Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
www.cimec.ro
ACTA MUSEI DEVENSIS
SARG_ETIA
XXVl/1
Volum dedicat împlinirii a 115 ani de la înfiinţarea
muzeului şi a 60 de ani de la apariţia revistei „Sargetia"
1995-1996
www.cimec.ro
SARGETIA
STUDII ŞI ARTICOLE
SABIN ADRIAN LUCA -Die Vi nea- Siedlung aus Rumess. Die A-Phase
der Vinca-Kultur in Siebenburgen „ ...... „ „ „„ „ „. 45
-Aşezarea Vinca de la Romos. Faza A a culturii
Vinca în Transilvania
EUGEN COMŞA
- Les figurines anthropomorphes des cultures
de Turdaş et Vinca (Ressemblances et
differences) .......................................... „ ........ . 91
- Figurinele antropomorfe ale culturilor Turdaş
şi Vinca (asemănări şi deosebiri)
www.cimec.ro
4
EUGEN PESCARU
•
- Faze şi etape de amenajare ale complexului
ADRIANA RUSU- termal Germisara (Geoagiu-Băi, judeţul
PESCARU Hunedoara) ... „ „ •..•..... „ „ „ •• „ •...... „ ...... „ „......... 325
- Phases and Stages of Arrangement of the
Germisara Thermal Complex (Geoagiu-Băi, The
Hunedoara County)
www.cimec.ro
6
www.cimec.ro
9
CONSERVARE - RESTAURARE
CONSERVATION - RESTORATION
www.cimec.ro
www.cimec.ro
PRO MEMORIA
Adriana Rusu-Pescaru
www.cimec.ro
12 Pro memoria
www.cimec.ro
PRO MEMORIA
1997 is a jubilee year for the Deva museum 115 years since its
establishment and 60 years since the first issue of the „SARGETIA ACTA
MUSEI DEVENSIS" yearly. This requires a-albeit brief- review of our activities
over the decades. The grounds of the museum were setup after the founding of
the Hunedoara County History and Archaeology Society (1880) which initiated
and supported the project. lnitially lacking premices of its own, hosted at various
times in several unsuitable buildings, it is merely in 1938 that the museum is
granted the Magna Curia building, in which it functions today. lts collection were,
at first, structured on three fields: history, natural sciences and ethnography.
They were later diversified over the years. The first organising states elaborated
in 1920 was replaced as unfit in 1940. Always facing material difficulties Deva
museum managed to overcome them and to remains among the best rated
museums in our country.
The enriching and diversifying of the collections required some re-
organization and the opening of the new sections. Beside the Sarmizegetusa
Archaeological Museum, the Orăştie Ethnographical and Folk Art Museum, and
the Corvin Castle Mediaeval Museum and the following sections were founding:
the Nature Science Section (1966), the Mining Museum in Petroşani (1968), the
Crişan Memorial House (1979), the Aurel Vlaicu Memorial Museum (1982), the
Ţebea Museum (1984), the Local History and Ethnography Museum in Brad
(1987), andin the same year Deva Art Section. Our museum was re-organized
seve ral times (1938, 1968-1970, 1980-1981) and the Sarmizegetusa Section in
1982.
The Hunedoara County known as treasurer of many riches and beauties
in overwhelmingly rich in historical objects of nation wide or local importants.
Museum is responsable for their conservation and restoration. ln our county
there are 291 historical, art and nature monuments of which 111 historical and
architecture monuments, 30 archaeological monuments and reservati9ns, 2
memorial museums, 40 arts monuments, 229 natural reservs, and 79 memorial
monuments.
We are bound to mention the resultes of researches made of nationwide
importance archaeological sites in Grădiştea Muncelului (Sarmizegetusa Regia),
Micia, Germisara, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Tapae etc.
As a cultura institutions museum is called not only to discover, restorate
and preserve the remains of the past, but also to process the resultes of various
scientifical researches. Beside the specific means every museum is provided
with (exhibitions, lectures etc.), an important partit is played by the publishing
of work as results.
Even as early as 1925 manager Iosif Mallasz issues a publication belong
to the museum: „Publicaţiile Muzeului Judeţului Hunedoara". Only the 1•1
(1925), the 2"d (1926), 3rd_4th are issued, all of them being printed in Deva,
www.cimec.ro
Adriana Rusu-Pescaru 15
Printed House. Whereas the 1•1 issue was made up over single article - titled:
„Something about the past of our land" by I. Malasz, in the 2"d one we can find
articles signed Alexndru Borza, Iosif Lepşi and Gavril Todica. The vastest is
however the 3•d_4ih volume not only because provide article by Martin Roska and
Mircea Eliade, but alsa because it contai ns for the first time larga compte-rendu
of the museum activities in 1927. We can thus find out that the museum faced
financial problems, as it received only less than the 41h part of the amount
granted from the budget. One can alsa find out however some of the museums
successes: the first inventory of the coin collections (3387 silver and gold coi ns),
the first cataloqueing of the library (2834 volumes), the arranging of the
archieve, the first international publication exchange, as well as the seisable
enriching of the nature scrience collections.
ln 1937 as a resuit the offerts of museum manager Dr. Octavian FI oca, the
first issue ACTA MUSEI REGIONALIS DEVENSIŞ-SARGETIA is being printed.
lt was the first local archaeological publication issued outside Bucharest the title
thereof being subject to severa! changes. Thus the 3'd volume (1956) is titled:
„Contributions to a more thorough knowledge of the Hunedoara region".
Starting with volume 5'h (1968) the title is being stabilized of „SARGETIA-Acta
IV1usei Devensis". Du ring the 60 years of issue of the volumes were appeared by
publishing committees whose compositions was alsa subject to change.
Unfortunately, it is only as of the volume 71h that the compositions of committee
is being mentioned. At first was made up of experts inside the museum staffes,
then other experts was alsa called to join in. We can not mentioned here that we
are bound to mentioned the manager, publishing in charge and the secretary of
the publication; these are: PhD. Octavian Floca, Dr. Mircea Valea and Dr. Ioan
Andriţoiu for the ? 1h-13 1h volumes. As of the volume 141h (1979) only the publisher
in charge mentioned, this being Ioachim Lazăr, the museum manager and the
secretary which stage the same. Then as the 1981, volume 15 1h, the secretary
is Rodica lrimescu-Andruş, until 1991. From the volume 21 1h-24 1h onwards
publication manager is Adriana Rusu-Pescaru, Ioachim Lazăr publisher in
charge and Adela Herban secretary.
lf in the first issues SARGETIA published mainly archaeologist studies, in
volume 31h we find an ethnography paper signed by Nicolae Dunăre and as the
volume 41h the interest area is in larged with archieve, found presentations; with
151h book coments, activities, chronical, necrologues and volume 20 1h is actually
a monography the Mihăileni village near Brad. Moreover some volumes are
dedicated to some persons or events, thus, volume 141h is devoted Dr. Octavian
Floca on his 75 1h anniversary, volume 13 1h to Romanians 100 years for
lndependence, volume 16'h-171h to the museum centenary and volume 181h-19 1h
to the bi-centenary, at the 1784 peasant operating.
SARGETIA has play-hosted to many studies and articles bearing signatura
of prestigious experts. We can not mention all of our collaborators but we must
list here the archaeologists Ion Nistor, Mihail Macrea, Constantin Daicoviciu,
Hadrian Daicoviciu, Ion I. Russu, Ion Horaţiu Crişan, Radu Vulpe, Lucia
Marinescu, Ioan Glodariu, Liviu Mărghitan, Doinea Benea, Radu Florescu, the
ethnographers Nicolae Dunăre, Lucia Apolzan, Elena Secoşan, Valeriu Sutură
www.cimec.ro
16 Pro memoria
or the historians David Prodan, Dan Berindei, Maria Dogaru, Nicolae Lascu,
Ioan Opriş, Nicolae Edroiu, Gelu Neamţu, Simion Retegan, Radu Popa and so
on.
To make our publication know as board a group of experts as posible
exchanges have being established with many museums and cultural institutions
within our country but also 250 such institutions in more than 25 countries
worldwide.
Now, as we celebrate 60 years of as existance of our publication, we must
pay our tribute to all those who through their work have made SARGETIA a
publication of great prestige and we can only wish for it to keep the same high
standards as in the past.
www.cimec.ro
DIN „CARTEA DE AUR". La 115 ani de la
Înfiinţarea muzeului devean
Rodica Andruş
www.cimec.ro
18 La 115 ani de la înfiinţarea muzeului devean
4. C.A. I. p. 4.8 şi 9.
5. NicolaedeHohenzollem (1903·1977). Al doilea fiu al regelui Ferdinand I şi al reginei Maria. După cea de-
a doua abdicare a fratelui său, Carol li în 1926, a fost numit în Consiliul de regentă împreună cu patriarhul Miron
Cristea şi Gheorghe Buzdugan preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, care şi·a exercitat tutela asupra regelui
minor Mihai I. În 1937 a fost consrâns să renunţe la drepturile şi prerogativele principiare şi a fost exclus din
familia regală din cauza căsătoriei morganatice (1931) cu Ioana Doletti (născută Dumitrescu). A luat numele de
Nicolae Brana T.A.1., p. 13.
6. Ileana (1909-1991 ), principesă a României, cea mai mică dintre fiicele regelui Ferdinand I şi a reginei
Maria. Căsătorită cu arhiducele Anton de Habsburg. A doua căsătorie cu dr. Ştefan Isărescu. În 1948 se
stabileşte în S.U.A. unde se călugăreşte (1960) luând numele de Maica Alexandra. A fost stareţa mănăstirii
Române Schimbarea la Faţă din Ely Wood City- Pensylvania. Însemnare la C.A. I, p. 147.
7. Membrii ai familiei Brătianu care au dat ţării valoroşi oameni politici care s-au ridicat până la funcţia de
primminislru C.A.1., p. 7 şi respectiv p. 17.
8. Gorio/an Petranu (1893-?) doctor în filozofie, profesor de istoria artei la Univesitatea Cluj. C.A. Ip. 4 şi
p. 9. Vezi şi p. 104 vizita din 1927.
9. C.A. I, p. 25.
1O. C.S. Nicolaescu - P/opşor(1900-1968) director al Muzeului Olteniei şi al Arhivelor Statului din Craiova.
Coordonator al grupului de cercetare complexă Porţile de Fier; membru corespondent al Academiei C.A. Ip. 19.
11. C.A. Ip. 9.
12. Dimitrie Mihail Teodorescu (1881·1947), profesor universitar şi director al Institutului de Istorie şi
Arheologie Cluj; unul dintre creatorii şcolii arheologice clujene cu contribuţii esenţiale la localizarea şi începerea
investigaţiilor sistematice în zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei; Constantin Daicoviciu (1898-1973)
profesor universitar; secretar şi apoi preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice pentru Transilvania (1921-
1940); rector al Universităţii din Cluj; director al Institutului de Studii Clasice, al Institutului de Istorie şi al
Muzeului de Istorie al Transivaniei din Cluj; membru corespondent al Institutului Arheologic german din Berlin
şi al Societăţii de Studiu latine din Paris; membru al Academiei Române; preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice
şi membru al Prezidului Academiei Române; discipol şi continuator al săpăturilor începute de D.M. Teodorescu
C.A. Ip. JO. Pentru D.M. Teodorescu vezi şi C.A. I p. 35 iar pentru C. Daicoviciu vezi şi C.A. Ip. 138.
13. C.A. Ip. 31.
www.cimec.ro
Rodica Andruş 19
14. Vizita a avut loc cu prilejul şezătorii scriitorilor români din Ardeal. Sunt şi alte semnături, ilizibile. Volbură
Poiană (1890·1970), numele la naştere Constantin Năsturaş; Victor Eftimiu (1889-1972); Al. Cazaban (1872-
1966); Ioan Minulescu (1881-1944), numele la naştere Ion Minculescu.
15. C.A. I. p. 44.
16. C.A. I p. 46.
17. Probabil au fost două grupuri. în acelaşi an muzeul a fost vizitat de numeroase grupuri de elevi de la
Şcoala Normală din Deva conduse de prof. N. Solomon. C.A. Ip. 47 şip. 49.
18. V. Bologava fi, peste ani, directorului clinicii oncologice „Ion Chiricuţă"din Cluj; FrancaisHossu-Longin
(1847-1935). A studiat la Colegiul din Orăştie şi Alba Iulia, la Liceul piariştilor din Cluj şi la Facultatea juridică
din Pesta. A fost membru al „Societătii Petru Maior" a studenţilor români, încadrându-se în mişcarea naţională
românească şi colaborând permanentla ,Gazeta Transilvaniei" fiind prieten cu Aurel Mureşianu. A fost implicat
în mai multe procese de presă. Membru în congregaţia Comitalului Hunedoara, director al despărţămăntului
Deva al Astrei (1898-1900) şi, apărător al acuzaţiilor în procesul Memorandului şi a celor trei tineri studenţi
implicati, în 1900, în procesul „cununei lui Iancu". C.A. I. p. 57.
19. Octavian Goga (1881-1938) poet şi om politic, membru al Academiei Române. în viata politică a activat
în mişcarea de eliberare natională a românilor din Transilvania. Prim ministru intre 1937-1938, fiind ultimul
guvern înaintea instaurării dictaturii regale a lui Carol li; Camil Petrescu ( 1894-1957) scriitor, publicist şi eseist,
membru al Academiei Române, laureat al Premiului de Stat pentru literatură; Liviu Rebreanu (1885-1944)
scriitor, autorul unor romane de largă audientă. traduse în 20 de limbi C.A. I. p. 71.
20. C.A. Ip. 58-59 O. Dessila (1894-1976); P. Ou/hi (1856-1953).
21. Idem p. 62, 63 şi 74.
22. C.A. Ip. 63.
23. C.A. I p. 73.
24. Radu Vulpe (1899-1983), doctor docent, profesor la Universitatea din laşi; director de secţie la Institutul
de Studii Balcanice din Bucureşti; consilier şi şef de secţie la Institutul de Arheologie Bucureşti; membru în
Consiliul Permanent al Uniunii lnternationale de Ştiinţe pre şi protoistorice intre 1952-1964; membru al
Academiei C.A. Ip. 66.
25. C.A. Ip. 57.
www.cimec.ro
20 La 115 ani de la înfiinţarea muzeului devean
www.cimec.ro
Rodica Andruş 21
urmând studenţii Facultăţii de ştiinţe din acelaşi oraş conduşi de prof. dr. Al.
Borza 38 . Amintim de aemeni pe Nicolae mitropolitul Ardealului 39 , din nou pe
V.Bologa 40 , pe dr. petru Groza41 şi dr. George Proca 42 • Cuvinte frumoase scrie
căpitanul Gh. Dinulescu: „ Elevii Şcolii superioare de război în trecere prin Deva
ţin să aducă prinosul lor de recunoştiinţă mândriei străbune" 43 ; o elevă de la
Şcoala normală de fete din Arad care scria:„meleaguri scumpe voi povestiţi
măreţia trecutului întru pildă vie pentru viitor 44 ; un grup de învăţători din Buzău
care notează „ ... am apreciat iniţiativa celor care au pus bazele acestui muzeu
cât şi a celor care s-au pus în serviciul acestui institut atât de folositor în special
tineretului' 45 • Amntini şi pe C.Daicoviciu şi Ioachim Miloia 46 precum şi pe
avocatul, Victor Şuiaga 47 •
După 1928 numele de rezonanţă sunt relativ mai mare. Astfel regăsim
semnărurile lui Coriolan Suciu şi Vasile Goldiş (1929) 48 , Silviu Dragomir,
Alexandru Lapedatu, I.Lupaş, D.M. Teodorescu, C.Daicoviciu şi Popa Lisseanu
(1931 ) 49 ; Aurel Decei (1933) 50 , VlabimirDumitrescu (1934) 51 • Ca grupuri deosebite
38. Alexandru Borza (1887-1971 ); a contribuit la organizarea Universitălii Cluj unde a fost profesor; a fondat
şi a condus Grădina Botanică şi muzeul Botanic al Universităţii din Cluj; a pus bazele ierbarului critic împreună
cu E. Pop. C.A. Ip. 122.
39. Nicolae Bălan ( 1882-1955); mitropolit al Ardealului, profesor universitar; membru de onoare al Academiei
Române; consilier regal. În Consiliile de Coroană din vara anului 1940 s-a împotrivit oricăror cesiuni teritoriale
C.A. I p. 123.
40. supra nota 18. .
41. dr. Petru Groza (1884-1958); avocat şi om politic controversat; studii superioare la Budapesta, Berlin
şi Leipzig; participant la Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918; a format primul guvern la 6 martie
1945; a urmat cu fidelitate politica dictată de Moscova; C.A. I p. 123 şi C.A. lip. 3.
42. George Proca (1867-1943); medic epidemiolog; profesor la Universitatea Bucureşti C.A. Ip. 123.
43. C.A. Ip. 125.
44. Ibidem.
46. Ioachim Mi/oaia ( 1897-1940); studii superioare şi specializare la Roma; director al Muzeului Banatului;
profesor de istoria artelor; a fondat „Analele Banatului" C.A. Ip. 138.
47. VictorŞuiaga (1899-1996); avocat în Deva, viceprimar, prefect al judetului hunedoara (1937-1938);
preşedinte al Despărţământului Deva al Astrei ( 1942-1947); participant la Marea Adunare Natională de la Alba
Iulia. A publicat mai multe Lucrări privind istoria judeţului, unele singur, altele în colaborare cu dr. doc. Ocrtavian
Floca. Multe din ucrările sale în manuscris se păstrează la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi la
Arhivele Statului Deva C.A. I. p. 139 şip. 200.
48. Gorio/an Suciu (1895-1967); studii superioare la Budapesta şi Paris; colaborator al Institutului de Istorie
şi Arheologie Cluj, autorul lucrării de referinţă „Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania". C.A. Ip. 143;
Vasile Goldiş (1862-1934); studii filozofice şi lingvistice la Budapesta şi Viena fiind bursier al Episcopiei
Ortodoxe Române din Arad; membru al Societăţilor „Petru Maior" şi „România Jună"; secretar al generalului
Traian Doda; sprijinitor al memorandiştilor; secretar al Societăţii pentru crearea unui fond de teatru românesc;
membru în Consiliul Naţional Român central şi în Consiliul Dirigent; membru în guvernul l.C. Brătianu apoi în
guvernul generalului Averescu C.A. I p. 143.
49. Silviu Dragomir(1888-1962); studii universitare la Cernăuti şi Viena; membru al Secţiei Istorice a Astrei;
secretar al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia; director al Seminarului de Studii sud-est europene şi al
Revistei „Revue de Transylvanie"; membru al Academiei Române distins cu premiul „Năsturel"- C.A. I, p. 177;
Alexandru Lapedatu ( 1876-1954); studii superioare la Bucureşti; secretar al comisiei Monumentelor Istorice
(1904-1919) şi al Comisiei Istorice a României (1911-1919); profesor universitar la Cluj; fondator, împreună cu
Ion Lapedatu şi director al Institutului de Istorie Naţională din Cluj şi director general al Arhivelor Statului;
membru al Academiei Române; ministru în mai multe cabinete; Popa Lisseanu ( 1866-1 945); specialist în filologie
clasică; membru corespondent al Academiei Române; a tipărit izvoare ale istoriei românilor constituind un
corpus indispensabil de informare. C.A. Ip. 178; pentru I. Lupaş vezi supra nota 31 şi pentru D.M. Teodorescu
şi C.Daicoviciu vezi supra nota 12. De altfe ultimii doi au făcut frecvente vizite în Muzeul din Deva, semnăturile
lor regăsindu-se de mai multe ori (C.A. I p. 200, 21 O).
50. Aurel Decei (1905-1976); specializare la Roma, Paris şi Constantinopol; profesor al Academia Comercială
din Cluj, cercetător ştiinţific la Arhivele Statului Bucureşti şi la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga" C.A. li, p. 200.
51 . Vladimir Dumitrescu ( 1902 - ?) ; doctor în filozofie şi litere; membru al Şcolii Române de la Roma; profesor
la Universitatea Bucureşti; director al Muzeului Naţiona! de Antichităti: membru al Consiliului Permanent al
Uniunii Internaţionale de ştiinţe pre şi protoistorice şi al Institutului Italian de pre-şi protoistorie din Florenţa;
laureat al premiului „Vasile Pârvan" al Academiei şi al Premiului de Stat. C.A. l,p.200.
www.cimec.ro
22 La 115 ani de la înfiinţarea muzeului devean
www.cimec.ro
Rodica Andruş 23
57. CA li p.39.
58. CA li p.49.
59. CA li p.95.
60. Mircea Valea ( 1931); doctor în istorie; inspector metodist; muzeograf, apoi director al Muzeului Deva
(1963-1978). Specializat în istorie contemporană cu contribuţii privind istoria social -economică şi politică a
judeţului Hunedoara după primul război mondial. preocupări sporadice de istorie veche şi medernă, istoria
c!ulturii, etnografie şi folclor. A elaborat o amplă lucrare de toponimie hunedoreană. În timpul directoratului său
a fost inaugurată (1966) Secţia de Ştiinţele naturii a muzeului într-o concepţie modernă prin slrădania şi
priceperea şefei de secţie doamna Agnişa Nuţu.
61 Însemnarea, în limba franceză. se regăseşte în volumul li p.9.
62. vizita a avut loc în anul 1960. C.A. li p41.
63. C.A. li p.65. Text în limba franceză.
www.cimec.ro
24 La 115 ani de la înfiinţarea muzeului devean
populaţiei de munteni din a doua vârstă a fierului (dacii n.n.) a purtat-o împotriva
armatelor romane. Cu toate mulţumirile noastre pentru cel care ne-a condus
prin aceste locuri măreţe, dorim să revenim adeseori în România pentru a
regăsi pe fraţii noştri români" 64 • Ambasadorul S.U.A. a întreprins două vizite
(1971 şi 1975), la prima consemnând:,, Vizită frumoasă în muzeu interesant. Dă
idei clare despre mai multe epoci din istoria României" 65 •
Cuvinte fromoase lasă în urma sa delegaţia din Martinica, în urma vizitei
din 16 iulie 1973:„Mulţumim prietenilor noştri români care ne-au permis, prin
cercetările lor arheologice, să înţelegem mai bine formarea poporului român. În
acelaşi timp ne-au dat o lecţie de care noi trebuie să profităm pentru a pune în
valoare propriul nostru trecut" 66 •
De sigur că nu-i putem înşira pe toţi cei care au vizitat şi apreciat muzeul
nostru în perioada parcursă. Este de menţionat însă că în 1981 muzeul se
redschide într-o nouă organizare având ca director pe Ioachim Lazăr 67 •
Venerabilul înaintaş care a fost Octavian Floca scria cu ocazia inaugurării :„Sunt
adânc impresionat de felul corect şi complet al acestei organizări. Expoziţia
muzeală conduce intuitiv, ştiinţific, şi cu adânc înţeles pe vizitator pe parcursul
întregii istorii frământate dar glorioase a judeţului Hunedoara şi a ţării noastre
... Felicitări harnicilor organizatori ai acestei neîntrecute expoziţii şi un cuvânt
de cinste pentru felul în care directorul muzeului a ştiut să ne prezinte expoziţia
muzeală" 68 •
Tot din această perioadă mai amintim doar vizita din 7 dec. 1981 unde
citim: „Un grup de scriitori din toate unghiurile ţării îşi exprimă admiraţia lor
pentru acest lăcaş de cultură, în aceste plaiuri hunedorene de profunde
semnificaţii istorice ale poporului român liber şi independent. prilej de popas
sufletesc excepţional". Semnează D.R. Popescu, Vasile Băran, llarie Hinoveanu,
Traian Iancu, Anghel Dumbrăveanu, Constantin Ţoiu, Nicolae Berwanger,
Mircea Tomuş, Radu Ciobanu, Mihai Davidoglu, Nicolae Prelipceanu, Nicolae
Chirică, Teohar Mihodaş şi Eugen Evu 69 • Era tot perioada de directorat a dl.
l..azăr Ioachim acelaşi care pusese cât mai complex în valoare Castelul de la
Hunedoara, unde, în 1974 se consemna: „La întâlnirea cu istoria neamului şi a
noastră, studenţii de la Sibiu au păstrat un moment de pioasă aducere aminte
memoriei celor care au contribuit pentru ca noi, azi, să avem un nume:
„Români"!
În 1982 semnează în Cartea de Aur cosmonautul Dumitru Prunaru 70 , iar
în 1993 ambasadorul Indiei la Bucureşti scrie: „O vizită memorabilă. Am fost
64. CA li p.75.
65. CA li p.99 şi p.101.
66. Ioachim Lazăr( 1942); Muzeograf coordonator şi director la Castelul Corvin eşti lor din Hunedoara ( 1971-
1978); director al muzeului din Deva (1978-1 987); Studii de istorie economică românească; Doctorant cu o temă
de istoria învăţământului hunedorean. În perioada directoratuluilui său au fost inaugurate Casa memorială
Crişan (1979), Muzeul memorial Aurel Vlaicu (1982), punctul muzeistic Ţebea(1984). De asemeni a fost
reorganizată expoziţia de bază a Muzeului judeţean Deva (1981) şi Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa (1983).
67. CA li p.101.
68. CA li p.123.
69. CA li p.125.
70. CA li p.133.
www.cimec.ro
Rodica Andruş 25
Resume
Base sur „le livre des impressions" de Musee, !'articole present brievement Ies appreciations
faites sur l'institution museale et sur ses ouvriers.
Ce sont mentionnes Ies noms des nombreux personnalites qu'ils nous aient visite et qu'ils
aient confiee au papier leurs pensees et leurs signatures.
lls ont ete des ecrivains Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Ion Minulescu,
Emil lsac, Octavian Goga, Liviu Rebreanu), des professeures (V. Ghidionescu, ,C.S. Nicolaescu·
Plopşor, D.M. Teodorescu, N. Bologa, C. Daicoviciu, Şt. Bezdechi), des redacteurs, des chels de
l'eglise (Nicolae - Mitropolitul Ardealului, Justinian - Pariarhul României), des hommes politiques
(Ion l.C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Vasile Goldiş), le prince Nicolae et la Princesse Ileana et
beaucoup d'autres.
Des mots elogieuses nous ont laisse aussi Ies nombreux visitateurs etrangeres.
Sans doute, ces notes indique le role et lieu important de Musee de Deva dans l'ensemble
de la culture roumaine.
www.cimec.ro
IN MEMORIAM DIRECTORULUI
DOCTOR DOCENT OCTAVIAN FLOCA
Szekely Zoltan
www.cimec.ro
28 ln memoriam directorului doctor docent Octavian Floca
www.cimec.ro
Szekely Zoltăn 29
www.cimec.ro
30 ln memoriam directorului doctor docent Octavian Floca
fr:J... ~,,.11i-··"'" .
www.cimec.ro
Szekely Zoltăn 31
Abstract
The city of Cluj remained the cultural centre of Transylvania after the World War I as well.
There the University founded in the 19"' continued its existance. The Romanian State saw to it
!hat this university institution continue to have a teaching staff made up of the mos! distinguished
scientists of the country. Thus the Philology and Philosophy Department at the Classical
Philology Chair, at Greek and Latin, at archaeology and ancient history professors as were
named: Th. A. Naum, ŞI. Bezdechi, E. Panaitescu şi D.M. Theodorescu. These professors formed
the teachers and scientists who in the inter-war period and after the World War li have contributed
that the Romanian educational and scientilical achievements be recognized at home as well as
aboard.
A famous reprezentative of Romanian archaeology, taught in Cluj was doctor docens
manager Octavian Floca. I myself studing Classical Philology and ancient history and archaeology
in 1930. Bachelor students of those departaments learnt the students their lessons. ln the
premices of the Classical Studies Institute were they also had a library handly. Professors held
their seminaries and exams their as well. Graduates who are retained as training assistance
prepared the learning material and also dealt to the students when the professors were absence.
By that time Octavian Floca together with I. I. Rusu was a training assistent for ancient history and
archaeology. He taught us Greek and Roman coin study. So, while in Cluj we gol friends with each
other. ln 1943 he was appointed manager al the Deva museum and our friendly ties were broken
only in 1940 when Northern Transylvania shifted to Hungarian rule, I being in Sfântu Gheorghe
al !hat time. After World War li when Northern Transylvania became part of Remania again our
relationship resumed imediately.
Many museums in Northern Transylvania including !hat in Sfântu Gheorghe suffered
severe loses during the war. The new regim subjected museums to the authority of the new
institutions called the Cultural Settlements. The government ordered !hat the museums be
recognized and the staff thereof re-trained together with O. Floca and M. Moga we were
commissioned to visit all the museums !rom the country and re,iort on there state. Follow as these
visits training courses were organized in keeping with the new ideology. Octavian Floca lectured
al all those courses and our first visit to re-organize a museum was in Deva. Our ties was very
clase; we kept on each other inform all about our common problems. Octavian Floca lectured my
paper on the diggins al the Ciumăfaia Roman villa rustica; for distinguish service, we are both
awarded high Romanian medals in 1957.
From the human point of view as was very fair and humble person. He was understanding,
tolerant and friendly towards his younger colleagues. He was so cordial that everyboby adress him
with utmost conlidence. He counselled the young researchers with extreme benevolence and he
helped them in all their archaeology-related problems. To illustrate this, l'd like to recall that in
1982, short before his death, he sent me a postcard in which he asked me for some information
on behalf of a younger researcher in his museum.
I must point oul the great merits of this very special man as to the development of the
Romanian archaeology. Owing to his broad knowledge and high stander training he should have
its own University Chair, so that he woud be able to teach al'ld train young archaeologists. He was
noi only a very good researcher and coin expert, bui also an exquisite interpretor for Dacian and
Roman past in the Hunedoara region. His premature death was great loss for the Romanian
archaeology and also for his friends. We treasure his memory remembered him as a friend and
colleague who is very hard to find.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
OCTAVIAN FLOCA (1904-1983)
CORESPONDENŢĂ INEDITĂ
Ion I. Drăgoescu
I.
Mult stimate d-le Director
La plecarea d-voastre a rămas ca să vă scriu in chestia cărţilor şi a
bibliotecii. Azi fiind şi d-l prof. Lugli la Roma i-am arătat ce s-a făcut până
acuma, câte cărţi s-au legat, cât costă şi câte ar mai urma să fie legate.
1. Despre personalitatea Dr. docent Octavian Floca vezi; Ioan Andriţoiu. Dr. doc. Octavian Floca la a 75-a
aniversare, în Sargetia, XIV/1979, p. 9-13; !ochim Lazăr, Octavian Floca (1904-1983), în Sargetia, XIV-XVII/
1982-1983. p. 741-742; Olimpia Palamariu, Dr. Octavian Floca - colecţionar şi pasionat cercetător numismat,
în Sargetia, XXV/1992-1994, p. 223-225.
www.cimec.ro
Octavian Floca (1904-1983) - corespondenţă inedită
Pentru a şti mai bine ce avem de făcut, mai ales cu conturile la legător vă
scriu şid-voastre despre toate acestea.
Prima serie de căr,ti 140 volume legate aşa cum le-am orânduit eu, În
pergamenă, piele şi altele În pânză au fost terminate şi transportate la şcoală
marţi 9. VIII. Le-am preluat Împreună cu Pypide şi cu Macrea, apoi le-am
controlat şi după catalog şi după lista făcută de mine. Cele cari n-au fost bine
legate s-au titlul a fost imprimat greşit le-am refuzat şi dat spre a fi Îndreptate.
Acestea au fost numai câteva, căci În general sunt bine şi frumos lucrate.
Aceasta poate că a făcut-o pentru a se arăta vrednic de a-i Încredinţa şi pe
celelalte cari mai sunt. Costul acesora in total, făcând reducere 20% e de 1200
lire.
Din cele cari erau pe masă - după cum mi-afi spus d-voastră - i-am predat
o nouă serie; mai multe decât prima dată. Acestea se vor lega până la data de
20. VIII. Suma aceasta, cât vor costa nu v-o pot comunica, prea mare nu poate
fi cu toate că sunt mult mai multe la număr, - legându-le mai ales În pânză.
Mi-a spus Ionescu că În o scrisoare a lui a-fi amintit ceva şi de transportul
bibliotecii În sala de sus. Nu ar fi rău să Începem de pe acuma mai ales că va
trebui să se facă unele schimbări În aranjamentul În rafturi şi la catalog, dar
aceasta eu cred că e imposibil Înainte de a aduce toate cărţile de la legătorie
ca să ştim câte avem şi cum se pot aranja.
Ar mai fi o cerere a legătorului. Pare a fi un om mai lipsit de bani şi ar dori
să i se plătească ceva din ceea ce a lucrat până acuma.
ln celelalte chestiuni ale şcoale1~ pe câte ştiu eu, nici o schimbare dl. prof
Antonescu n-a sosit Încă, până azi, iar colegii mei afară de Constantinescu -
plecat la Viena sunt cu to/li la Roma.
Cu deosebit respect,
Octavian Floca
Roma 12. VIII. 1932
(Arhivele Naţionale ale României, Fondul Emil Panaitescu, Dosarul 113,
Filele 1-2)
11.
Prea stimate Domnule Profesor.
Corecturile la articolul meu au fost expediate la Bucureşti d-lui prof
Marcu, Încă de pe la mijlocul (I) unei lanuarea, (Sic!) aşa după cum a-fi cerut
d-voastră.
lnainte de trimiterea corecturilor, În urma unei scrisori a lui Dobaşi, am
trimis la tipografie şi fotografiile pentru refacerea clişeelor. Nu cred să fi
Întârziat cu trimiterea la timp.
ln timpul iernii am lucrat mai mult la muzeu. Sunt multe de aranjat. Dă
mult de lucru Întocmirea inventarelor cari lipseau s-au erau greşit făcute.
ln luna Decembrie am avut norocul să pun mâna pe nişte manete dace
foarte interesante. S-a interesat multă lume de ele. Cred că voi putea scoate
ceva bun din ele. La primăvară nu cred că va fi fără rezultat chiar o mică
www.cimec.ro
lbn I. Drăgoescu 35
săpătură În locul unde au fost aflate, de altfel am aflat şi vasul În care au fost
monedele, e din lut latene}, unde par a fi şi urme de zidărie din bolovani mari
de piatră de râu. Indiferent că va fi un mormânt s-au altă construcţie, e
interesantă, atât pentru epoca preromană, pe care o reprezintă, cât şi pentru
posibilităţile de dotare care ni se oferă (căci vasul şi monedele ne vor ajuta mult
la aceasta).
Vă rog primfti, dle profesor respectul meu deosebit pe care vi-l datorez
pentru totdeauna.
Octavian Floca
Deva, 19.//.935
(Arhivele Naţionale ale României, Fondul Emil Panaitescu, Dosarul 113,
Folele 3-4)
111.
De va 30 Dec. 1944
www.cimec.ro
36 Octavian Floca (1904-1983) - corespondenţă inedită
www.cimec.ro
Ion I. Drăgoescu 37
www.cimec.ro
38 Octavian Floca (1904-1983) - corespondenţă inedită
Abstract
The well-known Deva historian and archaeologist Octavian Floca was born on March 23'".
1904, în Zlagna, Sibiu County. After graduated secondary school in Dumbrăveni, he studied at the
Letters and Philosophy Dept. of the Cluj University, where he inquire solid knowledge in national
and world history, being taught by brilliant professors, among who names of D.M. Teodorescu,
E. Panaitescu, Ioan Lupaş and others should be remembered.
În 1927, he joines the scientifical staff of the Institute and Classical Studies as well as the
Museum being awarded a state schoolarship he studies in ltaly three years having as his
collegues other brilliant students in future historian, like D.M. Pippidi, M. Berza, Virgil Vătăşianu
and others. After ·returning to Romnania, Octavian Floca settles in Deva, and he becomes
manager ol the county museum, opposition of he hold almost three decades.
He takes part in important archaeological excavation (alone or with other experts) in
Zlatna-Corabia, Caşolţ, Hobiţa, Micia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Piatra Roşie, Sarmizegetusa
Regia, thus contributing to the exp'hnsion of the museum's archeological collection. ln 1940 he
becomes doctor in humanities with a work an „systems ol burial in Roman Dacia Superior".
Doctor Octavian Floca have a rich scientifical activity. He published many articles on a
Dacian and Roman's Epochs. He was involved in the founded of the „Sargetia" Magazine (1937),
one of the oldest in the county. He is proficiant alsa in doing numismatical research, publishing
several studies in this fie Id in being electing of the Romanian Numismatical Society. His scientifical
activity was acknowledge by many titles in the world. ln 1938 he was awarded by Romanian
Academy's „Vasile Pârvan" Prize, in 1961 he receives to the degree of Doctor Docens.
Three yet unpublished documents kept in Bucharest National Archieves add to the bio-
bibliography of the scientist provided us with new testimonies on his activities.
www.cimec.ro
LIV.IU MĂRGHITAN
LA A 60-A ANIVERSARE
Adriana Rusu-Pescaru
www.cimec.ro
40 Liviu Mărghitan la a 60-a aniversare
AD MULTOS ANNOS!
Bibliografie selectivă
I. Cărţi
- Agricultura milenară a băştinaşilor hunedoreni, in voi. Din trecutul de
luptă al ţărănimii hunedorene, Deva, 1967, p. 5-80.
- Moşteniri străvechi. Tradiţii progresiste ale Învăţământului hunedorean,
Deva, 1968, p. 7-66.
- Micia, grupul de cuptoare romane (în colaborare cu O. Floca şi Şt.
Ferenczi), Deva, 1970, p. 111.
- Cercetări arheologice pe vatra oraşului Deva, Deva, 1971, p. 106.
- Muzeul arheologic Deva(în colaborare cu I. Andriţoiu), Cluj, 1971, p.75.
- Das Archăologische Museum aus Deva (în colaborare cu I. Andriţoiu),
Bucureşti, 1972, p.55.
- Monumente istorice din jude/ul Hunedoara - pliant, p.20.
- Tezaure de argint dacice- catalog, Bucureşti, 1977, p. 136.
- Fortificaţii dacice şi romane pe cursul mijlociu şi inferior al Mureşului,
Bucureşti, 1978, p.136.
- Civiliza/ia geto-dacilor, Bucureşti, 1981, p.82.
- Decebal, Bucureşti, 1982, p. 90.
- Zece tezaure carpatine, Bucureşti, 1988, p. 92.
- Ora de arheologie, Bucureşti, 1993, p. 96.
- Comorile regelui Decebal, Timişoara, 1993, p. 126.
- Arta figurativă la geto-daci(în colaborare cu Mioara Turcu), Bucureşti,
1996, p. 135.
www.cimec.ro
42 Liviu Mărghitan la a 60-a aniversare
www.cimec.ro
Adriana Rusu-Pescaru 43
Abstract
Ardent researcher of the ancient history, the well-known archaeologist, Liviu Mărghitan
was born on December 20'", 1937 in Arad. After granduated elementary and secondary school in
Mureş, he studied at the Philosophy - History Dept. of the Cluj University. Here he have had
brilliant professors among who names of M. Macrea, C. Daicoviciu, I.I. Russu, C. Mureşan, Şt.
Pascu, Fr. Pall, M. Dan and others should be remember.
ln 1962, he gets the diploma in the archaeological speciality (only eight graduates of one
year obtains this speciality, one of them being I. Glodariu). After a short didactic activity Liviu
Mărghitan begins the researcher work al the Deva County Museum (today the Dacian and Roman
Civilization) held variing with museologist and then chief of section. ln this cality he undertook
numerous plot of land investigations, both rescue and sistematical researches covered both
neolithic Age and Dacian, also Dacian - Roman ones.
Al Mintia was revealled a settlement who belongs to the middle phase of a Vinca-Turdaş
cultura, unknown till then, and at Zlaşti he done limitation on the ground of an other neolithic
settlement. He made researches in the Dacian settlements al Cozia-Deva and Câmpuri Surduc.
For the Roman period he studied totally vil/a rustica from Deva, he identified partially the barrack
of the gladiators (schola gladiatorum) lrom Ulpia Traiana Sarmizegetusa where he discovered a
bicoloure mosaic (white and black) from marble.
An important chapter from his activity makes up participation al the ample investigation
of a Roman settlement on the Veţel community - the pagus lrom Micia, a group of ovens for the
burnt pottery, eight houses from the civilian settlement, the military amphiteater (single of this
kind !rom the Roman Dacia). He contributed permanently at the enrichment of the museological
patrimony in Hunedoara with inscriptions, statues, coins (a part of these had retrieved by
accidentally discoveries).
Besides of the archaeological research effectuated by oneself or in joint one led by the
excellent archaeologist who was Doctor Docens Octavian Floca, Liviu Mărghitan was passionatly
by lile and the activity of the inventator pilot Aurel Vlaicu. ln this sense he undertook investigations
in press and archieves, has took connection with the Vlaicu's offspring, his researches materialized
in articles, studies and books.
The outcomes of all his activities was being entrusted the print, a part of !hem being
published in the Deva year book Sargetia. Liviu Mărghitan was being presen! at numerous
symposiums and scientifical sesions being member of the lnternational Association of the Latin
and Greek Epigraphy.
Now, al the universitar moment, when he has turned sixty, his collegues cheers him a long
lile, wealth and productive activity.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
STUDII ŞI ARTICOLE
1. Die Gelăndeforschungen wurden im jenen Jahr von Zeno Pinter (Institut tur Sozialwissenschaften
HermannstadVSibiu/Nagyszeben) und Aurel Cosma (zu jener Zeit Museographe beim Volkskundemuseum aus
Broos) durchgefuhrt. Gleichzeitig mach te Mihai Căstăian Gelăndeforschungen, infolge deren auch die Rumesser
jungsteinzeitlichen Siedlung entdeckt wurde. Fur andere Einzelheiten sehe: Luca-Cosma 1993.
2. Luca -Cosma 1993, 87.
3. Mihai Căstăian entdeckte die Siedlung indem er die Legung eines Fernmeldewesenkalbel beobachtete.
Fur andere Auskunfte sehe Căstăian 1995, 45, 51, Tal. VIII A-B.
4. Wie im Fall der jungsteinzeitlichen Siedlungen in Turdaş, Orăştie-Dealu/ Pemilor, Punkt X 2 , Tărtăria,
Balomir, Limba. Lumea Nouă. etc.
www.cimec.ro
46 Die Vinca-Siedlung aus Rumess
1,80m und aut dem Boden aus einer archăologisch sterile Kieselschicht.
Zwischen den Tieten von 1 ,00 und 1 ,25m tindet siech eine kompakte Schicht
von Flupsteine, die gleichmăssig aut drei Schichten, oberhalb und unterhalb
deren keramischen Vinca-BruchtstUcke vorkommen, angelegt wurde. lndem die
erforschte Flăche zu klein war, glauben wir nicht es daB es notig wâre diesem
Betund eine genauere Deutung (Wohnungboden, Weg, etc.) zu geben. Die
zukunttigen Forschungen werden sicherlich das Problem erklăren. Unterhalb
dieses „Bodens" die Schicht mit Vinca-Materialien, inder manchmals massive
Lehmbewurtstlicke, keramische Fragmente, Knochen und Feuersteine
zugemischt wurden, betrăgt 1,50m. Gegen den Grabungsboden kamm ein Teii
Lehmbewurf vor, der ein Lehmbodenstuck bedeuten soli.
Das lithische Material wird zu diesen Anlap nicht vorgestellt. Man stellt nur
fest, auBer dem Material aus behauenem Feuerstein und der geschliffenen
Axte, die Existenz einer bedeutenden Menge von behauenen Obsidian, sowohl
aus den Gelăndeforschungen, als auch aus der Kulturschicht.
Das Knochenmaterial ist schlecht vertreten. Wir bemerken die Pfrieme
aus Rehgeweih von Taf. IV/4.
Wie bei der Mehrheit der vorgeschichtlichen Siedlungen, die wichtigsten
Daten bewahrt das keramische Material auf.
Die Faktur. Der Zusammensetzung der Tonmasse nach, ist die Vinca-
Keramik aus Rumess als fein (Taf. 11/2-5, 8-9; 11/6-8, 15, 18; 111/4, 17; IV/1-3; V/
5; Vl/1, 3, 10), halbfein (taf.1/6, 9; 11/1-5, 9-14, 16-17, 19-20; 111/1-3, 5-8, 10-13,
15-16; IV /4, 7; V /6; Vl/2, 4-6, 9, 11) und als gewănlich/grob (Taf. 1/1, 7; 111/9, 14;
IV/5, 6, 8; V/1-3, 7; Vl/7-8)zu betrachten. Hăuflich hommt als Vermagerungsstoff
der feinkornige Sand bei der feinen und halbfeinen Keramik vor und der
grobkorniger bei der gewănlichen/groben. Seltener stellen wir fest die Existenz
der organischen Anteile in der Zusammensatzung der Tonmasse.
Die Keramik wurde einem sehr guten Brand unterzorgen. Seltener stellen
wir fest die Anwesenheit einer roten (Taf. IV/7, V/1, ij) ader schwarzen (Taf. V/
1) Biskotte. Die teine und manchmals halbfeine Keramik ist sehr gut geglăttert.
Auf der feinem Keramik kommt vor eine chromatische Auswirkung, die
blacktopped genannt wird. Bei der halbfeinen Keramik kommt auch der Brand
mit Flecke vor. Chromatisch, ist die teine Keramik im grăBten Teii schwarz,
braun, gelblich-braun ader ziegelrot und - sehr selten - grau.
Die Formender Keramik verleihen diesem Fundort eine Besonderkeitsnote,
weil die Schi.isseln mit eingeprăgter Wand (Taf. Vl/3, 9, 11) so selten sind,
wăhrend der grăpter Teii fast steile, leicht eingeprăgte Wănde (Taf. 116; 7; Vl/7-
8, 1O) erweist.
Die Năpfe erweisen eine Neigung zu Bitronkonismus, auch wenn nur als
einer sehr starken Kri.immung der GefăBwand (Taf. 1/2, 4-5, 8-1 O; IV/1, 3; V/2,
5 6; Vl/1 ). Seltener kommen vor auch Formen mit steile Wănde. GroB ist der
Anzahl - besonders bei der gewăhnlichen/groben Gattung - der groBen,
băuchingen Gefăsse - die Tăpfe (Taf. 1/1; 111/14; IV/3, 4 6, 8; V/7). Den
băuchigen aber mit engeren und meistens zylindrischen Hals gehăren die
Amphoren (Taf. 11/17; 111/12, 16; IV/2, 7; V/1 ). Einige Gefăsse aus Rumess
erweisen einen vollen (Taf. Vl/2) FuB ader mit einer profilierten (Taf. Vl/6) ader
sehr ausgehăhlte Hăhlung (Taf. Vl/4-5). Behalten wir-auch wenn das nicht
abgebildet ist - daB der volle Teii, der den FuB mit dem Gefăss verbindet -
meistens - sehr hoch (12-15cm) und, infolgedessen, sehr schlank ist.
Die Sonderformen sind in der Ausgrabung des Jahres 1995 durch einen
Seiher/RăuchergefăB (Taf. 1/9), den Schi.isseln mit Protomen (Taf. 116; 111/2), den
GefăBdeckeln (Taf. 11/11; IH/1 O) und den GefăBe mit AusguBrinne (Taf. 111/19)
vertreten. Zwischen den Sonderformen zeichnet sich aus ein GefăB aus dessen
Bauch eine dreieckige Maske modelliert wurde, deren Augen quer auf der
nabenformig durchgefi.ihrte Nase einschnitten wurden und deren Mund ausgehălt
ist (Taf. 111/4).
www.cimec.ro
48 Die Vinca-Siedlung aus Rumess
Die Verzierung ist sehr verschieden und tor den kulturellen und
chronologischen Horizont der Rumesser Funde reprăsentativ.
Bei der feinen Gattung und seltener bei der halbfeinen kommen kannelierte
Muster vor. Eigenartig ist die besonders tein durchgefOhrte Verzierung, indem
die Kannelure entweder parallel (Tat. 1/3) sind ader sich gruppiert unter einem
von 45° Winkel uberschneiden (Tat. 1/8). Anderstmals sind die Kannelure tieter,
ebenso gruppiert und unter einem von 45° Winkel uberschnitten (Taf. 1/2). Bei
der gewohnlichen Gattung gibt sich auch "kannelierte Barbotin" (Tat. 1/1 ). Bei
der halbteinen Gattung geben sich auch parallele Kannelure aut dem
GetăBschulter (Taf. 11/15).
Die Falten kommen seltener vor und nur aut der halbteinen Gattung. Sie
sind entweder als parallele Bundei, die sich unter einem von 45° Winkel
uberschneiden (Taf. 111/8) durchgefGhrt ader tinden sich im lnneren und Ausseren
des GetăBbodens wie aut Taf. 11/10. Auch das Muster von Taf. 11119 soli, allen
Anschauuungen nach, in derselben Weise durchgefOhrt worden.
Die Einschnitte kommen besonders aut der halbteinen Gattung vor. Sie
konnen als parallele (Tat. 11/1, 4-5, 7-8, 12, 15, 18), winkelige (Taf. 1112-3, 11, 16-
17, 19; 111/15) oder măandrische (Taf. 11/14; 111/11-13) Streiten vor. Der groBte
Ţeil dieser Muster, sowie jene die in den folgenden Reihen beschrieben werden,
kommen aut Amphoren vor.
Auch die eigestochenen-eingeschnittenen Streite Gehoren der Getăsse
der halbteinen Gattung. Die Punkten konnen lănglich (Taf. 111/1, 3, 5, 16) oder
dreieckig (Tat. 11116-7) sein, indem das von dem eingestochen-eingeschnittenen
Streiten gebildete Duktum ein măandrisches ist. Sehr selten treffen wir, unter
dem GetăBrand, ein eingeschnittenen Dreieck, der mit runde Eindrucke ausgefGllt
wurde (Taf. 11/20).
Das GetăB aut Taf. 111/17 ist aut der Basis-Rand mit kurze Einkerbungen
verziert und unterscheidet sich durch Brand und Faktur von dem restlichen
archăologischen Material aus Rumess (mehlige Faktur und orangegelbe Tontarbe
mit graue Flecke).
Bei der gewohnlichen Gattung die Verzierung besteht aus in Bundei
gruppierte Einschnitte (Taf. 114), quer uber dem Rand und dem Bauch lautende
Fingernageleindrucke (Tat. 117), schiete, unter dem GetăBrand in einer (Tat. (IV/
6) oder zwei Reihen (Taf. IV/8) gruppierte Fingernageleindrucke und aut der
Bauchzone des GetăBes durchgefOhrte Eindrucke, wie aut Taf. 111114). Ebenso
kommen vor, aut der gewohnlichen/groben Gattung, groBe, ovale, mit mehrere
Fingereindrucke verzierte Naben (Taf. 11119).
Die Henkel sind senkrecht-transversal durchgeboren bei der teinen und
halbteinen Gattung (Tat. 11/6; V/5). Einige getăBe erweisen tiet eingekerbte
Naben (Taf. 1119).
SchlieBlich, bemerken wir daB das Deckel-GetăB von Taf. 11/11 einen
zweimal durchgebohrenen Giptel erweist.
Das GetăB mit Protome von Taf. 11/6 ist mit einem breiten, nach dem Brand
bemahlten, roten Streiten verziert.
www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 49
Das GefăB von Taf. V/3 entgeht jeder bekannten Typologie, indem es-
obwohl bis jetzt der einzige Fall in Rumess wăre - einer anderen
vorgeschichtlichen Kultur zugehoren konnte 5 .
Die kulturel-chronologische Eingliederung der Rumesser Funde stellt
keine besondere Probleme in was den Entwicklungsstatnd der Vinca-Kultur
betriefft. Die Faktur, die Formen und die Verzierung erweisen daB die
jungsteinzeitlichen Menschen von hier in der A-Phase der erwăhnten Kultur
lebten 6 •
Die Beurteilung des Rumesser Materials soli nicht von dem Anschein
beeinflusst sein, dem nach die eingeschnittenen Gattungen so hăufig wăren,
weil der groBte Teii jenes Material anlăBlich der Gelăndeforschungen entdeckt
wurde (Taf. 11/2-4, 14-16, 19; 111/5). AuBerdem, keine Komplexe wurden
vollstăndig geforscht und, in den Probegrabungen 1 und 2, es konnte auch um
Materialmischungen anlăBlich der Legung des Fernmeldewesenkabel gehen.
Andersfalls, gerade zu diesem AnlaB wurden bei Gelăndeforschung die schonsten
Materialien gesammelt. lndem wir die restlichen Materialien mit den
zeitgenossischen Komplexe aus dem sOdlichen Banat vergleichen, stellen wir
Ănlichtkeiten mit der A, -Phase der Vinca-Kultur test, so wie diese in Gornea/
Felsolupk6 7 und Liubcova/Als61upk6 8 definiert wurde bei den Formen 9 , den
kannelierten Verzierungen 10 und Einschnitte 11 . Ăhnlichkeiten mit spătere
Materialien stellen wir auch fest, besonders bei der eingeschnittenen Keramik 12 .
Einige eingestochen-eingeschnittenen Elemente erinnern an die
Phănomene der frOheren Phasen der Vinca-Kultur aus der Banater Ebene 13 .
Auch die auf dem in Rumess entdeckten GefăB erweist Analogien in der
A-Phase der Vinca-Kultur 14 .
Die Keramik aus Rumess deutet an einer Entwicklung der Gemeinschaft-
in ihren oberen Niveaus-, die mit der Vinca A 3-Phase zeitgennossisch ist,
wăhrend einige Gefăsse auch in einen Vinca 8 1 -Horizont eingegliedert werden
konnten 15 .
Alle diese Bemerkungen berechtigen uns zu behaupten daB schon in der
A-Ph ase der Vinca-Kultur, jungsteinzeitliche Gemeinschaften, die wir alsTrăger
www.cimec.ro
50 Die Vinca-Siedlung aus Rumess
dieser Kultur betrachten, lassen sich nieder in SiebenbOrgen, so wie die ăltesten
Rumesser Materialien es beweisen 16 .
Die Existenz der Vinca-Kultur in SiebenbDrgen stand bis jetzt unter dem
Zeichen einer ungenOgenden, teilweisen ader fragmentierten Dokumentation.
lndem wir die bisher veroffentlichten Material studierten, stellt man fest daB
diese Kultur gut auf den mittleren Tal des Mieresch (s. Karte 2) vertreten ist. Die
wichtigsten Funde dieser Art kommen in Demetersbach/Limba/Lombfalva 11 ,
Radnuten/lernut/Radn6t 18 , Balomiren/Balomir/Balomir 19 , Tărtăria/Als6tatârlaka 20 ,
Weissenthal/Valea Nandrului/Nândorvâlya 21 und, schlieBlich, in Rumess vor.
Vielleicht aucht einige Funde aus Thorendorf/Turdaş/Olâhtordos 22 konnten
diasem chronologischen Horizont zugeschrieben werden.
Die Existenz dieser Kulturschichten, auch wenn einige deren bestritten
werden konnte 23 , fOhren zum SchluB daB in SiebenbOrgen sich ein
chronologischen Vinca A-Horizont vor demjenigen mit Funde von Turdaş
Typus24 gab, der mit den Materialien aus Serbien 25 , Vinca 26 und aus dem
rumânischen Banat2 7 eng verbunden ist. Die offensichtlichen Unterschiede
zwischen den Vinca A-Materialien und denjenigen die der Turdaş-Kultur
zugehoren sind zu einleuchtend um die beiden Phânomene auch weiter im
selben Topf zu werfen und eine Vinca-Turdaş (Vinca-Tordos) - Kultur zu
definieren 28 . Wenigstens die 1. Phase, im Sinn dieses Begriffes, erweist sich
wohl kOnstlich zu sein, wenn wir fest stellen daB die Vinca A aus SiebenbOrgen
identisch mit jener aus dem Banat und Serbien ist und wann sich wirklich ei ne
Turdaş-Kultur gibt, diese hat Eigenschaften die sie eindeutig von der Vinca-
Kultur unterscheiden lasst, auch wenn man einen sehr starken
Entstehungsbeitrag der Gemeinschaften aus der Banater Ebene zur Bildung
der siel;>enbOrgischen Kultur voraussetzen konnten.
lnfolge dessen, stellen wir fest die Existenz eines Vi nea A-Horizontes, der
mit jenem des Definierungsgebietes âhnliche und sogar identische
Manifestationen in SiebenbOrgen erveist. Vielleich wird die Uminterpretation
einiger archâologischen Materialien aus âlteren Forschungen in dieser Gegend
zum Licht Funde desselbens Horizontes bringen werden, die bis jetzt falsch
interpretiert wurden.
www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 51
BIBLIOGRAFIE
www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 53
O OJm
:11.111111
'
neo1.·I t"IC
Katre 1. Die Lage der jungsteinzeitlichen Siedlung von Romos - Făgădău/Rumess · Beim
Gasthof/Romosz -A Fogade6 (Dealul Pemilor/86hmenhiigel/A Csehek Dombja, Punkt X,).
www.cimec.ro
54 Die Vinca-Siedlung aus Rumess
www.cimec.ro
(J)
I I- humus D>
O'
:J
)>
• „
1 -~l I - strat de cultură a.
~
D>
:J
~ -·=
c.. I· :/::~:I -galben nisipos r
c
(')
D>
~.::~·:·
1 , ._
„ „ „ .. „.„.... ,.„ ...
~~ ·- · ...,
. ... ;;-, "'\....""
„ „
~. ~
;}
'
4.i
+'
·,;,, - ••
•
Plan L Stratigraphie aus Rumess :
a. Westseitenansicht. Probegrabung 2 ; b. Horizontalans icht. Probegrabung 2; c . Horizontalabsicht. Probegrabung 1; d.
01
Nordseitenansicht.. Probergrabung 1; e . Nordseitenansicht. Schnitt 8 1 • 01
www.cimec.ro
Die Vinca-Siedlung aus Rumess
t.
l.
www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 57
-· "'l ·~
',,,.·f,:„~~.·• .' . . ' . . .. -~·
:v-.•. ·.·'. ~~ ..... ~~:::...-····,·~ .. ' . „
~it!' ~:, V •;.: . •
•'•.: ?-:~~.:·.1· ~. ~ ~
I~
4.
'
.
' ... _,. ~
l
s
1 5.
-=--~
11
ll'Y
Tefal III. Rumess. Keramik. 4-auf einem Gefăf3 applizierte Maske.
www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 59
2,
6.
-- ••
1
J.
t ~
- - „
4.
'Z
www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca 61
www.cimec.ro
62 Die Vinca-Siedlung aus Rumess
Rezumat
Existenţa unei aşezări Vinca pe prima terasă a Mureşului la Romos a fost constată cu
ocazia perieghezelor din 1991 şi a cercetării de verificare din 1995, când au fost intreprinse două
sondaje şi o secţiune. S-a constatat că aşezarea descoperită a fost locuită neîntrerupt în două
etape succesive, cum reiese mai ales din studiul materialului recoltat din săpătură şi din
cercetarea de suprafaţă şi care ieste caracteristic pentru faza timpurie a culturii Vinca. Materialul
litic constă în cremene cioplită şi topoare şlefuite, precum şi într-o mare cantitate de obsidian. S-
a descoperit şi un străpungător din corn de căprior. Ceramica este foarte bine arsă, din pastă cu
nisip, rareori cu degresant organic, constatându-se existenţa biscuitului roşu şi negru, a
fleacurilor şi a efectului blacktopped la specia semifină, respectiv fină, de obicei bine lustruită.
Predomină culorile negru, brun, brun-gălbui sau cărămiziu, cea cenuşie fiind rară. Particularitatea
sitului constă în frecvenţa străchinilor cu pereţi drepţi, uşor aduşi spre interior, a castroanelor
puternic carenate şi a oalelor mari şi bombate şi raritatea străchinilor cu pereţii aduşi spre interior
şi a castroanelor cu pereţii drepţi. Se cuvin amintite amforele şi vasele cu picior, cel mai adesea
plin, înalt şi foarte zvelt. Formele speciale sunt reprezentate de strecurătoare I afumătoare,
străchini cu protome, capace şi vase cu cioc, precum şi un vas cu mască triunghiulară
antropomorfă. Decorul este foarte variat şi cartacteristic orizontului cultural şi cronologic căruia
ii aparţine staţiunea: faza A 1 a cultwrii Vin ca, cu precădere, în vreme ce anumite materiale din
nivelele superioare ar putea aparţine fazei A3 şi celei B1.
Materialele descoperite duc la concluzia existenţei unui orizont Vinca A în Transilvania
anterior celui cu descoperiri de tip Turdaş, identic celui din Banat şi Serbia, ceea ce impune pe
de o parte renunţarea la conceptul de „cultură Vinca - Turdaş", chiar dacă este de presupus o
contribuţie însemnată a comunităţilor Vinca din Banat la constituirea culturii Turdaş, pe de alta o
reinterpretare a descoperirilor mai vechi din regiune.
www.cimec.ro
STRECURĂTORI CERAMICE
PREISTORICE
Radu Florescu
Cele mai vechi publicări ale unor săpături sistematice privind preistoria -
sau mai precis, neo-eneoliticul- României, (DUMITRESCU, 925; ŞTEFAN, 925;
CHRISTESCU, 925, 294, 28/4) cuprind între tipurile ceramice repertoriate şi
fragmente de vase ceramice cu pereţi perforaţi. Tot de pe atunci datează şi
atribuirea destinaţiei funcţionale de strecurătoare acestor vase cu pereţi perforaţi
(DUMITRESCU, 925, 60, 27/11, 13; ŞTEFAN, 925, 163, 26/12). Această
atribuire a fost larg acceptată (idem, ibidem şi DUMITRESCU, 954, 393, 90/6;
COMŞA, 1974, 101, p111; 29/132, 139, 140,; MARINESCU-BÂLCU, 974, 62,
73, 83, 34/1, 36/6, 45/5, 45/6, 63/1, 63/4, 7012; LAZAROVICI, 979, 116, 16/838,
E18, F32, 44) şi constant utilizată. De fapt denumirea acoperă necritic două
categorii tipologice: prima este reprezentată de vase cu fund plat sau în calotă
şi cu pereţii, inclusiv fundul, perforaţi (MARINESCU-BÎLCU, 974, 73, 83, 45/5,
63/1, 63/4:::::70/2; DUMITRESCU, 925, 60, 27/13) şi comportă două variante
formale (mai jos a. şi b.); a doua categorie tipologică este reprezentată de vase
relativ mici (I= 70-120 mm), tronconice- pereţii uneori sunt arcuiţi convex, sau
chiar dublu arcuiţi, în S- şi deschise la ambele extremităţi ale axei longitudinale
a vasului. ·
· Primul tip trebuie considerat strecurătoare propriu-zisă, cunoscând o
clară diferenţiere funcţională, corespunzător celor două variante formale: varianta
a. formă joasă, întinsă, asemănătoare unei linguri, cu fundul şi, adesea, şi pereţii
perforaţi, de relativ mici dimensiuni (I= 30-40 mm; D:::::70 mm.: DUMITRESCU,
925, 27/13; MARINESCU-BÎLCU, 974, 63/1 ), servea la filtrat lichide destinate
consumului imediat - infuzii, băuturi; varianta b. de secţiune orizontală ovală,
prevăzută cu două orificii pentru baieră de atârnat sau cu picior larg, pentru
suspendare aşezată, cu fund plan/concav, cu pereţii până foarte aproape de
gură şi cu fundul integral şi des perforaţi (MARINESCU-BÎLCU, 974, 45/5, 63/
4), pare să fi fost folosită într-un proces tehnologic alimentar cum ar fi prepararea
laptelui sau a băuturilor fermentate. De fapt, această categorie tipologică nu
constituie obiectul comunicării de faţă, menţionarea ei având doar un rost
comparativ.
Cea dea doua categorie tipologică, în schimb, ridică o serie de probleme
interesante. Prima şi cea mai importantă este aceea a reconstituirii modului de
folosire a acestor strecurători. Într-adevăr este dificil să ne reprezentăm folosirea
ca strecurătoare a unui vas fără fund; după cum imaginarea unor tehnologii
complicate, cu o pânză dublând vasul ceramic, anulează funcţionalitatea găurilor
din pereţii laterali, contrazice principiul metodologic cunoscut sub numele de
briciul lui Occam, precum şi competenţa tehnică a oamenilor neolitici, demonstrată
www.cimec.ro
64 Strecurători ceramice preistorice
www.cimec.ro
S6 Strecurători ceramice preistorice
BIBLIOGRAFIE
PAUL, IULIU. Cultura Petreşti. Buc., Ed. Mouseion, 1992: PAUL, 992
PAUL, IULIU. Vorgeschichtliche Untersuchungen in Siebenburgen.
Alba-Iulia, Universitatea 1 Decembrie 1918, 1995: PAUL, 995
PETRESCU-DÂMBOVIŢA, MIRCEA.Scurtă istorie a Daciei preromane.
laşi, Ed. Junimea, 1978: PETRESCU-DÂMBOVIŢA, 978
ŞTEFAN, GHEORGHE. Les fouilles de Căscioarele. Dacia, 2, 1925, p.
138-197: ŞTEFAN, 925.
www.cimec.ro
68 Strecurători ceramice preistorice
Abstract
www.cimec.ro
PLASTICA ŞI ARTA DECORATIVĂ A
NEOLITICULUI DIN SUD„ESTUL TRANSILVANIEI
Szekely Zoltan
www.cimec.ro
70 Plastica şi arta decorativă a oeoliticului
www.cimec.ro
Szekely Zoltan 71
Plteni, care pare că aparţine unei faze târzii a acestei culturi (Cucuteni 8).
figurina masculină este fragmentară şi reprezintă partea de jos a corpului unui
~ărbat, care se aşează pe un piedestal (PI. I. 5). Plasticii îi mai aparţine şi o
~
oadă de lingură înfăţişând partea superioară a corpului omenesc în poziţie
otivă, o figurină în formă de ancoră, care este transmisă din cultura Vinca-
urdaş16. Tot de manifestări artistice sunt legate aşa-zisele „pintadere", ştampile
in lut, care au servit la tatuajul pielii corpului omenesc (PI. I. 7-8) 17 •
La modelarea ceramicii este folosit un fel de polizor din lut ars, tipul
~
noscut din cultura Vinca-Turdaş 18 (PI. I. 6). Ceramica fină este reprezentată
in vase cu decor pictat, pe fond alb sau roşu cu benzi late vopsite cu alb-gălbui,
ernând cu altele vopsite cu roşu şi delimitate prin linii trasate cu culoare
agră (PI. li. /-5). Sunt şi motive ornamentale, care arată stilul fazei Cucuteni
A-8 (PI. li /-7). La Sânzieni, în aşezarea de tip Ariuşd-Cucuteni au fost găsite şi
frpgmente de vase cu motivele fazei 8 a culturii Petreşti 19 (PI. 11. 8). Au fost
d~corate şi locuinţele, după cum arată un antefix din lut ars descoperit la Ariuşd
(~ig. 1 ).
\ Din cele relatate mai sus reiese că plastica şi arta decorativă a ceramicii
în neoliticul· din sud-estului Transilvaniei, în diferitele culturi succesive, s-au
dezvoltat prin transmiterea unor elemente din cultura Vinca-Turdaş şi a culturii
Ceramicii liniare venite dinspre răsărit, prezentând o continuitate culturală de la
începutul neoliticului mijlociu. Numai în aşezările de cultura Ariuşd-Cucuteni au
fost găsite figurine zoomorfe, dar acest fapt nu exclude, că în plastica celorlalte
culturi nu sunt reprezentări zoomorfe. Figurinele zoomorfe reprezintă animale
diferite mai ales domestice, ca oi, bovine (PI. I. 1O) şi porci. Motivele de
ornamentare liniar, incizate, excizate, ca şi pictura, reprezintă un fond de
cultura Vinca-Turdaş. Pictura cu alb, roşu şi negru duce spre formarea culturii
~riuşd-Cucuteni, însă deocamdată nu este cunoscută dezvoltarea culturii
materiale, care urmează cultura Starcevo-Criş până la formarea culturii cu
ceramica pictată de la Ariuşd.
www.cimec.ro
~2 Plastica şi arta decorativă a neoliticului
Fig. 1. Ariuşd
www.cimec.ro
Szekely Zoltăn 73
I
"'"" .
~,.
.
··:<.="'
~i. ,..
.....,.
PI. I. 1, 9. Leţ - Varheghiu. 2. Turia. 3.6-8, 10, Ariuşd. 4. Sfântu Gheorghe. 5. Olteni
www.cimec.ro
74 Plastica şi arta decorativă a neoliticului
www.cimec.ro
Szekely Zoltan 75
www.cimec.ro
76 Plastica şi arta decorativă a neoliticului
www.cimec.ro
Szekely Zoltan 77
Abstract
The presen! work makes fine arts and decorative art as a short review of the neolithic Age
in South - Eastern Transylvania.
Fine arts was represented both across anthropomorphic and zoomorphic figurines. After
our data we can observe in the early neolithic there were almost feminine figurines. At the end of
this period we tound masculine anthropomorphic tigurines. Zoomorphic tigurines are represented
by different animals: sheep, cattle and swine.
The ornament of pottery contains more motifs: „pinches", incisions, excisions and
painting.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
ASPECTS OF THE KO ROS CUL TURE LITHIC
INDUSTRY: THE ASSEMBLAGE FROM ENDROD
119 (HUNGARY): A PRELIMINARY REPORT
Elisabetta Stranini
INTRODUCTION
The site of Endrod 119 was discovered in 1976 in connection with a low
elevation in the floodplains of the Koros River valley (fig. 1). lt was excavated
between 1986 and 1989 by. Dr. Janos Makkay (MAKKAY, 1987; 1992) within the
framework of the Microregion Research Project of the Archaeological Institute
of the Hungarian Academy of Sciences. The excavations of the remains of five
houses, seve ral pits and graves yielded a very rich Early Neolithic K6r6s Cultu"3
pottery assemblage, among which were caracteristic vessels and severa! bone .
(MAKKAY, 1990) and stone tools. A Iso a considerable quantity of faun al·
remains, one of the largest animal bone samples ever collected from a K6r6s
Cultu re site, comes from the excavation. Their study revealed the typical picture
for the Early Neolithic of Southeast Europe, with a majority of domestic species,
among caprovines dominate (B6k6nyi, 1992). The study of the fish remains
revealed the exploitation of different species such as carp, pike, pikeperch and
the dominance of catfish (TAKĂCS, 1992). According to MAKKAY (1992), the
life of this settlement ceased shortly before the latest phase of the K6r6s-
Starcevo Cultu re, but continued in the nearby sites of Endrod 39 and Endrod 6.
From the latter, two radiocarbon dates are available, namely 6580±180 BP
(Deb-408) and 6240±190 BP (Deb-450) (BOGNĂR-KUTZIĂN and CSONGOR,
1987: 134).
For Endrod 39 there are four radiocarbon dates: 6950±140 BP (BM-
1863R), 6970 ±11 O BP (BM-1868R), 6950±120 BP (BM-1870R) and 6830±120
BP (BM-1971 R) (BOWMAN et al., 1990: 73; BURGLEIGH et al., 1983; HORVĂTH
and HERTELENDI, 1994).
THE STONE ASSEMBLAGE
The chipped stone artefacts are very few pieces, among which are borers,
end scrapers, retouched blades and sickle blades, splintered pieces and a few
cores (fig. 2/1-9). The raw materials employed are obsidian and flint, in some
cases the so-called „Banat" type, characterized by a yellowish-brown colour
with small, light spots (KACZANOWSKA et al., 1981 ); no pieces cif the other
known variety of „Banat" flint, i.e., the black striped one (COMŞA, 1971) have
been found. Obsidian, aven thoung never analyzed, is most probably from the
outcrops of the Tokay-Presov Mountains (THOR PE, 1987; WILLIAMS THORPE
et al., 1984; 1987).
Far more rich is the polished stone assemblage, comprised of severa!
ground, poliched and cutting-edged tools and by-products of their manufactura
www.cimec.ro
80 Aspects of the Koros Culture
process (figs. 3-4). Considering that the site lies in an area rather far from any
stane outcrops and sources, it appears interesting in that offers us the possibility
to understand the raw material movements, shedding light on possible cultural
contacts. For this purpose, some artefacts which represent the various rock
types, were select ed for petrographical analyses (SZAKMĂNY and ST ARN I NI,
1996), carried aut by Gy. Szakmâny of the Department of Petrography and
Geochemistry of the E6tv6s Lorând University of Budapest. The results will be
published in a more detailed study, however some data are already available.
The raw materials used for polished stone-adged tools are fine-grained, hard,
rocks and include mainly hornfels and silicified limestone and diorite/gabbro,
probabily from the Apuseni Mountains (Transylvania) formations (Gy.
SZAKMĂNY, pres. comm. 1995). ln some cases more tender rock such as
claystone were alsa employed. As observed from other neolitic stane tool
assemblages from southeastern Europe (VOYTEK, 1990), some of the pestles/
hammerstones look like re-cycled cutting-edged tools. The grinding tools· (fig. 5)
are usually obtained from sedimentary rocks such as sandstones. Alsa in this
case, the raw material source is tobe localized far from the site, but since these
rocks are widespread in the Carparthian Basin, it is more difficult to establish
their precise provenance. One spherical, pierced mace is obtained from a'white
crystalline rock, probably marble (fig. 4/6). To avoid damage, it was nat
sectioned tobe analyzed. However one of the closest outcrops of white marble,
exploited for its good quality during the Roman period, is known in Romania, in
the Poiana Ruscă Mountains (Gh. A. SONOC, pers. comm. 1996).
As regards the typology of the tools and their manufactura, the cutting-
edged tools include large and small trapezoidal axes and adzes (fig. 3/1-4, 6),
chisels (fig. 3/5) and many pierced or „shaft hale" hammer-axes (fig. 4/5, 7-9).
Their surfaces were totally polished, including the hafted, butt part. Some
discards such as one cylindrical core (fig. 4/4) (the by-product of drilling the
shaft hale) and several waste flakes demonstrate that the manufactura of the
tpols took place at the site.
The re-wor·king of the tools is shown by some flakes with clear traces of
having been cut-off from previous polished implements (fig. 4/1-3), sawing
partially from both sides the segment to be removed and then snapping it. The
grinding tools are very fragmented and worn (fig. 5); in the case of the
implements made from sandstones with soft cement, their surfaces are in a very
bad state of preservation and it is difficult to argue their function. One larga slab
fragment was found covered with a thick level of fish bones and scales (fig. 6);
in this case we cannot exclude an use connected with fish processing. This find
confirms once more the often understimated importance of this riverine food
resource in the subsistence economy of the early Neolithic communities of the
central Balkans and the Carpathian Basin (KOSSE, 1979; 125-127, SHERRATT,
1982; 303). Some fragments of hard-cement, coarse-grained sandstone grinding
implements can probably be related to grain processing. Finally there is one
fragment of a grooved abrader, probably of the type used in the bone tools
manufactura (SPEARS, 1990).
www.cimec.ro
Elisabefta Starnini 81
CONSIDERATIONS
The pec!Jliar location of the site, in an area of very fine alluvial, clayey
sediments (RONAI, 1985; CREMASCHI, 1992), might have conditioned the
inhabitants to count on exotic materials for the supply of stone tools. On the
basis of this assumption, this stone assembage is of particular interest for the
information that we can achieve from the study of the provenance of the raw
materials and of the typology of the tools, for understanding cultural connections,
exchange systems and patterns of raw material procurement.
The wide variety of materials exploited by the inhabitants of Endrod 119
is striking and indicates an extensive knowldge of non-local resources. Many of
these materials ne ed ed a long-distance procurement, asin the case of obsidian,
which comes from the Slovakian side of the Tokaj-Presov Mountain Chain and
the „Banat" flint (fig. 1), probably from the western Banat or the pre-Balkan
plateau (KACZANOWSKA et al., 1981). The raw materials used for the scarce
chipped stone tools are almost the same observed from other Koros Cultura
sites of Hungary (BĂCSKAY and SIMAN, 1987, STARININI, 1993), namely
obsidian and yellowish brown „Banat" flint, suggesting a north-south exchange
network. For most of the other rock types, the closest sources are to be found
in the Mountains of Transylvania, probably reached following the high course of
the Koros River and its tributaries (fig. 1).
. lnteresting to note is the presence of perforated implements, in particular
the axes and the spherical mace. Perforated axes and maces are intact known
in the Starcevo-Criş cultural sphere in Romania (PĂUNESCU, 1979: fig. 13/1;
URSULESCU and DERGACEV, 1991: figs. 6-7) and according to URSULESCU
and DERGACEV (1991: 164-167) they appear only in the late phases of the
abovementioned Cultura, and are considered tobe one of the evidences of the
influence of the Vinca Cultura in the early Neolithic of Moldavia.
AKNOWLEDGEMENTS
REFERENCES
BĂCSKAY E. and SIMAN K., 1987- Some remarks on the chipped stone
industries of the earliest Neolithic populations in presant Hungary. ln
KOZ-t:.OWSKI .J.K. and KOZ-t:.OWSKI S.K. (eds.) Chipped stone industries of the
early farming cultures in Europe: Archaelogia lnterregionalis: 107-130. Warsaw-
Krak6w.
BOKONYI S., 1992 - The Early Neolithic vertebrate fauna of Endrod 119.
BOKONYI S. (ed.) Cultural and landscape changes in Southeast Hungary. I.
Reports on the Gyomaendrod Project. Archeolingua, 1: 195-299. Budapest.
KOSSE K., 1979 - Settlement Ecology of the Koros and Linear Pottery
Cultures in Hungary. BAR, lnternational Series, 64.
RONAI A., 1985- The Quaternary of the Great Hungarian Plain. Geologica
Hungarica, Series Geologica, 21. Budapest.
T AKACS I., 1992 - Fish remains from the Early Neolithic site of Endrod
119. ln BOKONYI S. (ed.) Cultural and landscape changes in South-east
Hungary. I. Reports on the Gyomaendrod Project. Archeolingua, 1: 301-311.
Budapest.
www.cimec.ro
84 Aspects of the Ki:iri:is Culture
.. · ...... „
• o •
··..
...
..
·.„
Fig . 1 - Endr6d 119 : location of the site . 1) obsidian sources; 2) limnic quartzite sources ; 3)
radiolarite sources ; 4) land above 200 m; 5) possible source of white marble
(drawing by E. Starn ini) .
www.cimec.ro
Elisabetta Starnini 85
I 1
••
5 o 3
Fig. 2 - Endr6d 119, chipped stane industry: 1) end scraper; 2, 7-8) unretouched brades with
sickle gloss; 3) splintered piece; 4) borer; 5-6) retouched blades; 9) flake care (n. 3 obsidian, nn.
2, 4-5, 7 „Ban·at" flint, n. 9 limnic quartzite) (drawings by E. Starnini).
www.cimec.ro
86 Aspects of the Kărăs Culture
• ~ v;~
•:.·
~~
}
,, 2
,.
,,
~
5 o
cm.
„
Fig. 3 - Endrod 119, polished cutting-edged tools (drawings by E. Starnini).
www.cimec.ro
Elisabetta Starnini 87
g ' ,
4
I
3
Q'
0
-„
.
.. cm
a a
'
I
' I
Q]j 5
„„
„,
r-
(])_
Q '
I
7
08
Fig. 4 - Endrăd 119, polished stone tools: 1-3) wastes from reworking attempts; 4) cylindrical
core; 5, 7-9) perforated hammer-axes; 6) perforated marble mace-head
(drawings by E. Starnini).
www.cimec.ro
A8 Aspects of the Koros Culture
-
I
c ...
)
\ ~ J ,._.' .
. I
.
b
•·
I
:e; :::?
-~-
cm z )
c.-
8 3
www.cimec.ro
Elisabetta Starnini 89
Fig. 6 - Endrod 119: grinding stane covered by fish scales and bones (photo by E. Starnini).
www.cimec.ro
90 Aspects of the Koros Culture
Rezumat
Situl din Endrod a fost descoperit în anul 1976, iar între anii 1986 şi 1989 a fost săpat de Dr.
Janos Makkay. Campaniile arheologice au scos la iveală cinci locuinţe, câteva gropi menajere şi
funerare, oase (frecvenţa cea mai mare având-o ovicaprinele şi speciile de peşte precum: peştele
pisică, crap şi ştiucă), uneltele de piatră şi ceramică caracteristică culturii Koros.
Viaţa aşezării încetează la scurt timp înainte de cea mai târzie fază a culturii Koros-Starcevo,
dar continuă aproape de siturile Endrod 39 şi Endrod 6.
www.cimec.ro
LES FIGURINES ANTHROPOMORPHES DES
CULTURES DE TURDAŞ ET VINCA
(RESSEMBLANCES ET DIFFERENCES)
Eugen Comşa
1. Marton von Roska: Die Sammlung Zs6fia von Torma. Cluj, 1941.
2. Nicolae Vlassa: Neoliticul Transilvaniei. Cluj-Napoca, 1976, p. 100.
3. Gheorghe Lazarovici: Neoliticul Banatului. Cluj-Napoca, 1979, p. 87·102.
4. M. Roska: op. cit., p. 137-140.
5. Gh. Lazarovici: op. cit., p. pi. XX-XXII.
6. Ibidem, pi. XX/A-C.
www.cimec.ro
92 Les figurines anthoropomorphes
www.cimec.ro
Eugen Comşa 93
www.cimec.ro
94 Les figurines anthoropomorphes
horizontales soit par deux lignes obliques. Le nez est petit et rond. Les bras sont
representes par deux prolongements laterals courts 25 .
Une figurine d'un type a part a Ies bras en relief avec Ies paumes assises
sur !'abdomen (fig. 4/1 ) 26 .De mâme sont indiques Ies mamelles et Ies fesses, Ies
dernieres peu proeminentes (fig. 4/2-4 ) 27 .
· Tenant compte des ressemblances mentionnees plus haut, onresulte que
dans l'agglommeration de Turdaş ii y a des figurines appartennant la phase a
Vinca B 1 simmilaires aux figurines decouvertes dans Ies agglomerations de
type Vinca du Banat. Ces figurines refletent, sans doute, l'unite culturelle entre
la zone de Turdaş en Transylvanie et celle de Vinca dans le Banat.
Dans l'aglomeration de Zorlenţu Mare ont ete decouvertes aussi des
figurines appartennant a la phase Vinca B2 26 . Ces figurines presentent une
grande variabilite en ce !i!Ui concerne Ies formes (fig. 5). Toutes Ies figurines
etudiees representent des femmes.
Quelqu'unes d'eux ont une forme cylinrique, comme Ies figurines de la
phase precedante, mais ces figurines representent Ies personages seulement
jusqu'au taur de la taille (fig. 5/1, 2) 29 .
Les masques representees sur le visages sont triangulaires ou ovales
(fig. 5/2, 3) 30 an attire l'attention une masque pentagonale sur laquelle sont
representes deux petits yeux et un nez prolonge et proeminent (fig. 5/5) 31 .
La majorite des figurines ont Ies mains representees seulement par des
proeminences (fig. 5/1, 2) 32 et rarement par des prolongements obliques, plus
longues en haut (fig. 5/3) 33 .
· Sur le corps sont representes Ies mamelles (fig. 5/3) 34 •
On doit mentioner specialement un nombre appreciable des figurines de
type thessalique avec le corps assez haut, de forme cylindrique, ayant deux
prolongements en forme de „ V" (qui representent Ies mai ns), perforees
verticalement (fig. 5/4, 6-1 O). Quelqunes deces figurines ont represente aussi
Ies mamelles (fig. 5/6) 35 .
Dans l'agglomeration de Turdaş ont ete decouvertes quelques figurines
fragmentaires, qui different, en ce qui concerne leur forme et Ies motifs realisees
sur leur corps, des types presentees plus haut.
Ces figurines datent probablement de la periode finale de l'existence de
cette agglomeration.
De mâme ont ete decouvertes un assez grand nombre de tâtes des
figurines.
www.cimec.ro
Eugen Comşa 95
On doit mentionner specialement une tete ronde avec Ies yeux realises
par deux lignes obliques incisees, avec le nez et Ies sourciles en relief (fig.
6/1 )36.
Une autre tete a une forme ovale avec Ies yeux realises par deux lignes
horizontales Ies sourciles arquees en relief et un nez prolonge. Au long de la
partie superieure de la front ii y a une partie bien reliefee 37 , qui represente Ies
cheveux ou bien une sorte de bonnet a poil (fig. 6/2)
Enfin, on doit mentionner une tete d'une figurine realisee en style realiste.
Cette tete a une forme presque ronde avec Ies yeux biconvexes. Le nez est
prolonge, represente en relief, avec deux petits trous (=Ies narines) a la partie
inferieure. La bouche a une forme ovale. Sur Ies deux câtes de la tete sont
r_epresentees Ies oreilles et sur la partie superieure de crâne ii y a quelques
lignes incisees qui marquent Ies cheveux, separes au milieu de la tete par un
sentier (fig. 6/3 )38 .
Une autre figurine avec une masque sur le visage a Ies yeux et la bouche
marques par des petits enfoncements. Le nez est long represente en relief. Les
cheveux sont marques par des lignes incisees disposees en deux groupes 39 , ce
qui prouve que Ies cheveux ont ete comme chez la figurine mentionnee plus
haut separes par sentier (fig. 6/4).
Sur quelques figurines de type Turdaş sont indiques des bijoux et des
pieces d'habillement.
Ainsi sur la partie superieure d'une figurine. representant une femme, est
represente un collier, marque par deux lignes autour du cou. Sur la ligne
inferieure sont marque des pendantifs allonges 40 (dents d'animaux?) (fig. 7/1 ).
Sur une partie du cou d'une autre figurine fragmentaire est realise une
ligne oblique incisee, qui marque probablement un collier (fig. 7/2) 41 •
De mâme sur le cou des autres deux figurines Ies colliers sont marques
dans un cas par deux lignes (fig. 7/3) et dans l'autre par 4 lignes (fig. 7/5)
li y a une piece tres interessante en ce qui concerne la decoration de la
tete. Cette figurine a la tete ronde. Les yeux sont realisees par une petite ligne
au dessus du nez, qui est marque par une petite ligne verticale plus longue.
Autour de la tete ii y a une garniture assez large sur laquelle se trouvent
plusieurs lignes disposees comme de raies 43 . D'apres nous, cette piece a ete
porte sur la tete pendant quelques manifestations ou ceremonies d'ordre
religieux (fig. 7 /4) ·
Sur des autres figurines ayant sur le cou deux raies des perles au dessus
des mamelles, sur !'abdomen, ii y a une ligne incisee 44 qui a natre opinion
represente un cordon et la partie superieure d'une jupe (fig. 7/1 ).
www.cimec.ro
96 Les figurines anthoropomorphes
Sur une figurina, de mâme sur !'abdomen, ont ete incise deux lignes
horizontales, presque paralelles, au dessus desqelles ii y a un raie des lignes
verticales, distancees entre eux 45 . Ces lignes peuvent representer un cordon
avec des pendantifs en fils ou eventuellement en os (fig. 7/7).
Sur une autre figurine, parvenue chez nous en etat fragmantaire on peut
reconnaître une piece vestimentaire qui couvre partiellement le corps. C'est
une tissue, pas tres large sur laquelle se trouvent 3 lignes paralleles. Une partie
de cette piece couvre l'epaule droit et passe sous le bras gauche tandis que
l'autre partie couvre l'epaule gauche et passe sous le bras droit (fig. 7/6) 46 •
Parmi Ies figurines decouvertes a Turdaş on remarque deux de type
thessalique, avec la partie superieure en forme de „V", perforee au milieu
verticalement pour fixer la tete. Une deces pieces a la partie inferieure (fig. 8/
1) plus grosse 47 , tandis que l'autre a la partie inferieure mince et arquee (fig. 8/
2) 48 • Les prolongements en forme de „V" mentionnes representent Ies bras
etendus en haut. On doit preciser que ce type des figurines sont caracteritiques
pour la phase Vinca B2/C.
Enfin, on doit mentionner encore deux figurines fortement stylisees, ayant
a la partie superieure et inferieure deux prolongements amincis vers la fin, qui
r_epresentent Ies bras et Ies pieds (fig. 8/3, 4) 50 . Ces figurines sont de mâme
perforees au milieu verticalement pour fixer la tete. Ce type des figurines
n'existepas jusqu'au presant dans Ies agglomerations de type Vinca du Banat
(roumain), mais evidemment que ces figurines de meme que Ies figurines de
type thessalien datent de la periode finale d'existence de l'agglomeration de Turdaş.
www.cimec.ro
~ugen Comşa 97
www.cimec.ro
98 . Les figurines anthoropomorphes
~--·n
t1 V 1
2
... ,
•__î.:.
5~'
··g a d 10
c
Fig. 1 Gornea (d-apres Gh. Lazarovici: op. cit.) phase Vinca A, pi. XX: 1-3=
B/1-3; 4=A/13; 5=A/7, 6=AIB; B=B/7; 9-A/13; 1O=A/4.
www.cimec.ro
Eugen Comşa 99
8 10
Fig. Turdaş (d'apres M. Roska: op. cit.) p. 137: 1 =12; 2=2; 3=5;
4=11; 5=7; 6=10; 7=15; 8=13; 9=9; 10=6.
www.cimec.ro
100 Les figurines anthoropomorphes
!
'(..,:
•......
...
o
6
,„,C \
!I
~-_,,_,}, ,.:,ţ
.... '\
Fig. 3. Zorlenţu Mare (d'apres Gh. Lazarovici: op. cit), phase Vi nea 81. pi. XX: 1=0/1; 2=E/2;
3=0/5; 4=0/9; 5=0/2; 6=0/6; 7G/3; B=G/2; 9=0/7.
www.cimec.ro
Eugen Comşa 101
1 6 5
Fig. 4. Turdaş (d'apres M. Roska: op. cil) p. 138, 1=1; 2=2; 3=4; 4=5.
www.cimec.ro
102 Les figurines anthoropomorphes
o s
Fig. 5. Zorlenţu Mare (d'apres Gh. Lazarovici: op. cit.), phase Vinca B 2 pi. XXI: 1 =A/3; 2=A/
5; 3=A/2; 4=0/1; 5=B/3; 6=0/5;· 7=0/7; 8=0/8; 9=0/3; 10=0/9.
• o
2 11
9 3 4
~o
s
Fig. 6. Turdaş (d'apres M. Roska: op. cit.) pi. 139: 1=18; 2=14; 3=9; 4=15.
www.cimec.ro
Eugen Comşa 103
Fig. 7. Turdaş (d'apres M. Roska: op. cit.)pl.140: 1=12' 2=8; 3=6; 4=1; 5=7; 6=9; 7=14.
„.
o s
Fig. 8. Turdaş (d'apres M. Roska: op. cit.)pl.14137: 1=1; 2=2; 3=3; 4=4.
www.cimec.ro
104 Les figurines anthoropomorphes
Rezumat
Autorul încearcă să facă o comparaţie din punct de vedere tipologic între figurinele
antropomorfe descoperite la Turdaş cu cele de tip Vinca din Banat, specificând faptul că figurinele
reprezintă doar personaje feminine.
Autorul face o descriere a înfăţişării figurinelor de tip Vinca A descoperite la Gornea
(Banat) şi specifică faptul că majoritatea au capul spart, motivând că oamenii din epoca neolitică
au spart capul acestor figurine drept pedeapsă fiindcă ele nu le-au îndeplinit cererile.
Figurinele descoperite la Turdaş au în general aceleaşi caracteristici ca şi cele descoperite
la Gornea (Banat). Şi acestea au corpul cilindric şi partea inferioară câteodată platizată.
De la Turdaş provin 3 figurine stilizate, pe care autorul le descrie în detalii. Aceste figurine,
după părerea autorului reprezintă sfârşitul fazei Vinca A sau începutul fazei Vinca B. Din faza
următoare, Vi nea B1, datează o serie de figurine descoperite la Zorlenţu Mare (Banat) şi ele prezintă
asemănare cu figurinele descoperite la Turdaş. Aceste figurine reprezintă personaje feminine în
picioare.
Autorul face descrierea detaliată a acestor figurine pe care le compară cu cele provenite
de la Turdaş.
Se specifică faptul că au fost descoperite un număr destul de mare de capete de figurine,
şi că la câteva figurine de tip Turdaş sunt menţionate bijuterii şi piese de îmbrăcăminte.
Sunt menţionate de asemenea printre figurinele descoperite la Turdaş, două de tip
thesalic şi două foarte mult stilizate.
în concluzie, autorul specifică faptul că prin comparaţia acestor figurine antropomorfe de
tip Vin.ca, descoperite în Banat şi la Turdaş nu există mari diferenţe. Ţinând seama de asemănările
acestor două culturi în ce priveşte manifestările magico-religioase nu sunt motive pentru a separa
complexul de tip Turdaş de complexul de tip Vinca. ·
în încheiere autorul subliniază că nici o figurină feminină de tip Turdaş sau de tip Vinca, din
cele prezentate în articol, nu prezintă forme de maternitate. Prin aceste caracteristici figurinele
prezintă diferenţe faţă de cele specifice culturilor neolitice contemporane, din zona de sud a
Carpaţilor.
Acest fapt se explică prin diferenţa de religie a oamenilor aparţinând comunităţilor celor
două zone.
www.cimec.ro
CULTURAL, ENVIRONMENTAL ANO ECONOMIC
CHANGES IN NORTHERN ITALV BETWEEN THE
SEVENTH ANO THE SIXTH MILLENNIUM BP
Paolo Biagi
PREFACE
Since the end of the Eighteenth Century, vessels characterized by a
square-mouthed opening, generically attributed to the Neolithic or the
Chalcolithic, have been recovered in northen ltaly from Po Valley and Ligurian
~ites (ISSEL, 1908). These vases have been attributed to the "Ligurian Caves
Civilization" or "Chiozza Cultu re" (LAVIOSA ZAMBOTTI, 1943), terms now
considered unacceptable and later replaced by that of "Cultura dei Vasi a Bocea
Quadrata" (Square-Mouthed Pottery Culture). Following the excavations carried
out by L. BERNABO' BREA (1946; 1956) in Liguria and F. MALAVOLTI (1951-
52a) in Emilia, two different aspects of the SMP Culture were supposed to
characterize these regions. The Ligurian one was typified by square-mouthed
pots ("vasi a bocea quadrata") and vases with (luadrilobate opening ("vasi a
bocea quadrilobata"), stamp-seals and pipe-spoons; while in the Po Valley the
open bowls, often decorated with cut-outor excised decorative patterns and
barbed wire motifs, were the most characteristic fine pottery shapes. Atter the
research and the studies of L.H. BARFIELD (1972) on the Neolithic of northen
ltaly, it became clear that 1) the SMP Culture shows different phases of
development at least three of which can be recognized in the Po.Valley and the
adjacent regions; 2) only the earliest stages are represented in Liguria and that,
in this latter region, the Chassey Culture replaced the SMP just afterthe middle
of the sixth millennium BP.
Thanks to the excavations carried out at some key sites (BARFIELD et
al., 1973; BAGOLINI and BIAGI, 1976; BARFIELD and BAGOLINI, 1976; BIAGI
et al., 1983) and the re-analysis of the assemblages from old collections
(BAGOLINI et al., 1979), four main stages in the development of the SMP
Culture have recently been defined for northen ltaly (BAGOLINI and BIAGI,
1986: 373; BARFIELD and BAGOLINI, 1991: 289), which coverthe entire sixth
millennium BP.
www.cimec.ro
106 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly
Cultu re or whether the passage from the IW to the SMP Cultu re can be regarded
as a gradual replacement which took place around the end of the Seventh
millennium BP. Nevertheless the stratigraphies of the above-mentioned three
caves clearly show that by the beginning of the sixth millennium BP a new
cultural tradition with square-mouthed vases ornamented with simple, geometric
scratched patterns, makes its first appearence. Contrary to what was suggested
by BERNABO' BREA (1946: 284), it is now possible to assess that <<1:he
Balkans appearto have played little part in this formation process>> (BAGOLINI
and BARFIELD, 1991: 287), even though it is more and more evident that the
SMP Cultura reflects the great changes that were taking place around the
beginning of the sixth millennium BP throughout the whole eastern Mediterranean
and Balkan worlds. This is reflected, for instance, by the emergence of the
Vinca C and Turdaş Cultures, where peculiar square-mouthed beakers occur
(MAXIM-KALMAR, 1991; NICA, 1996), and by other Cultures such as those of
Dimini in Greece (SEFERIADES, 1993: 48) or Lengyel (KALICZ, 1993: 338) in
central-eastern Europe (BAGOLINI and BARFIELD, 1991) from which both
high-pedestalled and square-mouthed bowls are known, as well as by the first
appearance of scratched wares in south-eastern ltaly (WHITEHOUSE, 1969)
and by the changes in the obsidian trade-system which reveals the increasing
importance of the Lipari lslands sources (AMMERMAN and POLGLASE, 1993:
105).
BURIAL RITUALS
The best account on the burial rituals of the SMP communities is that of
E. DELFINO (1981) who reports that some 125 burials were recovered from 9
cave sites of western Liguria (fig. 1). 89 skeletons are described from the caves
of Arene Candide and Pollera (fig. 3a), more precisely 42 and 47 respectively
(DELFINO, 1981: 79-82). The adults were mainly buried in cist graves of
limestone slabs, crouched on their left side, or more rarely in a supine position,
while the adolescents and the infants were laid in simple shallow pits, facing
east. The grave goods consisted of sea-shell necklaces of Columbella rustica
and Cardium, greenstone axes/adzes, pierced wolf canines, bone perforators
and rare square-mouthed vessels (fig. 1/5); one individual was buried with a
lower quern partly covered with red acre. Almost identica! rituals are described
from the other Ligurian caves with the exception of the Arma dell'Aquila
(Richard, 1941-42) from which come the remains of 9 individuals one of which,
Tomb 1, has been 14C dated to 5800±90 BP (GrN-17730). Contrary to what was
observed from other Ligurian SMP graveyards, the Arma dell'Aquila skeletons
were indifferently facing east or westwards.
The largest cemetery so far excavated in the Po Valley is that of Chiozza
di Scandiano in Emilia (LAVIOSA ZAMBOTTI and MESSERSCHMIDT, 1941-
42). The plan of the graveyard would suggest that the dead had been laid inside
the settlement. The complex ritual from this site has accurately been described
by DEGANI (1940), LAVIOSA ZAMBOTTI (1943) and later by BAGOLINI (1990:
www.cimec.ro
108 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly
230). Other central Po Valley burials were excavated at Casalmoro, along the
right bank of the Chiese River (BIAGI and PERINI, 1979). This site, which was
dated to 5810±50 BP (Bln-2975) (BAGOLINI and BIAGI, 1990: 14), is to be
attributed to the earliest moments of the Cultura. lt yielded the remains of two
crouched individuals buried into sh'lllow pits (fig. 3b), one of which had two long
rhomboids on his shoulders. Other skeletons crouched on their left side come
from the Emilian sites of Marano and Collecchio (BERNABO' BREA, 1992). The
deposition of an adult male, excavated at the latter site, had been laid on his left
side; among the other object, the grave goods comprised a small flask
resembling the Serra d'Alto specimen recovered from Gaione (BERNABO'
BREA, 1992: 24). Other three tombs of supine adolescents were excavated by
F. MALA VOL TI ( 1951-52a) at Fiorano Modenese (fig. 6/1 and 2); another was
destroyed by quarrying at Mezzavia di Sassuolo (MALAVOL TI, 1951-52b: 22).
Recent excavations carried aut at Ponte Ghiara, near Fidenza in the Province
of Parma revealed an early SMP Cultt1re cemetery of some twelve crouched
individuals buried into simple pits without grave goods (BERNABO' BREA,
pers. comm. 1996).
Along the south Alpine piedmont, SMP cemeteries and isolated tombs are
known from Nave near Brescia, Quinzano Veronese (ZORZI, 1955) and Progno
di Fumane (SALZANI, 1981: 32). Apart from these, the mast important finds
come from the cist graves of the Trentino-South Tyrol (BARFIELD, 1970b). At
La Vela near Trento (BAGOLINI and BIAGI, 1976), three different burial
practises documented, namely cist graves (fig. 4a) (BAGOLINI, 1990), simple
shallow pits and shallow pits delimited by limestone boulders (Fig. 4b). Alsa the
finds from La Vella indicate that the tombs were located inside the village. The
complex rituals from La Vella, as well as the grave goods accompanying the
inhumations, which inculde Spondylus beabs of various shapes (BARFIELD,
1981 ), shoe-last chisels of central European provenance and Serra d'Alto type
flasks (BAGOLIN I, 1990: 234), confirm the importance of th.e site situated along
the main route which links the Po Valley with Central Europe. The presence of
three types of burials might alsa· suggest a social differentiation inside the
communities of the SMP Cultura which was reaching its apex around the mid-
sixth millennium BP.
chisel, and the Grotta del Mitrea (CRISMANI, 1994-95). Even though the
cultural sequence of the Neolithic in the Trieste Karst is far from being clear, the
observations made by GILLI and MONTAGNARI KOKELJ (1994-95: 117)
mainly on the finds from the Zingari Cave, indicate the importance of the role
played by the Hvar and late Danilo traditions in the Trieste Karst during the VI
millennium BP, when square-mouthed bowls and flasks were imported from the
Po Valley sites of this Culture.
where middle altitude sites are alsa known (BAGOLINI and BIAGI, 1975). The
centr-al Po Valley villages are mainly scattered an the potentially highly
productive soils of the fluvial terraces of the main river courses flowing from the
Alps and the Apennines (BAGOLINI and BIAGI, 1986; BARKER et al„ 1987:
109).
The sites from which archaeozoological and archaeobotanical
identifications are available are not very numerous, especially as regards the
more ancient aspects of the Cultura (BIAGI and NISBET, 1987; CASTELLETTI
et al„ 1987) from which the more complete information is available from the
seasonal lake-dwellings of Molino-Casarotto in the Serici Hills (JARMAN, 1971;
BAGOLINI et al„ 1973). More data have recently been provided by the study
of the bones from the Arene Candide Cave from which the importance of the
domesticates, ovicaprins in particular, is pointed out by ROWLEY-CONWY
(1992) sinea the beginning of the Neolithic throughout the SMP periods of
occupation, The antithetic results from these two sites seem to reinforce what
was suggested by BARKER (in BIAGI et al., 1983) on the importance of the
environmental factor on the location of the settlement sites and on their
subsistence economy. This would alsa be demonstrated by the bone
assemblages from the Po Valley sites as well• as by the data reported by
RIEDEL (1990; 1991) for north-eastern ltaly.
ln the Po Plain, a general tendency towards sheep/goat pastoralism is
indicated both by the fauna! rem ai ns from the sites of the second half of the sixth
millennium BP (BARKER in BIAGI et al., 1983) and by the evidence of the pollen
diagrams of north-western Lombardy (DRESCHER-SCHNEIDER, 1990).
www.cimec.ro
Paolo Biagi 113
REFERENCES
AMMERMAN, A. and POLGLASE, C. 1993 - New Evidence on the Exchange of Obsidian in
ltaly. ln SCARRE, C. and HEAL Y, F. (eds.) Trade and Exchange in Prehistoric Europe. Oxbow
Monographs, 33: 101-107. ·
BAGOLINI, B. 1977 -Alcune considerazioni sulla <<pintadera>> delia Caverna deli'Erba di
Avetrana presso Taranto e su un analogo oggetto proveniente de La Velă di Trento. Bollettino del
Centro Camuno di Studi Preistorici, 16: 134-138.
BAGOLINI, B. 1978- Le imagini lemminili neli'arte neolitica dell'ltalia settentrionale. ln L'arte
preistorica nell'ltalia settentrionale dai le origini alia Civilita Paleoveneta: 41-47. Fiorini, Verona.
BAGOLINI. B. 1986-Westliche Einfliisse im Neolithikum in Norditalien. A Beri Balogh Ădăm
Muzeum Evkănyve, XIII: 365-371.
BAGOLINI, B. 1990- Nuovi aspetti sepolcrali delia Cultura dei Vasi a Bocea Quadrata a La
Vela di Trento. ln BIAGI, P. (ed.) The Neolithisation of the Alpine Region. Monografie di Natura
Bresciana, 13: 227-235.
BAGOLINI, B., BARBACOVI, F. and BIAGI, P. 1979 - Le Basse di Valcalaona (Colii
Euganei). Alcune considerazioni su una facies con vasi a bocea quadrata e sulia sua coliocazione
cronologico-culturale. Monografie di Natura Bresciana, 3.
BAGOLINI, B. and BARFIELD, L.H. 1970 - li neolitico di Chiozza di Scandiano neli'ambito
delie cultura padane. Studi Trentini di Scienze Naturali, sezione B, XLVII (1): 3-74.
BAGOLINI, B. and BARFIELD, L.H. 1991 - The European Context of Northen ltaly during the
Third Millennium. ln LICHARDUS, J. (ed.) Die Kuplerzeit als historische Epoche: 287-297. Habelt,
Bonn.
BAGOLINI, B., BARFIELD, L.H. and BROGLIO, A. 1973- Notizie preliminari delie ricerche
sull'insediamento Neolitico di Fimon-Molino Casarotto (1969-1972). Rivista di Scienze Preistoriche,
XXVII (1): 161-215.
BAGOLINI, B. and BIAGI, P. 1975- L 'insediamento di Garnoiga (Trento) e considerazioni sul
Neolitico delia Valle dell'Adige nell'ambito dell'ltalia settentrionale. Preistoria Alpina, 11: 7-24.
BAGOLINI, B. and BIAGI, P. 1976 - La Vela de Trente et le "moment de style Adriatique"
dans la Cultura des Vases a Bouche Cam'le. Preistoria Alpina, 12: 71-77.
BAGOLINI, B. and BIAGI. P. 1985 - Balkan influences in the Neolithic of Northern ltaly.
Preistoria Alpina, 21: 49-57.
BAGOLINI, B. and BIAGI, P 1986- Chronology and Distribution of the Square Mouth Pottery
Culture Settlements ol Northern ltaly. A Beri Balogh Ădăm Muzeum Evki:inyve, XIII: 373-387.
BAGOLINI, B. and BIAGI, P 1990 - The Radiocarbon Chronology of the Neolithic and
Copper Age of Northern ltaly. Oxford Journal ol Archaeology, 9 (1):1-24.
BARFIELD, L.H. 1970a - L'insediamento neolitico "ai Corsi" presso lsera (Trento). Studi
Trentini di Scienze Naturali, sezione B, XVLll ( 1): 56-77.
BARFIELD, L.H. 1970b- La stazione neolitica de "La Vela" presso Trento. Considerazioni
sulle tombe a ci sta nel Tren tino Alto Adige. Studi Trentini di Scienze Naturali, sezione B, XL VII (1):
35-55.
BARFIELD, L.H. 1972 - The First Neolithic Cultures of North-Eastern ltaly. ln
SCHABEDISSEN, H. (ed.) Die Anfănge des Neolithikums von Orient bis Nordeuropa. Fundamenta,
A/3, VII: 182-216 .. Bbhlau, Kăln.
BARFIELD, L.H. 1974-The Square Mouthed Pottery Cultura in the Veneto and its Adriatic
Connections. Actes du VIII Congres UISPP: 393-398. Beograd.
BARFIELD, L.H. 1981 - Patterns ol North Italian Trade 5000-2000 b.c .. ln BARKER, G. and
HODGES, R. (eds.) Archaeology and Italian Society. Prehistoric, Roman and Medieval Studies.
Papers in Italian Archaeology li. British Archaeological Reports, lnternational Series, 102: 27-51.
BARFIELD, L.H. 1987- Recent Work on Sources of Italian Flint. ln SIEVEKING, G. de G. and
NEWCOMER, M.H. (eds.) The human uses of flint and chert: 231-239. Cambridge University Press,
Cambridge.
BARFIELD, L.H. 1993 - The Exploatation ol Flint in the Monti Lessini, Northern llaly. ln
ASHTON, N. and DAVID, A. (eds.) Stories in Stone. Lithic Studies Society Occasional Papers, 4:
71-83.
BARFIELD, L.H. and BAGOLINI. B. 1976- The Excavations on the Rocca di Rivali - Verona
1963-1968. Memorie del Museo Civico di Storia Naturale di Verona. Sezione Scienze dell'Uomo, 1.
www.cimec.ro
114 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly
'
DONATI, P. 1986 - Bellinzona a Castel Grande - 6000 anni di storia. Archăologie der
Sc;hweiz, 9 (3): 94-109.
DONATTI, P. and CARAZZETTI, A. 1987 - La stazione neolitica di Castel Grande in
Beliinzona (Ticino, Svizzera). Atti delia XXVI Riunione Scientifia deli'llPP: 465-477.
DRESCHER-SCHNEIDER, A. 1990- L'influso umano sulia vegetazione neolitica nel territorio
di Varese dedotto dali'analisi pollinica. ln BIAGI, P. (ed.) The Neolithistion of the A1l9ine Region.
Monografie di Natura Bresciana, 13: 91-97.
EVANS, RK 1986 - The Pottery of P~ase III. ln RENFREW, C., GIMBUTAS, M. and
ELSTER, E. (eds.) Excavations at Sitagroi. A Preistoric Viliage in North-East Greece. Monumenta
Archaeologica, 13: 393-428. UCLA. '
FEDELE, F.G. 1986- Mountain people in the Neolithic: a View from the Central Alps. ln The
Neolithic of Europe. Alien and Unwin, London.
GILLI, E. and MONTAGNARI KOKELJ, E. 1993- La Grotta delie Galierie nel Carso Triestino.
Atti delia Societa per la Preistoria e la Protostoria delia Regione Friuli-Venezia Giulia, Vili: 121-194.
GILLI, E. and MONTAGNARI KOKELJ, E. 1994-95 - La Grotta degli Zingari nel Carso
Triestino (materiali degli scavi 1961-1965). Atti delia Societa per la Preistoria e la Protostoria delia
Regione Friuli-Venezia Giulia, IX: 63-126.
GIMBUTAS, M. 1982-The Goddnesses and Gods of Old Europe. Miths and Cult lmages.
Thames and Hudson, London.
GIMBUTAS, M. 1991 -The Civilization of the Goddesses. The World of Old Europe. Harper
Coliins, San Francisco.
GUERRESCHI, G. 1976-77 - La stratigrafia dell'lsolino di Varese dedotta dali'analisi delia
ceramica (scavi Bertolone 1955-59). Sibrium, 13: 29-528.
ISSEL, A. 1908 - Liguria preistorica. Genova.
KALICZ, N. 1995 - VIII Le bassin du Danube moyen, la Plaine Pannonien. ln KOZLOWSKI,
J. (ed.) Atlas du Neolithique Europeen. Voi. 1. L'Europe Orientale. Etudes et Recherches
Archeologiques de l'Universite de Liege, 45: 285-342.
JARMAN, M. 1971 - Culture and Economy in the North Italian Neolithic. World Archaeology,
3: 255-265.
LAVIOSA ZAMBOTTI, P. 1943- Le piu antiche culture agricole europee. Milano.
LAVIOSA ZAMBOTTI, P. and MESSERSCHMIDT, F. 1941-42-Ausgrabungen in Chiozza,
bei Scandiano (Reggio Emilia). Praehistorische Zeitschrift, XXXII-XXXIII: 315-318.
LUNZ, A. 1986 - Vor-und Fruhgeschichte Sudtirols. Band 1 Steinzeit. Manfrini, Trento.
MAGGI, A., STARNINI, E., MACPHAIL, A.I., ROWLEY-CONWY, P. and VOYTEK, B. 1993
- Arene Candide. Functional and Environmental Profile of the Holocene Sequence. ln PAVUK, J.
(ed.) Actes du XII Congres lnternational des Sciences Prehistoriques et Protohistoriques, 2:
346-352.
MAKKAY, J. 1984 - Early Stamp Seals in South-East Europe. Akademiai Kiad6, Budapest.
MALA VOL TI, F. 1951-52a - Aputti per una cronologia relativa del neo-eneolitico emiliano.
Emilia Preromana, 3: 3-28.
MALAVOL TI, F. 1951-52b - Tombe di fanciulii a Fiorano Modenese. Emilia Preromana, 3:
63-70.
MALAVOL TI, F. 1951-52c - L'ossidiana del Pescale. Emilia Preromana, 3: 127-132.
MALAVOL TI, F. 1952 - Ricerche di preistoria emiliana: scavi nelia stazione Neo-Eneolitica
del Pescale (Modena). Bulletino di Paletnologia Italiana, n.s. Vil: 13-46.
MALONE, C. 1985- Pots, Prestige and Ritual in Neolithic Southern ltaly. ln MALONE, C. and
STODDARD, S. (eds.) Papers in Italian Archaeology IV, Part ii Prehistory. British Archaeological
Reports, lnternational Series, 244: 118-151.
MALONE, C. 1986 - Neolithic Exchange and Ritual Network in the Central Mediterranean
(5000-3000 b.c.). ln The Neolithic of Europe. Allen & Unwin, London.
MAXIM-KALMAR, Z. 1991 - Turdaş. Muzeul de Istorie al Transilvaniei Cluj: 3-20.
MUNRO, A. 1912 - Palaeolithic Man and Terramara Settlement in Europe. Oliver and Boyd,
London.
NICA, M. 1996 - Les relations culturelies et chronologiques entre Dudeşti-Vădastra et la
Culture de Vinca-Turdaş. ln LUCA, S.A. (ed.) The Turdaş Culture. Definition and lnterferences. Deva
(in press).
www.cimec.ro
116 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly
www.cimec.ro
Paolo Biagi 117
.',
\
'I
..
'
..
'
·, ~
:
'
.''
I
I
'-
'-
' --, ,_ „„
--
~·- ... „-„„„
- ... „.. . „„_ ...
,-·-. -.
... ....... „
',
'.._~oa„„_~
,,
'' ·.
-.
,,,,,,. ... „...
•,
'. 10()..,
. ·,
•, ,
.„_
.
.: · - - - -,Mt CaDrllZOPJ?A
, , ...
291, -
I
-~
. . --„
N
08
··--•9
\ _,
;
o krn
Fig. 1 - Distribulion map of the SMP sites of the Finalese region of western Liguria. Caves
with isolated burials or cemeteries (dots): Arene Candide (1 ), Poliera (2), Arma deli'Aquila (3),
Caverna dei Pipistrelli or Borzini (4), Caverna deli'Acqua o del Morto (5), Caverna delia
Fontana o deli Acqua (6), Caverna delia Malta o del Sanguineto (7); cave with probable SMP
burial remains (circle): Caverna Mandurea (8); other caves with SMP material (squares):
Caverna dei Parmorari (9), Arma delie Anime (10), Caverna le Pile (11) (drawing by P. Biagi).
www.cimec.ro
118 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly
www.cimec.ro
Paolo Biagi 119
Fig. 3 - SMP Culture burials !rom Cave Pollera in Liguria (a), Casalmoro in Lombardy (b).
www.cimec.ro
120 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly
Fig. 4 - SMP Culture burials !rom La Vela di Trento in the Adige Valley (a and b).
www.cimec.ro
Paolo Biagi 121
(
o
n
a
Fig. 5 - Square-mouthed vessels of the linear-geometric style !rom the Ligurian caves. !rom
Tomb VIII of Arene Candide (1) and Pollera (2-4) (drewing by P. Biagi and E. Starnini).
www.cimec.ro
122 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly
. '
' '
o cm 16
''
Fig. 6 - Open bowls from the SMP juvenile graves of Fiorano Modenese in Emilia (1 and 2);
open bowls with incised motifs (3 and 4); square-mouthed bowls with barbed wire (5 and 7)
and cut-out bar and meander (6) patterns from Pescale (drawing by P. Biagi and E. Starnini).
www.cimec.ro
Paolo Biagi 123
o
o cm 5
Fig. 7 - Potsherd with human representation from Montano Lucino (1) and stamp-seals with
dinamic motifs !rom the Ligurian caves of Arene Candide (2 and 3) and Malta or Sanguineto
(4) (drawing by P. Biagi and E. Starnini).
www.cimec.ro
124 Cultural, Environmental and Economic Changes in Northern ltaly
o cm 1&
Fig. 8 - Vessels of the incised and impressed style of the SMP Culture. Deep bowls with
triangle incised patterns from Rivali Veronese (1 and 2) and square-mouthed pots with incised
zig-zag motifs from Rivali Veronese, and with impressed ornamentations from Belforte di
Gazzuolo (Mantua) (alter BARFIELD and BAGOLINI, 1976 and BIAGI, 1981 ).
www.cimec.ro
Paolo Biagi 125
Rezumat
www.cimec.ro
www.cimec.ro
BETRACHTUNGEN OBER DIE CHRONOLOGIE
DER WENDE DES FROH-UND
MITTELNEOLITHIKUMS IM KARPATENBECKEN
Katalin H. Simon
Relativchronologische Fragen
Will man den chronologischen Horizont an der Wende des Fruh-und
Mittelneolithikums im Karpatenbecken skizzieren, mussen die in den vergangenen
fast zwanzig Jahren verăffentlichten Studien berucksichtigt werden, in denen
chronologische Anhaltspunkte zu finden sind.
în S-SW-Transdanubien ist die Starcevo-Kultur die erste neolithische
Kultu.r, die von ihrer Linear B-Phase in diesem Gebiet nachgewiesen wurde 4 .
Nărdlich davon kann die ălteste Phase der TLBK (Bicske-Bina-Typ), die der
mitteleuropăischen linienbandkeramischen Entwicklung angehărt 5 , als die erste
neolithische Kultur betrachtet werden.
Versuchen wir zuerst die Anfangszeit der ăltesten TLBK zu bestimmen!
Gehen wir davon aus, daB - wie es of behauptet wird - die formative Phase der
mitteleuropăischen Linienbandkeramik (TLBK) und der Vinea-Kultur (und auch
anderer Kulturen wie Dimini-Tsangli, Paradimi, Karanovo III, Usoe, Dudeşti,
1. N. Kalicz, J. Makkay, 1972; N.Kalicz, J.Makkay, 1972a; N.Kalicz, J.Makkay, 1975; N.Kalicz, 1977· 78;
N.Kalicz, 1978-79; N.Kalicz, 1980; N.Kalicz, 1983;N.Kalicz, 1988; N.Kalicz, 1990; N.Kalicz, 1991 ;N.Kalicz,
1993; N.Kalicz, 1994; N.Kalicz, 1995; R.Kalicz·Schreiber. N.Kalicz, 1992; J.Makkay, 1982.
2. Ausgrabungen von Katalin H. Simon und Laszlo Andrâs Horvâth: K.H.Simon, 1993, 9. Die neolithischen
Funde werden, bzw. teils wurden von K.H.Simon (1994; 1995 im Druck) und die kuplerzeillichen von L.A.Horvath
publiziert.
3. K.H.Simon, 1994, 53; K.H.Simon 1995, im Druck.
4. N.Kalicz, 1977-78, 140; N.Kalicz, 1980, 101·107; N. Kalicz, 1983, 102; N.Kalicz, 1990, 90, 92; N.Kalicz,
1993, 88.
5. N.Kalicz, 1978· 79, 16; N.Kalicz, 1993, 89·90; N.Kalicz, 1994, 67; J.Makkay, 1978, 29; J.Pavuk, 1980. Mit
wieterer Literatur.
www.cimec.ro
128 Betrachtungen liber die Chronologie
Sopot, Kakanj, Danilo usw.) mit der spăten Phase des Starcevo-Koros-Criş
Komplexes parallel verlieft 6 . Es ist zu bemerken, dab N. Kalicz auch das
annahm, dab diese formative Phase nach der Linear 8-Phase der Starcevo-
Kultur, eventualii auch in die Spiraloid A-(Starcevo-Criş III b nach Lazarovici),
hauptsăchlich aber in die Spiraloid 8-Phase(Starcevo-Criş IVa bzw. IVb nach
Lazarovici) datierbar ist7. ln 8eziehung mit unse ren 8etrachtungen ist die
F.eststellung von G. Lazarovici wichtig, daB nur Elemente der ăltesten Phase der
TL8K wăhrend der StaTcevo-Criş lllb-Phase (Spiraloid A-Zeit nach Dimitrijevic 8 .
Auftauchten, und die fruhesten reinen Linienbandkeramikfunde erst spăter, zur
Zeit der Starcevo-Criş IVa-Phase (Spiraloid 8-Phase nach Dimitrije vie) erschienn.
Die ăltesten TL8K-Funde dieses Gebietes leben in der Starcevo-Criş IVb-Phase
weiter, sie gehoren also den Vinca A2-A3-Etappen an 9 • Aufgrund der obigen
muB die Spiraloid A- (Starcevo-Criş lllb-) Phase noch Vinca A1-zeitlich sein.
Alsa: ln einem gewissen Gebiet Transdanubiens ist es ab der Spiraloid A-Vinca
A 1- Zeit mit der ăltesten Phase der TL8K zu rechnen.
N. Kalicz is der Meinung, dab sich die ălteste Phase dar TL8K noch in der
Spiraloid 8-Phase nach Suden verbreitete, und das Gebiet der Starcevo-Kultur
in Sudtransdanubien eroberte 10 .
Was das Gebiet am oberen Lauf der TheiB (nordlicher Teii der GroBen
Ungarischen Tiefebene) betrifft, lebte die erste Phase der Alfold-
Linienbandkeramik (AL8K) (fruher: Szatmar 11-Gruppe) in dieser Zeitspanne 11 .
Dieser Kultur ging die Koros-Kultur Siebenburgischen Typs in diesem Areal 12 •
Ostlich davon, in Nordwestrumănien fehlen die L8K-Funde vor der lllb-Etappe
der Starcevo-Criş-Kultur • Der Zeitpunkt der Entstehung der fruhen L8K wurde
13
6. N.Kalicz. 1978-79. 34; N.Kalicz. 1993. 91; N.Kalicz, 1994. 70, 73; N.Kalicz. 1995, 56; R.Kalicz-Schreiber,
N.Kalicz. 1992, 58-59; J.Makkay, 1978. chronologhische Tabelle; P. Raczky, 1988, 28.
7. N.Kalicz, 1983, 11 B; N.Kalicz. 1990, 93; N.Kalicz. 1993, 90; N.Kalicz. 1994, 68; N.Kalicz, 1995, 34;
R.Kalicz-Schreiber, N.Kahcz, 1992. 58.
8. S. Dimitijevic, 1974.
9. G.Lazarovici, 1983, 137. Wăhrend der Starcevo IV-Phasewurde ein wahrnembares Zusammenleben mit
der Vin ca A-Kultur ebenfalls von ihm nachgeweiesen: G.Lazarovici. 1984, 95. Einige, mitderfruhen Vinca-Kultur
verwandte Elemente konnten im Fundmaterial der Spiarloid B-Phase der Starcevo-Kultur auch in Gellenhăza
Vărosret bewiesen werden: K.H.Simon, 1995 (im Druck).
10. N.Kalicz, 1988, 10.
11. N.Kalicz 1980, 116; N.Kalicz 1983, 110; N.Kalicz, 1993, 91; N.Kalicz, 1995, 54; P.Raczky, 1983, 187-
189; P.Raczky 1986, 32-40; P.Raczky, 1988, 28-29.
12. P.Raczky, 1983, 109; P.Raczky, 1986, 36; P.Raczky, 1988, 29 -mit weiterer Literatur.
13. G.Lazarovici, 1983, 137.
14. G.Lazarovici, 1980, 29-30.
15. N.Kalicz, 1988, 10.
16. G.Lazarovici, 1980, 29-30; G.Lazarovici, 1983, 137.
www.cimec.ro
Katalin H. Simon 129
Zieht man in Betracht, daB einerseits die Spiraloid B-Phase mit der
Starcevo-Criş IVa- und b-Phasen und dadurch mit der Vinca A2-bzw. A3-
Periode parallelisiert wurde 26 , und andererseits der Anfang der Keszthely-
<;Jruppe an das Ende der TL8K gekni.ipft und dieser „Zeitpunkt" mit der zweiten
Hălfte, mit dem Ende der Vinca A-Phase in Parallele gesetzt wurde 27 , konnen
folgende Folgerungen werden:
A.- Die zweite Hălfte der dreistufigen, langen Vinca A-Phase bedeutet
soviel, daB man die Rechnung im behandelten Fall von der Mitte der Vinca A2-
Phase anfangen muB. Wenn die ălteste Phase der TL8K in der zweiten Hălfte
der Vinca A-Phase beendete und der Anfang der Keszthely-Gruppe damit in
Parallele gesetzt wird, begann das Leben der Keszthely-Gruppe etwa von der
Mitte der Vinca A2-Phase an, was der Zeit um die Mitte der Starcevo IVa (erste
Hălfte der Spiraloid 8) entspricht2 8 . ln diesem Falie mi.i Bte man die Spiralo id A-
Zeit (Starcevo-Criş lllb-Phase, Vinca A1-Phase) als die Anfangsperiode der
ăltesten Phase der TL8K in 8etracht ziehen wie das N.Kalicz zugab 29 , und auch
G.Lazarovici annahm 30 • Dieser Meinung liber das Auftreten der Keszthely-
Gruppe schlieBt sich auch F. Horvath an, als er die chronologische Lage der
zeitgleichen, von ihm umrissenen linienbandkeramischen Tere-fok-Gruppe
behandelte 31 .
Daraus ist es noch zu schluBfolgern, daB die Eroberung des Gebietes der
Starcevo-Kultur in Si.idtransdanubien nicht zur Zeit der Spiraloid 8-Phase der
Starcevo-Kultur stattgefunden haben konnte, da dieses Gebiet schon zu der
Keszthely-gruppe gehorte, d.h. die Zeitspanne ab der Mitte der Vinca A2-Phase
(Starcevo-Criş-IVa, Spiraloid 8) in diesem Areal durch die Keszthely-Gruppe
ausgefi.illt wurde. Dementsprechend konnte das Leben der Starcevo-Kultur
nicht infolge der Verbreitung der ăltesten Phase der TL8K beendt haben,
sondern durch das Erscheinen der Keszthely-Gruppe in der ersten Hălfte der
Spiraloid 8-Phase (Starcevo-Criş IVa-Kultur). Es erhebt sich aber die Frage:
Was fi.ir 8eziehungen die 8evolkerung der Keszthely-Gruppe miteinander hatten
und wie wurde das Territorium zwischen ihnen verteilt? Funde sowohl der
ăltesten Phasen der TL8K als auch der Keszthely-gruppe sind in diesen Gebiet
vorhanden undei ne zeitliche Nacheinanderfolge wurde zwischen den erwăhnten
Gruppen festgestellt 32 .
Gegen diese Annahme sprechen aber die aus der Spiraloid 8-Phase
stammenden Fundorte der Starcevo-Kultur în S-SW-Transdanubien. Unter
8eri.icksichtigung dieser Tatsache konnte man mit dem Auftauchen der
Keszthely-Gruppe am fri.ihesten ganz am Ende der Spiraloid 8-Phase rechnen,
aber auch in diesem Fall gabe es in diesem Areal Stelle fi.ir den 8icske-8îna-
Typ weder răumlich noch zeitlich. Die Anwesenheit der Fundorte der ăltesten
Phase der TL8K ist aber eine Tatsache.
33. F.Horvăth. 1994, 105, wo auch die Szarvas-Erpărt-Gruppe diesem Horizonl zugeordnet wurde. Aufgrund
der C14-Dalen konnle die Parallelitat der oben genennten Gruppen bestatigt werden: F .Horvath, 1991, 267, 270.
34. Zusammentassend: P. Raczky,' 1988, 28.
35. P.Raczky, 1986, 38; P.Raczky, 1988, 29.
36. J.G.Szenăszky, 1988, 15·16. Mii Bezugnahme aul G.Lazarovici, 1983.
37. Gy.Goldman, 1983; Gy.Goldman. J.G.Szenaszky, 1994.
38. O.Trogmayer, 1980; O.Trogmayer, 1982.
39. G.Lazarovici, 1984. 95.
40. N.Kalicz, J.Makkay, 1975, 254; J.Makkay, 1982, 49; N.Kalicz, 1991, 25-27.
www.cimec.ro
132 Betrachtungen liber die Chronologie
www.cimec.ro
Katalin H. Simon 133
44. P.Biagi, B.A.Voylek, 1994;P. Biagi, E. Slarnini, B. A. Voylek, 1993; M. Budj, 1993; M. Budja, 1994; B.
Gramsch, 1971; J. Makkay, 1982; J. Preub, 1971; F. Schellle. 1971; M. L. Seferiades, 1993.
45. Z.B.: N. Kalicz 1983, 101.
46. J. Makkay, 1982, 98; N. N. Kalicz, 1988, 5; N. Kalicz, 1990, 93; P. Raczky, 1988, Abb. 37.
47. J. Makkay, 1982, 98. Er beweis eine parallele Entwicklung innerhalb des Koros-Star<!evo-Komplexes:
J. Makkay, 1969, 30. S. noch: P. Raczky, 1976, 186.
48. J. Makkay, 1982, 99.
49. J. Makkay, 1982, chronologische Tabelle.
50. N. Kalicz, 1988, 10; N. Kalicz, 1993, 90. S. noch die Anm. 6-7!
51. N. Kalicz, 1990, 92; N. Kalicz, 1993, 89.
52. N. Kalicz, 1988, 5; N. Kalicz, 1990, 93; N. Kalicz, 1993, 89; N. Kalicz, 1994, 67; N. Kalicz, 1995, 26. Als
N. Kalicz die Funde der ăltesten Phase der Linienbandkeramik in Transdanubian zum ersten Mal behandelte,
reihte erdie in Medina vorgekommenen Funde der ăltesten Phase derTLBK mit denen der Linear B-und Spiraloid
B-Phase der Starcevo-Kullur zusammen in das Fruhneolithikum ein: N. Kalicz, 1978-79, 32. S. noch: N. Kalicz
1983, 110, 121, 122.
www.cimec.ro
134 Betrachtungen Ober die Chronologie
62. P. Raczky, 1983, 189-190; P. Raczky 1986, 35-36; P. Raczky 1988, 28·29.
63. Ahnlich ist die Lage im Banat. wo di enlwickeltere Vinca-Kulturdiefriihneolithische Starcevo-Criş-Kultur
abl6ste: G. Lazarovici, 1979, 215-226; G Lazarovici 1980, 29.
64. P. Raczy, 1988, 28 und Abb. 37.
65. N. Kalicz, 1990, 92.
66. S. oben, Anm. 18-19!
67. J. Makkay, 1978, 31-32; N. Kalicz. 1978-79, 35; N. Kalicz, 1988, 11; N. Kalicz, 1990, 93; N. Kalicz, 1993,
90; N. Kalicz, 1994, 72.
68. Zusammenfassend: R. Glaser. 1991, 53; N. Kalicz, 1994, 67.
www.cimec.ro
136 Betrachtungen Ober die Chronologie
www.cimec.ro
Katalin H. Simon 137
LITERA TUR
Aktuelle Fragen 1972 Aktuelle Fragen der Bandkeramik. Akten der Pannonien-Konferenzen
Szekesfehervâr 1972.
P. BIAGI, B.A. VOYT.EK 1994 Biagi, P. -Voytek, B.A.: The Neolithisation of the Trieste Karst
in North-Eastern ltalyand its neighbouring countries (A Triezsti karsztvidek (Eszak-Olaszorzâg)
neolitizăl6dăsa es kapcsolatai a szomszedos videkekkel). JAME 36(1994) 63-73.
P. BIAGI, E. STARNINI, B. VOYTEK 1993 Biagi, P.-Starnini, E-Voytek, B.: The late
Mesolithic and Early Neolithic Settlement of Northern ltaly: Recent Consideration. Porocilo 21
(1993) 45-68.
M. BUDJA. 1993 bUDJA, M.: Neolitizacija Evrope. Slovenska perspektiva (The neolitisalion
of Europe. Slovenian aspect). Porocilo 21 (1993) 163-193.
M. BUDJA, 1994 Budja, M.: Neolithisation in Slovenia (A neolitizăci6 folyamata Szloveniăban).
JAME 36 (1994) 75-78.
S. DIMITRIJEVIG, 1974 Dimitrijevic, S.: Problem stupnjevanja starcevacke kulture s
posebnim obzirom na doprinos ju;l:nom panonskih nalazista resavanju ovih problema (Das
Problem der Gliederung der Starcevo-Kultur mit besonderer Riicksicht aul den Beitrag der
Siidpannonischen Fundstellen zur Li:isung diesses Problems). Materijli 10(194). 59-122.
Evolution 1971 Evolution und Revolution im Alten Orient und in Europa. Das Neolithikum als
historische Ersheinung. berlin 1971-.
A. GLĂSER, 1991 Glăser, A.: Bemcrkungen zur absoluted Datierung des Beginns der
westlichen Linienbandkeramik. Banatica 11 (1991) 53-64.
Gy. GOLDMAN, 1993 Goldman. Gy.: Az alfi:ildi vonaldiszes kerâmia fiatal szakaszânak
szakaszănak leletei Bekes megyeben (Funde der jungen Phase der Linenbandkeramik des Alli:ilds
im Komitat Bekes). ArchErt 110 (1983) 24-34.
GY. GOLDMAN, 1991 Goldman, Gy.: A Ki:iri:is kultura szakaszânak idi:irendjeri:il Devavănya
Rehely leletei alapjăn (Chronoiogy in the Late Ph ase of the Ki:iri:is Cultu re on the Basis of Finds !rom
Devavanya-Rehely) ArchErt 118 (1991) 33-44.
GY. GODMAN, J.G. SZENÂSZKY, 1994 Goldman, Gy.-G. Szenâszky, J.: Die neolithische
Esztăr-Gruppe in Ostungarn (A lrelet-magyarorszâgi Esztâr-csoport). JAME 36 (1994) 226-230..
B. GRAMSCH, 1971 Gramsch, B.: Zum Problem des Obergangs vom Mesolithikum im
Flachland zwischen Elbe und Oder. ln: Evolution ... 1971, 127-144.
F. HORVÂTH, 1991 Horvăth, F.: Vinca Culture and its Connections with the South-Eat
hungarian Neolithic: A Comparison of the traditional and 14 C Chronology. Banatica 11 ( 1991) 259-
273.
F. HORVÂTH, 1994 Horvâth, F.: Az Alfi:ildi Vonaldiszes Kerămia elsi:i i:inăll6 telepulese a
îisza-Maros szi:igeben: H6dmezi:ivăsărhely-Tere fok (The first independent settlement of the Alfi:ild·
Linear Pottery Culture in the Tisza-Maros Region) ln: Szeged 1994, 95-111.
F. HORVÂTH, E. HERTELENDI, 1994 Horvâth, F-hertelendi, E.: Contribution to the 14 C
based absolut chronology of the Early and Middle Neolithic Tisza region (Megjegy-zesek a Tisza-
videk korai es ki:izepsi:i neolitikumănak 14 C alapu abszolut kronol6giăjăhoz). JAME 36(1994) 111-
133.
Jungsteinzeit 1995 Lenneis, E. -Neugebauer-Maresch, Ch .-Ruttkay, E.: Jungsteinzeit im
Osten bsterreichs. Mit Beitrăgen von Christian Mayer, Johannes-Wolfgang Neugebauer und Peter
Stadler. St. Pi:ilten-Wein 1995.
N. KALICZ, 1977-78 Kalicz. N.: Friih-und spătneolithische Funde in der Gemarkung des
Ortes Lânycs6k (Vorbericht) JPME 22 (1977) 1978, 137-158.
N. KALICZ, 1978-79 Kalicz, N.: Funde der ăltesten Phase der Linien bandkeramik in
Siidtransdanubien. MittArchlnst 8/9 (1978/79) 13-46.
N. KALICZ, 1980 Kalicz, N.: Neuere Forschungen Ober die Entstehung des Neolithikums in
Ungarn. ln: Wroclaw 1980, 97-122.
N. KALICZ, 1983 Kalicz. N.: Die Ki:iri:is-Starcevo-Kulturen und ihre Beziehungen zur
Linearbandkeramik. NNU 52 (1983) (1984) 91-130.
N. KALICZ, 1988 Kalicz, N.: A termeli:i gazdâlkodâs kezdetei a Dunântulon. Doktori
ertekezes tezisei. Budapest 1 988.
www.cimec.ro
Katalin H. Simon 139
www.cimec.ro
140 Betrachtungen Ober die Chronologie
www.cimec.ro
f5atalin H. Simon 141
Rezumat
www.cimec.ro
www.cimec.ro
DIE STELLUNG DER SOPOT-KUL TUR IM
UNGARISCHEN NEOLITHIKUM UND IHRE
CHRONOLOGISCHEN BEZIEHUNGEN MIT DER
GROSSEN UNGARISCHEN TIEFEBENE
1. S. Dimitrijevic. 1968.
2. N.Kalicz, J.Makkay, 1972a; N.Kalicz, J.Makkay, 1972b; J.Makkay 1969.
3. N.Kalicz, 1988, 11 O ff.
4. N.Kalicz, 1978·79, 10-12.
5. N.Kalicz, 1977, 119-120; N.Kalicz, 1983-1984, Tal. 3. 10a-13, N.Kalicz 1988, Abb. 3. 1-13.
6. N.Kalicz 1983-84, 174, N.Kalicz 1988, 11 O, 114, 116, J.Regenye 1993.
7. J.Pavuk 1964, J.Pavuk 1981, 291-293; A.Tocik, J.Lichardus, 1964, 276-278, A.Tocik, J.Lichardus, 1966
84·90; J.Lichardus, J.Vladâr, 1964, 79.
www.cimec.ro
144 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum
8. N.Kalicz, 1983·84, 272; N. Kalicz, 1988, 106 ff.: N.Kalicz, J.Makkay, 1972a, N.Kalicz, J.Makkay, 1972b;
J.Regenye, 1993,24-35.
9. N.Kalicz, 1988, 106; J.Pavuk, 1981. 257-264; J.Makkay, 1978 und 1982, chronologische Tabellen.
1 o. J.Pavuk, 1967a, 38-39.
11. S. Dimitijevic, 1968, 121; Zu dieser Zeitstellung vgl: G.Lazarovici, 1981, 186.
12. N.Kalicz, J.Makkay, 1972b, 12.
13. G.Lazarovici, 1984, 158. Auch die Bukk-lmporte wurden h6chstwahrscheinlich von derSzakâlhât-Kultur
indas Banatgebracht (G.Lazarovici, 1976, 212). ln die umgekehrte Richtung wurden die bekannten Spondylus-
Muscheln geliefert, die vom Sudan nach Norden und Nordwesten gelangten und auBer den Alfolder Kulturen
(Szakâlhât, Bukk, Esztâr) auch in der Zseliz-Kultur erscheinen (N.Kalicz, 1989, 106).
14. M. Vasic, 1936, 41: Abb.54. ZselJz-Elemente oder Importe erscheinen in Vinl:a im Niveau 82 (-6,6m) und
in Turdaş, also in einer Verbindung vor cler fruhen TheiB·Periode (G.Lazarovici 1984, 158.).
15.J.Pavuk, 1969b;G.Lazarovici, 1984, 158.
www.cimec.ro
Lăszl6 Andrăs Horvăth 145
Es ist wohlbekannt, daB die Zselfz- und die Szakălhăt-Gruppe von Anfang
an zeitgleiche Erscheinungen des mittleren Neolithikums in dem Karpatenbecken
waren.BeidewarenErgebnissedersichamEndedesKoros-Starcevo-Komplexes
abspielenden groBen Wandlungen, die das historische Bild des Karpatenbeckens
grundlegend moditizierten.
Aufgrund der lmportfunde sollten die Zseliz- und die Szakâlhât-Kultur
miteinander in engem Kontakt gestanden haben. Die meisten Zseliz-Funde
tauchen in der Ungarischen Tietebene aut den Fruh-Szakâlhât-Fundorten aut 16 .
Sie gehoren dort zurt Vinca 8 1-Phase. ln Vergesellschaftung von Zseliz-Funden
kam eine Szakâlhât-Scherbe, die wegen ihrer Linienbandverzierung in die
klassische Phase derselben Kultur gehoren soli, in Sturovo (Pârkâny) vor. Die
Siedlung wurde der mittleren (li.) Phase der Zseliz-Kultur zugeschrieben 17 . Ei ne
ăhnliche chronologische Einordnung haben die Szakâlhât-Funde von Bajc-
Vlkanovo und Dvory nad Zitavou 18 .
ln den Schichten der meisten Tellsiedlungen der Ungarischen Tietebene
1
tinden wir Spăt-Szakâlhât-Funde. Das zeigt ei ne eindeutige Diskontinuităt in der
Besiedlung dieses Territoriums. Eine ăhnliche Lage spielt sich zur Zeit der
Zseliz 111-Periode in der Slowakei, als die Trăger dieser Kulturen neue
Siedlundsplătze grundeten 19 . Autgrund dieser Parallelităt denkt J.Pavuk auch
an ein zietliches Nebeneinander der beiden Kulturgruppen. Seiner meinung
nach kann die AbschluBphase der Zseliz-Kultur, autgrund der Spăt-Szakâlhât
Datierung20 in die spăte Vinca-8 2-oder B/C-Periode datiert werden.
Von chronologischen Standpunkt aus sind die Importe, die in der III.
Phase der Zseliz-Kultur zum Vorschein kamen, auBerordentlich wichtig. J.Pavuk
merkt in Bezug mit diesen Fundstellen (Vy-capy Opatovce, Home Letantovce,
Bina, Dvory nad Zitavou, Bekâsmegyer) an, daB hier die Charakterzuge der
TheiB-Kultur uberwiegen 21 . Wichtig sind die Szakâlhât-artigen GefăBbruchstUcke
in Bekâsmegyer, wo sie aut einem Zseliz-Wohnplatz erschienen 22 . Von
demselben Fundort stammt eine groBe, aber unverzierte Amphore, die ihrer
Form nach ebentalls der Szakâlhât-Kultur angehoren konnte 23 . lhre Parallelen
sind aut den Territorium der letzteren Kultur autzutinden, wo sie in die
Spătphase der Szakâlhât- oder in die l.Phase der TheiB-Kultur datiert werden 24 .
16. N.Kalicz, J.Makkay, 1977, 107: Tape·Lebo: J.Korek, 1958-59, Tal. VIII. 1-3; O. Trogmayer, 1969, 476.
17. J.Pavuk 1969b, 313, Abb. 35,6 und Abb. 54 ,3. J. Pavuk datierte hier die Siedlung von Sturovo an „die
obere Grenze der alteren Stule", Dvory nad Zitavou aber in die mittlere Stule der Zseliz-Kultur (J.Pavuk
1969b, 343, 348).
18. A. Tocik nannte sie Theil3-lmporte, aber sie sind aufgrund ihrer Verzierung eher noch die Szakiilhat-
Kultur einzuordnen. (A. Tocik 1964, Tal. 42, 5, 9, 11; Taf. 44, 14; N.Kalicz 1970, 16.)
19. J.Pavuk 1994, 202.
· 20. Diase Phasewird von J.Makkay, N.Kalicz und P.Raczky fruh-Theil3-Kulturgenannt (J.Makkay, 1982, 60;
N.Kalicz, P.Raczky, 1990, 28).
21. J.Pavuk 1969b, Abb. 3.
22. F.Tompa 1937, Tal. 13., 1-3; V. Gâbori-Csânk, 1964, T. 7. 3.
23. F.Tompa 1937, Tal. 13, 12.
24. Hierher gehoren das bekannte Gelăl3 von Vin ca (M.Vasic 1936, li. T. XXXII.), die Gesichtsgefâl3e von
Battonya-Godorosok (Gy. Goldman. 1984, Bild 24, 1-3) und die von Szentes -llonapart (L.A. Horvâth 1983, T.
18, 1-2). Hier sei es erwăhnt, dal3 J.Pavuk schon 1969 die SzakalhâtfTheiB-Obergangsphase Theil3 I. nannte
(J.Pavuk, 1969a, 356).
www.cimec.ro
146 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum
Wenn wir die Beziehungen der Sopot-Kultur mit den Kulturen der
Ungarischen Tiefebene behandeln mochten, sind wir in keiner leichten Lage.
1984 wurde eine sandhaltige, rotbemalte, Scherbe einer bikonischen
Schale in einer Grube der Alfolder Linienbandkeramik in Szentes-llona-part
.gefunden 25 • Dieses StOck war in dieser Gesellschaft fremd und der in der
Ungarischen Tiefebene konnte keine einzigeParallele gefunden werden. lhren
besten Entsprechungen nach 26 kann es nicht ausgeschlossen werden, daB wir
hier mit einem Erzeugnis der 1-A-Phase der slawonischen Sopot-Kultur zu tun
haben 27 • Diese Etappe parallelisierte S.Dimitrijevic zum Teii mit Vin ca A und mit
der ganzen 8 1-Stufe 28 • Wegen des spăten Charakters der hiesigen ALBK-Funde
soli diese Grube von Szentes-llonapart wenigstens an die Wende der Vinca B,I
8 2 -Etappen datiert werden. Aufgrund dessen ist dieser Befund der frOheste
Nachweis der Kontakte zwischen der Sopot- und der ALBK-Kultur. Gleichzeitig
war Transdanubian noch durch die Volker der Keszthely-Gruppe der
Linienbandkeramik und der mittleren Phase der Zselfz-Kultur besetzt. Der
erwăhnte Fund muB also aus Westslawonien gestammt haben und der spăten
Phase der Szakălhăt-Kultur unbedingt vorangegangen sein.
Elemente der Sopot-Kultur konnten auch in Battonya-G6dr6s6k, in einer
Spăt-Szakălhăt-Siedlung nachgewiesen werden. Hier wuden niedrige
RingfuBschalen und Hohltusse gefunden, die gute Verbindungen mit dem
Fundort Bicske haben. Aufgrund dessen stimmte auch Gy. Goldman mit der
fruheren Meinung von N.Kalicz und J. Makkay in der Gleichzeitigkeit der erwăhnten
Kulturen Oberein 29 • ln dem gleichen Kontext kam ein echtes lmportstOck der
Sopot-Kultur in der Tellsiedlung von bcsod vor. Die eine leicht bikonische Form
autweisende und rotbemalte Scherbe wurde der Sopot li Bicske-Kultur
zugeschrieben 30 . Auch diesem StOck ăhnliche Funde wurden an den Grabungen
von Gellenhăza-Vărosret in den Gruben der Sopot-Kultur gefunnden. AuBer
diesen fanden wir auch dunnwandige, hochpolierte Schalen mit leichtem S-
Profil (Abb. 1-3, Abb. 2,2). Die Parallelen dieses GefăBtyps, die in die spăte
Szakălhăt-Periode datiert wurden, 31 sind von Szentes-llonapart bekannt 32 •
Obwohl mehrere Exemplar auf diesem Fundort vorkamen, ist diese Form in der
www.cimec.ro
Lâszl6 Andrâs Horvâth 147
Szakalhat-Kultur nicht ublich. Ein Beispiel ist vielleicht hier von dem
namengebenden Fundplatz zu erwăhnen 33 • Ăhnliche .gegenstănde stammen
aus den-Fundensemblen des"Sărka-Typus von,f>oigen und Puikau, wo sie.mit
Zseliz-Keramik zusammen auHreten 34 • Dfe Verfasserin hieltsie Hirdie leitform
dieses Types, die mit· spăter Notenl<opf ·aber auch mit Stichbandkeramik
vorkommt3 5 . Oie Schălchen gleicher Form der Zseliz-Kultur sind an d~ mittleren
und spăten Fundarte zu kn0pfen 36 . Alles in allen kann man feststellen, daB
mehrere ăhntiche GefăBformen inder Sopot-und auch in der Spăt-Szakălhăt
Entwicklun~ erscheinen, diewenn nichtdirekte Kontaktfunde sind, auch dann
mussen sie als solche allgemeine zeitbestimmende Charakteristika aufgefast
werden; die die Gleichzeitigkeit:{ter genannten Formungen klar machen. Oie
fetzten drei Fălle weisen e-indeutig auf die zeitliche Parallelităt der Spât-
Szakălhăt-, Sopot- und Spăt~zseliz-Entwicl<lung hin. Es ist noch unbedingt zu
bemerken, l::laB diese GefăBart auch in der Luzianky-Gruppe eine hervorragende
Rolle spielte 37 .
Die Verbindungen zwischen der Szakalhat-und Vinca-Kultur sind seit
langem bekannt. Die Lage der zeitlich ersten Szakălhăt-Funde in Vinca-Bjelo-
Brdo ist aber schon bestritten. Nach G. Lazarovici stammen schon die ersten
Exemplare dieser Art aus der Tiefe 9,2 m, wăhrend die entwickelten StUche aus
der Schicht der 8 2 -Phase stammen 38 . Die ungarischen Forscher waren dagegen
der Meinung, daB Szakalhat-BruchstOcke erst von 8,3 m. d.h. von dem Anfang
der 8 1 -Phase in Vinca erscheinen 39 . Das groBe GesichtsgefăB aus einer Tiefe
von 6,6m datierte N.Kalicz in die Vinea 8 1 -8 2 -Phase 40 • Darin sind aber die
Forscher einig, daB die Verbindungen zwischen den genennten Kulturen im
allgemeinen in der Periode Vinca 82 zu bestimmen sind 41 • Etwas einfacher ist
die Lage in Beziehung mit den Kulturen im Banat. Dort konnen die ersten
Szakalhat-lmporte von der Phase Bucovăţ I. in Parţa beobachtet werden 42 • ln
Battonya-Vidpart kamen dagegen viele Vinca-Funde aus der gleichen Zeit
von 43 .
ln der Phase Parţa li finden wir schon die entwickelte Szakălhăt-Kultur auf
dem namangebenden Fundort. Das lief in groBen ZOgen mit lclod I, Deva-
Tăualaş li, Tărtăria 11/frOh und mit der spătesten Lumea-Nouă parallel 44 •
Das Ende von Bucovăţ li und der Anfang Bucovăţ III kann schon mit der
Etappe Vi nea 82/C parallelisiert werden 45 . Oiese Ph ase war im Norden mit lclod
www.cimec.ro
148 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum
diesen Gruppen wurde aber nur selten behandelt. Ein gutes Beispiel tor eine
nuancierte Schilderung vertritt die chronologische Tabelle von I. Pa viu und ·M.
www.cimec.ro
Lăszl6 Andrăs Horvăth 149
www.cimec.ro
Lâszl6 Andrâs Horvâth 151
bewiesen. Hier sei die fruher schon zitierte Meinung von J.Pavuk erneut
erwăhnt, nach der scon die FrOh-TheiB-lmporte furdie spăteste Zselfz-Phase in
der Slowakei charakteristisch sind, die ein den Funden der osttransdanuischen
Sopot-Funde ăhnliches Alter tur diase Phase voraussetzt.
Vom Standpunkt unseres Themas aus ist das Verhăltnis der Luzianky-
und der Zseliz-Gruppe von Wichtigkeit. ln Transdanubian konnten sie - den
nordostlichen Teii des Gebietes ausgenommen - nicht parallel leben. lhr
Verhătnis ist in der Slowakei durch die folgenden Fakten charakterisierbar:
- Die Luzianky-Gruppe besiedelte nicht die ganze Slowakei, sondern sie
verbreitete sich nur bis zum Nitraer Raum. So entsteht ein groBes Gebiet in der
Mittelslowakei, das in diesem Modell unbewohnt bleibt 81 •
www.cimec.ro
152 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum
88. J.Barna hat in Esztergalyhorvati eine grube dieser Kultur ausgegraben. Im Druck im Band 6. der
Zeitschrifl Zalai Muzeum. lch bedanke mich bei J.Barna fur diese Angabe.
89. N.Kaficz, 1969, 186; N.Kalicz, 1970; N.Kalicz, 1985, 105, 108.
90. J.Pavuk, 1994, 201.
91. G.Lazarovici, 1986, 35.
92. F.Horvath, 1982„220; F.Horvath, 1986, 93-94.
93. Die 111111 und die 111.Phase der StK gehorte noch der Protolengyelzeit an (M. Vavra 1994, 241; M.Zapotocka
1986, 342; E. Lenneis 1986, 164-165). Die ersten. in die friih-Lengyel-Kultur eingliedbaren Funden kamen schon
mit dem Obergang StK III/IV und mit StK zusammen vor (M.Zapotocka 1986, 342-343; Ch. Neugebauer-Maresch
1986, 195).
94. Gute Zusammenfassung uber die chronologischen Probleme der Lengyel-Kultur: I. Zalai-Gaal 1992.
www.cimec.ro
Lăszl6 Andrăs Horvăth 153
www.cimec.ro
154 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum
LITERATURVERZEICHNIS
www.cimec.ro
Lâszl6 Andrâs Horvâth 159
' I
• ...... ~
www.cimec.ro
160 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum
•
---l'···-·.
' . . ' ~
\:
\ ..
L_.
• 1•
www.cimec.ro
Lăszl6 Andrăs Horvăth 161
,,
'
1 '· . ' I
„ '
•
• ........
•
Abb. 3: Funde des Brezovljani-Typs (Gellenhăza Vărosret)
www.cimec.ro
162 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum
StK 11-V.:
--
Zseliz:
VinCa A:
.VinCa 8:
Vinta C:
VinCa O
- ..__
Sopot 1-B:
Sopot 11:
Sopot 111·
Gomolava la-lb:
LBK-SIK Ubergang --
Klassische Theip:
Fruh-Theifl: -
Kuslanszg:
-
www.cimec.ro
r
NiederăJtrrr. SW-Slowakei SW-Transdan. SO-Transdao. Ostslawonien Westslawonien N-Tiefebene D>·
S-Ttefebent Banat Vini: a (/)
N
- - - O•
Linienbandker. Linienbandl<er. Stare Linienb Linienbandker. Starcevo Stireevo fiilhc ALBK spăle KO!'~· K StarC:evo IV
A3 )>
I ---w;- ::>
l
N<>1enkopfker.
I
Notenkopfker Kesnhely·Gr
Linienbandker.
I
Sopol 1-A
Malo Korenovo - lr.lassisclle
ALBK
Szakâlllât-K.
c.
D>·
(/)
J:
o
friihe Phase Notcnkopf Esztar. BUkk ---- Banatet K <
I Zseliz l ' ~:
Zsel iz I
I I Sopot·lB
klassische
S:zalail hăt-K .
Bucovaf L
Bt
:::T
)>
cr ~arka·Kerarnik
I
Zseliz li
Kcszihcly-Gr.
spăle Phase
Zseliz Il
cr I ------ spăt e_ I
----··-
-----
(Jl
Zselii IIl spăte BUkk-K . Siakillhat-K Buc01131 li. -
I
·---
:D Sopot· Brez.ovljani~Typ spăle Eszcir.G r
co
~ Brezovljani- Bicske Sopo!-11 ----- B2
<
n
Zseliz III Typ Szak.âlh /T'hei.e
:::T ~------ tlicske Luiianky ------ ..(.bergang
o
::J
~uZianky ---- - - The1B I
o Untern\'.ilbling Se.Luiianky
o
<.O
(/)
I Bucovaj lll
n Thei.611 Theil3 li
:::T
co ·----- c
_,
g} ....
co
nihe Lcngyel· fnihe Lengyel- f!iihe Lengyel~ ,friihe Lengyel· Sopot-111 Sopot III
co
Kultur Kulrur Kultur Kultur
i
I I I I
TheiB III Theifl III. \.
Lengyel li Lengyel li
(Santovlca)
Lengyel li Lengyel li
I
I
Gorzsa-Gr
I
Lengyel III
I
Lengyel III
I
Lengyel Ul
I
Lengyel III Sopot-IV SopotlV Proto- D
Tiszapolg.
I I I l I
•,
I I
°'w
www.cimec.ro
164 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum
• ---
Buoowţl
''
I
I ',,
Abb . 6: Verbreitungskarte der Kulturen wăhrend der Vinca 1 B, und am Anfang der B2
www.cimec.ro
Lăszl6 Andrăs Horvath 165
\ -- - - - - - - - - -
Buc:ova1 li
Abb. 7: Verbreitungskarte der Kulturen wăhrend der zweiten Hălfte der Vinca 8 2 - Zeit
www.cimec.ro
166 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum
1rrr
StK U/ID-111
- -'
www.cimec.ro
L ăszl6 Andrăs Horvăth 167
www.cimec.ro
168 Die Stellung der Sopot-Kultur im ungarischen Neolithikum
Rezumat
www.cimec.ro
A SURVEY ON ANIMAL HUSBANDRY OF TURDAŞ
COMMUNITY FROM ORĂŞTIE „DEALUL
PEMILOR" (X 2 ) (HUNEDOARA COUNTY)
Georgeta El Susi
I DESCRIPTION OF SAMPLE
www.cimec.ro
170 Animal Husbandry of Tur~aş Community
Table 1
House 1 House 4 House 5 Layer
dimorphisme. The males outnumber the females among the presumed individuals.
The size variation corresponds to that found in neolithic sites as lclod, Zau de
Cîmpie (Haimovici, Man, 1986, p. 336). and the Banat Plain. Only two fragments
of left shoulderblades belong to species. They come from adult animals.
Brown bear (Ursus arctos L.)
He is the only wild carnivore found at Orăştie. His sample consists of two
epiphyses of humerus and come from adults. Their measurements indicate
animals of medium-big size: breadth of trochlea 72; 72 mm; distal breadth 96; 105.
Table2
Skeletal part Nr. Variability M Variability
www.cimec.ro
<?eorgeta li:I Susi 173
IV INTERSPECIES PROPORTIONS
www.cimec.ro
174 Animal Husbandry of Turdaş Community
(Bokonyi, 1977, p. 1O), 44% at Divostin (Bokonyi, 1988, p. 420). Lesser values
were estimated for Vinca (37% on fragments) (Bokonyi, 1990, p. 23), Gomolava
(Clason, 1979, p. 72) and lclod (34%).
The quota of small rumainants and pig rises 5%. One supposes ovicaprins
were exploited to a small extent alsa at lclod (8%), in Tisza sites (4-4%).
1.ncluding a hypothetical percentage of destroyed bones their value shouldn't
exceed by 10%. ln exchange is surprisingly the lesser share of pig, about 4.4%,
for which favorable conditions seemed to exist. The species alsa recorded small
frequencies in the other sites: 11.2 at lclod, 9.5 at Zau de Cîmpie, 4.5-14.2 in
Tisza sites.
An estimation of meat amount (about 13, 177kg) offered by a total of 89
MNI was provided as it follows: 61. 7% by domestic mammals and 32.9 by wilds.
The cattle account 64.4%, only 2.2% the pig and ovi-caprins. Of wilds, red deer
summarizes 20.1 %, auroch 12.1 %, 6.4% the wild swine and 4,5% the brown
bear.
On the whole-the animal husbandry of Turdaş community from Orăştie is
based on cattle exploitation, together an intensive hunting. From this point of
view it draws any the better together the neolithis sites from Transylvania (lclod,
Zau de Cîmpie) and to a small extent the Tisza sites. Alsa the diggings in the
settlement brought to light some bones with a special destination (function),
maybe. That is the question of samples from two pits and a grave (G,).
The first pit furnished three ribs and a metapodial tragmnent from a
subadult ovicaprin; from a pig not older than one year came out a rib and two
1Ţ1andible fragments. A left radius of a red deer originate in pit 4 (clase by grave
2); the bone belongs to a mature stag of big size. To gravei belong a mandible
of red deer, a splinter of a shoulderblade and of a diaphysis; the latest two are
undetermined. Therefore in all cases were deposed parts of small animals and
hunted species. Probably economic reasons would have laid down the choice of
species.
www.cimec.ro
Georgeta El Susi 175
1 2 3 4 5 6 7 8 9
. 60
1. Cattle
2. Ovicaprins
400
3. Pig
4. Dog
20
5. Red deer
6. Wild swine
o OiiiiiiiiiOiiiiiiiii---l~R=- 7. Brown bear
8. Aurochs
20
9. Roe deer
1O. Domestics
40
11. Wilds
80
Fig.1: Species freqencies on fragments (A) and MNI (B) in Orăştie site
www.cimec.ro
176 Animal Husbandry of Turdaş Community
-
€5
fB
Cattle
Red deer
Ovicaprins
1.
2.
3.
4.
5.
Orăştie
lclod
Zau de Câmpie
Divostin li
Leb6
50
• Pig
6. Liubcova-Orniţa (11-1)
40
30
20
10
1 2 3 4 5 6
www.cimec.ro
Georgeta El Susi 177
Rezumat
www.cimec.ro
www.cimec.ro
MANIFESTĂRI SPIRITUALE ŞI MOTIVAŢII ALE
RAPORTURILOR DINTRE ADEPŢII DIFERITELOR
CULTE RELIGIOASE DECELATE ÎN NECROPOLA
SÂNTANA DE MUREŞ DE LA GHERĂSENI
1. Bama, 1968, p. 391; Barnea, 1979, p. 48; Coman, I., 1983, p. 238·257; Macrea, 1978, p. 207-211; Popescu
Em., 1983; Aămureanu, 1978; Teodor, 1991; Teodorescu, 1983; Teodorescu, 1984, p. 55-56; Vornicescu, 1984,
p. 34-42.
www.cimec.ro
180 Manifestări spirituale în necropola Sântana de Mureş
www.cimec.ro
Eugen - Marius Constantinescu 181
cele deranjate ar putea să aparţină unei perioade mai vechi din evoluţia
cimitirului, când nu se născuse conflictul între păgâni şi creştini. Evident,
păstrăm o anumită rezervă faţă de această interpretare a situaţiei.
Ca şi în cazul altor necropole din arealul Sântana de Mureş (Bârlad-Valea
Seacă, Mihălăşeni etc.), profanarea mormintelor s-a făcut, în toate cazurile
constatate, la distarlţă în timp faţă de momentul înhumării, numai după ce
dispăruseră legăturile anatomice dintre părţile componente ale scheletului, aşa
cum indică modul în care sunt amestecate şi împrăştiate oasele. Mai mult chiar,
intervenţiile profanatorilor s-au produs într-un moment când, în cele mai multe
cazuri, gropile mormintelor nu se mai observau şi, probabil, dispăruseră şi
semnele de mormânt. Numai aşa se poate explica faptul că gropile săpate de
profanatori pentru deranjarea unor morminte - 63, 96, 97, 103, au avut, la
suprafaţă, dimensiuni mult mai mari decât gropile iniţiale ale mormintelor,
acestea din urmă fiind, în cazurile menţionate, considerabil afectate şi ca formă
şi ca dimensiuni. Situaţia nu poate fi interpretată ca o consecinţă a faptului că
intervenţia profanatorilor s-ar fi produs noaptea, sub protecţia întunericului,
deoarece alte morminte - 58, 59, 102, au fost deranjate prin suprapunerea
perfectă a gropilor de profanare peste gropile iniţiale ale acestora. De altfel,
ideea profanării mormintelor la lumina zilei, uneori, chiar de către urmaşii celor
înhumaţi, a fost abordată şi, uneori, acceptată 8 .
Pe baza ultimelor informaţii acumulate se poate formula şi ipoteza conform
căreia, la un anumit moment din evoluţia comunităţilor Sântana de Mureş,
profanarea mormintelor adepţilor cultelor păgâne (care continuau să-şi îngroape
morţii cu capul spre nord, mai rar spre sud, şi să depună ofrande bogate alături
de cei decedaţi, ilustrate de inventarele şi resturile osteologice găsite), căpătase
un statut cvasioficial: acceptat de membrii comunităţilor şi, probabil, susţinut de
factori cu influenţă în cadrul societăţii - preoţi creştini, misionari etc. Altfel spus,
această practică ar fi expresia conflictului ideologic dintre creştini şi păgâni,
într-un moment în care creştinismul era în plină expansiune în spaţiul nord-
dunărean. În parte, această ipoteză se întâlneşte cu cea formulată de A.E.
Sîmonovici 9 pe baza observaţiilor furnizate de o serie de descoperiri din aria
Cerneahov. Întrucât în alte ne~ropole au fost semnalate şi morminte creştine
deranjate din vechime 10 , motiv pentru care unii cercetători au pus la îndoială ori
chiar au exclus conflictul ideologic dintre creştini şi păgâni ca· motivaţie a
acestor manifestări 11 , precizăm că ipoteza formulată se sprijină şi pe observaţia
că în Cimitirul 1 de la Gherăseni nu există morminte creştine deranjate din
vechime. Trebuie avut în vedere şi un alt aspect, până acum neglijat, anume că,
acolo unde au apărut şi morminte creştine profanate din vechime, aceasta ar
www.cimec.ro
Eugen - Marius Constantinescu 183
www.cimec.ro
184 Manifestări spirituale în necropola Sântana de Mureş
BIBLIOGRAFIE
BARNEA 1968 =I. Barnea, DIN ISTORIA DOBROGEI, vok li, Bucureşti, 1968.
BARNEA 1979 =I. Barnea, ARTA CREŞTINĂ ÎN ROMÂNIA, voi. I, Secolele 111-
VI, Bucureşti, 1979.
COMAN, I. 1983 =prof. dr. Ioan Gh Coman, ELEMENTE DE CONTINUITATE
SPIRITUALĂ GETO-DACO-ROMANĂ ŞI CREŞTINĂ ÎN
REGIUNEA RÂULUI MOUSAIOS
=BUZĂU DUPĂ MĂRTURII PATRISTICE ŞI ARHEOLOGICE,
ÎN SPIRITUALITATE ŞI ISTORIE LA ÎNTORSĂTURA
CARPAŢILOR, voi. I, Buzău, 1983, (mai departe
SPIRITUALITATE ŞI ISTORIE, I, 1983), p. 231-258;
CONSTANTINESCU, E.M. 1994 =Eugen-Marius Constantinescu, REZULTATE
ALE CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DE LA GHERĂSENl
GRINDUL CREMENEA ÎN CAMPANIA 1992, în MOUSAIOS,
IV/I, Buzău, 1994, p ..105-115;
CONSTANTINESCU E.M. 1994 b =Eugen-Marius Constantinescu,
GHERĂSENI, CIMITIRUL 1, în CRONICA CERCETĂTORILOR
ARHEOLOGICE. CAMPANIA 1993, Satu Mare, 1994, p. 27/55;
COtJSTANTINESCU E.M. 1995 =Eugen-Marius Constantinescu, STAŢIUNEA
GHERĂSENI în CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE.
CAMPANIA 1994, Cluj-Napoca, 1995, p. 34/52;
CONSTANTINESCU E.M. 1996 =Eugen-Marius Constantinescu, GHERĂSENI,
în CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE. CAMPANIA
1995, Brăila, 1996, p. 48-49/60; 163 planşa;
DIACONU, Gh 1973 =Gheorghe Diaconu, DESPRE DESCOPERIRILE DE LA
GHERĂSENl-BUZĂU, în STUDII ŞI CERCETĂRI DE ISTORIE
BUZOIANĂ, Buzău, 1973, p. 7-13;
DIACONU, Gh 1977 =Gheorghe Diaconu, AŞEZAREA ŞI NECROPOLA
DE LA GHERĂSENI BUZĂU, în SCIVA, 28, 3, 1977, p. 431-457;
GONCIAROV - MAHNO 1957 = V.K. Gonciarov, E.V. Mahno, ARHEOLOGIA,
9, 1957, p. 142 sqq;
GROSU 1993 =Vasile Grosu.Chişinău, NECROPOLA DE LA BRĂVICENI,
ORHEI, REP. MOLDOVA, SEC. IV, d. Chr., comunicare
prezentată la Sesiunea anuală de rapoarte, Constanţa, 13-16
mai, 1993;
MACREA 1978 = M. Macrea, APROPOS DE QUELQUES DECOUVERTES
CHRETIENNES EN DACIE, în DE LA BUREBISTA LA DACIA
POSTROMANĂ, Cluj-Napoca, 1978, p. 194-227;
PALADE 1980 =V. Palade, NECROPOLA DIN SECOLUL IV ŞI ÎNCEPUTUL
SECOLULUI V e.n. DE LA BÂRLAD - VALEA SEACĂ, în
MATERIALE ŞI CERCETĂRI ARHEOLOGICE, (XIV) Tulcea,
1980, p. 407-416;
PALADE 1982 =V. Palade, UN OBICEI MAGICO-RITUAL ÎN NECROPOLA
DIN SECOLUL AL IV-LEA DE LA BÂRLAD - VALEA SEACĂ,
în TRACO-DACICA, III, 1982, p. 181-191;
www.cimec.ro
Eugen - Marius Constantinescu 185
www.cimec.ro
186 Manifestări spirituale în necropola Sântana de Mureş
.-
...
'
LEGENDĂ:
• - mormânt de incineraţie
www.cimec.ro
Eugen - Marius Constantinescu 187
Abstract
At Gherăseni, the unholy burials were due to Christians, but as an answer at this
manifestation the advocates problably have created the burials with recesses lor to proiect the
eternal peace ol their children and teen-agers.
li this ipotetica! work will be confirm by the further discoveries, ii can be constituite, too,
a criterion ol internai chronology lor the Cemetery 1, in the way that at least the burials with
recesses can be dated in the same phase with the Christian burials.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
CONTRIBUŢII PRIVIND STADIUL CERCETĂRII
HALLSTATTULUI TIMPURIU ÎN SPAŢIUL
INTRACARPATIC
1. Precizez că am utilizat termenii de: începutul epocii fierului, hallstatt timpuriu şi Ha A-HaB ca fiind
echivalen!i.
2. După 1990 a.u apărut o serie de lucrări care vizează această perioadă: V. Vasiliev. I. Al. Aldea, H.
Ciu9udean, Civilizaţia dacică timpurie în aria intracarpatică a României, Cluj-Napoca, 1991; M. Gumă, Prima
epocă a fierului în sud-vestul României, Bucureşti 1993; A. Lăzl6, Începuturile epocii fierului la est de Carpaţi,
Bucureşti, 1994; O. Levi!iki, Hallstattul canelat la răsărit de Carpaţi, Bucureşti, 1994.
3. O. Popescu, Dacia li, 1925, p. 304-335.
4. V. Pârvan, Getica, 1926, p. 292-297.
5. Al. Ferenczi, A.C.M.l.T., IV, 1932-1938, p. 309-310.
6. I. şi O. Berciu, Apulum li, 1946, p. 60-75.
7. K. Horedt, I. Berciu, Al. Popa, Materiale li, 1963, p. 353-358.
8. E. Zaharia, I. Nestor, Materiale VII, 1960, p. 170-178; E. Zaharia, Dacia N.S. IX, 1965, p. 83-104.
9. z. Szekely, Materiale VI, 1959, p. 196-199; Materiale VII, 1961, p. 179-181; Materiale VIII, 1962, p. 325-
328.
10. K. Horedt, Probi. Muz. 1960, p. 179-187; N. Vlassa, Şt. Dănilă, Materiale VIII, 1962, p. 341-347; Şt.
Ferenczi, Apulum V, 1965, p. 115-125; A.D. Alexandrescu. I. Pop, Materiale IX, p. 161-167.
www.cimec.ro
190 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic
11. Z. Szekely, Aşezări; E. Zaharia, S. Morintz, SCIV 116,3, 1965, p. 451-462; S. Morintz, Aluta, 1970, p.
93-97; M. Rusu, Dacia N.S. VII, 1963, p. 177-210; A. Lazslo, SCIVA 26, 1975, p. 17-39; T. Bader, Die Fibeln,
1983;T. Soroceanu. Hortfunde; M. Petrescu-Dâmbovila. Depozite, 1977; VI. Dumitrescu, A. Vulpe, Dacia inainte
deDromihete, 1988; A. Vulpe, Dacia N.S., IX, 1965, p. 105-133; P.B.F. Vl/9, 1990; N. Lupu, 1ilişca;A. Stoia,
SCIVA, 43, 4, 1992, p. 393-401; N. Borottka, Apulum, XXIV, 1987, p. 55-77; V. Vasiliev, ActaMN, XX, 1983, p.
33-55, Sargetia, XX, 1986-1987, p. 64-80, Thraco-Dacica, XVI, 1-2, 1995, p. 87-93, Fortifications, 1995; V.
Vasiliev, I.Al. Aldea, H. Ciugudean, Civilizaţia, 1991.
12. V. Lazăr, Rep.Arh. Mureş, 1995; FI. Costea, Rep. Arh. Braşov, 1995; Rep. Arh. Alba-Iulia, 1995.
13. Catalogul descoperirilor adună 240 de localităţi şi peste 31 O puncte în care sunt menţionate descoperiri
arheologice databile în Ha A-B.
14. ŞI. Ferenczi, Apulum, V, 1965, p. 118 şi urm.
15. V. Vasiliev, I.Al.Aldea, H. Ciugudean, Civilizatia, p. 32.
16. E. Zaharia, Dacia N.S„ IX, 1965, p. 84.
17. V. Vasiliev, Fortifications.
18. Stratul de locuire este în medie de 0, 15m la Dej, 0,35 m la Ciceu-Corabia, 0,25 m la Subcetate şi 0,30
mlaBozna.
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 191
19. V. Vasiliev, I. Andriloiu, Apulum, XXII, 1985, p. 31-36; V. Vasiliev, Fortifications; V. Vasiliev, I.Al. Aldea,
H. Ciugudean, Civilizaţia, p. 21-22.
20.D. Popescu, Dacia, VII, 1963, p. 576; A.O. Alexandrescu, I. Pop, Materiale. IX, 1970, p. 161-167.
21. K. Horedt, Probi. Muz. Cluj, 1960, p. 180.1.
22. Rep. Arh. Cluj, p. 233, nr. 3.
23. Rep. Arh. Braşov, p. 84, nr. 55.
24. N. Vlassa, Şt. Dănilă, Materiale, VII, 1962, p. 341-347.
25. K. Horedt, op. cit., p. 182.
26. K. Horedt op. cit. p. 181.
27. Rep. Arh. Cluj, p. 55, nr. 1.
28. Rep. Arh. Mureş, p. 49, nr. V.1.k.
29. Z. Szekely, Materiale VIII, 1962, p. 331.
30. Rep. Arh. Mureş, p. 281, nr. XCV.1.D.
31. Vezicataloguldescoperirilornumerele: 8, 9, 16, 63c, 116, 121, 123, 134b, 125, 160, 183, 211, 213,218c,
235.
32. Rep. Arh. Mureş, p. 109, nr. XXVl.1.D.
33. Rep. Arh. Alba, p. 131, nr.124.6.
34. Rep. Arh. Alba-Iulia, p. 184-188.2.
35. I. Andriţoiu, Apulum, XIV, 1976, p. 394, nota 1.
36. Z. Kalmar, SCIVA 38, 2, 1984, p. 166-174; V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Civilizaţia, p. 42.
37. M. Rusu, Materiale VIII, 1963, p. 349-351.
38. z. Szekely, Aşezări, p. 8.
39. M. Petrescu-Dâmboviţa, Depozite; A. Vulpe-A. Lazăr, Dacia N.S. XXXIII, 1-2, 1989.
www.cimec.ro
192 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 193
mai puţin relevant aparţin mai degrabă categoriei sondajelor 54 (fig. 4). Deşi
importante prin observaţiile stratigrafice (aşezarea de la Mediaş) 55 sau prin
materialul descoperit (aşezările de la Reci şi Cernatu) 56 , aceste locuiri rămân
totuşi puţin cercetate. În ultimii 20 de ani sondaje ample s-au efectuat mai ales
la fortificaţiile 57 de la Bozna, Ciceu-Corabia, Dej, Subcetate şi Sona. O anumită
nunţar~ în cadrul celei de a doua categorii trebuie făcută între cercetările
menţionate mai sus şi cele cu caracter de verificare a căror rezultate sunt
limitate la sumare menţiuni.
3. O altă categorie este reprezentată de săpăturile a căror obiectiv
principal vizează o altă epocă descoperindu-se şi niveluri de locuire sau
materiale de factură hallstattiană timpurie (fig. 4). Această situaţie este
consemnată în 27 de localităţi, dar numai la trei dintre ele: Tilişca 58 , Ranta 59 şi
Lechinţa 60 materialul hallstattian este publicat, în celelalte cazuri având de-a
face cu simple menţiuni.
4. Un număr mai mic de săpături sunt efectuate în scopul salvării unor
obiective descoperite întâmplător, în care condiţiile specifice nu au permis
observaţii de ordin stratigrafic (fig. 4). -
5. Majoritatea localităţilor (peste 160 de puncte) în care figurează materiale
arheologice aparţinând hallstattului timpuriu, au fost consemnate în urma unor
periegheze sau descoperiri întâmplătoare (fig. 4).
În privinţa celor 86 de depozite de bronzuri, trebuie menţionat că toate
sunt rezultatul unor descoperiri întâmplătoare.
În situaţia relevată mai sus orice încercare de prezentare a perioadei de
început a epocii fierului în spaţiul intracarpatic, trebuie să ţină cont de insuficienţa
cunoaşterii acestei perioade în actualul stadiu al cercetării.
CATALOGUL DESCOPERIRILOR
www.cimec.ro
·,94 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic
Baltag, E. Amlacher, AllA, XXVIII, 1987-1988, p. 98; Rep. Arh. Mureş, p. 74, nr.
XII. 2. 13.
4. Aiton, jud. Cluj. a) În punctul „Deasupra Morii", în urma cercetării de
suprafaţă (1969, 1974), au fost culese fragmente ceramice, databile în Hallstatt-
~I timpuriu (Mz. Aiton). IM. Blăjan, T. Serghi, Sargetia, XIII, 1977, p. 140; Rep.
Arh. Cluj. p. 22, nr. 4. b) în punctul „La Cînepi" s-au găsit fragmente ceramice,
databile în Hallstatt-ul timpuriu (Mz. Aiton). I Rep. Arh. Cluj. p. 23, nr. 1O.
5. Aiud, jud Alba. a) În punctul „Dîmbul Cocoşului" a fost semnalată
descoperirea unui celt de bronz (Mz. Aiud, inv. 751 ), databil în Bz. D/Ha A. IM.
Roska, Repertorium, p. 188, nr. 25; Rep. Arh. Alba, p. 21, nr. 3. b) În punctul
„Microraion 111", lucrările edilitare (1968-1973) au dus la descoperirea unor
gropi şi bordeie, conţinând fragmente ceramice şi piese întregibile, aparţinând
perioadelor Bz. D sau Ha A. I H. Ciugudean, Apulum, XVI, 1978, p. 40, fig. 2/2,
3, 6, 7; Apulum, XXXI, 1994, p. 60, fig. 1/1-3; Rep. Arh. Alba, p. 20, nr. 3.1.
6. Aiudul se Sus, jud. Alba. La ieşirea din localitatea spre Marginea, cu
ocazia unor cercetări de suprafaţă, au fost găsite fragmente ceramice de factură
hallstatt-iană timpurie. I Rep. Arh. Alba, p. 27, nr. 4.1.
7. Alba Iulia, jud. Alba a) În punctul „Platoul romanilor" au fost descoperite
fragmente ceramice atribuite Hallstatt-ului timpuriu. I Rep. Arh. Alba, p. 29, nr.
8. b) Din puncte neprecizate topografic provin câteva piese de bronz: o toartă
de vas, un pandativ compus din verigi, piese în formă de securi miniaturale şi o
fibulă de tip „ochelari" (Mz. Alba Iulia). IT. Soroceanu, Acta MN, X, p. 498; D.
Popescu, Materiale, li, 1956, p. 806; Rep. Arh. Alba, p. 29, nr. 8.
8. Aluniş, jud. Mureş. În punctul „Cimitirul Reformat" a fost descoperit în
1950 un mormânt de inhumaţie din epoca fierului, conţinând: 1 vas, 2 ulcioare
şi resturi osteologice. I Rep. Arh. Mureş, p. 46, nr. IV. 1. F.
9. Apahida, jud. Cluj. În punctul „Chibaia" s-a descoperit o urnă
bitronconică, conţinând oase arse, databilă în epoca timpurie a fierului. I Rep.
Arh. Cluj. p. 31, nr. 23.
1O. Apaţa, jud. Braşov. Dintr-un punct neprecizat provin fragmente
ceramice şi resturi de chirpic. I Rep. Arh. Braşov, p. 74, nr. 1.
11. Apold, jud. Mureş în punctul „După grădini" s-a descoperit ceramică
hallstatt-iană canelată şi cu luciu metalic. I G. Baltag, E. Amlacher, AllA, 1987-
1988, p. 4-6; Rep. Arh. Mureş, p. 47, nr. v. 1.13 (pi. XXl/1-4).
12. Ardeu, corn. Balşa, jud. Hunedoara. În punctul „Cetăţuia" au fost
găsite întâmplător fragmente ceramice, databile în Hallstatt-ul timpuriu I I.
Andriţoiu, Sargetia, XIV, 1979, p. 16, nr. 3, (pi. V, 2).
13. Asin ip, corn. Lopadea Nouă, jud. Alba. La marginea satului, în punctul
„Sălişte" s-au descoperit fragmente ceramice în Hallstatt-ul timpuriu. I Rep.
şrh. Alba, 1995, p. 58-61, nr. 11.6.
14. Aurel Vlaicu, corn. Geoagiu, jud. Hunedoara. În punctul „Izvorul
Rece", în urma unei periegheze (1978) au fost găsite materiale arheologice
databile în Hallstatt-ul timpuriu, constând din fragmente ceramice şi bucăţi de
chirpic cu impresiuni, provenite de la nuiele, I. Andriţoiu, Sargetia, XIV, 1979, p.
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 195
16,nr.2.
15. Aurel Vlaicu, aparţine Sighişoarei, jud. Mureş. În punctul „Saivane"
au fost semnalate, încă din anii, 50 - 60, de A. Mureşan, mărturii arheologice din
Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Mureş, p. 237, nr. LXXVII 3.C.
16. Baciu, jud. Cluj a) În zona pârâului Nădaş, în urma unor lucrări
edilitare, au fost descoperite fragmente ceramice, databile în Ha B. IZ. Kalmar,
Gh. Lazarovici, Acta MN, XXII-XXIII, 1985-1986, p. 726; Rep. Arh. Cluj, p. 42,
nr. 5. b) În punctul „Strada Nouă", în urma unui sondaj (1984), au fost
descoperite două locuinţe cu vetre, două gropi, conţinând resturile scheletice a
doi copii uşor chirciţi şi un pavaj de pietre de râu. IZ. Kalmar, SCIVA, 38, 2, 1987,
p. 166-174; Rep. Arh. Cluj, p. 42, nr. 3.
17. Band, Jud. Mureş. a) La liziera pădurii, în punctul „Cioncaş", în urma
unor cercetări de teren (V. Lazăr, 1988), au fost descoperite numeroase
fragmente ceramice hallstatt-iene. I Rep. Arh. Mureş, p. 60, nr. VII. 1.F. (pi. LXX/
1-2, 2, 9). b) De pe teritoriul comunei provine un depozit de vase (17 piese),
descoperit în 1914, recuperat, probabil din morminte databile în Hallstatt-ul
timpuriu (MNIT, li, 9739-9757). I K. Horedt, St. şi Corn. Sibiu, 13, p. 152, 157,
nr. 4; Rep. Arh. Mureş, p. 57, nr. VIII. 1.2.
18. Batoş, jud. Mureş. Fără precizări topografice sunt menţionate
fragmente ceramice, mărgele din pastă de sticlă (Mz. Brukenthal), 3 brăţări de
bronz şi un vârf de lance de fier (Mz. Târgu Mureş), databile în Ha B. IM. Petică,
Marisia VII, 1977, p. 462 (pi. LXVI); V. Lazăr, Marisia XV-XXII, 1992, p. 40, nr.
1; Rep. Arh. Mureş, p. 65, nr. IX 1.c.
19. Brădeni, corn. Moldoveneşti, jud. Cluj. a) În punctul „Apa Sărată" a
fost identificată o aşezare din Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Cluj, p. 48, nr. 4.
b) Din teritoriul satului, fără precizări topografice, provine un celt cu „arcadă';
databil în Bz D/Ha A. IM. Petrescu-Dîmboviţa, Depozite, 1977, p. 126, pi. 299/
12; Rep. Arh. Cluj, p. 48, nr. 5. c) Lângă movila „Dâmb", cu prilejul unor lucrări
edilitare, a fost descoperită o fibulă în formă de arcuş de vioară şi un ac de bronz,
ambele databile în Ha B. IZ. Milea, SCIV, 19, 1968, p. 513 - 516; SCIV 21, 1970,
p. 153; Rep. Arh. Cluj, p. 47, nr. 1.
20. Băgaciu, corn. Sic, jud. Cluj. De pe teritoriul satului, în urma unei
periegheze (1. Ferenczi şi A. Vincze, 1963) au fost găsite fragmente ceramice
aparţinând Hallstatt-ului timpuriu. I Rep. Arh. Cluj, p. 49.
21.Bălcaciu, corn. Jidvei jud. Alba. Dintr-un punct neprecizat provin
fragmente ceramice cu proeminenţe din prima epocă a fierului. Rep. Arh. Alba,
p. 53, nr. 17,2.
22. Bedeni, corn. Goldeşti, jud. Mureş. Fără precizări topografice se
menţionează un celt, de bronz de tip transilvănean, databil în Ha A. I Rep. Arh.
Mureş, p. 131, nr. XXXIV. 4.6
23. Beia, jud. Braşov. Pe teritoriul satului este menţionată o fortificaţie din
prima epocă a fierului. I K. Horedt, Problemele Muzeului Cluj, 1960, p. 181; Rep.
Arh. Braşov, p. 74, nr. 3.
24. Berghin, jud. Alba. a) Din puncte neprecizate provin diverse piese de
bronz databile în epoca bronzului sau epoca fierului. I Rep. Arh. Alba, p. 54, nr.
19.1. b) în vatra satului, cercetările de suprafaţă au dus la identificarea unei
aşezări, aparţinând Hallstatt-ului timpuriu. I I. Aldea, E. Staicovici, N. Blăjan,
www.cimec.ro
196 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic
Apulum VXlll, 1980, p. 151; Rep. Arh. Alba, p. 55, nr. 29.4.
25. Biia, corn., jud. Alba. a) În punctul „Rădac" au fost descoperite
î11tâmplător vase de factură hallstatt-iană. I Rep. Arh. Alba, p. 51, nr. 21.2. b) De
pe teritoriul comunei, provin: o brăţară masivă de aur cu capete semilunare, 4
verigi dintr-un lanţ de aur, databile la sfârşitul epocii bronzului şi început de
Hallstatt. I V. Pârvan, Getica,p. 330, 339; D. Popescu, Materiale li, 1959, p. 216;
Enciclopedia Arheologică a României, p. 120; Rep. Arh. Alba, p. 58-59, nr. 21.
26. Bârcea Mare, jud. Hunedoara. Între şosea şi râul Cerna, în urma unei
periegheze (V. Lazăr, I. Andriţoiu, 1978), au fost adunate fragmente ceramice
•
hallstatt-iene. I I. Andriţoiu, Sargetia, XIV, 1979, p. 12-19, nr. 6.
27. Blaj, jud. Alba. În urma unui sondaj, în „Pădurea Vezii" au fost
descoperite două brăţări-apărători de bronz, databile în Ha B (Mz. Blaj). I Rep.
Arh. Alba, p. 58, nr. 23.3.
28. Blandiana, corn. Cîrna, jud. Alba. Cu ocazia unor lucrări edilitare au
fost descoperite fragmente ceramice hallstatt-iene (Mz. Alba Iulia). IRep. Arh.
Alba, p. 61, nr. 24.5.
29. Bobîlna, jud. Cluj. În punctul „Dealul Bobîlna" au fost semnalate urme
de fortificaţie, datând din Hallstatt-ul timpuriu, precum şi fragmente ceramice din
aceeaşi epocă. IRep. Arh. Cluj, p. 55, nr. 1.
. 30. Bod, jud Braşov. În urma unei cercetări de teren (FI. Costea 1978), în
raza localităţii au fost descoperite fragmente ceramice canelate. IRep. Arh.
Braşov, p. 74, nr. 5.
31. Bodoc, juds. Covasna. Pe partea stângă a văii Oltului, la o altitudine
de aproximativ 1.000 de m, pe un platou numit „Vârful Comorii", sondajele
realizate de K. Horedt în 1950 au identificat o fortificaţie triplă, în zona de NV-
SE şi un singur val în restul platformei. Valul conţine un zid sec din piatră şi urme
de calcinare, probabil de la o palisadă. În interiroul fortificaţiei a fost identificat
un nivel subţire de cultură, conţinând fragmente ceramice, databile în Hallstatt-
ul timpuriu. IK. ~oredt, Problemele Muzeului Cluj .• 1960, p. 180.1.
32. Bogata De Sus, corn. Vad, jud. Cluj. ln punctul „Ogradesa" este
menţionată descoperirea întâmplătoare a unui vas de bronz, conţinând o verigă
de bronz, şi a două mici verigi de aur. Acestea au fost datate în Bz DIHa A. I
M.Roska, Repert6rium, p. 207, nr. 11; Rep. Arh. Cluj, p. 52, nr. 2.
33. Boju, corn. Cojocna, jud. Cluj. Pe platoul numit „Straja Mare" au fost
descoperite accidental, în 1944, fragmente ceramice databile în Hallstattul
timpuriu. IRep. Arh. Cluj, p. 60, nr. 2.
34. Bozna, corn. Agrij, jud. Sălaj. La 1,5 km de sat, pe colina numită
,·,Vraniţa Boznei", sondajele efectuate, începând cu anii '60 (Şt. Ferenczi,
M.Macrea), 1984 (E.Laka) şi 1988-1989, au identificat o aşezare fortificată, în
zona mai accesibilă din N şi NE, cu val, şanţ şi palisadă. În interiorul fortificaţiei
au fost descoperite resturile a trei locuinţe de formă aproximativ ovală, numeroase
fragmente ceramice, bucăţi de chirpic, pietre de măcinat şi oase de animale. S-
a apreciat că această aşezare fortificată a avut doar o funcţie de refugiu şi a fost
utilizată în decursul perioadelor Ha B2 -Ha C. I V.Vasiliev, Fortifications, 1995, p.
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 197
61-62.
35. Braşov. a) În urma unor cercetări de teren (FI.Costea, l.Munthiu
1984), în incinta Institutului de Cercetare a Sfeclei şi Cartofului, au fost descoperite
fragmente ceramice databile în' Ha A-Ha B. IRep. Arh. Braşov, p. 74. b) În
punctul „Cetatea", pe dealul Păticel, în urma unor sondaje, a fost iderrtificată o
fortificaţie, constând din \'.al şi şanţ, plasat în zona nordică a platoului. În
interiorul fortificaţiei au fost descoperite puţine fragmente ceramice, databile în
epoca timpurie a fierului. ID.Popescu, Dacil:l, VII, 1963, p. 576; A.O.Alexandrescu,
I.Pop, Materiale, IX, p. 161-167; Rep. Arh. Braşov, p. 74, nr. 7 c) în punctul
„Măgurele", în urma săpăturilor sistematice din aşezarea postromană, a fost
identificată şi o aşezare hallstatt-iană. IRep. Arh. Braşov, p. 75, nr. 9.
36. Brâncoveneşti, jud. Mureş. În malul pârâului de la „Cetatea Fetei",
s-au descoperit întâmplător două situle de bronz de tip Kurd, databile în Ha A 1
(MNIT, IV, 1874-1875). /V.Pârvan, Getica, p. 309,; M.Roska, Repert6rium, p.
167, nr. 123; l.Nestor, Stand, p. 137, nota 545; M.Rusu, Dacia, VIII, 1963, p. 47-
48; M.Petrescu Dâmboviţa, Depozite, p. 86 (pi. 12411-2, 232); Rep. Arh. Mureş,
p. 84, nr. XVI. 1. D. -
37. Buneşti, jud. Braşov. În punctul „Hessengrawen", în urma unui sondaj
din 1886, a fost descoperit un „vas din prima epocă a fierului" (Mz. Gimnaziului din
Sighişoara). IM.Rusu, Dacia, Vll,p. 207; Rep. Arh. Braşov, p. 75, nr. 11.
38. Caşva, corn. Gurghiu, jud. Mureş. Dintr-un punct fără precizări
topografice, provine o urnă cenuşie databilă în epoca timpurie a fierului (Mz.
Târgu Mureş, inv. 2939). Rep. Arh. Mureş, p. 143, nr. XLI. 3. A. 6.
39. Caţa, jud. Braşov în cursul unor cercetări de teren, în raza localităţii
au fost descoperite fragmente ceramice, databile în Ha A-B. IRep. Arh. Braşov,
p. 76, nr. 13.
40. Călan, jud. Hunedoara. Pe terasa Straiului au fost descoperite
î_ntâmplător, în 1976, un vârf de lance decorat, databil în Hallstatt-ul timpuriu
(Mz. Deva, inv. 23796).11.Andriţoiu, Sargeţia, XIV, 1979, p. 21, nr. 12 (pi. VI, 13)
41. Călugăreni, corn. Eremitu, jud. Mureş a) Fără precizări topografice,
se menţionează un vârf de săgeată de fier, datată de M. Rusu în Ha A 1 şi de A.
Zrinyi în Ha B2 IM. Roska, Repert6rium, p. 182-183, nr. 235; Rep. Arh. Mureş,
p. 122, nr. XXX.2.d. b) Din raza localităţii, provin şi fragmente de la o urnă,
databilă în prima epocă a fierului (Mz. Târgu Mureş, inv. 96). I Rep. Arh. Mureş,
p. 122, nr. XXX. 2. e.
42. Cămăraşu, jud. Cluj. Pe fostul domeniu Kemeny sunt menţionate
„urme hallstattiene" (Mz. Cluj, inv. 39 06-3921 ). IM. Roska, Repert6rium, p.
234, nr. 29; Rep. Arh. Cluj, p. 83, nr. 2.
43. Cenade, jud. Alba. Din puncte diferite de pe teritoriul comunei se
semnalează fragmente ceramice hallstatt-iene (Mz. Sighişoara) I I. Mitrofan,
Acta MN, IX, 1972, p. 45; N. Blăjan, C. Togan, Acta MP, li, 1078, p. 48-49; Rep.
Arh. Alba, p. 68, nr. 32.1.
44. Cernatu, jud. Covasna. În capătul nordic al comunei Carnatu de Sus,
pe platoul unui bot de deal, cunoscut sub denumirea de „ Vârful Ascuţit", a fost
sondată (1961) şi cercetată (1963, Z. Szekely) o aşezare fortificată cu şanţ şi
www.cimec.ro
198 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic
val, în cele două zone mai accesibile (E şi V). În zona delimitată de fortificaţie
s-a constatat existenţa unui singur nivel hallstatt-ian, suprapus de un nivel
Latene. Locuirii hallstatt-iene îi aparţin: 6 bordeie şi un plan circular şi
dreptunghiular, vetre circulare făţuite, precum şi o mare cantitate de ceramică
neagră cu caneluri. Au mai fost descoperite două fibule de tip Peschiera şi piese
de bronz şi fier: cuţit curb de fier, daltă de fier cu două aripioare, 12 bare de fier
(din căre 4 întregi) şi un vârf de lance de bronz. Au mai fost găsite prâsnele de
lut, 2 discuri care imită roata unei căruţe, o lingură de turnat, un fragment de ac
cu cap conic de bronz şi o mărgea tubulară. Aşezarea a fost datată în Ha B. IZ.
Szekely Aşezări, 1966, p. 17-28.
45. B. Cetatea de Baltă, jud Alba. În locul numit „Sub Coastă", la 100-
150m de locul descoperirii depozitului, a fost documentată o aşezare hallstattiană.
I V. Pepelea, Acta MN, X, 1973, p. 517; Rep. Arh. Alba, p. 70, nr. 36.3.
46. Cetea, corn. Gaida de Jos, jud. Alba. Din puncte neprecizate de pe
teritoriul localităţii provin: a) brăţară de aur, databilă în Bz D - Ha A (MIR. 1943/
439). IM. Roska, Dolg., 6, 1915, 12; D. Popescu, Materiale li, 1956, p. 212; M.
Rusu, Acta MN, IX, 1972, p. 45. b) diferite piese de bronz: topor cu disc (Mz.
Sibiu, inv. 106/1209-124 7), brăţară răsucită, lance, 3 celturi, placă ornamentală,
flbulă, fragmente de unelte, mărgea; piese databile în Ha 8. I M. Roska,
Repert6rium, p. 54, nr. 9; M. Rusu, Dacia, VII, 1963, p. 208, nr. 9; M. Petrescu
Dîmboviţa. Depozite, p.127-129.
47. Cheile Turenilor, jud. Cluj. a) Pe terasa numită „Poderei" au fost
efectuate, în anii 1985-1988, săpături de salvare (Gh. Lazarovici, Z. Kalmar). Au
fost identificate peste 53 de complexe de locuire, de la neolitic la a doua epocă
a fierului. Hallstatt-ului timpuriu îi apartin puţine fragmente ceramice canelate.
I Rep. Arh. Cluj, p. 98, nr. 1.9. b) Din punctul „Peştera Amatorilor" au fost
adunate fragmente ceramice hallstatt-iene. I Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, Acta
MN, XXII-XXIII, 1985-1986, p. 732-736; Rep. Arh. Cluj, p. 96, nr. 1.9.
48.Cicău, jud. Alba. În NV satului, în punctul „Sălişte", a fost documentată
o întinsă aşezare preistorică. Săpături sistematice (1969-1973, I. Winkler şi
colaboratorii, pe lângă alte materiale preistorice, au scos la iveală şi fragmente
ceramice aparţinând epocii hallstatt-iene. I H. Ciugudean, Apulum, XIV, 1976,
p. 14; J. Winkler, M. Takacs, Apulum, XVIII, 1980, p. 23-29; Rep. Arh. Alba, p.
59, nr. 39.2.
49. Ciceu Corabia, jud. Bistriţa-Năsăud. La 1 km ENE de sat, pe colina
Măgura, a fost menţionată în literatura de specialitate, încă de la începutul
secolului, prezenţa unei fortificaţii. În urma descoperirii, în 1968, în aşezare a
unui depozit de 42 de piese de bronz (datate în Ha, 8 1 -8 2 ), au fost organizate
mai multe campanii de sondare (1969, 1970. Şt. Ferenczi; 1976, 1977, V.
Vasiliev). Astfel, în urma sondajelor a fost documentată prezenţa, în zona de
NV a colinei, a unui sistem de fortificaţie realizat în două faze; primei faze îi
aparţin resturile incendiate ale unei palisade, iar zona fazei a doua un val de
aproximativ 160 m lungime, cu zid sec şi palisadă. În de aproximativ 30 ha,
delimitată de pante abrupte şi fortificaţie, au fost descoperite 2 locuinţe de
suprafaţă cu vatră, numeroase fragmente ceramice şi oase de animale, P.recum şi
trei fragmente de bronz, greu de definit. S-a apreciat că aşezarea a funcţionat pe
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 199
Vlassa, Şt. Dănilă, Apulum, VI, 1967, p. 46; Gh. Baltag, Marisia, IX, 1979, p. 103-
104, pi. LXlll/1, LXIV/1-4, LXV/2-3; Rep. Arh. Mureş, p. 49, nr. V.1.k. b) În
punctul „Valea Cremenesei", de pe arătură, au fost culese fragmentate ceramice
hallstatt-iene. ID. Popescu, SCIV, 4, 19, 1968, p. 679; Rep. Arh. Alba, p. 89-90.
69. Daneş, jud. Mureş a) Fără precizări topografice se menţionează
ceramică de uz comun (vase borcan), databile în epoca finală a bronzului sau
în Hallstatt-ul timpuriu (M.N.l.T., inv. P. 61770-61781 ). I V. Lazăr, Marisia, XV-
XXII, 1992, p. 40; Rep. Arh. Mureş, p. 115, nr. XXVlll.1.A.c. b) Din raza comunei
sunt menţionate: o spadă, o seceră şi un celt de tip transilvan, piese databile la
sfârşitul epocii bronzului I începutul epocii fierului (Mz. Brukenthal, inv. 10061.
IM. Roska, Repertorium, p. 251, nr. 58; A. D. Alexandrescu, Dacia, X, 1966, p.
189, nr. 299; T. Bader, PBF, IV, 2, 1991, p. 168, nr. 420. Rep. Arh. Mureş, p.
115, nr. XXVll.1.A.2.
70. Deda, jud. Mureş. Din localitate este menţionat un celt de tip transilvan,
databil în Hallstatt-ul A. (Mz. Târgu Mureş, inv. 2742). I I. Marţian, Rep., p. 17,
nr. 224; M. Rusu, Sargetia, IV, p. 20, nr. 51, p. 36, nr. 51; Rep. Arh. Mureş, p.
119, nr. XXIX.1.A.b.
71. Dej, jud Cluj. În punctul „Dealul Rozelor" este menţionată în literatura
de specialitate prezenţa unei fortificaţii. În acelaşi punct, în 1956, au fost
descoperite accidental 7 vase, iar săpăturile sistematice din anii 1989-1991 au
adus precizări asupra valului şi şanţului de apărare, au descoperit trei locuinţe
de suprafaţă şi o groapă rotundă, precum şi fragmente ceramice. Această
fortificaţie şi nivelul de locuire surprin~ au fost datate în Ha B- Ha C. IM. Roska,
Repert6rium, p. 66, nr. 33; K. Horedt, Probleme de Muzeografie Cluj, V, 1965,
p. 8; V. Vasiliev, Fortifications, 1995, p.11-32.
72. Deva, jud Hunedoara. a) În zona cartierului „Bejan", în urma unor
lucrări edilitare, au fost descoperite fragmente ceramice, precum şi un vas
bitronconic, conţinând mei carbonizat. I I. Andriţoiu, Sargetia, XI-XII, 1974-
1975, p. 397, pi. 1/6, 11/1; Sargetia, XIV, 1979, p .. 22-23, nr. 17. b) Pe str.
„Depozitelor", în urma unui sondaj. au fost identificate două bordeie, greutăţi,
fusaiole, fragmente ceramice şi obiecte de bronz, databile în Hallstatt-ul timpuriu.
I idem, Sargetia, XI-XII, 1975, p. 396-397; idem, Sargetia, XIV, 1979, p. 22, nr. 17.
73. Dezmir, corn. Apahida, jud. Cluj. Pe un promotoriu, în punctul numit
„Tăuşor", în urma unui sondaj (1963), a fost identificată o aşezare hallstatt-
inaă. IM. Macrea, SCIV, 15, 4, 1964, p. 556; I. H. Crişan, Acta MN, I, 1964, p.
354.; Rep. Arh. Cluj, p. 185, nr. 4.
7 4. Divicitorii Mici, corn. Sînmartin, jud. Cluj. Provenind din vatra satului,
este amintită prezenţa unor fragmente ceramice de factură hallstatt-iană. IM.
Boska, Repertorium, p. 126, nr. 141; Rep. Arh. Cluj, p. 187.
75. Dârja, corn. Panticeu, jud. Cluj Pe proprietatea lui H. Muncea au fost
găsite întâmplător inele dintr-un lanţ de aur, databil la sfârşitul epocii bronzului
I începutul epocii fierului. IM. Roska, Repert6rium, p. 159, nr. 27; D. Popescu,
Materiale, li, 1965, p. 228, 236; M„ Rusu, Acta MN, IX, 1972, p. 45; Rep. Arh.
www.cimec.ro
202 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic
Cluj, p. 188.
76. Domoşu, corn. Sîncrai, jud. Cluj. Pe un mic platou, în punctul „Vârful
Turdanului", într-o groapă, se menţionează prezenţa unor fragmente ceramice
şi bucăţi de chirpic, databile în Hallstatt-ul timpuriu I Şt. Ferenczi, Acta MN, X,
1973, p. 556-557.
77. Dumbrava, corn. Ciugud, jud. Alba. Pe locul numit „Vărar", lângă
staţiunea neolitică, au fost descoperite şi fragmente ceramice hallstatt-iene. I H.
Ciugudean, Apulum, XIV, 1976, p. 14; Rep. Arh. Alba, p. 93, nr. 67.1.
78. Făgăraş, jud. Braşov. În zona dintre viaductul de peste calea ferată şi
combinatul chimic, în urma unor cercetări de teren (FI. Costea, 1978) au fost
descoperite fragmente ceramice hallstatt-iene. I Rep. Arh. Braşov, p. 79, nr. 31.
79. Feldioara, jud. Braşov. a) În incinta şi în afara cetăţii medievale, în
urma unor sondaje, au fost identificate fragmente ceramice hallstatt-iene. I D.
Popescu, SCIV, 15, 4, 1964, p. 554, nr. 17; Rep. Arh. Braşov, p. 80, nr. 32. b)
În gospodăria lui E. Kociş, amestecate cu fragmente ceramice din sec. III-IV, s-
au identificat şi cioburi de factură hallstatt-iană. I Rep. Arh. Braşov, p. 80, nr. 33.
80. Felmer, jud. Braşov. În punctul „Sub Mesteceni", în urma unor
periegheze (FI. Costea, 1980, 1983), au fost adunate fragmente ceramice,
databile în hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Braşov, p. 80, nr. 34.
81. Floreşti, jud. Cluj. a) Pe un promotoriu, numit „Dealul de Sus", de pe
arătură, au fost adunate fragmente ceramice, databile în Hallstatt-ul timpuriu. I
Rep. Arh. Cluj, p. 201, nr. 2. b) În punctul „Labu" a fost identificată o aşezare
preistorică cu mai multe nivele de locuire, printre care şi unul hallstatt-ian
timpuriu. I Rep. Arh. Cluj. p. 201, nr. 3.
82. Foit, corn. Rapoltul Mare, jud Hunedoara. În punctul „Sub vii", în urma
unei periegheze (I. Lazăr, I. Andriţoiu, I. Groza, C. Avram, 1978), a fost
descoperită ceramică canelată, aparţinând Hallstatt-ul timpuriu. I I. Andriţoiu,
Sargetia, XIV, p. 23, nr. 19, pi. V/19-20.
83. Găneşti, jud. Mureş. De aici provin, probabil, o serie de ceşti şi
străchini, databile în Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Mureş, p. 123, nr. XXXV.
1.A.b.
84. Gheorgheni, corn. Feleacu, jud. Cluj. Pe locul numit „Dealul Cetăţii",
în urma unei perigheze, au fost descoperite fragmente ceramice, databile în Ha
A. I Rep. Arh. Cluj, p. 202, nr. 3.
85. Gherla, jud. Cluj a) La SE de oraş, pe terasa dealului numit „Şapte
Cruci", a fost identificată o aşezare preistorică cu niveluri de locuire de la neolitic
la epoca romană„ Epocii hallstatt-iene timpurii îi aparţin o serie de fragmente
ceramice, precum şi un depozit de piese de bronz. I Rep. Arh. Cluj, p. 21 O, nr.
1. b) Dintr-un punct fără precizări topografice provin inele de aur, databile la
începutul epocii fierului (M.l.C. Budapesta). ID. Popescu, Materiale, li, 1956, p.
228; Rep. Arh. Cluj, p. 21 O.
86.Ghimbav, jud. Braşov. Pe drumul naţional Braşov-Sibiu, în apropierea
podului peste Bîrsa, în urma unor cercetări de teren (FI. Costea, 1977), a fost
identificată o aşezare hallstatt-iană timpurie. Fragmente ceramice din aceeaşi
perioadă s-au găsit şi pe două terase, la 500 de m distanţă de primul punct. I
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 203
nr. 38.
97. Hărpia, corn Ciugud, jud. Alba. Lângă punctul „Cănechi" s-au
descoperit fragmente ceramice canelate, databile la sfârşitul epocii bronzului I
începutul epocii fierului. I l.Mitrofan, Apulum, V, 1965, p. 93; Rep. Arh. Alba, p.
106, nr. 87.4.
98. Hărman, jud. Braşov La poalele dealului Lempeş, în urma unor
cercetării sistematice în aşezarea postromană (M. Marcu, 1970), au fost cercetate
şi două gropi care conţineau ceramică databilă la începutul epocii fierului. Tot
aici este menţionată descoperirea unei bucăţi de zgură de fier. /FI. Costea,
Cumidava, IV, p. 640; 1.0.Alexandrescu, I.I.Pop, M.Marcu, Materiale, X, p.
321,; N.Boroffka, Apulum XXIV; p. 67 nr. 14./ Rep. Arh. Braşov, p. 81, nr. 4.
99. Hoghiz, jud. Braşov. În punctul „Dealul Cerului", în urma unui sondaj
(FI. Costea, 1979), a fost dezvelită parţial o locuinţă uşor adâncită, din care a
rezultat o ceramică databilă la sfârşitul epocii bronzului I începutul epocii
fierului. /Rep. Arh. Braşov, p. 81-82, nr. 44.
100. Hopărta, jud. Alba. Cu prilejul construirii şcolii din comună au fost
descoperite fragmente ceramice preistorice, printre care şi unele databile la
începutul epocii fierului. /Rep. Arh. Alba, p. 107, nr. 90.3.
101. Huedin, jud. Cluj Pe un bot de deal numit „Cetatea de Pământ", în
urma sondajelor, au fost idlintificate un sistem de fortificaţie cu şanţ şi val, o
locuinţă de suprafaţă şi fragmente ceramice. Întreg complexul a fost datat în Ha
A-B. /K.Horedt, Prob. Muz., 1960, p. 180; Şt. Ferenczi, Acta MN, I, 1964, 67; I.
Lexa, Şt. Ferenczi, N.Steiu, Acta MN, li, 1965, p. 637-642; Şt. Ferenczi, Acta
MN, IX, 1973, p. 564, nr. 67; Rep. Arh. Cluj, p. 233, nr. 3.
102. Hunedoara, jud. Hunedoara. a) În punctul „Cimitirul Reformat", în
urma sondajului arheologic (I.Andriţoiu, V.Lazăr, 1977), a fost recuperat material
ceramic de factură hallstat-iană. /I.Andriţoiu, Sargeţia, XIV, p. 24, nr. 21. b) Pe
~ealul Sâmpetru, în urma unei periegheze, au fost adunate, fragmente ceramice
hallstat-iene. /Ibidem.
103. !băneşti, jud. Mureş. A fost descoperit cu prilejul unor lucrări
agricole şi donat şcolii din localitate un celt transilvan databil în Ha A 1 • I V. Lazăr,
E.Mera, Marisia, IX, 1979, p. 639, nr. 3, pi. CXVll/3, CXVlll/3; V.Lazăr, Marisia,
XV-XXII, 1992, p. 41; Rep. Arh. Mureş, p. 147, nr. XLIV 1. E., pi. LXXXl/2.
104. lclod, jud. Cluj. a) La „Ferma de taurine", cu ocazia unor lucrări
edilitare, a apărut un vas canelat, care aparţine sfărşitului epocii bronzului sau
începutului epocii fierul1Ji. /Gh. Lazarovici, A.Bulbuc, Apulum, XXI, 1983, p. 164;
Rep. Arh. Cluj, p. 242, nr. 16. b) În punctul numit „Pământul Vlădicii", săpăturile
arheologice la cimitirul neolitic din zona C au dezvelit şi un bordei de mari
dimensiuni cu material ceramic hallstatt-ian timpuriu. /Gh. Lazarovici, A.Bulbuc,
Apulum, XXI, 1983, p. 164, fig. 2/3-4, 6-11. c) Dintr-un loc neprecizat provine o
spadă de bronz din hallstatt-ul timpuriu. /A.O.Alexandrescu, Dacia, X, 1966, p.
128-129, 172; Rep. Arh. Cluj, p. 243, nr. 27.
105. lclozel, jud. Cluj. Pe teritoriul satului este menţionată descoperirea
unui celt de tip transilvan, datat în Bz D/Ha A (Mz. lclod). /Gh.Lazarovici,
A.Bulbuc, Apulum, XXI, 1983, p. 164, nr. C; Rep. Arh. Cluj, p. 245, nr. 4.
106. Iernut, jud. Mureş. Proiectul de constituire a termocentralei a
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 205
Roska, Repert6rium, p. 120, nr. 77; Rep. Arh. Cluj, p. 256, nr. 2.
119. Lunca Târnavei, corn. Şona, jud. Alba. În zona carierei de pietriş, în
urma unei periegheze (M. Blăjan, 1974), au fost culese fragmente ceramice,
aparţinând Hallstatt-ului timpuriu. /Rep. Arh. Alba, p. 121, nr. 108. 4.
120. Lupu, corn. Cergău, jud. Alba. În „Cimitirul Nou", în apropierea
locului de descoperire a tezaurului dacic, au fost depistate şi fragmente ceramice
hallstatt-iene. /Rep. Arh. Alba, p. 122, nr. 10.1.
121. Macău, corn. Aghireşu, jud. Cluj. Din punctul „Cetatea lui Ivan"
provine o urnă funerară de factură halls-tatt-iană timpurie (Mz. Cluj), inv. P.
34383). /Rep. Arh. Cluj, p. 261. ·
122. Măcicaşu, corn. Chinteni, jud. Cluj Pe dealul Horhiş a fost semnalată
o locuire din perioada finală a epocii bronzului, eventual începutul epocii fierului.
/l.Frenczi, Acta MN, IX, 1972, p. 393, nr. 10; Rep. Arh. Cluj. p. 261, nr. 1.
123. Mădăraş, corn. Band, jud. Mureş. În punctul „Podul cu Vişini -
Megyespad", în dreapta pârâului Comldului, au fost descoperite accidental
fragmente ceramice canelate, urme de cenuşă şi chirpic, resturi osteologice,
aparţinând unei aşezări hallstatt-iene timpurii. /Rep. Mureş, p. 61, nr. VIII. 6. C.
124. Măieruş, jud. Braşo Într-un punct din dreapta pârâului „Hotaru", în
urma unei cercetări de teren (FI. Costea), au fost descoperite: fragmente
ceramice, urme de lipitură, o unealtă de tuf vulcanic şi resturi de vatră portabilă.
Aceste materiale au fost datate în Hallstatt-ul timpuriu. /Rep. Arh. Braşov, p. 82,
nr. 47. '
125. Mediaş, jud. Sibiu. a) În punctul „Pe cetate", sondajele din 1958 (E.
Zaharia şi I. Nestor), au descoperit semnele unei fortificaţii, obţinute prin
înălţarea pantei dealului în zona de vest, şi un şanţ în care s-au scurs două
niveluri de locuire hallstatt-iană timpurie. b) O altă serie de sondaje s-au făcut
pe o terasă la SV de punctul „Pe cetate", unde au fost surprinse trei niveluri de
locuire hallstatt-iană, cărora le aparţin: trei locuinţe, o groapă, o urnă funerară
- psibil mormânt, material ceramic întreg şi fragmentar osteologice./ E. Zaharia
şi I. Nestor, Materiale, VII, 1960, p. 170-178; E. Zaharia, Dacia, IX, 1965, 170-
178.
126. Medveş, corn. Fărău, jud. Alba. De pe teritoriul satului provine o urnă
oitronconică, databilă la începutul Hallstatt-ului. /M. Roska, Repert6rium, p.
196, nr. 53; Rep. Arh. Alba, p. 124„ nr.114. a.
127. Meşcreac, corn. Rădeşti, jud. Alba. În punctul ,,În ţărmure la pădure",
în urma unei cercetări (H.Ciugudean, 1972), au fost identificate o serie de gropi,
conţinând materiale ceramic hallstatt-ian timpuriu. I H. Ciugudean, Apulum,
XVII, 1979, p. 68-71; Rep. Arh. Alba, p. Alba, p. 125, nr. 116.3.
128. Miceşti, aparţine municipiului Alba Iulia, jud. Alba. În grădinile din SE
satului, în urma unor cercetări de suprafaţă (M. Blăjan, 1983), au fost descoperite
fragmente ceramice, databile la începutul Hallstatt-ului. /Rep. Arh. Alba, p. 128,
nr. 121.2. a.
129. Moişa, corn. Glădeni, jud. Alba. Din stânga pârâului Almaş au fost
adunate, în urma unei periegheze (V.Lazăr, 1988), frgamente ceramice canelate,
de factură hallstatt-iană timpurie (materiale aflate în colecţia Institutului de
www.cimec.ro
208 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic
Cercetări socio-umane din Târgu Mureş). /Rep. Arh. Mureş, p. 136, nr. XXXVIII. 3.A.
130. Moreşti, corn. Ungheni, jud. Mureş. a) Pe malul drept al Mureşului,
în punctul „Podei", a fost cercetată o aşezare cu mai multe niveluri de locuire
(de la paleolitic la evul mediu), între care apare sporadic şi un nivel hallstatt-ian
timpuriu. /Rep. Arh. Mureş, p. 264, nr. LXXXVIII. 4. A. b) În punctul „Ciurgău"
au fost descoperite accidental fragmente ceramice, databile în Hallstatt-ul
timpuriu. /Rep. Arh. Mureş, p. 266, nr. LXXXVIII. 4. B.
131.Mureni, corn. Vânători, jud. Mureş. a) În punctul „Lângă Confluenţă",
pe terasa luncii Târnavei Mari, a fost documentată o aşezare cu mai multe
niveluri de locuire preistorică, unul aparţinând primei epoci a fierului. /Gh.
Baltag, E. Amlacher, Marisia, XXIII-XXIV, 1994, p. 179, nr. 16 pi. IC/6, 7; Rep.
Arh. Mureş, p. 275, nr. XCII. b) În punctul „Hule", în ruptura malului, se distinge
un strat de cultură, aparţinând culturii Coţofeni, hallstatt-ului timpuriu şi epocii
prefeudale. /Gh. Baltag, E.Amlacher, Marisia, XXIII-XXIV, 1994, p. 178-179, pi.
XCVlll/1-7; Rep. Arh. Mureş, ibidem, B.
132. Mureşeni, aparţine municipiului Târgu Mureş. Între Mureşeni şi
Cristeşti a fost găsit un vas bitronconic, aparţinând epocii timpurii a fierului./ M.
Roska, Repert6rium, p. 172, nr. 159; Rep. Arh. Mureş, p. 260, nr. LXXXVI. 2. b.
133. Nădăşelu, corn. Gîrbău, jud. Cluj. În grădina fostului notar Galo au
fost semmnalate fragmente ceramice, aparţinând epocii bronzului, precum şi
începutului epocii fierului. /M.Roska, Repert6rium, p. 153-154, nr. 8; Rep. Arh.
Cluj, p. 289, nr. 8.
134. Noşlac, jud. Alba. a) La marginea de vest a comunei, în punctul
„Livada", au fost descoperite şi cercetate prin săpături sistematice (M. Rusu,
1900-1963), mai multe aşezări şi cimitire, preistorice şi prefeudale. A fost
reperată şi o locuire hallstatt-iană din care provin fragmente ceramice şi un
pandantiv de brOJlZ în formă de semilună. /Rep. Arh. Alba, p. 129, nr. 124. 1. b)
Într-un punct neprecizat este semnalat un cimitir din prima epocă a fierului,
precum şi un vas bitronconic (Mz. Aiud, inv. 3607). /Rep. Arh. Alba, p. 131, nr.
124. 6.
135. Oarba de Mureş, corn. Iernut, jud. Mureş. a) Din punctul „Pe ocol"
au fost adunate fragmente ceramice hallstatt-iene timpurii. b) Fără loc de
descoperire, se menţionează fragmente ceramice hallstatt-iene. /Rep. Arh.
Mureş, p. 169, nr. XLVIII. 5. B. A.
136. Obreja, corn. Mihalţ, jud. Alba. În locul numit „Cânepi", la cercetare
aşezării daco-romane, au fost depistate şi urme sporadice de locuire din
perioada Ha A-B. I T.Soroceanu, Acta MN, X, 1973, p. 497, pi. Vlll/2, 57, 9, 1O;
Rep. Arh. Alba, p. 132, nr. 26. C.
137. Ocna Mureş, jud. Alba. a) Fără precizări topografice au fost semnalate
două vârfuri de lance de bronz şi o turtă de bronz brut, databile la sfârşitul epocii
bronzului şi începutului şi începutul epocii fierului. /M.Roska, Repert6rium, p.
166, nr. 120; Rep. Arh. Alba, p. 134, nr. 127. 1. 6. b) Cu ocazia unor lucrări sub
fostul castel s-au găsit trei culturi de bronz din epoca fierului (unul dintre ele se
află în Mz. din Alba Iulia, inv. 127. 1.6.) IM.Petrescu Dîmboviţa, Depozite, p. 156;
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 209
unor cercetări de teren (Gh. Baltag, M. Ciotlos, 1989), au fost adunate fragmente
ceramice canelate, aparţinând Hallstatt-ului timpuriu. /Rep. Arh. Mureş, p. 207,
nr. LXVIII. D.
170. Săbed, corn. Ceuşu de Câmpie, jud. Mureş. Din punctul „Hanurile
de la Lechinţa" - Lekencei fogad6k) provin fragmente ceramic!3 dintr-o ceaşcă
aparţinătoare primei epoci a fierului. /M. Roska, Repert6rium, p. 176, nr. 204; I.
Nestor, Stand, p. 117; Rep. Arh. Mureş, p. 92, nr. XVIII. 7. F.
171.Săliştea, corn. Cioara, jud. Alba. Din puncte fără precizări topografice
de pe teritoriul satului provin: o secure de bronz, un vas cu două torţi, mai multe
brăţări de bronz, databile la începutul epocii fierului (Mz. Alba Iulia). /M. Roska,
Repert6rium, p. t.7, nr. 41; M. Rusu, Dacia, VI, 1963, p. 200; Rep. Arh. Alba,
p. 163, nr. 158. 2. b, c.
172. Sâncraiul de Mureş, jud. Mureş. În curtea dispensarului, în urma
unor lucrări edilitare, au fost descoperite fragmente ceramice hallstatt-iene. I
Rep. arh. Mureş, p. 21 O, nr. LXX. 1. B.
173. Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureş. a) Pe dealul din NE comunei,
in punctul numit „Panta lui Cseh", în urma sondajelor (Z. Szekely, 1958) pentru
a determina locul descoperirii depozitului, au fost găsite resturile unui bordei
circular şi fragmente ceramice. În apropierea acestui punct (pe pământul lui
Andrei Bartha) a fost găsit un celt de bronz de tip transilvan. IZ. Szekely,
Materiale, VIII, 1961, p. 182; Rep. Arh. Mureş, p. 214, nr. LXXII. B b) Pe „Dealul
Cetăţii - Vărhegy, în urma sondajeior din 1958, au fost descoperite: o locuinţă
cu plan aproximativ dreptunghiular, iragmente de fusaiole, grutăţi, lame de
andezit, pietre de măcinat şi fragmente ceramice, aparţinând unei aşezări
hallstatt-iene timpurii. /Z. Szekely, M .1teriale, VIII, 1961, p. 182; Rep. Arh.
Mureş, p. 214, nr. XXII. c„ pi. LXXlll/1-6, 7. c) În mijlocul comunei, în punctul
„Tribunal", în urma unor lucrări edilitate au fost descoperite două celturi,
databile în Ha B2 (Mz. Târgu Mureş, inv. 0889-0890). Tot aici au fost descoperite
şi fragmente ceramice. /M. Petrescu Dîmboviţa, Depozite, 1977, p. 158, 343-
350, pi. 375/11, 12; V. Lazăr, Marisia, XV-XXII, 1992, p. 40; Rep. Arh. Mureş, p.
?; 5, nr. LXXII. E„ pi. LXXVIII/V.
174. Sânpaul, jud. Mureş. În punctul .,Între pâraie", la aproximativ un km
de ferma zootehnică, au fost descoperite fragmente ceramice, chirpic, prâsnele,
oase de animale, aparţinând unei aşezări databile la sfârşitul epocii bronzului I
î"nceputul epocii fierului. /Rep. Arh. Mureş, p. 220, nr. LXXIV. A.
175. Sărăţel, corn. Sărata, jud. Bistriţa-Năsăud. La est de sat, pe dealul
Cetatea, la confluenţa văilor Bistriţei, Şieului şi Budacului, în urma sondajelor
(Şt. Danilă şi N. Vlassa, 1959), a fost identificată o aşezare fortificată cu
palisadă, val construit în sistemul calcinării intenţionate, îmbrăcat în manta de
bolovani la partea superioară, şi şanţ. În spatele fortificaţiei a fost surprins un
strat subţire de cultură, conţinând fragmente ceramice hallstatt-iene. /N. Vlassa,
Şt. Dănilă, Materiale, VIII, 1962, p. 341-347.
176. Sărăţeni, corn. Sovata, Mureş. a) În punctul „Cetatea Csombod", pe
un promontoriu de aproximativ 85 de m, a fost menţionată în literatura de
specialitate, încă din 1870, prezenţa unui sistem de fortificaţie, constând din 2
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 213
f Roska, Repertorium, p. 180, nr. 25; Rep. Arh. Mureş, p. 254, nr. LXXXV. C.
213. Teleac, jud. Alba. Pe dealul situat la NE de sat, săpăturile sistematice
din anii 1978-1987 (V. Vasiliev, I. A. Aldea, H. Ciugudean) au identificat una
dintre cele mai mari aşezări fortificate hallstatt-iene din România. S-au identificat
3 niveluri de locuire, nivelului 2 corespunzându-i prima fază a fortificaţiei, iar
ultimului refacerea valului aceleiaşi fortificaţii. Aşezării de la Teleac îi corespund
numeroase locuinţe de tip bordei sau de suprafaţă, gropi menajere sau rituale,
o mare cantitate de ceramică, piese de podoabă de bronz şi fier (sporadice în
nivelul I ~ foarte numeroase în nivelul 111), piese cu semnificaţie cultică şi
material osteologic. Această aşezare fortificată a fost datată în Ha 8 1-Ha C
(nivelul l=Ha 8 1 - Ha 8 2 ; nivelul ll=Ha B2 -Ha B3 ; nivelul III= Ha B3 -Ha C). I Al.
Popa, I. Berciu, Apulum, V, 1965, p. 71-92; K. Horedt, I. Berciu, Al. Popa,
Materiale, VIII, 1963, p. 353-358; I. Berciu, Al. Popa, Celticum, VI, 1963, p. 5-
25; I. Mitrofan, Acta MN, IV, 1967, p. 431-437; H. Ciugudean, Apulum, XVII,
1979, p. 61-65; V. Vasiliev, I. A. Aldea, H. Ciugudean, Civilizaţia, Cluj, 1991;
Rep. Arh. Alba, p. 189-190.
214. Teliu, jud. Braşov. În urma cercetărilor sistematice, în incinta cetăţii
dacice au fost descoperite sporadic fragmente ceramice hallstatt-iene. I A. D.
Alexandrescu, I. I. Pop, Cumidava, XIV, 1989, p. ·16.
215.Tilişca, jud. Sibiu. Pe dealul „Căţănaş" investigaţiile sistematice la
cetatea dacică au pus în evidenţă şi un nivel de locuire hallstatt-ian timpuriu,
căruia îi aparţin 8 locuinţe de tip bordei, cu un plan aproximativ oval, vatră
circulară, numeroase fragmente ceramice, greutăţi conice, un pumnal de fier şi
bucăţi de zgură de fier. S-a apreciat că nivelul hallstatt-ian timpuriu de la Tilişca
este databil în perioada Ha A 2 -Ha B. I N. Lupu, Tilişca. Aşezările arheologice de
pe Căţănaş, 1989, p. 36-37, 57-50, 95-98, pi. 1, 5/1-9.
216. Tinod, aparţine oraşului Aiud, jud. Alba. În urma unei periegheze au
fost adunate fragmente ceramice canelate, databile în Ha timpuriu. I H.
Ciugudean, Apulum, XV, 1977, p. 44, fig. 3/1 O.
217. Târnăveni, jud. Mureş. De pe teritoriul oraşului provin: fragmente
ceramice hallstatt-iene (Mz. Tîrnăveni, inv. 150, 155, 158, 160, 163, 167, 172,
178, 183), un vârf de lance de fier şi un ac de bronz cu capul placat cu foaie de
aur (Mz. Naţional din Budapesta). IM. Roska, Repertorium, p. 68, nr. 39; Rep.
Arh. Mureş, p. 261, nr. LXXXVII. 1. a.
218. Târgu Mureş, jud. Mureş a) În punctul „Cetate", în curtea bisericii
reformate, săpăturile sistematice (Al. Bogdan, 1963) au identificat mai multe
niveluri de cultură, aparţinând epocii bronzului, epocii timpurii a fierului, epocii
romane şi prefeudale. I Rep. Arh. Mureş, p. 258, nr. LXXXVI. 1. C. b) în curtea
Fabricii de cărămizi a fost identificată o aşezare din care provin fragmente
ceramice, aparţinând culturii Coţofeni, Hallstatt-ului timpuriu şi Latene-ului. IM.
Roska, Repertorium, p. 166, nr. 121; N. Vlassa, Acta MN, li, 1965, p. 22; Rep.
Arh. Mureş, p. 260, nr. LXXXVI. 1. j. c) În parcul sportiv, cu ocazia unor lucrări
·edilitare a fost descoperită o groapă cilindrică, conţinând resturi umane calcinate
şi o urnă bitronconică cu caneluri, databilă în Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh.
Mureş, p. 256, nr. LXXXVI. 1. B. d) Fără precizarea locului descoperirii, de pe
www.cimec.ro
218 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic
teritoriul oraşului provin: un celt de bronz de tip transilvan, 2 brăţări de aur (una
cu cap de bovideu şi alta cu capete semilunate, Muzeul Naţional Budapesta), o
diademă de aur cu decor ajurat, probabil din epoca hallstatt-iană (Mz. Naţional
Budapesta), 24 de verigi-brăţări de aur, databile la sfârşitul epocii bronzului I
începutul epocii fierului (Mz. Naţional Budapesta, Mz. Cluj). I M. Roska,
Repertorium, p. 166, nr. 121; D. Popescu, Materiale, li, 1956, (?); M. Rusu, Acta
MN, IX, 1972, p. 34, 50, 68; C. Kacso, SCIVA, 32, 3, 1981, p. 376; D. Popescu,
Sciva, XIII, 2, 1962, p. 402; Rep. Arh. Mureş, p. 256, nr. LXXXVI. 1.
219. Tritenii de jos, jud. Cluj. În apropierea satului s-au descoperit
întâmplător vase şi ceşti, databile în prima epocă a fierului. I M. Roska,
Repertorium, p. 18, nr. 42; Rep. Arh. Cluj, p. 388, nr. 3.
220. Turda, jud. Cluj. Dintr-un punct neprecizat de pe teritoriul oraşului
provine o spadă de bronz, databilă în Ha B1. I A. D. Alexandrescu, Dacia, X,
1966, p. 128-129, 173.
221. Tuşnad, jud. Harghita. La est de staţiunea Tuşnad, pe coama unui
deal cu altitudine de aproximativ 1200 m, sondajele efectuate (Al. Ferenczi,
1932, 1938) au documentat existenţa unei fortificaţii, constând dintr-un val cu
zid de piatră. Fragmente ceramice canelate indică apartenenţa acestei fortificaţii
la epoca timpurie a fierului. I K. Horedt, Problemele Muzeului Cluj, 1960, p. 182.
222. Uioara de Jos, aparţine oraşului Ocna Mureş, jud. Alba. a) În punctul
numit „Grui", în urma săpăturilor sistematice (I. Hica, H. Ciugudean, 1984-
1986), s-a descoperit o aşezare cu mai multe etape de locuire, aparţinând
culturilor Petreşti, Coţofeni, Wietenberg, Noua, perioadei hallstatt-iene timpurii
şi mijlocii, cât şi sec. VII-VIII. Au fost identificate 2 gropi, conţinând material
<?eramic, un ac de bronz cu cap conic şi un nasture din corn de mistreţ. Din strat,
pe lângă fragmente ceramice, provine un ac de bronz cu capul îngroşat, decorat
cu linii oblice. Aceste materiale au fost datate la sfârşitul epocii bronzului I
începutul epocii fierului. I I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Apulum, XXV, 1988, p. 79-
81; H. Ciugudean, Apulum, XXXI, 1994, p. 70, nr. 5. b) În punctul „ltardeu", în
urma unor sondaje (Ciugudean), a fost identificată o locuinţă databilă în
Hallstatt-ul timpuriu. I H. Ciugudean, Apulum XXVI, 1990; Rep. Arh. Alba, p. 196,
nr. 196. 4.
223. Uioara de Sus, jud. Alba. Pe prima terasă a Mureşului, în punctul
numit „Livadea", a fost identificată o aşezare hallstatt-iană timpurie (material
aflat la Mz. din Cluj). I Rep. Arh. Alba, p. 197, nr. 3.
224. Ungureni, corn. Roşia de Secaş,jud. Alba. Din locul numit „în
Groapă" provine un pandantiv de bronz cu trei aripi, databil în prima epocă a
fierului (Mz. Sibiu). I K. Horedt, AISC, 4, 1941-1943, 198. Rep. Arh. Alba, p. 199,
nr. 2.
225.Unirea, jud. Alba. Pe terasa Mureşului, în punctul numit „Jidovină",
au fost identificate urme de locuire hallstatt-iană timpurie. I Rep. Arh. Alba, p.
199, nr. 2.
226. Valea Rece, corn. Band, jud. Mureş. În aripa localităţii sunt menţionate
fragmente ceramice, databile în Hallstatt-ul timpuriu. I Rep. Arh. Mureş, p. 63,
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 219
ABREVIERI:
www.cimec.ro
222 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 223
LEGENDĂ:
O Aşezări deschise
e Fortificaţii
Fig. 2. Aşezări deschise şi fortificaţii.
www.cimec.ro
224 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic
'--
o o o
LEGENDĂ:
•
()
Din bronz
Din aur
• Din fier
www.cimec.ro
Adriana Giurgiu Ardeu 225
LEGENDĂ:
 Cercetare sistematică
e Sondaje
CI Săpături de salvare
~ Alte obiective
O Descoperiri întâmplătoare
www.cimec.ro
226 Hallstattul timpuriu în spaţiul intracarpatic
Abstract
As a resuit of putting together and listing all the Early Hallstatt discovery points in
intracarpathian aria, in this article we tried a presentalion of Early lron Age research stage in
F.lomania. We considered the whole range of monuments: settlements, funeral discoveries, metal
objects and bronze deposits.
As a conclusion, there are 240 points with settlement traces but only Teleac can be
considered a sistematic research and settlements as Mediaş, Subcetate, Ciceu-Corabia, Reci
where partially investigated. All the other points are the resuit of accidental discoveris a saving
escavation.
All the 86 bronze depozits were accidental discoveries and it is difficult to explaine the
relation between these deposits and settlements.
ln this situation above mentioned the Early Hallstatt analyses is limlted by noi suficient
research.
www.cimec.ro
DESCOPERIRI ARHEOLOGICE ÎN HOTARUL
COMUNEI ORLAT (jud. SIBIU)
1. SăpăturiS.A. Luca efectuate în vara anului 1995. Materialele arheologice descoperite în acest punct
aparţin culturii Vinta, faza A. Un articol în care sunt cuprinse opiniile noastre vis-a-vis de această staţiune se află
sub tipar la revista Sargetia.
2. Cele mai caracteristice materiale sunt de la Romos-Făgădău (vezi supra, nota 1) şi Limba- Vărar(vezi: D.
Berciu-1, Berciu, Săpături şi cercetări arheologice în anii 1944-1947, în Apulum III, 1949, p. 18-29; foarte
reprezentative sunt şi materialele din noile săpături iniţiate de Universitatea „ 1 Decembrie 1918" din Alba Iulia.
3. Ocna Sibiului - Faţa Vacilor: I. Paul, Săpăturile arheologice din vara anului 1960 de la Ocna Sibiului, în
Materiale şi cercetări arheologice, IX, 1970, p. 97-102.
www.cimec.ro
228 Descoperiri arheologice în comuna Orlat
* *
*
Scurta trecere în revistă
a caracteristicilor materialelor arheologice din
colecţia Părean demonstrează, alături de descoperirile mai vechi, că zona
Orlatului a fost deosebit de dens şi constant locuită în toate epocile istorice. De
asemenea, se constată necesitatea unor cercetări arheologice sistematice în
această zonă deoarece materialele arheologice din colecţie reflectă existenţa
unor aşezări importante pentru epocile istorice menţionate.
www.cimec.ro
---~-~
Sabin Adrian Luca . Ioan Părean 229
ăl
.c
.!!1
8.
"O
c:
ca
.Ql
u..
www.cimec.ro
230 Descoperiri arheologice în comuna Orlat
'
'\
\
__ -')
.....,..____
I
I
~
Q)
g_
c:
ns
-~
o
I ,:.:
r
I_,;. ui
I .s::.
o
I 8.
Q)
I Q)
I ~
e
ID
o
~
Q)
:t:
o
a..
<D
..;
~
~a.
o
€
~~~~! ....
www.cimec.ro
Sabin Adrian Luca, Ioan Părean 231
Abstract
The archaeological materials harvested !rom Orlat commune boundary (County Sibiu )
and found its in the Ioan Părean colleclion proved the existence in this place to more prehistorical
settelments who are held the following epochs: neolithic, Bronze and dacian. TJiese discoveries
make neccesary the sistematic archeological excavations for clear up the main aspects of the
inhabitants !rom the area mentioned ii.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
NOI CONTRIBUŢII LA HIDRONIMIA DACIEI
ANTICE: IDENTIFICAREA GEOGRAFICĂ
ŞI DESCIFRAREA ETIMOLOGICĂ A
HIDRONIMULUI „AURAS" (HERODOT,
ISTORII: fV, 49)
Dorninuţ I. Pădureanu
www.cimec.ro
234 Noi contribuţii la hidronimia Daciei antice
www.cimec.ro
Dominuţ I. Pădureanu 235
www.cimec.ro
236 Noi contribuţii la hidronimia Daciei antice
www.cimec.ro
Dominut I. Pădureanu 237
hidronimică „Au ras"! El a stat însă la baza hidronimului Krisos (Cris) şi Crisola,
toponimului Chrysopolis („oraşul aurului" - Alba Iulia), denumirii „crisolipsii"
(spălătorii de aur), denumirii „chrysoforoi" („culegători de aur" - cum îi numea
acelaşi Herodot pe agatârşi).
În greaca epocii lui Herodot, exista încă un termen cu care se desemna
aurul, respectiv „AV'pov('t6)" 19 , o expresie poetică care nu credem să-i fi fost
străină celebrului istoric şi scriitor al antichităţii. (Prezenţa în limba greacă a
mai multor termeni - cuvinte - cu care se desemna aurul, se explică prin faptul
că până în secolul al IV-iea î.e.n. în Grecia nu a existat o limbă unică, ci mai
multe dialecte). /
Termenul grec „Avpov" a stat la baza termenului latin „aurum", iar
acesta, la rându-i, la baza termenului „aur" din limba română 20 •
În latină „v" grecesc a fost notat cu „u", fapt ce dovedeşte că avem de-
a face cu un împrumut vechi în latină, deja în uz (popular) în momentul cuceririi
unei părţi a Daciei de către romani (106).
Secvenţa grafică „ov"(A~p+ov), nota un diftong care, cu timpul, a devenit
„u": > A~pov(A\1'+ov >Auru (Aur+u) > Aurum (Auru+m).
Puţinele şi sporadicele încercări (anterioare) de explicare a etimologiei
hidronimului „Auras", s-au apropiat tulburător de mult de realitate, ajungându-
se chiar la etimonul „aur", care a fost tradus însă cu alte înţelesuri decât cel
de „aur" (metalul galben), scăpându-se din vedere că în antichitate (şi multe
secole după aceea) principala „sursă" de obţinere a aurului, au constituit-o
apele (râurile şi nisipurile lor) aurifere.
D. Decev a susţinut că „Auras" provine din vechi nordicul „aurr", acesta
având înţelesul de „umiditate, apă" 21 • M. Vasmer (1924) şi A. Sobolevski
(1927), au fost de părere că hidronimul Auras provine din radicalul indo-
european *uer-, *auer-, acesta însemnând „a umezi, ud" 22 • Tomaschek îl deriva
din zendicul „aurva (<vechi indianul/sanscritul „arva"), cu sensul de mai sus.
Pentru el, precum şi pentru alţi specialişti, la baza hidronimului Auras a stat
etimonul „apă" (sau altele, dar legate de acest element natural), şi nu „aur"
(respectiv preţiosul metal galben).
1
Cuvântul/terntenul grec „Avpov" („aur") a stat la baza hidronimului
pomenit de Herodot - „Auras" (Avpm;), cu înţelesul (Râul) „de aur" - , la baza
cuvântului/termenului latin „aurum" - care a generat formele adjectivele latine
ale acestui hidronim, respectiv Aureus, Aurarius, Aurarus, Aurata, Aurati,
Auratus-, precum şi (prin intermediul limbii latine) la baza cuvântului/termenului
românesc „ţi.ur", respectiv formelor Aurieş, Ariaşi, Ariiaş, Arieşiu, Arieş, Aurar,
Aurarul ş.a.
De o intuiţie deosebită - în legătură cu raporturile dintre formele
(hidronimele) Arieş-Aureus (atestat la anul 1075, în cel mai vechi document
medieval privitor la Transilvania) - Auras, - a dat dovadă istoricul Nicolae
www.cimec.ro
238 Noi contribuţii la hidronimia Daciei antice
23. Ibidem.
24. CIL, III 961 O, CIL IV 2124.
25. Ion Goleanu, Originile limbii române, Bucureşti, 1981, p. 32.
26. H. Mihăescu, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului roman, Bucureşti, 1960, p. 78.
www.cimec.ro
Dominuţ I. Pădureanu 239
www.cimec.ro
240 Noi contribuţii la hidronimia Daciei antice
35. „Auch die orts-und Flussnamen diesses Gebites bestatigen hier die Bodenstendigkeit der Rumenen".
Ernst Gamillscheg, Uber die Herkunft der Rumanen, Berlin, 1940, p. 15. Vezi şi: Simion Mehedinţi, Ce este
Transilvania?, Bucureşti, 1940, p. 31.
36. Vezi: Emil Petrovici, Dovezile filozofice ele continuitătii, în: „Transilvania", Nr. 3, 1943, p. 11 ş.a.; Idem,
Continuitatea daco-romană şi slavii, în: „Transilvania", 73, 1942, Nr. 11-12, p. 868; Nicolae Stoicescu,
Continuitatea românilor, Bucureşti, 1980; N. Stoicescu, I. Hurdubeţiu, Continuitatea daco-românilor în istoriografia
română şi străină, Bucureşti, 1984, ş.a.
37. A.O. Xenopol, op. cil., p. 231. Vezi şi: Timotei Cipariu, De latinitatea limbii române, în: „Archivu pentru
filologia şi istoria", 1869, XXII, p. 430.
www.cimec.ro
Dominul I. Pădureanu 241
Abstract
This study îs the first attempt in historical literature to a geographical and etymological
identification of the hydronim „AU RAS" ( A~pai;) mentioned by HERODOT (HISTORIES, IV, 49)
two and a half millenaries aga, the only from hydronims of ancient Dacia cited by,, father of history"
which remained unidentified and raveled.
Re-estimating with impartiality and criticai observation the few opinions and assumptions
formulated till now using a large range of historical, liguistical and ethnographical arguments as
well as valuable judgements and analogies, the author proves that antique AU RAS îs nowadays
ARIES and that all the names given to this river (over 41-met in historical documents), beginning
with AURAS and ending with ARIES have at the outset the same word „aur" („gold") remining
the alluviar gold !rom the river the meaning of all the names îs „The Goldan River".
ARIES - „The Goldan River" - as a basic meaning as well as figurative has been used
as a hydronim so far by the greek and latin way (AURAS > AUREUS > ARIEŞ) the evolution in
time of this hydronim îs an extra prove supporting the theory of Romanians' sedentarism and
continuity în ŢARA MOŢILOR provance named with a well - inspirated metaphor - „the golden
tiara" of Transylvania.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
ORGANIZAREA INTERNĂ A AŞEZĂRILOR
FORTIFICATE ÎN EPOCA CLASICĂ
Angelica Bălos
1. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bucureşti, 1977, p. 304-305, 308.
2. I. Gilodariu, Arhitectura dacilor, civilă şi militară, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 60.
3. M. Macrea - I. Glodariu, Aşezarea dacică de la Arpaşu de Sus, Bucureşti, 1976, p. 7-8.
4. R. Vulpe, Aşezări getice din Muntenia, ed. Maridiane, Bucureşti, 1966, p. 60.
5. C. Mărgăril-Tălulea, Aşezarea dacică fortificată de la Bîzdîna, în Thraco-Dacica, V, 1-2, 1984, p. 29.
6. C. Preda, Conlribu!ii la cunoaşterea civilizatiei geto-dacice. Aşezarea de la Pleaşa, jud. Teleorman. în
Thraco-Dacica, VII, 1986, p. 73.
7. R. Vulpe, op. cil„ p. 21.
www.cimec.ro
244 01 ;:nnizarea internă a aşezărilor fortificate
8. M. Turcu, Geto-dacii din Câmpia Munteniei, ed. Ştiinţificâ şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 76, 78.
9. M. Macrea-1. Glodariu, op. cit., p. 89.
1O. V. Ursachi, Cetatea dacică de la Brad, în Thraco-Dacica. VII I, 1987, p. 104, 124.
www.cimec.ro
Angelica Bălos 245
11. l.H. Crişan, Ziridava, Arad, 1978, p. 84, 89-99, 102-103, 106-107.
12. R. Vulpe, op. cil., p. 32-33.
13. V. Ursachi, Fortificaţii dacice pe valea Siretului, în Carpica, XVIII-XIX, 1986-1987, p. 35, 37.
14. v. supra, nota 13, p. 44.
15. M. Gumă, Cercetări arheologice pe Stanca Liubcovei, în Banatica, IV, 1977, p. 76.
www.cimec.ro
246 Organizarea internă a aşezărilor fortificate
www.cimec.ro
Angelica Bălos 247
Abstract
The fortified settlements were strongly strategica! points with defence, also economicaly
and not for last line religious ones all round gravitated the civil settlements from proximity, on
larger or more limited area. Up to now the observation were saw în most fortified settlements had
piled dwellings up one another didn't have at least seemingly a coherent as part of on the fortified
premises. Nevertheless at some settlements (Arpaşu de Sus, Brad, Pecica and Popeşti) it was
possible to observe a lent of urbanism, thank of dwellings who were disposed either depending
on a more important dwelling, a square or others edifices of the community, religious or another
natu re.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
ASPECTE ALE VIEŢII COTIDIENE
LA DACO-GEŢI
Angelica Bălos
www.cimec.ro
250 Aspecte ale vieţii cotidiene la daco-geţi
purtate pe cap şi până la ţesutul pânzei din care făceau hainele lor şi ale
bărbaţilor. •
Funcţiile administrative, politice, militare şi religioase erau atribuite
aristocraţilor care locuiau aici, în apropierea regelui. Cele mai pretenţioase
locuinţe se află grupate în zona Tăului şi a cetăţii, formând un fel de cartier
aristocratic al Sarmisegetusei 3 • Erau trupe de elită, preocupându-se mai ales de
arta războiului, iar în caz de atac comandau trupele. Din informaţiile lui Criton 4
aflăm că Decebal i-a pus pe unii să se îngrijească de fortificaţii, iar alţii „erau
puşi peste cei care munceau pământul cu boi". O parte a nobilimii din aşezare
probabil trebuia să supravegheze şi să coordoneze marile lucrări de construcţie
din zonă. Alţii aveau în grijă producţia meşteşugărească, o parte din produsele
atelierelor fiind necesare puterii centrale. Regele avea nevoie de aristocraţie din
jurul său pentru a realiza un control eficient.
Se poate spune că la Sarmizegetusa Regia exista o elită laică şi una
religioasă. Unul din criteriile pentru care acest loc a fost ales drept capitală a
daco-geţilor de către regi, era existenţa centrului religios de aici. Elita preoţească
avea un important rol în viaţa politică, culturală şi socială.
Pe lângă alte atribuţii, regii îndeplineau şi funcţiile judecătoreşti, după
cum relatează Jordanes 5 despre Comosicus: „era considerat şi ca rege şi ca
judecător, datorită priceperii sale şi împărţea dreptatea ca ultimă instanţă".
Piaţeta din faţa marelui sanctuar circular putea fi locul unde se ţinea judecata
sau oficierea cultului, chiar pentru amândouă.
În zona Tăului 6 se află o terasă fără nici o construcţie, un vast gol, care
putea fi piaţa în care se efectuau schimburile permanente sau cu prilejul
anumitor sărbători, când se aduna lumea din zonă. ·
Aşezarea de la Brad 7 , aflată pe artera comercială principală din zonă -
Siretul, era compusă din două părţi: acropola întărită şi în imediata apropiere,
aşezarea deschisă.
Fiind o zonă propice practicării agriculturii, locuitorii aşezării deschise·
erau organizaţi într-o comunitate agrară. Bărbaţii se ocupau în principal de
cultivarea pământului, dar şi de creşterea vitelor şi de vânătoare. Probabil
împărţirea loturilor de pământ se realiza primăvara devreme, când erau îndeplinite
şi ritualurile pentru reluarea ciclului vegetal. Asemenea rituri agrare existau şi
la strânsul recoltei, pentru a fi siguri că în anul următor vor avea o recoltă bogată.
La aceste procesiuni participa întreaga comunitate (împărţită probabil pe sexe
şi categorii ae
vârstă), fiecare având un rol mai mult sau mai puţin important.
Săpăturile arheologice de pe acropolă au relevat faptul că zona de nord-
vest constituia un loc aparte în cadrul aşezării. Drumul care ducea pe acropolă
ajungea într-o piaţetă pavată cu piatră de râu care a funcţionat mult timp probabil
ca „agora".
3. I. Glodariu, E. laroslavschi, A. Rusu-Pescaru, FI. Stănescu, Sarmisegetusa Regia, Deva, 1996, p. 139.
4. Criton, F. G. Hist., li, Ir. 932.
5. Jordanes, Getica, 67.
6. I. Glodariu, E. laroslavschi, A. Rusu-Pescaru, FI. Stănescu, op. cit., p. 139.
7. V. Ursachi, Zargidava, Bucureşti, 1995, p. 291 passim.
www.cimec.ro
Angelica Bălos 251
8. N. Conovici, G. Trohani, Sanctuare şi zone sacre la geto-daci, în Revista de Istorie, 41, nr. 2, 1988, p. 107.
www.cimec.ro
252 Aspecte ale vieţii cotidiene la daco-geţi
Abstract
At Sarmizegetusa Regia a part of community inhabitants had took to public works claimed
on the impressive buildings who erected and others specialized in different trades, these ones
made tools and objects who were necesary of community, or for marketing. But in the archaic
society, the actions or the objects were percewed in double-acting. About the rites and the
sacrifaces of general interes! on which the whole community attended there rites and magic
traditions typical ol the begin or the end of activity, for building a house or for making some
objects. Also, the passing from one above ground was marked by certaint initials, maybe at both
sexes. Women had important attributes on daily lile, dealt with home, cooking and probably
gardening, too.
The open settlement inhabitants !rom Brad were systematically in a agrarian community,
being a favourable zone for practicing agricultura. They had to carry oul the agrarian rituals
necessary for vegetable cycle resumption in spring and at the harvest pressing to ensure the
harvest for the year who comes.
Also, the wealthy settlements from acropolis there were more simple dwellings in who had
lived craftsman, this tact demonstrating the privileged state of the craftsman as part of the
settlement.
www.cimec.ro
SUCCINTE CONSIDERAŢII PRIVIND
DIFERENŢIEREA SOCIALĂ ÎN SOCIETATEA
GETO-DACICĂ, ÎN PERIOADA
BUREBISTA-DECEBAL
Mircea Valea
Anghel Nistor
1. Andrei Bodor. Structura societăţii geto-dacice, în „Studii dacice", Cluj-Napoca, 1981, p. 11.
2. lordanes, Getica, V, 40.
3. Idem, XI, 71-72.
4. Hadrian Daicoviciu, Societatea dacă în epoca statului, în „Studii dacice", Cluj-Napoca, 1981, p. 30, nota
21.
5. Vasile Pârvan, Getica, p. 148.
6. Ion I. Russu, Limba traco-dacilor, Bucureşti, 1967, p. 124.
www.cimec.ro
254 Succinte consideraţii privind diferenţierea socială
www.cimec.ro
Mircea Valea, Anghel Nistor 255
13. N.lorga, Dezvoltarea aşezămintelor politice şi sociale ale Europei, Bucureşti, voi. I, 1920, p. 6.
14. Tacitus, Despre originea şi ţara germanilor, în P.Cornelius Tacitus, Opere, voi. I, Bucureşti,
1958, p. 109.
15. M.Stăureanu, Dicţionar Latin - român, Bucureşti, p. 57.
16. Ibidem
www.cimec.ro
256 Succinte consideraţii privind diferenţierea socială
Abstract
Tacitus mentioned about the German from the first century A. D. that were band as social
institution called by historian one comitatus, and its membres like comites. Following these
considerations, we think military band, comita fus was as a social institution in the Dacian society,
and in that time the documents used the term: cometai.
Probably, cometai is native word who have had the same Indo-European root com-like
comitatus risen from the classical sense of the word comis (come-itis) in which com means „I"
and „es" is in connection with comilite-onis, committo, comaor otis etc. remaining the root com,
suggesting the conception of association.
www.cimec.ro
DER NORDWESTEN DAKIENS VOR DEN
DAKO-ROMISCHEN KRIEGEN
Horea Pop
1. C. Gooss, Chronik der archaologischen Funde Siebenbiirgens, Herrnannstadt 1876, S. 37; O. Gohl in
Ard!Elt 1900, S. 434; P. Harsânyi in NumKtJzl 7, 1908, S. 113; I. Marţian, Urme ale războaielor romanilor cu
dacii, Cluj 1921, S. 7, Abb. 3; Z. Szekely, Materiale din campania de săpături arheologice din 1949, Bucureşti
1951, S. 43-74; N. Fettich in ActaArch III, 1953, S. 127-176; E. Chirilă in ActaMN3, 1966, S. 421; ders. in
ActaMN4, 1967, S. 457; ders. in Apulum Vll/1, 1968, S. 123-144; V. Lucăcel, Catalogul colecţiei de monede
antice, Zalău 1968; I. Glodariu in ActaMN5, 1968, S. 409-418; E. Chirilă in ActaMN6, 1969, S. 475-476; L.
Mărghitan in Centenar Muzeal Orădean 1972, S. 191-195; K. Horedt in Dacia N.S. 17, 1973, S. 127-167; E.
Chirilă, v. Lucăcel inActaMP1, 19n, S. 63-66; L. MărghitaninActaMP1, 19n, S. 73-n; E. Chirilă, V. Lucăcel
in Ac/aMP3, 1979, S. 89-101; R. Florescu, I. Miclea, Tezaure transilvane la Kunslhistorisches Museum din
Viena; Bucureşti 1979; Al. Săşianu, Moneda antică în vestul şi nord-vestul României, Oradea 1980; I. Winkler
in S/ComSatu-MareS-6, 1981-1982,S. 93;E.Chirilă,Al.V. Matei,inActaMP7, 1983,S. 101-118;ders. inActaMP
8, 1984, S. 147-148; ders. in ActaMP 10, 1986, S. 95-118.
2. I. Glodariu, Arhitectura dacilor, Cluj 1983, s. das Reportoire der Festungen S. 75-111.
3. S. Dumitraşcu, V. Lucăcel, Cetatea dacică de la Marca, Zalău 1974.
4. I. Glodariu in ActaMN 19, 1982, S. 23-38.
5. V. Mihăilescu in Crisia 1, 1974, S. 9-14.
www.cimec.ro
Der Nordwesten Dakiens
Sălaj umfal3t, fUhte nur entlang des Barcău-Tales, das von der Festung mit
ausschliel31ich militărischer Rolle von Marca bewachtwurde. Vom Norden konnte
man nur entlang des Crasna-Tales eindringen, wobei man den Hugelkomplex
von Măgura Şimleului westlich umging. Vom Suden her, d.h. Ober die Plopiş-und
Meseş-Berge, vom Becken des Criş-und Agrijtales, konnte man Liber Tusa und
Stârciu eindringen, wo der Zutrittsweg ebenfalls von dakischen Festungen mit
ausschliel31ich militărischer Rolle bewacht wurde.
Dieses ganze Festungssystem um die Şimleusenke, in dessen Zentrum
das Siedlungs-und Festungskomplex auf der bedeutenden Măgura Şimleului
steht, bildet einen bewohnten und gut befestigten Raum, mit dem Zweck des
Schliel3ens des Meseş-Tores, des wichtigsten nordwestlichen Zutrittsweges
zum Zentrum Dakiens. Dieses wurde von der Erhebung der Vulkane Măgura
Moigradului, Pomet und Citera und vom Ortelec-Bach gebildet, entlang dessen
der antike Weg tuhrte.
Dieses Festungskern im Nordwesten erhebt zahlreiche Fragen
chronologischer Art, wenn man die breite Zeitspanne in Betracht zieht, die tur
manche davon vorgeschlagen wurde: die zweite Hălfte des li. Jh. v. Chr. -der
Anfang des li. Jh. n. Chr. 6 •
Wie I. Glodariu zeigte, wird die Zeitspanne Burebista-Decebal durch „die
mehr oder weniger zeitgleiche Errichtung das grol3ten Teils der Festungen
Dakiens im Laufe von weniger als zwei Jahrhunderten" gekennzeichnet7. Was
diesen Sachverhalt bewirkte, ist leicht zu verstehen.
Fur manche der Festungen (Şuşturogi, Sacalasău, Stârciu, Tusa) sind die
Versuche, chronologische Aufeinanderfolgen der verschiedenen Bauphasen
aufzustellen, erfolglos; tur andere hingegen (Marca, Moigrad, Şimleu) konnen
wichtige und wertvolle Elemente in diesem Sinne gebracht werden.
Zu diasem Zweck ist ei ne kurze Darstollung der Fundorte mit spezifischen
Befestigungselementen vonnoten.
Marca, das zu Beginn erwăhnt wurde, erweist sich, infolge 1992
durchgetuhrter kleiner Grabungen 8 , als eine Festung mit ausschlieBlich
militărischer Rolle; sie besitzt zwei konzentrische Erdwălle, mit Wehrgrăben
davor, die auf dem oberen Plateau des Hugels ,,Cetate" errichtet wurden, einer
in der Năhe des and'3ren, aber auf unterschiedlichen Hohen. Die Wălle wurden
mit einfachen Palissaden versehen, aber tur das VergroBerri der
Widerstandsfăhigkeit in der Gegend des Zutrittsweges wurde auf dem inneren
Wall eine „Mauer" aus Holz mit Erde und Stein errichtet, die zeitgleich mit dem
Graben davorfunktionierte. DerWehrgraben, der ii") den ortlichen Stein gegraben
wurde, ist am Rand 1,5 m breit und 1 m tief und liegt gleich an der Basis des
Walls, etwa 8-9 m von der Palissade entfernt.
Die Festung umfaBt eine kleine ovale Flăche mit den Durchmessern
100x40 m, in der ein groBer Holzbau mit geglătteten Wănden (Baracke der
www.cimec.ro
Horea Pop 259
Garnison) identifiziert wurde, der bei der Eroberung der Festung zu Beginn des
li. Jh. n. Chr. zerstort wurde. Der Bau hatte wenigstens zwei Phasen, wobei die
erste nicht abbrannte. Dasselbe ist anscheinend auch tur den inneren Wall
gOltig, der zumindest einmal wiedererrichtet worden zu sein scheint.
Von mehr Aufmerksamkeit bezuglich der Datierung der
Befestigundselemente erfreute sich die Festung auf der Măgura Moigradului 9 •
Der bedeutende Hugel vulkanischen Ursprungs (514 m) wurde mehrere Male
und in mehreren Zeitaltern befestigt (in dakischer Zeit, in romischer Zeit und im
Mittelalter).
Beginnend mit 1984 10 (als die systematischen archăologischen
Forschungen wiederaufgenommen wurden) wurden die Befestigungselemente
des Plateaus 11 in 11 Punkten untersucht, die den sechs Grabungskampagnen
in der Festung entsprechen.
Die 7 ha des Plateaus wurden mit einem System von zwei Palissaden
umgeben, die sich in unterschiedlichen Entfernungen voneinander (5-10 m)
befinden. ln einem einzigen Punkt (S1/93) im Osten des Plateaus ist die
Entfernung zwischen den Basen von nur 0,5 m. Es ist dies auch die am
schwersten zugăngliche Zone des Hugels, wo kein Wehrgraben vor der Palissade
errichtet wurde. ln allen anderen Făllen liegt der Wehrgraben am Ful3e der
Palissade, auf dem HOgelabhang, 3,5 bis 7 m von dieser entfernt. ln den
exponierteren Stellen betrăgt die Breite des Grabens am Rande 2-3 m und die
Tiefe 1,3-1,5 m; in den weniger exponierten Punkten sind AusmaBe von 2 m
Breite und 0,7-0,8 m Tiefe anzutreffen.
Die Breite der Basen der Palissade betrăgt 0,3-0,6 m und ihr Baugraben
bis zu 0,8 m Tiefe. Die beiden parallelen Palissaden waren wahrscheinlich
miteinander mit Querbalken verbunden, die von Pfăhlen gestUtzt wurden und
deren Spuren gefunden wurden. Obwohl der lange und recht steile Abhang des
Hugels jedwelchen teindlichen Angriffsversuch sehr erschwerte, wurde trotzdem
das gesamte Plateau mit diesem System in 1 km Umfang befestigt. Mehr noch,
in einer Entfernung von 25 m von diesen Befestigungselementen, aut dem
Westabhang des HOgels, zum Meseş-Tor hin, wurde ein 235 m langer, am Rand
.3 m breiter und 1,3 m tiefer Graben gegraben; er hatte wahrscheinlich eine
Palissade aut einem Wall, der spăter wegen des steilen Hanges in den Graben
sickerte. Dieser Graben kann auch mit der Verdopplung der Festung im
exponierteren Abschnitt in Verbindung gebracht werden, eher aber noch mit der
Miteinbeziehung in die Festung von einigen Wasserquellen, die tiefer als das
obere Plateau liegen.
9. C. Daicoviciu in Dacia VII-VIII, 1937-1940, S. 323; I. Ferenczi in Erd. MtJz. XLVI, 1941, S. 199-206; M.
Macrea und Mitarbeiter in Materiale VII, 1960, S. 361-391: M. Macrea, M. Rusu, in DaciaN.S. IV, 1960, S. 201-
229; M. Macrea und Mitrarbeiter in Materiale VIII, 1962, S. 485-504.
10. Al. Matei in ActaMP10, 1986, S. 126-128; Al. V. Matei, C. Stoica, in ActaMP12, 1988, S. 158-160; Al.
V. Matei, H. Pop. in Cronica Cercetărilor Arheologice, Satu-Mare 1994, S. 50-51: dies. in ActaMP 18, 1994, S.
111-134; dies. in Cronica Cercetărilor Arheologice, Cluj-Napoca 1995, S. 55-57; dies. in Situri arheologice
cercetateinperioada 1983-1992, Brăila 1996, S. 73-74.
11. H. Pop, a.a. O., S. 26-27.
www.cimec.ro
260 Der Nordwesten Dakiens
Die Tatsache, daB einige Wohungen des I. Jh. n. Chr. von diesen
Palissaden uberlagert werden, bietet uns genaue Datierungshinweise der
Palissaden ins li. Jh. n. Chr. Das Vorkommen im Wali der Festung von
rămischen Speerspitzen von manuballista lăBt uns annehmen, daB die Festung
in den dako-romischen Kriegen zu Beginn des li. Jh. n. Chr. erobert und zerstort
wurde.
Die Festung aut dem HO gel Poguior, die den Durchgang durch das Meseş
Tor bewacht, wurde durch kleine archaologische Grabungen ertorscht, die
ungenugenc> ausgenutzt wurden und keine chronologischen Angaben lietern
konnen, obwohl die Lage der Festung von besonderer Bedeutung ist 12 •
Die Betestigungen von Şimleu Silvaniei, aut der Măgura Şimleului, wurden
neuerdings der Fachliteratur behandelt, intolge der systematischen Grabungen,
die die Ertorschung des gesamten Komplexes aus mehreren Zeitaltern vertolgt 13 .
Die oberen mittleren Plateaus der Măgura (597 m), die in der Hallstattzeit
befestigt wurden, waren auch in Latene O bewohnt; von den etwa 35 ha, die in der
Hallstattzeit betestigt und bewohnt waren, wurden zumindest 4-5 hain dakischer
Zeit wiederverwendet.
lntolge der neuesten archăologischen Forschungen (1994-1996) wurde
festgestellt, daB in klassischer dakischer Zeit das hOchste Tor der alteren
Festung aus der Hallstattzeit von den Daken wiederverwendet wurde, indem
drei Graben mit Palissaden dahinter gegraben wurden. Die Graben liegen in
unterschiedlichen Entfernungen voneinander, wahrscheinlich je nach der
allmăhlichen VergroBerung oder Verkleinerung der betestigten Flăche. Im jetzigen
Forschungsstadium ist es schwer zu bestimmen, genau was diese Walle
verteidigten. Es wurden Vorratsgruben, Abtallgruben oder rituelle Gruben
entdeckt, eine untereingeteilte Obertlachenwohung mit Feuerstelle und Oten,
Spuren metallurgischer Tatigkeit (Verarbeitung von Silber, Bronza, Eisen).
Dieser weite betestigte Raum, der mit einer Zutluchtstestung oder mit
dem Sitz dyr lokalen weltichen oder geistlichen Aristokratie identitiziert werden
kann, ist sichtbar vom Westen, Suden und Osten her verteidigt, wo die
Feldtorschungen Obrigens auch zahlreicher waren. So wurde nach Sudwesten,
im Punkte „Uliul cel Mic", etwa 500 m vom der oben erwahnten Festung entfernt,
eine natOrlich betestigte Gegend ritueller Gruben identitiziert 14 • Nach Westen
hin wird der EngpaB der Crasna von einer Festung aut dem HOgel Oman ul între
Urît Oberwacht, wo eine Umwehrung mit Graben davor (groBer Durchmesser
124 m) beobachtet werden kann 15 . Im ostlichen Teii wird der Zutritt zu den
www.cimec.ro
Horea Pop 261
oberen Plateaus von der kleinen Festung vom Typ , ,vesperrtes Vorgebirge" auf
dem HOgel Hempului 16 blockiert, die auch die dakische Siedlung auf Terrassen,
die in der Năhe, aut dem HOgel Comet, liegt. DersOdliche Teii der Măgura, obwohl
mit schwierigerem Relief und der Sonne ausgesetzt, ist besser bekannt, weil er
auf dem Gebiet der heutigen Stadt Şimleu Silvaniei liegt. Am FuBe des HOgels
Cetate (eine sOdliche Verlăngerung der Măgura) wurde eine groBe dakische
Siedlung auf Terrassen identifiziert, die beiderseits der Tăier liegen, die den
HOgel begrenzen; die Siedlung ist zwischen dam Ende des li. Jh. v. Chr. und dem
Anfang des 11. Jh. n. Chr. datierbar 17 • Auf dem HOgel Cetate, der den Zugang zu
dem oberen Plateaus der Măgura vom SOden her blockiert, wurde beginnend mit
dem Jahre 1992 die Akropolis dieser Siedlung identifiziert und systematisch
untersucht. Die Befestigung dieses HOgels (372 m) wurde jedoch aus noch
schwer durchschaubaren GrOnden (die sarmatische oder die romische Gefahr?)
erst nach der Mitte des I. Jh. n. Chr. durchgef0hrt 18 • UrsprOnglich wurden zw
konzentrische Palissade auf dem oberen Plateau und gleich darunter erricht•
Die ăuBere Palissade umfaBt ei ne ovale Flăche mit den AusmaBen 80x60 m. !:"""
AbreiBen dieser Befestigungselemente infolge von Konfilikten fOhrt zur Errichtuns
anderer, jedoch auf dem Bergsattel, der den HOgel mit der restlichen Măgura
verbindet. Hier wurde zuerst ein am Rand 2 m und am Grund 1 ,2 m breiter und
0,7 m tiefer (heutige From) Graben gegraben. Dahinter wurde ein 30 m langer
Holz-Erde-Bau errichtet. Der Bau war 8 m breit und bestand aus fOnf parallelen
einfachen Palissaden, die miteinander durch Querbalken verbunden waren.
Seine Zerstorung fOhrt zur Errichtung einer neuen Befestigung dahinter. Semit
wird ein 3,5 m breiter und 1 ,2 m tiefer Graben mit abgerundetem Boden gegraben.
Ober dem Graben, in 7-8 m Entfemung, mit einem Niveauunterschied von 3,5 m,
befinden sich die Spuren einer einfachen Palissade. Die Errichtung dieser letzten
Befestigung setzt ei ne Nivellierung dervorangehenden voraus. Das Vorkommen
von Asche, Holzkohle und gebranntem Ton vom Wandverputz suggeriert eine
gewaltsame Zerstorung durch lnbrandsetzung auch dieser Festung. Die
Schădelfragmente und ein Menschenkiefer mit offensichtlichen Schlagpuren
sind ein Hinweis tor die Praktizierung des Schădelkultes, die auf den Palissaden
der dakschen Festungen ausgestellt wurden.
Im Raum, der von diesen beiden Festungen geschlossen wird, wurden 30
Abfall-und rituelle Gruben entdeckt, Wohnungen auf Terrassen, Schuppen und
ei ne Werkstatt zur Nachahmung durch GieBen von romischen republikanischen
Denaren aus nichtedlem Metall (Kupfer und Zink), die in die zweite Hălfte des
I. Jh. n. Chr. datiert wird 19 •
Es ist schwer, die aufeinanderfolgenden drei-vier Zerstorungen der
Befestigungselemente aufdem HOgel Cetate mit irgendeinem politischen Ereignis
der Zeit in Verbindung zu bringen. Leicht zu bemerken ist, daB die letzten vier-
www.cimec.ro
262 Der Nordwesten Dakiens
tont Jahrzehnte bis zur romischen Eroberung zumindest tor diesen Punkt (wo die
Forschungen auch reichhaltigerwaren) eine unbestăndige Zeit mit zahlreichen
Kontlikten bildeten, die Spuren hinterliel3en.
Die autmerksame Verfolgung der Chronologie der erwăhnten Fundstellen
kann zu historischen Schlul3tolgerungen tOhren. Obwohl man nicht mit Gewil3heit
beweisen kann, dal3 die erwăhnten Festungen auch im I. Jh. v. Chr. tunktioniert
haben, kann das getundene Material, wenn nicht eine Pestung, so zumindest
eine Bewohnung im letzten Jahrundert v. Chr. suggerieren. Es ist moglich, dal3
die grol3e Wiedereinrichtung im I. Jh. n. Chr. (sehrwahrscheinlich in der zweiten
Hălfte) die Spuren ălterer Festungen zerstort hat, die mit den politischen
Einheiten vor oder unter Burebista in Verbindung standen, die auch mit der
Oberwachung der Handelswege zu tun hatten. Wegen des Umlauts der
EdelmetallmOnzen verhalfen diese Wege der lokalen Aristokratie zur Ansammlung
ernsthafter Gewinne.
Die Ereignisse, die in der zweiten Hălfte des I. Jh. n. Chr., von den dako-
romischen Kriegen, stattfi'llden, mOssen mit der Bewul3tmachung der zu jenem
Zeitpunkt bestehenden historischen Realităt in Verbindung gebracht werden:
die Verkleinerung des Kănigreiches und die Notwendigkeit der Obernahme des
militărischen Auftrags der Grenzverteidigung durch andere Punkte, die mit
zahlenmăl3ig unterschiedlichen, aber stăndingen Garnisonen ausgestattet waren
(siehe die intensive Bewohung der Festungen) und die Blockierung, Oberwachung
und Kontrolle der moglichen Zutrittswege zum Kern des dakischen Staates hin
sicherten 20 •
Dies ist auch tor den Festungskern im Nordwesten im gegendwărtigen
Forschungsstand gOltig, der sich in erster Reihe aut die systematischen
Untersuchungen von Porolissum- Măgura Moigradului und von Măgura Şimleului
stOtzt. All diese Tatsachen tohren zum Schlul3, dal3 der nordwestliche Teii des
heutigen Rumanien zutietst in das Kănigreich des Dekebalos integriet war 21 , in
ein gut durchdachtes und zusammenhăngendes Verteidigungssystem. Dies ist
aut die strategische Bedeutung des Ortes zurOckzutohren, aut die bereits
hingewiesen wurde und die sowohl von der geographischen Lage der Punkte als
auch der Dichte der Entdeckungen aus allen Abschnitten der dakischen
Zivilisation vor der romischen Eroberung erwiesen wird.
www.cimec.ro
Horea Pop 263
Rezumat
în contextul cercetărilor privind epoca Latene târzie din nord-vestul Daciei un rol
important revine studiului fortificaţiilor din regiune, care reprezintă una dintre cele trei mari
aglomerări de amenajări de acest tip din interiorul bazinului carpatic şi care avea rolul de a
controla accesul dinspre vest şi nord-vest prin Porţile Meseşului spre depresiunea Şimleu - în
care se află şi anticul Porolissum - şi de aici spe centrul Daciei. Avanposturile sale occidentale
care blochează accesul pe valea Barcăului, supravegheată de cetatea de la Marca, sunt
fortificaţiile de la Suşturogi şi Sacalasău Nou, în vreme ce accesul dinspre nord este posibil doar
pe calea Crasnei, ocolind pe la vest Măgura Şimleului, iar dinspre nord, dinspre bazinele Grişului
şi Agrijului, peste munţii Plopiş şi Meseş, prin Tusa şi Stârciu. Acest sistem defensiv are drept
centru Măgura Şimleului, de unde drumul spre inima Daciei este controlat de înălţimile vulcanice
Măgura Moigradului, Pomet şi Citera, de-a lungul văii Ortelecului. Se crede că acest sistem de
fortificaţii s-a constituit între a doua jumătate a sec. li. î.e.n. şi începutul sec. li. e.n., dar
succesiunea diferitelor faze de construcţie este cu neputinţă de reconstituit în cazul cetăţilor de
la Şuşturogi, Sacalasău, Stârcu şi Tusa, încât doar cercetările de la Marca, Moigrad şi Şimleu
pot aduce valoroase contribuţii la studiul acestei probleme.
Cetatea de pâmânt şi lemn de la Marca, distrusă la începutul sec. li e.n., are cel puţin două
faze de construcţie, prima nefiind incendiată, iar valul interior fiind refăcut cel puţin odată.
Cetatea de pe Măgura Moigradului a fost fortificată în mai multe perioade (dacică, romană şi
medievală) şi este situată pe un platou înconjurat de două rânduri de palisade legate cu bârne
de lemn, care suprapun câteva locuinţe din sec. I. e.n. in valul cetăţii s-au găsit vârfuri de
manuba/lista romane, care dovedesc distrugerea acesteia în cursul războaielor daco-romane
de la începutul sec. li. e.n.
Noile cercetări de la Măgura Şimleului au arătat că în perioada dacică clasică fortificaţia
hallstattiană de pe platoul mijlociu al acesteia a fost refolosită prin ridicarea a trei valuri cu şanţ,
menite să apere o clădire destinată unor activităţi metalurgice, în jurul căreia s-au descoperit şi
complexe rituale. Înălţimile învecinate au fost şi ele fortificate, cu scopul de a supraveghea
accesul spre acest loc: pe dealul Cetate se găseşte o fortificaţie ridicată abia după mijlocul sec.
I. e.n., deşi marea aşezare de la poalele acestuia debutează între sfârşitul sec. li. i.e.n. şi
începutul sec. li. e.n. În spaţiul dintre cele două palisade ale fortificaţiei a funcţionat în a doua
jumătate a sec. I. e.n. un atelier în care se turnau şi se băteau imitaţii din metal comun ale
denarilor romani republicani. Fortificaţia cunoaşte 3-4 faze de distrugere, greu de legat de
evenimentele politice ale epocii. Fără a se putea spune dacă fortificaţiile au existat cu siguranţă
şi în sec. I. î.e.n., materialul descoperit sugerează totuşi o locuire în acea vreme, fiind posibil ca
marea reamenajare - foarte probabil din a doua jumătate a sec. I. e.n. - să fi distrus fortificaţiile
mai vechi, legate de fortificaţiile politice din vremea sau de dinaintea lui Burebista, care controlau
comerţul din regiune. Evenimentele din a doua jumătate a sec. I e.n. ar putea fi legate de
conştientizarea necesităţii de apărare a graniţei prin noi fortificaţii cu garnizoane permanente, de
blocare şi supraveghere a accesului spre nucleul statului dac în condiţiile restrângerii teritoriului
acestuia. -
www.cimec.ro
www.cimec.ro
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL
DEPRESIUNII BRAD
Cătălin Rişcuţa
•în cursul documentării şi a întocmirii acestui repertoriu am beneficiat i;le sugestiile şi informaJiile amabile
oferite de către cercetătorul I. AndriJoiu, căruia ii mu11umim şi pe această cale.
1. I. Gruescu, C. Grumăzescu, Hunedoara, p. 26: P. Tudoran, Ţara Zarandului, p. 14.
2. I. Ujvari, Geografia apelor, p. 282.
3. P. Tudoran, Ţara Zarandului, p. 14-15.
4. 2000 de trepte, p. 16.
www.cimec.ro
266 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 267
www.cimec.ro
268 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
Ribiţa, Ruda, Ţebea etc. erau cunoscute de multă vreme. Pe lângă referinţele
mai vechi ale lui C. Gooss, G. Teglâs, I. Marţian, G. Popa-Lisseanu, V. Pârvan,
V. Christescu, V. Stanciu, M. Roska 23 , menţionăm şi contribuţiile aduse de O.
Floca, I. Winkler, N. Gostar, M. Macrea, D. Tudor, A. Rusu 24 •
· Cercetările de teren ale pasionatului tehnician B. Bozsitz au avut ca
rezultat identificarea la Ruda-Brad a unei necropole aparţinând minerilor colonişti
romani. Cercetări sistematice au fost efectuate sub conducerea cercetătoarei A.
Rusu de la Muzeul din Deva. Materialul arheologic, din care o parte a fost
valorificat prin publicare, se găseşte la Muzeul Aurului din Brad 25 •
Deoarece în ceea ce priveşte epoca postromană înregistrăm un hiatus al
descoperirilor, iar pentru perioada medievală celelalte izvoare istorice oferă mai
multe date, arheologiei revenindu-i sarcina de a confirma aceste informaţii,
ne-am oprit, din punct de vedere cronologic, la anul 271 d. Chr.
În concluzie, deşi din zona Bradului cunoaştem relativ puţine descoperiri
cu caracter arheologic, putem spune că zona a fost intens cercetată, iar
valorificarea materialului arheologic prin publicare a facilitat mult întocmirea
acestui reper1oriu.
23. C. Gooss, Chronik, p. 88-105; G. Teglas. Hunyadvm. T!irl, p. 174-175; I. Marţian, Repertoriu, p. 7·33;
G. Popa·Lisseanu, Romanica, p. 209·214; V. Pârvan. Getica, p. 614; V. Christescu, Viata economică, p. 12·18;
V. Stanciu, Aurul, p. 51-55; M. Roska, ErdRep, p. 50 (nr. 202), 238 (nr. 34), 240 (nr. 64).
24.0. Floca, Descoperiri, p. 66·69; I. Winkler, Moneda, p. 154; N. Gostar, lnscripliile, p. 195; M. Macrea,
Viaţa, p. 300·301; O. Tudor, Mineritul, p. 400-402; idem, Oraşe, p. 192·193; A. Rusu, Bronzuri, p. 179.
25. A Rusu, Cercetări, p. 219·223; idem, Necropola, p. 291 ·294; idem, Les lllyriens, p. 137·152.
www.cimec.ro
270 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
3.1 PALEOLITICUL
3.1.1. Basarabasa (corn. Vaţa de Jos).
Cercetările făcute de către M. Roska în hotarul satelor Basarabasa şi
Brotuna începând cu anul 1925, au dus la descoperirea pe o terasă înaltă de
cca. 100 m a Grişului Alb, numită „Coasta Cremenii" (Dealul Cremenos), a
urmelor unor exploatări de opal. M. Roska le datase în paleolitic, dar în realitate,
ele sunt exploatări de epocă modernă. Obiectele descoperite aici au fost
atribuite cheleeanului inferior (în special racloarele- pi. 11/1-2, 4-5) şi cheleeanului
superior (percutoare - pi. 11/3).
Cercetătorul şi-a susţinut datarea materialului arheologic în paleoliticul
inferior pe baza rezultatelor cercetărilor ulterioare. La marginea terasei a fost
trasată o secţiune adâncită până la 0,45 m. Materialul descoperit, a fost atribuit
cheleeanului, acheuleanului şi micoquianului.
· În acelaşi loc, pe o terasă mai joasă, numită „Vârtoape", au fost găsite
obiecte atribuite cheleeanului inferior. Acestea apar însă în poziţie secundară,
fiind rostogolite de pe „Coasta Cremenii".
J. Hillebrand şi J. Bayer nu au fost de acord cu atribuirile făcute de M.
Roska. Ei datează materialele în mezolitic.
După analiza materialului arheologic provenit din cercetările lui M. Roska,
C.S. Nicolăescu-Plopşor îşi exprimă neîncrederea în posibilitatea existenţei
unor unelte lucrate intenţionat, considerând obiectele un rezultat al acţiunii
naturale. Revine asupra acestor aprecieri după cercetările ce suprafaţă din anul
1955. Cu această ocazie a descoperit pe „Coasta Cremenii" opal cu urme
sigure de prelucrare. Au fost recoltate, cu acest prilej, două percutoare, un
nucleu şi câteva aşchii atipice, pe care le datează în paleoliticul superior.
Cercetările mai recente ale lui L. Roşu l-au condus la ipoteza populării
acestor regiuni încă din paleoliticul inferior. În acelaşi timp, ar fi posibilă
existenţa aici a unor materiale aparţinând paleoliticului mijloc.iu. Rezultatele
cercetărilor din anul 1971 ale lui L. Roşu nu au fost încă publicate.
Bibliografie: M. Roska, Cercetări preistorice, p. 189-190; idem,
Recherches, p. 23; idem, Industria, p. 349; idem, Erd. Rep., p. 34, nr. 34; C.S.
Nicolăescu-Plopşor, Cultura şeleană, p. 213; idem, Le paleolithique, p. 43-44,
81; idem, Recherches, p. 42-44, 52; idem, Cercetări, p. 281, 284-285; L. Roşu,
Aspecte, p. 483; idem, Paleoliticul, p. 401-402; I. Andriţoiu, L. Mărghitan,
Deva, p. 11; B. Jungbert, Repertoriu, I, p. 7-8, nr. 6 (cu bibliografia problemei);
VI. Dumitrescu, Al. Vulpe, Dacia, p. 1O.
3.1.2. Brotuna (corn. Vaţa de Jos).
Descoperirile paleolitice provin din hotarul satului cu Basarabasa (vezi supra).
3.1.3. Ociu (corn. Vaţa de Jos).
Descoperirile paleolitice au fost făcute în hotarul satului cu Basarabasa şi
Prăvăleni (vezi infra).
3.1.4. Prăvăleni (corn. Vaţa de Jos). .
În marginea satului Prăvăleni, în locul numit „Vârful Cremenii" (Dâmbul
Cremenii). ce se află în hotar şi cu satele Basarabasa şi Ociu, M. Roska a
descoperit urme de exploatare minieră a opalului, precum şi vestigii paleolitice.
Descoperirile din anul 1927 au fost atribuite cheleeanului inferior. Ulterior, M.
Roska revine asupra acestei atribuiri, considerând că obiectele descoperite
aparţin perioadei campigniene şi fiind databile, deci, în mezolitic.
Vestigiile preist6rice de la Prăvăleni au stat şi în atenţia lui C.S. Nicolăescu
Plopşor, care, în urma unei periegheze din anul 1955, a descoperit câteva
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 271
3.2. NEOLITICUL
3.2.1. Prăvăleni (com. Vaţa de Jos).
C.S. Nicolăescu-Plopşor aminteşte că la şcoala din localitate se păstrează
vestigii postpaleolitice descoperite întâmplător:
a. topor de piatră, perforat, găsit în albia pârâului Jgheboasa;
b. topor de piatră cu perforaţie neterminată, găsit la locul numit „La Poeni"
sau „Lăzuţ".
Probabill acelaşi material a fost atribuit de către L. Roşu neoliticului.
Materialul arheologic din colecţia şcolii s-a pierdut, iar cercetările noastre
de suprafaţă nu •s-au soldat cu rezultate concludente. Totuşi, conformaţia
reliefului precum şi identificarea în apropiere ;:i unor posibili tu muli, ne îndeamnă
să plasăm materialele mai degrabă la sfârşitul perioadei de tranziţie spre epoca
bronzului (cultura Coţofeni), sau la începutul epocii bronzului.
Bibliografie.C.S. Nicolăescu-Plopşor,Cercetări, p. 284; L. Roşu.Aspecte,
p. 483.
3.2.2. Tătărăşti (corn. Vaţa de Jos).
În hotarul satului, pe locul numit „Faţa Podului", am găsit, în urma unei
cercetări de suprafaţă, din anul 1996, un topor de tip calapod, din piatră. Piesa
www.cimec.ro
272 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
este confecţionată din gresie, are lungimea de 8,5 cm, lăţimea de 4,5 cm, iar
grosimea de 2,5 cm. La ambele capete are urme de folosire. Deşi nu am
identificat alte vestigii arheologice, pe baza formei sale atribuim 1oporul epocii
neolitice (pi. Vll/2).
3.2.3. Vaţa de Jos.
În colecţia veche de arheologie a muzeului din Deva se păstrează la nr.
inv. 12. 756, un topor calapod (pi. Vll/1 ). Toporul a fost descoperit în anul 1957,
în hotarul comunei, pe locul numit „Piatra Buhii".
Piesa, confecţionată din rocă de culoare neagră, este şlefuită şi are tăişul
ascuţit. Lungimea sa este de 11 cm, iar grosimea de 3 cm.
· Analogiile permit încadrarea largă a materialului în epoca neolitică.
are o lungime de 180 m. Filonul principal Ana a fost deschis pe o lungime de 912
m, 120 m adâncime şi având grosimi între 30 şi 120 cm.
Filoanele Sofia şi Mihaely se află la 45 de m de orizontul principal actual,
lucrările de deschidere măsurând 120 m în lungime. La aceasta se adaugă o
galerie lungă de 650 m prin care se evacua apa din galeriile miniere. De aici a
fost recuperat butucul unei roţi elevatoare folosită la evacuarea apei.
Galeriile aveau cca. 1 m înălţime şi o lăţime de 0,60-0, ?Om, ceea ce a
condus la ipoteza că aici lucrau numai mineri sau sclavi de talie mijlocie şi
culcaţi, sau chiar copii.
Inventarul descoperit în aceste galerii constă în obiecte de dulgherie,
conducte de apă, unelte de minerit, opaiţe. Pe o stâncă a fost identificată
Inscripţia VEP (sau SEP), tradusă prin „VILLICUS ET PROCURATOR", dedicată
conducătorului lucrărilor (sau reprezintă prescurtarea numelui Septimius).
În apropierea galeriilor romane au fost descoperite unelte de minerit şi o
monedă de la Septimius Severus.
b. în urmă cu mai bine de două decenii, ca urmare a unor descoperiri
întâmplătoare, în ~ona Ruda a fost pusă în evidenţă existenţa unei necropole
romane. Pe şeaua dintre vârfurile Barza şi Muncelul, pe locul numit „La
Petreneşti", aflat la numai un km. de „Treptele romane", au fost descoperite
iniţial fragmente de monumente cu caracter funerar.
Cercetarea arheologică sistematică s-a desfăşurat în campanii succesive
între anii 1976-1978 şi 1981-1982, sub conducerea cercetătoarei A. Rusu de la
Muzeul Judeţean Deva. Pe terasa orientată NE-SV, au fost aduse la lumină, în
cele cinci campanii de săpătură, 129 morminte. (pi. Xl/1 ).
Gropile mormintelor dovedesc un rit aparte: incineraţia în gropi de înhumaţie
având dimensiuni variabile între 1,50-1,90m lungime şi 0,60-0,90 m lăţime.
Gropile se adâncesc până la 0,80 cm în sol şi sunt puternic arse pe toată
suprafaţa ceea ce facilitează delimitarea lor în profilul săpături. Pe fundul
gropilor apare, invariabil, un strat de cărbune şi cenuşă în grosime de mai mulţi
tentrimetri (pi. Xl/2-3). Pe baza acestor constatări s-a putut concluziona că
incinerarea se făcea pe loc.
Inventarul arheologic al mormintelor este relativ sărac şi cuprinde fragmente
ceramice, căni, ulcioare, fructiere, străchini, opaiţe cu un singur arzător, cuie de
fier, scoabe, fragmente de cuarţ şi silex. Materialul ceramic descoperit se
înscrie în categoria c&ramicii romane provinciale descoperită pe teritoriul fostei
Dacii romane (pi. XII).
Extrem de importante pentru relevarea componenţei etnice a necropolei
sunt inscripţiile de pe monumentele funerare descoperite în cursul cercetării.
Din analiza ritului funerar, a materialului arheologic, în special ceramic, a
inscripţiilor cu caracter funerar, s-a impus concluzia că la Ruda avem de-a face
cu o necropolă de epocă romană databilă în secolele 11-111 d. Chr. Ea aparţine
unui grup de colonişti illiri sau dalmatini, aduşi aici după cucerirea Daciei în
scopul exploatării bogatelor zăcăminte aurifere.
Cercetări de teren ulterioare au avut drept rezultat localizarea aşezării
coloniştilor a căror necropolă a fost cercetată.
www.cimec.ro
284 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
26. Pentru mai mulle amănunte privind mediul paleontologic în paleolitic vezi VI. Dumitrescu, Al. Vulpe,
Dacia, p. 17-19.
www.cimec.ro
286 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 287
www.cimec.ro
288 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
la Brad - „Cireşata", legăturile dintre cele două culturi nu s-au putut realiza
4.0. Valea Mureşului reprezintă principala arteră de circulatie în Transilvania, teritoriu situat de-a lungul
acestui traseu comercial existent în preistorie apud K. Horedt, Săbiile. p. 14-15.
41. P. Roman, Probleme; idem, Co!ofeni; VI. Dumitrescu, Aria, p. 261-277.
42. I. Andritoiu, Civiliza1ia, p. 17.
43. P. Roman, Cotofeni, p. 77; I. Andri!oiu, Civilizaţia, p. 17.
44. I. Andritoiu, Civilizafia, p. 18.
45. Idem, Repertoriu, p. 26.
46. P. Roman, Cotofeni, p. 53.
47. Ibidem, p. 74; P. Roman, I. Nemeii, Baden, p. 39, 49.
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuta 289
decât pe valea Grişului Alb. În acest sens, putem nota că cele mai apropiate
aşezări Baden din bazinul Grişului Alb sunt cele de la Sântana şi Olari (ambele
în judeţul Arad) 48 •
Consemnăm şi faptul, nu lipsit de interes credem noi, că aşezarea de la
Ruda - „Cireşata" este plasată într-o zonă cu bogate resurse minerale. Dacă
pentru această perioadă aurul era procurat mai ales prin spălarea aluviunilor,
acelaşi procedeu fiind probabil aplicat şi pentru cupru 49 , poate că nu este totuşi
întâmplătoare plasarea aşezării de la Ruda în imediata vecinătate a unor
resurse de minereuri de cupru, actualmente exploatate din plin. Chiar dacă în
perioada de tranziţie spre epoca bronzului activitatea metalurgică este substanţial
redusă faţă de perioada anterioară 50 , n-ar fi exclus ca aşezarea de la Ruda să
fi fost un centru de extracţie şi prelucrare primară a minereului de cupru.
Celelalte aşezări pentru care avem date materiale mai consistente sunt
cele de la Ţebea- ,,Vârful Ruşti", Ribicioara- ,,La cărămizi" şi Şteia- ,,Prislop".
Din toate cele trei aşezări a fost colectat material ce poate fi atribuit fazei I IIc a
culturii Coţofeni. Deoarece locuirile Coţofeni de la Ţebea şi Ribicioara au fost
tratate mai pe larg în literatura de specialitate 51 , nu vom mai insista asupra lor.
În ceea ce priveşte aşezarea de la Şteia pentru exemplificarea încadrării
făcută de noi, semnalăm analogii, în ceea ce priveşte ceramica, la Oradea -
„Salca" 52 , iar într-un spaţiu mai apropiat, la Crăciuneşti - „Şura de Mijloc"
precum şi la Galaţi - „Bulbuca" şi Presaca- „Poiana Bratii", ambele în bazinul
Ampoiului 53 .Despre celelalte locuiri Coţofeni, datele de care dispunem acum
sunt puţine şi neconcludente. Mai trebuie menţionată aici doar locuirea Coţofeni
de la Bulzeşti „Peşterea Cizmei", locuire ce o putem asocia cu gravurile incizate
de pe pereţii peşterii. Desigur, manifestările artei rupestre nu mai sunt în
această epocă la fel de spectaculoase ca în perioadele anterioare, dar simbolurile
solare şi stilizarea siluetei umane, ne indică anumite practici religioase şi
existenţa unui cult al Soarelui. Credem că cercetări ulterioare în „Peştera
Cizmei" vor putea să releve o încadrare cultural-cronologică mai strictă a
descoperirilor făcute până acum.
Înainte de a trece mai departe, considerăm că sunt demne de subliniat şi
influenţele prezente în etapa finală a culturii Coţofeni, influenţe constatate şi în
aşezarea de la Ţebea. Este vorba despre influenţe din sfera culturilor Kostolac
şi Vucedol 54 . Influenţe din mediul vucedolian am identificat şi în aşezarea de la
Şteia prin prezenţa ornamentelor cu împunsături succesive sub formă de spirale
sau cercuri concentrice (pi. IV/4) 55 •
www.cimec.ro
2::W Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
56. Procentajele sunt relevate ci. I. Andriţoiu, Civiliza1ia, p. 89. Anexa III.
57. Ibidem, p. 89.
58. Ibidem, p. 90.
59. Ibidem, p. 91.
60. Ibidem, p. 92.
61.P. Roman, CoJofeni, p. 31-33.
62. I. Andriţoiu, Civilizaţia, p. 21.
63. Plasarea culturii Colofeni, în spaţiul sud-vest transilvănean, între orizontul Ariuşd-Petreşti şi cel
Schneckenberg-Wietenberg, nu mai poate fi acceptată astăzi, cf. P. Roman Colofeni, p. 60.
www.cimec.ro
292 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 293
75. I. AndriJoiu, Civilizaţia, p. 26. Şi în privinţa cronologiei absolute există diferenţe de opinii, H. Ciugudean
plasând evolupa grupului Şoimuş la sfârşitul mileniului III î. Chr„ la începutul mileniului li î. Chr.
desfăşurându-se manifestările etapei finale a bronzului timpuriu, ci. H. Ciugudean, ConsideraJii, p. 119.
76. I. Andritoiu, Civilizatia, p. 26.
77. Aşezări apar!inând grupului Şoimuş au mai fost identificate pe cursul Grişului Alb la Sebeş - „Dealul
Pleşa", Desna -„La vii", Susani- „La râpi", ci. I. Andriţoiu, Civilizaţia, p. 100, nota 122.
78. Vezi în acest sens descoperirile de la Zlatna - „Coltul lui Blaj", cf. I. Lipovan, Aşezările, li, p. 29-48.
Apartenenta lor la bronzul timpuriu este certă deşi au fost exprimate rezerve privind atribuirea lor culturală, ci.
P. Roman. Perioada. p. 41.
79. I. Andriţoiu, Civilizafia, p. 88, 93.
80. Vezi şi la I. Andri!oiu, Civilizaţia, p. 74.
81. M. Rusu, Verbreitung, p. 190; M. Petrescu-Dîmbovifa, Depozitele, p. 127.
82. M. P,,etrescu-Dîmbovi!a. Depozitele, p. 31.
www.cimec.ro
294 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 295
ce acesta fusese în prealabil sfărâmat. Supuse unui jet de apă, particulele fine
de aur, mai grele, rămâneau pe fund, în vreme ce surplusurile erau eliminate 87 •
La un nivel şi mai primitiv se situa spălarea nisipului aurifer cu şaitrocul,
un istrument confecţionat, în epoca romană, din lut şi având pe fund bucăţele
ascuţite de cuarţ pentru a reţine firişoarele de aur 88 •
O a doua metodă de exploatare consta în săparea în stâncă a unei gropi
sub formă de puţ (putei). Această groapă se adâncea şi se lărgea treptat. Acolo
unde era posibil, se folosea focul pentru încălzirea rocii, după care aceasta era
stropită cu apă sau cu oţet pentru a o fragmenta. Sfărâmăturile de minereu erau
apoi colectate, transportate la suprafaţă şi prelucrate 89 •
Metoda de lucru cea mai folosită a fost săparea de galerii (cuniculi).
Aceste galerii se săpau în stâncă cu pironul şi ciocanul. Ele erau orientate după
direcţia filonului aurifer. Dimensiunile lor erau reduse, fiind doar atât de largi cât
să permită o minimă mobilitate. Cu astfel de galerii, romanii au interceptat
filoanele situate între 300 şi 500 m, filoanele cele mai bogate situându-se însă
sub această adâncime. Minereul adunat aici era supus aceluiaşi proces de
prelucrare ce presupunea sfărâmarea şi spălarea lui 90 • Uneori se foloseau
substanţe ce facilitau separarea aurului de impurităţi.
În spaţiul depresiunii Brad s-au folosit doar două dintre metodele de
exploatare, respectiv spălarea nisipului aluvionar şi exploatarea prin metoda
galeriilor.
Spălarea aurului se făcea de-a lungul albiei Grişului Alb şi a unor afluenţi
ai acestuia, precum valea Caraciului sau a Ribiţei. Romanii au preluat, probabil,
locul exploatărilor similare din epoca dacică. Cele mai relevante urme ale
acestor spălătorii de aur se află la Baia de Griş. Aici a fost dislocată o mare
cantitate de pietriş aluvionar, cantonat probabil pe un mai vechi curs al râului
Caraci. Se pare că această activitate era extrem de profitabilă, calculele
estimative relevând faptul că de aici este posibil să se fi extras mari cantităţi de
aur91 .
Vestigii asemănătoare celor de la Baia de Griş au apărut în numeroase
alte localităţi situate de-a lungul albiei Grişului Alb, în amonte de Baia de Griş.
Metoda se aplica în paralel cu cea a săpării de galerii în rocă, aşa cum o
dovedesc descoperirile de la Caraci sau Ruda. Acestea din urmă erau lucrări
miniere mai specializate şi ele necesitau o pregătire aparte.
Pentru o bună organizare şi exploatare a zăcămintelor aurifere, încă de pe
vremea împăratului Traian au fost aduse în Dacia grupuri de illiri din seminţiile
Pirustae, Baridustaeşi Sardeates, specializaţi în exploatările miniere subterane.
Inscripţiile atestă existenţa a numeroşi dalmatini şi illiri în regiunile
aurifere. O analiză a numelor dovedeşte provenienţa illirilor din părţile de sud ale
Pan non iei. Alături de illiri, documentele epigrafice atestă şi prezenţa a numeroşi
www.cimec.ro
296 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
orientali de origine greacă sau semită 92 . Acest amalgam uman este atestat şi în
depresiunea Bradului prin vestigiile descoperite în necropola de la Ruda.
Că regiunea a fost colonizată o dovedeşte şi tezaurul de denari imperiali
romani descoperit la Valea Arsului. Monedele, îngropate sub presiunea
evenimentelor din anul 170, reprezentau o sumă destul de importantă strânsă
începând cu finele secolului I d. Chr. şi a aparţinut, probabil, unui colonist
roman 93 •
Aşa cum am arătat, în zonele aurifere au fost aduse grupuri de mineri illiri
pentru exploatarea zăcămintelor. Şi la Ruda-Brad este prezent un astfel de
grup, aşa cum o dovedeşte necropola identificată pe dealul Muncelul. Inscripţiile
descoperite cu prilejul săpăturilor indică prezenţa aici a unor cetăţeni romani de
origini diferite, fapt ce rezultă din analiza antroponimelor, deoarece pe lângă
numele primite odată cu cetăţenia, există aici şi nume de origine traco-moesică
(Aurelia Tzod„., Dules), siro-palmyreniană (Aurelia-Banea) sau grecească
(Antonia Nice) 94 •
Necropola de la Ruda atrage atenţia prin patricularităţile ritului de
înmormântare folosit - incineraţia în gropi plane, asemănătoare celor de
înhumaţie. Mormintele plane cu groapă de incineraţie, fără urnă, descoperite la
Ruda sunt foarte asemănătoare cu unele de la Histria; acest rit de înmormântare
formează un tip numai în lumea greco-romană 95 • Înmormântări identice există
însă în secolele 1-111 şi în alte provincii, nu numai în zonele greceşti 96 , astfel încât
chiar având o origine diferită coloniştii puteau să adere la acelaşi rit de
înmormântare.
Descoperirile arheologice nu ne oferă informaţii despre locuirea romană
de la Ruda. Nu cunoaştem nici măcar numele aşezării. Prin analogie însă cu
locuiri aparţinând aceleiaşi populaţii de illiri putem presupune că şi locuirea de
la Ruda era organizată tot sub formele cunoscute ale acelor vicus Pirustarum
sau k(astel/um) Baridustarum 97•
O problemă asupra căreia dorim să atragem atenţia este cea a limes-ului
provinciei în această regiune aflată la graniţa de vest a Daciei romane. Fortificaţia
cea mai apropiată atestată până acum este castrul de la Micia (Veţel), situat pe
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 297
valea Mureşului. Istoricii consideră că, de aici, graniţa trecea peste culmile
Munţilor Apuseni, coborând în valea Grişului Repede, la castrul de la Bologa 98 •
Provincia includea astfel întreg arealul minier, fapt dovedit şi de descoperirile
arheologice. Pe valea Grişului Alb, în aval de Baia de Griş nu mai există nici o
descoperire de epocă romană, astfel încât se crede că graniţa mergea până la
Baia de Griş, de unde se frângea spre est până în împrejurimile Abrudului 99 •
Creasta Munţilor Apuseni este perpendiculară pe defileul Grişului Alb dintre
Gurahonţ şi Leasa (ambele în judeţul Arad). Punctul de intrare în defileu se află
la o distanţă apreciabilă de Baia de Griş, spaţiu neacoperit cu descoperiifi de
epocă romană.
Chiar dacă acceptăm faptul că apărarea zonei ar fi fost asigurată de
detaşamente ale Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum şi trupe de la Micia,
precum şi de mici detaşamente mobile de hispanici specializaţi pentru lupta în
munţi (un Numerus Maurorum Hisp(aniensum) este atestat la Ampelum) 100 , este
greu de crezut că trupele respective nu dispuneau de un şir de fortificaţii
intermediare între cele două castre amintite (Micia şi Bologa), poate chiar de un
castru de graniţă a cărui existenţă este chiar presupusă 101 • Aceste fortificaţii ar
fi fost amplasate, în ce priveşte zona noastră, pe creasta munţilor, iar un
eventual castru, mai probabil, în regiunea Gurahonţ, la ieşirea Grişului Alb din
defileu 102 • în lipsa unor construcţii cu caracter militar sau vestigii civile, se pune
întrebarea dacă zona ar fi fost un spaţiu tampon, sau limesul se desfăşura mult
mai la vest şi descoperirile arheologice sunt limitate în această direcţie 103 •
Desigur, presupunerile noastre au un caracter ipotetic şi ele nu se verifică în
lipsa unor descoperiri arheologice. Cu siguranţă se poate afirma doar că
depresiunea Bradului, în porţiunea sa până la Baia de Griş, se afla în interiorul
provinciei romane şi, în aceste condiţii, apărarea ei era asigurată de trupele
imperiale.
înainte de a încheia, este nevoie să precizăm că deşi exploatarea aurului
a cunoscut o stagnare în timpul războaielor marcomanice, ea nu a încetat până
la părăsirea romană a provinciei 104 •
· După această epocă însă, înregistrăm pentru.regiunea Bradului un mare
hiatus din punctul de vedere al informaţiei istorico-arheologice. Este de presupus
că zona nu a rămas o „terra deserta", dar verigile de legătură ne lipsesc.
Informaţii mai consistente avem doar din evul mediu. În studiul acestei epoci
arheologiei îi revine însă rolul de ştiinţă auxiliară a istoriei având menirea de a
confirma ştirile rezultate din analiza celorlalte surse istorice.
încheiE!m aici succinţa noastră prezentare a evoluţiei istorice a depresiunii
Brad în lumina descoperirilor arheologice. În condiţiile actuale, demersul nostru
www.cimec.ro
298 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
se dovedeşte
incomplet datorită insuficienţei materialului documentar, dar ne
exprimăm convingerea că noi cercetări arheologice vor fi în măsură să ofere
datele necesare pentru a acoperi petele albe existente în prezent.
ABREVIERI
www.cimec.ro
302 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 303
www.cimec.ro
304 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuia 305
olunc~oora
• PELEOLITIC
E;I NEOLITIC
/:J;. PERIOADA DE TRANZIŢIE
6 EPOCA BRONZULUI Rx:Jeti \6li
• PRIMA EPOCĂ A FIERULUl-HALLSTATT
A DOUA EPOCĂ_. A FIERULUI - LA TENE
Q
0 (EPOCA DACICA)
EPOCA ROMANĂ
l
D VA
www.cimec.ro
306 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
••• „ • • •
„.""~··
,„~
„
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 307
-,
g
www.cimec.ro
308 Rcpurtoriul arheologic al depresiunii Brad
PI. IV. Ceramică aparţinând fazei finale a culturii Coţofeni: Şteia - „Prislop" (1-B)
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 309
.-
~„·~ ",,· : :.
„.
6 .
.
PI. V. Ceramică aparţinând grupului cultural Şoimuş: Brad - str. Oituz (1-18).
www.cimec.ro
310 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
PI. VI. Ceramică şi utilaj litic atribuite grupului cultural Şoimuş: Brad - str. Oituz
(1-10, 20-21); Şteia - „Prislop" (11-19, 22-25).
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 311
_Q_Q
•••••,•.„„„.,,
..•....,.•,•. „ .. ""t2a
PI. VII. Ceramică,
obiecte de piatră şi metal: topoare - calapod - Vaţa de Jos - „Piatra Buhii"
(1) şi Tătărăşti
„Faţa Podului" (2); picior de cupă şi topoare perforate aparţinând culturii
-
Coţofeni - Ţebea (3), Crişcior (4) şi Ruda „Cireşata" (5-9); topor-ciocan aparţinând epocii
bronzului - Caraci (10); depozit de bronzuri - Brad (11-14), (3-10, după I. Andriţoiu; 11-14,
după M. Petrescu-Dâmboviţa).
www.cimec.ro
312 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
Pl.AN CltlZCllTAL
Q 1 I t \I•
„.....
r; - -
PEŞTERA CIZMEI
PI. IX. Bulzeştii de Sus - „ Peşt e ra Ci zmei " : gravuri reprezentând cercuri solare şi si l uetă
u m ană - cultura Coţofen i (1-2, după M. Cârciumaru ş i M. Nedopaca) .
www.cimec.ro
314 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
PI. X. Baia de Criş: statui antropomorfe datate în secolul VIII î. Hr. (1-3b, după O. Floca)
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 315
• ~·-""'„.
·- "'- ., ......
,..,„/n ----·
- · -
„ ........ a-
'!'=::: - -.
„
, ---
„
...·----·------' \
iii# ~
A 1
--~
t '
' _____
..,,,._.
'\ ...._, _____
"' __ ......
î'\_____„l'
„::;;
msot vegetal
?
mcenuşă
~Pământ ars nmno Urmă de grindă
a .sotviu
PI. XI. Necropola romană de la Ruda -Brad : planul săpăturilor arheo log ice şi
profile de gropi de incineraţie (1-3, după A. Rusu) .
www.cimec.ro
316 Repertoriul arheologic al depresiunii Brad
' \ ll
( \O Ms
' I C ))
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 317
Resume
Fig. 3. Ţebea- „Ruşii": plan de la situation avec localisation ces trois tombeau tumulaires.
Fig. 4. Ţebea-„Ruşti": le turnul situe de la station.
Fig. 5. Baia de Griş- „Gura Voinii": tresor de monnaies contenant 70 drahmes de la
Apollonia et Dyrrhachium.
PI. I. La carte de decouvertes archeologiques de la depression Brad.
PI. li. Des outils paleolitiques: Basarabasa-Brotuna (apres M. Roska).
PI. III. Ceramique appartenant a la cultura Cotofeni: Ruda- „Cireşata" (1-15).
a
PI. IV. Ceramique appartenant phase finale de la cultura Coţofeni: Şteia- „Prislop" (1-8).
PI. V. Ceramique attribue au group cultural Şoimuş: Brad-rue Oituz (1-18).
PI. VI. Ceramique et outillage litique attribue au group cultural Şoimuş: Brad-rue Oituz (1-
10, 20-21); Şteia- „Prislop" (11-19, 22-25).
PI. VII. Ceramique, des objets de pierre et de metal: haches-embauchoir - Vaţa de Jos -
„Piatra Buhii" (1) et Tătărăşti „Faţa Podului" (2); pied de coupe et haches perfore appartenant
a la culture Coţofeni - Ţebea (3), Crişcior (4) et Ruda- „Cireşata" (5- 9); marteau de pierre
a
appartenant l'epoque du bronze - Caraci (1 O); depOt de bronzes - Brad (11-14) (3-1 O, apres I.
Andriţoiu; 11-14, apres M. Petrescu Dâmboviţa).
PI. VIII. Bulzeştii de Sus- „Peştera Cizmei": plan topographique (apres M. Nedopaca et
P. Chirilă).
PI. IX. Bulzeştii de Sus· „Peştera Cizmei": gravures representant des cercles solaires et
silhuette humaine - le cultura Coţofeni (1-2 apres M. Cârciumaru et M. Nedopaca).
PI. X. Baia de Griş: des statues antropomorphes dates en v111•m• siecle av. J. C.
PI. XI. La necropole romain de la Ruda-Brad;le plan du fouilles archeologique et des
profils de fosse d'incineration (1-3, apres A. Rusu).
PI. XII. Ruda-Brad: ceramiques et fragmentes litiques provenant de necropole romaine
(apres A. Rusu).
www.cimec.ro
www.cimec.ro
ROLUL ECONOMIC AL AŞEZĂRII ROMANE
MICIA ÎN CADRUL PROVINCIEI DACIA
Liviu Mărghitan
www.cimec.ro
320 Rolul economic al aşezării romane Micia
1. Rezultatele săpăturilor au fost publicate în anul 1970. Liviu Mărghitan, Mici a a fost un pagus în tot timpul
Daciei romane, „Studii şi cercelări de islorie veche", XI, 4, p. 579-594.
2. Octavian Floca, Liviu Mărghitan, Noi descoperiri la aşezarea romană Micia, „Ritmuri hunedorene": 1968,
mai, p. 5-7; Octavian Floca, Liviu Mărghitan, Noi consideralii privind castrul de la Micia, „Sargetia", VII, 1970,
p.43-57.
3. Constantin Daicoviciu, Micia I. Cercetări asupra castului, „Anuarul Comisiunii" Monumentelor Istorice
pentru Transilvania, III, Cluj, 1930-1931, p. 3-43.
www.cimec.ro
Liviu Mărghitan 321
4. În parte inedite. Consemnate de noi în Din trecutul de luptă al ţărănimii hunedorene, Deva, 1967, p. 59.
5. Material inedit păstrat în depozitele Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.
6. Octavian Floca, Ferenczi Ştei an, Liviu Mărghitan, Micia. Grupul de cuptoare romane pentru ars ceramică,
Deva. 1970.
www.cimec.ro
322 Rolul economic al aşezării romane Micia
7. O publicare relativ sumară în „Studii şi cercetări de numismatică", VIII, 1984, p.119-127 (C. Petolescu,
L. Mărghitan).
8. Ioan I. Russu, Octavian. Floca, Volker Wollmann, Inscripţiile Daciei romane, vot. III, partea a 3-a,
Bucureşti, 1984, p. 55-191.
www.cimec.ro
Liviu Mărghitan 323
www.cimec.ro
324 Rolul economic al aşezării romane Micia
Abstract
The study highlights that Micia was an important economic centre as part of Dacia
Province. Thie set'6ement benefited by good conditions for development because ii was placed
in an agricultural zone. At the same time it was an important centre for burnt earthen-pot
production.
The settlement participated in the commercial lile of Traian Dacia through the Mician
harbour by the Mureş river.
· The Roman camp placed in this zone contributed to economic development of the West
side of the Roman Dacia. The troops of the Roman camp supervised the peace in zone, essential
factor for an increasing economic activity.
Archaeological researches proved that the civil settlement had a great extension. The
locality had streets longer than one kilometre, temples, public baths, bid administrative buildings,
even an amphitheatre (it is the discovered until now in Dacia).
At the same time have discovered some installations for ceramic materials burning. These
installations produced worship objects {Roman divinity statuettes), diverse domestic plates,
bricks and tiles for the roofs of the houses.
The big number of marble and usually stone architectural representations consisting ol
natural dimension statues, funeral linos, medallions on which are scuptured the busts of the
defuncts, the monuments of „stella" type proves the existence, at Micia, of one or more
workshops for the artistic process of stone carving. ·
Discovery on the bank of the Mureş river of a real harbour where there are big stores for
goods certifies an intense commercial activity which exceeded the commercial changes for local
necessities.
A treasure of almost 3000 pieces of Imperial money suggests the possibilities for some
of Micia's inhabitants to accumulate capital !rom their activities.
www.cimec.ro
FAZE ŞI ETAPE DE AMENAJARE ALE
COMPLEXULUI TERMAL GERMISARA
(Geoagiu-Băi, judeţul Hunedoara)
Eugen Pescaru
Adriana Rusu-Pescaru
1 . C. Stoica, Geoagiu Băi. 1980; C.Stoica, Staţiuni şi izvoare minerale din ţinutul Hunedoarei, Deva, 1970,
p. 50-53.
2. N.Gostar, Inscripţii şi monumente din Germisara, in Contribuţii la cunoaşterea regiunii Hunedoara, III,
1956, p. 57-99; I.I.Rusu, Caerellius Sabinus-legatus provinciae Raetiae, în Apulum, V, 1965, p. 551-556;
O.Tudor, Oraşe, târguri şi sate in Dacia romană, 1968, p. 130, cu bibliografia menlionată; /DR, 11113, Bucureşti,
1984, p. 211-212, 227-228.
3. CIL, III, 12573; N.Gostar, op. cit., p. 70; D. Tudor, op. cit., p. 130-137; I.I.Rusu, Inscripţii romane dinjudeţul
Hunedoara, in Sargetia, V, 1968, p. 95-101; /DR, 111/3, p. 212.
4 .. CIL, III, 1398-1402; N.Gostar, op. cit., p. 62 şi următoarele. !DR. 11113, p. 211-212.
www.cimec.ro
326 F3ze de amenajare ale complexului termal
www.cimec.ro
Eugen Pescaru, Adriana Rusu-Pescaru 327
7. A. Rusu, Marcus Statius Priscus la Germisara, în Sargetia, XXI-XXIV, p. 653-656 (la care se aduagă încă
un număr de monumente încă inedite).
www.cimec.ro
328 Faze de amenajare ale complexului termal
www.cimec.ro
Eugen Pescaru, Adriana Rusu-Pescaru 329
8. E.Pescaru, fncă o plăcuţă votivă din aur descoperită la Germisara(Geoagiu-Băi), în Sargetia XXI-XXIV,
(1988-1991),p.663-666. '
www.cimec.ro
330 Faze de amenajare ale complexului termal
La Germisara are loc o erupţie din subteran, cu apă termală şi mâl bogat
în calcar şi ozid de fier, care se solidifică relativ repede, formând un tuf calcaros
ce acoperă bună parte din monumentele şi amenajările de perioadă romană
(Fig. 9). Stabilirea cu exactitate a momentului în care s-a produs acestfenomen,
ne va ajuta să stabilim dacă el a determinat abandonarea băilor de către romani,
sau s-a produs ulterior acestei perioade. Un studiu geologic, în curs de
desfăşurare, va furniza datele necesare elucidării acestei probleme.
*
Activitatea complexului termal continuă şi în perioadele următoare, conform
consemnărilor de epocă 9 -şi mărturiilor arheologice. Au fost identificate
substrucţiile din piatră a două clădiri (CF 1 şi CF 2 ) aflate în partea de sud-est a
mamelonului. După modul de realizare al fundaţiilor - piatră plată de carieră
aşezată pe un singur nivel şi legată cu pământ (CF 1 ), sau piatră de râu în
combinaţie cu piatră mărunţită de carieră al cărui liant este tot pământul galben-
lutos (CF 2 ), presupunem că pe acestea se ridicau elevaţii din lemn. Lipsa unui
inventar mobil concludent ne pune în imposibilitatea stabilirii destinaţiei acestora.
Construcţia CF3 a funcţionat ca şi capelă catolică până în perioada
interbelică când a fost demolată. Planul clădirii este orientat est-vest. În interior
fiind surprinse mai multe straturi de nivelare rezultate în urma refacerii succesive
a pardoselii. Piciorul altarului ()a fost realizat din cărămidă având ca liant mortar
şi era tencuit. În timpul cercetării a fost găsit răsturnat.
În faţa altarului am identificat câteva fragmente osteologice (mandibule,
vertebre, oase ale antebraţului), provenind de la un schelet de adult şi unul de
copil. Din cauza intervenţiilor din perioada modernă (loc de campare al turiştilor,
amplasarea unor stâlpi de iluminat, foraje geologice), stratigrafia a fost deranjată
ceea ce a făcut ca şi aşa puţinele materiale descoperite să nu poată fi
interpretate ştiinţific şi încadrate cronologic.
O altă construcţie (CF 4 ), cu amenajările aferente ei, identifică arheologic,
vine să completeze inventarul imobil de perioadă medievală de la Germisara.
Aceasta este situată pe partea de nord a mamelonului şi este orientată cu latura
lungă (aproximativ 17 m) pe direcţia est-vest. Planul construcţiei nu a putut fi
stabilit în întregime din cauza unor intervenţii contemporane (carieră de piatră
şi amenajarea unui drum de acces), ce au distrus parţial construcţia şi planimetria
zonei.
9. Conrad Iacob Hiltebrandt, în Călători străini despre ţările române, voi. V, Bucureşti, 1975, p. 564 face
următoarea descriere a băilor de la Germisara:
„ „. Apa venea dintr-un deal pe o câmpie şi era potrivit de caldă. Acolo se afla o casă stricată, în care erau
diferite cămăruţe, dar în ele nu se găsea nimic, pe pereţi erau mâzglălite multe nume. Acolo unde cădea apa cu
repeziciune, se afla sus o stâncă îngustă de piatră, unde puteau şedea două persoane spate în spate, iar jos era
un spaţiu mare, în formă de dreptunghi, în care se putea inata, cu apă până aproape de gât. „.".
Arhivele Naţionale-Filiala Deva, Fond Prefectura jude/ului Hunedoara, dos. 26111772, f. 1, se menţionează:
1772 septembrie 4, Deva
Scrisoarea nobilului Adam Pogâny adresată Tablei Continue a Comitalului Hunedoara cerând să fie incluse
în impozitul militar plata pâinii şi transportul alimentelor pentru soldaţii trimişi de Comandamentul Suprem al
armatei la Geoagiu.
Este vorba de 33 de militari sub comanda unui sublocotenent din regimentul Pellegrini care vor sosi în 6
septembrie pentru îngrijirea sănătăţii ("ad recuperandae valetudinis fine ad Balnea Al Gyorgyense missus").
www.cimec.ro
Eugen Pescaru, Adriana Rusu-Pescaru 331
1O. P. V. Batariuc, E. Pescaru, Cahle descoperite la Germisara (Geoagiu-Băl), jud. Hunedoara, în Sargetia
XXVI, p. 391-417
www.cimec.ro
332 Faze de amenajare ale complexului termal
11 . Arhivele Naţionale - Filiala Deva, Fond Inspectoratului Geologie şi Minier Deva, document 103421127.
Proces-verbal.
„în cauza de recunoaştere şi validare a drepturilor miniere privitoare la băile termale carbo-gazoase din
Geoagiul-de-jos-Băi, plasa Geoagiul-de-jos, judelui Hunedoara, proprietatea băncii „Ardeleana" institut de
credit şi de economii, societate pe acţii în Orăştie, dresat în baza ordonantei Nr. 10.013 per 1927 din 31 Oct. 1927
a Inspectoratului Minier VI. Zlatna, la !aţa locului în Geoagiul-de-jos-Băi la 4 Novembre 1927.
Prezenţi: Inginer Dionisiu Jakab delegat al Inspectoratului Minier VI. Zlatna, şi Dr. Enea Papiu, representant
al proprietarei bănci „Ardeleana" institut de credit şi de economii, societate pe aclii în Orăştie.
Delegatul Inspectoratului VI. Minier Zlatna Dionisie Jakab constată:
1 . ca băile termale carbo-gazoase Geoagiul-de-jos-Băi constau din una biserică mică, un Hotel cu 11 camere
în etaj, biroul administrativ Restaurant şi localităţile auxiliare şi o verandă mare închisă în parter. apoi: 6 clădiri
pentru oaspeli cu în total 35 camere de locuit aranjate corespunzător, mai departe 2 clădiri cu 7 pişcine pentru
băi, un bazin liber, un şopron pentru trăsuri şi un grajd pentru cai, toate clădirile din zid, precum şi alte
apertinenţe, toate în stare bună, lolosibilă, şi că atât bazinul liber cât şi pişcinele sunt alimentate de izvoare
imediate acestor bazin uri respective pişcine de 30-32 grade Celsius pişcinele şi 30 grade Celsius bazinul liber.
2. constată în baza informaţiilor câştigate la lata locului de la un număr însemnat de locuitori din Geoagiul-
de-ios-Băi corespunzătoare cu notorietatea publică ca aceste băi minerale funcţionează din timpuri străvechi şi
îndeosebi ca funcţionează neîntrerupt de la începutul Imperiului Roman şi astfel au functionat atât înainte de
anul 1923 cât şi anul 1923 şi pe la anul 1923 şi au !ost cercetate şi folosite anual de un număr corespunzător
deoaspeti.
3. ···························
În urmare în baza acestor cercetări făcute constată că băile Geoagiul-de-jos-Băi de ape minerale termo-
gazoase au fost şi sunt în neîntrerupta exploatare normală mult înainte de începerea Imperiului Roman şi sub
întreaga durată a acestui Imperiu până în prezent.
Nemaifiind alte de constatat procesul verbal prezentat s'a încheiat, cetit şi semnat la datul şi locul de sus."
www.cimec.ro
Eugen Pescaru, Adriana Rusu-Pescaru 333
GERMISARA
CAVfTAT~
NATURALJ.
''
', /
'' /
'' /
''
'
''
'' , r
'' /
/
'
'''
/
/
/
' "
Fig. 3. Faza I de amenajare
www.cimec.ro
Eugen Pescaru, Adriana Rusu-Pescaru 335
www.cimec.ro
!336 Faze de amenajare ale complexului termal
.,,..----
,/
----- ---... COMPLEXUL TERMAL ROMAN
,/ GERMISARA
,,
,/
,
~
r--------\1-WJTC"L-------~-----l
t_ ________~\_\.\._
·-~~~------- ____ ..J
Fig. 5.
www.cimec.ro
Eugen Pescaru, Adriana Rusu-Pescaru 337
FISUR GEOLOGIC
1. Secţiunea C- D 2. Secţiunea A - B
CANAL DE
ALIMENTARE
AL BAZUNULUI
BZE2
3. Secţiunea E- F
www.cimec.ro
338 Faze de amenajare ale complexului termal
www.cimec.ro
Eugen Pescaru, Adriana Rusu-Pescaru 339
www.cimec.ro
www.cimec.ro
DESCOPERIRI DE EPOCĂ ROMANĂ
ÎN ŢARA HAŢEGULUI
!Emil Nemeşi
www.cimec.ro
342 Descoperiri de epocă romană
REPERTORIU
BĂIEŞTI
. Au fost semnalate descoperiri izloate de monede greceşti şi romane.
HTRTE, XV (1904-1905), p. 120
BREAZOVA
În pădure, pe drumul spre Poieni au fost descoperite urme de construcţii,
cărămizi, ţigle, ceramică de factură romană. H. Tatu, ZKalmar, Repertoriul Ţării
Haţegului, În Sargetia XXI-XXIV, p. 95
La nord de sat, pe dealul „Drăgaia", s-au descoperit urmele unei
construcţii (villa rustica), iar alături un mormânt aflat la Muzeul de arheologie din
Sarmizegetusa. O.F/oca, Regiunea Hunedoara-ghid turistic, 1957; L.Mărghitan,
Urme romane pe cuprinsuljudeţului Hunedoara, În Sargetia, XI-XII, 1974-75, p.
37-42
CÂRNEŞTI
Pe teritoriul satului s-au identificat urmele unei aşezări din epoca romană,
resturi de ziduri şi urmele drumului roman. M.J.Ackner, J.C.C., 1856, p. 9,·
/. Marţian, Repertoriu, p. 130
La circa 300 m vest de sat, la sud de drumul spre Ostrov, au fost
descoperite cărămizi, ţigle, olane, ceramică de factură romană. H. Ta tu, Z Kalmar,
op. cit, p. 95
CIOPEEA
Lângă drumul dintre Ciopeea şi Sântămărie - Orlea, au fost semnalate
substrucţii de clădiri, cărămizi şi ţigle romane. J.F.Neigebauer, Dacien, p. 83, nr.
14; G. Teg/as, HTRTE, XV, 1904-1905, p. 136
Fără loc de descoperire se amintesc monede imperiale de la împăraţii
Vespasian, Filip Arabul şi Constantius. I.Marţian, op. cit., p. 174
La hotarul satului (loc neprecizat) s-au descoperit urme de ziduri romane.
O.Floca, op. cit., p. 261
CLOPOTIVA
Într-o grădină din sat au fost descoperite în anul 1894 două inscripţii
funerare (CIL, III, 1479, 1519) şi a statuie feminină din marmură. A.Marsigli,
Danubius, li, pi. 57, p. 7,· G. Teglas, AE, XV, 1895 p. 95
www.cimec.ro
344 Descoperiri de epocă romană
CRĂGUIŞ
La hotarul satului au fost descoperite substrucţii de clădiri şi ceramică de
factură romană. Informaţie: O.Floca
„Pe holda lui Bolduş", la sud de sat, pe malul drept al pârâului Crăguiş s-
au descoperit pe lângă materiale aparţinând culturii Petreşti, prefeudale şi
medievale şi ziduri, cărămizi, olane de factură romană. H. Tatu, ZKalmar, op.
cit., p. 95
DENSUŞ
Pe locul numit „Satul lui Cremene", pe un platou aflat pe malul drept al văii
Galbena, pe lângă materiale din neolitic şi bronz au fost descoperite fragmente
de ceramică romană.
Pe locul numit „Câmpul Mare", pe un platou aflat la sud-vest de sat, au
fost descoperite substrucţii de ziduri şi ceramică romană. H. Tatu, ZKalmar, op.
cit., p. 95
FĂRCĂDIN
Se pare că ar fi fost semnalată o aşezare romană unde s-ar fi găsit şi un
mozaic. M.J.Ackner, Transilvania, I, 1833, p. 273-283
în partea de hotar dinspre Haţeg, în mai multe rânduri s-au găsit întâmplător
fragmente de vase de lut ars de factură romană. L.Marghitan, op. cit., p. 38
FEDER I
Pe locul numit „Sub Padeş", la cca 400 m est de cătun, s-au descoperit
substrucţii de construcţii, cărămizi, ţigle şi ceramică de factură romană. H. Tatu,
V.Moraru, În Sargetia XVI-XVII, p. 151-159
HĂŢĂGEL
Pe malul drept al pârâului Ortovarniţa, pe locul numit „Grădiştioara" au
fost descoperite zidărie şi fragmente de ţigle şi cărămizi romane. Informaţie:
H. Tatu
HAŢEG
Pe drumul spre Hunedoara au fost descoperite urmele unui apeduct
roman. ACMIT, I, 1926-28, p. 175
Lângă oraş, săpăturile lui A.Fodor au scos la iveală ziduri şi obiecte(?) de
factură romană. MOTUM, V, 1845, p. 67
. Între lina ferată şi şoseaua Haţeg-Subcetate, la cota 301, au fost
descoperite resturi de ziduri şi cărămizi romane. C.Daicoviciu, Dacia, VII-VIII,
1937-1940, p. 312
Fără prezentarea topografică a locului, au fost descoperite reliefuri
funerare, paviment de mozaic aflate la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
J. F. Neigebauer, Dacien, p. 88; M.J.Ackner, J.C.C.1856, p. 10
www.cimec.ro
Emil Nemeş 345
HOBIŢA
La cimitir s-au descoperit mai multe fragmente de inscripţii. A fost descoperit
şi o parte dintr-un apeduct roman. J. F. Neigebauer, Dacien, 70,· M. J. Ackner,
J. C. C., 1856, p. 9
Pe dealul „Sucionilor", la marginea satului, săpăturile efectuate de O.Floca
în 1943 au scos la iveală un cuptor de cărămizi. O. Floca, Dacia, IX-X, 1941-
1944, p. 440
ln anul 1948 O.Floca a dezvelit una dintre cele mai tipice ferme romane.
O. Floca, Studii, 1111, 1948, p. 108-11 O
HOBIŢA (PUI)
De aici provine un relief din marmură reprezentându-l pe Hercule.
Subsemnatul l-a adus şi predat muzeului devean.
LIVADEA
Pe teritoriul satului (loc neprecizat) au fost identificate în anul 1900 urme
de ziduri, bucăţi de mozaic, o sapă, cuie şi un opaiţ din ceramică, toate de
factură romană. I. Bardan, AE, XX, 1900, p. 390-391.
Pe locul numit „Livezea", la cca 500 m vest de f9sta fermă CAP, pe malul
stâng al Văii Lupului, s-au descoperit fragmente ceramice, cărămizi şi ţigle de
factură romană. H. Talu, Z Kalmar, op. cit., p. 97
LIVEZI
Din loc neprecizat, au fost semnalate ziduri şi ţigle romane. I. Moldovan,
Fmi/, 1853, p. 310
MĂLĂEŞTI
La cca 1 km est de „Dealul Cetăţii" a fost semnalată zidărie antică,
probabil de factură romană. J. G. Saide, AOG, VI, 1851, p. 243
NALAŢI
Pe locul „Casa Mara", la cca 100 m sud-vest de Preventoriu, pe malul
stâng al Râului mare, au fost descoperite ziduri, cărămizi, fragmente ceramice
de factură romană. H. Talu, Z Kalmar, op. cit. p. 97
OHABA PONOR
Pe locul numit „Vad", la cca 500 m de vadul de trecere a Straiului s-a
depistat o posibilă vili a rustica cu material format din ţigle şi cărămizi de factură
romană. H. Talu, V. Moraru, op. cit., p. 158
OSTROV
Au fost semnalat: urmele a două ziduri de incintă a unei construcţii,
precum şi fragmente de cărămizi. O parte din materialele epigrafice şi sculpturale
care împrejmuiesc biserica ar putea fi de aici. M. J. Ackner, JCC, li, 1857, p. 75,·
I. Marţian, op. cit., p. 490; I. Moldovan, Fmil, 1853, p. 281-282 .
La vest de pârâul Ordovarniţa, şi la sud de drumul spre Sarmizegetusa
este o posibilă vi Ila rustica. Aici a fost descoperită o splendidă statuetă din bronz
a Dianei, care din păcate a dispărut. C. Pop, E. Nemeş, Acta Musei Napocensis,
XI, 1974, p. 85-92
La hotarul satului s-a descoperit un mormânt din epoca romană. Trei
urcioare din inventarul mormântului ajungând la Muzeul din Sarmizegetusa.
L. Mărghitan, op. cit. p., 41; TIR, L. 34, p. 86
OSTROVEL
La est de drumul ce intră în sat, pe locul numit „Hotar", au fost descoperite
urme de zidărie, fragmente de cărămizi, ţigle şi ceramică de factură romană.
H. Talu, Z Kalmar, op. cit., p. 97
PÂCLIŞA
La nord de sat au fost semnalate substrucţii din zidurile unei mari
construcţii din piatră, posibil de factură romană. G. Teglas, Foldr. Kog/., XIX,
·1891, p. 84; I. Marţian, Rep., p. 493
PEŞTEANA
În vara satului au fost semnalate substrucţii din clădiri romane, coloane şi
capiteluri, un tipar de vas şi fragment de terra sigillata. /.Marţian, op. cit., p. 501,·
O. F/oca, A/SC, 112, 1928-32, p. 102-103
În hotarul satului au fost descoperite ziduri din construcţii romane. La
împreunarea râului care trece prin Haţeg cu cel al Densuşului se află substrucţile
unei posibile villa rustica. La fel spre locul numit „Grădiştioara". O. Floca,
Regiunea Hunedoara ... , p. 341
Cu ocazia unei lucrări de drenaj efectuată în 1978, în stânga drumului ce
duce spre Peşteana, la cca 200 m de la trecerea peste lina ferată, au apărut la
cca -0,25 m fragmente de zid cu pietre de râu şi mortar, ţigle, cărămizi şi
ceramică, toate de factură romană. I. Andriţoiu, Sargetia XIV, 1979, p. 15-34
POIENI
La est de sat, pe malul stâng al pârâului, s-a descoperit ceramică de
factură romană. H. Talu, Z Kalmar, op. cit., p. 98
PUI
Pe înălţimea numită „Grădişte", la cca 4 km est de sat, pe malul drept al
Straiului, aproape de vărsarea văii Ponorului, s-au depistat puternice ziduri de
piatră legate cu mortar, cărămizi şi ţigle. G.Teglas afirmă că ar putea fi un
castellum pentru paza drumului pe valea Straiului şi Jiului. M.J.Ackner, JCC,
1856, p. 10; G. Teglas, HTRTE, VI, 1889-90, p. 110
www.cimec.ro
Emil Nemeş 347
PĂUCINEŞTI
În sat, aproape de ruinele bisericii, s-a descoperit o conductă romană de
apă cu ţevi de lut, care se întindea spre est până la şosea. I. Moldovan, Fmil,
1853, p. 262,· I. Canea, BSG, L V, 1936, p. 44, nr. 3
RÂU ALB
. Au fost semnalate urme de zidărie şi ceramică romană. Loc neprecizat.
L. Mărghitan, op. cit., p. 41
RÂU BĂRBAT
Pe o înălţime de la marginea satului, au fost identificate urme de clădiri,
cărămizi şi fragmente ceramice de factură romană. HTRTE, XV, 1904-5, p. 125
La cca 700 m de sat spre Pui, s-a descoperit o locuire cu materiale de
factură preistorică, dacică, romană şi medievală. H. Talu, V.Moraru, op. cit, p.
151-159
Pe vârful dealului împădurit, deasupra satului, au fost descoperite urme
romane. O. Floca, Regiunea „., p. 266
RÂU DE MORI
Au fost semnalate substrucţii de clădiri din piatră, probabil o villa rustica.
M.J.Ackner, Jet:, 1856, p. 9; G.Mallasz, PMJH, I, 1924, p.60
În locul „La Izvor", aflat la sud de microhidrocentrala Ostrov, la vest de
drumul spre Valea Dâljii, s-au descoperit fragmente ceramice, cărămizi şi ţigle
de factură romană. H. Talu, Z Kalmar, op. cit. p. 99
REEA
Lângă şoseaua Haţeg-Sarmizegetusa, într-un teren arabil, au fost
identificate substrucţii de clădiri de unde se pare că provin cărămizi, dintre care
unele au ştampila QAB (CIL, III, 8075,8) şi LEG 1111 Flavia (CIL, III, 8070=1631)
G. Teglas, AEM, XI, 1887, p. 238.
S-a mai descoperit în curtea unui ţăran, un fragment dintr-un sarcofag.
O. Floca, Sargetia li, 1941, p. 32
RĂCHITOVA
În cetăţuia de aici sunt utilizate şi cărămizi romane. L.Mărghitan, op. cit., p. 41
SĂLAŞUL DE SUS
În locul numit „Sasa", pe valea Bălţii, la cca 3 km N-E de sat, s-a
descoperit o aşezar,&;l cu material ceramic, cărămizi, ţigle, 4 stele funerare, toate
de factură romană. H. Talu, Z Kalmar, op. cit., p. 99.
Din loc neprecizat s-au descoperit monede republicane romane. O. Floca,
Regiunea. „ ., p. 262-263
www.cimec.ro
348 Descoperiri de epocă romană
SĂCEL
În curţile de la sud de drumul spre Sânpetru a fost descoperită ceramică,
cărămizi şi ţigle de factură romană.În curtea locuitorului Salica a fost semnalată
o construcţie de factură posibil romană. Informaţie: H. Tatu
SÂNPETRU
La „ Turnul de pază aflat la cca 1,5 km vest de sat, spre Ostrov, au fost
găsite fragmente de ţigle şi cărămizi romane. în locul numit „La Măr" au fost
identificate urmele unei fortificaţii antice, posibil romane. I. Moldovan, Fmi/,
1854, nr. 37, p. 198; I. Marţian, op.cit., p. 597.
în curtea lui Vulc Doinei, au fost descoperite fragmente ceramice, cuie,
piroane, un cosor, două monede de la Severus. Materialele sunt păstrate la
şcoala din localitate. Informa/ie: H. Tatu.
Din diferite puncte neprecizate au fost scoase ocazional fragmente
ceramice de factură romană. Prezenţa unor vestigii romane a fost sesizată şi în
cursul perieghezei efectuate de R. Popa şi Gh. Lazin. D. Tudor, Oraşe, târguri,
sate, p. 103.
La 400 m vest de sat pe o movilă au fost descoperite ziduri, olane,
ceramică de factură romană şi medievală. H. Tatu, Z Kalmar, op.cit., p. 100
SÂNTĂMĂRIA ORLEA
Lângă biserică s-a descoperit un fundament de zid din blocuri de piatră,
posibil de factură romană. J. F. Neigebauer, Dacien, 83, nr. 12
La nord, spre Haţeg, au fost identificate substrucţii de ziduri din piatră,
cărămizi şi ţigle de factură romană. G. Teglas, Foldr. Koz/. XIX, 1891, p. 84
Săpătură efectuată între Haţeg şi Sântămăria Orlea, pe partea stângă a
şoselei ce duce spre Subcetate, pe un platou numit „Grindanu", cuprins între
lunca Râului Mare şi lunca Galbenei a scos la suprafaţă două clădiri mari, dintre
care una avea sistem de hypocaustum. S-a descoperit mult material de factură
romană: lanţ de fier, cuie, piroane, un vârf de săgeată, o cantitate apreciabilă de
ceramică, fragmente din vase de sticlă, ceramică fină, monede, dar şi fragmente
ceramice de factură dacică lucrate la roată. Ruinele de pe „Grindanu" se află
la marginea unei mari suprafeţe agricole care a avut în antichitate destinaţia
unei villa rustica. Radu Popa, Acta MN, IX, 1972, p. 439-447
SILVAŞUL DE JOS
La 1 km. sud de sat, în dreapta drumului ce duce la Prislop, în locul numit
,,între Ogăşi", pe o terasă delimitată pe trei laturi de un pârâiaş, a fost
descoperită o construcţie romană cu ziduri de piatră de râu şi paviment de
cocciopesto. Pe terenul arabil au fost culese printre alte fragmente şi câteva de
factură romană. I. Andriţoiu. Sargetia, XIV, 1979, p. 15-34
La sud de ferma fostului CAP, pe malul stâng al pârâului au fost descoperite
ateliere (?) şi cuptoare de ars ceramică de factură romană. H. Talu, Z Kalmar,
op.cit., p. 100
www.cimec.ro
Emil Nemeş 349
SUBCETATE
La est de drum, la baza „Măgurii Curate", la casa Florescu, au fost
descoperite două monede şi o fibulă de factură romană. Informaţie: lnv. Florescu
Lângă Şcoala veche, apare o fundaţie de piatră de formă pătrată. în
interior s-a descoperit mozaic şi-0 fibulă de factură romană. Informa/ie: H. Tatu.
SIBIŞEL
Pe valea râului Sibieşel la cca 1,5 km nord de satul Sibieşel, pe locul numit
!,Grădiştioara", se află substrucţia unei clădiri, posibil romane.
La cca 400 m sud-vest de Sânpertu şi la sud de şoseua Sâmpetru-Unciuc,
apare o ridicătură de pământ pe a cărei latură au fost descoperite fragmente
ceramice romane. Un sondaj efectuat în ridicătura de pământ a dus la găsirea
unei substrucţii din piatră de râu legate cu mortar tipic romane. Proprietarul
afirmă că ar fi dat şi peste un bloc de marmură. Informa/ii: H. Talu
TOTE ŞTI
La vest de comună, spre Hăţăgel, pe un loc numit „Grădiştioara" s-au
descoperit mai multe temelii de clădiri dintr-o aşezare de epocă romană. Tot aici
s-au mai descoperit şi două inscripţii (CIL, III, 1419, 1421) J. F. Neigebauer,
Dacien, 78; C. Goos, Chronik, p. 116
TUŞTEA
în hotarul satului, în grădinile cătunului Suseni, au fost descoperite
construcţii din piatră, monumente sculptate şi epigrafice romane. Sunt cunoscute
inscripţiile CIL, III, 1423, 1525- I. Moldovan, Fmil, 1883, p. 293-308; I. Marţian,
op.cit., p. 706
UNIREA
Pe malul „Mangop", la cca 3 km nord de sat, s-au descoperit cărămizi,
ţigle, olane şi fragmente ceramice romane.
Pe „Locul Uriaşilor", la cca 700 m est de sat, la cotitura drumului spre
nord, au fost descoperite cărămizi, ţigle, olane, ceramică şi urmele unui
hypocaust, tipic romane. H. Talu, Z Kalmar, op.cit., p. 102
VAD
În cimitir s-a descoperit o aşezare unde pe lângă materiale aparţinând
culturilor Turdaş, bronzului, prefeudal s-a găsit şi ceramică de factură dacică şi
romană. H. Tatu, Z Kalmar, op.cit., p. 95
VALEA LUPULUI
În hotarul satului s-a descoperit o statuetă de bronz din epoca romană
reprezentând un geniu înaripat. Se află la Muzeul devean (inv. 1129).
La cca 800 m de sat pe locul numit „Valea Verde", în stânga drumului ce
duce la Râu Bărbat, au fost descoperite materiale de construcţie-ţigle, elemente
~e paviment, mortar şi fragmente de factură romană. I. Andriţoiu, op.cit., p. 29.
www.cimec.ro
350 Descoperiri de epocă romană
VALEA DÂLJll
Pe locul „La Gropi", la cca 200 m sud de sat, pe malul drept al văii Dâljii,
au fost descoperite urme de construcţii cu mai multe încăperi, un tronson de
apeduct, ceramică, zgură feroasă de factură romană. La 4 km, sud de sat, pe
locul numit „Tunel", a fost descoperit drumul roman. H. Tatu. Z Kalmar, op.cit.,
p. 102
VĂLIOARA
Pe locul numit „La cărămizi", la cca 2 km sud de sat, la est de drumul spre
Ciula Mare, au fost descoperite urme de construcţii, cărămizi, ţigle, fragmente
ceramice de factură romană. H. Tatu, Z Kalmar, op.cit., p. 102
ZEICANI
Se presupune că aici au fost descoperite câteva monumente romane
printre care se aminteşte o inscripţie votivă ridicată lui Juppiter (CIL, III, 7910),
un sarcofag şi o ţiglă cu inscripţie. G. Teglas, Hunyadm. tort., i, p. 66,· Al.
Ferenczi, Dacia, I, 1924, p. 220
În concluzie, în cei 165 de ani cât a durat stăpânirea romană în Dacia,
legăturile de orice tip dintre daci, veterani şi colonişti, s-au cimentat interesele
comune ridicându-se deasupra sentimentului de duşmănie dintre învinşi şi
învingători.
Convieţuirea băştinaşilor, veteranilor şi
coloniştilor în aceeaşi zonă
geografică, nevoiţi să vorbească aceeaşi limbă, înrudirea prin căsătorii, au făcut
ca într-o perioadă relativ scurtă de timp, romanizarea să capete un aspect
general.
Descoperirile arheologice de orice fel demonstrează o intesă vieţuire în
mediul rural a populaţiei autohtone în cadrul civilizaţiei romane adusă aici de
militari şi colonişti.
Înflorirea vieţii economice promovată de stăpânirea romană în toate
9irecţiile, de care se bucură, fără îndoială şi băştinaşii daci, mai ales după
Edictul lui Caracalla, constituia un alt mijloc puternic pentru atragerea acesteia
spre romanizare.
Cert este că în Ţara Haţegului datorită şi apropierii de Ulpia Traiana,
romanizarea s-a făcut de timpuriu, dovadă cele 46 de localităţi şi puncte de
locuire descoperite până în prezent.
www.cimec.ro
Emil Nemeş 351
Abstract
The presen! work makes a short review of the process of the Romanization of Dacia. ·
lnhabitants of the „Ţara Haţegului" region have been obliged to speak the same language through
the living together ol the natives with colonists and veterans. lnhabitants of same geographical
zone have had the same ones interests, lirst of all economica!.
ln the 165 years of Roman dominations in Dacia, all sorts of relationships consolidated
themselves; common interests overcoming the enmity between victors and defeated.
The Romanization took place earlier in the „Ţara Haţegului" region. A proof thereof are
the 46 diflerent places where traces of Roman material culture have been found.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
BLOCURI DE PIATRĂ PENTRU
APROVIZIONAREA CU APĂ ÎN COLONIA
DACICA SARMIZEGETUSA
Gică Băeştean
1. Vilruvius, VIII; Fronlin, Les aqueducs de Rome, Les Belles Lettres, Paris 1944; W. Eck, Die
WassetVesorgung im romischen Reich, in Die Wasserversorgung li, p. 49-1 03; G. Gabrecht, L 'alimentation en
eau de Pergame, in Dossiers 38/1979, p. 26·33; Lamprecht 1994, p. 129-154; Leveau 1979, p. 8-18;
G.R.Stephens, Civic aqueducts in Britain, in Britannia XVI, 1985, p. 197-207;
2. D.Alicu-A.Paki, Town planning and popu/afion in Vipia Traiana Sarmizegetusa, in BAR lnternational
Series 605, 1995, p.11 ;
3. Vitruviu VIII, 6;
www.cimec.ro
Aprovizionarea cu apă la Sarmizegetusa
www.cimec.ro
Gică Băeştean 355
www.cimec.ro
Gică Băeştean 357
Este posibil ca bazinul colector să se afle undeva în zona Hobiţei. În acest caz
tliferenţa de nivel între locul de captare şi vatra oraşului ar fi de aproximativ 7%.
Pliniu considera că panta optimă pentru apeduct, fără ca presiunea apei să
dăuneze acestuia, ar fi de 20 cm la kilometru; Vitruvius - 5 cm la k11ometru 13 •
Înclinaţia într-o secţiune a apeductului de la Nâmes este de 7 cm la kilometru 14 ,
iar la Gier este de 6,59 cm la kilometru 15 • Surmontarea diferenţei mari de nivel
de la Sarmizegetusa, s-ar fi putut realiza prin construirea unui canal de zidărie.
Pentru a se asigura înclinaţia optimă recomandată de autorii antici şi confirmată
de descoperirile arheologice, acest canal ar fi trebuit să fie susţinut de o
substrucţie. Noi nu cunoaştem existenţa unor astfel de stâlpi de susţinere care
ar fi trebuit să fie destul de numeroşi pe un traseu de câţiva kilometri. Prin
urmare, panta mare, ar îndreptăţi folosirea unor tuburi rezistente la presiunea
mare a apei (presiune care oricum era atenuată prin săparea unor şanţuri care
să apropie panta de înclinaţia optimă), dar , având în vedere analogiile de la
Ierusalim şi Volubilis, unde avem de-a face cu ramificaţii în interiorul oraşului,
nu se poate renunţa la această ipoteză, cel puţin până ce nu vom descoperi
astfel de blocuri in situ.
Indiferent dacă este vorba de un apeduct sau de o ramificaţie, se poate
reţine faptul că la Sarmizegetusa avem mai multe conducte din blocuri de piatră,
tehnica acestora (microasiatică) putând fi coroborată cu aceea a fazei îmbrăcării
forului în marmură, din epoca severiană 16 •
www.cimec.ro
358 Aprovizionarea cu apă la Sarmizegetusa
ABREVIERI
www.cimec.ro
Gică Băeştean 359
I
,,
J
.
#
/
l
•
, .: ' '
o
,....
N
Q>
,.... "O
c:
c::[ "'o
.2
a: aJ
c::[
o a..
cn
www.cimec.ro
360 Aprovizionarea cu apă la Sarmizegetusa
SCARA 1 · 10
www.cimec.ro
Gică Băeştcan 361
~ ,' /
.- I ,..
~, ,~ /
I
I
•,
( o
,.... (ij
o
I <ii
o
I - ,.... o
o
ai
/ I
'""" <t
o:
....:
=
a:
<t
o
cn
..
www.cimec.ro
362 Aprovizionarea cu apă la Sarmizegetusa
~
u
Oi
u
u
o
[ii
::>
www.cimec.ro
Gică Băeştean 363
www.cimec.ro
Gică Băeştean 365
www.cimec.ro
366 Aprovizionarea cu apă la Sarmizegetusa
www.cimec.ro
Gică Băeştean 367
Abstract
The Ulpia Traiana Dacica Sarmizegetusa Metropolis, measuring 33ha among walls,
having 20-30,000 inhabitants, also a few centers of thermal baths and a system of public walls,
requires the ensuring of a very high daily water supply. The aduction of this water into the town
could be done either by bricklaying canals, ceramics or wooden pipes recomanded by Vitruvius
as well, or by lead pipes bui these are usually used at the distribution of water in town. At
Sarmizegetusa many blocks of stone belonging to different pipes are known on the basis of the
dillerences in the dimensions and the material used. Other blocks of stone are fixed in the wall
of the church monument in Densuş; or ii is known that this church shelters a great number of
monuments brought !rom Sarmizegetusa. Only a few exemple of such blocks are known in
Europe, but the greatest number of analogies comes from Asia Minor, which could make us think
of a microasiatic technique of work; besides this hypothesis could be asso~iated with the covering
in marble of the front of the forum, which required the participation of microasiatic craftmen.
The problem which emerges is that of chronology, which cannot be established even
aproximatly because ii the lack of a clear context. Another problem deriving !rom the lack of a
clear context is that we cannot be sure ii these stone blocks comes !rom the water-pipes through
into town or !rom the water-pipes which distributed the water in town. Taking into consideration
the !act that kind of pipe was made tobe pressure-rast, it seems more likely to deal with feed-pipe,
bui the analogies !rom Volubilis and Jerusalem force us to consider the second hypothesis, too.
llustration:
www.cimec.ro
www.cimec.ro
INTERFERENŢE SPIRITUALE ÎN AŞEZĂRILE
DACO-ROMANE DIN SUD-VESTUL DACIEI ÎN
SECOLELE III-IV
Doina Benea
www.cimec.ro
370 Interferenţe spirituale în sud-vestul Daciei
braţelor crucii, imediat sub bordura dreaptă a vasului apare reprezentat într-o
unduire probabil un şarpe sau sensul de apă sub care se distinge un alt semn
asemănător cifrei 5.
Aceste elemente zoomorfe amintesc de credinţe religioase vechi.
anterioare cuceririi romane. Corelarea acestor semne cu cel al crucii nu apare
întâmplător, putând avea o semnificaţie în sine.
Poziţia centrală a crucii în contextul iconografic de faţă sugerează cui îi
era închinat recipientul din ceramică şi ce semnificaţie poate avea. Apar două
posibilităţi: o exemplificare a unor imagini reprezentând un ritual agrest, de
naştere, renaştere a vegetaţiei după un ciclu anual. Reprezentările clare de
şerpi pot fi legate de atributele chtoniene ale şarpelui3, iar calul are funcţia de
apărător al adâncurilor chtoniene, de unde ţâşneşte la lumină fiind purtător
deopotrivă al vieţii cât şi al morţii 4 •
În acelaşi timp, poziţia centrală a crucii cu braţele frânte ar putea să
sugereze de la început un obiect creştin pe care apar elemente de cult din
credinţele păgâne necunoscute nouă, aparţinând daco-romanilor. În primele
veacuri simbolismul reprezentărilor este de multe ori extrem de greu de descifrat
şi chiar de înţeles. Semnul crucii sub forma decrux gammata intră în iconografia
creştină odată cu preluarea unor culte şi ritualuri păgâne. Întrebarea care se
pune este dacăcrux gammata de pe vasul de la Cioreni este un simbol solar sau
semnul distinctiv al religiei creştine? Descoperirea de la Cioreni este deocamdată
singulară în întreg arealul aşezărilor daco-romane din sud-vestul Daciei.
O reprezentare izolată de crux gammata apare incizată pe o strachină
descoperită în mediul carpic în aşezarea de la Varniţa 5 , datată în secolul III; nu
se poate afirma „creştinarea" obiectului respectiv. Alte descoperiri, tot din
Moldova, au apărut la Pădureni 6 şi Homicen.F. Corneliu Beldiman analizând o
serie de influenţe sarmatice în mediul geto-da.C?iC preroman remarcă între
semnele de tip tamga împrumutate de la sarmaţi şi unele semne cruciforme cu
braţele frânte 8 • Prezenţa acestui semn dispus izolat pe faţa exterioară a unor
vase de factură geto-dacică nu poate fi considerată în nici un caz o influenţă
sarmatică, întrucât o astfel de reprezentare este comună unui număr mare de
popoare şi îşi are originea îndepărtată în timp, încă din epoca neolitică, fiind
considerat un simbol solar.
O reprezentare în aparenţă total diferită apare pe un vas-urcior modelat
la roată, de culoare cenuşie, cu decor lustruit descoperit la Pontes (Kladovo) 9 •
Vasul cu corpul globular, gât cilindric, buza îngustă uşor trasă în afară, cu toartă,
www.cimec.ro
DoinaBenea 371
www.cimec.ro
372 Interferenţe spirituale în sud-vestul Daciei
www.cimec.ro
DoinaBenea 373
22. Ibidem.
23. Ibidem.
24. D. Benea, Studii asupra ceramicii din aşezarea de la Freidorf -Timişoara (ms.).
25. Simovjevic, 1957, p. 57-66.
26. A. Vaday, P. Medgyesi, 1993, 84-89.
27. B. D. Popadic, 1984-1985, p. 59-83.
www.cimec.ro
374 Interferenţe spirituale în sud-vestul Daciei
.
sarmatice se resimt deja în lumea geto-dacică pre-romană 28 • Utilizarea acestui
tip de vas în epoca târzie, respectiv în secolele III-IV, credem că s-a produs în
timp şi nu poate să mai fie atribuită sub nici o formă numai sarmaţilor, sau chiar
goţilor, întrucâtîn perioada secolelor 1-111/IV influenţa populaţiei dacice, indigene,
asupra sarmaţilor iazigi şi invers se constată în inventarul aşezărilor, dar mai
ales al necropolelor.
în atare situaţie, vasele descoperite în aşezările din spaţiul Tisei ce
caracterizează prin componentele lor de bază locuinţe, anexe gospodăreşti
(gropi de provizii, menajere) o populaţie sedentară, care este implicată în
cultivarea pământului, aparţin fondului indigen de populaţie şi nu sarmanţilor.
Spre deosebire de toate piesele discutate, văsciorul de la Cioreni avea o
formă cilindrică şi a fost descoperit în stratul de cultură al aşezării 29 • Maniera
de reprezentare, deşi este făcută tot în pasta crudă, reprezintă o cu totul altă
concepţie de redare a imaginilor, este integrat unei idei clare-în jurul semnului
crucii. Suita de imagini ce se desfăşoară la baza vasului, trebuie să aibă o
ordine care~ însă nu ne mai apare clară. Imaginile animaliere, dar şi umane
amintesc în chip evident de anumite reprezentări din pantheonul geto-dacic
(cai{?), şerpi, păsări etc.).
Aşezarea daco-romană de la Cioreni a fost studiată prin mai multe
sondaje în care au apărut locuinţe, gropi de provizii, o fântână, etc. Materialul
argeologic se datează print-o fibulă de bronz cu picior întors pe dedesupt, tipul
timpuriu, care asigură datarea piesei în secolul III-începutul secolului IV.
În concluzie, vasul de cult de la Cioreni, în această etapă a descoperirilor
şi informaţiilor, poate avea o semnificaţie dublă. Reprezentarea crucii cu
braţele frânte de cultul solar se asociază cu elemente provenind din cultele
autohtone, mai neclare îndeajuns în semnificaţia lor. Dacă această manifestare
reprezintă o influenţă directă a faptului că în Imperiul Roman, cultul Soarelui
ajunge să fie recunoscut şi impus ca prima religie. a statului este de asemenea
greu de stabilit dar nu imposibil. Tocmai revigorarea cultului solar în lumea
romană şi implicit la periferia ei, poate să fi determinat reapariţia viguroasă a
cultului autohton legat de adorarea Soarelui.
în al doilea rând, dacă considerăm, acest simbol al crucii cu braţele frânte
ca element de expresie creştină, atunci simbolistica celorlalte imagini reprezintă
un exemplu tipic de coexistenţă în timp a imaginilor păgâne cu cele creştine,
ceea ce pentru spaţiul sud-vestic al fostei provincii Dacia trebuie acceptat ca
o modalitatt! de existenţă cultică în cadrul unei comuntăţi.
În aşezarea de la Freidolf-Timişoara în cursul cercetărilor au fost
descoperite în anii 1986 şi 1987 alte date interesante referitoare la viaţa
spirituală a locuitorilor din aşezare. Cronologic, aşezarea se datează în secolele
111-IV. Stratigrafic fost surprinse două nivele de locuire, cel de-al doilea aflat
doar înspre centrul promontoriului.
www.cimec.ro
DoinaBenea 375
www.cimec.ro
376 Interferenţe spirituale în sud-vestul Daciei
www.cimec.ro
DoinaBenea 377
www.cimec.ro
378 Interferenţe spirituale în sud-vestul Daciei
_______ ,,_ ___,_
.'
I
r~
I
'
I
'•
I
t
I
'•
Fig.1a
Fig.1b
Fig. 1a Văsciorul de cult descoperit la Cioreni-Timişoara
Fig. 1b Desenul desfăşurat al ornamentelor văsciorului de la Cioreni-Timişoara
www.cimec.ro
Doina Benea 379
www.cimec.ro
380 Interferenţe spirituale în sud-vestul Daciei
(_)
.
(Y')
-~
LL
E
u
llO
--------------
~
-.
~~-p
s-- ~ţ7
www.cimec.ro
DoinaBenea 381
E
o
~1
,.
..o
1
......:r-„ I
cn
·-
l.L o-1
1
www.cimec.ro
382 Interferenţe spirituale în sud-vestul Daciei
o 1 2 3cm ...
2 '
Fig. 5
Fig. 5 Vas având incizat semnul unei crux gammata descoperit la Varniţa, în mediul carpic
(apud. G. Bichir, 1973) (1 ), fragment de vase descoperite la Freidorf (2), vase dacice
descoperite lângă groapa ritual de la Freidorf (3, 4)
www.cimec.ro
Doina Benea 383
Zusammenfassung
Der Aufsatz beschreibt zwei Befund der Grabungen in den Niederlassungen von Cioreni
und Freidorf, die eine besondere rituelle Bedeutung zu haben scheinen:
- ein kultisches Tongefăss desen Korpen an der Aussenseite einen Zierstreifen vorzeigt:
au disem Band, nahe dem Gefăssboden sind tierformliche und menscheliche Sinnbilder dargestellt.
Die Darstellungen sind untar einem zentralen Zeichen - der, crux gammata - einem Kreuz mit
gebrochnnen Armenaufgestllt. Dises Gefăss hat dopellte Bedeutung, da es:
a) die Verbindung zur Sonnenanbetung aul die vorromische geto-dackische Walt
zuruckgreifend ader ein Enfluss aus dem romischen Provinzen bezeugt.
b) die Christlische Syinbolen in Verflechtung mit den anderen als ein gutes Beispiel tor die
Koexistenz der christlichen und heidnischen Vorstellungswelt in der III-IV Jhdt., vorzeigt.
Am Grabungsgelânde Freidorf wurde ln Jahre 1987 ein Topscherben entdeckt. Aul diesem
Scherben wahre zwei Kreuzen în die rohe Paste eingeritzt w9rden. Das Gefăss ist alsa ein
christliches.
Das beschriebene Fundgut bezeugt c;ias Zusammenleben der heinischen und christlichen
Vorstellungen und Ritualien, am Ende des III-ten und bis in die erste Hălfte des IV Jhdts im Gabiei
Dakiens. ·
www.cimec.ro
www.cimec.ro
MĂRTURII DESPRE CULTURA ANTICĂ ÎN
LITERATURA APOLOGETICĂ PATRISTICĂ DE
, LIMBĂ LATINĂ
Daniil Stoenescu
www.cimec.ro
386 Mărturii despre cultura antică
1. Apologeţi de llmbă latină în col. „Părin~ şi scriitori bisericeşti" (P.S.B.), voi III, Bucureşti, 1981, p. 93-94
2. Ibidem. p. 102
3. Ibidem, p. 103
4. Ibidem, p. 364
www.cimec.ro
Daniil Stoenescu 387
totul, s-a răspândit apoi în cer, pe pământ şi în toate celelalte, dând naştere
oamenilor, animalelor şi celorlalte vieţuitoare"~Tot el numeşte altundeva mintea
şi spiritul acesta: Dumnezeu. lată-i cuvintele:„Dumnezeu cutreiera pământul
întreg, toată întinderea mării şi bolta cerului, aprinzând scânteia vieţii în oameni
şi animale, dând ploaia şi focul". Noi, chiar, nu spunem oare că Dumnezeu e
minte, raţiune, spirit? Să luăm rând pe rând dacă vrei, doctrinele filozofilor. Vei
înţelege că, deşi ele se exprimă în chip deosebit, în privinţa aceasta se unesc,
aprobând o singură părere. Să lăsăm, bineînţeles, la o parte pe filozofii vechi,
neînvăţaţi, care numai din cuvintele lor aufost numiţi independenţi. Să zicem că
cel, dintâi, Thales din Milet, a discutat despre toate cele cereşti. El spune că apa
este începutul lucrurilor, dar că Dumnezeu e mintea, care a făcut din apă.
Explicarea apei şi a spiritului este o relevaţie divină, fiind prea adâncă şi prea
sublimă, pentru a fi fost inventată de om. Încât credeţi că părerea celui dintâi
filozof e în deplin acord cu a noastră. Anaximene, şi după el, Diogene din
Apolonia, încearcă să arate că aerul nesârşit şi nemăsurat este Dumnezeu. Şi
părerea noastră asupra divinităţii se uneşte cu a acestora. Anaxagora numeşte
Dumnezeu acea minte nesfârşită, care orânduieşte şi pune în mişcare totul.
Dumnezeul lui Pytagora este spiritual, este puterea care însufleţeşte şi
supraveghează întreaga natură şi din care iau viaţă toate animalele. E cunoscută
concepţia lui Xenofon, care numeşte Dumnezeu unitatea infinitului material şi al
spiritului. Antistene vorbeşte despre mai mulţi zei locali, dar admite unul singur,
mai de seamă peste întreaga natură. Speusip (probabil Leucip-n.n.) postulează
o forţă vie care conduce totul şi care este Dumnezeu. Dar Democrit, primul care
a emis teoria atomului? Nu numeşte el de cele mai multe ori Dumnezeu natura
corporală împreună cu inteligenţa, care percepe această lume sub formă de
imagini? Pentru Straton la fel, Dumnezeu este natura. Însuşi Epicur, care face
din zei nişte fiinţe inactive şi de prisos, sau chiar inexistente, socoteşte natura
mai presus de ei. Aristotel, deşi are păreri schimbătoare, considera totuşi că
există o singură putere în univers, pe care o numeşte când natură, când spirit,
dând întâietate când uneia, când alteia. Şi Teofrast îşi schimba părerea. Dând
uneori lumii atotputernicia, alteori inteligenţei divine. Heraclide din Pont admite
şi el, deşi în mod nestatornic, existenţa unei minţi divine. Zenon, Crisip şi
Cleante, oricât de deosebiţi sunt ei, aproba însă unitatea Providenţei. Pentru
Cleante Dumnezeu e când mintea, când sufletul, când aerul, însă de cele mai
multe ori, raţiunea de a fi a tuturor acestora. Zenon, dascălul lui, zice că
începutul a toate este o substanţă naturală şi divină şi presupune că ar fi ori
aerul, ori raţiunea. Tot el, tălmăcind numele zeilor principali, sau de rând, drept
simboluri ale elementelor naturii, identifica pe Junona cu aerul, pe Jupiter cu
cerul, pe Neptun cu marea, pe V1,llcan cu focul, dovedind şi comparând în felul
acesta greşeala idolatriei. Crisip spune aproape acelaşi lucru: că Dumnezeu e
o forţă supremă şi raţională, pe care, uneori o confundă cu natura şi cu lumea,
alteori o admite ca o necesitate fatală. Tot el, imitând, pe Zenon, expilca lumea
fizică prin poeziile lui Hesiod, Homer, Orfeu. Diogene din Babilon este de
aceeaşi părere când spune că zămislirea lui Jupiter, naşterea Minervei şi altele
ca acestea sunt denumiri de lucruri nu de zei. Xenofon, elevul lui Socrate,
www.cimec.ro
388 Mărturii despre cultura antică
5. Ibidem, p. 370-372
www.cimec.ro
Danii! Stoenescu 389
Abstract
The text above îs meant to point oul the conception of the Latin apologists - Tertuijan and
Minucius Felix - on the ancient culture, as is mirrored în their writings „Apologeticum" and
„Octavius".
www.cimec.ro
www.cimec.ro
CAHLE DESCOPERITE LA GERMISARA
(GEOAGIU-BĂI, JUDEŢUL HUNEDOARA)
Paraschiva-Victoria Batariuc
Eugen Pescaru
1. Pentru rezultatele cercetărilor în situl roman de la Germisara, ci Ioan Piso, Adriana Rusu. Nymphaeum-
ulde la Germisara. în Revista Monumentelor Istorice, 59, 1990, 1, p. 9-17; Eugen Pescaru,.incă o plăcuţă votivă
din aurdescoperitil la Germisara (Geoagiu-Sili), în Sargetia, XXI-XXIV, 1988-1991, p. 663-666; Adriana Rusu,
Eugen Pescaru, Germisara daco-romaine în La politique edilitaire dans Ies provinces de l'empire romain, Actes
du 1-er colloque Romano-Suisse Deva, 1991, Cluj Napoca, 1993, p. 201-214.
2. E. Pescaru, A. Rusu - Pescaru, Faze şi etape de amenajare ale complexului termal Germisara, (Geoagiu-
Băi, jud. Hunedoara), în Sargetia, XXVI, p. 325-339.
3. Conrad Iacob Hiltebrandt în Călători străini despre ţările române, voi. V, Bucureşti, 1975, p. 564 face
următoarea descriere a băilor de la Geoagiu: „ ... ape venea dintr-un deal pe o câmpie şi era potrivit de caldă.
Acolo se afla o casă stricată, în care erau diferite cămăruie, dar în ele nu se găsea nimic, pe pereti erau mâzgălite
multe nume. Acolo unde cădea apa cu repeziciune, se afla sus o stâncă îngustă de piatră, unde puteau şedea
două persoane spate în spate, iar jos era un spaţiu mare, în formă de dreptunghi, în care se putea înota, cu apă
până aproape de gât..."
www.cimec.ro
392 Cahlele de la Gerrnisara
bună calitate - având ca degresant nisip comun, rare granule de calcar şi pietre
de mică, bine frământată, omogenă - şi au fost arse oxidant. Cahlele-oală au
fost modelate la roată, apoi, cât pasta mai era încă moale, au fost „trase" la
gură, cu mâna, de către meşterul olar, aşa explicându-se forma neregulată a
deschiderii, laturile fiind inegale şi uşor oblice. Cahlele-oală au corpul tronconic,
cu faţa deschisă, cvasipătrată, mărginită de un chenar lat de aproximativ 5 mm.
La interior, pereţii din zona imediat apropiată fundului, au fost decoraţi cu trei
cercuri concentrice compuse din mici alveole dreptunghiulare (fig. 3/2,3). într-
un caz, cahla prezintă partea inferioară, de lângă bază, modelată, astfel ca
aspectul interior să sugereze o floare cu 12 petale, cercurile de alveole fiind
realizate cu ajutorul unui pieptene cu 16 dinţi, căci cezura dintre ele se repetă
din 16 în 16 puncte (fig. 3/2).
Cahlele şi fragmentele de cahlă-placă se dovedesc a fi cele mai numeroase
printre descoperirile de la Geoagiu-Băi.
Pentru obţinerea cahlelor-placă - precum şi pentru realizarea tuturor
cahlelor descoperite la Geoagiu-Băi - s-a întrebuinţat un lut de calitate, având
ca degresant nisip cu paiete de mică şi rare granule de calcar, bine frământat,
omogen. Majoritatea cahlelor au fost nesmălţuite, predominând cele acoperite
cu un strat mai dens sau mai diluat de mică. Excepţie o fac câteva fragmente de
cahle acoperite cu vopsea roşie, cât şi două fragmente cu un registru în formă
de dusină, smălţuite în verde, fără a fi în prealabil acoperite cu angobă. Cahlele-
placă, precum şi celelalte cahle de la Geoagiu-Băi, fie cu decorul în relief, fie
traforat, au fost imprimate în tipare de lemn, unele dintre ele de bună calitate,
altele mai şterse, şi în acest din urmă caz motivul decorativ a avut de suferit.
Lutul moale era presat în tipar cu o spatulă de lemn, dar mai cu seamă cu
ajutorul unei pânze cu textură obişniută, posibil din cânepă - pânză ale cărei
urme se mai observă şi acum pe spatele cahlelor în foarte multe cazuri. Piciorul
de montare - rama - rectangular, scurt, dispus oblic în raport cu placa decorată,
a fost adăugat ulterior, zona de îmbinare prezentând la interior urme de presare,
iar la exterior fiind atent finisată. Pentru o mai bună fixare a cahlelor în corpul
sobei se cunosc exemplare care au pe spate mici pedunculi cilindrici ori
tronconici de lut.
Se întâlnesc cahle-placă dreptunghiulare şi cahle pătrate. În cazul unor
cahle dreptunghiulare, câmpul a fost mărginit de o cavetă şi de un chenar dispus
oblic (fig. 4/6; 11 /5). Cahlele pătrate prezintă un chenar simplu, în relief, cu o
lăţime de circa 5-6 mm (fig. 4/2,5;5/21 4-6; 6/2,4 etc.), dar se cunosc şi
exemplare simple, fără chenar (fig. 7/3; 8/2).
Repertoriul decorativ al cahlelor-placă, variat, cuprinde motive
ornamentale figurative, geometrice, vegetale sau o combinaţie de elemente
geometrice şi vegetale.
Doar câteva fragmente de cahle descoperite la Geoagiu-Băi au fost
decorate cu reprezentări figurative: un cap de cal, frumos desenat, redat spre
stânga (fig. 4/1 ), precum şi picioarele anterioare, în galop (fig. 4/3). Pe un alt
fragment a fost figurat un cavaler călare (?) având o sabie cu lama curbă, garda
în cruce şi mânerul arcuit (fig. 4/4), iar pe un altul a fost reprezentată o mână cu
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc, Eugen Pescaru 393
www.cimec.ro
394 Cahlele de la Germisara
6). Pe alte fragmente cu arce în ogivă zona centrală a fost tratată sub forma
unui romb cu marginile zimţate, având în mijloc un buton rotund (fig. 9/2),
ovoidal (fig. 10/6) ori fructe de rodie (fig. 9/5), elementul vegetal cunoscând o
nouă variantă de prezentare.
Alte fragmente de cahle-tapet prezintă suprafaţa decorată cu o reţea de
romburi cu colţurile rotunjite şi unite la partea mediană de câte o bară orizontală
în relief, în fiecare romb găsindu-se o floare cruciferă cu petale compuse dintr-
o grupare de linii drepte şi curbe, dispuse simetric (fig. 12/2). Alte variante ale
acestui motiv decorativ pot fi diferenţiate în funcţie de forma florii centrale,
simplă (fig. 1Of7) sau compusă (fig. 9/4) ori în tratarea rombului, cu laturile
concave (fig. 9/3).
Pe unele fragmente de cahle-tapet au fost desenate, la distanţe egale,
cercuri şi segmente de cerc, în care au fost înscrise rozete cu 15 petale
alungite, iar spaţiile dintre cercuri au fost umplute cu romburi compuse, ove în
formă de lacrimă (fig. 11 ). În cazul altor fragmente câmpul a fost divizat în patru
hexagoane adosate, delimitând cercuri; în fiecare cesr se află câte o rozetă, iar
în hexagoane o floare cu multe petale (fig. 1211 ).
Unele fragmente, de dimensiuni reduse, permit citirea doar a unor
porţiuni de decor: stele, trefle (fig. 10/3,4,5), un trident sau o coroană(?) (fig.
10/2), o torsadă rară şi, alături, o stea (fig. 10/1 ). Pe un fragment de mici
dimensiuni, decorat cu o torsadă (?), apar câteva litere: IPIL'r, dar starea de
conservare, precară, nu ne permite să ne pronunţăm dacă este vorba de grafia
latină ori chirilică (fig. 13/2). Alte câteva fragmente aparţin unor chenare de
cahle. Unele, dispuse oblic faţă de câmp, au fost tratate ca o cavetă şi sunt
dublate de spaţii în care au fost înscrise torsade, mărginite de linii în relief (fig.
13/5). Un fragment de margine prezintă un chenar dublu, realizat din două şiruri
de rozete separate între ele de linii în relief (fig. 13/1 ), în timp ce altul a fost
decorat cu o friză de arce în care au fost înscrise bare verticale, un şir de ove
prinse de haste orizontale şi un al doilea şir de alveole (fig. 13/4).
A fost descoperit şi un fragment de cahlă tratorată, decorat cu motive
geometrice care amintesc de traseele arcelor gotice cu arce şi trefle ajurate
(fig. 13/3).
Relativ puţine se dovedesc a fi fragmentele de cahle de colţ, care cunosc
cel puţin două variante. O primă variantă prezintă zona de contact dintre două
planuri, modelată sub formă de torsadă (fig. 14/3). Cele mai frecvente, judecând
după fragmentele descoperite, sunt cahlele de colţ cu suprafaţa poligonală,
tratată în planuri diferite. Una dintre feţe este simplă, iar celelalte decorate cu
motive vegetale: flori de crin stilizate, amintind crinii angevivi "(fig. 14/2), lalele
(fig. 14/1 ), lalele şi margarete (fig. 14/6), volute (fig. 14/4) sau o friză de palmete
într-o tratare inedită (fig. 14/5).
Fragmentele de cahle de coronament aparţin la cel puţin trei tipuri
distincte: unele concave, altele de formă mai mult ori mai puţin circulară, cu
marginile dantelate şi altele cu partea superioară tratată sub formă de zid de
cetate, creneluri şi merloane.
Primul tip este reprezentat de un fragment de cahlă concavă, posibil
circulară, decorată cu motive geometrice (fig. 15/5); al doilea de un fragment
poligonal, cu marginile crenelate, ornamentat cu un cap de femeie (mască?)
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc, Eugen Pescaru 395
încoronat (fig. 15/6). Cahlele tratate sub formă de zid de cetate prezintă
suprafaţa traforată, registrul inferior fiind decorat cu linii care se întretaie,
trasând triunghiuri faţetate (fig. 15/1,7), iar registrul superior prezintă goluri de
tragere şi merloane (fig. 15/2,3,4).
:=-ragmentele de cahle speciale, singurele acoperite cu smalţ verde,
folosite la soclu sau pentru realizarea zonei de trecere de la un registru
funcţional al sobei la altul-camera de ardere, camera de încălzire, coronament
- se prezintă masive, cu un registru tratat în formă de dusină (fig. 1611 ,2).
**
*
4. Dana Marcu, Sobele de cahle din Mănăstirea Vaca (sec. XVII), în AT, li, 1992, p. 187.
5. lmre Holl, KozepkorikalyhacsempekMagyarorszagon, I, în BR, XVIII, 1958, fig. 89.
6. Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale in /ările române, voi. I, Bucureşti, 1959, p. 754-755, fig. 721.
7. Victor Eskenasy, Adrian Andrei Rusu, Cahlele cu cavaler in tumirdin cetatea cnezială de la Mălăieşti (jud.
Hunedoara), în Sargetia, XV, 1981, p. 111-116, fig. 8.
8. Eugenia Neamţu, Vasile Neamţu, Stela Cheptea. Oraşul medieval in secolele XIV-XVII, voi. li, laşi, 1984,
p. 23-26, 239, lig. 107/3; Paraschiva-Victoria Batariuc, Ceramică monumentală descoperită la curţi boiereşti din
judefu/Suceava, în SC/VA, 45, 1994, 1, p. 75, 78-79, fig. 212.
9. BenkO Elek, Ughy lstvăn, Szekelykereszt6rik8/yhacsempek. 15-17szazad, Bucureşti, 1984, fig. 7.
10. Ibidem, fig. 61.
11. Daniela Marcu, Cahle medievale descoperite la Vad (jud. Hunedoara),în AT, IV, 1994, p. 166, fig. 6/1-
g.
12. Andrei Zrinyi, Olarii din Târgu Mureş şi produsele lor in lumina cercetării materialului rezultat din
săpătun; în Marisia, V, 1975, p. 98, pi. Lll, lig. 1.
www.cimec.ro
396 Cahlele de la Germisara
13. Ion Mitrofan, Descoperiri arheologice în Cluj, şi fmprejurimi, în Acta MN, li, 1965, p. 660-662, fig. 5/3.
14. Thomas Năgler, Un depozit de plăci ornamentale descoperit la Rdşia (r. Sibiu), în Culegere de studii şi
cercetări, I, 1967, Braşov, p. 147, fig. 13.
15. BenkO Elek, Ughy Istvan, op. cit., fig. 20.
16. Ibidem, fig. 45, 68, 69.
17. Gheorghe Angel, O locuinţă din secolul al XVII-iea descoperită la Albs Iulia, în Apulum, V.I, 1967, pi. IV4.
18. Victor Eskenasy, Adrian Andrei Rusu, Cetatea Mălăieşti şi cnezatul Sillaşului (sec. XIV-XVII), în Al/A CN,
XXV, 1982, p. 71, fig. 11.
19. Dana Marcu, Gheorghe Petrov, Cahle din secolele XV-XVII în colecţiile muzee/ordin Deva şi Hunedoara
în AT, III, 1993, p. 95, pi. 1/2,2.
20. Ibidem, pi. 111,4.
21. Dana Marcu, Sobele de cahle din Milnilstirea Vaca (sec. XVII), în AT, li, 1992, p. 171.
22. Idem, Cahle medievale descoperite la Vad (jud. Hunedoara), în AT, IV, 1994, p. 157, fig. 3a.
23. Doina Ignat, Cuptoare medievale de ars ceramică descoperite pe teritoriul muncitorului Oradea, jud.
Bihor (săpături de salvare), comunicare prezentată la cea de a XXVI-a Sesiune na1ională de rapoarte privind
rezultatele cercetările arheologice din anul 1991, laşi, 15-17 mai 1992.
24. Pentru repertoriul ornamental al cahlelor din Transilvania, ci. Thomas Năgler, op. cit., p. 145-150, fig.
1-15; Ana Iliescu, Voica Maria Puşcaşu, Plăci ceramice descoperite incursulcercetărilordela Cetatea Făgăraş,
în BMI, 1, 1970, p. 11-14, fig. 1-14; Voica Maria Puşcaşu Plăci ceramice descoperite în Cetatea Făgăraşului în
anii 1966-1973, în AMM, li, 1980, p. 223-271, fig. 1-39; Lia Bătrâna şi Adrian Bătrâna, Elemente de iconografie
creştină în ceramica monumentală, în SC/A, 40, 1993, p. 43-53, fig. 1-8; BenkO Elek, Ughy Istvan, op. cit.
25. Voica Maria Puşcaşu, op. cit., p. 242, fig. 17; p. 251, fig. 26, p. 257, fig. 32.
26. Dana Marcu, Sobele de cahle din Mănăstirea Vaca, p. 177, fig. 6d.
28. Paul Petrescu, Motive decorative celebre, Bucureşti, 1971, p. 13-29.
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc, Eugen Pescaru 397
29. Andrei Zrinyi,op. cit., p. 99, pi. Llll/1, 2, considerate a fi „plăci ornamentale utilizate la decorarea
interioarelor (poate şi a exterioarelor?)" ...
30. Dana Marcu, op. cit., p. 172-175.
31 . Barbut Slătineanu, Ceramica românească, Bucureşti, 1938, pi. Vlll/c; idem, Ceramica feudală românească
şi originile ei, Bucureşti, 1958, fig. 99.
32. Alexandru Artimon, Oraşul medieval Tg. Trotuş in lumina datelor istorico-arheologice, în Carpatica, XIV,
1982, p. 112, fig. 1714.
33. Barbu Slătineanu. Ceramica românească, Bucureşti, 1938, pi. XIII/a; idem, Cersmicafeudslăromânească
şi originile ei, Bucureşti, 1958, p. 110, fig. 118.
34. Magdalena Bunta, Faianţa habană din Transilvania, în Acta MN, VIII, 1971, p. 219-238, pi. Vlll4,6, 7 şi
pi. Vlll/7·12.
35.Voica Maria Puşcaşu, op. cit., p. 256·257, fig. 31.
36. Dam:rMarcu, op. cit., p. 176, fig. 6e.
37.Mihai Blăjan, George Todan, Locuinţă medievală descoperită la Mediaş (jud, Sibiu}, in Sargetia, XXI-
XXIV, 1988-191, p. 694, fig. 812, 4·6.
38. Inedite, informaţie la Dana Marcu, op. cit., p. 183.
39. Gâzda Kl ara, Figuralis klilyhacsempek a Sepsiszentgy6rgyi MtJzeum gy6jtemenyeben, în Aluta, I, 1969,
p. 285, fig. 11.
40. Magdalena Bunta, op. cit., pi. Vllll5.
41. Ion Pătru Albu, NoidescopeririarheologicepeDealulCetăţiiDeva, în Sargetia, VIII, 1971, p. 60, pi. IV,
fig. 1·8.
42. Mihai Blăjan, Tiberiu Cerghi, Cercetări arheologice la Aiton, Cluj-Napoca şi Răchiţsle (jud. Cluj), în
Sargetia, XIII, 1977, p. 143-145, fig. 1212,3.
43. Dana Marcu, op. cit., p. 175-176, fig. 4 b-d; 5 a·c.
44. Nicolae Dunăre, Colecţia de cahle a Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, în Anuarul Muzeului
Etnografic al Transilvaniei pe anii 1957 şi 1958, fig. 6.
www.cimec.ro
398 Cahlele de la Germisara
45. Radu Popa, Monica Mărgineanu-Cârstoiu, Mărturii de civilizaţie medievală românească. O casă a
domniei şi o sobă monumentală de la Suceava din vremea lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1979, p. 82-84, fig. 68;
Paraschiva-Victoria Batariuc, Ceramica ornamentală din secolul al XV-iea descoperită la Curtea Domnească din
Suceava, în Suceava, X, 1983, p. 252, pi. 413.
46. Eugenia Neamţu, Vasile Neam1u, Stela Cheptea, op. cit., fig. 10414 şi 10711.
47. Barbu Slătineanu, Ceramica Românească, Bucureşti, 1938, pi. Vllllc.
48. Voica Maria Puşcaşu, op. cit., p. 253-256, fig. 29.
49. Dana Marcu, op. cit., p. 179, fig. 11 a, b.
50. Ibidem, p. 181, fig. 10 c.
51. Dana Marcu, Gheorghe Petrov, op. cit., p. 100, pi. 1115.
52. Magdalena Bunta, op. cit., pi. Vlll1-3.
53. Voica Maria Puşcaşu, op. cit., p. 251, fig. 27.
54. Dana Marcu, op. cit., p. 181, fig. 11 c.
55. Karl A. Romstorfer, Cetatea Sucevii descrisă pe temeiulpropriilor cercetări făcute intre anii 1895 şi 1904,
Bucureşti, Motive decorative în ceramica ornamentală din secolul al XVII de la Curtea Domnească- Suceava,
în Suceava, VIII. 1981, p. 115, pi. 311; 412.
56. Magdalena Bunta, op. cit., pi. Vll-Vllll.
57. Ibidem, p. 222-223.
58. Ibidem, p. 228-229.
59. Dana Marcu, op. cit., p. 183.
60. Barbu Slătineanu, op. cit., p. 89; Ştefan Pascu, Meşteşugurile în Transilvania până în secolul al XVI-iea,
Bucureşti, 1954, p. 191-192.
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc, Eugen Pescaru 389
61. Victor Eskenasy, Adrian Andrei Rusu, op. cit., p. 72; Dana Marcu, op. cit„ p. 188-190.
62. S. Maslikh, Russian ornamental tiles 15 th-19 th centuries, Moscova, 1976, fig. 112, 175, 176; Maria
Dabrowska, Kafle i piece kaflowe w Polsce do kollca XVIII wieku, Wroclaw, Warszawa, Krak6w, Gdansk, Lodz,
1987, fig. 36, 38.
63. Jiri Pajer, FbCătki novov(J ke keramiky ve Străinici, Străfoice, 1983, fig. 66.
64. Maria Dabrowska, op. cit., fig. 35, 37.
www.cimec.ro
400 Cahlele de la Germisara
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc, Eugen Pescaru 401
www.cimec.ro
402 Cahlele de la Germisara
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc, Eugen Pescaru 403
2
,
www.cimec.ro
404 Cahlele de la Germisara
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc, Eugen Pescaru 405
www.cimec.ro
406 Cahlele de la Germisara
Fig. 8 Cahlă (1) şi cahlă reconstituită (2) cu decor compozit, vegetal şi geometric
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc, Eugen Pescaru 407
&
www.cimec.ro
408 Cahlele de la Germisara
t••n_.
Fig. 12 Cahlă cu decor compozit, vegetal şi geometric - reconstituire grafică
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc, Eugen Pescaru 411
www.cimec.ro
412 Cahlele de la Germisara
'~a-
,---- - ---.?
~
•
Fig. 14 Fragmente de cahle de colţ
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc, Eugen Pescaru 413
www.cimec.ro
414 Cahlele de la Germisara
2
Fig. 16 Fragmente de cahle speciale, cu un registru în formă de dusină
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc , Eugen Pescaru 415
Fig . 17 Încercare ipotetică de reconstituire a unei sobe care a funcţionat la Geoagiu -Băi
www.cimec.ro
416 Cahlele de la Germisara
„
TERRACOTTA PLA TES DISCOVERED AT GERMISARA
(GEOAGIU-BĂI, HUNEDOARA COUNTY)
Abstract
www.cimec.ro
Paraschiva Victoria Batariuc, Eugen Pescaru 417
www.cimec.ro
www.cimec.ro
SAREA - ALIMENT ŞI SURSĂ DE VENITURI
PENTRU LOCUITORII DIN NORD - ESTUL
MUNTENIEI
Doina Ciobanu
1. C. Atudorei, E. Bacante, P. Miclea, Cercetarea, exploatarea şi valorificarea sării, Bucureşti, 1917, p.29.
2. Wancrley Root, Mică şi incompletă poveste a sării ,în „Magazin Istoric", nr.1, 1972, p.88.
www.cimec.ro
420 Sarea din nord-vestul Munteniei
apropierea unor mine de sare. Rămăşiţele lor sunt şi astăzi vizibile în vecinătatea
Salzburgului, oraş a cărui denumire înseamnă în traducere „Târgul Sării".
De fapt, aşezările umane din epoca veche sunt plasate (aşezate) în
apropierea surselor de sare şi pe măsură ce mijloacele de transport s-au
perfecţionat zona de răspândire a aşezărilor umane creşte, distanţele de
sursele de sare se măresc.
Într-o epocă în care zeii erau omniprezenţi nu este de mirare că un produs
atât de important şi necesar avea implicaţii religioase. Vechii arieni (indo -
europeni) considerau sarea sfântă, întrucât împiedica descompunerea
cadavrelor.
Romanii care-şi incinerau morţii, au utilizat rădăcina termenului latin al
sării „Salis" pentru desemnarea lui Salus zeul sănătăţii. De la el au rămas în
multe limbi cuvinte ca: Salut - (iniţial o urare de sănătate), „salutare" şi chiar
„salvare". Şi cuvântul „solar" vine tot de la sare. în raţia alocată fiecărui soldat
din legiunile romane intra şi o anumită cantitate de sare. Uneori, ostaşii primeau
în locul săculeţului cu sare o sumă de bani - salarium - cu care să-şi cumpere
indispensabilul condiment. La foarte multe popoare întâmpinarea oaspeţilor se
face cu pâine şi sare; la semiţi cineva care îşi împărţea sarea cu semenul său
se unea cu el printr-o legătură sacră; la arabi gazda care oferea oaspetelui pâine
şi sare îi garanta implicit ocrotirea vieţii şi a avutului său. La ruşi - la căsătorie
se oferea tinerei perechi un sac cu sare şi o pâine ca garanţie pentru cei ce
mănâncă „un sac de sare împreună" se cunosc mai bine.
Sarea se găseşte la baza multor superstiţii, printre care cea mai cunoscută
este credinţa că răspândirea ei pe masă constituie un semn rău. La originea
acestei „convingeri" superstiţii stă probabil nevoia imperioasă de economisire,
dat fiind raritatea sării în diferite părţi ale lumii. Această superstiţie este ilustrată
în celebra „Cina cea de taină" a lui Leonardo de Vjnci unde îl vedem pe luda
răspândind sare pe masă.
De la acest mineral derivă şi numeroasele zicale: în limba română- când
cineva povesteşte fără haz, înseamnă că „n-are sare", ceva poate fi la fel de
important ca „sarea în bucate", altceva poate fi dezagreabil „ca sare în ochi";
a spori intenţionat suferinţa cuiva înseamnă „a turna sare pe rană", despre cel
ce face prqmisiuni fără acoperire se spune „că făgăduieşte marea cu sarea" şi,
în sfârşit, despre mărturisirea neputinţei de a prinde sau sancţiona pe autorul
unei fapte rele se spune „a pune sare pe coadă". În evul mediu sarea a fost
folosită în alchimie pentru descoperirea „pietrei filozofale". 3 Folosirea ei în
descântece şi vrăjitorii este probabil foarte veche. La români este folosită în
descântecele pentru alungarea diavolului, a răului, a bolilor la om şi animale -
descântecul practicându-se deasupra unui bulgăre de sare. Pentru alungarea
3. M. Petrescu-Dâmbovita, Adrian Daicoviciu, Dan Gh. Teodor, Ligia Bârzu, Florentina Preda, Istoria
românilor de la începuturi până în secolul al VI II-iea, Bucureşti, 1995, p.245-250.
www.cimec.ro
Doina Ciobanu 421
...
necazului şi a „durerii din suflet" se aruncă cu sare luată cu trei degete peste
umăr, în timp ce gândul este plin de necaz. Prin-tradiţie tinerele fete nemăritate
- dacă mănâncă o turtiţă făcută dintr-un degetar de sare, unul de făină şi unul
de apă- în noaptea de „Bobotează", 5 spre 6 ianuarie, după postul negru din
ziua precedentă îşi visează ursitul care îi aduce un vas cu apă. Magia desigur
îşi are originea în rolul terapeutic incontestabil al sării.
Cel mai vechi document care vorbeşte despre sare este o cronică chineză
din anul 2000 î. de Hristos. Un alt document chinez vechi de peste 2700 de ani
vorbeşte despre metodele de extragere a sării, de asemenea în scrierile lui
Herodot sec. V î. de Hr. şi Pliniu cel Bătrân (sec. I după Hr.), apar menţiuni
privitoare la sare.
Vechii greci totdeauna aveau sare pe masă chiar dacă o aduceau din
zonele pontice foarte probabil din zonele noastre, fie în stare pură, fie în soluţuie
de saramură folosită pentru conservarea peştelui. Exploatarea sării pe teritoriul
ţării noastre se pierde în timpurile îndepărtate - primele atestări despre
exploatarea organizată a sării o aveni din timpul ocupaţiei romane.
Inscripţiile de pe monumentele rămase din acea perioadă vorbesc despre
un „Collegium salinoriorum" cu sediul la Turda. Sarea era una din cele mai
importante bogăţii ale Daciei, f_iind exportată atât în provinciile vecine cât şi în
Barbaricum. 4
Documentele romane vorbesc despre condamnaţii care lucrau în minele
de sare - termenul roman pentru astfel de exploatări saline - intrând în
vocabularul nostru ca neologism numai în secolul XIX. Lipsesc documentele
privitoare la exploatarea sării în evul mediu timpuriu, dar descoperirile arheologice
confirmă că exploatarea sării a continuat fără întrerupere. Nenumăraţii migratori
au controlat tocmai aceste zone - urmele avare în Transilvania s-au descoperit
numai în zona ocnelor şi foarte probabil nimicirea lor de către valurile de bulgari
şe leagă de acelaşi fapt. Comerţul cu sare nu s-a putut întrerupe niciodată,
spunea marele istoric C.C. Giurescu şi tot el explica bogăţia tezaurelor domneşti
din zorii istoriei (Litovoi - 1277; Basarab I 1330 = oferea 7000 mărci de argint
echivalentul a 1.157,904 kg de argint pur) lui Carol Robert; Petru I (1373-1391)
acordă un împrumut de 3000 de ruble =538 kg de argint =52 kg aur fin - regelui
Poloniei Wladjslav lagello) provenind din vămi iar vămuirea sării ocupa un rol
central întrucât sarea a reprezentat nu numai la noi ci în toată lumea monopol
de stat: Marco Polo arăta că impozitul asupra sării juca un rol important în cadrul
veniturilor financiare ale împăraţilor mongoli; regiunea austriacă, Salzburg
poartă şi acum numele de Salzkammergut ceea ce înseamnă proprietatea
Ministerului Finanţelor. În Franţa exista o dare „la gabelle" ce se aplica asupra
sării, fiecare familie era obligată să cumpere o anumită cantitate de sare din
4. C.C. Giurescu, Probleme controversele in istoriografie română. in Memorie pământului românesc, 1977,
p.24-27.
www.cimec.ro
422 Sarea din nord-vestul Munteniei
antrepozitele regale indiferent dacă o consuma sau nu, atunci când visteria i se
golea, monarhul descoperea brusc că supuşii săi au nevoie de sare. La noi,
deschiderea de noi ocne de sare era atributul domniei care arenda exploatarea
acestora şi vămuia exportul cu sare la 1/3 din venit. Din veniturile realizate de
pe urma comerţului cu sare, Mircea cel Bătrân a construit cetatea Giurgiului la
începutul secolului al XV-iea. Ne-o spune fiul său Vlad Dracul care declara
cavalerului burgund Wauvrin că n-a fost „piatră în acest castel al Giurgiului care
să nu-l fi costai pe tatăl meu un bolovan de sare care se scoate din stâncă în
Ţara Românească". În timpul stăpânirii otomane, întrucât darea către turci
depindea de numărul de mine şi ocne (deci de venitul ţării) domnii - ne spune
Dimitrie Cantemir împiedica lucrul la acestea fiind „cunoscuta lăcomia turcilor
şi teama ca nu cumva, săpând după bogăţie să-şi piardă o dată cu ţara şi truda
şi roadele ei."~
Din timpurile străvechi şi până astăzi cele mai cunoscute locuri din care
se scoate sarea la noi sunt: Ocna Dejului, Turda, Ocna Mureş, Ocnele Mari în
Oltenia, Târgu Ocna în Moldova.
La toate acestea adăugăm gropile cu apă de leac ca cele de la Muscelul
Ţigănesc (din corn. Vipereşti) şi Măţara (corn. Colţi).
Datele referitoare la exploatarea sării în zona Buzăului sunt foarte rare şi
complet întâmplătoare. Prima ştire o avem din însemnările de călătorie ale lui
Francisc Sivori (c. 1560? după 1589) prieten apropiat şi favorit al domnitorului
Petru Cercel (1583 - 1585). Bucurându-se de favorurile domnului el a obţinut
dreptul de a strânge veniturile din judetul Buzău , ,ca vămi pescării şi ocne". Într-
un timp de mai puţin de doi ani a strâr.;:; „cam 40.000 de scuzi" 6 , sumă destul de
mare pentru acele vremuri.
în judeţul Buzău, Am. Sărat şi Saac (ale căror părţi sunt astăzi în judeţul
Buzău), locuitorii aveau dreptul să taie sare numai pentru trebuinţele casei lor,
în schimbul unei mici contribuţii numită „sărărit;; sau „sărăritul munţilor",
oercepută de „sărari".
Ştirile în legătură cu acest fel de exploatare sunt târzii, din a doua jumătate
a sec. al XVII-iea, dar ele arată o stare de lucruri mult mai veche. Acest drept
îl avea populaţia sătească - chiar şi ţiganii - plătind în schimb darea de 44 de
bani pe an. Această dare urcă în secolul următor la 66 bani. 7 lată ce spune o
condică din 1700 a domnitorului Constantin Brâncoveanu cunoscut pentru
fiscalitatea practicată „să se scrie sărăritul pre la satele ot sud Râmnic i ot sud
Buzău iot sud Saac, care au obiceiul de dau sărărit, pentru căci sunt ei slobozi
de iau sare den munţii aceia de sare de acolo. Deci să aibă a se scrie pre toţi
oamenii. .. au fie slujitori, au birnici, au dărăbanţi, au scutelnici, au călări i
www.cimec.ro
Doina Ciobanu 423
**
*
În zona Buzăului sunt enorme rezerve de sare plasată la suprafaţă şi care
nu au fost exploatate niciodată organizat. S-a făcut o exploatare populară care
reprezintă forma cea mai veche a exploatării sării la noi, anterioară exploatării
domneşti, înainte chiar de formarea statului feudal când producţia era în mâna
obştilor ţărăneşti.
În această formă (populară) sarea s-a exploatat şi se mai exploatează
prin:
- scoaterea bulgărilor de sare din maluri - printr-o simplă îndepărtare a
stratului de pământ de la suprafaţă şi folosind unelte comune-târnăcop, casma,
sapă, lopată, mături, ş.a ...
- folosirea apei sărate din „murători".
- folosirea „apei de leac" din gurile de „apă de leac".
Întreaga zonă de dealuri a Buzăului este plină de sare, cele mai cunoscute
fiind zonele Lopătari,Mânzăleşti (unde se găseşte cea mai mare peşteră din
lume), Bisoca şi Sări-de unde izvorăşte Slănicul-afluent sărat al râului Buzău.
O altă zonă este Sărata Monteoru -unde se găsesc izvoare de leac, valorificate
prin amenajarea unor băi pentru tratament şi ştranduri. De aici izvorăşte
Călmăţuiul cu cursul său ascuns, sinuos şi schimbător şi care a creat mari zone
de sărărituri în Câmpia Buzăului.
15 oameni ai Mănăstirii Unguriu (jud. Buzău) între altele şi de sărărit. De
asemenea, Duca Vodă (1673 I 1678) într-un document din 7 ianuarie 1674 şi
apoi Şerban Cantacuzino (1678 - 1688), într-un document din 11 mai 1687,
iartă de „sărărit" slobozia mănăstirii Bradu (jud. Buzău), despre care zice: „să
fie în pace şi.slobozi de sărărie, iar sărarii să se ferească de slobozie". Totuşi
şi cei scutiţi erau obligaţi să plătească sărăritul în unele împrejurări, cum spune
aceeaşi condică de porunci a lui Brâncoveanu şi arată motivul „pentru că fiind
estimpul al treilea an, (înoirea domniei) s-au socotit să dea cu toţii şi ertaţi şi
neertaţi". O poruncă domnească din 1784, vorbeşte despre paza malurilor cu
sare care se făcea de către „oamenii cămăraşilor de ocne" „ .ca să „nu facă
risipă şi să iae sare cu carul sau cu calul, afară numai din cei ce plătesc sărăritul,
care sunt ştiuţi, însă şi aceea să aibă voie a lua numai cu traista, pentru
trebuinţei casei lor. ... să iae de la dânşii mielul hârşie (blana unui miel) caşul şi
6 oca de lînă sau câte 5 taleri de la cine nu va avea de acelea". Iar cine va fi prins
www.cimec.ro
424 Sarea din nord-vestul Munteniei
furând „sau cu carul sau cu calul", „vitele toate să le iae de gloabă, iar pe
oameni, după obiceiu, prin ştirea dumnealor ispravnicilor,să-i trimită la pedeapsa
ocnei 8 • Un alt documentdin 17 februarie 1813 precizează că această plată în
natură se lua „de la mocanii cei ce sunt cu oile, după obiceiul lor" - dovedind o
stare de lucruri foarte veche. Este clar că în vremurile vechi exploatarea
populară a „malurilor de sare" se făcea numai pentru nevoile proprii ale
membrilor obştilor ţărăneşti şi ale păstorilor. Mai târziu economia în bani şi
comerţul fiind în creştere, s-a născut primejdia pentru fiscul domnesc ca acest
drept popular de exploatare a sării să fie folosit cu scopuri comerciale şi de aici
provin restricţiile amintite mai sus.
La 13 ianuarie 1830, Obşteasca Adunare emitea un ordin prin care se
aducea la cunoştinţa ispravnicilor din judeţe că vămile şi ocolele din Principate
au fost luate în arendă şi era fixat preţul exploatării sării la „ 7 lei suta de oca la
gura ocnei, fiind liber să cumpere oricine".
Măsurile numeroase luate de domnie nu au împiedicat furtul de sare care
este frecvent consemnat de documente şi anume într-un document din 1831, 4
august, - vătaful Plaiului Pârscov înştiinţa isprăvnicia de Buzău despre atacul
dat de locuitorii din plaiul despre Buzău (Bâsca Rosiliei, Beceni, Nehoiaşu,
Nehoiu, Valea Boului şi Muscelul) înarmaţi cu topoare şi sape la Malul Sării -
Înfundata şi despre luarea cu forţă a unei cantităţi mari de sare" 9 ;
- un document din 9 mai 1867 arată că Procuratura buzoiană primeşte
copia raportului îngrijitorului de la localităţile sărate despre furtişagul de sare de
la Biscoa, raport ce implică locuitorii din Vintilă-Vodă 10 •
O mulţime de documente vorbesc despre astfel de furturi (la 12 noiembrie
1868 la Bisoca, 1881 la Săruleşti, 1894 la Nehoiu, 1910 la Trestia, s.a.) fapte
uşor de realizat, întrucât scoaterea sării de o caliate superioară se făcea foarte
uşor. Extinderea comerţului prin sistemele de prăvălii şi mai târziu magazine au
redus exploatarea sării din maluri, preferându-se sarea pisată, dat fiind preţul ei
destul de scăzut. În vremurile de răstrişte (cele două războaie man.diale), când
comerţul era tot mai greoi, oamenii s-au întors la vechile metode de scoatere a
sării. Exploatarea populară a sării se practică şi astăzi. Bulgării de sare scoşi cu
târnăcopul, toporul sau casmaua din malurile de sare sunt folosiţi la hrana
animalelor sau pregătirea furajelor. Apa din murători este folosită pentru
prepararea murăturilor (pătlăgele, varză, fructe) pentru iarnă; pentru prepararea
brânzei, pentru săratul cărnii sau pentru prepararea hranei zilnice. În fiecare
localitate există reţete precise de folosire a apei sărate în funcţie de salinitate.
De exemplu la :
- Beciu (corn. Scorţoasa) - izvorul se găseşte în mijlocul satului, raportul
este - o găleată de saramură la 2 găleţi de apă dulce - pentru muratul verzii şi
pentru murături.(informetor Nicolae Manea - 73 ani).
- la Chilii (comuna Chilii) -groapa se găseşte la 250m de sat lângă şosea
- raportul este de o găleată cu saramură la o găle~tă cu apă dulce la murături
8. Ibidem.
9. Arhivele Statnlui Bucureşti, Documente privind exploatarea sării inŢara Românească, 1800-1850, voi,
Doc. 353, p. 487.
10. Arhivele Stalului Buzău, dosar 221/1867.
www.cimec.ro
Doina Ciobanu 425
şi varză „după gust" (informator Răduţă Dumitru - 55 ani şi Bălan Stana -62
ani).
-la Muscel (corn. Pătârlagele) pentru prepararea murăturilor raportul este
de 2 la 3. Pentru prepararea cărnii la Crăciun se foloseşte numai saramură şi
sunt necesare 3-4 zile de păstrre a cărnii în s'aramură (informator Dumitru Victor
-68 ani).
- Malul Alb (corn. Pătărlagele), pentru murături şi varză se foloseşte
raportul de 1 la 6 iar pentru săratul cărnii o zi de ţinut la saramură este suficient
(informator Dumitru Victor - 68 ani).
Sfârlacul (sarea cu pământ) este folosită la săratul apei din jgheaburile
pentru vite - această metodă este practicată mai ales de neputincioşi (bătrâni
şi bolnavi), informator Vasile Stan - 72 ani.
„Apa de leac" care se găseşte în gropile urât mirositoare ce nu scad
niciodată- are un procent mare de sare, sulf şi oxizi de fier. Efectul ei terapeutic
este binecunoscut şi practicat din vechime. Tratamentul constă în băi cu apă
caldă sau rece având efect asupra reomatismului, rănilor deschise, cicatricilor,
hemoroizilor, ulceraţii, mătreaţă, ş.a~ În afara localnicilor tratamentul (în general
de 2 săptămâni), este făcut şi de rudele prietenii şi persoane care în timp s-au
convins de eficacitatea lui (informator Mitoc Dumitra -61 ani - Muscel şi Nica
Dumitru - 57 ani -Colţi). Condiţiile rudimentare în care se practică băile (în cazi
sau butoaie), distanţa mare de localiate a acestor gropi, apoi depărtarea de oraş
şi de şosele .. fac ca folosirea apei de leac să fie puţin cunoscută, iar tratamentul
să rămână într-o formă rudimentară.
Problema „sării şi a sărărituli" - print-o analiză complexă, aruncă o nouă
lumină asupra istoriei noastre sociale, economice şi politiqe.
www.cimec.ro
426 Sarea din nord-vestul Munteniei
- maluri cu sare
- ochiDri de apă sărată - murători
- ochiuri cu „apă de leac"
din judeţul Buzău
www.cimec.ro
Doina Ciob anu 427
www.cimec.ro
www.cimec.ro
Doina Ciobanu . 429
www.cimec.ro
430 Sarea din nord-vestul Munteniei
Resume
Le sel c'est un mineral pui est tres repandu sous la terre, dans l'atmosphere et hydrosphere,
l'Europe en etant le continent le plus riche dans Ies gisemants de sel.
Le sel a ete decouvert dans le neolithipue. Dans l'epopue du bronze ii est devenu une
importante possibilite de profit. Le sel avait des implications religieux, en etan! considere „saint".
Le sel on trouve dans Ies traditions des divers peuples, el se trouve a la base de beaucoup de
superstitions. Le sel etait utilise dans !'alchimie, l'incantation et dans la sorcellerie.
Le sel a ete atteste de point de vue documentaire, par Ies chinois, Ies grecpues, le romains.
En Dacie le sel a ele exploite organisatoripuement pandant l'occupalion romaine. Le commerce
avec le sel etait florissant el l'import sur le sel etait une possibilite de profit pour l'Etat.
La zone de Buzău c'est une zone tras riche dans le sel pui se trouve a la surtace, jamais ii
n'a pasete exploite dans un systeme organise. Le sel dans cette zone a ele utilise pour l'use des
habitants dans l'alimentalion ou dans l'hydroterapie.
Le probeme du sel, de son exploitation constitue un nouveau poinl de notre hisloire sociale,
economique el politique.
www.cimec.ro
REPREZENTAREA STĂRILOR PRIVILEGIATE
ÎN CONGREGAŢIILE GENERALE DIN
VOIEVODATUL TRANSILVANIEI
Gheorghe Bichicean
1. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbiirger (Fr. Zimmerman, Carl Werner), voi V
(fondator Fr. Zimmerman), Bucureşti, 1975, p. 131-132, doc. 2485 (Ukb). În acest sens, v. Gh. Bichicean,
Congregaţiile generale din Transilvania voievodali§ în epoca lui Iancu de Hunedoara (1441-1456), in „ Corviniana",
I, Ai\C, 1995, nr. 1, p. 53·55.
2. Documente privit6re la istoria romAnilor, culese de Eudoxiu de Hurmuzaki, voi.li, Partea 2 (1451-151 O),
1891(Hurmuzaki,1112), p. 545, doc. 439. SzekelyOkleveltar, voi. I (1211-1519), p. 309, doc. 225 (Szt!Jk. Okl., I).
www.cimec.ro
432 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
Regală. 3 Decretul din anul 1231 4 obliga prelaţii să se reunească, iar , ,Privilegiul
general" din anul 1267 prevedea prezenţa obligatorie a numai 2-3 nobili din
fiecare comitat. 5 Introducerea acestui sistem de reprezentare, limitat, nu a
interzis nobililor să ia parte personal, dar interveneau şi alte probleme, precum
cheltuielile considerabile şi oboseala deplasării, care reduceau posibilitatea
prezenţei individuale.
Decretul anului 1290 a restabilit obligativitatea prezenţei personale la
adunările care urmau să se ţină anual, de sărbătoarea Sf. Ştefan. 6 în anul 1298
regele Andrei al III-iea a decretat ca „ toţi prelaţii, pe care nici o cauză legitimă
nu ii impiedică şi la fel toţi Baronii şi Nobilii, să se adune la quindenele Sf.
Gheorghe la Rakos, lângă Dunăre". 7 Este perioada pe care unii istorici o
numesc „epoca primitivă a vieţii parlamentare". 8
Structura stărilor este, cu mici diferenţe, aceeaşi în toate ţările europene
care au cunoscut „regimul de stări": nobilimea, clerul şi oraşele, într-o ierarhie
stabilită. în Ungaria erau reprezentate clerul, mica nobilime şi, din secolul al XV-
iea, burghezia. Din secolul al XV-iea statul coorporativ este realizat.
Privilegiile (privilegium imunitatis) ordinului clerical (ordo clericalis) au
fost codificate începând cu secolul al XIII-iea. Carta de stare a clerului, sancţionată
la 1222, împărţea clerul în două: cel superior, care beneficiază de „privilegium
·fiori" şi clerul de rând, cărora li se acordă „privilegium canonis".
Marea nobilime exista ca stare din punct de vedere juridic, dar nu avea o
cartă în acest sens. Trebuie precizat totodată, că nici pentru mica nobilime Bula
de Aur nu a constituit o „cartă de stare", pentru că un asemenea corp nu existş.
la 1222. Afirmarea acesteia se produce după anul 1267 şi este subliniată de
statuarea delegării a 2-3 nobili din fiecare comitat la adunarea anuală de la Alba
Regală (Szekesfehervăr).
Din secolul al XIV-iea nobilimea mijlocie adopta, treptat, forma de acţiune
care părea a fi cea mai bună pentru a avea acces permanent la viaţa politică -
sistemul reprezentativ. Acţiunea lor a fost uşurată de transformarea comitatelor
regale în cbmitate nobiliare şi, în acest fel, creşterea puterii locale. Poziţia lor
se consolidează, urmare a recunoaşterii unei libertăţi egale pentru toţi nobilii
(una et eadem libertate gratulantul} în anul 13_51 9 şi a Decretului din anul 1385. 10
3. Documente privind Istoria României, C. Transilvania, veacul XI, XII şi XIII, voi. I, 1951, p. 193-194, doc.
131 (PIR. C).
4. J.N.Kovachich, Sylloge Decretorum Comitialium lnclyti Regni Hungariae, Tomus I, Pestini, Typis, et
Sumptybus Joannis Thomae Trattner, 1818, p. 1-1 O (Sylloge decretorum)
5. Ibidem, p. 11-14 (Decretul anului 1267)
6. Ibidem, p. 15-26
7. Ibidem, p.41 (v. Decretul din 1298, art. 42}
8. Ch. d'Eszlary, Histoire des inst1~utions publiques hongroises, voi. I, Paris, 1959, p. 229-230
9. Hunnuzaki, 112, p. 17-22, doc. 14
10. J.N. Kovachich, op. cit., p. 53-56
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 433
www.cimec.ro
434 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
18. G. Baritiu, Despre bellulu civile transilvanu dein anii 1437 şi 1438, în Transilvania, VI, 1873, nr. 2, p. 15
19. Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, voi. XI, Bucureşti, 1981, p. 506, doc. 403 (DRH.C)
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 435
www.cimec.ro
436 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
21. E. Mălyusz, Les debuts du voie de la taxe par Ies Ordres dans la Hongrie feodale, în NEH, I, Akademiai
Kiado, Budapest, 1965, p. 77
22. J.N. Kovachich, op. cit., p. 161 (pentru 1459) şi 202 (pentru anul 1470)
23. G. Castellan, Histoire des Balkans (XIV•-xx• siecles), Fayard, 1992, p. 159
www.cimec.ro
438 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
. 24. J.N. Kovachich, op. cit., p. 11, DIA. C, XIII, li, p. 92-94, doc. 83
25. E. Berlăsz, Seigneur hongroise - paysan roumain en Transylvanie, în RHC, XXIV• Annee, Nouvelle serie,
Tome IV, No 3-4, 1946, Paris, p. 231
26. M.G. Kovachich, Specimen cognitionis decreti comitialis Ludovici I. Magni Regis Hungaricae, ex originali
authentico Telekiano exemplari desemptum, lmpress. in Olficina Colegii Reformatorum, Claudiopoli, 1814,
passim. Humurzaki, 1/2, pp. 17-22. În acest sens, v. B. H6man, Gy. SzekfU, Magyar tortei, 11.kOtet, Kirăly Magyar
egyetem nyomda, Budapest, 1939, p. 146, 204, 268-269; L. Elekes, Desaccord entre Ies Etats el Ordres dans
la Hongrie du XV• siecle el Ies problemes de recherches y ralatifs, in NEH, I, Akademiai Kiad6, Budapest, 1965,
p. 114
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 439
27. Stephan de WerbOcz, Decretum Tripartitum juris consuetudinari incyti Regni Hungariae, Typis Lycei
Regii, Claudiopoli, Ao. 1815, P.I, T.11, &1, P.I, T.9, &7 (Tripartitum)
28. DIA. C, XIII, li, p. 300, doc. 338
29. Ibidem, p. 309-310, doc. 349. Ukb., I, p. 161, doc. 227
30. DIA. C, XIV, I, p. 67, doc. 93
31. Ibidem, voi IV, p. 365-366, doc. 536
www.cimec.ro
440 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
şi cele din 25ianuarie1353, ale voievodului Nicolae (1351-1356) şi ale voievodu lui
său Ştefan· (universitati nobilium partis Transilvanae) 32 •
Expresia „nobilii din cele şapte comitale ale Transilvaniei" devine, din
secolul al XIV-iea, formula generală de exprimare în privinţa delimitării
reprezentanţilor acestora în adunările de stări transilvane. Voievodul Toma
(1322-1342) menţiona că a convocat la 20 aprilie 1322 congregaţia generală la
sfatul, între alţii, a .,nobililorintregiifăria Transilvanieidinceleşaptecomitate" 33 •
O formulare la fel de clară în acest sens este relevată într-un document al
congregaţiei generale din 19 aprilie 1372: , , universis nobilium septem comita fum
diete partis Transilvanae"• 34
•
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 441
36. DIR. C, XIII, li, p. 300-301, doc. 338. Pentru situaţii similare, v. Ibidem, XIV, IV, p. 188, doc. 236 şip.
204-206, doc. 254
37. DRH. C, XIII, p. 651-652, doc. 430
38. DIR. C, XIII, li, p. 309-310, doc. 349. Ukb., I, p. 161, doc. 227
39. Arh. Naţionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, RS-194. Publicat in Ukb., IV, p. 638-640, doc.
2293. Szek. Okl., I, p. 134-136, doc. 112
40. Ukb., VI, p. 64-68, doc. 3197-3198. Humurzaki, 1112, p. 120-124. Szek. Okl., I, p. 181-185, doc. 261
(conlirmatio in doc. din anul 1531).
41. DIR. C, XIV, li, p. 38-39, doc. 90.
www.cimec.ro
442 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
procedurii sunt din nou amintiţi reprezentanţii clerului, tot în formula „feţe
bisericeşti", fiind vorba, probabil, de clerul inferior. Din partea clerului superior
a participat episcopul Transilvaniei, menţionat într-un document al aceleiaşi
adunări.
Clerul din conventuri $i capii/uri. Prezenţa delegaţilor din conventuri şi
capitluri în Adunările de stări transilvane este atestată de majoritatea
documentelor congregaţionale. Invitarea lor se făcea în virtutea rolului pe care
aceste instituţii îl aveau, ca „locuri de adeverire" (tocea credibilia,- hyteles
he/yel(J.
Conform documentelor din 11 şi 13 iunie 1368 ale conventului din Cluj-
Mănăştur42, participarea propriilor delegaţii la congregaţiile generale voievodale
se făcea , , iuxta morem el antiquam consuetudinem dicti nostri monasterl'. Este
posibil ca „oamenii de mărturie" să fi fost menţinuţi pentru un număr limitat de
cauze, pe când abatele mănăstirii (domino Otthone, abbate seu prelato nostro),
astfel cum rezultă din cele două documente amintite anterior, a avut o prezenţă
constantă în toată perioada adunării de stări.
Sa$ii. Tendinţele saşilor spre autonomie s-au manifestat timpuriu, atât în
privinţa organizării laice cât şi ecleziastice. Constituirea prepoziturii Sibiului
(prepositura Cibiniensis) a însemnat începutul emancipării clerului şi a populaţiei
din teritoriul ei de sub jurisdicţia şi fiscalitatea episcopiei Alba Iulia. Consecinţele
s~au manifestat prin neînţelegeri permanente între reprezentanţii episcopiei şi
prepoziturii, ca şi între arhidiaconate şi capitluri, în cadrul cărora se emancipa
clerul săsesc mărunt. Alegerea liberă a preoţilor şi decanilor capitlurilor a fost
deosebit de importantă pentru poziţia socială a saşilor.
Populaţie colonizată, saşii s-au bucurat de la· început de privilegii din
partea regilor unguri. Fundamentul acestora l-a constituit Diploma regelui
Andrei al II-iea, din anul 1224 (Andraeanum) 43 • Privilegiul a scos populaţia
săsească dintre"Orăştie şi Baraolt de sub autoritatea voievodului Transilvaniei
şi a subordonat-o regalităţii. Teritoriul locuit de saşi a devenit 11 Pământ crăiesc"
(Terra, quam Saxones Regii inhabitat Fundus Regius dicta), autonomie teritorial-
etnică dependentă de regalitate, condusă de un comite numit de rege.
Celor Şapte Scaune ale provinciei Sibiului (Orăştie, Sebeş, Miercurea,
Sibiu, Nocrlch, Cincu şi Rupea) se adăugau la finele secolului al XIII-iea scaunul
Sighişoara, iar la începutul celui următor şi cele Două Scaune Mediaş şi Şaica.
Districtele Bistriţa şi Braşov aveau o administraţie proprie, dar din a doua
jumătate a secolului al XV-iea îşi trimitea_u reprezentanţii în adunarea generală
a saşilor (Congregaţia scăunală a celor Şapte şi Două Scaune).
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 443
nobiliare. ·
Rolul greavilor saşi poate fi comparat cu cel al cnezilor şi voievozilor
români. Unii vor apăra până târziu interesele obştii lor, alţii vor încerca să şi le
aservească. Pendulând între propriile încercări de aservire a obştilor şi obţinerea
daniilor egale, greavii vor ajunge pe treapta superioară a nobilimii.
Prima menţiune privind participarea saşilor în congregaţiile generale din
Transilvania este în legătură cu adunarea din 6 august 1289 de la Alba Iulia,
desfăşurată în prezenţa regelui Ladislau al IV-iea (nobiles Ungaros, Saxones el
Sycu/is partis Transsilvanae) 47 • Consideraţi „membrii de vază" ai coroanei
(membrum sacrae coronae), reprezentanţii saşilor erau convocaţi la adunări de
către voievod, în numele regelui. Oglindind organizarea corporativă a acestora,
documentele îi denumesc universitas saxones, alături de nobili, secui şi, în două
rânduri, alături de români. Reprezentaţi în numele propriului grup, etnic de către
cler, greavi, comiţii asimilaţi nobilimii, juzi ori nobili, saşii şi-au consolidat poziţia
privilegiată prin convocarea în dietele maghiare.
După doi ani de la prima atestare a participării saşilor în adunarea stărilor
transilvane, -ei au fosit reprezentaţi în congregaţia generală convocată de regele
Andrei al III-iea la Alba Iulia, în 11 martie 1291 48 . Scopul mărturisit - pro
44. Th. Nâgler, Aşezarea saşilor în Transilvania, ed. a li-a (în româneşte de Anamaria Haldner), .Edit.
Kriterion, Bucureşti, 1992, p. 220.
45. Ukb., I, p. 172-174, doc. 242; p. 180-184, doc. 250. Teutsch-Firnhaber, p. 159-164 J.N. Kovachich,
Sylloge decretorum, I, p. 15·26 (Decretul li din anul 1291 ).
46. Ibidem.
47. Ukb., I, p. 161, doc. 227. DIA. C, XIII, li, p. 309-310, doc. 349.
48. DIA. C, XIII, li, p. 369, doc. 403. Humurzaki, I, p. 412, doc. 510. V. şi Magyar tortenet, 11, p. 40-41.
www.cimec.ro
444 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
49. Ukb., I, p. 192-193 şi 211. J.N. Kovachich, Sylloge Decretorum, I, p. 28. Humurzaki, I, p. 532, doc. 342.
50. Ukb., voi. li, p. 248-250, doc. 858. DRH. C, XIII, p. 141-144, doc. 79.
51. Arh. Naţionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, U 11-79 (Colectiade documente Brukenthal, Rs-
194).
52. Ukb., V, p. 255-256, doc. 3483 (4 sept. 1466), p. 64, doc. 3197 (24 nov. 1459), p. 536, doc. 3933 (poruncă
a regelui Malia Corvin; confirmatio în doc. 3939, p. 540 şi doc. 3954, p. 548, din 18 ian. 1·F3).
53. Th. Niigler, op. cit., p. 226. K.G. Gundisch, Das Patriziat SiebenbOrgischer Stedte in Mittelalter, BOhlau
Verlag, Koln, Weimar, Wien (Studia Transylvanica Bd. 18), 1993, p. 337.
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 445
54. Ş. Papacostea, Românii în secolul al XIII-iea. intre Cruciată şi Imperiul mongol, Edit. Enciclopedică,
Bucureşti, 1993, p. 158. în acelaşi sens, v şi Erdely tOrtenete (Makkai Laszl6, M6csy Andrăs szerkesztete) ElsO
kiitet, Akezdetektăl 1606-ig, Akademiai Kiad6, Budapest, 1986, p. 291-295 I.I. Russu Românii şi secuii, ed.
îngrijităde I. Opriş, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1990, p. 38-39.
55. Hurmuzaki, I, p. 74-76, doc. 54-55. Szek Okl., I, p. 4-5, doc. IV.
56. Ibidem.
57. Szek Okl., I, p. 70-71, doc. 57 (9 mai 1366).
58. V. atestările documentare în Szek Okl., I, p. 7, doc. 7; p. 29, doc. 21, p. 45-47, doc. 33-36, p. 51, doc.
40, Ukb„ I, p. 177, doc. 244; p. 217, doc. 288.
59. DIA. C, XIII, li, p. 309-310, doc 349; p. 369, doc. 403, Ukb.i, p. 161, doc. 227.
60. J. Benkii, Imago inclytae in Transsylvania nationes Syculicae historico-politico, Ed. secunda, Sibiu,
1837, p. 33-48. Erdely tărtenete, I, p. 362. Magyar tiirtenet, li, p. 285. Şt. Pascu, Voievodalul Transilvaniei, Edil.
Dacia, Cluj-Napoca, voi. III, p. 60-61.
www.cimec.ro
446 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
lea adevăraţi feudali. La început de rang mijlociu, ei urcă treptat spre vârful
ierarhiei feudale, acaparează şi monopolizează demnităţile. Călăreţii (primipili,
equites sau 16161<) ocupă o poziţie intermediară între „primores" şi „siculi
communes". O parte dintre ei vor reuşi să intre în rândurile fruntaşilor secui,
alţii vor mării rândurile secuilor comuni, oglindind o evoluţie asemănătoare
cu cea a cnezilor români.
Fruntaşii secui rămaşi în scaunele lor nu au reuşit nici la jumătatea
secolului al XV-iea treacă.te jure din rândul stării lor privilegiate, în ac;eea a
stării nobiliare din comitate. Pentru a fi consideraţi „adevăraţi nobili" (Nobiles
viri Sycu/i vide/icef), ei îşi vor amesteca proprietăţile din comitate cu cele din
scaune. La sfârşitul secolului al XV-iea şi începutul celui de-al XVI-iea secuii
obţin numeroase privilegii din partea regaităţii, asemenea nobililor, fiind
obligaţi doar la serviciul militar („cel ce nu slujeşte la oaste, nu poate fi
nobil" 61 ).
Se poate admite că secuii participau la congregaţiile generale într-o
formulă asemănătoare saşilor. Majoritatea documetelor îi prezintă organizaţi
într-o universitas, dar nu permit distingerea categoriilor reprezentate. Certă
este doar participarea fruntaŞilor secui (primores), asimilaţi nobilimii şi a
celor care deţin demnităţi. Numărul delegaţilor nu este nici el precizat. În
scrisoarea de convocare a voievodului Petru Cseh, trimisă din porunca
regelui Albert (per Regiam mandatum) lui Laurenţiu Soltan, comitele secuilor,
se face menţiunea invitării acestuia din urmă „cum una, vei duobus, aut si
visum erit p/uribus doctoribus et judicibus' la congregaţia generală ce urma
să aibă loc la Târgu Mureş în data de 29 martie 1439, iar în anul 1494 regele
Vladislav al II-iea acorda de asemenea libertate de alegere a delegaţilor
secuilor, astfel cum rezultă din scrisoarea sa trimisă de la Sibiu la 8
septembrie (vosque certos ex vobis elegeratis) 62 •
Din secolul al XIV-iea în documentele congregaţionale încep să fie
menţionaţi în mod frecvent „secuii celor trei neamuri" ... Adunarea stărilor
privilegiate desfăşurate la Mediaş în anul 1459, în care se consemnau a doua
reînoire a „uniunii frăţeşti" de la Căpâlna, îi numeşte „siculorum quoque
omnium generum" 63 • în scrisoarea de convocare a saşilor din cele Şapte şi
Două scaune la congregaţia generală ce urma să se desfăşoare în 14
septembrie 1466 la Turda, voievodul Ioan de Sf. Gheorghe le transmite că la
adunare au fost convocaţi şi „trium generes Sicu/is ad omnes sedes" 64 •
Documentele regale folosesc o formulă identică. Însărcinându-i pe
voievodul Blasiu Magyar şi prepozitul Dominic să cerceteze „unele
samavolnicii", rgele Matia Corvin înştinţa stările Transilvaniei despre o
viitoare adunare, adresându-se nobililor, saşilor ,,item trium generum
Sicu/is" 65 •
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 447
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 449
www.cimec.ro
450 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 451
congregaţiei generale de la Turda, din anul 1505, se cerea ca delegaţii care vor
participa la adunarea stărilor celor trei „naţiuni" de la Sighişoara în 1506, să fie
mandataţi „plenarie facultate et auctoritate in personis eorum ad id electos" 77 •
Cea mai completă formulare care enumeră stările reprezentate în
congregaţiile generale voievodale este cuprinsă, cum vom vedea, în documentul
din 26 mai 1355: „universisprelatis, baronibus, nobilibus, Syculis, Saxonibus,
Olachis ceterisque cuiusvis status et condicionis hominibus in dictis partibus
Transsilvanis constituitis et existentibus' 78 • Aceasta sintetizează nivelul de
reprezentare în acord cu realitatea istorică transilvană la acea dată şi
corespunzător organizării social-etnice corporative a ordinelor. Diversitatea
informaţiilor documentare impun însă o analiză aprofundată a tuturor formulelor
de cancelarie care indică participarea stărilor privilegiate în congregaţiile generale
voievodale.
Alţi participanţi În congregaţiile generale voievodale. Beneficiind de
dreptul de iniţiativă pentru convocarea congregaţiilor generale voievodale, de la
sfârşitul secolului al XIII-iea regele Ungariei a participat la adunările de stări
transilvane personal sau prin reprezentanţi. El era însoţit de înalţi demnitari de
la curte, prelaţi şi baroni. Între suveranii maghiari, regele Ludovic a deţinut o
poziţie proeminentă în ceea ce priveşte participarea la adunările stărilor
transilvane.
Prezenţa unui reprezentant al regelui la adunarea stărilor transilvane nu
afecta competenţa voievodului. Acesta putea fi un demnitar de la curtea
suveranului ori dintre cei ai Transilvaniei, cum a fost cazul comitelui Ioan
Labathlan, împuternicit să convoace adunarea stărilor la Mediaş în anul 1459,
în scopul confirmării uniunii celor trei „naţiuni". Cu prilejul desfăşurării
congregaţiei generale din 4-15 iunie, 1368, au participat la adunare Nicolae de
Zeech, banul Slavoniei şi magistrul Nicolae de Debren, castelan de Zenderen 79 •
., , Oamenii de altă stare şi condiţie". Formula,, et alterius cuiusvis status et
condicionis hominibus' trebuie interpretată în contextul utilizării ei şi asociată
altor termeni care, în unele cazuri au înlocuit-o şi astfel oferă posibilitatea
surprinderii sensului ei adevărat, în altele fiind folosite alternativ în documentele
aceleiaşi congregaţii generale. Pentru a înţelege acest sens, se impune ca
formula să fie intl:lrpretată comparativ.
Din studiul documentelor rezultă că formula „alţi oameni de altă stare şi
condiţie" înlocuieşte ori este înlocuită cu expresii de forma „nenobili", „şi alţi
nobili", „oamenii tuturor celorlalte naţiuni", „regnicolari" etc. În acelaşi timp, se
observă că aceastasuccede În enumerare stării nobiliare, în continuarea căreia
exprimă participarea reprezentanţilor altor stări, care se bucură de privilegiul de
77. Szek. Okl., I, p. 309, doc. 225, Hurmuzaki, 11/2, p. 545, doc. 439.
78. DRH. C, X, p. 325, doc. 312.
79. Ibidem, XIII, pp. 513-515, doc. 328.
www.cimec.ro
452 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 453
81. Capitul Albe ns. cist. capii. fasc. 2 n3., a pud J. Vass, Erdely orszăggyiilesei a vaidăk alatt (idtikoz: 1002-
1540), Pleiler Ferdinand Bizomania, Pesten, 1869, p. 76, n. 1.
82. DIA. C, XIV, li, p. 18, doc. 49.
83. DRH. C, X, p. 313-315, doc. 309.
84. DIA. C, XIV, IV, p. 332-333, doc. 499.
85. Ukb., li, p. 242, doc. 849. DRH. C, XIII, p. 99, doc. 58.
www.cimec.ro
454 Stările privilagiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 455
fost invitaţi secuii „celor trei neamuri" şi „aliis regnicolis'. Acest document este
deosebit de important în privinţa sensului pe care îl capătă t~rmenul „regnicolae",
care nu indică nobilii, saşii ori secuii, ci alţi locuitori liberi ai ţării. Este evident
că, în afara acestora, în Transilvania nu putea fi vorba decât de reprezentanţii
românilor, referirea la orice altă populaţie fiind, în termenii documentului,
exclusă. Trebuie să avem în vedere faptul că documentul este datat după
încheierea „uniunii frăţeşti" de la Căpâlna şi primele două confirmări ale
acesteia, care au produs modificări structurale în societatea transilvană.
În acelaşi timp, trebuie reţinut că în această perioadă mulţi români făceau
parte din rândul nobilimii. Şi în acest caz menţiunea documentară îşi păstrează
importanţa, întrucât dacă românii care au acceptat religia catolică erau de
regulă cuprinşi în enumerarea generală a nobilimii, poate fi vorba de alţi nobili,
care şi-au păstrat confesiunea ortodoxă.
Adresându-se la 30 noiembrie 1472 stărilor transilvane (nobilibus item
trium generum Siculis ac septem et duarum sedium Saxonicalium Saxonibus),
regele Matia Corvin nu omitea să amintească „alterius etiam cuiusvis status
hominibus cunctis scilicet regnicolis partium regni nostri Transilvanarum". 93
Documentul regal descifrează exact starea de fapt şi de drept existentă la acea
dată în Transilvania şi pune într-o nouă lumină sensul formulei „alteriuscuiusvis
etcondicionis hominibus', a cărei conotaţie indică locuitori liberi ai ţării (scilicet
regnicolis), şi aici, ca şi în exemplul anterior, al/ii decât nobilii, saşii şi secuii.
Aceşti oameni de condiţie socială liberă, cu drept de a participa la viaţa politică
pot fi cnezii şi voievozii români, alţii decât cei înnobilaţi, sau nobili români de·
religie ortodoxă. În deplină cunoaştere a situaţiei sociale şi politice transilvane,
regele enumera stările într-o ordine şi ierarhie prestabilite.
Treptat, în documente nu vor mai fi menţionate stările organizate corporativ
în numele propriului grup etnic, iar termenul „regnicolae" capătă un sens
cuprinzător, desemnându-i pe toţi, dar numai în înţelesul de locuitori liberi ai
ţării.
Oamenii tuturor celorlalte naţiuni din acele părţi. Formula se adaugă, în
termenii documentului congregaţional din 24 octombrie 1344 al voievodului
Şefan, enumerării reprezentanţilor nobililor, secuilor (celor trei neamuri) şi
saşilor. 94 Organizarea corporativă şi reprezentarea stărilor privilegiate în numele
grupurilor etnice în secolul al XIV-iea, subliniază şi prin acest document
existenţa a patt:U, şi nu trei „naţiuni' în Transilvania, realitate exprimată prin
convocarea românilor la congregaţiile generale, chiar dacă expresis verbis ei
vor fi menţionaţi pentru a doua oară numai la 1355.
Conturând realitatea existentă în Transilvania, formulele utilizate în
documente nu permit în totalitate generalizări la nivelul principiilor de reprezentare
în adunările de stări transilvane. Când acestea nu se referă la cazuri singulare,
pentru anumite segmente de epocă modalităţile de reprezentare devin regulă.
www.cimec.ro
456 Stările privilegiate în congrega\iile din Transilvania
95. E. Berlâsz, Seigneur hongroise -paysan roumain en Transylvanie, în RHC, XXIV Annee, Nouvelle serie,
Teme IV, No 3-4, 1946, Paris, p. 234-235.
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 457
96. DIA. C. XIII, li. p. 309-310, doc. 349. Ukb., I, p. 161, doc. 227.
97. DIA. C, XIII, li, p. 369, doc. 403. Ukb., I, p. 172-176, doc. 242.
9B. N. Iorga, Istoria Românilor, voi. III (Ctitorii), Bucureşti, 1937, p. 147. În acelaşi sens, v. recentJ. Nouzille,
Transilvania, zonâ de contacte şi conflicte, Edit. Encicloptedică, Bucureşti, 1995, p. 90: „în secolele XIII-XIV
românii sunt parte constitulivă a Transilvaniei, alături ~e nobilii maghiari, saşi şi secui. Ei participă la conducerea
voievodatului Transilvaniei şi a comitatelor existente în vestul acesteia, făcând parte din adunări_le de stări
(congregationes sau universitates)."
www.cimec.ro
458 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
99. Op. cit. p. 237. În acelaşi sens, diferit de aserţiunile sale majoritar neştiinţifice, I. Szabo, L'assirnilation
etnique dans le bassin des Carpathes (avani 1918), în RHC, XXXI (1943). Tome 1••, N• 3-4, Paris, 1943, p. 287.
L. Găldi, L'influence de la civilisation hongroise sur l'aclivite scientilique des Roumains en Transylvanie, în RHC,
XXXI, 1943, p. 341-342.
100. Tripartitum, T. I, 4, &1.
101. Les Assemblees d'etates et Ies Roumains en Transylvanie, în AER, XIII-XIV, 1974, Paris, p. 22.
102.DRH, C, I, pp. 28-29. V. şi N. Stoicescu, O falsă problemă istorică- discontinuitatea poporului romăn
pe teritoriul strămoşesc, Edit. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993, p. 272.
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 459
103. Ottocar, regele Boem iei, scria papei Alexandru al IV-iea despre conflictul cu Bela al IV-iea, din oastea
căruia făceau parte şi români (Hurmuzaki, I, p.287, doc. 211.) Pentru amănunte, v. M.P. Dan, Cehi, Slovaci şi
Români în veacurile XIII-XVI, Tiparul Tipografiei „Progresul", Sibiu, 1944, p. 18.
104. DIA. C, XIII, li, pp. 296-297, doc. 337. Documentul poate li datat la 8 mai 1288, deci exact înainte de
convocarea primei congregaţii generale din Transilvania.
www.cimec.ro
460 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
105. Hurmuzaki, I, p. 276, doc. 204 (1256); p. 307, doc. 222 (1263). Szek, Okl., I, p. 13, doc. 10 (1256); p.
14, doc. 12(1263).
106. Pentru amănunte, v. I.A. Pop, Statutul cnezilor supuşi pe domeniile feudale din Transilvania în secolul
al XIV-iea, în Civilizalie medievală şi modernă (studii istorice). Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1985, p. 103, 109, 113-
114.
107. Şt. Pascu, Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu de Hunedoara, în SGI, VII,
1957, nr. 1-4, p. 30-31.
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 461
108. DIA. C, XIII, li, p. 369, doc. 403; Ukb., I, p. 177, doc. 244.
109. Codex Diplomaticus Hungariae Ecclesiasticus ac civilis, Budae, Typis Tipogr. Regiae Universitatis
Ungariae, Tom VII, voi. li, 1832, p. 121, doc. 383.
110. Magyar tOrlenete, li, p. 39-40.
www.cimec.ro
462 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
111. I.A. Pop, Instituţii medievale româneşti. Adunări cneziale şi nobiliare (boiereşti) în secolele XIV-XVI,
Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 16, Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 16.
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 463
precizat dacă nobilul a,, profitat" 112 de convocarea stărilor transilvane. Problema
lui Ugrinus putea face parte din strategia generală a regalităţii pentru introducerea
stăpânirii maghiare în Ţara Făgăraşului şi, mai mult, era conformă scopului
principal al convocării adunării de stări şi nu privea doar rezolvarea unei
probleme personale.
Este astfel evident că nici prezenţa românilor la adunare nu este
întâmplătoare. Conform principiului feudal, nobilul Ugrinus nu putea fi judecat
(în speţă dezbaterea revendicărilor acestuia) decât de către şi între egalii săi.
În această calitate au participat şi românii, egali cu reprezentanţii nobililor,
saşilor şi secuilor. Deci calitatea de simpli martori se exclude ab initio, altfel ar
însemna să considerăm pe toţi cei care au participat la cercetarea şi judecarea
revendicărilor pentru restituirea proprietăţilor nobilului Ugrinus (cercetarea s-a
făcut „de către aceeaşi nobili, saşi, secui şi români") ca având doar calitatea de
martori. În documentul adunării de la 1291, românii sunt menţionaţi identic în
relaţie cu ambele probleme discutate, atât cele de ordin public,.cât şi de ordin
privat.
Trebuie să avem în vedere că participarea românilor nu s-a făcut în
virtutea faptului că ei cunoşteau cel mai bine ·„obiceiul" ţării. Judecata şi
hotărârea luată în cauza lui Ugrinus s-a făcut prin dovedirea dreptului de
proprietate cu acte regale, cercetate de toţi participanţii după, ,obiceiul regatului"
(consuetudo regni) şi nu după „jus Valachicum". Posesiunile Făgăraş şi Sâmbăta
aparţineau „de drept şi după lege" magistrului Ugrinus şi erau dobândite în
virtutea unui act regal, care li se va impune şi românilor începând din secolul al
XIV-iea, în justificarea proprietăţii. Este evident că de această dată românii s-
au pronunţat asupra autenticităţii actelor, alături de nobili, saşi şi secui, într-o
altă formă procedurală decât cea a „pământului" şi în virtutea dreptului de care
se bucurau ca factor constituţional al ţării Transilvaniei, în prezenţa regelui care
le-a acordat.
Delimitarea teritoriului de reprezentare. Participarea românilor la
congregaţia generală din 11 martie 1291 se întemeia pe existenţa unor autonomii
teritoriale, în cadrul cărora ei s-au manifestat ca stare politică, în curs de
constituire a propriei „universităţi". Delimitarea teritoriului din care au fost
convocaţi reprezentanţii românilor la adunare se pune în relaţie directă cu
problemele dezbătute în cadrul acesteia. Nimic nu este mai puţin probabil,
aprecia Gh.l.-Brătianu 113 , decât că „Terra Balachorum" menţionată din anul
1222, era singura autonomie românească din Transilvania. De aceea, a admite
că la congregaţia generală din 1291 au participat doar românii din Ţara Oltului,
ar însemna să considerăm, în primul rând că unicul scop al adunării a fost
restaurarea drepturilor de proprietate ale magistrului Ugrinus şi, în al doilea rând
că românii din acest teritoriu autonom au fost convocaţi numai ca martori într-
112. A. Decei, Contribution a 1'6tude de la situation politique des Roumains de Transylvanie au XIII' el au
.XIV• siecle, in Revue de Transylvanie, Tome VI, 1940, No 2, Cluj, p. 223.
113. Op. cil., p. 21. În acelaşi sens, I.A. Pop, op. cit„ p. 17.
www.cimec.ro
464 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvan!a
114. Hurmuzaki, I, p. 74, doc. 54, p. 76, doc. 55. DRH. D, pp. 5-6, doc. 2, Szek. Okl., I, p. 4-5, doc. 4.
115. Hurmuzaki, I, p. 254, doc.149, DIA. C, XIII, li, p. 5-6, doc. 4. Szek. Okl., l,'P. 9-12, doc. 9; voi. li, p. 228-
229, doc. 183 (conlirmatio din anul 1479)
116. Hurmurzaki, I, p. 79, doc. 57
117. Ibidem, p. 581-584, doc. 460. În anul 1329 regele Carol Roberl întăreşte privilegile mănăstirii Cârţa,
confirmate la 1322 (Arh. Naţionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, Ul-5)
118. Arh. Naţionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, Ull-350
119. Szek. Okl., I, p. 9-12, doc. 9; p. 225-230, doc. 183
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 465
120. Ş. Papacoslea, op. cit., p. 79-80. D. Prodan, Boieri şi vecini în Ţara Făgăraşului în sec. XVI-XVIII, în
voi. Din istoria Transilvaniei. Studii şi evocări, Edit. Enciclopedică, Bucureşti, 1991, p. 1O •
121. A. Popa, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-iea (cu o prefaţă de M. Berza), Edit. Academiei RSA,
Bucureşti, 1970, p. 56
122. Ibidem p. 172
123. 1.1. Russu, Românii şi secuii, Ediţie îngrijită de Ioan Opriş, Edil. Ştiinţifică, Bucureşti, 1990, p. 36-39
124. Ibidem, p. 43
125. Szek. Okl., p. 120, doc. 100. Pentru amănunte privind antroponime româneşti în secuime, v. I.I. Russu,
op. cit., p. 216-234
www.cimec.ro
466 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 467
www.cimec.ro
468 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
secuilor, fie doar de saşii din cele Şapte (şi Două) Scaune, cei din oraşele
Bistriţa, Braşov şi Cluj, sau secuii „din toate scaunele" lor.
În consecinţă, poate fi vorba de o omisiune documentară în privinţa
teritoriului din care au fost desemnaţi reprezentanţii românilor în congregaţiile
generale din anii 1291 şi 1355? Răspunsul nu poate fi decât negativ, întrucât
documentul denumeşte totalitatea românilor şi celorlalte stări care au participat
la adunare, iar restrângerea teritoriului de reprezentare la Ţara Făgăraşului şi
a Maramureşului nu se mai susţine. Este adevărat, esenţial rămâne faptul istoric
care priveşte reprezentarea românilor în congregaţiile generale voievodale ca
factor constituţional în numele propriei etnii, dar pentru aceasta nu trebuie
omise principiile generale ale reprezentării şi trăsăturile particulare pe care
dezvoltarea instituţională a Transilvaniei le dezvăluie.
, ,Tăcerea" care se aşterne în privinţa participării românilor la congregaţiile
generale voievodale după anul 1291, a fost analizată şi argumentată diferit.
Gh.I. Brătianu 132 pune absenţa românilor de la adunările de stări în relaţie cu
constituirea Ţării Româneşti şi infidelitatea faţă de coroana maghiară. Din acest
motiv, adauga distinsul istoric, în anul 1292 în dieta Ungariei nu au fost
convocaţi românii, ci cumanii. Deosebirea rezidă în scopul adunării care
„neinteresând pe Români, dar privind pe Cumani", remarca N. lorga 133 , este în
măsură să explice cauza convocării celor din urmă, care prin atitudinea
confesinală şi militară din timpul lui Ladislau al IV-iea, au pus în pericol religia
catolică şi , ,caracterul etnic maghiar" al regatului. În ceea ce priveşte convocarea
cumanilor la dieta de la Buda, şi absenţa românilor, trebuie să avem în vedere
că este vorba de o adunare care s-a desfăşurat in afara Transilvaniei şi în care
au fost invitaţi reprezentanţii populaţiilor colonizate în regatul Ungariei, nu
autohtonii.
Reprezentarea românilor in adunarea stărilor transilvane din anul 1355.
Continuitatea participării românilor în sistemul politic al voievodatului şi
reprezentarea lor în secolele următoare, va fi posibilă într-o alternativă impusă
. de regalitate: condiţionarea calităţii de nobil de apartenenţa la religia catolică şi
deţinerea unui act regal asupra proprietăţii. Reprezentarea în nume etnic, în
cadrul propriei organizaţii corporative, va triumfa în secolul al XIV-iea, în
legătură cu întemeierea celei de-a doua „libertăţi" româneşti, Moldova.
După mai mult de o jumătate de secol românii reapar în congregaţiile
generale ale Transilvaniei în nomele propriului grup etnic.
Absenţa din congregaţiile generale voievodale în numele etniei proprii, şi
nu eliminare, căci nobilii români participă în continuare şi, alături de ei, cnezii
condiţionaţi, este urmarea acţiunii regalităţii de a disipa blocul etnic din teritoriile
compact locuite de români, unde se contura procesul constituirii propriei
„universităţi". Acţiunea este însoţită de amplificarea prozelitismului catolic în
www.cimec.ro
470 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
·'f.72 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
Ardealului" 140 • Congregaţia generală din mai 1355 a fost convocată la Turda de
către voievodul Nicolae Kont (1351-1356, 1367), în numele şi din porunca scrisă
a regelui (in persana domini nostri regis, mediantibus suis litteris) 141 • Deschisă
la 20 mai 1355, adunarea s-a desfăşurat pe durata a cel puţin şapte zile. Din cele
şase documente păstrate, trei sunt datate în 23 mai, iar câte unul la 24,25 şi
respectiv la 26 mai 1,355 142 •
Adunarea a avut un pronunţat caracter judecătoresc, având ca obiect
dezbaterea unor cauze de hotărnicire, repunerea în stăpânirea unor moşii,
vânzări şi despăgubiri imobiliare. Nu este exclus ca în cadrul congregaţiei
generale să se fi dicutat şi probleme de interes public asemenea celor din anul
1291, dar asupra acestora nu dispunem de nici o atestare, nici chiar o confirmare
ulterioară. Este cert însă că românii nu au fost invitaţi ca martori în procesele
care s-au dezbătut, aspect care nu rezultă din documentele păstrate, ci pentru
a participa la dezbaterea unor măsuri de interes public. De aceea, prezenţa lor
ridică problema convocării nu doar sub aspectul participării la sesiunea de
judecată din cadrul congregaţiei generale, ci în relaţie cu evenimentele din
Maramureş şi menţinerea fidelităţii faţă de coroană, precum şi reprezentarea
românilor din întreg spaţiul voievodatului transilvan.
Este remarcabil că în congregaţia generală din mai 1355 au fost trecuţi
sub jurisdicţie voievodală cei patru fii ai românului· Simion de Sânger 143 •
Recunoaşterea acestui drept, urmare a scrisorii regale (mediantibus suis litteris
gratiosis, prout in eisdem litteris domininostri regis), este un indiciu al nobilităţii
acestei familii de români.
În documentele congregaţiei generale din 26 mai 1355, stările privilegiate
sunt enumerate astfel: „universis prelatis, baron1bus, nobilibus, Sycu/is,
Saxonibus, Olachys coterisque cuiusvis status et condicionibus hominibus in
dictis partibus Transilvanis constituitis et exisfentibus" 144 • El cuprinde porunca
voievodului Nicolae Kant, adresată juzilor nobililor din comitatul Cluj, în vederea
restituirii unor stăpâniri abatelui de Cluj-Mănăştur.
140. Gh. I. Brătianu, Les Asemblees, p. 23-24. Şt. Ştefănescu, Istoria medie a României. Partea a li-a,
Principatele Române (Secolele XIV-XVI), Tipografia Universitălii Bucureşti, 1992, p. 60. A. Dacei, op. cit., p.
227-229. ŞI. Pascu, Voievodatul. I, p. 254
141. DRH. C„X. p. 311-326, doc. 307-312
142. Ibidem
143. DRH. C, X,p.311, doc.307
144. Ibidem, p. 325-326, doc. 312
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 473
www.cimec.ro
474 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 475
• •
•
www.cimec.ro
476 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
478 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
* *
*
167. Hurmuzaki, 1/2, p. 132, doc. 90. DRH. C, XIII, p. 226-227, doc. 121
168. L. Makkai, op. cit., p. 119
169. Arh. Naţionale, Sibiu, Colectia de documente medievale, U 1-76. Hurmuzaki, 1/2, p. 402, doc. 336; XV/
1,p.6-7,doc.8 ·
170. Hurmuzaki, 1/2, p. 491, doc. 404
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 479
al românilor, regele preciza în Regulamentul militar din anul 1430 obligaţiile lor
de apărare a graniţelor contra turcilor: „Art. XXV. Versus Temeskeăz usque
Szewrinium, Valachi, Sclavi(... ) Versus Partes Transylvanas, Saxones, Sicu/i,
Nobi/es, Va/achi partium Transilvanarum cum potentili' 171 • Mulţi nobili români
deţin demnităţi sau sunt militari ai curţii regale, cum este cazul lui Stanciu şi
Drăgan, fiii lui Manciul (Aule Regie milites) şi apoi seria neîntreruptă de mici
nobili români care pătrund în ierarhia politico-administrativă şi militară a regatului
ungar, în cadrul unui proces care porneşte de la Iancu de Hunedoara 172 • Pentru
fidelitate şi merite militare, înnobilarea cneazului Voicu a oferit istoriei cel mai
spectaculos exemplu, familia Hunedoreştilor fiind singura, din şirul numeroaselor
familii româneşti înnobilate, care a dat un guvernator şi un rege pentru Ungaria.
în perioada 1366-1437 în Transilvania s-au desfăşurat 20 de congregaţii
generale voievodale, în care au fost reprezentaţi nobilii, saşii, secuii şi oameni
„de altă stare şi condiţie". Prin prezenţa mare a românilor în rândurile nobilimii,
ei au participat la congregaţiile generale ca reprezentanţi ai stării acestora, dar
şi prin intermediul cnezilor condiţionaţi, ca oameni liberi ce stăpâneau o
proprietate funciară şi aveau supuşi pe moşile lor. Majoritatea problemelor
dezbătute în adunări au fost de ordin judiciar. Nu au lipsit însă nici cele de ordin
fiscal şi militar 113 •
Începând cu anul 1437, anul răscoalei de la Bobâlna, prin regruparea
stărilor privilegiate şi încheierea „uniunii frăţeşti", congregaţiile generale din
Transilvania şi-au definitivat structura. Urmând unui lanţ de măsuri care au vizat
neasocierea românilor la exercitarea puterii, Uniunea de la Căpâlna delimitează
în acelaşi timp, o etapă importantă în evoluţia instituţiei adunărilor de stări
transilvane. Dieta vei congregatio nationum trium semnifică o modificare de
conţinut a structurii şi reprezentării, în tranziţia spre Dieta Principatului autonom.
În congregaţia generală de la Căpâlna, din 16 septembrie 1437, au
participat numai reprezentanţii stărilor privilegiate care au fost admise prin
pactis conventisşi care s-au solidarizat întărind prin jurământ păstrarea veşnică
a Uniunii în scopul apărării intereselor pe plan intern şi extern (!alem fraternalem
disposuimus unione tactoque ab his Dominicae crucis signo, juramento
proclamataevo tempore juraverunt observare) 174 • Scopul convocării adunării şi
al înţelegerii jncheiate, derivă din necesitatea adoptării măsurilor represive
contra răsculaţilor. Caracterul social este dublat de unul militar. El este repede
înlocuit cu afirmarea menţinerii perpetue a Uniunii în scopul conservării privilegiilor
171. Hurmuzaki, 1/2, p. 567·568, doc. 474. Szek. Okl., I, p. 126, doc. 105
172. Hurmuzaki, 1/2, p. 519, doc. 430. Pentru amănunte, v. I. Drăgan, Aspectealerelaţii/ordintreromâni
şi puterea centrală în timpu/lui Mafia Corvinul, 1458-1490, în RI, Serie nouă, Tom III, 1992, nr. 9-1 O, p. 909-914
173. Ukb., IV, p. 287-290, doc. 2006. Codex Diplomaticus, X, 6, p. 878. ln acest sens, v. şi Gh. Bichicean,
Caracterul militar al congregaţii/or generale, în Revista Academiei Trupelor de Uscat, 1996, nr. 2, Sibiu, p. 37
174. Arh. Naţionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, U 11-79; Co/ecfiadedocumenteBrukentha/,
RS-194
www.cimec.ro
480 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
în rândul celor trei stări, devenite ulterior „naţiuni" privilegiate. Între cele două
scopuri mărturisite, neasocierea românilor la adunările de stări indică orientarea
Uniunii împotriva românilor, pentru excluderea lor din sistemul politic şi
instituţional în numele propriQi etni. Această hotărâre se lua în condiţiile în care
românii au fost recunoscuţi ca „naţiune regnicolară" la 1437 pro ratione status
et conditionis, în documentul Conventului din Cluj-Mănăştur (universitatis
Regnico/arum Hungarorum et Va/achorum in partibus Transilvanis) 175 •
, Uniunea de la Căpâlna a fost reînnoită succesiv. La 6 februarie 1438, în
congregaţia generală de la Turda, vicevoievodul Lorand Lepes confirma întâia
reînnoire a acesteia (unionem fraternitatis confirmarunt coram nobis harum
nostrarum testimonio literarum) 176 • Din porunca lui Matia Corvin, la 25 noiembrie
1459, în prezenţa comitelui Ioan Lăbathlan se convoca la Mediaş o nouă
congregaţie generală pentru reînnoirea Uniunii 177 • În anul 1506 Congregaţiei
generală de la Sighişoara, deşi convocată din porunca regelui şi hotărâtă în
adunarea celor trei stări de la Turda (1505), s-a desfăşurat în absenţa voievodului
şi a vicevoievodului1 78 • Pentru anul 1509 Registrul cu socotelile oraşului Sibiu
indică o nouă congregaţie generală „ratione uniones trium nationum
confirmandae" 179 , ultima din perioada voievodatului Transilvaniei.
Perioada care a urmat anului 1437 se desfăşoară sub semnul înţelegerilor
exclusiviste dintre 1437-1509. Pentru secolul al XV-iea, în special în timpul
domniei lui Iancu de Hunedoara (1441-1456), a regilor Ladislau al V-lea Postumul
(1440-1457) şi Matia Corvin (1458-1490), românii au obţinut cele mai multe acte
donaţie pentru merite militare şi înnobilări din istoria lor. Tradiţia privilegiilor de
tip nobiliar în districtele româneşti este confirmată de o lungă serie de acte
regale şi voievodale. Ca şi pentru secolele anterioare, în multe situaţii pe care
le mărturisesc documentele pentru secolul al -XV-iea, este vorba de ranguri
nobiliare proexistente.
Procesul de înnobilare, cu etape, intensităţi ·şi forme diferite de la o
perioadă la alta şi fără a se supune întocmai decretelor din anul 1366, a avut ca
rezultat formarea unui grup bine individualizat de nobili români în rândul
nobilimii regatului. Din timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg, nobilii
români sunt frecvent denumiţi cu distinţia etnică „Nobiles Valachi" 180 • „Ei (=
românii) au donaţiunea şi nobilitatea lor ca valahi", sublinia în acest sens G.
Bariţiu 181 . Când la 29 august 1457 regele Lad.islau Postumul garanta privilegiile
românilor şi unitatea celor opt districte româneşti pe temeiul funcţionării vechilor
175. D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum {Din istoria formării na\iunii române). Edit. Ştiinjifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1988, p. 13·18, 49
176. Arh. Nalionale, Sibiu, Colecţia de documente medievale, U 11-80
177. Ibidem, U 11·206
178. Ibidem, U IV-76
179. Quellen, p. 517
180. Hurmuzaki, 1/2, p. 567
181. Transilvania, VI, 1873, nr.11, p. 126
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 481
www.cimec.ro
482 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
* *
*
www.cimec.ro •
Gheorghe Bichicean 483
187. Approbatae Constitutiones. 1653, Studii introductive şi traducere de Al. Herlea, Val. Şotropa, l.N.
Floca, în Mitropolia Ardealului, XXI, 1976, nr. 7-9, P.I, T.IX, art. I
188. Ibidem, P.I, T.Vlll, art. I
189. Asupra Dietei de la 1863164, vezi pe larg S. Retegan, Dieta românească a Transilvaniei (1863-1864},
Edit. Dacia Cluj-Napoca, 1979, passim
190. Ibidem, p. 78
191. Ibidem, p. 125, 127-211
www.cimec.ro
484 Stările privilegiate în congregaţiile din Transilvania
www.cimec.ro
Gheorghe Bichicean 485
- Resume -
www.cimec.ro
www.cimec.ro
BRESLELE ARMURIERILOR DIN SIBIU, CLUJ ŞI
BRAŞOV - ROLUL LOR ÎN APĂRAREA
TRANSILVANIEI DE SUD. 1. BRESLELE
ARMURIERILOR DIN SIBIU ŞI FUNCŢIA LOR
MILITARĂ
www.cimec.ro
488 Breslele armurierilor din Sibiu, Cluj şi Braşov
3. G h. Anghe I. Fortifica/ii medievale de piatră din secolele XIII-XVI, Cluj-Napoca. 1986. p. 31 ; vezi pentru
Sibiu şi N. Lupu. Cetatea Sibiului, Bucureşti, 1966, p. 85-87; P. Niedermaier, Der miffelalterfiche St/ldtebau in
Siebenbiirgen, im Banat undim Kreischgebiet, Teii I, Die Entwicklung vom Anbeginn bis 1241, Arbeitskreis tur
SiebenbOrgische Landeskunde Heidelberg, 1996, p. 183 sqq. .
4. Pentru aceste probleme vezi şi Th. Nâgler, Aşezarea saşilor'fn Transilvania, ediţia a li-a, Bucureşti, 1992,
p. 144sqq.
5. Gh. Angel, op. cit., p. 1 O.
6. Ibidem.
7. D. Prodan, Iobăgia în Transilvania, voi. I, Bucureşti, 1968, p. 166.
www.cimec.ro
Ioan Marian Ţiplic
489
8. K. Horedt, Eine stlchsische Schmiede des 13 Jahrhunderts. (Ein archliologischer beitrag zur
Herkunftsorschung der SiebenbtJrger sachsen), în Em/ekk6nyv Kelemen Lajos. SztJletesenek nyolcvansdik
evfordul6jara, Kolozsvăr, 1957, p. 349. •
9. Fr. Zimmerman, Urkundenbuch zur geschichte der deutschen in SiebenbtJrgen, voi. li., Sibiu, 1897, p.
451.
10. Ibidem
11. Arhivele Statului Sibiu, ZunftUrkunder, I, nr. 33 (mai departe Arh. St. Sb. ZU.)
12.... Meyster nicht kumpft zu der Layth so das Zeichen uns ist gegangen und inn der Zech ist verpust I
phunth wax ... (Arh. St. Sb. Z.U., I, 33).
www.cimec.ro
490 Breslele armurierilor din Sibiu, Cluj şi Braşov
www.cimec.ro
Ioan Marian Ţiplic 491
www.cimec.ro
492 Breslele armurierilor din Sibiu, Cluj şi Braşov
în anul 1594 opt florini. Meşterul armurier pe lângă aceste obligaţii mai avea şi
datoria să predea Magistratului o anumită cantitate de arme, în funcţie de
specificul breslei 29 •
Eficienţa breslelor în apărarea oraşului reiese şi din următoarea statistică:
în sec. XIII-XIV breslele deţineau o treime din centurile de fortificaţii ale oraşului,
în 1376 deţineau cca. 40-a2%, iar în secolul al XV-iea 31 % (din 39 de turnuri şi
bastioane avea în întreţinere 12) 30 • Se poate constata că pe parcursul sec. XIII-
XVI breslele au asigurat cca 1/3 din apărarea oraşului, datorie de care s-au
achitat, alături de celelalte bresle din oraş, cu un succes destul de mare.
www.cimec.ro
Ioan Marian Ţiplic 493
www.cimec.ro
Ioan Marian Ţiplic 495
10
Planşa . .
III Inventaru I turnurilor Sibiene pe anul 1493
www.cimec.ro
Ioan Marian Ţiplic 497
Planşa IV Inventarul turnurilor sibiene pe anul 1492 original Arh . St . Sb ., U . li, nr . 518
www.cimec.ro
498 Breslele armurierilor din Sibiu, Cluj şi Braşov
Zusammenfassung
ln den 13-16 Jh. Kannte der Befestigungsbau ein sehr groBen AusmaB in Siebenburgen,
einerseits wegen der zunahme des osmanischen Gefahren, anderseits wegen dem Wunsch der
Adligen und der Verwaltung der siichsischen Burge sich ihre Autonomie gegenuber den ungarischen
Konigsturm dursczusetzen.
Die Zunfre der Hermannstădter Waffenschmiede, neben den anderen Zunfte, hatten einen
bedentenen Beitrag zur Befestigung und Verteidigung der Stadt. Durch den Zunftenstatuten
wurden die Ziinfter verplichtet an dieser Tătigkeit teilzunehmen, sewohl wirstchaftlich, wie
physisch. Die effizienz dieses Beitrages lasst sich auch durch der folgenden Statistik nachweisen:
in den 13-14 Jh. besaBen 1/3 der Stadtbefestigungen, in 1376 cca. 40-42% und in den 15-16 Jh.
31 % (also aus 39 Turme und Basteien hatten sie 12 zu besorgen und zu veretidigen). Wie man
bemerken kann, die Hermannstudter Waffenschmiede Zunfte wurden wâhrend der 13-16 Jh. fQr
cca. 1/3 des Verteidigungssystems der Stadt verantwortlich.
Abildungenverziechnis
· 1. Die Befestigungsphasen der Stadt Hermannstadt (nach N. Lupu, Cetatea Sibiului, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1966, D. 85-87)
li. Die Schmiede von Schellenberg (nach K. Horedt)
III. Das Inventar der Hermannstădter Turme im jahr 1493 (Urschrift in den Stadtarchiven der
Stadt Hermannstadt, U. li, 547)
IV. Das Inventar der Herma11nstădter Turme im Jahr 1492 (Urschrift in den Stadtarchiven der
Stadt Hermannstadt, U. li, 518)
www.cimec.ro
CÂTEVA CONSIDERAŢII PRIVIND COLECŢIA.DE
ICOANE PE LEMN A MUZEULUI BRUKENTHAL
Elena Popescu
www.cimec.ro
500 Colecîia pe icoane pe lemn de la Brukenthal
www.cimec.ro
Elena Popescu 501
7. -vezi Mariu~Porumb Arta românească din Transilvania în epoca lui Ştei an cel Mare în Pagini transilvane
nr.1 /1993 p.p. 79-86. Idem - Icoane inedite din Transilvania secolului al XVI-iea, în Ars Transilvaniae 111/1993
p. 57-64.
8. Crucea nr. inv. 2580.
Dimensiuni: 122 x 83 cm.
9. Sleşnicele nr. inv. S. 492 si S. 493.
Dimensiuni: 206 x 49 cm.
- Elena Seicean -Arta brâncovenească în patrimoniul sibian, în Revista Transilvania, Sibiu nr. 8n7, p. 50.
1O. vezi Sleşnicul de la Mănăstirea Arnota de la Muzeul de Artă din Bucureşti. În istoria artelor plastice în
România, lig.147.
11. „Răstignirea" (Triest) nr. inv. 2656.
Dimensiuni: 75 x 47 (cu rama 86,5 x 59,8 x 5 cm).
12. Maica Domnului cu pruncul, sl. Iustina şi sl. Iuliana nr. inv. 3125.
Dimensiuni - caseta 60,5 x 40 x 7,5 cm.
icoana 30, 6 x 24,5 x 2,8 cm.
www.cimec.ro
502 Colecţia pe icoane pe lemn de la Brukenthal
www.cimec.ro
Elena Popescu 503
-Resume
www.cimec.ro
www.cimec.ro
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA UNEI
LISTE DE ÎMPROCESUAŢI DIN
VREMEA LUI HOREA
Mihai Cerghedean
www.cimec.ro
506 lmprocesuaţii din vremea lui Horea
•Documentele au fost publicate în „Izvoarele răscoalei lui Horea" seria Diplomataria, voi. VI, Ed. Academiei
Române, Bucureşti, 1993
www.cimec.ro
Mihai Cerghedean 507
erau cei mai cunoscuţi, cei care de fapt au condus, cei care au incitat oamenii.
De altfel capetele de acuză de instigator, incitator, conducător sau corifeu sunt
destul de frecvente.
Toate sau aproape toate faptele care se reproşau celor consemnaţi se
petreceau în circumstanţele desfăşurării evenimentelor din toamna-iarna lui
1784 şi primăvara lui 1785. Pentru aproape o sută de persoane se notează
expres implicarea lor în răscoală, dar considerăm că pentru mulţi nu s-a făcut
acest lucru, el subînţelegându-se. În ce alte condiţii ale anilor 1784-1785 se
putea manifesta o persoană ca incitator, instigator sau conducător decât în cele
ale „tumultului"?
În continuare Să vedem cine sunt aceşti principali participanţi la răscoală
din localităţile enumerate în tabel. Din punctul de vedere al grupelor de vârstă
lucrurile se prezintă astfel:
sub 20 ani-3
21-25 ani - 8
26-30 ani - 30
31-35 ani-19
36-40 ani - 48+3 vârstă medie
41-45 ani-11
46-50 ani - 22
51-55 ani -2
56-60 ani - 12
61-70 ani- 7+1 bătrân
Cu alte cuvinte cei care au participat, cu un rol mai deosebit la răscoală
au fost oamenii de vârstă medie în plinătatea forţelor fi:z;ice şi intelectuale.
Răscoala nu a fost făcută de tineri tumultuoşi sau aventurieri, ci de oameni
aşezaţi. În întreaga listă sunt numai 11 necăsătoriţi şi doi văduvi. Ceilalţi sunt
căsătoriţi cu unul sau mai mulţi copii. Pentru marea majoritate a celor înscrişi în
tabel este notată naţionalitatea de român. Sunt înscrişi doar trei ţigani. În ce
priveşte religia sunt prezenţi doar 4 greco-catolici, toţi ceilalţi sunt ortodocşi. Am
mai remarca faptul că în cadrul celor urmăriţi de autorităţi se aflau şi 4 preoţi
ortodocşi şi uniţi.
Cea mai interesantă rubrică ni se pare cea în care este notată starea
materială a fiecăruia din cei cuprinşi în tabel. Cei mai numeroşi sunt cei care
beneficiază de sesie şi aparenţele ei (aşa zisele facultates): 44 de persoane.
Urmează apoi cei care beneficiau numai de sesie şi mijloace de trai de valoare
medie în număr de..,40. Împreună cele două categorii fac un total de 84 persoane
ceea ce reprezintă ceva mai mult de 50% din totalul celor 166 înscrişi. Urmează
apoi grupa celor care se bucurau doar de .serie în număr de 33 persoane, unu
beneficia numai de apartenenţă, 6 benefiiau doar de mijloace de trai medii, alţii
6 se bucurau de mijloace de trai medii plus toţi cei şase împreună o sesie. În
sfârşit, alţii 9 trăiau împreună cu părinţii sau fraţii bucurându-se de beneficiile
unei sesii. Totalizaţi toţi acei oameni cu mijloace de existenţă de valoare mijlocie
reprezintă 138 de persoane ceea ce înseamnă ceva mai mult de 83%. Cu alte
cuvinte 83% din cei acuzaţi de participare la răscoală şi mai mult având un rol
www.cimec.ro
508 lmprocesuaţii din vremea lui Horea
www.cimec.ro
Mihai Cerghedean 509
-Resume-
L'auteur presante la structura economique el sociale de ceux qui ont ele dans l'attention
des autoriles apres la revolte de Horea, dans le comital de Hunedoara aupres de Mureş. li est
prouve en basant sur un document original. De l'analyse de chifres l'auteur en conclusion
demontre que la plupart des participants a la revolte de Horea ont ele des hommes d'une condition
moyene. Ce fail signifie que Ies revolutionnains se sont revolte a cause de l'aggravation de laur
situation economique, mais en m~me temps de leur desir d'emancipation sociale el nationale, des
idees qui ont beaucoup circules dans L'Europe de la fin du XVlll-eme siecle.
www.cimec.ro
Ul
1785 decembrie 14, Nădăştia de Jos ......
o
CONSIGNATI MALEFACTORUM ET MALEVERSANTIUM IN CIRCULOQ CIS-MARUS/ANO
SEQUENTIBUSQUE PROCESS/BUS REPERTORUM
Nomina
Loca Generica illorum Declaratio facinorum et An bonis et quantum
habitationum descriptio maleversationis importantibus sint provisi?
Proce-
Malefactorum
ssus
Deva Popa Mate Sz. Andras I
Natione Vallachus, religione 'n tumultu Vallachio fuitl Bonis mobilibus exiguis et
dis-unitus et parochus antesignsnus rixas usurpans vis 20 fi. valentibus provisus
bigamus, medie aetatis et aliarum etiam deceptor "
ln tumultu quoque Vallachico
Pop Petru Natione Vallachus, religionel instigator, reliqui errores inl Bonis mobilius 60 fi.
unitus, senex, irreligiosus, rubrica anteriori merentibus provisus
diebus dominicis praeter
alias maleversationes pro-
priis laboribus aeconomicis
desudans
Kitid depopulator
www.cimec.ro
loannes Csokadie Annorum circiter 36, Ductor el instigator extitit in Sessione et medii vivendi
" disunitus, uxoratus, proles tumultu gaudet
habet Bonis mobilibus exiguis el
vis 20 fi. valentibus provisus
luon Sztentsoj Annorum 68, Vallachus, lnstigatoe el ductor in Sessione et medii vivendi
" provisus
' disunitae religionis, uxoratus praeterito tumultu
el proles habet
" Annorum 30, Vallachus, Ductor et incitator Sessione et medii vivendi
Toma Mariontz
disunitus, uxoratus habet
Lazar Leszkony Annorum 30, Vallachus, Ductor el instigator in saepe Vivendi mediis et sessione
" disunitus, uxoratus, proles dieto tumultu provisus
habet
Tamas Bruzan Kis-Qklos Annorum 40, Valachus, Ductor el instigator Bona cum sessione
disunitus. uxoratus cum possidet
. prolibus
lanes Mukoie Boşorod Annorum 46, Valachus, Prim'arius ductor el instigator Possesione et mediis
disunitus, uxorem el liberos vivendi gaudet
habet
losziv Korobs Annorum 40, Valachus, Ductor el incendiarius Sessione et faculta tibus
" disunitus, uxoratus, proles provisus
- habet
Sztan leva Pokol-Valtsell Annorum 60, Valachus, Ductor el instigator Sessione et medii vivendi
disun 'tus, uxorem el proles gaudet
habet
Istvan lstvanyeszk lo-Valtsell Annorum 68, Valachus, Ductor, instigator, Sessione el mediis vivendi
disunitus, uxorem el liberos incendiarius el homicida provisus (J'1
habet ......
......
www.cimec.ro
(11
luon Benetzan Annorum 40, Valachus, Ductor, instigator, Sessionem et mediis viendi ......
" disunitus, uxoratus incendiarus et homicida provisus
I\)
alias Gligoreszk
loannes Krissan lo-Valtsell Annorum 36, Valachus, Ductor et instigator Sessionem et facultates
disunitus, uxoratus habet
Miklos Krissan Annorum 40, Valachus, Ductor, instigator et Mediis vivendi et provisus
" disunitus, uxoratus et liberos homicida
habet jam provectae aetatis
Gyorgy Csoban Grid Annorum 40, Valachus, Ductor et instigator Gaudet facultatibus
alias Hatzeg disunitus, uxorem et proles
habet
luon Terhetya Annorum 46, Valachus, Oua judex pagi eo tempore, Sessione et facultatibus
" disunitus, uxorem et proles primarius ductor et icitator provislÎs
habet
David Demijeneszk Annorum 56, Valachus, Ductor et instigator Sessione et vivendi gaudet
" disunitus, uxoratus cum
Iiberis
" Annorum circiter 40, Ductor, instigator et Sessione vivendi mediis
lanes Szerbeszk
Valachus, uxorem et liberos incendiarius provisus
habet
:
Sandor Florin Szsent Gyorgy Annorum circiter 39, Ductor in praeterita rebe- Vivendi el sessione gaudet
tzeszk Ohaba Valachus, disunitus, uxorem llione Valachorum, instiga-
liberosque habens tor, incendiarius et homicida
lanes Prunats Annorum 38, Valachus, Ductor et incitator Habet sessionem cum
"
disunitus, uxorem et liberos facultatibus
habet
losziv Kain Moisze Szent Gyorgy I-mus Annorum 30, Publicus fur et tumultu ductor Sessione cum facultatibus
Viszerenyeszk Vallya Valachus, disunitus, et instigator. 2-do Praedator provisi ambo
uxoratus cum prolibus, 2-do
Annorum 48, disunitus,
uxoratus cum proles
www.cimec.ro
Lazer Kain Annorum 40, Valachus, Publicus fur et in rebellione Gaude.t sessione et
" ductor et instigator facultatibus
disunitus, uxoratus cum
liberis
Avram Dodake Annorum 28, Valachus, Ductor, instigator in praete- Habet sessionem et
" disunitus, uxoratus rilo tumultu el simul facultates
' nundinarum fur
Filip Denyeszk
• Sztrigy Szent Annorum 45, Valachus, Instigator et incendiarius Sine sessione
Gyorgy disunitus, uxoratus cum simul antesignanus
Iiberis
luon Obsitar Annorum 26, Valachus, Instigator et incendiarius Bonis et sessione provisus
" disunitus uxorem et liberos
habet
•
Simion Hordieszk Annorum 26, Valachus, Instigator et incendiarius Habet sessionem et
" facultates
disunitus, cum uxore et
liberis
Lupu Szutsu Annorum 36, Valachus, lncendiarius et homicida Provisus mediis vivendi et
" sessione
disunitus, caelebs
Dan Banffe Boşorod Annorum 24, Valachus, Publicus fur Habet sessionem et
disunitus, caelebs facultates
(11
.....
c.>
www.cimec.ro
Ol
Dogyin Csokagye Kitid Annorum 38, Valachus, Sub tumultu praeterito Sessionem cum lacultatibus .....
~
disunitus, uxoratus, proles praedator et malelactorum possidet
habet receptor
Sztan Berbalits Annorum 46, Valachus, Singuli sub praeterito Omnes sessionati et vivendi
" disunitus, uxoratus cum tumultu praedatores el mediis provisi
prolibus malelactorum receptares
•
Petru Veltsellan Annorum 46, Valachus,
" disunitus, uxoratus cum
prolibus
Hosdtth loannes Grama Matso Annorum 35, Valachus, Ante rebellionem homicida, Exigua possessione et
disunitus, uxorem el duas sub tumultu Valacho vero paucis vivendi mediis gaudet
proles habet maleleriatorum ductor
Anioni Furkoj Sztrigy Plopp Annorum 34, Valachus, ln praeterito tumultu Bonis mobilibus plus quam
disunitus, uxorem el proles · incendiarius maximus 60 li. importantibus proisus
habet
luon Noile Matso Annorum 38, Valachus, Ante tumultum icitator Vivendi media et sessionem
disunitus, uxoratus habet
Mihaly Dragotta Annorum 45, Valachus, Male notatus fur Vivendi mediis el sessione
"
disunitus, uxoratus cum gaudet
prolibus
" Annorum 40, Valachus, Incitator et male notatus Paucis vitae mediis provisus
Avram Pesszerel
disunitus uxoratus cum adhuc ante tumultum
prolibus
www.cimec.ro
Andris Tyekeu Nagy Oklos Annorum 40, Valachus, ln praeatacto tumultu in Sessione el bonis ultra 80 fi.
disunitus, uxoratus cum cendiarius maximus el valentibus provisus
prolibus praedator
luon Tebac Annorum circiter 40, lncendiarius in Valachio 80 fi. valentibus bonis
" Valachus disunitus, tumultu mobilibus el sessione
uxoratus, improlis proisus
Szimion Novatseszk
' Annorum 60, Valachus, ln praefato tumultu Bona mobila 40 fi. valentiae
" disunitus, uxorem el duas incendiarius, ductor el el sessione habet
proles habet paedator
Pantyilie Brun Annorum 37, Valachus, Ductor el incendiarus Bonis mobilibus 60 fi.
" disunitus, uxoratus maxi mus importantibus el sessione
provisus
Popa Szimion Annorum circiter 56, ln eodem tumultu Paucis vitae, mediis provisus
"
Valachus greci ritus unitus, antesignanus
sine functione parochus
Moisze Korny Annorum 22, Valachus, lncendiaris el alic in Fratribus suis cohabitat
" disunitus, celebs perversissimus Vagabundus
David Bolgya Felsâ Nadosd Annorum 40, Valachus, lncendiarius el alioquin Sessionem el vivendi media
disunitus cum prolibus etiam male notatus habet
Zacharie Zahu Annorum 25, Valachus, Aggressor tumuituarius el Cum lratribus suis cohabitat
" omnium malitiarum in pago
disunitus, uxoratus Ul
auctor ......
Ul
www.cimec.ro
Ul
Popa Partienie „ Annorum 24, Valachus, lncendiarus, aggressor et Cohabitat cum patre ......
filius popae unitus, uxoratus antesignanus m
Popa Lazăr
lanos Todoroj filius „ Annorum 30, Valachus, lncendiarius Cohabitat pairi suo
Mihaly Todoroj disunitus, celebs
Todor Nyisztu Zeikfalve Annorum 40, Valachus, Tumultuantium hospes, an- Educillator absque
disunitus, uxoratus cum une tesignanus, furum, latro- sessione quandoque vagus
pro le numque receptor
Kretsun Salamon 'Annorum 30, Valachus, lncendiarius et insignis fur Cum patre suo cohabitat
" disunitus, celebs
llliszie Baik „ Annorum 35, Valachus, lncendiarius aeque ac fur Sessionem et vivendi
disunitus, uxoratus media habitat
Lazăr Szakats Annorum 20, Valachus, Fur et male notatus Fratri cohabitat
" disunitus, celebs
"
luon Talaba junior Annorum 24, Valachus, Antesignanus in saepe fato Pairi suo cohabitat
disunitus, celebs tumultu et insignis fur
www.cimec.ro
Ruszelin Tzigany Annorum 35, zingarus alias Fu rum et latrocinantium Domicilliatus
"
neo-rusticus, uxoratus cum hosped et ductor
una prole
Argyelan luon Hasdath Annorum 34, Valachus, disu- Depraedator, fur et omnium Curialista
nitus, uxoratus, cum tribus malitiarum reus
prolibus
'
Opra Jar Annorum circitar 38, Valachus, ln praefato tumultu antesig- Curialista
" disunitus, uxoratus cum nanus et praedator
tribus prolibus
Szimedm Kozmeszk Puszta-Kalan Annorum 40, Valachus, lncendiarius et praedator Sessione et facultatibus
disunitus, uxoratus gaudet
lovan Nyiszteszk Anncirum 40, Valachus, Fur et male vitae homo Vagus
" disunitus, viduus
Tar Nyikula Annorum circiter 39, Ante tumultum incitator, sub Sessioone et facultatibus
" Valachus disunitus, uxoratus tumultu vero praedator provisus
et libe1os quoque habet insignls
Todor Muntyan Annorum 43, Valachus, Fur et persana male notata Vagus
" disunltus viduus
Los ad Szimedru Kosztesd Annorum 37, Valachus, Sub praeterito tumultu Molilor, inde vivit
Szendreszk disunitus, uxorem et liberos incendiarius et aliunde malae
• habet notae homo
" Annorum 48, Valachus, lnsignis fur et tumultuarium Sessione cum facultatibus
Togyer Dinksoran
disunitus, uxoratus cum provisus
prollbus
. Szimedru Csogan Annorum 38, Valachus, lncendiarius et aliunde male Vlvendi mediis, sessioneque
" disunltus, uxoratus cum notatus gaudet
prolibus • (11
......
-...j
www.cimec.ro
Ol
.....
luon Romoszan Pater an no rum 60, filius vero lnsignes fures et aliunde Sessionati CX>
"
cum filio simul 27, Valachi, disuniti, uxorati personae male notatae
cum liberis
luon Ademeszk Annorum 37, disunitus, Fur publicus Vivendi mediis et sessione
"
uxoratus cum prolitius provisus
luon Bogdenyeszk Annorum 60, disunitus, Fur insignis Sessione cum vivendi mediis
" habet
uxoratus cum prolibus
Gyorgy Felso Văros Annorum circiter 50, Sub tumultu ductor et Sessionatus
Meggyeszk Vize disunitus, uxoratus cum insignis alias fur
prolibus
Pavel Meggyeszk Annorum 30, disunitus, lnsignis fur el sanqui suga Sessionatus
"
uxoratus cum liberis
Marian Dinksorian Annorum 61, disunitus, Publicus fur et malae notae Sessione et facultate habet
"
uxoratus cum liberis homo
Zdraila Sztenyeszk Annorum 59, disunitus, lnsignis fur Vivendi mediis gaudet
"
uxorem el proles habet
www.cimec.ro
Alexe Sztenyeszk AnAorum 34, disunitus, lnsignis fur et sub tumultu Facultates sessionem que
" praeterito praedator magnus habet
uxoratus cum prolibus
Szilivestru Annorum 54, disunitus, ln tumultu valachico praeda- Sessionem facultates que
" tor et fur publicus possidet
Togyereszk uxoratus cum prolibus
Alixandru Beroj' Annorum 64, disunitus, Latronum et fur receptor Facultates et sessionem
" habet
uxoratus
Zalin Boroj Butsum Annorum 50, disunitus, Sub tumultu incendiarius Facultatibus sessioneeque
uxoratus cum liberis provisus
Onya Oltyan Annorum 70, disunitus, ln tumultu egregius praeda- Vivendi remediis gaudet
"
uxoratus, sine liberis tor in publicus fur
Petru Oltyan Annorum 40, disunitus, Sub rusticano tumultu Gaudet sessione
" uxoratus cum prolibus praedator et insignis fur
Avram Oltyan Annorum 50, disunitus, ln valachico tumultu prae- Facultate et sessione provisus
" dator, et publicus fur
uxoratus cum liberis
Barbu Muntyan Als6 Văros Annorum 52, disunitus, lnsignis fur et praedator Sessione et facultatibus
Vize uxoratus cum liberis gaudet
Adam Lupuleszk Annorum 41, disunitus, lnsignis fur et praedator Vivendi media habet
"
uxoartus 01
.....
<O
www.cimec.ro
01
N
luon Tyokos Annorum 46, diunitus, Fur et praedator Sessionem non habet o
"
uxoratus cum prolibus
Szimion Tremtette Annorum 36, Valachus, ln praefato tumultu incendiarius Gaudet sessione et tacul-
" tatibus
disunitus, uxoratus
Arron Popeszk Nagy Denk Annorum 20, disunitus, lncendiarus in tumultu Sessione et facultatibus
celebs provisus
lsztatyie Popeszk Annorum 30, Valachus, ln praetato tumultu incendiarus Vivendi media et sessio-
" nem habet
disunitus, uxorem et proles
habet
" Publicus latre Sessionem cum faculta-
TOgyer Tyakoi Annorum 50, Valachus,
disunitus, uxorem et proles tibus possidet
habet
'
Szimion Tyakoi Annorum 28, disunitus, Fur insignis Vivendi media possidet
"
uxoratus
Ruszelin Arki Anorum 30, disunitus, Sanqui suga et fur Habet facultates et sessio-
"
uxoratus cum prolibus nem
Adam Arki Annorum 36, disunitus, Publicus fur et sanqui suga Possidet sessionem
"
uxorem et proles habet
Alixandru Muntyan Annorum 45, disunitus, Fur egregius et sanqui suga Sessionatus
"
uxorem et proles habet
"
Timiszin Muntyan Annorum 32, disunitus, Sanqui suga et malae notae Habet sessionem cum
uxoratus homo tacultatibus
www.cimec.ro
Attyim Szuszan Annorum 31, disunitus, Occasiene tumultus rustican i Sessionatus
" uxorem praedator et sanqui suga
Onu Szuszan Annorum 28, disunitus, Praedator et sanqui suga Gaudet sessione
" 4xoratus cum prolibus
'
Togyer Szuszan Annorum 42, disunitus, Sub saepe fato tumultu Sessione cum facultatibus
"
uxorem et liberos habet puedatai et sanqui suga
David Keraszke Kis-Denk Annorum 30, disunitus, e1 Fur et tempore tumultus Vivendi media, sessionem
uxoratus praedator magnus quoque habet
David Koszteszk Annorum 50, Valachus, Sub tempore tumultus Sessionem et facultates
"
disunitus uxorem et proles valachici praedator insignis possidet
habet
Gyorgy Biltak Annorum 32, Valachus, lnsignis fur et male notatus Gaudet sessione et
" disunitus, uxoratus sine facultatibus
liberis
-
luanneszk Tormas Annorum 47, valachus, Publicus fur Sessionatus
Sendreszk disunitus, uxorem et prole~
habet
luon Tyahoe Martinesd Annorum 40, Valachus, disu lnsignis fur Sine sessione
nitus, uxorem et proles habel
www.cimec.ro
Ol
I\)
Viszare Avremeszk Annorum 29, disunitus, Sanqui suga Sessione cum facultatibus I\)
" provisus
uxorem et liberos habet
Lula Petru Re pas Annorum 70, Valachus, disu- Sanqui suga el praedator Sessione gaudel
nitus uxoratus sine liberis
Lula Adam Annorum 40, diunitus, Fur et male notata persona Provisus facultalibus et
" sessione
uxoratus, cum prolibus
Adam Czigan Losad Annorum 30, disunitus, neo- Fur publicus Vagus
ruslicus, uxoratus cum
prolibus '
Adam Buszuiok Annorum 30, disunitus, Fur publicus Sessionatus
"
uxoratus cum prolibus
Nan Adam Mag ura Annorum 32, disunitus, Publicus fur el praedator Gaudet sessione
uxoratus
Krissan Lepedat Annorum 38, disunitus, Fur et malae notae homo Habet sessionem
"
uxoratus cum prolibus
Dula Lazer Annorum 28, disunitus, Fur et praedator et malae Gaudet facultatibus et
" notae homo sessione
uxoratus cum prolibus
Dula Petru Annorum 26, disunitus, Fur et praedator în tumultu Sessione gaudel
"
uxoratus sine liberis
www.cimec.ro
David Muntyan Annorum 27, disunitus, uxo-1 Praedator insignis in tumultu IGaudet se.5sione cum
ratus sine liberis et fur publicus facultatibus
Bartsa luon Gavrilei K6 Boldogfalva I Annorum 35, disunitus, Singuli sub tumultu prae-1 Sessionati et vivendi
uxoratus cum prolibus terito rusticano homicidae remediis provisi
provisoris Andrae Tompos el
simul praedator
luon Szimeran Toti Annorum 40, disunitus, Sub tumultu maximus pra- Gaudet sessione et facul-
uxoratus cum liberis edator el insignis alias fur tatibus
Repas lanos Annorum 40, disunitus, lnsignis fur et sub tempore Sessionatus et vivendi mo-
uxorem el proles habet tumultus maximus praedator dum quoque habet
Szpinyan lanos Annorum 46, disunitus, Magnus fur et aliunde malae Possidet sessionem
uxoratus cum prolibus famae
Borsai Avram Annorum 42, disunitus, Publicus fur el tempore I Sessione, vivendique
uxorem et proles habet tumultuationis praedator mediis gaudet
Dor Tăgyer Annorum 34, disunitus, Praedator sub tumultu el IViveni mediis et posse-
uxorem et proles habens insignis alias fur ssione gaudet
Dungats Adam
junior
Annorum 28, uxoratus cum
prolibus, disunitus
ISub tumultuatione Valachica I Sessionatus vivendique
praedator magnus et fur alias remediis provisus
luon Girgats Hosdo Annorum 40, disunitus, Singuli homicidae Sessionati el mediis vivendi Ul
uxoratus cum prolibus provisi I\)
UJ
www.cimec.ro
Ol
I\)
Mihai Petrei Bunyilla Annorum 47, disunitus, Publicus fur sessionatus Sessisone et facultatibus .i:o.
uxorem et proles habet gaudet
Opra a lu Mikleus Szohodoll Annorum 30, disunitus, Publicus fur sessionatus Sessone el facultatibas
uxoratus gandet
Szimera luon senior Boos Annorum 40, disunitus, uxora- Publicus fur sessionatus Session et .. „ . „
tus et unum filium habet
Gyorgye Praeda Golles Vallar Annorum 30, disunitus, Homicida Sessione et facultatibus
uxorem et liberos habet gaudet
Popa Sandru Lindsina Annorum 37, disunitus, Publicus fur et sanqui suga Sessionem cum facultatibus
uxoratus cum liberis habet gaudet
www.cimec.ro
DIVINA COMEDIE: O FERICITĂ SINTEZĂ
RELIGIE - CULTURĂ
Viorica Lascu
www.cimec.ro
526 Divina Comedie, sinteză religie-cultură
1. T. Pârvulescu şi O.O. Panaitescu, Dante în România., p. 399. ln: Studii despre Dante. 1265 -1965. Buc.
, 1965, Editura pentru Literatură Universală.
2. („. când numele mi-l spuse, /Pe care-aici silit de stări îl spun) Tradus de George Coşbuc, 1925. ln
continuare vom cita tot din traducerea lui George Coşbuc.
3. „„. e liber, drept şi tare-al tău arbitru"
4. Şi te mai rog. că poţi ce vrei, Regină,
că dup-asemeni vis tu să-i păzeşti
iubirea lui mereu de-acum senină,
Veghind să-i rupu pornirile-omeneşti„."
www.cimec.ro
Viorica Lascu 527
alegoric cunoaşterea lui Dumnezeu, teologia. Aceasta este singura cale, după
ce toată zgura păcatului a fost înlăturată (prin vederea cumplitelor pedepse din
Infern şi apoi a pocăinţei plină de iubire şi speranţă din Purgator) îţi permite să
aspiri la viziunea beatifică, prin contemplaţia mistică.
Mesajul religios al Poemului dantesc a fost imediat receptat de
contemporani: alături de titlul modest de Comedia (Incipit Comedia Dantis
Aligherii ... ) 5 , dat de Poet, fără întârziere s-a adăugat divina; i s-a spus li Sacro
Poema; 50 ani mai târziu (exact:23 octombrie 1373, într-o duminecă), în biserica
S. Stefano di Badia, la Firenze, Giovanni Boccaccio a început seria expunerilor
(esposizioni): lectură şi comentarii morale, erudite, alegorice. Pe mormânt, la
Ravenna, s-a gravat: Theologus Dantes. Două rugăciuni intercalate în textul
dantesc au fost extrase şi au circulat pe tot parcursul Evului Mediu: Padre nostro
(Purg., XI, 1 - 24) şi vergine Madre (Par., XXXIII, 1 - 21 ). Aici putem adăuga un
element în plus faţă de cele cunoscute de dantologi: un ms. din Biblioteca
Bathyaneum, ms. I 122, f. 127 r., păstrează un rifacimento (o reelaborare) a
textului indicat din Par. XXXIII, 1 -21. Şi anumee o transpunere în vers popular,
octonari, şi o adaptare a formulelor mai greu de înţeles: semn că circula în popr. 6
De asemenea aceste două fragmente au fost puse pe note, precum şi
fragmentul Francescăi de Rimini.
Nu au lipsit nici ilustraţiile, începând cu miniaturi contemporane şi lucrările
prietenului său Giotto. Amintim apoi desenele lui Botticelli, menţionând că
incunabulul păstrat la Biblioteca Universităţii din Cluj e ilustrat prin gravuri
făcute după desenele botticelliene. 7 De-a lungul veacurilor Divina Comedie a
fost izvor de inspiraţie pentru mulţi artişti; la ultima comemorare, în 1965 (al
şaptelea centenar al naşterii) la Biblioteca Universităţii din Cluj au fost expuse
ilustraţiile gravorului clujean Gy Szab6 Bela; iar în expoziţiile tematice din Italia
au fost admirate opere contemporane ale lui De Chirico, Romano Guttuso, Carlo
Levi etc.
Amintesc cu emoţie comemorarea dantească din 1965; a fost pentru noi
„supapa de siguranţă", o manifestaţie deschisă contra, în epoca de impunere
a ateismului.
Nu putem să nu menţionăm că enormul prestigiu al Divinului Poet, prin
accentele sale de iubire de patrie - deşi pentru el Patria era Florenţa-: la carita
del natro loco 8 , (inf., XIV, 1), şi prin recunoaşterea unităţii lingvistice a Peninsulei
(del bel paese la dove'I sl suona 9 , lnf., XXXIII, 80), interpretate in Risorgimento
drept anticipare a ideii de ltalie politic unită, a făcut din Dante un profet al Unităţii.
Iar în 1865, când s-a comemorat al şaselea centenar al naşterii sale,
corespondentul anonim al Gazetei Transilvaniei, în numărul 36, 30 aprilie/8 mai,
5. Libri titulus est: "Incipit Comoedia Dantis Alagherii, Florentini natione. non moribus". Dante, Epistola
X.6. V. Lascu, I codici italiani delia Biblioteca „Batthyaneum" di Alba Iulia. În APULUM, XXIV, 1987, pp. 211
-218.
7. V. Lascu, Un incunabul veneţian: Divina Comedie/1491/. În „Tribuna" XI, nr.34, 24 august, 1967, p. 2.
8 ... ./şi-mpins de-a locului natal iubire .... Cf. şi Epistola 1, 4.
9 .... "în mândra ţară unde sună „si"!"
www.cimec.ro
528 Divina Comedie, sinteză religie-cultură
p. 14, aminteşte, nu fără un tâlc ascuns: „„.Mare e acest bărbat florentin n-a
pierdut niciodată dinaintea ochilor marea idee şi neînvinsa dorinţă de a vedea
odată Italia unită".
Foarte mulţi cititori de azi se limitează la lectura Infernului, motivând că e
singura cantică poetică, populară cu figuri concrete şi fremătAnd de pasiuni. Ei
greşesc şi se privează de mari valori literare şi umane. Un sentiment decantat
nu e mai puţin veridic decât unul sesizat în criză acută. Pia de' Tolomei nu e un
personaj mai puţin realizat decât Francesca da Rimini, nici Manfredi decât
Farinata. Duioşia nu e inferioară împrecaţiunii.
Iar Paradisul, care se cere citit în reculegere, pe lângă poezia inefabilului
cuprinde şi episoade de sfâşietoare umanitate: experienţa exilului. 10
Primul personaj care, paradigmatic, îşi duce cu sine toată gama
sentimentelor omeneşti: iubire, ură, recunoştinţă, resentimente, porniri de
violenţă şi delicateţe, dragoste de locul natal, după ce se declarase în Epistole
„cetăţean al lumii" 11 în contrast cu pasiunea municipală specific medievală, este
Dante însuşi. Prin glasul lui Ulisse, care le spune tovarăşilor de peregrinări: fratti
non foste a viver come brutti, ma per seguir virtute e conoscenza 12 (lnf., XXV~.
119 -120); L'ardore a divenir del mondo esperto 13 (idid., 97 - 98), Dante însuşi
îşi exprimă dublul ideal uman: trăirea în virtute şi satisfacerea deplină a setei de
a cunoaşte (să nu se uite că în anul 1300 era deja mare faima lui Marco Polo).
Prin aceste multiple aspecte ale sale, Divina Comedie este prima operă.
literară modernă, antropocentrică; dar în acelaşi timp şi Cristocentrică, întrucât
valorile umane sunt judecate în referire la Cristos.
Caracterului său religios, îi datorăm traducerea capodoperei literaturii
italiene în limba română, prin condeiul lui George Coşbuc (una dintre cele mai
bune traduceri din lume). Şi anume tatăl lui George Coşbuc, preotul Sebastian
Coşbuc din Hordău, în anii de studii teologice, la Blaj, aflase de existenţa Divinei
Poeme, şi, porind să îşi îmbunătăţească predicile, i-a cerut fiului său să îl ajute
14
www.cimec.ro
530 Divina Comedie, sinteză religie-cultură
Rtisume
L'article met en evidence la liaison entre l'oeuvre Divina Comedie d'apres Dante Alighieri et
la religion et la spiritualite medievale.
Danie a ele influence par la spiritualile de l'epoque, notlamenl, franciscaine, mais ii etail aussi
influence par Ies oeuvres des autres theologues, par exemple: Toma d'Aquino, Albertus Magnus,
Saint Francis, Saint Augustin, Saint Bonaventura.
La religiosite de Dante s'est encadre dans une construction structurale, le monde apres la vie
sur la terre.
Le message relligieux de Dante a ele accepte par ses contemporains.
Des fragments de Divina Comedie ont ete chante. lls ont ete crees des illustrations d'apres
Divina Comedie.
Dante Alighieri a ele aussi un prophete de l'Union de l'ltalie.
L'lnfer et le Paradis de Divina Comedie onl un caracter humanitaire.
La premiere traduction de Divina Comedie, chez nous, a ete realise par George Coşbuc.
www.cimec.ro
TRADIŢIA BIZANTINĂ ,ÎN INSTITUŢIILE
DE CULT ROMÂNEŞTI
(MANUSCRISE INEDITE)
Dan Jumară
1. Al. Ou1u. Prefaţă la volumul Intelectuali din Bslcsni in România (sec. XVII-XIX), Bucureşti, 1984, p. 9.
2. Demostene Russo Studii istorice greco-romane, tom li, Bucureşti, 1939, p. 595.
3. Al. Duţu, loc. cit. p.9.
4. Olga Cicani, Cărturari greci in ţările române sec. XVII - 1750, in voi. Intelectuali din Balcani in România
(sec. XVII-XIX), Bucureşti, 1984, p. 30.
www.cimec.ro
532 Tradiţia bizantină în cultul românesc
5. Gh. M. Ionescu, Influenţa culturiigreceşti in Muntenia şi Moldova cu privire la biserică, şcoală şi societate
(1359-1873), Bucureşti, 1900. p. 151. •
6. Apud Olga Cicanci, op. cit. p. 30.
7. Olga Cicanci, op. cit., p. 66.
8. Gh. M. Ionescu, op. cit., p. 168.
www.cimec.ro
Dan Jumară 533
Desfontaines, la o traducere din Virgiliu, din anul 1743; „Dans un pays ou tant
de langues ont cours, ou la langue frarfcaise regardee comme une langue
a
savante est preferee toutes Ies langues modernes, est cultivee par Ies nobles,
ainsi que le latin et le grec literal, ou l'on etudie Ies grandes modeles de
l'antiquite ou enfin grace ă. votre Altesse toutes Ies belles connaissances et tous
Ies talents sont en honeur ... " 9 •
De altfel în Anaforaua boierilor din 1746, mai 9, către domnitorul Nicolae
Mavrocordat se menţionează de acesta „pentru aceea a aşezat şi întemeiat
atâtea şcoli de limba elinească, ca să nu mai poată găsi nici unul pricină că nu
are unde învăţa~'. (Buletinul Ministerului Cultelor 1863-1864, pp. 247-248).
Mav.rocordaţii nu făceau decât să continue o tradiţie, deoarece domnitorii
români, cu rare excepţii, au finanţat şi încurajatîntotdeauna înfiinţarea de şcoli,
centre de copişti, tipografii şi biblioteci greceşti, au invitat la curţile lor pe mulţi
din învăţaţii greci de renume ai epocii. Pe lângă aceştia au fost prezenţi în
Principate şi alţii care ocupau o serie de dregătorii, pe durate de timp mai scurte
şi care au desfăşurat uneori o intensă activitate intelectuală, creând adesea
lucrări istorice, literare, juridice. 10 Numărul relativ ridicat de intelectuali greci pe
teritoriul românesc se explică pe de o parte prin posibilităţile oferite de
învăţământul în limba greacă, promovat la noi, iar pe de altă parte prin ierarhia
administrativă, în special în epoca fanariotă.
Emigrând în Principate intelectualii greci se conformau unei vechi tradiţii,
având în plus, în secolele XVII-XIX, avantajul aflării aici a unui regim favorabil
elementului grec şi o mare libertate ideologică. 11
Activitatea grecilor în ţările române a luat în permanenţă aspectul unei
colaborări cu oamenii de cultură români şi aceasta a lăsat urme, şi de o parte şi
de alta, în procesul evoluţiei mentalităţii româneşti şi greceşti, fără ca o evaluare
să poată fi posibilă 12 • Câştigul cel mai mare însă a fost realizarea de lucrări
literare sau ştiinţifice, stimularea tiparului, dezvoltarea învăţământului şi a vieţii
culturale în general.
învăţatul grec Lin os Politis, într-o comunicare ţinută la al zecelea Congres
internaţional de bibliografie, afirma că în Principatele dunărene existau centre
de caligrafiere; Politis avansează ideea că pe teritoriul românesc a fost găzduită
una dintre cele souă „şcoli" cu tendinţe diferite, care au jucat un rol important
în istoria culturală a Greciei în secolele XVI-XVII. Faţă de centru umanist de la
Muntele Athos, Şcoala „românească" tot de tradiţie bizantină, este mai laică
fiind influenţată de occidenţ, de Rusia şi, fireşte, de tradiţia locală.
www.cimec.ro
534 Tradiţia bizantină în cultul românesc
.
Având în vedere cele menţionate anterior este firesc să existe încă în lume
urmele oamenilor de cultură care au vieţuit, fie şi temporar pe aceste meleaguri,
unde şi-au pus pe hârtie crezuri, sentimente, roade ale gândirii, au consemnat
evenimente sau au răspândit scrieri - şi acestea se concretizează în tipărituri
şi cărţi manuscrise.
Manuscrisele greceşti scrise în ţările române sunt destul de numeroase
în întreaga lume, începând cu „ Viaţa lui loasaf", din 1580, al lui pseudo Efrim,
aflat în SUA şi multe altele, răspândite în alte biblioteci din Atena, Athos,
lersusalim, Alexandria ş.a. În general manuscrisele greceşti emanate pe teritoriul
românesc, la fel ca şi tipăriturile, se datorează pe de o parte nevoilor interne, în
condiţiile în care limba greacă pătrunde în viaţa religioasă şi iau fiinţă şcolile
greceşti, iar pe de altă parte datorită necesităţilor bisericii ortodoxe în lupta
împotriva Reformei şi a bisericii catolice. Cum este şi firesc predomină scrierile
religioase dar sunt numeroase şi cele juridice, filosofice, muzicale.
Muzica bizantină a fost la noi o realitate obiectivă, făcând parte din
moştenirea noastră; ea s-a păstrat, s-a dezvoltat şi s-a transmis în spirit
tradiţional, prin dascăli români, buni cunoscători ai cântării şi scrierii care au
deschis şcoli pe lângă locaşurile mănăstireşti mai importante. Manuscrisele de
muzică bizantină conservă în cuprinsul lor cântarea bisericească practicată în
ritul ortodox, după „sistema veche" (notaţie neumatică în uz până la 1814) şi
după „sistema nouă", chrisantică, modernă, practicată după 1814 şi utilizată şi
astăzi în bisericile ortodoxe din România.
Cercetările manuscriselor de muzică bizantină relevă aspecte deosebit
de interesante cu privire la utilizarea limbii slavone sau greceşti în oficierea
serviciului religios pe teritoriul ţărilor române. După cum remarcă muzicologul
Titus Moisescu: „Dacă vom apela la argumentele concrete şi de netăgăduit pe
care ni le oferă manuscrisele de muzică veche bizantină existente în ţara
noastră (secolele XI-XVIII), vom putea constata că în marea lor majoritate (într-
o proporţie de peste 95%) acestea păstrează sub numele muzicale texte
liturgice scrise în limba greacă - situaţie pe care o raportăm însă numai până la
apariţia în 1713, a „Psaltichiei rumâneşti" a lui Filothei sin Agăi Jipei, manuscris
ce delimitează în mod concret introducerea limbii române şi în cântarea
religioasă". 13 În ţara noastră, de pildă, nu există nici un manuscris de muzică
bizantină scris integral cu texte liturgice în limba slavonă - ba chiar, avansând
în timp, numă'rul cântărilor cu texte slavone se micşorează rapid, până la
dispariţie. Deci cântarea bisericească se făcea ascultată cel mai mult în limba
greacă, în timpul slujbelor religioase. De altfel, şi învăţământul muzical se făcea
tot după „propedii" scrise în limba greacă, existente în manuscrisele vechi
muzicale bizantine. Aceste manuscrise păstrează muzica practicată în Bizanţ
atât în privinţa semnelor muzicale cât şi în scrierea textului liturgic. 14 Muzicii
www.cimec.ro
Dan Jumară 535
încrustată,
încheietori din metal, iniţiale ornate, de la biserica Precista Mare din
Roman.
Stihirar
Coperta I: „Eis \j/OUS afy~[1736] TJOUÂ.tau Kcp[23] apxtTJta ecpco 6 ku~
Sfârşit
Stihirariul de faţă al mănăstirii lvir.
Mss. 198 Arh. St. laşi, Colecţia Manuscrise cca. 1780. Hârtie albă, 241 f.
12x17,5 cm, legat în piele brună marmorată, încrustări aurite, de la biserica
Precista Mare din Roman.
F. 1 „este a Precistii cei Mari cu hramul Adormirii". Stihirar al lui Petru
Lambadarios, c.Ppiat la 1 septembrie 1780.
www.cimec.ro
538 Tradiţia bizantină în cultul românesc
- Rtisumti -
La societe roumaine a eu des importantes liasons avec le monde grecque, surtout apres
l'annee 1453, quand un grand nombre de grecques sont venus dans Ies pays roumains.
Sur le territoire roumain ont existe des ecoles, des imprimeries, des cours des princes ou Ies
hommes de cultura se rencontraient el conversaient. Par exemple, ii y avaient Ies ecoles de
Târgovişte, laşi, Bucureşti et puis Ies imprimeries ou ils etaient imprimes des livres grecques et
slavones. lls etaient aussi Ies societes scientifiques qui ont ete fonda dans Ies villes roumaines.
L'ecole grecque de Târgovişte a ele la premiere ecole avec un caractere humaniste de chez
nous, avec son protecteur Constantin Cantacuzino.
Dans la Moldavie, a laşi, le prince Vasile Lupu a organise dans l'annee 1640 !'Academie
Vasiliane, ou on apprenaient la langue slavone grecque, le latin et le roumain.
Dans la Valachie !'Academie princiare a ele fonda dans l'annee 1680.
La societe roumaine, par ses hommes de culture a etabli des contacts avec Ies villes
occidentaux Paris, Londra, Viena.
Pandant le prince Nicolae Mavrocordat, ii a ele fonde une nouvelle ecole grecque. On connait
un grand nombre des intellectuels grecque qui activaient chez nous. On a ete toujours un echange
des influennces entre Ies grecques et Ies roumains en ce qui concerne surtout, la culture et la
mentalite.
La musique byzantine a ele aussi bien connu chez nous. Dans l'article ils sont presentes
quelques manuscrits musicales byzantins, religieux.
www.cimec.ro
CĂRŢI DE PREVESTIRE - TREPETNICUL
Olga Şerbănescu
www.cimec.ro
540 Cărţi de prevestire
alteori persoana sau şirul profeţi.ilar- deosebiri formale, rezultate din modul de
aranjare al materialului, textul rămânând acelaşi. 5
Biblioteca Muzeului Brukenthal din Sibiu deţine în colecţiile sale de carte
veche un exemplar de Trepetnic manuscris, necunoscut, prezentarea lui făcându
se acum pentru întâia oară, v. anexa, precum şi mai multe ediţii de „Carte de
visuri perso - egiptene" care pe lângă interpretarea unor vise, cuprinde şi
„Explicare pentru semnele omeneşti", adică Trepetnicul. 6
Trepetnicul manuscris este inclus într-un volum miscelaneu, databil la
începutul secolului al XIX-iea (anii 1800-181 O), aflându-se alături de mai multe
texte populare ca: Întrebări şi răspunsuri; Verşul lui Adam; Verş la oameni morţi;
Despărţirea lui Iosif de lacov; Textul este asemănător cu cel al Trepetnicului din
1779 publicat de M. Gaster în Chrestomaţia română. 7 şi care îi este apropiat în
timp.
Comparăm doar începutul celor două trepetnice:
1779.
De se va clăti vârful capului
va dobândi sau de-i va dărui
Dumnezeu un cocon, toarte
înţelept va fi.
Chica de se va clăti, nişte oamini neştiuţi vor veni şi vor aduce o dobândă.
cca. 1800.
Vârful capului de se va clăti
dobândă arată, sau va dobândi
un cocon şi va fi foarte înţelept.
Încheietura capului de se va
clăti neşte pretini îţi va aduce dobândă.
Chica de se va clăti în oaste vei
merge şi sănătos vei veni.
Comparaţia făcută întăreşte cele afirmate mai sus; la bază se află un text
unic, la care s-au adus unele modificări în funcţie de schimbările suferite în timp
de limba vorbită, precum şi după nivelul de cultură al copistului.
Această perfecţionare a limbii, a expresiilor folosite apare şi mai relevant
în ediţia din anul 1894 a Trepetnicului;
„Chica de se va clăti, la oaste vei merge şi te vei reîntoarce în pace.
Tâmpla capului de-a dreapta de se va bate, judecător vei ieşi.
Tâmpla stângă de se va clăti, veselie vei. avea ... ". 8
În secolul al XIX-iea şi la începutul celui următor a existat o adevărată
5. Drăganu N., Anuarul Institutului de Istorie naţională, I., Cluj, 1922, p. 186 - 187.
6. Biblioteca Muzeului Brukenthal din Sibiu deţine:
a) Cea mai nouă şi mai bogată carte de visuri Perso- Egipteană, ed. a III-a, Sibiu, W. Kraft, 1894.
b) Cea mai nouă şi mai bogată carte de visuri Perso - Egipteană, ed. a IV-a, Sibiu, W. Kraft, 1898.
c) Cea mai nouă şi mai bogată carte de visuri Perso- Egipteană, ed. a. X-a, Sibiu, W. Kraft, 1918.
d) Cea mai nouă şi bogată carte de visuri Perso - Egipteană, ed. a XIII-a, Kraft und Drotleff, 1935. ·
7. Gaster M, Chrestomaţie română, voi. li., Leipzig - Bucureşti, 1891, p. 122 - 123.
8. Cea mai nouă şi mai bogată carte de visuri Parser- Egipteană, Sibiu, 1894, p. 40.
www.cimec.ro
Olga Şerbănescu 541
www.cimec.ro
542 Cărţi de prevestire
populare.
ANEXA
Vârful capului de se va clăti dobândă arată sau va dobândi un cocon şi va fi foarte înţelept
Încheietura capului de se va clăti neşte pretini iii va aduce dobândă
Chica de se va clăti în oaste vei merge şi sănătos vei veni
Tâmpla capului de dreapta de se va clăti judecătoriu vei ieşi
Tâmpla de stânga de se va clăti într-o veselie vei petrece
Grumazii de se vor clăti în lontru veste rele sau pagubă vei păţi
Fruntea de se va clăti spre o ţară vei merge şi mulţi ţi se vor închina
Ceafa de se va clăti o veste re vei auzi şi te vei întrista apoi iară te vei bucura
Fruntea de se va clăti intre ochi cuvinte rele vei auzi şi niminia nu-ţi va fi
Tâmpla împreună ochiul drept se va clăti o pomiană vei face şi la Dumnezeu iţi va fi primit
Tâmpla de se va clăti despre ochiul stâng ce vei gândi să faci vei isprăvi
Urechia dreaptă de se va clăti cuvinte rele vei auzi
Urechia stângă de se va clăti ceartă şi gâlcea vei ave
Zgăogu urechii stângi de se va clăti un pretin de bine le va grăi
Sprânceana dreaptă de se va clăti un cocon vei dobândi
Spânceana stângă de se va clăti săţi de bucate vei ave
Sprâncenele amândouă de o dată de se vor clăti veselie spune între sprâncene dese un om
iţi vini şi le vei bucura
. Ochiul stâng de se va clăti cu sprânceana oaminii iuţi iţi va vini şi apoi iară se va potoli
Coada ochiului drept de se va clăti de dobândă arată
Coada ochiului stâng de se va clăti de un noroc spune sau viaţă norocită
Sprânceana stângă de se va clăti despre nas de se va clăti ceartă şi gâlceavă multă spune
Geana dreaptă de se va clăti cea de desubt o dobândă de la un pretin vei ave
Geana stângă de se va clăti ce de desubl neşte oamini de rău te va grăi
Părul genii drepte de asupra de se va clăti veselie spune
Părul genii de desubt de se va clăti un pretin neştiut îţi va vini şi te vei impreteni cu el
Geana dreaptă de se va clăti bucurie spune
Împrejurul ochiului de se va, clăti boală vei ave
Lumina ochiului dreptu de se va clăti sănătate spune
Lumina ochiului stâng de se va clăti veselie spune
Nasul de se va clăti deregătorie spune
Nasul deoparte iară deregătorie
Umărul obrazului drept de se va clăti deoparte bube spune
Umărul obrazului stâng de se va clăti de la tâlhari sau de la oricine vei ave
Buza de desubl de se va clăti pre nepretenii tăi vei birui
Buza de deasupra de se va clăti ospeţi necunoscuţi iţi vor vini
Buzele amândouă de o dată de se vor clăti cu preteni· te ve sătura
Barba de se va clăti un om te va cleveti
Grumazii de se vor clăti de amândouă părţile dobândă spune
Umărul drept de se va clăti sănătate aduce
Umărul stâng de se va clăti întristare aduce
Braţul stâng - ce ai pierdut vei găsi
Braţul drept se va clăti foarte te vei întrista
Cotul drept de se va clăti cu u·n pretin te vei certa
Cotul stâng de se va clăti de la mâna dreaptă nu-ţi cuteze lucrul ce ai
făcut sau ce vei face
Închizătura de la mâna stângă de se va clăti veste de veselie spune
www.cimec.ro
Olga Şerbănescu 543
www.cimec.ro
544 Cărţi de prevestire
Abstract
Trepetnicul, a popular book that forshadows the future as a resuit of interpreting some
muscular, involuntary movements of the human body, gol into our literatura al an early hour.
Fortune-telling in human signs co_mes from the old Eastern and Egyptian peoples, this kind
of proceeding having crossed the cenluries and thousand of years until these days. Trepetnicele
got in our literatura during the XVII"' century through Paleoslavonic as a mediator.
By all restrictions and prohibitions setup by Church, they kepl moving, had been copied, and
later on printed in many copies, separately or included in Sbornice and Calendars, or in so called
"Books of dreams".
The Brukenthal Museum's Library holds in its collections of old books a copy of '.'Trepetnic"
an unknown manuscript included in a miscellaneous manuscript dated at lhe beginnihg of lhe
XIX'"century (years 1800-1810), and also many edilions of "Perso - Egyptian Book of Dreams"
(1894; 1898; 1918; 1935) comprising "Explanation for human signs".
www.cimec.ro
PROTESTANTISMUL ŞI CONTRAREFORMA -
ECOURI ŞI INFLUENŢE ÎN PICTURA GERMANĂ ŞI
AUSTRIACĂ DIN SECOLELE XVII-XVIII
Valentin Mureşan
1. Apud: Alain Besacon Imaginea interzsă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky,
Bucureşti,1996 p. 162.
www.cimec.ro
546 Protestantismul şi Contrareforma
2. Ibidem, p. 180.
3. Ibidem, p. 181.
4. Ibidem, p. 163.
www.cimec.ro
Valentin Mureşan 547
5. Ibidem. p. 203·204.
6. CI. Andrei Oţetea. Renaşterea şi reforma. Bucureşti, 1968, p. 249·282.
7. William Fleming Arte şi idei, Bucureşti, 1983, voi. 2, p. 61.
8. Ibidem, p. 62.
www.cimec.ro
548 Protestantismul şi Contrareforma
fi reprezentat doar simbolic şi metafori, deci mijlocit, aşa cum Scriptura ne spune
că El şi-a făcut simţită prezenţa faţă de oameni 9 •
Pe de altă parte, protestantismul, alungând arta din biserici, o repune de
fapt în drepturi, o aşează la locul cuvenit. Expulzată din viaţa bisericii şi din
sferele divine, arta e în fapt eliberată de jugul teologic şi se laicizează, îşi
găseşte adevăratul rol social, acela de delectare, ornamentare şi de reprezentare
a realităţilor terestre. Calvin însuşi recunoaşte că arta este un dar de la
Dumnezeu, dar interzicând ca subiectul operei să trimită la credinţă, divinul din
operă nu mai vine de la ceea ce este reprezentat, ci din harul artistului, har pe
care îl are nu în calitate de credincios, ci ca om de talent 10 • Ca şi în arta Barocului
Contrareformei „ .. .în cea mai mare parte a reprezentărilor religioase baroce, nu
aflăm exprimată o religiozitate a artistului, ci reflectată religiozitatea
credincioşilor" 11 .î111 felul acesta, catolicii, ca şi protestanţii lasă loc „divinizării"
artistului şi creşterii interesului pentru opera în sine, pentru valoarea ei artistică
şi frumuseţea ei intrinsecă: , ,Artiştii epocii Barocului nu mai căutau să ajungă la
adevăr, ci să-l demonstreze. Spectatorul devine un factor esenţial în dialogul cu
creatorul operei. Opera nu mai e un scop ci un mijloc". - cum arată Germain
Bazin 12 •
Pictura germană va resimţi în mod pregnant deosebirile, ca şi asemănările
pe care cele două curente religioase le propagă şi întocmai cum după pacea de
· la Augsburg (1555) protestanţilor germani li se recunoaşte dreptul de a-şi
practica religia stabilindu-se că supuşii urmează credinţa principilor şi suveranilor
lor („Cuius regio eius religia"), în pictura germană a secolelor XVII-XVIII, se
poate observa un clivaj între arta de pe teritoriile din nordul protestant şi cea a
zonelor de sud şi de sub stăpânirea Habsburgilor, unde catolicismul
Conrtareformei se impune cu autoritate în programul tematic şi iconografic.
Aflată la răscrucea tendinţelor artistice venite dinspre Italia şi Ţările de Jos,
ruptă de trad:ţia renascentistă proprie, pictura ger·mană şi austriacă devine
receptivă (mai cu seamă după încheierea Războiului de 30 de ani), la tendinţele
Barocului aşa cum s-au manifestat ele în cele trei variante pe care le propune
în lucrarea sa de sinteză Arte şi idei, William Fleming, şi anume: Barocul
Contrareformei cijn Italia, Barocul burghez venit dinspre pictura olandeză şi la
sfârşitul secolului al XVII-iea şi începutul celui de al XVIII-iea, Barocul aristocratic,
venit din Franţa şi în care poate fi inclus şi Rococoul 13 • „Astfel, după mijlocul
veacului (al XVII-iea n.n.) stilurile olandez şi italian, conturate pe aria de
influenţă a blocului protestant şi a celui catolic, la care se adaugă stilul francez
practicat în reşedinţele princiare înfloritoare, conlucrează productiv în inima
www.cimec.ro
Valentin Mureşan 549
www.cimec.ro
550 Protestantismul şi Contrareforma
Zummenfassung
www.cimec.ro
DESACRALIZAREA LUMII ÎN PICTURA
FRANCEZĂ A SECOLULUI AL XVIII-LEA
Natalia Deleanu
1. Fernand Braudel, Temalica civiliza\iilor, Bucureşli, 1994, voi. li, pp. 34-35.
2. Alain Besanson. Imaginea inlerzisă, 1996, p.203.
3. citai în Alain Besancon, op. cit., p. 205.
www.cimec.ro
552 Desacralizarea în pictura franceză
4. Jorg Garms, Lem Baroque tardif et le Rococo în Histoire de l'Art, Larousse, 1990, p. 435.
5. Pierre Channu, Civilizaţia Europei în Secolul Luminilor, Bucureşti, 1986, voi. I, p. 52.
6. citat în Alain Besancon în op. cit. p.85.
7. Fernand Braudel, op. cit., p. 43.
www.cimec.ro
Natalia Deleanu 553
www.cimec.ro
554 Desacralizarea în pictura franceză
www.cimec.ro
Natalia Deleanu 555
www.cimec.ro
556 Desacralizarea în pictura franceză
Resume
www.cimec.ro
ÎNSEMNĂRIVECH1 DESPRE
ÎNVĂŢĂMÂNTUL HUNEDOREAN
Maria Basarab
www.cimec.ro
558 Învăţământul vechi hunedorean
www.cimec.ro
Maria Basarab 559
8. St. Meteş. Mănăstirile româneşti din Transilvania şi Ungaria, Sibiu, 1936, p. 130.
9. S. Retegan, p. 5.
www.cimec.ro
Maria Basarab 561
www.cimec.ro
562 Învăţământul vechi hunedorean
Junie dascălul din Pricaz, neunit, la ano 1843. Luna lu dechemvrie, 1O zile",
sau însemnarea de pe Minei, Buda, 1804 (al satului Lăsău): „Ioan Grigorie
învăţător în Lăsău pe anii 1854-1856".
Într-o însemnare de pe Antologhiomul de Blaj, 1838 (aflat la Muzeul din
Deva) este menţionat numele lui „Thomas Anucritzie, învăţătoriu în Visca,
855-856".
O contribuţie la repunerea unor coperţi noi de carte o deducem din
însemnarea de pe Strastnicul de Blaj 1753 (al satului Grohot); „Acest
Strastnic iaste a Sfintei beserici Grohot legat prin mine mai micul de toţi
Teodor Grecu învăţător în Tomnatec, la ano 1869". Acelaşi conţinut îl are şi
însemnarea de pe o Liturghie, Târgovişte 1713 (a Muzeului din Deva): „Jurca
Ion judele au plătit a doua oară pentru legătura aceşti sfinte cărţi împreună
cu soţia dumnealui, Măriuţa, ca să le fie pomană şi au dat două ferdele de
grâu pentru legat în anul 1818 novembre 16. legătorul Gheorghe lvanici
dascăl din satul Sărăcsău" 10 • Adnotare similară este şi cea de pe Apostolul
de Râmnic, 1774 (al satului Almaşu Mic)L „Această Sfântă carte s-au
cumpărat şi a doua oară s-au legat cu spesele sfintei beserici gr. or. a
Almaşului Mic, în anul 878 în 7 ianuarie sub Petru Todericiu ca paroh şi eu
Ioan Lucaci ca învăţător".
Încredinţaţi că această muncă de apostolat aduce mult aşteptatele
roade sufleteşti, învăţătorii ştiau că învăţătura se culege din orice fel de
carte. Exemplificăm cu însemnarea de pe un Octoih de Râmnic, 1763 (al
satului Tămăşeşti): „Această carte a satului Tămăşeşti, acest Octoih este
cumpărat la beserica din Tămăşeşti pentru învăţătură, 1886 Nicolae Vasiu
învăţător".
Ştiri meteorologice au fost notate pe un Apostol de Blaj, 1802 (al satului
Holdea): „În anu 870 şi 871, 872, 873 tot timp rece o fost, Ianoş Oprescu
învăţător în Holdea".
Spre aducere aminte „rememberul" care ne urm(lreşte de-a lungul
vieţii, sunt însemnările de pe Chiriacodromionul de Bălgrad, 1699 (al satului
Tămăşeşti) şi de pe Penticostarul de Bucureşti, 1782 (al satului Târnava):
„Spre eterna memorie fiindcă am fost învăţător la această comună la 1903
decembrie 19, mă subscriu Iosif Stefănescu învăţător născut la 1882 în satul
Fintoag", „Doamne pomeneşte pe Ioan Ardelean fost învăţător în Târnava pe
anul 1859, că nici el n-a fost rău cu copiii noştri".
De pe două cărţi didactice am desprins însemnări din care aflăm nume
de dascăli dar şi titluri de cărţi de şcoală din care erau transmise copiilor
cunoştinţe instructive şi lecţii moralizatoare, educative. Însemnarea de pe
„Cartea de cetire pentru şcoalele poporale româneşti" de Zaharia Baiu, Sibiu
1868, (aflate la Muzeul din Deva) este concludentă: „Soţia mea Ana s-au
botezat în luna dechemvrie, 16 zile în anu 1'851 şi când ne-am căsătorit au
fost de 17 ani şi eu am fost de 27 de ani, Georgiu Prodan învăţător, 6 fevruarie
1O. M. Basarab, Însemnări de pe cărţi vechi existente în patrimoniul hunedorean, despre legătorie şi legători
de carte, Sargetia XX, 1986-1987, Deva, p. 285.
www.cimec.ro
Maria Basarab 563
Cioara". Acelaşi învăţător notează pe altă pagină anii 1868, 1869 când a fost
învăţător în acelaşi sat.
Pe o ,,Gramatică românească pentru şcoalele poporale" a lui Sava Popovici
Barcianu, Sibiu, 1852 (colecţia Brădeanu-Deva) se află însemnarea: „Această
Gramatică românească iaste a mea numitul Ioan Câmpeanu din Rovina învăţa
la Brad sub propunerea învăţătorului Simion Băcilă, Rovina 12 aprilie 1863".
Însemnarea ne aduce în prim plan numele dascălului brădean, Simion Băcilă
care în perioada anilor 1862-1871, când a funcţionat la Gimnaziul din Brad, a
avut o mare contribuţie la şcolarizarea tinerilor şi la alfabetizarea adulţilor 11 •
Aceste însemnări olografe îşi recomandă singure locul, rolul şi rostul lor
într-o istorie a învăţământului hunedorean.
www.cimec.ro
564 Învăţământul vechi hunedorean
LISTA CUPRINZÂND
www.cimec.ro
Maria Basarab 565
- Resume -
L'article soulignie la grande contribution des notes qui se trouvent sur Ies vieils livres en ce
qui concerne l'evolution de l'enseignement dans le departement de Hunedoara.
li a ete dans le passe de notre histoire de la cultu re, une liaison entre l'eglise et l'ecole, entre
le pretre et l'institueur, entre le livre utilise dans l'eglise et l'ecole apres lequel apprennaient Ies
enfants dans des ecoles.
Les notes evidencies dans cet article datent des XVlll-eme et XIX-eme siecles, la periode
dans laquelle l'enseignement en Transylvanie et notamment dans le departament de Hunedoara
a connu une evolution. A l'epoque ils ont ete imprimes des livres speciales pour des ecoles, ils
ont ete edifies des ecoles dans Ies villages et le nombre des instituteurs ils etaient de plus en plus.
Toutes ces dates trouves dans Ies notes sur Ies vieils livres completent Ies documents sur une
histoire de l'enseignement de Hunedoara.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
MEDALII TRANSILVĂNENE EMISE ÎN TIMPUL
MARIEI TEREZA ÎN PATRIMONIUL
MUZEULUI DE ISTORIE AIUD
Matilda Takâcs
www.cimec.ro
568 Medalii din vremea Mariei Tereza la Aiud
www.cimec.ro
572 Medalii din vremea Mariei Tereza la Aiud
Planşa - I
www.cimec.ro
Matilda Takacs 573
Planşa - li
www.cimec.ro
574 Medalii din vremea Mariei Tereza la Aiud
6 7
Planşa - III
www.cimec.ro
Matilda Takăcs
575
I 9
Planşa IV
www.cimec.ro
576 Medalii din vremea Mariei Tereza la Aiud
- Zusammenfassung -
Die Studie vorstellt elf Medaillen von Silber (1 ), Bronze (8) und Zinn (2) aus Transsylvanien
von die Zeit den Kaiseren Maria Theresia, welche nach RESCH (A. RESCH, SiebenbOrgische
MOnzen und Medaillen, hermannstadt 1901) bestimmen sind.
Die Medaillen angehoren den geschichtlichen Museums von Aiud. Diese hatten den
numismatischen Kolektion (veranstalt in 1822) von reformierten ?Kollegium Bethlen und Miko
lmre Kolektion (1863) angehort.
Die erklărung den Abbildungen
1. Sielbermedaille - MOnzverbesserung, 1747 (Taf. 1/1)
2. Rotbonzemedaille - Wiederherstellung der Hofămter, 1762 (Tal 1/2)
3. Zinnenmedaille. von den Nr. 2
4. Bronzemedaille (braun) - Errichtung der Millitărgrenze, 1762, (Tal. 11/4)
5. Rotbronzemedaille - Retor der Zivilgesetze, 1765 (Tal. 11/5)
6. Bronzemedaille (braun) - Erhebung zum grossfurstentum, 1765 (Tal. 111/6)
7. Bronzemedaille (braun) - Verbesserung des Landbaues, bergbaues und Handels, 1769
(Tal. 111/7)
8. Vie Nr. 7
9. Zinnmedaille - Maria Theresia SiebenbOrgens huldigung, 1741 (Tal. IV/1-2)
10. Vie den Nr. 6 (ferloren)
11. Rotbronzemedaille - Steuerreform, 1765 (ferloren).
www.cimec.ro
RELATĂRILE DIN PRESA CEHĂ ŞI POLONEZĂ
PRIVIND RĂSCOALA DIN 1784
Eugen Gluck
1. Mulţumesc pe acestă cale dlui. Klasterski de la amintita bibliotecă care mi-a facilitat studierea materialului.
www.cimec.ro
578 Răscoala din 1784 în presa cehă şi poloneză
* *
*
www.cimec.ro
Eugen GIOck 579
4. Textele apărute în anul 1785 au fost publicate în Izvoarele răscoalei lui Horea. Seria B Izvoare narative
voi III Bucureşti 1984, p. 179 - 188.
5. Gazeta Warszawska nr. 100 din 15 decembrie 1784, supliment, p.1.
6. Ibidem, nr. 12 din 9 februarie 1785, supliment, p. 1-2.
7. Ibidem, nr. 15 din 19 februarie 1785, p. 2·3.
8. Ibidem.
9. Ibidem, nr. 26 din 30 martie 1785, p.2, nr.12 din 9 februarie 1785, p.2.
1O. Ibidem, nr. 100, din 15 decembrie 1785, supliment, p.1, nr.101 din 18 decembrie 1784, p. 1·2, nr. 102
din 22 decembrie 1784, p.1-2, nr.2 din 5 ianuarie 1785, supliment, p. 1·2.
11. Ibidem, nr. 100 din 15 decembrie 1784, supliment, p.1, nr.7 din 22 ianarie 1785, p.1, nr. 10 din 2 lebruarie
1785, p.2.
www.cimec.ro
580 Răscoala din 1784 în presa cehă şi poloneză
Resume
La revolte de l'annee 1784 dirige par Horea, Cloşca el Crişan a eu un grand echo dans
l'Europe. Les journaux de l'Alemagne, de Suedoie, de la France, de Danois, de Tchecoslovaquie,
de Pologne, ont accordes un grand espace ă cet eveniment.
Les commentaires de la presse tchăcoslovaque, slovaque el polonaise se referent aux
actions des paysans, au programme de la revolte etc.
li y a aus.si des commentaires errones concernant Ies grands degats qui Ies ont supportes Ies
nobles.
Les nouvelles qui parru dans Ies journaux de ceux trois pays et dans Ies autres pays de
l'Europe soulignient la grande importance de la revolte des paysans roumains, dirige par Horea,
C.loşca et Crişan.
www.cimec.ro
CONSIDERAŢII PRIVIND ICOANELE PE LEMN
SEMNATE DE STAN ZUGRAVUL, AFLATE ÎN
PATRIMONIUL CULTURAL HUNEDOREAN
Doina Ionescu
www.cimec.ro
582 Icoanele lui Stan Zugravul în patrimoniul hunedorean
3. Ştefan Meteş. Din istoria artei religioase române. Cluj-Napoca 1929, p. 128-130.
4. Marius Porumb, Relalii artistice în pictura românească din Transilvania şi Banat în secolul al XVIII-iea,
Tibiscum, 1978, p. 234-235.
www.cimec.ro
Doina Ionescu 583
Din rândul icoanelor atribuite lui Stan Zugravul ne-am oprit asupra celor
păstrate în interiorul bisericii din Chimindia cu temele Răstignirea lui Isus, Maica
Domnului cu Pruncul şi Sf. Nicolae. Icoanele împărăteşti sunt de dimensiuni
mari (66x90 cm), starea lor de conservare fiind relativ bună. Pe spatele
icoanelor se menţionează pe lângă numele zugravului scris cu litere chirilice,
anul când au fost pictate şi adaosul „O-zeu să-l erte".
Icoana ,,Răstignirea lui Isus", din cauza factorilor de mediu, s-a fracţionat
în două. Scena compoziţională este formată din trei personaje proiectate pe un
fond arhitectural convenţional, nelipsit din vechea pictură bizantină. Deşi zugravul
respectă stilizarea cadrului arhitectonic, în redarea personajelor, putem distinge
uşoare tendinţe realiste. Figurile nu s.unt înţepenite, ele sugerând o mişcare
firească, într-un ritm echilibrat. Atitudinile personajelor, gesturile lor, sunt mai
naturale. Un început de realism se manifestă şi în tendinţa de realizare a
chipurilor. Personajele au trupuri înalte, impunătoare, înveşmântate în ample şi
bogate drapaje, caracteristice stilului bizantin, contrastând cu nuditatea
personajului principal. Trupul lui Isus este mai puţin proporţionat, pictorul
neintrând în redarea cu lux de amănunte a formelor anatomice. Din punct de
vedere cromatic, autorul foloseşte o paletă coloristică redusă. Pe fondul de
albastru Prusia se profilează cadrul arhitectural redat în culoare caldă (ocru) cu
detalii şi contur roşu, apoi personajele tratate tot în tonuri calde, ocru pentru
carnaţie, roşu pentru vestimentaţie iar pentru detalii, umbră naturală, roşu şi alb
folosit şi pentru scris pentru accente şi elemente de decor. Auriul este folosit
doar la cele trei nimburi ce înconjoară capetele. Icoana este semnată şi datată
pe faţă, în partea dreaptă jos, 1776. Pe verso este scris numele zugravului, anul
execuţiei, adaosul „O-zeu să-l erte" toate scrise cu litere chirilice. Icoana Maica
Domnului cu Pruncul, reprezintă figura de o nobilă frumuseţe a Mariei, ţinând pe
micul Isus pe genunchiul stâng. Personajele sunt redate frontal, Isus
binecuvântând cu mâna dreaptă iar cu stânga ţinând globul pământesc. Fecioara
este înveşmântată cu maforion roşu, presărat cu motive ornamentale baroce şi
bordat cu un bogat galon brodat şi perlat. Feţele personajelor exprimă o
atitudine calmă, mai contemplativă şi umbrită de o uşoară tristeţe la Maria, în
timp ce pruncul priveşte cu seninătate. Desenul chipurilor şi oamenilor este
executat cu multă fineţe, dovedind că autorul este un zugrav de talent. Nimburile
ce înconjoară capetele sunt aurite şi pe margini uşor incizate. Gama cromatică
este restrânsă, impunându-se printr-o armonie discretă. Carnaţia este tratată cu
ocru deschis şi- nuanţe de roz, valorată treptat. Luminile sunt discrete, fondul
este albastru Prusia închis.
Accente de alb întâlnim la detalii şi scriere. Nu este nici semnată nici
datată pe faţă, în schimb pe spatele icoanei apare semnătura Stan Zugravul şi
datată 1776 cu adaosul „O-zeu să-l erte", toate cu litere chirilice.
Ultima icoană pe care o menţionăm în lucrarea noastră îl reprezintă pe Sf.
Nicolae, înfăţişându-l în postura unui arhiereu bătrân cu barba şi părul în bucle.
Personajul îmbrăcat în felon roşu cu omofor verde cu trei cruci albe,
binecuvântează cu mâna dreaptă, iar în stânga ţine o carte a cărei copertă este
tratată decorativ, redând o ferecătură metalică, în mijloc fiind gravat profilul unei
www.cimec.ro
584 Icoanele lui Stan Zugravul în patrimoniul hunedorean
www.cimec.ro
Doina Ionescu 585
www.cimec.ro
586 Icoanele lui Stan Zugravul în patrimoniul hunedorean
Resume
Le XVlll-eme siecle a ete pour l'art et pour la culture de la Transylvanie une nouvelle etape
d'evolution. Dans le domaine de la peinture on cherche des nouveaux solutions, on passe de son
caractere theologique ă une forme pitoresque qui s'etail inspire de la vie.
Au commencement de la deuxieme moitie du XVlll-eme, ii ont ete fonde en Transylvanie „des
ecoles locales" pour peintre, par exemple: Făgăraş, Şcheii Braşovului, Sălişte, Răşinari ou Ies
peintres ont essaye de repondre au goOt et aux necessites spirituelles du publique. Dans cette
periode le monde des villages a connu une etape florissante. lls ont ele edifie en pierre et
egallement un bon nombre d'eglises en bois, qui ont ele construits apres le modele traditionnel
a qu, ils ont ele ajoute Ies nouveaux elements de l'epoque. Au fond d'une peinture traditionelle
„brâncovenească" dans Ies oeuvres des peintres autochtons, on voit l'influence de l'art de la
Rennaissance et du Baroque. L'influence de l'art baroque, notamment, on voit dans Ies oeuvres
qui se trouvent dans le departement de Hunedoara et s'est develloppe sur une base traditionnelle
locale, a qu ils a ete con nu l'activite des paintres qui sont vennus de Valachie et des autres parties
de la Transylvanie pour executer des oeuvres qui ont ete solicite, et dans cette maniere ils ont
complete le profil artistique de celte zone.
Parmi, ces peintres d'icOnes „voyageurs" qui sont etablis une periode plus longue dans celte
zone a ete Stan de Răşinari. Pendant celte periode ou ii a travaille dans Ies localites de
Hunedoara, (1767-1776), Stan le peintre d'icOnes a execute de nombreux icânes en bois et
ensemble avec son frere lacov, ils ont realise des freques aux interieurs des eglises. On gardent
encore des icOnes en bois a Orăştie (Le Depât des icOnes et viels livres) a l'eglise de Trestia,
Curechiu et Chimindia. En generalment ses icânes representent une liaison entre la tradition ei
Ies nouveaux influences artistiques europeenes, qui on voit dans la peinture religieuse de cette
'epogue. Le peintre d'icânes a ete un bon dessinateur par son talent avec qu'il a realise des
portraits et Ies gestes des perssonnages avec un caractere expressif. La certitude de travailler
avec le pinceau pour modeler Ies figures des personnages, pour realiser la lumiere et Ies ombres
de la peinture, on prouvent qu'il s'agil d'un artiste qui a conserve la tradition.
Les icânes de Stan, le peintre d'icOne, representent une lase finale dans l'evolution de la vielle
peinture religieuse, qui a respecte Ies dogmes de l'art religieux, mais en miime temps, par le
realisme proummove elles marquent Ies nouveaux directions de l'art en plein essor.
www.cimec.ro
PETRU MAIOR ŞI PROBLEMA
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ÎN TRANSILVANIA
Doina Năgler
Secolul luminilor aducea cu sine mentalitatea asupra vieţii omului, una din
cerinţele de căpătâi în relaţiile dintre oameni, fiind alături de ideea iubirii şi
înţelegerii universale, aceea a necesităţii educării lor.
Şi în Transilvania, ca şi în întreaga Europă, rolul determinant în opera de
educare şi alfabetizare îl avea clerul pentru care nevoia de a citi decurgea din
dorinţa ca „credincioşii să vadă cu ochii lor proprii ceea ce Dumnezeu ordonă
şi porunceşte prin Cuvântul lui Sfânt", după cum se spunea într-un mesaj lansat
de biserica luterană în anul 1686 1 •
În secolul al XVI II-iea, învăţământul românesc din Transilvania va cunoaşte
o dezvoltare deosebită, în special după instalarea lui lnochentie Micu Klein, ca
episcop al românilor uniţi de aici. Printr-o serie de memorii adresate împăratului
Carol al Vl-lea episcopul reuşeşte să obţină schimbarea domeniilor Sâmbătă de
Jos şi Gherla, donaţii ale împăratului pentru a susţine biserica unită din
Transilvania, cu domeniul Blajului, cerând totodată ca din jumătatea veniturilor
realizate astfel să fie susţinuţi 20 de tineri la seminar-deci indirect se preconiza
înfiinţarea unui seminar - precum şi trimiterea a trei tineri capabili la colegiul
„De propaganda fide" la Roma 2 .Acţiunea iniţiată de el, va continua prin
eforturile lui Petru Pavel Aron care va înfiinţa, ,şcoala de obşte" devenită ulterior
şcoala normală prin care se pregăteau învăţătorii necesari. De asemenea prin
ordinaţiunea din anul 1754 se instituia „începerea în mănăstiri acum întâiu pînă
la altă a noastră rânduială, a se citi, a se prociti şi a se tâlcui după vreme şi vârsta
celor lipsiţi: întâi Dumnezeieştile zece porunci, începând dimineaţa după Sfânta
Liturghie, a doua se va citi, prociti şi tâlcui cele 7 taine şi bisericeştile porunci,
care le vor începe la un ceas după prănz 3 •
În general, grija clerului superior al greco-catolicilor din Transilvania era
îndreptată_ spre formarea de intelectuali, prin stimularea învăţământului
universitar. Acest lucru avea raţiunea sa, conformă ideologiei „Şcolii ardelene"
prin care lupta pentru dovedirea latinităţii, vechimii şi unităţii românilor din
Transilvania, ca bază a viitoarelor revendicări politico-sociale ale „Supplexului",
constituia obiectivul istoric principal, deziderat ce se putea realiza doar printr-
e intelectualitate de excepţie.
1. Istoria vietii private. Coordonatori Philippe de Aries şi George Duby. Bucureşli,.....ol. 5, 1995, p. 147.
2. Albu, N„ lsloria învăţământului românesc din Transilvania până la 1800, Blaj, 1944, p. 118.
3. Ibidem, p. 175-176.
www.cimec.ro
588 Învăţământul în vremea lui Petru Maior
4. Ibidem, p. 210.
5. Petru Maior. Scrisori şi documente inedite. Editie de N. Albu. Bucureşti, 1968, p. 68.
6. Ibidem, p. 92.
7. Ibidem, p. 98.
8. Ibidem, p. 66.
9. Ibidem, p. 92.
www.cimec.ro
Doina Năgler 589
Petru Maior s-a opus prin memorii către episcopul Ioan Bob şi preoţilor
dascăli, care prin metode abuzive, ocupau localul destinat şcolii cum este cazul
dascălului Dumitru Pop, venit de la Tg. Mureş în Reghin şi ocupase şcoala pe
care nu dorea să o părăsească deşi exista o locuinţă specială pentru învăţător,
este drept mai modestă.
Sigur existaseră şi înaintea lui Petru Maior o serie de şcoli în ţinutul
Reghinului ca cele din comunele Adrian, Beica de Sus, Hodac, !băneşti,
Sântioara, Reghin, Teleac sau Topliţa, dar eforturile sale, după cum reiese din
lucrarea, scrisă parese chiar de el intitulată „Răspuns la cârtirea cea de la
Halle", în care se spune: „Prin toate satele a rânduit şi a înteţit feciorii şi fetele
mici şi mari să meargă la diacul bisericii a învăţa lucrurile cele creştineşti şi
părinţilor le-a poruncit ca să facă pe fiii săi ceea ce au învăţat". „Mergea Petru
Maior prin sate adunând pruncii, făcea examen pe cei ce ştia îi lăuda pre ceilalţi
îi dojenea părinteşte şi rânduia mijlocirea să înveţe. Vara umbla pe câmpuri, prin
păduri unde ştia că sunt adunaţi pruncii a paşte vitele şi văzându-i îi striga la
dânsul şi îi întreba ce au învăţat, de nu îi mai învăţa şi lumina având osebita
duloeaţă de a băilui cu pruncii pentru care tuturor era iubit" 10 •
În ce priveşte ideile sale pedagogice, el mergea pe linia lui Pestalozzi şi
Paulsen, militând în primul rând pentru un comportament ireproşabil la dascăli
- după cum reiese din predicile prinse în volumul „Ertăciune la oameni - către
dascăli: „Dascălii şi învăţătorii greşesc de nu-i vor îndrepta greşelile şcolarilor
săi, când pot. De ce nu vor nevoi, spre scopul învăţăturii şi procopseala
.
grămăticilor. De-i vor învăţa înadins basnuri şi minciuni în chip de. adevăr şi care
sunt împotriva spăşeniei sufletului. De nu se vor procopsi pe sine ca să fie
destoinic a învăţa pe grămătici. De vor primi mai mare plată de cum se cuvine.
De vor da pildă rea cu purtarea sa şcolasticilor. De primesc la şcoală sau nu-i
lepădă din şcoală pe aceia carii sunt cu năravuri rele şi aduc la rătăcire pe alţii"
11
www.cimec.ro
590 Învăţământul în vremea lui Petru Maior
sale, să poată studia în cadrul convictului catolic din Tg. Mureş precum şi
acordarea a două burse anuale pentru acei tineri care doresc să-şi continue
studiile de filozofie la Universitatea din Cluj. Tot în favoarea fundaţiei revenea
1/3 din preţul cărţilor româneşti tipărite la Buda, pe spesele sale. Acestea urmau
a fi vândute în întreaga Transilvania, sarcină revenindu-i prietenului său
Vasile Moga. O sumă de 1320 şi respectiv 815 florini imperiali ce se va obţine
din vânzarea lucrării sale „Istoria pentru începutul românilor în Dacia" legate
sau nelegate, reveneau de asemenea fundaţiei pentru a mări numărul „studenţilor
beneficiari ai bursei 12 •
Din păcate dorinţa sa privind această fundaţie nu s-a realizat, urmaşii săi
şi în principal cumnata sa Ana Maior, împrăştiind biblioteca istoricului, şi
acaparând banii, prin nesocotirea prevederilor testamentare.
În întreaga sa atitudine, istoricul vădea concepţia timpului potrivit căreia
rostul şcolii era „de a forma mădulări folositoare statului, oameni învăţaţi şi buni
creştini", cu alte cuvinte să fie părtaşi fericirii vremelnice de aici şi celei de veci"
după cum se spune în „Carte trebuincioasă pentru dascălii şcolilor de jos,
neuniţi" apărută la Viena în anul 1785 13 •
www.cimec.ro
Doina Năgler 591
Resume
Le siecle „des lumieres" a imprime une nouvelle mentalite sur la vie de l'homme, celle de la
necessite de l'education.
Dans le XVlll-eme siecle l'enseignement de la Transylvanie a connu une evolution apres
lnocentiu Micu Klein qui a ete instale comme eveque des roumains uniates. li a soutenu 20 jeuns
a l'ecole a Blaj et 3 jeuns pour apprendre a Rome, au college „De Propaganda Fide".
Celte action pour developper l'enseignement roumain en Transylvanie a ele continue par
Petru Pavel Aron, qui a fonda „L'ecole publique".
Les eclesiastiques uniates de la Transylvanie etaient preoccupes pour la formation des
intellectuels, pour developper l'enseignement universitair.
Gheorghe Şincai el Petru Maior ont milita pour developper l'enseignemhnt dans Ies villages.
Petru Maior a soutenu, avec des arguments la necessite d'exister Ies ecoles roumains dans
Ies localites Gurghiu, !băneşti, Hodac, Topliţa etc.
Petru Maior a accorde aussi une grande attention pour imprimer des livres pour Ies ecoles
roumaines.
Dans toute l'activite, Petru Maior a ele preoccupe pour former des jeuns instruits el de bons
chretiens.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
DIN VIAŢA ŞI ACTIVITATEA LUI GYARMATHI
SAMUEL - ILUMINIST TRANSILVĂNEAN
Gheorghe Firczak
www.cimec.ro
594 Viaţa şi activitatea lui Gyarmathi Samuel
www.cimec.ro
Gheorghe Firczak 595
www.cimec.ro
596 Viaţa şi activitatea lui Gyarmathi Samuel
Devine medic în anul 1781, prin susţinerea licenţei, pentru ca în anul 1782
să obţină titlul de doctor în medicină 28 •
Odată absolvită medicina la Viena, Samuel Gyarmathi se hotărăşte să
pornească într-o călătorie de studii în Germania. În drumul său vizitează Praga,
Dresda, NOrnberg, Berlin, Gottingen şi Hamburg. Este însoţit de prietenul său,
scriitorul Samuel Andrad 29 • La Gottingen face cunoştiinţă cu cel mai renumit
profesor al universităţii de acolo, Johann David Michaelis, savant orientalist,
teolog protestant. A fost unul din criticii interpretării „Bibliei" şi important
lingvist, director al „Societăţii de Ştiinţe" din Găttingen. Îl influenţează pe
Gyarmathi cu privire la cercetarea limbii, la fel ca şi pe finlandezul Pothanra,
prezent în anul 1799 la Găttingen, întemeietorul istoriografiei finlandeze. Tot
Michaelis îl influenţează şi pe cehul Jozsef Dobrovsky, întemeietorul filosofiei
comparate a limbiilor salve 30 • Se pare că pasiunea lui Gyarmathi pentru lingvistică
este provocată de afirmaţia profesorului Michaelis că limba maghiară are un
vocabular sărac. Este punctul de pornire al cercetărilor sale în domeniul
lingvisticii comparate 31 . Tot la Găttingen îl cunoaşte pe savantul francez Jean
Formay, secretarul perpetuu al Academiei din Berlin 32 •
La 4 martie 1783 este din nou la Viena, având diverse preocupări 33 •
probabil că nu are mijloace de subzistenţă, pentru că se angajează succesiv, ca
educator, la mai multe familii nobiliare. În casa lui Râday Gedeon (1713-1792)
are prilejul să citească diverse cărţi, datorită accesului la vasta bibliotecă a
acestuia. Tot în anul 1783 îl cunoaşte pe Ferencz Szechenyi şi pe viitorul iacobin
J6zsef Hajnoczy, cu care Va coresponda intens, ani în şir 34 •
În anul 1785 se reîntoarce în Arde-al, dorind să practice medicina, mai întâi
la Aiud ca medic al familiei Rh0dei 35 , dpoi al lui Gergely Bethlen 36 • În perioada
1787-1792 a fost medicul şef al comitatului de Hunedoara, având reşedinţa la
Deva37 •
Tot în anul 1785, pe neaşteptate se însoară dar la fel de repede şi
divorţează, efemera soţie fiind din Aiud.posesoarea unei averi importante 38 • Se
pare că neînţelegerile dintre Gyarmathi şi soţia sa apar din cauza dispreţului cu
.;are îl privea datorită situaţiei sale materiale 39 •
Revine în serviciul familiei Bethlen, în anul 179240 • În anul 1795 porneşte
în cea de a doua călătorie în Germania, însoţindu-l pe tânărul Elek Bethlen,
www.cimec.ro
Gheorghe Firczak 597
41. Ibidem.
42. Elemer Jancs6, Op.cit., p.45.
43. Janos Văczy, Kazinczy Levelezese, XV, I.a., p.221.
44. Elemer Jancs6, Op.cit., p.48.
45. J6zsef Spielman, Op.cit., p.217-218.
46. Ibidem, p. 247.
47. Ibidem, p. 251.
www.cimec.ro
598 Viaţa şi activitatea lui Gyarmathi Samuel
www.cimec.ro
Gheorghe Firczak 599
www.cimec.ro
600 Viaţa şi activitatea lui Gyarmathi Samuel
Etienne, catolic, medic venit din Luxemburg as, concurentul lui Gyarmathi pentru
catedra de chimie şi metalurgie, Ştefan Koszta de Beiuş, secretar gubernia!,
ospitalierul lojii 66 , Alexandru Moruzi, ortodox, domn al Ţării Româneşti (1793-
1796, 1799-1801) şi al Moldovei (1792, 1802-1806, 1806-1807), vicarius în loja
St. Andreas 67 , Ioan Piuariu Molnar, doctor în medicină,iluministEll.
Este evident că Samuel Gyarmathi are un rol în masonerie. Dacă ar fi să
acceptăm unele afirmaţii el este membru al unei loje încă din anii petrecuţi la
Colegiul din Aiud"". E greu de crezut pentru că aceasta nu apare menţionată în
nici o altă sursă. Însuşi biograful său recunoaşte că nu ştie cum ajunge mason 70 •
Poate că o influenţă asupra sa are Kazinczy, care îl atrage la rozecrucianism 71 •
Nu este exclus, dar nici în acest caz nu avem o confirmare. O altă filieră ar putea
fi Hajnoczy, care a fost secretarul particular al lui Szechenyi şi ajunge mason cu
ajutorul acestuia prin anul 1780 72 • În acelaşi an se cunoaşte la Viena cu
Gyarmathi, ei având poziţii sociale asemănătoare, fiind apropiaţi ca vârstă. Deşi
Janos Gulya argumentează cu modul lor de a gândi asemănător 73 , aici avem
rezerve dacă privim modul cum au evoluat fiecare dintre ei. Gyarmathi se
menţine, pe tot parcursul vieţii ca un moderat iar Hajnoczy devine un radical. Ar
mai fi argumentul că Gyarmathi îl, împrumuta cu bani pe prietenul său, iar acesta
s-a considerat îndatorat74 • Motivaţia nu credem că este suficient de credibilă
pentru o astfel de problemă. Ar fi putut fi influenţat şi de Martinovici, care în anul
1784, după o vizită la Paris devine mason 75 • Ştim sigur că este iniţiat la 30
noiembrie 1787 în loja „St. Andreas" din Sibiu 76 • După intrarea acesteia în
adormire nu-l regăsim la Cluj în masonerie alături de Aranka, deşi va acţiona
împreună cu acesta şi cu alţii pe tărâmul cultivării limbii 77 • În timpul celei de a
doua călătorii în Germania, însoţindu-l pe tânărul Elek Bethlen la Gottingen, el
nu este privit doar·ca un simplu educator al acestuia. Se bucură de onoruri ce
nu ar fi justificate de o astfel de calitate. Probabil că _este vorba de legăturile
masonice, care-l avantajează 78 • Este plauzibilă supoziţia lui Găldi, cu atât mai
mult cu cât toţi care-l susţin în diverse împrejurări sunt masoni: Mătyăs Răt,
www.cimec.ro
Gheorghe Firczak 601
www.cimec.ro
602 Viaţa şi activitatea lui Gyarmathi Samuel
www.cimec.ro
Gheorghe Firczak 603
Deja în epocă efortul său este apreciat. J6zsef Benkă dorea să abordeze
aspecte ale scrierii protomaghiare, văzând însă că Gyarmathi a studiat problema
renunţă, după cum menţionează într-o scrisoare adresată lui Samuel Teleki,
datată 25 august 179596 • În istoriografia maghiară se remarcă efortul lui Gyarmathi
de a„maghiariza '1imba maghiară, la fel ca şi Janos Făldi în gramatica sa. Este
o consecinţă a afirmării mişcării naţionale magiare, în contextul luminist, al
epocii postiozefine 97 • Se pare că eforturile lor rămân fără ecou, pentru că la
Viena, în anul 1795, apare prin grija unui colectiv „Magyar Gramatika': în care
influenţa lucrărilor lui Gyarmathi şi Făldi este evidentă 98 • Domokos Kosâry este
chiar mai tranşant, apreciind că „ Okoskodva tanit6 magyar nyelvmester"
(Îndrumător pentru învăţarea limbii maghiare) este lucrarea care deschide
drumul cercetării lingvistice maghiare ulterioare 99 •
Lucrarea care îi dă o aură de savant, fiind recunoscută pe plan european
este „Affinitas ': o investigare istorică a limbii maghiare, o descoperire a
originilor sale şi înrudirea sa cu limba finlandeză 100 • Este evident că din anul
1795 se poate distinge o nouă etapă în activitatea sa ştiinţifică 101 • Cercetarea
originilor limbii este o carcateristică a investigaţiei lingvistice la nivel european,
din secolele, XVI-XVII, avându-şi antecedentele în identificarea tipologiilor, în
retorică. Secolul al XVIII-iea pune un accent mult mai mare pe comparaţie, aşa
cum este cazul lui Ludolf, de Llhuyd, Hervas şi Gyarmathi1°2 .Se ştie că iniţial
Gyarmathi nu a agreat ideea înrudirii limbii maghiare cu limba finlandeză. Cea
de a doua sa călătorie în Germania, stagiul petrecut la Găttingen, influenţa lui
Schlăzer sunt decisive în acest sens. Tot acolo îl cunoaşte şi pe cehul Dobrovsky,
cel care afirmase primul, într-un articol din ziarul „Magyar Hirmondo': că limba
maghiară este din aceiaşi familie cu limba finlandeză, fiind influenţat tot de
Schlăzer. Acesta a făcut investigaţii în Suedia şi Rusia, în acest sens. Filologul
german Buttner, cel care plănuia o vastă enciclopedie a limbilor vorbite la acea
dată în Europa, îl va influenţa şi el pe Gyarmathi să-şi înceapă cercetările pe
tărâmul lingvisticii comparate fino-ugrice 103 •
Perioada petrecută în mediile germane îl determină pe Gyarmathi la
diverse constatări şi, mai ales, comparaţii. într-o scrisoare datată 18 decembrie
1799, îl anunţă pe Gyărgy Aranka de aprecierile lingvistului Koch despre
„Affinitas "şi nu poate înţelege de ce acasă, în Transilvania, a avut de suportat
atâtea piedici şi nu şi-a putut finaliza planurile de cercetare lingvistică. Concluzia
sa este că în acest caz nu este de mirare cât de puţin se ştie în Europa despre
www.cimec.ro
604 Viaţa şi activitatea lui Gyarmathi Samuel
Cluj, despre Transilvania 104 • Efortul său ştiinţific este considerabil pentru că
germanul Gabelentz, secondat de danezul Thomsen, ambii filologi, consideră
că „Affinitas"este o piatră de hotar în cercetarea modernă a limbii 105 . Chiar şi
peste un deceniu lucrarea sa se bucură de aprecieri. La 1O mai 1807, Mihăly
Balugyansky, într-o scrisoare adresată de la Sankt-Petersburg lui Ferdinand
Jakab Miller, arată că lucrarea făcută de Gyarmathi demonstrează, fără putinţă
de tăgadă, înrudirea limbii maghiare cu limba finlandeză 106 •
Gyarmathi, chiar după ce publică „Affinitas'~ are importante planuri de
viitor în privinţa cercetării lingvistice. Tot în scrisoarea adresată lui Aranka, la
24 ianuarie 1798, dezvăluie dorinţa sa de a alcătui un dicţionar explicativ al limbii
maghiare. Se ştie că la Viena, Bratislava, Gyor şi Pesta este bine poate discuta
cu renumiţi tipografi pentru definitivarea proiectului 107 •
Nu a abandonat ideea alcătuirii dicţionarului limbii maghiare nici mai
târziu. Dobrentei, într-o scrisoare datată 1ianuarie1815, trimisă de la Cluj lui
Kazinczy, îl informează pe acesta că dr. Gyarmathi îşi petrece la el fiecare
seară. Are în proiect o listare a neologismelor şi germanismelor pentru a putea
apoi să le găsească fiecăruia corespondentul în limba maghiară 108 • La scurt
timp, la 20 ianuarie 1815 , printr-o scrisoare, Kazinczy îl felicită pe Gyarmathi:
„ Eu Îţi recunosc şi Îţi respect meritele tale şi aştept totul de la tine 11109•
Filologia mahiară are antecedente în studierea interferenţelor lingvistice.
Laurentius Toppeltinus în „ Origines et occasus Transylvanorum" (1667)
analizează confluenţele de limbă maghiaro-italiene. J6zsef Benko are şi el
câteva contribuţii în acest sens. Păi Beregszăszi Nagy foloseşte metoda în
lucrarea sa „ Ueber die Aehnlichkeit der hungarischen Sprache mit den
morgenlaedischen"(1796), în care face însă multe confuzii. Mult mai exact este
Săndor Istvan cu lucrarea sa „Sokfele" (Caleidoscop, 1808) 110 • Proiectul lui
Gyarmathi este mai vechi pentru că el adresându-i-se lui Aranka, printr-o
scrisoare, la 14 iunie 1798, menţionează că doreşte să stabilească prin cuvinte
legăturile limbii maghiare cu limbile slave. El considera, atunci că în vocabularul
maghiar ar fi circa 700 de astfel de cuvinte 111 • Cercetătorii operei sale au constat
că el considera comparaţia ca cea mai bună metodă de cercetare a limbii1 12 •
Abia în anul 1816 reuşeşte să-şi definitiveze proiectul 113 • Lucrarea are o
prefaţă ce se constituie într-o expunere de motive privind necesitatea acesteia,
www.cimec.ro
Gheorghe Firczak 605
sub forma unui dicţionar explicativ. El observă că limba este într-o permanentă
transformare, din varii motive. Cea mai importantă este tendinţa de perfecţionare
a limbii folosite, apoi permanenta modificare a habitatului 114 . Astfel, se pot
explica cuvintele turce, tătare, slave şi româneşti din limba maghiară. Unele
cuvinte dispar din uz, astfel că după un timp nimeni nu le mai înţelege 115 • Sigur
că explicaţiile sale pot fi acceptate doar parţial şi ele au un carcater unilateral,
pentru că nu observă că fiecare ţară privită ca teritoriu de locuire a unui popor
are zone de interferenţe, ce determină o influenţare reciprocă a limbilor vorbite
de fiecare popor în parte. Ceea ce este adevărat, limba maghiară are o
capacitate semnificativă de a adapta împumuturile în conformitate cu scrierea
şi pronunţia sa 116 .
Efortul său de investigare este considerabil pentru că foloseşte 34 de
dicţionare maghiare şi străine pentru a găsi originea cuvintelor, ceea ce pentru
perioada respectivă este o realizare filologică de excepţie . Demersul său este
111
profund şi pentru că este printre primii care observă existenţa celor trei dialecte
ale limbii maghiare: cea vorbită în secuime, cea vorbită în Partium, comitatele
din Transilvania cu excepţia celor secuieşti, şi cea vorbită în Ungaria. Miklos
Zsirai consideră că limba maghiară s-a dezvoltat dintr-un singur dialect 118 .S-ar
putea ca Gyarmathi să fi făcut o confuzie identificând dialectul cu graiul, ceea
ce evident este altceva. Dar şi Zsirai poate supralicita caracterul absolut unitar
al limbii maghiare vorbite în diferitele zone de locuire ale ungurilor.
Gyarmathi a avut în proiect şi realizarea unui „Kiss Szotar" (Mic -
dicţionar) ale cărui surse au fost gramatica lui Adami (1760) şi dicţionarul latin
al lui Cellarius. Astfel el reuşeşte formarea unei terminologii maghiare a lingvisticii
şi o frazeologie simplificată dar diversificată în funcţie de unele cuvinte mai
noi11s.
Ştiind că Gyarmathi a fost un moderat, ne face să presupunem că a fost
un om cumpătat. Toate acestea explică atitudinea sa favorabilă relaţiilor cu
românii, în general. Se pare că era în relaţii strânse de prietenie cu Ioan Piuariu
Molnar 120 . Nu se poate ca la aceasta să nu fi contribuit prezenţa comună în loja
masonică„ St. Andreas'tlin Sibiu, spiritul general al iozefinismului care favoriza
şi îndemna la relaţii amicale între români, maghiari şi saşi pe locuitorii
Transilvaniei. Avem date care certifică faptul că Samuel Gyarmathi cunoştea
bine limba română.Prin anii 1809-181 O i-a redactat fostului său elev Elek
Bethlen, un discurs în limba română cu ocazia recrutărilor din comitatulHunedoara
114. lbidem,p.lll.
115. Ibidem, p.IV.
116. Ibidem, p. VI.
117. Laszl6 Galdi, Op.cit., p.338.
118. Ibidem, p. 73.
119. Ibidem, p. 64.
120. Elemer Jancs6, A felvilagosodastol s romsntikaig, p. 40.
www.cimec.ro
606 Viaţa şi activitatea lui Gyarmathi Samuel
pentru armata imperială 121 • În biblioteca sa avea două cărţi care atestă aceasta.
Prima este „ Valachisches Lesebuch"(Viena, 1793) iar a doua „ Catehismul cel
mare"(Cluj, f.a.) 122 • Anii petrecuţi în tinereţe la Zalău 123 , cei de maturitate la Deva
i-au accentuat sentimentul de prietenie faţă de români, păstrat şi la bătrâneţe.
În a doua călătorie în Germania, atunci când filosoful germen Buttner îi solicită
sprijin pentru obţinerea unei gramatici româneşti în vederea elaborării unei
enciclopedii lingvistice, îi cedează acestui exemplarul personal din lucrarea lui
Micu şi Şincai „Elementa Linguae Daco - Romanae sive Valachicae'" 24•
Ca ardelean era ferm convins că relaţia lingvistică româno-maghiară are
un caracter special deoarece ei coabitează pe acelaşi teritoriu, fiind astfel
inevitabile influenţele şi împrumuturile lingvistice 125 • Dacă privim comparaţiile
făcute cu limba română putem acepta afirmaţia că cercetările din „Affinitas"şi
„ Vocabularium"sunt mult mai importante decât par la prima vedere 126 , judecate
fie şi în contextul epocii publicării lor. Gyarmathi a determinat originea română
a următoarelor cuvinte din limba maghiară: ăfonya=afine; băcs, băts=baciu;
batuta=bătuta (dans popular); berbecs, bărbecs=berbec; beszerika=bis~rică;
bisziok, bosziok, buszujok=busuioc; brindza=brânză; cap, tzăp=ţap; cimbora,
tzimbora=simbriaş; csuma, tsuma =ciumă 121 ; deak, diak=cantor;
esztrenga=strungă; furulya, fujora=flueră; haricska=hritske (lb. română= poligon-
din lb.ukr. hrecka); izlot, zlot=zlot (din lb. poloneză - zlot); kaliba=colibă;
kaluger=călugăr; karica (la secui)=cătrinţă; kolak=colac (pâine în formă de
cerc) 128 ; kotyec=coteţ; kutuja, iskutuya, skutulya=cutie; male= mălai; maszkara,
maszkura=mască (din lb. albaneză); macsuka, matsuka= măciucă; nyeg6cos,
nyegotsos=neguţător; oka=oca (din lb. turcă); orda=urdă; pakular=păcurar,
păstor; pita=pită (din lb. sârbo-croată) 129 ; rezsnyce=râşniţă; rogosz=rogoz;
szcompia=scumpie; szokmany, szukmany=suman; t6ka= toacă;
tokâny=tocană 130
; zsităr, zsibtar =jitar •
131
.
www.cimec.ro
Gheorghe Firczak 607
www.cimec.ro
608 Viaţa şi activitatea lui Gyarmathi Samuel
www.cimec.ro
Gheorghe Firczak 609
RtJsumtJe
Toute la vie et l'activite de Samuel Gyarmathi demonstre qu'il est un remarquable representant
du siecle des lumieres hongrois en Transylvanie.
Son oeuvre prestigieux a ele accepte avec beaucoup d'attentlon a l'epoque,dans
l'historiographie roumaine el nottament dans l'historiographie hongroise.
L'article mel en evidence des aspects de la vie el de l'activite de cet intelectual, un peu connu
danş l'historiographie roumaine, mais qui est tres importante dans le cadre des influences
cultureles roumaines - hongroises, pandant Ies lumieres.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
RELAŢIILE DINTRE ORTODOCŞI ŞI GRECO-
CATOLICI ÎN JUDEŢUL ALBA ÎN LUMINA
ÎNSEMNĂRILOR DE PE CĂRŢILE VECHI
ROMÂNEŞTI (SECOLELE XVIII - XIX).
Cătălin Rişcuţa
1. D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării naţiunii române, Bucureşti, 1984, p. 136.
2. Ibidem, p. 140, 150; Zenovie Pâclişanu, Istoria Bisericii Române Unite, în Perspective, XIV-XVI, nr. 53 -
60, 1991 -1993, p. 41 -42.
3. Rezultatele conscripţiei din 1716 indicau existenta a 2260 preoţi uniţi şi 456 neuniţi ci. D. Prodan, op. cit.,
p. 150.
4. I. Lupaş, Studii, conferinţe şi comunicări istorice, voi. IV, Sibiu, 1943, p. 205.
5. Sorin I. Crişan, Vasile Dan Alb, Câteva aspecte ale ortodoxismului şi greco-catolicismului în Transilvania,
în prima jumătate a secolului al XVIII-iea, în Sargetia, XXV, 1992 - 1994, p. 286; vezi şi O. Bârlea, Unirea
românior (1697 - 1701 ), în Perspective, XIII, 1990, nr. 49 - 50, p. 53.
www.cimec.ro
612 Ortodocşii şi greco-catolicii în Alba
6. O. Bârlea, op. cit. , p. 66; N. Bocşan, I. Lumperdean, I.A. Pop, Etnie şi confesiune în Transilvania (secolele
XIII - XIX), Oradea, 1994, p. 25 - 50.
7. Meda Diana Hotea, Manifestări ale mentalităţii colective ţărăneşti la mijlocul secolului al XIII-iea în
Transilvania, în Sargetia, XXI - XXIV, 1988 - 1991, p. 175.
8. S. Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, voi. I, Sibiu, 1920, p. 36.
9. Vezi unele referiri la Meda Diana Hotea, op. cit., p. 173 şi Sorin I. Crişan, Vasile Dan Alb, op. cit., p. 285.
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 613
comitat Alba, el s-a plasat chiar în centrul marilor frământări religioase din
secolul al XVIII-iea. Alba Iulia a fost locul de-desfăşurare a sinoadelor care au
hotărât unirea cu Biserica Romei 10 • Până la jumătatea deceniului cinci al
secolului al XVIII-iea, viaţa religioasă s-a desfăşurat fără mari incidente, dar
acţiunea călugărului Visarion a zguduit puternic unirea şi în această zonă.
Astfel, la 22 V 1745 sătenii din comitatul Alba declarau că „nicidecum nu vor
primi unirea, nici pe preoţii uniţi" 11 •
Aflat în apropierea Săliştii Sibiului, centrul luptei împotriva unirii, comitatul
Albei a fost permanent zguduit de repetate agitaţii religioase. Nici mişcarea lui
Sofronie nu a ocolit această.zonă, în comitatul Albei desfăşurându-se „cea mai
cumplită revoluţiune în contra unirei" 12 •
Împărţirea credincioşilor şi a bunurilor bisericeşti a relevat faptul că în
comitatul Albei existau, la 30 martie 1761, 3134 familii unite şi 14630 familii
neunite. Din cele 223 de localităţi ale comitatului existau 45 care nu aveau nici
o familie unită şi 13 preoţi în 12 sate fără nici un credincios unit 13 •
În acest context, putem spune că relaţiile dintre lumea ortodoxă şi cea
greco-catolică s-au desfăşurat în sens negativ luând, mai ales, forma unor
disensiuni.
Notaţiile de pe cărţile vechi româneşti consemnează aceste disensiuni
odată cu apogeul tulburărilor religioase. Astfel, pe un Ceaslov, (laşi, 1750) este
notat: „ 1760. Atunci s-au burzuluit Un(i)aţia pe supt marginile Bălgradului" 14 • Mult
mai consistente sunt informaţiile culese de pe un Miscelaneu manuscris: „Să
să ştie când au fost huliţi popi(i) di pri nu ţară şi din biserici şi era mare gâlceavă
în ţară. Era(u) ani(i) 1760, în zilele prea luminatului domn Petru Pavel Aaronu
Bistrai, arhiereu(!) Ardealului. Scris-am eu Popa Ioan din Feniş" 15 •
Rezultatele luptei împotriva unirii sunt consemnate cu multă amărăciune
de către Ioan Popovici, protopopul unit al Cibului: „Când s-a lăpădat sfânta unire
din toată ţara Arde(a)lului au fost anii 1760" 16 •
1o. Actul unirii este consemnat şi într-o toarte valoroasă însemnare de pe o carte veche românească:
„Svrâşitul Praznicarului. Scrisu-I-am eu, Popa Ioan in sat in Ţelna, in zilele Vl(ă)d(i)chii Atanasie, arhiepiscop
şi mitropolit a toată Ţ(a)ra Arde(a)lului, spre Silvaş, spre Şomleu, spre Făgăraş iproci, notarăş (fiind) Popa
Ghiorghe din Oaia, a toată Ţ(a)ra notarăş şi nouă protopop, carele nu osteni pre noi de nu scria, ce mai v(â)rtos
ne-(a)u dojenit şi îndemnat spre lucru de spăsenie ca un părinte purtătoriu de grije lucrurilor preoţeşti, depreună
cu cucernicul şi preacuviosul intru blânzie petrecătoriu părintele nostru milostiv vl(ă)dica Atanasie cari mare
nevoie şi dajde şi tărhat au uşurat de pre umărul preolilor cu tot soborul svân(t) de sub mâna milii svinliilor lor,
scriind cărţii de pace cum să fie una Roma vechie cu Roma nouă, precum au avut legătură într-o uniciune, precum
vei afla şi intru cântările lui Pairu şi Pavel într-această carte, preceperi c-au avut şi svinliile sale a propovedui
cum in Roma vechie aşa şi cu cea nouă. Fost-au indemnătoriu şi dătătoriu mai marelui svat şi svetnic părinţilor
noştrii pater Baroni, 1700, m(e)s(e)l(a) mai, 13 zile", ci. N. Dănilă.O însemnare din 13 mai 1700 despre unirea
românilor sub Mitropolitul Atanasie Anghel, in Viala creştină, V, nr. 20 (114), 1994.
11. I. Lupaş, op. cit., p. 221.
12. A. Bunea, Episcopii Petru Paul Aron şi Dionisiu Novacovici sau istoria românilor transilvăneni de Iii 1751
până la 1764, Blaj, 1902, p. 232.
13. Zenovie Pâclişan, op. cit., p. 221.
14. Doina Lupan, Lucia Haleganu, Cartea veche românească in biblioteca Muzeului de Istorie Alba Iulia (li),
in Apulum, XIII, 1975, p. 357.
15. FI. Dudaş, Memoria vechilor cărţi româneşti, Oradea, 1990, p. 220, nr. 382.
16. CI. A. Bunea, op. cit., p. 199.
www.cimec.ro
614 Ortodocşii şi greco-catolicii în Alba
17. Deşi
dintr-un spaţiu adiacent (Şoimuş, jud. Mureş), notăm însemnarea ca având un caracter general ci.
FI. Dudaş,
op. cit., p. 222, nr. 389.
18. însemnare de pe un Straşnic, ci. Valeriu Literat, Două biserici din Ţara Oltului, în ACMI, I, 1926- 1928,
p. 239.
19, Însemnare de pe un Octoih ci. Eva Mârza, Coleclia de carte veche de la Râmeţ, in Apulum, XXIII, 1986,
p. 199.
20. Doina Lupan, Lucia Haţeganu, Cartea veche românească in Biblioteca Muzeului de Istorie Alba Iulia (I),
în Apulum, XII, 1974, p. 392. ·
21. Ibidem, (li), p. 357.
22. Doina Lupan, Cartea românească veche in colecţia liceului mixt Sebeş li. Catalog, in Apulum, XX, 1982,
p. 508.
23. Ioana Crislache Panait, Consideraţii privitoare la prezenta in Transilvania a tipăriturilor bucureştene din
veacul al XVII-iea, in BOR, XCIX, nr. 3 - 4, 1981, p. 337.
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 615
Evanghelii celor ce vin în credinţa sfintei ouniri. Scris-am popa Ion din Draşov,
18 mai 1763"24 •
Desigur, fiecare dintre cele două părţi îşi are proprii susţinători şi, în
aceste condiţii, orice ajutor este binevenit: , ,Acest Minei al Iunei lui septe(m)vrie
în preună cu ceale 11 Mineie a lunilor 1-ău dăruit Părintele Neofit Arhimadrit(ul),
Paroh(ul) kompaniei Grecilor din Sibiu Sf(i)ntei Biserici Neunite din Bălgrad
Hramul Bunei Vestiri( ... ). S-au scris de mine Nicolae Raţiu Protopop(ul) Neunit
şi Parohul în oraş(ul) Belgrad. 1797"25 sau „Această carte iaste a Bisericii
Ou nite din Zlatna, nu pe bani luată şi dăruită de Excelenţa sa vlădica Ioan Bobb
diae 29 lunii 1813. Gheorghie Anghel Paroh al Blajului şi profesor crăiesc" 26 •
Urmărindu-şi scopurile politice şi Curtea vieneză contribuie la înzestrarea
bisericii greco-catolice: „Această Evanghelie s-au dat din crăiasca milă prin
episcopul Iacob Aron vicăraşul Ep(isco)piei Făgăraşului pe seama beserecii cei
unite din S(as) Sebeş, Blaj, 1771, maiu, 19" 27 •
În ceea ce priveşte terminologia folosită, ea ne relevă forma de concentrare
pe criteriul confesional a întregii comunităţi româneşti. La o privire mai atentă
putem distinge însă două nivele de percepţie a conţinutului termenilor unit şi
neunit. Astfel, în accepţiunea curţii vieneze categoriile unit-neunit conţin, pe
lângă conotaţia confesională şi dimensiuni politice şi militare. Termenii unit-
neunit sunt cultivaţi şi folosiţi de către autorităţi în virtutea principiului „divide et
impara", având însă rolul de a realiza diferenţierea între supuşi nu numai din
punct de vedere confesional.
Dacă în ceea ce priveşte domeniul politic rezultatele unirii religioase sunt
mai greu de surprins, în domeniul militar evoluţia raporturilor este mult mai
evidentă. Astfel, într-o scrisoare adresată de către ministrul Ferd_inand Konigsegg
Erps episcopul Petru Pa'\lel Aron în preajma izbucnirii Războiului de 7 ani, se
arată că prin sprijinul pe care l-ar da curţii episcopul şi-ar câştiga mari merite,
iar „clerul şi naţiunea română" s-ar arăta vrednică de privilegiile dobândite şi de
cele ce le va primi 28 • Deşi în toiul frământărilor religioase, „naţiunea română"
însemna încă, în accepţiunea oficială, naţiunea română de confesiune greco-
catolică.
După
175'9 atitudinea se modifică în mod semnificativ. Este relevantă, în
acest sens, părerea generalului Buccow privind înfiinţarea regimentelor
24. Eva Mârza, Doina Dreghiciu, Cartea româneascâ veche în judeţul Alba. Secolele XVI - XVII. Catalog,
Alba Iulia, 1989, p. 107 - 108.
25. Eva Mârza, Protopopul Nicolae Raliu şi colecţia de carte românească veche de la biserica „Buna
Vestire" din Alba Iulia, în Îndrumătorul pastoral, li, 1978, p. 124.
26. Eva Mârza. Tipărituri româneşti vechi în biblioteca parohiei ortodoxe române de la lghiu (jud. Alba). în
Îndrumătorul pastoral, IV, 1980, p. 149.
27. Doina Dreghiciu, Cartea veche românească pe Valea Sebeşului, în Apulum, XIX, 1981, p. 491.
28. A.Bunea, op. cit„ p. 266.
www.cimec.ro
616 Ortodocşii şi greco-catolicii în Alba
29. CI. Carol Golner, Regimentele grănicereşti din Transilvania 1764 - 1851, Bucureşti, 1973, p. 29.
30. Ibidem, p. 25 şi urm.
31. Doina Lupan, Lucia Haţeganu, Cartea veche românească.in biblioteca Muzeului de Istorie Alba Iulia, (V),
în Apulum, XVII, 1979, p. 423.
32. Ibidem, p. 401.
33. Ibidem, (I), p. 385.
34. FI. Dudaş, op. cit., p. 231, nr. 422.
35. La 1744 sătenii din Cacova (jud. Sibiu) mărturisesc că „nu fliu nimic de vreo schimbare de lege sau în
vechea pravilă a celor 318 sfinţi Părinţi; rămân deci în vechea lege românesacă şi nu vor să ştie de absolut nici
o schimbare, cerând însă preotului lor Ciucur să spună este unit sau nu? Dacă ar fi unit au ei alţi oameni potriviţi
pentru preoţie, mai ales că biserica şi cărţile-s proprietatea lor". Situaţii similare sunt şi la Oria! şi Sălişte ci. I.
Lupaş, op. cit., p. 209 - 21 O.
36. FI. Dudaş, op. cit., p. 229, nr. 415.
37. Doina Lupan, Lucia Haţeganu, op. cit., (V), p. 424.
38. Ibidem, (I), p. 382.
39. Eva Mârza, Cartea veche românească pe Valea Gălzii jud. Alba (Catalog), în Apulum, XVII, 1979, p. 352.
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 617
www.cimec.ro
618 Ortodocşii şi greco-catolicii în Alba
48. Lucia Ha!eganu, Manuscrise de provenienţă locală din biblioteca Muzeului Unirii din Alba Iulia
(Manuscrisele lui Nicolae Munteanu), în Apulum, XX, 1982, p. 262. De remarcat este faptul că Nicolae Munteanu
se dovedeşte a fi şi un bun latinist: „Finitum est per Nicolaum Muntyanovits Non Unitus Normalis Docens A.
Carolinensis".
49. Eva Mârza, Colecţia de carte veche de la Biserica ortodoxă română Maieri li Alba Iulia, în Apulum, XV,
1977, p. 362, nr. 7.
50. La aceeaşi întâlnire se arată că „neînlelegerile confesionale există în sânul poporului român nu atât din
cauza dogmelor ci mai mult din cauza numirii" cf. I. Lupaş, op. cit., voi. I, p. 401 - 402; vezi şi N. Bocşan, I.
Lumperdean, I. A. Pop, op. cit., p. 85 şi urm.
51. Baril şi contemporanii săi, voi. li, Bucureşti, 1975, p. 32, cf. N. Bocşan, I. Lumperdean, I.A. Pop, op. cit.,
p. 154.
52. Doina Dreghiciu, Legători de cărţi consemna li în însemnările olografe de pe tipărituri româneşti vechi din
judelui Alba (secolul al XVIII-iea şi prima jumătate a secolului al XIX), în Sargetia, XXI - XXIV, 1988 - 1991, p.
200.
www.cimec.ro
Cătălin Rişcu1a 619
www.cimec.ro
620 Ortodocşii şi greco-catolicii în Alba
www.cimec.ro
Cătălin Rişcuţa 621
Abstract
The union of a part of the Romanians with the Church of Rome had deep consequences. The
act of union led to the break of an ethnic unity whose structura had been based on religious
criteria. This reality is illustrated by the the terms used in the notes from the old romanian books
to designate the confessional belonging, more important than the ethnic one.
The notions united and noi united (with the Church of Rome) stand for the religios option of
.the individual or of the community. These terms point to the evolution of the connections,
generally hostile ones, between the members of the two confessional communities.
By the end of the XVIII"' century and by the beginning of the XIX"' century new terms as:
Ortodox, Greek-Eastern, Greek-Oriental or Greek-Catholic appeared, terms which strictly denote
the individual's religious state and option. This evolution proves the increasing importance of the
national unity over the confessional belonging.
Al the same time, the notes on the books mirror the contacts between the members of the
communities in everyday lile.
By analysing the notes and the terminology used in these books, structures of the religious
mentality can be•reconstituted.
As a conclusion, we may say that the terms as well as the other aspects revealed by the notes
which can be found in the old romanian books, reflect the complexity of the religious lile of the
romanians living in Transylvania across the XVlll'h and the XIX'h centuries.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
PORTRETISTICA ÎN PICTURA
ŢĂRĂNEASCĂ PE STICLĂ
www.cimec.ro
624 Portretistica ţărănească pe sticlă
are o observaţie mai realistă pe când Timforea preferă o tratare mai expediată
a figurii mari pentru a se ocupa în voie de personajele mici cu care nu se poate
abţine să nu-şi agrementeze toate compoziţiile (în cazul de faţă Sf. Duh,
Dumnezeu Tatăl, Isus crucificat, Sf. Haralambie). De altfel, miriadele de
personaje, surprinse în cele mai variate poziţii, fac savoarea lucrărilor lui
Timforea. Marea sa calitate este că nu se repetă niciodată, nu cade în
stereotipie. Nu este tot atât de bun portretist ca Savu Moga şi nici nu se
interesează ca acesta de o aprofundare a fizionomiilor, dar îl atrage
individualizarea prin gestică şi veşmânt, în care este neîntrecut. Figurile rezolvate
de câteva linii esenţiale, fără umbre şi modeleu căci Timforea rămâne prin
excelenţă un grafician ce-şi colorează desenele - capătă viaţă şi caracteristici
prin vestimentaţia tratată cu acurateţe, în cele mai mici amănunte. Cunoscuta
„Judecată de Apoi" este una dintre temele cele mai dragi meşterului pentru că
se poate desfăşura în voie atunci când îi descrie pe păcătoşii ce se îndreptau
spre Iad, încă veseli şi indiferenţi la ce-i aştepta. Aceştia sunt contemporanii lui
şi a încercat să întrupeze în ei tot răul pe care-l cunoştea şi pe toţi duşmanii
ţăranului român. Încă mai persista preconcepţia că toate nenorocirile şi relele
vin de la oraş, de la viaţa civilizaţia nemţească, aşa că este simptomatic faptul
că toţi păcătoşii sunt îmbrăcaţi în „haine nemţeşti". În cortegiu sunt
recongnoscibili, administratorul şi portărelul, husarul său poliţaiul ungur,
cămătarul evreu, cârciumarul ce îndoaie băutura cu apă, prostituata şi soţia
infidelă, cuplul de concubini, lăutarii (care conduc grupul ca la o paradă). E
curios că scripcarul, clarinetistul şi alţi muzicanţi, apar constant ca personaje
reale, fie mergând în Purgatoriu, fie suflându-i în urechi lui Isus în scena
batjocoririi, fie înveselind ospăţul bogatului în vreme ce Lazăr este lăsat să
flămânzească şi să-i fie linse rănile de câini - se pare că meşterul avea o
aversiune declarată faţă de cealaltă breaslă artistică.
Dar şi alţi meşteri întrebuinţează costumul ca o formă sigură de specificare
a naţionalităţii, statutului şi trăsăturilor caracteriologice ale personajelor. Soldaţii
ce păzesc mormântul, într-o ,,Înviere" de Laz, au fizionomii şi veşminte care le
arată provenienţa şi răutatea: unule turc, altul ungur şi altul tătar. Călăul care
a retezat capul Sf. Ioan Botezătorul şi i-l oferă, zâmbind. Salomeii, într-o icoană
de Savu Moga, poartă cizme roşii, pantaloni verzi cu găitane, căciulă cu pană
şi mustăţi mari de husar ungur.Nici Salomea nu e iertată fiind plasată direct în
mediul orăşenesc prin costumul ce-l poartă: rochie cu crinolină, caţaveică, guler
şi manşete de dantelă şi coafură la modă. De altfel, Moga este unul dintre cei
mai scrupuloşi în redarea îmbrăcăminţii, atât a celei contemporane lui cât şi a
celei istorice. După lucrările lui pot fi reconstituite atât veşmintele civile cât şi
sacerdotale şi militare. Un Sf. Dumitru poartă o frumoasă armură romană la fel
ca şi sacerdotale şi militare. Un Sf. Dumitru poartă o frumoasă armură romană
la fel ca şi uriaşul Lie căzut sub copitele calului. Pe când sfântul are o figură
senină, liniştită de credinţa în victorie, ad~ersarul are o expresie sălbatică, de
spaimă şi disperare, fără cască, cu părul răvăşit şi încercând să se apere cu
ultimele puteri. Trebuie atrasă atenţia şi asupra mişcării şi anatomiei corecte a
calului ridicat pe picioarele dinapoi, ca şi a decorativismului trasării coamei şi
www.cimec.ro
Adrian Silvan Ionescu 627
cozii, sau a bogăţiei harnaşamentului, ce-l fac demn să stea alături de marile
tablouri ecvestre ale lumii-de un Paolo Uccello cu „Bătălia de la San Romano"
de pildă. Am mai întâlnit în icoanele pe sticlă cai frumos desenaţi sau coloraţi dar
niciodată unul la fel de expresiv ca acesta: capul său exprimă toată concentrarea
şi forţa luptei mai mult chiar decât figura paşnică a stăpânului. Un echpaj
invidiabil are şi Sf. Ilie din icoanele târzii, ce suferiseră diverse influenţe culte,
ale lui Matei Timforea. Compoziţia suscită un comentariu asupra noutăţilor ce
le aduce: pe lângă perspectiva bine lucrată a trăsurii (şi aceasta a cunoscut o
evoluţie de la căruţa arhaică cu care ne obişnuisem), caii roşii merg într-un trap
mărunt, cu gâtu rile cabrate, mânaţi de pe capră de un înger cu trăsături feminine
şi veşminte în concordanţă, la modă (rochie decoltată, mâneci bufante, coafură
a l'antique) în timp ce sfântul stă trântit în fundul caleştii, ca un adevărat
latifundiar bătrân, şi binecuvântează. Nici Elisei, nici cojocul ce acesta îl prinde,
nici corbul ce-l hrănea pe sfânt în sihăstria din deşert, nimic din elementele
cunoscute ale acestei teme nu mai apar în noua ei abordare.
Veşmintele sacerdotale sunt des întâlnite în icoanele pe sticlă şi totdeauna
se găsesc în ele elemente noi, insolite, în funcţie de imaginaţia meşterului. Unui
Sf. Haralambie de Făgăraş, probabil operă a lui Petru Tămaş, îi apare din
mâneca dreaptă un chip uman, plasat acolo cu ghiduşie ca şi monştrii ciopliţi în
piatră, în locurile inaccesibile comanditarilor catedralelor gotice, spre bucuria
artistului. Impresionant prin strălucirea şi bogăţia decorului texturii costumului
şi prin iconografie şi rafinamentul portretului, este şi un Isus Christos, slujind ca
mare arhiereu, binecuvântând cu o mână şi ţinând în cealaltă cupa împărtăşaniei
-creaţie a unui foarte bun meşter (din păcate necunoscut) din Scheii Braşovului.
Rigoarea cu care este urmărită consemnarea pieselor vestimentare (stihar,
epitrahil, sacos, omofor, nebedern iţă, mitră) îl fac un bun document. Tot ca mare
arhiereu, fastuos înveşmântat şi binecuvântând de pe tronul său baroc, apare
şi Sf. Nicolae, într-o creaţie din Valea Sebeşului.
Impresionant prin varietatea chipurilor şi prin cea a felurilor multiple de a
îmbrăca toga şi de scurgere a faldurilor, fără să fie îngheţate ca în alte cazuri,
este şi un „Sobor al Apostolilor" de Valea Sebeşului, unde meşterul a fost foarte
atent la fiecare expresie, la fiecare barbă şi coafură care să-i individualizeze pe
cei 12 învăţăcei ai lui Isus. Meşterul avea mari cunoştinţe de perspectivă pentru
că a ştiut să-i micşoreze pe cei mai din spate şi chiar să acopere părţi din cei
aflaţi în planurile secunde: se documentase bine în. privinţa îmbrăcăminţii,
încălţându-i în sandale şi nerecurgând la ceva convenţional.
Tot atât de interesant în privinţa portretului şi a veşmântului e meşterul
anonim al ,,Botezului": haina din păr de cămilă şi sandalele Sf. Ioan Botezătorul,
acoperământul lui Isus, curgând în falduri bogate. Anatomia este unică prin
corectitudine: de asemenea, expresia şi compoziţia bine gândită, centripetată
de trupul gol al lui Isus, puţin aplecat înainte, într-un gest de devoţiune, pentru
a primi botezul lui Ioan. Îngerul ce asistă la scenă, cu un veşmânt bogat, pregătit
să-l învelească pe botezat, priveşte concentrat evoluţia actului. Totul este
impostat într-un peisaj cu arbori şi stânci, iar apa Iordanului mişună de peşti.
Neavând anatomia corectă a precedentei icoane este totuşi demnă de amintit şi
www.cimec.ro
628 Portretistica ţărănească pe sticlă
1. Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, 1975, fig. 34.
2. Ibidem, fig. 140.
3. Ibidem, p. 118.
www.cimec.ro
Adrian Silvan Ionescu 629
www.cimec.ro
630 Portretistica ţărănească pe sticlă
www.cimec.ro
Adrian Silvan Ionescu 631
www.cimec.ro
632 Portretistica ţărănească pe sticlă
www.cimec.ro
Adrian Silvan Ionescu 633
www.cimec.ro
634 Portretistica ţărănească pe sticlă
www.cimec.ro
Adrian Silvan Ionescu 635
THE PORTRAITURE
IN THE PEASANTS' PAINTING ON GLASSES
Abstract
Until recently the study of painting on glass was made only from an ethnographic point of view.
But the craft is closer te the technique of easel painting that to the production of anonymous
peasanl artifacts. So that an interdisciplinary research (i.e.n. aeslhetic approach to it) is quite
necessary. lt is very important to analize thier composilion, lheir landscape and portraiture, with
the means of the art critic.
Though lhe painters had models to pose from them, some of the countenances of their sainls
exhibiled genuire portraiture. As they had observed every detail in lheir contemporaries - their
fashion, their movements and behaviour, they also paid attention to their faces. Some are
realistically lresod, with correct shadows and volume, such ah those made by Savu Moga of
Arpaşu I de Sus or Ion Pop of Făgăraş. But the majority of the painters ignored volume, lheir works
being only lwo-dimensional drawing. Some painters could only produce figures rembling caricatures,
due only to lack of skill and noi a lack of devotion.
Although lhe painters were not traveled people and some of them were quite illiterate, lheir
works are reminiscenl of lhe maslerpieces of former periods such as the Romanesque, Golhic or
baroque slyles (e. g. the_countenances of the Virgin and the child hat often many traits from lhe
Romanesque !rescos of Catalonia; some decorations on lhe background or of lhe saints' clolhes
are reminiscent of Gothic art.) This is a very good example of assulturation.
The characters' attire is used as a means of their identification. Matei Ţimforea of Cîrţişoara
liked to paint in his composition of „The Las! Judgement" a lot of characters, all differently clad,
in order to describe the sinners as an embodyment ol all the enemies ol the Romanian peasant;
the Austrian administrator, lhe Hungarian hussar, the Jewish creditor, the barkeeper who water
in alcohol, the liddler and other musicians ol the tavern, the wore and the unlaithlul wile, the
drunkard etc. - all of them are wearing the attire ol the city inhabitants ol the period. So the icons
are documents for the period's clothing: ont only the peasant's costume or the curtisan's gown bui
alsa the clergyman's garment are very well preserved in these paintings. li is very easy to
distinguish between the deacon's garb and that of a bishop. There are details of solidiers'
uniforms, the contemporary ones, as those of the hussars - or historical ones - Roman cuirasses,
hetmets and sandals, Turkish shields and sabres.
Sometimes the saints had the countenances of wellknown celebrities. A very rare theme
presents St. Theodore Tiron with the traits and clothes of Michael the Bravo, the celebrated
Wallachian prince and fighter against the Turks in the late 16'" century and the beginning ol the
17'" century. There were alsa laic representations such as the portrait of the Emperor Franz
Joseph I or an elegant lady wearing a crinoline, „mutton chops aleevea" and a hairstyle „A la
Sevigne", bringi"g a plate with glasses. This particular painting has a text in very poorly written
Hebrew letters. Thas means the painlers were noi only working at the call of the Orthodox people
but also lor other laiths. We have discoven~d alsa a very interesting work with Adam and Eve -
where Adam is ligured in p~olile (a position very seldom by the peasant artists) - also with an
inscription in Hebrew, with excellent penmanship.
Due to its expresseness and relinement, the art of the painters on glasse is no longer an
anonymous peasant craft; the painters themselves were aware of their artistry and that is why so
often pul down, proudly, their signatures. lt is hard noi to apply to them the litie ol „artists" along
with the great masters ol painting.
www.cimec.ro
636 Portretistica ţărănească pe sticlă
Lista llustraţlllor
www.cimec.ro
MĂNĂSTIREA FRANCISCANĂ MARIA RADNA -
MONUMENT BAROC - PĂSTRĂTOR DE VALORI
CULTURALE
Gheorghe Lanevschi
www.cimec.ro
638 Mănăstirea Maria Radna
3. Marki Săndor, Aradvarmedye es Arad szabad kirălyi văros !Ortenete, Arad, voi li, 1895, p. 728.
4. Ibidem, p. 728·729.
www.cimec.ro
Gheorghe Lanevschi 639
www.cimec.ro
640 Mănăstirea Maria Radna
7. Ibidem.
B. Ibidem.
9. Ibidem.
www.cimec.ro
Gheorghe Lanevschi 641
10. Ibidem.
11. Lanevschi Gheorghe „Repertoriul monumentelor religioase de pe cursul inferior al Mureşului" în
Ziridava, nr. XI, Arad, 1979, p. 1005.
12. Marki Sândor, op. cit., p. 725.
www.cimec.ro
642 Mănăstirea Maria Radna
13. Elena Rodica Co Ita, O colecţie mai puţin cunoscută - biblioteca franciscană de la Radna, în Biblioteca
şi cercetarea, nr. X, Cluj Napoca, 1986, p. 314.
14.lbidem,p.318. '
15. Harangoo zo lmre, op. cit, p. 29.
16. Lejtenyi Săndor, Arad es k6rnyeke kopes kalauz konyv, Arad, p. 78.
17. Ibidem.
www.cimec.ro
Gheorghe Lanevschi 643
Rtisumti
Situe au pied de la colline, Cioaca lgriş, au bord droit de la riviere Mureş, le monastere
franciscain, Maria Radna, est un monument baroque, construit par plusieur etapes, le long du
XVlll-eme siecle.
Dans cel etablissement cullurel se trouvent une biblioteque el des remarcables chefs -
d'oeuvres; La Vierge avec L'Enfant, une lithographe du XVl-eme siecle qui provienne d'une
celebre imprimerie italienne de Remondini de Bassano, une peinture de Roskovics lgnac; deux
sculpteures de Stufflesser, sculpteur tyrolien, qui representent Ies parents de Marie, Joachim el
Anne; aussi un portrait du Chris! provenant de l'ecole du Rafael el une icOne, l'Annonciation de
la venue du Messie, de Carol Doici, tous Ies deux restaurees par Mareli, en 1889.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
CONSERVARE - RESTAURARE
Doru Enăchescu
Spre sfârşitul lunii august 1963 în localitatea Berindan jud. Satu Mare
ţăranii au scos pe malul stâng al Someşului o monoxilă puţin obişnuită prin
dimensiunile ei. Este vorba de o ambarcaţiune scobită dintr-un singur trunchi de
stejar (gorun) lungă de 13,20m şi lată într-un capăt de O,BOm iar în celălalt capăt
de 0,90 m. Aflându-se timp de mai multe sute de ani la o adâncime de 7 metri
în malul drept al Someşului monoxila este până la circa 2-3 cm, de la suprafaţă,
carbonificată. Reconstituit trunchiul în care era scobită monoxila avea diametrul
iniţial de peste un metru şi numai un singur nod. Scobitura, după cum se vede
s-a efectuat numai cu ajutorul toporului. La cele două extremităţi supraînălţate
şi de formă trapezoidală ale monoxidei, în timpul descoperirii au existat întăriri,
în forma cozii de rândunică care însă s-au distrus înainte de transportarea
obiectului la Muzeul de Istorie Satu Mare. Aceste întăriri au servit la protejarea
monoxilei de crăpături ce s-ar fi putut produce la eventualele izbiri ale acesteia
de mal sau sub influenţa razelor solare. În partea exterioară a şipcilor de întărire,
la cele două capete ale ambarcaţiunii sa află găuri de pornire, la provă una, iar
la pupă două. Părţile laterale păstrează forma iniţială a copacului spre deosebire
de talpă care este cioplită în suprafaţa plană.
Această particularitate permite monoxilei încărcată chiar la maximum să
alunece uşor pe apele de debit mic de pe podişul şi câmpia Someşului şi
nicidecum adusă aici din altă parte, mai ales că materia primă necesară se
găsea aici din belşug în apropierea râului.
Documentul din 1273-1290 arată că printr-un ordin regal unele din navele
de pe Someş sunt scutite de orice vamă. Navele transportau, consemnează
documentele, piatră şi var necesare construcţiei oraşului.
Mai târziu în anul 131 O un alt document aminteşte oraşul Satu Mare ca loc
de depozitare a sării. Sătmarul constituia cel mai bun loc pentru desfacerea sării
transportată de la Ocna Dejului, presupunându-se că astfel de monoxile trebuiau
să constituie în secolele XIII-XIV unul din principalele mijloace de transport.
În urma analizelor efectuate în cadrul laboratorului s-a constatat că
umiditatea lemnului este de 4%, conţinutul în celuloză este de 7-8%, conţinut de
lignină lipsă, analiza cenuşei la exterior, conţinut de silicaţi de sodiu şi calciu,
sulfaţi, cloruri, ioni liberi de fier şi magneziu.
Cercetând probele de pe secţiunile transversale şi radiale la
stereomicroscop s-a observat structura inelară caracteristică speciilor de găuri
inelare. Vasele largi din lemn timpuriu se întrepătrund cu porii din ţesutul mai des
www.cimec.ro
646 Conservarea unei monoxile din sec. al XIII-iea
al inelelor din lemnul târziu. În găuri sunt prinse o mulţime de granule de oxid de
siliciu. În inelele mai târzii se observă celule parenchimatice longitudinale ce
sunt dispuse în formă de reţea.
Pe secţiunea longitudinală se observă foarte bine porţiunile traheelor.
Mărimea lor radială şi axială este aproximativ egală fiind groasă şi cu capete
înclinate. Concluzia cercetărilor a făcut posibilă identificarea din care a fost
executată monoxila: specia Quercus robur.
Pe suprafaţa ambarcaţiunii s-a format un strat de crustă de 2-3 cm
grosime care se desprinde la atingere, crustă care s-a accentuat odată cu
scoaterea ei din apă şi expunerea la schimbările atmosferice bruşte vară-iarnă,
acţiunea razelor solare precum şi umidităţii din aer.
· În anul 1973 monoxila a fost conservată cu o soluţie de: parafină, ceară
de albine, ulei de in dizolvate în white spirite prin pensulare la cald, soluţie ce
a pătruns aproximativ un centimetru în masa lemnoasă a ambarcaţiunii.
Înainte de începerea lucrărilor de restaurare s-a procedat la înlocuirea
sticlei de la copertina sub care a fost expusă monoxila; cu plăci ondulate de
azbociment pentru a o feri de radiaţiile solare.
Datorită condiţiilor în care s-a conservat de-a lungul anilor (umiditatea
solului, pH-ul ridicat a dus la o defibrare celulozică şi ligninică. De asemenea
carbonizarea apărută în urma colapsului datorat variaţiilor din aerul atmosferic
a dus la o înnegrire ca o rezultantă a acţiunii undelor electromagnetice din
radiaţiile emise de razele solare prin expunere îndelungată sub copertina de
sticlă unde a fost depozitată până în prezent.
După efectuarea unor curăţiri generale cu perii de rădăcină şi aspirare cu
aspiratorul s-a trecut la impregnarea p· in pensulare la cald a unei soluţii topite
de ceară de albine 50% dizolvată în toluen50%. S-a folosit toluenul deoarece are
o solubilitate mare (0,865), permiţând o profunzime a soluţiei de ceară precum
şi a faptului că toluenul la cald dizolvă o cantitate mare de ceară.
S-a procedat de asemenea la o preîncălzire a suprafeţei lemnoase cu
radiatoare electrice pe porţiuni mici 15-20 dm pentru a uşura penetrarea soluţiei
d} ceară în fibra ambarcaţiunii.
Al doilea strat s-a aplicat în concentraţie de 70% ceară de albine şi 30%
toluen; iar al treilea şi ultimul strat a fost de 100% ceară de albine. Surplusul de
ceară a fost curăţat cu toluen.
S-a reuşit o impregnare a întregii monoxile până la 3 cm profunzime
aproximativ 50% din greutatea sa, cantitatea absorbită pe dm fiind 16 grame.
Am optat pentru aplicarea acestei metode de impregnare din două motive:
- consolidarea fibrei lemnoase;
- protejarea faţă de mediul ambiant (schimb de apă cu exteriorul) prin
formarea unei pelicule care asigură ambarcaţiunii expusă la condiţiile atmosferice
(curenţi de aer, umiditate, schimbări bruşte de temperatură) o protecţie bună.
Metodele cunoscute şi aplicate în conservarea lemnului arheologic: metoda
cu alaun de potasiu, metoda cu PEG (percloretilenlicol) şi metoda uscării cu
alcool etilic în cazul unei umidităţi a lemnului cuprinse între valorile 30-80% nu
a fost posibilă în cazul de faţă deoarece umiditatea era de 4%.
www.cimec.ro
Doru Enăchescu 647
www.cimec.ro
648 Conservarea unei monoxile din sec. al XIII-iea
Abstract
This work presents the restoration of a one-trunk boat !rom XIII'" century. The one-trunk
boat was used in order to deliver salt on the river Someş in Xll'"-XV'" century. li is made !rom one
oak tree trunk, manually processed (using a hatchet) by carving.
The boat was preserved with beeswax, using impregnation in order to olfer protection against
rain, snow, and also against temperature amplitudes.
www.cimec.ro
METODE DE RESTAURARE A UNUI DOCUMENT
DE BREASLĂ DIN SECOLUL AL XVII-LEA
Lidia Popescu
www.cimec.ro
652 Metode de restaurare a unui document din sec. XVII-iea
hârtia prezintă pete mari produse de frontul de apă, pete de murdărie, pete
foxing, precum şi migrarea cernelii de pe o parte pe cealaltă a paginilor şi pe
prima pagină fără text.
Datorită manipulării incorecte şi a condiţiilor necorescpunzătoare de
depozitare manuscrisul prezintă deteriorări fizico-mecanice cum ar fi: pierderi
mari din materialul suport şi din text, mai ales în zona tranşei laterale şi în zona
de mijloc unde foile au fost cusute. Se observă de asemenea îndoiri în zona
verticală de pliere (mijlocul pagini~or), colţuri îndoite şi rupte, fisuri în pagină,
ştersături în text, pete de cerneală ferogalică pe paginile documentului.
O altă deteriorare datorată intervenţiei umane o constituie scrierea
incorectă a numărului de inventar, direct pe hârtia manuscrisului, cu pastă de pix
de culoare albastră. Pentru extragerea acestuia s-a folosit soluţie de acid citric
5% în apă. Solventul s-a aplicat cu un tampon de vată pe spatele hârtiei aşezate
cu partea scrisă pe o hârtie de filtru curată, după care a urmat clătirea cu apă
distilată pentru neutralizare.
Hârtia manuscrisului a fost fabricată manual cu linii de apă şi filigran.
Acesta reprezintă două săbii încrucişate, încadrate într-un scut ornament cu
frunze şi flori. În partea de sus a scutului, de o parte şi de alta se găsesc
iniţialele, acestea fiind ale meşterului care a executat hârtia sau ale celui care
a comandat-o. Făcând analogii cu alte tipuri de mărci s-a ajuns la concluzia că
acest tip de filigran era utilizat de o moară de hârtie austriacă la începutul
secolului al XVII-iea, cel mai târziu în jurul anului 1630.
În urma testelor chimice ph-ul hârtiei înainte de spălare a fost aproximativ
în jurul valorii 6,5, iar după spălare aproximativ în jurul valorii 7.
După colaţionarea şi descoaserea paginilor, am efectuat curăţirile
mecanice ale manuscrisului: desprăfuirea cu o perie moale a paginilor şi curăţiri
cu radiera. A urmat curăţirea umedă, bineînţeles după efectuarea testului
solubilităţii cernelii, aceasta făcându-se în apă cu Romopal. Datorită friabilităţii
hârtiei paginile au fost introduse pe rând între site şi apoi imersate în baia de
spălare. În timpul clătirii repetate în apă curentă am avut grijă ca paginile să
rămână între site. După uscarea liberă a urmat re încleierea paginilor cu o soluţie
de 1,5% CMC în apă. După o presare uşoară au urmat operaţiile de completare
ale lipsurilor din materialul suport care s-au efectuat cu hârtie japoneză prin
metoda „La dublu".
A urmat presarea finală a manuscrisului între platane de lemn, punând
între pagini bucăţi de netex.
Ultima operaţie a tratamentului a fost coaserea foilor şi aplicarea numărului
de inventar al documentului care a fost scris pe hârtie japoneză şi lipit cu glutofix
pe versoul ultimei pagini.
Pentru o conservare corespunzătoare documentul restaurat trebuie să fie
păstrat într-o cutie de carton neutru sau uşor alcalin, prevăzută cu un inel pentru
a putea fi trasă uşor din raft. Aceasta se foloseşte pentru a proteja documentul
contra prafului şi contra luminii.
Toate aceste intervenţii asupra manuscrisului de breaslă au avut ca scop
să-i redea acestuia unele însuşiri pierdute sau estompate în timp, înlăturând
astfel procesele de îmbătrânire şi prelungindu-i la maximum viaţa.
www.cimec.ro
Lidia Popescu 653
www.cimec.ro
Lidia Popescu 655
www.cimec.ro
Lidia Popescu 657
Abstract
This article proposes to show the way that a manuscript is restoring. The manuscript
„Document de breaslă" is from the XVII'" century and can be found in the museum of the Satu
Mare district.
www.cimec.ro
www.cimec.ro
ASPECTE PRIVIND MEŞTEŞUGUL OLĂRITULUI ÎN
CENTRELE DE OLARI BAR - LIVADIA DE PE
TERITORIUL JUDEŢULUI HUNEDOARA. METODE
DE RESTAURARE
Mihaela Beceanu,
Daniela Gheară
www.cimec.ro
660 Meşteşugul olăritului la Baru
„Oalele de Bar" erau mult preţuite deoarece lutul procurat de la Baru Mare
era de bună calitate, iar oalele produse rezistente şi refractare. Până prin anul
1925 lutul de la Baru era scos dintr-un teren care, întrucât aparţinea parohiei,
era numit „teritoriul Clejiei". După această dată, fabrica de ceramică din
comună, producătoare de cahle simple, şi de ţiglă, a cumpărat acest teren de la
biserică, iar olarii au fost obligaţi să-şi procure lutul necesar în condiţii mai puţin
avantajoase, de la Administraţia fabricii 1 •
Un document statistic al Camerei de Comerţ şi Industrie înfiinţată la
Braşov în anul 1856 menţionează la Baru Mare existenţa a 8 cuptoare de ars
oale, cu o producţie anuală de 3 chintale de vase de lut, iar la Livadia de Cîmp
de asemenea trei cuptoare cu o producţie de 3 chintale 2 •
Cupk>rul pentru ars vasele, de diferite dimensiuni în funcţie de intensitatea
practicării meşteşugului de către fiecare olar, avea însă, în toate cazurile, o
formă tronconică. Pentru ars se foloseau lemne de fag. Arderea se făcea de
asemenea variat dar în general aveau loc două arderi, prima durând aproximativ
7-8 ore la temperatura de 900°C iar a doua, după ce smalţul a fost aplicat pe
vase, alte 7 ore.
Majoritatea produselor erau vase uzuale, nesmălţuite sau numai parţial
smălţuite.
Meşteşugul olăritului de la Baru Mare s-a răspândit şi în împrejurimi la
Baru Mic, la Livadia de Câmp şi Livadia de Coastă.
Perioada de înflorire a olăritului ţărănesc din această zonă o constituie
deci secolul al XIX-iea. Numai în Baru Mare şi în localitatea învecinată, Baru
Mic, activau pe la 1900 circa 25-30 de olari. Ulterior, olăritul decade aici,
numărul locuitorilor care se ocupă cu acest meşteşug scăzând mereu.
Abandonarea acestei îndeletniciri se datorează pătrunderii pe piaţă a vaselor
emailate şi a vaselor de fier de producţie industrială (din Călan mai ales), care
izbutesc să satisfacă nevoile casnice într-o măsură mai mare şi în forme mult
mai corespunzătoare exigenţelor sporite ale populaţiei 3 •
Şi în celelalte centre de olărit s-a înregistrat acelaşi proces regresiv.
Din bibliografia studiată, am determinat că, cele 1O oale supuse restaurării
în cadrul laboratorului nostru şi care fac obiectul prezentei lucrări provin din
centrul de olari Bar şi mai precis din localitatea Livadia de Câmp.
Din punctul de vedere al formei, ele amintesc de oala romană 4 şi cea
dacică, din cauza perfectei adaptări la scopul pentru care sunt făcute, oalele
neschimbându-se aproape deloc în decursul veacurilor, formele şi unele procedee
romane menţinându-se până în zilele noastre şi constituind astfel încă o dovadă
a continuităţii daco-romane. În acest sens, cercetătorul român Barbu Slătineanu,
în lucrarea sa „Studii de Artă Populară" 5 scria: „Arta ceramicii în România are
1. Dunăre N., Arta populară din Valea Jiului, Bucureşti, 1963, p. 185
2. Dunăre N .• Op. cit., p. 184
3. Dunăre N., Op. cit., p. 184
4. Slătineanu B., Ceramica feudală romând'ască şi originea ei, Bucureşti, 1958, p. 31
5. Slătineanu B., Studii de artă populară, Bucureşti, 1972, p. 69
www.cimec.ro
Mihaela Beceanu, Daniela Gheară 661
continuitate cu toate vremurile vitrege prin care a trecut, după cum ne-o arată
păstrarea în tehnică şi decorare a multor tradiţii preistorice şi romane, ceea ce
dovedeşte şi continuitatea neamului nostru".
Cele 1Ovase restaurate de noi se încadrează în categoria cea mai uzuală
produsă de centrul Bar-Livadia şi anume cea a „oalelor cu brâu", de formă
ovoidală, de obicei de mari dimensiuni, pântecoase, utilizate la gătit.
Înălţimea lor este cuprinsă între 28-45 cm, au o circumferinţă mare iar
diametrul gurii este cuprins între 17-25 cm.
Ele au conturul alungit, porţiunea superioară scurtă, uşor turtită, cu buza
evazată.
O caracteristică importantă a „oalelor de Bar" o constituie pereţii lor
subţiri.
Spre a fi purtate la vatra liberă sau la masă, ele sunt prevăzute cu două
terţilate şi scurte, în unghi drept, ce se sprijină pe umerii vasului.
Oalele restaurate de noi sunt smălţuite doar în interior şi în jurul gurii,
smalţul având exclusiv un rol practic, conferind vasului impermeabilitate. Astfel
exteriorul vaselor îşi păstrează înfăţişarea poroasă şi coloritul original. palid
cărămiziu al lutului ars.
În ceea ce priveşte ornamentarea, vasele luate în studiu sunt împodobite
în tehnica reliefării, decorul reliefat fiind specific vaselor mari. Decorul este
alcătuit din 1-3 brâuri plastice dispuse concentric din benzi de lut aplicate pe
suprafaţa vasului în care olarul a adâncit, prin apăsare cu degetul, amprente
alveolate 6 • Alveolele se succed simetric grupându-se câte 3 până la 5, la mici
intervale, imprimând astfel un ritm egal registrului decorativ. Această simplitate
a motivelor este voită, tocmai pentru înfăptuirea acestui ritm care constituie prin
el însuşi o decoraţie. Dispoziţia brâurilor este de asemenea diferită, numărul lor
raportându-se la dimensiunile vasului, în cazul nostru prezentând unul, două
sau trei registre decorative, concentrate la partea superioară a vasului de la linia
mediană în sus. În cazul a patru dintre cele zece obiecte este aplicat un singur
brâu alveolat situat pe umerii vasului. Pe lângă aspectul decorativ, aceste brâuri
îndeplinesc şi o funcţie practică, ele apărând de lovituri pântecele oalelor.
Aceste vase au fost utilizate la păstrarea bucatelor, pentru gătit mâncărurile
la ospeţe, praznice, înmormântări dar şi cu ocazia diferitelor ceremonii obşteşti.
Despre vechimea acestui decor, cercetătorul clujean Ion Horaţiu Crişan,
în lucrarea sa „Ceramica daco-getică cu specială privire la Transilvania" 7 ,
menţionează: „Brâul în relief cu alveole ... constituie unul dintre motivele
decorative caracteristice pentru ceramica daco-getică în faza clasică. Ornamentul
se întâlneşte ca atare din neolitic, continuă apoi de-a lungul epocii bronzului şi
fierului dar în faza clasică a ceramicii daco-getice el cunoaşte o dezvoltare
maximă, fiind unul dintre motivele cele mai îndrăgite ale daco-geţilor constituind
în acelaşi timp unul dintre motivele străvechi."
6. Slătineanu B., Petrescu P., Stahl P., Manual de ceramică populară, Bucureşti, 1958, p. 39
7. Crişan l.H., Ceramica daco-getică cu specială privire la Transilvania, Bucureşti, 1969, p. 208
www.cimec.ro
662 Meşteşugul olăritului la Baru
8. Cercetări de conservare şi restaurare a patrimoniului muzeal, Bucureşti, 1981, voi. li, p. 25-31, voi. III,
p. 209-210
9. Hucke J., Bleck D„ Chemikalien und Rezeple, Weimar, 1989, p. 11-13
1O. Plenderleilh l.H., Conservarea şi reslaurarea pieselor ceramice, p. 1-5
11. Riederer J„ Restoration and preservalion, 1990, p. 21-23
www.cimec.ro
Mihaela Beceanu, Daniela Gheară 663
www.cimec.ro
664 Meşteşugul olăritului la Baru
a b
a b
-Resume-
www.cimec.ro
www.cimec.ro
MUZEUL ETNOGRAFIC AL MOLDOVEI IAŞI,
SURSĂ DE INFORMARE ŞI DOCUMENTARE
PENTRU CREAŢIILE ACTUALE - COLABORARE
ÎNTRE ETNOGRAF ŞI CREATOR
Emilia Pavel
Gabriela Moga Lazăr
www.cimec.ro
668 Muzeul Etnografic al Moldovei laşi
www.cimec.ro
Emilia Pavel, Gabriela Moga Lazăr 669
6. Lucian BLAGA, Trilogia culturii, cap. Spa!iul Mioritic, Duh şi ornamentică, Bucureşti. 1969, p. 212-214.
7. Lucian BLAGA, Trilogia culturii, 1969, p. 214.
www.cimec.ro
670 Muzeul Etnografic al Moldovei laşi
8. Simion FLOREA MARIAN, Cromatica poporului român, discurs de recepţie rostit la şedinla Academiei
Române, la 12 martie 1882, Bucureşti, Analele Academiei Române, seria 2, tom 5.
9. Lucian BLAGA, Trilogia culturii, cap. Spaţiul Mioritic, duh şi ornamentica, Bucureşti, 1944, p. 280.
www.cimec.ro
672 Muzeul Etnografic al Moldovei laşi
www.cimec.ro
Emilia Pavel , Gabriela Moga Lazăr 673
"iii
c.
Q)
-o
o
"i3
"ii
c
::I
Q,
a..
...
•al
N
al
....J
al
u
o
::!
al
Qj
~
al
C!J
C\I
al
>
o
-o
o
::i:
c
=c
.:;
N
al
....J
al
u
o
::!
al
Qj
~
al
,.: .. .,,,,.;;:,. ,,,~~ >«»:<·>t-'> ;;.·""'°""~~.;,-.,~-. (!)
··~;;--.~~~~w.
www.cimec.ro
674 Muzeul Etnografic al Moldovei laşi
_Q
"§
:;::
"'
Q)
<.>
2<.>
"'
>~
"'
_J
>Ol
N
"'
_J
"'o
<.>
:2;
~
Q)
~
"'
(!)
:i:
<i
·~ :
1
>Ol
N
"'
_J
"'o
<.>
:2;
"'
Q)
~
"'
(!)
C')
www.cimec.ro
Emilia Pavel, Gabriela Moga Lazăr 675
Abstract
The presen! article makes a large analysis of an inspiration sources of the creator, their
interpretation and transposition în working of the real value, all these are constituie în folk art and
ethnographical's collection of the Ethnographical Museum !rom Moldavia-laşi. This wealthy
collection has made up, în the long run, a documentation source în the view of achievement of
some tapisery works - author Gabriela Moga Lazăr. The collaboration between ethnograph and
plastic creator who dates more over 20 years materialized în the vernishing of special exhibitions
în the halls of Art Section of the Dacian and Roman Civilization !rom Deva, on October 1996;
exhibition îs entitled „Flori peste timp".
www.cimec.ro
www.cimec.ro
IN MEMORIAM
În ziua de 30 iulie 1997, s-a stins fulgerător din viaţă, la numai 53 de ani,
Emil Nemeş, unul dintre cei mai vechi şi statornici muzeografi din judeţul
Hunedoara. A văzut lumina zilei la 26 septembrie 1943, în comuna Răchitova din
Ţara Haţegului. Era primul copil, al unei tinere familii de curând întemeiate. Tatăl
său Gherasim, 25 de ani, un moţ originar din Zlatna, aducea cu el seriozitatea
şi curăţenia sufletească a omului de la munte, pe care a transmis-o şi fiului său.
Mama-sa, frumoasa şi tânăra de 16 ani, Eleonora, era din Răchitova.
Emil Nemeş a urmat şcoala elementară în comuna natală Răchitova, între
anii 1951-1955, după care trece la Haţeg unde va urma gimnaziul şi liceul. În
anul 1962, în urma examenului de admitere, devine student al Universităţii
„Babeş-Bolyai" din Cluj, Facultatea de istorie-filosofie. încă din timpul studenţiei
îşi întemeiază familia căsătorindu-se cu Hermina Farcaş din Cluj în anul 1965.
După terminarea facultăţii se vor stabili în oraşul Haţeg. Din căsătorie au avut
trei copii; Emilian Marcellus (1966), Diana-Anca (1968) şi Claudia-Valeria
(1970).
După absolvirea facultăţii, lucrează timp de 4 ani (1967-1971) la Şcoala
generală din Pâclişa. Este atras de istoria meleagurilor haţegana şi din 1 •
octombrie 1971 se transferă la Muzeul de arheologie din Sarmizegetusa. Vreme
www.cimec.ro
678 ln memoriam
1. Adriana Rusu, Emil Nemeş, Conslantin Pop, Bronzuri figurate romane în Muzeul de arheologie
Sarmizegetusa, în Sargelia, Xl-Xlll1974-1975, p. 101-109; Mihai Bărbulescu, Emil Nemeş, Un relief cu muncile
lui Hercule din Palatul augustalilor, în Sargetia, Xl-Xlll1974-1975, p. 317-322.
2. Hadrain Daicoviciu, Dorin Alicu, Emil Nemeş, Ioan Piso, Constantin Pop, Adriana Rusu, Principalele
rezultale ale săpăturilor, din 1973-1974, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi semnificalia lor, în Sargetia, XI-XIII
- ~74-1975, p. 225-231.
3. Emil Nemeş, o statuetă de bronz a lui Hercules descoperită la Sarmizegetusa, în Sargetia, XIV/1979, p.
651-653.
4. Idem, Podoabe de aur în colecţia Muzeului de arheologie din Sarmizegetusa, în Sargetia, XVl-XVlll1982-
1983, p. 237-240.
5. Idem, O teracotă cu Venera descoperită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în Sargetia, XX/1986-1987, p.
488-490.
6. Idem, Locuitorii Ţării Halegului până la cucerirea romană, în Sargetia, XXl-XXIV/1988-1991, p. 33-44.
7. Idem, Orientali la Ulpia Traiane, în Sargetia, XXV/1992-1994, p. 161-169; Idem, 70 de ani de la înliinlarea
Muzeului de arheologie din Sarmizegetusa, în Sargetia, XXV/1992-1994, p. 219-222.
8. Idem, Descoperiri de epocă romană înŢara Haţegului, în Sargetia, XXV111, 1995-1996, p. 345-357.
9. Constantin Pop, Emil Nemeş, Diana de la Ostrov, în Acta MN, Xll1974, p. 85-91; Idem, Ornament de la
un car roman descoperit la Ulpia Traiane Sarmizegetusa, în-Acta MN, Xlll1975, p. 179-1982; Idem, Teracote cu
venera Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în Acta MN, XV/977, p. 159-161; Dorin Alicu, la Emil Nemeş, Obiecte de
os descoperite la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în Acta MN, XIX/1982, p. 345-365; Sorin Cociş, Emil Nemeş,
Fibule romane de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în Acta MN, XX/1983, p. 433-441.
1O. Mihai Bărbulescu, Emil Nemeş, Un relief cu inscripţie de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în Apulum, XII
1974, p. 587-591.
11. Dorin Alicu, Emil Nemeş, Roman lampas from Sarmizegelusa, 1974, 119 p. +LXV planşe.
www.cimec.ro
Ioachim Lazăr 679
Ioachim Lazăr
www.cimec.ro
www.cimec.ro
PRESCURTĂRI BIBLIOGRAFICE
BIBLIOGRAPHICAL ABBEVIATIONS
ABREVIATIONS BIBLIOGRAPHIQUES
- ABKURZUNGEN
www.cimec.ro
682
www.cimec.ro
Corectură:
ADRIANA RUSU-PESCARU, EUGEN PESCARU,
MARIA BASARAB, GHEORGHE FIRCZAK, DANIELA DRĂGHIA
Traducere şi corectură rezumate:
MARIA BASARAB (franceză) ALEXANDRU SONOC (germană)
DANIELA DRĂGHIA (engleză)
ISSN 1013-4255
www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro