut dem HO gel Poguior, die den Durchgang durch das Meseş­
Tor bewacht, wurde durch kleine archaologische Grabungen ertorscht, die
ungenugenc> ausgenutzt wurden und keine chronologischen Angaben lietern
konnen, obwohl die Lage der Festung von besonderer Bedeutung ist 12 •
Die Betestigungen von Şimleu Silvaniei, aut der Măgura Şimleului, wurden
neuerdings der Fachliteratur behandelt, intolge der systematischen Grabungen,
die die Ertorschung des gesamten Komplexes aus mehreren Zeitaltern vertolgt 13 .
Die oberen mittleren Plateaus der Măgura (597 m), die in der Hallstattzeit
befestigt wurden, waren auch in Latene O bewohnt; von den etwa 35 ha, die in der
Hallstattzeit betestigt und bewohnt waren, wurden zumindest 4-5 hain dakischer
Zeit wiederverwendet.
lntolge der neuesten archăologischen Forschungen (1994-1996) wurde
festgestellt, daB in klassischer dakischer Zeit das hOchste Tor der alteren
Festung aus der Hallstattzeit von den Daken wiederverwendet wurde, indem
drei Graben mit Palissaden dahinter gegraben wurden. Die Graben liegen in
unterschiedlichen Entfernungen voneinander, wahrscheinlich je nach der
allmăhlichen VergroBerung oder Verkleinerung der betestigten Flăche. Im jetzigen
Forschungsstadium ist es schwer zu bestimmen, genau was diese Walle
verteidigten. Es wurden Vorratsgruben, Abtallgruben oder rituelle Gruben
entdeckt, eine untereingeteilte Obertlachenwohung mit Feuerstelle und Oten,
Spuren metallurgischer Tatigkeit (Verarbeitung von Silber, Bronza, Eisen).
Dieser weite betestigte Raum, der mit einer Zutluchtstestung oder mit
dem Sitz dyr lokalen weltichen oder geistlichen Aristokratie identitiziert werden
kann, ist sichtbar vom Westen, Suden und Osten her verteidigt, wo die
Feldtorschungen Obrigens auch zahlreicher waren. So wurde nach Sudwesten,
im Punkte „Uliul cel Mic", etwa 500 m vom der oben erwahnten Festung entfernt,
eine natOrlich betestigte Gegend ritueller Gruben identitiziert 14 • Nach Westen
hin wird der EngpaB der Crasna von einer Festung aut dem HOgel Oman ul între
Urît Oberwacht, wo eine Umwehrung mit Graben davor (groBer Durchmesser
124 m) beobachtet werden kann 15 . Im ostlichen Teii wird der Zutritt zu den

12. Al. V. Matei in ActaMP1979, S. 13-14.


13. S. Dumitraşcu, I. Căbuz in Crisia 1, 1971, S. 34-46; H. Pop in Sargetia XXI-XXIV, 1988-1991, S. 707-
713; ders. in Symp. Thrac. 8, 1990, S. 182-183; ders. in ActaMP16, 1992, S. 129-133; M. Rusu, H. Pop, I.
Bejinariu in Cronica Cercetărilor Arheologice, Satu-Mare 1994, S. 64; dies. in Cronica cercetărilor arheologice,
Cluj-Napoca 1995, S. 87-90; H. Pop, I. Bejinariu in Catalogul expoziţiei" Traci şi daci la Şimleu/ Silvaniei",
November 1995; M. Rusu, H. Pop, I. Bejenariu in Situri arheologice cercetate in perioada 1983-1992, Brăila, S.
110-111; H. Pop. I. Bejenariu in The Thracian WorfdattheCrossroadsofCivi/izations, Bucureşti 1996, S. 323-
324.
14. Z. Szekely, a.a. O., S. 43-74; Al.V. Matei, a.a. O., S. 17-19.
15. Unveroffentlichter Punkt - H. Pop.

www.cimec.ro
Horea Pop 261

oberen Plateaus von der kleinen Festung vom Typ , ,vesperrtes Vorgebirge" auf
dem HOgel Hempului 16 blockiert, die auch die dakische Siedlung auf Terrassen,
die in der Năhe, aut dem HOgel Comet, liegt. DersOdliche Teii der Măgura, obwohl
mit schwierigerem Relief und der Sonne ausgesetzt, ist besser bekannt, weil er
auf dem Gebiet der heutigen Stadt Şimleu Silvaniei liegt. Am FuBe des HOgels
Cetate (eine sOdliche Verlăngerung der Măgura) wurde eine groBe dakische
Siedlung auf Terrassen identifiziert, die beiderseits der Tăier liegen, die den
HOgel begrenzen; die Siedlung ist zwischen dam Ende des li. Jh. v. Chr. und dem
Anfang des 11. Jh. n. Chr. datierbar 17 • Auf dem HOgel Cetate, der den Zugang zu
dem oberen Plateaus der Măgura vom SOden her blockiert, wurde beginnend mit
dem Jahre 1992 die Akropolis dieser Siedlung identifiziert und systematisch
untersucht. Die Befestigung dieses HOgels (372 m) wurde jedoch aus noch
schwer durchschaubaren GrOnden (die sarmatische oder die romische Gefahr?)
erst nach der Mitte des I. Jh. n. Chr. durchgef0hrt 18 • UrsprOnglich wurden zw
konzentrische Palissade auf dem oberen Plateau und gleich darunter erricht•
Die ăuBere Palissade umfaBt ei ne ovale Flăche mit den AusmaBen 80x60 m. !:"""
AbreiBen dieser Befestigungselemente infolge von Konfilikten fOhrt zur Errichtuns
anderer, jedoch auf dem Bergsattel, der den HOgel mit der restlichen Măgura
verbindet. Hier wurde zuerst ein am Rand 2 m und am Grund 1 ,2 m breiter und
0,7 m tiefer (heutige From) Graben gegraben. Dahinter wurde ein 30 m langer
Holz-Erde-Bau errichtet. Der Bau war 8 m breit und bestand aus fOnf parallelen
einfachen Palissaden, die miteinander durch Querbalken verbunden waren.
Seine Zerstorung fOhrt zur Errichtung einer neuen Befestigung dahinter. Semit
wird ein 3,5 m breiter und 1 ,2 m tiefer Graben mit abgerundetem Boden gegraben.
Ober dem Graben, in 7-8 m Entfemung, mit einem Niveauunterschied von 3,5 m,
befinden sich die Spuren einer einfachen Palissade. Die Errichtung dieser letzten
Befestigung setzt ei ne Nivellierung dervorangehenden voraus. Das Vorkommen
von Asche, Holzkohle und gebranntem Ton vom Wandverputz suggeriert eine
gewaltsame Zerstorung durch lnbrandsetzung auch dieser Festung. Die
Schădelfragmente und ein Menschenkiefer mit offensichtlichen Schlagpuren
sind ein Hinweis tor die Praktizierung des Schădelkultes, die auf den Palissaden
der dakschen Festungen ausgestellt wurden.
Im Raum, der von diesen beiden Festungen geschlossen wird, wurden 30
Abfall-und rituelle Gruben entdeckt, Wohnungen auf Terrassen, Schuppen und
ei ne Werkstatt zur Nachahmung durch GieBen von romischen republikanischen
Denaren aus nichtedlem Metall (Kupfer und Zink), die in die zweite Hălfte des
I. Jh. n. Chr. datiert wird 19 •
Es ist schwer, die aufeinanderfolgenden drei-vier Zerstorungen der
Befestigungselemente aufdem HOgel Cetate mit irgendeinem politischen Ereignis
der Zeit in Verbindung zu bringen. Leicht zu bemerken ist, daB die letzten vier-

16. H. Pop, I. Bejenariu, a.a. O., S. 324.


17. H. Pop. a.a. O., S. 129-133.
18. H. Pop in Sargetia XXV, 1992-1994, S. 27-29.
19. H. Pop, I. Bejenariu, Catalogul expoziţiei„ Traci şi daci la Şimleu/ Silvaniei"1996, S. 6, Tal. 16.

www.cimec.ro
262 Der Nordwesten Dakiens

tont Jahrzehnte bis zur romischen Eroberung zumindest tor diesen Punkt (wo die
Forschungen auch reichhaltigerwaren) eine unbestăndige Zeit mit zahlreichen
Kontlikten bildeten, die Spuren hinterliel3en.
Die autmerksame Verfolgung der Chronologie der erwăhnten Fundstellen
kann zu historischen Schlul3tolgerungen tOhren. Obwohl man nicht mit Gewil3heit
beweisen kann, dal3 die erwăhnten Festungen auch im I. Jh. v. Chr. tunktioniert
haben, kann das getundene Material, wenn nicht eine Pestung, so zumindest
eine Bewohnung im letzten Jahrundert v. Chr. suggerieren. Es ist moglich, dal3
die grol3e Wiedereinrichtung im I. Jh. n. Chr. (sehrwahrscheinlich in der zweiten
Hălfte) die Spuren ălterer Festungen zerstort hat, die mit den politischen
Einheiten vor oder unter Burebista in Verbindung standen, die auch mit der
Oberwachung der Handelswege zu tun hatten. Wegen des Umlauts der
EdelmetallmOnzen verhalfen diese Wege der lokalen Aristokratie zur Ansammlung
ernsthafter Gewinne.
Die Ereignisse, die in der zweiten Hălfte des I. Jh. n. Chr., von den dako-
romischen Kriegen, stattfi'llden, mOssen mit der Bewul3tmachung der zu jenem
Zeitpunkt bestehenden historischen Realităt in Verbindung gebracht werden:
die Verkleinerung des Kănigreiches und die Notwendigkeit der Obernahme des
militărischen Auftrags der Grenzverteidigung durch andere Punkte, die mit
zahlenmăl3ig unterschiedlichen, aber stăndingen Garnisonen ausgestattet waren
(siehe die intensive Bewohung der Festungen) und die Blockierung, Oberwachung
und Kontrolle der moglichen Zutrittswege zum Kern des dakischen Staates hin
sicherten 20 •
Dies ist auch tor den Festungskern im Nordwesten im gegendwărtigen
Forschungsstand gOltig, der sich in erster Reihe aut die systematischen
Untersuchungen von Porolissum- Măgura Moigradului und von Măgura Şimleului
stOtzt. All diese Tatsachen tohren zum Schlul3, dal3 der nordwestliche Teii des
heutigen Rumanien zutietst in das Kănigreich des Dekebalos integriet war 21 , in
ein gut durchdachtes und zusammenhăngendes Verteidigungssystem. Dies ist
aut die strategische Bedeutung des Ortes zurOckzutohren, aut die bereits
hingewiesen wurde und die sowohl von der geographischen Lage der Punkte als
auch der Dichte der Entdeckungen aus allen Abschnitten der dakischen
Zivilisation vor der romischen Eroberung erwiesen wird.

20. I. Glodariu, a.a. O. S. 33.


21. Ebd. S. 34.

www.cimec.ro
Horea Pop 263

NORD-VESTUL DACIEI ÎNAINTE DE RĂZBOAIELE DACO-ROMANE

Rezumat

în contextul cercetărilor privind epoca Latene târzie din nord-vestul Daciei un rol
important revine studiului fortificaţiilor din regiune, care reprezintă una dintre cele trei mari
aglomerări de amenajări de acest tip din interiorul bazinului carpatic şi care avea rolul de a
controla accesul dinspre vest şi nord-vest prin Porţile Meseşului spre depresiunea Şimleu - în
care se află şi anticul Porolissum - şi de aici spe centrul Daciei. Avanposturile sale occidentale
care blochează accesul pe valea Barcăului, supravegheată de cetatea de la Marca, sunt
fortificaţiile de la Suşturogi şi Sacalasău Nou, în vreme ce accesul dinspre nord este posibil doar
pe calea Crasnei, ocolind pe la vest Măgura Şimleului, iar dinspre nord, dinspre bazinele Grişului
şi Agrijului, peste munţii Plopiş şi Meseş, prin Tusa şi Stârciu. Acest sistem defensiv are drept
centru Măgura Şimleului, de unde drumul spre inima Daciei este controlat de înălţimile vulcanice
Măgura Moigradului, Pomet şi Citera, de-a lungul văii Ortelecului. Se crede că acest sistem de
fortificaţii s-a constituit între a doua jumătate a sec. li. î.e.n. şi începutul sec. li. e.n., dar
succesiunea diferitelor faze de construcţie este cu neputinţă de reconstituit în cazul cetăţilor de
la Şuşturogi, Sacalasău, Stârcu şi Tusa, încât doar cercetările de la Marca, Moigrad şi Şimleu
pot aduce valoroase contribuţii la studiul acestei probleme.
Cetatea de pâmânt şi lemn de la Marca, distrusă la începutul sec. li e.n., are cel puţin două
faze de construcţie, prima nefiind incendiată, iar valul interior fiind refăcut cel puţin odată.
Cetatea de pe Măgura Moigradului a fost fortificată în mai multe perioade (dacică, romană şi
medievală) şi este situată pe un platou înconjurat de două rânduri de palisade legate cu bârne
de lemn, care suprapun câteva locuinţe din sec. I. e.n. in valul cetăţii s-au găsit vârfuri de
manuba/lista romane, care dovedesc distrugerea acesteia în cursul războaielor daco-romane
de la începutul sec. li. e.n.
Noile cercetări de la Măgura Şimleului au arătat că în perioada dacică clasică fortificaţia
hallstattiană de pe platoul mijlociu al acesteia a fost refolosită prin ridicarea a trei valuri cu şanţ,
menite să apere o clădire destinată unor activităţi metalurgice, în jurul căreia s-au descoperit şi
complexe rituale. Înălţimile învecinate au fost şi ele fortificate, cu scopul de a supraveghea
accesul spre acest loc: pe dealul Cetate se găseşte o fortificaţie ridicată abia după mijlocul sec.
I. e.n., deşi marea aşezare de la poalele acestuia debutează între sfârşitul sec. li. i.e.n. şi
începutul sec. li. e.n. În spaţiul dintre cele două palisade ale fortificaţiei a funcţionat în a doua
jumătate a sec. I. e.n. un atelier în care se turnau şi se băteau imitaţii din metal comun ale
denarilor romani republicani. Fortificaţia cunoaşte 3-4 faze de distrugere, greu de legat de
evenimentele politice ale epocii. Fără a se putea spune dacă fortificaţiile au existat cu siguranţă
şi în sec. I. î.e.n., materialul descoperit sugerează totuşi o locuire în acea vreme, fiind posibil ca
marea reamenajare - foarte probabil din a doua jumătate a sec. I. e.n. - să fi distrus fortificaţiile
mai vechi, legate de fortificaţiile politice din vremea sau de dinaintea lui Burebista, care controlau
comerţul din regiune. Evenimentele din a doua jumătate a sec. I e.n. ar putea fi legate de
conştientizarea necesităţii de apărare a graniţei prin noi fortificaţii cu garnizoane permanente, de
blocare şi supraveghere a accesului spre nucleul statului dac în condiţiile restrângerii teritoriului
acestuia. -

www.cimec.ro
www.cimec.ro
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL
DEPRESIUNII BRAD

Cătălin Rişcuţa

Ideea întocmirii unui repertoriu arheologic al depresiunii Brad a izvorât


dintr-o relativ bună cunoaştere a zonei şi din necesitatea de a strânge la un loc
informaţia arheologică disparată*. La aceste considerente se adaugă existenţa
câtorva noi descoperiri cu caracter arheologic, care credem că merită a fi
introduse în circuitul ştiinţific.
Mai mult decât atât, prin demersul nostru dorim să punem la dispoziţie
celor interesaţi de trecutul istoric al depresiunii Bradului, atât informaţii cât şi un
instrument de lucru cu ajutorul căruia poate fi construită o imagine coerentă a
evoluţiei regiunii din preistorie şi până la sfârşitul stăpânirii romane în Dacia.

1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ, LIMITELE ŞI RAPORTURILE


CU REGIUNILE VECINE.

Partea vestică a Munţilor Apuseni se prezintă astăzi sub forma unor


masive muntoase, izolate de depresiuni aluvionare largi, cu aspect de golfuri,
adevărate „câmpii" intramontane 1 • De-a lungul acestor depresiuni tectonice se
realizează legătura între valea Grişului Negru şi cea a Mureşului, aşa-numitul
culoar depresionar Beiuş-Deva.
Regiunea vizată se întinde, în cea mai mare parte, de-a lungul albiei
Grişului Alb. Ea este marcată de Munţii Codru Moma şi Munţii Bihorului la nord
şi de Munţii Zarandului şi Munţii Metaliferi, la sud 2 •
Geografii şi geologii recunosc, în general, caracterul unitar al acestei Ţări
a Zarandului, deşi între Gurahonţ şi Leasa continuitatea culoarului este
recunoscută doar la nivelul actual al văii Grişului. În est şe întinde depresiunea
intramontană sau bazinetul Bradului, prelungit până în zona Săcărâmb, regiunea
aparţinând genetic Munţilor Metaliferi, iar partea vestică, în aval de Gurahonţ,
reprezintă golful depresionar al Zarandului3.
Obiectul cercetării noastre îl constituie doar depresiunea intramontană
Brad-Hălmagiu care cuprinde o suprafaţă de cca. 300 km 2 • Centrul administrativ
al acestei zo.ne este oraşul Brad, situat pe coordonatele geografice 20°12'
longitudine estică şi 46°1 O' latitudine nordică 4 •
Depresiunea este bine delimitată la nord şi la sud de masivele Bihorului
şi ale Metaliferilor. Între limitele amintite, depresiunea Bradului, cu prelungirea

•în cursul documentării şi a întocmirii acestui repertoriu am beneficiat i;le sugestiile şi informaJiile amabile
oferite de către cercetătorul I. AndriJoiu, căruia ii mu11umim şi pe această cale.
1. I. Gruescu, C. Grumăzescu, Hunedoara, p. 26: P. Tudoran, Ţara Zarandului, p. 14.
2. I. Ujvari, Geografia apelor, p. 282.
3. P. Tudoran, Ţara Zarandului, p. 14-15.
4. 2000 de trepte, p. 16.

www.cimec.ro
266 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

sa spre nord până la Mihăileni, se suprapune bazinului mijlociu şi unei părţi a


bazinului superior al Grişului Alb, care în miocen comunica cu bazinul Mureşului
prin bazinetul Brad-Săcărân:ib. În prezent, datorită erupţiilor vulcanice tinere,
accesul spre bazinul Mureşului este blocat cu conuri vulcanice izolate. Putem
remarca şi orientarea culoarului depresionar în direcţia NV-SE şi desfăşurarea
sa pe lărgimea de 4-5 kilometri 5 .
Din punct de vedere administrativ-teritorial, depresiunea Bradului aparţine,
în cea mai mare parte, judeţului Hunedoara, partea vestică a culoarului Grişului
Alb fiind integrată judeţului Arad. Din această cauză, dar şi datorită apartenenţei
la două arii geografice deosebite, fapt cu importante repercursiuni de ordin
istoric, ne-am limitat investigaţia doar la cuprinsul depresiunii Brad-Hălmagiu,
fără a renunţa la reliefarea legăturilor, fireşti de altfel, cu regiunile vecine.
Aceste legături s-au realizat prin căile de comunicaţie impuse de condiţiile
naturale. Astfel, înspre nord-est, pe sub vârful Vulcanului (1260 m), se realizează
legătura cu văile Arieşului şi Ampoiului. Spre sud-est zona comunică prin
intermediul înşeuării de la Dealul Mare (451 m), cu bazinul Mureşului, iar spre
vest, prin defileul săpat de Crişul Alb între Leasa şi Gurahonţ, cu Câmpia
Crişurilor 6 •
2. ISTORICUL CERCETĂRILOR

Depresiunea Brad-Hălmagiu a intrat devreme în atenţia cercetătorilor din


domeniul istoriei vechi şi arheologiei datorită, în mare parte, bogatelor sale
resurse naturale ce au atras aici numeroase comunităţi umane în decursul
timpului.
Desigur, descoperirile iniţiale nu au dat naştere unor studii speciale
cuprinse în cadrele cronologice stricte ale epocilor istorice, dar rezultatele
cercetărilor de teren sau descoperiri întâmplătoare au fost incluse în
cuprinzătoare repertorii arheologice.
Interesul pentru zona Bradului a apărut în secolul al XVII 1-lea odată cu
redeschiderea vechilor exploatări auro-argintifere, abandonate la părăsirea
Daciei de către romani. Nu este de mirare faptul că primii cercetători au fost
interesaţi de vestigiile activităţii miniere romane care era atestată de numeroase
descoperiri întâmplătoare. Astfel, primul repertoriu arheologic al Transilvaniei,
lucrarea lui Carl Gooss „Chronik der archâologischen funde SiebenbOrgens",
apărută la Sibiu în anul 1876, semnalează şi descoperiri de epocă romană de
la Baia de Griş, Valea Arsului, Brad, Ribiţa, Ruda.
În anul 1880 a luat fiinţă Societatea de istorie şi arheologie a judeţului
Hunedoara, moment de referinţă în ceea ce priveşte cercetarea istorică şi
arheologică ulterioară. Câţiva ani mai târziu, în 1893, Comisiunea pentru
realizarea proiectului de monografie a comitatului Hunedoarei, l-a însărcinat pe
directorul Muzeului din Deva, G. Teglâs, cu redactarea lucrării. Cercetarea s-a
dovedit a fi anevoioasă datorită volumului mare de informaţie existent încă de

5. M. Ilie, Munţii Apuseni, p. 226; P. Tudoran, Ţara Zarandului, p. 18.


6. M. Ilie, Munţii Apuseni, p. 154-155.

www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 267

pe atunci. Lucrarea, „Hunyadevarmegye făldjenek tărtenete az ăzkortol a


honfollalasig" (Budapesta, 1902) avea drept scop, declarat încă în Prefaţă,
strângerea informaţiei de ordin arheologic pentru a oferi un instrument folositor
cercl'ltătorilor 7 •
Caracterizat ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai exploatărilor
miniere romane din Dacia, G. Teglâs a inclus însă în lucrarea sa nu numai date
privitoare la vestigiile romane din zona Bradului, ci şi informaţii despre
descoperirile de la Baia de Criş, Brad, Caraci, Grohot, aparţinând altor epoci
istorice 8 •
O serie de rezultate ale cercetării din teritoriul amintit au fost incluse în
anuarul Muzeului din Deva şi în alte reviste de specialitate 9 •
La începutul secolului XX consemnăm apariţia unei noi surse documentare,
rod al cercetărilor întreprinse de pasionatul arheolog amator I. Marţian. Deşi
redus ca volum, repertoriul său arheologic cuprinde, pe lângă cunoştinţele mai
vechi şi noi informaţii privind descoperirile de la Mihăileni şi Stănija 10 •
Un foarte important instrument în munca de cercetare îl constituie
repertoriul întocmit de M. Roska. Lucrarea sa, „Erdely regeszeti repertoriuma",
apărută la Cluj în 1942, conţine un volum mare de informaţie, cuprinzând şi
preţioase semnalări privitoare la descoperiri, precum cele de la Baia de Criş,
Basarabasa-Brotuna, Brad, Caraci, Grohot, Prăvăleni, valea Ribiţei, Ruda,
Valea Brad.
Pe lângă informaţiile utile din lucrările cu caracter de repertorii, remarcăm
şi numeroase contribuţii cuprinse în studii specializate. Astfel, în ceea ce
priveşte epoca paleolitică, tot M. Roska este cel care, în deceniul trei al secolului
nostru, a identificat noi staţiuni paleolitice la Basarabasa-Brotuna, Prăvăleni şi
Valea Brad 11 • Pe urmele sale, C.S. Nicolăescu-Plopşor şi L. Roşu extind
cercetările, menţionând însă şi vestigiile postpaleolitice de la Prăvăleni1 2 •
Asupra paleoliticului de la Basarabasa-Brotuna au mai făcut referiri şi J.
Bayer, H. Schroller, O. Kadic, E. Patte, J. Hillebrand şi M. Moga 13 •
Prin bibliografia referitoare la fiecare descoperire aparţinând epocii
paleolitice din Transilvania, repertoriul întocmit de B. Jungbert este un foarte util
instrument şi în ceea ce priveşte depresiunea Bradului 14 •
Dacă epoca neolitică este reprezentată în zonă prin puţine descoperiri
arheologice, cu totul alta este situaţia în ceea ce priveşte perioada de tranziţie
spre epoca bronzului. Materiale arheologice aparţinând acestei perioade erau
cunoscute încă înainte de cel de-al doilea război mondial, fiind cuprinse şi în
lucrările cu caracter de repertoriu amintite mai sus.

7. G. Teglăs, Hunyadvm. Tort. p. 7.


8. Ibidem, p. 15, 166-167, 174-175.
9. HTRTE, Arch Ert, BKL etc.
10. I. Marlian, Repertoriu, p. 7-41.
11. CI. B. Jungbert, Repertoriu, I, p. 7-8; III, p. 554; IV, p. 398 (cu bibliografia descoperirilor).
12. Ibidem.
13. Ibidem.
14. Ibidem.

www.cimec.ro
268 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

Numeroase descoperiri de urme materiale atribuite culturii Coţofeni au


fost făcute începând cu deceniul al şaselea. Cercetările de teren pe valea
Grişului Alb efectuate de N. Harţuche au dus la identificarea locuirilor de la
Buceş-Vulcan şi Ţebea, aparţinând acestei culturi. Cercetătorul brăilean a
efectuat şi sondaje în situl arheologic de la Ţebea 15 .
Descoperiri întâmplătoare, dar şi periegheze făcute de cercetătorii I.
Andriţoiu şi FI. Dudaş, au avut drept rezultat identificarea a noi vestigii atribuite
culturii Coţofeni la Crişcior, Mihăileni, Ribicioara, Ruda 16 •
Tot acestei epoci îi aparţin şi descoperirile făcute de către speologul M.
Nedopaca în Peştera Cizmlili de la Bulzeşti. Semnalarea descoperirii a fost
făcută de către cercetătorul I. Andriţoiu 17 , iar unele consideraţii privind gravurile
rupestre din peşteră au fost publicate de M. Cârciumaru şi M. Nedopaca 18 •
Identificarea de către cercetătorul I. Andriţoiu a grupului cultural Şoimuş,
aparţinând, din punct de vedere cronologic, bronzului timpuriu, a atras atenţia
"-supra unor materiale arheologice descoperite la Ribicioara şi Ţebea, ceea ce
a impus reluarea săpăturilor în această din urmă staţiune arheologică, în anul
1981. Rezultatele cercetării au fost incluse într-o lucrare cu caracter monografic
intitulată „Civilizaţia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului",
apărută la Bucureşti în 1992.
O menţiune aparte merită descoperirea în secolul trecut la Baia de Griş a
unor statui-menhir. Pe seama lor putem consemna o bogată bibliografie, ele
stârnind interesul, atât înainte de cel de-al doilea război mondial, unor cercetători
precum G. Teglas, S. Rakoczy, M. Hoernes, V. Pârvan, G. Wilke 19 , dar au
constituit obiectul unor abordări şi în lucrările altor specialişti precum: A.O.
Alexandrescu, O. Floca, VI. Dumitrescu, H. Ciugudean 20 .
Menţionăm şi descoperirea întâmplătoare făcută cu prilejul construirii
gării de la Brad, la sfârşitul secolului trecut, a unui mic depozit de bronzuri datat
în Ha. B 1 (sec. X î. Ghr.) 21 • Deşi este o apariţie izolată, ea dovedeşte o
continuitate de locuire pe acest teritoriu şi în epoca fierului.
Materialul arheologic aparţinând epocii La Teme provine din descoperiri
întâmplătoare. Notăm ca datând din epoca dacică tezaurul descoperit la Baia de
Griş care cuprinde 70 de drahme emise de Apollonia şi de Dyrrhachium,
împreună cu podoabe de argint 22 •
Vestigiile stăpânirii romane în zona Brad sunt mult mai numeroase decât
cele privind alte epoci istorice. Urmele lăsate de romani la Baia de Griş, Brad,

15. N. Hartuche, Cercetări, p. 439-449.


16. I. Andriţoiu, Topoare, p. 43; FI. Dudaş, Descoperiri, p. 21-22; I. Andriţoiu, Repertoriu, p. 20, 26; idem,
în Monografia, p. 21-22.
17. I. Andriţoiu, Repertoriu, p. 20, nr. 11.
18. M. Cârciumaru, M. Neodopaca, Gravurile, p. 181-196.
19. S Râkoczy, A kiiriisbânyai, p. 707-708; M. Hoernes, Urgeschichte, p. 619-620; V. Pârvan, Hamangia, p.
422-429; G. Wilke, KOrOsbânya, p. 51-52.
20. A.O. Alexandrescu, Statui-menhir, p. 145-149; O. Floca, Baia de Griş, p. 41-49; VI. Dumitrescu, Arta,
p. 263; H. Ciugudean, Stela antropomorfă, p. 59-63.
21. M. Petrescu-Dâmboviţa, Depozitele, p. 127 (cu bibliografia problemei).
22. I. Glodariu, Relaţii, p. 269, nr. 6.
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 269

Ribiţa, Ruda, Ţebea etc. erau cunoscute de multă vreme. Pe lângă referinţele
mai vechi ale lui C. Gooss, G. Teglâs, I. Marţian, G. Popa-Lisseanu, V. Pârvan,
V. Christescu, V. Stanciu, M. Roska 23 , menţionăm şi contribuţiile aduse de O.
Floca, I. Winkler, N. Gostar, M. Macrea, D. Tudor, A. Rusu 24 •
· Cercetările de teren ale pasionatului tehnician B. Bozsitz au avut ca
rezultat identificarea la Ruda-Brad a unei necropole aparţinând minerilor colonişti
romani. Cercetări sistematice au fost efectuate sub conducerea cercetătoarei A.
Rusu de la Muzeul din Deva. Materialul arheologic, din care o parte a fost
valorificat prin publicare, se găseşte la Muzeul Aurului din Brad 25 •
Deoarece în ceea ce priveşte epoca postromană înregistrăm un hiatus al
descoperirilor, iar pentru perioada medievală celelalte izvoare istorice oferă mai
multe date, arheologiei revenindu-i sarcina de a confirma aceste informaţii,
ne-am oprit, din punct de vedere cronologic, la anul 271 d. Chr.
În concluzie, deşi din zona Bradului cunoaştem relativ puţine descoperiri
cu caracter arheologic, putem spune că zona a fost intens cercetată, iar
valorificarea materialului arheologic prin publicare a facilitat mult întocmirea
acestui reper1oriu.

3. REPERTOR/UL DESCOPERIRILOR ARHEOLOG/CE

Înainte de a începe trecerea în revistă a descoperirilor arheologice din


depresiunea Brad-Hălmagiu, trebuie să facem câteva precizări metodologice.
Acest repertoriu cuprinde descoperiri arheologice edite sau inedite,
Indiferent dacă sunt rezultatul unor descoperiri întâmplătoare sau rezultate ale
cercetărilor arheologice sistematice. Materialul arheologic a fost încadrat pe
epoci istorice, în ordinea atribuirii sale cronologice. Localităţile cu descoperiri
arheologice au fost plasate, în ordine alfabetică, în cadrul fiecărei epoci. În cazul
în care într-o localitate există mai multe descoperiri aparţinând aceleiaşi epoci
istorice, materialul a fost inclus în ordine cronologică, iar, în în lipsa unei datări
mai fine, s-a folosit criteriul ordinii de descoperire. Materialul este marcat, pe
epoci istorice, în dreptul fiecărei localităţi din harta descoperirilor arheologice
(pi. I).
În fiecare caz s-a început cu un istoric al descoperirilor şi cu expunerea
condiţiilor şi a caracterului descoperirii. Acestea sunt urmate de descrierea
materialului arheologic şi, atunci când este posibil, de datarea sa. Acolo unde
au fost emise rgai multe ipoteze în privinţa atribuirii cronologice şi culturale a
materialului, le-am expus în ordinea emiterii lor. În cuprinsul textului am făcut
trimiteri doar la ilustraţia noastră.
La sfârşitul fiecărui segment, cuprinzând o descoperire, am inserat
bibliografia folosită. Deoarece, din motive obiective, nu am reuşit să utilizăm în
întregime bibliografia referitoare la fiecare subiect în parte, ne-am limitat la a
indica doar bibliografia folosită de noi în fiecare caz.

23. C. Gooss, Chronik, p. 88-105; G. Teglas. Hunyadvm. T!irl, p. 174-175; I. Marţian, Repertoriu, p. 7·33;
G. Popa·Lisseanu, Romanica, p. 209·214; V. Pârvan. Getica, p. 614; V. Christescu, Viata economică, p. 12·18;
V. Stanciu, Aurul, p. 51-55; M. Roska, ErdRep, p. 50 (nr. 202), 238 (nr. 34), 240 (nr. 64).
24.0. Floca, Descoperiri, p. 66·69; I. Winkler, Moneda, p. 154; N. Gostar, lnscripliile, p. 195; M. Macrea,
Viaţa, p. 300·301; O. Tudor, Mineritul, p. 400-402; idem, Oraşe, p. 192·193; A. Rusu, Bronzuri, p. 179.
25. A Rusu, Cercetări, p. 219·223; idem, Necropola, p. 291 ·294; idem, Les lllyriens, p. 137·152.

www.cimec.ro
270 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

3.1 PALEOLITICUL
3.1.1. Basarabasa (corn. Vaţa de Jos).
Cercetările făcute de către M. Roska în hotarul satelor Basarabasa şi
Brotuna începând cu anul 1925, au dus la descoperirea pe o terasă înaltă de
cca. 100 m a Grişului Alb, numită „Coasta Cremenii" (Dealul Cremenos), a
urmelor unor exploatări de opal. M. Roska le datase în paleolitic, dar în realitate,
ele sunt exploatări de epocă modernă. Obiectele descoperite aici au fost
atribuite cheleeanului inferior (în special racloarele- pi. 11/1-2, 4-5) şi cheleeanului
superior (percutoare - pi. 11/3).
Cercetătorul şi-a susţinut datarea materialului arheologic în paleoliticul
inferior pe baza rezultatelor cercetărilor ulterioare. La marginea terasei a fost
trasată o secţiune adâncită până la 0,45 m. Materialul descoperit, a fost atribuit
cheleeanului, acheuleanului şi micoquianului.
· În acelaşi loc, pe o terasă mai joasă, numită „Vârtoape", au fost găsite
obiecte atribuite cheleeanului inferior. Acestea apar însă în poziţie secundară,
fiind rostogolite de pe „Coasta Cremenii".
J. Hillebrand şi J. Bayer nu au fost de acord cu atribuirile făcute de M.
Roska. Ei datează materialele în mezolitic.
După analiza materialului arheologic provenit din cercetările lui M. Roska,
C.S. Nicolăescu-Plopşor îşi exprimă neîncrederea în posibilitatea existenţei
unor unelte lucrate intenţionat, considerând obiectele un rezultat al acţiunii
naturale. Revine asupra acestor aprecieri după cercetările ce suprafaţă din anul
1955. Cu această ocazie a descoperit pe „Coasta Cremenii" opal cu urme
sigure de prelucrare. Au fost recoltate, cu acest prilej, două percutoare, un
nucleu şi câteva aşchii atipice, pe care le datează în paleoliticul superior.
Cercetările mai recente ale lui L. Roşu l-au condus la ipoteza populării
acestor regiuni încă din paleoliticul inferior. În acelaşi timp, ar fi posibilă
existenţa aici a unor materiale aparţinând paleoliticului mijloc.iu. Rezultatele
cercetărilor din anul 1971 ale lui L. Roşu nu au fost încă publicate.
Bibliografie: M. Roska, Cercetări preistorice, p. 189-190; idem,
Recherches, p. 23; idem, Industria, p. 349; idem, Erd. Rep., p. 34, nr. 34; C.S.
Nicolăescu-Plopşor, Cultura şeleană, p. 213; idem, Le paleolithique, p. 43-44,
81; idem, Recherches, p. 42-44, 52; idem, Cercetări, p. 281, 284-285; L. Roşu,
Aspecte, p. 483; idem, Paleoliticul, p. 401-402; I. Andriţoiu, L. Mărghitan,
Deva, p. 11; B. Jungbert, Repertoriu, I, p. 7-8, nr. 6 (cu bibliografia problemei);
VI. Dumitrescu, Al. Vulpe, Dacia, p. 1O.
3.1.2. Brotuna (corn. Vaţa de Jos).
Descoperirile paleolitice provin din hotarul satului cu Basarabasa (vezi supra).
3.1.3. Ociu (corn. Vaţa de Jos).
Descoperirile paleolitice au fost făcute în hotarul satului cu Basarabasa şi
Prăvăleni (vezi infra).
3.1.4. Prăvăleni (corn. Vaţa de Jos). .
În marginea satului Prăvăleni, în locul numit „Vârful Cremenii" (Dâmbul
Cremenii). ce se află în hotar şi cu satele Basarabasa şi Ociu, M. Roska a
descoperit urme de exploatare minieră a opalului, precum şi vestigii paleolitice.
Descoperirile din anul 1927 au fost atribuite cheleeanului inferior. Ulterior, M.
Roska revine asupra acestei atribuiri, considerând că obiectele descoperite
aparţin perioadei campigniene şi fiind databile, deci, în mezolitic.
Vestigiile preist6rice de la Prăvăleni au stat şi în atenţia lui C.S. Nicolăescu­
Plopşor, care, în urma unei periegheze din anul 1955, a descoperit câteva
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 271

„aşchii cu urme sigure de lucrare intenţionată". În intervenţiile următoare, el


~onsideră că şi aici, ca şi la Basarabasa-Brotuna şi losăşel, ne-am găsi în
preajma unor ateliere aparţinând paleoliticului superior.
Cercetările de la începutul deceniului opt ale lui L. Roşu l-au îndemnat să
emită ipoteza populării zonei încă din paleoliticul inferior, în vreme ce vestigiile
preistorice de la Prăvăleni ar putea fi datate încă din paleoliticul mijlociu.
Bibliografie:M. Roska, Recherches, p. 23; idem, Industria, p. 349; idem,
Erd. Rep., p. 233, nr. 83; C.S. Nicolăescu-Plopşor, Recherches, p. 42-44;
idem, Cercetări, p. 284; L. Roşu, Aspecte, p. 483; idem, Paleoliticul, p. 402;
I. Andriţoiu, L. Mărghitan, Deva, p. 11; B. Jungbert, Repertoriu, III, p. 554 (cu
bibliografia).
3.1.5. Valea Brad (sat înglobat or. Brad).
În punctele numite „Săcătură" şi „Breaza" există mari cantităţi de opal.
J. Malasz a descoperit aici urme paleolitice.
Obiectele, nerelevante din punct de vedere tipologic, nu au putut fi datate
mai strâns de către M. Roska, care le-a atribuit iniţial paleoliticului inferior.
„Uneltele" nu au fost descrise, dar mai târziu, acelaşi cercetător revine
plasându-le în mezolitic (Erd.Rep., harta 111). .
Materialele au ajuns la Institutul Geologic din Bucu.reşti şi la Muzeul din
Deva (nr. inv. 9846-9875).
C.S.Nicolăescu-Plopşor afirma, după analiza acestor „aşchii prelucrate"
că majoritatea se datorează acţiunii naturale, lucr!JI intenţionat apărând pe
fragmente atipice.
De remarcat este faptul că M. Roska afirma că în hotarul satului ar fi
identificat şi obsidian.
Bibliografie: M. Roska, Industria, p. 349; idem, Erd. Rep., p. 297; C.S.
Nicolăescu-Plopşor, Cercetări, p. 281; B. Jungbert, Repertoriu, IV, p. 398 (cu
bibliografia problemei).

3.2. NEOLITICUL
3.2.1. Prăvăleni (com. Vaţa de Jos).
C.S. Nicolăescu-Plopşor aminteşte că la şcoala din localitate se păstrează
vestigii postpaleolitice descoperite întâmplător:
a. topor de piatră, perforat, găsit în albia pârâului Jgheboasa;
b. topor de piatră cu perforaţie neterminată, găsit la locul numit „La Poeni"
sau „Lăzuţ".
Probabill acelaşi material a fost atribuit de către L. Roşu neoliticului.
Materialul arheologic din colecţia şcolii s-a pierdut, iar cercetările noastre
de suprafaţă nu •s-au soldat cu rezultate concludente. Totuşi, conformaţia
reliefului precum şi identificarea în apropiere ;:i unor posibili tu muli, ne îndeamnă
să plasăm materialele mai degrabă la sfârşitul perioadei de tranziţie spre epoca
bronzului (cultura Coţofeni), sau la începutul epocii bronzului.
Bibliografie.C.S. Nicolăescu-Plopşor,Cercetări, p. 284; L. Roşu.Aspecte,
p. 483.
3.2.2. Tătărăşti (corn. Vaţa de Jos).
În hotarul satului, pe locul numit „Faţa Podului", am găsit, în urma unei
cercetări de suprafaţă, din anul 1996, un topor de tip calapod, din piatră. Piesa
www.cimec.ro
272 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

este confecţionată din gresie, are lungimea de 8,5 cm, lăţimea de 4,5 cm, iar
grosimea de 2,5 cm. La ambele capete are urme de folosire. Deşi nu am
identificat alte vestigii arheologice, pe baza formei sale atribuim 1oporul epocii
neolitice (pi. Vll/2).
3.2.3. Vaţa de Jos.
În colecţia veche de arheologie a muzeului din Deva se păstrează la nr.
inv. 12. 756, un topor calapod (pi. Vll/1 ). Toporul a fost descoperit în anul 1957,
în hotarul comunei, pe locul numit „Piatra Buhii".
Piesa, confecţionată din rocă de culoare neagră, este şlefuită şi are tăişul
ascuţit. Lungimea sa este de 11 cm, iar grosimea de 3 cm.
· Analogiile permit încadrarea largă a materialului în epoca neolitică.

3.3. PERIOADA DE TRANZIŢIE DE LA NEOLITIC LA EPOCA BRONZULUI


3.3.1. Baia de Criş
a. În secolul trecut s-a descoperit în hotarul localităţii un bogat material
arheologic, în special ceramic, în stare fragmentară. Materialul, aflat la Muzeul
din Deva, a fost atribuit culturii Coţofeni. .
b. M. Roska a văzut în colecţia lui F. Kovacs din Târgu Mureş un topor de
tracyt. Toporul, având 9,8 cm lungime, muchie ovală şi o formă migdalată, a fost
datat în neolitic. Neexistând alte precizări, considerăm că este posibil ca toporul
să provină tot din punctul de unde a fost colectat materialul Coţofeni.
Bibliografie:a. I. Andriţoiu, Topoare, p. 43; FI. Dudaş, Descoperiri, p. 22;
I. Andriţoiu, Crăciuneşti, p. 67, nr. 3 (cu bibliografia).
b. G. Teglăs, Hunyadvm Tort, p. 15; I. Marţian, Repertoriu, p. 7, nr. 39;
M. Roska, Erd. Rep., p. 140, nr. 277.
3.3.2. Brotuna (corn. Vaţa de Jos).
În apropierea satului au fost descoperite fragmente ceramice şi un topor
de piatră, p~rforat, aparţinând culturii Coţofeni.
· Bibliografie: A. Stoia, Les fouilles, li, p. 350, nr. 23.
3.3.3. Buceş Vulcan (corn. Buceş).
În partea stângă a şoselei Brad-Abrud, sub vârful muntelui Vulcan, în locul
numit „La izvor sub coliba Bamei", au fost descoperite întâmplător fragmente
ceramice şi un topor-ciocan perforat. Acesta din urmă a putut fi recuperat.
Toporul este lucrat dintr-o rocă dură, având ceafa aproape rectangulară şi tăişul
drept, iar orificiul de înmănuşare este plasat spre vârf. Toporul a fost atribuit
culturii Coţofeni sau epocii bronzului. Materialul se află la Muzeul din Brăila.
Bibliografia:N. Harţuche, Cercetări, p. 449; I. Andriţoiu, Crăciuneşti, p.
67, nr. 23.
3.3.4. Bulzeştii de Sus.
„Peştera Cizmei", descoperită in anul 1975, este situată în masivul
calcaros Grohot, la NV de oraşul Brad, în apropierea satului Ribicioara. Peştera
a fost localizată în versantul drept al văii Ribicioara, la o altitudine de 75 m şi este
dezvoltată de două etaje (pi. VIII).
Conformaţia topografică a etajului superior (cca. 14x3 m), oferă condiţii
foarte prielnice de locuire. Sondajul arheologic efectuat în această sală de către
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 273

cercetători de la Muzeul din Deva în noiembrie 1976, a relevat uimătoarea


stratigrafie: - 0-0, 1Om strat de depunere posterior locuirii peşterii; - O, 10-0, 15
m strat în care a fost surprinsă o vatră de foc cu urme de cenuşă şi de cărbune;
materialul arheologic constă în fragmente ceramice feudale; - sub O, 15 m au
apărut sporadic fragmente ceramice Coţofeni.
Etajul inferior a avut, probabil, în trecut, o cale de acces spre exterior, azi
blocată, accesul făcându-se actualmente printr-un aven de 29 m. Pe acest palier
au fost descoperite resturi osteologice de Ursus Spelaeus (calotă craniană,
femur şi câteva coaste). Tot aici a fost descoperit şi un schelet uman în poziţie
chircită, depus pe o mică treaptă de 0,60 m lăţime. Scheletul se afla la suprafaţă,
neacoperit, dar părea înconjurat de bolovani de calcar. „Mormântul" era lipsit
de inventar funerar. Datorită climatului din peşteră, scheletul se afla într-o
avansată stare de degradare. Craniul fusese ridicat anterior de către antropologul
Cantemir Rişcuţia, iar scheletul de către cercetătorul I. Andriţoiu de la Muzeul
din Deva, în anul 1976.
O atenţie deosebită merită gravurile rupestre descoperite pe peretele din
stânga al etajului superior. Ele au constituit obiectul unui studiu separat semnat
de M. Cârciumaru şi M. Nedopaca.
Cele 13 gravuri identificate constau din: cercuri simple având uneori
marcat centrul, cercuri concentrice, cercuri care se intersectează, cercuri
intersectate de linii verticale sau orizontale, cercuri cu arcuri de cerc în interior
etc. (pi. IX/1-2). La acestea se adaugă o siluetă umană (pi. IX/2).
Iniţial, cercetătorul I. Andriţoiu a sugerat că gravurile ar putea fi atribuite
epocii feudale, dar ulterior, M. Cârciumaru şi M. Nedopaca, pe baza analogiilor
cu elemente asemănătoare aparţinând culturilor megalitice de pe coasta atlantică,
notează ca posibilă datarea lor în epoca metalelor (poate în epoca bronzului).
Bibliografie: I. Andriţoiu, Crăciuneşti, p. 67, nr. 24; idem, Repertoriu, p.
20, nr. 11; M. Cârciumaru şi M. Nedopaca,Gravurile, p. 181-196; de asemenea,
am primit informaţii amabile şi utile de la M. Nedopaca.
3.3.5. Crişcior
La poalele dealului,, Pietroasa" din apropierea localităţii a fost descoperit
un topor de piatră, perforat, atribuit culturii Coţofeni (pi. Vll/4). Materialul se află
în prezent la Muzeul din Brad.
Bibliografie: I. Andriţoiu, Crăciuneşti, p. 68, nr. 34.
3.3.6. Grohot (corn. Bulzeştii de Sus).
În partea de hotar numită „La pod", a fost identificată încă din secolul
ţrecut o aşezare preistorică. Deşi materialul arheologic este nerelevant din
punct de vedere cultural, conformaţia terenului ne sugerează atribuirea
descoperirii culturii Coţofeni.
Bibliografie:G. Teglăs, Hunyadvm Tort, p. 15; I. Marţian, Repertoriu, p.
21, nr. 311; M. Roska, Erd. Rep., p. 100, nr. 58.
3.3.7. Mihăileni (com. Buceş)
a. Din perimetrul acestei localităţi provin două topoare de piatră, cu orificiu
de înmănuşare. Unul dintre acestea, confecţionat din cuarţit porfir, se află la
Muzeul din Deva, iar celălalt în colecţia particulară Doru Brădean din Dupăpiatră.
Ambele au fost descoperite întâmplător, la baza dealului din stânga văii Crişului.
www.cimec.ro
274 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

b. Tot în perimetrul satului a fost întreprinsă, în vara anului 1987, o


campanie de săpături arheologice sub conducerea cercetătorului I. Andriţoiu de
la Muzeul din Deva. Obiectivul sondajului arheologic a fost identificarea
amplasamentului vechii biserici a satului. Cu acest prilej, în secţiunea I a fost
relevat şi material ceramic ornamentat în manieră Coţofeni (linii incizate şi
împunsături succesive).
Bibliografie: G. Teglăs, Hunyadvm Tort, p. 15; I. Marţian, Repertoriu, p.
26, nr. 436; M. Roska, Erd Rep., p. 182, nr. 228; I. Andriţoiu,Crăciuneşti, p. 68,
nr. 47 (cu bibliografia problemei); idem, în Monografia, p. 608.
b.I. Andriţoiu, în Monografia, p. 608.
3.3.8. Ribicioara (com. Ribiţa)
În urma unei cercetări de suprafaţă efectuată în anul 1972, cercetătorul FI.
Dudaş a identificat, la 3 km N de sat, pe locul numit „La cărămizi", urmele unei
locuiri preistorice. Materialul arheologic constând din fragmente ceramice, a
fost încadrat într-o fază târzie a culturii Coţofeni.
Bibliografie: FI. Dudaş, Descoperiri, p. 21-22; I. Andriţoiu, Crăciuneşti,
p. 68, nr. 54; idem, Civilizaţia, p. 100, nota 122.
3.3.9 Ruda (sat înglobat or. Brad).
Cu prilejul unei periegheze din anul 1976, de pe versanţii dealului
„Cireşata", au fost recoltate de către cercetătorul I. Andriţoiu fragmente ceramice
de culoare roşiatică şi maroniu-cărămizie, decorată cu incizii şi topoare de
piatră întregi sau fragmentare (pi. Vlll5-8).
Dintre fragmentele ceramice, atrage atenţia un picior de cupă din pastă
brună cu nisip şi pietricele în compoziţie, cu secţiune pătrată, decorată prin
incizii liniare încrustate cu alb (pi. VI 1/9).
Materialul a fost atribuit culturii Coţofeni, dar au fost relevate şi influenţe
de tip Baden.
Materialul ceramic inedit din prezenta lucrare, provenit din aşezarea de la
Ruda, confirmă încadrarea culturală făcută anterior (pi. 111/1-15).
Bibliografie: A. Stoia, Les fouilles, I, p. 368, nr. 108; I. Andriţoiu,
Crăciuneşti, p. 69, nr. 55; idem, Repertoriu, p. 26.
3.3.1 O. Şteia (corn. Tomeşti)
Cu ocazia perieghezei efectuată în perimetrul localităţii în anul 1996, am
identificat, pe locul numit „Prislop", o locuire preistorică aparţinând culturii
Coţofeni şi grupului cultural Şoimuş.
Aşezarea este plasată pe o înălţime ce domină valea Grişului, fiind
apărată natural de cursul râului şi de relieful accidentat.
De pe culmea dealului şi de pe pantele versantului nordic am recoltat
numeroase fragmente ceramice (pi. IV /1-8).
Ceramica aparţinând culturii Coţofeni este de culoare cenuşie sau roşiatică,
confecţionată din pastă amestecată cu nisip şi pietriş. Datorită arderii slabe şi
rulării sale, ceramica este foarte corodată. Unele fragmente păstrează încă
urme de lustruire.
Ca forme pot fi distinse castroane, străchini, vase de uz comun. Decorul
constă în ornamente realizate prin incizie şi în tehnica împunsăturilor succesive.
Pe câteva fragmente sunt vizibile urme de incrustaţie cu pastă albă.
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 275

Pe baza analogiilor încadrăm locuirea Coţofeni de la Şteia- „Prislop" în


faza III c de evoluţie a culturii.
3.3.11. Ţebea (com. Baia de Criş).
În toamna anului 1953, N. Harţuche de la Muzeul din Brăila a făcut o serie
de cercetări de teren pe valea Grişului Alb. În urma acestor periegheze
cercetătorul brăilean a identificat pe dealul \,Ruşti", din hotarul satului Ţebea, o
aşezare aparţinând culturii Coţofeni şi grupului cultural Şoimuş din bronzul
timpuriu.
Iniţial, sondajul arheologic efectuat aici a relevat un strat de locuire
nediferenţiat, cuprins între O, 15-1, 1Om grosime. A fost recuperată o mare
cantitate de ceramică, obiecte de piatră, os şi lut, fiind identificate şi urmele unei
locuinţe de suprafaţă construită din chirpic cu împletitură de nuiele şi având
vatră de foc.
Deşi, la început, materialul arheologic a fost atribuit în întregime fazei
finale a culturii Coţofeni, cercetări ulterioare au relevat că o parte din inventarul
ceramic aparţine grupului Şoimuş.
Sondajul de verificare efectuat în 1981 a relevat, în S li, următoarea
succesiune stratigrafică: - 0-0, 1Om - sol vegetal; - O, 10-0,40m - nivel de
cultură de culoare gri închis spre negru, bogat în material arheologic, în special
ceramică, unele de piatră şi os, aparţinând grupului Şoimuş; - 0,40-0,55m -
strat de culoare brun deschisă conţinând materiale Coţofeni.
Identificarea şi atribuirea culturală a ceramicii este mai facilă prin analiza
ornamentaţiei decât prin cea a formelor ceramice (identificarea s-a făcut
conform tipologiei propuse de P. Roman). Dintre ornamentele specifice culturii
Coţofeni pot fi distinse: triunghiuri franjurate, motive cu benzi haşurate oblic sub
formă de fâşii, motive incizate în forma, ,scheletului de peşte" şi a, ,ramurilor de
brad", motive în forma „tablei de şah", benzi de impresiuni verticale paralele.
Pe baza analogiilor, materialul arheologic a fost încadrat în faza lllc de
evoluţie a culturii Coţofeni.
Bibliografie: N. Harţuche, Cercetări, p. 439-449; FI. Dudaş, Descoperiri,
p. 21; P. Roman, Coţofeni, p. 43, 86; I. Andriţoiu, Crăciuneşti, p. 69, nr. 68;
idem, Civilizaţia, p. 19, 126.

3.3. EPOCA BRONZULUI


3.4.1. Brad
În capătul străzii Oituz, situată în paralel cu şoseaua care duce spre Valea
Bradului, a fost descoperită întâmplător o locuire preistorică. Aşezarea este
plasată pe şeaua ce coboară de pe un promontoriu stâncos, nu prea înalt, care
domină cursul râului Valea Brad.
Cercetarea noastră de suprafaţă din anul 1996 s-a soldat cu recoltarea de
fragmente ceramice şi utilaj litic (pi. V/1-18, Vl/1-1 O, 20-21 ). Ceramica este de
culoare cenuşie, roşiatică şi, mai rar, castanie. Pasta este de bună calitate,
amestecată cu nisip şi pietriş, bine arsă. Unele fragmente ceramice sunt
lustruite.
www.cimec.ro
276 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

Formele care pot fi recunoscute reprezintă castroane, străchini, căni şi


vase de uz comun. Câteva fragmente indică existenţa unor profila în formă de
S. Se remarcă îngroşarea buzei vaselor care uneori este răsfrântă spre exterior
(pi. V/6). De asemenea, pe unele fragmente apare o uşoară faţetare a peretelui
(pi. V/11).
Ornamentaţia constă în brâuri simple sau alveolate, dispuse orizontal sau
vertical, sub buză, pe umărul sau zonele de curbură ale vaselor. Aceste brâuri
pornesc din proeminenţe alungite simple sau din creste alveolate (pi. V/1, 14; Vl/5).
Uneori alveolele sunt imprimate direct în peretele vasului, sub buză (pi. V/4).
Materialul litic, bogat, este format din nuclee şi lame de silex şi cuarţit.
Pa baza analizei materialului ceramic, ~ formei şi ornamentaţiei sale,
încadrăm locuirea de la Brad - str. Oituz în perioada timpurie a epocii bronzului
şi o atribuim grupului cultural Şoimuş.
Precizăm că o parte oin materialul arheologic, precum şi informaţii
·mabile, am primit de la prof. M. David, directorul Muzeului de Istorie şi
·]nografie din Brad.
3.4.2. Caraci (com. Baia de Criş).
Într-o mină de la Caraci a fost descoperit întâmplător un topor-ciocan de
diorit (pi. Vll/10). A fost atribuit epocii bronzului.
Bibliografie: G. Teglas, Hunyadvm Tort, p. 15, 167; M. Roska, Erd. Rep.,
p. 117, nr. 28; D. Berciu, Repertoriu, p. 31; I. Andriţoiu, în Monografia, p. 609;
idem, Civilizaţia, p. 75.
3.4.3. Ribicioara (com. Ribiţa).
În urma perieghezei efectuată în punctul „La cărămizi" în anul 1972, FI.
Dudaş a descoperit inventar ceramic 'le care l-a atribuit în întregime culturii
Coţofeni. Cercetările ulterioare ce a J avut drept rezultat definirea grupului
cultural Şoimuş aparţinând bronzului timpuriu, au dus la reconsiderarea unei
părţi a materialului ceramic.
Astfel, fragmentele ceramice de culoare brună-castanie, aparţinând unor
vase cu buza evazată şi marginea îngroşată pe partea exterioară pot fi atribuite
qrupului Şoimuş. De asemenea, exemplarele ce au sub buză proeminenţe­
iu cători de formă semicirculară alungită, de la a căror bază pornesc în jos două
duri mici, simple ori crestate, pot fi regăsite în tipologia vaselor ornamentate
de tip Şoimuş.
Bibliografie: FI. Dudaş, Descoperiri, p. 21-22; I. Andriţoiu.Civilizaţia p. 100,
nota 122.
3.4.4. Şteia (corn. Tomeşti).
Cercetarea de suprafaţă efectuată de Dealuf,, Prislop" a dus la identificarea
unei locuiri preistorice aparţinând culturii Coţofeni. Printre fragmentele ceramice
recoltate cu acest prilej am identificat şi câteva ce pot fi atribuite grupului cultural
Şoimuş (pi. Vl/11-19).
Ceramica este de culoare roşie, cărămizie sau cenuşie, confecţionată
9intr-o pastă amestecată cu nisip, slab arsă.
Materialul, redus numeric, nu ne permite să identificăm decât fragmente
de castroane, străchini şi vase de uz comun. Buza vaselor este îngroşată la
exterior sau trasă spre interior (pi. Vl/13-14).
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 277

Ornamentaţia constă în proeminenţe simple alungite, brâuri simple sau


alveolate orizontale, dispuse pe marg~ne sau sub margine, pe umărul vasului
sau pe părţile cu maximă expunere. Apar şi alveole adâncite direct în peretele
vasului, sub buză (pi. Vl/15).
Materialul litic este foarte bogat (pi. Vl/22-25). Considerăm că şi cea mai
mare parte a acestuia, constând în nuclee şi diverse lame de silex şi cuarţit,
poate fi atribuit locuirii din epoca bronzului.
3.4.5. Ţebea (Com. Baia de Criş).
În urma sondajului arheologic efectuat de către N. Harţuche în aşezait:'d
preistorică de la Ţebea- „Dealul Ruşti", a fost relevat un singur strat de cultu.:
materialul arheologic de aici fiind atribuit fazei finale a culturii Coţofeni.
Cercetări mai recente realizate de către cercetătorul I. Andriţoiu în bazinu.
mijlociu al Mureşului şi pe văile unor afluenţi ai acestuia, au permis precizarea
unui nou grup cultural, atribuit, din punct de vedere cronologic, începutului
epocii bronzului. În urma analizei tipologice a materialului provenit din săpătura
efectuată la Ţebea în deceniul şase, s-a stabilit că o parte a acestuia aparţine
grupului cultural Şoimuş, identificat de către cercetătorul I. Andriţoiu.
Cercetările au fost reluate la Ţebea printr-o săpătură arheologică, în vara
anului 1981. Cu acest prilej s-a realizat precizarea unor aspecte importante
privind grupul cultural Şoimuş, aşezarea de aici fiind una dintre cele mai
importante pentru documentarea acestui grup. Deşi între cele două straturi de
cultură nu există un hiatus, cercetarea din teren a facilitat punerea în evidenţă
a două nivele de locuire ce aparţin perioadei de tranziţie (cultura Coţofeni) şi
bronzului incipient (grupul Şoimuş). Situaţia este similară în aproape toate
aşezările unde a fost documentat acest grup cultural.
În cadrul ceramicii pot fi distinse două mari grupe: ceramica grosieră şi
ceramica fină. Ceramica grosieră are ce degresant pietriş şi bucăţi de rocă. Este
lucrată neglijent şi are pereţii groşi, iar arderea este relativ slabă, neuniformă.
Culoarea vaselor variază de la maroniu-roşiatic la brună.
Ceramica fină, degresată cu nisip fin, este lucrată îngrijit şi are pereţii
subţiri, acoperiţi cu slip şi lustruiţi. Culoarea vaselor este variabilă, de la gri
deschis la brun cenuşiu şi negricios, în funcţie de ardere.
În aşezarea de la Ţebea au fost identificate următoarele forme de vase
(după tipologia propusă de cercetătorul I. Andriţoiu): strachini, castroane, ceşti,
căni, boluri, pahare, vase sac, vase de uz comun.
. În cadrul grupului Şoimuş decorul ceramicii este, în general, „sărăcăcios
şi de factură modestă" (cf. I. Andriţoiu, Civilizaţia, p. 23). Pentru ornamentarea
ceramicii au fost folosite numai procedeele tehnice în relief şi prin adâncire.
Ornamentaţia în relief constă în: benzi reliefate având aspect de creste;
proeminenţe alungite simple sau alveolate; butoni mici, circulari. Prin adâr ;re
au fost realizate următoarele motive ornamentale: incizii dispuse pe marginea
exterioară a buzei; alveole plasate pe benzile reliefate sau proeminenţe; şiruri
de impresiuni mici, triunghiulare; perforaţii circulare.
Dintre obiectele de lut şi piatră au fost descoperite următoarele categorii:
fusaiole de forme şi mărimi diferite; rotiţe pentru cărucioare din lut; un idol
zoomorf din lut; lame şi aşchii de silex; cuţite curbe.
www.cimec.ro
278 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

Cercetările noastre de suprafaţă au relevat, în imediata apropiere a


locuirii, pe şeaua dintre culmi, prezenţa a trei morminte tumulare cu manta de
piatră. Primul dintre tu muli este distrus, dar ceilalţi doi se păstrează, într-o formă
puţin aplatizată, intacţi (fig. 4).
La o distanţă de cca. un km. de aşezare, în direcţia sud am identificat
într-o poziţie similară, un alt turnul de aceeaşi factură.
Bibliografie: N. Harţuche,Cercetări, p. 439-449; FI. Dudaş, Descoperiri,
p. 21; I. Andriţoiu, Şoimuş, p. 39-56; idem, Civilizaţia, p. 19-26.
3.5. PRIMA EPOCĂ A FIERULUl-HALLSTATT
3.5.1. Baia de Criş

Lângă drumul din apropierea locului numit „Fântâna Borchii" au fost
descoperite întâmplător, în anul 1881, trei statui-menhir lucrate din gresie
locală. Dacă luăm în considerare faptul că statuile-menhir ar fi avut, în epoca
preistorică, şi capete, atunci putem spune că actualmente toate se păstrează în
stare fragmentară. Totuşi, în vreme ce la una din ele se păstrează partea
inferioară, nefasonată, menită să fixeze monumentul în sol, la celelalte două
acest, ,soclu" lipseşte. Din acest motiv, dimensiunea monumentelor este variabilă,
de la 1,42m cât măsoară stela „întreagă", la 1, 15 şi respectiv 0,90 celelalte
două. Lăţimea în dreptul umerilor este de 0,53 la două şi 0,54m la cealaltă, în
vreme ce grosimea lor medie este de O, 18m (pi. X/1 a-3c).
În general statuile-menhir antropomorfe au şi capete, absenţa acestei
părţi în cazul stelelor de la Baia de Criş datorându-se fie decapitării lor într-o
epocă ulterioară, fie stilizării cu care au fost concepute acestea, lucru mai puţin
probabil.
Caracterele antropomorfe sunt redate stilizat. Mâinile sunt sugerate prin
dăltuire. Braţele sunt coborâte pe lângă bust, iar antebraţele sunt flexate pe
piept. Palmele, deschise, au degete bine conturate, de dimensiuni egale,
răsfirate. Membrele inferioare nu sunt conturate.
De pe umeri coboară două benzi reliefate, late de cca. 3-4 cm. Ele se
unesc pe piept, continuând în jos într-o singură bandă, care este legată de
centura proemirnţntă de un cm şi lată de 3-8 cm ce înconjoară mijlocul statuilor.
Pe spate benzile susţin o altă bandă, mai lată, de cca. 10-15 cm, care coboară
până în apropierea centurii. Aceasta din urmă, iar la una dintre statui şi benzile
din faţă şi de pe umeri sunt decorate cu un motiv în zig-zag. Toate cele trei statui
poartă la centură, reprezentat distinct, câte un topor-ciocan cu două braţe.
În ceea ce priveşte interpretarea statuilor, marea majoritate a celor ce
le-au studiat au opinat că ele reprezintă zeităţi protectoare ale minerilor. Astfel,
toporul-ciocan a fost considerat o unealtă de muncă în mină, iar banda lată de
pe spate ca fiind un sac (coş) în care se transporta minereul aurifer.
În privinţa datării lor însă, părerile sunt împărţite, palierul atribuirilor
mergând de la eneolitic până la epoca romană. Astfel G. Teglas şi S. Rakoczy
considerau că statuile aparţin epocii romane, primul făcând precizarea că nu
sunt făcute de romani.
M. Hoernes şi G. Wilke apreciau că stelele antropomorfe reprezintă zeităţi
feminine ale romanilor, iar originea lor trebuie căutată în perioada preromană.
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 279

Într-un studiu privind statuia-menhir de la Hamangia, V. Pârvan oferea şi


o datare mai strictă a stelelor antropomorfe de la Baia de Criş, plasându-le la
începutul epocii bronzului.
Pe baza analogiilor, A.D. Alexandrescu atribuie statuile elementelor
orientale pătrunse în spaţiul intracarpatic în eneolitic, făcând trimiteri la cultura
Coţofeni, dar şi la grupul mormintelor tumulare aparţinând bronzului timpuriu.
O. Floca, pe baza analizei modului de confecţionare, a formei toporului-
ciocan reprezentat şi a ornamentului în zig-zag precum şi pe baza analogiilor
cu un monument villafranchian, urcă datarea stelelor antropomorfe plasându-le
cel mai devreme în prima epocă a fierului.
În fine reluând o idee de-a lui A.D. Alexandrescu, cercetătorul H. Ciugudean
stabileşte o legătură între răspândirea statuilor-menhir şi cea a sceptrelor de
piatră, ambele categorii fiind considerate manifestări ale triburilor din stepele
nord-pontice. Bazându-se pe aceste consideraţii şi pe aceleaşi analogii tipologico-
stilistice cu statuile menhir din răsăritul Europei, cercetătorul amintit plasează
ştelele antropomorfe de la Baia de Criş ca reprezentantele cele mai evoluate
dintr-o serie databilă între a doua jumătate a mileniului III î Chr. şi primele secole
ale mileniului li î. Chr.
În ceea ce ne priveşte, considerăm argumentele aduse de către O. Floca
suficient de pertinente pentru a încadra statuile antropomorfe în prima epocă a
fierului.
Bibliografie: I. Marţian, Repertoriu, p. 7, nr. 39; M. Roska, Erd Rep., p.
140, nr. 277; V. Pârvan, Hamangia, p. 422-429; C. Daicoviciu, Cultura, p. 326;
A. D. Alexandrescu, Statui-menhir, p. 145-149; O. Floca, Baia de Criş, p. 41-
50; N. Maghiar, Şt. Olteanu, Istoria, p. 39; I. Andriţoiu, L. Mărghitan, Deva, p.
23; VI. Dumitrescu.Arta, p. 263-264; H. Ciugudean,Stela antropomorfă, p. 59-
63; I. Andriţoiu, în Monografia, p. 609.
3.5.2. Brad
La sfârşitul secolului trecut, cu prilejul construirii liniei de cale ferată Brad-
Arad, a fost descoperit întâmplător, în dreptul gării Brad, un depozit de bronzuri.
Depozitul este relativ mic, cuprinzând un celt cu decor în formă de
aripioare (pi. Vll/13), un vârf de lance decorat (pi. Vll/14) şi două brăţări cu
capetele suprapuse din bandă de secţiune plan-convexă (pi. Vlll11-12), decorate
cu benzi de linii verticale şi unghiulare însoţite de linii scurte, oblice (pi. Vll/11 a-
12a).
Depozitul de bronzuri aparţinând grupei Moigrad-Tăuteu, a fost datat în
Hallstatt B, sau în cifre absolute, în secolul X î. Chr.
Bibliografie: G. Teglas, Hunyadvm Tort, p. 15; L. Domotor, A bradi
bronzleletrol, p. 70-71; M. Roska, Erd. Rep., p. 50, nr. 202; M. Rusu,
Verbreitung, p. 208, nr. 6; M. Petrescu-Dâmboviţa, Depozitele, p. 127 (cu
bibliografia problemei); I. Andriţoiu, în Monografia, p. 609.
3.5.3. Ribiţa.
Cu ocazia cercetării arheologice efectuate la biserica din localitate în vara
anului 1990, în interiorul bisericii au fost descoperite şi câteva fragmente
ceramice grosiere de factură hallstattiană.
Bibliografie: A. A. Rusu, Biserica, p. 5.
www.cimec.ro
280 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

3.6. A DOUA EPOCĂ A FIERULUI - LA TENE


3.6.1. Baia de Criş.
În secolul trecut a fost descoperit cu prilejul unor lucrări edilitare, pe locul
numit „Gura Voinii", la adâncimea de 0,65 m, un tezaur cuprinzând 70 de
drahme emise de Oyrrhachium şi Apollonia, precum şi o brăţară şi doi cercei de
argint de factură dacică (fig. 5).
Drahmele de Dyrrhachium şi de Apollonia au pătruns în spaţiul intracarpatic
probabil pe la sfârşitul secolului III î. Chr., dar perioada de maximă circulaţie a
lor se plasează între mijlocul secolului li şi mijlocul secolului I î. Chr.
Bibliografie: M. Roska,Erd. Rep., p. 140, nr. 277; B. Mitrea,Penetrazione,
p. 89 (nr. 19), 93; I. Glodariu, Relaţii, p. 92, 268 (nr. 6).
3.6.2. Brad
a. La Muzeul din Szeged se află o monedă provenită dintr-o descoperire
izolată de la sfârşitul secolului trecut. Moneda a fost identificată ca reprezentând
un denar republican roman emis pentru legiunile lui Marcus Antonius.
Bibliografie: a. I. Tămărkeny, P. Harsanyi, A szegedi muzeumba, p. 1O;
M. Roska, Erd. Rep., p. 50, nr. 202; B. Mitrea, Penetrazione, p. 106(nr. 40); M.
Ghiţescu, Aspecte, p. 661; I. Glodariu, Relaţii, p. 279 (nr. 37).
3.6.3. Tomeşti
Oe la poalele cetăţii de pe malul Grişului Alb provin, din descoperiri
izolate, două monede republicane romane. Una are o reprezentare a Dioscurilor,
iar cealaltă este datată în anul 84 î. Chr.
Bibliografie: I. Glodariu, Relaţii, p. 295 (nr. 329).

3.7. EPOCA ROMANĂ


3.7.1. Baia de Criş
În perimetrul localităţii urmele exploatărilor miniere romane se cunosc
încă din secolul trecut. Astfel, pe platoul „La Ptincuri", pe locul numit „Fântâna
Borchii" şi pe „ Vârful Feredeului", sunt vizibile încă vestigiile spălătoriilor de
aur. Aici pot fi identificate resturile unor mari rezervoare de apă înconjurate de
movile de nisip rezultat din spălarea minereului aurifer.
Aşezarea civilă a minerilor se găsea pe locul actualei comune unde au
apărut substrucţii de clădiri, conducte de apă, unelte de minerit, monede,
ceramică ş.a.
Bibliografie: C. Gooss, Chronik, p. 88; P. Kiraly, Apulum, p. 376; I.
Marţian, Repertoriu, p. 7, nr. 39; G. Popa-Lisseanu, Romanica, p. 21 O; V.
Christescu, Viaţa economică, p. 12-13; V. Stanciu, Aurul, p. 51; TIR, L34, p.
32; O. Tudor, Oraşe, p. 192-193; O. Pretase, Autohtonii, p. 37; I. Andriţoiu, în
Monografia, p. 609.
3.7.2. Brad
a. Dintr-o descoperire întâmplătoare provine un vas de bronz. Dimensiunile
~ale sunt: înălţime 12,5 cm; diametrul gurii 8 cm.
Vasul este o oinochoe cu corpul ovoidal, alungit şi gura trilobată. Buza şi
baza gâtului sunt ornamentate cu ove. Pe gât este imprimată imaginea a două
animale fantastice şi motive vegetale stilizate. Ca realizare pare a fi o piesă de
import.
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 281

În privinţa datării sale, cercetătoarea A. Rusu consideră că poate fi atribuit


primei perioade a secolului Id. Chr., în vreme ce L. Ţeposu-David îl plasează
în secolul li d. Chr.
Vasul, aflat într-o stare de conservare bună, se păstrează la Muzeul din
Deva sub nr. inv. 1152.
b. Din zona oraşului se menţionează descoperiri de vase romane, monede,
opaiţe. Vestigiile descoperite indică o slabă locuire romană.
c. În anul 1892 a fost descoperită întâmplător, în perimetrul oraşului, o
monedă romană de la Hadrian.
d. Tot dintr-o descoperire izolată provine şi o monedă „Provincia Dacia",
emisă de Filip Arabul.
e. O. Floca descrie două opaiţe romane din colecţia fostului Muzeu al
Societăţii „Mica".
Primul opaiţ este confecţionat din lut, slab ars, de culoare roşie-gălbuie,
cu picior. Înălţimea sa este de 7,8 cm. Pe picior se distinge un ornament în
spirală sub formă de şarpe ce se termină ca o creastă pe faţa de sus a
rezervorului. Talpa piciorului este decorată cu crestături late, paralele, îndreptate
de la centru spre exterior. Lucerna are trei orificii p,entru luminat (unul în faţă şi
două laterale, fiecare în vârful unui scurt bot) şi unul central pentru introducerea
combustibilului.
Pe faţa rezervorului, înconjurată de o cunună, apare a reprezentare în
relief înfăţişând trei personaje angrenate într-o scenă în mişcare, plină de viaţă.
Cele trei personaje au fost identificate cu Apollon, Minerva şi Marsyas, iar scena
reproduce în opinia lui O. Floca, legenda lui Marsyas. Trebuie remarcat faptul
că aceasta este o reprezentare unică pe opaiţele romane din Dacia.
Ca şi în cazul celui dintâi, locul şi condiţiile descoperirii celui de-al doilea
opaiţ nu sunt cunoscute. Este probabil ca ele să provină din aşezările minerilor
din zonă, poate chiar de la Brad.
în ceea ce priveşte acest al doilea opaiţ, el este piriform. Este confecţionat
din lut, slab ars, are o toartă şi un singur orificiu pentru ardere şi unul central
pentru introducerea combustibilului.
Pe faţa rezervorului este reprezentat un geniu înaripat, nud, stând în
picioare. Personajul are aripi mari, larg desfăcute şi se sprijină cu mâinile pe un
altar aflat în faţa sa. Pe fund lucerna are ştampila A.O.E.
Discutând originea acestui opaiţ, N. Gostar arată că această ştampilă
este o repreientare unică, nefiind cunoscută pe lucernele altor provincii ale
Imperiului. Pe baza acestor consideraţii şi a formei alungite, puţin neobişnuite,
cercetătorul pledează pentru o datare mai târzie a opaiţului, respectiv pentru
secolele IV-V d. Chr. În acest context A.O.E. ar reprezenta una dintre puţinele
inscripţii latine de la nord de Dunăre de după părăsirea aureliană.
Bibliografie: a. Civilta, p. 259, G. 162; A. Rusu, Bronzuri, p. 179, nr. 25.
b. C. Gooss,Chronik, p. 68; I. Marţian.Repertoriu, p.10, nr. 97; G. Popa-
Lisseanu, Romanica, p. 209-210; V. Christescu, Viaţa economică, p. 12; V.
Stanciu, Aurul, p. 53; D. Tudor, Mineritul, p. 400; ; idem, Oraşe, p. 192; TIR,
p. 39; D. Protase, Autohtonii, p. 37, 235.
www.cimec.ro
282 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

c. Gr. Moisil, Monetele, p. 61, nr. 85.


d. I. Winkler, Moneda, p. 154.
e. O. Floca, Descoperiri, p. 66-69; N. Gostar, Inscripţii, p. 157, 195.
3.7.3. Bucureşci (com. Crişcior).
Încă din secolul trecut sunt cunoscute vestigii ale exploatărilor romane de aur.
Bibliografie: TIR, p. 42.
3.7.4. Caraci (com. Baia de Criş).
a. Pe „Valea Şteampurilor" mari grămezi aluvionare reprezintă urmele
spălătoriilor de minereu aurifer datând din epoca romană. De aici au fost
recoltate în anul 191 O fragmente ceramice de factură romană.
b. Lucrări moderne de exploatare minieră au dus la descoperirea, în mina
de la „Adamul Nou", a unei galerii dăltuite datând din epoca romană.
Bibliografie: a. V. Stanciu, Aurul, p. 53; TIR, p. 44; D. Tudor, Oraşe, p.
192; D. Protase, Autohtonii, p. 37.
b. 2000 de trepte, p. 75.
3.7.5. Crişcior.
Sunt cunoscute urme ale exploatărilor miniere romane.
Bibliografie: TIR, p. 50.
3.7.6. Dupăpiatră (corn. Buceş).
Cu ocazia unor lucrări edilitare, în locul numit „Gura Cheii" au fost
descoperite mai multe bucăţi de conductă romană din lut. Acestea făceau parte,
probabil, dintr-o amenajare menită să capteze apa unui izvor de pe panta
dealului. Descoperirea este situată în imediata vecinătate a drumului roman ce
ducea la Zlatna.
Bibliografie: I. Andriţoiu, Repertoriu, p. 23, nr. 18.
3.7.7. Mesteacăn (înglobat or. Brad).
în perimetrul localităţii sunt cunoscute urme ale exploatărilor aurifere
romane.
Bibliografie: TIR, p. 79; D. Tudor, Oraşe, p. 192.
3.7.8. Ribiţa "
La Ribiţa au fost identificate urmele exploatărilor romane în stâncă şi a
spălătoriilor de aur. De altfel, întreaga vale a Ribiţei cuprinde astfel de vestigii
ale activităţii economice romane. Cel mai bun exemplu este descoperirea
şaitrocului de lut utilizat la spălarea aurului aluvionar. În prezent se află la
Muzeul Bruckenthal din Sibiu.
Bibliografie: C. Gooss,Chronik, p. 103; G. Popa-Lisseanu,Romanica, p.
214; V. Christescu, Viaţa economică, p. 13; M. Roska,Erd Rep., p. 238, nr. 34,
D. Tudor, Oraşe, p. 192; TIR, p. 96; 2000 de trepte, p. 75.
3.7.9. Ruda (înglobat or. Brad).
a. Exploatările romane de aici erau cunoscute încă din secolul trecut, ele
constituind cele mai importante puncte de extracţie din această zonă. Sunt
semnalate mai multe lucrări miniere în dealurile Barza, Smereciu şi Pietroasa,
în jurul filoanelor Ana, Sofia şi Mihaely. Rezultatele concrete ale acţiunii de
exploatare romană sunt galeriile dăltuite în piatră. Astfel, filonul Ana a fost
interceptat prin galeria cunoscută sub denumirea de „Treptele romane" care
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 283

are o lungime de 180 m. Filonul principal Ana a fost deschis pe o lungime de 912
m, 120 m adâncime şi având grosimi între 30 şi 120 cm.
Filoanele Sofia şi Mihaely se află la 45 de m de orizontul principal actual,
lucrările de deschidere măsurând 120 m în lungime. La aceasta se adaugă o
galerie lungă de 650 m prin care se evacua apa din galeriile miniere. De aici a
fost recuperat butucul unei roţi elevatoare folosită la evacuarea apei.
Galeriile aveau cca. 1 m înălţime şi o lăţime de 0,60-0, ?Om, ceea ce a
condus la ipoteza că aici lucrau numai mineri sau sclavi de talie mijlocie şi
culcaţi, sau chiar copii.
Inventarul descoperit în aceste galerii constă în obiecte de dulgherie,
conducte de apă, unelte de minerit, opaiţe. Pe o stâncă a fost identificată
Inscripţia VEP (sau SEP), tradusă prin „VILLICUS ET PROCURATOR", dedicată
conducătorului lucrărilor (sau reprezintă prescurtarea numelui Septimius).
În apropierea galeriilor romane au fost descoperite unelte de minerit şi o
monedă de la Septimius Severus.
b. în urmă cu mai bine de două decenii, ca urmare a unor descoperiri
întâmplătoare, în ~ona Ruda a fost pusă în evidenţă existenţa unei necropole
romane. Pe şeaua dintre vârfurile Barza şi Muncelul, pe locul numit „La
Petreneşti", aflat la numai un km. de „Treptele romane", au fost descoperite
iniţial fragmente de monumente cu caracter funerar.
Cercetarea arheologică sistematică s-a desfăşurat în campanii succesive
între anii 1976-1978 şi 1981-1982, sub conducerea cercetătoarei A. Rusu de la
Muzeul Judeţean Deva. Pe terasa orientată NE-SV, au fost aduse la lumină, în
cele cinci campanii de săpătură, 129 morminte. (pi. Xl/1 ).
Gropile mormintelor dovedesc un rit aparte: incineraţia în gropi de înhumaţie
având dimensiuni variabile între 1,50-1,90m lungime şi 0,60-0,90 m lăţime.
Gropile se adâncesc până la 0,80 cm în sol şi sunt puternic arse pe toată
suprafaţa ceea ce facilitează delimitarea lor în profilul săpături. Pe fundul
gropilor apare, invariabil, un strat de cărbune şi cenuşă în grosime de mai mulţi
tentrimetri (pi. Xl/2-3). Pe baza acestor constatări s-a putut concluziona că
incinerarea se făcea pe loc.
Inventarul arheologic al mormintelor este relativ sărac şi cuprinde fragmente
ceramice, căni, ulcioare, fructiere, străchini, opaiţe cu un singur arzător, cuie de
fier, scoabe, fragmente de cuarţ şi silex. Materialul ceramic descoperit se
înscrie în categoria c&ramicii romane provinciale descoperită pe teritoriul fostei
Dacii romane (pi. XII).
Extrem de importante pentru relevarea componenţei etnice a necropolei
sunt inscripţiile de pe monumentele funerare descoperite în cursul cercetării.
Din analiza ritului funerar, a materialului arheologic, în special ceramic, a
inscripţiilor cu caracter funerar, s-a impus concluzia că la Ruda avem de-a face
cu o necropolă de epocă romană databilă în secolele 11-111 d. Chr. Ea aparţine
unui grup de colonişti illiri sau dalmatini, aduşi aici după cucerirea Daciei în
scopul exploatării bogatelor zăcăminte aurifere.
Cercetări de teren ulterioare au avut drept rezultat localizarea aşezării
coloniştilor a căror necropolă a fost cercetată.

www.cimec.ro
284 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

Bibliografie: a. C. Gooss,Chronik, p. 105; G. Teglăs,Hunyadvm Tort, p.


166-167; I. Marţian, Repertoriu, p. 33, nr. 562; P. Kiraly, Apulum, p. 376; G.
Popa-Lisseanu, Romanica, p. 209-21 O; V. Christescu, Viaţa economică, p. 12,
18; V. Stanciu, Aurul, p. 51-53; M. Roska,Erd. Rep., p. 240, nr. 64; M. Macrea,
Viaţa, p. 302; D. Tudor, Oraşe, p. 192-193; TIR, p. 97; 2000 de trepte, p. 75-
78.
b. A. Stoia, Les fouilles, I, p. 358, nr. 16; li, p. 350, nr. 19; A. Rusu,
Cercetări, p. 219-223; idem, Necropola, p. 291-294; idem, Les lllyriens, p.
137-152; 2000 de trepte, p. 78-86; I.I. Rusu, IDR, 111/3, p. 426-433; I. Andriţoiu,
în Monografia, p. 609-61 O.
3. 7.1 O. Stănija (com. Buceş).
Stănija este cea.mai vestică localitate cu exploatări aurifere romane de pe
valea Grişului Alb. Extracţia aurului a fost intensă aici, urme ale activităţii
miniere apărând pretutindeni, dar mai ales pe dealurile Ungurilor (1048 m) şi
Măgura, pe vârful Fericeaua (1164 m) şi pe Valea Coacăzelor. În imediata
apropiere a punctelor de lucru s-au descoperit locuinţe izolate sau în grupuri
putând fi colectate cărămizi, ţigle, ceramică romană, opaiţe, unelte de minerit,
piuliţe, râşniţe etc.
Bibliografie-. P. Kiraly,Apulum, p. 376; D. Tudor, Oraşe, p. 193;TIR, p.106.
3.7.11. Ţebea (com. Baia de Criş).
Exploatările miniere romane de pe dealul Măgura erau în strânsă legătură
cu cele similare de la Baia de Criş.
Bibliografie: P. Kiraly, Apulum, p. 376; V. Christescu, Viaţa economică,
p. 12; D. Tudor, Oraşe, p. 193; TIR, p. 11 O.
3. 7 .12. Valea Arsului ( com. Crişcior).
a. Gooss semnalează aici o mare piuă romană folosită la zdrobirea
minereului.
Înălţimea sa este de 1,26 m, iar diametrul de 0,62 m. A fost descoperită
în mina „Petru şi Pavel" împreună cu un troc de lemn.
b. în anul 1979 pe teritoriul localităţii a fost descoperit întâmplător un
tezaur compus din 23 de monede. Acumularea tezaurului, format din denari
imperiali romani, a fost începută în a doua jumătate a secolului Id. Chr. Tezaurul
se eşalonează, în date absolute, între domnia împăratului Vespasian (prima
monedă - an 69-70 d. Chr.) şi cea a lui Marcus Aurelinus (ultima monedă - an
164 d. Chr.).
Repartizarea monedelor pe emitenţi este următoarea:
Vespasian (69-79 d. Chr.) - 2 monede·
Traian (98-117) - 7 monede
Hadrian (117-138) - 5 monede
Antoninus Pius (138-161) - 3 monede
Antonius Pius post. Faustina I - 3 monede
Marcus Aurelius post. Antoninus Pius (161-180) - 1 monedă
Marcus Aurelius post Faustina li - 2 monede
Starea de conservare este relativ bună, ele fiind doar uşor tocite datorită
îndelungatei circulaţii. Greutatea lor oscilează între 2,43 şi 2,92 grame, doar 9
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 285

monede depăşind greutatea de 3 grame. Titlul argintului este ridicat situându-


se la valoarea de 875%o.
Autoarea studiului consideră că proprietarii tezaurului erau „oameni mai
înstăriţi din sânul populaţiei dacice care au continuat să vieţuiască în condiţiile
sc•1ir,'-;ate ale ocupaţiei romane".
lngroparea tezaurului este plasată în jurul anului 170 d. Chr. odată cu
tulburările generate de războaiele marcomanice.
Bibliografie: a. C. Gooss, Chronik, p. 65, D. Tudor, Oraşe, p. 192; N.
Maghiar. Şt. Olteanu, Istoria, p. 79.
b. O. Palamariu, Tezaurul, p. 667-671.

4. DEZVOLTAREA ISTORICĂ A DEPRESIUNII BRADULUI ÎN LUMINA


DESCOPERIRILOR ARHEOLOG/CE

În cele ce urmează vom încerca să construim o imagine a evoluţiei istorice


a societăţii umane pe teritoriul depresiunii Bradului pe baza materialului provenit
din descoperiri arheologice. Desigur, încă de la început trebuie să precizăm că
încercarea noastră are un anumit grad de relativitate ce decurge atât din
cantitatea şi calitatea informaţiei pe care ne-o poate furniza materialul arheologic,
cât şi din absenţa descoperirilor pentru unele epoci istorice.
Cele mai vechi urme ale activităţii umane în depresiunea Brad-Hălmagiu
au fost atribuite epocii paleolitice. Descoperirile se datorează neobositului
cercetător M. Roska, cel care a identificat vestigii aparţinând acestei epoci la
Basarabasa-Brotuna şi Prăvăleni şi a semnalat existenţa unei posibile locuiri
paleolitice la Valea Brad. Descoperirilor din anul 1925 li s-au adăugat cercetări
ulterioare, atât ale lui M. Roska cât şi ale altor arheologi precum C.S. Nicolăescu­
Plopşor şi L. Roşu. Aceste cercetări au adus certitudini în ceea ce priveşte
prezenţa descoperirilor paleolitice în hotarul localităţilor amintite.
Nu este deloc surprinzător faptul că depresiunea Bradului a fost locuită
încă din paleolitic, zona oferind, aşa cum o dovedeşte cadrul natural, condiţii
prielnice pentru desfăşurarea activităţii omului în preistorie. Depresiunea
cuprindea o fâşie de luncă străjuită de înălţimi modeste, împădurite în cea mai
mare parte. Regiunea era probabil bogată în vânat, animale mari precum cerbul
elaf şi cerbul gigantic constituind surse suficiente de hrană, la aceasta
adăugându-se şi alte specii precum elanul, calul, bovinele şi rinocerul lânos, iar
mai rar, mamutul şi mistreţul. în masivele calcaroase precum zona Gohot trăiau,
probabil, ibexul şi capra neagră, dar şi mamiferele de peşteră precum hiena şi
ursul (al cărui schelet a fost descoperit şi în Peştera Cizmei). Apele Grişului Alb
şi ale afluenţilor săi erau bogate în peşte 26 •
Climatul mai blând al depresiunii oferea condiţii de locuire atât în aşezări
în aer liber cât şi în peşteri, care nu lipsesc în zonă. Fără îndoială că locuirile
paleolitice erau condiţionate de mai mulţi factori printre care şi sursele de

26. Pentru mai mulle amănunte privind mediul paleontologic în paleolitic vezi VI. Dumitrescu, Al. Vulpe,
Dacia, p. 17-19.

www.cimec.ro
286 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

materie primă. Omul paleolitic se stabilea în apropierea unor astfel de surse de


materie primă, iar în depresiunea Bradului se găsesc importante cantităţi de
opal, rocă preferată pentru făurirea uneltelor preistorice. Mai mult decât atât,
opalul de aici este mai bun din punct de vedere calitativ decât cel de la losăşel,
de pildă 27 •
Cu toate că despre paleoliticul din zona Bradului nu există prea multe
date, acest fapt datorându-se în mare parte şi stadiului incipient al cercetătorilor,
palierul atribuirilor cronologice a variat de la paleoliticul inferior la epipaleolitic-
mezolitic. Uzând de atribuirile cronologice făcute de cercetători, vom încerca să
stabilim câteva repere p&ntru a putea încadra paleoliticul din depresiunea
Bradului în contextul mai larg al paleoliticul transilvănean.
Aşa cum am mai arătat, M. Roska atribuia obiectele descoperite la
Basarabasa-Brotuna şi Prăvăleni paleoliticului inferior, în speţă, cheleeanului
inferior şi superior şi acheuleanului. La rândul său L. Roşu arăta că deşi din
punct de vedere al vârstei geologice terasele Crişului Alb aparţin pleistocenului
~uperior, nu este exclusă posibilitatea locuirii sporadice a acestei regiuni încă
în paleoliticul inferior (cca. 1.000.000-120.000 B.P.). Din păcate, este mai greu
să facem o racordare a zonei Bradului cu peisajul paleolitic înconjurător în
această perioadă. De altfel pentru întreg spaţiul românesc descoperirile sunt
destul de puţin numeroase, lipsind şi unele verigi de legătură din punct de
vedere antropologic.
Odată cu paleoliticul mijlociu (120.000 - 35.000 B.P.) 28 , asistăm la o
lărgire a ariei locuirilor umane. Cultura specifică paleoliticului mijlociu este
musterianul căruia îi aparţin, după unii specialişti, şi anumite unelte de la
Basarabasa-Brotuna şi Prăvăleni 29 . Musterianul a fost împărţit în România în
două grupe: musterianul din peşteră şi musterianul din aşezări în aer liber.
Exista aşadar şi posibilitatea locuirii mult mai intense a teraselor Crişului Alb.
Ca şi în perioada anterioară, economia se bazează mai ales pe vânătoare.
Se vânează atât animale mari cât şi mici, preferându-se însă anumite specii
precum mamutul sau ursul de peşteră. Tot acum se perfecţionează vânătoarea
în grup prin hăituirea vânatului. La armele moştenite din paleoliticul inferior se
adaugă propulsorul şi plasa de vânătoare 30 •
Primele manifestări ale paleoliticului superior coexistă cu cele întârziate
ale paleoliticului mijlociu. Spre sfârşitul perioadei însă, grupele de vânători
inusterieni sunt înlocuite definitiv cu purtătorii culturilor paleoliticului superior
(aurignacianul şi gravetianul) 31 • Purtătorul acestor culturi pe teritoriul României
este Homo sapiens fosilis, ale cărui resturi osteologice au fost descoperite în
cursul diverselor cercetări arheologice 32 . Din punct de vedere cronologic,
paleoliticul superior acoperă o perioadă cuprinsă între 35.000 şi 1O.OOO B. P33 •

27. C.S. Nicolescu-Plopşor, Cercetări, p. 284-285; L. Roşu, Aspecte, p. 483.


28. Al. Păunescu, EvoluTia, p. 526.
29. VI. Dumitrescu, Al. Vulpe, Dacia, p. 10.
30. Al. Păunescu, Evolulia, p. 526, nota 16.
31. Ibidem, p. 530.
32. Ibidem, p. 535.
33. Ibidem, p. 530.

www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 287

Importante modificări ale mediului au adus şi profunde modificări în


economia comunităţilor paleolitice. Există, probabil, în această vreme, mişcări
masive de populaţie, omul paleolitic fiind obligat să urmărească un anumit tip de
vânat în migraţie 34 •
· După părerea, exprimată tranşant de către C.S. Nicolescu-Plopşor, în
zona Bradului locuirile cu caracter paleolitic pot fi atribuite doar fazei superioare
a acestei epoci. O încadrare cultural-cronologică mai strânsă nu este precizată,
dar este posibil ca şi aici să avem aceeaşi situaţie ca în aşezarea de la losăşel,
situată tot pe cursul Grişului Alb, unde paleoliticul superior este ilustrat de
descoperirile aurignaciane influenţate de tehnica szeletiană 35 • Probabil că în
condiţiile paleoliticului superior atât terasele de la Basarabasa-Brotuna, cât şi
cele de la Prăvăleni şi Valea Brad, au oferit condiţii favorabile pentru locuiri
sezoniere sau pentru amplasarea unor ateliere de prelucrare a uneltelor.
La un nivel general, se poate spune că şi acum economia este bazată tot
pe vânătoare, pescuit şi cules. În afara diferitelor tehnici de vânătoare cuno~cute
din faza precedentă, acum se folosesc pe lângă curse şi plase, armele de
aruncat precum propulsorul şi arcul. Pescuitul dobândeşte un rol tot mai
important în procurarea hranei. Se foloseşte harponul, iar la sfârşitul paleoliticului
superior se inventează undiţa, plasa de pescuit şi vârşa 36 •
Dacă sfârşitul aurignacianului poate fi consemnat pe la 18.000 B.P.,
gravetianul oriental ce debutează la 23.000 B. P. se prelungeşte într-un
tardigravetian până către 12.000 B.P.37.
Între 12.000 şi 9.500 B.P., cu pre.lungiri până în mileniul VII î. Chr., se
derulează o perioadă intermediară între paleoliticul final şi neoliticul incipient 38 .
În zona vizată de noi, respectiv în Transilvania şi în Crişana, perioada este
reprezentată de purtători ai tardenoazianului de provenienţă central-europeană.
Această grupă tardenoaziană este formată din cete izolate de vânători mezolitici
în permanentă deplasare în urmărirea vânatului3 9 •
Trebuie subliniat faptul că nici una din grupele mezolitice de pe teritoriul
României nu evoluează în sensul procesului de neolitizare.
Deoarece în depresiunea Bradului există puţine descoperiri aparţinând
epocii neolitice, nu vom mai însista asupra acestei perioade. Notăm doar că
pentru comunităţile sedentare neolitice care practică, în această epocă, o
agricultură diferită de stadiul incipient de cultivare a plantelor, depresiunea
împădurită a Bradului nu oferea prea multe facilităţi. Mult mai ispititoare era
fertila vale a Mureşului care oferea condiţii atât pentru practicarea agriculturii
cât şi pentru creşterea vitelor. Mai mult decât atât, pe valea Mureşului se

34. M. Cârciumaru, Mediul, p. 243.


35. C.S. Nicolescu-Plopşor. Le palâolithique, p. 44.
36. Al. Păunescu, Evolulia, p. 530, nota 27.
37. Idem, Cronologia, p. 248-249.
38. Ibidem, p. 249; VI. Dumitrescu, Al. Vulpe, Dacia, p. 14.
39. VI. Dumitrescu, Al. Vulpe, Dacia, p. 15.

www.cimec.ro
288 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

desfăşura un intens schimb de produse, această arteră de circulaţie facilitând


circulaţia bunurilor materiale sau culturale între Balcani şi centrul Europei 40 •
Sfârşitul epocii neo-eneolitice aduce după sine modificări substanţiale în
toate sferele vieţii, modificări ce pot fi recunoscute atât pe planul creaţiei
materiale cât şi spirituale, în cadrul culturilor perioadei de tranziţie spre epoca
bronzului 41 •
Pentru sud-vestul Transilvaniei, cultura Coţofeni reprezintă manifestarea
clasică a perioadei de tranziţie spre epoca bronzului 42 • în ceea ce priveşte
depresiunea Bradului , consemnăm dovezile celei mai intense locuiri din epoca
preistorică. Asistăm acum la o extindere a ariei de locuire umană, fapt dovedit
de cele 13 puncte de descoperire a materialelor Coţofeni, situate pe teritoriul a
11 localităţi din întreaga depresiune.
Se pare că zona Brad a oferit purtătorilor culturii Coţofeni, oameni ce se
ocupau mai ales cu păstoritul, condiţii foarte prielnice de viaţă.
Fenomen complex şi stabil 43 , cultura Coţofeni este atestată în depresiunea
Brad prin câteva locuiri plasate pe terasele Grişului Alb (Baia de Criş), în peşteri
(Bulzeşti), dar mai ales pe înălţimi, (Buceş-Vulcan, Ruda, Ribicioara, Ţebea,
Şteia).
Cercetările arheologice sistematice sau doar cercetările de suprafaţă, au
relevat locuiri mai mari, stabile, cu un strat de cultură mai consistent (Ţebea),
sau doar materiale Coţofeni izolate. Lipsa săpăturilor arheologice mai extinse se
soldează însă cu consecinţe negative pentru o încercare de schiţare a evoluţiei
interne a culturii în depresiunea Brad. Materialele arheologice cu care putem
opera o atribuire pe faze a culturii sunt cele de la Ruda- „Cireşata", Ribicioara
- „La cărămizi", Ţebea - „Vârful Ruşti" şi Şteia - „Prislop".
în ordine cronologică, aşezarea de la Ruda - „Cireşata" a fost atribuită
fazelor 1-11 ale culturii Coţofeni 44 . Locuirea, plasată pe un con vulcanic, a fost
puternic expusă la acţiunea factorilor de mediu. Materialul arheologic a fost
colectat mai ales de pe pantele dealului. Analiza fragmentelor ceramice şi a
materialului litic dovedesc într-adevăr prezenţa aici a fazelor timpurii ale culturii
Coţofeni. Faptul este confirmat şi de sesizarea unor influenţe Baden (pi. Vll/9) 45 ,
cultură a cărei evoluţie finală (Baden B-D) a fost sincronizată cu Coţofeni 1-11 46 .
Prezenţa unor astfel de influenţe nu este surprinzătoare, cercetarea
arheologică dovedind că pe linia de contact dintre cele două culturi, dar şi în
spaţii mai îndepărtate, întrepătrunderile au fost frecvente, transmiţându-se atât
elemente de natură materială, cât şi de natură spirituală • Pentru aşezarea de 47

la Brad - „Cireşata", legăturile dintre cele două culturi nu s-au putut realiza

4.0. Valea Mureşului reprezintă principala arteră de circulatie în Transilvania, teritoriu situat de-a lungul
acestui traseu comercial existent în preistorie apud K. Horedt, Săbiile. p. 14-15.
41. P. Roman, Probleme; idem, Co!ofeni; VI. Dumitrescu, Aria, p. 261-277.
42. I. Andritoiu, Civiliza1ia, p. 17.
43. P. Roman, Cotofeni, p. 77; I. Andri!oiu, Civilizaţia, p. 17.
44. I. Andritoiu, Civilizafia, p. 18.
45. Idem, Repertoriu, p. 26.
46. P. Roman, Cotofeni, p. 53.
47. Ibidem, p. 74; P. Roman, I. Nemeii, Baden, p. 39, 49.

www.cimec.ro
Cătălin Rişcuta 289

decât pe valea Grişului Alb. În acest sens, putem nota că cele mai apropiate
aşezări Baden din bazinul Grişului Alb sunt cele de la Sântana şi Olari (ambele
în judeţul Arad) 48 •
Consemnăm şi faptul, nu lipsit de interes credem noi, că aşezarea de la
Ruda - „Cireşata" este plasată într-o zonă cu bogate resurse minerale. Dacă
pentru această perioadă aurul era procurat mai ales prin spălarea aluviunilor,
acelaşi procedeu fiind probabil aplicat şi pentru cupru 49 , poate că nu este totuşi
întâmplătoare plasarea aşezării de la Ruda în imediata vecinătate a unor
resurse de minereuri de cupru, actualmente exploatate din plin. Chiar dacă în
perioada de tranziţie spre epoca bronzului activitatea metalurgică este substanţial
redusă faţă de perioada anterioară 50 , n-ar fi exclus ca aşezarea de la Ruda să
fi fost un centru de extracţie şi prelucrare primară a minereului de cupru.
Celelalte aşezări pentru care avem date materiale mai consistente sunt
cele de la Ţebea- ,,Vârful Ruşti", Ribicioara- ,,La cărămizi" şi Şteia- ,,Prislop".
Din toate cele trei aşezări a fost colectat material ce poate fi atribuit fazei I IIc a
culturii Coţofeni. Deoarece locuirile Coţofeni de la Ţebea şi Ribicioara au fost
tratate mai pe larg în literatura de specialitate 51 , nu vom mai insista asupra lor.
În ceea ce priveşte aşezarea de la Şteia pentru exemplificarea încadrării
făcută de noi, semnalăm analogii, în ceea ce priveşte ceramica, la Oradea -
„Salca" 52 , iar într-un spaţiu mai apropiat, la Crăciuneşti - „Şura de Mijloc"
precum şi la Galaţi - „Bulbuca" şi Presaca- „Poiana Bratii", ambele în bazinul
Ampoiului 53 .Despre celelalte locuiri Coţofeni, datele de care dispunem acum
sunt puţine şi neconcludente. Mai trebuie menţionată aici doar locuirea Coţofeni
de la Bulzeşti „Peşterea Cizmei", locuire ce o putem asocia cu gravurile incizate
de pe pereţii peşterii. Desigur, manifestările artei rupestre nu mai sunt în
această epocă la fel de spectaculoase ca în perioadele anterioare, dar simbolurile
solare şi stilizarea siluetei umane, ne indică anumite practici religioase şi
existenţa unui cult al Soarelui. Credem că cercetări ulterioare în „Peştera
Cizmei" vor putea să releve o încadrare cultural-cronologică mai strictă a
descoperirilor făcute până acum.
Înainte de a trece mai departe, considerăm că sunt demne de subliniat şi
influenţele prezente în etapa finală a culturii Coţofeni, influenţe constatate şi în
aşezarea de la Ţebea. Este vorba despre influenţe din sfera culturilor Kostolac
şi Vucedol 54 . Influenţe din mediul vucedolian am identificat şi în aşezarea de la
Şteia prin prezenţa ornamentelor cu împunsături succesive sub formă de spirale
sau cercuri concentrice (pi. IV/4) 55 •

48. P. Roman. I. Nemeti, Baden, p. 12, pi. I, nr. 14, 23.


49. I. Andriloiu, Civilizaţia, p. 75.
50. P. Roman, Coţoleni, p. 16.
51. N. Harţuche, Cercelări, p. 439-449; FI. Dudaş, Descoperiri, p. 21-22; P. Roman, Cotoleni, p. 43, 86; I.
Andritoiu, Civilizatia, p. 19, 126.
52. P. Roman, Cotofeni, pi. 117/14.
53. I. Andriţoiu, Crăciuneşti, pi. 113, 4; I. Lipovan, Aşezările, pi. 11/15, 16; 111/14.
54. P. Roman, Coţofeni, p. 54-55.
55. Asupra provenienţei acestor motive ornamentale vezi P. Roman, Coţoleni, p. 55; I. Andriţoiu, Civilizaţia,
p. 18.

www.cimec.ro
2::W Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

Şipentru bronzul timpuriu înregistrăm aceleaşi similitudini în aşezările de


la Ţebea,Ribicioara şi Şteia. Dintre acestea, doar aşezarea de la Ţebea a fost
supusă unei cercetări sistematice. Orizontul Coţofeni este suprapus aici, fără o
cezură stratigrafică, de materialul aparţinând grupului cultural Şoimuş. N.
Harţuche, primul care a întâlnit material de tip Şoimuş, nu l-a diferenţiat de cel
Coţofeni. Doar cercetările mai extinse efectuate sub conducerea cercetătorului
I. Andriţoiu au avut drept rezultat precizarea, şi la Ţebea, a două orizonturi
suprapuse, şi, deci, o succesiune cronologică.
Şi în celelalte două aşezări amintite materialul aparţinând bronzului
timpuriu apare în amestec cu cel atribuit perioadei de tranziţie, dar acest fapt
este firesc în condiţiile unei cercetări de suprafaţă.
În ceea ce priveşte locuirea de tip Şoimuş de la Brad - str. Oituz, situaţia
este puţin aparte. Spre deosebire de majoritatea aşezărilor similare aici nu am
identificat nici un fragment ceramic care poate fi atribuit culturii Coţofeni.
Desigur, coexistenţa celor două tipuri ceramice implică o locuire succesivă, fapt
care nu constituie o regulă general valabilă. Totuşi, putem spune că aşezarea
de la Brad este una dintre excepţii.
Locuirea ocupă o poziţie strategică, fiind plasată pe o înălţime care
controlează accesul pe cursul pârâului Valea Brad. Cu toate acestea, putem
spune că aşezarea se situează la o altitudine joasă, lucru destul de neobişnuit
pentru locuirile de tip Şoimuş. Nici întinderea sa nu pare a fi prea mare,
îndemnându-ne să credem că avem de-a face cu o locuire sezonieră.
Materialul ceramic descoperit nu ridică probleme deosebite, având analogii
în cadrul tipologiei propuse de cercetătorul I. Andriţoiu. Atrage însă atenţia
bogăţia şi varietatea mate.rialului litic chiar dacă în apropiere sunt cunoscute
mari surse de opal (punctele „Săcătura" şi „Breaza").
Încercând să schiţăm o evoluţie istorică a depresiunii Brad în perioada de
tranziţie de la neolitic la epoca bronzului şi în prima etapă a epocii bronzului,
trebuie să precizăm că fenomenul Coţofeni ca element de geneză a grupului
Şoimuş, ne îndeamnă să tratăm epoca unitar.
Aşezările culturii Coţofeni şi ale grupului Şoimu ş descoperite în depresiunea
Bradului sunt plasate, cu câteva excepţii, pe înălţimi dominante, apărate natural,
în apropierea surselor de apă. Descoperirile arheologice, mai ales cercetarea
sistematică întreprinsă la Ţebea, au arătat că atât purtătorii culturii Coţofeni cât
şi cei ai grupului Şoimuş aveau, în esenţă, aceleaşi îndeletniciri, chiar dacă
proporţiile diferă.
Astfel, descoperirea la Ţebea a unor bucăţi de chirpici având pleavă şi
paie tocate în compoziţie, dovedeşte faptul că locuitorii aşezării practicau
agricultura, probabil în lunca Grişului Alb. Descoperirile resturilor osteologice de
animale, oferă mai multe date despre cealaltă ocupaţie de bază a comunităţilor
de la Ţebea - creşterea animalelor. Analiza materialului osteologic recoltat din
aşezarea de la Ţebea denotă faptul că în perioada de tranziţie ponderea o
deţineau ovicaprinele (54,28%), în vreme ce bovinele (Bos taurus) sunt
reprezentate în proporţie de 25,71 %. În epoca bronzului ponderea se schimbă,
în locuirea de la Ţebea resturile de bovine acoperind 50,71 % din totalul
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 291

fragmentelor examinate, în vreme ce pentru ovicaprine înregistrăm o scădere a


procentului la 25,24%. Porcul (Sus scrofa domestica) deţine o pondere destul de
redusă în alimentaţia comunităţilor de la Ţebea, procentul rămânând constant
(2,86%) 56 .
Surprinzătoare este lipsa fragmentelor osteologice aparţinând calului
(Equus caballus), precum şi a resturilor de animale sălbatice, cu toate că
vânătoarea era practicată. Hrana era completată şi prin îndeletniciri mai vechi
precum culesul şi pescuitul 57 •
Descoperirile arheologice dovedesc şi practicarea unor meşteşuguri
printre care prelucrarea pietrei, a osului, olăritul, torsul şi ţesutul. Activitatea
metalurgică este încă redusă 58 •
Aşa cum am văzut, aşezările sunt de tipul celor deschise, dispuse, în
general, pe forme de relief dominante. Locuinţele din cadrul acestor aşezări sunt
de două tipuri: locuinţe de suprafaţă şi bordeie. Lipsa locuinţelor de mar4
dimensiuni denotă şi modificări în forma de organizare a familiei, marcând
trecerea de la marea familie patriarhală la familia monogamă 59 • Locul predominant
în familie îl deţine bărbatul, acest fapt ilustrând o anumită organizare din punct
de vedere economic a societăţii 60 •
Descoperirile cu caracter funerar aparţinând culturii Coţofeni sunt puţjne
şi nesigure, în cea mai mare parte 61 . În schimb, pentru începutul epocii bronzului,
descoperirile din sud-vestul Transilvaniei sunt mai numeroase. Cercetările au
dovedit că acum ritul de înmormântare este inhumaţia şi, mai rar, incineraţia.
Defunctul era depus direct pe sol, în poziţie chircită, fapt ce denotă anumite
practici magico-religioase. Deasupra cadavrului se punea o peliculă subţire de
pământ, după care se construia o manta din piatră. Acest gen de morminte sunt
colective, pe lângă mormântul principal putând să existe alte înhumări în poziţie
secundară. În general, astfel de turnu li cu manta de piatră sunt grupaţi mai mulţi,
formând adevărate necropole tumulare 62 .
Înmormântările tumulare nu au putut fi atribuite până acum cu siguranţă
grupului Şoimuş. Lipsa unor cercetări în această direcţie împiedică formularea
unei concluzii tranşante. Cu toate acestea, identificarea de către noi a tu mulilor
aflaţi în imediata vecinătate a locuirii de la Ţebea, ar putea dovedi faptul că
înmormântările în turnul există şi în cadrul grupului Şoimuş. Considerăm că o
· cercetare sistematică a acestor tumuli ar oferi o serie de elemente pe baza
cărora s-ar putea construi o imagine mai completă a ritului şi ritualului funerar
practicat în cadrul grupului cultural Şoimuş.
Din punct de vedere cronologic, pănă nu demult era acceptat un cadru de
cronologie mai largă, situaţie infirmată de cercetări ulterioare 63 • O schemă

56. Procentajele sunt relevate ci. I. Andriţoiu, Civiliza1ia, p. 89. Anexa III.
57. Ibidem, p. 89.
58. Ibidem, p. 90.
59. Ibidem, p. 91.
60. Ibidem, p. 92.
61.P. Roman, CoJofeni, p. 31-33.
62. I. Andriţoiu, Civilizaţia, p. 21.
63. Plasarea culturii Colofeni, în spaţiul sud-vest transilvănean, între orizontul Ariuşd-Petreşti şi cel
Schneckenberg-Wietenberg, nu mai poate fi acceptată astăzi, cf. P. Roman Colofeni, p. 60.

www.cimec.ro
292 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

cronologică coerentă ne este dată de cronologia relativă constituită pe baza


analizei legăturilor şi influenţelor dintre cultura Coţofeni şi culturile învecinate.
Astfel, vecinii sud-estici sunt grupurile Celei şi Zimnicea 64 , în vreme ce pentru
zona sudică pot fi enunţate sincronisme cu manifestări ale bronzului timpuriu
balcanic, egeeic şi anatolian 65 .
Legături multiple şi o sincronizare mai fină pot fi invocate cu privire la
vecinii vestici - culturile Baden, Kostolac şi Vucedol 66 • Contactele sunt ilustrate
la frontiera dintre ele de mixturi şi importuri reciproce în ceea ce priveşte
bunurile materiale, iar în sfera suprastructurii culturale influenţele pot fi decelate
până la distanţe mei mari 67 • Raporturile cronologice au relevat faptul că relaţiile
Coţofeni-Baden se dezvoltă la nivelele Coţofeni 1-11- Baden B-D, Coţofeni li final
-III - Kostolac, Coţofeni III - Vucedol 2-3 68 •
În spaţiul transilvănean, se consideră că fenomenul Coţofeni se derulează
ln paralel cu aspecte derivate din Cernavodă li şi cu Schneckenberg A 69 •
În cronologie absolută, cultura Coţofeni se plasează în cursul mileniului III
î. Chr. Datele C, 4 mai vechi, de la Băile Herculane, plasează locuirea Coţofeni
de acolo în intervalul 3300-2900 î. Chr. 70 • Acelaşi interval cronologic este
avansat în cronologia lungă şi pentru cultura Baden cu care cultura Coţofeni are
cele mai strânse raporturi 71 • Datele noi oferite de analizele C, 4 calibrate, indică
însă pentru aşezarea de la Poiana Ampoiului - „Piatra Corbului" un interval
cuprins între 2800-2100 î. Chr. Aceste cifre ar fi confirmate şi de datările
obţinute pentru bronzul timpuriu care dovedesc că primele manifestări ale
bronzului incipient transilăvănean, sincrone cu Coţofeni 11-111 de început, s-ar
plasa puţin anterior mijlocului mileniului 1117 2 • Oricum, spre finalul mileniului III î.
Chr. şi, probabil, în prima parte a mileniului li î. Chr„ poate fi consemnată
evoluţia, în sud-vestul Transilvaniei, a manifestărilor celei de-a doua etape a
bronzului timpuriu transilvănean, respectiv grupul cultural Şoimuş, tu mulii de tip
Livezile şi faza evoluată a culturii Schneckenberg 73 .
În cronologia relativă grupul Şoimuş a fost paralizat cu culturile Nir li,
Nagyrev târziu, aspectul Gornea-Orleşti, şi fiind urmat de un hiatus care se
interpune până ltl. apariţia culturii Wietenberg 74 • În date absolute, etapa de
formare şi evoluţie a grupului Şoimuş s-ar plasa pe la 1900 î. Chr. şi ea coincide,

64. Ibidem, p. 56.


65. Ibidem, p. 63-67.
66. Ibidem, p. 51; I. Andri1oiu, Civilizaţia, p. 18.
67. P. Roman, Coţofeni, p. 51.
68. Ibidem, p. 53 şi urm; idem, Perioada, p. 31.
69. Ibidem, p. 57; p. 30.
70. H. Ciugudean, Consideralii , p. 117.
71. P. Roman, Colofeni, p. 67.
72. H. Ciugudean, ConsideraJii, p. 118.
73. I. Andriţoiu, Civiliza\ia, p. 87-88; H. Ciugudean, Considerapi, p. 118-119. Recent, cercetătorul H.
Ciugudean a propus unele nuan1ări în cadrul acestei etape considerând că manifestările de tip Livezile preced
in timp grupul Şoimuş, ci. H. Ciugudean, Considera\ii privind bronzul timpuriu în centrul şi sud-vestul Transilvaniei,
comunicare susţinută cu prilejul Sesiunii de comunicări ştiinţifice dedicată Zilei Naţionale a României, Alba Iulia,
1996.
74. I. AndriJoiu, CivilizaJia, p. 26. H. Ciugudean plasează însă în spaţiul cronologic de la finalul bronzului
timpuriu manifestările de tip Iernut - Uioara de Jos, caracterizate prin ceramica decorată cu striaţii şi impresiuni
textile, cf. H. Ciugudean, Consideraţii, p. 119.

www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 293

în stadiul actual al cercetărilor, cu începutul bronzului timpuriu în regiunea de


care ne ocupăm 75 •
Posibilele legături ale grupului Şoimuş cu culturile Nir şi Mak6 plasează
culoarul Grişului Alb pe direcţia influenţelor primite dinspre vest, astfel încât se
poate pune întrebarea dacă chiar şi anumite manifestări ale bronzulOi timpuriu
din bazinul Ampoiului nu se pot datora şi unor impulsuri venite din această zonă
vestică. Influenţele sugerate pentru grupul Şoimuş 76 nu pot fi decelate încă,
datorită cunoştinţelor noastre limitate, c:lar cercetarea aşezărilor de pe cursul
Grişului Alb aparţinând grupului Şoimuş, ar putea să ofere răspunsuri la această
problemă 77 •
O serie de moşteniri ale culturii Goţofeni şi elemente ale bronzului
timpuriu 78 , s-au putut transmite indirect şi în sens invers, prin intermediul
manifestărilor de tip Livezile, în cazul în care acceptăm o parţială contempo-
raneitate a acestora cu perioada de debut a grupului cultural Şoimuş. În acest
context, presupunem că linia de contact dintre cele două aspecte ale bronzului
incipient poate fi plasată în vecinătatea zonei de care ne ocupăm.
Deoarece pentru perioada bronzului mijlociu (1600-1300 î. Ghr.) şi cea a
bronzului târziu (1300-1100 î. Ghr.), nu există în zona Bradului descoperiri care
să ateste prezenţa uneia sau a alteia dintre celelalte culturi arheologico-istorice
cunoscute până acum în sud-vestul Transilvaniei, nu vom mai insista asupra
acestei perioade 79 •
Descoperirea depozitului de bronzuri de la Brad reprezintă o verigă de
legătură între epoca bronzului şi perioada dacică. Motivele îngropării unor astfel
de tezaure nu sunt cunoscute astăzi, deşi unii cercetători consideră că ele au
un caracter votiv 80 . Datat, în cifre absolute, în secolul X î. Ghr., depozitul a fost
atribuit seriei Moigrad-Tăuteu, plasată pe cursurile mijlocii ale Mureşului şi
Oltului şi care lipseşte în Banat 81 • Din punct de vedere etnic depozitul poate fi
atribuit tracilor. Din păcate, depozitul nu oferă soluţii şi pentru o atribuire
culturală, cu toate că seriilor Jupalnic - Turia şi Moigrad - Tăuteu le corespund,
în Transilvania, aşezările grupului Mediaş 82 • Ne vom limita deci, în lipsa unor
date mai concludente, la a constata că la începutul ultimului mileniu al erei vechi
depresiunea Bradului era locuită de grupe umane aparţinând, foarte probabil,
neamului trac. Mai mult decât atât, putem considera că locuirea este de lungă
durată şi continuă, pentru că acum regiunea devine centrul unor exploatări
miniere permanente. Acest fapt este atestat şi de stelele antropomorfe

75. I. AndriJoiu, Civilizaţia, p. 26. Şi în privinţa cronologiei absolute există diferenţe de opinii, H. Ciugudean
plasând evolupa grupului Şoimuş la sfârşitul mileniului III î. Chr„ la începutul mileniului li î. Chr.
desfăşurându-se manifestările etapei finale a bronzului timpuriu, ci. H. Ciugudean, ConsideraJii, p. 119.
76. I. Andritoiu, Civilizatia, p. 26.
77. Aşezări apar!inând grupului Şoimuş au mai fost identificate pe cursul Grişului Alb la Sebeş - „Dealul
Pleşa", Desna -„La vii", Susani- „La râpi", ci. I. Andriţoiu, Civilizaţia, p. 100, nota 122.
78. Vezi în acest sens descoperirile de la Zlatna - „Coltul lui Blaj", cf. I. Lipovan, Aşezările, li, p. 29-48.
Apartenenta lor la bronzul timpuriu este certă deşi au fost exprimate rezerve privind atribuirea lor culturală, ci.
P. Roman. Perioada. p. 41.
79. I. Andriţoiu, Civilizafia, p. 88, 93.
80. Vezi şi la I. Andri!oiu, Civilizaţia, p. 74.
81. M. Rusu, Verbreitung, p. 190; M. Petrescu-Dîmbovifa, Depozitele, p. 127.
82. M. P,,etrescu-Dîmbovi!a. Depozitele, p. 31.

www.cimec.ro
294 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

descoperite la Bai'a de Criş. Trebuie să precizăm că nici ele nu oferă posibilitatea


unei atribuiri culturale. Statuile-menhir reprezentând, probabil, divinităţi
protectoare ale minerilor şi mineritului, au fost datate în secolul VIII î. Chr. Ele
dovedesc nu numai o locuire a zonei, ci şi existenţa unei activităţi economice
bine structurate. Ciocanul de metal şi sacul ce apar reprezentate pe statuile
antropomorfe, atestă o activitate minieră desfăşurată .. probabil, în subteran,
activitate care coexistă în paralel cu mai vechiul procedeu al spălării aluviunilor.
Alături de alte dovezi cum ar fi ciocanul de di o rit descoperit în mina de la Caraci
(pi. Vll/1 O) prezenţa statuilor antropomorfe dovedeşte faptul că această regiune
intrase deja de multă vreme în spaţiul de locuire a unor comunităţi ce aveau ca
una dintre principalele ocupaţii exploatarea bogatelor resurse miniere din zonă.
Nici epoca dacică nu este atestată prin prea multe descoperiri şi acestea
constau exclusiv în monede. Tezaurul, ce cuprinde 70 de drahme de Apollonia
şi de Dyrrhachium, descoperit la Baia de Criş, se înscrie în contextul mai larg,
potrivit căruia la sfârşitul sec. III şi în secolul li î. Chr. moneda devenise
principalul instrument de schimb şi în spaţiul intracarpatic. Comerţul cu lumea
elenistică, atât de profitabil pentru amblele părţi, este acum foarte intens 83 •
Desigur, ca volum tezaurul nu este mare 84 , dar descoperirea lui în această
zonă confirmă existenţa unei populaţii angrenată în schimbul de produse.
Penetrarea, pe la începutul secolului I î. Chr., pe aceste teritorii, a
monedei republicane romane, denotă reorientări economice ale spaţiului
transilvănean dinspre lumea grecească spre cea romană 85 • Fenomenul este
atestat şi în zona Bradului, prin descoperirile izolate din perimetrul oraşului şi
din hotarul localităţii Tomeşti.
Odată cu cucerirea romană a D'.iCiei şi dezvoltarea istorică a depresiunii
Brad cunoaşte un alt ritm. De îndată ce au cucerit provincia, romanii s-au grăbit
să treacă la exploatarea bogăţiilor ei. În acest sens, ei au organizat şi exploatarea
bogatelor resurse aurifere din Munţii Apuseni. Administraţia acestor exploatări
era diferită de cea a provinciei, ea căzând în sarcina unui procurator aurariarum
ce-şi avea sediul la Ampelum (Zlatna) 86 • Minele de aur erau trecute în patrimoniul
:mpăratului, procuratorul fiind un reprezentant direct al acestuia în provincie.
Depresiunea Bradului, situată la frontiera de vest a Daciei romane, a
reprezentat o zonă cu numeroase exploatări aurifere. Alături de minele din jurul
Băiţei, şi cele înşirate de-a lungul Grişului Alb aparţineau, din punct de vedere
administrativ, de Zlatna, deşi comunicarea se făcea mai uşor spre valea
Mureşului cu Micia.
înainte de a trece mai departe este nevoie să facem câteva precizări
privind modalităţile de exploatare ale aurullii în Imperiul Roman. Existau trei
metode. Cea mai simplă dintre ele consta în spălarea pietrişului aluvionar, după

83. Vezi I. Glodariu, Relaţii.


84. De eKemplu. tezaurele descoperite inlr-un spafiu apropiai, la Dieci (jud. Arad) conţin 171 şi respectiv 349
de astfel de monede, în vreme ce tezaurul de la Deva cuprinde câleva mii, cf. I. Glodariu, Relalii, p. 278, nr. 31.
85. Ibidem, p. 174 şi urm.
86. D. Tudor, Mineritul, p. 401-402; M. Macrea, Viafa, p. 299-230.

www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 295

ce acesta fusese în prealabil sfărâmat. Supuse unui jet de apă, particulele fine
de aur, mai grele, rămâneau pe fund, în vreme ce surplusurile erau eliminate 87 •
La un nivel şi mai primitiv se situa spălarea nisipului aurifer cu şaitrocul,
un istrument confecţionat, în epoca romană, din lut şi având pe fund bucăţele
ascuţite de cuarţ pentru a reţine firişoarele de aur 88 •
O a doua metodă de exploatare consta în săparea în stâncă a unei gropi
sub formă de puţ (putei). Această groapă se adâncea şi se lărgea treptat. Acolo
unde era posibil, se folosea focul pentru încălzirea rocii, după care aceasta era
stropită cu apă sau cu oţet pentru a o fragmenta. Sfărâmăturile de minereu erau
apoi colectate, transportate la suprafaţă şi prelucrate 89 •
Metoda de lucru cea mai folosită a fost săparea de galerii (cuniculi).
Aceste galerii se săpau în stâncă cu pironul şi ciocanul. Ele erau orientate după
direcţia filonului aurifer. Dimensiunile lor erau reduse, fiind doar atât de largi cât
să permită o minimă mobilitate. Cu astfel de galerii, romanii au interceptat
filoanele situate între 300 şi 500 m, filoanele cele mai bogate situându-se însă
sub această adâncime. Minereul adunat aici era supus aceluiaşi proces de
prelucrare ce presupunea sfărâmarea şi spălarea lui 90 • Uneori se foloseau
substanţe ce facilitau separarea aurului de impurităţi.
În spaţiul depresiunii Brad s-au folosit doar două dintre metodele de
exploatare, respectiv spălarea nisipului aluvionar şi exploatarea prin metoda
galeriilor.
Spălarea aurului se făcea de-a lungul albiei Grişului Alb şi a unor afluenţi
ai acestuia, precum valea Caraciului sau a Ribiţei. Romanii au preluat, probabil,
locul exploatărilor similare din epoca dacică. Cele mai relevante urme ale
acestor spălătorii de aur se află la Baia de Griş. Aici a fost dislocată o mare
cantitate de pietriş aluvionar, cantonat probabil pe un mai vechi curs al râului
Caraci. Se pare că această activitate era extrem de profitabilă, calculele
estimative relevând faptul că de aici este posibil să se fi extras mari cantităţi de
aur91 .
Vestigii asemănătoare celor de la Baia de Griş au apărut în numeroase
alte localităţi situate de-a lungul albiei Grişului Alb, în amonte de Baia de Griş.
Metoda se aplica în paralel cu cea a săpării de galerii în rocă, aşa cum o
dovedesc descoperirile de la Caraci sau Ruda. Acestea din urmă erau lucrări
miniere mai specializate şi ele necesitau o pregătire aparte.
Pentru o bună organizare şi exploatare a zăcămintelor aurifere, încă de pe
vremea împăratului Traian au fost aduse în Dacia grupuri de illiri din seminţiile
Pirustae, Baridustaeşi Sardeates, specializaţi în exploatările miniere subterane.
Inscripţiile atestă existenţa a numeroşi dalmatini şi illiri în regiunile
aurifere. O analiză a numelor dovedeşte provenienţa illirilor din părţile de sud ale
Pan non iei. Alături de illiri, documentele epigrafice atestă şi prezenţa a numeroşi

87. D. Tudor, Mineritul, p. 400-401.


88. Vezi în repertoriul descoperirilor pentru epoca romană în dreptul localilălii Ribila.
89. D. Tudor, Mineritul, p. 401.
90. Ibidem, p. 401 ·402.
91. Informalii primite de la tehnicianul geolog B. Bozsitz.

www.cimec.ro
296 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

orientali de origine greacă sau semită 92 . Acest amalgam uman este atestat şi în
depresiunea Bradului prin vestigiile descoperite în necropola de la Ruda.
Că regiunea a fost colonizată o dovedeşte şi tezaurul de denari imperiali
romani descoperit la Valea Arsului. Monedele, îngropate sub presiunea
evenimentelor din anul 170, reprezentau o sumă destul de importantă strânsă
începând cu finele secolului I d. Chr. şi a aparţinut, probabil, unui colonist
roman 93 •
Aşa cum am arătat, în zonele aurifere au fost aduse grupuri de mineri illiri
pentru exploatarea zăcămintelor. Şi la Ruda-Brad este prezent un astfel de
grup, aşa cum o dovedeşte necropola identificată pe dealul Muncelul. Inscripţiile
descoperite cu prilejul săpăturilor indică prezenţa aici a unor cetăţeni romani de
origini diferite, fapt ce rezultă din analiza antroponimelor, deoarece pe lângă
numele primite odată cu cetăţenia, există aici şi nume de origine traco-moesică
(Aurelia Tzod„., Dules), siro-palmyreniană (Aurelia-Banea) sau grecească
(Antonia Nice) 94 •
Necropola de la Ruda atrage atenţia prin patricularităţile ritului de
înmormântare folosit - incineraţia în gropi plane, asemănătoare celor de
înhumaţie. Mormintele plane cu groapă de incineraţie, fără urnă, descoperite la
Ruda sunt foarte asemănătoare cu unele de la Histria; acest rit de înmormântare
formează un tip numai în lumea greco-romană 95 • Înmormântări identice există
însă în secolele 1-111 şi în alte provincii, nu numai în zonele greceşti 96 , astfel încât
chiar având o origine diferită coloniştii puteau să adere la acelaşi rit de
înmormântare.
Descoperirile arheologice nu ne oferă informaţii despre locuirea romană
de la Ruda. Nu cunoaştem nici măcar numele aşezării. Prin analogie însă cu
locuiri aparţinând aceleiaşi populaţii de illiri putem presupune că şi locuirea de
la Ruda era organizată tot sub formele cunoscute ale acelor vicus Pirustarum
sau k(astel/um) Baridustarum 97•
O problemă asupra căreia dorim să atragem atenţia este cea a limes-ului
provinciei în această regiune aflată la graniţa de vest a Daciei romane. Fortificaţia
cea mai apropiată atestată până acum este castrul de la Micia (Veţel), situat pe

92. M. Macrea, Viaţa, p. 300; A. Rusu, Les illyriens, p. 146.


93. Vezi O. Palamariu, Tezaurul, p. 667-671. Nu vedem nici un motiv ca cele trei monede emise înainte de
106 d. Chr„ care ar fi constituit un eventual nucleu al viitorului tezaur să nu fi fost aduse din altă provincie având
în vedere chiar intensitatea colonizării în Dacia. De asemenea, dacă luăm în considerare îndelungata perioadă
de circulalie a unor monede, este posibil ca cele trei monede să fi circulat încă în Dacia în perioada imediat
următoare cuceririi. Deşi tezaurul nu oferă nici un indiciu despre apartenenţa etnică a proprietarului său, în
condiţiile date este mai probabil că a aparţinut unuia dintre coloniştii romani, atestaţi în zonă prin descoperirile
de la Ruda.
94. Vezi repertoriul descoperirilor pentru epoca romană în dreptul localităţii Ruda. Vezi mai pe larg la I.I.
Rusu, IDR, p. 426-427.
95. Dacă la Histria aceste înmormănări suni atestate din a doua jumătate a secolului IV i. Chr. şi până în
vremea romană, morminte asemănătoare există pe teritoriul Daciei romane la Apulum, Cinciş, Moreşti,
Porolissum, Sebeş. Ele sunt datate în secolele 11-111 d. Chr. apud D. Protase, Riturile, p. 67, 114; idem, Autohtonii,
p. 90. Există unele asemănări şi cu descoperirile de la Micia, ci. I. Andriţoiu, Morminte, p. 265-274.
96. D. Protase, Riturile, p. 115; idem, Autohtonii, p. 127.
97. M. Macrea, Viaţa, p. 300.

www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 297

valea Mureşului. Istoricii consideră că, de aici, graniţa trecea peste culmile
Munţilor Apuseni, coborând în valea Grişului Repede, la castrul de la Bologa 98 •
Provincia includea astfel întreg arealul minier, fapt dovedit şi de descoperirile
arheologice. Pe valea Grişului Alb, în aval de Baia de Griş nu mai există nici o
descoperire de epocă romană, astfel încât se crede că graniţa mergea până la
Baia de Griş, de unde se frângea spre est până în împrejurimile Abrudului 99 •
Creasta Munţilor Apuseni este perpendiculară pe defileul Grişului Alb dintre
Gurahonţ şi Leasa (ambele în judeţul Arad). Punctul de intrare în defileu se află
la o distanţă apreciabilă de Baia de Griş, spaţiu neacoperit cu descoperiifi de
epocă romană.
Chiar dacă acceptăm faptul că apărarea zonei ar fi fost asigurată de
detaşamente ale Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum şi trupe de la Micia,
precum şi de mici detaşamente mobile de hispanici specializaţi pentru lupta în
munţi (un Numerus Maurorum Hisp(aniensum) este atestat la Ampelum) 100 , este
greu de crezut că trupele respective nu dispuneau de un şir de fortificaţii
intermediare între cele două castre amintite (Micia şi Bologa), poate chiar de un
castru de graniţă a cărui existenţă este chiar presupusă 101 • Aceste fortificaţii ar
fi fost amplasate, în ce priveşte zona noastră, pe creasta munţilor, iar un
eventual castru, mai probabil, în regiunea Gurahonţ, la ieşirea Grişului Alb din
defileu 102 • în lipsa unor construcţii cu caracter militar sau vestigii civile, se pune
întrebarea dacă zona ar fi fost un spaţiu tampon, sau limesul se desfăşura mult
mai la vest şi descoperirile arheologice sunt limitate în această direcţie 103 •
Desigur, presupunerile noastre au un caracter ipotetic şi ele nu se verifică în
lipsa unor descoperiri arheologice. Cu siguranţă se poate afirma doar că
depresiunea Bradului, în porţiunea sa până la Baia de Griş, se afla în interiorul
provinciei romane şi, în aceste condiţii, apărarea ei era asigurată de trupele
imperiale.
înainte de a încheia, este nevoie să precizăm că deşi exploatarea aurului
a cunoscut o stagnare în timpul războaielor marcomanice, ea nu a încetat până
la părăsirea romană a provinciei 104 •
· După această epocă însă, înregistrăm pentru.regiunea Bradului un mare
hiatus din punctul de vedere al informaţiei istorico-arheologice. Este de presupus
că zona nu a rămas o „terra deserta", dar verigile de legătură ne lipsesc.
Informaţii mai consistente avem doar din evul mediu. În studiul acestei epoci
arheologiei îi revine însă rolul de ştiinţă auxiliară a istoriei având menirea de a
confirma ştirile rezultate din analiza celorlalte surse istorice.
încheiE!m aici succinţa noastră prezentare a evoluţiei istorice a depresiunii
Brad în lumina descoperirilor arheologice. În condiţiile actuale, demersul nostru

98. Ibidem, p. 108; C. Petolescu, Dacia, p. 71.


99. Şt. Ferenczi, Consideratii, p. 132.
100. M. Macrea, Viata, p. 108, 208. De remarcat că unitatea este adusă la Ampelum abia după 170.
101. Şt. Ferenczi, Consideratii, p. 132; S. Dumitraşcu, Note arheologice, p. 35.
102. Amplasarea unor lortilicatii la ieşirea apelor din provincie era un procedeu frecvent lolosit de romani
apud M. Macrea, Viata, p. 219.
103. Şt. Ferenczi, Consideratii, p. 135 şi urm; S. Dumitraşcu, Note arheologice, p. 35.
104. M. Macrea, Viata. p. 300. •

www.cimec.ro
298 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

se dovedeşte
incomplet datorită insuficienţei materialului documentar, dar ne
exprimăm convingerea că noi cercetări arheologice vor fi în măsură să ofere
datele necesare pentru a acoperi petele albe existente în prezent.

ABREVIERI

*** Civilta - Civilta romana in Romania, Roma, 1970.


*** 2000 de trepte - 2000 de trepte în mineritul zărăndean, Deva, 1979.
*** Hunedoara - Hunedoara. Monografie, Bucureşti, 1980.
***TIR - Tabula Imperii Romani, L34, Budapest, 1968.
Alexandrescu, A.O., Statui-menhir - În legătură cu statuile-menhir de la
Baia de Griş, în SCIV, XIV, 1, 1963, p. 145-149.
Andriţoiu I., Topoare-Topoare de cupru cu braţe în „cruce" în colecţia
muzeului din Deva, în Sargetia, VIII, 1971, p. 37-44.
Andriţoiu, I., Mărghitan, L., Deva- Muzeul arheologic din Deva, Bucureşti,
1972.
Andriţoiu I., Crăciuneşti-Descoperiri arheologice la Crăciuneşti (corn.
Băiţa, jud. Hunedoara), în Apulum, XVI, 1978, p. 55-70.
Andriţoiu I., Repertoriu - Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului
Hunedoara, în Sargetia, XIV, 1979, p. 15-34.
Andriţoiu, I., Morminte- Morminte de incineraţie în necropola romană de
la Micia, în Studii şi comunicări de istorie, Caransebeş, 1979, p. 265-274.
Andriţoiu, I., în Monografia - Satul Mihăileni (corn. Buceş). Studiu
monografic, în Sargetia XX, 1986-1987, p. 607-61 O.
Andriţoiu I., Şoimu ş - Contribuţii la cunoaşterea bronzului timpuriu în sud-
vestul Transilvaniei. Grupul cultural Şoimuş, în TD, 1O, 1989, p. 39-56.
Andriţoiu, I., Civilizaţia- Civilizaţia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în
epoca bronzului, Bucureşti, 1992.
Berciu, D., Repertoriu - Repertoriu arheologic de staţiuni şi descoperiri
preistorice în România. Material pentru un dicţionar de geografie istorică, în
RArh, V, I, 1942, p. 22-68.
Cârciumaru, M., Mediul - Mediul geografic în pleistocenul superior şi
culturile paleolitice din România, Bucureşti, 1980.
Cârciumaru, M., Nedopaca, M., Gravurile-Gravurile rupestre din Peştera
Cizmei, în TD, IX, 1-2, 1988, p. 181-195.
Ghiţescu, M., Aspecte - Unele aspecte ale relaţiilor dintre Dicomes şi
Marcus Antonius în lumina descoperirilor numismatice (O problemă de geografie
istorică), în SCIV, 4, 1968, p. 655-666.
Christescu, V., Viaţa economică - Viaţa economică a Daciei romane.
Contribuţii la o reconstituire istorică, Piteşti, 1929.
Ciugudean, H., Stela antropomorfă - Stela antropomorfă de la Pianu de
Jos (jud. Alba), în Apulum, XX, 1982, p. 59-63.
Ciugudean, H., Consideraţii -Câteva consideraţii privind cronologia unor
manifestări culturale aparţinând bronzului timpuriu transilvănean, în Apulum,
XXVII-XXX, 1990-1993, p.117-119.
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuia 299

Daicoviciu C., Cultura-Cultura dacică în secolul I î.e.n. -1. e.n., în Istoria


României, I, Bucureşti, 1960, p. 326.
Dudaş, FI., Descoperiri - Descoperiri eneolitice pe valea Grişului Alb
(Ţinutul Zarandului), în Crisia, VI, 1976, p. 21-34.
Dumitraşcu, S., Note arheologice - Munţii Apuseni. Note arheologice,
Oradea, 1980.
Dumitrescu, VI., Arta - Arta preistorică în România, Bucureşti, 1974.
Dumitrescu, VI, Vulpe, Al., Dacia-Dacia înainte de Dromihete, Bucureşti,
1988.
Domotor, L., A bradi bronzleletrol - A brădi bronzleletrol (Arad m.). Het
ăbrăval, în Arch Ert, XII, 1892, p. 70-71.
Ferenczi, Şt., Consideraţii - Consideraţii asupra limes-ului roman din
Dacia de vest, în Zi rid ava, XI, 1979, p. 125-140.
Floca, O., Descoperiri - Descoperiri arheologice în ţinutul Hunedoarei, în
Sargetia, I, 1937, p. 57-91.
Floca, O., Baia de Griş- Statuile primitive antropomorfe de la Baia de Griş,
în Sargetia, IV, 1966, p. 41-49.
Glodariu, I., Relaţii - Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi
romană, Cluj, 1974.
Gooss, C., Chronik - Chronik der archăologischen funde SiebenbOrgens,
Sibiu, 1876.
Gostar, N., Inscripţiile - Inscripţiile de pe lucarnele din Dacia romană, în
Arh Mold, I, 1961, p. 149-210.
Gruescu, I., Grumăzescu, C., Hunedoara-Judeţul Hunedoara, Bucureşti,
1970.
Ilie, M., Munţii Apuseni - Munţii Apuseni, Bucureşti, 1957.
Harţuche, N., Cercetări-Cercetări arheologice la Brad (jud. Hunedoara),
în ActaMN, VI, 1969, p. 439-449.
Hoernes, M., Urgeschichte- Urgeschichte der bildenden Kunst in Europa
vin den Anfăngen bis zum 500 vor Chr., Wien, 1925, p. 619-620.
Horedt, K., Săbiile - Săbiile de tip micenian din Transilvania, în Apulum,
IV, 1961, p. 9-19.
Jungbert, B., Repertoriu- Repertoriul localităţilor cu descoperiri paleolitice
din Transilvania I, III, IV, în ActaMN, XV, 1978, p. 1-18; XIX, 1982, p. 543-556;
XXII-XXIII, 1985-1986, p. 385-400.
Kiraly, P., Apulum - Apulum. Istoria oraşului Alba Iulia în epoca romană,
voi. li, mss. -
Lipovan, I., Aşezările - Aşezările purtătorilor culturii Coţofeni din bazinul
Ampoiului (I), în Apulum, XX, 1982, p. 9-31; (11), în Apulum, XXI, 1983, p. 29-48.
Macrea, M., Viaţa - Viaţa în Dacia romană, Bucureşti, 1969.
Maghiar, N., Olteanu, Şt., Istoria - Din istoria mineritului din România,
Bucureşti, 1970.
Marcu, D., Cahle - Sobele de cahle din Mănăstirea Vaca (sec. XVII), în
Ars Transilvaniae, li, 1992, p. 169-194.
Marţian, I., Repertoriu - Repertoriu arheologic pentru Ardeal, Bistriţa,
1920.
www.cimec.ro
300 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad

Mitrea, B., Penetrazione - Penetrazione commerciale e circulazione


monetaria nella Dacia prima della conquista, în ED, X, 1945, p. 1-154.
Moisil, C., Monetele- Monetele Dacilor, în BSNR, 15, 1920, 33-36, p. 58-78.
Nicolăescu-Plopşor, C.S., Cultura şeleană - Iarăşi cultura şeleană în
România, în AO, nr. 49-50, 1930, p. 211-213.
Nicolăescu-Plopşor, C.S., Le paleolithique- Le paleolithique en Roumaine,
în Dacia, V-VI, 1935-1936, p. 41-107.
Nicolăescu-Plopşor, C.S., Recherches - Le paleolithique dans la
Republique Populaire Roumaine a la lumiere des dernieres recherches, în
Dacia N.S., I, 1957, p. ~1-60.
Nicolăescu-Plopşor, C.S., Cercetări - Cercetări asupra paleoliticului
timpuriu, în Materiale, III, 1957, p. 281-292.
Palamariu, O., Tezaurul-Tezaurul de denari imperiali romani, descoperit
la Valea Arsului Brad, în Sargetia, XXI-XXIV, 1988-1991, p. 667-671.
Păunescu, Al., Evoluţia - Evoluţia istorică pe teritoriul României din
paleolitic până la începutul neoliticului, în SCIVA, 31, 4, 1980, p. 519-546.
Păunescu, Al., Cronologia - Cronologia paleoliticului şi mezoliticului din
România în contextul paleoliticului central-est şi sud european, în SCIVA, 35, 3,
1984.
Pârvan, V., Hamangia - La „statue-menhir" de Hamangia, în Dacia, li,
1925, p. 422-429.
Pârvan, V., Getica - Getica. O protoistorie a Daciei, Bucureşti, 1982.
Petolescu, C., Dacia - Scurtă istorie a Daciei romane, Bucureşti, 1995.
Petrescu-Dâmboviţa, M., Depozitele- Depozitele de bronzuri din România,
Bucureşti, 1977.
Popa-Lisseanu, G., Romanica - Romanica. Studii istorice, filologice şi
archeologice, Bucureşti, 1925.
Protase, D., Riturile - Riturile funerare la daci şi daco-romani, Bucureşti,
1971.
Protase D., Autohtonii - Autohtonii în Dacia, Bucureşti, 1980.
Rakoczy, s .. A korosbanyai - A korosbanyai barujaszsobrok, în BKL,
XLIII, I (191 O), p. 707-708.
Roman, P., Probleme- Unele probleme ale neoliticului târziu şi perioadei
de tranziţie în lumina săpăturilor de la Băile Herculane-Peştera Hoţilor, Craiova,
1967.
Roman, P ., Coţofeni - Cultura Coţofeni, Bucureşti, 1976.
Roman, P., Nemeti, I., Baden - Cultura Baden în România, Bucureşti,
1978.
Roman, P., Perioada - Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul
României, în SCIVA, 37, 1, 1986, p. 29-55.
Roska, M., Cercetări preistorice - Cercetări preistorice în Ardeal în anul
1928, în ACMIT, I, 1926-1928, p. 189-181.
Roska, M., Recherches - Recherches paleolithiques en Transylvanie en
1927, în Dacia, 111-IV, 1927-1932, p. 8-32.
www.cimec.ro
Cătălin Aişcuta 301

Roska, M., Industria - Industria de os în perioada mousteriană din Ardeal,


în AO, VIII, nr. 43-44, 1929, p. 349-351.
· Roska, M., Erd Rep - Erdely regeszeti repertoriuma, I, Cluj, 1942.
Roşu, L., Aspecte- Unele aspecte ale paleoliticului superior în România,
în RevMuz, 3, 1966, nr. 6, p. 481-484.
Roşu, L., Paleoliticul - Paleoliticul mijlociu şi inferior din Transilvania, în
RevMuz, 6, 1969, nr. 5, p. 401-405.
Rusu, A., Bronzuri - Bronzuri figurate romane în Muzeul judeţean Deva,
în Sargetia, XIV, 1979, p. 173-183.
Rusu, A., Cercetări - Cercetări în necropola Muncelu-Brad, în Materiale,
XIII, 1979, p. 219-223.
Rusu, A., Necropola - Necropola romană de la Muncelu-Brad, judeţul
Hunedoara, în Materiale, 1993, p. 291-294.
Rusu, A., Les lllyriens - Les lllyriens en Dacie, în Sargetia, XXV, 1992-
1994, p. 137-152.
Rusu, A., Les lllyriens - Les lllyriens en Dacie, în La politique Sdilitaire
dans Ies provinces de l'Empire romain li eme siecles apres J.-.c. Actes du 11•
colloque roumano-suisse, Berne, 12-19 septembre 1993, Berne, 1995.
Rusu, A. A., Biserica - Biserica românească de la Ribiţa (judeţul
Hunedoara), în AMI, 60, 1, 1991, p. 3-9.
· Rusu, M., Verbreitung- Die Vertreitung der Bronzehorte în Transilvanien vom
ende der Bronzezeit in die mitllere Hallstattzeit, în Dacia N.S., VII, 1963, p. 177-21 O.
Russu, I.I., IDR - Inscripţiile Daciei romane, 111/3, Bucureşti, 1984.
Sârcu, I., Geografie - Geografia fizică a R.S.R., Bucureşti, 1971.
Stanciu, V., Aurul - Aurul Daciei şi Imperiul roman, Timişoara, 1942.
Stoia, A., Les fouilles - Les fouilles archeologiques en Roumaine (1976),
I, în Dacia N.S. XXI, 1977, p. 357-374; (1977), li, XXII, 1978, p. 348-362.
Teglăs, G., Hunyadvm. Tort - Hunyadvarmegye fOldjenek tortenete az
oskort61 a honfollalăsig, Budapesta, 1902.
Tomorkeny, I., Harsanyi, P., A szegedi muzeumba-A szegedi muzeumba
kerOlt regipenz leletek, în NK, XI, 1, 1912, p. 8-15.
Tudor, D., Mineritul - Mineritul, în Istoria României, I, Bucureşti, 1960, p.
400-404.
Tudor, D., Oraş_e - Oraşe, târguri şi sate în Dacia romană, Bucureşti,
1968.
Tudorăn, P., Ţara Zarandului - Ţara Zarandului. Studiu geoecologic,
Bucureşti, 1983.
Ujvari, I., Geografia apelor- Geografia apelor României,