PASARILE

Pasarile fac parte din clasa Aves, sunt vertebrate ovivipare (care se inmultesc prin oua), traiesc in mediul
terestru si au capacitatea de a zbura. Sunt peste 9.000 de specii de pasari. Forma corpului este
aerodinamica, iar pielea este acoperita de puf, fulgi si pene. Membrele anterioare s-au transformat,
adaptandu-se, in aripi. Maxilarele sunt acoperite de teci solzoase care formeaza ciocul.Majoritatea
pasarilor migreaza in cautare de hrana. Pentru a supravietui in timpul migratiei pasarile trebuie sa fie
sanatoase. Peste 60% din pasari traiesc in padurile tropicale. La majoritatea pasarilor scheletul cantareste
5% din greutatea corpului, unele specii de pasari sunt atat de usoare incat penele cantareasc mai mult
decat scheletul. Modul de hranire al pasarilor are legatura cu forma ciocului.

Păsările României

Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), specie-simbol pentru Delta Dunării.

Mai mult decât oricare altă grupă de viețuitoare, păsările constituie obiectul unui deosebit interes din partea
omului, atât pentru aspectul lor plăcut, coloritul viu, extrem de variat al penajului, cântecul melodios, dar și
pentru obiceiurile lor de o mare originalitate (iscusința cu care construiesc cuibul, capacitatea de a se orienta
în timp și spațiu pe parcursul migrațiilor, fidelitatea față de locurile de reproducere și de iernare, diverse
strategii de nutriție și de protecție contra dușmanilor). La aceasta contribuie deopotrivă ponderea mare pe
care păsările o au printre vertebrate, ele fiind mai numeroase pe cuprinsul României, ca specii și indivizi,
decât toate celelalte la un loc. Din cele aproximativ 10.000 de specii de păsări din lume, avifauna din
România include circa 436 de specii.

Categorii fenologice[modificare | modificare sursă]

Fenologia este o ramură a biologiei care studiază influența factorilor mediului ambiant (meteorologici,
climatici, a anotimpurilor etc.) și a factorilor interni (genetici, metabolici, endocrini etc.) asupra dezvoltării
plantelor, a vieții păsărilor etc. După modul cum se succed păsările pe teritoriul țării de-a lungul
anotimpurilor, se disting patru categorii fenologice mari:[1][2]
 1. sedentare, păsări care, indiferent de anotimp, rămân în locurile natale tot timpul anului, chiar și în
perioada iernii (majoritatea din Picidae, Corvidae, Paridae, Fringillidae etc.).
2. oaspeți de vară sau migratoare, care cuibăresc și se reproduc pe aceste meleaguri, sosind din sud
primăvara, iar toamna, când începe sezonul rece, se îndreaptă din nou spre sud în cartierele de iernat
(Luscinia, Sylvia, Upupa, Cuculus etc.).
3. oaspeți de iarnă, care ne vizitează numai în sezonul rece al anului (toamna și iarna), pentru a-și
petrece timpul nefavorabil, venind din nord, unde au cuibărit, și care la ivirea primăverii se reîntorc
în ținuturile nordice (Cygnus cygnus, Buteo lagopus etc.);
4. păsări de pasaj (sau de trecere, de tranzit) sunt acele specii care în migrațiile lor de toamnă (spre sud
pentru a ierna) și de primăvară (spre nord pentru a cuibări) poposesc un timp mai scurt sau mai lung
în țară (Pluvialis squatarola, Philomachus pugnax etc.).

Păsările accidentale (păsări migratoarele sporadice neregulate) sunt speciile care apar pe teritoriul țării
neregulat, accidental, solitari sau în grupuri mai mari, mai ales în timpul iernii (Acrocephalus dumetorum,
Loxia pytyopsittacus etc.).[1][2]

O specie poate include mai multe categorii fenologice. Ca exemplu rața roșie (Aythya nyroca) este o pasăre
de pasaj, oaspete de iarnă și oaspete de vară cuibăritore. Ea este o pasăre migratoare și sosește în România
primăvara din cartierele de iernat (Africa de Nord, valea Nilului, nordul Peninsulei Arabice și India), o parte
din aceste păsări în migrația lor de primăvară rămân în țară și cuibăresc (oaspete de vară), altele își continue
drumul spre nord în alte țări în care cuibăresc (Ucraina, Rusia etc.), poposind un timp mai scurt sau mai lung
pe teritoriul României (pasăre în pasaj de primăvară). Toamna exemplarele care au cuibărit în România
migrează spre sud către cartierele de iernat. La acestea se adaugă exemplarele care au cuibărit la nord de
România, ele trec în pasaj prin țară (pasăre în pasaj de toamnă), iar unele exemplare iernează în pe apele
neînghețate (oaspete de iarnă).
Ordinul Anseriformes (Familia Anatidae)

Populația
Denumirea Denumirea Categorie Statut IUCN,
Subspecii estimată din
științifică latină română fenologică Imagine
România

Ordinul: Anseriformes

Familia: Anatidae

Subfamilia: Anserinae

Tribul: Cygnini, Lebede

Numărul de
perechi
cuibăritoare
este estimat
la 3.000-
Oaspete de vară,
5.000,
Lebădă de cuibărește, în
majoritatea în
vară, iernile blânde
Delta [8]
Lebăda unele iernează.
Cygnus olor Dunării. În
cucuiată, În pasajul de
(J.F.Gmelin, Monotipică timpul
Lebădă primăvară și
1789)[6][7] pasajelor pot
gheboasă, toamnă. Oaspete
fi observate
Lebădă de iarnă
între 2.000 și
mută. (populațiile
8.000 de
nordice).
exemplare.
Iernează
5.000-16.000
de
exemplare.

Apar în
timpul iernii
2.000-5.000
Lebădă de [11]
de
iarnă, Oaspete de
Cygnus cygnus exemplare,
Lebădă, iarnă. În pasajul
(Linnaeus, Monotipică iar în timpul
Lebădă de primăvară și
1758)[9][10] pasajelor pot
cântătoare, toamnă.
fi observate
Cucuvă.
între 1.500 și
3.000 de
exemplare.
 Cygnus
columbianus În România
[14]
Lebădă bewickii se estimează
Cygnus Accidentală.
mică, (Yarrell, 1830), prezența în
columbianus (Ord, Oaspete de
Cucuvă unii autori o timpul iernii
1815)[12][13] iarnă.
mică. ridică în rang de a 1-6
specie Cygnus exemplare.
bewickii

Lebădă [18]
Cygnus atratus neagră, Provenită din
Apariții
(Latham, Lebăda Monotipică gradini
sporadice
1790)[15][16] australiană zoologice.[17]
neagră.

Tribul: Anserini, Gâște

Populația
cuibăritoare
este estimată
la 3.200-
Oaspete de vară, 6.800 de
cuibărește, în perechi. În
Gâscă de iernile blânde timpul [21]
vară, Gâscă unele iernează. pasajelor se
Anser anser Anser anser
sură, Gâscă În pasajul de pot vedea
(Linnaeus, rubrirostris
mare, primăvară și între 8.500 și
1758)[19][20] Swinhoe, 1871
Gâsca toamnă. Oaspete 15.500 de
sălbatică. de iarnă exemplare,
(populațiile iar populația
nordice). care iernează
este de
10.000-
25.000 de
exemplare.
 Specie rară. [24]
În perioada
Anser fabalis
Gâscă de 2007-2012 au
Anser fabalis fabalis (Latham,
semănătură, În pasaj. Uneori fost
(Latham, 1787), Anser
Gâscă de iernează. observate 20-
1787)[22][23] fabalis rossicus
câmp. 100
Buturlin, 1933
exemplare în
sezonul rece.

Numărul de
indivizi care
iernează este
Gârliță [27]
În pasajul de de 150.000-
mare,
Anser albifrons Anser albifrons primăvară și în 280.000, iar
Gârliță,
(Scopoli, albifrons cel de toamnă. între 150.000
Gâscă cu
1769)[25][26] (Scopoli, 1769) Oaspete de și 250.000 de
fruntea
iarnă. indivizi
albă.
tranzitează
țara în timpul
pasajelor.

Populația
care iernează
în România
Gârliță
este estimată [30]
mică,
la 20-30 de
Anser erythropus Gâscă În pasaj.
indivizi, iar
(Linnaeus, pitică, Monotipică Oaspete de
10-30 de
1758)[28][29] Gâscă cu iarnă.
exemplare
frunte albă
pot fi
mică.
observate în
timpul
pasajelor.

Iernează [33]
Gâscă cu
Accidentală, de circa 1-5 de
Anser cioc scurt,
obicei în pasaj. indivizi care
brachyrhynchus Gâscă mică Monotipică
Oaspete de pot apare
Baillon, 1834[31][32] cu picioare
iarnă. accidental de
roșii.
la an la an.
 Specie [36]
accidentală, de
Anser obicei în pasaj în În România
Gâscă de
caerulescens Anser timpul specia este
zăpadă,
(Linnaeus, 1758), caerulescens migrațiilor din semnalată
Gâscă
sin. Chen caerulescens regiunea estică a foarte rar
polară,
caerulescens (Linnaeus, Americii de neexistând o
Gâscă de
(Linnaeus, 1758) Nord spre vestul populație
omăt.
1758)[34][35] și centrul stabilă.
continentului
european.

În România,
este foarte rar
[39]
Specie observată, de
Anser indicus accidentală, de obicei în
Gâscă de
(Latham, Monotipică obicei evadată compania
India
1790)[37][38] din grădini stolurilor de
zoologice. gârlițe mari
în sezonul de
iarnă.

În timpul
pasajelor se
Gâscă cu pot observa [42]
gât roșu, 8.000-17.000
Branta ruficollis În pasaj.
Gâsca cu de
(Pallas, Monotipică Oaspete de
piept roșu, exemplare,
1769)[40][41] iarnă.
Gâscă cu iernează între
cravată. 9.000 și
20.000 de
exemplare.

Gâscă [45]
neagră, Branta bernicla
Branta bernicla
Gâscă bernicla Accidentală, în Specie foarte
(Linnaeus,
gulerată, (Linnaeus, sezonul rece. rară
1758)[43][44]
Gâscă cu 1758)
inel pe gât.
 În România
Specie
nu au fost
accidentală, de [48]
înregistrate
Branta obicei evadată
perechi la
Branta canadensis canadensis din grădini
Gâscă cuibărit, iar
(Linnaeus, canadensis zoologice,
canadiană indivizii
1758)[46][47] (Linnaeus, observată în
observați
1758)? România în
sunt foarte
parcurile din
rari de la an
orașe.
la an.

[51]

Gâscă A fost
Branta leucopsis
călugăriță, Accidentală, în semnalată de
(Bechstein, Monotipică
Gâscă cu sezonul rece. câteva ori în
1803)[49][50]
obraz alb. sezonul rece.
Lebada de vara – Cygnus olor
Generalitati: Este cea mai numeroasa si mai raspandita dintre lebede. O specie ocrotita
de lege datorita frumusetii si raritatii sale. Se aduna in grupuri mari, unde au loc deseori
lupte teritoriale violente, in care masculii dominanti indeparteaza intrusii prin „alunecari”
pe apa si salturi, batand apa cu ajutorul aripilor.
Descriere: (150 cm). Cantareste in medie 8-12 kg. Prezinta penaj alb, coada relativ
lunga si ascutita la varf. Ciocul adultului are culoarea rosu-portocaliu cu o protuberanta
bazala neagra. Puii au penajul cenusiu, devenind complet alb abia in al treilea an de
viata. Cand inoata tine gatul gratios in forma de „S” cu ciocul indreptat in jos, deseori
tinand aripile ridicate sub forma unui scut.
Reproducerea : Cuibareste indeosebi in baltile Deltei Dunarii, unde isi instaleaza cuibul
in stufarisurile nepatrunse sau pe plaurul vechi, fixat. Uneori, cuibareste si pe rauri lente
si canale, aproape de prezenta umana. Pe la inceputul lunii mai, femela depune 4-6 oua,
albe-fumurii, pe care le cloceste impreuna cu masculul, timp de 34-36 de zile. Masculul
se implica in apararea oulalelor si a familiei cu indarjire si agresivitate uneori. In perioada
de cuibarit, pot avea un comportament agresiv chiar fata de om.
Habitat: Iarna migreaza spre sudul Marii Caspice, in Delta Nilului si in estul Marii
Mediterane. In iernile blande, unele exemplare raman si la noi in tara.
Gasca de vara – Anser anser
Generalitati: este cea mai mare specie de gaste de la noi din tara. Este oaspete de vara
care soseste in Romania in luna februarie, venind din nordul Africii unde ierneaza. In luna
noiembrie pleaca, insa mai sunt si exemplare care ierneaza in tara noastra.

Descriere: (75 – 90 cm) cu corpul rotunjit, gatul lung si gros. Capul, gatul si pieptul sunt
gri sau maroniu, iar subcaudalele albe. Penajul este mai inchis in zona capului si mai
eschis in zona pieptului. Ciocul si pleoapele sunt portocalii, cu unghia ciocului alba, iar
picioarele sunt de culoare roz. In lunile iunie-iulie gasca de vara naparleste si nu mai
poate zbura pana cand ii cresc noile remige. Penajul i se reface complet in august.

Reproducerea: pasare monogama. Femela construieste cuibul in locuri uscate ferite de

pradatori, intre stufuri pe plauri. Depune 5 – 8 oua (uneori pana la 14), incepand cu a
doua jumatate a lunii martie si continuand pana in aprilie, pe care le cloceste 28-29 de
zile. In aceasta perioada masculul pazeste cuibul si femela. Puii devin capabili de zbor
dupa 3 luni si maturi sexual dupa 2 ani.

Hrana: consta in plante acvatice, ierburi fragede, semanaturi, trifoi, rapita, leguminoase,
seminte de cereale, fiind doar completata cu insecte, icre de peste etc.

Habitat: la noi in tara preponderent in Delta Dunarii, dar si in alte cateva lacuri intinse cu
stuf din sudul tarii.
Garlita mare – Anser albifrons
Generalitati: este o specie de gasca care cuibareste in zona arctica a Europei, Asiei si
Americii si care migreaza spre sud in sezonul rece.

Descriere: anvergura aripilor atinge 130 – 150 cm. Are o greutate situata intre 2 – 3 kg.
Penajul are culoarea cenusie cu dungi negre si alb in jurul ciocului. Abdomenul este
cenusiu brazdat transversal cu pete negre. Pe frunte prezinta o pata alba care nu ajunge
niciodata la nivelul ochilor. Penajul cozii este de culoare neagra, cu partea inferioara alba.
Ciocul este galben-rosiatic. Picioarele sunt rosii-caramizii.

Reproducerea: cuibareste in nordul Europei si al Asiei. Femela depune 3 – 6 oua pe care

la va cloci timp de 22 – 27 de zile. Puii vor fi capabili sa zboare dupa 38-45 de zile.

Hrana: boabe de grau, de porumb, rapita sau ierburi acvatice.

Habitat: pasare de pasaj prin Romania, oaspete de iarna in Dobrogea, Campia Romana
si in vestul tarii. Vine pe la jumatatea lunii octombrie si pleaca in prima parte a lunii
martie.