•

•
•

j i'
~,
••:
!!
T
 Prof. dr. E. G. NEGULESCU Conf. Al. SAVULESCU
•

Dendrolo ie
EDIŢIA a Il -a

•
.. • - •• '
'

Coperta: B o g o i T e o d o r ED I TURA AGRO-SILVICĂ

BUC.l.RI:~TI
 • .. -•
PREFAŢĂ
•

. '\
..

Lucrarea de faţă reprezinta o nouă ediţie complet revizuita şi adaugita a manua-

lului de Dendrologie apărut tn 1957.
• • Ca şi prima ediţie, prezentul manual tncearcă să răspunda In primul r1nd
nevoilor didactice ale lnutlţt'Imlntului silvic superior; de aceea, el se adresează
in special studentilor foresJieri, c4rora cauta să le pund la dispoziţie ln mod
succint şi organizat notiunile de bază necesare cunoaşterii plantelor kmnoase.
In acelaşi timp, ţinînd seama că prima ediţie, epuiza/il imediat dupd apariţie,
a fost mult solicitata şi de specialiştii din producţie, de data aceasta, am COli-
siderat util să aducem o serie de completari pentru a răspunde şi acestor cerinte.
l n descrierea speciilor lemnoase, ne·am condus după principiul fundamental
In biologie, referitor la unitatea dialectică ce există intre organismele vii şi mediu.
Totodată, at~lnd In vedere faptul că Dendrologia se impune pe bund-dreplate
din ce în ce mai categoric ca o disciplină introductivă de baza a Silviculturii,
pe lîngă elementele morfologice de determinare a speciilor lemnoase tratate, s·a
acordat o deosebita atenţie lnsuşirilor lor bio·ecologice şi culturale, Intrucit acestea
intereseaza în mod hottirltor în gospoddrirea raţională a. pădurilor.
1n prezentarea materiei s·a dat atenţia cuvenită, în primul rind, speciilor in-
digene, care participa Intr-o proporţie mai mare In flora forestieră a patriei noastre.
1n acelaşi timp, s-au tratat şi numeroas~ alte specii exotice, ce pot fi folosite
In cultura forestiera, sau la crearea zonelor verzi. De asem~nea, s·a insistat in
mod deosebit şi asupra speciilor repede crescătoare, şi mai ales asupra plopilor
euramericani, a căror culturd, urtMaZif să fie extinsă a/il de mult In uiitor.
Pe cît posibil, in organizarea materiei, s·a respectat ordinea sistematică a
familiilor şi genurilor adoptata de Aaulemie, in Flora R .P.R ., in ca~rul fiec4rui
gen, s·a dat prioritate speciilor cu o mai mare importanta foreslierd .
Desigur însă că, predarea materiei se va limita, de fiecare dală, numai la
prevederile curente ale programel analitice; speciile şi lt'Imuririle suplimentare
urmează să fie consul/ate de studenţi, numai In anumite cazuri: proiecte de
an şi de diplomă, tem~ ştiinţifice etc.
Pentru a ueni cit mai mult tn sprijinul studenţilor, uşurlndu·le tnţelegerea
şi reţiner~a materiei, s·a ,ad~ptat un p~an unitar de .expunere. a spec~il~r _şi
s-au dat tn plus unele noţtunt tn legatura cu pădurea şt termenii ecologtct. In
acelaşi scop, la sflrşitul lucrarii, se anexează următoarele titluri:
- glosoru/ termenilor botanici folosiţi;

...
 ' •

6 PRBPATA
CUPR.IN.SUL
-
tabloul cu numele prescur(ate ale autorilor;
indexul numirilor ştiinţifice ale speciilor;
-
indexul numirilor rom4neşli ale speciilor
- o

Se menţiofl2llZd că, la bibliografie, stnt trecute numai lucrările de bază din

literatura rom4nă şi străină, precum şi unele publilXlfii mai valoroase apărute
dup6 19570La net10ie, pentru o docUmentare mai largă, se poate folosi şi bibliogra·
/ia primei edi(iio
..
Par l ea In Iti
o

OBIECTUL DENDROLOGIEI ŞI NOŢIUNI NECESARE LA DEScRIEREA

PLANTELOR LEMNOASE

~ ~ ~~ ~ 1n"/ n~~~ ~~:: oy ~ d~;~o; i ~ ;~ ~ o;; Îao~Oi o;j~o;o i o~ ;,;~ ~ ~~ ~::

0 0 0 0 0 15
16
Arbori şi arbuşti (forma ~1 mărimea lor) ..... .... .... o ......... ...... o 16
Organe vegetativt ..................... ..... .... .... ...... ........ ..... . 17
Ridleina ............ .. ........................ .. ................... . 17
Tulpina ......................... ... ........ .. ..... •.................. 18
Scoa rţa ................ .... . . .. ••.. ..... . .......... . .. ......... ...... 20
• o

Coroana
. .. .. .. ...... .... . . ... . .. ... ........ ..... . • . ... ... .... ... ... . . . ..
o o
20
L e.r u_. • . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . • . . . . • . . . . . . . . . • • • . . . • • . . . . . • • . • . ... . .. .
uJ 20
Muguru ........... . ........ .... ........ .... ......................... . 22
Frunza .................. .. ......... .... ............ ... · · · · · · · · · · · · · · 24
Organe de reproduce~ ...... o....... oooo.... oooo................. o...... .. 27
"Floarea ......... . .... . ........ . . ... .. .... ..................... . ..... . 27
1nflorescenţa . ... ......... .... . . .. • ... . .......... • ... .. ........ ...... 29
' Fructul .... ... ............................. · · · · . · • . • · · · · · · · · · · · · · · · · · 29
Gtrminatia .. .. ..........·... . .- . .- · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 32
Lemnul ......... . . . .............................................. ... . 32
Notiu n J l n ~'. g /JiuriJ cu p/Jdurta . .... ...... ....... .... .... .. 33
Termen1 ecologtct ... . .............................. . ........... : ...... . 34
.... .

Partea a do ua'"

DESC~IER EA SPECIILOR LEMNOASE

D ~ s c r 1 t r ta $ p t c li lor l t m .n o as t . . .. .. .. . . .. . .. .. . . . .. . . .. .. .. . ... 37
lncrtnglltura S permalophgla .... oo.... .. ooooo.. oo...... ooo..... .. o........ ... o 37
• Sub l n c rtn gă tura Gymnospermae .. .................. .. ...... .. 37
Ord. Cycadales ..•. ,. ...•. ....... .... " .... .... . . .. ....... ....... .. .... .. ; . . . 38
Ord. Oinkgoale$ .... . ......... .. ,. .. ,. .......... .... .... ·.••. ... ~···· ······ · ·· 39
fam . .Ginkgoaceae . . . . . . . .• ... . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . • • . . . . . 39
Gl.nkgp ......... . ..... .• -~ .. , .............. . . .. ... . . .. . ... ... ... . ............... 39
Ord .. Coniferales .. ................. . ~ - .. ······~· .. · ····.. ·········· .. ········ · ···· 41
o '
Fam. Taxaceae .... , ........ , , . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Taxus . ........ , .. . . ....... ... . ..... .. . .... ....... ..... . ...... . .. ..... 43
Torreya .. ... ....... ... ..... .. .. ," ... , . ... .. .... ......... .. .... . .. ...... . ... 45

•
 8 DENDR.OLOOU!
CUPR.JNS

Fam. Cepbalotax.aceae . . • . • . . . . . • . . . . . • • • • •• . . • • • • • . . . ... •.•• ••.. ••

... ...
47 ....... ................................. .
....... -....... . ....... 272
. .. . .
........ .
• • • • • • • • o • ••• •
Cephelota.xu.s • • . . . . . . • . • • • . • . • • . . . • . ...••••••••• 47 • o ••••

Fam. Araucariaceae ........ 49 ...... ......

283
284
. ..... ..
Ord.1~~~i=~~·~·~ ·~~
• ••• o •
Fam. Plnaceae 49 .....
....... .. ....... .
• • • • • • • o •• • •••

. .. •• 21r7
Abies .•....••.••........ . •••.........•.••
Tsuga ............. . 50
65 Fi,;,. .-........ . -.....
• • •••• o o •• •• 287
288
Pseudotsu.ga ..•.. •... •• •...•••••....•••...
Picea . . . . . . . . . . . . 1. . • ..
• • • o • 67
72
Viscum .
loranthus .. .. ... ... ........... ........
........
...... 289
290
Larix ..•.....
Qdrus ..... . . . . ... . ... -...
8S Ord. Polygonales · ....... .
Fam. Polygonaceae .. . . .... .... 290
Pinus ...... ........
93
Fagcpyrum ......... -...... -.. . ........
•••• - • • • o •••••••• • o •• - •••••••••••
290
..... . ..
• • o o •• • 94
121 Ord. TriCOCA:ae .... ........ 290
Fam. Taxodiaceae
...... ..... •• ......
• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • o • - • o ••• •••

Taxodium • • • • • • • o o ••••• - •••••••••• o •• 122 Fam. Bu:uceae 290

Bu.xus 290
Sequoia.. ... . . ...
Cryptomeria
. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.................. .. . •. .. .... ..... .. .... : . ..... .
Scia6opitys ••..•• •• •...• ••• .•.••....... .. •.•... .. ••••...•••••
. ... . .. . 124
126
127
o •••• •

Subclasa Dialypetal e . ... . .

Ord . Rana les .... .... ............ .
...... ..
...... ..... .. ....
. . 291
291
..
\

Fam. Cufressaceae .......•.......••.......................... . 128 Fam. Calycanthaceae 292

Sub a m. T h u j o 1 d e a e ••...•••••. • •.• .••• .. .•.•••••..•. . .. 128 C.lycanlhus ......... . • • o •• 292
......
..... ... ......
Thuja . ... ... . 128 Lauiateae .• •••. . . •• ••. . . . . . •••• 293
Libocedrus ....... . . .....
~
133
....... ......
S u b 1 a m. Cu p re s soi de a e . .
Cupressus ...... . .. ..... .. ... .
Chamaecyparis ... .....
....... .....
134
134
135
. ........ .
............. ..... .
• • • • • • • • • • • • • • • • - • o ••••• -
.............. .:::::::::::
--- ·. ~~
. ............ . 296
••••••••• o •

Su b 1 1 m. J u ni per" i d" a e .... ....

. J. . 137 . ... . . ..... . .. . ......... .. 298
J uniperus . . •. . . . . . . . . . . • . . . . ..... 137 . ....... .. 298
Or d. Gneta ;;;;_ :::
-=:a-.~----~co..-.:,..,...,..,_...,_.'-'.·c:·..:.·.:.·!.
.... .... ... 142 .. .
• • • o o •••••••••••

301
................ . ..
. ·:..:·c:.
·. :...._ _ ..:.: ::::.
...... .. . .. • .. -.. . 142 . ...... .
Ephe ra ..•••• ••.•••• ······ ~ ······-····· -- 142 Fam. • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •••••••• o • • • • • • • • • • • • •
S u b 1 n cre n g ăl u r a A n g..i o· ş per m a e . . . . •. . . • •. . •. • ••. ••• 143 •
.... ....._..._. •
Z ~ Ji$L! •<r-·· o'~ o•• • ~r •• -.
.... ....•••••••••••••••••••••••
, . _.., 4 -. "" - . - ... ~~-: ..··~,.,".,.,,.,.,
Clasa Dlcotyledoneae . . . . .. . . . . . . . . ... .. . . . . • . . . .. . . . . . . . . 144 ldm:!l ...................
. ... . . ............................... .
-.......... ............. . ....
ro •• o"'Po
. ..... .
......
Subc l asa M onochlamydeae .. . .. ...... 144 Ord. Parietales
Ord. Fagales ....•.
Fam. Betulaceae . . . . . .
...... . ..... .
• . . . . . . . •. . . . . . . . . . . . .
.... ...... 144
IH
_ _ ...:.Fam. Tamaricaceae .......... --....... .. ............... . ....
Tribul Coryleae .... .... . ...... . . ... .. .. .... . •.. 144 Tamarix
o.. o .. o..... . . ... ,.. Myriearla ........
Carpinus
O$t:rya .
....•.
• •• o..
. •••••...•••.• ..• •
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. o..
145
15() Ord. Rosales ..... . . . . . . . ... . . . .. ..........
Corylus •. •• .• • ...•.•.....•..•....• . __.o..... ... . 151 Fam. S.XIIragaceae
Trtbu B e tuleae ... .. .. ..•.. •• ....•.•.... o • • • • • • • • • • • • • • •• • • • 156 p· lhus . .. . . . . ... ... -...
Betula .
Alnus •.. . .
. . . . •. . .
...
•••. • •. •. ••••
•.••• ••••..•.
••. . . . •••• 156
162 .......................... 310
31 4
am. Fagaceae . . . . . . . . . . . . . . . • .
Fagus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
•. . . . . . • . •. •. . . .
...
17~
170 ..... ... ..... ...... . 31 4
• Casta nea . . . . . .. . . . . • . . . •. • •. •••• . .••.• ,. •• ~ ...... ....... . ........ . 315
315
~~uercu$ .•............... ·.......... o ••• •• ••• o •••••••••••••• o ••••••••• ~8()
Ord: JUglandales ..• •.. • , , 1 1, .........·-:-:-:-: . . .-r 317
.... .. .. qw
• • • • • • • • • • • • • • o • ••••••••• o ••

Fom. Juglandac\'8e .... ........ ... . . .. 219

Jug·Jans ···· ··········· -··· ············· -······ ·· ···· · ········ 219 ....
Carya ••. .. ....................••.••.••••••.•.•.. 226 ..............
. ...
o • • • • • • • • • • • • • • • • • •

Pteroc:arya . . •• . . . . . ••••• . •••. . . • •. 230 Sub lam .•s p 1r a e o 1de a e .... . ...
Ord. Salicales • • • . •••• o. . .. .... . o.... . . . . .... . 232 Physocarpus .. . . . .. . .... ... ..
Fam. Salicaceae
P.opulus
................•... ..... ...............•.......•••. .. ~
••,t.,t,·.......... . . . . ,,. . ._o.·~ . _. ,,,. o... ~
Spiraea .... .. ..... -..
Sorbaria
SaJi.x ••• •••••••.••••••••••;, o • • • •• o o ••••••••••••••• •• • • • •• ••• • • o o o. • • 249 Exochorda .. . ... . ......
--~~~:~······ ··: ... ...... .. .... .•.•.................. .. ... ........ ·, -~-­
~z:~::·.·.···············•••oooooooOOoo••·············· · ·····•os ~~
Su b fa m. Pomoideae ............
• • o • • • • • •

Bro.u.s.sd(letia •••.•.•••.. ••. •.•. •. •• ..••

• • o • • • • • o o • • • • • • o o o • • • • • • •

o • • •• •••• ••••••••• o • • • • • • •
• • • • • • • • • • •

• • • • • •
~
269 . -. . .. . .......... -............ . ............. .
269
fl•n•
. . . _ • .• •• • • • • • • • • • • • • • • • • o • • • • • • • • • • • • • • • • • o o • • • • • • • • • • o • • • • • • o . . . . . . . ..
.................. .....
Maelutl - ••• o o •••• ••••• • - •••••••• o ••••••••• o ••••••••••••••••• o.. • • • • • • 270
.......
-~ . ...........
Fam. UID1!~ ........ .. ............ •... ... ..... .... ............•.......
~- .
'
........................... .------
-. ·····~···!.!'
....... .
 o,
o\
,.,'

CUPRINS Il o

I)Eî«>RO~L~OG~IE~----------~-------
435 •
........ o • ••••• • • o •••••
Ordo Celastrales .... o
. . . ....
O o O O O O O O • o n o o o o O 0

435
. . . .... ....
o ••• o •

,,.,c~o~roa~oi'i~~~~~o~O·:o~o~~o;o,.;o:o,.;o:o,.;o.o~o~o;.:o_o:.:o.:..:_~o~o;0~0 ;O~o~:.~o,o;.;o.o;-:o-o;-:~~~~o:-:o~o~o~o~· · · · · · • · • · • · · · · · · · · ·
0 Famo Aquifoliaceae ••• o o o • o

435
....
• • • • ' • • • ' • o
." o
· · · · · · : ~ · ~ ' · ~-~·..:---- 343 436
~~~~~o~n~m~ugs~~~~~
Airiefancllter· ·:: :: :.... ... t • • ...

O
Siibrain o Rosoid eae 00 oo ooo oOoO ooo 344 436
.........
O O O O & • n o O O O O

436
-o~herria ooooo ooooo::: :::: oo00ooo00oo ~ Famo ap y eaceae • 1 • o

. ..........
• • • o •••

436
" odotypus o ooo -· o o~ Staphylea .. oooo
..........
ooO

~ry~b:: oooo o' .. oo 10 oo 0oo. ooo: 'o ooooo 334649 O O O O • • • •• o •• ••• 440
. . . . . . . .. Ordo Rhamnales
n

......... ....
o • • o o •
440
Famo Rhamnact!ae • ••• • ••• o • o • ••• • o

440
Ro8a oo ooooooo 350 f(hamnus •••• ••• •• o •
444
OSublamo Pruonoideae
Primus...... . ...
oooooooo oooo• •
. . . ••
:: oo , oo oo
. . ~~ · : ·• ·
353
353
Paliurus
Zizyphus • • • o • •• .. • o o • •• o •

.......
445
446
Cerasus oo. oo • . ooooo. 355 Fam. Vitaceae
Amygdalus oooooooo oooo. o ooo, ooo, .. oo.... 358 Vilis . ....... • o • o ••
445
......... 446

....... ...
o .... ..

Pa dus . . .. . . •• .•• . •••• • • . .• . . ••. •• .•••• ••. •• 360 Parthenocissus ..

Famo Platanact!ae o.. o .. o. o • o.. o. .. 366 Ordo
o ••••• o

•
n o

••••• •• •••• o
o O •• O O O O O O O

o
O O

.... ..
447
447
Platanus .... oo ooooo. o oooo. o. 366
. ... .. .
~

•• o • o •• • ••• •
447
Ord o Leguminales oooo • oo. oo oooo.. 369 ••• o •• •• ••• •
451
Famo Leguminc>saeo o oooooo oooo.. 369 am. ra taceae • o • • • o •• o ••• o ••• •
451
-$ tr b f a mo M i 111 os o 1 de a e ooooo. oo.. oo oo. o •• o 370 Hedera .. o.... • • • o •
• o • ••••• • • ••••••

..... 452
x..-----'-0":-~~~~··.~ :~~~::: ooooo•·<:~:: m
o • • • •
Subcl oa sa Ga mopetalae O o O O O o n O O O O O O o o o

1 p i no j deae : ::: ::: Ord. Bicornes ... ... •• o •• • • • o ••

..
452
452
o. Famo1:ril:aceae • o • •• •
• .. . '1. • • •
453
...... ..
f(hododendron
...
o • •• •

S u b fa m. P a p i 1 i o n a t a e ooooooooo. oooooooooooooo. oooooooooooo.. . 375 . . ... . <153

Loiseleurla
. .....
•• o ••• ••••

O
Sophora
Clatlfastls
.. ooooooo.. oo ooo. ooo: ooooooooooooooooooooooooooo. oooo 375
o. oo. o .• o.. o o.. o.. ooo 3l1
Vaccinium • o o •• o ............ • ••• • o •• ••
. ... .. ... .. . .
454
457
Caii una O O O O o n O • • • • • o • •
457
O
Geollstlr · ooo.. o oo.. . oooo " "378 Bruckenlhalia
• • o •• • ••

....
• •• ••• o •

.
o •• •• •• •

- - - - -- - " '-t'aburnum · : ooooooo oo.. oooo. o.. oooooo. 37_L.. Ordo Tubillores o.. o . . . . ... 458
\.f~"'!;~h:m.o nouosooo00 o•::00o:o:ooooo: : :0: :_,.": : :_::...........
0

458
...... ..
• o ••• • •

')(.._ :: : : :. : : : : :: : : : : : : : : : :-: ; : :0: : : : : : : : : oooo 379"" ° Famo Solanact!ae o o •• • • o ••• o • • ••• •••• o •• o ••• ••• oo o
458
' 1t .. . ..... -..·-............
. ...... ·- · . • . ........,
.... ...._.··· ··..····
- ·.. -- ~ ~ ~-~~ '-"" ''~.:;:
------~
F.~pb'~.~~ o o~:· ::::·.: : ::::::·. : : :·.: ::::: :: :::~::::
\
..· ~ 459
. •·.......... ....
• o • o • •••

.
; , ,

..... . /
< ' . ' . ...

Wister-ia
f(obinla ........ ..... . ....
..... . ...... .
•' •'
i ' -P.a ;.:.... ~ ~- .
F~m.
B' niaceae
o o • o • •

...... ....
• • • • o • • • • •• • • o o
• ••• • • o o •••••

... ... .
• o. o •• •
459
-461
461 t/" .. t
.....
Golutea 1
......
4saV"
• o •• •• • • • o o • •• •
p~ • • o •• • •• •

.__ . ...
o •

Halimodendron • • • • • • • • • • o • o o •• ~ • • • o •• • • •

o o •• • • oo o ••• o • o • • o • o o •
o o o o • • 464 X
Ordo Plantaginales . .. ... ... ..... .
o OO
o o •• o o • • •• o o

Fam. Oleaceae , , , . ..•. • . 454

...... .. ..
... .... ..
• • o •• o •••

o o • •• • •• o •••
o •

..
• • • • o o • o o • o o

Fraxinus· .... . ....... . ....... oo o 465

477
Syringa
..... 479
• ••• • • o o o

. . . . . .. o o •
o . .... .

•• o . . .. .
~ ' ' • • o ••• • ••
o • • • ._ .. . Ligustrum . 431
o• • • • • o o •

•
o

•
o

•
•

•
•• o

• • • • o • • • •• o ----= Jasminum
f:orsytbia oooo. '~'-'-'-'-0-;-0:.:_:0:-;-~~~;.;.;.;~~~~
Famo Caprifoliaceae .-o••··-- -- 0000000 :_: 0 . , 00 0 ~~-o o .- ---- •o'";'"
o · · · -· -

~V
~·· =u':. o::·::::·:::::: ~'~:·:~:'·~0·o~:·:-:·:-:-~----------·~·-·wo·~-~-:·:~:·:'"':'."'-=-'o'o'-'o·0'o':-'o':''o':'--..:f3~;:~~
0 0
•••••••• o • • • • o • o o o

Lonicera .. .. .. .. .. .. .. .. .... o .. .. .. .. .. 4S9

Symphor4;1rpus oo.. oo.... o.... o.. oo.. oo.. oooo o oO: ..A.. •••• o •• o •

e
la•• 'n_ţiJ(j
ocoi lyot.a,Le-'.Idooneoo~ o. o, oo- .-o- . oo•
......
11 -
0~--- ~·-~-- o •
........,. ,,....-._~
-494
• • o ••••• ••••• o • • • ••• o o • o • • • • • • •
---0 .. • • • • • o • • • •

Ord. Llliiflores ol .... ... '•

-494
494
• o • • • • • • • • .
Fam. Llllact!ae •••• o • •
494
• o ••••••••
• •••• o •

auscus

. .. ...
O O O O O O o O O O O o o O o O o O O O o o o o o o o o O O 0 n O O O O O O O o o O

495
Bibliografie ... oo..... oo: oo.. o.... .. ooo.. .. oo..
.
• • ~ o ••

. ........ ....... Glosar dt ltr~Mnl bolanici . . . . . .•

..... 498
o ••• o •••• • o • • • • •
0

• • • • • • •
.....

• o • o o •• o • o •••

.. 502 Oo
...... .. o '
o • ~ ...o ••
lndu dt numiri şti(nţlfkt • •••••• • o ••• •• o •• • •• •••• ••• ••••• o • • • • • • • • ••• o ••• ••

F am .. Auraceae ooooo • •••• o . ... . .. o ••••• 5060

... . ...
•• o .. .. . . . . . . . . . . . . . . . • • o •• o • •
Index dt numiri rominq/1 •• o • • • • • • • ••• o o • • o • • •••• o " • •

Acar. .. o • o ••••• •••• • • • • • • . . . . . . . . . . .. .. o • • • • • • • •••• o •• • • ••• • • • • • • • ...

Tablou cu numele prtSJCurtate ale autorllor. &08 o ••• • o ••

: Fam •.titppoeastanaceae ...
• •• • • o ••• •
~
• • o• o . . .. .. . . . . .
.7
.. . ... o o o •
o o
1 o o ~ ~
Aesculus .. o.-o oo... oooo • • • • • • • • • • o- • • . . . . .. . o • o • • • o • o ••
. . ... '-'o

' .
:.
\
o

_[':.
'
n ':O

o
o . , ..
•
•

...
.. .
1

Partea
lntîi

OBIECTUL
DENDROLOGIEI
ŞI NOŢIUNI
NECESARE
'
LA DESCRIEREA
PLANTELOR
. .. ..
LEMN OASE
~ ...
. '.

1
 ·. '. \
• ..

.. •

OBIECTUL DENDROLOGIEl 1 •

. .
'·

·. •

..
In accepţiunea largă a cuvintului, dendrologia se ocupd cu studiul plartlelor
lemnoase- arbori şi arbuşti.
Denumirea de dendrologie vine de la grecescul de n d ro n - arbore şi
logos = ştiinţă, vorbire.
Arborele fiind însă elementul fundamental şi caracteristic al comunităţii
de viaţă a pădurii , de aici rezullll că el nu poate să fie studiat dectl numai
.. in strînsă interdependenţă cu mediul in care îşi duce existenţa. Ca urmare
a acestui fapt, dendrologia trebuie să facă deci un pas mai departe de la
cadrul general de recunoaştere şi clasificare sistematică a arborilor, pe care
il tmprumută de la botanică, preocuptndu·se în plus de insuşirile lor biolo-
gice şi de cerinţele ecologice, de răspindirea lor geografică şi de modul de .
participare In compunerea pădurilor, precum şi de importanta lor culturală,
economică şi decorativă. Prin toate aceste preocupări speciale de o deose·
.. bilă se.mnificaţie teoretică şi practică, dendrologia se defineşte ca o disci·
plină aparte şi se apropie tn acelaşi timp de silvicultură, ale cărei interese
,.. este chemată inainte de orice să le servească. De aceea, dendrologia se im·
•
. pune ca o disciplină inlroducliutl de bază a silviculturii.
Ţara noastră posedă o vţgetaţie forestieră bogată tn specii de cea mai
. .. mare valoare culturală şi economică (molidul, gorunul, stejarul, laricele, Ira·
. ..
~

sinul, paltinul etc.). Datorită marei diversităţi a unităţilor geografice de

relief şi climă de care dispune, ea apare astfel ca o răscruce floristică,
In care se Intilnesc specii foarte diferite, de la cele mediteraneene ptnă la
cele alpine. In faţa acestei situaţii, o dendrologie romlnească trebuie să se
', preocupe deci in primul rind de speciile lemnoase răsptndite natural in pa·
.. •. trimoniul forestier al ţării, adică de speciile indigene; prin aceasta nu in·
' l; • - seamnă însă că ar fi posibil să se renunte la speciile valoroase din flora
"-·' .
\
altor ţări, aşa-numitele specii exotice, care ar putea vegeta viguros şi cu
..:(·F
. • .••'. .
' bune rezultate in condiţiile spaţiulu i nostru geografic. Totodată, urmează
să 51l. acorde atenţia cuvenită ş~ specii lor indigene sau exotice repede crescă­
.,, toare, intriJcît acestea, prin metabolismul lor mai productiv, stnt-.capabile·
•
• să aducă o contribuţie preţioasă tn dezvoltarea economiei naţionale.-
..
•
.•.
.
.= .
•
•
 \
16 NOTIUNI NEC'E$AI\E LA DESC~IEREA PLANTELOR LEMNOASE
f Arbuştii care au înălţimi de cel mult 1 m, rămtnind adeseori cu tulpini
•
NOŢIUNI NECESARE
LA DESCRIEREA PLANTELOR LEMNOASE
Pentru descrierea ~peciil~r lemnoase, tre~uie lămurite şi precizate tn prea-
la~ll_o .sene de not1unr, drntre care vor fr luate in discutie numai cele de
pnma rmportantă.
• La arbori, ca de altfel şi la celelalte plante superioare, se deosebesc două
ARBORI Ş I ARB UŞTI (FORMA Ş I MĂR IMEA W R)
. Ar~rii . f~re~tieri sint acele plante lemnoase care cresc obişnuit fn păduri
şr ~ling rnaltn~ea de cel pul in 7 m ; ei produc lemnul necesar economiei
nat1.on~le, s~u rndepltn~ alte f~nctiuni binefăcătoare asupra mediului tn·
conJ~rator ŞI a SOCiel~lu omeneştt. Une_ori_, arborii se mai numesc şi copaci,
specu sau e_se~ţe for~tre~e. Arbom forest1en reprezintă elementul fundamental
şr caractensltc ce rntra In compunerea păduri i.
. Spre d~cbire de ar.~x?rii forestieri, mai exist ă şi arbori or=ntali, care
1~teresea~a (lenlru înfatrşarea lor decorativă, precum şi pomi fructiferi, ce
smt cultrvat1 pentru producerea de fructe comeslibile.
~onna arborilor dife~ă ~e la o . specie la alta, fapt care contribuie atit
la Infrumusetarea pelsaJ~lu.r, c!t ŞI la deosebirea arborilor după portul lor.
ln pract~că , se face d!s.tmct1e Intre forma arborelui crescut izolat. care
est~ denum!tă forma spectfrCă, sau habitus, şi forma forestieră a acestuia, reali-
zata atun~r ~ind est~ ~rescut . in. desi mea pădurii. Forma specifică a arbo·
n lor prezrnta o tulprna scurta şr puternic îngroşată la bază iar coroana
~le mult dezvoltată ~n lături şi. C?boară pînă jos. Forma for~tieră a arbo·
ni_?~ se deosebeşte p_rrnlr·? tulprna dreaptă, -înaltă, cilindrică, cu rătată de
crac1 p_e o mare lung1f!l~ ~~ avln~ .o ~~roar:tă re~us~ numai la virful tu lpinii.
• D_upa forma lor spec1ftca, arboru raşmoşr prez1nta obişnuit o coroană conică
prna aproape de_ ~1 . cum este cazu! molîdului; in schimb, la arborii foioşi,
coroana p_oate sa lre globulară, ovo1dă, sau neregulat intreruptă cu goluri
ca la steJar. . '
Fiecare specie, a~ind o for~ă diferită atit forestieră cit şi specifică, acest
fapt p~mrte deosebrrea lor chtar de la d•stantă, numai după aspect ul exterior.
Mlrtmea _plantelor l~mnoase. După tnăltimea lor, plantele lemnoase se
pot imp.~rt1 In: arbon, arbuşti şi subarbuşti. · - trasa.ntă sau superficială, ·cind pivotul principal rămîne slab dezvoltat,
. Arbom au o tulpină distinctă şi -xtepăşesc inăltimea de 7 m. Obişnuit,
et se subimpart in:
-arbori de mărimea 1-a, care trec peste 25 m inăltime·
-arbori de mărimea ll·a, de la 15 la 25 m lnăllime· '
- arbori de mărimea IIi -a, de la 7 la 15 m înălti me:
A rb~tii .au înăl l imi _pînă la 7 m _şi_ se de010ebesc de_ arbori prin aceea că
prezinta de ~egulă mar multe tulptnr lemnoase, ramtficate de la bază sub
formă de tufa, ca de exemplu: Lonicera, Viburnum, Cornus, Liguslrum etc.
•
'· ORGAN6 VEGETATIVE 17:
foarte scurte sau tîrîtoare, poartă denumirea de arbuşti pitici (exemplu: afi-·
nul, merişorul, bujorul de munte, sălciile pitice etc.). -
. Subarbuştii sint plantele care au .tulpină lemnoasă numai la bază, iar răr·
lile superioare· sint ierbacee, aşa că degeră frecvent peste iarnă. Astre de
specii au caractere intermediare de arbuşti şi plante ierboase, ca de exemplu:
Citisus sp., SolafUUII dulcanuua, Genista sp. etc. .
De remarcat că împărlirea in aceste categorii a plantelor lemnoase, după
mărime şi starea tulpini! este o grupare conventională, aşa că poate diferi
sub anumite aspecte .de la un autor la altul. ·
feluri · de organe: vegetative şi d.e reproducere.
Organele vegetative sint reprezentate prin rădăcină, tulpină şi frunze,
iar cele de reproducere, prin flori şi fructe .
ORGANE VEGETATIVE
RĂDĂCINA
Rădăcina este organul plantei lipsit de muguri normali şi de frunze, creşte.'
obişnuit de sus în jos în pămînt, ca o consecintă a geotropismului pozitiv
de care dispune, şi· indeplineşte următoarele funcţii: ·
- fixează planta in sol şi·i asigură rezi stenta la vînt, zăpadă etc;
- absoarbe apa cu substanlele nutritive din sol şi o transmite celorlalte
organe;
- poartă raporturi de simbioză cu microorganismele din sol;
- contribuie uneori la regenerarea vegetativă , din muguri adventivi,
drajoni, sau bulaşi de rădăcină.
La majoritatea plantelor lemnoase. tn tinerete se distinge o rădăcină prin·
cipală, care mai tîrziu, se ramifică ln rădăcini laterale. Totalitatea rădăci· ·
ni lor constituie felul de lnrădilcinare sau sistemul de înrădăcinare al arborelui
respectiv, care diferă de la specie la specie.
După gradul de dezvoltare a rădăcinii principale în raport cu rădăcinile
laterale, practic se deosebesc următoarele tipuri dl' inrădăcinare (fig. 1):
- piuotantd sau profundă, la care se distinge o rădăcină principală sub
forma unui pivot puternic, ce pătrunde tn sof la adîncimi mai mari de 1 m
(stejar, brad);
iar ră<lăcinile laterale se ramifică radiar aproape de suprafaţa solului, pînă
la 0,50 m adincime (molid);
- piuotant-trasantă, la care, pe lîngă pivotul ceva mai scur t, dar totuşi
destul de bine dezvoltat, se observă şi rădăcini laterale puternice. O astfer
de înrădăcinare prezintă două - variante:
a) cu un mănunchi de rădăcini aproape egale in grosime, ce se intind·
aproape de suprafata satului, adeseori pînă la mari distanţe, din cârc por•
nesc In adincime numeroase ramificaţii subţiri (carpen, ulm, lei, paltin,l, ·
an in alb etc.);
 \
, ··19.
OROAN" VEOBTATIVE
18 NOTIUNI NECESARE LA DESCRIEREA PLANTELOR Li!:I!NOASE

b) cu mai multe rădăcini,

cam de aceeaşi grosime şi de
forma unor pivoti ce se In·
fig oblic tn pămtnt (larice,
fag, anin negru etc.).
b Tnrădăcinarea pivotantă
' şi pivotant-trasantă asigură
arborilor o mai bună anco-
rare tn sol, ferindu-i astfel e f
de pericolul doborîturilor c d
de vînt. o b
Sistemul de înrădăcinare
.. al arborilor se modilică o·
dată cu virsta şi dispune de
o largă plasticitate, adap-
9 ~JJ~l.U
a c ttndu-se evident la tns11Şi· h .
riie fizice ale solului: pro- . J
funzime, compacitate, umi- ., la de crqtue:
fig. 1 - Sisteme de lnrlkl4cina/e:
a - lnrldldnare plvot.nll : b - 1nrldldnare ,,.,. .11,
c - tnrldlc::lnue ph•otant·traS;~nll
ditate etc. Astfel, pe soiu-
rile superficiale, lăcoviştite, -"J·
L •
.fig. 2 - Feluri tk tulpud d"P!f ,!,':!,.,.. •-
volublll: 1 - ..,.•.
b- nutantl; c - eenlcu1all : ~~ ~- adtcanl•: 1 - asoendenU
sau cu un orizont compact o - ered;nil ~ 1 - repenU; 11 - pro~umbe-nl . ' r •

aproape de suprafaţă, tnrădăcinarea pivotantă a stejarului nu se poate dez- . .. sin re drept in sus şi au nevoie de ~n
volta in adinc1me, rămînînd cu totul trasantă şi mult înti nsă in lături. De Tulpinile de hane nu pot cri:ese ttlăcească (curpen, viţă sălbat~a).
asemenea, la speciile cu înrădăcinare pivot.antă, o dată cu înaintarea în suport pe care să se - agaţe sau s t d's!inge următoarele ielun de
vîrstă la 40 - 50 ani pivotul îşi pierde din importantă, dezvoltîndu-se in ln general, dup.ă dtncţia de creştere, se po 1
schimb rădăcinile laterale de sustinere, aşa că Intreaga înrădăcinare se tulpini (fig. 2): .. r 1".
transformă intr-un sistem pivotant-trasant. -dreaptă (erectă), cind are. pozitia ver Jca a •
Rădi!cinile adwntive apar din mugurii adventivi ce se formează pe tulpini ,
ramuri sau rădăcini. Această însuşire stă la baza inmultirii vegetative prin ._cu vîrful recurbal (nutanta); . f rmează genunchi uri obtuze;
1
butaşi, marcote şi drajoni. Datorită rădăcinilor adventive care apar pe lui· - in zig-zag (geniculată), cind tnt~enodun e eşoIeri neregulate pe diferite
pini, sălci ile crescute In lunci le rîurilor mari pot suporta inundatiile de lungă - rilsucită (tortuoasă), cînd tulp tna are cr .
durată .
directii; . • t r· ră pe un suport ;
_ tncolăcitt'J (volubJiă)., cmd se n aşoa ort sau de anumite supra·
_ căfărătoare (scandentă), cind-~ a_ga\ă de ~~nst~e sau coditele frunzelor ;
TULPINA
fete cu ajutorul unor org~ne spec!a e · _ct:c~;~re cu ajutorul rădăcinilor ad·
La arbori, tulpina ·este partea aeriană de <!easupra coletului şi creşte obiş· - radicantt'J, cind tulpma devme ca ra
nuit vertical sub forma unui ax principal, In care se acumulează cea mai ventive; d t . şi ramificaţiile ei se intind la supra·
mare parte din masa lemnoasă produsă; ea serveşte la susţinerea coroanei, _ tirltoare (repentă), el~ 1
~ pma ·ve (anin de murrte);
la circulaţia sevei brute şi elaborate, precum şi la depunerea substantelor fata solului • dezvoltind ~adăcml advet"~' 1 a ttrttoare se dezvoltă ramuri
de rezervă. - culcatt'J (procumbenta) • ctnd pe u p n
Ctnd tulpina unui arbore creşte drept in tnăttime, prin dezvoltarea anuală
tn continuare a lujerului terminal , iar ramurile laterale apar din mugurii verticale; lă
!pinii este paralelă sau oblică fală
axilari, atunci ramificatia se numeşte nwn.opcdială (molid, bra~); tn cazul _ ascendentă cind partea baza a 1u. t .<
. ' 1 d. e virf dev1ne erf;C ·
t~ ..clnd mugurele terminal este distrus din vreo cauză oarecare, iar creş· de pămînt, Jar restu Jnsprl ... poate fi: circulară, eliptică sau neregulat
terea In lungime a tulpinii sau a ramurilor se continuă prin lujeri laterali, " - •lunea l.ra11$vusall a tu pmu . . .
~, · • de V1rmn1a etc.
atunci se real izează o ramificatie simpcdialt'J (lei, ulm, carpen etc.). ondulată, ca la carpen, lenupar .,.
La arbuşti, tulpina se ramifică obişnuit de la bază.
 \
ORGANE VEOETATIVE
NOTIUNI NECllSA ~E LA DESCRIB~EA PLANTELOR LBMNOASE

ţiolul frunzelor căzute; ele poartă obiş: 1'1--Nugure ferminol.

SCOAR.TA 'nuit flori şi sint term inate cu mugun
sau cu spini. .. .
După poziţia ce ocupă în ramthca\te, n~- Nu!JIIri lafera/J
• I_n tinerele, plantele lem!:'qase au ~e regulă o scoarţă netedă. Pe măsură a~mi
ms~ ce tnamtează tn Vîi_'Sta, _lesutunle J:Uoarte ale scoarjei, constituite din se deosebesc :
~tderm, su~er, parcncht':"! ~~~~r etc., formează îngroşări şi brazde numite - /ujeri ttrminali, care cresc In pre- Jnfrenod
r~tidom. Dup~. natur~ sp~tet,, nil.domul se poate exfolia circular (mesteacăn, lungirea lujerului din anul tr~ul ; une:
ori, tn timpul v17ilor favo:a~tle, . dupa t=-.Cicalricea fi'Uflui
ctreş), In ftşu longt!.udmal~ (Iuta, curpen), sau sub formă de solzi (molid,
platan, .m~r); la unu ar bon, acesta nu se exfoliază, ci prezintă crăpături terminarea creştertlor de pnmavara,_ lu- Solz
caraclertshce (cer, ulm de ctmp, nuc), sau formează excrcscenţe de subcr jerii tşi reactivează creşterea în lung~me,
(Pheflode~ron llf1!Urtnse, 9uercus su~r). Unele specii (carpen, fag) au scoar1a formind aşa numi\ ii lujeri de vară sau
subjJre ŞI neteda, dalontă ţesutun lor generatoare superficiale ce persistă de stnziene: • lujeri k!hrt1/i
toată viaţa arborelui . - /ujeri laterali, ce se formeaza de-a !11tlcroiJio slt
~peciile lemnoa~ se deosebesc d~tul de bi_ne tntre ele după aspectul scoar· lungul lujerilor din ~nul precedent, ca
ţe1 . tot după scoarta, se poate aprecta virsta şt starea de vegetaţie a arborelui . ramificatii ale acestuta.
După provenlen!l. se deosebesc: .. ~
l
- /iJstari care stnt lujeri ce apar dtn ~ t+--lenlicek
CO ROANA muguri prov!ntivi . sa~. adventivi, p~ "-
cioala răma.sa dupa taterea arborelut •. ·~
Partea superjoară a lui pinii, tmpreună cu ramurile, frunzele, florile şi fruc· - /ujeri laccmi, ~re apar tn lun~l ' ·~
tele, reprezmla coroana, care dă tn mare măsură aspectul distinct iv sau por· tulpinii sub coroa~a. dind .n~ştere era-.
lui planlelor lemnoase.
Du_Pă fel~l de ~şezare a m.ugurilor, după desimea şi poziţia lujerilor , după
cilor lacome. Cu llmpul, ~rac~le lacom~ ~
pol duce la formarea unet not coroan~. ~·li! -
u.nghtul de t!lserjt~ al ramunlor pe lulpif!ă sau a ramurilor între ele, precum fenomenul acesta este cunoscut t n stlvt· ·::;.""
ŞI după J?OZt.\ta ŞI d~voltarea lor 11 1tenoară, coroana poate avea form~ şi cultură sub denumirea de coronarea ar· ._.":)
aspecte difente: sfertcă sau globuloasă, ovoidă obovoi dă ta bul ară sau tur· borilor · . Fig. 3- Diferite p/Irfl ale u1111l ramuri
tită, conică 'sa~ eiramidtlă, columnară, pend'entă, tntr~ruptă etc. _ d~ajoni, sau lujeri ce ap~r. dtf! · de · fag de 3 ani
De remarcat msa că In genere, dezvoltarea coroanei are loc în strînsă con· mugurii adventivi formaţi pe radactm . • •
cord~nl~ cu ~ezvoltarea si~temului r~d!7elar. In acelaşi timp , coroana se tn anumite situaţii , la unele specii·, cum a,r h la sa!Ct,!"', plop- tremura tor .el~:
modtftca . ~onttnuu In funcţte de condt \ule de mediu în .care se formează, In determinarea specii lor lemnoase, mtereseaza tn mo~ . d~ebtt luJem
cum ar h spre exemplu : desi mea pădurii, lumină, vint, expozitie etc. anuali, care poartă frunze şi ~uguri. şi nu. si~t incă ram1f!caţ1.. . .
După forma de creştere, lujem pol h drepft (raşmoase), gemculaft (ulm. tet)
sau neregulat·curbafl (soc, călin). · • . • . ..
LUJE IUI In secţiune tra~rsal~. luj~ii ~ obişn~it fo~ma cJTculara, ŞI mat rar
turlilă (comprimata), tnunghtulara, sau t~mng~mla~-o~tuză. • 1' •.
Prin lujeri se tnleleg obişnui t creşteri le din ultimul an·. Uneori, se vor· Suprafaţa lujerilor in general este neteda; unu. luJ~' pot . sa te tnsa ·
beşte . ~~- şi de luje;i .de 2 sau 3 ani . (fig. 3). Lujerii de mal mulţ i ani - slriaJi, adică cu crăpături fine ca mşte zgtr!etu~t (ulm). ).
stnt hpstjt de mugun ŞI frunze. Denumirea de lujer, adoptată în unanimi- _ brtlzdaţi sau sulcaţi, ctnd au. ·brazde long~tudma.le (alun turcesc :
tate !n s~lvicultură ·ca t~men ~liinţific pentru creşteri le de un an '(2-3), _ uchi4ţi ctnd prezintă muchu ascu\tle sau rotunJite (salbă moale),
permtte .sa.;;e fa~ d~btrea ext.stentă de fapt din punct de vedere calitafiv _ ';;pat-m'uchiaţi, cind muchiile sînt prevăzute cu excrescenţe suberoase
fnt~~ lujern. p~rtaton . de mugun, frunze, flori sau fructe, şi restul ramifi- Inguste de forma unor aripi (ulm de cimp, Sarolhaf_nnus e.tc.):
cajulor mat balrlne, mcluse In denumi rile de ramuri. Se~ lujerilor In mod obişnuit are culoarea bruna, cu dtfer.t le ..nua_nl~·
După modul de creştere, se disting: Unele specii insă, au lujerii verzi (~fora •. !l~i!lul). t.ar altele, arg~nteufsalct ·
- lujeri lungi (macroblaste), ce au creşteri normale; oara), purpurii (cornul) sau discolon (r~u ş~ v~1 ca la singer). ~rea
- lujeri scurţi (microblaste), cu creşteri reduse la ciţiva mm. scoarţei poate fi mascată uneori de o bruma albastruJ~, ca la arţ~ul a!'tencan:
Scoarta Jujerilor este prevăzută cu lenticele de dtfente mănmt ŞI fotm.e ·
Brahiblastele slnt ramuri scurte rezultate din acumularea de creşteri anuale
liniare, eliptice sau rotunde; uneori! ~rţa poartă glande ceroase denumtle
foarte . reduse (!'ltcrobl~ste). Brahlblastele numite în pomicultură "pinleni",
au un aspect melat ŞI stnt noduroase, din cauza cicatricelor lăsate de pe- şi verucozităţi (mesteacăn, . salbă ritoasa).

•
•
• 1
 .
NOTIUNI NECESA~E LA OESCRIE~EA PLANTELOR LEMNOASE OROANE VEOETATIVE

'
-.La unele specii, lujcrii se transformă tn spini persistenţi (porumbar, _ muguri opuşi, amplasali ctte doi faţă în faţă, de o parte şi de alta
glădijă, mac! ura); la altele, se transformă în clrcei, ca la vijă, sau se Jălesc a lujerului (pal tin, corn); . . . .
îndeplinind rolul frunzelor (/ilocladil}, ca la Ruscus aculeatus.. _ muguri verlicilaţi; aşezali cite trei sau ma1 mulj1, la acelaş1 mvel lmpre·
Unii •lujeri stnt prevăzuji cu peri (lujeri păroşi) şi chiar cu spini.
Spinii , pot lua naştere din : jurul lujerului (răşinoase, ca talpa); .
- modificorea epidermei scoarţei, cind sint neregulat împrăştiaţi pe lujer După modul de gr-upan a muguri lor la subsoara f~nze~or~. aceşha pot fi:
şi se desprind uşor de la bază (măceş)~ _ muguri soli/ari, care stau cite unul deasupra c1catnc~1; .
- modificarea slipelelor, cind stau cite doi lateral fajă de mugure (salcîm); _ muguri suprapu.şi (seria li) adică unul d~upra altu1a {ex: lomcera) ;
- modificarea nervurilor frunzei , cind spinii sint ramificaji sau simpli _ muguri CIJialerali aşeza li cite 2-3 unul linga altul (cc;>rcoduş) , de ~egulă
şi stau sub mugure {dracilă , agriş) ;
-modificarea lujerilor, cind sint puternic legaji de axul pe care s-au mugun"i colaterali se dezvoltă numai . dacă. mugurele
. . ) ax1lar a fost d1strus.
format şi sint aşezaţi cite unul lateral faţă de mugu.r e {păducel), sau dea- şi tn acest caz ei dau naştere la flon _(caiS, p~~1c .
supra mugurelui (glădijă) ; · Mugurii pol sta alipiţi sau depărta!• de luJ~" · _ _.
- modifilXll'f!tl virfului lujerilor lungi {verigariul) sau al brahiblastelor Mlrimea mugurilor diferă de la spec1e la spec1e. Dupa manme, se deose-
(păr, porumbar).
Prin zdrelire, sau in tăietură proaspătă, lujerii unor specii secretă un suc besc: . f t )·
_ muguri foarte mari, de peste 2 cm lungime {magnoha, ag, cas an porcesc •
lăptos (Fam. Moracee); altele, au un miros caracteristic (scumple., nuc, _ muguri mari, tntre 1- 2 cm lungime (scoru~ de munte); . .
mă lin).
Majoritatea plantelor lemnoase au lujeri cu mdduvă continuă sint şi excep- _ muguri mijlocii, cu• lungimea între 1 cm ŞI 1 mm, ca la maJontatea
tii, cu mădufJd lamelar lnlrerupllf, ca la nuc, sau fără măduvă, {găunoşi sau speciilor; . . _
fistuloşi), ca la caprifoi. Culoarea mdduvei este de obicei albă-gălbuie; la - muguri mici, sub 1 mm (gărduranja). _ . ..
unele speciii lnsă, poate fi roşcată {soc de munte) sau verzuie (păr). . La unele specii, mugurii nu se văd sau sînt foa~te p~lm aparenj1 , fund
numiji şi muguri ascunşi (Oymnocladus, sal~tm, rasom1e). . . . ..
o ă fonna lor mugurii pot fi: globuloş1 (aproape sfenc1), em1sfenc1,
'MUGUR II
ovoi~f. conici, fusiformi (înguslali la am~el~ cap~te)_ etc. .
Mugurii sint organe ce dau naştere uneori la lujeri cu frunze şi stipele (mu· Solzii mugurelui. au obiş'!uit consistenta p1eloasa ŞI tndephnesc rolul de
guri· vegelalivi sau foliacei), iar alteori la flori (muguri florali sau floriferi). protectie a virfului vegetahv. . . . ..
Mugurii florali sfnt de regulă mai mari, mai bombaţi şi cu vîrful mai rotun· Numlfrul solzilor variază de la o specie la alta ŞI uneon ch1ar la muguru
jit decit cei vegetativi (Pomacee, Salicacee). de pe acelaşi lujer. · . _ .. .
Unii muguri stnt micşti, tntructt din dezvoltarea lor apar atit lujeri cu Mu rii unor specii au un singur solz aparent (salcn); altele au 2-3 solz1
frunze ctt şi flori {stejari, pini). (tel), ~u prezintă numerOŞi S?lzi (stejari): Ctleva plante lemnoase (ex. SO·
Muguri! nonnall apar încă din timpul verii, numai pe lujerii anuali. fora, dirmox) au muguri nuzr, neacopenl1. de ~lz1.. . ..
Mugurii proventlvi sau dorminzi sint aceia care nu se dezvoltă la exterior · Mugurii florileri au obişnuit mai mulţ1 solzi ~ec1t ce1 v~eta~1v1 (nuc).
in anul următor formării lor, ci sint acop·erili de scoarţă şi pot rămîne timp Solzii pot fi rotunji\i, acumina\i e~c, cu margmea Intreaga, dmţată sau
indelungat in stare !atentă. ·..
MugurH adventlvi sau intimplători stnt aceia ce se formează neregulat cîliată, acoperiti cu peri sau glabn. • . .
pe tulpină In dreptul razelor medulare, sau pe rădăcină; la unele plante, Culoarea solzilor, deci şi a mugurelui, .~te i':' general b~una, cu d1~~~
.pot să se formeze chiar şi pe lrunze; obişnuit, ei dau naştere la lujeri sau nuante ; sint tnsă şi specii care au mugurn Vef'!l (pa!t~n de mW!te)_. ga
la rădăcini adventive. (plop negru), roşii (scumpie), cenuşii sau '!egr1 (fras~n1), precum ŞI cu pete
După poziţia lor, mugurii normali pot fi : neregulate sau cu marginea solz1lor d1fer1t colorat~ . .
- mugurii lerminali, aşezaji la . virful lujerilor; Cicatritta frunzei este urma lăsată de baza peţiolulu1 pe luJer după căderea
- muguri laterali sau axilari, cind se dezvoltă de-a lungul lujerilor, la frunzei . . . . f · 1 1 l"bero
subsuoara frunzelor. Pe suprafata cicatricei, se ob.servă n~l ŞI I!_OZI11a asc1cu ~ or 1 ·
După modul de repartizare a muguri lor pe lujer, se deosebesc : lemnoase ce au făcut legătura mtre luJel' ŞI frunza. . . . f
-'- muguri a/Ierni, sau spiralaji . cind stnt aşezaji irolat la diferite dis· Forma şi mărimea cicatricei , împreună cu numărul ŞI poz1\l~ urme1or ~­
tanje împrejurul lujerilor; uneori, muguri i alterni sint dispuşi tn acelaşi ciculare, constituie un elemen.t preţios in determtnarea specnlor lemnoase
plan de o parte şi de alta a lujerului, aşa numiţii muguri distici {ulm, lei); In timpul repausului vegetahv.
 ORGANe VEOETATIVE
24 NOTIUNI NECESARE LA DBSCR.IEREA • PLANTELOR CEMNOASE

Virful limbului (fig . • 7) se prezin-

tă de asemenea diferit: ascutit, sau
FRUNZA: acut, acuminat sau prelung-ascuţit,
lforgine - --7' obtuz sau bont, rotunjit, trunchiat r g h
In viata plantelor lemnoase sau retezat, emarginat sau ştirbit, o b c d t'

Cih - --.,J
Nrrvvro ---'!-"
!alero/li
frunzele synt organe care indepli:
nesc urmatoarele funcţiuni: asi-
milajia clorofiliană, transpiraţia
şi schimbul de gaze Intre mediul
extern şi plantă.
mucronat (terminat cu un vîrf scurt
şi subţire) sau spinos.
Marginea frunzelor simple (fig. 8)
poate fi întreagă ori cu inc1z11 1- J /1 l
••• , -
m n o p.
O frunză completă este alcătui­ mai mici sau mai mari; la unele Fig. 7 - 8aztJ frunzd:
tă din limb (lamină sau foaie) specii este prevăzută cu perişori o - rotunjltl: b - rordatJ: e - rt.nlforml : d -
aacitall: c - batatl : 1 - tru:n~hlatl : e - t~
peţiol (codijă) şi teaca pejiolului: fini (ciliată). tati : h -- euneatl
La baza frunzei, uneori se află Marginea cu incizii mici poate fi : VIrful frunui:
două frunzişoare reduse numi te - dinţată, cu din\i ascuţiţi per- l - tcut; 1- ocumlnat: le - obtuz: ' l ~ ro­
st ipele (fig. 4}. pendiculari pe margine şi cu inci- tunjit; m - trunchlal: 11- emarclnat; o - rau-
eronat; p - şplnos '
Frunze simple sint acelea care ziile rotunjite;
prezintă un singur limb .
-serată sau ferestruită, atunci ctnd din\ ii sint tndreptaji spre virful lim-
. ~run~ele pot fi sesile (fără co-
dlja) ş~ pejio!ate (cu codilă). bului şi au atit virful • cit şi -inciziile ascuţite;
fig. 4 - P6rfl/t frunzti Dupa lung1mea peliolulul se - crenală, cu · dinţii rotunjiţi şi inciziile ascuţite;
deosebesc : .frunze lung-pe(iolale, - sinuală, cu dinţii şi inciziile rotunjite şi rare.
Marginea frunzei cu incizii mai profunde poartă denumirea de margi.ne·
ŞI scurt-peţwlate (!ig. 5). Frun-
lobaliJ. ln acest caz, inciziile se numesc sinuri, iar segmentele dintre ele·lobi.
zele sesile şi cu limbul prelun- După modul de dispunere a lobllor (fig. 9), se deosebesc două tipuri:
git pe lujer se numesc decurenle· -penal-/obal, cu lobii de o parte şi de alta a nervurii mediane;
dacă marginile inferioare ale Iim: - palmal-lobal, cu lobii dispuşi radiar la ext remitatea peţiol ului :
bului inconjoară lujerul, se nu-
După adincimea sinurilor, ambele tipuri pot fi:
mesc. f~unze . amplexicaule, iar a- - fidate, cind sinurile nu depăşesc mijlocul jumătăţii limbului;
a h c P. tf tunci cmd două frunze opuse con- - partile, cu si nuri mai adinci ca mijlocul jumătăţii limbului ; .
Fig. 5 - Modul de prlndtre Dl frunu/or pe lujtr : cresc la bază !mprejurul lujeru- - seclale, cind sinurile pătrund ptnă aproape de nervura mediană.
lui sint frunze conafe.
tJ - seslll: b - pefiolat.J: ~ - dMurentl: t1 - ampfe·
xieaull ; ' - tonlll . Forma llmbului (fig. 6) poate La unii arbori, forma şi mărimea frunzelor variază foarte mult (polimor-
h : rotundă, orbiculară, subrotun: fism foliaceu), cum se tnttlneşte la iederă, dud, plop alb, Sassafras olficinale,
fig. 6 - Diferite form~ de frunu : Broussonelia papyrifera· etc.
dă, ovată, obovată (cu virful in
c J. ro h1ndJ: b - subrolundl: c - e.llptld; d -
ova 1 . t - oboviiiA; 1 - oblongl; g - 1anetoltU • josL, eliptică, oblongă sau alun- Fig. 9 - Modul de lobpre Dl frunzelor:
h - şubulatl: 1- llnlarl; 1 - romboJdall; k - trl: glia, lanceolată, liniară rombo- fig. 8 - Marginea frunzei:
un1Jhlularl: 1- cordatl: m- reniiorml o - pt.nat-lobat: 'b -· · ptnat-fldat: c -
idală, triunghiulară sau deltoidă o - tntreafl : b - dlntatl:
e - urât : d - cnnatl: J>C!-ftlt·partlt: d - ~nat·:Se.ctat: t-- fatmai-
cor~ifor~ă (in fonnă de inimă): ~ -:- slnuatl Jobat: f - pa1m•t- fldat: t - palma ·parUt:
li - p•1mat·S~ebt.
remforma (in formă de rinichi)
etc.
Majoritatea răşinoaselor au
·a b c d g frunze acicu/are (inguste şi lini-
are) sau solziforme. ·
. Baza llmbu lui (fig. 7) poate
h: rotunjită, cordată, reniformă
sagitată (ca o săgeată), hastatâ
(ca o suliţă}, trunchiată {retezată)
....
1' j k l m ingustată, cuneată (prelung-tngus:·
tată), asimetrică.
a 6 c d e e r g h
 •

26 • NOTIUNI NECESARE LA DESCRIEREA PLANTELOR LEMNOASE ORGANE DE REPRODUCERE ZI .

1 Frunze compuse. In cazul cind 0

singură nervură principală, .ac?st~ se numeşte şi ne01ură med~. Ner-
sinuri le sint attt de adinci te inctt vurile care dau din nervura pnnctpala se numesc nervur• secundare, acestea,
pătrund pînă la nervura mediană la rindul lor se divid tn nervuri terţ1are. .· .
sau pină la virful peţiolului, se- Durata frunzelor. La majoritatea plantelor lemnoase D1cohledonee, frun-
parind astfellimbul in mai multe zele apar primăvara şi cad toamna. Acest fel de frunze se numesc clizil·
L
foliole prinse fiecare cu un pe- /oare sau caduce. . 1 • o· t'l d
La cea mai mare parte dintre G~m":osperme_ ŞI • a c~teva . ICO .' e on.~
ţiol, asemenea frunze se numesc
1 frunze compuse (fig. 10). Frunzele (iederă, Buxus), frunzele se păstreaza ŞI peste 1a~a ma• mult• am tn ştr.
! b c compuse pot fi : acestea se numesc frunze persistente sau semperv~tescente. .
Fig. 10- Dl{tr/u tipuri dt t~MXJflunl : - penat-aJ~T~puse, cu foliolele Fn 10z.e marcescente sint acelea care după uscare rămîn aderente pe luJer
o - un1nuvl : b - dlcolomlc:.A ; e - <'Utb•ll; dispuse simetric de o parte şi ptnă spre primăvară. .
1
d - pu.a ll : 1 - pelrNtl
de alta în lungul peţiolului cer Inainte de cădere, frunzele îşi schimbă culoarea, .devenmd galbe";e, brune,
mun numit ~ahis (salcîm, nuc); roşcate sau ruginii, fapt ce interesează la alegerea ŞI gruparea arbonlor orna·
- palma/ sau digilat-compuse, cu foliolele aşezate radiar .la extremitatea mentali tn parcuri.
peţiolului comun (castan porcesc).
Frunzele compuse pot avea un număr par sau impar de foliole, numin· .
du-se, respectiv, paripenat-compuse şi imparipenal·compuse. Cind la rindul ORGANE DE REPRODUCERE •
lor şi foliolele sint penal-compuse, frunza este dublu-penal-compusă. In acest
caz, primele diviziuni se numesc aripi, pinule, sau foliole de ordinul 1 FLOAREA
iar ultimele diviziuni, foliole de ordinul Il, sau numai foliole. '
. Fata şi dosul frunzei pot fi: glabre (lipsite de peri), netede, vă/urale, lu- La plantele Jemnoase, floarea este organul de re~rod~cere sexuală, care
Cioase sau glauascenle (de un verde-albăstrui). după fecundaţie dă naştere la fructe sau seminţe. Ob1ş~u1t, floarea este .s~s·
După formaţiunile epidermice (peri, glande), suprafata frunzei poate fi: ţinută de un peduncul; la rindul lui, a~esta este termmat cu o parte laj1tli
- pubescenti1 sau păroasă; numită reaptacul, ce poartă toate parjtle Ho~ale. . ..
- /omentoasd, cu peri mai deşi şi încilcili ca o pîslă; Du ă felul cum stnt alcătuite, se deosebesc flo~t ~mpl~teş.' Hon mcompl~t~.
- scabri1, cu peri scurţi şi rigizi; Fl!rea completă (fig. 12) este _constituită dm. myeh.ş1,1nle florale (cahctu
- glanduloasd, cu glande; şi corolă) şi din părţile reproducatoare (androţeu ŞI goneceu).
·- vl.scoasd, acoperită cu o secreţie lipicioasă.
Nervaţiunea, sau modul de ramificaţie a nervurilor In limb, poate fi uni· Fig. 12- P/Jrţllt unei flori completeşiformddtcoroUlgamopela~:
nervă ca la r~şinoase (fig. Il); parale/li, ca la Monocotiledon~: dicotomică 1 - floare completl: 2 - coroll tubultrl: 3 - ~ampanulaiJ.
<1 - lnfundlbul lforml; 5 - h lpoc:rat erUorml; 6 - urceotatl
(Ginkgo); penala şi pa/mată ca la Oicotiledonee.
In modul de aranjare a nervurilor, se deosebesc: nervuri principale, acelea
ce pornesc de la baza lam inei; în cazul cînd din peţiol porneşte numai Stomifld.
'
Flg. 11 - Frunze compUJt:
t 1 - lmparlpe.nll·compus.l ( ... ltfm); b - dublu·padpenat compusl
Ctlldltl): e - palmat·compu.•l (<'atlln potcac); d - lrlfollaU; c - bJtu-
nltl (C'W'Pd d~ munte)

••
1

2 3 5 6
e

28 NOTI UNI NECESAJIE LA DESCJIIEREA PLAilTELOR LEMNOASE
Caliciu/ este alcătuit din totalitatea sepalelor şi reprezintă tnve.lişul flo·
rai extern, ce are obişnuit, o coloraţie verde . · ·
• Co.rola este alcătuită din totalitatea pelalelor; ea 'formează tnvelişul flora!
inler.n şi este mai totdeauna viu colorată .
•
Androceul este consti tuit din slamine şi reprezintă partea masculă a florii.
Fiecare stamină este alcătuită dint.r-un filarnenl şi o anteră cu saci polinici.
Girn:ceut ~t.e alcătuit din. un~l _sau mai mulţe ~ist~le şi reprezintă partea
femela a flom. La rindul lu1, piStilul este cons!JtUJI dmlr-una sau mai multe
carpele concrescute, formind ovarul, stilul şi sligmatul. In interiorul ovarului,
stau prinse ovulele.
. Invelişul flor~l.al~tuil din c~liciu şi corolă bine distincte se mai numeşte
ŞI penant; dac;a 1nsa sepalclc ŞI petalele au aceeaşi culoare şi dimensiune
poartă denumirea de perigon, iar părţile componente se numesc tepale sa~
follole.
. Cind sepalele şi petalclc sint libere iritre ele, se formează caliciu/ dia/isepal
ŞI corola dialipetaUI; atunci insă cînd sepalele şi peta lele sint unite între ele,
se formează caliciu/ gamosepal şi corola gamopetald.
Floarea incompletă este aceea la care lipseşte una din părjile descrise
ma1 sus.
· Florile fără de petale se numesc şi fiori apelate. Florile lipsite de caliciu
şi corolă se numesc flori nude. . punct, direct de pe lujer (cireş);
Filamentele staminclor la unele specii pot concreşte într-un tub stami~al.
(salcîm); la alte specii, numai · anterele se unesc Int re ele (Composee).
După modul de concreştere a tarP,elelor , ovarul poate avea una sau mai multe
încăperi (loji sau loculi), purttnd denu'mirea de ovar uni!ocutar; bi-, tri· sau
plurilocular.. Cind gineceul este format dintr-una sau mai multe carpele trans-
formate în tot atîtea pisU ie independente, se nu!'lleşte gineceu apocarpic (mag-
noii a), iar dacă provine din concreşterea carpelelor, se numeşte gineceu sin-
carpic.
După sex, se disting:
-flori hermafrodite (bisexuatE), care conţin attt androceul ctt şi gine-
ceul tn aceeaşi floare;
- flor i un/sexuale, care prezintă · numai un singur sex;
După modul de repar tizare a florifor ·pe arbore, se deosebesc:
- flori unisexuat-monoice, cind pe acelaşi exemplar se găsesc separate
int re ele atît flori femeie cit şi flori mascule ; de aici şi denumirea de ar-
bori monoici;
-fiori unisexuat-dwice, cind florile mascule se găsesc pe exemplare dife-
ri te de cele ce poartă flori femeie (arbori dwici);
-flori poligame, cind pe acelaşi exemplar se găsesc attt flori herma·
frod ite cit şi flori uni sexuate.
Florile unor planle lemnoase sînt prevăzute cu ţesuturi sau glande nec·
tarifere.
•
OROANE DE JIEPROOUCEU 29'
JNFLO R ESCENŢA
Flori le pol fi dispuse cîte una (adică solitar) sau grupate in anuniiţe in·
florescen{e (fig. 13).
La plantele lemnoase, se intilnesc obişnuit următoarele inflorescenţe:
- amentul, cu florile unisexualc, sesile sau scurt-pedicelate, aşezate la
subsuoara unor bractei, dispuse de-a lungul unui ax ; obişnuit, după coacere,
amentul cade cu totul (sălcii, plopi);
- rtu:$111ul (ciorchine), cu florile aşezate de-a lungul unui ax pe pedun·
cuii cam de aceeaşi mărime, avînd în general o formă alungită; dacă fie-
care din pedunculi pFezi(llă ramificatii, se realizează racemul compus (mălin,
salcim);
- paniculul se ase,amănă cu racemul compus, cu deosebirea că ramifica·
ţ ii le au lungimi ce descresc de la bază spre vîrful axului, ·formînd o in-
floresccnţă de formă conic- pirarnidală (sofora , oletar);
- corirnbul are flor ile situate în acelaşi plan sau convex , insă pedunculii
flora li pornesc de la tnăljimi diferite pe axul principal; corimbul poate fi
simplu (pal tin de cimp) sau compus (sorb) ;
- umbela are florile ajunse tot in acelaşi plan, însă pedunculii pornesc
rad iar de la extremitatea axului flora!; umbela poate fi simplă sau com-
pusă (Spirea sp.);
- fasciculul se aseamănă cu umbela, dar pedunculii pornesc din acelaşi
- capilulul are florile sesile, aşezate una lîngă alta pe acelaşi receptacul
(platan şi florile mascule la fa!1);
- clma prezintă o creştere limitată a axului principal, care se termină
obişnuit cu o floare; creşterea inflorescenţei este continuată prin ramifi·
caţlile laterale care se termin~ de asemenea cu o floare şi produc de fiecare
dal ă noi ramificaţii (salbă) .
Dupa aşezarea lor pe lujer , inflorescentele pol fi terminale sau axilare,
iar poziţia lor poate fi erectli, nutantli sau pendentli.
..
FRUCTUL
După fecundarea ovulelor de către polen, floarea încearcă o ser ie de trans-
formări, pierzind wnele învelişuri care se usucă şi cad, iar pereţii ovarului
Fig. 13 - Tipuri tk inflortsetn(e:
o - aplc: b - ament: c - racem: d - oorlmb; ~ - umbc:li; 1 - e~pllul ; 1- panleul: h - fa ş·
' C'lcul; 1 - el mi
h
a b c d f 9
 ;
1
1

!
- •

01\GANE DE REPRODUCEI\E 31
1 30 NOTI UNI NECESA~E LA DESC~IEREA PLANTELOI( LEMNOASE

se prefac in pericarp şi ovulele in seminje. Fructul ce se formează astfel este Conurlle de răşlnoasc sint nişte organe fructiforme ce nu se pat Incadra
rezultatul final al transformării ovarului, după ce ovulele au fost fecundate. Intre fructele arătate mai sus.
La Gimnosperrne, ovulul fiind aşezat numai pe carpetă, deci netnchis tn La unele răşinoase, conurile au solzi cărnoşi, formind un fel de falsă bacă
(ienupăr); la altele, sămînţa stă Intr-un inveliş cărnos, formînd o drupă
ovar, sămînţa rămine liberă Intre solzii conului ; aşadar , gimnospermele nu
formează fructe propriu-zise. falsă, denumită şi galbui (tisa, Ginkgo). ·
La ·Angiosperme, seminţele sint totdeauna închise tn pericarpul fructului
fig. 14 - Tipuri tk fructe ~1
După felul cum sint alclltulte fructele, se deosebesc: · oonuri:
• - plstale: dthiJ«nU (c:aracanl) ; b - plst.le lnde.hlwe.ntl (soforl): e - follcull (lplru}; d - fruct
-fructe simple, provenite dintr-un singur ovar unicarpelar sau ·pluricar· mu1tipu (zn.eurt): e - frud compus (platan): / - bul (llfit): 1 - drupJii lndel'lltttnll (~ lrtt):
11 - dt-upl dthls«.nli (miJ'chl pltk): 1 - e.ptull (S81e:d: 1 - frUct fab a.au poaml (mir)•
pelar, dar cu carpelele concrescute (prun); It - acllt-nl (alun) ; 1 - .. m.rl (ulm); '" - "mtrl (f'rasln): " - dlsanu~rl (p,~ltfn); ~ - plbuf
- fructe multiple, provenite dintr-un gineceu pluricarpelar, dar cu car· Jtlsi); • - C'OD (\.sUII)
petele libere, ~e S: ~ezvoltă sepa!at; fiecare fruct in ~arte poate fi achenă,
drupă sau fohcula, 1ar fructele m ansamblul lor dev•n poliachene (curpen
Jiriodendron), polidrupe_ (zmeură, mure), polifolicule (magnolia); '
- fructe rompuse, ce •au naştere din ~uparea fructelor provenite diri flo·
r iie unei inflorescente (duda, smochina).
După st'!rea. perlcarpulul, fructele se impart (fig. 14) tn două grupe: fructe
cărnoase ş• fri!tle uscate; acestea; la rindul lor, pot fi indehiscenle sau de·
hiscente.
Fructe cdrnoase indehiscente:
- tKu;a sau boaba,_cu un pericarp moale ce inchide o sămînţă (Lonicera),
sau ma• multe sem mle (ahn, coacăz, strugure);
- drupa, cu partea exterioară a perrcarpului cărnoasă, iar cea interioară
lemnoasă, cornoasă sau pergamentoasă , constituind slmburele ce Inchide o
sămtnlă (pruna, cireaşa, fructu l de dîrmox) sau mai multe se~inţe (coama); e
stnt şi drupe cu mai mulţi simburi (Rhamnus, Phel/odendron). d
• F r u c 1 e car n oase de h i s ce n 1 e, care se desfac neregulat sau
in val ve:
- drupiJ dehisantă (nuc, migdal);
•
- capsuliJ dehiscenlă (casta nul porcesc) ;
i Fructe uscate indehiscente:
- achena, conţine o singură sămînţă dezlipilă de pericarpul lignificat
(lei, ghindă, alună);
- samara, este o achenă cu pericarpul lăţit in formă de aripă (frasin,
ulm, mesteacăn, cenuşar);
- bisamara sau disamara, este constituită din două samare concrescute
F h j
la bază (paltin, jugastru);
- păslaia indehisantă (glădiţă, soforă, amorfă); •
- drupa uscatil indehisantiJ (scumple, Rhodotypus);
.• Fructe uscate dehiscente :
- fo/icula, care crapă de-a lungul lini ei de sudură a carpelei Spiraea.~
Magnolia); ·
' - păslaia. (leguma) ce se desch_ide atît pe linia de sudură, cit şi pe nervura
mediană a carpelei, formind două valve (salcîm, caragană);
- capsula, formată din mai multe carpete concrescute şi care la maturitate
se . desflfce in val ve (plop, sălcii, liliac).
F r u c te fa 1 se sint acelea la formarea cărora iau parte şi recepta·
eului sau învelişul flora! (măr, păr, scoruş, păducel, gutui, ma>şmon); acestea 11
sint de fapt drupe fa.lse.
k l
m n

'

32 NOTIUNI NECESARE LA DESCRIEREA PLANTELOR LEMNOASE
Ma~J.ia f~cte~or dif~ră .de !a specie la.sp~ie. Unele fructe se coc imediat
in pnmavara, pnn ma•, lUme (plop, salc11, ulm); cele mai multe fructe
se COC: în toamna primul.ui an •. iar 1~ un număr redus de specii, tn toamna·
anulu1 al do1lea (cer, pm1). La •enupar, pseudobacele se coc chiar in toamna
anului al treilea.
Unii arbori ajung repede la maturitate, deci încep să fructifice foarte
devreme (salcimul după 5 ani); alţii, fructifică foarte tirziu după 50---60 de
ani (gorunul, bradul). , '
. Tn c.ultura .P.ăllu.rilor, i!'teresează mult şi intervalul după care se produce
o noua fruchficaj1e, dec1 frecvenţa sau periodicitatea fructificaţiei.
l!nii. ~rbori fructific_ă anual (plopii, sălciile, ulmul, salclmul); la alţii,
penodiCJtatea poate a1unge de la 6-JO ani (stejar, Pinus cembra).
. Di~mlnarea ~rudelor ~i seminle!or..la arbori se face după împrejurări, prin
Sl'!!pla căder~ ŞI ro~togol_1re (ghmda, Jlf), prin vint (sa marele de ulm, frasin),
pn~ ape .<P~<?P· sale•~· anm); alte fructe pot fi împrăştiate de animale (ghinda,
nuclle ŞI Jlrul).
GE({MJNAŢIA
Germin~ţia (tncolţir~~ seminţelor ~oapte se produce mai uşor sau mai
~eu, dupa natu.ra spec1e~. Astfel, .~emmt:ele de salcie şi plop tncolţesc ime·
d1at; la cele ma1 "!.uite dmtre spec11_.. semm\.ele incolţesc tn prima primăvară,
1ar de la un numar redus de spec11 numa1 în primăvara anului al doilea
ca la lei, carpen, frasin. '
D~că prin .încolţire cotiledoanel~ sint .ridicate de tulpiniţă deasupra pămtn­
tul~'· atunc1 ~re Jo_c o _germma(te .eptg_u, ca la brad, molid, pal tin; cînd
co.hledoanele ramin m pamint, germmat•a se numeşte hipogu (stejar, castan,
Gmkgo).
Procentul de ~rminaţie poate uneori să fie redus (ca la mesteacăn şi brad)
pînă la 20-40%, sau poate· să ajungă ptnă la 80-90%, ca la molid.
LEMNUL
Tn descrierea arborilor, este nevoie să se cunoască şi insuşirile lemnului.
Lemnul ~te alcătuit din vase (trahee, traheide) fibre lemnoase, parenchim
lemnos ŞI .raze medulare. La unele specii, lemnul se diferenţiază In două
zone ~i~ţincte: alburn. şi duramen; prin. alburn se Inţelege zona exterioară
a tulpm11, care este m~1 ti~ăr~ activă. f~~iologic şi mai bogată tn umiditate;
duramenul este partea mtenoara a tulpmu, cu lemn matur şi mai inteiiS colorat.
. Lemnul difer~ de la specie la specie, după culoare, dezvoltarea albumului
ŞI d_uramenulu1, razele medulare, densitate, greutate, durabilitate etc.
Fo1~le pr~hită ~ ~h~ (trahei) formate din celule puse cap la cap,
dar r.a ra pereţ1 desparţ1ţon intre ele; lemnul de răşinoase prezintă numai
traheide; vase formate dm celule cu pereţi despArlitori diferiţi.
' . .. . :...... ' .
' .._
1
•. . .
NOŢIUNI îN LEGĂTURĂ CU PĂDUREA·.
.
Pldurea reprezintă o grupare deasă de arbori, care realizează tmpreunl
cu condiţiile de mediu o închegată comunitate de viaţă, capabilă să ţ~depli·
nească o importantă functie social-economică.
Arborelui tntruneşte totalitatea arborilor care intră tn constituirea )lă.dJuii;
el reprezintă primul etaj de vegetaţie al acesteia. Uneori, prin. ar.boret se
mai tnjelege- şi o por,ţiune de pădure deosebită distinct de restul pădurii
din jur. · ..
CoronarMntul este constituit din totalitatea coroanelor de la arboru ce
iau parte la alcătuirea unei păduri.
Compozitia se referă la numărul speci_ilor şi proportia lor de -participare
in compunerea unei păduri; In acest sens, pădurile constituite dintr-o sin·
gură specie se numesc păduri pure, iar cele constituite din două $aU mai
multe specii se numesc păduri de amestec. ,
Consistenta unui arboret exprimă gradul de apropiere a coroanelor, .sa'!
gradul de Inchidere a masivului. . • • .
Productivitatea unei păduri se referă la cantitatea de masa lemnoasa pe
care aceasta este capabilă să o producă pe an şi pe hectar.
Clasa de producţie exprimă capacitatea de productie a unui arbore! şi se
stabileşte în funcţie de inăllimea medie pe care o realizează arboriJ compo·
nenţi. La noi in ţară, se folosesc cinci clase de producţie, cea mai ma.r e
producţie fiind realizată de arboretele de clasa 1, iar cea mai slabli, cele
din clasa a V-a.
Specie principală de bază In compunerea unui arboret este aceea care pre-
zintă cea mai mare importantă cultural-economică. .
Specie secundară sau ajutătoare este aceea care completează speciile prin·
cipale in constituirea unui arbore! şi ajută la ameliorarea condiţiilor de
vegetaţie.
Subarboretul reprezintă desişurile de arbuşti care cresc sub adăpostul ar-
boretului, constituind cel de al doilea etaj de vegetaţie al pădurii.
Seminjişul este reprezentat prin totalitatea puieţilor instalaţi pe solul
pădurii şi care de regulă beneficiază de adăpostul arboretului matern. Se min·
ţişul , care s-a instalat în mod natural cu citva timp înainte de termenul
exploatării şi regenerării pădurii, primeşte denumirea de seminţ~ pruxistent.
Pătura lerbacee este constituită din totalitaţea ierburilor şi muşchilor ce
cresc pe solul pădurii.
Litiera se referă la stratul de resluri organice căzute din arbori şi arbuşti
pe solul pădurii (frunze, flori, fructe ramuri etc.). In cazul tnsă ctnd pe
ltngă litieră sint luate tn considerare şi celelalte resturi organice ajunse
pe solul pădurii (pătura ierbacee, animale moarte etc), atunci se vorbeşte
de aşa numita păturtl rruxuttl.
..•
- ,.·' .
•
• ·'
.
. •. ~ .... "......_.,,.,... '. . ... ..
.."
·~-
'
 •

Tf;ltMENI ECOLOGICI

Ecologla forestieră este o subdivizi une a Ecologiei genera le şi se preocupă

de studierea relaţiilor . dintre v,egetaţia pădurii şi mediul în care aceasta
tşi duce existenţa.
Condifiile ecologice se referă la totalitatea factorilor care definesc mediul
tnconjurător al organi smelor vii. ln ansamblul condiţiilor ecologice, se pot
distinge cinci grupe de factori: '
-Factori clima/ici, adică totalitatea condiţiilor meteorologice care d~fi·
nesc climatul unei regiuni (căldura, umiditatea, lumina , aerul etc.);
- Factori edafici, care definesc condiţiile de sol in care vegetaţia trăieşte;
- Factori orografici se referă la caracterele reliefului unui teren (alti tu·
dinea. expoziţia şi panta);
-Factorii biotici sînt reprezentati prin totalitatea plantelorşi animalelor,
care intervin în exislenţa pădurii;
- Factorii antropeici se referă la multiplele acţi'uni conştiente sau incon·
şliente prin care omul intervine activ in viata pădurii.
Staţiunea forestieră sau condiţiile slatJonale include numai primele trei
grupe de factori ecologic.i şi anume: factorii climatici, edafici şi orogr~fici.
Exigenţele ecologice se referă numai la condiţiile de mediu care interesează
de fapt existenta llnei anumite specii.
Temperamentul unei specii, In mod obişnuit, se referă la modul de corn·
portare al aceste.ia . faţă de lumină.
Art;!ltul unei specii reprezintă suprafata teritoriului pe care aceasta este
· răspindită sau creşte in mod spontan. ln cuprinsul unui areal, se distinge o
limită inferioară (sau sudică) şi o limită superioară (sau nordică). lntre aceste
limite, optimul de vegetaţie se realizează aco!o unde specia respectivă găseşte
cele mai prielnice condiţii staţionale, vegetind cel ·mai viguros şi dînd cea
mal ridicată productivitate.

Partea
a doua

DESCRIEREA
SPECIILOR
LEMN OASE

.. . •
 1
' :
' . • '· ~:'

..
" ..
1 •

'·'
DESCRIEREA SPECIILOR LEMNOASE

'

I n descrierea speciilor lemnoase, se va folosi pe cit posibil ordinea siste·

" matică adoptată de Academia R.P.R. pentru tmpărţirea regnului vegetal,
tn tncrengături, subt!lcrengături, clase, ordine, familii, genuri, specii etc.
r Men\ionăm că fală de editia trecută, de data aceasta , s·a lolo>it şi no\iunea
de cultivar, care se referă la o unitate derivată din cadrul unei specii şi
se menţine exclusiv prin cultură, pe cale artificială.
1 Culti varul se notează prescurtat prin cv., sau prin scrierea lui după numele
speciei, cu literă mare şi tntre ghilim:!le simple şi verticale. Exempl u: Popu-
Jus X euramericaruJ (Dode) Guinier 'Serotina', sau tn formă simplificată:
1 P. 'Serotina'; Prurws cerasifera var. alropurpuna J aeg., fiind considerati
1 cult ivar, se mai scrie şi P.'At~opurpurea' :
1
1 "
1
ln c r engăt u r a S P E ~MATOPHITA
1 (Ant op hit a , Ph'an e roga m ae)
t Această tncrengătură cuprinde plante care se reproduc prin seminţe.
Spermatofitele se împart tn două subtncrengături: Gy:nlWSpermae şi Anglo-
spermae.
' .
1 Subincrengătura GYMNOSPE~MAE

• Denumirea de Gymnosperma~ vine de la grecescul gymnos =gol şi sperma ...

1
i sămînţă; sint deci plante care au ovulele neînch ise inlr-o frunză carpe-
lară-ovar. .
Gymnospermele fac tranziţia de la Cryploga=~ vasculare sau Plerydophitae •
1
j ·~
<
.. la Angiospermâe; comparativ, ele apar superioare Pterydophitaelor in ceea ce
priveşte dezvoltarea organelor sexuale.

' Gimnospermele sint plante lemnoase cu tulpina obişnuit m:>nopoiială ;

1 ramurile de regulă stau dispuse tn verticil.
j P~rtul ~le obişnuit conic; nun:'l~ rareori se erezintă lăţ~t tal!ular ~ ~
1
..• '
la p•nul s1lvestru, cu aspect de fer1ea arborescenta- ca la Cu:adaoeae, sau cu
( .
t ulpini volubile- ca la Gnetaceae. .
.. .·. .. • •

'
·''1
'·
''
, ..
'-•
.
" ..... 1

•
. 'f,l ·~·.tJ
,.,_
•• .' \:;:1 _ .., • ... -.:c·•

•
 38 ()YMNOSPE!IMAe ()J tn;OOACBAE ·

Frunzele ·stnt aciculare, scvamoase sau solzi forme, uninerVe, cu structură

'
xeromorfă, rigide şi coriace, persistente şi mai rar caduce (Ginkgo, Larix,
Taxcdium). La C!JCfJS, frunzele sînt penat-<:ompuse, iar la Ginkgo, lamina
este lăţită tn formă de foaie bilobată.
Florile sînt unisexuate, fără înveliş flora!, sau cu înveliş flora! rudimentar .
Cele mascule stau grupate tntr-o inflorescenţă mică , asemănătoare unui ament;
cele lemele sînt constituite din numeroase carpete, care, neavind marginile
sudate, nu formează un ovar cu stigmat, ci lasă ovulele descoperite, aşa că
la fecundaţie, polenul ajunge direct pe, micropil. După fecundare, florile
femeie se transformă intr-un organ fructiform cu aspecte foarte variate.
Gimnospermele au embrionul cu mai multe cotiledoane; astfel, genurile
C!JCOS şi Taxus au numai unul sau două cotiledoane, iar la Pirws strobus ajunge
pînă la 12. · Arbore exotic (fig. 15).
. Ca şi la Angiosperme, c~eşterea în grosime a Gimnospermelor se produce
prin activitatea cambiului, care anual dă naştere spre interior la un inel
de lemn, iar -~pre exterior, la noi ţesuturi de liber ce trec la scoarlă.
. Lemnul prezintă o structură simplă , alcătuită aproape in intregime din
•• traheide cu punctuaţii areolate, la care se adaugă şi un număr redus de
•1••' cehde de parenchim lemnos. Tţaheidele areolate constitu.ie un caracter dis-
.•
t;" • tinctiv pentru recunoaşterea microscopică a lemnului de Gimnospermae.
~ . Lemnul, scoarţa, frunzele etc. prezintă in mod frecvent canale sau pungi
•
rezin ifer~. de unde . Şi denumir.ea de răşinoase; ca excepţie, se Jloate aminti
tisa, care nu are canale rezinifere.
.O rd,, GINKGOALES
In trecutul geologic, acest ordin a fost reprezentat prin numeroase specU.
Flora· actuală păstrează însă numai ci singură specie: Ginkgo biloba.
Această specie relict face tranzitia de la ord. Cycadales la Coniferales. ,
Farn. GINKOOACEAE Enlll.
•
Genul GINKGO L.
OINKGO BILOBA L.
Mărimea l, depăşind uneori tn patria de origine 30 m in înălţime şi
3-4 m in grosime. La noi tn ţară, .a atins grosimi de peste 1 m, cum se
, poate vedea la exemplarul d~n. pa~cul Şcolii medii ~~icole din Careii Mari.
Tulpina dreaptă, cu rarn•hcaţJe neregulat verhcJ!ată.
Sccar(a tn tinerete cenuşiu-gălbuie; mai ttrziu, formează pe tulpină un
ritidom cenuşiu-inchis cu crăpături largi.
Fig. 15 - Ginllgo biloba L.:
o - luJt.r cu muaurl; b - ramuri cu brahlbleal. frunze fi lloti maKule: ~ - flori
femeie: d- galbui: • - şlmfnll

'~
lf.
Gimnospermele au apărut după toate probabilităţile către sftrşitul perioadei
devoniene din era primară, şi s-au dezvoltat treptat atingind apogeul în pe-
rioada cretacică din era secundară. In flora actuală, deşi se găsesc in re-
gres, ele sint totuşi reprezentate ' prin specii din cele mai 'de seamă ce iau
r· parte tn alcătuirea masivelor păduroase.
Din punct de vedere sistematic, Gimnospermele 5e impart în următoarele
.
f. patru ordine:
i· 1.. Flfră înveliş flora/:
J a) Tulpina neramificată
.,r - frunze mari compuse ord ...Cycadales.
\ b) Tulpina ramificată
' -seminţe libere pedunculate ... ord. Ginkgoales. ·
~
a -seminţe lipite de carpelă ... ord. Coniferales.
2. Cu un început de lnveliş flora/... ord. Gnetales.
!
i •
! O r d. C Y CA D A L E S
•
· Acest ordin face legătura între Pteridofite şi restul Gimnospermelor. Cu-
prinde plante tnttlnite numai în regiunea tropicală şi subtropicală. c
..•
'
Au un pqrt asemănător cu ai palmierilor, prezenttnd mai multe frunze
penal compuse. Stnt arbori dioici, cu florile femeie ca nişte frunze. (er,tile ·e
ce se grupead la virful tulpinii, iar cele mascule de forma unor conu~i.
Sămin\a are un tnveliş dublu, cel intern este Iare, iar cel exterior cărnos.
' Di n acest ordin, se poate menţiona: Cycas rtr.JOiuta. D 6 "
 ~·
1
l
i
;'
• 40 OY~
•
Coroana piramidală .
Lujerii stnt de două feluri: lungi (macroblaste} şi scurţi (brahlblaste), pe
l,, care se observă cicatricele frunzelor căzute.
· Mugwii alternl, "oonici, stau aproape perpendicular pe lujeri; cicatcic:ea
j are două urme fasciculare. . mare de specii, care iau parte tn compuner~ lloret lemnoase ~ctuale; Se
Frunzele caduce, de 5-8 cm, lăţ ite ca Ja Angiosperme; Iimbul este tn evan-
1• tai, cuneat la bază, marginea bilobată sau neregulat· denticulat·lobată, cu
n~rvaliune dicotomică; stnt coriace şi susţinute de o c.odi lă lungă. P e lujţrii
i lungi stau altem, iar pe cei scurţi grupate ctte ~. lntrunzeşte prin apri-
lie; toamna, frunzele se colorează tn galben-intens şi cad prin (!Ctombrie.
r Florile unisexuat-dioice; cele mascule sint in formă ~de amenti cilindrici
lungi, grupaţi cite 6-8, iar cele femeie alcătuite din două carpele, ce poartă
cite un ovul'"deschis, aşezat pe o umflătură cărnoasă la vîrful unui peduncul
lung; dau prin hma mal.
Seminţele sint nişte false drupe- galbulus- lung-peduncubte, ase-
• mănătoare unor prune elipsoidale de cea. 2,5 cm, verzi la inceput ~ galbene
1 după coacere, avind un "Simbure tare acoperit de un tnveliş dirnos, prove-
••III nit din modificarea stratelor exterioare ale tegumentului ovulului.
Maturaţia anuală, prin octombrie, cînd învelişul c:ărnos are un miros ne-
plăcut . Mi€Zul stmburelu i dacă este prăjit devine comestibil. Se seamănă
de cu toamnă imediat după coacere. La ·noi tn ţară, fruclilică destul de
abundent.
Germinaţia bipogee, cu două cotiledoane. Se poate înmulţi şi vegetativ.
prin butaşi, marcote sau altoire; exemplarele obţinute tnsă pe această cale
nu formează tulpini prea drepte. ·
Creşterea tnceată in pr imii ani, apoi devine destul de viguroasă.
..
•
'
Longer;i/atea -peste 1 000 ani.
Lemnul prezintă calităţi tehnice superioare, fiind bun pentru timplărie .
Arealul. Originar din China orientală, unde se cultivă obişnuit tmpre-
jurul templelor; de multe secole, este folosit şi in Japonia. Fiind un arbore
cu un port deosebit de ceilalţi şi foarte decorativ, a fost introdus in Europa
încă din anul 1730, tn Olanda.
La noi , tn ţară, este cultivat prin parcuri şi grădini. De remarcat că fiind
un arbore dioic, exemplarele femeie crescute izolat rămîn sterile.
Cerinţele tJCQiogice. Specie iubitoare de căldură, dar din cauza secetelor
"1 prelungite îşi pierde frunza vara. ~ezistă bine la geruri (-2s•q, plantulele
' fiind însă sensibile la temperaturi prea scăzute. Este puţin pretenţios faţă
de sol, totuşi, pentru a creşte viguros şi a realiza forme frumoase. are nevoie
de un sol aftnat, reavăn şi bogat. Poate suporta inundaţii pînă la 2 săptămini.
Temperamentul de lumină; elagajul se produce tnsă. destul de greu.
ImporlanJa. Este un frumos arbore decorativ şi totodată interesant din
punct de vedere sistematic. La noi in ţară, poate fi cultivat cu bune rezul-
tate tn regiunile de ctmpie şi dealuri, ferite de geruri prea mari şi cu preci -
pitaţii suficiente. In prima iarnă, puieţii trebuie ocrotiti de ger.
Pe marginea aleilor, este recomandabil să nu se ptanteze decit exemplare
p!8scule obţinute prin alloire, intrucit seminţele produse de exemplarele femeie,
avind lnvelişul uleios, pot provoca alunecare pietonilor.
• •
TAXACZAB
O r d. C O N 1 F E R A L E S - C o n 1f e r e
Spre deosebire de celelalte două ordine - Cycadal~ şi Gink~les - ,
coniferele stnt un ordin mult mai vast, reprezentat pnntr-un numar foarte
•
cunosc cea. 50 de genuri, cu peste 500 de spec11, ceea ce tnseamna totuşt un
număr destul de redus faţă de Angiosperme. . .
Coniferele sint răspindite mai ales tn ţinuturile temperate ale em_1sfere1
nordiCe, precum şi In regiunile muntoase, und~ formea:ă aproap~ smgur~
masive tntinse. Multe din conifere stnt pretent•oase faţa de ferhhtatea. ŞI
umidilatea solului. Unele specii de .Pin ~i cupresa~ee vegetea"Ză tnsă ŞI tn
regiuni mai sudice-mediteraneene, chtar şt pe locurt arlde, st~ncoase. Unele
suportă umbri rea (tisa, bradul); alt~e SI!It foarte .pretenl•o:ase faţă de
lumină (laricele, pinul}: Cuprind arbon- ~· prea pulm arbuşh - .care pot
atinge dimensiunile şi vîrstele cele mai man, ca de exemplu.: .Sequo!D• Taxo-
dium etc.· majoritatea lor produc lemn cu foarte bune tnsuşm tehmce, capa-
bile să rikpundă la cele mai variate intrebui~t.ări : .
. . . . .
Au tulpini drepte, monopodiale, cu ramthcalte. ":erhctlată ŞI st~etrta
radiară . Doar ciliva arbuşti prezintli mai multe tulptnt neregulat ramtftcate,
formînd adevărate tufe: J uniperus communis, ~inus mo~/ana etc.
Coroana conică; numai unele specii iau o ~orma tabulara (de umbrelă} nere-
gulată, ca de pildă Pinus pinea şi P. sglvestns. . . . _
Spre deosebire de tulpină, ramurile au o snne.tne dorsl'-:entra!a tnt~-un
singur plan orizontal. Dacă o ramUYă plagi~tro~ă !a locu~ lujerulut ter~mal
şi devine ortotropă, obişnui t , simetria se schtmba dtn dorstven!cală in radtar~.
Frunzele sint aciculare sau solzoase, uninerve. şi cu linii ~e stomate; _conl•'!
canale rezinifere sau pungi de răşină. Acele perstste!lte se pastrează .ma• mulţ1
ani pe arbore; numai la ctteva genuri stnt .caduce-Lar:t~, Taxodwm. Frun-
zele stau aşezate pe lujer tn spirală şi mat rn ~n verhctl sau op.use ca la
fam. Cupressaceae, ori tn fasci_cule ca la genul La~'x. La ~nele spec11, frunzele
spiralate se pot dispune pectinat, cum ar fi la ltsa, brad ŞI Torreya.
Florile sînt unisexuat-monoice şi numai rareori dioice ~Junlperus, Tax~
etc.). Cele mascule stau izolate sau grupate in formă deamen~•; celefentele. dupa
fecundare, se transformă tntr-un organ lru~tiform den~m•t con ~au strob•!:
alcătuit din mai mulţi solzi pieloşi, lemnoşt sau cămoşt. Excepţte fac specu
din Fam. Taxact'« ş.a., la care seminţele sînt izolate. ·
Dintre conifere, numai citeva specii au faculta~ea de a .!~stări (tisa, PiriU$
rigida etc.), Intrucit attt mugur ii adventivi ctt şi cet prove~tty• se formează foarte
rar şi durează scurt timp . .Multe din specii .se ~t tnm~ll• ŞI pe cale vegetatlvi
din butaşi de vară, tnsă tnmulţl rea obişnuttli ş• sigura este cea prin sămtnţi.
Pe lîngă produsul principal, lemnul, unele conifer.e mai pot p~d~ce şi seminte
comestibile (PitwScembraetc.}, răşină,scoarţă şi chtar frunze, uhl!z~te la extra-
gerea substanţelor tanante, farmaceutice, sau alte preparate churuce. '
Au un frumos aspect decorativ, datoriti( portului zve!t, mereu ~erde şi col~
ritului variat, ce produce efecte şi contraste mult ~prectate tn arbttectura ~­
sagistică a parcurilor şi regiunilor de interes turtstic. .. ,' · ·:j
 TAXACEA"t··' ·.ta
42 GY"'NOSPI!~~E
•
'
l Caradenle lfenerale de deosebire pentru ~ele trcl familii din ordinul Conlferales,
spontane la nof· In ·tarl Genul TAXUS L. •
...
~ - . Din acest gen, unii autori citează 12 ·specii: altii. consi~eră numai ~
~
• J. Fam. TG«Cll"H Llndl. . 11. Fam: Plnouu Llndl. 1L f'am.c:J'/ ft.SOCftle singtiră speeie colectivă- Taxus baccata - cu 12 _subspecn. ~tnt arll<;~CI
. 1
F: W. ct't't
şi arbuşti răspîndiţi in regiunile tempe~ate ale emrsfere1 nord1ce. Flonle
,. mascu le se dezvoltă in muguri n~;~meroş1 , format~ la su~suoara fr~~elor
1. .Frunte alterne.' actcu· 1. Frunze altcrne, ;ckulare. 1. Frurue opuse saU verticilate, tncă din toamna anului precedent; au 6 - 14 stamme, cu f~lame~te ia\•te la
.
Iare, turtite turlite: semiciJindriee sau
prisma tie<
solz.lforme sau scurt aclculare
virf. Florile femeie stnt sol itare, cu trei perechi _d~ S?~z1 ŞI un smgur ov~l.
Sămînţa are un tegument lemnos şi este acopenta mcomplet de un ani
2. Arbori dioid, excepjio· 2. Arbori monoici, cu r~şlnă 2. Ar~rl monold şi dioicl;
na 1 monoici ; firl ră. . contin multii
. rilşln~
şinl TAXUS BACCATA L.- TisA
3. Nu lormeari conuri. 3. Formeată totdeauna 00• 3 . Formează totdt:auna conuri Arbore indigef!. (fig. 16). • • . . . .
Seminte soli tare, aco· nuri, cu . .solzi imbricati. • (ade.eori mici), cu ·.solzi lm· Mărimea a III-a , putind ajunge insa tnal\1m1 ŞI peste~ m, cu d1am~t~e
perlte cu tnvellş căr - ~oşi sau lemnoŞI, llborl. bricajl sau ~alvajl; pi eloşl. excepţ ionale de circa 3 m, realizate prin .concreşterea ma1 multor tulp1m ;
nos. Nu slnt aripate injele In general ari · lemnoşi sau cărnoşi, liberi
uneori rămine ca arbust.
paie sau oonerescutl. ·Semlntele
. blaripate sau nearipate 1nrădiicinarea pivotant-trasantă. · . .
Tulpina numai la unii arbori creşte drept ŞI se _poate urmăr! pina la
_
4. Embrionul cu douA co· 4. Embrionul cu 4-5 (12) 4. Embrionul cu 2-6 ~otiÎ~· virf· ·exemplarele provenite din lăstari formează .ma• multe tulp1m, _ce se
tiledoane
. ootlledoane doane · tnd~ ca o tufă sau devin chiar tlrttoare. Tulpinile bătrîne prezintă obişnuit
caneluri. - f ă d t· ··
. Scoarta tulpinilor tinere este brună·roşcata_; orm_eaz • ~ 1mpur1u un
· Prin areatul t ntins, productivitatea ridicată, dimensiunile mari şi calităţile ritldom cenuşiu-roşcat , care se ~xfoliează in plAci alung1te, lasmd descoperită
multiple şi preţioase ale lemnului, precum şi prin cultura uşoară, diversitatea scoarta netedă , de culoare roş1e·v1olacee.
cerinţelor ecologice, amplitudinea largă de adapt~ şi aspectul lor ornamental,
coniferele prezintă o deosebită importanţă, atit din punct de vedere cultural, Fig. 16 - .Ta.rus boccoiD L.:
cit şi economic. · .. ·' d - Jujtt CU flori mu.cule: b - lult:t CU flori ftm.t:le;' e - floar• r1C~ll ; d- flo.tt .
, . femel• : f ~ aeet hane tn•ratbul : f .- se.mlnţe: C- .P'" u
Din acest ordin, pot i!Jteresa cutura forestieră sau horticolă a ţării noastre,
următoarele familii: Taxacee, Cephalotaxacee, Araucariacee, Pinacee, Taxo-
diacee şi Cupressacee.

Fam. TAXACEAE Lindl.

Această familie cuprinde arbori şi arbuşti apar\intnd la 12 genuri, ce
stnt răspindite in ambele emisfere, din regiunile temperate pină tn ţinuturile
tropicale. Prezintă frunze liniare sau liniar-lanceolate, decurente, persistente, o
inserate tn spirală, dar dispuse adeseori pectinat. Au flori dioice şi e)lcep·
\ional monoice. Florile mascule stau izolate la subsuoara frunzelor şi mai
rar tn spice cu şase sau mai multe st4.mine; cele femeie, solitare, cu c.lte
un singur ovul, fiecare floare avtnd la bază ci\iva solzi. imbrica\i. După ..
J.
fecundare, baza ovulului dă naştere um!i formatiuni cărnoase numită arii ,
care acoperă par\iai sau total sămtnta: prevăzută cu un tegument· tare. Plan·
tula dezvoltă obişnuit două cotfledoane. Lemnul nu contine canale · rezi·
o ()
.. f ..
nifeie. . ' ' .. ••
. ~in această familie; la noi în ţară cresc spontan arbori din genul Tax!fS.: c
pnn parcuri , se tnttlnesc şi exemplare cultivate aparţi ntnd genul ui T orreya. d .. ' •)
 ''

TAXACEAE

Coroana arborilor izolaţi este larg·pirami dală, cu crăci numeroase dispuse

ner~ lat ptnă aproape de supra fala solului şi cu frunziş foarte des; ramurile In trecut, tisa era mult mai răsptndită In ţara noastră, aşa cum arati
de)~ cresc paralele cu tulpina, iar cele dinspre ·virf Tntinse tn lături. Carac- şi toponim ia (Tisău, Tisăuji, Valea Tisei etc.); fiind tnsă căutată ~tru
terls!tc este faptul că pe tulpină adeseori apar şi crlici lacome. La bătrtriete lemnul său pretios, a fost In multe părj i exterminată, rămînlnd astăzi canto-
multe ramuri se usucă şi coroana devine !ntreruptă. ' nată numa i în locurile stincoase, greu accesibile.
Lujerii verzi·gălbul cresc zvelt şi sînt dispuşi distic. Cerinţele ecologice. Vegetează foarte bine tn climatul montan oceanic,
Mu!lurii tngrămădi\i la virful lujerilo~. sint ovoizi şi prevăzuli cu solzi cu o ridicată umiditate atmosferică. Suferă citeodată de gerurile de iarnă,
VetZUI . . iar vintul rece şi uscat din timpul iernii ti provoacă brunifkarea frunzelor.
• • F~unzele pe.r~islente, acicular·lălite, ptnă la 3 cm lungime, scurt-acuminate Tisa preferă formatiunile calcaroase, fiind pretenlioasă fala de umiditatea
la v1r~. 1~ ba.za !ngustate tn.tr-un peliol ~urt decurent pe Jujer, stau inserate şi fertilitatea solului. Creşte viguros in locurile umbrite, prin chei sau la
In sp1rala ŞI dtspuse pec!tnat; sint pteloase, slab xeromorfe fără canale adăpostul abruptelor, unde găseşte umiditatea atmosferică necesară.
rezin!fere. In loc de răşină,. conţin un alcaloid otrăvitor (taxi~a), din care Temperamentul tipic de umbră; tisa este arborele cu temperamentul cel
cauza nu sint mtncate de ammale. Se deosebesc de cele de brad prjn aceea mai pronunţat de umbră dintre toate speciile forestiere de la noi. Se mul·
că sint mai n'ioi, cu virful ascuţit, nervura proeminentă pe ambele fete de !urneşte şi cu numai 1/100 parte din luminozitatea normală, suporttnd cu
un verde·tnchis·lucitor pe fală şi verde-gălbui pe dcis. ' succes umbrirea deasă a pădurii, mai ales In prima parte a vielii. Vegetează
Florile unisexuat-dioice şi numai rar€ori unisexuat·monoice apar devreme însă destul de bine şi In plină lumină ca arbore izolat prin parcuri, fapt ce
primă~ara, .Pe luj.uii anului prtcedcnt. Cele mascule sînt globulare, galbene, nu schimbă tnsă cu nimic temperamentul ei tipic de umbră.
cu sac~ polrmct, 1ar cele femel~ stau invelite In mugure. Vătdmdrile. Tisa este rezistentă la vătămări le ciupercilor şi animalelor,
SemU!ftk,- ţa!bulus-;- lung1 de aproap~ 1 c~, ov~ide; tegumentullemnos îşi reface uşor rănile.
este acoptnt ptna aproape de virf cu un m:vel1ş carnos (arilul) ce are o 1mportan(a. Lemnul de lisă este foarte val oros, fiind Intrebuintat la
culoare roşie·brumată şi este comestibil. · ' mobile fine şi piese mici decorative; din cauz.a rarităjil şi a dimensiunilor
~a_turatia a!"ual~. prin septembrie-octombrie. Diseminalia se face prin reduse, nu poate forma obiect de largă folosinjă. · .
pisan-·stu.m, mterle etc.- care, neputtnd digera tegumentul tare,. le In schimb, tisa este lntllrtită foarte des prin parcuri, fiind unul din. arborii
elimină tn locuri indepărtate. .· · preţuiţi din punct de vedere ornamental. .
Maturitatea arborilor începe de pe la 20 de ·a ni. Datorită facultăţii de a produce lujeri proventivi şi tnttmplători, se poate
Periodicitatea aproape anuală; fructificaţia destul de abundentă . tunde şi modela foarte uşor, tntrebuinţtndu·se pentru garduri v'ii Şi -ca
Pu~erea germinat~vif cea: 80% , se păstrează pînă la 4 ani. Seminl.ele se exemplare izolate. Coroana se tndeseşte şi formează un frunziş bogat şi
seamană toamna ŞI germ111eazi foarte greu, a bia In primăvara anului al neintrerupt. Se poate transplanta uşor chiar şi la virste lnaintate.
treilea. Tisa fiind ocrotită de lege ~ monument al naturii, in viitor se recomandă
Germinafia epigee; plantula prezintă deasupra solului numai 2 cotile- impiedicarea distrugerii ultimelor exemplare ce se găsesc spontane prin
doane. · păduri; în acelaşi timp, se va intensifica răspîndirea ei pe cale artificială.
_TnmuiJirea vti]elati~:d. Tisa are facultatea de a se Inmulti şi prin lăstari, Creşterea extrem de tnoeată a tisei este compensată cu prisosinlă de calităţile
fară Insa a draJona. De asemenea, se butăşeşte uşor, iar ramurile acoperite excepţionale ale lemnului, pr.ecum şi de u~urinla culturii.
• de pămint marcotează. · Prin parcuri şi grădini botanice, se mai Intilnesc următoarele varietăţi :
•' Creşterea. Dintre conifere, tisa are creşterea cea mai tnceată formind var. fastigla/a Loud. (Tisa de Irlanda), care oe caracterlzeazl pria coroana colwnnarl
' inele anuale extr<m de inguste. ' şi a« le curba le;
'
1
Lcnge~:ilafla foarte mare, ajungînd pînă la 2 ()()()- 3 ()()() de ani. var. adpressa Carr., ou e«oana lllil·n<regulatl. a~le mld de 6-10 mm fi cu
i Lemnul cu textură fină prez!nţ~ al~um Ingust şi duramen roşu-brun, virful obtuz.
1
este. dens, greu! tare, foarte ~~~site şr tratnic. Intocmai ca şi frunzele, lemnul
de hsă nu conţ1ne canale rez1mfere, ci nmnai alcaloidul taxină. Genul TOR.REYA Arn.
Arealul. Arbore originar din Europa, llltinztndu·se de la Oceanul Atlantic
/. ptnă tn sudul Mării Caspice; ajunge şi 1n regiunile nordice ale Africii. De Este răsptndit tn Extremul Orient şi in regiunile subtropicale ale Americii
asemenea, creşte spontan tn Caocaz, O imeea şi chiar tn zona forestieră a de Nord. •
Ucrainei, unde rămîne sub formă de tufă. Acest gen tntruneşte arbori de mărime mijlocie, cu frunzele tot pectinate
La n.oi in ţară, se tnttlne~te în regiunile m~ntoase ·~in Carpaţi şi Apuseni, ca la ti să, dar mai lungi, rigide, puternic înjepătoare şi pe dos cu două
sporadic sau in buchete mar numeroase, local1zate pnn arbci'retele de fag cu dungi albăslrui·lnguste.
răşinoase. Rar coboară şi in regiuni joase, cum ar fi pe malurile Dunării Flori unisexuat dioice; din cele două flori femeie ax ilare, la maturitate
• (Cazane) la 90 m altitudine, sau pe dealurile HirUului. . rămine numai o singură sămînţă, fnvelită complet intr-o manta cărnoasă .

••
 \1
\
\
CePJiALOTAXACEAE 47
OYMNOSPEI\MAE

Sutaşii ob\inu\i din ramuri laterale dau naştere la forme neregulate.

. Maturaţia bienală, germina\ia hipogee cu două cotiledoane .. Creşterea Exemplarele provenite din sămînţă sînt mai decorative 'prin ramificajia
destul de rapidă; lemnul dens, asemănător celui de Buxus. Se pot inmulti dispusă aproape in veri icil.
prin butaşi şi prin altoire pe Taxus baccala.
Prin parcuri , se inltlnesc rar T . nuci/era, T. californica. · ..
•
TORREYA CALIFORNICA Torr.

TORR E YA NUCIFERA (L.) S. el Z. Specie exotică.

Mărimea de 10-15 ·rii, ajungînd uneori în patria de origine chiar la 30 m
Specie exolică (fig. 17). !nălţime. · ·
Mărimea pînă Ia 10 m; adeseori rămîne arbust. Scoarţa brună-cenuşie.
Scoarţa brună, cu solzi par\ial dezlipiji de tulpină.
Ramurile în verticil sau alterne. Coroana piramidală, devine rotunjită la bătrine\e ; ran:mrile în verticil.
Lujerii dispuşi .aproape distic, la inceput verzi, apoi bruni-lucitori. Lujerii dispuşi aproape dist ic. .
Frunzele <ll:ÎCulare, de 2-4 cm lungime şi 3-4 mm lăţime (mai mari pe Frunzele aciculare, mai lungi , pe exemplarele tinere de 5-6 cm lungime,
exemplarele tinere), aşezate distic, liniar-lanceolate, drepte sau foarţe puţin pe faţă convexe şi de un verde-mat-intunecat. iar pe dos verzi-brumăriu. ·
1 curbate ; vîrjul ascuţit, puternic tnjepător, peţiolul foarte scurt şi răsucit; Seminţele- galbulus-ovoide, mari de 3--5 cm, verde-brumat; la virf cu
frunzele pe faţă convexe şi evident lucitoare, pe dos plane, cu nervura

l mediană slab proeminentă şi avind două dungi de stomate înguste, albăstrui.

un ghimpe. .
Florile dioice; cele mascule alungit·elipsoidale, pînă la 13 mm lungime. Ma/uraţia are loc in toamna anului următor.
Seminţele- galbulus- ovoide, de 20-35 mm lungime, cu un tnveliş Germinaţia după un an de la semănare.
1 cărnos brun-deschis, neplăcut mirositor; conţine ulei comestibil. Se înmulţeşte şi prin bulaşi de primăvară şi de vară, cultivaţi în seră sau
1 Maturaţia. bienală ; se mai poate înmulţi prin lăstari şi butaşi. in pepinierc adăposti te. Se mai poate altoi pe lisă.
• Creşterea înceată . Nu este atacat de insecte, datorită mirosului neplăcut degaja! de lemn,
'
j Arealul. I nsulei~;\ japoneze. La noi, este rar cultivat prin grădini botanice.
Interesează numai ca arJ>ore ornamental.
frunze şi seminJe.
! Arealul. Munţii Sierra Nevada şi California,, unde urcă pînă la 1 500 m,
J in statiunile umede din apropierea apelor.
1 Fig. 17 - Torrt!f(J nut:lfua (L.) S . el Z. :
a - luJer cu act; b - de taliu de ac : ~ - rtoue femeii: d -1ujtr tu t •lbul
La noi, se culti vă uneori ca plantă ,de seră. Ar _putea .fi introdusă în unele
regiuni mai calde, In şta\iu'ni adăpostite, cu sol umed. In parcul dţndrologic
Simeria, există un exemplar femel de 80 de ani, cu diametru! de peste
l xJ
30 cm şi inalt de circa 6 m.

Fam. CEPHALOTAXACEA E F. W. Ne~r .

Jl Genul CEPHALOTAXUS S. et Z.

!
Cuprinde cinci specii de arbori de mărimea a III-a şLa Il -a din Extremul
Orient (China, Japonia), cu frunze acicular-lăjite, curba te, mai lungi decit cele
de tisă (20-80 mm) şi ceva mai înţepătoare, pe dos' cu două dungi stomatifere
late. Pcţiolul decurent.
·' Floril e dioice, rareori monoice, terminale; cele mascule numeroase (&-9).
b în capitule globuloase; cele lemele cttre trei, peounculate, fiecare cu două
carpete şi ctte două ovule, din care unul se dezvoltă intr-o·săm!nlă mare,
cu un înveliş cărnos bogat în ulei. Mal uratia obişnuit bienală; embrionul
d
. . ....
cu două cotiledoane.
. . •. ..
a ...
 i
1 ...
1 PIIU CEAE

i CEiti4LoTAXUS DRUPACEA S. et 2.
Fam. ARAUCAR.IACEA)! P. W. Ne~fer
Specie exoticd (fig. 18).
Milrimm ~-10 ~· s_a~ numai arbust cu mai multe tulpini. Cr.rpri.olk specii din emisfera sudică- Noua Caledonie, Nooa Guinee.
Australia ~ Alllerica de ~ud.
Scoarţa bruna:r~lahca, cu solzi desfăcufi de trundri. Stnt arbori de talie tna.,tă, cu o tulpină foarte dreaptă şi cu ramifia(ie .
Ramunk verhc1late, mult tnlin.se in lături. tipic 1reeticilatl .
Lujerii dis~uşi aproape dis tic, adesea . opus, cu scoarta verde-tnch. Frunz..)e lăţite sau acicuJar-subulate, dispuse spirala! sau pectinat. Florile
Frunuk ac1culare, de 2--4 cm lun · d 11 . . · IS. unisouat-ilioice, grupate in conuri; pe carpe.lă se găseşte un singur ovu.l
distic, alterne, curbale, slab tnjepăloa~eml~ v~ ·u d~ taf_ra, pl~loase: di~use previltrt cu UD solz.
cu nervura mediană evidentă · •. J'e a~ verzHnchls·IUCJ tor La noi, se intnMSC cultivate tn seră următoarele specii :
stomate albicioase. ŞI pe dos cu doua dung~ late, formate din
AraucarUi exalsD R. Br., cu frunze dese acicuJare, scurte şi curbate.
de~~n!: ~g~lbuJ~s =adesea_ ~litare, pendente, o~oide, Orune-roşcate, Arauauia brasiliana A. Rich., cu frunze lăţite la bază ~ prelung-ascuţite
de semănare. gune ŞI 1 2 cm laflme. Semmtele trebu1e slralificate inainte la vfrf, dispuse des tmprejurul ramurilor.
~%fe6rfi::i fh:~e fnm.;llli. pri~ butaşi şi altoire pe lisă.
Exi"'ft'~le .!.~.u:e. nCeraponoa
..,.•. .,.. ~ ŞI. Ouna, ~ode creşte ca ·specie· de amestec.
e un climat m
Fam. PINACEAE Llndl. (Ahietineae, Abiefaaoe)
permeabile, cu su icienlă umiditate. al bltnd, solura ferhle, afinate, A.:eastă mare familie cuprinde numeroşi arbori şi ctţiva arbuşti răsptndili In
1
. La
Tempe~amentul ~e sem_lumbră; este sensibil la arşi la soarelui
001 • poate fo cul11vat numai in regi ' 1
1· ~1d~, cu.
·
tntreaga emisferă nordică, de la limita polară a vegetaliei forestiere ptnă in
apropiere de ecuator; tn 11111nli, se ridică ptnă la limita altitudinală · a
,1 suficiente, in locuri adăpostite, asigurt dun! e "fprecipitatii pădurilor.
tmpotri.va ~~~lui, ~ar tn restul vielii cont~a u~~;Tiei.n pnmu ano protectie Cele mai multe din specii se tnttlnesc tn regiunile temperate"numărul lor
La S1meroa, se gasesc numeroase exern • f • • reductndo·se către limita pădurilor spre pol, ecuator sau in altitudine.
tnăllime şi cu diametru! de ~ cm 1 P1ll!e t'!' dorma de tufa, de 4--5 m Obişnuit, au tulpini monopodiale şi numai rar simpodiale, ca la unele
in1ere:5ant arbust ornamental. • n Vlrs a e cea. 80 de ani. Este un specii din genul Pinus.
Coroana regulat-conică'; rareori este neregulat-lăţită sau tabuJară, ca .la
Pirw.s pinea ~ Pirw.s sglueslris. Une.le specii au formă de tufă, ca Pirws
Flg 18- CqifiiWhuus d r - S et z. montana.
• - laju cu flori rnat~ule; b - Jujtr ce flor1 te~t.e; c _. ctdaU; ·dt .-c· ~ ...-. Ramificafia obişnuit regulat·verticilată; prezintă uneori şi ramuri inler·
tn IPib• l • - .,...,., 1ODe
1 mediare, care au luat naştere din muguri proventivi, ca. de pildă la molid.
Lujerii şi mugurii au forme şi coloraţii caracteristice, puttnd servi la
deosebirea speciilor.
La unele genyri, se constată attt lujeri lungi, cit ~ lujeri scurti (Piruu,
Larix, Cetlrra,) ; lujerii scur(i, dupăctfiva ani, cad sau Se transformă tn lujeri
lungi. La alte gerwri, se dezvoltă numai lujeri lungi (Ables, PiatJ, Pseudtr
1 lsu[.a etc.).
1 Frunzele aciculare, uninerve, au canale rez.inifere, stnt persistente şi mai .
rar caduce, ca la I..arix şi Pseudolari:c. Au o structură xeromorfă; sînt Inse-
rate spiralat pe intreaga lungime a lujerilor, crte una sau cite 2-5 tntr·o
teacă, ori stau grupate tn buchete (smocuri) şi formează chiar rozete la virful
lujerilor scurti ca la Larix şi Pseuddarix. Pe Jujerii ortotropi, acele stau
imprejur, iar pe cei plagiotropi se aranjtază In funcţie de lumină; forma
şi dispunerea frunzelor diferă după locul şi condiliile de creştere. Cicatricele
rămase după căderea frunzelor servesc pentru deooebirea genurilor i ntre ele.
Florile unisexuat-monoice. Cele 1118SC111e stnt in formă de amenţi gălbui,>
terminati, sau la subsuoara frunzelor, fiind alcătuite din mai muJte stam~
C X~ cu ctte doi saci poli nici; cele femeie, de formă elipsoi~Jă, conică sau cili•1
dric:ă, de coloare verde. roşiatică sau purpurie, sint alcătuite din -
i
1
' \ \ ~, .
. PllfACEXE
50 GYMNOSPEOOE
URILOR DIN FAM. PINACE.AI!.
.. CHE./1!. DE. DIFERENŢIERE A GEN .~~~__:::::::.r-:..::..:.:.=---:j.
carpete aşezate spirala! pe axul comun. Carpelele sint formate .dinlr·u.n solz
2
interior fertil (solzul) şi unul exterior steril (brai::'teea). Bracteele sîrit mai .. ;.· Nun:ai iujeri lungi; toate frunzele soli tare ............... .
înguste şi obişnuit mai scurte decit solzii şi apar concrescute· cu aceştia ·numai
. . · · rli cu frunze In
la bază. La subsuoara fiecărui solz, stati descoperite două ov.ule. Polenizarea tb Lujeri lungi, eu frunze sohl~re şo 1UJ"" seu •, ......... . . 5
se face prin vînt. . .. : smocuri ette d®ă sau ma• multe. ..... . .... . .
După fecundare, din floarea femelă ia na_ştere un organ fructiform, ·»conul", . lzi eaduci Ace turlite, la bază lăjile Intr-un • AbiţS
alcătuit .din solzi şi bractee. Solzii pieloşi sau lemnoşi sînt aşezaţi imbricat. 2a Conunereetecuso. . ,··ce rotundă netedă ........... .
La unele genuri, bracteele rămîn rudimentare ( Picea) sau avortează ( Pinus) ·.
disc, lasă pe 1u1er o c•ca n • · . 3 .
Cele două ovule dau naştere la două seminţe simetrice, prinse de cîte o 2b Conuii pendenle, după diseminare cad cu lotul ......... .
aripioară dezlipilă de _pe solz. La unele specii de pin (Pinus cembra) se .
3a Conuri eu bractei trilidale, evidente. Acele se in':"ră pe per: Pseudo/suga
găsesc şi seminţe nearipate. Seminţele.se coc în primul, al doilea sau chiar ni le slab proeminente şi nedecurente .. . ............. .
în al treilea an: După: maturaţie, solzii conurilor se depărtează între ei şi · lzi Pemile decurenle,
lasă să cadă s~.mînja, sau se despdnd de pe ax şi cad odată cu seminţele. 3b Conuri cu bractei . ascunse 1n1re ~ · · .. ..... ..... . 4
Atît conurile, cît şi seminţele cu aripioare de forme diferite, servesc pentru lujeri zgrăbunl'*' .......... · · · · · · .. " · · " · .
Tsuga
determinarea speciilor. Germinaţia aproape numai epigee, iar plantulele 4a Ace turti te, pe dos eu două dungi albe .................. ..
au trei pînă la mai mult de zece.cotile40!lne, ca la pini. .· , ·. Picta
Lemnul prezintă obişnuit canale rezinifere, iar inelele anuale sînt distincte; 4b . A~e tn 4 muchii; excepţional ace t~rtile şi dungi albe ..... .
duramenul poate fi intens colorat, ca la Larix şi Pinus, sau lemniJI.. rămîne . .; i • .. · ,lor tngr~~li către virf
integral de aceeaşi culoare, ca la Abies şi Picea. . Sa Ace cîte 2-5 î,!ltr·o teaca, so1zu conur . ~ .......... . Pinus
tntr·o apofiza .. · · · · .. · · .. · · · " · · " · · · ·
Pinaceele prezintă o deosebit de 'mare importanţă forestieră. Ele întrunesc
arbori de cele mai mari dimensiuni şi formea.ză păduri pure sau amestecate In faseieule· solzii conurilor nelngroşa\i spre 6
Sb Ace numeroase . . •. . . . . • . . . . . . . . . . .•...
· ..........
pe suprafeţe întinse. .La noi In ţară, ocupă circa 25% din suprafaţa împă· vtrf ... · · · · · · · · · · · · · · ·
.. .
durită. Se pretează la o cultură uşoară şi sigură, realizînd o producţie ridicată ... .. - . . . d· 2 o .• 5-cm. maturaţia
·- ~ - Â.ce mot şi c.ă2ătoare. conura mJCt ~ • - . .'.. .. .'... .. .... . Larix
cantitativ şi calitativ; furnizează .cea. 3/4 din lemnul de lucru întrebuinţat anuală .. · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
în lume. .. t 1' după .
Pentru condiţiile · climatice-. ale ţării noastre, pol interesa următoarele &b Ace rigide .şi persistente, conur.' de 5-~~.~:. ~~ .~~~ .'~ ..... Cedrus
2-3 ana ........ . ... . ... . .... . .
genuri: Abies, Tsuga, Pseudotsuga; Picea, Larix, Pinus şi Cedrus.
: ·• · i apar de cu toamnă Ia su~:
Genul ABIES Mill. Mugurii floriferi mascuh sm~ ~oa_rte ~um~~j:;i~r din ultimul an; mu~m
suoara frunzelor, pe partea m enoar~ a mult mai· .mari şi se găsesc con·
Cuprinde peste 40 de specii din regiunile reci şi temperate, mai ales mun· floriferi femeii, ctte unul sau doi, smt cu : ară a lujerilor din anul prece-
!oase, ale emisferei nordice, înlinzîndu-se In general mai puţin spre nord centra\i spre virjul coroanei, pe par~ea supe~;~ -în formă de amenti alungi ţi,
decît speciile genului Picea, iar altitudinal, rămînînd mai jos decît acestea. dent. f lorile ums_exuat-monooce, ce el r::::e ovoide, izolate; dau natter: 1~
· Sînt arbori de talie mare, cu o tulpină cilindrică şi avind verticile regu· pendenţi, galbem-roşca\ 1 . lar/~e / bracteea poate fi vizibilă (rasfnnta
1
conuri .erecte, ovo1dale sau CI t:' ne • ă Solzul lat-rolunjit in partea
late. Formează arborele pure sau intră In amestec cu alte specii răşinoase
sau foioase. Preferă. soiurile reavăne şi fertile, fiind .mai exigenţi în această ori îndr~ptată spre vîrful conu!uo) sau ;s~~n~ .solzii cad o dată cu seminţele
privinţă decît molidul, laricele şi pinii. Majoritatea specii lor sînt rezistente superioară şi în~ustat spre b~za: ~a ma u co~urile speciilo( de brad trebui~
şi rămîne nu ma~ a,:ml_ pe dluJer • e a~\nţele mari, triunghiulare, cu pu~go

,.
la ger, dar nu pot suporta seceta. Inrădăcinarea profundă. Coroană pira·
midală, deasă şi umbroasă. Scoarţa tulpinii rămîne mult timp netedă şi este recoltate cu putm mamte e c?acere: . · ă Embrionul are 4-8 collie-
prevăzută cu pungi de răşină. Lujerii obişnuit netezi, iar mugurii cu solzi de răşină pe tegument, sî~t ~trms ahpl~~t~:a;~lpm~i mult. de 1 an, iar pro:
numeroşi, uneori răşinoşi. Frunzele persistente, de la. 6- 15 !!Oi, acicular- doane. Puterea germonahva ~u se P 1 . d'ţii speciale se pot tnmulţ1 ,
lăţite, pe dos cu două dungi albe· de-a lungul Jlniilor de stomate.; numai centul de germin~ţ~e este relahv · red~s .. n ~~~~~erete, au· 0' creşt~re înceată

l cîteva specii au dungi şi pe faţa superioară; prezintă două şi mai rar patru .
canale rezinifere. Stau înserate spirala!, dar se dispun obişnuit pectinat.
Peţiolul mai mult sau mai puţin răsucit şi · terminat· Intr-un t. disc. Acele
uscate, la cele .mai ·multe specii, rămîn mult timp aderente pe lujer, iar după
şi pe cale vegetahva, pro~ butaşo şb a. 01 rtemnul este albicios ŞI _prezon~·
şi stnt foarte r~1~tenl 1 la u_m m~:
numai celule rezm1fere. Are msu~h1 r 1~·.
lor 'de molid. Intregul gen prezl 1 a o .
tehnice inferioare lemnului specu:
deosebită importantă . culturala
. -- ... . - ·· ·· :
1 cădere; ···lasă o cicatrice netedă circulară (!ără .proeminente ca la ·molizi): şi --economică, . - - · ... .. - .. · · ·

1
. .
1
f
 -.
Fig 19- Abia albcz MIII.: .
' at • e - aC'· '4 - 5K1h1ne tn ae: • -1•}41" CII
52 OYMNOSPERMAE • lojer- eu miiiU't; b - la.Jtr C'O a('e p«tlj t; co flori' rrouc-ute: It- luJtr C'll llorl temele:
~----------------~~~~~---------------- bt7- atelor; r- urmele acoe.Jot dupl c-ld~c: f :-,. uJt:solzft seminte
eder oar 1 · 1 1 11 (ameUort t
<rreu tnte:rloa.rl ): 1 - da.J•tl
1 _ con •· J - tob t i brtdtt (~rtea
de:urlptU; m - p an u
In mod spontan, la noi creşte o singură specie: Abies alba Miii. Dintre
speciile exotice, -pot interesa ca arbori foreslieri sau ornamentall: A _ nord- €:V!
d ••
mafllliana, A. concolor, A . pifiSilpo, A. balswnea şi A . cephalotlioa.

ABIES ALBA MIII. (A. ptciiMia lam. ti OC.) - Brad, Brad alb
a
'
Specie (fig. 19).
indigenă •
Mărimea 1 ajunge uneori tnăl ţimea de 65 m şi grosimi pină la 5 m.
1nrădăcinarea este puternic pivotantă, dar pierde cu timpul pivotul,
formînd în schimb rădăcini laterale ce pătrund adinc in pămint; datorită
inrădăcinării profunde, bradul este foarte rezistent la acţiunea vintului.
Pe soiuri s uperficiale tnsă, pivotul neputîndu-se dezvolta, el este uneori mai
uşor dobortt de vtnt dectt molidul, al cărui sistem radicelar se întinde mult
tn lături. In primii ani, rădăcina se dezvoltă incet in adincime, aşa că puielii
suferă de secetă pînă se formează pivotuL -
Tulpina creşte drl'aptă, cilindrică, cu ramuri regulat-verticilate, dis-
puse orizontaL In arboret strtns, se elaghează ptnă Ia mari tnălţimi,
ceva mai bine dectt moliduL c

CHE.fE PENTRU DETERMINAREA SPECIILOR GENULUI ABIES

~

;1
la 1 Acele eu dou3 dungi albe numai pe lata Brac· infe.rioară.
telle ieşite In alar3 şi r3sfrlnle (exceptie A. balsamen) .. 3
~1 lb Acele cu dungi albe pe ambele fete. Bradeile ascunse intre
) 1' solti .............................. ... ....... .. ... . 2
1 2a Ace dispuse radiar In jurul lujerului, de S- 15 mrn lungime,
' rigide. la virf lntcplitoue ........... _............. _ .~ . piJUtJpO
1' m
1 2b Ace mal lungi de 35 mm, /altate, moi. lurtite, la virf
obişnuit rotunjite .. . . . . .. .. .. .. . .. . .. .. .. .. .. .. .. .. A. contOior

lla Ace la virf cu o ştlrblturli sau cu două virfuri evidente.

Lujcrl piroşi .. u glabrl ... ... ................·.... ..
3b Ace la virf neştlrblte, obtuu. ascutlte. Lujeri glabri.
Muguri ~Jşlt'IOfl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A . cep/atJIDII.It:
.
4a Acele nelngr1m.idlte pe fata superioar.i fi dispuse pectlnat.
Lujtrll llntrl cenuşii :1: pubescenll -................. A . a/00
- 4b Ace lngrlm.idite pe lito superloorl
5a Acele lui ~ fata superloari o tlrare evldenti In lormă
~.r~ ~u :i~r~a·~~-·~~~~·~: -~~~~-·!~~ ~~~ -~~ ~~-'~~ A. btJJ.mmm
1

a A""le numai rareori lui pe lata superioară a lujerului o

cinre foarte Ingusti. lujtrll venl-eilbui . . . . . . • . • . A. tUN~
. k
J

'.
-
11 ' •
-.
 -
• • QY>INOSPEI\MAE. .PINACUE . .86

' S~(a este c~riuşil:·_yerz.uit; . şi se ~ăstrează _mult tiinp rietedă; prezintă f!

In li11ercte. creşterea in !năl\ime fiind foarte inceatăJ ~uieţii p<jt :lt?M'
tn lmţreţe_pung• de raşma, •ar la VIrste inamtate, deivoltă un rilidom copleşi li _de ierburi. La 10. ani, rareori d~pă~. l.m tnaltu:ne. După.:l'5-20
cenq~l\1, nu prea gros, cu S<llzi poligonal i. de ani, creşterea devi ne dm ce In ce ma1 activa ŞI se ~entme ast~ pină la
Coroana regulat-conică, deasă; la arborii bătrîni, coroana devine oarecum vîrste înaintate. Către 1~200 de ani, creşterea tn.i~~lt1me tncett;aza cu·totul,
cilindrică, vîrful tşi slăbeşte creşterea fiilă de ramurile laterale şi se lăţeşte formind cuibu l de barză. In cele mai bune C<?nd1~11 de.· vegetaţ1e, la ~oi t~
formind aşa-numitu) cuib de barză. · ' ţară, productivitatea, la virsta de 12<? de !'~'· aJu.nge la 12!6 m~ pe,B!I ŞI
Lujerii ..cen_u~ii, n~t':Zi, n~b_răz~ati ca' la ~olid, scurt păroşi. pe hectar,- realizînd astfel cea. 9% ma1 puţma masa lemnoasa dectt mohdul
Muguru m•c•, ovo1z1, neraş1noş•, cu except•a celor termina li care uneori şi 18% mai mult decit fagul.
• prezintă răşină la bază. ' Longevitatea pînă la 700 de ani. • .. . .
Frunzele sînt aciculare, liniar- l ălite, de 2-3 cm lungime şi 2-3 mm Lemnul alpicios, fără duramen, mat , moale, cu t~xţura m•JIOCte, e!a~llc,
lălime, la vîrf obtuze sau ştirbite, pe faţă verzi-inchis-lucitor, pe dos cu se despică uşor, prezintă noduri aderente şi celule rez1~1~ere (canale rez1mf~e
două dunj:i a!b~, cori! in. d<;mă canalerezinife~e; sint dispuse obişnuit pectinat se găsesc o\>işnuil numai In scoartă, frunze, pe conun ~~ ~~ t«;~tumen~ul ~e~m~
pe d~uă Şlrun,;ar p~ luJeru ~rtotrop•.st~u sp1rala~. Au yetiolul scurt, răsucit, ţelor) . Are multiple intrebuintări ca lef!ln de ~nsl!u~tae •. m m.dusţna mob1le1
se pnnde de IUJer pnntr·un d1sc; dupa ţadere, lasa pe ramurele urme circulare ca lemn masiv, la fabricarea lăzilor, ştndnl~•· ch1bntur~lor ŞI ch!ar <:_a· lemn
ne_te~~· făr~ pr~minente. ca la molid. Pe ramurile arborilor băJrîni şi pe de rezonantă. Pentru . tlmplărie, este infer_1_or lemnului de mohd, mtructt
luJerll P!'~tato!• de .co~un , acele sl~t put.ernice, rigide şi tngrămădite spre prin. debitare . Şi rindeluire formează aşchu. . •.
fata supenoara a lu)enlor. Forma ŞI aranJarea frunzelor pe lujl!ti sint influ· Are{llul. Bradul creşte obişnuit in regiun•l~ muntoa_se dm pa~ţ•le ce~trale
entate de pozitia acestora şi de lumina primită; se deosebesc astfel ace de şi sudice ale Europei (Aipj. Apenini·, Carpaţ1, Balcam!, ~reze!lhnd o raspin-
lumină cu secţiune lenticulară Şi ace de umbră, turtite. Acele sint persistente, dire neregulată, sub forma de areal contmuu, sau alcatumd. •nsu~e resţ_rt~
durînd 6-15 ani; după uscare, se menţin tncă un timp pe lujeri, fapt pentru izolate, ca tn Pirinei (fig. 20). Optimul de dezyoltare il realizeaza In ·par\• le
care bradul este mai bun ca pom de iarnă dectt molidul.
Florile uni5exuat·monoice; cele mascule sint grupate in formă de amenţi · Fig. 20 - Artal :
groşi şi alungîti, gălbui; cele femeie, cilindrice, verzui , sint aşezate mai ales
spre v!rful. <:or~Iiei; ~~r din ap_rilie pînă la jumătatea lunii iunie, in funcţie
- - A btu albo MIII.
- - - - Ablu nordnt~Jttniano (SJ:n.) Sp1ch
- . - . - . Abln «ph41tw~lt:tl Loud.
. ..
de alhtudme ŞI expoz1!1e. . · ' 1 1 1 1 1 Ablu pi""'po B<>iso.
• • • • • • TtJXUJ bGuato 1..
Conurile erecte, cilindrice, ~ungi de 1~20 cm, cu diametru! de 3-5 cm
br!lne-roşiaţice;. prezintă . S<llzi !ălit·rotunjiti, cu pete de răşină, iar brac:
te1le, ~lung• te ŞI cu virful ascut•!, stnt răsfrînte Inapoi peste solzi.
_Semt'!(ele mari, de 7:;-9 _mm l~ngime, triunghiulare, gălbui-brune; aripa
t~·u~gh•ulară, roşcat-galbu1e, ma• lungă decit lată, este concrescută cu
sammta, nu se poate. desface de aceasta şi se rupe neregulat.
Tegume~tul. este prevăzut c~ pungi de răşină, care cont ine terebentină
aromat m1ros1toare. La 1 kg, smt cea. 23 000 de seminte dezaripate.
Matura[ia are loc in loa'mna primului an, prin septembrie-octombrie
ctnd ~lzil se imprăştie o ~ată cu seminţele, rămtntnd numai· axul mai depart~
• pe luJer; de aceea, conunle de brad se recoltează puţin Inainte de coacere.
Maturitatea arborilor izolati începe <;am de la 30 de ani, iar tn . masiv,
ab•a la ~70 de ani. ·
Periodicilalea la.2-3 ani. ·
Puterea germinalivd ~50%; altera.rea in scurt timp a terebentinei , mai
ales la _seminţele cu pungile de răşină sparte, micşOrează capacitatea de păs­
trare ş• puterea de tncolţ1re a semintelor; de aceea, semănăturile de brad
se fac toamna, la scurt interval după .recoltare şi numai rareori primăvara .
Germinaţia epigee, plantulele deZvoltind 5-6 cotil~ne. Seminţele
semănate primăvara, tncoltesc tn 3-4 Săptămîni. • ·
Creştere~ plantulei tn pr_imul an ·ajunge abia la 5--6 cm şi prezintă numai
un verllcil de ace; verllc•lul de muguri se formează in anu l al treilea iar
cel de ramuri in anul al patrulea. '

•
 •

56
• • .
...
-
wstice (Vosgi, Pădurea Neagră), unde constituie arborele pure. In nordul
şi estul Europei, lipseşte aproape eu totul, iar tn Polonia ajunge arbore
de ctmpie. Prin cultură, a fost extins~~ tn alte regiuni, in afara arealului său
<k distributie naturală.
La noi (fig. 21), este răspindit tn etajul montan al catenei carpatîce şi tn
.MIDlţii Apuseni, ca specie de amestec cu fagul şi rnolidul şi mai puţin sub
.formă de arborele pure. Limita superioară ajunge ptnă la altitudinea de
1 500 m In Carpaţii sudici, iar limita Inferioară tn nordul Moldovei coboară
sub 400 m altitudine. Se găseşte Intr-o mai mare proporţie In pădurile de pe
versantul răsăritean al Carpaţilor Orientali, mai ales tn nordul Moldovei,
unde tntre 600 şi 1 200 m realizează creşteri din cele mai frumoa-
se, cum este cazul tn pădurea Slătioara, Ocolul silvic Stulpicani. In
Carpaţii sudici, la altitudini tntre 700 şi 1 500 m, se tnttlneşte sub formă de
plicuri sau In amestec cu fagul şi molidul. Mai puţin răsptndit este tn Carpaţii
ele la vest de Olt. In Banat lnsă, .este mult intilnit şi dispune de o remarcabilă
-.,..
capacitate de intindere. Apare frecvent tn munţii Bihorului şi Gilăului. Ca
regulă generală, coboară la altitudini mai joase pe expoziţiile nordice, prin -<.
fundul văilor umede; urcă la allitudini mai Inalte, pe expoziţii vestice căi·
duroase.
...
Q.

r
1
Prin tăieri, afostexterminatdin multe părţi, mai ales In regiunile joase, da-
torită lemnului său căutat pentru şiţă. In anumite staţiuni prielni~e. răcoroase,
-"
."

umede şi cu soiuri fertile, in urma intervenţiei omului, bradul ajunge să se

extindă pe cale naturală şi la aHitudini mai joase, invadind viguros chiar in
gorunete (Cristian şi Noua din Ocolul silvic Braşov).
CerinJele ecologice. Este specia cea mai pretenţioasă dintre răşinoasele noa·
. stre faţă de condiţiile staţiona le. Se arată mai exigent decit molidul tn ce pri-
veşte căldura, situtndu-se a ltitudinal tn partea inferioară a acestuia. Nu su-
portă tnsă nici prea multă uscăciune, de aceea nu se localizează pe expozi-
se
ţiile insorite. dezvoltă bine in condiţii de temperatură medie anuală de
5-6"C. Extinderea bradului este limitată de cerinţele relativ ridicate faţă
de umiditate şi de sensibilitatea deosebită la ingheturi şi arşiţă.
Găseşte condiţii optime pe soiurile brune de pădure fertile şi profunde,
lutoase sau luto-nisipoase, slab-schelete, cu compacitatea moderată, reavăne
ptnă la jilave, formate pe coluviile de poală. de coastă bogate tn fragmente de
marne şi gresii calcaroase, sau pe conglornerate poligene, calcare triasice şi
flişuri marno-gresoase. Pe soiurile formate pe gneise sau pe calcare reali~
creşteri bune numai dacă acestea sint profunde. Soiurile cu textură fină care reţin
apa tn orizontul B - pseudogleizat -satisfac bine exigenţele ridicate ale
bl-adului faţă de u·miditate; tn schimb, i>e soiuri permeabile cu drenaj activ-
formate pe gresii sau şisturi cristaline, factorul determinant in buna dezvol-
tare a bradului' este umiditatea atmosferică. Aceasta face ca, la altitudini
joase, sărace în precipitaţii, bradul să se instaleze numai pe funduri de văi.
Bradul, in amestec cu fagul sau molidul, apare attt pe soiuri brune de pădure
c.ît şi pe podzoluri secundare, unde humificarea litierei alcătuită din ace de
molid, brad şi frumiş de fag este foarte activă. Pe soiuri uscate, vegetează
slab şi se usucă la virste reduse. Evită soiurile mlăştlnoase şi nu suportă inun- ..
daţiile. ·

•
 •
•

PINAC6AE ,
58 GYMNOSPERMAE

: Semiriţişul de brad este foarte sensibil, suferind mult de secetă, îngheţuri . ABIES NORDMANNIANA\Siev.) Spach - Brad ~e Cau~n
tirzii, de vînturile reci şi uscate, precum şi de temperaturile prea scăzute din
timpul iernii, care pot comrromite cu lotul regenerările naturale, dacă nu au Arbore eXIJiic (fig. 22). ~ . . · · .
fost protejate sub adăpostu pădurii bătrîne; de aceea, bradul pierde treptat Md;lmea r;-puttnd atinge înăl\•m• de peste ŞO _m . ~ • • i
teren In locurile deschise. De remarcat că, la brad, ingheturi le tirzii dăunează Se deose~te de bradul nostru prin portul său frumos, avmd o coroana ma
mai mult lujerilor laterali care pornesc mai devreme decît cel terminal. In bogată, cu frunziş des şi mai tntunC?t. . · d 1 bri · uneori la
general, tnghejurile tirzii, arşiţa şi uscăciunea din sol şi atmosferă condiţio­ Lujerii bruni-cenu'şii lilc~t?ri, :mai_ v•guroş• , ld~vf" tepd_e ~~:tere' unui l~jer
nează regenerarea şi răspîndirea . brad\!}ui. _Pentru înlăturarea neajunsuri lor vîrf, au patru muguri neraşmoş• . dm care ce ·ID er or a
semnalate, se urmăreşte ca regenerarea brădului să se obţină numai sub masiv, indreptat în jos.
fie pe cale naturală, fie pe cale artificială, prin semănăturile directe. - Abies tiOidnt4nÎii4na (Stev.) Spach:
Fig. ""
Temperamentul e pronunţat de umbră, bradul fiind o specie foarte puţin ""
t suţlua.e· d - portiune de luJer tl mod
ul d
e
pr'lndtt'e al uelor:
pretenţioasă fală de lumină. Poate rezista şi la 1/45 din intensitatea luminoasă ., - IY)tr ~u an: b, e.--·~~: l - slnllntl ("U aripi: 1 - sold (lmtUont)
a zilei, situindu-se astfel, dintre răşinoasele de la noi, imediat după lisă. Se-
minţi şul instalat sub masivul puţin rări! poate suporta umbra arboretu lui ma-
tern chiar pînă la 40-50 de ani, rămtntnd însă de talie foarte redusă, de 1-2 m.
Dacă Intre timp acoperişul matern este tnlăturat, tineretul poate să-şi activeze
creşterea . In cazul însă cind arborelui este prea des şi lumina ajunsă la sol
este prea scăzută, seminjişul piere In masă In timp scurt. .
Vilti1mări/e. Bradul nu suferă de doborîturi de vint ca molidul şi este mai
. . puţin atacat de insecte şi ciuperci. Pc arborii bătrîni, se constată adesea insta-
larea vtscului; din cauza ciupercii Aecidium elatinum; se formează mătura
vrăjitoa.~ci/e crăcile latt;,rale. Ct!ld atacul se intensifică~ tutyi_na devine cance-
roasă , fun astfel expusa ruptunlor de vint. Poate să fie vatama! de putrega-
iul fibros al rădăcinilor, provocat de ciuperca Armilaria mellea. Suferă de pe
urma incendiilor ; de asemenea, este ros de vînat şi de vite, mai ales tn prima
tinerete. In ultimele decenii, se semnalează uscarea treptată a coroanei şi
tulpinii, datorită insectei Dreyfusia piceae, care atacă mugurii, precum şi
insectei Caccecia murrinana care atacă acele.
Frunzişul este sensibil la fum şi prar.
l Imporlan(a. Deşi are un lemn relativ inferior niolidului lotuşi, producind
~ o cantitate ma i mare de lemn apt pentru multe intrebuinjări, bradul este in-
1 dicat la tnnobilarea şi ridicarea productivităţii arboretelor de fag tn staţiuni
corespunzătoare cerinţelor sale ecologice. Datorită sistemului puternic radi-
.·!·..
,. celar, liind mai rezistent la vînt, poate să fie introdus ca specie de amestec,
~· . contribuind la consolidarea arboretelor de molid. Totodată, acele de brad
i putrezind mai uşor activează descompunerea litierei de molid, frtntnd _aslfel
.1
formarea humusu!ui brut şi indirect acidificarea solului.
1
Scoarta tînără conţine substante tanante într-o proportie de 6-7 %, iar
răşina serveşte la extragerea unei tercbentine de foarte bună calitate.
:1 In general, bradul prezintă o importanţă culturală şi economică deosebită;
F de aceea , in viitor trebuie folosit cit mai mult in staţiunile convenabile din
'
făgete şi molidete.
Bradul este o specie cu caractere destul de constante, prezentind o foarte
slabă variabilitate.
b
Ca varietăţi deosebite, se pot tnttlni :
var. pertdula Aschers. el Oraebn., cu ramificaţie pendenlil.;
.<C9.
· 10
var. pgramldalis Voss, cu ramifie<~ţll piramidale.
Ambele varietăţi sint lnleresante din punct de vedere decorativ. d o c e

'
 ' :
-·
Flg~ - Ablts ..,_.,. (Goni. el Glend.) Llndl.:
• - portiune d~ lujcr cu ue: b - v1tf ele 1c: c - Jeot1htoe ta ac: 4 - con: • - aol& t i bru t• ;
1- ue.lat l vl zultlalcral : 1 - slmtnll ca erlpl :
Ablts piMtlf'O Bol$$:
Actle mai mari, tot lălite, de o coloraţie mai tnchisă, lungi de 2--3 cm, ob· ·k - lu)tt cv ace: l - aN: mlrlfo: 1 - t'OA
ture sau ştirbi te la vtrf, pe fală de un verde·tnchis·lucitor, iar pe dos cu două
dungi albicioase. Acele inferioare se dispun pectinat, formînd un plan cu luje- \

ru1, iar cele de deasupra, sint mai scurte, tngrămădite şi îndreptate tnainte, '
liră să lase o cărare atit de evidentă la mijloc, cum se observă la A . alba.
Conurile mai mici dectt cele de brad, avind 12-15 cm lungime, tot cilln·
lirice, cu bracteea răsfrtntă; săminla de d:a. 10 mm, cu aripioara pieloasă,
brună-deschis, cam de aceeaşi lungime şi lăţime.
Creşterea înceată tn tinerete. activă după 15 ani. Primăvara, porneşte tn vege-
tatie cu 2 săptămini mai tirziu decit A. alba, fiind astfel mai putin expus
tngheturilor tirzii.
Lemnul alb, uşor, moale, fi:tibil, elastic; după analizele făcute de cercetă·
torii sovietici, este superior bradului şi chiar molidului european. Se folo-
seşte în ind\lsttla avioanelor şi ca lemn de celulqză şi constructi i.
Arealul. Originar di n vestul muntilor Caucaz (vezi fig.20) unde formează
păduri întinse, si ngur sau tn amestec cu Picea orientalis sau cu Fagus orlentalis,
ocupînd regiuni tntre 900 şi 21 00 m altitudine; uneori, ajunge la limita supe·
rioară a vegetaţiei lemnoase. .
Cerinţele ecologict. Este o specie asemănătoare cu A . alba; prezintă o ampli·
tudine ecologică ceva mai largă, putind creşte aUI intr-un climat montan
.
., ,
..~~
~ ~\ xG
q
~o
aspru crt şi in regiuni mai joase. Are pretenţ ii mari pent.r u umiditatea atmo- c
sferică, fiind sensibil la vinturile reci de iarnă şi la secetă. Poate creşte şi pe
soiuri mai drena te şi mai puţin fertile, resimţindu·se tnsă in cazul variaţiilor
excesive de umiditate tn sol.
Temperament tipic de umbră.
Importanţa. La noi, este cultivat in părţile de dealuri şi ~:hiar la ctmple tn
zona forestieră, ca arbore de ornament, prezenttnd o dezvoltare mai viguroasă
dectt A . alba şi o rezistenlă net superioară faţă de climă. .
Se poate recomanda pentru parcuri, chiar tn staţ iuni joase de cimpie, solitar
sau tn grupe. Merită să fie experim~tat in culturi forestiere paralel cu bradul
alb., tn zona de vegetatie a acestuia. ·

ABIES CONCOLOR (Gord. el Glend.) Lindl. - Brad arglnllu

Specie exotică
(fig. 23).
Mărimea 1, ajungind pină la 50 Il\ i n patria de origine.

.
Coroana piramidală, formată din 1ramuri ~ertlcilate, bogate în frunziŞ argin·
t IU. ..· t
Scoarţa cenuşie-deschis, cu pungi de răşină: aromati.
Lujerii verzi-gălbui, cu muguri răşinoşi. . : ..
Actle pectinate lleregulat, foarte lungi, de 4-6 crn, curba te tn sus, cu nume·
roase dungi albicioase pe ambe.le feţe, ceea ce le dă o colora tfe-gţnerală verde·
argintie mată. Prin strivire, lasă un miros aromatic foarte plăcut. i x.J
Conurile cilindrice, lungi de numai 7-12 cm şi gt.pasei4e 3-5 cm, verzu i· .
roşcate, cu bracteile ascunse infre solzi. •. J
Maturaţia şi recoltarea prin septembrie.
 •
,

62 .'.... .()YMNOSPERMAI! . . PINAG,eAE 63

..... •.: .. :
A realul.' Originar di~ p~rtile vestice aie Americii de' Nord, d in muntii Sierra
Nevada şi Stincoşi (vezi fig. 24), ocupind altitudini de la 1 000 la 2 700 m;
la noi, se tn,t!lneşte culti val In parcuri.
Cerinţele ecologice. Este mai putin pretenţios fată de sol, rezistă bine la se-
cetă şi are o creştere viguroasă; in primii ani, trebuie apărat de ingheturi şi
uscăciune. , .
In condiţiile climato·edafice ale '·jării nqastre, creşterea slăbeşte in scurt
timp, aşa că nu realizează decit tnăltimi're~use, de cel mult 15 m la 50 ani.
lmportanţfJ. Datorită portului şi ma·i ales m~rimii şi coloritului frunzelor,
bradul argintiu este apreciat ca ~n foarte. frumos arbore, ce ar putea fi folosit
In regiuni le de dealuri şi ch.iar la ci{llpie in zona forestieră; suportă bine fqmul,
funinginea şi praful din oraşe. , ·
'\
A'BIES P!Ns.APO Boiss . - Brad d.. S),'!!ia·
Specie exotică.
Mărimea plnă la 25 m tnăljime.
Lujerii bruni -roşcaji, glabri.
Mugurii foarte răşinoşi.
Acele lungi de 8-15 mm şi late de 2~;5 mm , rigide, obtuze sau tnjepătoare,
cu dungi de stomate pujin vizibi le; stau dispuse perpendicular !mprejurul
lujerului şi din ce in ce sint mai scurte inspre vtrfulllcestuia; la bază, sint neră­
sucitc.
Conurile lli{lgi de 10-15 cm şi late de 4--5 c.m. de culoare brună; bracteea
ascunsă. · · ·"
A realul. Originar din sudul Span iei (vezi fig. 20); preferă clima te mai calde
şi soiuri formate pc calcare. .
Importanţa. La noi în \ară, poate să fie introdus ca arbore·ornamental la al-
..
130 120 • IlO 40 .
titudini mai joase decit cele ocupate de bradul alb, în staţiuni mai călduroase,
ferite de vinturi reci, pe soiuri reavăne. Tn general, dă rezultate slabe, Fig. 24- Areal :
- - - COIICJOif' (Oord. et Oltnd .) Lindl . .
Abln
temperat urile ·prea coboritc fiind factorul limitativ tn extinderea prin cultură - - - - Abln bolsoN• CL.) M III.
a acestei sp.eci i.
• A realul cuprinde părţile
septentrionale ale Americii de Nord, de la Atlantic
ABI ES BALSAM EA (L,) ~1111 . -Brad de Canada ptnă aproape de coasta Oceanului Pacific (vezi fig. 24).
Cerinte ecologice. Fiind o specie montană şi din regiuni nordice, creşte bine
Specie exolică (/ig. 25) . . · . Intr-un cl imat rece, cu sezon scurt de vegetaţie; este puţin pretenţios fală de
Mărimea a 11-a, ajungind in patria de origine pină la 25 m inătjime~ condiţiile edafice, dar pe soiurile ca lcaroase rămtne de dimensiuni arbustive.
Coroana verde-deschis. albăstruie. JmporlallţfJ. Din răşina acestui brad, se extrage balsamul de Canada, folosit
Scoarta netedă', negricioasă, cu numeroase pungi de răşină. • la preparatele microscopice şi in industria optică . La noi tn jară, cultivat tn
Lujerii galbeni-bruni , păroşi . unele parcuri din Transilvania, a rămas. de dimensiuni reduse sau a pierit.
Mugurii răşinoşi şi lucitori. . - Experimental, ar putea să fie Incercat tn regiuni le mai Inalte, reci, cu umidi -
Acele dese, curba te, lungi de 1,5-2,5 cm şi late de 1- 1,5 mm, de cuJoare tate atmosferică suficientă.
verde-Inchis, lucitoare pe faţă, cu două dungi albicioase pe dos, se rup uşor
• şi emană un miros aroma! puternic. Stau pe mai multe rinduri ; ·Jăslnd o cărare . AB IES CEPHALONICA loud . - Brad de Grecia
Con urile .fnai scurte, de 6-10 cm şi late de 2-2,5 cm, cu b racteele ascunse •
sau puţin vizibile. Caracteristic este faptul că pînă. la coacere, au colorajie Specie exolicd (fig. 25).
evident violacee. Sămînţa mică de 4--5 mm, triunghiulară, brună, cu ari- Mărimea 1, atinge pînă la 30 m inăljime, cu port frumos piramidal şi ram'-
pioară lăţită de 1 cm. licaj ie deasă.

•
 Fig. 25- Abia 6diu!lta (L.} MIII.:
• - vfrharl do ace: t - MC\htne 1n ac: d - con; ~ - tolz ••
bradee; 1- dimtntl (U aripi:
•
. 1. - lujer
Abitt «p/IIIIOtlica Loud.:
(11 ace: h- ace (mlrlte): l - COft
L'fferii bruni-roşcali-lucitori, glabri.
l ' Muguri conici, acoperiţi
cu răşină.
.1• Acele de 1,&-3 cm lungime şi 2 mm lăţime, rigide, prelung-ascuţite şi tnţe­
p~toare, pe faţă de un verde-inchis-lucitor, iar pe dos cu două dungi albe de
stomate.
Conurile au lungimea de 12-16 cm şi diametrur de 4-5 cm, cu bracteele
răsfrinte inapoi. Sămtnta ovoid-triunghiulară, de 7 mm, brună-deschis, cu
aripioara lungă de cea. 16 mm, lăţită la virf.
Arealul. Originar din munţii Greciei (vezi fig. 20).
La noi în ţară, ar putea să fie cultivat în regiunea dealurilor, pe, versan(i i
1 tnsorili, cu precipitaţii putine în timpul verii, însă cu suficientă umiditate
l. a atmosferică. Se vor evita locurile bintuite de ingheturi tirzii sau de vtnturi
• aspre.
!' /mportan(a. ln prezent, nu are decit o importantă decorativă, ca arbore soli-
tar, datorita coroanei sale bogate, ce se dezvoltă ptnă ta bază. .

Genul . TSUGA Carr.

e. f Din acest gen, s-au identificat peste 10 specii, originare din regiunile tem-
perate şi reci ale ţinuturilor muntoase din Himalaia, China orientală şi Japonia
precum şi din părţile estice şi vestice ale Americii de Nord .
1 La cele mai multe exemplare, lujerul terminal este curbat. Dintre Pinacee,
l speciile de Tsuga, au conurile cele mai mici.
1 d
j TSUGA CANADENSIS (L.) Carr. - Tsuga

Specia (fig. 26).

exotică
1 Mărimea . Atinge înălţimi pînă la 30 m. ..
Tulpina dreaptă, uneori tnfurcită, cu vîrful curbat şi cu ramuri lungi şi
1 subtiri aşezate neregulat. ;

1 Scoorţa cenuşie-negricioasă, cu crăpături tn~ste, formează un' ritidom

subţire.
1
Coroana deasă, conică, de obicei lăţită.
Lujerii subţiri, flexibili, bruni-cenuşii, cu peri scurţi.
Acele turtite, scurte de 10-15 mm, mai lălite spre bază, pe margini foarte
1 mărunt dintat-ciliate, verzi -inchis-lucitor pe fală şi cu două dungi albe
pe dos, sînt dispuse oarecum pectinat; un şir de ace stau a lipite de partea
superioară a lujerului,cu dungile albe deasupra. Pe(iolul scurt, alipit de lujer,
g h se prinde intr-un umeraş proeminent şi decurenl.
Florile unisexuat-monoice; cele mascute galbene, cele femeie, verzui.
Conurile foarte mici, de cea. 2 cm, ovoide, cu peduncul scurt, erecte la în-
ceput, iar după coacere devin pendente şi se desfac lăstnd să cadă sămtnta~
conurile rămln apoi mult timp pe arbore.
t
'
 OYMNOSPERMAE PINACL\E 67

Seminţele, mici de 2-4 mm, au pe tegument pungi de răşină; nu se desprind Genul PSEUDOTSUGA Carr.
de aripă.
Maluraţia tn toamna primului an, prin· septembrie. Se cunosc cinci specii cu dteva subspecii. Sint arbori originari din sud-estul
Periodlcilatoo anuală. Asiei şi din vestul Americii de Nord. · • ·
Creşterea destul de inceată . Au o ramificaţie regulat-verticilată, cu o coroană lar'g·conică. Scoarţa ră·
mfne mult timp netedă şi prezintă pungi de răşină. Lujerii stnt subţiri şi fle-
· Lemnul nu are canale rezinifere şi pretintă fibre grosolane, iar scoarţa este xibili, purtind muguri mari roşiatic!, ovoid-conici, caracteristici, cu vtrful
bogată tn substante tanante. ascuţit. Acele sint li ni are şi turti te, ascuţite la virf, aşezate pe un umeraş niai
1
A realul. Originar din estul Americii de Nord. mic şi nedecurent ca la molid. Conurile apar din muguri subterminali, devin
Cerinţele ecologice. Preferă staţiuni aerisite, cu destulă umiditate atmosferică; pendente, bracleile stnt lungi şi vizibile prevă.zute cu trei vîrfuri; solzii sînt ne·
nu suferă de geruri. Pretinde soiuri fertile nisipo-lutoase, permeabile, pro· căzători, subţiri şi rotunjiji in evantai, purtind cite două seminţe aripate.
1 !unde şi reavăne. triunghiulare, fără pungi de răşină. Lemnul prezintă tn general foarte bune
Temperamentul pronunţat de umbră; are nevoie in primii ani de adăpost. însuşiri tehnice.
La noi tn ţară, interesează mai ales Pseudotsuga menziesii şi P. menziesii
Importanţa. Cu toată rusticitatea sa, ·Tsuga canadensis nu prezintă tnsuşiri
var, glauca.
deosebite culturale şi tehnologice, aşa că la noi in ţară este cultivat extrem de
rar, numai ca arbore ornamental. Se pretează la tundere, formindu·se garduri
PSEUDOTSUQA MENZIESII (Jolirbel) l'ranco (P. lazl{ol/4 (Polr:) Brltl.;
vii foarte dese şi regulate. In crearea spaţiilor verzi, poate fi introdus din 'zona
forestieră, de la cimpie pină la munte.
P. DougiD.ssl (Lindl.) Carr.)- Duglas verde
Specieexolică (fig. 27).
Mărimea. At inge dimensiuni din cele mai mari, cu tnălţimi pină la 115 m
Fig. 26- Tsuga canadtJ!$1$ (L.) Carr. : şi diametre pină la 5 m, rivalizind astfel cu Sequoia gigantea. .
o - lujer (U ace: b-ac:; c - aectlune 1n • c:; d - 1uJer du.,- dderea lt"e.lor;
1. - con; f - con dt~~llc-ut: t - solz U•ll InterioarA cu seminte): h - solz (fali exterl· lnrădiicinarea pivotant-trasantă, puternică, rămtnînd in anumite condiţii
oarl) : 1 - slmlntl ~• ulpl de sol chiar superficială .
Tulpina dreaptă, cu verticile regulate. Ramurile sint mai lungi decît cele
de molid şi stau aproape perpendicular pe trunchi; se elaghează destul de
anevoios.
Scoarţa, cenuşie-inchis, se păstrează mult timp netedă, cu pungi de răşină
plăcut mirositoare. Spre bătrîneţe, (ormează ritidom gros in partea bazată,
cu crăpături largi, longitudinale, spongioase.
Coroana In tinerete piramidală, mai tirziu se lăţeşte. Caracteristic este fap·
lui că ramurile de ordinul Il nu sint repartizate uniform ca la molid, ci sint
aglomerate către virful ramurilor principale.
Lujerii subţiri, scurt pubescenji sau gţabri, de culoare galbenă-verzuie;
apoi, devin roşii-bruni-cenuşii.
Mugurii ovo-conici, evident ascuţiti. vişinii·roşietici, lucitori.
Acele liniar·lurlile, de 2-3 cm lungime, 1-1,5 mm lăţime, moi, pe faţă
verzi-lucitor, pe dos verzi-deschis, cu două dungi de stomate albicioase,
virful ascutit dar neinjepălor, la bază Ingusta te intr-un peţiol scurt, stnt prinse
pe un umeraş puţin proeminent şi dispuse oarecum pectinat. Strivite, lasă un
puternic miros aromatic, foarte caracteristic, asemănător cu cel de lămiie
şi de Thuja plicala.
Florile unisexuat-morioice; cele mascule, în formă de amenji galbeni de
1-2 cm lungime; cele femeie, verzui.
Conurile pendente, ovoid·cilindrice, de 6-12 cm lungime; cu un _pt!duncu1
scurt, prezintă numeroşi solzi necăzători (cea. 50) rotunji fi şi tn,tregi; brac·
tc_eie sini lungi, alipile de solzi şi indreptate spre virful conului, fiind pre-
vazute cu trei virfuri ascuţite, dintre care cel mijlociu mai larg.
 1 • • .. • •
·PJNHA•• a .. . .
Fig. 27 - Pseudotsuga nwtUit$/1 (Mirbel) Franeo:
a - Juju cu •ce: b-ac; e - *'tlune tn •c: d - portiune de lujer dupl eldt:ru • C't:lor: Seminfe.le de 7 mm lungime, in trei colţuri, convexe şi brune pe partea supe-
• - lujt:r c-u m..,-wl : f- flori ~~~~;scule: t - floare remtll : IJ- con; 1 - solt de coo ( U semi.Dţe.
J- slmtntl tu aripi : t - pl•ntull rioară, plate şi albicioase pe partea inferioară; aripioara de 7-10 mm . Intr-un
kilogram, se găsesc cea. 100 000 de seminţe dezaripate.
Maturaţia seminţelor anuală, in luna septembrie. Răspîndirea prin octom·
brie. Conurile cad întregi, la scurt interval după diseminaţie.
Maturitatea arborilor timpurie, incepind de la cea. 10 ani ; peste 30 de ani,
in condiţiile patriei noastre, fructifică la 2-3 ani odată.
Puterea germinalivă 40-60%.
Gerrninaţia. Seminţele semănate primăvara răsar după 3-4 săptămîni,
dacă In prealabil au fost ţinute 4-7 zile in apă. Plantula are 6-8 cotiledoane.
Creşterea. Incepind de la 8 ani, duglasul verde are o creştere excepţional
de viguroasă şi susţinută, tntrecind toate răşinoasele noastre. La noi, tn sta·
ţi uni fertile, plnă la 40 de ani, poate produce 670 m' la hectar, tn timp ce moli·
dul realizează numai 310 ms.
Longevitatea pînă la 700 ~l·
Lemnul cu alburn ingus!Şi duramen gălbui ptnă la brun-ro~t; conţine
puţine ca.nale rezinifere. Are calităţi tehnice superioare, fiind colorat, cu tex-
tură uniformă fină, uşor şi moale, elastic, rezistent şi trainic. Calităţile lemnu-
lui se datoresc In parte ingroşărilor sp iralate de pe pereţii trahcidelor, dar mai
ales proporţie! mari a lemnului de toamnă, chiar atunci ctnd inelele anuale
sint foarte late. Este mai bun dectl lemnul de molid şi prea puţin inferior
celui de larice. In America, este consi derat cel mai bun lemn de răşinoase,
fiind utilizat pentru po:luri, construcţii naval e, traverse, stilpi de comuni·
caţii, butoaie, mobilă etc. Se lucrează greu din cauza nodurilor. Este inferior
lemnului de molid tn industria celulozei, intrucit păstrează o coloraţie cenuşie­
albăstruie.
Arealul. Este originar din vestul Americii de Nord, unde creşte tntre 35
şi 55° latitudine, ocupind suprafete destul de tntinse, din Columbia britanică
şi Canada pînă în Noul-Mexic şi de la ţărmul Pacilicului ptnă spre munţii
Stincoşi (fig. 28); vegetează ca specie de amestec şi mai rar tn arborele pure.
real izind optimul intre 100 şi 900 m altitudine.
A fost introdus tn Europa de aproape 130 de ani, fiind Intilnit astăzi intr-o
proportie mai mare decit alte specii exotice.
La noi în Iară, s-a bucurat de o deosebită atenţie, atît tn culturi forestiere
cît şi ca arbore ornamental. Plantaţii pure ori In amestec s-au executat mai
',, ales tn ocoalele silviee: Aleşd, Margh ita, Dobreşti din regiunea Oradea, apoi,
pe valea Nadrag din munţii Rusca Montană şi tn Ocolul Braşov; deasemenea
:li• xZ
ca arbore ornamental este folosit in foarte multe parcuri.
Se constată că in unele locuri, duglasul verde a început să se regenereze
forle bine şi pe cale naturală.
-. b . Cerinţele ecologice. In arealul său, creşte In regiuni monlane inf[uenlate
•• J de climatul oceanic, cu o umiditate atmosferică ridicată. li sint nefavorabile
zăpezi le cu fulgi mari, lipicioşi, ingheturile tirzii, temperaturile prea coborîte
' iarna ca şi cele prea ridicate sau sece tele prelungite de vară ; totuşi, se pare
''• că este mai rezistent la secetă dectt molidul şi bradul. Mai ales în tinereţe,
'1 manifestă sensibilitate fală de arşiţă şi geruri, avind nevoie tn această etapă
lr • de adăpost uşor. Pe soiuri superficiale, vtnturile puternice pot produce dobc>-
~ rtturi.

•
 · PINACIW! . n
ales la exemplarele tinere, crescute In staţiu ni cu climat rece şi excesiv de
umede.
Importanţa. Ţinînd seama de rapiditatea de creştere, de productivitatu
excepţională şi de insuşirile tehnologice deosebite ale lemnului, duglasul
verde prezintă o mare importantă pentru silvicultura patriei noastre. ·
In viilor, cultur:l lu i trebuie intensificală tn regiunile deluroase şi monlane
cu un climat nu prea aspru, din zona inferioară a fagului, pină la cea. 800 m
altitudine.
Se recomandă a fi introdus ca specie de amestec în făgetele inferioare, făgelo·
•\ • gorunete şi uneori chiar tn brădete, pentru ridicarea productivităţii cantita-
li.ve şi mai ales calitative a acestora. Ţinîndu·se însă seama de except ionala
j v.•~oare de cr~lere a duglas~lui, ~re ar putea duce la eliminarea celorlalte spe-

l cu, amestecunle se vor reahza pe grupe. ln alte ţări, a fost introdus în arbore·
tele luminate de pin si lvestru, de mesteacăn şi chiar tn cele de stejar cu vege·
talie ltnoedă.
1 PSEUDOTSUOA MENZJESII var..glauca (Beiss.) Franco
1 (P. ghluca Mayr) - Duglas brumlrJu, Duglas albastru
' Arbore exotic (fig. 29).
Mărimea mai redusă dectt la precedentul, ajungind tn arealul natural
pină la cea. 45 m.
Scoarţa de un cenuşiu mai Intunecat şi cu rilidomul mai puţin sulieros.
Coroana compactă, cu o formă conică foarte regulată, ramurile verticilelor
Fig. 28 - Areci: dinspre vîrf fi ind aşezate în unghi · ascuţit pe tulpină.
- -- P•N«"""' nvllzltJ/1 (Mltbtl) Fnnto
- - - - Ju.nlptnu f1lrgin/Qit4 t.. Fig. 29 - P1tudt>lsuga menzlts/1 var. gliwDJ (~lss.) Franco:
1
• - lujer cu •ee: b - ac:; c - aec:1hme ta ac:: 4 - c:on: • - almtntl C'll aripi
1 ~ealizează creşteri le cele mai viguroase pe soiuri nisipo-luloase, uşoare,
,, pcrmeabile, pe versanţi adăpostiţi de vinturi reci şi uscate, cu mai multă umi-
1 ditate atmosferică şi feriţi de temperaluri excesive; nu se acomodează pe solu·
riie compacte, argiloase, greu permeabile şi nici pe cele calcaroase sau
mlăştinoase. /t\ai inult dectt compoziţia mineralogică, în creşterea duglasului
contează profunzimea, permeabilitatea şi capacitatea solului de a asigura, la
nivelul rădăcinilor, apa necesară pentru sezonul uscat din timpul perioadei de
vegetaţie.
Producînd un strat gros de litieră, aceasta face ca sub pădurea bine încheiată
vegetaţia arbustivă .să nu se poată dezvolta . .Totodată, litiera bo~ală 'consti·
tuie un factor amehorator pentru sol, a tunc1 ctnd duglasul este mtrodus tn
regiunile mai joase; in schimb, la altiludini ridicate din subzona molidului, .
- • în staţiuni reci şi cu umiditate in exces, ea determină blocarea substanţelor
organice nedescompuse şi formarea humusului brut. ·
x2

Temperamentul de semiumbră, ceva mai de lumină decit molidul; se insla· b

lează repede tn parchete tăiate ras. Suportă oarecare timp umbrirea, dar reac-
ţionează puternic atunci cind este luminat, comparativ cu exemplarele rămase
1 ritai departe sub acoperiş. Se elaghează incet, mai ales in arborele pure.
Vătămdrile. ln tinerete poate fi ros de cerbi şi dprioare; posedă tnsăoremar·
,. cabilă facultate de vindecare a răni lot. Este rar atacat de paraziţi şi insecte; 11
ciuperca P/uJeccryplopus ( Adelops) găumannii provoacă ~rugina acelor" mai e
 Formează numai lujeri lungi - macroblaste.
Lujerii glabri sau slab pă~~i. . . . • •' · · Frunzele stnt persistente, aciculare, ascuţite, în patru muchii, tn afară de·
Acele mai scurte, groase, r~g•de. ş• tn~reptate tna!nte. Au un sl.ab m•ros de P. ortJCrika, P. jezoensis şi P. silchensis, la care acele sint plane, asemănătoare
răşină şi o culoare verde-albastru•~· ma•. ales tn pnmul an. Cu timpul, acele cu cele de brad; stau aşezate tn spirală împrejurul lujerului şi. sînt prinse pe
pierd glaucescenja, devemnd verz•-tnch1s. pernile evidente. Obişnuit, conţin două canale rezinifere. După uscare, acele
Flcrile femeie au o culoare roşie-aprins, spre deosebire de cele de duglas cad de pe lujeri, iar perni\ele pe care au stat apar ca proeminente lemnoase,
verde la care stnt verzui. . decurente, făcfnd lujerii zgrăbunţoşi şi brăzdaţi.
Q)nurile mai scurte de .5-7 cm lungime, cu solzi mai puţin numeroşt Florile unisexuat-monoice; cele mascule, in formă de amen\i galbeni-
(cea. 30), bracteele tot trifidate, dar mult mai lungi şi răsfrinte spre baza roşcaţi, se dezvoltă tn intreaga coroană pe lujerii din anul precedent; cele
conului. femeie sint terminale, verzi sau purpurii, formate din numeroase carpete şi
Prccentul de germinaţie ~ai ":Iar~ decit la preced~ntul: • . stau la început erecte, transformtndu-se apoi in conuri ce devin pendente.
Arealul. Este originar dm reg1umle continentale ŞI ma• malle ale Munţ1lor Conuril~ au solzii pieloşi, persistenţi, cu bractei scurte, ascunse. Maturaţia
Stincoşi din vestul Americii de Nord (v~i fig. 28). Formează arborele pure
anuală; după coacere, seminţele se tmprăştie, iar conurile mai rămtn citva
sau în amestec, ptnă la cea. 3 000 m alhtudme.
. Cerintele ecctcgice. Creşte tn staţiu~i mai ~scate şi m_ai _asJl_re dectt duglasul timp pe arbore şi apoi cad intregi. Seminţele mici, aripa te, fără pungi de ră·
şină, sînt aşezate intr-o scobitură a aripii, din care se desprind uşor. Procentul
verde. Este foarte rezistent la seceta, ger şt tngheţun hrzu; suportă fumul.
şi gazele mai bine decit P. menziesii. . .. . . _ de germina ţie mare şi păstrează puterea de încolţire mai mulfi ani; plantula
Dispune de o mare putere de adaptare la_ cond1\11~e stal•~nale. !-a no_J tn ţara: cu 5-IO·co1iledoane. Se pot inmulti şi prin butaşi, altoi de vară şi chiar prin
a fost cultivat chiar şi în partea externa a zonei foreshere catre s•lvostepa marcotaj.
(Pădurea Cobia de la sud d~ Craiova), dind re~u~tate mai bun: decit stejarul Leninul fără duramen colorat şi cu canale rezinifere. Din punct de vedere
brumăriu şi pinul silvestru mtrodus în acelaş• hmp. Plantat m amestec cu calitativ, lemnul molizilor este in general superior celui al brazilor. Scoarţa
molidul la altiludini de peste 1 000 m (Timişul Sec-Braşov, Neamju-Azuga) conţine substante tanante.
a rămas în urma acestuia şi după ~O de ani a inceput să se usuce.
Temperamentul mai de _um~ră dectt duglasul .. verde. . . CHEIE DE DETERMINARE A SPECIILOR DIN GENUL PICEA
Vătiimiiri. Este mai sens•btla la atacul ctupercu Rhabdccl1ma pseudotsugae,
care ii cauzează căderea acelor. la Ace In 4 muchii, colorate :1: uniform pe toate fetele . . • • 2
Importanţa. Avtn~ o creştere !!'uit m!ii inceată şi lem~ul_nefiind alti de.~re­
lios ca al duglasulUJ verde, prezmtă o tmportanţă foreshera. mat re~usă. Fund lb Ace plane, pe lată verzi lucitoare, pe dos cu dullfll albe.
în patria de origine o spec•e. cu un caracter pronunţat d~ conh'!enta}•tate, c~res: Lujerll tineri pubescenfl. Conurl scurt pedicelale, de
punde mai bine climatului nostru, aşac~ ar _putea h folos1t aht in r~1um 4-6 em . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . • • • . . • . . . . . • • . • P. omorlka
mai tnalte, ctt şi mai uscate, btntutte de term aspre. 2a Ace dispuse radiar lmprejurul luJerului :1: tngrlmidlte pe
Este un destul de frumos arbore ornamental. partea superioarl. nu fonneui clran pe rata inforloari
a lujerului. Lujeril glabrl, bruni·portocaliu, muguri!
• nerqlnotl cu solzi rellexl .. . . . .. . .. .. . .. • .. . .. . .. . • P. pungttU
Genul PICEA A. Dietr. 2b Ace lngrlmlidlte pe lata superioarA a lujerului, lui o
cărare evidentă pe partea lnlerloară.................. 3
•
Genul Picea cuprin~~ peste ~O ~e spec;ii.. . . . 3a Ace miel de 5- 10 mm, obtuze, de un verde lntuntcal;
Sint arbori răspindt\• în _rt;_g•~nll~ rec_1 şt _temperat~ dm el!''sfera nord1că,_ lucitoare, lujerl păroşi, lucltorl .................. , . P. orienlalls
mergînd pînă la limita archca şt alhtudmala a pădunlor. Aht sJlre n~rd, cit,
.1 şi în altitudine, au un areal ce depăşeşte cu mult pe cel al genului ~bleS, care 3b Ace mal mari de 10 mm, ucu(ite . . .. .. .. .. .. • .. • .. . • 4
rămîne tn general mai spre sud şi mai jos decit genul Piaa. Formeaza arborele
4a Ace de 1- 2 cm, lnfepltoare. veni·lnehis. Lujerii brun!·
pure pe supra feţe foarte intinse, putind să apară şi ca specii de)"'estec cu roşea)!, glabri sau slab piroşl . Conurl de 7- 18 cm, brunl-
alte foloase sau răşinoase. . luc:Jtor . . • . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . • . . . . . . . P. ex«lst:J
Manifestă exigenţe mai redu~ faţă d~ ţ~ti!ilatea. solul~i dectt speciile d~
Abies, dar apar mai pretenţiOŞI decit pmu: Smt rez•ste~\t !~ ger, tnsă .nu ŞI 4b Ace de 1-3 cm, nelnfeplitoare, verzi-albăstrui. Lujerl
gălbui-deschis, glandulos pliro~l. Mugurll cu solzii :1:
la secetă. Suportă umbrirea, dar nu pot rez•sta la vtntun, fund dobortţ1 uşor răslrlnfl, ră~i~i. Conurl miel. 4-0 cm, galben·brune,
din cauza tnrădăcinării superficiale. . . • cu solzi llexlblli, la virf :1: rotunjlfl .. .. .. . . • .. • . . . . P. engelmonJII
Majoritatea lor realizează. tnălţimi l!'a~i şi au. ~n port piramidal. c;omc, cu
ramificaţie verticilată; prezmtă uneon ş• ramun IZOlate mtre verhc•le.
 GYMNOSl'ERMAE Fig. 30 ~ P~ •-la :(Lam.) LI<.:
JaJtr n ace ; b - ac· c - a.e:etlun• te • e: fi·~=- !ltvnr-.te·--toJer 'dup.l cichrea
0 -
attlor·•- flori matcule· i- flo.~re femeii: 1 - con: A· - forme de told (part•
. , uttr,O.rl); k ~ soll cuieml~,;~te (partea lntuloarl);l/ - t4m ntl ati pati; m - plantull
Molizii sint arbori cu o valoare economică de primul ordin, prezentind o
deosebită importanţă forestieră şi chiar horticolă.
Din numeroasele specii ale acestui gen, numai patru stnt spontane In Europa:
P. excelsa, P. omorika, P. orientalis şi P. obot:ala; in Iara noastră creşte numai·
P. excelsa.
Genul Picea se imparte In două secţii: Eupicea şi Omorika.
1
Sectia EUPICEA
Arbori cu ace in patru muchii, pe toate feţele cu linii de stomate mai mult
sau mai puţin evidente; conurile mature pendente.

PICEA EXCElSA (Lam.) Lr.. [P. Ablts (L.) Karst.]-

Molid, Mollrt • .Brad r~u
Arbore indigen (fig. 30).
Mărimea. Molidul este un arbore de talie mare, putind atinge peste 60 m
înălţime şi pînă la 2 m in diametru .
lnrădlfcinarea trasantă, fapt_(·;ne ii pe:r~l*creşte şi pe soiurile cele
mai superficiale şj chiar stincoase, unde rădăcinile pătrund printre crăpă tari. • o o

Prezintă inai multe rădăcini, care pleacă de la colet şi se intind tn lături;

apărînd uneori la suprafaţa solului. Din cauza tnrădăcinării putin profunde,
suferă obişnuit de dobortturi provocate de vinturi.
Tulpina dreaptă, cilindrică, se elaghează destul de greu.
-.
--&car fa brună-roşiatică, uneori cenuşie, netedă numai tn primii ani ; tncă: m
din tine,rele, se desface 1(1 solzi subţiri pergamentoşi, iar la bătrîneţe for,mează·
un rilidom roşu·brun, cu solzi poligonali rotunji\i şi fundul crăpăturilor roş­ •
cat. Culoarea roşiatică a scoarţei a făcut ca molidul să fie denumit 'şi brad
roşu . Scoarţa conţine 6-18% tanin.
Corcana se păstrează ptnă la virste tnaintate piramidal-conică, eviden~ ascu·o
lită, fapt ce permite deosebirea de brad de la distanţă . o
~amurile sint dispuse verticilat pe trunchi; se mai observă însă şi ramuri
a~zate neregulat intre verticile, care au luat naştere din mugurii p~ovenlivi.
~amurile dintre verticile, dar mai ales ramurile de ordinul Il, sint 'de pbicei;
pendente. De remarcat că ramurile verticilelor dinspre vîrful coroanei stau
In sus, cele de la mijloc orizontal, iar cele de la bază stau pendent. o : • !
Lujerii sint glabri sau rar-pubescenli. brunioroşiatici sau gălbui·roşiatici.,
presăraţi cu procminenţe decurentecare fac să ia un aspect brăzda!, zgrăbonlos.
Mugurii nerăşinOşi, 'cei terminali con ici, ascuţiţi, iar cei la tera li dvoizi;
pe Jujeri se constată şi muguri intermediari izolaţi. Uneori, pe părţile 'IQ-SOrite
ale coroanei, mugurii sint mai mari şi au solzii cu marginea răsfrtntl\. . .
o Frunzele aciculare, de 1-2,5 cm, rigide, escutite,..pu.ţ.ln illCO.voiaie~ IQ_patru
muchii ~i cu o secţiune rombică, de culoare verde-închis, stnt înserate spjralat' .
~ perna e pr&minentc şi stau dispuse tmprejur la lujerii ortotropi, Sâu mai.
tngrămădite pe fala superioară la lujerii plagiolropi. Spre vtrful corQl!nei' şi: d
1 g
la arborii crEscuţi viguros, acele stnt mai lungi; la limita superioară 11 vege-;
taţiei, ele rămîn mai scurte. Acele durează ~7 ani. După uscare, cad ithediat
de . pe _luje~i. lăsînd urmele perniţelor proeminenlţ. .. '
 /

76 OTI'INOSPEitiiiAt
'' PINACEAE . 17
•
Florile unisexuat-monoice; cele mascule tn formă de amenţi de 2....:..:3 cm,
roşii-gălbui, sint tmprăşliate izolat tn toată coroana şi produc.polen in canti·
tate enormă ; cele femeie, erecte, roşii-carmin sau galbene-verzui, se formează
tn părţile superioare ale coroanei, din mugurii terminati; dau din aprilie-iunie
după staţiune.
Conurilţ lungi de 10-15 cm, verzi sau roşii tn tinereţe, la maturitate devin
brune, pendente, au solzii persistenţi, suqjiri, romboidali, cu vîrful trunchiat
emarginat şi chiar tncreţit; bracteele nu sint evidente, răminînd mici şi lipite
de baza solzului.
Seminţele de 4-5 mm, brune-tnchis, fără pungi de răşină, cu o aripioară
de 12-16 mm, de care se desprind uşor; 1 kg conţine cea. 150 000 de seminte
dezaripate.
Matura{ia are loc tn primul an prin octombrie; după coacere, solzii uscaţi
se depărtează .Intre ei, lăstnd seminţele să se imprăştie. Diseminaţia .durează
ptnă tn primăvara următoare, iar conurile tntregi cad mult mai ttrziu după
aceea.
Maturitatea arborilor izolaţi poate Incepe de la 30 de ani, iar în stare de ma-
siv după 60 de ani. Pe soiurile sărace şi tn condiţii slabe de vegetaţie, formează
conuri mult mai devreme, dar cea mai mare parte din seminţe sint sterile.
Periodicitatea fructifica{ iei la 3--4 ani; in regiunile inalte, este şi mai rară,
la 7-8 ani.
Puterea germinalilld de 70--80% şi se poate păstra p!nă la 4 ani.
Germinaţia epigee, cu f>-10 cotiledoane fin dinţate; semănate primăvara,
seminţele germinează in 4-5 săptămtni. Ffg 31 - Areal:
- - P/eta ~~lta (Lam.) U.
ln afară de sămtn\ă, molidul se mai poate inmulti excepţional şi prin mar- ... , . . Piua «l~ntali$ C.rr.
cote, sau prin butaşi verzi plantaţi tn seră. 111111 Ptt:ta omorlko (Pantlt) Purk.
Creşterea la Inceput este tnceată, tn primul an ating!nd numai f>-6 cm; for-
mează primul vcrticil abia tn anul al patrulea, ca şi bradul. Spre 8-10 ani, molidului evită regiunile de stepă şi antestepă din nordul Mării Negre şi se
creşterea In tnălţime devine foarte activă, realizînd pînă la 1 manual , intre- tndreaptă spre reg. Suceava, cupr inzind lantul Carpaţilor şi o insulă tn Munţii
cind astfel cele mai mţ~lte răşinoase spontane de la noi. Molidetele crescute Apuseni. Se tntinde de asern~nel! şi th lu.ngul Alpil~r D_i~rici, .formind :tteva
tn bune condiţii stalionale reuşesc la virsta de 120·de ani să producă 13,7 m• insule şi tn Balcani. ln reg1umle nordtce, co~oara pm~ 1~ navelul. ":!arii.
pe an şi pe hectar. . · La noi tn ţară {fig. 32), molidul este o spec1e montana ŞI subalp1na; con•
Longevitatea poate ajunge ptnă la 600 de ani; este deci mai puţin longeviv stituie o lntreagă bandă deasupra fagului , aşa numita subzonă a molldului.
decit bradul. : ) Se ridică sub formă de masive pure (molidişuri) pînă la limita altitudinală
Lemnul fără duramcn evident, mai alb decit cel de brad, are canale rezini· a pădurilor. ln partea inferioară, creşte in amestec cu bradul şi cu fagul.
fere, este moale, uşor, rezistent, elastic şi trainic; nu se deformează prin uscare; Formează masive tntinse tn Carpaţii Orientali, munţii ~odnei şi tn lanţul
tăiat proaspăt, are miros tare de răşină, iar dat la rindea, lasă o suprafaţă vulcanic Căliman-Harghita.
netedă; prezintă noduri neaderente {căzătoare); in general, este de o 'calitate ln Carpaţii nordici şi estici, in condiţii de climat umed şi conti~ental,
mai bună dectt cel de brad, fiind intrebuintat ca material de construcţii şi che- molidul se găseşte tn optimul său de vegetaţie. La Tulgh~, Broştena, Ctr-
restea; este cel mai căutat lemn pentru fabricarea celulozei şi hîrtiei: Se mai libaba, Ciuc etc., are o putere excepţională de vegetaţie ŞI regenerare, apă·
tntrebuinţează pentru sttlpi de telecomunicaţii, la fabricarea mobileî;: pentru rtnd ca o specie invadanfă. In Carpaţii sudici, zona molidului se tngustea.ză
plăci aglomerate şi fibrolernnoase. Lemnul cu inele regulate, inguste 'şi dese rămtntnd numai tn părţile superioare sau in fundul văilor adinc!, r~coroas;e
este foarte mult preţuit ca lemn de rezonanţă, pentru instrumente njuzicale. · şi umede, din regiunile înalte. Lipseşte tn Banat, in muntii Sernen1c şt Cernet,
Din tulpina arborilor tn picioare, se poate recolta răşlna. ,i precum şi in munţii Mehedinţului. Pe dina sudică a Făgăraşului , ca şi tn alte
A realul. Molidul este originar din Europa , avind un areal întins cu un con- puncte de altfel, se tnttlneşte o inversiune a vegetaţiei, ~Jidul ~bortnd
t ur foarte neregulat, care cuprinde Alpii şi se ridică spre nord inglobind Scan· sub brad. Limita superioară variază de la 1 450 m .!n n:'~n\11 ~~:i.ne~ •. pt.nă
llinavia şi Finlanda {fig. 31); de aici, coboară spre Cazan, întîlnindu·se spre la 1 1!60 m tn munţii Sebcşului. l n general, pe mun(11 fert\t de Cnva\, hm1ta
răsărit cu molidul siberian (Picta obot:ala). De la Cazan, graniţa sudică a superioară a molidului este mai ridicată. Limita inferioară variază, ajun-
 .. /
PINACEAE 19

gind in reg. uceava sub 500 m, pînă jos In marginea satelor; la Gurghiu, coboară
la 550 m, ia valea Argeşului incepe abia numai de la 1 350 m altitudine.
Lăţimea altii dinală a subzonei pădurilor de molid in munţii din nordul
ţării este de c 700 m, iar tn Carpaţii sudici numai de cea. 450 m.
Prettndu-se 1 o cultură uşoară şi avind o mare amplitudine de adaptabi:
litale ecologică, tit la noi cit şi tn restul Europei, molidul a fost exhns pe
cale artificială In fara zonei lui naturale de răspîndire geografică. -
Cerinţele ecologice. Dintre răşinoasele noastre, molidul este mai puţin pre-
tentios decit braduh dar mai exigent decit pinul silvestru.
Este o specie de climat mai rece, mai umed şi mai nebulos, cu precipitaţii
dese şi cu umezeală relativ mare; de aceea, se situează in părţile superioare
ale munţilor, deasupra bradului. Se mulţumeşte cu un sezon de vegetaţie
-"'.... scurt, pretinztnd mai puţină căldură; in regiunile mai joase, ocupă obişnuit
versanţii nordici. Seeetele de vară limitează existenta molidului.
Preferă soiuri nisipo-lutoase, ptnă spre luto-nisipoase, slab-schelete, afî-
"
CII
nate, mijlociu-profunde, reavăne, moderat-acide, C:e tipul brun şi brun-găl­
-<... .
bui de pădure. Pe astfel de soiuri, la altitudinea de 1 000-1 300 m, formează
arborele pure de mare productivitate. Pe versanţii umbriţi şi cu umiditate
"" mai ridicată, pe soiuri ruginii-gălbui cu mai mult schelet, de tip brun-pod-
-
"'"
"'.
<1:
~
zolic, molidul intră in amestec cu bradul şi ceva fag. La mari altitudini,
pe podzoluri primare, pe rendzine sau pe soiuri humico-turboase, vegetează
greu şi rămîne pipernicit. Reuşeşte să crească şi pe terenuri smtrcoase, de unde
ai şi denumirea de specie de lac, fără tnsă să realizeze dimensiuni mari. lnră­

---"""
dăcinarea s;1 mult extinsă in suprafaţă ·consumă o mare cantitate de apă,
producind astfel drenarea terC!lurilor cu apă în exces la mică adincime. Acolo
unde însă rezervele de apă sint limitate, se observă o stagnare in creştere.

~
-
::::! Acelaşi efect se remarcă şi tn urma unui an de secetă.

--"
@
Datorită inrădăcinării sale superficiale şi dese, precum şi deosebitei capa-
cităţi de absorbţie de care dispune, molidul secătuieşte de umiditate stratul
de la suprafaţa solului şi nu lasă să pătrundă apa în adincime, acolo unde
s-ar putea dezvolta rădăcinile altor specii cu tnrădăcinare mai profundă.
-.:
1 Totodată, el tmpiedică aerisirea solului, iar prin coronamentul compact al
arboretelor pe care le formează, contribuie la umbrirea, răcirea şi acidificarea
"'"'~ acestuia. Ca urmare a acestui fapt, tn optimul lui de vegetaţie, molidul reu-
... şeşte de multe ori tn mod natural să elimine cu totul celelalte specii, rămt­
nind singur să constituie arborele pure pe mari Intinderi.
,Intrucit însă, acele de molid se descompun foarte anevoios, aduntndu-se
într-un strat gros de humus brut care duce la acidificarea solului, pentru
evitarea acestei degradări, tn culturile de molid se recoma.ndă introducerea
fagului, bradului, paltinului şi ulmului. .
De remarcat că prin introducerea acestor specii cu înrădăcinare profundă,
la care s-ar mai putea adăuga şi laricele, arboretele de molid tşi măresc rezis-
tenţa la acţiunea dăunătoare a vintului.
Temperamentul mijlociu, fiind mai pretenţios faţă de lumină decit bradul.
Denotă o slabă putere de eliminare, aşa că, in plantaţiile sau in semănăturile
prea dese, trebuie să se intervină cu rărituri la timp pentru a evita stagnarea
creşterii. Puieţii pot suporta o umbri re moderată chiar peste 20-30 de ani,.
dar pier din cauza lipsei de lumină, dacă intre timp nu a fost tndepărtat acope-

'
 ''

GYMNOSPERMAE ' ' '\ PINACEAE 81

rişul arborilor bătrtni. In pepiniere, puieţii au nevoie, in m obişnuit, putin longe ·v şi nu mai poate realiza creşterile viguroase din zona lui natu-
de umbri re-în primul an, pentru a fi feriţi de insolaţie, care du la uscarea rală de veg aţie.
rolului şi la pierderea lor in masă. In optimul lui de vegetaţie, olidul năvă­ Molidul se trebuintează cu deplin succes şi la formarea gardurilor vii,
• leşte in poieni şi luminişuri, unde se intinde şi se regenerea • viguros. La tunzîndu-se u şl.!.C!i~înd o coroană re~ulată şi deasă .
altitudini inalte, ca şi pe soiuri sărace, el devine mai pretenţi aţă de lumină, D1>pă· culoare con un for, se · de6sebesC:
formind o coroană tngustă şi evident mai rară. var. c~ urk, : ~te In regiuni m.ai joase fi are c:enurlle veni In luna august;
Vlitămifrile. In general, molidul are mult de suferit de pe urma agenţilor var. tr~Ji!!!:!!!pa_ P rk.; creşte In părlile superioare şi are ccnurlle roşcate·VIolacee In
•
1 vătămători abiotici şi biotici. ' luna augu;l
1 Vintul produce doborîturi pe suprafete mari din cauza thrădăcinării super- Dupil forma solzi r conului, se deosebesc:
ficiale, mai ales In fazele de prăjiniş - codrişor. La mari altitudini, coroana var. tutofKlbJ (feploaehoff) Sehroter. Are solzi romboldali, la virf rotunjl\1. mai ...,,
este tmpiedicată să se dezvolte pe partea izbită de vtnt, făcînd ca arborii emarginaft' sau dintatl, uneori scurt acuminatl. Se lnlllneşte frecvent In regiunile Inferioare
să ia formă de drapel, sau să rămînă de dimensiuni arbustive. şi In plantatllle provenite din simln(a adusA din strlllnitale (Austria).
Zăpada şi chiciura provoacă ruperea ramurilor şi a trunchiurilor sau mu- var. carpathico (Loud.) Wlllk. Are solzi acuminatl. cu v irful ştirbit sau d<!nticulat;
tilarea coroanelor care iau formă de candelabru. IUrit brusc, suferă de creşte mal al.. In regiunile tnalte.
pirlit ura scoarţei. Puieţii pot fi dăuna ţi de secetă şi uneori chiar de Ingheturi
ttrzii, dar mai--puţin decît cei de brad. Molidul, formind obiect de cultură de foarte mult timp, astăzi se cunosc ,
lncendiile de litieră aduc prejudicii serioase scoarţei subţiri a molidului numeroase varietăţi ornamentale.
şi rădăcinilor care rămîn adesea la suprafaţa solului. Suportă mai uşor dectt După aspectul coroanei, se pot distinge:
bradul acţiunea fumului, deoarece acele sale se schimbă la intervale mai var. p!framida/1$ Carr. cu coroana strlns·piramidall, fonriată din ramuri asctndente;
scurte. var. ltW<rso Beiss, caracterizati prin ramurile de ord, 1 pendente;
Ciuperca I..cphodermium macrosporum provoacă rugina acelor, mai ales var. olmiMII$ Caspary, cu ramurile de ord. 1 orizontale, Iar cele de ord, Il subtiri,
dnd arborelui de molid este in faza de nuieliş·păriş. De pe urma atacului lungi şi pendente:
de Armilaria mei/ea şi Fomes anosus, rădăcinile şi partea bazală a tulpinii var. ui11Jala (Jacq .) Caspary, cu ramurile lungi, ferpultoare, neramlflcate.
putrezesc, ceea ce tnlesneşte apoi dezrădăcinarea de către vînt. In regiunile De asemenea, se pot deosebi unele varietăţi după culoarea acelor, iar altele
joase, cu climat mai cald, pe soiurile fertile cu 5;ubstrat calcaros, sau pe tere- cu talie pitică.
nurile care au fost cultivate agricol, putregaiul roşu ti depreciază lemnul.
Dintre insecte, LyfTUJIItria monacha (omida păroasă), dar mai ales Jpidele PICEA PUNGENS En~lm. -Molid tntepitor
(gindacii de scoarţă) pot provoca adevărate calamităţi In arboretele mature.
De asemenea, H ylobius abietis compromite uneori plantatiile tinere sau puie- · Specie exotică (fig. 33).
-
Fig. 33 - Plet!J PIU!II•ns Engelm. :
ţii din pepiniere. Mărimea 1, ajungind tn a - ramuri cu •ce; ~ - con
Păşunatul împiedică creşterea în lnălţime, aşa că exemplarele tinere iau arealul său pînă la 50 m
aspect de tufă. tnălţime.
Importanţa. Ţintnd seamă de calităţile tehnice superioare ale lemnului, Scoarţa cenuşie.
de suprafaţa mare ocupată la noi in ţară (cea. 19% din suprafaţa împădurită), Coroana nu prezintă ver-
precum şi de faptul că se pretează la o cultură artificială uşoară, ieftină şi licile regulate.
; sigură, molidul apare din punct de vedere economic şi cultural ca una din
speciile cele mai de seamă din flora forestieră a patriei noastre. Scoarţa moli · Lujerii -stnt viguroşi, gla-
dului continind o proporţie ridicată de tanin este Căufată în industria tăbă· bri, de culoare brună-găl·
-căcitu!ui .· Din tulpinile molizilor în picioare se poate extrage răşina, care ser·
buie-deschis.
veşte la obţinerea terebentinei, colofoniului, gudroanelor etc. Din cauza Mugurii terminali mai
explotărllor abuzive din trecut, neavtndu-se grijă de problema regenerării, mari, nerăşinoşi, avind vir-
o mare parte din pădurile de molid din tara noastră au fost degradate sau ful solzilor evident răsfrînt.
distruse. Sarcina de viitor este de a reface aceste suprafeţe, folosind după Acele de 2-3 cm, rigide.,
caz· şi alte specii de amestec. inţepătoare, pul in recurbate,
Din punct de vedere horticol, spre deosebire de brad, molidul avînd o mai · · stau înghesuite tmprejurul
largă amplitudine ecologică şi un temperament mai de lumină, poate să fie lujerului, mai ales pe par-
q
1 folosit c~ arbore ornamental, ch\i!~tlueginnile .mai joase de ctmpje, - pe tea superioară; nu au
solur:i reavane saU' cu niveliifîijiei freatice mai ridicat. Aici însă, este mai miros .
~ - --··-·.. ~··

1
-'
 ,
1
ClY/0\NOSPE!tMAE
' '\
'
PINACEAE 83
li•
1
FICJrile mascule roz-violacee. nuanţat cu galben; cele femeie
Conurile cilindrice, oblongi, de ~10 cm , de culoare
cani! in .
cu solzi
'
subţiri, flexibili, romboidali, ştirbiţi la vîrf.
..f Creşterea la Inceput mai rapidă decit la celelalte specii , dar slă-
••• beşte Tn foarte scurt timp .
Arealul. Originar din Munţii Stfncoşi ai Americii de , la altitudini
• de 1 800-3 300 m (vezi fig. 35).
Cerintele ecclogice. Este foarte rezistent la un climat n excesiv con·
tinental, suportlnd uscăciunea aerului şi a solului. de asemenea la
1,
fum şi praf; de aceea, poate fi cultivat cu succes In oraşe.şi centre industrrale.
lmporlan(a. La noi, este utilizat numai ca arbore ornamental. Poate creşte
t mulţumil?r. de !a cîmpie ~lnă in regiunea montană mijlocie.
j In horllcultura, sint culta va te frecvent ca arbori de ornament foarte doco-
•l rativi, următoarele varietăţi:
var. argtn.ttD" Beiss. - molid ~rgintiu, cu actle albe-argintii;
l
var. glauca Rgl., -cu ac:ele vcrti ·albAstrui.

PICEA ENGELMANNI Parry - Molid de Arizona

Specie exclică (fig. 34).
.• Mărimea 1.
Se deosebeşte de P. pungens prin următoarele:
' Scoarţa subtire, de culoare brună-deschis.
•' Lujerii scurţi şi glandulos·păroşi.
,'
1 Mugurii tornen toşi , răşinoşi şi cu solzii alipiji, caracter principal după
i
care poate să fie deosebit de P. pungens.
•
l Acele verzi. argintii -bruma te, flexibile şi puţin in\epătoare, sint tndrep· Fig. 35 - Areol :
• tate in sus şi mai culca te pe lujer; n-au miros plăcut. - - - - PlctG tft#lmGNtl P•rry
1 Florile de o coloraţie roşie-aprins. 1 1 1 1 1 1 Pttttl pun.tttu Encelm.
: - - - - . - - TS"f,, tan.adtMII (L.) Cltt. •
- · - · - · - - · - Clt.onvu~v/14'11 n.ootkoltnsl• (0. Oon) Sp•c.h
..l!, Conurile scurte de 4 - 7 cm, asemănătoare
Fig. 34 - Pltxa engtlmannl cu cele de P. pungens, dar sint de un brun
Parry :
• • • • • . CMII'tlll~6plVU lllCNil/GNJ (A. Murr.) Pari.

mai Inchis, iar virful solzi lor este mai rotunjit.

.,
~
t CI -ramuri <'U •« : b - ton
Arealul. Originar din Munţii Sltncoşi ai A·
mericii de Nord; include arealul lui P. pun·
PICEA ORIENTALIS Carr.- Molid de Caucu

Specie exctică (fig. 36).

' gens şi se extinde mult spre nord (fig. 35). Măr.imea peste 40 m· tnăl\ime.
1
~
Cerinţele ecologice. Este destul de rezistent Coroana caracteristic tngustă şi ascuţită, cu v-:rticile neregulate, care aco-
peră tulpina pînă aproape de bază; se e~agh~ slab.
la secetă şi fum; creşte relativ tncet in tine-
[ reţe, iar primăvara porneşte vegetaţia cu 2-3
săptămini mai de vreme ca P. pungens, fiind
Lujerii lucitori, bruni·roşcaţi, cu pera scur\t.
Mugurii nerăşinoşi.
~.:,'
astfel e.x pus tngheţurilor tirzii. ·
Importanta. La noi, este mai puţin intro-
dus ca arbore ornamental decît precedentul.
Acele foarte lucitoare şi scurte pină la 1 cm, cam ju!"ătate din lungimea
celor de P. exalsa, sint drepte, rigide, obtuze, netnţepatoare, ~şezate Tng~e­
suit şi culca te pe lujer, lăstnd pe faţa inferioară o cărare; au un m.aros aromahc.
S-au făcut plantaţiî destul de reuşite la Dof·

il
Florile purpurii·violacee.
teana in Bacău şi pe Sandrul Mare in Munţii Conurile de 5-10 cm, cu solzi lucitori, rotunjiţi şi cu marginile întregi.
Bre\cului.
Creşterea tnceată. . ·
1
• o Poate să fie cultivat ca arbore ornamental in A realul. Este originar din Caucaz (v~i fig. ~1); ~ tntrnde de }a ,!!Of~-estul
aceleaşi sta ţ iuni ca şi P. pungens. Mării Negre ptnă spre Marea de Azov şt tn Asaa Macă. Formeaza padun pure
 1 P I NACI!AE
OYMNOSPERMAE

pe suprafete reduse; obişnui(, se afl,f ' în amestec

cu Abies rwrdmanniana, cu fagul or;lental şi car-
penul. (
Cerinţele teologice. Creşte bine ..Oe soiuri luto-
nisipoase şi nisipo-lutoase, profunde, jilave in per-
manenţă. Preferă văile înguste, versanjii umbriji
cu atmosferă umedă. :. . b
Temperamentul de umbră, aproape ca şi bradul.
Evită locurile descoperite, insorite şi este foarte
sensibil la schimbarea bruscă a mediului încon -
jurător.
a La noi, se poate cultiva tn regiuni monta ne cu e
climat mai cald, dar cu suficientă umiditate. Exem-
plarele din Grădina botanică din Bucureşti au rezis-
tat condijiilor climatice ale regiunii; de asemenea,
vegetcaz.ă bine in parcul dendrologic de la Simeria,
dovedind astfel o destul de largă capacitate de c
adaptare la deficitul de umiditate. Este o specie a
foarte decorativă. 0r+
d
b f
StcJia OMORII(A Wl llk.
Fig. 37 - Piuc omorl.k4 (Pantic) Purk.:
, Speciile cuprinse tn această secţie prezintă ace t ur- 'J- J•ltr cu e ce; • - tuJ., tP
ln ac; • - oon; 1-
baza • celor;
ş.olz;
ţ - ac ml rlt:
t - aeminte.
~- ~oeetlune

Fig. 36 - Picea orltnlalls tite, cu dungi de stomate.

Carr.: Di n această sect ie, mai face parte : Picea jezoensis (S. el Z.) Carr., răsptndită
f - luJer dupl ddtru •~elor:
b - .e (mlrlt); ~ - lujtr t'U P ICEA OMOIW<A (Pancic) P urk. - Mo lid sirbesc tn Orientul lndepărtat şi P. sitkensis (Bong.) Carr., din vestul Americii de
con
Nord .
Specie eJWfică (fig. 37)
Mărimea ptnă la 39 m.
Genul LAIUX Mill.
Coroana piramida lă, îngustă ca o coloană, de unde şi denumi rea de .,omo- . '
rika" dată de strbi, care înseamnă inalt- zvelt. Cuprinde cea. 10 specii, cu mai multe varietăţ i ; se tnt ind tn regiunile sep-
Lujerii cenuşii -bruni, scurt-păroşi. tentnonale şi tnalle din emisfera nordică.
Acele comprimate ca la brad, de ~18 mm, cu două dungi albe, la virf I n Europa, se tnttlnesc numai două specii: Larix decidua şi L. sukaczewii.
obtuze, uneori cu un scurt mucron; cele de pe partea superioară .a lujerului; Laricii stnt arbori mai pretenţioşi decit molizi i, dar mai puţin exigenti
sint indreptate inainte. decit brazii, care cer soiurile cele mai bune.
Florile de un roz-violaceu. Au temperamentul cel mai de lumină dintre toate coniferele. Sint rezistenti
Conurile mici de 3-6 cm, au solzi laţi, cu marginea rotunjită şi întreagă. la ger, dar nu pot suporta seceta. Coroana este rară, răsfirată, cu vcrticile
Lemnul destul de valoros; fiind însă o specie foarte putin răspîndită, nu neregulate. Prezintă attt lujeri lungi, cit şi lujeri scurti. Acele liniare, moi
prezintă prea mare importantă economică. şi caduce; pe luîerii lungi, sint inserate spirala!, iar pe cei scurti. grupate
A realul. Este originar din Alpii Dinarici, de pe valea Drinei (vezi fig. 31), tn rozete sau smocuri. Lujerii lungi sînt prevăwti şi cu muguri axilari,
avind o arie de dist ribuţie foarte restrinsă. Constituie un relict din epoca din care iau naştere tn anii următori brahiblaste, purtătoare de flori sau
tertiară, cind avea un areal mult mai intins. de frunze. După citiva ani, unii lujeri scurţi se usucă şi cad, iar altii sint acope-
Importanţă. La noi in ţară , poate fi cultivat ca arbore interesant ornamen- riti de scoarţă, sau se transformă în lujeri lungi.
tal, iiolai sau in grupe mici, fiind rezistent la ger, fum şi praf. In grăcţina Florile sint unisexuat-monoice. Conurile au solzii pieloşi , persistenti. Matu-
dendrologică de la Snagov, precum şi la Dofteana (Bacău), nu suferă de ·ger ratla anuală. Seminţele mici, aripate, fără pungi rezinifere. Au o creştere
şi secetă. Cel mai frumos exemplar se găseşte în parcul Zăbala-CovaSna, care rapidă. Lemnul cu duramen, contine numeroase canale rezinifere, este foa.rte
la 80 ani a realizat 24 m tnă llime. o: •. • durabil şi foarte valoros.
 /
•
/
/

OYMNOSPE~lb\AE

Fig. 38 - lArix decidua MIII.: .

• • o - luJer 1n llmpul terrill; b· - nmurJ ("U ace tn faaclc:Pille ti 1uju c:u a<"e aolltue;
LAIUX DEC IDUA MIII. (L. turQpatG Lami d OC.) - e - forml de ac aollbr: d - forl'l'll de ac din.faselcu.l; e - nmur• cu lujtT. brahl ·
blule, flori muc:ule., fl ori fetuletlt"Onurl: f - con: ~- sol& ti bractee: It - tt.mlnte
larlc:e, Zodi, Crin . . ' cu ar·lpl; 1 - rlantul

Arbore indigen (fig. 38).

Mdrimea 1, puttnd ajunge uneori peste 60 m tnăltime şi 2 m diametru,
-eum s-au găsit exemplare şi pe valea Latoritei. ·
, 1nrădăcinarea pifXIIantll la Inceput; mai tîrziu dezvoltă rădăcini laterale
-destul de profunde. '
T ulpina dreaptă, spălată de crăci pe mare lungime; uneori, tulpina se curbează
la bază, luind formă de sabie, sau se tnfurceşte tn partea superioară ca o
liră, din cauza pierderii virfului sub actiunea vîntului sau zăpezii.
Scoor(a tn tinerete este netedă, cenuşie, formind devreme un ritidom gros
-ce poate t rece de 10 cm; se desprinde tn plăci neregulate. Fundul crăpăturilor
şi stratele interne ale scoartei au culoarea roşietică-violacee. Scoarta contine
7--'16% tan in.
Coroana oonică, putin dezvoltată, rară, luminoasă, restrînsă numai spre
virful hisu lui. Ramurile aşezate aproape orizontal in verticile neregulate•
.au virful arcui! tn sus şi poartă ramuri secundare pendente; cele dinspre lu-
mină sint foarte viguros dezvoltate, aşa că arborii de pe marginea pădurii 1
prezintă o coroană asimetrică (neregulată).
Lujerii sint de două feluri: cei lungi- subtiri pendenli, gălbui, glabri şi
'brăzdati din cauza pernitelor decurente ale frunzelor, iar cei scurti, bruni-
·tnch:s, cu clte un mJgure termin 31. P.-imlvara, la citeva săptă:nlni după
înlbrire, unii luj!ri scurti se d:!Zvoltă , tran;formlnJu-se în luj~ri lungi.
M:.~gurii aproape sferici, stnt bruni, glabri şi răşinoîi .. Primăvara pornesc
mai tntti muguri! de pe lujerii scurti. iar mai ttrziil, cei de pe lujerii lungi.
Acele caduce, moi , de 1- 3 cm lungime şi cu linii de stomate 'mimai pe dos;
·pe lujerii lungi, sint solitare şi aşez.ate spira la!, iar pe cei scurti, stau cite
-30-40 grupate tn fascicule. După c.ădere, acele lasă pe lujeri o cicatrice Iri-
unghiulară plnă la rombică. Toamna, frunzişul se colorează tn galben-porto-
-caliu, dînd astfel arborelui un aspect forte dElCorativ.
Florile unisexuat-monoice, tmprăştiate in întreaga corolmă; cele mascule
.sub formă de amenti ovoizi, galbeni, pedicelati.; cele femeie, qvoid-sferice,
erecte, roşii -purpurii-violacee sau verzui, cu numeroşi· ~lzi.
lnfrunzeşte şi tnlloreşte In acelaşi timp , foarte devreme primăvara, prin
.aprilie-mai. .. · .
Conurile ovoid-alungite ptnă la 4 cm, cu solzi pieloşi şi puberuli persistenti,
·rotunji\i şi plati; bracteele scurte, au virfuri ascu\ile~i ~observă numai după
desfacerea solzilor; conurile stau prinse de un peduncul recurbat, iar după
_Jmprăştierea semintei, mai rămfn pe arbori tncă 2-4 ani.
Seminfele de 3-4 mm, concrescute cu o aripioară de Z---8 mm, nu prezintă
-pungi de răşină; 1 f<g contine cea. 160 000 de seminţe nearipate.
Mafurafia seminţelor are loc tn toamna primului an, prin octombrie-noiem-
brie, iar diseminatia tn primăvl!"a următoare.
M aturitatea arborilor izolati. crescut i in locurile tnsorite ş_i la altitudini c
.,
; mari, poate incepe chiar de la 10 ani, fără ca seminţele să fie lnsăgerminabil_e;
ln stare de masiv, fructifică după 30 de ani.
d b g h
' ..
;

--
-- -~-
-
1
 /
GYMNOSPERMAE
Periodicifiltea fructificafiei 3--5 ani ; iar la altitudini mari li----'10 ani.
Put(req germifUJtiuiJ redusă, de 20-45%, şi se poate păstra 3--4 aui.
Creşterea pe soiurile fertile in primul an trece de 15 cm, iar rădăcina se dez-
voltă pînă la 30 cm adincime. In 3 ani, ajunge 1 m tnltime; de la 5 la 20
de ani produce lujeri anuali pînă la 1 m lungin;te fiind în acest interval
foarte repede crescător. La . 60 de ani, trece obişnuit peste 25 m fnăl·
ţime. In molidişurile din părţile superioljre, are o productivitate destul de
ridicată; la vîrsta de 100-130 ani, realizează 5--0 m• pe an şi pe hectar.
In staţiuni mai joase, inelul ariua1 depăşeşte 1 cm grosime şi produce la 70 de
ani pînă la 9 m• pe an şi pe hectar.
Longevitatea foarte mare, putînd ajunge virsta de 600-700 de ani, cu lemnul
tncă sănătos. . Pe cale artificială, a fost mult extins în cultură, tn stat•um dm cele ma•
Lemnul întruneşte calităţi excepţionale; are duramenul frumos colorat tn
brun-roşietic, e:;te dens, greu, elastic şi foarte trainic, rezistă timp indelungat
tn aer şi apă; fn schimb, se lucrează anevoie. Este considerat ca un fel de sic·
jar al muntelui. Se tnlrebuinţează pentru constructii, nave, mobilă fină etc.
Conţine f9arte multă răşină, din care se poate extrage 18--20% terebentină
de calila{e superioară. Arborii crescuti la tnăltimi mari şi chiar pe locuri sUn-
coase dau un lemn foarte preţios, dens, cu duramen roşcat şi cu răşină multă.
Cei crescuti in părţile joase, au lemnul mai afîna! şi mai moale, ajungind să
fie din punct de vedere calitativ oarecum asemănător cu al molidului.
)
Arealul. Este originar din Europa, avînd centrul cel mai important fn Alpi,
de unde se intinde pînă tn munţii Iugoslaviei (lig. 39) ; la mari altiludini, for·
mează masive pure sau intră tn amestec cu molidul. Este răspîndit şi sub formă
d_e insule izolate în statiunile montane din Cehoslovacia şi în lungul Carpa·
\alor, coborind la colină şi ctmpie în unele puncte de-a lungul Vistulei, ptnă
Flg 39.- ArNI:
- - LGt'IX MIII.
~ ..... c~uu• L.
.,.,
' altiludinală a molidului acolo~de acesta se arata ma• pretent•os faţă de
15 o 15 JO 45 75 90 105 IZIJ 135 158 liS
PINACEAE 89
dincolo de Varşovia. Altitudinal, Incepe să se dezvolte de lacca. 300 mt~ ~~o­
ţii Sudeţi, iar în Alpii Sud ici italieni de !a 1 ~ la 2 000 o:'·.Pentru cahtaţ~le
exceptionale ale temnul~i, ~sle mul.t culhval ŞI în afara ane1 naturale de diS-
tribuţie, mai ales în reg•umle nord1ce ŞI central-~uropene. . .
La noi tn ţară, laricele ce creşte spontan apartme var. polomca; este pu\1_n
răspfndit şi apare localizat In şase c~nt~e mu!ltoa_se: Ceahlău, ~1ucaş, BucegL:
Lotru-Latoriţa, muntii Trascăului ŞI a1 Gllaulu1 (dm Apusem). ~ dezvolta
bine in zona molidului de la 1 000 la 1 600, dar formează arbore!~ ŞI deasupra
limitei pădurii de molid. Poate să fie fntilnit izolat şi sub 800 m, 1ar e.xemplare
de talie redusă, pitică, pot fi intilni te ch•ar la 1 900 m, ca Tn Ceahlau, sau la
2 O~ tn Bucegi. . . . .
variate. . . • r ţă d )' • . 1
Cerinţele ecologice. Laricele este o spec•e pretenttoasa a e c1ma. ŞI so:
Are o.transpiraţie din cele mai active, consumînd aproape de ~.5 on ma• mult~
apă dectl pinul silvestru, şi c~ peste 10_% ma• m_ul.t dec_!l n:'_C>hdul. Se dezvolta
bine tn regiunile înalte cu cltmat continental, fara osc•l~\11 m~n de t_empera·
tură,.continuu aerisi te, cu ierni lungi, dar cu zile semne ŞI cu o msol~ţ•e p~ter·
nică în timpul verii. Din acestă cauză, nu se întilneşl~ pe lundu~ va•_lor ~nlu­
necoase şi umede, unde aerul pnmenmdu-se !Veu,_ iancel~ sufera ob1şnu1t d~
geruri şi este expus bolil?r canc~roase. L~ alht~d_lm man, ~ p~te muttum1
cu o perioadă de vegetat•e scurta, de pîJ!a la mm1mum 45 z1le ŞI~'!. o trece~e
bruscă de la starea de repaus, la vegetatie. Ca o adaptare la ~ond•tule de cl~­
mat rece montan, unde vegetează obişnuit, l~ricele îşi ~esc~•de _muguru .P~~­
măvara de timpuriu, pe seama rezervelor dm partea mlenoara a tulpmn,
chiar şi atunci cînd soiul este lncă îngheţat; acest !apt Il expune de multe
ori la Ingheturi tirzii.
.Manifestă o preferinţă vădită pentru soiurile lormaţe pe calca re sa_u pe con·
glomerate poli gene; creşte obişnuit pe ~oluri. brune_ ş! brune _podzohte, slab·
schelete plnă la schelete, profunde! re~~:van~ ŞI potriVIt ~e ~fmate-uşor d~e­
nabile- , putind vegeta la nevo1e ch1ar ŞI pe _podzolun pn~are sau pe shn-
cării. ln arealul său natural, creşte slab pe sol un umede, arglloase sau uscate.
De remarcat că acele de larice, deşi sint subţiri şi fine, se descompun foarte
anevoie, din cauza proportiei reduse de azot. . . •
Temperamenttd eminamente de lumină. Este cel m~• pretenţ•os ~r~re f~ţa
de lumină dintre răşinoase, fapt caresepoatededucedmcoroanararaş• ţulpma
spălată bine de crăci plnă la cele mai m~ri lnăllimi. Nu se poate mentme sub
1/5 din intensitatea luminoasă normala. . .
Laricele alcătuieşte arborele puternic lumi~ate, care umbr_esc ŞI proteJează
slab solul, ceea ce duce în mod frecvent la imerbarea ~cestu•a.- • . .
Pentru ca laricele să poată creşte bine, coroana lu1 trebu•e sa fie liberă
şi continuu aerisită, chiar tn arborele pure; nu ~oat~ su~orta umbr;rea _alto~
specii care I-ar copleşi. De aceea, el vegeteaza _obişnuit grupat. m p~lc~;~n
şi numai rareori în amestec intim cu molidul ; ş• ~ceasţa, numa~ la h~uta
lumină, creşte mai · slab' şi formează arborele ma.i rărite. '!." exemplu con·
cludent tn această privinţă, ni-l oferă faptul că_ pl~nţaţule executate fn
ultimii 60 ani cu L. decidua pe Valea Prahovei, la alhtud•m de.1 000-1 . 400 m,
1!
..,1
•
1' GYMNOSPERMAE PINACE!o-_i: _.." 91
,, Lor/ce de Sudeli sau larice de Sllezia. care ,·egetează Intre 300-7~ m altitu~ine;' i<e-
•• n -au dat· deloc rezultate bune, atit din cauza conditiilor stationale nepOtri-
ii vite (precipitatii abundente de peste 1000 mm, soiuri grele, expozitii nordice trunchlurl mai dreple, mai bine spllate de c:rici, suportă oartt.are umbme, esle m3> adaplat
' la sllllunl joase şi mai rcz;stent la cancer decit laricele indigen.
r• :şi umede care au favorizat atacurile de ciuperci), cît mai ales din cauză că
a fost plantat greşit, in amestec intim cu molidul, care cu timpul 1-a cople:şit
•
Lar/cel< dt Polonia creşte In regiunea de coline şi etmpie ~in Polonia, de-a lungul Vls-
J şi elimi nat. Ceea ce a contribuit in mod deosebit la acest rezultat, a fost tulel, pin& dincol<> de Varşovia.
şi faptul că sistemul radicelar des al molidului, precum şi litiera acestuia Laricel• de Carpaţi apare· tn CarpaUI Pădurojl, Oriental! şi Meridionali. precum şi In
1
.acumulată an de an, au retinut apa necesară transpirat iei intense a laricelui, Apuseni, Intre 900 şi 1 700 m altiiudine. . : .
•
•• care a vegetal din ce fn ce mai slab şi a, rămas in urmă cu cre:şterea . Ctroetirlle recente clasificl ultimele tre1 eco!Jpurl (d1n SudeU. Polonia şi Carpaţi) .,.
.• Este o specie destul de adaptabilă, atit la conditii climatice mai calde, aparlintnd varietăţil palon/<:tl.
var. polcni<:a (Racib.) Ostl. el Syr. - Lars. St dtosebqte de L. dlJCi~ Mii~-. prin
! dt şi pe soiuri mai acide. Astfel, pe versantul estic al Văii Cetătii-Rtşnov,
la altitudinea de. cea 700 m, cu precipitat ii anuale de 7~ mm, pe c:Onuri ovoid-globuloase mai miel. de 1,5-2,2 an lungi~, solzii ooncav•. rotun!•l• sa~
soiuri drenate, brune-gălbui de pădure, formale pe gresii, introdus artificial emarglna(l la vltf, cu marginea lndoiiă putin spre intenor şi pubesoenl• tn !merele.
1 sub formă de exemplare diseminate intr-un făget de cea. 60 ani, a realizat aripioara seminlei este mai sc:urll. de numai 8-9 mm. .
inăltimi de 32-35 m, în.comparatie cu fagul care rămtne numai de 24-28 m. A• astl! varietate se găseşte sponlanl la noi In ţară, In cele şase t<!ntre muntoase amm-
Chiar şi în.statiuni mai joase, acolo unde temperatura mai ridicată acti- tile i'llal sus.
J. vează mult transpiratia, laricele creşte bine pe soiuri pseudogleice compacte,
'• care-i asigură umiditatea necesară la nivelul rădăcinilor. Pe astfel de soiuri
de pe terasele Sighişoarei, la altitudinea de 530 m, laricele plantat realizează
LARIX SUKACZEWII Djll. - larloe de Siberia

• cre:şteri mai frumoase decît fagul şi gorunul. Specie exotică (lig. 40) .
•
!· Vătiimiirile. Din cauza zăpezii şi a vîntului, tulpina se curbează sau Mdrimea peste 35 m.
fnfurceşte. In depresiunile cu soiuri umede şi argiloase (unde suferă adesea Tulpina mai dreaptă şi mai zvcltă decit la L. decidua.
·'• şi de geruri) precum şi tn regiunile umede, nebuloase, cu expozitie nordică
sau la altitudini prea joase, ramurile şi tulpina laricelui sînt expuse umflă­
Coroane. cilindrică, -cu ramuri erecte.
Lujerii galbeni-verzui (măslinii), strălucitori, la Inceput păroşi, ma•
turilor canceroase provocate de ciuperca Dasyuypha a:illkommi Hartig.
In faza de prăjiniş, acele tinere sint perforate de molia Coleophora larlcella puternic brăzdaţi ca la L. decidua. .
H.B., încît frunzişul ia un aspect cenuşiu, apoi brun, asemănător efectului
Fig. 40 _ i..ar;x suJuu:uwll Djll.: Larix sibirlcD Ldb. : Larlx ltploupls Gord.:
produs de înghejurile ttrzi i. . c:on 11 - ramuri cu fasdcule t - con: d - s.Amtnţl.
4 -
Importanţa. Laricele prezintă o foarte mare importantă forestieră, attt de ac-e şi con
prin calităţile superioare ale lemnului, rapiditatea creşterii şi productivi-
tatea ridicată, cît şi prin insuşi rile sale decorative. De aceea, tn viilor,
cultura lui va trebui mult intensificată. Se recomandă a se folosi mai ales tn
regiunea montană şi de dealuri inalte, pe feţe luminoase şi bine aerisite,
asigurindu-i•se continuu libertatea coroanei. Pentru regiunile mai joase,
este mai indicat a fi introdus laricele de Sudeţi, care, fiind obişnuit cu o.
climă mai dulce şi neavind un temperament aşa pronunţat de lumină, se pre-
tează mai bine unor asemenea staţiuni.
Coborîrea laricelui devine uneori posibilă şi sub 600 m altitudine, dacă binein-
ţeles restul condiţiilor staţionale satisfac exigentele arătate mai sus. In afară de
plantatia de pe terasele Sighişoarei semnalată de/· a, un exemplu concludent In
această privinţă ni-l prezintă plantatia executată a sud-vest de laşi, in pădurea
Poieni, la altitudinea de cea. 250 m, care s-a soldat cu foarte bune rezultate.
c
Chiar dacă tn aceste stat iuni joase, lemnul de larice nu mai întruneşte
calităţile · celui produs la mari înălţimi, totuşi el rămlne superior lemnului
de fag din punct de vedere calitativ.
Pină nu de mult, se aprecia că l~ricele european prezintă următoarele ecoti-
puri geografice :
Lorice de Alpi cu doul ecotlpuri: ~larioe. de sttnc!• Intre 2 000-2~500 m alllludlne fi
..larlcele de vale• crescut la altltudlnt mai Joase (400 m In Austria). cf

\
11•1
.,
' GYMNOSPER/0\AE
A:fug~ii laterali mici de 1-1,5 mm, aproape emisferici, bruni·negricioşi
luc1ton .
~cele de 2-5 c_m lungime, grupate cîte 30-50, apar şi cad cu 2 săptămlni
ma1 devreme dec1t la L. decidua. . LAR IX LEPTOLEPIS Gord. - Larlce japonez
Flori/~ lemele purpurii·roz, mai rar verzi-palid sau albicioase.
G_onunle _brun~, ~e 3-4 c~, elipsoidale, ingustate la vîrf, cu solzii bom·
bal• ca. o lingura ŞI .cu margmea recurbată tn interior; sint .prevăzute cu un
pul roş•atlc, care d•spare la conurile vechi; bracteele nu se văd. Sămtnta
de 4-7 mm; ~ numără cea. IlO 000 seminţe la kilogram.
Puterro germtruzlivd cea. 30%.
G_r~terro viguroasă; slă în fruntea coniferelor din U.~.S.S. în ce priveşte
rap1d1tatea de creştere.
'>
Vălămiirile. Suferă putin de insecte şi ciuperci.
Lemnul asemănător celui de larice european.
' . Area!ul .c~prinde cîmpia n?rd-~tică europeană şi relativ puţin din vestul
S1bene1 pma s_p~e gura fluv1ulu• Obi (vezi fig. 39). Apare diseminat tn
arbor~tele de raşmoase, formînd rar arborele pure.
Ce;mţele ecolog•ce. _Este o specie nordică, ce creşte intr-un climat excesiv
co~tmenlal, caractenz.at. pr.•.n lemperaturi ~i n cele mai coborîte iarna şi
r~d1cate ~ara, cu prec•p•taţu reduse, cu penoadă de vegetaţie scurtă şi cu
;
zile lung•.
Vegel~ in ~ndi!ii eda_lice. foa~te ~iferite. In _partea europeană, apare
pe _solu~• bo!i!ale m calcar, 1ar m Stber1a, pe solun formate pe şisturi cris·
tahne ş• ma• rar pe calcare. Evită soiurile uscate.
In ~ulturile .e~ectuat~ t~ staţ iuni_ mai sudice,. c.u climat temperat, pe
cer~oz10~un, lancele s 1benan a realizat o productiVItate ridicată, dovedind
rez1stenţa la secetă şi o mare putere de adaptare.
lmpo~tar:ţa_. Ţinînd sea m~ de această însuşire şi de calitatea lemnului,
p_oate. sa he mtro.:lus In reg•unea dealuri lor secetoase din Moldova, Oltenia
ŞI chtar în Cîmp1a Ardealului. ' privinţă.
LAR IX SIBmiCA Ldb. - Larlce do Siberia
Specie eXQtică (vezi fig. 40).
Se deos;ebeşte de specia: precedentă prin: conurile mai mici (de 2-3 cm)
colo~a~e ~n ~~lben·deschls sau galben-brun. Solzii relativ mici, .tnguşli,
sub~•.n, p1elo?1, tod~au~a des-pulo?•· Bracteele cu 1-3 mm mai lungi dectt
solzu. Semmtele ma1 m1c1 de 2-5 mm.
~uterea germinalivă ~ai mare, de 60-80%, datorită probabil unei mai
acllve polemzăn lncruc1şate.
. F?rmea~ă. arbore!~. pure pe suprafete întinse tn Siberia, incepind de la
llm•ta estica a spec1e1 precedente (vezi fig. 39).
LARIX DAHURICA Turcz.
Specie eXQtică.~ult răspindită in S~beria şi Orientul Indepărtat (vezi fig. 39).
Arbore ~e mar!m~ 1, foarte rez•stent la ger, crescind obişnuit pe soiuri
u mede, ch1ar mlaşt moase.
PINACEAE 93'
Are conuri mici, aproape sferice, de 1,5-3 cm; solzii tn formă de cupă,
' la maturitate se desfac evident Intre ei, lăsînd să se vadă axa conului.
Specie exolică (fig. 40).
Mtlrlmro pînă la 30 m înăl ţ ime.
Lujerii roşcaji, nu stau pendenji ca la L. decidua.
Mugurii roşii.
Acele de 2-3,5 cm lungime, verzi-albăstrui , stnt prevăzute cu linii stomati·
!ere pe ambele fete; stau grupate mai multe de 40 Tn fascicule; toamna,
<".apăt~ o culoare rozee şi cad ttrziu după uscare.
Florile mascule galbene-palid; cele lemele roşii-carmin .
Conurile aproape sferice, mai ma.r i ca la L. decidua, lungi pină la 3-5 cm,
,.. bractci neevidente._ solzii c:u ma.rg.inea superioar~ ştirbi_tă şi mult răsfrtl!tă
îft afară, caracter evtdent ŞI tnamte de maturat•e; pnn uscare, se depar·
tează mult de ax.
Creştere. Deşi are o creştere destul de activă In tinereţe, totuşi, la noi
in Iară, se arată mai puţin producti v decît laricele indigen.
Arrolul. Specie originară din Japonia, (vezi fig. 39), unde creşte în
regiuni tnalte.
Cerintele ecologiu. Pretinde un climat montan-oceanic, caracterizat prin
precipitaţii şi umiditate atmosferică abundentă. Este rezistent la îngheţuri
tirzii şi ger.u ri de iarnă . Cere soiuri profunde, fertile , bogate in calcar şi
indeosebi mai umede. Este imun la atacul cancerului. De aceea , este mai
mult folosi t In lucrările de hibridare.
Ar putea fi introdus in Iara noastră la altitudini Intre 600 şi 1200 m, In
staţiuni ploioase, cu umiditate mare In lunile de vară. Arborelui de pe
valea Popii-IUşnov, ocolul silvic Braşov, este un exemplu bun tn această
Genul CED RUS L.
Cuprinde arbori de mărimea 1 şi mai rar de mărimea a Il-a sau a II I-a.
Sint răspîndiţi tn staţiuni cu climat dulce din regiunea muntoasă a Medi·
teranci şi tn Himalaia, unde formează arborele pure sau intră in compunerea
amestccurilor. Coroana la virste inaintate este tabu lar·lăţ ită. Ramificat ia
neverticilată. Acele dispuse in fascicule ca şi la genul Larlx, cu deosebire
însă că stnt persistente, lungi de 2-5 cm, rigide şi ascuţite. Arbori monoici ;
înfloresc toamna, spre deosebire de celelalte Pinacee care înfloresc primăvara .
Conurile erecte, ovoide, mari de 8-10 cm, netede şi cu solzi puternic lipiţi;
• ajung la maturatie după 2 sau ~ ani.
CED~US ATLANTICA .Manettl (C. ,.nil var. atl4nlitn J . D. Hook.) "-"Cedru
Specie exotică
(fig. 41) .
Mărimea 1, pînă la 40 m.
Coroana oarecum piramidală, neregulat-tntreruptă, cu ramurqdestul de scurte.
 '

G YMNOSPER/1\AE PINACEAE 95
.!
Acele rigide, carenate; lungi pină la 2 cm. Sint obişnuit specii rezistente la ger şi secetă; se ara.tă puţ in pretenţioase
Conurile de 5--0 cm lungime. faţă de sol. Au in general temperament de lumină şi creştere rapidă. Inrădă­
•• Creşterea rapidă In tinereţe. cinarea pivolantă. cu ramificaţii laterale puternice. Frunzele aciculare,
• Lemnul destul de preţios, superior celui de brad. persistente, grupate In fascicule cite 2-3-5 intr-o teacă membranoasă .
Longevitatea pină la 3 000 de ani. Pe macroblaste, se văd solzi uscaţi pieloşi. . Florile unisexuat-monoice.
Arealul. Originar din Algeria şi Maroc (vezi fig. 39), unde Jn munţii Conurile erecte sau pendente, cu forme variabile, de la globuloase, cilindrice,
Alias, la altitudinea de 1 000-1 100 m, formează arborele împreună cu pînă la conice, simetrice sau asimetriCe. Bracteele avortează, iar solzii •
castanul şi unele specii de stejar cu frunze persistente. imbrica\i sint de regulă ingroşaţi tn partea aparentă de la virf, formind o
apofiză cu o proeminenţă numită umbelic, terminat uneori cu un mic ghimpe .
. Cerinţele ecologice. Dintre toate speciile de cedru, este cel mai puţin pre·
tenţios f<.ţă de căldură. La unele specii, apofiza este prevăzută cu o muchie transversală (carena).
Seminţele stau cîte două la baza fiecărui solz, sint aripa te şi numai rar neari·
Temp<rammtul de lumină. paie; se despart foarte uşor de aripioara, care cuprinde sămînţa ca un cleşte.
Importanţa. Este interesant ca arbore ornamental, ce ar putea să fie extins Maturaţia bienală, iar seminţele se împrăştie obişnuit tn primăvara a treia.
in regiunile unde creşte castanul comestibil. Conurile In primul an se dezvoltă foarte puţin, iar după coacere se desfac
La Bucureşti, cultura lui nu reuşeşte, din cauza gerurilor excesive din in general greu, luind o formă mult diferită de cele închise.
timpul iernii (partea aeriană de deasupra zăpezii degeră). In viile de la Hal meu, Lemnul are duramen colorat şi prezintă canale rezinifere.
raionul Salu Mare, se află un exemplar ajuns la maturitate. care ·vegetează In afară de calitălile lemnului, pinii au in general o mare importanţă eul-
in destul de bune condiţii, realizînd la 57 de ani tnălţimea de 12 m şi • turală forestieră, pentru că pot pune tn valoare soiurile sărace, crescind chiar
diametru! de 55 cm. şi in staţiuni extreme, acolo unde alte specii nu se pot menţine.
Ei prezintă şi o deosebită importanţă ornamentată.
Din acest gen, la noi in \ară cresc spontan următoarele specii: P. sylvestris,
Genul PINUS L. P. montana, P. nigra var. banatica şi P. cembra.
Dintre exotice, se intilnesc mai des in cultura forestieră sau ca arbori
1'
S-au identificat cea. 80 de specii de arbori şi rareori arbuşti, cu multe ornamentali: P. strobus, P. exce/sa, P. nigra, P. banksiana şi P. ponderosa.
subspecii şi varietăţi; sint răspîndiţi in emisfera nordică, de la limita Genul Pinus fiind bogat In speci i, care se deosebesc destul de mult intre ele,
boreală a pădurilor, pînă in munţii lnalţi ecuatoriali. pentru o mai bună sistematizare. se poate împărţi tn. subgenuri şi sectii,
In Europa, speciile acestui gen sint mai puţin numeroase, fiind concentrate aşa cum se vede în următoarea schemă simplificată:
in regiunea mediteraneană şi in partea europeană a Uniunii Sovietice. P. syi!Jt$/rl$ L.
1. S<c(ia E~pitys Spach P monlana MIII
{ · P: nigra Arn.
,;' Fig. 41 - Ctdrus alian/leG Manettl: ·
1.
o - rtmurl cu brahlbl••te şi •ce 1n roz.CU; b - con; c - solz cu Hmlnte Cu doul ace
.! 2. S<ctia Banksia Mayr P. banksl<lna Lamb.
3. S<c(ia PIMa Endl. P. plnea L.
il 4. $ecJia TatdiJ Spach P. rigida MIII.
..
Cu trei ace 5. Sectia P~udaslrobllS
1
.
'
Genul
PlnllS
{
Eodl. .• , -.--...:P;..·~fiOIIdu==""'=.:La=ws::.__
_
Î
·· •• • { P. strobus L.
Il. Subgenul 1. Sectia Strobus &haw. P. e;u;eiStJ Vaii.

;1
/jJJp laxJi]Mo
ROOiile
.
Cu tiriti ace 1l P. ptu&e Grleseb.

~- .· S h { • P. ctmbra L.
2 · =c 113 Cem,fiJt
•
pac P. sibirlca Mayr.

1. Subgenul Diploxylon Koehne cuprinde· toâte sreciile de pin care au

acele cu două fascicule libero-~noase in cilindru central, stau grufate
., b cite 2-3 (după specie) intr-o feacă de obicei persistentă; lujerul anua cu
'l· , unul sau mai multe intrenoduri.
:~
(

1
 96 OYMNOSP!RMAE PINACEA.E

... ......
.., ...,
II. Subgenul Haploxylon Koehne include speciile de pin care au acele. cu . . . .. . .. . '-
. • u..,. .
un singur fascicul libero·lemnos, grupate cite cinci într-o teacă, CE' cade în Sub cf nat D IPLOXYL O N l(o'ertne
~.

primul an; lujeru l anual cu un singur întrenod. 1. Sectia EUPITYS Spach

Speciile de pin din această secţie au cite două ace intr-o teacă, seminţele
CHEIE PENTRU DETERMINAREA PIN/LOR lung·aripate, lujerul anual cu un singur intrenod. ·
J

• PINUS SYLVESTIUS L. - Pin silvestru, pin comun

la Pini cu doui ace In !taci ................•.••........
lb Pinl cu lrtl şi cinci ace In teaci ................... .
2a Act mal scurte ele 4 cm, clepirtote unele ele altele, muguri
foarte rlfl~l. conurl ~rsistente, scoar(a negricioasă
2b Ace mal'lungl de 3 cm, conurl chlloare ..•.....•......•
3a Ace Intre 3 şi 7 cm, muguri termina li plni la 15 mm ......
3b Ace de 7-14 cm, verzl· lnlunecal, ln(epiloare, muguri
terminaU mal mari de 1,5 cm, lujeri groşi
4a Ace de un verele·alblstrul, rbuclle. muguri ± rişin~i.
tonuri scurt-pedunculate, scoarta ~ati In partea supe·
rioari a tulplnll. ............ ............ .......... .
4b Act de un verdc·lnchls, tncovoiate, aşezate Inghesuit,
muguri rişlnoşl, conurl scslle, scoarta negricioasi, de
obicei arbust ...................... . .............. .
Sa Ace cite trei, teaca per•lstentA ......................
5b Ace ~!te cinci. teaca cbAtoare ....................... .
6a Ace de 7-10 cm, ramuri lacome, conurl de 3-7 cm ... . . .
6b Ace de 12-26 cm, teaca de cc.a. 2 cm, conuri de
8-15 cm ......................................•.
7a Ace verzi-fntuneeat, rfgide ................. •..........
• Conuri/e soli tare sau ctle 2 opuse; după primul an, ajung numai cit bobul
7b Ace verzl ·deschls, moi . .. . ......................... .
6a Act de 5-9 dn; lujtrl tomenl~l; conurl ovoide de 6-8 cm
lung.; dmlntl nearlpatl .......................... ..
6b Ace ele 7-10 tm, ali pile ele lujerll viguroşi de 3-4 mm,
venui glabrl; tonuri clllndrlce de 8-15 tm lung. Sămln(a
mici, cu orlpi lungi (1 ,5 cm) .......... ........... .
9a Ace ± ~nelente, de 5-10 cm; lujeri ± pilr~i; tonuri
de 8--10 cm ........... : ......................... .
Act pendenle de IQ-18 cm, lujerl glabri. Conuri ele
15-25 cm ....................................... .
2
Specie indigentl (fig. 42).
s . Mtlrimea 1, ajungtnd ptnă la 40-50 m tnăllime.
lnrtldl/cinarea pivotantă, cu ramifi~lii puternice laterale, mai profundă
decit a pinului negru. Pe soiuri nisipO-argiloase profunde, rădăcina ajunge
P. banksiana
ptnă la 6 m adtncime; pe terenurile superficiale tnsă, pivotul dispare, dez·
3 voltrndu·se tn schimb viguros rădăcinile laterale; in asemenea situaţii,
_poate uneori să fie dobortt de vint. ·
4
• Tulpina destul de dreaptă, cilindrică, cu verticile neregulate, ramurile
tntinztndu·se orizontal. In masiv strins, trunchiul se curăţă .bine de crăci.
P. nigra Scoarţa tn tinerete de un galben-cenuşiu, formează de timpuriu un ritidom,
ce se exfoliază tn foiţe lungi subţiri. La maturitate, numai în partea inferioară '
ritidomul devine gros şi adînc crăpat, de culoare cenuşie-brună; in rest,
P. sg/veslri$ rămîne de un roşu-cărămiziu caracteristic, putind astfel să fie uşor deosebit
din depărtare de ceilalţi pini.
Coroana este la inceput alungit-piramidală ; la unii arbori, odată. cu virsta,
coroana devine neregulată, turtită, tabulară.
P. nuJnlana
Lujerii galbeni·cenuşi i.
6
Mugurii ovoid-ascu\ili. de 6-12 mm, cu solzi lipi li şi marginea franjată;
stnt puţin răşinoşi.
: '
7 Acele ctte două, de 3-7 cm lungime, cresc mai lungi tn staţiuni prielnice;
sint verzi-cenuşii, oarecum rigide, uşor răsucite, durează 2-4 ani şi cad
P. rigida lăstnd cicatrice proeminente. In caz de defoliere, aparatul foliaceu se reface
din mugurii dormlnzi ai lujerilor.
Florile unisexuat-monoice; cele mascule, în formă de amenţi ovoizi,
P. pomkrosa galbeni, tngrămădi ţ i tn buchete; cele femeie, roşietice, stau obişnuit cite
două; tnfloreşte in mai. ·
8
9 de madre; la maturitate, sînt lungi de 3-7 cm, scuri·pedunculate, ovo-
conice, brune sau cenuşii-mate, puţin asimetrice la bază, stau mai ales pen·
dente. Au apofize rombice, pi ramidale sau plane, cu umbelic putin proeminent
P. ctmbra aşezat la mijlocul apofizei şi •obişnuit fără ghimpe; carena puţin evidentă.
Seminţele de 3-5 mm, cenuşii-negricioase, cu aripioara brună şi alungită;
1 kg contine cea. 120 000 de seminţe dezaripate.
P. peuce Maluraţia In toamna anului al doilea, prin octombrie. După coacere,
C?nurile se desfac tn primăvara anului 3, ctnd sămînţa se împrăştie; unele
dm conuri rămln pe arbori pînă .tn tl)imna următoare.
P. strobus Puterea germina/iuti 60-80% ; se păstrează 3 ani.
Germ/naţia epigee, plantula avtnd s--8 cotiledoane. Seminţele tncolţesc
după 2-3 săptămtni de la semănare.
Maluri/alea atborilor izolaţi la 1~20 de ani, iar tn stare de masiv, de la
30 la 50 de ani.
[
rr
PINACfAE 99
.,1'
!•
Fig. 42 - Plnus sylveslrls L.:
'' • - ·~ tn fascic-ul; b - Jujer cu flori temele t i c:onq_rl ,nede-.z.voltate: c- lujerl cu fiMI mi$C•Ie' Periodicitatea fructifica/iei ~ ani.
d - con matur: • - JOI:t; 1 - seminte cu ulpl; 1- plantall cu c:otlledoane. Creşterea foarte rapidă şi susţinută chiar din tinereţe; plan-tula realizează
în primul an 5--10 cm,. iar rădăcina de 3--4 ori mai mult. Formează primul
verticil în anul3. Mai tirziu, creşterea in înălţime realizează pînă la 1 manual.
Productivitatea arboretelor de pin, la 100 de ani şi în staţiuni favorabile, ajunge
peste 9 ms pe an şi pe hectar, iar proporţia lemnului de lucru se ridică pînă la
peste 80%. Din cau.za temperamentului său de lumină, în staţiuni. fertile, arbo-
retele de pin rărindu·se cu timpul, produc la termenul exploatării mai puţin
cu 25--50% decît arboretele de fag, brad sau molid; în schimb, în. staţiuni ne-
prielnice, datorită pretenţiilor modeste şi capacităţii mari de adaptare, pinul
silvestru reuşeşte să producă mai mult decît speciile enumerate mai. sus.
1·' Longevitatea ptnă la 600 de ani. .
Lemnul prezintă duramen colorat în roşu-brun şi conţine canale rezinifere.;
J
este rezistent, elastic şi foarte trainic, fără a depăşi însă ca valoare de între-
'
• buinţare în condiţiile patriei noastre lemnul de brad şi molid.
Poate fi întrebuinţat în construcţii, in industria minieră, la confecţionarea
vaselor necesare fabricării celulozei etc. In staţiuni prea joase şi pe soiuri
fertile, produce un lemn poros, moale, de calitate inferioară.
Arealul foarte întins, incepe din Pirinei, include Europa Ceritrală şi nordică,
trecînd spre răsărit prin toată Siberia in apropiere de Pacific (fig. 43), iar
latitudinal între 37 şi 70°.
Fig. 43 - Areal:
- - - Plnau sglrJ!tSirls L. (lmellont)
. . . . . . p;nut slblrlco Mayr
- . -. -. Pinus txctlsa Wall.
--- - Thujo orUntalU L.
o .14 ~ !8 · w Sti
~-
~
i. -~ 't
[fQ
~ .Jh ••

~ 1 ~
(> _A2.
IY ~
/V
~ y

.. . ~~ )~ N ~ _! - -- .. Î V r'~
..
•• ~
ti')( ~\
'- :i /
,.
--~
.... JX'~
rr
.~
o
13.

~ 1<
:r:: 7 t·):._ ~'+!\
~::
rv /1~ v ~·
~·; _)
"/

i..L....

~~~ r~ ~
1...
d t5 f.
ri,q}~",) '
1 !

~. . - ~-- -~--
'
){) '
'··1'"'.
--- ~--~· 1-~
V
a e f .. .
1:"1 '-'-
~ t 1\}{'t. ~ h
-·--- ~- .
o JO j IZO - 156
'·
 •
lJ,
~
:•.,
100 OYMNOSPE!!MAE
~~
'
••. Lipseşte tn părţilesudice ale stepei europene a Uniunii Sovietice şi tn
Italia peninsulară. In Scandinavia şi tinuturile baltice, formează masive
·' pure şi întinse chiar tn regiunea de cîmpie. La fel se inttlneşte şi tn Europa:
L' Centrală, unde reprezintă arborele caracteristic pe terenuri nisipoase. In'
• Importanţa. Pinul silvestru interesează economic şi cultural, !lţtt pentru
munţi, ocupă obişnuit statiuni sttncoase. Limita sa altitudinală creşte de lai
nord spre sud. In general, se ridică mai putin in ~ltitud!ne _decit .molidul.;
La noi tn ţară, vegettază spontan, dar este relahv putm rasptnd•t; apare.
doar sub formă insulară ln lungul Carpaţilor şi tn Muntii Apuseni, cantonat pe·
. sttncării a ride, 5au mergtnd chiar pe locuri turboase ca in regiunea Suceava·
j (Poiana Stampei). Cel mai puternic centru se tnttlneşte tn bazinul Trotuşului
.• şi in muntii Ciucului, tntre 500-1 000 m altitudine. Limita inferioară coboară
la cea. 300 m pe valea Oltului (Călimăneşli-Tumu) şi pe valeâ Troluşului
'
1 (Dorteana); ~.ridică la peste 800 m in turbăriile din Bucovina şi atinge limita
superioară la cea. 1 600 m tn ~etezat.
;
.'
•
.
1'
In general, el poate creşte pur, tn buchete, sau in amestec intim cu alte
specii. Este tnttlnit tn pădurile de molid sau in subzona pădurilor de amestec
fag cu brad, cobortnd uneori chiar tn gorunete ca la Găvanul, raionul Cislău.
După glaciajiune, tn timpul climatului rece şi uscat, muntii noştri erau·
acoperiţi cu păduri întinse de pin. Mai tirziu, cind climatul s·a îndulci! ~i a.
devenit favorabil dezvoltării altor specii forestiere (molid, fag, brad), pmul
a fost eliminat de pe soiurile mai bogate şi a rămas cantonat numai in ptlcuri
insulare, acolo unde nu a mai putut fi concurat de alte specii (pe turbării
inalte, locuri sttncoase, şisturi cristaline greu dezagregabile etc.). Astăzi,
la noi tn' Iară, pinul silvestru. spontan se găseşte in proportie redusă- circa
9 000 ha, adică 0,14% din suprafaţa păduroâsă a ţării; prin plantaţie însă,
a fost mult extins ptnă tn r~giunile de cîmpie, circa 20 000 ha, adică încă
0,31%. .
Cerinţele ecologice. Este una din speciile cu cea mai largă adaptabilitate
ecologică, vegetind in cele mai variate statiuni, de la 37 la 70° latitudine
nordică, unde se Intinde ptnă la limita polară a pădurii.
~ezistă bine la ger, arşiţă şi secetă. In nordul arealului, se menţine ţa
temperaturi din cehi mai scăzute, muljumindu-se cu un sezon de vegetat•e
scurt de numai 3 lun i; In părţile sudice, suportă temperaturi de 35°C şi o
perioadă de repaus vegetativ de cea. 4 luni.
Nu este de loc pretentios fală de sol, putîndu-se menţine atît pe nisipurile
diluviale, cit şi pc stlncării sau In turbăriile tnalte. Consumă mai puţin
de jumătate din apa pretinsă de larice, molid, brad şi fag. Suportă soiurile
puternic acide. Pentru a realiza însă creşteri frumoase, preferă soiuri de
natură silicioasă, brune şi brune·gălbui in diferite grade de podzolire, nisipo·
lutoase, profunde, aflnate, reavăne şi humoase. Pe terenurile argiloase corn-
. pacte, se dezvoltă greu. Preferă versanti luminati. Este foarte adaptabil faţă
de umezeala din sol, rezistfnd atit pe terenurile uscate cit şi pe cele înmlă­
ştinate. La inceput, arboretele de pin dau o litieră bogată, care se descom·
pune însă anevoios, ductnd la formarea humusului brut.
Temperamentul pronunţat de lumină; rezistă cel mult ptnă la 1/20 din
luminozitatea normală . Arboretele pure de pin se răresc şi se luminează
devreme. Dacă in staţiuni prielnice ajunge in amestec cu alte specii mai de
umbră, ca bradul, fagul şi molidul, este sistematic eliminat de acestea.
101
PINACEAE
VlJtiJmiJrile. . ExempJar~lll cu o creştere viguroasă .ş.i ·.~ le_!Jirt aftn3;1, su~er~
de rupturi .şi dobor.tturi din cauza ·zăpezii abundente -cazuta. in fulg• mart ŞI
l ipicioşi. Poate fi atacat de ciu)l'crti. • · · .. ·
faptul că are o creştere rapidă şi produce un lemn cu bune. tnsuşm tehnolo-
gice, ctt şi pentru faptul că dispun~ 4e <?.foa~te lar(ă C!Jpa<:•tate d~ ad~pta~e
ecologică. Fiind rezistent la gerun, arş•lă şt seceta ŞI avmd o d1scmmat•e
uşoară, apare ca o specie pioniC:ă de ~rin:' ordin: .
Prettndu·se la o cultură uşoara, este 1nd1cat a h fplos•ţ la .Piantarea ter~nu­
rilor degradatc, pentru fixarea coastelor expuse eroZJunu, ..precum ŞI pe
soiuri pietroase, nisipoase ori sărace, acolo unde alte ~p_ecu produc prea
puţin, sau nu reuşesc să se menţină. Actualmente, la no•. '". ţară, P.oate să
fie recomandat ca specie repede _crescăt<>~~;re. pentrl! subshtuuca ma1 ales a
făgetelor şi gorunetelor cu o slaba produchvtlate, s1tuate tntre ~l 000 m
altitudine. ·
Se poate Intrebuinta şi ca arbore- ornammtal, plantat in buchete, sau ca
exemplare izolate. . . • . . . •_
Pinul silvestru prezintă numeroase forme ŞI vanetaţ1, dm care se c1teaza.
1. tur(osa (WIIIk.) Woerlein, arbore pipernicit sau arbu.sl plnl la c:ca. 3 m, eu ac:.e scurte,
con uri miel; cr~te In turbării (Obcina Lucinel şi .Poiana Stampe! de pe Valea Dornel).
var. hai'IIIJla Stev., caracterizată prin aJl!Ofiza proemi~tă In formă de cirlig.
var. trtJCia Moulllef. (var. rlgrnsls Loud.) pinut de Riga sau plnul de Scoţia. are tulpina
dreapl)l, zvelli, cu scoarţa subţire şi roz plnă aproape de sol, ac:.ele numai puţin rlsuclte.
Produc:.e lemnul c:.el mal valoros. tnlrebuinţat la catarge. Ace.~stă varietate a fost ldenllfl-
caU şi la noi pe stlndrille calcaroa3<! din Cheile Bicazului.
PINUS MONTANA MIII. - Pin de' munte
In cadrul acestei specii, după creştere Şi forma conurilo~. se deosebesc
următoarele subspecii: ssp. mu.ghus; ssp. PIJ!1ltl10 ; ssp. uncmata.
La noi in ţară, se inttlneşte frecvent numa1 ssp. mughus.
p. M u O H u $ (Scop.) w 1 11 k. - Jnc:apln. PJn dt munle. lep.
1 1
Arbust indigen (fig. 44).
Mărimea plnă la 3 m; se ramifică de la bază, formind o tufă cu tulpini
Urttoare şi virfurile indreptate tn sus (ascendente).
/nrt'Jdăcin.areo. trasantă, puternic întinsă tn_ l~t_m:i. Unele d~n ramurile
ttrttoare acoperite de pămtnt, dau naştere la radac1m (marcoteaz.a) .
Scoarţa brună<enuşie formează r itidom subţire ce nu se exfoliază.
Lujerii groşi, elastici, la inceput verzui, apoi cenuşii-negricioşi.
Mugurii bruni, răşinoşi.
Acele cite două de ~7 cm lungime, de un verde-inchis, sint ingrămădite
şi tncovoiate ca ~seceră spre virful lujerului; durează 5-6 .ani. . .
Florile unisexuat-monoice; uneori, in regiunile foarte inalte, pot f1 ~·
r'
.
dioice: cele mascule, de 1-1 ,5 cm; gtupate în buchete, se păstrează uscate
.
~ ·-·
 ' PlliACJ!Âil ,..
pînă toamna ttrzi!l, iar după cădere lasă lujerul în acel loc fără frunze;
Fig. 44 - Plnus m1>11iaNio MIII. ssp, nuqzlous (Scop.) Wlllk : cele lemele, în verticil, crte 2-7 la vîrful lujerului, sînt violacee-roşietice.
• - ace: • - lujt'J' ~u florl femtle; t - l'tlu c:u llori maaule: d - con: • - semln'* Conurile solitare, sau 2-4 tn verticil, ovoid-globuloase, sesile, de 2-5 cm
cu aripi: 1 - plaotull.
lungime, perpendiculare pe lujer sau tndrept;~te în jos; la maturaţie stnt
1o
i colorate in brun-tnchis-lucitor; au arofîza lat-iombică, plană sau piramidală,
i c:arena evidentă, umbelicul centra cu un inel negru împrejur. Seminţele
sînt mici, galbene-brune ori cenuşii.
j o
Maturaţia în toamna anului al doilea, iar conurile se desfac în primăvara
••
o a treia; după împrăştiţ(ea seminţei, conurile rămîn mai departe pe lujeri.
Maturitatea arborilor foarte timpurie, de la 6 la 10 ani.
Periodicitatea anuală şi fructificaţia abundentă .
Puterea germlnativă 50-60% ; se păstrează 2-4 ani. · .
Germinaţia. Seminţele încolţesc la 3--4 săptămîni după semănare.
Creşterea foarte înceată. ·
'
o
o Longevitatea pînă la 300 de ani.
li'
Lemnul dens, durabil, asemănător cu al pinului silvestru, dar cu duramen
mai tnchis colorat şi alburnul mai ingust; este foarte bogat in răşină de bună
calitate. ~ămîntnd de dimensiuni reduse, nu i s-a găsit vreo utilizare de
1· seamă; se foloseşte de ciobani şi la cabanele turistice pentru foc, precum
şi la mici construcţii.
a Arealul. Este o specie relict, ce creşte obişnuit tn golurile alpi ne din munţii
Europei de mijloc şi sud ({ig. 45), ridicîndu-se la altitudini mari; poate să
coboare însă şi mai jos, în turbării.
La noi tn ţară, se întinde de-a lungul Carpaţilor Păduroşi (munţii Mara-
mureşului) şi Carpaţilor ~ăsăriteni ptnă la Ceahlău, apoi tn Carpaţii de curbură
şi Sudici, din Ciucaş ptnă spre Ţarcu; ocupă suprafeţe întinse în masivele
muntoase, unde se păstrează urmele vechilor ci reuri glaciare. Se ridică deasupra
lim itei pădurilor propriu-zise, constituind subzona alpină inferioară. Vege-
tează mai viguros în centre montane de mare masivitate. In Munţii Apuseni ,
se întîlneşte în mai mică măsură. Limita inferioară a jneapănului este tn
medie cea. J· 500 m, iar cea superioară trece de 2 100 m, ajungtnd chiar
la 2 300 m in Bucegi. Se prezintă ca masă compactă, sau apare uneori tn
pilcuri izolate, formînd desişuri greu de străbătut.
Cerinţele ecologice. Preferă un climat rece, cu atmosferă umedă şi o mare
cantitate de precipitaţii. Este însă rezistent şi la secetă, aşa cum arată exem-
plarele cultivate in regiunile de coline şi cîmpie. Obişnuit, se întinde pe
coastele şi grohotişurile cele mai greu · accesibile, pe soiuri superficiale,
schel ete. unde alte specii nu mai vegetează, sau nu mai pot încheia starea
dţ masiv, lăsînd astfel destulă lumină tntinderii şi dezvoltării jnellpănului.
Se instalează pe podzoluri primare, foarte acide, sărace, nisipo-lutoase,
drenate, formate pe roci cu dezagregare uşoară, cum sint conglomeratele
calcaroase din Bucegi, Ceahlău, Piatra Craiului etc., sau gneisul din ~etezat.
Micaşisturile din Făgăraş, dezagregtndu-se greu şi totodată păstrînd răceală,

,.
1 •
' 1o dau soiuri mai puţin potrivite jneapănului. Soiurile prea umede sint pierdute
\ '\ in favoarea tufărişurilor de Alnus viridis. .
1 Zăpada stagnantă din depresiunl şi căldări glaciare ti asigură umiditat~
l tn sol şi totodată protecţie contra vtnturilor aspre din timpul iernîi, dar .t11
j c d cantitate prea mare şi pe o durată prea lungă, produce asfi~ierea luj~ilor.
11
11
 104 . Pl~A.~ • 105
·······: .: 1• .•. , ·· ·;•', ' '1 · ~ · ·· · \ ' 1 , ,, •. ;; · -·

Ca arbust, este cultivat în"parcuri Şi grădin'i' 'perl!ru ornamentarea sttncă-

riilor artificiale (alpinum). .
a 1 J. P U M 1 L J O (H a e • te) W III t ..
.
Arbust exctic. Are conurile tn prima toamnă albăstrui-violet, şi abia In anul
al doilea brune. Umbelicul solzllor este excentric, fiind situat sub mijlocul
apofizei.
Se tnttlneşte tn Europa Centrală ptnă tn Pirinei (vezi fig: 45). La noi,
prezenţa sa spontană tn munţii Maramureşului este îndoielnică.
1
! 11 p. U H C 1 N ATA W l t l t .

•
i Prezintă adeseori tulpină dreaptă. Conurile sint asimetrice, cu pedun-
Ftg. 45- Ar..U:
\ \P. -t./04 ssp• ...."_ (S<op.) Wlllk.
) }) Il P. mcMtat~.a ssp. p111Alllo (H•~ke) Wlllk.
1 1 1 1 1 P. _,..,. . aop. undM.. Wlllk.
Datorită elasticităţii tulpinilor, rezistă şi coboară pe marginea văilor ·c u
lavine pînă in zona forestieră . Intr-un climat prea aspru, stincile calca-
roase ti oferă căldură şi adăpost împotriva vîntului.
Temperamentul. Se apreciază a fi o specie de lumină, tnsă la mari alt.itudini
manifestă preferinţe pentru lumina difuză sa_u indirectă şi evită pantele
expuse insolaţiei prea puternice. Versanţi! nordici şi nord-estici, cu belşug
de umiditate atmosferică şi lumină difuză, favorizează dezvoltarea jneapă­
..; nului.
! Importanţa. Are o deosebită importanţă culturală la limita superioară
1 a pădurilor, unde ţor:m_ează o zo~. de pr?tecţ.ie_ împotriva păşun.atul.ui ş!
Î oferă imediat adăpost vttelor tn hmp de vtformţa. Pentru nota petsagtshca
c;e o imprimă culmilor noastre tnalte in unii munţi (Bucegi de ex.) este ptis.
' sub ocrotirea Comisiei monumentelor naturii.
Poate fi folosit la fixarea grobotişurilor şi a coastelor erodate, precum şi
la corectarea torenţilor deasupra zonei pădurilor, acolo unde altă specie
forestieră nu mai poate vegeta.
1
La aceste altitudini inalte, jneapănul reprezintă materialul de netnlocuit.
i foarte reiistent, dar şi permanent verde, ce stă la dispoziţia silvicultorilor
J ~nurile cîte 2--4, stau perpendicular pe lujeri, sesile, tndreptate tn jos.
pentru consolidarea pantelor muntoase.
l Cetina de Î!lel~Păn poate fi folosită la e.xt:racţia uleiurilor volatHe.
Arbore exctic ce poate ajunge chiar mărimea a 11-a; uneori, rămtne losă
ca arbust. ·
culul fixat excentric, apofizele pe partea luminată- cel puţin cele de la
baza conului - stnt mai puternic dezvoltate dectt cele de pe partea umbrită ,
mai piramidale şi evident incovoiate spre baza conului.
Originar din Spania (vezi fig. 45).
La noi, este cultivat prin parcuri ca arbore ornamental.
Suporttnd soiurile grele, fiind rezistent la secetă şi geruri, poate fi intro-
dus şi tn regiunea de cimpie.
•
P INUS NIGRA Am. ( P. OJUiriat:tJ Hoss., p, Laricio Poir.) -
l>ro ii<ijru, Piii awtrlae
Specieexolică (fig. 46). .
Mărimea 1, pînă la 40 m. ·
lnrăddcinarea mai putin profundă ca a pinului silvestru, cu un pivot mai
slab dezvoltat, dar cu rădăcini laterale puternice, care ti permit să crească
şi pe coastele sttncoase.
Tulpif!a dreaptă, cu . verticile regulate, se curăţă relativ greu de crăci.
Scoarţa cenuşie-negricioasă formează de timpuriu ritldom adtnc de cu-
loare tnchisă.
Coroana piramidală, deasă, la bătrtnete devine uneori tabulară. Pe tere-
nurile pietroase şi superficiale, coroana este turtită, cu tulpină strtmbă şi
răsucită.
Lujerii foarte groşi, bruni -negricioşi, glabri.
Muguril cili ndrici, bruni-cenuşii, mari de 12- 14 mm, răşinoşi. ·
Acele ctte două, de S--14 cm lungime, rigide, ascuţite, .drepte sau puţin
curbate spre 1ujer, de o culoare verde-întunecată ; cresc tngrămădite., for-
mind un frunziş mai des ca al pinului silvestru ; durează 4-6 ani. Culoarea
negricioasă a scoarţei, lujerilor şi a acelor, a făcut să i se dea denumirea
de pin negru.
Florile mascule verzi-gălbui; cele femeie, verzi cu nuanţe roşii-violacee.
ovo•d:conice, de circa 1 cm tn primul an, ajung 5--8 cm tn . toamna anului
a1 dotlea; sînt simetrice, de o culoare mai deschisă, brună-gălbuie-lucitor;

~
 lOT
Fig. 46 - PliU/$ ftl6ra Am.:
,_., ~te faadcoJ: • - luJtr t• 'lof'l mQC"Ule: c -lu)er «'11 nori leJMie: 4 - con; t - seminte marginea superioar.ă a- solzului rotunjită, apofiia proeminentă, la mijloc
c;" aripi ; 1 - plllltall t l cotlltdoaM cu umbelic Intunecat, prevăzut ctte o dată la solzii superiori cu un ghimpe
.. scurt. ·
Semin~le mari de 5--6 mm , de cwloare deschisă, uneori pestriţe, cu o aripi
neagră-strălucitor; la 1 kg, stnt cea. 5Q 000 de seminţe dezaripate.
Maturat ia bienală; conurile se desfac tn primăvara anului al treilea.
Maturitatea arbofilor tncepe de la 20--30 de ani.
.. Periodicitatea fructifica/iei la 2-3 ani .
Puterea germlnatio4 00--70%; se păstrează pînă la 3 ani. Plantulele au
cotiledoanele mai lungi ca la pinul silvestru.
Creşterea destul de rapidă; din al treilea an, este tnsă mai tnceată decit
a pinului silvestru. ·
Longevitatea pînă la 600 de ani. ·
Lemnul destul de dens, cu traheide scurte, duramen roşu-brun puţin distinct ,
alburnul foartţ lat ; este potrivit de greu; puţin elastic, apt pentru sttlpl
de comunicaţii, pari de Q'lină etc.; se lucrează greu din cauza răşinii. Pu·
tere calorifică mare. Pinul negru produce răşină tn cantităţi · abundente.
Arealul. Creşte tn Alpii din Austria, tn aşa-numitul Karst, precum şi
tn Iugoslavia şi Albania (fig. 47), pe terenuri calcaroase, la altitudini variind
tntre 300 şi 1 300 m. . .
Prin cultură, a fost extins aproape .în tntreaga Europă.
Cerin~le ecclogice. Pinul negru ţSte o specie foarte modestă; pretinde tot~i
veri călduroase, cu atmosferă uscată, şi evit~ regiunile cu climă umedă. ln
cultu.ră, rezistă bine la ger, dar mai ales la ~tli. Preferă soiurile nisipo-
lutoase, cu substrat calcaros şi cu umiditate redusă.

Fig. 47 - Art~~t:
- - PltUU ftJvo Arn,
· • • · • • Pln&U etmbf'G L .
.. - - - Plnus pcu" Orleseb .

a d e 1

.
 PINACEA.e • ,

' Tempiramentul mai puţin pronunţat de lumină ca la ,pinul silvestTu, ·pH- Scrxii'ţa întunecată, ·
. tJnd să ·rabde mai multă umbrlre şi formind o corOinli .mai deasă; elagajul formează de timpuriu
se face destul de. greu. . . ri tldom cu crăpături
\

Importanţa. La noi, se găseşte des cultivat atit ca· arb9re forestier, ctt şi t~~ste şi sol~i negri- ·.
ca arbore ornamental. S-a plantat uneori şi la cîmpie, ·p.tnă tn .anteştepă , CIOŞt pe toata lungi - .\
dar aici dă lemn de calitate slabă. Poate să fie cultivat pe soiuri calcaroase, mea fusului.
superficiale şi uscate, (pseudorem)zine, 'SOiuri humifere) iar la nevoie chiar CorOana rară şi mire-
şi pe soiuri m;~i grele, cu textură- luto-argiloasă, sau pe soiuri crude formate gulală, cu ramuri sub- •
ţ iri.
pe marne (Sabed), din subzona stejarului pînă in partea mijlocie a subzonei
lagillui, rămtittnd deci ceva mai jos ca pinul silvestru. L~;~jerii brun-gălbui, '.
glabri. .'
Se utilizează cu bune rezultate la plantaţii in terenuri degradate, tn spe-
cia\ cu substrat caJcaros. Este o specie valoroasă ca şi pinul silvestru:_:prote- M ugurii oblong-ovo-
:jtnd şi ameUorînd solul ceva mai bine dectt acesta. izi, foarte răşi noşi.
' Acele cite două, in
•• sectiune transversală
PINIJS NI ORA var. IH!natito Borb. (P. Pa/lasiana Auei.
. non Lamb.)- Pin de Banat· . prezentind forma unui
'semicerţ iie~egulaÎ ; ·
Arbore indigen. . sint scurte de 2-4 cm,
Se deosebeşte ~.e specia tipi~. - f. nigra- prin acele foarte . rigide şi răsfirate, răsucite şi
jnţepăto<~re, lujerii galbeni-verzui-violace!, iar conurile galbene sau. galb\!lle- curbate, de culoare
. verzui-murdar." deschisă, galbenă-ver­
Creşte sponta.n, localizat in cîteva centre . din Banat (valea Cernel zu ie, durează 2-4 ani.
Domogled, valea Dunării), precuJ:ll .şi Jn m~nţi_i . ~hedinl i şi ·yulcan Florile mj!scule g!ll; .
,,' din Oltenia. bene; cele femele roşii­
Creşte de la 150 la 1 100 m· a lti tudine, formind pilcuri in regiuni stîn- carmin.
j, coase, cu soiuri din cele mai uscate; uneori, apare in amestec cu fagul Conurile caracteris--
şi bradul. · . tic asimetrice, ctte ·
Fj.ind puţin răsptndit, prezintă o importanţă forestieră redusă. două sau trei în ver- Fig. 48- P/111# ~na Lamb. Ramari tur~ f i conurl
• tiei 1, cu virful re- .
•• •
'•). S.Cifa BANKSIA Mayr •
c~rbat, sint tari, cenuşii, scurte de 3-6 cm, cu solzii strtns lipiţi, apo-
I~~ aproape plan~, cu 'marginea superioară rotunjită şi umbeHcul pujln adin-
~uprinde. arbori cu două ace intr-o teacă; seminţele aripate; lujerul anual eli, uneon, conunle se dezvoltă şi pe tulpină, din mugurii proventivi. Sămtnţa
cu citeva tntrenoduri; coriurile asimetrice se desfac tirziu şi rămtn mai mulţi de cea . 4 mm, obovoidă, brună-negricioasă. ·
ani aderente pe ramuri. Mat~ţia tn' toamna a doua sau in anul al treilea; conurile se deschid
greu ŞI rămtn mult timp pe ramuri (8-10 ani).
..' '
Maturitatea arborilor foarte devreme, la 5--6 ani.
..·.PINUS BANKSIANA Lamb. -Pin bancalan Periodicitatea,..fructificaţiei anuală.
Specie exotică (fig. 48). Puterea germinati!Jă de 7G-80".
,.. .Mllrimea a 11-a, pînă la 25 m ; rămîne . de multe on ele mărimea Creşterea" in p~imi_i -~ . de ani ~te destul de rapidil, apoi sl ăbeşte, a~ că
a liJJ -a. arborele. ramine ob1şnu1t de tahe mai .scundă.
;Jnrădăcinarea pivotanHrasantă, profundă. \. .. Longevitatea relativ redusă . · . ·.
tr'ulpina dreaptă şi subţire, realiz~ază două etaje de vertici le pe an; este Lemnul slab, lipsit de tntrebuinţări speciale. , ·.
adeseori ruptă de zăpadă sau de vint. , d' A realul. Originar din părţile reci ale ~mericii de Nord fntinztndu·se' ptnă
lnto)o de cercul polar· (vezi fig. •51). · ' ' · .... i
 OYMNOSPERMAE
...
Cerintele eccloglce. Nu este deloc pretenţios faţă de sol şi climă. Se arată
total rezistent la ger şi secetă, puttn.d să crească şi pe terenurile cele mai Fig. 49- Pinus polllk,_ Laws.:
o - f•.scJcul cu tce; b - con; ~ - aob (din fatl): d - (latcrl l): e - dmtntl arlpatl (•mell~rat)
sărace şi uscate, nisipoase. In faza de prăjiniş-păriş, este rupt adeseori de Plnus
JOI&
r~lda MIII.:
zăpadă şi chiciură. 1 - fuclc•l cu aC"e: 1 - con ; A.- aob (laleul): 1 - tlmtntl ~rlpatl
Temperamentul pronunţat de lumină:
Importanţa. Datorită particularităţilor
sale ecologice, a fost mult intro·
dus tn cultura forestieră europeană. Dih cauza dimensiunilor reduse şi a
lemnului fără valoare, Pinus banksiana rămtne tnsă să fie folosit numai
in regiunea dealurilor şi montan inferioară, acolo unde altă specie mai
productivă n-ar putea vegeta. Este considerat ca un arbore de primă tm·
păduri re.
La noi în ţară, se regenerează viguros în mod natural.
Ctteodată, este folosit şi ca arbore ornamental.

3. SKjla TAEDA Spech c

Această secţie tntruneşte arbori cu ctte trei ace intr-o teacă persistentă.
Seminţele lung-aripate; lujerul anual cu cîteva întrenoduri; conurile nesi-
metrice rămîn mai mulţi ani prinse pe ramuri.

PINUS RIGIDA MIII.

'
Specie exctică
(fig. 49).
Mărimea ptnă la 25 m inăfţime; ·pe soiuri sterile, rămîne chiar arbust.
e
Tulpina dreaplll, cu ramificaţie Ol"izontală. Caracteristic este faptul că
tulpina şi ramurile 'prezintă numeroşi lujeri proventivi, cu smocuri bogate
..
de ace.
Scoarţa brună-roşcată şi adinc brăzdată, se exfoliază tn solzi mari rigizL
Coroana rară şi neregulată .
Lujerii tineri brun-gălbui, apoi cenuşiu·roşcaţi .
.. Mugurii ovoid-alungiţi, rar răşinoşi; solzii cu virfurile dezlipi te.
Aceţe cite trei intr-o teacă, lungi de 7-14 cm, slab-rigide, necurbate dar '
răsuci te; sint de culoare verde-inchis.
'
Conurile de 3-7 cm, grupate 3-5, brune-roşcate, apoi cenuşii, aproape
sesile, apofizi\ rombică, cu carenă evidentă, iar umbeliculul proeminent cu
ghimpe rigid, uneori incovoiat şi foarte ascuţit. Săminţa tnunghiulară de
cea. 5 mm, negricioasă. ·:
."
L4slăreşte; pe lingă această particularitate caracteristică, P. ' rigida mai
are şi facultatea de a forma crăci lacome.
Lemnul poros, cu alburn şi duramen Inchis, fără calităţi deosebite.
A realul. Este originar din re.giunile estice ale Americii de Nord (vezi fig. 51).
Cerinţe ecclogice. Creşte atit In regiuni uscate, pietroase sau nisipoase, cît
• i
şi tn loc uri mlăştinoase. . •
La noi tn ţară , este cultivat rar ca arbore ornamental, avind o creştere -< - ...'-
,.,) V' ;,. .
destul de viguroasă, ca de exemplu in parcul Şcolii silvice Gurghiu.
1
 ,.' .
~~ • 112 GYMNOSPERIIIAB PINACE.A.E 113
.. .
!j " 4. Secţia
~.. PSEUOOSTROBUS l!ndl:'
.. .. ' .. ..
1 • •

Il . Sabf e o u l
.
HAPLOXYLON 'K o e bn e
. .... .
;,

1 Include ~rb.or; cu ctte trei sau ~;inci ace tntr·o teacă persistentă (foarte 1. Secţia STR~BUS Sw.,.t
i rar caducă); seminţe lung-aripa te; lujerul anual de obicei cu un singur
l.j tntrenod; conurile de regulă simetrice, ..se deschid şi cad imediat după di- . ln această secţie, sint tntrunil i pinii care au conurile alungi! cilindrice,
seminarea seminţei. 1 pendente; apofiza cu un umbelic către virful solzului; seminţele lung-aripate;
. t,., ..: acele ctte cinci in smocuri, iar teaca este caducă; lujeri 'relativ subţiri,
PINUS PONOE~OSA Llws. - Pin galben glabri sau pubescenli.
Specie exolică
(fig. 49). PJNUS ST~OBUS L. - P in strob. Pin ndcd
Mărirtiii(J 1, ajungtnd peste 50 m tnăllime. ...
1nriidăcinalea prezintli un pivot scurt şi numeroase rădăcini laterale. Specie exolică (fig. 50).
Tulpina dreaptă. Mdrirtiii(J 1, pînă la 50 m tnăllime şi 2 m diametru.
Scoarţa roşcată, sau brun-inchis, pînă la negricioasă, formind de timpuriu 1nriidăcinarea pivotant-trasantă, puternică, aşa că nu este doborît de furtuni.
ri tidom gros, crăpat tn plăci lat-alungite; partea internă a scoarţei are o Tulpina evident dreaptă, cilindrică; în masiv se curăţă bine de crăci.
culoare gă lbuie, de unde şi denumirea de .pin galben", ce se foloseşte pentru Urmele verticilelor de formă lnelară rămin evidente de·a lungul intregii
această specie. · tulpini.
Coroana tngust-piramidală; raflluri scurte şi groase, cu virful ascendent. Scoarţa subţire, se păstrează mult timp netedă, verde cenuşiu-lucitor,
Lujerii foarte groşi, nebrumaţi. prezentind pungi de răşină; formează ttrziu ritidom subţire negricios, numai
Mugurii mari, ovoizi, răşinoşi. in părţile inferioare ale t ulpinii.
Acele de regulă ctte trei, uneori ptnă la cinci, lungi de 12-26 cm, drepte, Coroana pirarnidală, destul de deasă, cu verticile regulate; ramurile flexibile
1
·i
rigide, ascutite, de un verde· tn.chis. După căderea acelor, teaca rămtne pe
lujer ptnă la 10 ani.
Florile mascule galbene-verzui· cu nuante roz, iar cele femeie purpuriu·
fapt pentru care nu suferă de rupturi din cauza zăpezii. Crescut izolat, păs­
trează ramurile pină jos, tntinse orizontal. . . . .
Lujerii lungi, subţiri, bruni-verzui, la inceput păr~1, 1ar apo1 glabrescenj1.
'! violacee. Mugurii mici, de 5-7 mm, ovoid-ascuţiţi, roşietici·gălbui, slab răşin~i.
' 1

~
Conurile cite trei ptnă la patru tn verticile, stnt mari de 8-15 cm , ovo- Acele cite cinci într-o teacă, lungi de cea. 10 cm, subţiri, moi, Hne, strtnse
conice, simetrice, prinse pe un peduncul scurt, brune-roşcate străl uci !oare, In smocuri uneori pendentc şi răsfirate. la virful lujerilor. Acele cad la
:1 cu apofiza proeminentă şi umbelic prevăzut cu un ghimpe puternic, uneori 2- 3 ani. Ramurile subţiri şi smocurile de ace dau arborelui un aspect
[1 recurbat. Coacerea şi diseminarea prin septembrie-octombrie. Odată cu căderea frumos şi elegant.
: ... conurilor, solzii bazati rămîn aderenti ca o rozetă pe peduncul. Sămînţa Florile unisexuat-monoice; cele mascule gal&ene-palid; cele femeie verzui·
obovoidă, de 6-10 mm, cenuşie cu puncte negricioase. palid, cu nuante roz-violacee, stau grup;~.te cite 2-5; dau tn mai-iunie.
·~ Creşterea rapidă. Conurile subterminale, alungite, mari de 10-15 cm, pendente, încovoiate,
cu solzi bruni sub\iri, răşinoşi; apofiza puţin tngroşată, cu umbelic terminal
~ Lemnul cu duramen colorat deschis, de calitate inferioară celui de pin
:1 silveslru. plan.
r: Arealul. Specie de munte, originară din
ricii de Nord, din Can.a da pînă în Mexic.
părtite vestice şi centrale ale Ame- Malura{ia bienală, prin septembrie, cind solzii se desfac brusc, lăstnd să
cadă seminţele care stnt brune, lungi de 5-6 mm şi prevăzute cu aripă
Cerinţele ecclogice. Poate creşte din .climatul excesiv cont inental ptnă in ' !ngustă. La kg se găsesc cea. 50 000 de seminţe dezaripate.
lj cel subtropical. In culturi; s·a arătat foarte adaptabi l la condiţiile stalionale,
rezistînd bine la gcruri şi secetă, şi ·fiind puţin pretentios fală de sol. Su-
Maturitatea arborilor izolaţi se produce la 10-15 ani; tn stare de masiv,
1,, Incepe să fructifice după 30 ani.
portă greu soiurile crud~ formate pe mame, precum şi terenurile mlăştinoase. Periodicitalea fructificaţiei anuală, sau la 2-3 ani o dată . .
j
! Este intrucitva sensibil la atacurile de ciuperci. Puterea germinatitld de 40-65%; se păstrează 2-3 ani.
r1 Importanţă. La noi, creşte relativ bine, putind să fie recomandat pe so· Germina{ia epigee; plantula cu 8-12 cotiledoane.
Juri uşoare nisipoase, fertile, in regiunea ·de dealuri şi cîmpie.
'
.,
Este un frumos arbore ornamental, atinl!!nd dimensiuni mari .
CrtŞterea in înălţime este foarte activă, ajungind ptnă la 1,30 m anual.
Productivitatea in general este foarte ridicată, tntrectnd mult pe a pinului
• var. IICOpulorum Engelm. ~ealizează dimensiuni mai ml; l, are ac~ grupate de obicei silvestru; in America, pe soiuri de bună calitate, la 55 de ani realizează
cite 2, de 12-16 cm, Iar conurile de S-8 cm . Este mai retistenl la sectii decit un volum de 863 m• şi o cr~tere medie anuală de cea. 16 m~. la hectar.
specia llpi<'ă. Longevitatea aj unge la ctteva sute de ani.
/ '
 PIIIACEAE ··IÎS

Lemnul alb-gălbui, cu duramen ceva mai inchis colorat, uşor, se contractă

• uniform şi moderat, fiind foarte trainic; se lucrează uşor. Se tntrebuinţează
tn părţile interioare ale construcţiilor şi la confectionarea de mobile, ambalaje.
• chibrituri, fabricarea celulozei etc. Trăinicia lemnului depăşeşte pe a · celor·
!alte specii de pin, şi molid. Acest lucru s-a putut coristata in lemnăria
găsită la casele primilor colonişti europeni, construite tn America acum citeva
sute de ani.
..1 Arealul. Originar din părţile sud-estice ale Canadei şi nord~tul Statelor
1 Unite (fig. 51), unde formează arborele pure sau de amestec, ptnă tn regiunile
•' de ctmpie şi pe terasele riuri lor.
Fig. 51 - Artul:
- - - Pltuu Jlrobr.D L.
- . -. - . Plnus bon.Jls/4rta Llmb.
- - - - Plnus rigida Mt11 •
• ••• • • PlnuJ pondu()fiJ L•'Wt .

••
!
i
j 1

1. -
!
•

g ,
•
....
 PI NACUI! -i · IIT
1:6 GYII\NOSUE"RMAE
Lajuii mai groşi, verzi-bruma\i: _gla~r~. l~citori. .
A fost adus in Anglia prin ' l705, de 'Unde S•& răspîndit Tn Intreaga· Europă , Mugurii cilindrici_. la virf ascrt•l•: rdşt~IS c~ subtiri moi, brumate-
mai mult ca arbore ornamcntal. La noi în \.ară, se tnt!lneşte frecvent tn Act/e tot cite cinCI, dar foarte ung:· le 1 r 1 luj;rilor •
parcuri şi In citeva culturi forestiţre din ocoalele silvice Braşov, ·frasi n, albăstrui , attrnind in smoc un boga ftlo:il~de ~n verde-p~lid . nuantat cu roz .
· Mălin, Sinaia , Lipova etc. · Fig. 52-PltWS e=lsc Wall. ncn Lam.: Conurik extrem de mari, de la 15-30
Cerinţele ecologice. Este o specie foarte adaptabilă la climă. Pretinde.umi - • - •«: b - "'"· cm pendente, pe pedunculi de 2-5 cm,
ditate · suficientă tn aer şi sol. Rezistă bine la gerurile de iarnă şi ,tnghţ· sta~ mai multe îngrămădite spre vŢrful
turile de primăvară. Nu poate suporta seceta. Condiţiile optime ţn patria lujerilor, dtnd arbori~or. un aspec~ mte-
de origine sîn t asemănătoare celor existente la noi In regiunea dealurilor şi resant. După tmpraşherea semmtelor
· tn părţi le inferioare monta ne. , rămtn încă mult timp pe arbore, aşa că
Vegetează bine pe soiurile brune podzolite, permeabile, profunde, nisipo·
tutoase, pînă la lutoase, reavăne plnă la ·umede; riu-i priesţ solurile.'calca -
roase, uscate, compacte, nici turbăriile sau terenuri le cu apă stagnanlă. Da- ·Fig. 53 - Pinii$ ptuce :Ori esei>:
• - •rt (QC:IcOJ: b - U t·n se<1tune.; ~-coli; •
..
CiG
torită frunzişului des, precum şi faptului tă acele de pin strob se descom· d - d mloll
pun extrem de greu, litiera bogată adunată an de an formează un strat gros
la suprafaţa solului {incomparabil mai gros deett la molid), care blochează
o mare cantitate de substanţă organică · şi · împiedică instalarea vegetal ici
erbacee şi chiar a propriilor puieti.
Temperamentul J!lijlociu, asemănător cu al molidului; tn tinerete. suportă
o umbrire moderată; se regenerează uşor sub masivul rărit, dar reuşeşte şi
tn locuri deschise. In primii 2 ani, puieţii suferă de arsura tulpini! la colet.
Vătdmărik. Sufera 'de pirlitura scoartei, din cauza insolatiei, precum şi
de ciuperca Cronartium ribiccla, care vegetează alternativ pe speciile de Ribes:
R'. rubrum, R. nigrum şi R. grossularia. Sporii pătrund prin rănile arborilor.
Unii autori consideră aceste vătămări ca o piedică serioasă in cal ea răspîndirii
pinului strob şi recomandă folosirea la noi in ţară a lui Pinu.s peuce Griseb.
S-a constatat însă că atunci cind arborii sint feri li de răni şi cresc tn amestec
cu alte specii, această ciupercă nu mai este atlt de temută. Asemenea atacuri
la noi nu s-au semnalat tncă. Suferă frecvent de ruperea virfului din cauza
zăpezii dar dispune de o remarcabilă capacitate de a-şi re.face repetat tulpina .
1mporlan(a. Este un excelent arbore forestier şi orna mental.
Cu remarcile făcute mai sus, ţinînd seamă de rapiditatea creşterii, rezis·
tenta . la geruri, diversitatea utilizării lemnului şi aspectul frumos decorativ,
pinul strob prezintă o deosebită importantă forestieră şi economică; poate
să fie cultivat cu bune rezultate, in amestec intim sau grupat, tn staţiunile
ocupate de şleaurile de deal cu fag sau de făgetele cu floră de mull, de ·la
limita inferioară a subzonei fagului, pe soiuri bogate, profunde, reavăne a
şi in condiţii de iluminare mai puternică, tn regiuni pe ctt posibi l ferite de
zăpezi căzute sub formă de .fulgi mari şi l ipicioşi.

PJNUS EXCELSA .Wall. non Lam. - Pin de Himalala

Specie txoticd {fig. 52).
Este mult asemănătoare cu P. strobu.s.
b ~15
b ·'
Mărimea 1, ajungînd ptnă la 50. m înălţime.
Tulpina dreaptă; elagaju l se produce destul dţ greu. ·
•
Scoarta cenuşii', sub\ire şi netedă, cu numeroase pungi de răşină; la matu-
o d ·c •••
ritate, formează un ritidom cenuşiu-inchis, ce se exfoliază in plăci.
• Coroana larg-piramidală, cu ramurile orizontale şi mult întinse în lături.
\
 118 OYMNOSPERMAE ue
PINACEAE.

pe lujer se găsesc conuri din două fructifiealii consecutive. Seminţele

turlit·elipsoida'le de 8-10 mm, brune-deschise, cu puncte rare negricioase;
prezintă o margine membranoasă şi aripioara foarte lungă, de 2-3 cm.
Cre:jlerea rapidă tn tinerete.
Lemnul conţine multă răşină, ca şi scoarta tînără, lujerii şi conurile.
Arealul. Originar din Himalaia (vezi fig. 43), unde creşte la altitudini

o-
de 1600-3800 m. La noi, se tnttlneşte foarte rar prin parcuri şi grădini.
Cerintele ecologice. In patria de origine, este un arbore montan. In tara
noastră, pretinde un climat mai dulce şi mai umed, vegetînd bine pe expo- •
zi ţii luminate, cu soiuri profunde şi reavăne.
/mpor(QIIţa. Fiind unul dintre cei mai decorativi arbori răşinoşi, merită d
să fie introdus ctt mai mult In parcuri şi grădini, tn regiunea de dealuri
!
, şi montan inferioară.
'
1
1 -
PINUS PEUCE Gr!eseb.
••
1 Specie exctictl (fig. 53).
1
Se deosebeşte de P. strobus prin următoarele:
Mdrimea a III -a, tn statiunile Inalte rămtntnd chiar arbust .
Tulpina cu ramuri scurte.
Coroana pitamidal-columnară, coboară ptnă la baza tulpinii.
Lujerii mai groşi şi de culoare verzuie.
Acele cite 5, lungi de cea. 8 cm, drepte, rigide, ascuţite şi aspre, aproape a b
.alipite de lujeri. Fig. 5-4 - Pinus «mbra L.:
Conurlle izolate sau ctte 2--4, scurt·pedunculate şi aproape cilindrice, a - fasdcu1 c:u ace; b - t:On: e - sol%; d - a.lmtntl; • - pl•nluiJ
cu solzi mai lălili şi mai c~mvecşi; iar apofiza galbenă-cenuşie.
Creşterea destul de activă, mai lm;eată tnsă decît la P. strobus.
Tulpina conică, lăţită la bază, cu ramificaţia verticilată la tfceptt; J>ă~r\:
Lemnul răşinos şi rezistent; se lucrează uşor.
Arealul. Originar din Alpii Dinarici şi Balcani (vezi fig. 47), unde ocupă 30 de ani, ramurile cresc neregulat, _dînd arbore,lu• un as~ec~~~~c:·da anaştere
neţe, formează mai multe vtrfun, dm care une e se usuc · .
<»arie de distribuţie reitrtnsă, la altitudini de 700-2 200 m. Se află tn amestec
cu fagul şi molidul, rămtntnd totdeauna tnsă de dimensiuni mai mici. La noi, şi la lujeri proventivi. . . . . ..•
este introdus foarte rar tn parcuri şi grădini, cu rezultate mediocre. Scoarta tn tinereţe este ver~e-cenu~ie şi_ netedă, formind ma• tJrz1u un n li-
Cerintele ecologlce. Este o specie rezistentă la secetă, ger şi alte vătămări . dom brun-cenuşiu, subţire ş• al~ngJt·braz~at.
Poate să fie introdusă in cultura zonelor verzi, mai ales tn regiunea Coroana caracteristic ovoidă ŞI compacta. • b .
coline Lujeril destul de groşi, cu virful evide_nt îndreptat în ~~;· s•~~- JuT ~~
. lor. ălbui-roşietici şi tomentoşi; In al do•~ea a~, devm !; a ~J. un oa
2. S«)Ja CEMBAA Spacb • Il f1exibili" rezist~. bine z~p~ilor şi vtnt~nl~r. d1~ reg1umle malle.
Mugurii ovoJZJ, ascul•t•. brun-roşcat•. raşmOŞJ. . . . .
Cuprinde specii de pin cu clte cinci ace intr-o teacă, ce cade in primul Acele ctte cinci tntr·o teacă, de fr:-9. cm, drepte,_ destul d~ ng1de, verz•·
an. Conurile nu stnt pendente şi_ nu se ·desfac pentru tmprăştierea seminţei, lntunecate, ingrămădite la virful luJer•lor; _dur~a ~ - am . . i sesile·
i.
i ci cad cu totul; ·semin\ele sint mari, nearipate, sau cu aripa foarte scurtă. Florile unisexuat-monoice; cele mascule ehpso•dale, roş_u·car~un ş. . . •
Infloreşte ltrz1u, pnn •i!m~·• uhe.
Apofiza prezintă umbe ic terminal plan. ·
cele lemele violet-roz ' ctte 2-4 in verticile.
·d J'ţ't d &--a m cărnoase ş• v•o aceu
Con urile sint terminale, erec te, ovo• · a • e, e .. c •. of iza puţin
1
PINUS CEMBRA L. - Zlmbna brumate In tinereţe, devin brune_la coa~e. So1w grOŞI, au _ap Sint strtns
Specie indifenli (fig. 54). bombată, lăţită şi cu umbelic m•c tenmnal de cu 1oare cenuş•e.
Mlirimea a 1-a, ajunge plnli la 22 m tnălţime şi depăşeşte 2 m in diametru. lipiţi Intre ei. . t
lnrifdlicinarea pivotantă, cu rădăcini laterale puternice, puttnd astfel să Seminţele ovoide, mari de 8-12_ mm. d~'!l"ite coconan, ~u ~n tegur500
reziste bine la vinturi. tare, brun-roşcat ; sint nearipate ş• comesllb•le. Intr-un kg mtra cea:
1
seminţe.
i
.
121 •

120 GYMJ!OSPEIU'\AE

PINUS SIBIR ICA Mayr (P. cembra var. slblrlca Rupr.) - Zlmbru de Siberia,
MatUiaţia bienală, iar conurile cad ncdesfăcute in primăvara a treia; de Cedru de Siberia
multe ori, stnt roase tncă din toamna anului al doilea de veveriţe şi păsări,
(gail.a de munte) care mănîncă o mare parte din seminţe, putind tn acelaşi Specie exotică. . .. Ma r a fost socotit ca 0 varietate a lui
timp ajuta la tmprăştierea lor. Pin~~~ur' d:ă~~~~d~/~t~~::;~caun aieal foarte tntins, pînă in. c~ntrul Si-
MatUiitalea arborilor de la 15 la 25 de ani. ~f:i. Avind tnsă ~ractere. morfologice şi cerinţe ecologtce d•stmcte, . s·a
Periodicitatea fruclificafiei foarte rară, de la 6-10 ani. diferenţiat ca 0 spec1e de sme stătătoare. . ăl .
Puterea de germinaţie de 60--80% ; se păstrează 2- 3 ani. Această specie se d~o,şeb~te ~e. P. cembra p~•.n urm oare1e .
Germinaţia are loc după 1 an; uneori, numai după 2,.......J ani. Seminţele nu Atinge inăllimi ma; ~an, _pma la 35 m.
se pot forta pentru grăbirea germinaţiei. Plantula dezvoltă 8-12 cotiledoane. Coroana mai bogata ŞI ma• tngustă . .
Creşterea In inăllime foarte tnceatli , dar susţinută.
Longevitatea poate trece peste 1000 de ani. Acele mai dese şi mai scurte. · iar semin•Aie de asemehea· mai
Conurile sint mai mari, d~ 6-~3 cm, ""
Lemnul prezintă duramen roşcat, alburn ingust şi .inele anuale inguste mari dar cu un tegument ma• subltre.
şi egale; este. fin, uşor, moale, foarte durabil, bun pentru mobile. Le~nul cu aceleaşi calităl_i. ca şi cel de P. cembra; se foloseş1e mu11 ca
Arealul. Creşte numai tn Europa (vezi fig. 47), unde formează citeva insule, lemn de lucru şi construcţn; d d' destul pa" rlii europene a U.R.S.S.
in staţiunile inalte din Alpi şi Carpaţi, constituind arborele pure sau tn amestec Arealul foarte intins, tncepm .. tn n?r :
eu laric:ele şi molidul. şi ajungtnd ptnă tn estul Siber1e1 (vez• hţ. 43)
Se poate ridica şi deasupra pădurii de molid, după ce acesta rămtne pitic La noi, nu este tncă introdus in cultura.
sau dispare in desişurile de jnepeni; reprezintă ultimii arbori singuratici
spre golul alpin. Fam. TAXODIACEAE F. W. Ne~r
In tara noastră, zimbrul creşte izolat sau in pilcuri numai in anumite sta·
liuni , pe urmele vechilor circuri glaciare din munlii Rodnei, Călimani, Bucegi, Cuprinde specii exotice, loca~~~e~ta\~ ;fgf~~~c!"~~ ~~~d).şis~~r~~~~~
Făgăraş, Cibin, Paring, Godeanu, Ţarcu şi mai ales tn Retezat - intre Lacul ale emisferei nordice (in Asia . . . neregulată şi cu lemn de cea ma1
Gemenele şi Tăul Negru- unde, la altitudinea de 1 600-1 900 m se află de talie foarte mare, cu o ram1hca11e
cea mai importantă statiune cu exemplare bălrtne. .
Caracterul alpin al acestei specii a lăcui să se păstreze ca un relicl tn regiu- bux~ f~~~~~~ persisten~e sau caduce, aci~ulare sa~~=~ aruz~~~~~~~~:~
nile inalte dimprejurul circurilor gladare, cu temperaturi joase şi umiditate Florile unisexuat·monotce; cele .fe~elei m co;u~ncrescută cu solzul, iar la

~~~~~~~~~~tz Ji~:i~~~~e.&~~;~\~ ~~~~.:hr:~~:~~a~ii;~~t 'ta~~~!~::~

ridicată. Pe versant ii reci şi umezi, tn Cheile Zănoagel pe valea lalomicioarei.,
coboară chiar la 1 350 m:
Cerinţele ecclogice. Este o specie de climat alpin, pretinztnd umiditate valva\t, plam sau concavl, cu CI •
atmosferică abundentă şi o cantitate mare de căldură tn scurtul sezon de fiecărui solz; plantulele cu 2-9 cohledoane.
vegetatie ce·l are la dispozitie. Suportă bine gerurile de iarnă, ampliludinile CHEIE PENTRU DETERMINAREA OENURILORDIN FAM . TAXODIACEAE
mari de temperatură şi vinturile puternice. Are nevoie de minimum 3,5--4 luni
de vegetatie. Cere un sol argilos nu prea afrnat, fer.til şi reavăn·jilav, ferin· Lujerl eaducl. lrunu llnla.re de 1-1.5 em, subtiri, moi, .
la Taxodlum
du·se de soiurile prea nisipoase sau superficiale şi uscate. Pe soiurile bogate veni cen~qll, ud toamna •• o ••••••• o •••• o ••••• o •• ••
.
in humus acid care reţin apa, formate pe granite, gnaise, micaşisturi şi şisturi
Jb Lujeri neeidtorl, lrunze aeieulare. persistente ......... 2
sericitoase, zimbrul atinge inăllimi mari, pînă la 28 m. Vegetează slab pe
soiurile calcaroase; din cauza tncălzirii şi uscării lor puternice. 2a Tntrenodurl miel. r."nze liniare. mari de 8-15 cm,
primate. la vfrl rotunjite, aglomerate spre v
fr/::j
Temperamentul mijlociu; tn regiunile joase, se comportă ca o specie de SciDdt>pii/IS
umbră, iar în cele mai inalte devine relativ pretentios fală de lumină. ramun'1or .......... · · .. · · · · · · · · · · · · . . . ..... ..... .
Vătdmllrile. Este rezistent la orice fel de vătămări exterioare. 8
2b Ace tnlepăloare, scurte sub 2,5 em. decurente pe lujerl · ·
Importanţa. Ţintnd seama de calit.ăţile deosebite ale lemnului şi de faptul
ci reuşeşte să vegeteze deasupra pădurilor de molid, cu toată creşterea lui 3a Ace de 1,2-2,5 cm lung. cu 3-4 muchii, obtuze, dlver· Cr!lptomulo
înceată, cultura zimbrului ar putea să fie extinsă tn staţiunile inalte, atit genefl voae ..................... ···········
t'lncolt
pentru ridicarea limitei vegetatiei forestiere, cît şi pentru consolidarea coas· Ace de 0,5-0.9 cm lung., allpile de lujerl; drepte sau eu
1elor. Este un foarte interesant arbore ornamental, aşa cum se poate vedea 3b StqUllla
vtrfu 1 răsfrtnt tn a.fară ..... · . · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
la numeroasele exemplar~; pl_antate tn statiunea balneo·climatică Vatra-
Domei.
 •
•
122 OYMHOSP!I!MAE
Genul TAXODIUM Rich.
Cuprinde .ar.~ori orig!nari.( din America de Nord, fiind caracterizaţi prin
aceea ~ luJeru .lat~rah cad anual tmpreună. cu frunzele. Florile bărbăteşti
tn pamc~le lung1, fteca~e floare cu 6-8 stamme; carpelele florilor femeie au
ctt: doua ovule. Conunle. globul are, cu solzi tn formă de scut, se tmprăştie
inca dm arbore, sau dupa ce cad jos; fllaturatia anuală.
Acest gen străvechi a fost răsptndit tn erele geologice şi in Europa.
Fig. 55- Ttut>dlum dislidlum (l.) Rlth: TAXOD!UM DISTICHUM(l.) Rltb.-
• - flori ma.sc-ule: b - luJerlermln.ll: ~- luJtt Taxodium, Chiparos de baltă
cititor cu frunte acltulere: d - ~n:
' - dmlnfl: 1- sectiune ta almtntl
Specie exotic4 (fig. 55).
Mărimea 1, ajungind 1~ m tnăl­
time şi cu diametre cons!Oerabile de
plnă la 4 m. ' cad cu totul şi se desfac numai după aceea pe sol, eliberînd seminte le. Pentru
1nrădăcinarea trasantă, atunci cind
c~eşte in con~itiile normale din regiu-
mle mundablle. In asemenea statiuni
mlăştinoa.se, sau tn nămolul băltilor,
are insuştrea deosebită de a dezvolta
din rădăcinile superficiale anumite or-
.,. gane speciale de respiratie denumite
.,•
1,,.'•
; m;;:rrwi_. care ies ca nişte ţepuşe
ape1. In cazul tnsă ctnd este
cultivat pe soiuri mai uscate şi pro-
l, funde, sistemul radicelar se modifică
puietii dînd naştere din primul an unui
pivot lung şi puternic, care pătrunde
peste un metru tn adinci me.
Tulpina dreaptă, puternic lăţită la
bază ; tn masiv, se curătă foarte bine
şi de timpuriu de crăci.
r S.,coarţa subJire, nete~ă 1 brună-roş­
~ta, ~ormeaza devreme nhdom subţire
ŞI putm crăpat, care se exfoliază in
Uşii inguste, longltudinale.
Coroana rară, luminoasă, de un ver-
• de-deschis, cu ramuri subţiri; se păs·
trează mult timp conică, iar la virste
înaintate se dezvoltă puternic in lături,
: luind o formă neregulat·răsfirată.
~
Lujerii sint de două feluri : lujeri
• persistenti, bruni-luc.itori, cu muguri
• subglobuloşi şi frunze mici, solzoase
aşezate spirala!, şi care toamna după
e f uscare rămtn tncă puţin pe lujeri; lujeri
• după aceea .
.'
j
•
l
TAXODIACUE 1~
căzători, subţiri, verzi, fără muguri, poartă frunze aşezate distic, subtiri,. l!ni-
are, de J-1 ,5 cm, moi verzi·deschis; toamna se inroşesc şi cad împreună cu
lujerii, aşa că arborele rămîne peste iarnă desfrunzi! ca şi laricele.
Florile unisexuat·monoice; cele bărbăteşti mici, globulare, aşezate in pani-
cule pendente, lungi de 10-12 cm, se formează din toamna anului prece-
dent; cele fe:mele tot globul are, stau ctte una sau mai multe la un loc.
fnfloreşte prin aprilie. .
Conurile 'aproape sferice, de numai 2-3 cm, cu 10-12 solzi lemnoşi val-
vaii tn formă de scut, prevăzu\i uneori' cu un mucron; solzii poartă la sub-
- suoară cite două semin\e in trei muchii neregulate; semintele stnt de cea.
1,2 cm lungime.
Matura/ia in toamna primului an, prin octombrie-noiembrie.
Uneori, solzii se împrăştie cind conurile sînt in arbore, iar alteori, conurile
cultură, con urile se culeg din timp de pe arbori ; 1 kg con\ine JSJI0()-20.000
de seminţe. -- · ..
Puterea germinali{Jă de la 4~%.
Germina/ia destul de rapidă ; plantula prezintă 5-6 cotiledoane.
Uislăreşte în patria de origine, pînă la 4~ ani.
Creştere foarte activă; In primul an, puiet ii ajung ptnă la 0,5 m; la 100 ani
realizează cea. 30 m tnălţime; formează de timpuriu trunchiuri drepte şi
spălate de crăci; productivitatea In lemn foarte ridicată.
Longeuitatea excepţională, ptnă la 6 000 de ani, atingind cele mai înain-
tate virste dintre toti arborii.
Lemnul cu duramen brun-gălbui-roşiatic, fără canale rezinifere, foarte
omogen, uşor, moale, extraordinar de trainic tn pămtnt sau tn lucrări hidrau-
lice; este apt pentru multe întrebuin!ări. Deşi se lucrează greu, este un exce-
lent lemn de construcţie·, mobilă, cherestea, butoaie, pari etc.
A realul este destul de restrins, limittndu-se pe coasta sud-estică a Americii
de Nord, tn vecinătatea golfului Mexic, tn lunea fluviului Mississippi.
Tn Europa, a fost introdus pe la 1640. La noi tn Iară, este cultivat prin
parcuri (Timişoara, Cluj, Gurghiu, Simeria, Ccaiova, Bucureşti etc.); in
ultimul timp, a fost incercat şi în cultura forestieră, în lunea văii Jiului
şi In apropierea şcolii silvice Brăneşti, dînd rezultate promitătoare.
Cerinţele ecologlce. Chiparosul de baltă este arborele cu cea mai mare adap·
tabilitate faţă de conditiile staţionale. Cu toate că tn arealul .natural cr~te
obişnuit tn regiuni de cîmpie joasă, tntr·un climat cald, oceamc, subtropr~l
şi pe terenuri mlăşlinoase, inundate, sau de·a dreptul în apa băltll~r, pnn
cultură a reuşit să vegeteze in statiuni din cel.e mai di~~ite .~ so! ŞI ~hmă: .
Nu se resimte nici tn climatele temperate şt cu prec1p1tatu ma1 putme ş•
nici pe soiuri cu umiditate moderată. Nepotrivite sînt numai terenurile exp~
variaţiilor mari de umiditate, de la inundaţii trecătoare, la uscare excesiVa
 T AX(JI)IACE:A..E · • 115.
124 OYMNO'SPEI\MAE

Frunzele mici de 3-12 mm lungime, solzi·

,.• Datorită pneumatoforilor, Taxodium poate rămîne anual pînă la Il luni forme, lanceolate, cu virful ascu~it, puţi~
in apă, reîmprospătată din cind in cind, dovedindu,se astfel mult mai rezistent tndepărtat de lujer, baza decurenta, cu do~a
dectt celelalte specii forestiere higrofile de la noi: sălciile, aninii, plopii etc. dungi de stomate pe dos; stau aşezat': ~~
Trebuie remarcat că pneumatoforii numeroşi, care ating uneori tnălţimi spirală; după ci\iva a~!· acele·.se usuca _ şt
de 2.m şi diametre de 30 cm, reţin frun;ilişul căzut şi acumulează milul aşa cad !mpreună cu lujer11 laterah. c
că determină o tmpotmolire treptată a bălţii respective, asantnd astfel terenul. Conurile mici ,ţie 5 - 6 cm, roşcate-lntu:
Cultivat pe terenuri uscate, tşi modifică sistemul radicelar trasant, dezvol· necat cu' solzi scutiformi, prelung-cuneat•
tind un puternic pivot de ctţiva metri ptnă la apa freatică. la ba~ă şi cu apofiza rombic-lă!il~, prevă·
Temperamentul pronunţat de lumină. zută cu .o depresiune transversala ŞI un scurt
J VdttJmările. Nu se semnalează vătămări importante ·mucron la mijloc.
Semintele extrem de mici, de ~ l'l_lm.
1mportanfa. La noi in ţară, poate fi introdus cu deplin succes tn regiunile cite 3-9 sub fiecare solz, sint ehpllce,
cu un climat mai dulce, pe terenurile mocirloase, in bălţile şi regiunile inun· turtite, cu două aripi inguste.
dabile din lungul Dunării şi a afluenţilor săi principali.
Matllraţia bienală.
In partea sudică şi vestică a \ării, este indicat chiar ca specie de amestec · Periodicilalea 2-3 ani; fructifică destul
tn pădurile de ctmpie situate pe ltngă ape. Poate avea un rol important in de· abundent.
tnnobilarea zăvoaielor. Primii ani, puiet il fiind sensibili faţă de gerurile excep· P11terea germiiUJti!lă foarte redusă, cea. _:5%.
lionale, trebuie să fie ocrotiti. De asemenea, este necesar să fie umbri\i şi G~m.tirw{ia epigee, plantula de regula cu
uda\i tn timpul verilor prea secetoase. · patru cotiledoane.
Fiind una din speciile exotice capabilă să vegeteze tn terenurile cu umidi· Creşterea foarte rapidă.
• tate tn exces, acolo unde alte specii indigene nu pot să se dezvolte, trebuie Longevitatea foarte mare, ajungind pînă
săi se dea o deosebită atenţie tn cultura de viitor, pentru asanarea şi punerea la 3 000--4 000 de ani. . . .
in valoare a terenurilor mlăştinoase şi inundabile. Lemnul· valoros, cu duramen ~oş1_allc, fm,
Taxodium di.$1ichum se prezintă totodată şi ca un foarte interesant arbore uşor, foarte trainic, se lucreaza Şt se lus-
,,·• ornamen tai. truieşie . bine. . .
Areâlul. Originar din Cahforma cenţrala
• Q

şi de pe versantul estic al muntil?r _Sterra Fig. 56- Stqt.Wia glganlta (lindl.)

'.•
li
1
Genul SEQUOIA Endl. Nevada din' America de Nord (vez1 hg. 61) Decne: :
i Creşte de la 1 400 la 2 7~ m altit~~ine. A • - ramuri C'lil luJerl tl ftuau sola.l ·
lorme: b - con: t - sf"iinult
.' Acest gen, in tertiar, era reprezentat printr-un număr mare de specii, răs· fost mull imputinat pnn exploatan neso-
pîndite chiar şi in Europa. · . colite aşa că astăzi prezintă un areal res· . .
trins ~umai la vreo 30 de staţiuni,. din care 10 sint d~ta;ate parcu~1 naţ1ona.e. 1
• Astăzi, se cunosc numai două specii, localizate in vestul Americii de Nord .
Cerinteleecologice. Estesensibillagerurişisecet~ . It smt favorabile regtumle
adăposti te, cu ierni bogafe în · zăpadă. Preltnde un sol profund, per·
SEQUOIA GJGANTEA (Lindl.) Decne. (IVtl/1111/lonia glganlta Llndl. meabil şi reavăn. . . ·
Stqt.Wiadendron glganltum Lindl .\ - Secvoio, Arbore.le mamut Temperamentul moderat de lummă. . .
Vătămtirile. Nu este expus vătămătorilor orgamct. .
Specie exoticll (fig. 56). Importanta. La noi In ţară, s·a incercat In ctt~va punct~ tn Banat, (Bă~e
Mărimea. Este un arbore gigant, atingind peste 100 m tnăl\ime şi diametre JiercYJane, Qrşo~Do&n"';AA), precum şi în reg1unea B~ua Mare etc., un e
• impresionante de peste_p. ~
; Tulpina conică, lă\ita la bază, cu ramificaţie regulat·verticilată; tn masiv, ar~:tJ~00 c;~fee C:r~~!:ă şi poate să fie culliv_ată în regiun_ile calde al~
se spală bine de crăci pe mai mult de jumătate din fnăl\imea trunchiului. • ·· tre mai ales în partea sudică a munţ1lor Banatului, pe dealun
1
Scoarta brun-roşcată, fibroasă, moale; formează ritidom ce depăşeşte 0,5 m !!~!~e nde~ ger~ui mari şi vinturi reci de iarnă, pe soiuri eutrofe, aftnate
.• grosime. şi suficient de profunde. 1 • tă
Se poate folosi şi ca un impunător arbore ornamenta ~aşa CUf!! se p_rez!nd
l Coroa/UJ conică, deasă, stufoasă şi cu ramuri puternice. exemplarele de la Băile Herculan~ şi Orşova, care realizează d1mens1um e
Lujerii la inceput verzi-brumării, apoi bruni-roşii. peste 30 m tnălţime şi 1 m in d1ametru. , · 1
1
• Mugurii nuzi, neevidenli.
1
• { -1
J ~~
 r

126 OYMNOSPI!!!MAE TAXODIACEAE 121'

Lăstllreşle, marcotea~ă şi se poate Inmulti prin altoi sau butaşi de vară .

Genul CRYPTOMEIHA O. Don. Lemnul uşor, moale, foarte rezistent, are duramen roşietic . Contine răşină
Conţine numai o singură specie. plăcut mirositoare. In Japonia, este unul din cele mai preţioase lemne, fiind
folosit pentru constructii, vapoare, mobilă etc.; scoarţa lui serveşte pentru
CRYPTOMEIUA JAPONICA (L.f.) D. Don - Criptomeria acoperitul easelor. ln Europa, produce lemn spongios.
Arealul. Este originar din Japonia şi China, ·unde vegetează In regiuni
Specie exotică (fig. 57). , joase, la altitudirii de 200-400 m.
Miir_i"!;'!~ 1, aju~gtnd tn patria de origine pînă la~ tnăltlme. Cerinţele ecologice. Preferă un climat dulce, cu ·umiditate ridicată in tot
1nrădiicuuuta p1votant-trasantă, cu numeroase ra'iii'ITlcatii laterale timpu_l anului; pretinde soiuri fertile, umede şi drenate.
Tulpina dreaptă, conică. · Introdus tn Europa tn secolul trecut , se dezvoltă destul de bine tn condiţii
Scoarţa formeaz.ă ritidom brun-roşietic, ce se exfoliază tn plăci lungi şi inguste. de climă temperat-moderată, cu precipitaţii abundente.
Coroana p1ram•dal-ovoldă, cu ramuri divergente. Temperamentul de umbră.
Lujerii anuali sint verzi, apoi brun-roşcafi. Importanţa. la noi, este cultivat in parcuri. Creşte slab. Suferă de geruri
Fig. 57 - CrvptOinl!rla japontca (L.f .) Mugurii nuzi. şi îngheţuri timpurii, lujerii intrind in iarnă slab Jianificaţi. Rămîne in stare
D. Don : Frunzele persistente, aciculare, subulate, arbustivă sau ca arbore de mărimea a III-a ; longev itate redusă.
a - lujer C'D frunu aetculare: b - con:
c - tob:J t i br.clee: d - slmfntl a_şezate spirala! in jurul lujerului, curbate In parcul dendrologic de la Simeria, a fost distrus tn bună parte de ger
ŞI cu virful ascutit, iar la bază decurente; tn anul t963; pe Valea Timişu lui-Braşov sint cîteva exemplare de 12-14m
• sint destul de rigide, lungi ptnă la 6--12· înălţime, care au crescut destul de bine sub adăpostul lateral al celorlalti
(25) mm, comprima te şi carenate pe ambele arbori ornamentali.
feţe, cu trei sau patru muchii. Pe lujerii Poate să fie cultivat prin parcuri, in regiunile mai calde ale lării (acolo
mai groşi, acele sint mai mici decit pe cei unde creşte castanul), asigurlndu-i -se adăpost continuu.
la tera li. Acele durează pînă la 7 ani .
F~o~ile mascule tn f~r~ă de amenti, tngră ­ Genul SCIADOPITYS S. el Z.
măd•t• spre virful Ju/enlor scurţi, la baza
.•• frunzelor; cele feme e, ovoid-sferice, sint SCIAOOPITYS VERTICILLATA S. el Z.
i dispuse terminal pe Jujerii scurti. Florile Specie exoticiJ. (fig. 58), originară
din sudul Japoniei, unde atinge tnălţimi
1
apar de cu toamna, dar se dezvoltă numai pînă la 40 m. la noi, este cultivat în seră, arătindu-se foarte sensibil la ger.
•
tn primăvară. · Se recunoaşte după acele lungi de ~15 cm, Jăţite şi aşezate ctte 10-30
Conurile sferice, de 2-3 cm, au solzii tn verlicile caracteristice, înghesuite la virful lujerului.
lemnoşi, cu bracteea concrescută numai la Interesează numai ca plantă decorativă de seră.
bază. Solzul este mai lung şi are virful cu Fig. 68 - SctadopUIJS wrticillata S. el Z. ; ramuri cu flori mascule
3-6 dinti ; virful liber al bracteei este in·
doit. După diseminatie, conurile rămtn ade-
rente pe arbori.
Seminţele mici de 4--8 mm lungime, cite
~5 la subsuoara fiecărui solz, stnt lance-
olate, turlite şi tnconjurate de o aripioară
tngustă.
Maturaţio anuală.
Maturitatea arborilor incepe de la 10
ani.
Periodicitalea frucli/ictJiiei la 2 - 3 ani.
Puterea germinatiuă cea. 30% . Seminţele
se seamănă imediat după coacere, puterea
g~minativă păstrîndu-se numai putin
hmp. : •'
Germinaţia epigee; plantula obişnuită cu
a c trei coliledoane.

•
'• '

GYMNOSPERMAE CUPI\ESSACEAE

. .. . ' .
CHEIE PENTRU DETERMINAREA GENURILOR .DIN FAM. CUPRESSACEAE
fam. CUPRESSACEAE f. W. Neger
Cuprinde specii cu frunzele persistente, opuse sau verticilate (spre deose·
bire de aşezarea spiralată la celelalte conifere), aciculare sau şolzoase; pe
acelaşi individ, se pot găsi ambele feluri de frunze. Florile unisexuat-monoice
sau dioice; cele femeie, au carpelele concrescute complet cu bracteele,"formînd
un singur solz. Conurile mici, de forme variabile, uscate sau cărnoase, cu
solzii aşezaţi valva! sau iinbricat, opuşi ·sau verticilat. Fiecare solz cuprinde
una sau mai multe seminţe. Lemnul prezintă duramen evident şi este lipsit
de canale rezinifere.
Familia Cupressaceae se poate împărţi în trei subfamilii:
la Frunze numai aclculare (nu şi soltilorme) opuse sau verti-
cilate; conuri·ps~udobace . . ...... . ................ . Junipuus
lb Frunze solzilorme, opuse, aliplte de lujer; uneori aci-
cula.re ••. ... ••.• ...... ••.... ..•. ..•..•• ..• •••.. • •• 2
2a Lujeri rotunzi sau Tn 4 muchii. Frunze solzilorme la fel
' cdnformate. Con uri pseudobace . . . .. •..•. . ••.•......• Junlperus
2b Lujeri turti li. Frunze solzoase, cele de pe muchiile laterale
ale lujerului deosebite ca formă de cele de pe !eje••.•••

Genul Thuja L. 3a Frunzele perechi de pe muchiile lujerului au marginile

A) Sub!am. Thujoldtae Pilg. Impreunate spre bază In unghi ascutit, In formă de V•. 4
{ Genul Libocedrus Endl.
3b Fru.nzele pere<;hi de pe r_n~chiile lujerului nu se Tmpreună,

C:~~~~
Fa.m. Genul Cupressus L. CI spre baza au margm1le lor paralele, Jăstnd rntre ele
un şănţuleţ .................. . . .... . .. .. .......... . Libocedrus
Cupr~ B) Subfa.m. Pllg. { Genul Cllarrr=yparls
Spach 4a Conuri ovoide cu solzii imbricaji. Virful arbo(elui
C) Subfam. Juniptroideae Pilg. Genul J uniperus L. drept ....... . ................................... . Thuja
- -~ - -
4b Conuri ~ferice, c~ solzi va)vaji (alipiji unul de altul prin
Cele trei subfamilii au următoarele caractere: margini le lor ŞI nu imbncati). Virful arborelui nutant.. Clu!.maecyparls
A. Subfam. Thujoideae Pilg. Conurile la maturitate au sol?i lemnoş_i_şau
pieloşi, ce se acoper!_l!niL.I!~.. alţii (imbricaţi); la coacere, conul se desface
prin indoirea solzilor în afară. THUJA..OCClDENT AI.IS L. - W-
B. Subfam. Cupressoideae Pilg; Conurile la maturitate au solzii lemnoşi
în formă de scut şi ca nişte clape (valvaţi); la coa- Specie exotică(fig. 59).
eere, se depărtează a ibera seminţele. Mărimea a fi-a şi a III-a, uneori rămîne chiar arbust.
C. Subfam. Juniperoideae lg. Conurile mature cărnoase (pseudobare), Tulpina. dreaptă, ra!:lurile scurte şi dese stau orizontal; cîteodată, tulpina
provenite din...cQllCI'~terea solzilor. Nu se desfac. Seminţele se pun in liber· se ram1hca de la baza, ca şi la T. orientalis
tate prin putrezirea comnur. Sccar(a brună-roşietică, se crapă formînd muchii subţiri care se exfoliază
longitudinal. • ' ·
Coroana alungit-piramidală, uneori cu mai multe virfuri.
A. S u b f a m. T H U J O 1 D E A E P i 1 g. Lujerii principali.- şi în special cei secundari- sînt turti ţi, ramificaţi
a !tern în plar:tur~ on_zont~le sau o~lice; pe. faţă sint verzi-intunecat; lucioşi;
Genul THUJA L. pe dos, verzt-galbut-pahd, nelucttori.
Frunzei~ s?l:iforl!le. ~le la_terale în fo~mă ~e luntre; fru~zele de pe fata
Cuprinde 6 specii de arbori sau arbuşti exotici, din flora Americii de Nord supenoara ŞI mfenoa{a cu c1te o glanda rezmiferă convexa proeminentă
şi Asia. .
Lujerii comprimaţi, acoperiţi cu frunze solziforme plane şi in formă de
rotu!:'dă. Cel~ ~e pe dos, fără dungi albe. In timpul iernii, fr~nzele se colo:
reaza in rugmiU.
luntre, aşezate opus şi imbricate, alipite de lujer. R.amificaţia în planuri . Con!lfile ovoid-alungite, de cea. 1 cm lungime, cu 3-5 perechi de solzi
orizontale sau verticale. P2eloş• uscat•. sub vîrf scurt mucronaţi, din care cei exterior i lungi aproape
Florile unisexuat-monoice; cele mascule, mici, sferice; cele femeie, ovoid- c1t co~ul; la i!'~eput sînt verzi, apoi brune-gălbui.
alungite, cu cîte 1-2 (3) ovule, formează conuri cu ctte 3-6 perechi de Semm(ele · miCI, plate, înconjurate de o aripioară emarginată la capete·
solzi, dintre care numai 2-3. sînt fertile. stau cîte două la subsuoara fiecărui solz fertil. · '
Conurile mici, ovoide sau alungite, au solzi imbricaţi cu vîrful recurbat tvţatura(ia în toamna primului an, prin septembrie; diseminarea durează
sau prevăzut cu mucron. Maturaţia anuală. Seminţele, ingust-aripate sau puţm hmp.
nearipate, stau cîte 2- 3 la subsuoara fiecărui solz fertil. Plantula cu două Creşterea înceată.
cotiledoane.
 CUPRESSACEAE 131'
OYMNOSPERMAE
130
Coroana conic-ascuţită, cu vîrful
vertical; ramificaţia foarte deasă; la
exemplarele izolate, se coboară pînă
la sol, iar In stare de masiv, tulpina
se elaghează foarte bine.
Lujerii de un verde închis·lucitor pe
partea superioară; cei principali · nu
sint tur,i\i ca la Thuja occidmtalis, ci
aproape rotunzi; cei la tera li turtiti,
cu ramificaţii distice şi dese. Ultimele
r~mific~\ii ale lujerilor sini subţiri
ŞI se d1spun paralel. Lujerii striviţi
lasă un miros puternic aroma!.
. Frunzele solzi forme rămîn verzi peste
1arnă.; pe dos sint ,·erzi-cenuşii , cu
dung1 albe-albăstrui şi uneori cu o
ro gropită rotundă; cele laterale au vîrful
mai ascutit decit la T. occidenta/.is. Il e
d
d b Conurile mai mari, de cea. 13 mm, Fig. 60- Thujo plicota Oon :
Fig. 59 - Thuja oa;idtntalis L.:
CUsolzi tot USCaţi, Cei exterioii insă Q - .nmur-1 C'U IUjt-1'1; b - Jufetl CU frunt.f:'
- r murl cu frunte şi conur1 : b - hajer cu frunu Solztforme (mArit); c - a>n; mai s~u~ţi, numai pină la jumătatea soli~'in,e~~!~~W ~, -.:. r~~~~~~~~~r~~~{t''"
1 d - dm1ntl
0
conuiUI ŞI cu mucronul mai pronuntat.
Sint de .asemenea. aromat-m~rositoare. La subsuoara fiecărui" solz fertil stau
Lemnul moale cu duramen brun-roşietic, fără canale rezinifere. In \ara cîte tre1 (2) semmte, prevazute cu o aripioară înconjurătoare emarginată
de origine, se f~loseşte la traverse şi .stîlpi de tel.ecomunicaţii. . . Maturaţia in toamna primului an. ·
A realul. Originar din părţile nord-esllce ale Amencn de Nord (veZI ftg. 61) Periodicilatea anuală.
unde formează păduri de nepătruns pe .ter.enuriie umede. . . • . C!eştere'!. la inceput inceată: din faza de prăjiniş, devine activă şi sus\ inută
Cerinţele ecologice. Este .f?arte adaptab1~ 1n o~1ce sta.\1un1; rez1sta b~ne la ·pin~ la ba.tr!~eje. Productivitatea ridicată. In Europa, creşte mai Incet ca
ger. Preferă soiuri luto-n1s1poase, cu suftc1enta um1d1tate; este cons1derat mohdu l ŞI pmul. ·
~e~znul brun, c~ n~ante roşcate, fără răş\nă, uşor, moale, lizibil, foarte
ca o specie calcicolă.
Temperamentul de umbră . ln p~i~ă. lumină, formează coroană îngustă ŞI
.
tralntc; este· folosit m construc\ii etc.
deasă iar la umbră o coroană laţ1ta. . Areflul. Originar din părţile nord·v~tice ale Americii de Nord , ajungind
Importanţa. Crescînd Incet şi realizînd mici dimensiuni are o importanţă pmă m Alaska (fig. 61); este ma1 nord1c decit duglasul. Formează arborele
forestieră redusă. pure, sa':' creşte !n amestec cu. duglasul: cind rămîne în etajul dominat.
Rămîne un frumos arbore or.!)!!!!~P~l~..,.'!'ai ales în regi~m~e .
de deal ŞI
.
La no1, se tnlilneşte rar pnn parcun (Parcul Simeria, Parcu l Mihăeşti
munte ; poate să. fie10fisii ~ 1\ardun v~<"!!!l~ct~'!.~t::~tand~:~ea. Parcul Snagov etc_.); este însă prea putin încercat in culturi forestiere c~
' După forma coroanei, se d1sllng urmatoarele van~tllţ1. ··-- -' de ex.emplu la V1dacut, (Ocolul silvic Sighişoara). '
var. fasligiata Ja<-g.. cu ramuri scurte ~1 port columnar. C~n~(ele ecologice. Preferă umiditate In sol şi în atmosferă. Fiind foarte
var. g!Obo$a Gord .. de lnilltim• redus!, cu coroanl globuloasă. sens1b1l la uscăciune, .in patria lui se situează mai ales în văi pe soiuri
După culoarea frum:elor:
var. auuo·uaritgata Benk. et Hochst, are frunzele pltale eu galben.
reavăne şi chiar umede, ridicindu-se de la 300 la 1800 m alu'tudine.
Temperamentul de umbră suportă mult timp acoperişul ; pus in lumină
creşte repede. '
THUJA PLICATA Oon (Thuja gigantea Nutl.)- Tuie gîgantîel . VI'Jtdmdrile . .tn ~inereţe, este atacat de şoareci, vînat, larve de cărăbuş.
C1uperca Armtllana mei/ea provoacă putrezirea rădăcinilor.
Spec~ exoticif (fig. 60). • . .. • . . 1".'.portanţa. Este un arbore ce poate interesa cultura forestieră; merită să
Mărimea pină la ®.~ tnalj1me ŞI cea. 3 m m d1ametru.•
1, ajungînd f1e :ntrodus pe terenuri ~eav.ăn-umed~. in subzona fagului, pînă la 800 m,
Tulpina dreaptă, cilindrică; !ă"Daarine\e, ~ lă\eşte .f<?arte mult la baza. ma.' ales in Banat, Oltema ŞI Muntema, in statiuni cu o atmosferă umedă
Scoarţa roşie-brună, lucioasă, formind de llmpunu nhdom, ce se desface lente de vinturi reci şi uscate. '
longitudinal în ftşii late. ·

'•
'•

1·
.o
CUPRESSJI.C2Ae
OYM.NOSPERIO<AE
·' 132
'
·'
Frunzele de pe ambele fete ale
lujerului prezintă cite o gropi ţă in-
gustă şi ~lungilă ca o zglrielură, şi
nu proemmenl·convexă ca la Thuja
occidenlalis; lasă un miros slab.
-~~~~~~E[[]~~~~~in~roş~~
Ufi~S ·
' fonurile mai mari, de 10-25 mm,
cărnoase, de un verde-bruma!; cei
şase solzi au virfurile răsfrtnte ca
un corn. Duplt coacere, solzii se
usucă, devenind bruni lemnoşi, mult
desfăcu ţ i In lături. Seminţeleovoide,
stau ctte două-trei la subsuoara sol·
zului şi sint mari de 3-5 mm, ne-
aripate, de culoare brună.
Maluraţia seminţelor septembrie-
noiembrie.
Se poate înmulţi uşor şi prin
butaşi.
Germinaţia destul de uşoară: plan- O c 6 '·'
Iuta cu două (3) cotiledoane. Fig. 62 - Thuja orltnlalls L.:
o - ramuri c:u luleri. frunlt toh:lforme ti eo• :
Creşterea tncea tă. b - frunze soldforme Cmlrlte): c - almtn'l
Lemnul cu duramen roşu-brun.
Arealul. Originar din centrul şi Nordul Chinei M3nciuria şi Coreea (vezi
Fig. 61 - Arool : fig. 61). La noi, se cultivă foarte des ca arbo;e ornamental.
- - - Thufa plfUJta Don . C,erinţele ecologice. Este foarte rezistent la secetă şi fum dar oarecum sen·
Slbll 1~ ger. Se arat.ă puţin pretentios faţă de fertililatea ~!ului; se dezvoltă
- - - - ThuJo occldfl1/41tJ L.
..• , . . Tt:uodtum dlsl ltltum (L.) Rlc:b.
- .- .-. S•quolo C.ltontc.a Oe<ne.
tnsă b1_ne pe solu~.~ lutoas.e. _Datorită acestor particularităţi, poate vegeta
tn vanate condt\ll de chma şi sol.
Fiind sensibi l in tinerete la geruri, arşiţă şi rupturi de zăpadă, se reco- Temperamentul de umbră.
mandă protejarea. lui tn primii ani.
. lmp~r/anţa. Din ~auza _creşterii incet~ şi a dimensiunilor reduse, nu pre·
zmtă m.tcres forest~er,. ram!n!nd numa1 ca arbore ornamental tn regiunea
d~ ctmp1e (antestepa) ŞI calma. Se poate utiliza la garduri vi i, tunzindu-se
THUJA ORIENTALIS L. (8/ola oritnlal/s (L.) Endl).- Biota
ŞI tndestndu-se uşor.

Unii autori consideră T. orientalis ca aparţinînd unui gen separat- genul Prezintă mai puţine varietăţi ca Thuja occidenialis.
Biota . var. liric/a Loud. (T. P!lrtvnidlllls Ten)., cu c:oroanli columnarli.
Specie exoliciJ (fig. 62). var. iiiina Oauvesse, arbu.st des, tufos, cu frun~le gălbui primăvara.
Mărimea lll·a, ajungind pină la 10 m înălţime; uneori rămîne şi a1\lusl.
Tulpina se ramilică neregulat d?la bază; ramurile sint ascendente.
Scoarţa brună-roşcată, se e.xfoliază tn fişii inguste longitudina1e. Genul LIBOCEDRUS Endl.
Coroana deasă, piramidală. Arbori mai ales din Malaezia, Australia şi America de Sud. Se aseamăni
Lujerii subţiri, puţin comprimaţi, pe am~le feţe de ac~şi culoare, stau cu genul precedent.
tn planuri verticale şi stnt dispuşi in acelaŞI plan cu tulpma.
•
 GVMNOSPERMAE CUPRESSACEAE 135
: 134

LIBOCEORUS
. . DECURRENS Torr. CUPRE~~~M_!'__ţ:_g'{!_RENS L. :-_cth~~s
--·--
Specie exotică
SjJecie ~xolică (fig. 63). . (fig. 64).
Mărimea /, 1:u înălţimea ln patria de origine pînă

•
Mărimea . 1 şi !! l.l.a , ajungînd în
la 40-50 m. arealul natlfr-tft- ptnă la· 20-30 m tnăl­
~ brună·r~cată, cu ritidom adinc crăpat. ce ţime şi la un diametru de 50-60 cm.
Tulpina dreaptă. ·
c
se exTOTiază ln plăci alungite.
·' Coroana tngust-piramidală .
Scoarţa prezintă un ritidom subţire, .
brun-cenuşiu.
Lujerii anual i comprimaţi. Ramificaţia aproape di- Coroana îngustă, cilindric·columnară
cotomică. . sau piramidală; ramurile destul de subţiri..
Frunzele solzi forme, cu vîrful liber şi ascuţi t_; virful Lujerii anuali de obicei tn ~!! !lillol
frunzelor laterale şi al celor de pe feţe se gasesc l_a chii, subţiri pînă la 1 mm, fi I'I!J!
acelaşi nivel, făcînd impresia că sint dispuse _in -ver!•· 'TăŢi în toate direcţiile.
cile cîte patru. Frunzele perech1 de PO: much1de luJe· Frunzele mărunte, solzi forme, rombice,
rului nu se tmpreunează înspre baza, margmlle lor opuse, aşezate des şi puternic alipite de
fiind aproape paralele. lujer, pe faţa superioară cu o rriică glandă a
Conurile, îngust. ovoide, ~în.t lemnoase, ~u~gi de~-~ reziniferă; au o culoare verde-închis. Fig. 64 - Cupressus sempervirens L. :
cm, pendente, roş•e! •ce, ram•.n pe ramun m pnmava: Conurile sfer~.puţin alungite, de aşi - con; ramuri tu lujer, frunz.e şoh:lformt
b - lujer cu frunze şolzlfo r me
' ră. Au trei perechi de solz•. dmtre care. numa1 ce1 mărime-a une• nuci (2-4 cm), cu 8-12 (m!rll ); ~- sJmtntl
Fig, · 63 - U()Qcedrus mi jlocii sint fertili. Seminţele, cite doua la hecare. solzi scutiformi dispuşi opus, penta -
decurrens Torr. : solz ferti l, sîrit mari de cea. 1 cm ŞI anpate ca la sau exagonali, la mijloc cu umbelic ascuţit. Seminţele de 3-5 mm, brune-
a - ramuri şJ con: b - sJ· roşcate; lucitoare, înconjurate de o aripă îngustă. ·
întrebuinţări.
mtntfi
piLemnul valoros, cu diferite Maturitatea arborilor foarte timpurie, de la 3-4 ani; fructificaţia anuală.
Arealul. Originar din California, unde creşte în amestec cu Pseudo/suga f.:.cnge!Jitatea pînă la 200 de ani.
menziesii, Thuja plicata, Sequoia gigantea, Pinus ponderosa. etc . In Europ~, Lemnul este preţios, asemănîndu·se cu cel de pin. In patria de origine,
se culti vă ca arbore de parc; este deseori confundat cu ThuJa pltcata. La. no•, se foloseşte pentru tîmplărie, mobilă etc. Din ramuri se pot obţine uleiuri
se întîlneşte rar, la Băile Herculane, Turnu Sevenn etc. • . eterii:e:
Cerinţele ecologice. PJ:eferă un climat .um:d,. cald ŞI sol rea van, fert•l. In . ~realul. Originar din Asia Mică , lran şi ·arecia (insulele Cipru şi Creta),
tinereţe, suporta umbnrea ŞI are nevo1e sa he proteJat. .• nd•cîndu·se pînă la altitudini de 1 OQO. m. Această specie a fost cunoscută
. Importanţa. Este apreciat ca un frumos arb~~menta_l, d~tonta l_?r- din cele mai vechi timpuri şi răspîndită în regiunile cu climat dulce din
tului său columnar; poate fi introdus la ctmme, _1n sUţmm adaposttte, cu jurul Mediteranei, Crimeea etc.
suficientă_ umiditate atmosferică. · La noi, se găseşte extrem de r.~~- (Ada·~l$l;
. Cerinţele ecologice. Este' foarte reilsfenna secetă şi .!!m.bră. Preferă căldura
~· este nepretenţios faţă de sol. ...___- ·
B. S u b f a m. C U P R E S S O 1 D E A ~ P i 1 1 g.
Importanţa. Ca arbore de ornament, s-ar putea cultiva numai în regiunile
sud-vestice, cu un climat mai cald . .·.."-:.
Genul CUPRE.SS.\JS L.
Cuprinde 12 specii ·de arbori şi 10 arb~şli,. răspî!ldiţi în zonele .cu. clima: Genul ~HAf1AFCYf>ARI_Ş . Spach.
-
cald, subtropical (Mexic, sud·est~l.Europe•, H•!:"ala~a •. ~ud ·estul ~hme•l: Sp~c
deosebire de speciile din subfam11la precedent.~. luJen• termmall au ob•şnu•t Cuprinde numai 6 specii de arbori "şi arbuşti , din estul şi vestul Americii
0 secţiune circulară sau sînt în patru much11 ... Frunzei~ solz•forf!_le. de un
de Nord, precum şi din Japonia.
singur fel. Conurile sferice, lemnoase! au solz11 valva\•. în _forn~ de scut, Sint asemănători genului Thuja. Au lujeri anuali comprimaţi, frunzel.e
prevăzuţ i cu o e~crescenţă .~au un gh1mpe m1c. Matura!•a b•enala. . • solz• forme, pe dos cu pete brumării. Conurile mici şi sferice, cu solzi radiari,
In patria de ongme, spec11le dm acesţ gen se f?losesc m culturaforest•era. lemnoşi, . valvaţi, în formă de scut, cu un mucron putin înţepător. Seminţele
In afara arealului, se cultivă ca arbon decorahv1 pentru parcun, sau ca dte 2-5 sub fiecare solz, aripa te şi comprima te. Maturaţia anuală, cu excepţia
plante de seră. lUJ C. nootkatensis (D. Don) Spach. Plantula cu două cotiledoane.

•
•
•
 CUPRESSACEAE 131
GYMNOSPE~MAE
136
· Importanta. La noi în ţară, este cultivat ca un deosebit arbore ornamental
CHA.MAECYPARIS dînd in acelaşi timp rezultate muljumitoare şi in încercările forestiere ce s-a~
LAWSONIANA (A. Murr.) făcut.
Pari. -Chiparos de Calilomla
De remarcat că, in multe locuri, se regenerează pe cale naturală ca de
Specie exctică (fig. 65). pildă la Vidacut, (Ocolul Sighişoara) unde creşte la 600 m altitudin~.
1
Mărimea 1, ptnă la ~­ Este o specie ce merită atenţie în viitor, putind să fie cultivat in regiuni
Tulpina dreaptă, cu rami- de dealuri, de la limita inferioară a fagului pînă la cea. 700 m altitudine
ficaţie în plan orizontal, chiar in amestec cu alte specii care să-i asigure elagarea fusului. '
b pendentă, avînd caracteristic Ca arbore ornamental se foloseşte obişnuit în stare izolată pe peluze
virful tulpinii curbat in jos. sau de-a lungul aleilor, putind să fie coborit pînă la cîmpie (zona forestieră).
~ Scoarţa brună-roşcată, lu- var. allumi. lleiss., cu coroană columnară ş! frunziş albăstrui.
cioasă la început, se desface var. tncla viridis Hlrt, cu ooroani tot oolumnară, deasă, lujerll In plane verticale co-
apoi in solzi neregulaji. loraU lnsă In verde-viu; ·
Q ·: t1 Coroana îngust-cQIJică, la Alte specii ce mai pot fi luate în considerare, sînt: Ch. fWQtkatensis (D. Don)
Fig. 65- Cha111lltc!Jparis lawsoniana (A. Murr.) Pari.: .
exemplarele izolate COBoară Spach; Ch. pisifera S. et Z. ; Ch. obtusa S. et z.
d - ramurl <' U luje.rl şi frunte solzlforrre; b - frunu pînă la bată.
n.Jrlte; c - con; d - slmtnll Lujerii su!Jjiri şi . turti li
stau în planuri o.tizoniale. C. S u b f a m. J VN 1P E RO 1DE AE P i 1 g.
Frunzele solziforme; cele laterale mai scurte, carenate, cu virful dezlipit.
de lujer şi îndreptat înainte; se intilnesc pe lujer de-alungul unei linii;
..
cele de pe fete mai mici, rombice, adesea cu .glande rezinifere ca nişte gropiţe, Genul JUNIPERUS L.
pe dos cu li nii albicioase. . .. .
Florile unisexuat-monoice; cele mascule cu 1>-8 stamme, roşn-vtolete. Cuprinde peste. 40 de specii, din emisfera nordică şi Africa subecuatorială.
iar cele femeie de culoarea oţelului. _Ar~ori sa~ arbu~t!, majoritatea nepretenjioşi fală de sol şi rezistenti 111
Conurile sferice, mici pînă la 1 cm, la început verzi-albăstrui, apoi brune; fng şt sec~ta_. ~amtftcaţta dtsţtcă ori neregulat-verticilată. Au lujerii rotunzi
au 8--10 solzi în formă de scut, inegali, rombici, cu cîte o proeminentă sau n~ucht~tt, ta~ frunz~le act_culare sau solzoase, persistente, opuse sau tn
ascuţită.
ver!tctle ctte Iret.. F_lonle_ umsexuat-dioice, mai rar monoice; exemplarele
Seminţele alungite, cu două aripioare, seamănă cu fructele de ":Iesteacăn; mascule au uneon şt !Ion femeie. Conunle cărnos-suculente, indehiscente,
stau cîte 2-4 sub fiecare solz. La 1 kg sînt. cea. 500 000 de semmţe. (pseudobace), formate din concreşterea solzilor. Seminte nearipate. Matu-
raţia în anul întîi, al doilea sau al treilea, după specie.
Maturaţia în primul an prin septembrie; conurile se desfac imediat după
coacere.
Puterea germinativă cea. 50%. JUNJPERUS COMMUNIS L.- Ienupăr
Creşterea mai înceată ca la molid, dar mai rapidă ca la brad.
Lemnul cu duramen gălbui, fără canale rezinifere, este destul de tare,. Specie ind/genţi_ (fig. 66).· ·· .
lucios, foarte plăcut mirositor şi rezistent. Se întrebuinţează în tîmplărie. M_ări~. Se pr~intă. de r~gul~ sub formă de arbust pînă la_;. m, cu o
construcţii, traverse, precum şi în lucrări hidrotehnice. ra~tft~<l.l~e _d~sa st avm~ xu.hm.l.e..1ndr~.ta_l.e. 1!L§.!!.S; constilute obişnuit
A realul foarte restrins pe coasta vestică a Americii de Nord, (vezi fig. 35). tuf~-~~.~!.J~!mse. Cultivat în regiuni joase, poate să ajungă chiar şi arbore
ridicîndu-se de la litoralul Pacificului pîoă la altitudinea de 2 000 m. A de manmea a.J!!~!I· cu un p2,rt pi~_ami~l d~\11 d~ reg~at. . .:._.., . '
fost introdus de cea. 100 de ani în Europa. A~le de 1 - T;S cm, aşezate cîte ~i. aproape perpendicular pe lujer, în
Cerinţele ecologice. Destul_ de r~zis_ţen~J~s....er.;-:-nu este _rupt de zăpadă. verhctle distanfa!e de la 3 la 10 mm sau mai mult; sînt drepte, rigide,
In tinerete are nevoie de adapost tmpotnva vmtunlor rect şt uscate. pre~ut:Jg-ascuţi le şi puternic înţepătoare, fata canaliculată şi cu o dungă lată
alba , tar pe dos carenate.
Vegetează în lungul rîurilor, în locuri umede, cu soiuri fertile, nisipo:-
lutoase sau Iuta-nisipoase, reavăne, unde creşte in amestec cu duglasul Şt Florile. unisexuat·dioice, rareori monoice.
Thuja plicata. Evită soiurile uscate. Psewicbacele mic·;;· sieilce;· de cea. 0,6 cm',
cărnoase, provin din concreş­
ter~ .~ trei solzi; în anul întîi sînt verzi şi _ajung mărimea definitivă, apoi
Temperamentul de umbră, avînd 9. soroană~~ă; i~-~si v, . se. spalăJ>J.!IE;:. devm negre-albăstrui, brumate. Conţin cite trei seminţe.
de .crăs!- -- Maturaţia în anul al doilea sau al treilea. ·
-·Vătămările sint aceleaşi ca la Thuja plicata. .

L.. ).) ,(. .. .

·1
133 GYMNOSPEIL'\AE CUPI\ESSACEAE • 139'

Cerinfele ecologice. Rezistent la ger şi chiar la secetă, este ne.pretenjios

fală de sol, putind să se instaleze pe soiurile cele mai Sărăcite, compacte şi
chiar cu o avansată pseudogleizare.
Temperamentul mijlociu, puttndu·se instala pe cale naturală şi in locuri
-deschise. .-
Importanţa. Intrucit tn multe părţi din ţara noastră a invadat prin păşuni,
fineţe şi chiar prin păduri, ingrcunind regenerarea , în prezent, se pune pro-
blema distrugerii lui in aceste locuri.
In afară insă de acest aspect negativ, ienupărul poate servi la fixarea
grohot işurilor sau a coastelor surpătoare din regiunile i nalte.
Pseudobacele, aşa-numi l,ele poabe de ienu.păr, se pot folosi la pregă tirea
unei băuturi anliscorbul!ce sau in alimentaţie (condiment).-,4. .
var. inlermediţl (Schur) Sanlo. Aeustă varietate reun~le toale formele Intermediare
2 Intre 1. communiS ~1 J. slblr/Q>. Ptnă acum de curind, unii autori au considerat-o ca o specie
aparte.
Este un arbust Indigen pfnă la 1 m .Tnăl(ime, cu verticilele actlor dlslontate de la 3 la
e 6 rnrn; acele mijlociu de lungi, de 7-10 mrn, mai mult sau mal pu(in rigide, de obicti
pu(in curbate, iar pe lată pltne.
la noi, c~te frecvent In rogiunile monlane şi subalpine, formind lullri.şuri pure sau
.to in amestec cu- celelalte doul apecll de ienupăr. .

\
. ~prezintă
Juniperus .- . şi varietăţi horticole, ca ; .
~-(lood) lormă colurnnară,
c__ .. . 9 var. Gord. are o virful lujerilor erec:!, Iar acele
verzi~i'ntuneeat ;
--~ var. sr-'/fJ;Jl (l.) Alt .. ou lorma tol columnară, dar vtr(ul lujerllor curbat In jos, iar
acele v'fhr:albăstrii·deschis.

J UNJPERUS SJB IRICA Lodd . (/. tuma Willd.) -

- --
Ienupăr

-~
pitic

Această specie este considerată de unii autori ca o varietate a ienupărului

mascull :
Periodicilaiea anuală; fructificaţia ab~ndent~. .
GermiMţia anevoioasă ; seminţele semana le tm~dtal. toamna, incolţesc in
primăvară; altle\, după 2-3 ani. Plantula cu lre• cohledoane.
Crqlerea inceată. · d" · ·1 d Pseudo/Jacţle cărnoase şi mai mari, de &-10 mm.
Lemnul fără intrebuinţări deosebite, din cauza une!!Smm _or re. u~.
Arealul foarte intins, cuprinzind masivele munt~ ş• jmutu~tle_ rect dm
·Eurasia şi America de Nord; insular, apare şi in reg•unea muntoasa dm nordul
Af[~i~~i in ţară, creşte spontan in regiunile puţin tnalt~_din lan\~1 ~rpa\ilor •
tntre 700 şi 1 400 m altitudine; apare uneori în Munl•.• A~usem ŞI pe Intreg
podişul Transilvaniei coborind ptnă la cea. 200 m alttludme, ca in pădurea
Otvos din Ocolul sil~ic Radna, unde invadează arboretele degradate de cer
şi girniţă. ·
comun, 1;~ fel .ca şi var. intermedia.
Arbust indigen (vezi fig. 66).
Mărimia pfnă la 9~· ttritor, foarte ramificat_şi~~­
Lujerii scurţi şi groşt.
Acele mai mici, de 4-8 mm, mai moi, ascuţite brusc, pe fală concave,
pe dos rotunji_te, dispuse tn verticile foarte apropiate, plnă ra 3 mm, aduse
inainte, aşa că se acoperă unele pe altele. ·
Matura{ia ca la ienupărul comun .
A realul. Specie din' Euraşia şi America de Nord. La noi este o specie de
r egiuni mai înalte, alpine şi subafpine, crescind obişnuit deasupra pădurilor,
in golurile munţilor, de la 1 500 pină la peste 2 000 m, In special pe versanjii
su(liţi_- Năvăleşte in păşunile de. munte.• degradtndu-le. tn acelaşi timp,
reprezintă un m'ijloc sigur şi natural pentru 'fixarea şi retinerea pietrişului,
ce altfel s-ar rostogoli nestăvilit. ---... ---:;---
 \
OY/IINOSPI!IV'IIAI!
140
• Coroana larg·picamidală ptnă
JUNIPERUS SABINA L. - Cttlnl
•c::'"
Specie
-
de negi, Bridi"r
--
indigenă (fig. 67).
• Mdrimea. Arbust ptnă la lJ.n,
cu tulpini tîrîtoare, care ~pre
vîrf deviiF -oblic-ascendente ca
nişte smocuri prelungit_e";_Jlnel e
tuţpi))L)i11m:oteaz]i : fq mo~.. na-
1
tura .
Lujerii subţiri tetragonali.
Frunzele solziforme sau acicu·
Iare, cu un miros. neplăcut; cele
;
solziforme, opuse, de 1 - 3 mm
• lungime, de regulă obtuze la virf,
•
pe dos convexe cu o glandă. alun-
gită; cele aciculare apar mai ales
pe ramurile exemplarelor mature
şi sînt de cea. 4 mm lungime,
verzi-albăstrui, moi, ascuţite,
deasupra plane.
Florile unisexuat-monoice sau
dioice.
Pseudobacele mici de 5-7 mm,
cărnoase, sferice, negre-albăstrui­
brumate pendente, cu 1 - 3 se-
minţe, se coc în toamna primu-
lui an, sau în primăvara urmă­
toare.
A realul. Europa Centrală şi cea
h sudică, Siberia şi Asia Mică . La
a noi este localizată sporadic nu-
Fig. 67 - JuniptrUS sabiM L.: mai la Cheile Bicazului, în munţii
• _ ramu:rl c u lujcrl, frunu şi pst:udobt<'~t; b - laJer
w frun ze adculan (mJr'lt)
V rantet, ·.-x 1Ul· ŞI· 31· Cerne·1•
· T f3;:,~.AU
• · . pe stinci şi grohotişuri, calca re.
lmporlan(a. Nu prezintă importanţă forestier~. Ca arbust orn;'lme'.'tal poate
fi cultivat de la cîmpie (antestepă) ptnă tn regiUn~ monta~ mfenoară, ~ar
•
cultura este limitată din cauza substanţelor otrăv•toare dm frunze. Ule1ul
eteric otrăvitor extras' din frunze este denumit .~bil)<!!.~.şi se foloseşte tn medi ·
cină.
)
1 mai cald, lipsit de ierni prea geroase, cu precipitaţii abundente. Suportă des·
1 JUNIPER.US VIR.GINIANA L. - lenuplr de Virginia• •
.t • t'... • • - ··.
Specie exotică (fig. 68) . Se dezvoltă bine pe sOiuri fertile, reavărie ptnă la umede; se comportă tns.ă
'·-. Mărimea 11tnă ~a 30 1!l; de obicei, rămtne tnsă de talie mult ma• redusă .
• Tulpina dreapta. c&ii.c;ă.şi..c.anelaJ~.
11 Scoarţa, brilnă-cenuŞie, se exfoliază tn ftşii inguste, lungi.
!
.!
CUPilESSACEA1! '141
la bază, cu ramuri divergente,
uneori pendente. ·
Lujerii foarte subţiri, de
1 mm.
FrU1121!le frecvent sol.zifor!DAI
şi r'r aciculare; cele aciculare
se formează obişnuit pc exem-
plarele tinere, stau opuse cite
două şi sint liniar-ascuţite,
pină la 1 cm lungime, glauce
şi pe faţă canaliculate; cele sol·
ziforme rombic·ovate, acute,
foarte· mici, ptnă la 1,5 mm
lungime, prevăzute cu o glan·
dă au virful puţin dezlipi! de
lujer. Prin strivire, frunzele
exală un miros plăcut.
Florile unisexuat·dioice, ra-
reori monoice.
Pseudobacele, care au luat
naştere din concreşterea a ..Q_
!i!>]zi, sînt sferice, mici de
6=-9 mm, cărnoase, de culoare ·
vinătă-brumată, cu 1- 2 se·
minţe; 1 kg conţine 30000-
40 000 de seminţe. a. b
Maturaţia tn toamna pri-
Fig. 68 - J unlperus vlfJI/nlaM L.:
mului an. o - ramuri cu lujerl. rrunze ti pse'udoblce: b - frvnz.e
Puterea germinativd de 60-- sobUorme şi ac!culare (mlrlt)
80%.
Germinaţia. Seminţele răsar greu şi neregulat, de aceea trebuie forţate. Se
poate inmulti şi prin butaşi.
Cre§ferea tnceată .
Longevilâlea pînă la cea. 300 ani.
. Lemnul foarte valoros, cu duramen roşcat, fin, moale, uşor, se lucrează
ŞI se sculptează bine, este durabil, are un miros plăcut; este lemnul cel mai
bun pentru creioane, ţigarete etc.
Arealul. Originar din părţile centrale şi estice ale Statelor Unite ale
Americii. ·
Cerinţele ecologice. Este rezistent la frig, dar vegetează bine tntr-un climat
tul de bine seceta. Uneori poate să fie rupt de zăpezi şi vtnturi.
ca o specie foarte putin prefenţioasă, putriid· ·creşte şi · pe roluri uscate sau pe
marne compacte. '
Temperamentul de lumină.
' \
'' •
•
.
Q\'MNOSPER:MAE
142
1mportan(a. La noi tn ţară, este întîlnit
des ca arbore ornamental; s-au făcut şi cî·
teva încercări de cultură forestieră, care n-au
dat ins~ rezultate satisfăcătoare, cum este
, cazul cu plantatia de la_Simeria, desfiinţată
apro11pe ~ntegral de zapada dm februane
1958. Arată o rezistenţă deosebită pe terenu·
riie degrada te, cum se poate vedea la Sabed·
Mureş. • • . .
Tn viitor, urmeaza sa se culllveexpenmen-
" tai în cît mai multe puncte, pentru a se sta-
# biti regiunile în care se Poate o~ţi_ne_lem~ cu
O calităţi tehnologice propw fabncaw creiOa-
nelor . Ca arbore decorativ, dă rezultate
frumoase, cum sînt bunăoară exemp larele
din .,Zăvoiul" oraşului Rîmnicul-Vîlcea.
O r d. G N E T A l E S
Nu prezintă importanţă forestieră; inte~e­
sează numai din punct de vedere s1stemaltc,
făcînd trecerea de la Gymnospermae la An-
giospermae.
Fam. EPHED~ACEAE ~chb.
Genul EPHEDRA Tourn.
EPHEDRA DISTACHYA L.- Circel
Specie indigenă_. (fig;· o9)
Fig. 69- Ephedra distach~ L.: Mărimea. Este. un .arbust scund. . . . .
ramuri . Irunte şi !Ion Tulptna la baza tîntoare, cu ramun verz~,
s triate, ce cresc foarte dese, formînd o tufa.
Frunzele opuse, mici de 2 mm, ca nişte teci concrescute la bază. . zentate printr-un număr de specii incomparabil mai mare decît Gimno-
Florile unisexuat-dioice, de / culoare galbenă; cele mascule, formate dm
2-8 stamine şi un perigon cu 2-4 lobi, sînt grupate cîte 8-16 in glome~ule;
cele femeie, cîte 1- 2. înconjurate de '6-8 bracte1 concrescute 1~ ba~a, de
asemenea grupate în inflorescenţe globuloase, ~u ov~lul cu ~n m1crop1l pre-
lungit intr-un tub , iar baza tnyelită de un pengon m forma de sac, carac-
ter prin care se apropie <je Angiosperme. . . . • . .
Seminţele sînt parţial înconjurate de un ani r?ş1at1c carnos, comesltb1l,
i!e5chis la vîri, alcăţui nd o pseudobacă globuloas~ de 6-7 mm lungime,
care conţine două seminţe. . .
Lemnul prezintă şi vase deschise- trahe1 -ca la fo10ase.
'
EPHEDRACEAE 143
A realul. Specie din Europa Centrală şi sudică, Asia occidentală. La noi,
se întîlneşte rar in regiunea de cîmpie şi coline, prin Dobrogea, în Delta
Dunării, la Suat lîngă Cluj, în cheile Turzii şi in raionul Alba .
Cerinţele ecologice. Poate creşte în regiuni călduroase, pe soiuri uscate,
nisipoase şi pe dune maritime.
1mportanfa. lntefesează numai din punct de vedere floristic şi farmaceutic;
ramurile şi florile conţin o substanţă denumită .,ephedrină", întrebuinţată·
împotriva bronşi lei şi astmei.
' ..
Subîncrengătura ANGIOSPERMAE L.
Denumirea de Angiosperme vine de la grecescul aggeion = înveliş şi sperma
= ş_ămîn\ă, adică sînt plante cu ovulele închise în ovar.
CaraC!eristic pentru Angiosperme este faptul că au marginile carpelelor·
concrescute, ·alcătuind o cavitate ovariană în care se formează ovulele; ovarul
este prevăzut totdeauna cu un stigmat care primeşte polenul, iar seminţele
ce se dezvoltă din ovule rămîn în frucît pînă la maturalia lor.
Angiospermele sîni considerate ca plante mai tinere filogenelic, apărînd
mai tîrziu şi descinzînd din unele Gimnosperme dispărute (Benetlitale şi
Caitoniale) ..
Au frunzele tn formă de limb lăţit sau foaie, de unde şi 'denumirea de foioase;
nerva\ iunea este ramificată. La majoritatea speciilor, frunzele sînt caduce.
St ructura anatomică a tulp inilor este mai perfectionată, deosebindu-se un
tesut de liber şi vase deschise (lrahei) în lemn. Excepţie fac numai Magno-
liaceele, care prezintă lraheide ca la Gimnosperme.
ln general, sîni mai plastice dectt Gimnospermele, prezentînd o mare am-
plitudine de adaptabilitate faţă de condiţiile ecologice, fapt care le permite
să crească în staţiuni foarte variate. De remarcat însă că, multe din speciile
foloase sînt mai exigente faţă .de sol şi climă dectt răşinoasele.
Arborii foioşi au o mare uşurinţă şi vigoare de înmulţire attt prin sămînţă
(pe cale sexuală) cît şi prin celelalte moduri de înmulţire vegetativă: lăstari,
drajoni, butaşi, altoi, marcote. Această amplă facultate de regenerarea Angio-
spermelor arată vitalitatea lor deosebită faţă de Gimnosperme, care, fiind
mai bătrîne filogenetic, se găsesc în regres, pierzînd în cea mai mare parte
capacitatea de înmul ţire vegetativă. Actualmente, Angiospermele sînt repre-
spermele.
Angiospermele sînt mai complex organizate decît Gimnospermele în ce
priveşte organele de reproducere, apărind astfel incontestabil ca plante su-
perioare acestora.
Toate specii le forestiere foioase fac parte din subîncrengătura Angiosper-
melor, cu excepţia lui Ginkgo bil , care aparţine Gimnospermelor.
Angiospermele se impart m ouă clase:
1. Dicot 1
2. nocot ledoneae
Aceasta nu es e o mpărţire filogenetică, ·ci se bazează pe considerente pur
morfologice, ţinînd seama numai de numărul cotiledoanelor embrionuhiţ~
 \

1
144 AHOIOSPE~I! ' BETULACEAE 145
i•
!
' Clasa DICOTYL E DON EAE CHEIE PENTRU DETERMINAREA GENURILOR DIN PAM. BETULACEAE
l
. Sint plante cu frunze simple sau compuse, Intregi, dinţate sau lobate, cu
1
nervaţiune ramificată, aşezate altern, opuse şi numai rar verlicilate, de obicei la Flori mascule llră perlgon, cu 3-8 slamlne; flori lemele
cu perigon; lnvolucru fructifer concrescut cu fructul . . 2
peţiolate. Părţile florale In număr de cinc;i sau patru, ori multiplu a~estora
şi numai foarte rar trei. Embrionul cu două cotiledoane. Tulpina de obicei lb Flori mascule cu perlgon; slamlne 2-4; flori lemele fără
ramificată, cu fascicule conducătoare dispuse circular. Rădăcina bine dezvoltată. perlgon; inlloreacen)e lruclilere In formă de conuri.... 4
1 .In afară de arborii incluşi tn Monocotiledonee, din această clasă fac parte
1 2a Fructe cite 2-4; lnvolucru fructifer de forma unei cupe ±
toate celelalte specii foioase de arbori, arbuşti şi subarbuşti. ampanulate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Corglus
Dicotiledoneele se impart in trei subclase:
1. Mo/UJChlamydeae, plante fără periant sau cu periant simplu sepaloid, 2b Fructe dispuse de amen(! lructileri: . . . . . . . . . . •. . . . . . . 3
1 redus citeodată la un simplu solz.
2. Dialipetale, plante cu periant dublu, corola cu petale libere sau rareori 3a Involucru lrucl!ler vezlculos, tnvel<fl• complet fructul Ostrya
lipite la bază. 3b Involucru lrucl!ler plan ; alipit de fruct .. . • .. .. .. .. .. .. Carpiruu
3. Gamopetale, plante cu periant dublu, corola de regulă cu petalele mai
mult sau mai puţin concrescute de·a lungul lor. 4a Solzii oonurllor trllobati membrano~l 3e desprind de pe
s-a adoptat această clasificare morfologică, pentru uşurinţa studiului axi o dală cu disemina~a; mugurll cu numeroşi solz.l Belula

'•
'
grupelor de arbori. ' 4b Solzii conurllor lemnoş! rJmln pe ax; conurile cad lfniu
dupi diseminare ; mugurll adesea eu doi solzi .. .. .. .. Alnus

Subcl. MONOCHLAMYDEAE
. Genul CARPINUS L.
.•' Plante cu învelişul flora! simplu, bracteiform sau redus pînă la dispariţie .
.
<
• Cup~in~e peste 25 de ~pecii de !lrbori .şi arbuşti, ce cresc la altitudini joase,
111 reg1untle temperate ŞI subtrop1cale dm Europa, China, Japonia şi America
O r d. f A () A L E S de Nord.
fam. BETULACEAE Rich. Au ~oarţa netedă şi numai excepţional formează ritidom spre bătrîneţe.
~u~uru alt~rnt ŞI. fustformi. frunzele ovat·eliptice, ascutit-serate, aşezate
Cuprinde peste 100 specii de arbori şi arbuşti răspîndiţi in regiunile tem· d1st~c. F~onle ~n!sexuat:mono1ce, grupate tn amenţi, apar primăvara o dată
perate şi reci din emisfera nordică. Ctteva specii se intind însă şi in părţile ~u 1med1at du~a mfrunZU'e; fl~rea !"asculă ~!J3-2<! de stamine fără perigon,
tropicale, iar unii anini, in America de Sud, depăşesc chiar Ecualorul. mvehte la baza de o bractee paroasa; amenţu femeii cu numeroşi solzi mem·
Au frunze caduce, simple, alterne, dintate sau slab lobate. Florile uni· branoşi caduci, care poartă ctte o ci mă bifloră; floarea femelă stă la subsuoara
sexuat-monoice; cele mascule grupate tn arnenţi; cele lemele tot in amenli unei brach!i şi a două bracteole, fiind alcătuită dintr·un ovar bilocular cu
sau in fascicule. La cele mai multe specii, amenţii masculi se formează de un perigon ingust, ~entic~l~t. O,upHec.undare, amentul devine pendent. F~uc·
cu toamnă . Fructul·achenă prevăzută cu un involucru foliaceu la bază; uneori tu.l este ~ achena turtita ŞI mu~:luată, 1a ytrf cu urmele perigonului şi
poate fi o samară. Maturatia anuală. Germinaţia e_pigce. In general, sint slllele.Per.slstente, stă a~~~ la b~z~ mvol~crulu.' fructifer. Germinaţla epigee.
specii cu o importanţă forestieră secundară, in afara de unele situaţii spe· Arboru dm acest gen lastaresc ŞI c1teodata draJonează. Stnt în general rezis·
ciale, unde ajung să îndeplinească un rol deosebit. Această familie se sub· tenţi la umbră. Formează rar arborele pure; obişnuit, cresc in amestec cu
divide in două triburi: · Corgleae şi Betuleae. fagul, stejarul şi alte foioase. Pot fi folosiţi şi ca arbori ornamentali.
Nu sin~ arbo~i de primă impor~anţă f!Jrestieră şi , economică.
La noa m tara cresc spontan doua specii: C, betulus şi C. orientalis.
T r i bu 1 CO R YL E AE M e i s n.
Florile mascule sint lipsite de perigon şi prezintă trei sau mai multe sta·
mine concrescute cu bracteea; florile lemele situate deasupra ovarului sint
prev~ute ·cu perigon care avortează după fecundare; involucrul fructifer
este concrescut parţial cu fructul. Din acest trib fac parte genurile: Carpinus.
1 Osirga · şi Corglus.
'
1
 \

BETULACEAE 14i
Fig. 70 - Carp{nus btlulus L. :
o- luje.r: b - eltAirlct: ~- luJer cu frunt~ tinere, lnflores~n1e mascule.tl lemele·
d - floare masc•lll: ' - floare lemeiJ; 1 - lnflortscenUI fructlferJ •' rrunz.l: 1 - frud
· şi brtdte: It - planlull Tulpina .tn mod obişnuit canelată ; in masiv strins,
este destul 'de dreaptă; altfel, creşte neregulat, strlmbă
! şi cioturoasă. ·
1 ' Scoarta netedă, cenuşie-verzuie cu pete mici albicioase,
• subţire, cu fisuri longitudinale; nu formează ritidom, ci
1:
...
1. numai citeva brazde largi la bătrîneţe.
Coroana neregulată, cu frunziş des şi ramificaţie nume· Fig 71. - Diagra·
mă f/ora/d-Carpen:
roasă, întinsă in l ă turi, coboară mult i n jos pe tulpină. D, b - bradtole şi
1! Lujerii subţiri, zvelli , genicula\i, la început păroşi, apoi bractf'e: p - Pttlgon
glabri, verzui·bruni-luc.itori, cu lenticele albicioase.
j1
1
Mugurii aşezaţi distic (pe lăstari stau adesea neregulat·spiralali), lung·
conici·fusiformi, mai mici decit cei de fag, de numai ~10 mm, alipiţi de
•,,' lujeri, cu virful păros puţin curbat spre lujer. Cei floriferi , sînt mai mari şi
groşi . Cicatricea cu trei urme fascicul are. ·
~
~ .
Frunzele djstice, oval-eliptice, de ~ 10 cm lungime, acuminate şi la bază
rotunjit·cordate, cu peţiol pubescent scurt de 1- 1,5 cm, marginea ascuţit
"(1 . dublu-serată, pe dos cu peri mătăsoşi in lungul nervurii mediane şi barbule
~i ' la intersecţia nervurilor ; nervurile secundare sint drepte, nebifurcate şi pro·
51 eminente, din care cauză limbul apare invălurit .

~~
Florile unisexuat·monoice, (fig. 71) in amenli pendenţi, dau prin aprilie;
amenţii masculi galbeni -verzi, de 4-6 cm; cei femeii verzi, purtind la sub·
~· suoara solzi lor membranoşi caduci două flori, fiecare cu cite o bractee şi două
~~
" bracteole, care se con topesc şi formează un involucru fructifer trilobat. Inflo-
~~
Jl
rescenţele fructifere aJung de 6--15 cm.
Fructele achene de 10 mm, brune, ovoid-comprimate, cu coaste longitu·
.
~; dina le, la virf cu două sti le şi resturi din perigon ; achena este aşezată la baza
•jl •'
.. . unui involucru foliaceu de 3-5 cm, cu lobul mijlociu mult mai larg decit cei
laterali. .
;i Malura{ia prin octombrie: fructele se împrăştie curlod după aceea, putind
•
.' să fie duse de vint la mari distante .
•1 Maluri/alea arborilor după 1~20 de ani.
1~ •· Perioadicilalea la 2-3 ani.
Germinaţia epigee; sămtnta tncolleşte obişnuit In a doua · primăvară.
l' Puterea germinalillil 50-70 %, păstrîndu-se 2 ani.
ti Ldsliireşte foarte puternic şi pînă la virste înaintate; de aceea, se poate trata
r.:
"'oi in cring_; nu drajonează decît exceptional.
Creşterea se activează puternic după al cincilea an, iar după 30-40 ani slă·
;.:1
beşte aproape cu totul.
·1 Longevitatea relativ redusă , trecind rareori peste 100 de ani; obişnuit, trun·
chiui formează mult mai devreme putregai în partea central'ă.
1
Lemnul alb-suriu nu prezintă · duramen, este omogen, dens, greu, se des·
tj pică anevoie şi este puţin durabil, putrezind· uşo~ tn aer liber; este foarte apre·
ciat ca lemn de foc, chiar mai bun decit fagul. Fiind rezistent la frecare, se
1 o
"'.
r,
.
1•
f g foloseşte la di nli de roţi , calapoade şi cozi de unelte; In ultimul timp, este
mult cerut şi preţuit pentru fabricarea de piese date la strung.
A realul se iptinde din Pirinei prin toată Europa Centrală şi sudpeninsulară,
"
j 'r
trecind puţin spre răsărit dincolo de hotarul ţării noastre in Uniunea Soviet-ici
i1 in părţile nordice ale Mării Negre, Crimeea şi Caucaz (fig. 72). • ·1
j,
:'

11

148 ANGIOSPS~MAE
Fig. 72 - A real:
- - - CG.rpln.uo~ btlufus L .
• . . • • • C.arptnus orltn.lllllf MIII.
. La ~oi este mult răsptndil ·'" r~giun ile de. cîmpie şi dealuri; optimul il rea-
l~z~aza intre 100 "şi 500 m alt1tudme. Unoon, se ridică şi in subzona fagului şi
raş1noase~or, pina la .1 ~ m altitudine; cr~teobişnllit in amestec cu stejarii
ŞI alte fo10ase, const1tumd aşa-numitele păduri de şleau. Formează rar arbo-
rele pure pe suprafete putin inlinse. Lipseşte in antestepii.
Cenn(ele ecologic~. Rezistă bine la geruri, dar este susceptibil fată de secetă·
de. aceea, la dea lun ~e localizează In văile umede şi reci sau pe coastele um:
bnt~..Se poate !l'e.nt1ne şi in aşa-numitele .,găuri de ger", unde alte specii mai
1
1 s~ns1bll.e sint ~llmu~ale (fag, gorun). Este relativ pretentios fală de ferlilitatea
ŞI um1d1t~tea S?lulu1, preferind terenurile destul de profunde afinateşi reavăne
Creşte chla~ ŞI pe soiuri argiloase, compacte. Nu suportă ~ariaţiile bruşte d~
um1d1tate '" sol.
Temperament!!~ mijlociu, suportind destul de bine umbrirea; poate năvăli ·
In arboretele rante, pe suprafeţele descoperite, sau in parchetele in curs de
regenerare.
_I"!fJ!Jrlan(a. ~iind o specie rezistentă la umbră, cu o viguroasă facultate de·
lastanre, f!~cllf1ctn~ devrem~. abundent şi avind o diseminare uşoară, năvă­
l~te uneon '" pădunle de st_eJar ş! gorun, ingreunind şi compromiţind regene-
rarea. ac~ tora. Pentru a ev1ta eliminarea Sp€ciilor valoroase de. stejar este
nevo1e sa se aplice operatiuni culturale. ' multă căldură tn timpul verii. Este neprelen-
Ca specie de amest.~ intr-~ ~roporjie convenabilă, carpenul contribuie atit
1~ shm~larea creşteru tn tnalj1me a speciilor de stejar cit şi la protejarea
ŞI ame!Jorarea solului. '
1
iiETVLACEAE 149
Carpenul poate li flosit ca arbore ornamental, sau la formarea gardurilor
vii, prettndu-se foarte bine la 1~ : repetată pentru obţ~nerea .!9riTfl!lbr
decorat ~ve- dorite.
~ Varittliţi şi forme
1. lgplca Deck. cu marginea lobulul median tntreagă sau cu dinti rari; se lnttlnqte
frecvent In toatl tara .
1. omala B«:k. cu marginea loblllui median serată; localizală mai 1Ies pe nngi Bille
Herculant.
CARPIN US ORIENTALIS .Miii. (C. DuinelfSis S<op.)- Cârpinitli. Sfintac
Specie indigenli (fig. 73)
Este mult asemănător cu C. belulu.s, dar Tntrutotul de proporţii mai reduse.
Se deosebeşte uşor prin . -
Mlirimea depă~le rar 5 m inăllime; obişnuit rămîne arbust, cu o scoarlă
cenuşie subtire şi netedă.
Lujerii foarte subtiri, neregulaţi, fin-pubescenji, cu muguri mai mici de
cea. 0,5 cm, in patru muchii.
Frunzele mai mici, de 2-5 cm, mărunt dublu-serate, ciliate, pe dos pubes-
cente, cu peţiol scurt şi păros.
Amenţii fructiferi scurţi de numai 3-6 cm.
Fructele -achene mai mici, fiecare fiind aşezate pe o braclee ce nu mai este
trilobată, ci oval-ascuţită, mai mică, nesimetrică şi neregulat-dinlată.
Creşterea foarte tnceată .
Arealul. Este o specie submediteraneană, Fig. 73 - Carplnus orltnla//$
care se intinde din Italia spre răsărit peste Miii .:
Peninsula Balcanică, Asia Mică şi Caucaz, lă­ a - luJer; b - fruft:c•: c - truci
fi bractH
stndu·se In genera l mai spre sud decit carpepul
(vezi fig. 72).
Preferind un climat mai cald, la noi cr~te
spontan in regiunea de coline, ocupînd statiuni
mai uscate din zona forestieră şi staţiuni mai
umede la limita cu silvostepa. Este intilnit
frecvent tn Dobrogea, sudul Banatului, vestul
Olteniei, pe dealurile Buzăului şi rar în cîmpia
Munteniei sau In Moldova. Formează de obicei
tufărişuri relativ tnlinse, denumite şibliac, pe
coastele tnsori te, lmpreună cu stejarul pufos,
vişinul turcesc, scumpia, liliacul etc.; apare
rar· de tot in subarboretul pădurilor de gonin
sau gtrni ţă .
Cerinţele ecologiu. Specie pronuntat xerofilă,
este foarte rezistentă la secetă şi are nevoie de
ţioasă faţă de condiţiile edafice, poate vegeta 6
şi pe soiurile cele mai uscate, superficiale,
cu mult sc.helet, instaltndu-se pe stincării.le a c
1 1

1 BETULACEAE ISI
150' AN(HOSPERMAE

Au frunzele ovate
calcaroase dogorite de soare, sau pe roci eruptive (Banat , Dobrogea), meta- sau subrotund-obova-
..- morfice (y. Dun~rii) sau sedimentare (Buzău). .
Temperamentul mai de lumină, dar poate totuşi să se păstreze şi tn subarbo-
te, dublu-sera te şi p_u-
bescente, aşeza le dts-
ret, prin păduri rărite de Quercinee. tic . Florile ur,isexuat-
Importanţa. Fiind rar tnttlnită şi· avînd mici dimensi uni , prezintă o impor· monoice (fig. 76); cele
tanţă economică redusă. Totuşi, din punct de vedere cultural, ţinînd seama de mascule in amenţi for-
rezistenta deosebită la secetă, puterea mare de lăstărire şi coroana destul de mati din vara anului
deas~ pe care o formează, poate să fie folosit ă şi ca specie de primă tmpădurire precedent, fiecan:_ll~­
a terenurilor degrada te de pe coastele surplitoare, calcaroase şi uscate. Prin re fiind alcătuota dm
· frunzişul său destul de bogat contribui e la ameliorarea solului. 4-9 stamine aşezate
'
pe o bractee concres-
cută cu două bracte-
Genul OST.R VA Scop. ole; cele lemele, aşe­
•
1 Din acest gen, interesează numar: zate mai multe în mu-
1 gurele llorifer, din care
OST~ YA CARP IN IFOLIA Scop. apar după deschide,r.e
numai stilele roşu,
Specie exo/ică (fig. 74). foarte devreme, ,prin
Mifrimea ptnă la 20 m înălţ ime. februarie-martie, ina-
1nrddăcinarea profundă, cu răd~cini su perficiale întinse. intea înfrunzirii; Ilo·
Tulpina scurtă şi neregulată. ri le lemele stau cite
Scoarţa formează de timpuriu ritidom brun-cenuşiu, crăpatîn plăci. două la subsuoara unei
Coroana deasă aproape piramidală. braei ei, fiecare floare
Lujerii rotunzi sau puţin muchiaţi, bruni, glabrescenţi. avind la bază ctte două
Mugurii distici, conici-alungi ţi, stau depărtaţi de lujer. Spre deosebire bracteole, un ovar bi-
de carpen, cicatricea prezintă cinci urme fasciculare . locular cu două stile
Frunzele asem~nătoare celor de carpen, dar mai ascuţit-dublu-serate, pe şi un perigon dentic~­ a c d r b
ambele fete pubescente, cu nervuri le bifurcate şi c~rbate spre vîrfullimbului. lat căzător la maturr· Fig. 74 - Oslrf10 =pinifolia Scop.:
Amen{ii mascul i formaţi de cu toamnă, sint lungi de 6-8 cm, cei femeii, ta te. Fructele achene 1 ti masc-uli · b - fnun.l · c - con frue.
- lul~ri C"U mucur: . 'cu1:r-~utulos (din ratl): • .;. act.latl (Ilie·
Î erecli la început, formează apoi un fel de conuleţe scurte, lung-pedicelate (alune) înconjurat.~ de atlftr: 1
J- invo ueru rtt rai); ' - fruct
1
şi pendente. un involucru fruchfer,
• Fructele sint achene mici de 5. mm, netede şi stau tnchise complet Intr-un cu margini dinţate sa.u · b t Sămînţa comestibilă. Ger-
.1 involucru veziculos (băşică), cu peri rigizi la bază; stau aşezate imbricat, for- laciniate, rezultat dm concreşterea rac eo1e1or. . t rdele
mind un conuleţ asemănător cu cel de hamei. minaţia hipogee. Prezintă i~portantă ca specu de s.ubart;:~it ~~n~nf:ntali .
Lemnul cu aceleaşi însuşiri, dar ceva mai rezistent dectt cel de carpen. de protecţie; speciile de tahe mare pot mteresa ca ar
A realul. Este tot o specie mediteraneană, avind cam aceeaşi răsptndire ca şi CORYLUS AVELLANA L. -Alun
C. orientalis, cu care de altfel este mult asemănător. La noi, nu apare decit rar,
cultivată prin parcuri. · Specie indigenă (fig. 75). . . . ••
Cerintele eco/ogice. Creşte in regiunile sudice, călduroase, pe terenuri uscate, Mărimea. Arbust de 4-5 m, putind ajunge uneon chrar arbore pma la 8 m
calca roase, comport indu-se ca o specie foarte rustică (puţin pretenţioasă).
Importanta. Nu prezintă deocamdată dectt interes horticol. Ar putea totuşi înălţime. • • · f' · 1"
1nrădăcinarea pivotant-trasantă, ramrnind uoeor~ super ICI~ 8 • . ă
să fie incercat tn aceleaşi condiţ ii ca şi C. orientalis. Tu/ ina se ramifică obişnuit de la bază ea· o tufa, dezv~ltmd dr_n buturu~
lăstarf lungi şi drepţi ca nişte nuiele; forme,ază o coroana largă ŞI cu frunztş
Genul COR YLUS L.
nuS=~~~~nu ie- ălbuie, lucioasă, cu pete Il)ari. albicioase, rămîne neted~­
Cuprinde peste 15 specii de arbuşti, şi mai rar arbori, din regiunile tempe- Lujerii geni~ula,i, bruni-gălbui-cenuşii, neluc1ton, glandulos-pubescen\l,
rate şi chiar reci ale emisferei nordice. Stnt pretenţioşi faţă de sol, suportă des- cu numeroase lenticele.
tul de bine gerul, dar rezistli mai puţin la umbră şi secetă.
 •
1
BETtfLACEAE ·JS$

•
Mugurii dis!ici, ovoid-globuloşi, cu peri mari
glanduloşi.
Fig. 75 - CorglllS """//ana L. : Frunzele au lungimea de 6-13cm, sint lălil-ovale.
a - laJtt. muguri •1 amentl mast'uH: b - mugure şi elt'atrlce (detlllu): ~- lnllo· puţin cordi forme, virful scurt-ascutit uneori cu ten-
rescente mtsc:ule ti femeie : d- floare muC' ula : # - doul flori femeie-; f - frun 1J · dinţă de trilobare, marginea dublu-ferăstruită sau
t - fructe tn lnvolucru : Il - fruct ·
neregulat-lobulată, pe ambele fete păroase; peţ io·
lui de cea. 2 cm, glandulos-pubesccnt.
Fwrile unisexuat-monoice, amenlii masculi cite
2-4 formali din anul precedent; cele lemele dau nu-
~ mai primăvara foarte devreme, prin februarie-mar·
1
·• tie, lăsind să iasă din muguri numai stilele roşi L Fig. 76ra/il-- Di<lgramlJ flo-
Alun :
., Fructele achene (alune) grupate 1- 4 sau mai multe, o, b - bruteole ş i brutee:
au coaja netedă, subtire brună; invol ucrul rezultat p - puigon
din concreşterea bracteolelor formează o cupă mai
I scurtă ca aluna, cu vîrfuri diviza te neregulat şi prevăzută cu peri glanduloşi.
Matura{ia In toamna primului an; fructele se pot păstra pînă in primăvara
următoare.
' Germinaţia hipogee; fructele semănate primăvara incol\esc greu, aşa că !re·
buie stratificate.
Lăsfăreşte puternic, drajonea.ză mai rar, se poate marcota şi butăşi.
Creşterea destul de rapidă; în special lăstarii se dezvoltă foarte viguros t n
•' primii ani. .
• Longevitatea pînă la 80-90 de ani.
.1
: ..
Lemnul cu duramen, fin, moale, uşor-lizibil şi foarte elastic. Din cauza
1
• dimensiunilor reduse, prezintă o mică importanţă .
1' Aroolul cupri nde aproape Intreaga Europă, fiind un însoţ i tor obişnuit al
• stejarului şi gorunului; lipseşte în părţile nord-estice europene, dar se tnttl-
ncşte frecvent In Crimeea, Caucaz şi Asia Mică (fig. 77).
La noi în ţară, este des răspîndi t' prin pădurile de şleau de ctmpie, dar mai
ales in pădurile din regiunea de dealuri, unde la altitudinea de 600-800 m se
dezvoltă in cele mai bune condiţii; uneori, urcă ptnă către 1 400 m altitudine.
Lipseşte in antestepă. Creşte de obicei pe marginea şi in luminişuri le pădurilor,
dar se poate dezvolta şi in subarboret prin pădurile întrerupte sau tn cele
constituite din specii cu o coroană rară, care lasă să pătrundă destulă lumină
spre sol, cum ar fi stejarul gorunul etc.
Cerinţele teologice. Rezistă la ger şi zăpadă ; sensibil ta arşiţă, Este preten·
\ios fajă de soL Crescind pe soiurile fertile, destul de profunde, alinate şi
reavănc, prezenta alunului In mod natural indică un sol din cele mai
bune. Prosperă pe soiurile calcaroase, evitind t erenurile smtrcoase, sau pe
cele argiloase. Suferă din cauza fumului.
Temperamentul mijlociu, putînd să suporte un acoperiş nu prea des.
Importanţa. Lujerii şi mai ales lăstarii se folosesc, prin despica re, la împle-
tituri. Din lemn se obtine un cărbune fin şi uşor, utilizat la desen. Fructele
a sint mult apreciate în alimentaţie.
Din punct de vedere cultural, interesează ca specie aptă pentru constituirea
subarbor.etul ui pădurilor nu prea dese, sau cu un temperament de lumini •
•
 BETULACEA~•• . 155
154 ANGIOSPERMAE

'15 D 15 JD GO l.fD IG.f perechea de nervuri inferioară por·

neşte din peţiol.
Fructele în fascicule cite 3-10; a-
' lunele mai mari, pină la 2 cm, lat·
'
f
•
• elipsoid-turtite, cu coaja groasă,
tare şi muchiat-zgrăbuntoasă, sînt
'•
•• cuprinse pînă la virf într-un invo·
lucru, care fără a lua formă tubulară
:, este adînc spintecat şi cu prelungir i
~
'
neregulate, puternic glanduloase. Se
·'~ coc în septembrie-octombri e. Fruc·.
tele, ca dimensiuni. productivitate

'
'j
r.
~
şi calit ate sînt superioare celor de
alun comun.
Germinaţia hipogee.
Periodicitalea
abundentă la
anuală, fructiiicaţia
exemp larele cre~cute
...

,.,,': c
151!._--f--f;--E~~~__JJ~~~'!-:-!----b,......-;!::---bJ,J
1< ,, 7.5 izolat.
"
!'
Creşterea rapidă. ..·.
Longevitatea pînă la 200 de ani.
1'1; Fig. 77- Areal:
- - - Corglus owllam:a L . · Lemnul cu duramen gălbui. omo- ..
fl
il
. . . . . . . Co;ytaa cotwna L. gen, durabil, se lucrează uşor şi se
- - - - Cauan~a saliva MIII.
,1 lustruieşte frumos; poate fi întrebu-
inţat la confecţionarea mobilelor şi
!~
~;
contribuind prin frunzişul său la apărarea şi chiar la ameliorarea solului. în strungărie. · ....
1: Datorită puterii de lăstări re şi drajonare, uneori ;-poate deveni specie cople- Arei:tlul. Deşi este originar. din
şitoare. In Uniunea Sovietică, este folosit la crearea perdelelor forestiere de d b
' Himalaia, se întinde şi în Peninsula a
1· protecţie.
'1 Balcanică, Asia Mică şi Caucaz Fig. 78 - Corylus. colurM L.:
- luJer: b - flori feme ie ti mascule~ c - lrun·
1. alropurpurtfl Winkl, cultivată prin parcuri pentru frunzele sale roşii. (vezi fig. 77), prin pădurile de car- 0 d ş.t fruct c:u Jnvolucru: d - frud-alunl
1 pen şi fag, unde se ridică pină la
1
peste 1 500 m altitudine. . • .
1
CORYLUS COLURNA L.- Alun turcese La ..noi, este puţin răspîndit in subzona fagulu1, pe coast~le msonte, calca-
..
1
Specieindigenă (fig. 78) . roase din părţile vestice ale Olteniei şi prin sudul Banatulu1. Ca arbore orna·
Mărimea a 11-a, ajungînd pînă la 20 m înălţime şi
peste 0,40 m in diametru. a
mental, prin cultură, fost introdus şi în alte regiuni. . .
7nrădăcinarea tot pivotant-trasantă, dezvolt~d un pivot scurt şi cu nume- Cerinfele ecologice. Find o specie de regiuni sudice. medateraneene, _pretand~
roase rădăcini laterale. un climat mai dulce şi staţiuni adăposti te. Este pu\m pretenţaos faţa de sol ,
Tulpina destul de dreaptă; exemp larele izolate prezintă uneori ramificaţii preferă totuşi soiurile calcaroase, din apropierea pîraielor.
în formă de candelabru. ·
Scoarta formează de timpuriu ritidom suberos cenuşiu-gălbui, ce se exfo- Temperamel'ul mai puţin exigent faţă de lumi~ă. . . _ . •
1iază în solzi mici. 1mportan(a. In prezent, fiind rar intilnit, preza~ta o. ~mportanta .foreshera
Coroana regulată, piramidal lăţită. redusă. Pentru viitor, se recomandă cultura acestea specu pe expozaţu sudace:
Lujerii tineri zvelţi, lucitori, cenuşii-gălbui, glandulos-pubescenţi; cei de cu substrat calcaros, sub formă de pîlcuri, în arboretele rărite de cvercinee şa
2 ani au scoarţa suberoasă, crăpată. rai Ca arbore ornamental sau pentru fructele sale, este indicat insă să se
M ugurii scurt·ovo-conici. . cultive izolat tn re~iuni feri te de geruri şi pe soiuri destul de profunde
,.
1
Frunzele mari, de 8-12 cm lungime, prinse de un peţiol lung pînă la 4 cm,
şi· fertile.
sînt adînc cordate, dublu-serate, pe faţă glabrescente, pe dos pubescente;
•
 156 ANGIOSPBRMAE DET\JLACEAE 157

cedent; rareori, apar primăvara ca şi cei femeii. Amenjii femeii se transformă

CORYLUSMAXIMA Miii. într-un fel de con fructifer alungi!, care poartă la subsuoara bracteelor trifi-
(C. tubulosa Willd .) date (solzilor) cîte trei samare foarte mici, prevăzute cu două aripi laterale.
Fructele sînt uşor răspîndite de vînt. După coacere, amentul se risipeşte, iar
Arbust exotic (fig. 79). samarele se tmprăştie o dală cu solzii, răm!nînd pe arbore numai axul flora!
1nălţimea ptnă la 7 m. Fructifică devreme,des şi abundent. Germinajia epigee. Capacitatea germi-
Frunzele mai mari, ptnă na ti vă redusă. Speciile arborescente sînt foarte repede crescătoare la început.
la 14 cm, dar cu peţiol Lemnul fără duramen este destul de fin şi moale; putrezeşte însă extrem de
scurt de 8-15 mm şi la uşor, fapt pentru care este eliminat din foarte multe tntrebuinţări.
bază slab cordate. Sînt specii pioniere sau de primă împădurire naturală a terenurilor desco-
Fructele 1-3, pe un pe- perite; constituie uneori arborele pure sau apar ca specii de amestec, disemi-
duncul lung de 1,1>--3,5 nate prin păduri. Năvălind pe terenurile descoperite tn parchete neregenerate
cm; a luna mai mare, sau prin pădurile degradate, pot îndeplini un important rol cul.tural pînă la
cilindric-lunguiajă, cu instalarea speciilor valoroase, din care sînt constituite pădurile In regiunea
coaja roşiatică, este com- respectivă. Prezentînd un frunziş rar , formează un acoperiş foarte uşor, care
a b c plet închisă In involucrul nu prejudiciază puieţi lor de alte specii mai preţioase, ce s-ar instala sub coroa-
Fig. 79- Corylus 11UlXÎ11Ul Miii.: tubulos, mult mai lung nele. lor şi pe care i-ar depăşi la început în creştere.
a - luJer: b - frunzli şi fructe tn lnvolueru: t - fruct·tluna
dectt a luna şi gîtui! dea-
supra acesteia, terminîn- BETULA VERRUCOSA Ehrh. (8. pendula Roth) - Mesteacăn
du-se In lobi înguşti neregulat-dinţaţi.
Arealul. Este originar din Peninsula Balcanică şi Asia Mică (vezi fig. 77).
Specieindigenă (fig. 80).
La noi, este rar cultivat prin Oltenia şi Banat, ca arbust ornamental sau pentru Mărimea a 11-a, putînd atinge şi înălţimi de peste 25 m; uneori, rămîne
fructele sale mult pretuite. Nu prezintă importanţă forestieră.
însă şi ca arbust.
lnrădăcinarea la început pivotantă; mai tîrziu , după 6-8 ani, sub colet se
var. purpurea (Loud.) Rehd., cu lrunze de culoare ~ie·lnchlsă; este cultivată frecvent
prin parcuri. produce o îngroşare tn formă de gîlmă. Din mugurii adventivi formati p.e aceas-
tă gîlmă, iau naştere numeroase rădăcini trasante ce se întind puţin tn lături.
aşa că în general, mesteacănul este expus a fi doborit de vîntu.r ile puternice.
Tribul BETULEAE Doll Tulpina zveltă, lăţită la bază, cu o creştere de multe ori neregulată.
Scoarţa în tinerete albă şi netedă, cu periderm ce se exfoliază în ftşii circu-
Se caracterizează prin flori mascule cu perigon alcătuit din 2- 4 petale şi lare. La bătrîneţe, formează mai ales în părţile de jos ~n ritidom negricios,
acelaşi număr de stamine; florile femeie sînt lipsite de perigon; involucrul pietros şi adinc crăpat.
fructifer este formal din concreşterea bracteii cu bract~olele şi stă alipit de Coroana neregulată şi. îngustă, cu ramuri numeroase dar subţiri, ce poartă
fruct. lujeri pendenji, dînd arborelui un aspect caracteristic, cu frunziş rar, transpa-
rent şi luminos. _
Lujerii subţiri, !lexibili, glabri-lucitori, presăraţi cu verucozităţi albicioase.
Genul BEI.ULA . L. Măduva îngustă, triunghiulară.
Mugurii ovoid-conici, bruni-cenuşii, cu 2-4 solzi, sînt obişnuit vlscoşi, din
Se cunosc cea. 40 de specii de arbori, arbuşti şi arbuşti pitici, ce se Intind cauza unei secreţi i ceroase.
. în emisfera nordică spre tundră pînă la limita vegetajiei lemnoase. Nu şint Frunzele romboidal-triunghiulare, de 4-7 cm lungime, acuminate, cu mar-
pretenţioşi faţă de climă şi sol; rezistă bine la ger. Pot creşte pe sttncărie şi ginea dublu-serată sau lobulată1 glabre, sint ~n tinereţe .lipici~ase ca ~i lujerii;
·nisipuri uscate, pe terenuri mlăştinoase şi chiar tn turbării. Au temperament peţiolul glabru, lung de 2-3 cm. Frunzele hnere striVIte lasa un m•ros slab;
de lumină şi formează obişnuit o coroană rară şi luminoasă. Sint arbori cu înfrunzeşte în a doua jumătate a lunii aprilie.
tnrădăcinare superficială, puţin întinsă tn lături. Au scoarta prevăzută la su- Florile unisexuat-monoice (fig. 81), grupate în amen\i; cei masculi se formea-
prafaţă cu un periderm subeJ:OS stratificat, de culoare albă-cretacee sau găl­ ză în vara precedentă; sînt uşor încovoiaţi şi'stau cite 2-3, atîrnînd de vîrful
buie, mai rar închisă, care se exfoliază circular ln ftşii subţiri. Mugur ii alterni, lujerilor; cei femeii dau din muguri numai primăvara, o dată cu tnfrunzirea.
sesili, cu solzi imbricaji. Frunzele pejiolate, cu marginea serată, crenată sau Fructele sînt grupate în amenji lungi de 2-3 cm. Solzii amenţilor prezintă
lobulată, tnfrunzesc devreme, apărînd ca prevestitori ai primăverii. Florile trei lobi, din care cel mijlociu triunghiular, iar cei doi laterali răsfrîn\i înapoi.
unisexuat-monoice, în amenji; cei masculi se formează din vara anului pre- La subsuoara fiecărui solz se găsesc cîte 3 samare foarte mici şi uşoare, prevă-
 •

BETULACEAE IS9
Fig. 80 - Btlula vtffUDOsa Ehrb.:
.i o - hl}t"r cu tnu.r ml : b - umurJ c u frunte tinere ş1 ame.ntl ma.s culi şi fe.me-li
zute cu două aripioare, de 2-3 ori mai late decît să- ·
t tnflorl (l: c - floue tnllt'UIA mJrlti : d - floue femeiJ ml rltl: e - ramuri eu frunu.
amentl bJrbJteştl f i ton: f - fru rl ; g - wl&il oonului; h - pln~~ll
minia; t n vîrf păstrează cele două firişoare ale sti le-
1 lor, care sint depăşite de aripioarele ce ies mult dea-
supra. Un arbore poate produce ptnă la 30 milioane
de fructe anual, iar 1 kg conţine peste 5 milioane de
fructe.
Maturafia anuală, prin iulie-august. După coacere,
' samarele tmpreună cu solzii se imprăştie; uneori,
amenlii rămîn nerisipili pînă in primăvară.
Germinafia. Sămînţa incolleşte după 4-5 săptămîni
de la diseminare. ' Fig. 81 - Dtogromil
; (IOto/4 - MesteacJn:
Maturitatea arborilor incepe la cea. 10 ani. o,b - bra('teole şi brattn:;
Ptriodicitatea fructilicaliei aproape anuală; fructifi- 1,'1,1 - lepale

ca tia timpurie şi foarte abundentă.

Puterea germinatiuă redusă (20-40%) şi se păstrează obişnuit pînă in pri-
măvara următoare.
Lăstllreşt( destul de bine, dar nu mai in tinerete; in mod obişnuit, se con·
tează doar pe regenerarea din sămînţă.
Creşterea foafte rapidă la inceput. In al doilea ·an, puielii depăşesc 0,5 m;
peste 15-20 de ani, creşterea in inăllime slăbeşte.
Longevitatea redusă, rar depăşeşte 100 de ani, şi atunci tu lpina este tn
cea mai mare parte putredă.
LemnuL fără duramen, alb-gălbui-roşiatic, destul de fin, lucios, moale,
elastic, omogen; putrezeşte extrem de uşor în aer liber, cind este expus va-
riaţii lor de umiditate.
A realul foarte intins, cuprinzind aproape intreaga Europă şi Siberia (fig. 82).
In Uniunea Sovietică, este frecvent răspîndit, formînd arborele pure pe
mari suprafete, ce dau o notă caracteristică peisajului în părţile reci şi tem-
perate; pătrunde pînă in antestepa euro-asiatică a U.R.S.S.
La noi , creşte mai ales In regiunea dealurilor, coborînd sporadic chiar şi
tn cîmpie; la munte, pe coastele însori te, se ridică pînă în părţile superioare,
depăşind uneori altitudinea de 1 500 m.
Cerintele teologice. Este o specie cu o foarte largă amplitudine ecologică.
Nepretenlios fală de climă, rezistă atît la geruri cît şi la călduri excesi ve.
Nu este exigent fală de sol. Poate creşte pe orice fel de terenuri, attt pe
nisipurile uscate sau coastele pietroase, cît şi pe soiurile umede, smîrcoase,
sau tn turbării ; tn Uniunea Sovietică, vegetează chiar şi pe soiurile castan ii
sărăturoase din antestepă. Evită soi urile calcaroase şi argilele compacte.
Creşterea cea mai viguroasă o realizează pe nisipurile silicioase, humoase,
reavăne ptnă la umede. In comparaţie cu plopul tremurător şi salcia
căprească, mesteacănul dă anual solului o cantitate de litieră mai redusă
şi mai greu de descompus. ·
Temperamentul pronuntat de lumină, ca şi laricele, sîtuindu-se astfel tn
fruntea foioaselor. Fiind o specie iubitoare de lumină, creşte obişnuit la mar-
ginea pădurilor sau tn luminişuri. Invadează cu mare repreziciune terenurile
u • 9 dezgolite din vreo cauză oarecare, reuşi nd să formeze in scurt timp arborele
pure, cMe lnsă se răresc şi se luminează la virste putin înaintate. Nu poaţe
suporta umbrirea celorlalte specii, dar în acelaşi timp, coroana sa rară per-
 ..

.160 ,..,GIOSPEIUUE

.Jn general, attt ca arbore de primă împădurire, ctt şi pentru lemnul său
ce-şi găseşte tot mai multe tntrebulnţări, sau ca arbore decorativ, tn viitor
mesteacănul nu mai trebuie considerat ca o specie lipsită de orice valoare
cum era socotit ptni! acum de curtnd.
f. doltairlica &hntid. Se caracterlzeaz! prin lrunze adlne aplnteute. cu lobi lonccoiall.
inegal-dintati. Este un arbore interesant di.n punc:.t de vedere omamental.
t
~
~
t,:
BETULA PUBESCENS Ehrb. - MesteacAn pulos

; Specie iruligenă (fig. 83).

11'' Mdrimea a III -a, rămtntnd de multe ori arbust.
l.. Se deosebeşte de B. verrucosa prin:
Rqmurile ca şi lujerii cresc tndreptate în sus.
Lujerii cenuşii-pubescenţi, nelucitori, fără verucozităţi.
t.,' .
~
Mugurii păroşi şi lipicioşi, cu marginea solzilor c:illată.
~
Frunzele mai mici, de 2--4 cm lungime, ovat-rombice, lOCUri ~cuminale­
~. neregulat-simplu sau dublu ad!nc-serate, pe faţă de un verde tntunecat, iar
:l.: pe dos obişnuit păroase, în special de-a lungul nervuri lor; peţiolul este de
'·1
,.~ asemenea pubescent; tnfrunzeşte şi înfloreşte mai ltn:iu decît precedentul..
r Amenţii fructiferi au solzii cu lobii laterali tndreptaţi tnC~inte.
~ Fructele stnt samare, cu aripioare numai citeodată mai late decit sămtnţa~
' iar stilele se ridică deasupra mar-
ginii aripilor . Fig 83. - Btlulll pubar:elt$ Ehrh. :
o - luj~t c:u mu.rurl; b - ramuri cu frunufl •ment-.
•. Arealul se tnlinde din Europa mascu.ll; c- fruct: d- solzii conulul

'~· pînă în părţile răsăritene ale Si-

beriei; fată de B. verrucosa, ocupă
regiuni mai nordice, ajungtnd
Fig. 82- Arml: pînă la limita polară a vegeta-
- - - &tu/a otrratold Ehtb. ţie!, unde rămtne chiar arbust.
. . . . . . Bdulo pu.&!a«n.a Ebrb.
Altitudinal, se ridică mai sus
decît precedentul. · La noi, apare
mile instalarea sub masiv a altor specii încet crescătoare şi mai rezistente
la umbr~; în lipsa acestora, terenul rămîne expus tnierbării. sporadic, mai ales în părţile nor-
· 1mporta11{a. Lemnul se lntrebuintează pentru mobilă necojilă folosită· dice din regiunile montane şi
prin parcuri, la chioşcuri, pentru constructia maşinilor agricole, la schiuri suba lpine, obişnuit prin mlaştini
• paturi de armă, calapoade, oi şti, caroserii de cărute etc. Este foarte apreciat şi turbării.
la derularea furnirului. Coaja contine tanin, iar lujerii se folosesc la facerea Cerinţele ecologice. Este o spe-
•
măturilor şi !mpletîturilor. Din sevă se pot fabrica băuturi şi unele produse cie din regiuni mai reci foarte
farmaceutice. rezistentă la ger, dar mai pre-
•
~estea~ănul p_rez!n!ă un d~bit ~ter~ ca specie de primă !mpădur\re, tenţioasă faţă de umidilatea ae-
puhnd s~ foc uiti ~~ m. consol1dare3: şt a~e1i_orarea terenurilor degradate. rului şi a solului, crescind obiş·
In Umunea Sov1ehca, se lntrebumteaza ŞI la crearea perdelelor forestiere
de protecţie. nuit pe terenuri umede şi chiar
. Este un arbo~e foarte decorativ prin scdMt-& şi po~llll său P.i.t.Qrţse.;.atb!lretele mlăştinoase .
ŞI exemplarele IZolate contrastea:tă plăcut cu restul vegetaţici mai întunecată Temperamentul ceva mai de
la cploare. umbră. a 6

•
~l'
BETULACEAE 163

e
~ 162 ANOIOSPERMAE

1 dincolo de Ecuator. Unele specii se ridică pînă la li-

1mportanţa. Fiind o specie sporadică
.',.
1
şi de mici dimensiuni, la noi in ţară
mila latitudinală a vegetaţiei lemnoase, sau pînă în
regiunile alpine.
prezintă un interes redus din punct Arbori cu pretenţii modeste faţă de sol; o parte din
de ;vedere forestier. ' ei preferă umiditatea, crescind obişnuit in lunci şi pe
.,"'
marginea apelor, cum este Alnus glutinosa. Unele spe-
SETULA HUMILIS Schrank- Meslednaş cii sînt mai puţin higrofile (Alnus incana), iar altele pot
vegeta chiar în staţiuni uscate şi stîncoase, cum este
, Arbust indigen (fig. 84). Se poate Alnus cordala în Corsica şi Italia. Sînt relativ rezis-
recunoaşte după înălţimea redusă pînă tenţi la ger şi oarecum pretenţioşi faţă de lumină.
la 2 m; lujerii verucoşi şi pub'escenţi lnrădăcinarea pivotant-trasantă şi puternic fascicu-
la început; scoarţa de culoare închisă; lată; pe rădăcini prezintă nodozităţi, datorite unor
frunzele rotund-ovate, mici de la aclinomicete simbiotice asimilatoare de azot. Fig. 8S - Dillgramif
1- 2 cm, neregulat- dinţate, la început 1 d 1 fll>rald- Anin;
Au muguri a Ierni şi obişnuit pe ice aţi, iar frun- •· b _ b'>cteole ,, brac-
.pubescente; amenţii femeii erecţi şi zele simple, peţiolate, serate sau lobulate. Florile tce: P - pert~on
scurt-ovoizi sau cilindrici; ambele fe- unisexuat-monoice, în amenţi; cei masculi pendenţi, .
luri de amenţi apar abia primăvara. grupaţi obişnuit în fascicule, se formează din vara precedentă la virful
Se întinde în Alpi şi tn nord-estul lujerilor şi iernează descoperiţi (fig. 85). Bracteele amentului ma5cul, în
Europei, trecînd şi dincolo de Urali, formă de scut cu cinci lobi, au la subsuoară cîte trei flori alcătuite din patru
pînă in munţii Altai. La noi, creşte
slamine şi patru sepale unite la bază. Amenţii femeii, scurţi şi grupaţi tn
raceme, se formează obişnuit tot de cu toamna; numai la citeva specii apar
foarte rar, fiind cantonat în turbăriile abia primăvara. Solzii amentului femel iau naştere din sudura unei ·bractei
montane de la Coşna, Borsec, lacul Sf. cu patru bracteole şi poartă două ovare biloculare, nude, cu cîte două ovule
Ana, Sîncrăieni-Ciuc, Poiana Stampei şi două stile prelungite prin stigmate. La unele specii exotice, amenţii masculi
... a b e etc. şi cei femeii sint grupaţi la un loc. lnfloreşle înaintea infrunzirii, excepţie
Fig. 84 - Belula humi)is Schrank; Este lipsit de importanţă forestieră;
i'
' . 4 - ramuri cu fr-unte şi eonurl mature; b- lu}u făcînd la noi A . viridis. Amentul femel după fecundaţie se transformă intr-un
1
li . cu amentl mascul!: c - fruct : d -solzi interesează numai din punct de ve- con mic, lemnos, denumit rînză, care se coace toamna tîrziu, cind solzii se
1 • Belula . II(JII(J L.: dere floristic, ca element nordic cir- îndepărtează, lăsînd să cadă fructele; rînzele rămîn după aceea încă mult
• - ramu.rl ( U frunu şi conurl
f - fruct; 1 - solz
mature;
cumpolar. timp pe arbori. lmer,ăştierea seminţelor se face prin vînt, sau cu ajutorul
apei. Fructele sînt samare foarte mici, turtite, prevăzute cu două aripioare
şi stau cîte două la subsuoara fiecărui solz. Germinaţia epigee. Lăstăresc
BETULA NANA L. - Mesteacăn pitic
puternic, iar unele specii chiar drajonează. Lemnul fără duramen.
Arbust indigen (fig. 84), rămînînd sub formă de .tufă de cea. 0,5 m, cu ra- Sînt arbori care, prin sistemul lor radicelar bogat şi profund, mobilizează
muri culca te sau ascendente. Se recunoaşte după lujerii foarte subţiri, tomen- spaţii întinse şi fertilizează solul, atît prin nodozităţile fixatoare de azot
toşi, cu muguri mici şi glande verucoase; frunzele foarte mici de 0,4-1,2 cm, de pe rădăcini, cît şi prin pătura de frunze moarte care se descompune uşor.
lat-rotunde, crenate , cu 2-4 perechi de nervuri; amenţi erecţi, apar primăvara.
Originar din părţile nordice ale Eurasiei, întinzîndu-se pipă în Groenlanda ALNUS GLUTINOSA•Gaertn. - Anin negru
şi Alaska. Este răspîndit mai ales tn zona tundrei arctice şi în regiunile mon-
,,.
.,•
tane, crescînd pe terenuri mlăştinoase-turboase. ' Specieindigenă (fig. 86).
La noi, este localizat spontan numai în cîteva puncte, cum ar fi la Luci Mărimea l, depăşind · uneori 30 m; rămîne însă obişnuit arbore de mări­
,. deasupra comunei Sincrăieni-Ciuc şi la Lucina din raior\Ul Cîmpulung-Mol- mea a II-a.
dovenesc. Acestea· sint cele mai sudice staţiuni cunoscute. lnrădiicinarea pivotant:trasantă, puternică, cu cîteva rădăcini ce pornesc
Prezintă numai importanţă floristică, fiind un relict glaciar. oblic în pămînt şi numeroase ramificaţii subţiri ce împînzesc pe distanţe mari
onzontul superior al solului. Pe solu~ile puţin profunde şi pe lăcovişti, cu ori-
zontul gleizat la mică adîncime, dezvoltă o înrădăcinareabundentă, superficială.
Qenul ALNUS Gaertn. Tulpina deosebit de dreaptă şi cilindrică, curăţindu-se bine de crăci ptnă
' aproape de vîrf; formează o coroană îngustă, regulată şi aftnată, constituită
Cuprinde peste 30 de specii de arbori sau arbuşti ofiginari din emisfera din ramuri subţiri dispuse orizontal.
nordică, cu excepţia cîtorva specii, care, in America de Sud, avansează
 BETULACEAE 165

Scoarţa netedă, brună-verzuie, dezvoltă de timpuriu (15-20 de ani) un

Fig. 86- AinUl tlwlln0$tl Gaerth. !
• - Jujer cu muguri. lnflor~cenle mucule şi femeie; b - rrunzJ: c - eon fructifer
(r1nd); d - fruct; e - fruct mlr it: f - plantull
' Matura{ ia are loc în septembrie-octombrie. R.înzele se scutură din octombrie
.•
ritidom brun-negricios, cu crăpături inguste, adinci şi cu solzi colţuroşi.
Lujerii în trei muchii, bruni-verzui sau roşcaţi, glabri, presăraţi cu nume-
roase lenticele alungite, sînt de obicei lipicioşi.
Mugurii caracteristic pedicelaţi, cu doi solzi, ilnt alungit-ovoizi, depăr­
taţi de lujeri, bruni-roşcaţi-brumaţi, cu glande ceroase albi~ioase, vîscoşi
ca şi lujerii.
Frunzele de &-10 cm, rotunjite sau obovate, la bază lat-cuneate, la vtrf
trunchiate sau emarginate, pe margini rar şi neregulat-dublu-serate, în treimea
inferioară întregi; pe faţă stnt verzi-întunecat, lucitoare şi foarte lipicioase,
mai ales in tinereţe, iar pe dos verzi-gălbui, cu smocuri de peri rugini! la
subsuoara nervurilor; peţiolul de 2-3 cm. Toamna, frunzele sînt foarte rezis-
tente la tngheţurile timpurii; numai tîrziu, în iarnă, se înnegresc şi cad din
arbori.
Florile unisexuat-monoice, în amenţi, ce se formează mai mulţi la un loc
din vara precedentă pe acelaşi lujer; cei masculi de &-12 cm lungime, 'bruni-
violet; cei femeii mici pînă la 1 cm, lung-pedicelaţi, verzi, iernează şi ei
descoperiţi, deschizîndu-se ca şi cei masculi tn primăvara următoare foarte
devreme (prin martie) inaintea înfrunzirii.
Conuleţele (rînzele) de 1-2 cm lungime, verzi la inceput , apoi brune-negri-
cioase, cîte 3-5 în ciorchini, cele laterale evident pedicelate.
Fruclele samare pentagonale•. mici de 2-3 mm, brune-tnchis, cu aripi
foarte înguste şi prevăzute cu saci de aer care ajută să plutească pe ape la
mari distanţe; 1 kg conţine cea. 1 milion de fructe.
pînă în martie, aşa că multe din seminţe cad iarna pe zăpadă; după împrăş­
tierea sem inţelor, conurile rămîn mult timp pe arbore.
Maturitatea arborilor izolaţi este timpurie (după 15 ani),, iar in masiv
abia către 40 de ani.
Periodicitatea fructificaţiei 1-3 ani.
Puterea germinatîvă foarte variabilă, putind ajunge uneori pînă la 80%;
se păstrează . pînă toamna următoare.
Oerminaţia are loc in ~5 săptămîni de la semănare .
Lăstăreşte viguros, pînă la virste înaintate de ~O de ani; drajonează slab .

.
•
IJ
JrJe
.Creşterea tn primii ani este foarte activă, ca şi la plopi; realizează 10-20 cm
în primul an şi 100-150 cm in anul al doilea. La 10 ani, ajunge 10-12 m.
Creşterea se menţine rapidă pînă către 60 de ani, producînd _pe soiuri bune

- cea. Il ms pe an şi pe hectar.
Longevitatea redusă, trecînd rar peste 100 de ani.
Lemnul fără duramen evident, este portocaliu după tăiere, Iar uscat devine
@$ . roşiatic-brun-deschis, cu inele anuale puţin distincte. Este moale, uşor, fizibil,
d destul de elastic, durează puţin in aer liber; in schimb, este foarte rezlstertt
c ' f' în apă, de aceea se întrebuinţează în construcţii hidraulice. Se poate sculpta
şi se derulează bine în furnir, egalînd mesteacănul de Finlanda. Se foloseş~
·tn strungărie pentru confecţionarea jucărlilor, imitînd foarte bihe lemnul
altor specii exotice. Putere calorifică redusă.

·-
 166 ANGIOSPE!!MAE
BeTULACEAE · 167

Uneori, pe soiurile mlăştinoase, aninul negru se instalează pe muşuroaiele

formate de rogozuri, din care e<~uz~ mai tîrziu arborii rămtn cu rădăcinile
mult ridicate deasupra solului. Poate creşte şi ·în bălţile cu apă stagnantă,
pe linoave.sau pe soiuri acide, unde însă vegetează slab, luind forme ·arbu-
stive. Evită nisipurile şi terenurile calcaroase uscate.
Temperamentul pretenţios faţă
de lumină. Fig. 88- Alnus IIIC4NJ (l.) Moench :-
Vdlămările. Este expus mala- o- luJer: b - frun&l; c - conlllete (rudlfere •
d- fructe (clio fiti): e - frud (latua.l) ; 1- frud
diilor criptogamice (Fomes ignia- mlrlt ; t - plantull
rius şi Polyporussulphureus), Cii-
re provoacă putrezirea tulpinii.
Rareori este atae<~t de animale
şi insecte. Zăpada şi chiciura Pot
cauza ruperea ramurilor.
1mportanfa. Lemnul de an in
este din ce in ce mai căutat. Scoar-
ţa contine mult tanin (15-17%)
cam lot alti ctt stejarul. Coaja şi
fruct_ele se tntrebu_inţează pentru
vops1t. Poate servt la consolida-
rea malurilor apelor curgătoare.
Fig. 87 - Artei: Cultura amnului negru este o
- - - A ltaus atullMJSG Ourtn. C•mellorat)
- - - - Alnus Jna~n.a (L.) Moenc:h (ameliorat)
necesitate pentru punerea tn va-
. . . • . . Alnuş oiridiş DC. (amellortt) loare a luncilor şi terenurilor cu
umiditate In exces, producind tn
Arealul cuprinde aproape intreag;~ Europă, a]ungtnd ptnă la 64• latitudine acel aşi timp ,jln lemn destul de
nordică: trece şi innord-vestul Africii şi in Caue<~z, iar spre răsărit se tnlinde pretios. De aceea, in ultimul
pînă tn Urali (fig. 87). timp, este din ce în ce mai mult
L<~ noi în ţară, creşte frecvent tn regiunea de cîmpie şi dealuri, ridictndu-se recomandat e<~ specie de amestec,
de-a lungul văilor pînă tn partea inferioară a muntilor, unde se tnttlneşte precum şi pentru asanarea tere-
şi este tnlocuit treptat de Alnus iru:ana. Uneori, vegetează destul de bine şi nurilor expuse inmlăştinării.
la altitudini de peste 1 000 m.
Cerinţele ecologice. Este rezistent la ger, dar susceptibil faţă de secetă. Yn AlNUS INCANA
tinereţe, puiejii suferă de uscăciune, sau sint descăltali din e<~uza gerului. ( l .) Moench- Anin alb -
Este o specie higrofilă, manifestînd exigenjă fală de umiditatea solului
şi a aerului ; se instalează de preferinţă în depresiuni şi pe versanjii nordici Specie indigenă (fig. 88).
sau estici. Vegetează activ pe soiuri nisipoase, profunde, afînate, humoase, Mdrimea a Il 1-a, depăşind rar
bogate in substanţe minerale, cu nivelul apei frealice nu prea scăzut. Creşte 15 m tn înăljime.
obişnuit în luncile joase şi pe marginea apelor, T4:.Zistînd tn statiuqi mlăşti­ 1nrt'iddcinarea mai superficială
noase şi inundabile, cu orizontul de glei la mică 'adîncime, unde formează şi mai întinsă decit a preceden-
arborele pure numite aninişuri. Cîteodată, intră şi ca specie de amestec prin tului.
zăvoai!!, fără a se putea tnsă menjine alături de salcia albă acolo unde au Ţulpina mai neregulată şi une-
loc variaţii mari ale umidi tăţii pe profil. Datorită ţesuturilor aeremchimatice on canelată.
şi a nodozităţilor asimilatoare de azot de pe rădăcini, aninul este capabil.să . Sco_arţa netedă, cenuşie-albi­
v~tţZe în condiţiile grele de anaerobioză din luncile înmlăştinate de sub c!oasa, lucioasă, nu formează ri-
terase. hd?m, crăptnd puţin la bază nu-
mal la unii arbori prea bătrîni.
.'
. ...1

•
 •
169
168
.' ANOIOSPUMAE
Lujerii flexibili, verzi -măslinii, com·
CorQ41ta mai bogată fn frunzlş şi cu ramuri mai eroa~ tndrept~te tn sus. prima ţi.
Luftrii cenuşii-pubescenti, rotunzi, nelipicioşi . Mugurii nepedicelaţi, cu trei solzi,
Muguri/ cu doi soh:i fln-tomentoşi, scurt.pedicela\1, mai mici t i mai apropia fi verzi·purpurii, liplcioşl, stau adMea
de lujer. distic. .> •
Frunzele ovat·eliptice, de 4.-10 cm lungime, as<:ulitll la vtrf şi rotunjite Frunzele mici. dll numai 3-4 cm lungi·
la bază , lobulate şi dublu-ferăstruite, verzi-tntunecale pe fală şi cenuşiu· me, rotund-ovate, cu vtrl acut, mărunt·
pubeseet~te sau tomentoue pe dos t sint nevîscoase. serate sau dublu-serate, lipicioase tn li·
Plorite se formează din vara preeedenti şi se desQ!id tnainte de tnfrunzire nerete, pe dos pâlid·verzi tll smocuri de
prin februarie, cu 2-3 săptămtni mai devremp ca la aninul negru. peri la baza nervutilor.
Conuleţele {rtnzele) sînt cîte 4--8 în ~iorchine, i~r cele later&le aproape sesile. Amtnţii.masculi se formead din vara
Frlu:tele sallUire pentagonale, înpt·aripate, ~ o Cllloare mai deschisă precedentă, iar cel femeii atlat din mu·
decit cele d~ l!Pin negru. guri numai primăv~ra; ca o adsptare la
. Fructific4 mlli lltvreme decit A. glulinClSQ. climatul rece în care cteşte, amenlil se
Puterett germt"atirXJ 11semăn~toare cu a aninului negru . deschid tirziu după . tnlrurtztre, prin
•'
• mai-iunie; rtnzele tn ciorchfnl lung·
LlJ.~Uir,ş(e şl.b, dJr drajonează puternic .
!• CrC§ierea m11i rapldi\ 111 jnceput, lnsă slăbeşte dl!pă scurt timp. pedicelaţi, la inceput vetil·vlscoase, apoi
Longevitatea tehnic;ă redll~ă {~50 de ani). brune.
Lemnul mai fin, are lnsă îptrebulnlări puţine, fii!ld de mici dimensiuni. Fructele samare, lat·<!ripatl!.
ArealuJ se intinde în Ellropa Centrală şi nordică, tn Caucaz, Siberia şi Lăstăreşle, drajonează puternic şi mar·
.1 America de Nord {vl:)':i fig. 87). In piirlile septentrionale, se ridică ptnă la
limita latiludipală a pădurilor, iar spre sud nu coboară in Europa penin·
cotează .
Arealul. Creşte spontan în regiunea 9
!• şulară. In general, ocupli r~luni mai reci, atit latitudinal eli şi altitudinal. înaltă a Alpilor şi in Carpaţi, intin·
La noi, cr~te obişnuit deasupr~ apinului negru, tn locuri mai rlicoroase zfndu·se in părţile reci şi polare rtnă
şi mai umede din regiunoa de de~~luri şi munţi, mergind pînă către 1 300 m la limita vegetaţie! lemnoare, ătf tn
• altitudine, unde se in!erp~trunde cu A . viridis. La ctmpie, apare numai nord-estul Europei şi în Sibitiâ, ctt şi
.l excepţional. în America de Nord şi sudul GrOenlân·
Se fntinde de·a lungul ptraielor, sau se instalea~ă ca speci11 pionieră pe dei.
' conurlle de dejeclie, formind aninişuri. La noi, se intilneşte in regiunile sub·
Ceri(!ţele erologice. Rezistă mai bine la geruri, fiind o specie de climat alpine şi tn golurile de munţi dlrt zo-
continent{!! mai rece, cu umiditate atmosfcrică sau cu precipitaţii abundente. na alpină, trecînd uneori peste 2 000 m.
Este nepretentios fală de sol, fiind mai puţin higrofil decit aninul negru. Adesea, pe pantele repezi formează de·
Po{lte creşte nu num~i pe terenurile umede de pe marginea apelor, ci se sişuri intinse printre jneperii, sau apare
fnti11de de multe ori şi prin păduri sau chiar pe.soluri uscate, grohotişuri in văile pietroase şi umede de-a lungul
şi -aterisamente pietroase şi sărace tn humus. Pe conurile (le dejecţie, se cărora poate uneori coborî pînă către
comportă ca o şpecie pionier~. Suportă anevoie umiditatea stagnantă, dar 1 000 m, unde se fntilneşte cu aninul
poate vegeta destul de bine chiar şi pe formaţiile calcaroase. Ctteodată, alb.
creşte şi pe terenuri aci de, turboase. Cerinţele ecolcgice. CreŞte intr-un eli·
Temperamentul. Poate suporta mai multă umbri re decît aninul negru. mat rece şi umed de înălţime, mulţu­
Importanţa destul de redusă. Din punct de vedere cultural, poate fi folosit mindu·se cu un sezon scurt de vegetaţie.
ca specie de primă impădurire pe coastele erodate, chiar calcaroase, de·a Este puţin pretenţios fatA de sol, rezis· a d
lungul torenţilor şi la fixarea conurilor de dejecţie; de asemenea, este indicat ttnd şi pe stincării şi gtohotlşurl; prefe· Fig. 89- Alnus ulr/dll OC.:
şi pe terenurile aluvionare şi prundişurile din regiunea de dealuri şi munte. ră insă terenurile umede, dirt care mus· d - lufer: b - frun'll; t - •mentl muc:ull
leşie apa. tnflorift; d - eonutete fradUere: e - fructe
(din Utl) :f - fruct m.lrft :..,- pl1ntull
ALNUS VIIHDIS OC. - Anln de munte, Liliac de munte Temperamentul de lumini.
1mp?rlanţa. Avind o înrădăcinare p11ternică ti întinsă , tmpiedică erodarea
Arbust indigen (fig. 89). solulUI; poate astfel, si! fie folpsit pentru fixarea coastelor surpătoare ale
Mt'Srimea pfnă la 3 m, sub formă de tufă cu tulpini uneori lirltoare, elastice, torenţilor şi groholişurilor din rc!giunile tnalte muntoase.
putind rezista bine avalanşelor şi viiturilor de pietre.
f, •
~.
v'
IU-.
~· 170 ANGIOSPERMAE
I'AG.ACEAE 171
~
...'•' t Fam. FAGACEAE A. Br. In general, stnt arbori ce prezintă o deosebită importanţă forestieră şi
economică, putind fi folosiţi şi ca arbori ornamentali.
Cuprinde arborî de talie mare şi mai rar arbuşti, originari din regiunile
temperate şi călduroase ale emisferei nordice. Excepţie fac cîteva specii de
'. FAGUS SYLVATICA L.- Fag
Quercu.s, care tn Malaesia depăşesc Ecua,torul : genul Nothofagus este singurul
' reprezentant tn emisfera australă din Fagacee, care se intinde in extremele Specie i1Yj,~eo4 ifîg. 91). ·
sudice ale Americii, Australiei şi Noii Zeelande. Mdrina!a~ ste' un arbore de talie mare, putînd atinge tnăljimi plnă la
' Au mugurit alterni cu solzi imbricaţi, frunzele simple, cu nervaţiune pe- 40 m ~i diametre de peste 1,5 m. -
nală, rareori intregi, mai mult dinţate sau adînc lobate, caduce sau persis-
.
••' tente. Flori unisexuat-monoice, cu un perigon alcătuit din 4-7 lobi; cele
Tnrdd4ciruueo. in primii ~ ani este pivotantă, apoi devine fasciculată,
cu ramificaţii laterale mult întinse la supraJajă, din care se dezvoltă rădăcini
' mascule, tn amenli sau capitule, cu 4 sau mai multe stamine; cele femeie ce se tnfig adtnc în sol sau pătrund prin crăpăturile stîncilor. Datorită siste-
'1 sint tnconjurate la bază de un involucru format din mai multe bractei şi mului radicelar puternic, fagul rezistă bine acţiunii vintului. Ancorarea tn
.' •.
.

'
stau ctte 1-3 grupate pe un peduncul comun. Ovarul cu 3 sau 6 loculi,
fiecare cu cite 2 ovule; după fecundare, numai un singur ovul se transformă ·
sol este şi mai bine asigurată prin c.g~em.tădăciDilor înt ce. arborii .llecinL
Tulpina in masiv strîns este dreaptă, cilindrică, spălată de crăci ptnă la
1 tn sămtnţă, iar ovarul tntr·o achenă. Fructele achene, sînt acoperite total mari tnălţimi. La unele exemplare, se constată bifurcarea Julpinii tn urma
; -î sau parţial de o cupă lemnoasă, care a luat naştere din involucrul bracteal. pierderii vtrfului din vreo cauză oarecare.
'l .•
Maturatia anual ă sau bienală. Scoarţa pe tulpină este netedă, cenuşie, cu .pete mari albicioase, datori te
unor liche.ni crustacei, este subţir~ anu formează ri tjdom.declt rar şi la virste
••
'. Această familie cuprinde arbori de o mare valoare culturală şi economică,
craci!Of"Căiute, prezintă două dungi negricioase ce attrnă
"i• dintre care tn flora forestieră a ţării noastre interesează genurile: Fagus, tnaintate; pe
1• Castanea şi Quercus. ca lungi lăsate tn jos.
izolaţi este Jii'~9,3 ~runzi~-şi-bogată In crăci,
'•
~ coboară pînă tn părjile joase ale tîîpîrîî,; în stare de masiv, ramurile prin·
'. Genul FAGUS L.
cipalc sînt Indreptate în sus. Obişnuit, 1a arborii mărginaşi, crăcile laterale
~
S·au identificat cea. 10 specii originare din regiunile mijlocii mai căldu­ dinspre lumină stnt orizontale şi dişpuşe . disti~-intr·.un s!n.t:I!LP.!~..
roase al&- ionei temperate din emisfera nordică. Dintre acestea, cîteva sînt f:lf~erti su~th:J, gen~9..9 lenti~ele albi<:ioa_se, spre -.:rrr pul!escenj~
!1 localizate fn ţinuturi' tndepllrtate unele de altele, în Europa şi Asia Mic.ă,
~ sau g a ri, la bază cu un inel circular ramas dupa caderea solzi,!pr mugurelu1
>
tn părţile răsăritene ale Aşiei (China şi Japonia), iar altele în părţil e estice din care au luat naştere; pe Ungă lujerii lul)g\, Jagul prezintă Şi brahiblaste.
; ale Americii de Nord . . MugurJLlung-fusiformi, mliJ'i de 2-3 ciT), foarte depărtaji de ltij@h şi a~':'
Sînt specii foarte ~~ţe 6 IA umbră, rei~JlY iubitoare de căldură, dar zaţi spirala! Pk lujer~i ·lungi terminali, şi distic pe cei laterali. Cicatricea
nu suportă seceta. mică cu 5 urme fasciculare, din care 3 sînt grupate la mij loc.
Au tnrădăcinarea piyQW:!l·lrasapUi., scoarţa netedă, obişnuit nu formează Frunzele, sînt oval-eliptice, de ~10 cm lungime, a~;LII~- 1~ bază tngustate
sau rotunjite, pe margini aproape intregi, ondulate sau distantat-denticulate,
ritidom dectt la bătrîneţe; mugurii ;Uterni, fusiformi~Frzele sînt caduce, cu 6-7 (12) pere:chi de nervuri laterale drepte; .In tinereţe, prezintă peri moi
•
mai mult intregi, dispu~i••lal pc '"i!t!:ii terw} '!i) i şi i · pe lujţţji lateraU. pe ambele feţe şi stnt ciliate pe margini; mai ttrz!u. pe faţă rămtn gla~re·
Florile IU!isexual·mono•ce (fig. 90); cele mascule grupa e la lucitoare, iar pe dos cu smocuri de peri in' axilele nervuri lor; spre sftrş•tul
vîrful unui peduocul lung, pendent, fiecare floare cu un ~::~~~~~ verii, devin pieloase; pejiolul este de cea. 1 cm lungime. Frunzele sînt !ijQF· _
c,!!j=1..1Q!llşi ~16_şl<!!!l.i.!l!; :1• femeie ctte ~S!l' mai ales la arborii tineri.
·.
Flg. 90 - Dlagram4 flb- tnconjurate de numeroase bractei unite la bază,
ra/4- Fag:
iJ.'.!.~ ~ dau o dată cu_ înfru~ir~a... prin aprili~:.'E~;
o, b, • _ lnvolucru broetul: formtnd un involucru cu patru diviziuni, stau pe pnnse de un ~duncul. runJt; pen·
P - P«'"'" un peduncul scurt, fiecare floare fiind alcătuită . gonul florilor in lacinii spinecate pfni aproape
dintr-un perigon neregulat-laciniat şi.uf1 ovar trigo- , de bază şi prevăzut cu peri deşi; . femeie, cîte două şi mai rar trei,
1 nal cll trei loji biovulat~ ~i__lrei stile alqogjte. Pruc- stau erec! pe pedunculi scurţi, tnconjurate de un involucru ruginiu-păros,
J

•
·-{ • tele\<Ufrli!>. achene, cu secţiune Iri unghiulară, stau
ctte cl'ourtnchise complet tntr-o cupă, acoperite cu
cu apendiculi slab jepoşi.
Fructele Girul), achene tn trei muchii, brune-roşcate, de 1-1,5 cm, stau
cite una sau două tnchise complet irrtr-o cupă de cea. 2 cm, prevăzută cu
prelungiri subulate sau folîacee. Maturaj ia anuală. apendiculi subulali. La maturitate, cupa se desface la virf in patru valve.
Genninajia epigee. lntr·un kg, se găsesc 3 ~ 000 bucăţi de jir. Miezul fructelor este comestibil,
1
•
1
·-
.. ' '·''""". ...... . putind să fie folosit la extragerea uleiului alimentar. De remarcat că sămtnja
1
f '
t '
{ ......... ._....
./
•
,

•
\
P"OACUE 11)

Fig. 91- F411U Sflloatlco L.:.

• - luJer ti m-.rur,l: ti - clc•triC41l (det.llu): ~- frunz.e ti lnnoresC'VIte! d - flo•re mneull;
• - flo•re femeii: 1- fr·ucte tn cupl dallcutl: C- ftud, • - JllaptuJI
d Balcani. Trece foarte puţin spre răsărit şi" nord dincolo de o linie ce uneşte
conţine o substanţă toxică (fagina), care, atunci cind este consumată tn can-
titate mare, produce ameţeli.
Ma(f!!{}jla tn septembrie-QCtombrie; imediat după coacere, fructele se şi
lmprăştie.
Maturitatea arborilor izolaţi are loc după 40 de ani, iar in stare de masiv
•
pe la ~ de ani. .
fericdicj[.ai~./!I!Ei.i/.ialliei 4--6 ani. In intervalul dintre două fructificaţii
abundente, se produc fructificaţii
mai slabe, numite stropeli.
• f _uttret;J ger_m~naf..it,!{I destul de mare, intre 50 şi 70%; se păstreaz.ă. numai
ptna pnmhara.
{ierminaf~ epigee; plantula prezintă două cotiledoane mari, reniforme.
pe dos ''argintii-tomentoase.
Uisliir.eşie. slab şi numai în tinereţe; nu drajonează. Neputtndu·se conta
pe regenerarea din lăstari, se tratează obişnuit în codru.
CreşterffL.tn tnălţime redusă la inceput, se accentuează abia tn deceniul al
111-lea. Intre 30 şi 60 de ani, creşterea ajunge pină la 0,80 m anual. La noi
In ţară, tn staţ iuni optime de vegetaţie, la virsta de 120 de ani, arboretele
de fag realizează o productivitate lemnoasă de cea. 10 m3 pe an şi pe hectar.
J,.onger;Uaf&!! obişnuit 200-300 de ani, dar excepţional poate depăşi 500 de
ani; partea centrală a trunchiului este tnsă cuprinsă de putregai destul de
devreme.
Lemnul, fără duramen evident, este alb-roşiatic şi prezintă raze medulare
ca nişte ape lucioase. Citeodată, formează un fals duramen, aşa-zisa .,inimă
roşie". Pînă tn prezent, nu se cunoaşte cauza adevărată a acestei coloraţii.
Este un lemn cu textură fină şi omogenă, dest1-1l de dens, cu fibră scurtă,
uşor lizi bil, cu elasticitate şi duritate mijlocie, are o mare. putere calorifică,
dar putrezeşte uşor. Datorită structurii uniforme, se poate usca, impregna,
curba şi presa tn bune condiţii. Se întrebuinţează pentru loc, la traverse de
cale ferată , ca lemn de lucru in rotărie, dogărie, la fabricarea jucăriilor etc.
Traversele de cale ferată impregnate cu substante antiseptice durează peste
20 de ani. Prin aburire şi tndoire se poate folosi la fabricarea mobilelor curbe,
iar prin derulare, aşchiere şi incleiere se
pot obţine numeroase produse semi·
fabricate ~ placaje, lurnire, plăci aglomerate, lemn densificat etc. Supus dis·
tilării uscate, din lemnul de fag se extrag gudroane, acid acetic, alcool metilic
şi alte substanţe chimice. Pe zi ce trece, lemnul de fag găseşte tot mai multe
intrebuinţări.
Arealul. Este specie exclusiv europeană,
întinzîndu·se din Spania ptnă tn
hotarul estic al ţării noastre cu sudul Peninsulei Scandinavice (fig. ~;
aceasta se datoreşte faptului că fagul nu poate suporta climatul excesiv con·

f b
h
ti nental care domină ace.le regiuni.
La noi, este specia cea mai răspîndită, ocupînd peste 35% din suprafaţa
păduroasă a ţării. Acoperă cea mai mare parte din regiunea dealuri.lor, ince-
pind de la circa 300 m şi ridicîndu·sespre munte pină către 1 400 m altitudioe.,
g- In regiunea colinelor joase, intre 150 şi 300 m altitudine, apare numai Sili
plicuri sau izolat pe văi inguste sau pe versan\ii nordici răcoroşi şi U.tl*i,
Foarte rar se tnttlneşte pe dealurile Măcinului din Dobrogea, in pid11rw.
.
174 ANGIOSPE~MAE

'

,. ~·

..
<
...
...
<.:>

l'ig. 92. -Areal:

...
- -- Pţ~~U$ şglootlea L. (amellorl t) ·-
...... Pagus orl~nl411s Llpsky

Bucovăţ de ltngă Craiova, în pădurea Stirmina lîngă Turnu-Severin etc. Mai

apare excepţional şi in plină cîmpie, cum sint exemplarele izolate de pe
malul lacului Snagov.
Creşte obişnuit in arborele ·pure numite făgete; spre munte, se amestecă
<:u bradul sau molidul, iar in părţile joase, cu gorunul şi carpenul. Pe alocuri,
ia parte la alcătuirea pădurilor denumite "şleau de deal", ctnd se. amestecă
în afară de gorun, cu carpenul, frasinul, teiul, ulmul, paltinul, jugastrul etc.
In general, formează un brîu aproape continuu, denumit subzona fagului,
care face legătura . şi tranziţia între subzona gorunului şi cea a coniferelor.
Cerinţele ecologice. Este o specie relativ pretenţioasă faţă de climă şi sol.
Pretinde o umiditate atmosferică ridicată, (70%) cu precipitaţii abundente
şi dese, peste 600 mm. Cere o temperatură medie anuală mai ridicată decit
molidul, dar nu suportă seceta. Este sensibil la geruri şi arşiţă; gerurile prea
mari ii produc gelivuri, iar arşiţa cauzează pirlitura scoarţei la exemplarele
brusc izolate. Suferă de tng)!eţuri tirzii, care pot distruge adeseori in masă
tinerele plantule şi intreg aparatul foliaceu abia format. ·
In general, făgetele noastre găsesc-optimul climatic în regiunile cu un cli-
mat continental atlantic, cu umiditate atmosferică ridicată . ln condiţii cli-
matice bogate în precipitaţii şi umiditate atmosferică, fagul reuşeşte să coboare
ptnă spre cîmpie, iar in regiunile cu veri uscate şi călduroase rămtne ca specie
de dealuri inalte şi de munte. Acolo unde ·umiditatea atmosferică şi preei-
 FAGACEAE
176 ANO!OSP!~MAB

pitaliile stnt tn eJtces, iar temperatura medie anuală este coborîtă, fagul logice. Pfni tn prezent, a fost
semnalat In Oltenia fi Banal,
pierde obişnuit terenul tn favoarea molidului. In acelaşi timp, fiind o specie nordul Moldovei etc.
cu o transpiraţie foarte ridicată şi avind un semin\iş extrem de sensibil, nu var. purpurta Alt. Se ca-
se poatt intinde şi menţine in staţiunile expuse insolaţiei puternice şi racll'fizeui prin ftunze pur·
tnghe\urilor ttrzii . ' purii: este folosit frecvent
Vegetează bine pe soiuri brune de pădure şi podzoluri secundare slab aci- prin parcuri fi gridinl, fiind
mult pretuit pentru aspectul
. · dificate, luto·nisipoase ptnă la lutoase, reavăne, fertile, profunde, acoperite dău decorativ.
cu o floră de mull; uneori , apare şi pe rendzine, pe soiur i scheletice sau
pe podzoluri gălbui, puternic acidificate, cu un covor aproape continuu de FAGUS ORIENTALIS
afin (VatXinium myrtillus). In optimul de vegetaţie, se arată oarecum indi- Llpsky -Fag oriental,
ferent faţ ă de substratullitologic; tn schimb, spre limita latitudinală nordică Fag de Caucaz
• şi cea alti tudi'nal ă a arealului său de vegetaţie, unde căldura devine factor
i limitativ, fagul manifestă o vădită preferinţă pentru soiurile formate pe
.•
• calcare. Deşi are un consum de apă foarte ridicat, mult asemănător laricelui
Specie indigeită(fig. 94).
Se deosebeşte de fâgul
şi superior molidului şi bradului, totuşi nu poate creşte pe terenurile prea
comun prin:
umede, fn turbării sau in staţiunile eltpuse inundatiilor.
Temperamentul pronunţat de umbră (este socotit cel mai de umbră foios Coroana mai tngustă,
dintre specii le forestiere indigene); se poate mulţumi in stare de masiv cu cu aspect mai piramidal.
1/60-1/85 di'n luminozitatea totală. Fiind atit de puţin pretenţios fală de Lujerii mai viguroşi şi
'lumină, formea.ză coroană cu frunziş des; din această cauză, arboretele fn mătăsos-pubescenji pfnă
vtrstă şi cu consistenţă plină sint uneori cu totul lipsite de pătură erbacee in iarnă.
şi de etajul arbustiv. Puieţii fiind sensibili fală de geruri şi arşiţă, regenerarea Frunzele relativ mai
nu poate avea loc decit sub masiv. De multe ori seniinţişul instalat sub arbo- mari de 9--15 cm lungi-
relui matern ajunge să îndeplinească rolul de subarboret. me, cu 7-1 4 perechi de
Villlimările. Fagul are mulţi inamici. Dintre cei mai frecvenţi dăunători nervur i secundare, curba-
·criptogamici se amintesc: Phytophtora omnioora care atacă frunzele tinere te ev ident inainte de a
şi coti ledoanele plantulelor; Nectria dilissima produce cancerul. Dintre insecte: ajunge fa margi nea frun- a c ti
Mikiola fagi produce gale pe frunze, Orch$tes fagii roade mugur ii şi peţiolul rei. k
frunzelor; Dasychira pudibunda distruge frunzele tinere. De asemenea, înghe- Fig. 94 - Fagus orlt,.lalls Llps y:
\urile tîrzii cauzează pierderea frunzişului la arbori.
Florile mascule au pe.. 0 _ luJer: b _ frunz.l: e _ floare muc:ul• : 4 - fructe: ti cup!
rigonul divizat cel mult d.sllcutl
Importanţa. Din punct de vedere forestier, fagul este una din speciile prin- pe 1/3 de la virf şi foarte ..
cipale ale pădurilor ţării noastre. Pentru a satisface cit mai bine cerinţele păros, aşa că inrlorescenlele apar ca un ghem atb;cros de puf; Infrunzeşte
economiei nationale, actualmente, se urmăreşte innobilarea arboretelor de şi tnfloreşte cu 2-3 săptlimtni mai devreme decrt F. sy/~1~: . ..
fag prin introducerea unor specii mai productive şi mai valoroase,. cum ar fi : Fructele sînt tnchise tntr-o cupă păroasă , care, pe lîngă g~rmpu ob1ş~urţr,
molidul, bradul, laricele, duglasul, gorunul, paltinul etc. Pe de altă parte, prezintă în. partea inferioară apendiculi lăţiţi ca nişte frunzrşoare verz1, pe-
\infndu-se seama de faptul că fagul are o tnrădăcinare puternică, iar frun- ţiolate şi mult alungite.
zişul său bogat tn calciu se descompune uşor, se recomandă a fi introdus in
tiislăreşfe relativ puternic şi drajonează destul de bine.
arboretele pure de molid, pentru a reduce pericolul vîntului şi a tmpiedic.a
.acidificarca solului. Creşterea mai viguroasă decit la fagul comun. . . , .
De remarcat că fală de t recut, cind fagul era apreciat numai ca lemn de Arealul. Originar din sud~tul Peninsulei Balcanice, nordul As1e1 M1cr,
foc, in anii de democraţie populară, el tş.i găseşte utilizări din ce in ce mai Caucaz şi Crimeea (vezi fig. 2). .
La noi, se întllneşte rar de tot ma• ales in padunle de fag comun dm
V • •

largi tn industria prel ucrătoare de lemn, stind la baza dezvoltării marilor

combinate de la Blaj , Găl ău ţaş, Preajba, ~m. Vilcea, Balta Sărată etc. sudul Banatului. '
Fagul este in acelaşi t imp un foarte decorativ şi impunător arbore ornamental. Cerinţele eco/ogice. Este mai puţ in rezistent la ger decit fagul comun, dar
suportă mai bine căl dura şi uscăciuJJea. · V • • • •

YAIUU AT I $1 FOI(ME
Fagul oriental poate să lie introdus cu succes in padunle dm staţrumle
f. uut:O/krml$ C. Georg. el Tătăranu. Este denumit fag alb sau făgărlti. Se caracterl-
~•zl prin scoarta albli·c:relacee. Reallzeazl trunchiuri frumoase, cu deosebite alil ill lehno· mai călduroase şi mai uscate.

•
178 ANOIOSPERMAE I'AOACEAE . \79

FAGUS TAUIHCA Popi.

Lujerii muchiaţi, In mod obiş­
nuit glabri, cu lenticele rare al-
Este un hibrid tntre F. sylmtica şi F. orientalis, prezentind caractere inter- bicioase. . . . . t t•t
mediare tntre aceste două specii. Are frunzele asemănătoare fagului oriental. Mugurii alterm, d•stlc•. ur 1:
dar de dimensiuni mai reduse; perigonul florilor mascule este divizat plnă ovoizi, aculi, acoperiţi deZ:-Jsolz~.
la 1/2, iar apendiculii foliacei ai cupei stnt aproape liniari şi nepeţiola\i. stau deplasaţi lat~ral !ala de CI·
Este răsptndit tn Balcani şi Crimeea, iar la noi creşte sporadic prin Banat. catricea mare, tnunghJUiar-rotun-
Oltenia, Muntenia şi Dobrogea. jită şi cu trei grupe de urme fas-
ciculare. .
Frunzele oblong-lanceolate, ~ar~
Genul CAS.TANEA Miii. de 8-18 cm, pe margin~ cu dm\1
rari, lung-spinoşi, nervalJUne foarte
Se citează cea. 10 specii, ongmare din emisfera nordică, răspîndite in proeminentă. - . b
Europa meridională, Asia Mică, Algeria, Asia orientală, inclusiv J aponia. Florile· unisexuat-mo~•ce da~
precum şi tn părţile sud·estice ale Americii de Nord. prin iunie; ~ele mascule m amenl~
Sînt arbori iubitori de căldură, pretenţioşi faţă de sol şi umiditate, rezis- erec\i, gălbu1, lung• de ~0-30 cm,
tenti la umbră. lnrădăcinarea destul de pu_ter~ică. Mugur!i distici sau spirala\i. cele lemele, verzi, stau c1te 2-;-3 la
ovoizi. Frunzei~ caduce, Janceolate, ascut•t·dmlate. Flonle umsexuat-mono1ce baza amenl.ilor masculi, tn?>nturaţe ...
(fig. 95); cele mascule alcătuite dintr-un caliciu campanulat cu şase diviziuni de un involucru verde cu spm1lung•.
şi 10-20 de stamine, sint. grupate tn amenti lungi, ere:cti; cele feJ!Iel~. cîte Fructele (castane) sint achene glo-
J-3 Intr-un involucru spmos, aşezate la baza amenţJior mascu!J, fiecare buloase de 2-3 cm, brune·întune-
floare fiind compusă din şase sepale, şase staminodii şi un ovar cu şase loji cate cu un vtrf scurt, purttnd restu-
biovu late. Ovarul e tngustat tntr·un sti l scurt cu şase ramificaţii stigmati- rile 'stigmatelor, stau cite 1-3 în-
fere. Fructele achene, stnt tnchise ctte 1-3 tntr-o cupă aproape sferică, pre· chise complet tn involucru l trans-
văzută cu spini lungi, tnţepători. Sliminta este comestibilă . Maturat ia anuală. format intr-o cupă globuloasă ac?-
Germi na\ ia hipogee. Lăstăresc puternic şi drajonează. Longevitate mare. perită ţu ghimpi deşi. Se coc !n
Speciile de castan fiind iubitoare de căldură, octomb)-ie, cind cupa se desface 1.n
Fig. 95 - D~ramll (1&- cultivarea lor este limi tată numai in regiuni cu patru valve. Sămtnţa este comestJ·
rald - Castan : un climat mai dulce. bilă fiind mult apreciată in aliJ!Ien-
d, b, c - lnvolucru
p - perlron
br•ctu.l : ta\i~. Un castan tn plină · matuntate
CASTANEA SATIVA MIII. (C. """" Gaerln.) - poate produce circa 100 kg fructe
Castan bun anual. .
Maturitatea arborilor _tn m.a~·~
Specieindigenă (fig. 96). are loc la 40-60 de ani ŞI lruc\Jh~
Mărimea. Atinge uneori înălţimi de peste 25 m la 2-3 ani o dată; izolat, inc~pe_sa
şi diametre foarte mari. fructifice de la circa 10 am, 1ar
1nrifdllcinarea la inceput tipic pivotantă,
dez- după 20-25 de ani, aproape anual
voltă apoi ramificatii laterale puternice, care pă­
şi . abundent. .
trund adinc în sol. Capacitatea germinatwă de 50- a c d
Tulpina dreaptă şi cilindrică, mai tîrziu se în- 60%. . Fig. 96. _ Cas14nta sni!OCI MIII.:
groaşă mult, dezvoltind ramuri viguroase, care Germinaţia hipogee. _ lu)tr cu muturl: c - tujtr n• fruad tl flori;
G 4 - fr'Ud. deiebb
formează in stare izolată o coroană deasă şi lă­ LAstdreşte puternic ptnă la 80-100
bărţată, ce se intinde mult în lături, asemănă·
!oare cu a stejarului pedunculat. Ramurile ba- de ani, dar drajonează .d:st~l de.sl~!· de 5 ani realizînd tnălţimi ptnă la 5 m.
Creşterea foarte achva, a Vlrs_ . tnă la 1 200 de ani.
zale stnt aproape orizontale.
ScoorJa cenuşie-verzuie, cu pete albicioase ; la
Longevitatea foarte mare, .Puhnd SJW~t P.tnchis prezintă tnsuşiri bune,
bătrinete, formează ritidom brun-cenuşiu-tncbis. ca::7Jn~c ~~~~~~~o~nfe)~\ ~e d;;:~~nPoa~navea niulte ~trebuinţări - mo-
adtnc crăpat. bilă fină, dogărie etc.
 \
180 ANOIPSPe~Uo~.U
A realul. Este o specie meridională, originară din jurul Medileranei, cu un
areal ce cuprinde Europa sudică peninsulară, trectnd putin in nordul Africii
tn Algeria, iar spre răsărit se intinde tn Asia Mică şi Caucaz. Prin cultură
a fost răspîndit mult spre nord pînă tn sudul Norvegie.i. Pînă de curtnd, se
presupunea că la noi in (ară, castanul ar fi fost introdus pe vremea romanilor.
Cercetărîle paleontologice recente au ar~tat tnsă ~ el figura in regiunea
Baia-Mare şi tn vechile păduri pliocenice, aşa că poate să fie considerat
,c a specie !n~igenă. Creşte şi in depresiunea subcarpatică a Olteniei (la Tismana,
Polovrag• ş• Cerneţi).
Se lnttlneşte cultivat şi in alte centre, unde suferă tnsă obişnuit de inghe\.
Cerintele ecologice. Are nevoie de statiuni adăpostite, cu un climat cald
şi umed. Este pretentios faţă de sol; unii autori Il consideră ca o specie cal-
cifugă; poate creşte însă şi pe soiuri formate pe calcare, cu condiţia să fie
bogate In săruri minerale şi in special tn potasiu, şi să dispună de o sufi-
cientă umiditate.
Temperamentul de umbră; la noi, cresctnd In afara limitei nordice a ariei
naturale de distributie, se comportă mai mult ca un arbore cu temperament
mijlociu.
Vi!.tdmiirife. Nu se 'semnalează vălămări importante. Ciuperca Diplodina
caslanea provoacă uneori cancerul tulpinii şi al ramurilor.
Importanţa. Din cauza rarilălii lui, castanul prezintă o importantă fares·
tieră redusă. Ţintnd însă seama de calităjile deosebite ale lemnului şi de
valoarea fructelor, tn viilor, cultura lui, tmpreună cu gorunul şi telul, ar
putea fi extinsă in statiunile ferite de gerun. Este un foarte frumos arbore
ornamental.
Tn jară, se mai tnttlneşte cultivat prin parcuri şi Castaneadentata Bockh.,.
o specie americană din regiuni mai reci, care este mult mai rezistentă la
geruri; are frunzele oblong-lanceolate, de 12-24 cm lungime, la vtrf acumi ..
oale, pe margini grosolan serate.
Genul QUE~CUS L.
Din acest gen se cunosc peste 200 specii de arbori şi arbuşti, cu foarte multe
subspecii, varielăji şi forme hibride, ce formează o zonă de-a lungul regiunilor
temperate şi subtropicale din emisfera nordică; se intind şi in tinuturile
tropicale ale l ndoneziei, iar citeva specii trec Ecuatorul tn America de Sud.
Tn tertiar, prin părjile tării noastre, se găsea un număr de 22 de specii,
care lnsă s-au imputinat in urma perioadelor glaciare din cuaternar, rămtntnd
- astăzi numai 9 specii spontane; pe lîngă acestea, la noi au mai fost introduse.
prin cultură tncă 23 specii exotice, aşa că in total se Intilnesc 32 de specii.
Pe glob, stejarii sint repartizati cu totul inegal. Europa păstrează spontan
numai citeva specii, pentru ca numărul lor să crească in părţile orientale
al~ Asiei, realizJnd maximul in regiunile sud·estice ale Americii de Nord
(de exemplu, tn Mexic peste 80 de şpecii).
SpllCiile ~lui gen manifestă o vădită preferi ojă pentru tinuturi mai calde.
Sint tri general prelenjioşi fală de sol şi au tnrăd~cinarea de obicei pivotantă .
Au lujerii cu măduva stelat-pentagonală, iar mugurii alterni, cu numeroşL
r
181
solzi. Cicatricea cu numeroase urme fasciculare reparti-
zate in trei grupe. Frunzele stnt ~!oare sau persistente,
de la adtnc-penat-lobale plnl la intregi. Florile unise-
xuat-monolce (fig. 97); cele mascule grupate in amenti a1
penden\i, fiecare floa.re ~vtnd un perigon cu ~7 lobi
şi 4--12 stamme (ob•şnu•l 6); cele femeie sohtare sau
grupate cite 2-8, avtnd ovarul cu trei loji şi perigonul 6
cu marginile putin dinţate. f:ructul (ghinda) o achenă sus- Fig. 97 -DiagramiJ
ţinută intr-un involucru lemnos (cupa), acoperită cu nu- floraltJ _stejar:
meroşi solzi imbricaţi,, liberi sau concrescuţi. Matura tia •. b, • _ lnvolucru
anuală sau bienală. Germina\ia hipogee. Lăstăresc pu- brecttel: P - perlgon
ternic. Temperamentul obişnuit de lumină. Lemnul cu
duramen colorat; la unete specii, tnlruneşte exceptionale calităti, atit pentru
lucru, cit şi pentru construcţii.
Prezintă o mare importantă economică, făctnd parte dintre arborii cei
mai de seamă din flora forestieră a globului. La noi tn ţară, cele nouă specii
ce cresc spontan ocupă aprqxim;ttiv 21% din suprafata păduroasă.
Jn general, speciile genului Quercus se hibrideaz~ uşor, aşa că tn natură
se intilnesc o multime de forme intermediare hibride.
CHEIE PENTRU DETERMINAREA SPECI/LOR DE STEJAR
la Frunze Intregi, mucronate la vtrl, lungi de 7-16 cm,late
de 2-5 cm, pe dos pubescente. Specie exotică ••...... Q. lmbrtcar/4
lb Prunze dintate sa u lobate ....... . .... .. ............ .. 2
2a Lobii fi dintii frunzei terminati prlntr·un virf subtire,
a lungii. Maluratla ghlndelor bienală. Specii exotice .. a
2b Lobii rotunJI ti sau acujl, cel m~lt Kurt.mucronati ...... 5
3a Frunze eu 2 (3) perechi de lobi ± perpendiculari pe nervura
mediană; slnurlle depli~ 3/4 din jumătatea limbului Q. paluslris
4
3b Frunze cu mal mult de 3 perechi de lobi .............. ..
4a Frunze cu 3 (4) peroc:hl de lobi adinci 2/3-3/4 din jumll·
tatea limbutul .................... .............. . . Q. coa:IMa
4b
Q. bortalls
.
Şa Muguri lncon)uratl de numeroase stipele lungi, lilamen·
toase, pel'$lstente. Frunze cu lobll ecurt·mucronajl. Lujerl
pubescentl sau toment~l ........................ .. 6
Sb .Mu«uri liră sllpele perolslente (sau numai cei terminall
cu citeva sllpele). Frunze cu lobii nemucronali. CUpa cu
solzii alipit!. .lolaturatia ghlndBioc anualil. Speeii indi-
7
gene ............................................. .
l''
·1
••
1 182 ANOLOSP!IUIU.I!
·• '
1 8a Frunze ou lobi sc:urjl, triunghiular!, aou11. Solzii cupei
alungllf, subulall, dlvergenll. M.aturalia fructelor bie-
nali. Sptc:le lndlgeni ............ ............... .. . Q. cerrls
Frunze ou lobi ovalf, oval-oblong!, acul! la virf, evident
piroase pe ambele fel•· Solzii cu.pei Ingust Janceolali ±
1
comprlmalf, numai cel de la bul dtlllipili. M.aturalia
1 gbindel anual!. Specie uotiol .............. , ... .. ..
Q. macranfhua
1 7a Lujerif anuoll glabrl
j L~i:~=~:~~ub~~~~-~~ _1~-~~~~i. ~~~~~-~~~ ~~~
8a Frunze ...u. sau cu pellol sc:urt plnl la 1 om. Gblnde
1 evident pedunculate. Solzii cupei cu marginile conc:res·
l III. Subgenul Lepidobalanus (Endl.) Oerst.
cu te, numai ou virful liber ........................ ..
l IV. Subgenul CycJobalanopsis (Oerst). Prantl. Acest subgen nu prezintă
8b Frunze ou pellol de cel pu\ln 1 cm lung,lme. Ghinde =il•
sau foarte sourt·pedunou a te. Solzii cupei liberi, necon-
erescut l ............. . ....... ..... ... ..... .. ..... .
1 8a Frunte cu fobii mijlocii ± orlzonlal patenli. pe dos, de
t un verde-cenu~lu sau albioloase ± sourt-pubescente, ou
peri rasclculatl , .... . ......... o •••••••••• •••••• ••• • Q. peduncuUfwra
Frunze pe dos verzi, la maturitate glabre sau cel mult ou
peri fasolculall. foarte mArunll In lungul nervurllor ....
IOa Solzii cupei ghcboşl formeazi Inele proeminente de jur
tmprejurul cupei ........... . . . ........ .... ....... . Q. pedunculiflora
IOb
So lzii cupei plan! sau uşor conveoşl. nu formează inele
• proeminente ............................. ........ . Q. robur
lla Frunze oblong·lanoeolate sau ovat-lanoeolate cu virful ±
treptat Ingusta!. nctngrlimlidlte la virful lujerilor, cu
l~bU ± acut!. SoltU cupei gheb~l (cel pulln cei infe·
rtort) ............ ....... .... ... .•.. .............. Q. tUUedoampii
llb Frunze obovate sau eUptlc-obovate, ou virful rotunjit sau
brusc fngu.stat ........ ... ..... , . ...... ........ ... .
12a Frunze de obicei romble-obovate, regulat fi scurt lobate,
plni la penal lldate, ~lativ subtiri, la bază cuneat·
fngustate. Solzii cupei mici, plan!, sau slab conveql Q. pdraea
t2b Frunze lat-obovate, cu margini sinuat-lobate, groase, pie-
loase, la bazl trunchiate sau uşor cordale ...... .... Q. po/ycarpa
13a Solzii cupei lat-llnlar·lanceolall, lu-lmbricall. dezlipili
de pereUI cupei. Frunze de obicei mari, cu 8-10 pereclll
de nervuri laterale, sesUe sau foarte scurt·pel.lolate
(la sp«ia tipicJ) ....................... . . ........ . Q. fraindlo
13b Solzii cupei ovat-lanceolali, strtns imbricalf fl alipili de
perelll cupei (sau num1t ou virful dezUpit). Frunze cu
3-7 perechi de nervuri laterale, evident pe!iolate ....
FAGACEAE 188'
.
14a Frunze de obicei relativ mici, de 4,~ cm lungime. Ghinde
seslle sau foarte sc:urt·pedunculale (plni la 8 mm).
Aehene de 8-18 mm lungime. Solzii cupei plani. Muguri
miel ••••••• o ••••••• o o o o o •• o o o o •••••• o ••••• o •• o •••• Q.pubacetu
14b Frunze de 8-16 cm lungime. Gbipde pe peduncull de (1)
2-8 cm lungime. Aeheoe de 20-40 mm lungime. SoWi
de la bua cupei ± bomba(!. Muguri relativ mari, ou
Q. virgillaM
4 --l; muchll ••••••• o •• • o ••••••••••••••••••• • o ••• o •
8
Cuprinzind foarte multe specii, cu o sistematică extrem de variată şi com·
13 plicată, genul Q~rcus a fost tmpăr\it in patru subgenuri:
1. Subgenul Erylrobalanus Spach.
11. Subgenul Cerris (Spach) Oerst.
9
importanţă tn cultura forestieră a patriei noastre.
Il
I.Sub( e nul ER YTROBALANUS Spach.
Cuprinde specii exclusiv din America de Nord. ..
Au frunze caduce sau persistente, intregi şi mai ales lobate, obişnuit lobii
ascuţiţi fiind terminaţi printr-un virf subţire, caracteristic; toamna, frunzele
10 se colorează intens de la galben pînă la roşu-purpuriu. Ghinda cu tegumcnlul
brun-roşcat la exterior şi tomentos pe partea interioară. Fală de speciile din
subgenul Lepidobalanus, sint mai puţin exigen\i, se regenerează mai uşor,
au o creştere mai rapidă şi o coroană mai deasă, lemnul este mai grosolan şi
sint mai rezistent i la atacul dăunătorilor.
· Dintre speciile acestui subgen, la noi in ţară s-au introdus prin cultură
Q. borealis Michx.; Q. palustris Muenchh.; Q. imbricaria Michx; Q. coccinea
Muenchh.; Q. uelutina Lam,; Q. falcata Michx, Q. maril41ldic,g Muenchh.;
Q. phellos L.
QUERCUS BOREALIS Miohx. r. - Sţejar r~u
12 Specie exoticd (fig. 98).
Mărimea l , pulind atinge uneori chiar peste 30 m inăl\ime.
1nrdddcinarea profundă cu numeroase răd.ăcini laterale, sub\ iri.
Tulpina dreaptă, cilindrică şi bine elagată in masiv strins ; la exemplarele
izolate, lrunclliul tşi pierde redi!udinea. Manifestă un pronuntat heliotro·
pism, din care cauză uneori, tulpinile cresc inclinate.
Scoarţa cenuşie se men\ine mult timp netedă şi subţire; spre maturitate.
formeazli crăpături distanţate ca la !ei. Procentul de coajă reprezintă. cel
mult jumătate in comparaţie cu stejarul.
Coroana mare şi cu un frunziş bogat.
LuÎerii roşii·bruni, lucitori, cu lenticele gălbui.
Mugurii roşii·bruni de cea. 6 mm. ovoid-obtuzi.
. '

Fig. 98- Quercus bortQ/Is Mlchx. 1. :

.o - lujer: b - umW'I ~u frunz.e şi flori femeJe1 • - frvct t i <wpl 185
Quer= borttJIIs var. mDXIma Sa111.:
4 - CM) I : t .... flltt
Frunzele eliptice, lungi de 11-22 cm, cu 4--5 perechi de lobi adtnclli pînă
la mijlocul jum.ătăţii limbului, scurt ş! neregulat lobulaţi şi terminal• cu
virfuri prelungite. Pe faţă, sint vcrzi-tnt unecate, iar pe dos ver~i-gălbul-deschis
prevăzute la subsuoara nervurilor cu smocuri de peri ruginii. lnfrunzeşte
mai ttrziu decit stejarii noştri, fiind astfel ferit de îngheţurile de primăvară.
Toamna, frunzele devin coriace ~~ se colorea~li tn roşu, fapt pentru care este
apreciat ca arbore ornamental. .
Plorile femeie obişnuit ctte două la subsuoara frunzelor de pe lujerii în
curs de creştere.
Fructele (ghindele) la Q. borealis tipic sint scurt-pedunculate, lat-ovoide
sau emisferice, de cea. 2 cm, cu tegumentul gros, brun, a~at cam 1/3 într-o
cupă de formă oarecum conică, spre deosebire de var. maxima Sarg .• la
care ghindele stnt mai mari şi stau tntr-o cupă plllt-turtilă şi puţin adîncă.
Maturaţia bienală.
Maturitatea arborilor tn masiv la 25---30 de ani.
Periodicitatea arborilor izolaţi aproape anuală, iar in stare de masiv ia
2-3 ani; fructifieaţia destul de abundentă.
Creşterea este foarte viguroasă, chiar mai repede dectt a cerului, plantula
ajungind in primul an pTnă la 50 cm tnălţime. La 60 de ani, produce acelaşi
volum de masă lemnoasă ca gorunul la 140 de ani.
Longevitatea peste 300 de ani.
Lemnul cu duramen gălbui-brun-roşiatic, este greu, potrivit de tare şi
destul de durabil; fiind mai poros şi crăpind puternic, rămîne de o calitate
inferioară celui produs de stejar şi gorun; poate avea totuşi o largă întrebuin-
ţare ia t raverse, placaj. mobile, caroser ii etc.
Arealul. Originar din jumătatea estică a Americii de Nord, inaintind de
la paralela de 32° spre nord tn Canada ptnă la 48° latitudine (fig. 99).
La noi, este cultivat obişnuit prin parcuri şi tn cîteva plantaţii mai in·
tinse, dind bune rezultate, ca de pilllă la Mihăieşti şi tn Pau:ul Neudorf
lîn(lă Lipova. Trebuie menţionat că stejarul roşu in trodus la noi apartine
mat ales varietăţi! maxima, care tn America de Nord creşte in regiuni ceva
mai calde. .
Cerinţele ecologice. Este o specie cu o largă amplitudine ecologică, puttnd
creşte atît tntr.un climat sublropical, cît şi tn cel temperat. In Europa. se
arată foarte rezistent la ieruri, dar se pare d suportă sccctele lu ngi mai greu
dectl Q. robur. Vegeteuă bine şi in condiţiile almosferice din centrele populate '

~+
(fum, g;ue). Putin exigent fală de sol, poate creşte la nevoie chiar pe tere-
e nuri săracii, nisipoJse. sau pe soiuri grele argiloase. compacte. Cele mai indi-
cate soiuri pentru stejarul roşu sint soiurile aftnate. nisipo·lutoase, reavăne,
o din luncile rîurilor. Nu suportă apa stagnantă. Deşi în staţiunile favorabile
c b d 1i liera stejarului roşu se descompune normal, contribuind la ameliorarea solului.
în staţiunile reci şi umede, pe soiuri sărace, liliera se descompune anevoie
şi formează humus brut, cum se observă spre exemplu in plantaţiile de la
Rtşnov· Braşov.
Temperamentul. Se comportă ca o specie nu prea pretenţioasă faţă de lumină,
suporttnd umbrirea mai mult decit stejarii noştri.
 l 186 ANOIOSPE~MAE PAOACEAE 187

Lujerii glabri, cu numeroase lenticele roşcate (nu galbene

.. o\
• bazală; se coc in anul al doilea .
12$ 1/Q
IQ
Fig. 99 - Areal :
- - - Qwr~.a _,o/lş Mfdur, f.
. • . . . . Qutrt~U lmbl'iCGF/a Mlc:h.x.
- - - - QUU(us fNIIIISirl• M.u~nthh.
Vdtămările Spre deosebire de ste· ·· · d' · f
sint dăuna te .de Oidium, iar ghindelc,J'::~~n~nt~~~~t~lnzegr~
atacate de Balan~nus glandium.
~::.:::r,otf;i tliil~n~:~f:iedr~~~;~~~!ere:~:~~ ~i ~: ~~~!:!~{:1~~d~~
in ~:~iusr:JÎ~~li r~stsr~. sttueaza in rindul specii lor exotice ce pot interesa
11Est~ ind icat s_ă fi~ folosit .ca specie principală de amestec_ Intim sau in
f cu!l - 1n regtunea dealunlor, acolo unde gorunul şi fag 1 t • b'
r~ ~r!~lep~e_:t!~ec~le ţăriSeicu precipitaţii m~i abundente, ~oa~~ăCC~: ~b~:
. t tmpte. vor evt!a cultunle pe soiuri reci săr
ŞI Jrea comp~cte, unde rezultatele rămîn foarte slabe '
ace, usca e
~ost folostt tn hibridări attt fn Uniunea Sovietică cÎt · J 0 •
~!~,;:::~ri~~~~~~:~:::e~apiditate de creştere şi rezist~nlă Î~ :e~ ~j,~~~~!~~
roşii-portocalii,
ca la specia precedentă) . Scoarta internă de asemenea roşcată.
Mugurii' elipsoizi, bruni-intunecat, păroşi in jumătatea su_perioară.
Frunzele eliptice sau obovate, mai mici decit ale speciei. precedente, de
7,5--13 cm lungime, cu (2) 3 (4) lobi alungili, prevăzuţi fiecare cu 3-7 dinţi
sau lobuli terminaţi Intr-un vtrf subţire; sinurile adinci, rotunjite la bază,
depăşesc mijlocul jumătăţii frunzei; pe dos .cu barbu le de peri evidenli la
intersectia nervurilor; toamna, se colorează tn roşu-aprins, păstrtndu-se astfel
pînă spre iarnă ttrziu.
Fructele sesile, stau cîte 1-2, la subsuoara frunzelor, sint lat-ovoide, de
numai 1-1,5 cm lungime, brune-ruginii·; cupa ingustat-gîluită In partea
Periodicitatea redusă şi fructiiica\ia bogată.
Creşterea mai putin activă ca a stejarului roşu.
Lemnul rezistent la putregai, este noduros şi puţin apreciat pentru lucru.
Arealul. Nu avansează aşa mult spre. nord ca Q. borealis. La noi, a fost
introdus In citeva parcuri, din regiunile Bucureşti, Cluj, Bacău, Timişoara,
Oltenia.
Cerinţele ecclogice. Rezistă bine la ger. Este o specie modestă, puttnd creşte
şi pe soiuri nisipoase, uscate, acide.
Temperamentul mai putin exigent fală de lumină; nu manifestă fototropism
atit de pronuntat ca Q. borealis, aşa că tulpina realizează forme mai drepte,
80
tnsă mai slab elagate şi coroane mai pline.
Importanţa. Lemnul şi. productivitatea nu satisfac pretenţiile economice;
tn schimb, culoarea frunzelor ce se păstrează şi in timpul iernii, ii acordă o
deosebită valoare decorativă.
s~~Fai _rareol_ri j__s!UERCUS X BENDERII Benllz
mat pu tn
\ Este un hibrid Intre Q. borealis şi Q. ţ()C(;inea. Prezintă caractere inter-
mediare. Astfel : frunzele sint mai lungi decit cele de Q. coccintB, cu 3-4
perechi de lobi, lobulaţi sau dintat-lobulali, au sinurile mai adinci decit
mijlocul jumătăţii laminei. Ghindele şi cupa asemănătoare cu cele de Q. COC·
cinea. ·
Acest hibrid a fost confundat cu Q. borealis; se găseşte cultivat frecvent in
Bucureşti ca arbore de alee.
t
~ 1 1'\UERCUS PALUSTRIS Muencbh. -Stejar de balti
kbore eJ«Jfic de peste 25 m (fig. 100).
Tulpina mai dreaptă deett la Q. borealis, iar coroana ia
piramidală.
obişnuit o formă

Sccarfa subtire, cenuşie-deschisă, formează tirziu ritidom putin crăpat.

~ERCUS COCCrNEA Muencl!b. Ramurile dispuse aproape In verticil; se elaghează anevoie.
Frunzele mai mici de 7- 10 cm, lung-pe\iolate, cu peţiol de 2-5 cm, cu
Specie eJ«Jticd. 2-3 perechi de lobi înguşti, iar si nurile larg rotunjite, foarte adînci, Inaintind
Mărimea a 1/.a, atingind inăltimi pînă Ia 25 m aproape perpendicular ptnă la 0,5 cm de nervura mediană; la bază lal<uneate,
Tulpina dre_aptă, f~ecvent acoperită de. resturile. ramurilor căzute. pe dos cu smocuri evidente de peri la intersectia nervurilor.Se colorează
Coroana mat bogata in ramuri şi frunztş decit la Q. borealis. toamna tn. roşu , mai deschis decit Q. borealis.

. .. . . ..
-.

188 •
ANOIOSPQitMAE
------------------------~P~
AO~A~C~U
~ E -----------------------189

Fructele scurt·pedunculate, ghinda mica de 1-1,5 eli\, emisfetlM. Se coc

In toamna anului al doilea.
Creşterea rapidă tn tinerete.
1 umnul destul de valoros.
Arealul. Se Intinde în sud-estul Americii de Nord, de-a lungul tluviului
Mississippi şi a afluentilor săi (vezi fig. 99). La noi, st tnttlr\eşte inttodus In
parcuri şi grădini botanic:e. .
Cerinţele ecologice. Este o specie .de lumină, rezislenlă la ger şi 'Sensibilă
la secetă. Pretinde multă umiditate, fiind in patria de origine singurul dintre
stejari care ocupă aluviunile depuse in urma inundatiilor.
Importanţa. Datorită frunzişului său caracteristic, poate să constituie un
foarte apreciat arbore ornamental. In ultimul timp, a rost folosit ln hibri·
dările el'ecutate la noi in jară.

Il. Sa b 1f e n a 1 CE R R 1 S (S pac b) O e rs t.
Cuprinde aproape numai specii din regiuni mai calde, mediteraneene.
6
c Au frunze ca duce, uneori marcescente, cu ctteva exceptii sempervirescente ;
a \
a marginea lobală, dinţată sau tntreagă.
Fig. 100 - Q~arcus pa/uslrls L. :
Fig. 101 - Quercus imbriaula Maturat ia de regulă bienală; cupa prezintă solzi alungi ţi, uneori tntepători.
o - frund; b - fruct; ~ - cupi
Mlchx.: Lemnul este mai dur şi mai dens decit al celorlalti stejari; fiind însă mai
o.& - rrunu; e - fruct tn cupl putin trainic, rămtne inferior acestora.

Fructele scurt·peduncul~t~, ghinda mică de 1-1,5 cm, aproape emisferică . noastră creşte spontan numai Q. cerris L.
Din acest subgen, tn tara
cu un virf ascut1t, aşezata mtr-o cupă turtită.
Maturaţia lot biena l ă.
'
~E~CUS CER~IS L. -Cer
Creşlerea In tinerete mai rapidă de la Q. borealis. Specie indigend (fig. 102).
Lemnul este inferior celui de Q borealis. Mdrimeo. l, putind ajunge ptnă la 35 m înălţime şi1,5 m grosime.
Arealul. Origina_r tol ?in jumătatea estică a Americii de de Nord,.avtnd lnrădăcinarea piyolantll, dar mai puţin profundă dectt la Q. robur.
u~ ~r~J mult ma1 _restnns_ deciţ Q. borealis, atit spre nord ctt şi spre sud Tutpina evident dreaptă, P.lină şi
tnalli, puUndu-se urmări ptni spre virf;
( ez1_ 1g. 99). La no1, se afla rar Introdus ca arbore de parc; ca arbore forestier frecvent prezintă crăpături longitudinale (gelivuri) şi rormaliuni ?"ceroase
oc upa s.~prafete restrinse la Paniova tn Banat tn parcul Dumbrava-Sibiu umede.
1a M1ha1leşli ele. ' ' ' Scoaria formează de timpuriu ritidom gros, pietros şi negrjcios, cu fundul
<:;erinţele I!CQ/cgice. Este m!li pret~nlios fală de sol şi umiditate; se arată crăpăturilor roşu-cărămiziu.
rflstent _fală de ger. Suporta b1ne mundaliile de scurtă durată nu tnsă apa
p •

s agnanta; creşt~ _pe maluri)~ rîurilor şi în Junci inundabile. '
lmp.~rta_n[a. F1.10d o spec1e foarte decorativă, se recomandă extinderea
ch~blt~dfll el '" fCJ!IUnea de clmpie şi dealuri joase. Se foloseşte tn lucrările de
1 n are de catre J.N.C.E .F.
__ţQuE~CUS IMB~ICARIA Mlchx.
Sp~c~e exolică (fig. JOI). . lucitoare şi aspră, pe dos cenuşii-gălbui-tomentoase, rareori glabre, totdeauna
Manmea a 11-a, ajungind pînă la 20 m.
Scoarta mult timp netedă .
Frun~le _oblon~i, de 7- 16 cm lungime şi 2-5 cm lăţime, cu mar inea
tn_treaga, rasfrtnta, cuneate la bază şi mucronate la vtrf, pe dos pubesc~nte.
Coroana strînsă in treimea superioară a tulpinii, alcătuită din puţine ramuri
lungi, cu frunziş destul de bogat.
Lujerii muchiati, cenuşii sau bruni-verzui, spre vfrf părgsi.
Muguril mlci, ovoizi, cenuşii-tomentoşi, tnconjurati de stipele lung-fila·
mentoase, persistente.
Frunzele oblon~-eliptice, de 5-15 cm lungime, cu vtrful tngustat. şi baza
cuoeiformL 'folurijitâ sau slab cordată, cu 4-9 perechi de lobi scurti, Iri un·
ghiulari, ascutiti, dintati sau lobulaţi, terminati într-un mucron; faţa inchis·
păroase pe nervuri; sint pieloase şi marce5cente; petiolul piuă la 2.5 cm,
prevăzut adesea la baZă cu stlpele roşcate.
Florile unisexuat·monoice; cele mascule in amenţi, cele femeie cite 1-5;
apar prin mai.

'
 FAGACEAE 191
Fig. 102 - Q.urcus cerrls L.:
a- lujer cu mucurl; b - ramuri (.U frunze tl frutte: c- lnflorescentl mascull:
mucull mlrltl: 4 -floare femeii mlrltl; f - fruct· 1 - copl•
t i - floare
A- cklaHu de cupl ' ' FrJ!flele ~cite 1-4, ingrămădite pe un peduncul foarte scurt; după
primul an , 7tlclcle sint abia cit un mugure, iar in al doilea an_. ctn<r se coc,
prin octombrie, formează ghinde din cele mai mari (de 2-5 cm) de culoare
brună:Ynchis.su virful trj,!ncbjat şi mucronat, iar baza ~nyexă. Ghinda stă
cam 2/3 intr-o cupă foarte mare, acoperită cu solzi alunviti şi recurba!i ca
ni ştţ ghimpi ner~la\i.
Frucfl/tcaţia ma1 timpurie şi mai deasă decit la celelalte specii (3-5 ani).
Datorită fructifica\ iei mai abundente, cerul se regenerează relativ mai uşor
decit stejarul şi gorunul.
Maturaţia bienală.
Puterea de germinaţie 65-75%.
Lăstă~ i · · drajonează.
terea foarte rapidă, intrectnd in primele deceni i stejarul şi gorunul,
aşa că in amestec ti depăşeşte şi poate chiar să·i elimine. La 100 de ani, in
staţiuni favorabile, produce in medie 7 ms pe an şi pe hectar.
Longeuilatro destul de redusă, 200-300 de ani ; tulpina formează de multe
ori la mijloc putregai chiar de la 70--80 de ani.
Lemnul cu textură grosolană, este tare, greu, puţin durabil in aer, dar
' foarte rezistent in apă, uşor fizibil, este mult inferior celorlalti stejari de
la noi; prezintă album lat, cu duramen brun-cenuşiu-roşiatic. Se fntrebuinţează
rar pentru lucru şi construcţii; tn schimb, este lemn de primă calitate pentru
loc , fiind preţuit aproape la fel cu fagul şi carpenul. .
Arealul. Este un element sub-mediteranean, fntinztndu·se in părţile sudice
europene, din nordul peninsulei lberice pînă tn Asia Mică (fig. 103).
La noi, vegetează in staţiuni diferite, in regiunile vestice şi sudice ale
ţ ării, de la limita dinspre silvostepă in timple pînă In regiunea de coline.
•
Se intinde din Maramareş pînă tn Banat şi de aici prin Oltenia ~i Muntenia,
apărînd chiar şi tn Dobrogea (fig. 104). Prezintă un areal asemanător cu al

Fig. 103- Anal:

- - - Quercut ctrriJ L. (amellont)
.. . . • . Quucu fra.intllo 'ren. (ameliorat)
· "

a .11
 •
•
.
193

gtrniţei. Tn părţile nord-vestice, prin Salu Mare, apare sporadic ca o specie

.. 1
de ctmpie, pentru ca tn restul teritoriului apusean ptnă in Banat să fie o
specie mai mult de coline şi dealuri. Tn Oltenia şi Muntenia de vest se intinde
din antestepă pînă la 500-600 m altitudine, pent.ru ca in Muntenia de est
..' . să rămină numai la ctmpie. Tn Dobrogea sudică, apare de asemenea pe supra-
fete destul de întinse. Formează obişnuit arborele pure denumite .,cerete",
•.
sau intră In compunerea pădurilor de amestec cu specii de stejar sau alte
foloase.
j Cerinţele ecologice. Fiind o specie sub-mediteraneană, pretinde un climat
1 mai puţin aspru, cu multă căldură estivală şi ferit de geruri prea mari care
J ti provoacă gelivuri. Dintre speciile de stejar de la noi, se arată cel mai sen-
sibil la geruri, attt în stare de puiet c;tt şi ca arbori virstn ici. Este un arbore
~ puţin pretentios fală de sol, datorită marii amplitud ini ecologice de care

1 "" dispune fală de umiditatea din sol; poate rezista pe soiurile argiloase, grele,
1 ..-....
~
compacte, cu variaţii mari de umiditate, excesiv de umede primăvara după
topirea zăpezi lor şi tn perioadele cu precipitaţii, şi puternic uscate în timpul
!' secetei. Pe Itngă faptul că poate pătrunde cu rădăcinile tn soiurile cele mai
1 .c
.. compacte, cerul dispune de o mare capacitate de absorbţie a apei în exces,

1
....."""
o
~-
eli -
cont ribui nd astfel la drenarea biologică a acestora . Pe de altă parte, el poate
să reziste secetelor mari din timpul verii, întrucît transpiratia se reduce foarte
1 -.
~
• <\:
~
mult in această perioadă. Nu suportă soiuri aşa de eompacte ca gîrnila, dar -
poate rezista la o mai pronunţată uscăciune atmosferică decit aceasta. In
a.. silvostepă, apare in depresiuni pe cernoziomurile levigate cu podzolire de
~

--"
"'... hidrogeneză, unde orizontul B. gleizat, foarte compact şi impermeabil, se
găseşte la mică adîncime; tn zona forestieră de cîmpie şi dealuri mici, creşte

-~"" .,:::. pe platouri şi depresiuni cu soiuri brun-roşcate puternic podzolite. La coline

şi dealuri mai înalte, se localizează pe soiurile grele, argiloase şi pe podişuri

--"
~
~
~
uscate. Pe măsură ce solul este mai profund şi mai afina!, iar orizontul B cu
podzolire de hidrogeneză este mai slab şi se găseşte la adîncimi mai mari,
cerul vegetează din ce în ce mai bine, primind in amestec şi a!,te specii mai
""'1 pretentioase ca: stejarul, fgorunul, carpenul etc. In cazul tnsă ctnd solul
devine tot mai compact, cerul este inlocuit treptat de gtrniţă. Cerul se poate
-~
mentine şi pe soiuri bogate tn co,ea.
...!:! Temperamentul de lumină .
1mporlanfa. Fiind un arbore repede crescător, -producind un excelent l'emn
de foc ce-şi poate găsi şi alte tntrebuinlări tehnologice, şi putind vegeţa tn ,.
staţiuni improprii altor specii mai pretenţioase, in viitor, cerul trebuie să fie
luat din ce in ce mai mult in considerare in aceste regiuni.
Varie/4fi. Cercetările din ultimul timp, au identificat tn părţile vestice ale
lării două forme de cer:
- cuu/ alb creşte pe soiuri moi profunde ti mai permeablle, are tulpina mai zveltl ,
rftldomul eu crăpituri lcngitudinale, frunu.Je mai deschise şi mal putin aspre, Iar leJJmlll
moi alob colorat, fÎ c.u lllsuşlrl fltlco-m~aolc:e mai bune, mal aproplote de ale stejorulul;
- urui roşu, cu ritidomul aspn~, erlpat şi transvenal, lrunule mal fntunecate ~f· lillll
c:orl•-· Iar lemnul mal Intens c:olorel şi mai slab din p1mct de vedere tehnologic. • "

·~

-

194 ANGIOSPB~M.AI!
III. S O b t o n u 1 L E P 1 D O 8 A L A N U S (E n d 1.) O er s t.
Arbori răspîndiţi tn regiunea temperată a intregii emisfere. nordice. Au
f~nze ca~uce, lo~ale şi ra~eori dinţate; face exceptie Q. ilex, cu frunze per-
' Sistent~ ~~ tntreg1 pe marg•ne. Maturat•~ anuală şi rar bienală. Sint arbori
de lumma, aşa că arborelele pure se luminează cu timpul şi solul se înierbează.
. Subgenul Lepidobalanus cuprinde speciile cu lemnul cel mai valoros dintre
!1 cvercinee •. înlrunind calităţi tehnologice superioare celorlalte subgenuri.
• Gor~nul ŞI sleJaru.l.care cr~_tn tara noastră sînt fără rivali in această privinţă.
• Dm cele 9 spec!! de si~Jan care. cresc spontan la noi, tn afară de Q. cerris,
celelalţe opt .~pecu apartm acestui subgen. Subgenul Lepidoba/anusse împarte
1. tn tre1 seci•!.:
1. St!Cfla roburoldls Schwz.
a) Str/a Se$>11i/lartU loj.
Q. pe/rQbJ, Q. po/IP'fpa fi Q. d4/tch1J171pl/,
2. St!Cf/4 Robur Rehb.
b) Strla Ptdun~;u/414e Sehwz.
Q. robur fi Q. ptdun~;u//flora.
S. Secţia DtJSCia Kotsehy
e) Str/a Con/trltU Slmk.
Q. fralntllo.
d) Str/4 IAniJiflt~MtU Slmk.
Q. pubtsct113 fi Q. o/fl/11/ana,
De remarcat, că, speciile din seria Sessiliflorae şi Lanuginose nu au carac-
tere ":JOrfologice prea dislin~le, tnct.t. uneori este greu de deosebit între ele.
T~tuş1, s·a renuntat la vech1le specu complexe de Q. sessiliflora şi Q. lanu-
gmos:z, tnlru~ll, în ~f~ra caraclerel?r mo~fologice, a trebuit să fie luate tn
cons1derare ŞI deosebmle de areal ŞI insuşmle ecologice elemente de o mare
importantă filocenologicll, interestnd mult cultura fo;estieră.
Dintre exotice, prin cultură au fost introduse: Q. bicolor Willd., Q. prlnus L.
(Q. montana Wdld.), Q. alba L., Q. macrocarpa Michx., Q. stel/ata Wangh.,
Q. macranl/wra F1sch. et Mey. , Q infectoria Oliv. etc.
1. Set(la ROBUROI DES Sehwz.
. a) S e r i a S E S S 1 l 1 F L O R A E L on - G orr:u:n 1 i
Această serie cuprinde tn total şa.se"specii, cu o răspindire restrînsă
·. -şi Asia Mică.
_Se întinde din Penins~l.a lberică _sp_re est'!I.Europei, Asia Mică, Caucaz şi
L1ban. De. la no~dul Mă.m ~egre, hm1ta esh~ a a~ealului se indreaptă către
sudul Pemnsule1 Scand1nav1ce, trecind numa1 putm spre răsărit dincolo de
hotarul ţării noastre. . (10) perechi de lobi rotunji ţi, întregi sau rar-lobulali, dm ce in ce mal mac•
: La noi, goruni.i. stnl reprezentati prin ~rei . specii: Q. petrOI!Ll, Q. polycarpa
ŞI Q. dakchampu, care erau cunoscute m hteratura noastră ptnă acum de
curtnd sub numele colectiv de Q. sessiliflora, sau Q. sessilis. Cu toate că sis·
tematic deosebirile morfologice dintre aceste trei specii indigene sînt relativ
-- •
•
j
· FAOACEAE • 195'
greu de precizat, totuşi , aria de răspîndire geografică diferă de la o specie
la alta .
Astfel, Q. petraea este gorunul Europei de vest şi Europei Centrale, fiind
la noi localizat in regiunile de dealuri; rămîne probabil singur tn părţile
nordice ale ţării noastre.
Q. polycarpa este element balcano-caucazic, de unde s-a răspindit şi spre
nord ptnă in mijlocul Transilvaniei şi tn Podolia. Altitudinal , Q. polycarpa
se găseşte in general mai jos decit Q. petraea.
Q. dalechampii are centrul în Peninsula Balcanică, gravittnd spre Adriatica;
ajunge numai sporadic tn partea de vest, sud şi est a ţării noastre .
Allitudinal, gorunii se situează în general deasupra stejarului şi formează
obişnuit arborele pure numite gorunete, mai ales in regiunea de dealuri pe
terase şi coaste insorile, de preferinţă pe soiuri nisipo-argiloase, aftnate. De
asemenea intră ca specii principale în compunerea pădurilor. de amestec,
denumite' şleau de deal, impreună cu carpenul, teiul, paltinul, jugaslrul şi
ceva fag in părţile superioare.
Tn tarâ noastră, aceste specii găsesc condiţii optime de vegetatie, aşa că,
tn viilor, cultura gorunilor trebuie să intereseze tot mai mult silvicullura
românească.
Seria Sessiliflorae se caracterizează prin: lujeri g!!lbri, frunze relativ lung·
peţiolate, cu 5-9 perechi de lobi , obişnuit devin mai tîr~iu glabre; florile
femeie cu ~il e libere, lăţite treptat spre stigmate, sint ca ŞI ghindele aproape
sesile; solz1i cupei cu marginile laterale nesudate intre ele.
"' [ QUERCUS PETRA EA (Matt.) Llebl. (Q. sessili/lara Salisb.) - Gorun
Specie indigenă (fig . .105). ·
Mllrimea. Arbore de talie mare, ajungînd înălţimi pînă la 45 m, aşa cum se
poate vedea tn gorunetul de la Ronişoara-Maramureş.
1nrădl!cinarea pivotantă, pătrunztnd mai pujin profund decit la Q. robur.
Tulpina ca şi la cer, este mai dreaptă, mai plină, mai spălată de crăci şi
mai înaltă decit la Q. ·robur, putind fi urmărită pînă la vtrl.
Scoarta formează ritidom relativ subţire, cenuşiu-intunecat, mai moale,
cu crăpat uri mai mărunte şi se exfoliază superficial; con\ine J0-20% tanin.
Coroana mai bogată, mai strînsă şi mai regulată dectt la stejar, cu ramurile!
Indreptate in sus, formînd cu tulpina un unghi ascuţit; protejează mai bine
solul 'decit stejarul, fiind în această privinţă mult asemănătoare cu gîrniţa .
Lujerii verzi-intunecat, glab.r i, cu putine lenticele mici, eliptice.
tn Europa Mugurii ovoizi sau alungit-ovoconici, de cea. 0,8 cm lungime, stau trigrămă·
diji in vîrful lujerilor; sînt relativ asemănători cu cei de Q. robur. .
Frunzele de 8-16 cm, rombic-obovate, variabile, cu lăţimea maximă t!ltre
·mijloc şi vtrf, la bază de obicei cuneate, spre vîrf, )rept~t îngustate, pnnse
pe un peţiol lung de J-2,5 cm. Sint scurt-lobate pina la _hdat-lobate, c~ ~
către vîrful frunzei ; cea mai mare pereche de lobi este cea de a treia sau · ~
patra de la bază, iar sinul cel mai adinc intre lobii 2 şi 3, sau 3 şi 4 de la·
bază. Pe dos, pu,bescente, uneori ·gtabre, ·sau cu smocuri fine de peri la sub·
suoara nervurilor ; stau tngrărnădile spre Vîrful lujerului. De remarcat 'Că
 -~ ~

ji 1
; '
·) r

~" 196. ANGIOSPe~~e FAOACEAE 197

!l Interesant este faptul că, în toamnele umede şi călduroase, unele ghinde·de

gorun incolţesc inainte de a cădea din 'arbori.
j1
Lăstăreşle puternic.
Creşterea destul de tnceată la început; în primul an, părţile aeriene ale
plantulei cresc numai 15--26 cm; în schimb, rădăcina ajunge de ~0-50 cm;
după 5--10 ani, cînd sistemul radicelar s-a dezvoltat destul de puternic,
1 '
11 creşterea in înălţime devine tot mai activă şi se menţine susţinută pînă către
' 100 de ani.
1 1 Lăstarii da\i din tulpini tinere, cresc tot aşa de viguros şi ulterior stnt tot
atit de longevivi ca şi firele din sămtnlă; datorită acestei facultăţi, semin-
' ţişul vătămat poate să fie recepat în tinereţe. In staţiuni fertile, la 120 de
1 ani, produce peste 7,5 m• pe an şi pe hectar.
'
umgeviiolt4 depăşeşte rar 600-700 de ani.
1.' Lemnul extrem de valoros, cu album şi ·duramen; prezintă creşteri miii
mărunte şi mai regulate dectt stejarul, este mai fin şi mai uniform, mai fizibil
l şi se derulează mai uşor în fumir, fiind astfel un lemn mai bun pentru lucru
' 1 ji decit cel de stejar, dar este intrecut de acesta ca..lemn de construcţie.
1
'
Dator~tă calitălilor tehnologice deosebite, lemnul de gorun este foarte mult
apreciat pentru fabricarea de mobile fine, lucrări de timplărie etc.
.l ! Arealul cuprinde aproape intreaga Europă continentală, de la apusul unei
1 1 linii ce porneşte din·nordul Mării Negre, foarte aproape de hotarul ţării noastre,
' şi se îndreaptă către sudul Peninsulei Scandinave; înaintează deci numai puţin '
in părţile vestice ucrainiene. Inglobează tn general Europa vestică , centrală
)'; şi peninsutară, inclusiv Insulele Britanice. Apare şi tn Crimeea, Caucaz ş.i
j j
în nord-vestul Asiei Mici (vezi fig. 110). ·
''
'
1 La noi , se intinde de ambele părţi ale Carpaţilor, fiind localizat mai ales
în regiunile de dealuri (fig. 106). In ţinuturile mai calde ale ţării, se ridică
allitudinal ceva mai sus decît Q. polgcarpa, iar spre nord, se pare că rămlne
singura specie de gorun. Este . un arbore caracteristic de podgorie, putind
d e f .g h c urca şi la dealuri inalte pînă in părţile inferioare ale muntilor (pe:Ste 1 200 m).
Fig. 105 - Quercus pdrattl (Mall.) LlebL: Excepţional, se lntilneşte insular şi în cîmpie, ca la Brăneşti, Comana şi
o - trunLr tl fructe: b - cupe : c - detaHu de cupl; d·h - formo de frunte Cernica din regiunea Bucureşti, precum şi tn nordul munţilor Dobrogei.
'
Formează obişnuit arborele pure denumite gonmete, pe podişuri, culmi şi
! pubescen\a se o~scrv~ numai !3: lupă puternic măritoare, ca şi la ceilalţi goruni. coaste însori te, lipsind în văi şi pe versan\ii nordici, ·unde lasă locul fagului,
~
,,
Infrunzeşte .mat ttrztu ca steJaruL carpenului sau bradului. Intră şi ca specie principală în compunerea pădurilor
" Flonle umsexuat-monoice, dau în aprilie-mai; cele mascule în amenti iar de amestec cu alte foioase, tn aşa-numitul şleau de deal, iar la limita superioară
1 cele lemele grupate aproape sesil in vîrful lujerilor.
Frucule (ghinde) lă\it-ovoid~ tn formă de butoiaş, de 15--25 mm lungime,
' poate creşte împreună cu fagul şi chiar cu răşinoasele.
Cerinţele ecologice. Se menţionează că tot ce se cunoaşte tn literatura veche
,,'.. gru~ate,c!te 1-5, aproap~ sest le, aşezate intr-o cupă cu pereti subţiri, avind privitor la. fitocenologia şi ecologia seriei sub numele colectiv de Q. sessilis,
t soltt . ~act, ovat-lanceolaţt, slab bomba ţi (negheboşi) şi des-pubescenţi cu se referă mai ales la Q. petraea. Deşi este o specie caracteristică regiunilor de
i;' ";lar~mle ~econcrescute; 1 kg conţine de la 300 la 600 de ghinde. ' dealuri, cu precipitaţii şi umiditate atmosferică mai ridicată, se arată iubi·
'
1
1 Maturaţuz anuală; fructele se coc prin septembrie-octombrie. !oare fală de căldură şi destul de rezistenlă la secetă, preferînd obişnuit coastele
1 . Maturitat~ arborilor izolaţi de la 40 la 60 de ani, iar în masiv de Ja 60 şi podişurile bătute de soare.
;
~ '80 de am . · Cu toate că pretinde mai puţină căldură estivală decit Q. robur şi urcă. la
'i noi. mai sus aHitudinal decit acesta, Q. petram nu înaintează tn părţile nord-
. Periodici,talt4.fru:tificaţiei de la 4-6 ani, mai deasă dectt la stejar: ' estice europene, care sint btntuite de ierni prea aspre şi cu alternante mari de
· Puiert4 germmatu:if de 60--75%; se păstrează numai pînă în primăvară.
"! temperatură, caracteristice climatului excesiv continental.
~
J. t

•
 •

I'AOACEAE 199

Este maipuţin pretentios fală de sol decît Q. robur. Comparativ cu acesta,

se mulţumeşte pe soiuri cu un grad mai redus de umiditate-, relativ mai să:ace
şi mai superficiale, vegettnd chiar şi pe soiuri schelete; apare rar pe aluviunile
văilor, tntructt nu poate suporta o umiditate prea mare şi nici inundaţiile.
ln mod obişnuit, creşte pe soiuri brun-roşcate podzolite, brune de pădure
şi podzoluri secundare. Abundenta de substante tanante din frunze, crăci
• şi rădăcini favorizează levigarea, inlensificînd procesul de podzolire. ln
general, profunzimea şi textura sint factorii care condi\ioneaz.ă buna lui
dezvollare. Cu toate că este o specie de soiuri alinate şi permeabile (nisipo·
lutoase pînă la lulo-nisipoase), poate să se menţină insă şi pe soiuri cu o
textură mijlocie lutoasă, dacă nu sînt expuse unei uscăciurii excesive tn timpul
verii. Pe soiurile grele, argiloase sau lulo·argiloase de pe terase, dezvoltarea
şi regenerarea gorunului inttmpină dificullă\i. Ca o consecirilă a modului
defectuos de gospodărire, agravat de perioade Indelungate de secetă şi tn urma
atacurilor puternice de insecte şi ciuperci, in arboretele bătrîne şi rărite se
înregistrează fenomenul de uscare intensă a gorunului. De asemenea, tn ultimul
timp, se remarcă invadarea gorunetelor instalate in staţiuni mai răcoroase
şi umede de către fag şi tn special de brad.
Temperamentul de lumină, dar nu aşa de pronuntat ca la stejar, acoperind
mai bine solul decit acesta. Formează arborele pure, destul de bine tnchise
în tinerete ; după faza de păriş, (10-20 crn diametru) arborelui se luminează,
iar solul se usucă şi se tnierbează. De aceea, este necesar să se menţină sub·
arborelui apărut in mod natural, sau să se introducă pe cale artificială atunci
cind lipseşte. Regenerarea arboretelor de gorun se produce mai uşor sub masiv,
deoarece puieţii pot suporta mai mult timp umbrirea acoperişului matern
(4-6 ani).
Vittăm~rile. Deşi gorunul are o mare putere de a-şi vindeca rănile, totuşi
arboretele tinere pol suferi mult din cauza păşunatului. De asemenea, poate
fi vătămat şi de insecte: Melolonlha m~lolontha ca larvă atacă rădăcinile
puie\ilor, iar ca insectă perfectă produce defolierea arborilor; Porlhetria
dispar şi Torlrix viridana cauzează defolierea; Curculio ( Ba.l aninus) glandium
a Iacă ghindele; viespile din genul Cynips, tnţeptnd frunzele şi fructele tinere,
produc gale. Dintre ciuperci, Microsphaera abbreviala (Oidiu.'11) produce
făinarea frunze lor, în special la exemplarele tinere.
lmporlanţa. l n g~neral, Q. pzlram, fiind gorunul cel m1i răspîndit la noi şi
avînd lemnul cu cele m1i bune însuşiri tehnologice, reprezintă una din speciile
cele mai valoroase ce interesează cultura forestieră a ţării noastre. Cultura lui
însă nu este prea uşoară, tntrucit regenerările naturale stnt tngreunate de
înjelenirea şi lasarea solului, cum şi de concurenţa celorlalte specii mai de
umbră, sau mai repede crescăto1re la tn.::eput. Sub coronam!ntul rări! al
gorunetelor bătrtne se poate imtala din timp un semin\iş des din specii de
amestec de mai mică valoare şi m1i. de umbră, cum ar fi carpanul, fagul,
teiul, bradul etc., care tmpledică cu totul instalarea şi dezvoltarea u1terio1ră
< f. a puieţilor de gorun, ducind la eliminarea acestuia. D~ aceea, tn "~leaul de
'-. ~ - deal", convie\uirea gorunului cu celelalte foloase reclamă o grijă şi o inter-
ventie la timp şi susţinută pentru păstrarea judicioasă a amestecului.
- . O bună parte din masivele de gorun de la noi au fo>t degrada te prin exploatări '
for\ate, tăieri tn delict, sau prin păjunat, m1lte din ele ajungln:l să fie tratate

•
' '
 ' '

100 ANOIOSPI!R.MAE
f'AOACEAE 2lU

numai In _crţng pentru pr~~ucerea !~oului de foc , fără să se lină seama că deosebeşte de Q. pelr01!4 prin:
Se
scopu.l pnnc•f.al ~1 cult.uru gorunulu1 este producerea lemnului de lucru cu Lujerii bruni·roşcaţi , cu lenticele numeroase rotunde.
~per1oare ca •lăl~ tehmce. In viilor, pe }ingă atenţia deosebită ce trebu ie
sa se acor_de menţmerii şi a~eliorării. mas1velor de gorun deja existente, este Mugurii aşezaţ i dlstanţat pe lujer, mari pînă la 1,5 cm, ovoid·alungi li.
necesar. sa ~e proce~eze. ch1ar la exhnderea culturii lui, introduclndu,se in Frun.ule nu stau !ngrămădite la virful lujerului, sînt mai mici de 8-13 cm,
partea mfenoară a padunlor de fag, pe terenuri care pot fi proprii şi gorunului. oblong·lanceolate, cu lăţimea 10aximă tn jumătatea inferioară,spre vîrf treptat
'alin eadru 1 speciei Q. P<lrottJ, se pot distinge urmitoarele forme: f. ptaJ11p hu/la 1 laci· şi lung·lngustate, la bază trunchiate, sl ab·cordate sau lat·cuneate, cu 5-7
'" a ş1 1. 1ongifolia. • ' · perechi de lobi ovaţi ptnă la oblong·lanceolaţi, uneori acuţi, penat·fidate
sau partile ptnă la 1/3 din jumătatea la minei, la Inceput pe dos stelat· pubes·
QU ERCUS D~LECHAMPIJ Ten. (Q. aurea Wierzb.) - OO<un
cente, devi n de timpuriu dispers· pubescente sau glabre.
Specie indigenil (fig. 107). Fructek tot sesile, stau cîte 1-3 avind cupa cu pereţi groşi, prevăzută cu
Mărimea 1. . solzi mai bombaţi (gheboşi), la vtrf pubescenţi. ·
Fig. 107- Quercus dtJiechampli Ten.: _ Arealul cuprinde regiunea deluroasă a Europei sud-estice, cu centrul In
4 - luju cu mccurJ; b - moe•re •• <'-lt'atrlce (detellu): ţ- ramurJ'"···r"*itutf"l· Peninsula Balcanicli, trecind In Italia sudică şi în Asia Mică; spre nord, este
4 - <'-upe; e - detaliu de. c upl .../ • răsptndil prin Ungaria, ajungînd pînă în Podolia (vezi fig. 106).
Tn ţară la noi , se intinde dinspre sud, apărtnd sporadic tn vestul Transil·
vaniei, Oltenia , Muntenia şi sud-estul Moldovei. Creşte diseminat alături
de ceilalţi goruni in regiunea de coline şi dealuri. ··
Cerinfek ecowgice. Din punct de vedere ecologic, se pare că manifestă pre·
Cer inte pentru regiuni mai calde decit Q. petraea, cu care de altfel este mult
asemănător. De remarcat că uneori, pe soiuri cu textură mai uşoară , ca In
regiunea Cotmeana·Argeş, apare in amestec chiar cu gtrni ţa.
Imporlanfa. Intrucit, este mai puţin răsptndit decit Q. petraea, prezintă
un interes mai red us în cultura forestieră a patriei noastre.

QUERCUS POL YCARPA Seltur - Oorun

Fiind identificat de botanistul Schur în Transilvania, poartă şi denumirea
de gorun transilvănean. "'
Specie indigenă (fig. 108).
Mărimea ptnă la 25 m.
Coroana globulară, rară, luminoasă.
Lujerii bruni·roşcaţi sau verzui-Intunecat , cu numeroase lenticele mari,
eliptice.
Mugurii mai mari, ptnă la 1,8 cm, ovoid·alungiţi.
Frunzele nelngrămădite la vtrf, aproape egal distanţa! repartizate pe lujeri,
sint de 7- 15 cm lungime şi 5-7 cm lăţime, lat·eliplice pînă la obovat~. cu
vîrful lat· rotunjit, baza trunchiată sau uşor cordată, marginea numai sinuat-
lobată, pe dos la maturitate dispers·stelat·pubescente in lungul nervurilor
şi la subsuoara acestora cu peri simpli, uneori glabre: sint groase şi cori ace. ·
Ghindele ingrămădite cite 2-6 (sau mai multe), sesile sau scurt·pedunculate,
avind o cupă asemănătoare cu a lui Q. dakdtampil, cu pereţi groşi, previiaută .
cu solzi laţi, cei de la bază evident gheboşi, numai la vtrf pubesc:tmtl. :

•
 /

ANGIOSPEitJ'IAI!
..
- A realul. Este o spe.
Fig. 109 - QIWCUS robur L.:
a - luJer cu mQCUtl: bo- aeeUune prin laJer: c - hajer eu flOtl mascult; 4 - fruna
cie balc:ano-c:auc:azic:ă, t i rructe; t - noar.:mucall : 1- f1oate femeii: 1 - aeetla..a. ta. rto•~• feme.IIJ
• - •t• lha de eapl
de unde s-a răsptndit

•
~. şi spre. nord ptnă in
mijlocul Transilvaniei
şi tn Podolia (vezi
fig. 106).
In ţara noastră, se
intinde sporadic din·
spre sud tn toate regiu·
• nile din arealul goru-
nului, tnttlnindu-se
extrem de rar chiar şi
tn Moldova. Prin Ol-
tenia şi Banat, for·
mează o bandă de ar-
borele pe dealuri joase,
:• iar in restul ţării este
• amestecat cu Q. pe-
lraea, coborînd uneori
şi spre cîmpie.
Cerinţele eCQlogice şi
importanţa. Plnă in
...
~
a prezent, n-au fost tnc:ă
studiate cerinţele lui
··- Fig. 108- Quercus pOI!JMfpa Scbur: ecologice, şi nici in·
a - luJer ('U mug·u rl: b - detaliu de mugure şi clcttrl('e ; c- ra· suşirile tehnologice ale
muri <'U frunze •• fructe: d - for mi de rrunzJ (mlc·t oratl): ·' - d~·
taUu d~ C'Upl lemnului.
2. S«ţia ROBUR Rchb.

b)Seria PEDUNCULATAE Scbwz.

Prezintă următoarele caracteristici: ritidomul adinc crăpat, lujerii anuali

tn ge.neral glabri; frunzele mari, obovate, sinuat lobate ptnă la adinc-penal·
toba te, baza auriculată, glabre sau păroase, cu peţiol scurt; florile femeie
c:a şi ghindele stau prinse pe un peduncul Jung. Stilele concrescute cel puţin
la bază, se lăţesc brusc in stigmate. Solzii cupei alipiţi, au marginile con·
crescute, iar virful liber.
- Din această serie, la noi cresc spontan: Q. robur şi Q. pedunculiflora.

~E~CUS ROBUR L. ptdunculalt~ Ehrh.)- Stejar, Tufan

(Q.

· Speck indigen4 (fig. 109).

M drimea . I, ajungînd pînă la 40 m tnălţime. r 9
lnrlidăcinarec. pivotantă, mai puternică decit a celorlalte specii de stejar, h e
pătrun.de ptnă_la 8--10 m adincime; pret inde deci soiurile cele mai profunde.·
..
 \
ANGIOSPEJVo\AE
' PAO&CEAE
•
f

i De remarcat că, la stejarii de vtrstă 1naintată, pivotul principal pierde trep·

tat din importantă. !tind Inlocuit de rădăcinile laterale, ce pleacă de sub
colet şi se dezvollă pînă la "distante mari.
Tulpina nu e aşa de dreaptă şi înaltă ca a gorunului, avind tendinta de a
răreşte
normală .
sau .a rost
Creşterea
îndepărtat, unii puieţi se redresează, re.luindu·şi

in înălţime culminează intre 10 şi 15 ani, depăşind 1 m anual,

şi se menţine susţinută pînă către 100 de ani; cea în volum, realizea.ză maxi·
activitatea

se dezvolta in grosime. Crescut izolat, tulpina se ramifici de jos în crăci mul Intre 40 şi 70 de ani. Productivitatea stejărctelor crescute in cele mai
puternice, cu rilidom adinc crăpat. In masiv strins tnsă, trunchiul se tndreaptă bune condi ţii de vegeta ţie la noi In ţară, la virsta de 120 de ani, ajunge
şi se spală de crăci pţnă la mari inăl\i mi. la 9 ms, pe an şi pe hectar. ·
Scoarţa netedâ, lucitoare pfnă la ~25 de ani, formează apoi un ritidom Longevitatea foarte mare, depăşind obişnuit 500-600 de ani; excepţional
brun·inchis, negricios, tare, cu brazde largi, adinci şi cu crăpături t ransversale. poate ajunge ptnă la 2 000 de ani.
CoriXUUl mult mai largă decît a gorunului, neregulat-tntreruplă, cu ramuri Lemnul foarte valoros, cu duramen brun·gălbui şi album ingust. Crescind
puternice, noduroase, lntinse evident orizontal. în condiţii favorabile de fertilitate şi umiditate in sol, prezintă inele anuale
Lujerii viguf!)Şi, muchia\i, glabri, verzui-cenuşii, sau bruni·roşcaţi. mai mari şi mai neregulate decît gorunul. Lemnul este mai tare, mai elastic,
Mugurii ovoizi, subglobuloşi, cel terminal cu cinci muchii, stau din ce mai rezistent, mai trainic, însă mai expus la crăpături, aşa că este mai puţin
In ce mai îngrămădili spre vîrful lujerilor. apt pentru lucru decit gorunul, dar mai bun dectt acesta pentru construcţii,
Frunzele strînse spre vtrful lujerilor, lungi de 6-20 cm şi late de 3-10 cm, grinzi, stilpi, piloţi, traverse şi chiar la timplărie masivă. Se poate între-
de forme variabile, obovate sau oblong·obovate, cu lăţimea cea mai mare buinţa şi la lucrările sub apă, unde durează sute de ani. Ca lemn de loc,
tn treimea anterioară, la virf rotunjite, iar la bază tngustate şi auriculate, este depăşit de cer şi gtrniţă.
sesile sau scurt-pe\iolatc, sinuat-lobate pină la penal-partile, cu 4-8 perechi Arealul maj înti ns dectl la Q. petraea, cuprinzind aproape Intreaga Europă,
de lobi inegali, asimetrici şi cu margini ondula te; sint glabre pe ambele fete. în afară de sudul Peninsulei lberice, nord-estul Peninsulei Scandinave, Fin·
uneori pe dos slab pubescenle de-a lungul nervuri lor; la maturitate devine landa, Uralul de nord şi ţinuturile stepice europene ale U.R.S.S. (fig. 110).
oarecum pieloase; apar cu circa două săptămtni mai devreme ca la gorun. Este răspîndit de asemenea In Crimeea, Caucaz şi Asia Mică. Cu toate că
Florile unisexuat-monoice, cele lemele fiind prinse direct ctte 3-6 pe
un peduncul comun, lung de ~ cm; dau In aprilie-mai. Flg IlO - Anul:
Fructele ctte 2-5 pe un peduncul lung; ghinda mare, de 2--4 cm lungime, - - - Q.ur~a robur L.
ovoid-alungită şi plană la bază, brună-gălbuie cu citeva dungi longitudinale . , . . . . Qwutus p~trtUo Ll~bt .
- • - , - . Q.urt&lS ~duncullfltvo
mai întunecate, aşezată intr-o cupă mică de 8-12 mm înălţime, cu solzi
triunghiular i, plani , regulat imbricaţ i, cei de la bază puţm bombaţi şi pubes·
cenţi, cu marginile concrescute şi cu virful brun, dezlipi!; 1 kg conţine
200-400 de ghinde.
Maturaţia prin septembrie-octombrie.
Maturitatea arborilor izolaţi începe de la 40-50 de ani, iar in masiv după
70 de ani. Exemplarele provenite din lăstari fructifică mult mai devreme.
Periodicifalea fractificaţki (ani de ghindă) foarte rară, de la 6 la 10 ani ;
In acest interval, au loc tnsă şi fructificaţii parţiale numite ..stropeli".
Puterea germinatiuă 10--80%.
Lăstăreşte puternic, chiar şi la virste mai înaintate; puieţii vătămaţi se
pretează foarte bine la recepare in primii ani.
Creşterea înceată la inceput, ctnd este depăşit de Q. cerris. Tn primul an,
plantula realizează un pivot adînc de peste 50 cm şi o tulpină de numai
10-20 cm. In urm~torii 2- 3 ani, creşterea in înăl ţime a puieţi lor slăbeşte; tn
schimb ramurile laterale se dezvoltă luînd un aspect lăţit-tufos. Din momentul
constituirii stării de masiv, după ~10 ani , creşterea in înălţime devine tot
mai activă, realizînd In condiţii favorabile 2-3 creşteri intr-un sezon de
vegetaţie. In cazul cind puieţii s-au instalat sub adăpostul prea des al arbo-
retului matern, sau al altor specii de umbră cu frunziş mai bogat, după 2-3
ani partea superioară a tulpinilor se usucă din lipsă de lumină, dar in anul
următor apar noi lăstari. Acest fenomen se numeşte autorecepare şi se poate
repeta de citeva ori tn primii 10-15 ani. Dacă In timp scurt acoperişul se

1
•
 •

206 ANOIOSPSR/1\AB ..
alti tudinal rămtne In general mai jos decît gorunul, este caract~lstic faptul
că depăşeşte mult limita nord-estică a lui Q. petraea, pătrunzînd adinc pînă
.spre Ura li, tntructt suportli mai bine decît acesta asprimi le climatului excesiv
continental, care domină aceste ţinuturi - veri secetoase şi ierni cu tem·
peraturi foarte cobortte.
La noi, creşte obişnuit tn zona forestieră din regiunea de cîmpie şi urcă
mai rar la dealuri (fig. III) . Excepţional , apare sporadic şi tn părţile montane .r
s.
inferioare, plnă la circa 1 000 m altitudine. Formează arborele pure, sau '
parlic_ipă ca spec~e principală In pădurii~ de am~tec._ _ • 1 ,..-'
Cermfele ecologtce. Pretmde mat mult<J căldura eshvala dectt gorunul; \
1
avînd înrădăcinare puternică, rezistli bine la secetă. In pădurile azonale 1
din luncile riuri lor, avansează mult tn regiunile de antestepă. Suportă gerurile -;;-
mari de iarnă, cu toate că In depresiuni şi în regiunile mai înalte acestea
...
ti produc adese ori gelivuri . Uneori, tngheţurile tîrzQ_ pot provoca dificultăţi
regenerării stejarului pe locuri deschise. Puielii rezistă bine la secetă chiar -.,
din primii ani, datorită tnrădăcinării profunde, dezvoltate în detrimentul CI)

tulpinii şi cor9.anei, care cresc in acest interval foarte încet. -< ...
Este o specie mai exigentă fală de sol decit gorunul, pretinzînd terenurile
cele mai profunde, alinate, reavăne şi chiar umede, humoase, deci cu un
...... "' -
grad ridicat de fertilitate. Creşte bine pe soiuri brune-roşcate de pădure, ...".
~

""...
nisipo·lutoase ptnă la luto·nisipoase. Vegetează tnsă şi pe soiuri ceva mai ~
compacte, argiloase. Pe soiurile superficiale, pe podzoluri de hidrogeneză, ... <.:>
...
pe soiuri calcaroase sau prea nisipoase, stejarul rămtne scund, dezvoltind ~
crăcile mult tn lături. Poate creşte chiar pe l ăcovişti cu orizontu l de glei c:

-·--~""
·~
mult ridicat (40-50 cm) spre suprafaţă , unde formează însă o înrădăcinare
cu totul superficială şi dezvoltă triunghiuri nu alti de regu late. Preferă
terenur ile aluvionare de luncă , cu nivelul apei freatice nu prea adinc (cea . 2 m) ::;
şi cu inunda ţ ii frecvente dar de scurtă durată, unde realizează cele mai fru·
moase creşteri. Jnaintează pînă In marginea apelor, în locurile umede cu scur-
geri leneşe de ape, dar nu suportă dectt intr-o mai mică măsură apele stagnante.
--.."
~

Il
"<:
lnundaliile de lungă durată reduc vitalitatea stejarului, producînd uscări
1
in coroană şi formarea de crăci lacome. Este mai expus la crăci lacome decit
goninul. Mai ales la virste tnaintate stejarul pretinde ca umidilatea din sol --
să rămînă cit mai constantă de la an la an; altfel, se produc perturbări fizio-
logice din cauza dezechilibrului dintre absorbţie şi transpiraţ ie, care au drept
!:!
...
rezultat uscarea coroanelor şi chiar a arborilor integral. De remarcat că in
arboretele virstnice de stejar, ca urmare a modului defectuos de gospodărire,
fenomenul de uscare se manifestă mai intens decit la gor un.
Trebuie menţionat că ptnă tn 1936, ctnd s-a identificat prezenţa lui Q. pe-
dunculflora, se considera că la noi in ţară ar creşte numai Q. robur. ln felul
acesta, se atribuia -stejarului o extrem de mare amplitudine ecologică, pre-
tinztndu-se că ar veget.a tn condiţii edafice foarte variate, de la soiurile
reavăne ptnă la cele uscate, şi de la soiurile brune-roşcate pînă la cerno-
ziomul degradat. De fapt tnsă, Q. robur se localizează pe soiuri aluvionare
brune-roşcate de pădure, reavăne şi mai ales umede, evitînd cernoziomurile,
pe cind Q. pedunculiflora este răspindit numai pe cemoziomurile levigate
şi relativ mai uscate din antestepă.
1
f•
1
208 ANGIOSPEI!MAE "\ <
PAOACEW! 209

f
1 In ctmpie, se observă cum stejarul, preferind o umiditate mai .$porită, se
1 păstrează prin depresiuni sau funduri de vă!, lăsfnd podişuri le girnf1ei, cerului,
sau stejarului brumăriu, care se pot mulţumi cu mai puţină umezeală in sol.
1
Q. robur alcătuieşte uneori arborele pure numite stejărete-, ocupînd tera-
j
. sele umede sau conurile de dejecţie, precum şi luncile puţin ridicate ale

ţ
rturilor.
Obişnuit, intră In compunerea arboretelor de amestec cu alte specii foioase
(carpen, ulm, tei, frasin, jugastru, artar tătărăsc etc.), cu care formează şleau!
de cimpie sau de Juncă. ·
Temperamen.t yl pronuntat de lumină; avind o coroană mai rară decit goru-
nul, protejează mai slab solul decit acesta. In stejăretele pure. este deci abso-
lut necesară menţinerea subarboretului sau crearea lui pe cale artificială.
Semin\işul de stejar se arată intrucitva sensibil la ingheturi tirzii, dar mai
ales la lipsa de lumină, puttnd suporta in mod obişnuit acoperişul matern
numai 2-3 ani. In pădurile de şleau, ctnd este tn amestec cu carpenul şi
alte foioase mai de umbră, cu o fructificaţie mai timpurie, mai abundentă
şi cu creşterea mai rapidă la inceput, stejarul trebuie protejat prin lucrări
culturale bine conduse, pentru a nu fi eliminat.
Vătdmitrile. Este expus de regulă aceloraşi vătămări ca şi gorunul.
Importanţa. Pentru silvicultura românească, lutndu-se tn considerare in~
suşirile deosebite ale lemnului, stejarul âpare ca una din speciile cele mai
valoroase; de aceea, cu toate că prezintă multe greutăţi culturale şi realizează
o masă Jemnoasă mai redusă decît alte specii cu un metabolism mai productiv,
totuşi, ţinîndu-se seama de calităţile lemnului, trebuie să i se acorde mare
atenţie in viitor.
Fiind o specie rezistentă la secetă datorită tnrădlicinării pivotante pe care
puieţii o dezvoltă chiar din primul an, Q. robur poate să fie întrebuinţat ca
specie principală la crearea culturilor forestiere in regiunea de stepă. •
Exemplarele bătrîne crescute izolat sint deosebit de decorative. c b
var. ltudifitJra Curn. Nu prezintă deosebiri morfologlce: se caracterlzead numai Fig 112 - Quircus pedunculifltJra K. Koch :
prin aceea că lnfrunzqte şi fnflorqte cu 2-3 siptămfnl mai tirziu, 8f8 că na suferi de o -frunze ,, cbtnde: b - e:u.pl: c - detaliu de cupl
tnehejurile de prlmăvarl, care l·ar putea vătăma lujerul terminal. ln felul acata, reali-
zeul trunchiuri mai drepte şi mal Inalte decit stejarul comun. Inflorind dupi lnghejurlle Milrimea depăşeşte rar 25 m tnălţirne.
tirzii, fruclillcajia este mal bine asigurată şi In acelaşi timp nici puiejll nu mal au de Tulpina se păstrează uneori dreaptă pînă aproape de vlrf.
suferit, aşa că regenerareo poate s.i se producă In condllll moi bune. In jara noastră, s-au Scoar(â formează ritidom foarte de timpuriu, mai gros şi ~ai adinc crăgat.
fAcut IncercAri de culturi artificiale cu această varietate, obllnlndu·se rezultate foarte bune Frunzele foarte diferite ca formă, avînd lăţimea cea ma•. mare .~a ~tJI~
-cum sint arboretele de la Peclca -Atad. Adualmente extinderea In culturi a varielălll sau inspre vîrf; sînt prinse pe un peţiol scu~l ~e 4-10 mm, •ar lob!• m•Jiocu
.tatdiflora constituie o preocupare a silviculturil noastre. stau aproape perpendicular pe nervura med1ana; p~ faţă sînt verz• mt~:~necaţ,
1. /asllglata (Lam.) Schwz. Se caraclerlzem prin ramuri erecte şi coroana lngust- iar pe dos cenuşii-brumării glaucescente: de regula pubescente cu peri fasc:•·
.Pi\amidală. Este un apreclet arbore omamentel pentru percurl şi gridini. culaţi, uneori glabrescente. In staţiumle cele mat uscate, frunzele Mvm
cori ace.
~QUE~CUS PEDUNCULJFLO~A. K. Koch -Stejar brumărlu 1nfloreşte cu cea. 2 săptlimtni ma! ttrziu ~ectt stejarul; scăpînd astfel de
Specie indigenă (fig. 112). tngheţurile tirzii, reuşeşte să fruchhce mll! des dectt acesta. . .
lEste mult asemănător cu Q. robur, prezentind caractere morfologice, foarte Fructele stnt aşezate pe un pedum:ul mai lung ţptnă la 15 crn), 'ar
gtrind~
variabile. A fost identificat tn ţara noastră abia tn 1936, de prof. A. Borza. este mare de 3-5 cm lungime şi ptnă la 2 cm grostme; cupa are solz• gbeboş1
Se deosebeşte de Q. robur prin: cu vtrf lat, aşezaţi în rinduri circulare.

•
 •

ANOI.OSPBRM.\2 211

Arealul. ,Creşte spontan tn Peninsula Balcanică , nordul Asiei Mici, Caucaz

şi Crimeea. Spre nord, se Tntinde ptnă tn Republica Socialistă Sovietică Mol-
dovenească, iar la noi ti găsim mai ales in subzona antestepei din Oltenia,
Muntenia, Moldova şi in Dobrogea, apărtnd numai sporadic in zona forestieră
Jimitrofă (fig. 110 şi ll 3).
Obişnuit, formează arborele pure, rărite (dumbrăvite), sau creşte tn amestec
cu Q. robur şi Q. pubescens.
Cerinţele ecologice. Este o specie de silvostepă, mai iubitoare de căldură
şi mai rezistentă la secetă decît Q. robur; se arată tnsă mai puţin termofilă
şi xerofi tă dectt Q. pubescens.
Fiind un arbore mult mai rezistent decit Q. robur tn ce priveşte uscăciunea

'
--..
~

~
o
-.;
solului şi atmosferei, ti tnlocuieşte pe acesta şi rămîne singur tn regiunile
ceva mai secetoase, formind arborele pure de mici întinderi pe cernoziomuri
levi gate sau pe dune cu un sol af!nat, nisipos şi suficient de reavăn. Este
~
s strîns legat de climatul moderat uscat caracteristic silvostepei, fără a se ridica
.c
tn regiunea dealurilor ca stejarul pufos .
~ Tn impăduririle din stepa dobrogeană, pe soiurile uscate, brune·deschis
~ de stepă, stejarul brumăriu vegetează mult mai bine decit stejarul pedunculat
~· ~
......
:.:? şi cerul.

1! ~
o
1mportanţa. La noi tn Iară, Q. pedunculiflora prezintă o importantă deose-
bit ă, fiind specia cea mai valoroasă din regiunile de antestepă.
-~"
l!
q,
...
<.:> 3. Secjla DASCIA Kolschy :
~"- _,
c)Seria CONF ERTA E Slmk.

..o"
!'1
l!
::::.
... Set ia Cor.fertae se caracte; izează prin: lujerii anu.ali tomentoşi, rareori
glabri; muguri cu stipele mai mult sau mai putin persistente; frunzele adtnc-
.. ~ penat-lobate; florile femeie aproape sesi le au sti lele subtiri, libere şi sint nu-
l "' mai putin lătile la vtrf; solzii cupei alungi ti, liberi, tomef\oşi.
"O;

1
-.
"'
.J QUERCUS FRAINETTO Ten. (Q. con(tr/a Kll. - Glrnlll o 1
-
"'
Specie indigend (fig. 114).
Mlirimea 1, putind atinge exceptional 32 m tnăltime.
lnrădăcinarea tot pivotantă, dar nu aşa de profundă ca la stejar; manifestă
o mare putere de pătrundere prin sofurile cele mai compacte, depăşind obiş·
nuit gorunul.
Tulpina dreaptă, asemănătoare cu cea de gorun.
Scoarţa formează de timpuriu un ritidom solzos, relativ subţire şi uşor fri-
abil.
Coroana largă, cu frunziş bogat. ·
Lujerii viguroşi, măslinii ,tomentoşi sau pubescen(i, devin tn iarnă glabri;
s1 au lenticele eliptice.
1'- Mugurii ovoizi, acuti, mari pînă la 1,8 c.m, caracteristic bruni-gălbui-des·
chis, pubescenti. acoperiţi cu peri ruginii-gălbui, cei terminali uneori cu sti-
pele persistente mai scurte decît la cer; cei la tera li stnt tngrămădiţi spre virful
•
lujerilor .
 •
' :218
Fig. 114 - Quercta /ralndi<> Ten.:
'
a- lujer cu muaurl; b - 1"11murl cu fr•nz.: ~- fr•cl; d- cupl: Frunzele-mari, ptnă la 20 cm lungime şi &--12 cm lăţime, lat sau obovat-
~- d~teltu de cup.l eliptice, cu lăţimea cea mai mare la mijloc sau către vîrf; sint sesile sau scurt-
peţiolate, auriculate, adtnc-lobate, cu 8-9 perechi de lobi lobulaţi şi cu si nuri
foarte tnguste; pe faţă la inceput cu peri mărunţi, apoi glabre nelucitoare,
pe dos moale şi brun-gălbui păroase; stau tngrămădite la virful lujerului şi
sint marcescente. lnfrunzeşte după gorun şi stejar, dar înaintea cerului.
Florile mascule tn amenţi de 4-7 cm, iar cele femeie grupate sesil pe un
scurt peduncul comun.
Fructele sesile sau scurt pedunculate, grupate cite 2-8 la vîrful lujerilor .
. Ghinda este alungit-ovold-elipsoidală, pînă la 3,5 cm lungime, la virf obtuză
sau trunchiată ;, cupa mică, pînă la 12 mm înălţime şi 15 mm tn diametru,
tăţit-conică, cu solzi liniar-lanceolaţi, brunj-păroşi,liberi şi depărtaţ i de cupă.
Miezul ghindei are un gust dulceag, fără să fie tnsă comestibil.
Maturaţia tot anuală.
Periodicitatea fructifica\iei 4-6 ani.
Llistlireşte puternic şi pînă la virste mari.
Creşterea. Gîrniţa creşte mai încet decît cerul, stejarul sau gorunul, reali-
zînd la 120 de ani numai cea. 6 m• pe an şi pe hectar.
Longevitatea ajunge la citeva sute de ani, dar este mai redusă decit la gorun.
Lemnul cu alburn lat, iar duramenul dens, greu şi trainic, chiar mai trai-
nic dectt cel de stejar ; fiind vtnjos şi noduros, se lucrează greu; poate să fie fo·
losit tn construcţii pentru grinzi, piloţi, traverse. Este un foarte bun combus-
tibil. De aceea, gtrniţa ca şi cerul au fost pînă acum de curînd tratate mai ales
în cring.
A realul. Specie mediteraneană cu un areal restrins, se întinde tn sudul Ita-
liei, Peninsula Balcanică şi nord-vestul Asiei Mici (vezi fig. 115). Spre nord
ajunge numai pînă in Ungaria.
La noi, se găseşte la limita nordică şi estică a arealului său, crescind spon·
tan in staţiuni extreme dinspre silvostepă, apoi pe cîmpia înaltă din zona
forestieră, ridicîndu-se pînă pe platourile şi expoziţiile insorile din regiunea
coli nară. Se întinde din vestul .Transilvaniei, în Oltenia şi vestul Munteniei,
coborind pe valea Argeşului în cîmpie pînă In lunea Dunării. ln estul Munte-
niei, sudul Moldovei şi în Dobrogea, apare sporadic sau este localizat pe
suprafeţe restrînse . Formează arborele pure numite girniţele, sau creşte in
amestec cu cerul ~i uneori cu stejarul şi chiar cu gorunul. Pădurea de gîrni ţă
de la Seaca-Optăşani (Piteşti) este cea mai întinsă din Intregul său areal.
Cerintele ecologice. Este· o specie cu exigenţe ecologice mult asemănătoare
cerului, cu care se asociază adeseori. Fiind originară din regiuni mai sudice,
reclamă un climat călduros vara. Lipsindu-i căldura neceară, nu se poate ridica
prea mult în regiunea colinelor, dar din cauza umidită\ii atmosferice prea scă­
.... ........,.:
. ' - ·-~
..
.... zute nu inaintează nici prea mult tn silvostepă. Totuşi, suferă mai puţin de
\
'
.' ' . ' '
••
,•'
• • ! •
.
' '
gelivuri decit cerul. Este foarte puţin pretenţioasă faţă de sol, puttnd vegeta
a
•
'.
.. . ' "
' ' • '' 1 1' ' .

''
•
chiar şi pe soiurile cele mai grele, argiloase, compacte, cu puternică podzolire
de hidrogeneză, cu multă umiditate primăvara şi expuse secetei Indelungate
d în timpul verii.
Rezistă la o mai ma.re compacitate a solului decit cerul, fără să suporte tnsă
• ca acesta varialiile excesive de umiditate. Pe lîngă capacitatea de pătrundere
cu rădăcini le in soiurile cele mai compacte, gtrniţa vegetează destul de bine

•
.' / ' \

214 ANGIOSPEI\MA.B
;
/ '
PAOACEAE 215

QUERCUS PUBESCENS Wllld. (Q. 14tlugl"_ Tbull.)- Stejar pufos

Specie indigenă (fig. 116).
Mărimea a III-a şi chiar arbust, ajungînd uneori pînă la 15 m înălţime.
Tulpina prezintă de multe ori o creştere neregulată, strtmbă.
Scoarfa formează
de timpuriu ritidom brun-negricios, des şi adinc crăpat,
in plăci oarecum dreptungliulare.
Coroana largă şi neregulat-răsfirată, rară şi luminoasă.
Lujerii cenuşii ·pubescenţi, tomenloşi, cu muguri mici , ovoid·rotunjiţi şi
de asemenea tomentoşi, mai ales spre vîrf. -
Frunzele foarte variabile, in general obovate, relativ mici, de la 4-8 cm,
c~ peţ_iollung pt~ă la 2 cm, de la neregulat-sinuat· lobate pi~ă la ~enat-partite
ŞI lobu cu margmea ondulat-increţită sau plană; sint lan, conace des-lo·
•
Fig. 116:.... Q.urcu. pubtsetU Wllld.:
o - ramuri cu l.tU11U: t i fructe; b - m~e tl dcalrl~ mlrlt: ~.4.,c -forme de
frunle: f- cape:~f- det•U• de eupl mlrlt

• •
t~•
••
o

•• ..

Fig. 115 - Areal : Quucus fraJndlo Ten.

In asemenea condiţii şi datorită tnsuşirii de a transpira foarte puţin. Chiar

pe soiurile grele, girniţa, ca şi cerul, se regenerează uşor şi .viguros. Find însă 9
o specie relativsilicicolă, preferă soiurile levigate de COaCa, U!lde realizează şi
girni lele pure.
Temperamentul mai puţin de lumină decît stejarul.
1mportan(a. Deşi creşte incet şi produce mai puţin cantitativ, ţinînd însă
1 seama că poate vegeta pe soiuri arideşi compacte din regiuni cu unclimat uscat,
şi avind totuşi un lemn destul de bun, in viitor trebuie să se dea o mai mare
1 atenţie culturii gîrniţei în aceste părţi ale ţării. .

el) Seri a LANUGINOSAE S lmk.

1 Cuprinde arbori cu Jujeri anuali lomenloşi, frunze mai mici, sinuat-Jobate

pînă la penat-lobale. Solzii cupei sînt oval-lanceolaţi, păroşi.
1' Din această serie, la noi în Iară cresc: Q. pubesans şi Q. virgilwna. c d e
1

1 •
 /

1
1
2 17

mentoase, mai ales pe dos; uneori spre toamnă, rlimtn păroase numai pe ner·
vuri.
Florile femeie, ca şi fructele, ctte 2-4 la un loc, sint obişnuit sesile.
Fructele (ghinde) mici de 8-20 mm, tngust-ovoide, acuminate; cupa cu
solzi mici, plani, bine alipiţi şi cenuşii sau bruni-pubescenţi.
Creşterea mai tnoeată decit la celelalte specii.
-.
~

Longeuitatea oarecum redusă.

-~
o
-.; Lemnul destul de bun, asemănător cu al gîrni\ei, dar din cauza dimensiuni·
E. lor reduse este folosit mai mult pentru foc.
.
~

c Arealul. Prezintă un areal asemănător cu al cerului. Se intinde din Spania

1-o de nord peste regiunile mediteraneene pină în Asia .Mică şi Caucaz, iar de la
"" nordul .Mării Negre, limita se îndreaptă spre nordul Franţei.
-·-
.2
"Eo
La noi, este destul de rar răspîndit, mai ales în părţile sudice şi vestice ale
ţării (fig. 117). In Dobrogea, apare obişnuit in desişurile de ..şibiiac" iar tn
"
~ Transilvania şi .Moldova numai sporadic. Se întîlneşte mai frecvent tn pădurile
..o""
!:! de antestepă din regiunile de ctmpie şi numai rareori in regiunea dealurilor
joase. Formează pe alocuri arborele pure, rărite sau tufărişuri de mici tntinderi,
--;;. crescind obişnuit in amestec cu alte specii termofile (cer, girni\ă, stejar bru·
l
1 .., măriu, ulm, scumple etc.) •
Cerinţele ecologice. Este specia cea mai iubitoare de căldură (termofi lă) şi
1
-
~ mai rezistentă la uscăciune (xerofită) dintre foloasele arborescente din ţara
~
c noastră. Rezistă cea mai bine in staţiunile cu căldură şi uscăciune prelungită
de la marginea silvostepei spre stepă. Suportă temperaturile ridicate de vară
] şi gerurile extreme de iarnă. Uneori, apare insular chiar şi tn regiunea dealu·
"
Q,
rilor, tn gorunete pure S'au cu fag, dar numai pe versanţii puternic insoriţi,
.."
~

"
!:! cu soiuri uscate formate pe substrate marno·calcaroase, capabile să-i asigure
o căldura necesară, ca de pildă arborelui de stejar pufos de pe Oealu Ciuhii de
lîngă Sighişoara, la altitudinea de 550 m.

Il-.. In general, este puţin exigent faţă de sol, preferind terenurile calcaroase .
La limita dinspre stepă, se localizează pe cernoziomuri slab levigate, relativ
mai grele, mai compacte şi mai uscate decît acelea pe care creşte stejarul bru·
2
~" măriu; în zona forestieră creşte pe soiuri cenuşii sau brune-podzolite.
1 Temperamentul pronunţat de lumină .
-..... 1mportanţa. In pădurile de antestepă, prezintă o importanţă mai redusă
comparativ cu Q. pedunculiflora. Tn schimb, in lucrările de împădurire ce
ii: s-au intreprins in stepa Dobrogei, pe locurile cele mai ridicate şi mai aride,
cu expozi ţie in general nordică, pe soiuri schelete formate pe calcar şi rendzine
superficiale, stejarul pufos a realizat o creştere mai bună decit Q. pedunculi·
flora.
VA~IETATI

var. Wucl,_ Scllwz., earacterlut5 prin lrunae eu marginea plani fi lobi obt~i.
var. undulala Sehwz., eu marginea lrunzelor on<lulatl fi lobi aeuji fl mueronall.
 218 ANOIPSPI!IlMA8 JUOLAIIDACI!AB 219

QUERCUS Florile monoice sint păroase ; cele mas-

VI~GILI.ANA Ten. eule au antere mari, de unde şi denumirea
speciei; cele femeie cîte 1-5, aproape
Specie indigenă (fig. sesi le. .
118). Fructele (ghinde) de 2-2,5 cm, · ovoid-
Creşte mai înalt şi elipsoidale, stau cam 1/3-1/2 tntr-o cupă
mai gros dectt Q. pu· cu solzii lanceolaţi, cenuşii·pubescenli
bescens, ajungind la numai cu vîrful brun, cei de la bază dez-
20 m tnăltime şi for· lipi ţi; se coc în toamna primului an.
mtnd o coroană destul Creştere rapidă.
de deasă.
Lemnul rezistent, dar casant, cu ma•
Se deosebeşte de a· puţine tntrebuinţări in construcţie.
cesta prin:
Are9lul. Originar din Ca ucaz, Jran, Ar-
Mugurii mai mari, menia, unde formează arborele în regiunea
C de 5-8 mm. muntoasă intre 800 şi 2 400 m altitudine,
'
Frunule mai mari, pe versanţi însori ţi. A fost introdus şi in
de 8-16 cm, eliptice părţile mai. nordice, ptnă spre Briansc. La
•
Fig. 118- Qutrcus virgil/ana Ten.: ~ ptnă la obovate, cu noi s-au identificat numai citeva exem-
• - ramuri cu Iru••• >1 lru<le: b - cupl: e - detaliu de cupl petioluJ mai lung (2,5 pla;e tn Braşov , (curtea Facultăţii de Sil- b
cm), pe dos tot pube- vicultură), la Roman şi Turda. a c
scent:tomentoa~, cu baza cord.at-emarginată şi lobi de regulă lobulati. Temperamentul de lumină. Fig. 119 _ Quercus m«ranthera Flsch.
Ghmdele man de 2-4 cm lung1me, nu mal stnt sesile, ci stau etic 2-4 pe un Cerintele ecclogict!.' Este o specie rezis- el Mey.:
pedunc~l lung de 1,5-3 c~, uneori pînă la 8 cm. Cupa mai mare, cu solzii tentă la ger şi secetă, adaptată condiţii- a - lu)e<: b - lrun<l: • - fru <t
mfenon bombat•. tom~toşt, cei superiori alungiti şi cu vtrful puţin dezlipi!. lor montane. ..
Arealul. Are o răspîndire geograficA mult mai restrînsă prin Italia şi Peninsula Importanţa. In U.R.S.S., a fost folosit in lu~rări. de hi~rida.re cu _alte spec~J
Balcanică. ' de stejar, realiztndu-se hibrizi mai repede crescaton ŞI ma1 rez•st~ţ1 la sec~ta,
1 La noi, creşte sporadic, de regulă în aceleaşi statiuni cu Q. pubescens, avînd cum ar fi : X Q. timirjasevii (Q. macranthera X Q. macrlKXJrpa) ş• X Q. Wl!f$0"
1 cam aceleaşi cerinţe ecologice ca şi acesta. tzky (Q. macranthera x Q. robur). IncercAri de bibridare s-au ·făcut şi la no• tn
1mportanţa. Poate interesa în crearea perdelelor şi la tmpădurirea terenuri· ţară . Este un frumos arbore ornamental.
lor degradate din silvostepă. ·
1
Ord. JUGLANOALE S·
' QUE~CUS M.AC~ANTHE~A

Specie e;roft"că (fig.

Mărimea ptnă
Flsch. el

119).
la 20 m înălţime.
M~y.- Stejar de Caucu
Fam. JUGLANDACEAE Llndl.
Arbori şi arbuşti cu frunze alternc, imparipenal·compu~, a~a!e spiralaţ .
Tulpina scurtă. Florile unisexuat-monoice; cele mascule grupate tn am~n~1 ax•!an. pendenJ•·
Scoarţa formează tin ritidom cenuşiu-inchis ptnă la brun, cu plăci neregulate iar cele femeie sesile şi aglomerate ctte 1-5 in vtrful_luJ~IIor t~nen, sau smt
şi marginile rasfrinte, friabile. grupate tn raceme ori tnspice terminale. Ftuct~l drupa ~eh•scenta, ~u c~ tnve-
Coroana larg-obovoidă, cu numeroase ramuri ascendente. liş exterior aripa! ca la Plerocarya. Maturaţ1a anuala. Germmat•a h1pogee,
Lujerii groşi, aproape rotunzi, de culoare verde-măslinie, acoperiti cu o tn afar~ de Pterocarya. Lemn de foarte bună calitate.
ptslă gălbuie.
Mugurii alterni, de 5-6 mm, ovoid-obtuzi, tomentoşi, cu slipele păroase
şi persistente, lungi ptnă la 1,5 cm. Genul JUGLANS L.
Frunuleobovate, la vtrf rotunjite, spre bază Ingusta te, de 8-18 cm lungime
şi 7-11 cm lăţime, cu 8-10 perechi de lobi la vîrf mucronaţ i, lobii cei mai Cuprinde cea. 30 de specii de arbori, originare, aproape to~te din emisfera
mari situaţi tn partea mijlocie a laminei; stnt păroase pe ambele fete, dar mai nordică cu excepţia cttorva ce trec mult Ecuatorul tn America de Sud. For·
ales pe dos; petiol scurt de 5-15 mm, tomentos. mează ;ar arboreţe pure; _obişnuit, stnt arbori diseminaţi, ce cresc in amestec
 221
220

cu alte sptcii foioase sau se cultivă izolat. Majoritatea cer

soiuri fertile. Inrădăcinarea puternic pivotantă. Scoarţa ca
şi frunzele conţin substanţe tanan te şi colorante. Lujerii
groşi, cu miros aroma! şi cu măduva largă, lamelar tntreruptă .
Mugurii alterni; cei terminali cu 2-5 solzi, cei laterali mai
mici, giobulari. cu 2~ solzi. Cicatricea foarte mare, cordi-
formă sau ca o potcoavă, cu trei grupe de urme fasdculare. !J
Frunzele imparipenat compuse, alcătuite din foliole asime-
trice. Florile unisexuat·monoice (fig. 120). Cele mascule
apar pe lujeri încă din toamnă, sub formă de conulete cu nu·
meroşi solzi; primăvara se dezvoltă in amenji lungi, pen·
Fig. 120-Dia· den\i. Cele lemele, ctle două sau mai mu lte, în racE.me ter·
gram4 /IMală minale. Floarea masculă este compusă din 8-40 de stamine,
-Nuc: ~·
o, b - bradeole
un perigon cu 2-4 lacinii şi un involucru alcătuit dintr-o
11 brtc lec; bractee şi două bracteole; floarea femelă formată dintr-un
1,2, :1.4 - t• pale
ovar cu două stigmate, un perigon rudimentar avînd 3-4 e
lobi şi un involucru compus dintr-o bractee şi două bracleole,
alipite de ovar ca şi perigonul. Fructul globulos este o drupă indehiscentă
•.
sau parţial şi neregul at·dehiscentă. Lujeri i, frunzele, florile şi învelişul
cărnds al fructelor conţin alcaloizi şi ulei uri 9erice, cu un miros aroma! carat·
.f teristic. Germinaţia hipogee. Se inmultesc uşor prinsămtnţă. Creştere rapidă .
Temperamentul mijlociu, sau stnt puţin pretenjioşi fată de lumină. Lemnul
1
cu duramen intens şi frumos colorat este foarte valoros, avînd multe intrebuin-
ţări ; prin calităţile lui a lese, ocupă locul de frunte In industria prelucrării
j. lemnului , la mobile, sculptură, furniruri etc. Unele speci i pot interesa mult
cultura forestieră. Sint foarte frumoşi arbori decorat ivi. De remarcat că nucii
,,. se hibridează uşor Intre ei. Pentru determinarea lor, este nevoie obişnuit să se '
cerceteze şi fructele. Avind un sistem radicelar adînc şi puternic dezvoltat,
·' asigură un drenaj vertical intens, putînd astfel contribui la asanarea terenuri·
lor pe care cresc. Atit pentru producerea de lemn, coajă, frunze şi fructe, ctt
şi ca arbori ornamentali sau pentru plantarea zonelor de apărare a cursurilor
de ape, nucii prezi ntă o dcostbită importantă cu Lturală şi economică. c
i
JUGLANS REGIA l . - Nuc comun}
a .
Specie cultivată, subspontană şi chiar spontană (Hg. 121). Fig. 121 - Jflllans rtg/4 L.:
Mărimea l , ajungînd pină la 30 m înăl ţ ime şi peste 1 m diametru. a - Jujet ca 111u.rurl follu•l: 6 - luJu fii mutur-1 llorUerl m.uc·u ll: c ~ Metla~
1nrcfdăcinarea puternic pivotantă, cărnoasă şi suculentă; de aceea, puieţii tA hdtl'' 4 _ ramuri cu huou tn du.vo1tare~ a mcntl mascuJI 11 Oorl lemt1e.
• - lfor1' mueule (leteral); /, - floare me scall (din la\1): 1 - floare temelt:
se transplantează greu ; mai tîrziu, dezvoltă şi rădăcini laterale loarte întinse • - ruei; l - fru.et tn SC~C.'Iune
(12-14 m), fără radicele, dar acoperi te cu micoriză.
T ulpina exemplarelor crescute izolat rămtne obişnuit sclll'tă şi adesea pre·
zintă gîlme proeminente din cauza aglomerării muguri lor adventivi şi dorminzi. Muguriinegricioşi,cei terminali mari pină la 7 mm, ovoid-globul~i.'cei late:
La exemplarele crescute sporadic prin păduri, trunchiul are o lormă plină şi raii mici, slerici, cu 2-4 solzi. Mugur ii flori feri masculi, mai man şt cu solzt
destul de cilindrică, cu o coroană redusă numai in partea superioară. numeroşi. Cicatricea mare, trilobată sau in formă de potcoavă. · .
Scoarţa in tinerete verzuie-cenuşie, lormează la bătrtnete un ritidom cenu· Frunzele imparipenat-compuse, cu 5-9 foliole eliptice sau obovate,. de 11)-
~ru·închis. pi etros, cu crăpături adtnci, rare.
Coroanu arborilor izolaţi este foarte mare, regulat gtoflulară , cu ramuri groase. - 20 cm lungime, acuminate, pe margini tntregi sau rar denliculate, pefaţi
LujerU groşi, neregulat·tndoiţi, bruni-verzui, g!abri-,lucitor i, cu hmtlcele n~re. glabre, pe dos cu smocuri mici de peri la subsuoara nervurilor.
 JUOL.I.NDACI!AE 223
222 ANGlOSPI!It!ME

Importanţa. Obişnuit se culti vă izolat pentru fructe. Tn cultură , se intilnesc

Florile unisexuat-monoice; cele mascule în amenţi negricioşi pendenţide foarte multe varietăţi , deosebite atît după fructe, cît şi după cerinţele ecolo-
8-10 cm, fiecare floare cu cîte 10-20 destamine; cele femeie, ctte 1--4, ter·
minale şi sesile, au stigmatele mari, divergente şi răsfrtnte, obişnuit purpurii. gice. .
ln afară de fructele comestibile şi lemnul preţios, coaja, frun~ele şt tnve·
Fructele drupe globuloase de 4-5 cm, cu înveliş exterior verde, care crapă Jişu l cărnos exterior al fructelor conţi n ta!li': ~i subsţante col?rante. F;unzele
neregulat şi se desface singur. Nuca o~oidă are un viri scurt, iar suprafaţa stnl întrebuinţate medicinal, pentru propnetajtle a~tnngenteşt depuraltve etc.
neregulat brăzdată. Săminţa (miezul) nucilor este comestibilă şi foarte nu· Este un foarte decorativ şi pretuit arbore horltcol. . .
tritivă; contine ptnă la 70% ulei, ce poate fi folosit in alimentaţie şi ca ulei
Pentru aceste însuşiri alese, in viitor, cultura nuculut comun trebute să
sicativ in pictură .
fie mult intensificată.
Maturitatea arborilor timpurie, de la 12-15 ani.
Fructificaţia aproape anuală, un exemplar putind să dea o recoltă medie JUGLANS NIGRA L.- Nuc american
de cea. 100 kg.
Germina{~, Seminţele nestratificate incolţesc după 1 an. Specie exotică
(fig. 122).
Puterea germinalivă 6()..-.g()%. Mărimea l, putînd să ajungă pină la 50 m inăllil!le·.. . .
Lăstăreşte destul de viguros. lnrădăcinarea puternic pivotantă, dezvoltind in pnmu am un ptvot lung.
Creştere foarte rapidă, alingind in primul an 30-50 cm; lăstarii" ajung
uneori chiar la 3 m într-un an. Crescut izolat, la 8 ani, poate realiza înălţimea Fig. 122- J"'la/1$ nigra L.:
de 8 m şi diametre de 20 cm. . o - lu.Je.r: b - follole ti fructe: D- floare femeii: d - nuel
Longevitatea ptnă la 300-400 de ani.
Lemnul prezintă calităţi deosebite, care îl plasează in fruntea celorlalţi
arbori; prezintă duramen larg de culoarea cenuşie-roşcată-inchis, cu textură
fină, este tare, trainic, flexibil, se lustruieşte frumos, fiind astfel prin excelenţă
lemn de mobile fine. Se mai întrebuinţează pentru furnir, tîmplărie artistică,
instrumente muzicale etc.
Arealul se intinde din sud-estu l Europei, prin peninsula Balcanică, Asia
Mică pînă In China, unde ajunge sub formă de ptlcuri pînă la altitudinea de
2 500 m. Ca arbore fructifer, secultivă din antichitate, aşa că astăzi este mult
exti ns şi tn afara arealului natural. La noi, este cultivat aproape tn toale re·
giunile ţării pînă la 800 m altitudine.
Creşte însă şi spontan sau subspontan in regiunea de dealuri joase, in Banat,
.
1
Oltenia şi chiar in Muntenia, unde sălbliticit se întîlneşte diseminal prin
'1 păduri de stejar ~i alte foioase. J?e alocuri. se regenerează viguros pe cale natu· .
1 rată din sămînţa (pădurea Nucet·raionul Răcari , Brezoi etc.).
•
Cerinţele ecologice. Este o specie pretenţioasă faţă de condiţii le staţionale.
.1• Dintre nuci, este cel mai ex igent faţă de căldură , neputînd suporta gerurile
prea mari, care-i cauzează obişnuit degerarea lujerilor, cum s-a întîmplat
spre exemplu în iarna 1962/ 1963. Se dezvoltă bine n1,1mai in locurile cu un cii·
mat mai dulce, adăpostile de vinturi reci de iarnă, cerind soiuri profunde,
uşoare, reavăne, drena te şi fertile. Vegetează slab pe soi uri prea compacte,
umede sau prea uscate; unde obişnuit i se usucă vîrful; poate creşte bine şi
prin lunci.
Temperamentul mai puţin pretenţios fală de lumină decit la cei lalţi nuci
exotici -cultivaţi la noi. Nu poate suporta decit greu şi numai tn condiţii sta·
ţionale prielnice starea de masiv; atunci Tnsă, din lipsă de lumină, productia
fructelor este mult mai redusă. ·
Vătiimările. Datorită substanjelor tanante şi mirosului puternic, este puţin d
atacat· de animale şi insecte; uneori, şoarecii .rod puiejii la. colet. Unii para· b
~ili criptogamici provpacă tumori pe tulpină. ,.
 224 AHO.JOSPEIUUE
Tulpina exemplarelor crescute in masiv este tnaltă, foarte dreaptă ş.i cilin·
drică, bine elagată; crescut izolat, tulpina rimtne mai scurtă, formtnd o coroa·
nă mare, globulară. . arborele amest~te, avînd gri/'ă să nu fie dominat de alte specii. La noi
Scoarţa brună , dezvoltă de timpuriu un ritidom adinc, reticular, brun·
negricios. · Dă rezultate excelente tn lunci, pe terenurile adăposti te şi bătute de soare
Lujerii nelucitori, scurt-pubescen\i j ·cei de 2 ani devin. glabri -mat.
Mugurii cenuşii ·tomentoşi; cei laterali mici globuloşi, adesea cite doi su·
prapuşi. Cicatricea cu marginea superioară crestată şi glabră.
Frunule cu 1~23 de foliole, din care cea din vfrf este mai mică; foliolele
de ~12 cm stnt oval alungite, la vîrf lung- acuminate, sera te pe margini; pe
dos, pubescente şi glanduloase; pe faţă, puţin pubescente la inceput, apoi ră­
mtn glabre. Toamna tirziu, după căderea brumei, se colorează in galben deschis.
Fructele.. de 3-5 cm, globuloase slab pubescente; tnvelişul cărnos nu se
desface. Nuca propriu-zisă tot globuTară, scurt·mucronată, are tnsă ocoajă groasă,
cu brazde aspre, adtnci şi neregulate, este tarc şi se sparge greu. Miezul mic
şi mult divizat se desprinde cu mare greutate; are un gust amar, iute.
Puterea germinaliviJ de 7~ %. Se păstrează cel mult 1 an.
Germinaţia anevoioasă, aşa că nuci le trebuie forţate prin stratificare inainte
de semănare.
Creşterea rapidă şi susţinută; in primul an, puielii ating pînă la 1 m fnăl·
time. Pe cernoziomuri, la virsta de 6 ani, ajunge ptnă la 6,5 m tnălţime şi
8,5 cm in diametru .
Longevitatea pînă la 400 de ani.
Lemnul de o calitate puţin inferioară celui de nuc comun. Are culoarea
brună-închis, este relativ moale, potrivit de greu, elastic şi trainic. Se lucr9ză
uşor şi este folosit la mobile fine, furnir , construcţii navale şi aviaţie.
Arealul. Este originar din estul Americii de Nord, unde creşte obişnuit
prin lunci, formind arborele amestecate. In Europa, a început să fie cultivat
încă din 1629, dind foarte bune rezultate.
La noi în ţară, vegetează viguros, atit tn culturile horticole cît şi In puţinele
încercări forestiere ce s·au făcut (exemplu plantatia din zăvbiul Hereasca,
Ocolul silvic Ţigăn~ti).
Cerinţele ecclogice. Tn general, este o specie pretenţioasă faţă de condi ţ iile
climato-edafice. Cere staţiuni cu căldură multă tn timpul verii şi o cantitate
mare de precipitaţii. Suportă temperaturile scăzute de iarnă, dar se arată
sensibil la tngl!eturile tirzii şi timpurii . Comparati.v, rezistă mai bine la ge-
ruri decit nucl!l comun, dar mai slab decit nucul cenuşiu. Tn tinereţe fiind peri·
elita! de îngheţuri, are nevoie de adăpost. Cu toate că su feră din cauza secetei
prelungite, totuşi, este mai rezistent dectt nucul cenuşiu, dar rămtne inferior
tn această privinţă nucului comun. . ţios faţă de sol. Ca temperament, se situează intre nucul comun şi cel ·negru.
Nu este aşa de pretenţios faţă de sol ca nucul comun. Vegetează insă vigu·
ros numai pe soiuri alinate, profunde, bogate tn substante minerale şi tn per·
manen\ă reavăne. li priesc mai ales soiurile crude aluvionaredin luncileriu·
• importanţă forestieră cu totul secundară.
rilor cu apa 'freatică destul de ridicată, chiar şi atunci ctnd stnt supuse unor
inundaţii trecătoare. Dă rezultate slabe tn culturi pure sau pe soiuri corn·
pacte, pietroase şi sărace, sau pe soiuri crude degradate.
Temperamentul mai de lumină decît al nucu lui comun sau cenuşiu; de aceea,
cultivat liber, realizează creşteri din cele mai viguroase.
•
IU<ILANDACEAE
1mporlanţa. Poate să fie considerat ca cel mai de valoare foios dintre exo·
ticele introduse la noi. Nucul negru creşte foarte bine in stare de masiv tn
tn ţară, se recom~ndă a li cu tivat in terenuri profunde, aftnate şi fresce.
din zona forestieră, pină la altitudinea de 500 m. NU' este indicat iri părţile
nord-estice ale ţării, cu un climat prea aspru . Se .Poate cultiva în arbore te
pure, pe soiuri foarte fertile, dar mai ales in amestec cu stejarul, gorunul,
fagul etc. Este un frumos arbore ornamental.
JUGLANS CINEREA L. -Nuc amerl~n cenu,lu
Specie e)C(Jiică
(fig. 123).
Mărimea: ajunge rar ptnă la 30 m înălţime, rămtnind obişnuit sub
20 m.
Tulpina destul de dreaptă.
Scoarţa cenuşie se păstrează mult timp netedă; mai tirziu, formează eră·
pături largi. '
Lujerii pubescenţi şi glanduloşi în tinereţe.
Mugurii stnt de asemenea tomentoşi, cei terminali foarte mari, de 1~18 mm,
iar cei laterali ctte doi suprapuşi, mici, ovoizi, cel superior pedicelat. Cica·
tricea cu marginea supC!'ioară intreagă şi ciliată.
Frunule cu 11-17 foliole serate, pe dos glandulos·pubescente, lipicioase
ca şi rahisul, iar pe faţă numai fin·pubescente.
Fructele ovoid·alungitc, glandulos·pubescente, vlscoase, stau grufate ctte
2- 5 tn ciorchine pendente. Nuca alungită tn patru muchii, cu vtrfu ascuţit,
coaja foarte groasă, tare şi neregulat brăzdată; se sparge extrem de greu,
iar miezul este puternic strivit intre pereţii despărtitori.
4mnul inferior celorlalte doilă specii de nuc.
Arealul cuprinde partea estică a Americii de Nord, intinzindu·se ceva
mai spre nord decit J. nigra. Tn. patria de origine, creşte amestecat cu spe·
ciile americane de fag, ulm, paltin etc. La noi, se tnttlneşte rar în parcuri
şi tn uneJe culturi forestiere.
Cerinţele ecclogice. Este mult mai rezistent la gerurile de iarnă decit cei·
laiii nuci. Suferă totuşi uneori de ingheţurile tîrzii şi' timpurii. Creşte tot
pe soiuri· profunde, reavăne·jilave şi fertile; fiind tnsă ceva mai puţin preten·
1mportanţa. Cu toată rezistenţa lui la geruri, avind lnsă o talie mai redusă
dectt J . nigra şi un lemn mult inferior acestuia, nucul cenuşiu prezintă o
Ar putea să fie folosit numai pe terenuri mai sărace, acolo unde nucul negru
nu reuşeşte să se menţină.
lnteresează .ca arbore ornamental tn regiunea, de ctmpie şi dealuri, pe S<Îluri
·bru11e·roşcate cu suficientă umiditate.
1:5-<83
 ..

•
.. A.HOIOSP!RMAB JUGLANOACEAE·

cresc obişnuit diseminaţi, formînd numai rar arborete pure. lnrădă.cinarea

pivotantă, puieţii dezvoltind de la inceput un pivot puternic, fapt care ingre-
unează mult transplantarea ca şi la speciile de nuc.
Se deosebesc de nuci prin: scoarta care formează ritidom adinc, ce se exfo-
liază uneori longitudinal ; lujerii au măduva continuă; mugurii laterali supra-
puşi cîte 2-3, ~ei floriferi masculi nefiind diferenţiaţi de cu toamnă ca la
genul Juglans; frunze alterne, imparipenat-compuse; florile tot uniseicuat-
monoice, apar odată cu frunzele; amenţii masculi grupaţi cite trei sau tn smocuri
ca la C. pecan; fruclele drupe dehiscente, care se crapă In patru val ve; ger-
mina ţie hipogee; nuca netedă, uneori evident muchiată; la unele specii, miezul
'· este comestibil. Creşterea mai înceată decît la nuci. Lăstăresc foarte puternic.
Se pot altoi pe speciile de Juglans. Temperamentul mai mult de umbră, fiind
destul de rezistenţi la acoperişul superior al arborilor maturi. Produc un
lemn cu duramen, de primă calitate, ţu foarte multe întrebuinţări. Lemnul
nu este cu nimic mai prejos decit cel de ·gorun sau frasin.
Fiind asemănători cu nucii, atunci ctnd lipsesc fructele, pentru diferen-
ţiere este necesar să se cerceteze lujerii, care au măduva continuă.

CARYA OVATA (MIII.) 1(. J<och (C. albe Nutt. non. J<. J<och)
Specie e}(()ficd (fig. 124).
Mărimea pînă la 40 m tnălţime şi 1 m în diametru.
1nrădăcinarl!4 pivotantă.
Tulpina in masiv este dreaptă, regulată şi elagată pe mari lungimi.
Sroarţa cenuşie-deschis, formind ritidom ce se exfoliază In lişii lungi ptnă
la 1 m.
Lu;erii tineri groşi, brun-violacei, pubescenţi, apoi glabri; la bază, lujerii
anuali prezintă un inel păros. ·
Mugurii terminali lat·ovoizi de 1,3--1;7 cm, bruni-păroşi, cu 3--4 solzi
desfăcuţi ce cad puţin mai inainte de deschiderea mugurilor ; 'cei laterali
sint ovoconici şi depărtaţi de lujer. Cicatricea mare şi obovată. ·
Frunzele cu cinci şi mai rar cu trei sau şapte foliole eliptice sau oblong-
lanceolate, lung-acuminate, de cîte 10-15 cm lungime, cea din vîrf mult
Wiff[id x2
mai mare; pe margini, sint serate şi cilitate, iar pe dos tn t inereţe pubescente.
Fructele sesile, grupate crte 1-3, aproape sferice, de 3-6 cm; tnvelişul
gros este tmpăr1it tn patru val ve proeminente şi dehiscente pînă la bază;
a
nuca turtit-obovoidă, cu spinări, are coajă subţire, ce se crapă pînă la bază;
Fig. 123- lll,i/aM <itStrtu L_,;.. . miezul dulce, de o calitate puţin inferioară celui de C. Ulinoensis. Se coc in
0-IUJtt: b - ramur-i. frun.te (putlal) fi fructe: ~ :. vtrf tl ma.rrine de folloll·
d- floare manul': f - lloare ftmtll: 1 - nuci • cursul lunii octombrie.
/' - Maturitatea arbori lor la 40-50 ani.
Creşterl!4 tnceată In tinerete, accentuîndu-se după virsta de ~10 ani.
Genul CAR. YA Nul!. (Hiccria R.al.) La noi, rămlne tn urma stejarului şi' lrasinutui.
Cuptinde 23 de specii de arbori, originari din sud-estul Americii de Nord Longevitatea ptnă peste 350 de ani .
şi din părţile sud-estice ale Asiei (China şi lndochina). · Lemnul cu alburn lat şi duramen brun-roşcat, greu, tare, rezistent şi foarte
Stnt_arbori ~semănători sp_eciilor_ de Juglans, cerînd un sol profund, reavăn elastic; este lemnul cel mai preţuit pentru schiuri, fiind cunoscut ca lemn
şi ferhl. Pretmd o penoada lunga de vegetaţie. Ating dimensiuni mari şi de nHiccrie", de la numele vechi al genului Carya.
'1

'
ţ

'1 ÂNOIOSP!!RIM2

Importanta. In viitor, merită să fie luat tn considerare şi tn cultura fores-

tieră, făcîndu-se tncercările necesare pentru a vedea dacă lemnul obţinut
întruneşte calităţile deosebite pe care le are tn America numai tn anumite
c staţiuni. Cu toate că este destul de rezistent la geruri, la început va fi expe-
rimentat mai ales pe soiuri brune roşcate de pădure reavăne-jîlave, din sub-
zona pădurilor de stejar ptnă tn părţile inferioare ale fagului, cu un climat
mai cald, bogat tn precipitaţii şi lipsit de îngheţuri tîrzii şi timpurii.

CARYA ILLINOENSIS (Wangh.) K. Koch- (C. Pt&4" Eogl. et Graebn;)

Specie exotici1 (fig. 125).
.'' Mărimea. Este un arbore de talie mare, ajungînd pînă la 50 m înălţime
şi 2 m în diametru.
.. Sccarţa de culoare gri, adinc eră-
pată. •
Fig. 125- Car~v llllrw<ll$ls (Wangh.) K .
Koch:
Lujerii tineri subţiri, fin pubescenţi •- lrunl.l:!b - fmte
şi cu lenticele roşcate.
Mugurii nuzi, tomentos-gălbui.
Frunzele cu 11- 17 foloile de 10-18
cm lungime, oblong-lanceolate, falcate
e (încovoiate), simplu sau dublu-serate,
• la inceput pubescente pe dos, apoi
glabre.
Fructele grupate tn ciorchine, sînt
oblongi, de 4-8 cm lungime, muchia te
.• b longitudinal; nuca tot oblongă, brună­
închis, de 3-5 cm, cu tniez dulce,
712 comesti bil.

e •
- Lemnul nu este prea valoros, fiind
mai slab decît al celorlalte specii de
. Carya .
Arealul. Este originar din partea
h mijlocie şi inferioară a văii fluviului Mi-
f ssissippi, din sud-estul Americii de Nord.
o Cerinţele ecologice. Preferă un climat
Fig. 124- Cargo ooata (MIII.) K. Koch: mai cald. Creşte pe soiuri umede, pe
• - luJer: b - Îru.n&l: c - tNrclne de fnan&l (detaliu): d -floare m&S(UJI: malul apelor curgătoare, suportrnd
e - Ooue remell: t- rructe: 1 - nuci: I t - naei ta MC-\lo.t~e
chiar inundaţiile frecvente.
1mportan(a. Attt pentru fructele
Arealul. Originar din jumătatea estică a Statelor Unile ale Americii de sale, cît şi pentru portul frumos, este
Nord. La noi, se tnttlneşle uneori prin parcuri, fiind un arbore cu port in- preţuit ca arbore horticol.
teresant ornamental.
Cerlnfele ecologice. Nu este prea pretenţios faţă de sol şi se arată destul CAR YA TOMENTOSA (Lam.) Nul!.
(C. alba K. Koch)
de rezistent la ger.
Temperamentul mai mult de umbră, puttnd să suporte destul de bine adă­ Specie exotici1 (fig. 126).
i postul. La noi, puieţii tn primii ani au nevoie. de adăpost, pentru. a fi 1nălţifTU!a pînă .la 30 m.
feriţi de tngheţuri tirzii şi timpurii. Poate să fte introdus sub mastv nu Sc9Qf(a tncre\Hă şi Ingust crăpată,
prea strtns. nu se exfoliază. Q
1

l
1 : !
o

1-
o
•
. 1
,,
o

230 ANOIOSPUMAE JUQLANt>ACEAE 231

' lamelar-întreruptă, este în secţiune transversală pentagonală; frunze mari

imparipenat-compuse, uneori chiar paripenate; florile în amenli se formează
pe lujerii anuali; fructe mici, aripa te, grupate in raceme lungi, pendente;
germina ţie epigee; creştere rapidă şi drajonare puternică.
Tn lipsa fructelor, speciile acestui gen pot fi uşor deosebite de Juglans şi
Carya prin mugurii laterali pedicelaji.
Datorită coronamentului larg cu frunziş bogat, ce rămîne pînă toamna tirziu,
•
o
o
speciile de Plerocarya pot fi folositea arbori ornamentali pentru parcuri şi alei.

PTEROCAR VA PTEROCARPA (Michx.) Kunth (P. frcullli{olla Spach)

Specie exolicil (fig. 127).
Mdrimea plnă la 30 m, formînd obişnuit de la bază mai multe tulpini.
Sroarfa pujin crăpată longitudinal.
Fig. 127- Plerocar!P plerot:tupa (Michx.) Kunth:
G - luJer: b - •e<llune tn luler: c - Jujer ~~~ frun.d, amentf mascull f i femeJJ :
d - fallo": e - amen fradUer; f - fruct.
o

1i
1

! 1
1

c
Fig. 126- Carva lomenlosa (lam.) Nul!.:
o - luJer: b - frunz:J: c- fructe

Lujerii tomentoşi, uneori toamna glabrescenţi.

Mugurii terminali mari ptnă la 2 cm, lat-ovoizi, cu solzi exteriori ovali
• ce cad devreme, lăstnd descoperiţi solzii interiori de culoare deschisă .
'
' Frunzele cu şapte (rar nouă) foliole lungi de 8-18 cm, oblongi, acuminate,
cu marginea serată şi ciliată, pe dos des pubescente şi glanduloase; rahisul
păros sau tomentos.
• Fructele globuloase, mari ptnă la 5 cm, cu înveliş gros, glabru, ce se des-
chide ptnă la 1/2-1/3 de la bază. Nuci le puţin turtite, muchia te, cu coajă
groasă; conţin un miez mic dulce.
Lemnul albicios aproape pină la măduvă, este considerat la fel de rezis-
tent şi elastic ca şi cel de C. OIXJia.
Arealul cuprinde ace.l eaşi regiuni cu C. OIXJ/a.
Cerinţele ecologice. Este arborele cel mai puţin exigent fajă de sol dintre
•
o
speciile de Carya introd)lse deja la noi.
l Prin parcuri, se mai culti vă şi Ouya rordiformis K. Koch (C. amara Nutt.),
• C. glabra Sweet (C. porcina Nutt .), C. laciniosa Loud. (C. sulcala Nutt-.) etc.

• 1 Genul PTE~OCA~ YA Kunth

1 Cuprinde arbori originari din Asia răsăriteană, Caucaz şi Persia. Sint specii

l •
i
cu talie mare, cu tnrădăcinare pivotantă; mugurii nuzi, pedicelaji; măduva

-
b d f

l
1. :
,.
233
232 ANGIOSPI!R/o!AI!

extins~. lateral: Lujerii au măduva pentagonal stelată.

Lujerii viguroşi, verzi-măslinii, spre vîrf puţin pubescenţi; măduva lamelar Muguru alterm, cu 3-5 solzi, din care cel inferior
întreruptă. ac,:op~ă ca un guler solzii superiori. Frunzele simple de
Mugurii nuzi şi pedicelaţi,
stau suprapuşi cîte 2- 3. Cicatricea se găseşte ?•lente f?rme. Fl~i uni~exuat-dioice (fig. 128) grupate
obişnuit la distanţă mare de titugure. m amenţ1 pendenţ1; stamme numeroase cu anterele roşii;
Frunzele imparipenat-compuse, oarecum asemănătoare celor de frasin sllgmate 2-4; arnenţii masculi cad după împrăştierea
cu 11- 21 de foliole de 8--12 cm lungime, oblong-lanceolate, acut-serate' pole~ului. Fructele capsule, se desfac în 2-4 val ve şi
pe dos cu peri stelaţi.
. ..
'' •.
Florile monoice, în raceme lungi pe'ndente.
Fructele sînt nuci foarte mici, cu înveliş subţire prelungit în două aripi
' con_ţm numeroase semmţ~ egretate (cu smocuri de peri
albt); se coc de vreme Şl se diseminează în mai-iunie.
Germinează în numai cîteva ore sau zile după împrăşti­
semicirculare, avînd în total pînă la 2 cm lăţime. ere.. Pu_terea germinativă este ridicată, dar se păstrează
Creşterea rapidă. puţm llmp. Plantula prezintă 2 cotiledoane mici ro- Fig. 128 - Diagram4
Lemnul moale şi puţin trainic. tunde, sa~itate la bază. Se înmulţesc viguros şi pe' cale f/or41ll - Plop:
Arealul. Este originară din Azerbaidjan, Armenia şi Iranul occidental. vegetallva. Lemnul este moale, uşor şi putrezeşte re- b-scvam.l florall;d-dlse
Cerinţele ecologice. Preferă soiuri umede, mlăştinoase şi un climat fără p~de. ln general, preferă staţiunile umede de pe mar-
geru'ri prea "mari. gm~ ~pelor. Sint_ rezistenţi la ger, ~ecetă şi insolaţie, dacă vegetează în
La noi, este cultivat numai prin parcuri. staţJUm c~respunzatoare.• Au tem~erament de lumină. Unele specii sînt re-
Nu prezintă decit importanţă horticolă. · pede cres_~at~are, producmd o canlltate mare de lemn tn timp scurt. Altele,
O altă specie cultivată la noi în ţară este Pterocarya stenoptera DC., care sînt specu ptomere sau decorative.
se recunoaşte după rahisul aripa!. ~lopii, împreună cu sălciile, teiul etc., formează grupa aşa-numitelor specii
mot sau albe.
O r d. S A L 1 C A L E S In general, pe zi ce trece, plopii prezintă o imporţanţă culturală şi eco:
nomică tot mai mare. ·
farn. SA LICACEAE Lindl. Din genul Populus, interesează următoarele patru secţii : ·
Cuprinde arbori şi arbuşti originari din ambele emisfere, crescînd în cele 1. Turanga Bge.;
mai diferite situaţii, de la· Ecuator pînă spre pol şi de la malul mărilor pînă 2. Leut:e Duby, sau plopi albi şi plopi tremurător!;
spre vîrful munţilor. 3. Aigelros Duby, sau plopi negri;
Au frunze simple, întregi şi dispuse altern. Florile unisexuat-dioice, excep-
ţional monoice, grupate în amenţi, lipsite de înveliş flora! (nude), prevăzute 4. TocarnaJuu:a Spach, sau plopi balsamiferi.
însă cu ctte o bractee (scvamă); stamine două sau mai multe· ovar unilocular
cu 2-4 stigmate. Fructele capsule, se desfac în 2-4 val ve şi ~onţin numer~ 1. Secţia TU RANGA Bge.
seminţe mici prevăzute cu puf lung-argintiu.' infloresc foarte devreme; fruc-
..• tele se coc repede şi seminţele se împrăştie prin mai-iunie. Germinaţie epigee. Cupr~nde a~buşti şi arbori de mărimea
a II-a şi a III-a, originari din Asia
Din această familie, fac parte 3 genuri, cu peste 330'de specii. Pentru flora centrala, regiUnea Aralo-Caspică, Transcaucazia. · · ·
forestieră a patriei noastre, interesează numai genurile Populus şi Salix, Se intilnesc chiar şi în Africa, împrejurui Saharei pînă spre Ecuator.
care se deosebesc între ele astfel :
- genul Populus are amenţii florali pendenţi, scvamele dinţate sau laci- Frunzele prezintă un heteromorfism accentuat.
i
• niat~; florile la ])ază cu un disc in formă de cornet; mugurii cu cel puţin trei Toat~ speciile_ acestui subgen sînt extrem de rezistente la secetă şi nu sînt
l' solzi; . pretenţ10ase faţa de sol, putînd să crească pe nisipuri şi chiar pe soiurile
l. . - genul Salix are amenţii erecţi, scvamele întregi, florile la bază fără foarte sărate.
~
cornet, dar prevăzute cu 1-2 glande nectarifere; mugurii cu un singur ·solz. Ca specii asiatice, se citează: P. euphratica Oliv., P. pruinosa Sch·r~k.
Pînă în prezent, aceşti plopi nu sînt răspîndiţi la noi tn cultură. Una din
• Genul POPULUS L , cauze pare s-_o constituie faptul că se înmulţesc greu pe cale vegetativă_:
PenU:u re:•~tenţa la secetă şi mar ales pentru posibilitatea de a· creşte pe
.Cuprind~ circa_ 2? specii arborescenţe, cu. num17oase varietăţi. Sînt originare terenunle. saraturoase, aceşti plopi trebuie I~,U~ţi în studiu şi experimentare
dm regtun•le rec1 ŞI temperate ale em1sfere1 nordtce, -cu excepţia citorva specii ln cultura de vii tor.
'l care se întind şi în ţinuturile sudice mai căl'duroase. lnrădăcinarea foarte
l.
•

i
 .;.!
..•
j 234 ANOIOSPI!IIMAI! SALICACEAE 236

2. Secjla LI!UCI! Ouby : - Plopi albi ~1 plopi tremwlitorl

Scoarta trunchiului se păstrează mult timp netedă, de culoare albicioasă

sau cenuşie-deschis. Pe tulpinile arborilor bătrîni, se formează ritidom tn
plăci late, cu crăpături mai puţin adinci decit la plopii negri. Florile mascule
cu un număr redus de stamine (5-20}, scvamele ciliate şi necăzătoare tn
timpul tnfloririi .
•
•
POPULUS ALBA L. -Plop alb
Specieindigenă (fig. 129).
Mărimea ptnă la 30 m tnălţime, cu un diametru de peste 1,5 m.
1nriJdăcinarea destul de profundă şi cu numeroase rădăcini laterale.
Tulpina cTiindrică, prezintă ramuri puternice.
Sccarfa albă-cenuşie, se păstrează mult timp netedă. La bătrtnele, dez·
1 voită la ba!A 'll1f 'r iffdom negru-cenuşiu, pietros, cu crăpături mai mult sau
. ..l mai puţin rombice .
. Coroana largă, cu frunziş desrul de bogat; la bătrineje se răreşte şi se dezvoltă
1 neregulat tn lături.
• Lujerii tineri albi·tomentoşi; prezintă brahiblaste.
Mugurii alterni, ovo-conici, de 3--4 mm, cu 3--5 solzi bruni·tomentoşi.
Frunzele lung-peliolate, sint foarte diferite ca formă. Cele de pe lujerii
f' lungi şi cele de pe l ăstari, sint mari de 6-12 cm lungime, C{Vate, cu 3--5 lobi
1:1 palmaţi, lat-cuneate sau cordatc la bază; pe fală, sînt de un verde-inchis·
lucitor, iar dosul şi peliolul alb-tomentos; spre toamnă, devin coriace. Frun·
;i zele de pe lujerii scurţi sint mai mici, ovate şi chiar oblongi, sinuat·dinţate,
1 pe dos cenuşii ·tomentoase. Peliolul este rotund, sau turtit numai în partea
superioară.
Florile unisexuat-dioice, grupate în amenţi; cei femeii, scurti de cea. 5 cm,
'' cei masculi de 6-7 cm; scvamele crenel ate, rar şi lung-ciliate; stamine
8-10. lnlloreşte In martie-aprilie.
Fructele capsule, care se coc in mai, iar semi nţele se împrăştie imediat.
Uistăreşle relativ slab, dar drajonează foarte puternic; se înmulţeşte anevoie
prin butaşi.
Creşterea foarte rapidă .
Longevitatea pînă la 400 de ani, dar partea interioară a tulpinii putrezeşte
de la un timp, devenind scorburoasă.
l Lemnul cu albiJrn lat, alb-gălbui, prezintă duramen. brun-deschis; este
1
. moale, uşor, lizibil, destul de elastic şi pujin durabil. Se foloseşte la fabri-
carea plăcilor aglomerate, chibriturilor, la derularea in fumir, la confectio-
1
.•' narea planşetelor, etc. ; cioplindu·se uşor, este frecvent întrebuinţat pentru Fig. 129 - Populus alba L. :
.' obiecte de uz casnic (albii, linguri etc.) . o- Jujer cu buhlblaste: ti mqurt: b - luju lu.e;c c::u ff"unu: e - luJu K utl cu
frunu ti ai'Mntl femell: d - llo•re ru.seull: 1. ·- nout femeii; 1 - sl mtati c:u 1moc
In regiunile de ctmpie lipsite de păduri, plopul este mult căutat b lemn de d.e: per-i; t - p11 Dtull
foc. Are putere calorifică redusă; arzind tnsă cu llacără mare, ascendentă, este
inundabile, unde impreună cu plopul negru şi sălciile formează pădurile de
• apreciat ca un bun combustibil pentru cuptoarele de piine.
zăvoaie, alti la ci mpie cit şi in regiunea de dealuri joase. Uneori poate con·
i Arealul. Este originar din Eurasia, tnceptnd din Spania pînă in Siberia şi
.~ Asia Centrală (vezi fig. 132). Se tntinde de la 300 la ss• latitudine nordică, stitui şi plicuri cura_te. ln zăvoaiele din lunea Dunării, plopii reprezintă
trectnd pe alocuri şi tn nordul Africii. La noi, creşte tn lunci pină · la 10%. '1
.'••
'>'
! ·.
 / '
1
1
236
. . -· - . -- -. -· - .. 237

Cerinţele ec<~logice. Pretinde mai multă căldură decit plopul tremurător ;

de aceea, coboară mai jos tn clmpie; suportă bine arşiţa. Dintre plopi, este
specia cea mai exigentă fată de sol, cerind soiuri Iuta-nisipoase, fertile, destul
de profunde. Se dezvoltă bine pe soiurile aluvionare, crude, humoase, umede
şi afîna te. Nu suportă attta umezeală cît sălciile, ocupînd obişnuit grindurile
!
1 mai inalte. Se instalează uneori şi pe soiuri sărăturoase.
Temper~nful de lumină, dar nu aşa de exigent ca celalate specii de plop.
Vdtdnuirile. Suferă uneori de gelivuri. Este mai rezistent la atacuri de
insecte dectt plopul negru şi tremurător.
Importanţa . Este una din speciile care participă frecvent în constituirea
zăvoaielor, producind un lemn căutat attt pentru industrializare şi lucru ,
ctt şi pentru foc, tn regiuni lipsite de alte specii mai valoroase. De remarcat
că, în lucrările de tmpădurire a nisipurilor alcaline din cîmpia ungară, a
dat rezultate mai bune dectt salctmul.
Poate fi intt"ebuinţat ca arbore decorativ de-a lungul şoselelor şi în parcuri,
1
- ---
datorită portului şi mai ales tomentozilăţii albe a frunzelor.

POPULUS ALBA var. Pllramldolls Bge. (P. boliMJIIJ Lauche) -

Plop alb piramidal
1
l Specie exotică, originară din Asia centrală şi vestul Asiei. '
Este o varietate piramidală a plopului alb, care, după unii autori, repre-

l1 zintă o specie independentă sub denumirea de P. bolleana Lauche.

Coroana columnară, mai puţin fastigiată decît la plopul piramidal.
Scoarţa de un verde-cenuşiu-deschis, rămlne netedă şi la bătrîneţe.
Frunzele mai mari decit ale plopului alb, cu ~7 lobi adinci; sînt argintii,
atrăgînd atenţia de departe; cele de pe lujerii scurţi, sînt eliptice, verzi,
l glabrescente pe dos.
Se arată relativ iubitor faţă de căldură şi este destul de rezistent la secetă.
i.. Este cultivat numai ca arbore ornamental, fiind cea mai decorativă specie
'
1 dintre plopi; nu prezintă deocamdată nici un interes forestier.
Fig. 130 - Popu/us lrtmulo L. :
POPULUS ALBA var. niU<G (WIIId.) Oipp. o - luJtt ( 1.1 mururl; b - mueurl florifert: c ~ ramuri cu frunz.e: d - floare
mascuJI: • - plantull.
"•· •
Se recunoaşte prin aceea că frunzele pe faţă sînt de un verde întunecat, iar
••
. pe dos alb-cretat-tomentoase. Este frecvent cultivat prin grădini şi parcuri.
Coroana este restrînsă, rotundă, foarte rară şi luminoasă; ramurile au virful
'
) ascendent şisint rupte uşor de zăpadă şi chiciură.
.j POPULUS TREMULA L. - Plop tremurltor j
1 Lujerii glabri sau mătăsos-păroşi, bruni-roşcaţi, lucitori, cu lenticele
• Specie indigend· (fig. 130). lunguieţe .
Mdrimea pină la 30 m tnălţime, cu diametru! pînă la 1,5 m; în staţ iuni Mugurii ovoid-conici, de 1>-7 mm, cu virful puternic ascuţit, bruni -roşcaţi,
foarte lucitori, stau alipiţi de lujeri; au 3-4 solzi, iar cei flori feri 5 solzi.
J
~
extreme, rămlne c.h iar arbust. •
lnrddăciMrea superficială; rădăcinile laterale numeroase, lungi şi subţiri, Frunzele de 3-8 cm lungime; pe lujerii lungi, sint ovat-cordiforme, cu virful
se dezvoltă puternic, ajungind ptnă la
distante de peste 20 m. obtuz sau acut şi marginea neregulat crenată; pe lujerii scurti , sint orbi-
i'
·l
Tu.lpir111 dreaptă, cilindrică, curăţ ită
bine de crăci pînă la mari înălţimi. cutare şi cu dinţi neuniformi; tn prima tinerete. sint păros-mătăsoase, apoi
1 Lemnul tulpinii ajunge să reprezinte plnă la 3/4 din volumul total al masei glabre; stau prinse pe un petiol foarte lung, pînă la 8 cm, şi puternic turtit
~ lemnoase a arborelui tntreg. lateral, aşa că frunze.le tremură la orice adiere de vtnt. Cele de pe lăstari
~ Scoarţa cenuşie-verzuie-albicioasă, se păstrează mult timp neted.ă; la bătrt­ sau de pe exemplarele tinere sint mult mai mari, pînă la 15 cm, ovat-triungbiu-
~ neţe, formează rilidom negricios, adinc brăzda!. lare, pe dos pubescente. Tnfrunzeşte · prin aprilie-mai. ·

1
 / \
\

238 ANOIOSP~I!
1 SALICACEAE 239

Florile grupate în amenţi mai mari dectt la plopul alb şi plopul negru, de
timp şi apa stagnantă. Rezistă chiar şi pe soiurile acide (turbării) pr~um şi
pe cele alcaline sau slab sărăturoase. ·
10---15 cm, sînt -des şi lung-păroşi, cenuşii. Scvamele palmat-laciniate, cu
' o
cili lungi şi deşi. Tnlloreşte anual, prin martie-aprilie, înaintea înfrunzirii. Temperamentul pronunţat de lumină, din care cauză nu se poate instala
1 Fructele se coc la sftrşitul lunii mai. Sămînţa egretată este uşor tmprăştiată sub masivul închis.
t de vînt la foarte mari distanţe, invadînd locurile dezgolite şi parchetele rămase Vătămări~. In urma v~tămării'scoarţei de către rozătoare, s~u prin ruperea
ramunl~r _d•.n vreo ~auz~ oareca_re, lemnul este uşor atacat de ciuperci, care
1
neregenerate.
1 o Maturitatea arborilor după 20 de ani, fructificînd aproape anual şi abundent. provoaca mtma .roş1e ŞI putrez1rea tulpinii. .
Lăstăreşte destul de slab, dar drajonează puternic pînă la bătrîneţe, năvălind
viguros în terenurile alăturate. Pe cale artificială, se poate înmulţi prin butaşi
J mP_orta_nţa. Pî~ă acum de curînd, plopul tremurător a fost tăiat de prin
1 p~~un, fnn~ cons1d.~r~t ca un arbore fără pr«:,\. şi _chiar dăunător, ·pentru faptul
io
de rădăcină. · ca m anum1te ocaz_n m_gr~un~ regener~rea pad~nlor sau dezvoltarea speciilor
Creşterea foarte rapidă de la început şi se continuă pînă la 30-40 de ani. valoroase. Ca spec1e p10mera, ce se mstaleaza uşor şi repede în parchetele
Productivitatea arboretelor de plop tremurător, la 50 de ani, poate ajunge neregenerate, el _protejează solu~ şi formează la început adăpostul prielnic
pînă la 10 m~/an/ha. . pentru alte .specn ma1 de qmbra ce ar interesa cultura (brad, molid, fag).
Longevitatea. Trece puţin peste 100 de ani, cu lemn sănătos. Un mare defect Cresctnd în ~mestec cu molidul, în staţiuni umede, pompează intens apa din
biologic îl constituie faptul că partea centrală a tulpinii putrezeşte destul sol, contnbumd astfel la drenarea acestuia şi la frînarea procesului de acidi·
de devreme. ficare a orizonturilor superioare.
Lemnul tot alb-cenuşiu, dar fără duramen, este mai apreciat decît cel de
plop alb; ar;e o structură omogenă, fină, este foarte uşor, moale şi elastic. Atît ca sp~ie de. pr~mă tmpădurire, ctt şi pentru lemnul ce are pe zi ce
Despicîndu-se uşor şi regulat şi avînd capacitate mare de a se impregna, trece tot ma1 multa cautare, plopul tremurător nu mai trebuie privit ca o
este apreciat ca lemnul cel mai bun pentru fabricarea chibriturilor. Se mai specie lipsită de importanţă culturală Şi economică, aşa cum se tnttmpla
poate întrebuinţa în industria celulozei destinată producerii viscozei pentru în trecut. •
•
fabricarea· mătăsii artificiale, pentru obţinerea unor produse de distilare, la f. gigas este _o-_for.mă triploldă a plopului tremurător, capabilă să producă mai mult
confecţionarea şindrilei, lopeţilor, precum şi la obţinerea cărbunelui necesar dtcTt forma flp1ca ŞI se arată mai re:ţiStffif la putregai. Se tntllneşte In păr)ile nord-estice
ale Europei, iar tn ultimul timp, a fost Identificat şi la noi. ,
fabricării prafului de puşcă.
Arealul foarte întins, cuprinzînd întreaga E~;~ropă, Asia, inclusiv Japonia,
iar în Africa apare în părţile nord-vestice (vezi fig. 132). ln 1ndocbina, se

-
POPULUS X CANESCENS Sm. (P. lremula X alba var, niuea) -
întinde spre sud pînă la 15• latitudine nordică, iar spre nordul Eurasiei depă· Plop cenuşiu ·
şeşte latitudinea de 70%, mergînd pînă la limita polară a pădurii, ca specie
- ··-····-···..
pionieră de amestec sau formînd arborele pure. Specie indigenă
La noi, este un arbore de dealuri şi munte; se ridică mult în zona moli· Mărimea 1.
du lui, ajungînd uneori ca arbust pînă la 1 600 m. Năvăleşte în parchetele
tăiate ras şi neregenerate, precum şi în pădurile rărite, degradate, formînd Este un hibiid între plopul alb şi cel tremurător, avînd caractere inter·
buchete pure sau crescînd în amestec cu salcia căprească şi mesteacănul. med1are tntre formele parentale; este însă mai asemănător cu plopul alb.
Poate coborî şi spre cîmpie, crescînd sporadic şi in afară de luncile apelor. Lujerii sînt cenuşii-tomentoşi şi nu albi ca la plopul alb.
Excepţional, se întîlneşte chiar şi în Delta Dunării -pădurea Letea. Mugurii au forma şi mărimea celor de plop - tremurător.
Cerinţele ecologiţe. Fiind foarte puţin pretenţios şi dispunînd de cea mai mare Frunzele de pe lujerii lungi sînt deltoid-ovate, sinuat-dinţate, ori lobulate
adaptabilitate ecologică, atît latitudinal cit şi altitudinal este cea mai răs· pe dos cenuşii -tomentoase, ciliate; pe lujerii scurţi, frunzele sint subrotunde'
pindită specie de plop. ln general, îi prieşte un climat răcoros şi umed, corn·
neciliate şi pe dos cenuşii-verzui-glabrescente. Ca regulă generală frunzei~
portîndu-se ca o specie foarte rezistentă la ger. Poate să suport,!! însă şi sta- nu sînt niciodată palmat·lobate ca la plopol alb. '
ţiuni moderat -umede pînă la aproape uscate, în climate din cele mai diferite,
cu condiţia ca apa freatică în mişcare să fie la adîncimi accesibile rădăcinilor. Lăstăreşte şi drajonează. .
La noi, uneori, se dezvoltă destul de bine şi pe coaste dezgolite, expuse inso· Arealuf. Ori~inar
din EproJ?a ş! Asi~ vestică;_ la noi, creşte spontan destul
laţiei. Este puţin ex igent faţă de sol, dar preferă po,dzolurile nisipo·lutoase de rar, m regmnea de c1mp1e ş1 colu~e. .:
bogate în humus şi reavăne. Apare mai ales pe soiurile cu substrat silicios, Este aproaee tot attt de exigent faţă de sol ca şi plopul alb. '
evitind pe cele calcaroase. Se arată mai puţin higrofil decit plopul alb. ln . Cu toate ca este un arbore sporadic, datorită rezistenţei sale, în: ultimul
general, nu-i priesc soiurile prea uscate sau sărace, cum nici cele prea mlăşti· h~p. t~ R.P. U~gară i se acordă o deosebită importanţă, pentru tmpădurirea
noase, unde rămîne pipernicit. Pe soiurile cu umiditate redusă, se observ.ă ms1punlor alcahne.
· uscarea vîrfului şi putrezirea tulpinii ~i rădăcinilor. Poate să suporte cîtva
\
 \
• ''
'

240 ANOIOSPEI!MAE SALICACEAt 241'

dreaptă se curăţă bine de crăci tn masiv. Crescut izolat, formează

Tulpina
8. S.C.fla AIGEIROS Duby - Plopi nqrl pe trunchi gilme şi crăci lacome, din cauza numărului mare de muguri dez-
voltaţi sub scoarţă.
Din această secţie, fac parte plopii negri şi hibrizii lor, avind următoarele
caractere: scoarţa de timpuriu adtnc brăzdată şi de culoare negricioasli; mugurii Scoarţa în tinerete netedă, cenuşie-verzuie, formează de timpuriu ritidom
nepăroşi, lipicioşi, cu miros aromat ; frunze.Je verzi şi glabre pe ambele feţe, adînc brăzda!, negricios, pe aproape 2/3 din înălţimea tulpinii.
la margine cu o dungă subţire uşor transpan!ntli; peţiolul comprimat; scvamele Coroana largă, rară şi luminoasă, la bătrîneţe cu numeroase crăci puternice,
amenţilor Jaciniate, fără cili, glabre şi cad tn timpul tnfloririi.
devine lăbărţată şi prezintă goluri mari.
Lujerii rotunzi, netezi sau slab muchiaţi, glabri, lucitori, galbeni-verzui
POPULUS NIGRA L. - Plop negru, Plută
sau galbeni-bruni; după al 2-lea an, devin cenuşii.
Mugurii alungit-conici, ascuţiţi, oarecum fusiformi, alipiţi de lujeri şi cu
Specie indigenll (fig. 131). virful îndepărtat, sint bruni-gălbui sau galbeni-verzui, acoperiţi cu un clei
Mllrimea 1 ajunge ptnli la 35 m tnălţime şi cu un diametru ptnă la 2 m. slab mirositor. Mugurii floriferi mai mari, depărtaţi de lujeri şi oarecum
Pe soiuri umede, depăşeşte în tnăltime plopui alb. încovoiaţi. Cicatricea rotunjit-triunghiulară, cordată.
1nrădiicinarea puternic întinsă tn lături. Are facultatea de a forma rădăcini Frunzele rombic-ovate, triunghiulare, mai tnguste dectt lungi, stnt de
adventive pe tulpină, atunci ctnd aceasta este acoperită de aluviuni. 5-10 cm lungime şi 4--8 cm lăţime, cu virful prelung-ascuţit, Ia ba.ză lat-
cuneate, pe margini crenat-serate, la început lipicioase; stau prinse de un
Fig. 131 - Popu/us n/(lra L.: peţiol lung de cea. 6 cm , turtit şi lipsit de glande; sint glabre şi pe dos de
a - luJt.r cu mururl: b - cicatrice •' muguri llortferJ: & - rt muri cu frunze '' un verde-deschis. ·
amentl femeii; 4 - floare maacull : f - floue femeii cu şcv.mJ etabrJ: f- pl•nlull
Florile cu scvame laciniate, glabre, de timpuriu căzătoare, cele mascute
i cu 12-30 de stamine. Amen(ii masculi scurţi de 4---S cm, iar cei femeii ta
1
maturitate lungi de 10-15 cm. Jnlloreşte in martie-aprilie, cu 2-3 săptă­
mtni inainte de infrunzire.
Fructele capsule de 7-9 mm lungime, pedicelate şi mai mari dectt ale
plopului alb; se desfac şi lasă să se tmprăştie sămtnla la sfirşilul lunii mai,
sau Inceputul lunii iunie. · ·
Fruclificii de timpuriu şi des.
Germinează la numai citeva ore după diseminare pe aluviunile crude.
Llistllreşte foarte puternic, · dar drajonează put in mai slab; se înmulţeşte
uşor şi prin butaşi.
Creşterea foarte rapidă, ajungind să producă la virsta de 60 ani
cea. 15 m* /an/ha.
1 Longwitafea fiziologică mare, pînă la 300-400 de ani; cea teh~ologică,
l nu trece peste 100 de ani.
Lemnul cu duramen brun-deschis, cenuşiu , este asemănător cu al plopului
alb, dar mai atos şi mai rezistent la putrezire; de aceea, este mai căutat pentru
facerea albiilor. Are din ce tn ce mai multe intrebuin!ări. Este un excelent
lemn pentru furnir şi placaje, plăci aglomerate şi fibro-lemnoase, precum şi
pentru părţile interioare la mobilă; mult apreciat in ttmplărie, este lemnul
trunchiurilor cu gtlme. Din substanţa cleioasă a mugurilor, se extrage un
preparat ce inlocuieşte şerlacul.
A realul se intinde din vestul Europei pînă in centrul Asiei. fluviul lenisei,
(fig. 132), ceva mai la sud decît plopul alb.
La noi, este răspîndit mai mult fn regiuni joase de ctmpie, cri:SCtrid tn ză­
voaiele din luncile apelor, precum şi in poienile umede din păduri ; dar nu
creşte aşa de numeros ca plopul alb. Se tnlllneşte mai rar în regiunea .dealurilor.
Cerinţele ecologice. Pretinde mai muHă căldură estivală, de aceea ~:oboară.
d mai jos tn cîmpie decit plopul tremurător cu care se aseamănă în ce priveşte
a rezistenţa la ger. Este puţin exigent fal.ă de sol; preferă sol:'ui aluvionare
•
 /
\

242 ANGIOSPEJU>I.AE SAUCACEAE 240

rg :q ~ lfJS llJJ 15 ISfJ ţj Se deosebeşte de plopul negru prin:

Portul caracteristic piramidal.
Tulpina canelată. •
Scoarţa cenuşiu-negricioasă, cu ritidom adinc brăzda! longitudinal.
Lujerii şi crăcile sint mai subţiri, cresc erect-ascendente, formind o coroană
·fngustă, columnară.
Muguri/ sînt mai mici, liplcioşi şi putin alipiţi de lujer.
Frunzele mai mici, cu baza mai truncbiată şi mai late dectt lungi; apar
cu 2-3 săptămîni mai devreme şi cad o dată sau ceva mai l!rziu dectt la plopul

negru.
Amenfii de asemenea ma1· miCI · · dec1·t a1· p1opu1u1• negru. E xemp1a~el e fe-
mele setnlllnesc extrem de rar.
LăsliireŞte bine şi se butăşeşte uşor. Fig. 133- Populus nlgro var./heves/1114 (Dode)
Este un arbore cu o deosebită im- Bean em. Clonaru et Ocskay:
Portanlă ornamentală ' .fiind aproape
) )
• - luj<r: b - m ... ut. ,,d<atrl"": • - lrun•l:
d - fruct : 1 - fruct dts<hb.; 1- allm1ntl
de netntrecut pe margmea şose e or
şi aleilor din parcuri.

1
1 POPULUS NIGRA L. var. lhl:vt:rl/114
i (Dodo) Bean em. Clonaru et Ocskay
(P. n. 'Theveslina1 - Plop algerlan
15 J() 60 lfJS 120 /Jj

1 Fig. 132 - A""/ : Arbore exotic (fig. 133).

- - - Popula ll (lfd L .
. . . . . . Popul"' lumulo L.
Milrimea ptnă la 30 m lnălţime.
- - - - Populld o/ba L. Tulpina dreaptă, înaltă, lîpsîtă de
noduri, pe anumite portiuni şi neca-
nisipoase, nisipo-lutoase, alinate, bogate in humus şi cu umiditate abun· nelată.
dentă; evită soiurile prea compacte, ari de sau sărăturoase. Pe soiurile aluvio-
, Scoarţa pronunţat albicioasă,for·
nare crude,- mai putin inundabile dectt cele ocupate de să!cete, forn~ează mează ttrziu rilidom~re, de cu·
uneori arborele pure sau tn amestec cu frasin comun, velmş sau frasm de )oare deschisă şi cu crapături de·
baltă . Pe aluviunile s lab lutoase, cu ceva humus formează zăvoaie tn amestec stul de regulate.
cu salcia albă, plesnitoarea, plopul alb şi uneori cu aninul negru. Poate Coroana ~-tr.ms·
suporta inundatii de apă curgătoare, dar nu stagnantă.
il
!.
li)
Temperamentul pronuntat de lumină; se dezvoltă bine in stare izolată sau
tn amestec cu alte specii pe care le poate domina.
parenlă, cu ramuri subţiri,
şi gru pate mai multe la un
Lujerii cilindrici,
erecte
loc.
galbeni·cenuşii­
Importanţa. Produce o cantitate mare de masă lemnoasă tn luncile .inun- deschis, glabri; cei de doi ani, gal·
: dabile, acolo unde alte specii mai valoroase nu pot creşte. Productivitatea
: beni.
se micşorează în· staţiuni cu nivelul apelor freatice scăzut. Se poate cultiva Mugurii ovoizi-alungiţi, de 10-
ca arbore decorativ de-a lungul şoselelor şi prin parcuri. In general, are cam 13 mm lungime, cu virful acut,
aceeaşi importanţă forestieră ca şi plopul alb. glabri, alipiţi de lujeri.
Plopul negru prezintă numeroase varietăţi şi forme hibride. Frunzele triunghiular-ovate, de6-
8 cm lungime, acuminate, la bază
POPULUS NIGRA var. /le/IDo Durei {P.n. ('ltallca1 - rotunjite, uneori slab cordate; pe t:
Plop piramidal
margi ni serat-crenate neciliate; stnt
Arbore exotic. glabre şi de culoare verde-deschis.
Este o varietate horlicolă a plopului negru , originară ·din Asia
de unde a fost introdusă prin cultură in Europa Inainte de 1760.
lnă/ţimea ajunge p!nă la 25 m.
centrală, Peliolul de 3-4 cm, turtit lateral.
lnfrunzeşte aproape cu 2 săptăm!ni
mai tirziu decît var. italica. Q b e • '

1
 \
2H ANOIOSPE~MAI!
Florile. Amenlii femeii de 3-5 cm, cu scvame laciniate glabre, căzătoare·
de timpuriu. Apar prin aprilie, de asemenea mai tirziu decît la var. ita/ica.
Fructele sint capsule ovoide de 4-5 mm, scurt pedicelate; seminţele de
cea. 2 mm, la bază cu perişori verticilali. Se coc în iunie.
Se poate tnmulti uşor prin butaşi.
Creşterea activă tn prima tinereţe, dar mai înceată ca la plopul piramidal. ·
Arealul. Originar din nordul Africii (.(lgeria), de unde s·a întins prin eul·
tură şi tn alte părţi; la noi, a fost identificat de curînd, găsindu-se numai
exemplare femeie.
Cerinţele ecologice. Are o mare amplitudine ecologică. Este foarte rezistent
la uscăciune. Poate vegeta tn conditii variate de sol, de la brune-deschise
de stepă cu apa freatică la mare adincime, pînă la brune-podzolite din regiunea
montană. Suportă sărături (chiar accentuate) şi vegetează mulţumitor pe
soiuri sărace nisipoase.
Temperamentul pronuntat de lumină.
Importanţa. Este un pretios arbore decorativ, putind să fie folosit in regiunile-
uscate, chiar şi fn culturi forestiere de protecţie.
PLOPII EURAMERICANI
Au fost denumi\i şi "plopi de Canada".
Reprezintă de fapt un fel de specre colectivă sau o serie hibridogenă, care
întruneşte hibrizii obţinuţi din P. nigra, sau din varietăţile acestuia, cu
unele specii americane sau cu hibrizii acestora. La multi din plopii cur-
americani nici nu se cunosc formele parentale.
Denumirea de plop de Canada este cu totul improprie, întrucît primii hibrizi
produşi spontan au fost constata\i In Europa (Franta şi Elveţia) de către Hartig.
încă de la mijlocul secolului a XVIII-lea.
Actualmente, plopii negrii hibrizi stnt consideraţi ca plopi euramericani
(P. x euramericana Dode) Guinier, iar diferitele lor forme hibride sînt denu-
mite cultivari; la rindul lor, cultivarii se notează, aşa cum s-a mai arătat
deja, cu litere mari, Intre ghilimele simple verticale (exemplu P. x eurameri-
cana (Dode) Guinier 'Serotina', sau prescurtat: P. 'Serotina'.
Plop ii euramericani se deosebesc extrem de greu între ei; pentru aceasta,
este nevoie de o observaţie tndelungată şi de material complet pentru deter-
minare. !n timp de iarnă, deosebirile sînt foarte nesigure, caracterele fiind
putin constante. · · ·
rn general, necesită o perioadă lungă de vegetatie, cu primăvară timpurie
şi toamnă tirzie. Stnt mai exigenţi decit ceilalti plop·i faţă de ferlilitatea
solului. Vegetează viguros numai pe soiuri aluvionare, formate din nisipuri
fine, bogate in substante nutritive, cu textură uşoară pînă la luto-nisipoasă, .
afinate, profunde, reavăne spre umede, cu apa freatică ridicată piriă la 1 m.
Nu rezistă pe versanti inclinati cu soiuri frămîntate şi erodate, şi nici pe
terenuri sărăturoase, sau pe soiuri acide. Suportă ptnă la 100 de zile inundatiile.
cu apă curgătoare, dar nu rezist ă la tnmlăştinarea cu apă stagnantă.
Sint arbori care pot atinge dimensiuni mari pînă la 50 m înl\ime şi peste
2 m diametru.
SALICACEAE
Realizează trunchiuri drepte şi creşteri excepţionale, fiind arborii cei mai
repede crescători dintre toate speciile de plop. La noi in ţară, tn lunea Dunării
la vfrsta de 15 ani, au atins diametre mai mari de 50 cm, productnd uneori
peste 30 m1 pe an şi pc hectar.
Lujeri! v!guroşi sint tn g~ner~l muchiaţi, glabri sau fin pubescenti, de
culon dtfcnle, prezentfnd ctcatnce evtdent trilobată .
Mugurii asemănători celor de plop negru, dar de ţeguJă mult mai mari
(1-3 cm).
Frunze_le oar~um. triun!thiulare s~nt _de măr~mi şi forme diferite; in tinerete
au marg10ea cthata. Pejtolul prezmta uneon una sau două glande roşcate
tn apropiere de baza limbului.
Lăstăresc puternic, dar drajonează slab.
Se pretează la o cultură uşoară prin bulaşi.
Lemnul alb, cu. duramen__slab cenuşii!_. mai deschis ~ec~t 1~ plopul negru,
este, ~oros, ~şor şt moale, fund foarte cautat pentru chtbnturt, la fabricarea
htrhet, plăctlor aglomerate, placaje, scinduri etc.
Cu toată vitabilitatea de care dispun, plopii euramericani stnt mult expuşi
vătămărilor. Astfel, dintre insecte se poate aminti Melasoma populi (gln-
dacul roşu) care atacă frunzele, iar dintre c.i uperci, Dothichiza populea care
provoacă uscarea lujerilor, ducind la moartea arborilor infestaji. De asemenea
uneori suferă de cancerul umed al scoartei, care provoacă uscarea exemplarelo~
atacate.
Sint arbori a căror cultură trebuie să fie cit ma i mult extinsă in viitor.
La noi, se pot cultiva cu deplin succes in regiunile inundabile ale Dunării,
de la Calafat pînă in Deltă, pe soiuri aluvionare crude, mai puţin inunda bile
decit cele acoperite de sălcete (intre 6 şi 8 hidrograde).
Cultura plopilor euramerican i poate li extinsă şi în luncile riurilor mari,
ptnă In zona montană i nferioară, unde vă ile prea reci devin puţin favorabile
acestor hibrizi. Dau bune rezultate în lucrările de plantare a aterisamentelor
din spatele barajelor precum şi a fundurilor de ravene.
La recoltarea butaşilor, trebuie vegheat ca aceştia să fie confectionati din
lă~tari crescu)i In părti_le de jos ale tulpinii, care stnt mai tineri stadial şi pot
as•gura o penoadă mat lungă de dezvoltare vegetativă, deci o productivi tate
sporită de masă lemnoasă.
De remarcat, că in cultura plopilor euramericani interesează nu numai
varietăţile, ~i şi anumite clone (descendente) vegelative, selectionate -
mai. P!oduchve sau mai rezistente la _dăunători şi diverse condiţii staţiona le.
Ţmmdu-se seama de cultura uşoara, de creşterea lor extrem de rapidă şi
productivitatea excepţională , precum şi de calităţile deosebite ale lemnului
care este căutat pentru tot mai multe tntrebuinţări, plopii euramericani tind
să tnl~!Jiască cel~lalt~ ~pecii de plop indigen, ~!-'m ~r fi plopul alb şi negru.
Plopu euramencam 1mpuntndu-se ca arboru ce• mai repede crescători
ce pot !i folositi_ in condiţiile patriei noastre, directivele de partid şi de sfat
traseaza ca sarcmă sectorului economiei forestiere să extindă cit mai mult
plantaţiile cu aceşti hibrizi.
La noi in Iară, ptnă in prezent, se folosesc in cultură următorii hibrizi
(cultivari): P . ' Robusta', P . 'Serotina'. P . 'Ma.rilandica' P. ,R_egenecata'
-
şi mai rar P. 'Eugcnei'. · ·· ·=~-~ -- · - ·- · · ·- - ~
•
 '
1
246 ANGIOSPERM.AI!. Fig. 18<1 - Frunu de piDpl •ur1J1111riaull:
• - P. 6 RobuJb'; b - P. ~Strotfna': c - P.~ Rtrt'ntnta': 4 - P. 'Marllandiea•.

De remarcat că, fiecare din aceşti hibrizi (cultivari) prezintă exemplare

numai de un singur sex.

P. 'ROBUSTA' (P. robusla C.K. Sehneld.)

J
Tulpina mai dreaptă decit la ceilalţi cultivari şi elagată pe mare tnăl\ime.
Scoarţa se păstrează mult timp netedă, cenuşie-deschis.
Coroana piramidal ă, cu ramuri puţine la vtrful tulpinii, dispuse aproape
.• in verlicile.
Lujerii nelignificaji verzui, nuanta li in roşu, uneori puţin păroşi; lujerii
.i
lignificaji bruni-lucitor, muchiaji şi foar te fragili. Ca şi la P. nigra , lujerii
mai bătrîni sint prevăzuţi cu multe brabiblaste.
Frunzele variabile (fig. 134), triunghiulare, mari, lungi de 1~12 cm şi
late de 8--10 cm , de un verde-inchis-lucitor. Vtrful frunzei este scurt-acu-
minat şi seral ca şi marginea. La apariţie, frunzele stnt brun-roşcate. Pe\iolul
slab nuantat in roşu sau uneori rămtne verde ; obişnuit este fin-păros ca şi
lujerii.
Tnfrunzeşte şi. tnfloreşte primul dintre to\i hibrizii de plop şi cu cea. 2-3
săpt ămini mai devreme decit plopul negru.
Florile numai mascule, in amen\i de 7-9 cm.
Lemnul cu duramen roz-deschis.
Creşterea. Realizează cele mai mari creşteri fală de ceilal ti hibrizi.
Vtltămări. Suferă frecvent de rupturi provocate de vinturile puternice,
• şi se arată sensibil la putrezire şi cancer.
Cerinţele ecologice. Vegetează activ pe soiuri fertile, uşoare, reavăn-ji lave.
Nu suportă un nivel prea ridicat al apei freatice.
Importanţa. Din cauza defectelor semnalate mai sus , este mai pu\in recoman-
dat in culturi forestiere, rămînînd să fie folosit mai mult ca arbore de alee.
Dintre clonele valoroase, rea lizate la noi In ţară, se pot menţiona: P. 'Ro-
busta Hirşova' şi P. 'Robusta Olteniţa'.
1' P. 'SEROTINA' (P. urollna Hartig)
1
.. Tulpina uşor sinuată sau dreaptă.
Scoarţa cenuşie şi netedă.
Coroana în tinerete tol piramidală ca şi la P. 'Robusta'; la maturitate
devine globuloasă.
' Lujerii flexibili, lucitori, glabri , ·brun-măslinii.
.ii' Frunzele triunghiulare (vezi fig. 134), tot verzi-Inchis, dar mai puţin lu-
citoare, mai mici, de 7- 10 cm, echilaterale, la bază trunchiate, vîrful scurt
acuminat, marginea tn tinerete evident ciliată, baza adînc-sinuată , iar sj>re
vîrf întreagă ; la aparitie sînt brune-gălbu i . Petiolul mai evident nuanţat
In roşu. lnfrunzeşle mai tirziu decît ceilalti hibrizi, sau o dată cu P. nigra c (/
şi P. fremula.
Florile numai mascule, grupate in ament i de 6--8 cm, dau prin aprilie, cu
cea. 1 lună înainte de tnfrunzire, ca şi P. nigra.
Lemnul cu însuşiri tehnologice superioare, tntrebuin\at tn constructii şi la
fabricarea celulozei şi plăcilor aglomerate.

•
•
 1
'.
ANGIOSPEIIMAE SALICACEAE 249
248

: . Cerinţele ecologice. Poate vegela alti pe soiuri alinate ctt şi compacte, umede Dintre plopii balsamiferi, la noi se poate tntllni ca ar-
sau uscat-reavăne. R.ezistă la intţndaţii de lungă durată şi la vînt. bore ornamental plopul chinezesc.
lmportan(lJ.. Interesează tn mod deosebit, atit în cultura forestieră, cit şi
tn cea horlicolă. Din acest culti var, la noi tn ţară s-a realizat o clonă valo- POPULUS SIMON Il Carr. -Plop chinezesc
roasă: P . 'Serolina Brăila' .
Specie e;roticd, originară din O!ina de nord
P. ' MA RILANDICA' (P. maril4ndipl Bose.) Mli.rimea ptnă la 12 m. ·
Tulpina scurtă, mai puţin dreaptă şi' uneori tnclinată. Tulpina dreaptă.
Scoarţa cenuşie, cu ritidom ingust brăzda!. Co~oar.z.a tngu~tă: oarecum piramidală.
Coroana neregulată, cu ramuri puternice, întinse larg în lături; ramurile Lu,eru much•at•. bruni-roşcaţi.
inferioare pendente. Mugurii lun~i, ~i~şi, cu. vtrful depărtat de lujeri.
Lujerii de obicei rotunzi, cenuşii şi foarte flexibili. Frunzele ma• m1c1, romb1c-ovate (fig. 135), Ia bază lat-
Frunzele verzi-deschis, gălbui (vezi fig. 134), de 7-10 cm, sînt romboidale, cuneat~. cu vtrful ~uri acuminat, marginea crenat-serată, \
mai lungi d!\(:tl late, cu virful prelung-ascuţit acuminat, baza lat-cuneată pe faţa verde-desch!s, pe dos cu luciu metalic albicioo. Se
şi peţiolul verde, asemănătoare cu cele de P. nigra. Tnfrunzeşte devreme, mmulţeşte uşor, pn~ butaşi. ~:S;., 135 ;;.tn';i
imediat după P. 'R.obusta'; frunzele la apariţie stnt verde-deschis. Creşterea foarte ach vă numai tn primii ani. Carr. ; lrunzl
Florile numai femeie; amen\ii ajung pînă la 20 cm. · 1meortanta. Se. cultivă ca arbore ornamental. Avind talie
Lemnul. Din cauza t runchiuri lor strîmbe, nu se pot obţine sortimente supe- redus.a, poa e ~ă he folosit in grădini şi parcuri de mică intindere. Prezintă ma-
i• rioare. Se foloseşte la fabricarea chibriturilor şi a plăcilor aglomerate. r~le mcon~em cnt că la scurt interval după plantare este atacat de cancer
ll Cerinţele ecologice. Fiind foarte adaptabil la condiţii stalionale din cele mai ş • se usuca.

'.
' diferite, pină de curind era hi bridul cel mai frecvent întîlnit în culturi la noi
in ţară. Rezistă la inundaţii pînă la 180 de zile şi nu este doborît de vint.
Importanţa . Avind trunchiuri obişnuit defectuoase, este mai putin valoros din Genul SALIX L.
punct de vedere forestier; se poate folosi ca arboreornamental de-a lungul a leilor
c;ur~de ar~ori, arbuş~i şi subarbuşti tirîtori sau pitici, răspîndiţi tn tntreaga
P. 'R EOENERATA' (P. regenerata Henry) em1~ era nord1că; nu~a1 ctlev~ specii trec şi in emisfera sudică. Spre nord
dfelpaşesc. ~realu l plop•lor, lntmztndu-se în întreaga regiune de tundră· 1~
Tulpitla dreaptă, puternic lăţită . la bază . e • se nd1că şi In regiunile alpine superioare. '
Coroana largă, cu ramuri subţ iri. . J Sel cunosc aproape 300 de specii, cu nenumărate varietăţi şi forme hibridc
Lujerii cenuşii. • n ara no~stră , s-au identificat ptnă tn prezent 22 de specii. ·
Frunzele asemănătoare cu cele de P. 'Serotina' (vezi fig. 134), dar ceva mai ~esc_ ma1 ales pe marginea apelor curgătoare sau stagnante tn lunci şi tn
mici şi de un verde. mai deschis; la apariţie stnt verzi-gălbui. lnfrunzeşte stalmm cu. multă ~"!~lă tn sol. Au înrădăcinare trasantă.' cu ramificatii
ceva mai devreme decît P. 'Serotina', dar mai ttrziu decit P. 'Marilandica'. laterale tntmse. LuJerll stnt in mod obişnu~t netezi şi nexibili. Mugurii altcrni ;
Florile numai in amenţi femeii. F' . spre deoseb1re de plop la care se găsesc 3-:>
Lemnul valoros, mult solicitat pentru derulaj şi mai ales in industria hîr- •g. 136 - f.~f;~m4 /loraOI - so!zi, sălc!ile au un s! ngur solz aparent (tn re-
tiei, avînd un bogat conţinut de celuloză. ah tate do• concrescu\1), care acoperă ca 0 scu-
Cerinţele ecologice. Rezistă bine la inundaţii şi pe soiuri acide, grele, sau b - ••••m• - flora li· • tland
noclorlfere: "..: su,.;;;.. • f!l ă conică partea internă păroasă. Frunzele
eu nivelul apei freatice coborît. E puţin rezistent la vînt şi secetă. "'e 1 s1~ple, sc~t-p~\iolate şi chiar sesile, dinţate
'i 1mportanţa. Este mult apreciat ca arbore forestier şi ornamental. () 0 o..,-ţ~G-;;,. sau .tnt~egt. Shpelele evidente pe lujerii cre-
4. S«Jia TACAMAHACA Spath - Plopi balsamlful v 0 ;..r scul• v•guros. Cicatricea frunzei cu 3 urme fas-
6;::..- ti' ~ df cic.ulare. Florile. 136) rar
Această secţie cuprinde plopii balsamiferi. Scoarţa formează de timpuriu 6 umsexuat-mono1ce, grupate in ce stau
rilidom. Frunzele pe dos sînt albicioase, uneori cu sclipiri metalice; peţiolul d~ ..,..c~lă ElJ;lXf; apar inainte tnfrun-
este scurt , rotund sau muchia!. Frunzele şi mai ales mugurii sint aromat d ~ Zlfe. F1ecar.e floare are la bază o cu
mirositori şi foarte lipicioşi. 11 f rharginea nedivizată, tn mod oo•snu
Plopii din această secţie, fiind de talie mai redusă, interesează prea puţin ~ .__. _ . şi una sau ~a de nectarifere....Fiorile·ma-
tn cultura forestieră; în schimb, sint mult preţuiţi ca arbori ornamentali pe 't "( "
0
scul~_cu l.~.l~mine · re sau c~!'cr~ute; •
.1 6 speciile dm ţara noas r au n -aouăSfamine •
! marginea şoselelor.
•
!

'
'
l
l
1 ANOIOSPEI!fo<AE SALICACEAE 251
250
j
exce,pjie făcînd S . triandra cu trei slamine, şi S. pentandra cu 5--8 stamine.
Florîle femeie au un ovar de forma une.Lh__!!kl ii, alcătuit din două carpete, lujeri tineri, glabri. Frunze (cel pulin In parte) cu virf
S. rtlusa
obtuz, rotunjit sau •marginal, glabre. Ovar glabru ....
54':0il sau pedicelat, glabru sau păros; sti"'iiflifungi t sau scurt, cu două slig·
ma te; poleniz.area se face prin insecte. Fructele stnt capsule bivalvare; se coc prin 7a Frunze lanceolate, obtong·lanceolate, cel putin de patru
mai -iunie şi chiar mai tîrziu, eliberind semintele mici prevăzute cu smocuri ori mal lungi decit late .......... .. ............... . 8
mălăsoase. Fruclifică de timpuriu, anual şi abundent. Puterea germinalivă
7b Frunze ovate, obovate, eliptice sau eliptlc-lanceolate, cel
1
1• mare, dar se păstrează putin (citeva zile S<IU cel mult 1 lună). lncolţesc repede. puţin de patru ori mai lungi decit late ........... . 15
1 Se inmultesc viguros pe cale vegetativă (butaşi şi lăstari) . Lemnul cu alburn
şi duramen, are putere calorifică redusă; poate să fie folosit la obţinerea pl ă· 8a Frunze eu margini evident dinţate sau serate .. , .... .. , . , 9
• cilor aglomerate şi tn construcţii rurale. Coaja bogată in tanin se întrebuin·
8b Frunze de 1,5-4 em lungime, eu margini Intregi ....... . S. tOIJmarlnl{olia
ţează la tăbăcit , pentru vopsit în galben, brun sau negru, precum şi în industria
farmaceutică la extragerea acidului salicili c. Frunzele se folosesc ca hrană 9a Frunze mature comple t giabre .................. ..... . 10
pentru vite.
l n general,.. sălciile au o importanţă economică mai redusă decit plopii. 9b Frunze mature pe dos dispers·sericeu-pubestente. Lujerl
Din punct de vedere cultural, multe din sălci i pot fi utilizate la fixarea tineri pubescentl .......... ............ ........... . S. alba

!
maturilor şi prundişurilor ; unele prezintă un deosebit interes horticol. IOa Lujeri ± brumati. Amentl mai grO!i; lemnul de sub
Se menjionează că la noi în ultimul timp s-a trecut la folosirea t n cultură, seoarja ramurilor de culoar~ galbenă .............. .. s. dDpflnoldls
pe ctt posibil, numai a sălciilor selecjionate.
IOb Lujeri nebrumoU. Amtnli mai subţiri. Lemnul de sub
scoarta ramurilor nu este evident de culoare galbeni ... . Il
CHEIE PENTRU DETERMINAREA SPECIILOR DE SALCII
Du.p4. Fforo R..P. R. Ila Lujerl pendenll, lungi. Frunze tngust-lanceoiate ....... . S. babvlonica
llb Lujerii nu sfnt ptndenti ........... ............. ..... . 12
Frunze mature pe dos glabre sau slab şi dispers-pubescente 2
12a Peliolul, la baza laminel, prevAzut eu 1-2 glande ..... . 13
Frunze mature pe dos evident pubescente sau tomentoase 23 12b Petiolul firi gla.nde .... ..... .. ....... , .......... , .. , . 14
Frunze pe ambele feţe verzi .... ...... .... ...... .... .. 3
13a Lujeril la bati fra~ill (se rup uşor de pe ramură cu o ples·
nituri seurlll). Frunze cu virf lung şi t.r eptat aeumlnate,
Frunze pe dos glauceseente, albAstri! sau alburil, In orice la bazA lat·cuneate. Peţiol de 8-25 mm lungime. Seva·
caz de altă culoare decit pe faţ3 .... ...... .... ..... . 7
mele a.mentilor lung-pAroase. Stamine 2 . . . . . . . . . . . . S. fragllls
Frunze de 4-12 cm lungime, cu margini regulat-glandulos· 13b Lujerli nu sint fragil!. Frunze la virf acute sau seurl·acu·
serate. Peţiolii prevAzull cu glande. Arbuşti erecţi ...• 4
minate, la bazi rotunjite sau brusc !ngustate. PeUolul
plnă la 10 mm lungime. Sevamele amenţiior femeii ia
Frunze de 0,5-3,4 cm lungime, cu margini Intregi, crenat· virf giabre. Sllmlne 3 • . . . . . . . . . . . . . . .. . . . ... . . . . . . S. trlandra
serate sau neregulat·serate. Arbuşti seunzi, eu tulpini
5

...
culca te sau ttrttoare. Petioll lilrl glande ........... . 14a Frunze cu virf acut sau sc.u rt·aeuminat, eu III imea muimli
deasupra mijloc:ului, uneori aşezate opus sau imperlect
Frunze lanceolate sau oblone·lanceolote. Flori mascule opus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . S. purpurea
cu trei stamine . ...........•.........•••.......••... . S. trf4n4ra
••
4b Frunze eliptice; .ovate, eliplic·lanceolate, plni la obovat· . 14b Frunze cu virf treptat Ingusta! fi aeuminat, cu llilimea
muiml sub cea mljioc:le, niciodată opuse .. . . . .. .. . S. alba
eliptice. Flori maseule cu cinci sta mine ............ . . s.~a
ISa Frunze de 1~ cm lungime, eu vtrf rot unjit (şi uneori
6a Frunte subrotunde, de 8-20 mm lungime, ia bază rotun·
jlte sau cordate. Arbust pitic .............. · .~ .... . . s. ~ emarglnat/, pe dos olbleloase, eu nervuri foarte pronun·
jat retlcu ale. Arbust plnl la 30 cm cu tulpini cuicale .. S. retlcu/ata
,.,. Frunze eliptice, obovale sau ianceoia te, la bat3 lngustate.
6b
Arbuşti scunzi. 4.0 Cln. o. o • • •• •••• • ••••• ••• o o • •••• o ' •
. .. < 6 15b Frunze cu virf acul sau acuminat, pe dcî.s de un verde·
albăstrui sau ce nu ş iu nu sint aibe ........... ........ . 16
1
•
·1
!j
11
Lujeri tineri pubescenti. Frunze cu virf scurt aeu.minat
(mai rar acul) . i~ tin.rete pubeseenle, mal tirziu pe fete -
·s. iaarulnl
18a Fru112e oboval-lanceolate, adesea aşezate opus sau imperfed
opus, numai In treimea superioară serate, In rest Intregi S. purpurea
li.,·1 glabre ş i cu margini ciilate. Ovar pA ros ........ .... . .

.,''
''
•
 ' '·

SALICACEAE 253
t 252 .ANCl'IGSPE~MAE

l
28b Frunze pe dos aerlceu·plroaoe cu peri allpljl, drqoţl,
16b Frunze oval-eliptice sau obovate, relativ mai late, cu mar- luc.itori •••••.••. 27
gini fie lnlrţgi, fie dinţate ,sau şerab! -de la virf plnă ill
o ••••••••••••••••••••••••• o •• o •••

bază (sau 'aproape plnă la bază), niciodată opuse .... . . i7

27a Frunze relatlv mici, de 2-5 cm lungime, 2-8 mm lăţime,
18 liniar-oblong! . Arbust scund cu tulpini ttrttoare ..... . S. rosmarlnifolia
Frunze malure ţomplţ{ glabrţ .... · .· . . " . ........... · ·. · ·
27b Frunze mal lungi. Arbori sau arbuşti mari, erecţl.. ... ... 28
Frunze mature pe dos (cel puţin pe pervuri) slab pubes·
cente .•.•. .• ..•...• ·.· ............ . ........ . ...... . · • 2i
28a Frunze oblong·lanceolate, de 4-10 cm lungime, cu margini
regulat·serate, plane. Arbore .. .. .. .. .. .. .. .. .. • .. . S. alba
Frunze relativ marj, d~ 6-12 cm lungime. Ovar lung·
pedlcelat, glabru ............ .. . . ... . .... . .. ...... . S. silesiaca
28b Frunze de regulă liniar·lanceolate, de 8-13 cm lungime,
i9 ondulale şi puţin răsfrlnte. Arbust .. .. .. .. .. .. .. .. .. S. vlmltldlls
Frunze mai mici, de 2-6 cm lungime . ... ... .......... .
Frunze cu nlargini din(at:serate: cu dinţi mărişori, numai
aproape de bază nedinţate .. ..... .............. · · · S. starl<tana
SALI X ALBA L:- S•'c.it_albă-
Frunze cu marg.ini mărunt-serate sau' de tot intÎ'egi. .... . 20 '
. Specieindigenă (fig. 137). .
Frunze pe laţ~ .verzHntune<;at, nelucltoare. Ovar glabru, Mărimea a II·a, depăşind uneori înălţimea de 25 m şi diametru! de 2 m.
sesil sau foarte scurt pedicelat .......... . .......... . S. luu;lala . 1nrădăcinarea trasantă, mult întinsă în lături.
Frunze pe ' faţă ± luciloare. Ovar păros, evident pcdi· Tulpina obişnuit strîmbă.
ce lat •.. . ....... ... . . ....•........ ... · · · ... · · · · · · · · S. bicolor Scoarţa la tnceput netedă, cenuşiu-verzuie, formează de timpuriu ritidom
gros, cenuşiu-brun. Scoarţa tînără conţine pînă la 6% substante tanante.
Frunze relativ mari, de 6-i2 em lungime, In tinereţe
roşialice. Ovar glabru. . . .- •. ........... · ... .. .. . · · · S. sileslaca Coroana artnată şi neregulat ramificată, cu aspect foarte pitoresc. Dacă
tulpina a fost tăiată in scaun, adică de la o anumită înălţime (2-3 m),
Frunze mai miei, de 2~ cm lungime, tn tinereţe nu sint atunci se dezvoltă o coroană regulată, globulară.
roşialice .. Ovar păros .. .. .............. , .......... . 22 Lujerii subţiri, flexibili, de culoare verde-gălbuie sau brună, mătăsos·păroşi.
Frunze cu margini dintat-serate, cu dinti evidenti. numai Mugurii alungit-ovoizi, lipiţi de lujer, de culoare galbenă-roşcată sau cenuşie.
aproape de bad nedinţate ... ... .................. .. S. starlwlna Frunzele la'nceolate, de 4-tO cm lungime, la virf treptat acuminate sau
acute, la bază tngustate, pe margini mărunt-serate. La început, pe ambele
Frunze cu margini slab serat e sau intregi o o o o o o o o o o o o o. S. auri/a feţe mălăsos·păroase, mai trrziu rămîn pubescente numai pe dos. Sînt scurt·
peţiolate pînă la 7 mm: sti petele cad devreme.
Frunze eliptice, eliptic·lanceolate, obovaHaneeolate sau
obovate .• o o • • • • • • • • o • • • • • • • • • • • • • • o • o • o ••••• o •••• 24 Florile unisexuat·dioice, cu scvame albe păroase; cele mascule in amenti
galbeni de 2-6 cm lungime, formate din cîte două stamine, la bază cu două
Frunze liniare, llniar·oblongi, .Jiniar·)anceolate sau oblong glande nectarifere; cele femeie în amenţi verzui de cea. 4 cm, alcătuitţ din-
l.a nceolate ••• : • ... • . •• o o • • • • • • • o . o • • • • • • • • • • • 26
• ••••
. tr-un ovar glabru, scurt·pedicelat, la bază cu o singură glandă nectariferă .
Lujeri anuall şi muguri fin şi unHorm cenuşiu-tomentoşi. Ynfloreşte o dată cu infrunzirea, la începutul lunii aprilie.
Frunze obovate sau obovat·lanceolate, de Ş-10 cm . Fructele ciETf/i eare se coc prin mai-iunie.
lungi.me •. .•... . .....• o o •••• ••• o ••••••••••••• • •• •• S. ciMretJ Seminţele te, sint . împrăştiate uşor de vint şi de âpe; prinzîndu·se
Lujerl anuali şi muguri glabrl sau slab şi
de pămîntul umed, încolţesc repede, in 3-4 zile. De remarcat că uneori se·
neuniform . minţele care plutesc la suprafata apelor de inundaţie sînt deja incolţite.
pubescenti ...•.•.... o ••••••• • •••••••• o ••••• •• o ••• • 25
Maturaţia arborilor timpurie.
Frunze de 2-5 cm lungime, obovate sau obovat·
S. auri/a
Periodicitatea anuală: fructifica tia abundentă. ··
lanceolate •..... .. o o • • • • •• •• ••••••••••••••••••••••
P~oaot tk germi~~e~ţie.rlestul de ridicat; seminţele insă pierd repede puterea
Frunze In mijlociu de 5-12 cm lungime. eliptice sau oval· gerll!~n~ti vă. " --
eliptice .... .•. o • • o o • • • • • • • • • • • • • • o • • • • • •• • •• ••••• S. caprea Lăstăreşf~temi.<;. .şl se poate inmulti foarte uşor prin . butaşi şi· .sade.
Creşterea.activă la început, realizînd pînă la 20 m înăl!ime la vîrsta de 20 de ani.
Frunze pe dos alb iomentoase (cu perllncllci(i şi nelud· Longeuitatea 80-100 de ani. Exemplarele de dimensiuni mari stnt obiş-
torO. cu margini fin scrate spre virf. Ovar ~labru .. . •. . S. l=na
nuit putrezite complet înăuntru, formînd scorburi.

·.
•
•
 Fig. 137 - Srdlx Alba L. :
eu mu:rurl• b - Ju;Jer c::u fran.u. arMntl femtll t i ctpule daeblse: c - mar·
;i;; luJu
de frund (de't•llu): d - ament mUC'ul deaebls: 1 - flo.re m.ut"UII; 1 -floare
femei i : t - upsull deşeblsl: 11 - pltnt!.lll

11
•
'
•
1
1

'•
1
l Fig. 138 - Artat:
- - - Sollx ~ntandra L. (ameliorat)
••••.• $11/IX frae.l lls L. (ameJiorat)
1-1-1-1 Sau.. &•fN•• L. .
-.-.-. Sallx lrtanVa L. (amelloral)
- - - - Sa/lx al/xl t..

Lemnul cu alburn lat alb-gălbui şi duramen brun-roşcat-murdar ; este destul

de grosolan, omogen, moale, uşor, pujin durabil. Puterea calorifică redusă.
In trecut, avea pujine tntrebu injări , ca lemn de foc, tn rudărie, stîlpi etc.
Actualmente însă tşi găseşte din ce tn ce mai multe utilizări, pentru plăci
aglomerate, placaje, chibrituri şi altele.
Arealul cuprinde întreaga Europă ptnă dincolo de so•
latitudine nordică,
fntinztndu-se departe în Siberia apuseană, Asia mijlocie şi tn Caucaz (fig. 138).
La noi tn Iară, este mult răsptndită tn lunci şi regiuni mlăştinoase, mai
ales tn clmpie şi tot mai rar tnspre regiunile inalte.
Cerin~le ecowgice.·-Este putin pretenjioasă faţă de climă, rezistînd bine
la ger. Cere scluri umede aluvionare. Dacă solul are umiditate suficientă,
sau nivelul apei freatice este la suprafajă, poate să vegeteze chiar şi pe pietri-
şurile nisipoase. Creşte bine pe pămtnturi alinate, umede, pe ltngă riuri şi
lacuri, prin livezi şi izlazuri.
Este o excelentă specie pent ru apărarea şi fixarea malurilor de ape curgă­
toare şi chiar stagnante. Dintre speciile indigene arborescente, S. alba suportă
 cel mai bine inundaţiile îndelungate, formind rădăcini adventive pe tulpina
Fig. 139 - Sallx fragil/$ L.: Fig. 140 - Salix Fig. 141 - Salix pml;mdra L.:
bob!IIOniaJ L. : o - luftt: b- fnuu.J: t - marrlne
acoperită de apă. Pe depunerile aluvionare, formează in scurt timp semin·
o - luJu: b - frunti; c - mar·
al ne. de frunti (debllu); d- no~re a - frun.d; b- mar· dbe frunt.l Cdetallu}: d - petlolul fi
ţişuri dese numite renişuri. lmpreună cu plopul, aninul etc., constituie ză­ m••cull ~ ~ - floare femeii rlne de frunU.dctallu · lta frunzei: ' - floare mucull ·
1 - floare femeii;' - slmtntl '
voaiele din lunci le apelor; in lunea DlJnării, alături de S. fragilis, participă
t - floare masc:ull:
d - Ooare femeii ·

tn proporţie de peste 90%, formind sălcete pure.

~ Temperamentul pronunţat de lumină.
1mportanţa. Prezintă o deosebită importantă forestieră şi economică tn
j. regiunile luncilor inundabile din cîmpie, unde lemnul este mult căutat pentru
foc şi alte utilizări rurale. In ultimii ani, fabrica de plăci aglomerate Brăila
foloseşte aproape exclusiv numai lemn de salcie produs de arboretele din
lunea inundabilă a Dunării. Ramurile tinere se întrebuinţează pentru impleti·

l turi de garduri, coşuri de căruţă, fasc;ine etc. Lujerii şi frunzele servesc ca

hrană vitelor. Scoarţa tînără conţinînd tanin, înlocuieşte uneori scoarta de
stejar la tăbăcit. Poate să fie folosită la consolidarea maturilor cu suficientă
umiditate. Actualmente, se urmăreşte, după împrejurări, înlocuirea arbore·
telor degradate de salcie cu butaşi obţinuţi din exemplare selec\ionatc, sau
inlocuirea salciei cu alte specii mai productive, cantitativ şi calitativ (plopi
euramericani).
Salcia albă prezintă următoarele varietăţi mai des intilni te:
var. oiullinD (L.) Stokes. Aie lujerii galbeni-roşu(!, subtiri, elastlei. Este eultlvatl
riebltărilledtn regiunea podgorii lor, pentru nuiele ee servesc la tmplelltul ~urllor şi
.. In
la legatul vilei. Anders .. cu frunze argintii millsos·piroa.e pe amb<le le(e.
var. spl•ndtns Creşte mai
ales In regiuni mal Inalte, de dealuri şi chiar In plr(lle montane inlerl~re.

SALI X FRAGILIS L. -Sa lele lragedl, Salcie plesnitoare

Specie indigenă (fig. 139). a
Mărimea pînă la 20 m înălţime.
Lujerii mai grOŞi, verzui pînă la bruni-verzui, glabri-lucitori, plesnesc uşor b
de la locul de insertie. Datorită acestui fapt, unele din ramurile purtate de
ape şi impotmolite formează rădăcini, dtnd naştere la noi exemplare (bulă·
~
şire naturală).
Î Mugurii brun-deschis, ascuţiţi, stau pe perniţe proeminente.
•< Frunzele oblong-lanceolate, cu lungimea de &-16cm şi lăţimea de 1,&-3 cm,
~ .! cu vîrful prelung-acuminat, pe margini mărunt-glandulos-serate, pe faţă
verzi-lucitoare, ~e dos verzi-deschise sau albăstrui, complet glabre chiar din
tinereţe. Peţiolil de regulă cu 1-2 glande la baza laminei.
Florile mascule tn amenţi de cea. 5 cm: amen\ii femeii ptnă la 7 cm.
Ambele feluri de flori au scvame galbene, lung păroase şi cîte două glande
nectarifere. Apar înainte de infrunzire.
Arealul tn Europa aproximativ acelaşi cu al salciei albe ; în Asia, ocupă
tnsă un spaţiu mai restrtns. La noi, se tnttlneşte mai frecvent tn regiuni
j inalte (vezi fig. 138).
Cerinţele ecologice oarecum asemănătoare salciei albe, cu deosebire că suportă
Q
e
1
mai bine umbrirea, clima mai răcoroasă din regiunile de deal şi soiurile ceva
! mai grele şi mai acide.
Importanţa. Prezintă aceeaşi importanţă ca şi S. alba. Se cultivă uneori
tn răchitării pentru nuielele sale flexibile.
 258 ANGIOSPERMAE SALICACEAE 259

SALI X BABYLONICA L. - ' Salcie pllngltoare, S~lci.e ple!Dasi· Muguri/ brun-deschis, la vtrl obtuz!.
Specie exotiC4 (fig. 140). . Frunzele de 5--10 cm lungime şi 1-2 cm lă­
Milrimea pînă la 12 m înălţime. ţime, stnt oblong-lanceolate, acute sau scurt-acu-
Se deosebeşte deS. alba prin ramurile şi mai ales prin lujerîi foarte lungi, mînate, cu marginile laterale serate şi oarecum
flexibili, gălbui, complet glabri şi lucitor!, penden(i, uneori ajungind pînă paralele; la bază tngustate sau rotunjite, pe faţă
la pămtnt. verzi Intunecat, pe dos verzi sau albăstrii , glabre.
Frunzele glabre, lanceolate ptnă la liniar-lanceolate, lungi de 8-16 cm, Florile ·mascule cu trei stamine, de unde şi nu-
pe dos de un verde-cenuşiu. ' mele; ovarill lung-pedicelat, cu stil scurt; floril e
Cerinţele ecclogia. Suportă mai puţină umiditate decit S. alba şi este mai mascule cu două glande, cele lemele cu o glandă.
iubitoare de căldură decit aceasta. lnfloreşte in aprilie-mai, odată cu tnfrunzirea;
A realul. Originară din Iran şi nord-estul O. inei; la noi, este cultivată uneori, retnfloreşte de .2--3 ori tntr-un sezon de
numai ca arbore ornamental. vegetaţie.
Areal: Eurasia ptnă tn Japonia (vezi fig. 138).
PENTANO~A
SALI X
.. L.- Salei• Cerinţele ecclogia. Creşte pe malul apelor, prin
Specie lndigenil (fig. 141). luncile şi zăvoaiele din regiunea de ctmpie şi
Milrimea. Arbust şi uneori arbore ce atinge tnăl!imi de 10 m şi diametre coline suporttnd . terenuri mlăştinoase şi soiuri
de 20-40cm. acide dar aftnate; apare numai sporadi: la munte.
Lujtrii roşii-bruni, caracteristic foarte Jucitori, glabri, lipicioşi tn tinereţe Importanţă. Este cultivată in răchitărh pentru
ca şi mugurii. producerea de mlădiţe, care. prin descojire stnt
Mugurii bruni-gălbui pînă Ia bruni-tntunecat, conici şi îndepărtaţi puţin intrebuintate la tmpietituri albe. Scoarţa conţine
de lujeri. pină la 16% substanţe tanante.
Frunzele lipicioase tn tinereţe,
eliptice sau lanceolatc, de 4-1 2 cm lungime
şi 2-4 cm lăţime, la virf scurt-acuminate, marginea mărunt·glandulos-serată,
SALI X CAPREA L. - S1lcle c.ipreoscJ, lovi
pe faţă verzi şi foarte lucitoare, pe dos de un verde palid-mat, mai ttrziu
devin coriacee; peţiolul este prevăzut cu glande proeminente, verzi sau negri- Specie indigenil (fig. 143). a d
cioase. Milrimea pină la 10 m; deseori rlimtne arbust. Fig. 142- Salile lrl4ildra L.:
Florile in amenţi cilindrici lung-pedunculaţi, apar o dată cu frunzele ;
'. stamine obişnuit 5 (8); ovarul glabru, aproape sesil, cu stil scurt. Ambele
lnriidilcinarea pivotant trasantă, cu numeroase
ramificaţii superficiale.
• - frunzl: ~ - morcfne de
frunzl: 4 .! ffoa:~·;~:,..~auull;
feluri de flori prevăzute cu cîte două glande nectarifere. Apar odată cu frunzele. Tulpina obişnuit strimbă. . ·
Creşterea rapidă. Se poate înmulţi şi prin butaşi. Scoarţa la inceput netedă, cenuşie, formează ritidom puţin dezvoltat, sur-
Arealul ocupă regiunile temperate şi reci ale Eurasiei, intre 42-70° lati- deschis, cu crăpaturi ondulatec
tudine (vezi fig. 138). La noi se tnttlneşte mai des tn nordul ţării şi rar in Coroana rară şi. neregulată.
sudul' Moldovei şi Muntenia, de obicei tn regiunea de coline plnă tn etajul
Lujerii groşi, .verzi-roşcaţi, cenuşii, la inceput tomentoşi ca .şi mugurii,
j subalpin. apoi devin glabri.
Cerinţele ecclogice. Indiferent fală de compoziţia mineralogică a solului,
Mugur li foliacei ovo-<:onici, gălbui-roşcaţi; cei floriferi mai mari şi ovoid-
preferă locuri umede, lăcovişti, crescind chiar şi tn turbării.
globuloşi.
Importanţa. In staţiunile reci, aplictndu-i-se tăierea tn scaun ca şi ·la salcia
albă, produce lăstari apţi pentru tmpletiluri grosolane şi fascine. Datorită Frunzele lat-eliptice, cu lungimea de 4-12 cm, groase, cu vtrful puţin
frunzişului său verde foarte lucitor, se 'J)03te cultiva şi ca arbore mic or· răsfrtnt, pe margini Intregi sau sinuat dinţate, nervaţiunea proeminentă;
namental. de aceea frunza apare zbtrcită; nervurile secundare arcuite; pe dos stnt cenuşii
deschis-toinentoase, pe faţă numai la Inceput. Peţiolul pînă la 2 cm. Prezintă
stipele reniforme.
l SALIX TRIANDRA L. (S, amfllldallna L.)- Salcie cu frunze de piersic;
AmLnţii erecji, apar devreme Inaintea tnfrunzirii, prin martie-aprilie;
Specie ind/gena (fig. 142). cei masculi elipsoidali de 2-3 cm, iar cei femeii ptnă la 6-10 cm; scvame
Milrimea. Arbust p!nă la 5 m. lanceolate negricioase şi păroase. Ambele felllTi de flori sînt prevăzute cu
Lujerli subţiri, muchia\i, galbeni-bruni-roşeaţi, glabri, flexibili. Scoarta ctte o singură glandă nectariferă. Spre deosebire de S. sl~~ . .ovarql este.
prin frecare lasă un miros de migdală. lung·pedicelat şi cenuşiu-păros. '

.
•

,• 1 •
 ANGJOSPERMAE
SALJCACEAE 261

Fructele se coc repede (aprilie-mai), siminla fiind
mare uşurinlă şi
la mari distante tn terenurile descoperite.
MaluritafetJ arborilor timpurie, la 3--4 ani.
împrăştiată de vtnt cu Lăstăreşte şi mai ales drajonează foarte puternic; se butăşeşte rar de tot
şi foarte greu.
Creşterea rapidă,chiar din primul an.
LongevitaletJ 4(}-.50 de ani.
Lemnul, cu duramen roşiatic-brun grosolan şi alburn îngust, este uşor şi
moale; fiind foarte durabil, tulpinile mai groase se tntrebuinlează la munte
ca stîlpi de gard, iar nuielele pentru fascine, cercuri de butoaie etc.
A realul cuprinde intreaga Europă şi Asia pînă la limita nordică a pădurilor
(vezi fig. 138). La noi, creşte mai ales la deal şi munte, invadînd în par-
chetele neregeneratc şi în păduri l e rărite. Se instalează mai rar pe marginea
apelor, pînă spre limita altitudinală a pădurilor . Coboară numai sporadic
în regiunea de cîmpie, iar în Dobrogea lipseşte comp let.
Cerinţele ecologice. Este o specie pionieră, cu o mare adaptabilitate eco-
logică. lndiferentă la climă şi sol, preferă totuşi stat iunile cu un climat
mai rece şi umed, cu soiuri reavăne, nisipo-lutoase ptnă la luto-nisipoase.
Temperamentul de lumină . .
Importanţa. Din punct de vedere forestier, prezintă o deosebită importantă
ca specie de primă împădurire, punînd repede stăptn ire pe sol. Păstrează
terenul apt sau tl"pregăteşte pentru introducerea altor speci i de mai mare
valoare economică. Poate să năvălească în arboretele nou create prin semă­
nături sau plantatii, fngreunind într-o oarecare măsură dezvoltarea sau chiar
ajungînd să copleşească speciile principale. In aceste cazuri , este nevoie să
se intervină cit mai deweme pentru degajarea exemplarelor de specii pre-
tioase. Se sttrpeşte greu, întrucît drajonează puternic. Uneori se foloseşte
şi la lixarea coastelor.

SALI X SI LES IACA Willd. - Salcie căprească, lovă ••

Specie indigenă
(fig. 144).
Se aseamănă foarte mult cu Sali.X caprea, de care nu se poate deosebi
cu certitudine in timpul iernii. Se recunoaşte după:
MărimetJ arbustivă, pînă la 3 m înălţime.
Frunzele mai scurt-peţiolate (pînă la 8 mm), oblongi pfnă la alungit-obo-

~
J(
•
vate, mai lungi (pfnă la 14 cm), pe fală sînt glabre, iar pe dos la maturitate
rămîn slab pubescente numai în lungul nervurilor.
H Florile lemele cu ovar glabru.
AretJiul cuprinde Munţii Balcani şi Carpaţi.
~~ La noi, creşte spontan obişnuit tn regiunile monta ne superioare şi subalpine,
pe marginea pîraielor, In rarişti , tăieturi şi turbării, pînă la limita pădurilor.
~~
l·:l SALI X CINE~ EA L. - Ză log

c Specie indigenil (fig. 145). .

.9 h Mărimea. Arbust pînă la 6 m înălţime.
Fig. 143 - Sallx caprca L.: Lujerii cenuşii-bruni, viguroşi şi cu muchii longitudinale ; rămln pînă tn
' - luJer cu muguri: b - lujer cu frunte: c - mtrglne de rrunz.i (detaliu}; d- ament
~M-Kul cu flori cfeschlse; 1 - floare masc ulf: f - lloare femeii; g - fruct eapsuiJ:
anul al treilea cenuşii-catilelat-tomentoşi.
h - dmtnll; 1 - plantuli Frunzele obovat-lanceolate, de 5-10 cm lungime, la virf acute sau scurt.
acuminate, iar la bază cuneate sau slab-rotunjite, cu marginea neregulat
rl 262 ANGIOSPERMAE
SALICACJl:AE •

Mugurii neegali ca manme, albicios-păroşi şi la

virf obtuzi, stau comprimaji de lujeri, uneori cite
doi deasupra cicatricei .
1 ) . frunzele liniar-lanceolate, de 8-15 cm lungime
şi 0,5-1,5 cm lăţime, avind lăfimea maximă tn
jumătatea inferioară, la vîrf acuminate, marginea
neregulat-sinuată sau întreagă şi puţin răsfrintă, pe
dos cenuşii şi mătăsos-lucitor-păroase, cu perii alipiţi
şi cu nervura mediană proeminentă şi galbenă
Amenţii apar înaintea tnfrunzirii. Florile au
scvame brune-gălbui, sericeu păroase , şi cite o sin-
gură · glandă nectariferă; ovarul prezintă un stil
lung şi stigmate divergente.
Areal: Eurasia; la noi, creşte sporadic in re-
giunea de cimpie şi chiar la dealuri in luncile rîu-
rilor, pe soiuri grele lutoase, reavăne, evittnd mlaş­
tinile şi turbăriile.
Importanţa. Este una din speciile care se între-
buinţează obişnuit pentru infiintarea răchităriilor.
Dă cea mai mare productivitate de mlădiţe, lujerii
fiind în acelaşi timp material de foarte bună calitate
pentru legat şi împletituri.

SALI X INCANA Scbrank- IUeltifă albă

Specie indigenă (fig. 147).:-.. '
Mărimea pînă la 6 m, cu tulpina evidentă şi ,
numeroase ramuri subţiri, erecte şi fragile.
Lujerii tineri tomentoşi, apoi păroşi sau glabri,
o bruni-gălbui sau bruni-negricioşi.
Fig. 144 - Sallx silesiaca Fig. 145 - Salix clnerea L. : Frunzele tngust-lanceolate sau liniare, de 4-11 cm
Wllld.: a - luJer; b - frund: c- noare mat- lungime şi pînă la 1 cm lăţime, cu vîrful acut, la
a - frund.; b - floare ftmell c:ull: d- floare femeii bază treptat ingustate, marginile paralele slab sinllate
răsfrtnte, spre virf mărunt-serate, tomentoase tn
crenată, sau serat-dinfată, pe faţă tn tinerete tomentoase, apoi verzi-întunecat ' tinereţe Pe ambele feţe, mai ttrziu. mat şi cenuşiu
glabrescente; pe dos, se păstrează cenuşii-pubescente, sau tomentoase. tomentoase numai pe dos, şi nu ' lucitoare ca la
Areal: Eurasia şi Africa de nord; la noi, creşte frecvent de la cimpie pînă S. viminalis; nervura mediană evidentă şi de culoare
tn etajul montan, la marginea pădurilor şi tn finete mlăştinoase, de-a lungul galbenă.
rîurilor, prin zăvoaie şi pe lăcovişti. Florile în amenţi cilindrici, de num3i 5 cm lun- a
-.! gime; staminele sînt in număr de două, cu fila- Fig. 146 - ;sa/ix
SALIX VIMINALJS L. - IUchifii, Mlaje mentele parţial concrescute; ovarul scurt pedicelat, nalls L.:
' glabru; ambele flori cu cite o glandă n~ctariferă; d -floare m1scull:
o, b. c- forme de frunze;
f - floare
Salc,ie indigenă (fig. 146). apar prin mai, oi:lată cu frunzele. femeii

l Mdrimea. Arbust pînă la 6 m tnălfime.

Lujerii lungi, erecţi, foarte flexibili, verzui sau
pubescenfi la inceput.
bruni-gălbui, cenuşii­
Arealul. Este o specie din regiunile muntoase ale
Europ~i U;ntrale şi Sudice, precum şi din Asia Mică. La noi, apare sporadic
in etaJul montan, pe prundul apelor şi pe conurile de dejecfie ale torenfilor.
Importanţa redusă .

.
1
~
 264 ANGIOSPSR/o\AS

SALIX PURPUREA L. - Răthiti ~le

Specie indigenă (fig. 148).

1
M6rimea. Arbust ptnă la 4 m.
Lu{·erii lungi, subţiri, flexibi li, gla·
bri, ucilori, de obicei roşii-purpurii;
stau uneori pendenţi.
Caracteristic pentru identificare este ' a .... ..-
•.
e
faptul că mugurii gălbeni sau negri-
cioşi sint aşezaţi neregulat, attt al-
Ierni cit şi opuşi.
Frunzele de 4--10 cm lungime sint h
obovat-lanceolate, cu lălimea cea mai g
h mare In treimea superioară şi cu mar-
ginea numai spre vîrf serată; pe fală Fig. 149 - Frunze de stllcll pitic<:
b verzi-întunecat, pe dos verzi-albăstrui o, b - Sali~ rotmMinl(oUo L.: c, d - Solix h.trb""o L.; '· 1 - SaJlx nlltulo/o L.:
mal; la uscare se înnegresc. t. 11 - So.fi~ rttl44 L.

Amenfii mici pînă la 4 cm, de cu-

loare negricioasă. Florile mascule cu
filamentele staminelor concrescute; cele
femeie cu ovarul scurt , rotunjit, sesi l ,
păros. Ambele flori au cite o glandă
nectariferă.
Arealul mai sudic decît la S. vimi-
nalis. La noi, este o specie comună pe
prundişurile umede din lunci le riurilor
şi piraielor, de la cîmpie ptnă la munte;
o uneori creşte şi pe plaiuri uscate cu
pietriş silicios, din regiunea superioară
a gorunului (exemplu, versanţi! estici
ai Perşanilor) .
lmporlanfa. Se cultivă obişnuit in
răchilării, producînd mlădiţe de cea
Fig. 147 - Salix F ig. 148 - Sallx mai bună calitate, de la cele mai
lna>M Sthrank: purpurm L. : subţiri ce se pot folosi la împletituri
o, • - forrM de tru.n.-z.e:
c - f1011re femt:ll;
cr -luier: b - frunzJ:
c - rro.r-e ma.acu.ll:
fine şi legat fără să se rupă, ptnă la
d - lloue mascull d - 0011re fcmt'-11 lujerii cei mai groşi utilizaţi la im-
pacheta!.
Datorită coloritului purpuriu, se recomandă ca arbust decorativ prin parcuri
şi grădini.
SALIX ROSMAIUNIFOLIA L. (S. reptros var. tO/Jmarlni{olia (L.) Wimm . el Graebn)-
Salcle ttrltoare, Salcie de nisipuri
• Specie indigenă (fig. l!i9).
MiSrimea. Arbust pînă la 1 m.
Tulpina tîrîtoare.
Lujerii erecţi, subţiri, bruni-gălbui, mătăsos-păroşi tn tinereţe .
Frunzele liniare ptnă
la oblong-lanceolate, de 2-5 cm lungime, cu mar-
gini întregi. La maturitate, pe faţ.ă glabre, iar pe dos mai mult sau mai
puţin argintii-păroase.
A realul : regiunile temperate şi reci ale Europei şi Asiet. La noi, se intil-
neşte sporadic din regiunea de ctmpie pînă în etajul montan, pe locuri nisi-
poase, umede, pe prundişuri, mlaştini şi chiar în turbării.
Serveşte ca specie de fixare a nisipurilorcu apa freatică accesi bilă rădăcinilor.
Dintre să lciile tîrîtoare pitice, ca specii alpine tn golurile munţilor înalţi,
se intilnesc mai frecvent tn mod spontan următoarele specii :
SALI X HERBACEA L. -Saltle pitică
A rbusl indigen pitic, t îrîtor.
Frunzele rotunde, lat-eliptice (vezi fig. 149), mici de 1- 2 cm lungime,
pe margini crenat-serate, verzi-lucitor şi glabre pe ambele feţe, cu nerva-
liunea reticulată proeminentă.
Arealul. Eurasia şi America de Nord. La noi, se întîlneşte tn ptlcuri mici,
pe crestele şi virfurile sltncoase din zona alpină.
SALI X ~ETICULATA L. - Salcie plliei
Arbust indigen pitic (vezi fig. 149), pînă la 0,20 m tnăl l ime, cu tulpini
şi ramuri culcate, radicante.
Frunzele eliptice, subrotunde sau obovate, de 1-3 cm lungime, cu baza
rotunjită, marginea tntreagă şi puţin răsfrîntă, pe fală verzi-Inchis, iar pe
dos alburii, cu nervaţiune reticulată.
Creşte în pîlcuri prin locurile ierboase şi umede ale zonei alpine din
Carpaţi.

-•
•
 / \ '

\
ANOIOSPSRMAI! ' MORACEAE 267

SALI X ~ETUSA L. - Salde plllc.l Tulpina dreaptă, se ramiflcă

de la miel! tnălţime.
Arbust indigen pitic (vezi fig. 149), pfnă
la 0,30 m tnălţime, cu nume· Sroarţa cenuşie:d~is g trans-
roase tulpini noduroase, ttrttoare sau ascendente. . formă de timpuriu intr-un &i.t-klorn
Lujerii glabri, fragil!. · cenuşiu-prun, cu crăpături largi:-·
Frunule mici, foarte variabile, oblongi pînă la lat-obovate, de 1~ mm • Coroanaglobularăsauobovoidă,
lungime, la vtrf acute, rotunjite, adesea emarginate, cu marginea tntreagă formată din ramuri luogLcu..nu·
sau putin serată spre vlrf, glabre-lutitoare pe ambele fete. meroase ramificaţii secundare.
Arealul. Creşte pe locuri sttncoase şi grohotişuri umede ain regiunea alpină Luj((Ji. zy~\i. cenuşii, glabri
a muntilor din Europa şi Asia. sau glabrescenţi.
fn Carpatii no~trl, t$le moi rr..,vtnt rlsplnditl var. llilaibtliaTUl, (WIIId.) ~<hb., <arac- ~!ii mici (3 mrn), ovoizi,
teriutl prin tulptnl une<rl a.m.denlt, lrume a<Ute la viri~~ .uneate la ba2i, cu marginea mucronaţi, cu 5-7 solzi bruni,
spre viri seratl.
glabri.

Ord.
..UR TICALES Frunule lat-ovate, de 6-18 cm
lungi me, prinse de _un pe\iollung
(2-5 cm) intregi sau cu 3-5 lobi
Fam . MORACEAE LlndJ.I inegali, pe margini neregulat-se-
rate; vtrful acut sau acuminat,
Cuprinde arbori, arbuşti sau plante ierbacee, din regiunile calde ale emis- iar baza uşor cor dată; sint sub-
fere! nordice. Lujerii tineri conţin l.aie&...Frunzele alterne, întregi, dintate ţiri, pe faţă de un verde-deschis,
sau neregulat-lobate. Flori 1111isexuat:mo.noi.c~ sau .dioice, . grupate în inflo- netede şi glabre, iar pe dosrăzlel·
rescente. lnvelişul flora! alcătuit numai diruepale,-obişnuit pe tip 4 (2-6). pu bescente pe nervuri. Se între·
.Stamine tn număr de patru (2-6). Ovar unilocular. Fructele achene sau drupe buintează ca hrană incultura vier·
mici, reunile tntr-un fruct compus clirnos, Ia care iau parte perigonul mi lor de mătase (.Bombyx mori).
receptaculul şi axele inflorescentei. Florile unisexuat-monoice sau
Din această familie, Interesează următoarele genuri: Morus L., Mac/ura dioice, apar tn mai.
Nutt, Broussonetia Vent. şi Ficus L . Fructele miel,~· roşietice şi
chiar negricioase, 'pe un peduncul
o r g -
de aceeaşi lungime cu duda, stnt
Genul MORUS L. comestibile, avtndungustdulceag. Fig. 151- Morus alba L.:
Ma.turafia anuală, prin iunie,. d- luJer-; b-muguretl elcatrlce (detaliu): e- trunae ·
Cuprinde 12 specii de arbori şi arbuşti dirt Asia..şi ~erica de Nord Maturitatea timpurie; fruCITnca 4 - noare ·mascull:1 ~ pl:!~~: femeii: 1 - fruc1
Mugurii aşeza li ŞJ?_iralat sau djstic, Cicatricea cu numeroase urme fasciculare. anual şi abundent. ·
Frunzele lntr_eg., C!Inlâli sau neregulat-Iobate, cu nervajiunea penală. Germina/ia. Achenele se seamănă imediat după coacere şi răsar tn scurt timp.
Florile unisexuat-monoice (fig. 150) sau dioice, în amenli pendenli; cele Ltlstăreşte viguros. Se tnmulleşte şi prin ~ ~rcote, alt9i. Se poate
mascule cu patru sepale şi patru stamine, cele femeie au perigonul cu patru tăia tn scaun ptnă la vtrste tnaintate, periti'ii11laes rea
coroanei tn vederea
· 1acinii ce tnvelesc ovarul unilocular; acesta poartă două stigmate şi un singur recoltării frunzelor.
?wl. La maturitate, prin concre;.terea axului flora! cu receptaculul şi peri· Creşterea tneeată tn primul an (5-6 cm), apoi foarte activă.
gonul florilor, rezultă UR Imei fals COUJP"s (sipcarp) LongtrJita~ ptnă la l,l1Lde ani. ·
- quda - care inchide un mare numar de acbene. Lemnul cu duramen fcalbeE·~"[i: sau brun-roşcat şi album ingust; este greu,
durabil, flexibil , luci or, se us ruieşte· frumOs, fiind apt pentru mobile şi
MQRUS AJ,!!A L.- Dud alb doage. Ca stilpi de gard, este mai trainic , decit stejarul. Defolierea anuală
a arborilor pentru interesele sericiculturii tmpiedică formarea lemnului de
toamnă, fapt din care decurge diminuarea calitălilor lui tehnologice.
S!J!Sie sublpoi}IQII~-<fig. I.Sl).
A realul. Originar din J;yxmia şi China; s-a introdus tncă din secolul al
M4ri~a a 111-a, ptnă la 15 m; poateatingediarnetre VI-lea tn Europa, unde cultura sa a fost extii)Să tn nord ptnă la latitudinea
Fig. 150 - DU.grama
de 1,50 m.
/lora/4- Dud : de ss•.
Jnlăra noastră, se află cultivat mai ales tn satele din regiunea de
• - budef: p - pc:rlcon
--
Tnr4d4cinarra pivotant·trasantă. ctmpie şi dealuri; sălbăticit, apare sporadic şi tn pădurile de luncă .
1:
:
1•. j·
11 /
268 ANGIOSPER.MAE /OIORACEAE 269
'
Cerintele ecologice. Este o specie iubitoare de c~ldură estivală, Sl;!portlnd Genul BROUSSONETIA
foarte bine ~ela Şi gerurile de iarnă din step_ă ŞI sJivos(~pa. Surera Un~n Veni.
din cauza lngll,~rilor timpurii. Se dezvoltă bme pe solun uşna~. reavane,
evittnd pe c'ele compac!e: Totuşi, rezistă cu su~es şi pe sol_urile bătătosit~ B~OUSSONETIA
din curţile gospodăriilor săteşti şi de pe margmea drumunlor. Suporta ŞI '
PAPY~IFE~A (l.) Veni.
unele inundaţii trecătoare. (
Temperamentul mijlociu; in tinerete rebu!e ocrotit. .
~ lmportanfa. Cu toate că are un l~mn. pret'?~· nu a_ format obJectul unor
Specie e:xotică
(fig. 1'53).
Mărimea a III -a, ajun-
culturi mai tntinse · este mult aprec1at m senc1cu1tura pentru frunzele sale, gind plnă la 15 m tnăl ţime.
.'.1 iar fructele comestibile pot servi la fabricarea băuturilor alcoolice. Din scoarţă Se recunoaşte după :
1 uneori se pot extrage fibre, iar din . r~dlicini un colorant gal~en .. Lujerii viguroşi des-cenu-
Fiind un arbore rezistent la secetă ŞI avind un temperament miJlOCIU, dudul şiu -pubescenli.
face parte dil'\tre specii Îe recoma~date pentru culturile di~ stepf şi antestepă. Frunzele opuse sau alter-
Este folosit ca arbore pe margmea şosel elor, precum ŞI la mlrumusetarea
f
••i grădinilor şi curtilor din regiunea de cimpi~; pr~!indu-se bine la tundere,
ne, foarte variabile, de
7- 20 cm lăţime, ovate,
1 se poate intrebuinta şi la formarea gardunlor VII. nesimetrice, intregi sau !o-
1
bate, pe margine :: serate,
MO~US NJG~A L. - Du_d negru asemănătoare cu cele de
j .
. Se deosebeşte de specia precedentă prin:
dud alb, insă scabre pe
• fală şi catifelat-pubescente
Coroana mai largă şi mai deasă. pe dos. Pejiol de 3-10 cm
Lujerii pu~enţi. lungime.
Mugurii mai man de 5- 9 Florile dioice, pe tip 4;
Fig. 152 - Morus nigra L.; lrund şi lrucle mm, cu 3 - 5 solzi. cele mascule în amenţi pen-
Frunzele de obicei nelobate, den\i , iar cele femeie tn
l marginea neregulat şi adinc se- capitule globuloase.
rată, la bază profund cordate şi Fructele compuse, globu- d b c
1 mai scurt peţiolate; pe fală sint loase, pedicelatc, de cea. 2 Fig. 153 - BroussoMIIa papyrl{era (l.) Veni. :
1 scabre, iar pe dos moale pubes- cm, cu resturile stilelor o - forme- d~ frunze: b - ftoar~ mucull; c - floare remell:
1
1 cente (fig. 152). evidente. d - fruct compus, afv-lc

·'i Florile obişnuit .J!j,QJ&e. Maturafia în septembrie.

Dudele de culoare roşie-inchis;
sint scurt-pedicelate.
1
Lemnul asemănător cu cel al
dudului alb .
1 Arealul. g.ersia şi Transc.au~­
1 zia. La noi, este mai rar cultivat
l lâ cîmpie şi deal.
·''1
1mportanţa mai redusă dectt
a dudului alb, deoarece frunzele
sale aspre nu sînt mlncate de
viermii de mătase; tn schimb,
fructele fiind mai gustoase, ser-
vesc la fabricarea marmeladei.
Se poate Intrebuinta ca arbore
de parc şi alei , sau la nevoie,
pentru culturi forestiere In zona
stepei şi antestepei.
Lăstăreşle şi drajonează. . . . .
A realul. Originar din estul As1e1- Chma, Japoma la noi, este cultivat
rar prin parcuri, uneori sălbăticit.
Cerinfele ecclogia: Preferă un climat cald şi locuri adăpostite, crescind
bine pe soiuri moderat fertile, nu prea compacte.
Importanţa. Datorită variabilităţii frunzelor, inter~ză numai ca specie
ornamentală, putîn! să fie cultivată in regiunea de cimpte, pe soiuri brune-
roşcate de pădure, reavăne.
Genul FICUS L.
FICUS CA~ ICA L. - Smochin
Specie subspontană ((ig. 154).
Mdrimea. Arbust de 4-5 m, ramificat de la bază; mai rar arbore ptnă
la 10 m .

.t
'1
 •
'1
l
270 ANGIOSP2RMA2 I>IORACEAE 271

Scoarţa cenuşie-deschis, netedă. Cor~. largă, deasă, cu ramuri

Coroana largă, cu ramuri groase,
putin numeroase.
Luierii groşi, venui, prevăzuli
cu peri aspri.
' Frunzele alterne, caracteristice,
lat-ovate, de 1~20 cm, cu 3-5
lobi obovali, neregulat-sinuat-<:re·
nali sau .dinlali, cu sinuri adinci, pe
fală scabre, pe dos cu peri aspri
sau moi.
Florile unisexuat-monoice, rareori
dioice, foarte mici şi numeroase,
cele feme.le grupate tntr-un recep·
lacul sferic. La maturitate, recep-
taculu.l se măreşte ptnă la .>-8 cm,
devenind piriform, cărnos şi dulce
(smochina).
Lemnul spongios, moale, cu suc
lăptos; putrezeşte repede.
Arealul se intinde din regiunea
1
•• mediteraneană şi Asia sud-vestică,
i
ptnă in India.
La noi, creşte subspontan in cite-
va puncte din Dobrogea (Hirşova
şi Mangal ia). Se mai tntllneşte cul-
tivat prin Banat, Oltenia şi Mun-
tenia.
Cerinţele ecologice. Este o specie
b o de climat cald mediteranean. Creşte
! Fig. 15-4- Fkus mrlca L. ;
4 - ramuri cu lrun.ze fi frude: b - lntd "' tn staliuni tnsorite, pe soiuri cu
! ~ţlune mult schelet calcaros. Suferă de
geruri.
Temperamentul de lumină.
1mportanţa. 1nteresează ca arbust ornamental şi fructifer.
numeroase~
Luierii gtniculali, cenuşii sau
verzi-măs.linit,
glabri, cu spini pu-
ternici de 1-2,5 cm, rari, aşez.ali
lateral ltngă muguri.
MugurU alterni, mici, sferici.
Cicatricea aproape rotundă, cu o
singură urmă fasciculară vizibilă.
Frunzele ovate, sau e.liptice, de
5-15 cm, acuminate, la bază ro-
tunjite ori slab cordate, marginea
întreagă, pe fală lucitoare, pe dos
verzi-mat. ·' .
Florile unisexuat-dioice, apetale,
au un caliciu cu patru diviziuni;
cele bărbăteşti cu patru stamine In
ciorchini globuloşi, lung-pedicelali;
cele femeie tn capitule sferice de
2,5-3,5 cm. lnfloreşte prin mai.
Fructele pluridrupe, mari de cea.
10 cm (cit o portocală), cu supra-
fala nereguiată, de culoare verde-
gălbuie; fructul (sincarp) este com-
a
pus din numeroase drupe false mici,
provenite din dezvoltarea caliciului
suda! cu ovarul. Seminlele albe,
contin un suc lăptos, care in con-
tact cu aerul se tnnegreşte.
Maturafia tn octombrie; la noi,
carnea fructului rămtne crudă, dar
seminlele sint germinabiie.
Lăstifreşte şi drajo_
n ead; artificial
se poate tnmulli şi prin butaşi de
rădăcină.

Genul MACLURA Nutt. ... Creşterea

tinerete.
destul de rapidă tn
c .
1
I,emnul de culoare galbenă, este Fig. 155 - Moduro auronJ/4m Nutt. :
MACLURA AURANTIACA Nult. (M. pomlfero (Rai.) C. J<. Schneld.)- Maclurlr foarte tare, rezistent şi durabi 1; Q - luJero b - frunze: ~- r.ruc:t
'
1 Specie exolicif (fig. 155).
se lucrează anevoie.
Arealul. Sudul Americii de Nord, tn zona preriilor. La noi, este cultivat

.i,
Mifrimea a 11-a, ptnă la 20 m; uneori, rămîne sub formă de tufă. prin parcuri şi uneori la garduri vii.
1nrlidiicinarea profundă, bogat ramificată; rădăcinile au o ooloralie carac- Cerinţele ecologice. Specie rezistentă la secetă; suferă uneori din cauza tn-
~·
teristic portocalie.
Tulpina dreaptă, se ramifică de la mică inălli~e. ghelurilor timpurii. ~ealizează mari tnăllimi numai pe soiuri fertile, iar pe
Sccarţa portocalie-intunecat se transformă de timpuriu tn ritidom adinc ce.ie sărace, rămtne de talie mică.
brăzda!. Temperamentul de semiumbră.
1
,.
..;1
!ili
 272 ANOIOSPERMAE
Importanţa. Pentru tara noastră, prezintă o ihlportanţă
Q~~TJr
redusă. Poate să fie introdus ca arbore ornamental, sau
pentru formarea garduri lor vii tn regiunile ..ae ctmpie
dealuri joase.
~ ~ i
Fig. 156 - Dlo.gra- Fam . ULMACEAE Mirb.
ma flora/li - Ulm :
•· b - br~ri~~P-J><- Cuprinde arbori şi rareori arbuşti originari din ambele
emisfere, exclusiv regiunile polare.
Au frunze simple, mai mult asimetrice şi aşezate distic. Florile mici (fig. 156)
de regulă hermafrodite şi mai rar poHgame .s~u unisexuat·!ll~moic.e, gru~ate
în cime şi uneori izolate, sint apela le .ş1 .a ~ c~hc1u l .cu 4----? diVIZium ; numar~!
staminelor egal sau dublu faţa de diVIZIUnlle penantulu1, ovarul format dm
două carpete cu un ovul. Polenizarea se face prin vînt. F~uctel; sama~e ca la
ulmi sau drupe ca la Celtis şi Zelkowa. Lemnu l, cu supenoare msuştn tehno-
logic~. este la majoritatea speciilor greu lizibil. . Mugurii dispuşi distic, ovo-conici, bruni-tnchis-violacei, cu solzi ştirbiţi
Din familia Ulnuu:eae interesează următoarele genun: Ulmus L., Zellrowa
l Spach şi Celtis L.
j Genul ULMUS L.
Se cunosc 18 specii de arbori şi arbuşti ce se intind continuu aproape tn
întreaga zonă .subt~opicală ~i. temperată ~in Eurasia .şi . Amer~ca de Nord.
Sint ·e xigent• faţa de ferllhtatea ~olulu1 : N~ cons!~ IUJe d~1t f~arte. rar
arborele pure pe suprafeţe restrinse, fund O~IŞnUJt specu d!semmate m pad~ ­
rile de amestec. lnrădăcinarea mai ales p1votant-trasanta. R.am1flcaţ1a evi-
dent distică şi cu lujeri geniculaţi. Mugurii deplasaţi lateral faţă de cicatricea
care are o formă obtuz-pentagonală şi prezi ntă trei urme fasc1culare. Frunzele
de regulă asimetrice la bază şi cu marginea dublu ~~u simplu serată .. Floril e
grupate tn fascicule sesile sau pedunculate; stn_t .m.ICI•. hermafrod~te ŞI l1ps.1te
de pet~le, au caliciu! campanulat c.u 4-:--8 d1V1z1um ŞI tot .at~tea stamme
! '
purpurii; ovărul bicarpelar cu do~a shgmate. Tnil()rCS:C pn!llavara ioa~te
devreme tnaintea în(runzirii; exceplte fac cîteva specu dm Chma ŞI Amenca
de Nord , la care florile apar spre toamnă. Fructele sint samare turtite, sub-
rotunde, obovate,. cu aripioara membranoasă crestată in partea .superioară
şi cu urmele caliciului la bază; se coc şi se diseminează la cîteva săptămîn i
1 după înflorire (prin mai-iunie la speciile indigene). Puterea germinativă
redusă şi se păstrează puţin timp , aşa că fructele trebuie semănate neintîr·
ziat. Germinatia epigee. Lemnul preţios cu duramen colorat.
Pentru determinarea ulmilor, se iau in considerare numai frunzele de pe
lujerii fructiieri ai exemplarelor mature, iar atunci ctnd caracterele frun-
zei nu sint suficiente, trebuie să se recurgă şi la ·fruct şi chiar la scoarţă .
Menţionăm că pînă în ultimul timp, la noi în ţară sub denumirea veche
de ulm de cimp- Ulmus campestris L. - erau inglobate de fapt trei specii
disti ncte şi anume: U. foliacea , U. procera şi U. minor.
• •
ULMACEAE 273
FOLIACEA Glllb. (U. glabra Miii., U. camptSJris (L.)-
Ulm d'\dmp
şi
'
Specie indigentl (fig. 157).
Mifrimea l, ajungind uneori ptnă la 30 m inăllime.
i nrădăcinarea pivotanlă in primii 10-15 ani; apoi , se ramiiică in rădăcini
iasciculate viguroase, ce se intind in lături; spre maturitate, prezintă nume-
roase rădăcini superficiale, din care drajonează.
Tulpina lălită la bază, mai sus devine dreaptă şi bine legală, cilindrică,
pulîndu -se distinge pină spre viri.
Scoarţa formează de timpuriu ritidom cenuşiu-inchis, brăzda! adinc lon-
gitudinal.
Coroana ovoid-alungită In tinereţe, devine mai globulară la maturitate,
cu numeroase ramuri subţiri bogate in frunze; uneori, se răsiiră neregulat.
Lujerii anuali subţiri, genicu laţi, bruni -roşcaţi ptnă la verzi-măslinii,
glabri , cu lenticele răzleţe; prezintă crăpături longitudinale fine, gălbui.
uşor pubescenţi, pe margini iin-ci liaţi cu peri albicioşi.
Frunzele de 5-9 cm, elipt ice pină la obovate, acuminate, la bază asime-
trice şi marginea dublu-serată, sint prinse pe un peţiol lung de 6-12 mm;
la maturitate, pe faţă sint de un verde inchis, glabre, netede şi lucioase,
iar pe dos tot glabre, mai deschise şi cu smocuri de peri a lbicioşi numai la
subsuoara nervurilor; pe_exemplarele tinere şi pe crăcile lacome se găsesc
şi frunze aspre, uşor păroase; unele din nervurile secundare sint biiurcate.
Florile hermairodite, sesile, grupate într-un fel de buchet de culoare brună­
violacee (fascicul); dau din muguri axilari foarte devreme primăvara, prin
martie-aprilie, tna intea inirunzirii.
Fructele samare obovate, de 1,5-2 cm, cu virful aripioarci divizat, iar
sămînţa aşezată excentric spre virf lîngă crestătură.
Maturaţia timpurie, prin mai-iunie, cind fructele se şi diseminează.
Maturitatea arborilor incepe de la 20-30 de ani.
Periodicitatea aproape anuală; iructificaţia abunden tă.
Puterea germinativd redusă la 30-40% ; se păstrează pu\in timp, aşa că
fructele trebuie semănate imediat. Germinea.ză repede, pu ieţii putindu-se
lign iiica pînă ln toamnă . De nmarcat că plantulele au cotiledoanele obovate,
intregi şi auriculate, aşezate opus ca şi primele frunze ce apar ulterior.
Uislifreşle şi drajonează destul de slab din rădăcinile late.rale ce le dezvoltă
la virste mai înaintate. Exemplarele provenite din drajoni cresc tnsă incet
şi strîmb. Atît prin sămlnjă, cft şi prin drajoni, poate năvăli tn poieni şi la
marginea pădurilor. .
Creşterea destul de viguroasă, chiar mai activă decît la stejar. Tn primul
.an, poate realiza 20-40 cm, iar la 5 ani 3-5 m .
Longevitatea de 300-400 de ani.
Lemnul cu alburn ingust şi duramen brun-ciocolatiu, este greu şi potrivit
de tare, el astic, greu lizibil şi trainic. Tn sectiune radială, prezintă des~ne
frumoase datorită razelor medulare mai inchis colorate. Este un lemn preţ1os
şi se întrebuinţeaz.ă la confecţionarea mobilelor, in tîmplărie, strungărie şi
rotărie; ca lemn de foc, lasă foarte multă cenuşă bogată in potasiu . .
18-468
..
 Fig. 157- Ulmus folfpcta Gilib: ULMACEAE 275~
a - luje:r (forma aubtrow): b - lnfloresc~nte; e- frunze; d - li oere: • - !rude: f- lantulio
Areaiul include Europa Centrală de vest şi de sud, Algeria, Asia Mică,
întinztnd11-se mai departe, din Caucaz pînă in estul Asiei (fig. 158).
La noi ill ţară, creşte în regiunea de cîmpie şi coline, formînd rar arborele
pure de oarecare întindere, prin lunci şi păduri de antestepă; obişnuit, intră
însă ca specie de amestec in pădurile de şleau. .
Cerintele eJXilogice. Fiind relativ puţin rezistent la ger, pretinde regiuni
căh!uroase şi ~recum adăpostite de vînturile -prea reci şi uscate de iarnă.
Nu suferă de ingheţurile tirzii şi timpurii. Gerurile excesive de iarnă ti
produc geti vuri.
Este una din speciile cele mai pretenţioase faţă de fertilitatea solului,
situtndu-se în această privinţă alături de frasin şi paltin. Cere soiuri bogate,
profunde, afinate, fresce şi chiar umede; creşte obişnuit în luncile şi văile
fertile (in zăvoaie şi şleau de luncă) împreună cu plopul, stejarul, frasinul, jugas·
trul etc. Poate suporta chiar şi inundaţii trecătoare, dar evită soiurile mocir-
loase. Este foarte rezistent la secetă·, de aceea uneori se intinde şi in ante-
stepă; aici tnsă se resimte din cauza uscăciunii şi rămine de talie mai mică
sau chiar arbustivă. In felul acesta, ulmul de cîmp apare ca o specie cu o
largă amplitudine în ce priveşte umiditatea din sol. Suportă soiuri calcaroase
şi marnoase; cele prea grele şi compacte, nu-i priesc.
Temperamentul moderat de lumină; se menţine şi sub o uşoară umbrire,
mai ales în tinerete pe soiuri fertile. Se poate instala şi în locurile complet
deschise; uneori, apare şi în subarboret. Arboretele pure se luminează puter-
nic. De aceea, pentru obţinerea de trunchiuri frumoase, trebuie crescut în
masiv strîns, în amestec cu alte specii foloase capabile să protejeze mai
bine solul.

Fig. 158- Areal:

- - - UlmU$ montarta Stok~ (ameliorat)
. . . . . . Utmus folia.u~t Qlllb. {ame11orat)
- . - . - . Ulmw Itai$ Pali.
 276 ANOIOSPERMAB
Vdt6mările. Are mulţi dăunători criptogamici şi animali. Suferă obişnuit
de atacul ciupercii ulmilor- Ophiostoma ulm ii, -care astupînd vasele lem··
noase, împiedică circulaţia sevei ascendente, determinînd uscarea.~arborelui.
Acestei ciuperci se datoreşte uscarea în masă a ulmilor în întreaga Europă.
Importanta. Interesează cultura forestieră atît în pădurile de· luncă, unde·
este prima esenţă tare ce se instalează, cii şi In pădurile de antestepă şi şlea~ri.
Poate li folosit şi la împădurirea terenurilor degradate şi ca •arbore plantat
pe marginea şoselelor.
Cu toate pagubele cauzate de ciuperca amintită mai sus, in· cultura de vi: tor·
trebuie să i se dea o cit mai mare atenjie, ulmul fiind o prejioasă specie.
de amestec, atit pentru creşterea lui rapidă cit şi pentru calităţ ile deosebite
ale lemnului.
f. suberooa (Heniy) Beldic- Ulm de pluti. Este considerat de unii autori ca o specie aparte.
Se aseamllni mult cu U. foliOCCD. de care se deose~te prin:
Ramuri/~, lujerii de 2 ani ~i chiar baza lujerilor anuali prezintă muchii sau aripi
de pluol.
Frut121tlt seurt-.aeuminatc, obişnuit aspre la pipllt.
Se tnttlneşle mai ales In regiWlile mal calde şi In anleslepă, unde de regulă rămlne arbust.
.ar. dDJnpitri Rehd. Este cara:leri•ati prin co..,ani lnguslă-piramidalil şi deasă, frunzele
lat-ovatt şi adinc-dublu-dintate; inlereseazJ numai ca arbore de ornament.
1. wrt<Ui lovi. O formă a var. dDmpieri, caracterlull prin frunte gălbui . Este un foarte
decorativ arbore de par<:.
var. pendula Rehd. Este caracterizati prin Jujeri pendenll: interesează in mod deosebit
ca arbore ornamental de talie redusă, prin parcuri şi gridini mici.
Ui.MUS PROCERA Salisb . (U. camptslris L.) -
Ulm de cimp
Specie indigenă.
Este foarte asemănător cu U. fo/iacea, mai ales in timpul iernii.
Mlirimea : atinge înălţimi pînă la 30 m.
Tulpina dreaptă, se ramilică in crăci ridicate oblic tn sus.
Scoarta de culoa.r e închisă, cu ritidom adinc brăzda\.
Coraana lăţită la arborii izolaţi.
Lujerii anuali sint des şi scurt-pubescenji; cei de 2 ani, cel puţin spre
virf, scabru-pubescenţi.
Frunzele foarte asimetrice, cu peţiol mai scurt, de 4-6 mm, pe fală verde-
Inchis, scabre, pe dos totdeauna mai m~lt sau ~ai puli_n ~spre şi pubescente,
iar la subsuoara nervurilor cu smocun de pero alboctoşo.
Fructele samare aproape rotunde, sau lat-eliptice, cu sămînţă tot excentrică,
atingind fundul crestăturii .
Area,lul cuprinde Europa sudică şi vestică.
La noi, creşte rar prin păduri şi margini de păduri, In zona forestier&
propriu-zisă din regiunile de ctmpie şi dealuri.
f. şuberosa (Mnch). C. Georg. el Mor. p,.,zlntl aripi de plută pe lujerii de 2 ant
sau mai bilrlni .
J
\ ULMACEAE 277
U~S MINOR Miii. - Ulm mărunt
Specie indigend.
Mări~ a _l!l·a, ajungind rar pînă la 20 m tnălţime.
Tulp1na cu vorlul curbat şi ramurile uşor pendente.
Lujerii subţiri, cu muguri mici ovoizi.
Frunzele eliptice _sau ?val~. ma~ mici, de 2-6 cm, au peţiol foarte scurt,
de 2-4 mm, numao puţ on asometroce la bază şi uneori cordate; pe faţă nelu·
co loare, netede sau puţin scabre; pe dos pu bescente la Inceput apoi cu smo·
cun de pen la subsuoara nervurilor. '
Fructele îngusl·obovate, cu o creslălură unghiulară larg deschisă şi cu
achena spre virf.
A realul nu . este lncă bine precizat. Se !ntîlneşte prin It P. Ungară. şi in
alte pun~te don Euro~a sud-~tică . La_ noi, a fost identificat in regiunea sub-
carp~llca a_Banatuluo,_Oltenoeo, Buzau şi in Delta Dunării (pădurea Letea}.
Evota :OOI~role prea argtloase sau calcaroase; vegetează pe terenuri degradate.
Prezmta deocamdată numai importanţ.ă floristică.
ULMUS MONTANA StokO$ (U. 11:4bra Miii.)- Ulm de munte
Specie indigend (fig. 159).
.Se deosebeşte de U. foliacea prin:
Mărimea a 11-a. ajungind pînă la 25 m înălţ i me.
lnrădăcinarea rămine puţin mai superficia lă.
Tulpina nu alti de dreaptă şi de regulată.
. Scoarţ~ c:_enuşie-tn_chis, multă vreme netedă, formează rilidom m3i Inchis
ŞI cu crapatun mao pu(in adinci. ·
Co~cxu:_a mai_ largă,_ mai puţin deasă, alcătuită din ramuri mai groase.
Luteru bruno-verzuo _sau roşca(i, sint evident scabru-pubescenţi şi prevă·
zuto cu n~meroase _l~nllcele mari, fără dungi longiludinale ca la U. foliacea.
M_ugun~ ov<;~-co_noco, obtuzi, negricioşi·violacei, pubescenţl şi cu peri arămii·
auru, str.aluctton.
Frudzele ·mari , de 8--16 cm, sint. eliptice pînă la lăjit-obovate, asimetrice,
acut-dubl_u·s~ate,_ pronse pe un peţiol foarte scurt de 3-5 mm, au virful
bru~. oeşot dtn lomb, la bază asimetrice; uneori, şi mai ales pe Jujerii
steroh, _au tendonta de a forma 3 sa~ mai multe virfuri; pc faţă sint foarte
a~pre, tar pe dos pubescente cel putm pe nervuro; o parte din nervuri sint
bofurcate.
Florile mai mari dectl ale ulmului de cimp; inlloreşte prin aprilie-mai.
Frucl~le samare obovate sau lat-elipt ice, mai mari , plnă la 2,5 cm, se in·
gusteaza spre b~ză; s~~lnta centrică nu atinge crestătura aripioarei.
Maturaţ10 pron mal-Iunie.
Puterea germinativd şi periodicitalea fructificaţiei la fel ca la U. foliacea.

1 '·
1 ULMACEAE
flg 159- Ulmus monltuta Stokes:
" f
41 - laJer; b - lujer cea lnllores~ntl: c - floare; d -
11
a f
\
1
•
·279
UisJăreşte mai slab decit celelalte specii şi · nu drajonează.
tuJ· - ff"ude· f - plptull
ru • • · • Creşterea ceva mai rapidă.
Longevitatea este de ctteva sute de ani.
Lemnul cu alburn lat şi duramen mai deschis, de culoare brună-gălbuie ;
prezintă vase largi şi avtnd o durabilitate mai redusă, este mai putin valoros
decit cel al ulmului de cimp.
Arealul cuprinde aproape intreaga Europă, tn afară de părţile nordice
(vezi fig. 158). După cum menţionează F. L. Scepotiev, tn Siberia lipseşte,
apărînd numai In Caucaz. In general, se Intinde ceva mai spre nord şi urcă
mai sus altitudinal decit ulmul de ctmp. Prin părţile sudice ale ariei sale
de distributie, In Alpi şi Carpati, este arbore montan.
La noi, este destul de răsptndit In regiunea de dealuri şi de munte, depăşind
uneori altitudinea de 1000 m. La clmpie, apare numai sporadic. Creşte
obişnuit diseminat prin pădurile de gorun, fag şi chiar în cele de răşinoase.
Cerinţele ecclogice. Preferă statiuni cu un climat mai rece; dispune însă
de o largă adaptabilitate, putind vegeta destul de bine şi In condiţiile cli-
matice de ctmpie, aşa cum se poate remarca la exemplarele plantate pe stră· .
zile capitalei. Se comportă ca un arbore foarte pretenţios fată de fertilitatea
solului, puttndu-se multumi totuşi şi cu soiuri mai puţin profunde.
Temperamentul tot mijlociu.
Vil/iimările. In staţiuni mai înalte, la munte, nu este atacat de boala ulmu·
lui (Ophiostoma ulmii).
Importanţa asemănătoare ulmului de cimp, rămtnînd o specie de amestec
din cele mai pretioase, mai ales în regiunile montane.
ULMUS LEVIS Pali. (U. t/fusa Willd.) - Velnl~. Vlnj
Specie indigenil (fig. 160).
Milrimea l, putrnd ajunge tnălţimi de peste 30 m.
1nrildiicinarea pivotant-trasantă ..
Tulpina la bază cu muchii evidente; uneori prezintă smocuri de ramuri lacome.
Scoarţa formează de timpuriu ritidom cenuşiu-albicios; caracteristic este
faptul că se exfoliază în solzi.
Coroana este neregulată, largă.
Lujtrii tineri sint pubescen\i şi relativ pendenti. ·
Mugurii ptnă la 1 cm lungime, conici, ascu \ili , de culoare brună-deschisă ;
solzii pc margini cu o dungă lată, brună-Inchis.
Frunzele, obovate sau lat-eliptice, sint acuminate şi la bază foarte pronun·
tat asimetrice. Marginea dublu·se.rată, cu dinţi ascuţiţi şi recurbaţi spre virf,
nervurile secundare nebifurcate. Pe fată de regulă glabre, puţin lucitoare,
pe dos sure-verzui, des şi ·moale păroase; sint prinse pe un peţiol scurt de
cea. 0,5 cm.
Florile sint grupate In fascicule ctte ~25, pe pendunculi lungi; dau
mai devreme decît la celelalte spei:ii.
c Fructele samare ovate sau rotunde, mici de cea. 1 cm, la virf adînc crestate,
pe margini ciliate, au sămtnţa centrică; sint pendente şi inegal de lung-pe·
dunculate (0,6-3 cm).
 1
1

ANGIOSPERMAE
280 IJLMACI!l!E 281

Peninsulă Balcanică (vezi fig. 158). In ultimul timp, a fost semnalat şi în

Siberia,.în regiuf!ea Tobolsk. La noi, creşte numai sporadic în părţile joase
de cîmpie, şi mai rar la dealuri.
Cerinţele ecologice. Pretinde un climat mai călduros, ca şi ulmul de cîmp.
Este un arbore de luncă; fiind mai putin rezistent la uscăciune, de multe
ori se localizează pe lîngă ape şi chiar pe terenuri inundabile, suportînd uneori
şi ceva apă stagnantă.
Temperamentul mai de lumină decît la ceilalti ulmi.
Importanţa. Fiind o specie rară şi avînd un lemn lipsit de însuşiri tehno-
logice deosebite, prezintă o importantă forestieră redusă. Este -cultivat prin
parcuri, ca arbore ornamental.
Fig. 161 - Ulmu.s pumila L.:
ULMUS PUMILA L. - a - lujer c:u infloreseente: b - frunze: c - fructe
Ulm de Turkestan

Specie exotică (fig. 161).

Mărimea a Ill-a, ajungînd rar
pînă la 16 m înălţime, cu o co-
roană deasă globulară.
Scoarţa de pe tulpină este ce-
nuşie-închis, cu crăpături adînci;
cea de pe lujeri este galbenă şi
cu timpul devine galbenă-cenuşie.
. Mugurii ovoizi, cu vîrful ob-
tuz, mici de 3-5 mm.
Frunzele de 4-11 cm, el ipt ic-
lanceolate, cuneate, aproape si-
metrice la bază şi cu peţiol scurt
de 2-4 mm; marginea dublu-
dinţată; pe ambele fete glabre,
la maturitate tari, pieloase.
Florile violete.
Fructele samare eliptice, a-
proape circulare sau mai late
a decît lungi, de 1-1,5 cm, la
vîrf adînc ştirbite, cu sămînţa
Fig. 160- Ulmu.s levis Pali.:
centrală.
o- lu}4!r; b _ inflort:stenţe: c - frunze şi fructe : d - plantuli
Lăstăreşte, dar nu drajonează.
Lăstăreşte puterni: şi abundent, dar nu drajo~ează decit rar· Arenlul. Creşte spontan în Ex-
Creşterea ceva ~ai . rapi?ă decit la ulmul de c1mp. tremul Orient, prin Siberia orien-
tală, Mongolia, Asia centrală şi
Longevitatea mal redusa. . 1· d t
Lemnul mai puţin valoros decît al ulmului de cimp ŞI al ce u1 f e mun e. nordul Chinei.
Este rar folosit pentru mobile, rămînînd ob1şnu1t ca lemn d: oc_. Cerinţele ecologice. Este o spe-
A .,..:.tul se tntinde din Franţa pînă in Urali; spre nord, se ~1~~ PTI~ trDange-a cie nepretentioasă fală de sol şi
·~ pînă în apropiere de go lfu1 Bot mc,
marca · spre sud couuara, m m ea
· 1ar climă .
 .' . 282 ANGIOSPEJUo\AE UUIACEAE
283
Importanta. La noi, se consideră că in plantaţii le forestiere ce s-au executat
pînă in prezent cu aşa-zisul ulm de Turkestan, s-a folosit numai var. pinnat<>- Genul ZELKOWA Spach
ranwsa.
1
1 . Cuprinde num~i cttev~ specii din Caucaz, Japonia şi insula Creta Au
UlMUS PUMILA var. pinruJIO·ramosa (Koehne) Henry -U lm de Turk..tan frunze alterne, stmplu dtnfate. Flori poligame, caliciu! cu 4-5 1 b'. ·
1 Trebuie precizat că această varietate este privită in ultimul timp de bota-
m~scule la subsuoara frunzelor inferioare tn fascicule fiecare cu ~S c~1e
mtne; cele hermafrodite cite 1-3 tn axila frunzelor 'su . s a-
nişlii sovietici ca o specie independentă, <)enumită U. pinnat<>-ranwsa Dieck.
Arbore exotic. drupă scurt pr~du~culată mică, asimetrică, uscată la m~;~:~ ~ructul ~
Este mult asemănător cu U. pumila L. In partea superioara. Gcrminaţia epigee, cu cotiledoane auriculate c~ ~~~t~
Mărimea. Ca şi precedentul, atinge inălţimi plnă la 15 m·.
Tnriidtlcinarea foarte puternică, atit lateral ctt şi tn adincime. ZELKOWA CRENATA Spach (Z. carplnlfolla K. Koch)
Tulpina obişnuit dreaptă, cu tendinţă de tnfurcire sau de ramificare aproape Specie exoticii (fig. 162). .
de bază.
Scoarţa cenuşie-închis, formează ritidom puţin adinc. Mări~ a II-a, putfnd depăşi uneori înălţimea de 25 m.
Coroana bogată,
cu o ramificaţie deasă şi regulată; protejează bine solul, Tulp1na adesea canelată spre bază.
împiediclnd inierbarea. Sccarfa netedă ca a fagului, se desface însă mai ttrziu r 1• · ·
Lujerii subţiri, cenuşii-pubescenţi, dispuşi
evident distic; exemplarele culoare cenuşie-roşietică, reamintind exfolierea plat 1 •n so zt subftrt de
tinere au ramurile îndreptate strins tn sus, prezentînd o formă oarecum fas- C bo 'd anu ut .
•
. tigiată. .oroa:za o vot -alungită. cu ramuri numeroase lungi tnserate t h'
mat mtc de 45•. • . • n ung 1
Mugurii mici de 1,5 mm, glabri, sînt bruni-intuneeali, ovoizi.
Frunule oblong-lanceolate de 2-5 cm, simetrice, glabre, pe margini im- Lujerii subţiri , pubescen~i.
perfect dublu serate sau simplu serate, cu _peţiol de 3--11 mm, sint dispuse Mugurii ovoid-acufi, cu solzi imbricafi, bruni, glabri.
distic de o parte şi de alta a lujerului. Jnfrunzeşte primăvara de vreme. Frunzele alterne, acut-ovate, de 2-5 cm lungime osol
Fructele samare orbiculare, de 9--14 'mm, la virf adinc şi lat-crestate, cu au 6-S perechi de nervuri, care pe dos sînt pub~efte pal~ ci reinatt-serate,
achena centrală. e •o u es e scurt
Flor;.Le pol'tgame, apar o d ală cu frunzele pe lujerii ·tineri
Fructifică foarte de timpuriu, incepind de la virsta de 5 ani. .
Lăstăreşte, dar nu drajonează; se poate inmult i artificial prin butaşi de . Fruc!ele_ drup~. ovoid-asimetrice, de cea. 5 mm diametr ·
rădăcină. Şt prezmt~ par_ltcularitatea de a se disemioa cu u, se coc toamna
Creşterea tn tinerete de două o ri mai rapidă decit la ulmul de ctmp. o parte dtn )UJerul care le poartă.
Fie. 162 - ZelltoUla crena/a
Arealul. Nordul Chinei, sudul Siberiei; la noi, s-a introdus tn parcuri şi Fruclifică, lăstăreşte şi drajonează ·abundent. (0..1.) Spach:
in unele culturi forestiere din silvostepă. Creşterea destul de ac ti vă. · • - Fruad: b - Ooare 11 .
Cerinţele ecologice. Este un arbore ce creşte într-un climat excesiv conti- ~ - floare 1emc11 •, dm&.lc::u
- fruct•
Lem'!ul cu durame_n roz-brun; este durabil,
nental, fiind foarte rezistent la secetă şi geruri. In tara noastră, suferă intrucitva dens Şt greu, asemănator cu cel de ulm.
din cauza tngheturilor ttrzii. Are o mare amplitudine de adaptare la
condiţiile edafice. Rezistă bine pe soiurile grele, compacte, uscate şi pietroase,
Ar~lul. Originar din pădurile Transcaucaziei ·
puttnd vegeta şi pe terenuri calcaroase, marnoase sau pe sărături, precum şi la noi, este cultivat rar ca arbore ·ornamentai
In citeva grădini botanice.
pe soiurile crude degradate.
·remperamentul se arată a fi mai de lumină decît la ceilalţi ulmi. G_e~inţele tcclogice. Se arată pretenţios faţă de
ferltlttatea şi umiditatea solul u1• f1•1·nd •
Vătăm4rile. Nu suferă de ciuperca uimitor (Opliiostoma uimit). 1aş•· t•tmp pufm · rezistent la ger.• m ace-
1mportanfa. Poate să fie folosit cu foarte bune rezultate la tmpădurirea
terenurilor degrada te, mai ales compacte şi calcaroase, acolo unde salcimul Temperamentul mijlociu .
1mporlanţa. Drajonfnd puternic avind
nu poate vegeta ; de aceea, la noi in ţară a şi fost denumit salcîmul solu- 0 co•
rilor compacte, calcaroase. De asemenea, este indicat <;a esenţă de amestec roana boga U.. şt· prod ucmd
• '
un lemn superior ce-
pe soiuri usca te şi pe sărături. lor~alte specu care drajonează, poate să fie fo- c
Avind o rezistenţă deosebită la secetă, agenţi crlptogamici şi fiind o specie lostt pentru fixarea terenurilor degradate.
Se ~et?"!andă ca arbore omamental pentru

•
repede crescătoare la inceput (peste 0,50 m anual), se poate folosi la culturi
forestiere tn stcpă şi ca arbore de parc. Suportă bine tunderea . parcuri Şt 10 special pe marginea aleilor. a

l
• ...
 •

ANCIOSPE~MAE ULMACfAE 285

284
ZELKOWA HIRTA (Thumb). C. K. Schneid.
(Z. serrata Mak.) CI;:LTJS AUSTRALIS L. - Slmbavină
S~i_e indigenă (fig. 165).
Specie exotică (fig. 163) . . Man~a a 11-a, puttnd ajunge pînă la 20 m înălţime.
~ aseamănă mult cu z. cr.enata, de care se Tulpt/Ul dreaptă şi scundă.
deosebeşte prin: Fig. 165 - CeUis ausl1alu L .
Mărimea mai redusă : uneori rămîne numai 4ll - lujcr; b - mugure şi ckatrlce: t - frun 1 ..
' - floare hermafrodiU.· 1 , bte f fr ude: t - floare mucull:
· - 1m ure; t - plantulA
ca arbust .
Scoarţa netedă.
1

f Coroana cu ramuri divergente.

Lujerii obişnuit glabri, sau cu peri rari al-
bicioşi.
1

'' Frunzele mai mari, de &-8 cm, acuminate,

'• cu 10-14 perechi de nervuri, pe margini as-
i cujit-serate, pe faţă glabre sau rugoase, pe dos
pubescente în lungul nervurilor.
Fructul, drupă de cea. 4 mm, puţin turtită
şi mai lată decît lungă, este scurt-pedunculată.
Lemnul. ln Japonia, dintre arborii foioşi, dă
lemnul cel mai bun pentru construcţi i , riva-
lizînd cu lemnul de teack.
A realul. China orientală şi Japonia. La noi,
este introdus în cîteva parcuri dendrologice şi
a d în culturile experimentale de la Sabed-Mureş.
Fig. 163-Zdkbwa hirla (Thunb.) Cerinţele ecologice. Specie rezistentă la se-
C. K. Schneid. : cetă şi ger, vegetează destul de bine chiar şi
a - frunzA; b - floare mucuUI; pe soiuri compacte, uscate. o
c - floare (tmeiA; d - fruct
Temperamentul de lumină.
1mportanţa. Poate fi folosită la ameliorarea terenurilor degrada te şi la
crearea zonelor verzi, din antestepă pînă in regiunea dealurilor.

Genul CEL TIS L.

Cuprinde cea. 70 specii de arbori şi arbuşti, răspîndiţi în regiunile tem-
perate, subtropicale şi chiar tropicale ctin emisfera nordică. Au lujeri cu măduva
1 • -• • lamelară; frunze aşezate distic, la bază cu trei nervuri şi Fig. ' 164 - Dia·
marginea serată sau întreagă. Florile (fig. 164) poligame gram4 florată
apar o dată cu lujerii tineri; cele mascule in fascicule la - Stmbavină :
baza lujerilor; cele hermafrodile obişnuit cite una la sub- G, b - braetel;
P - ~.rlcon
suoara frunzelor; perigonul de regulă cu 5 lacinii aproape
libere, estecăzător la maturitate; stamine 4-5; ovarulliber,
cu un singur ovul şi două stigmate divergente. Fructele drupe
globuloase sau ovoide, cu mezocarp subţire, cărnos şi sîm-
bure tare.
Sint specii diseminate, nepretenjioase faţă de sol şi re-
of
lativ iubitoare de căldură şi lumină.
 'j
1
286 ANOIOSPER.'IAE
LOIIAHl'HACEAE
287
1 Scoarţa netedă, cenuşie-inchis, mult asemănătoare cu cea de fag; nu for· CELTIS OCCIOENTALIS L. -
mează ritidom .
' Coroanq deasă, globulară, cu ramuri subţiri flexibile, mult dezvoltate in
Stmboviol americaol

lături, uneori pendente. ·. · S~c~e exotică (fig. 166).

Lujerii bruni-verzui, subţiri şi flexibili, pubescenfi, adesea pendenţi.. • Man~ a 11-a, ajungind uneori
J Mugurii mici, scurt-ovoid-conici, cu virful dezlipit de lujeri, au 4-6 solzi ·~ patna de origine peste 25 m fnăl-
! 1•me.
evident păroşi. Cicatricea cu o singură urmă fasciculară.
1 Frunzele aşezate distic, sint ovat·lanceolate, de 4-1 2 cm lungime, pre- Se deosebeşte de precedentul prin·
lung-acuminate, lat-cuneate sau rotunjite şi; asimetrice la bază; pe margini acut· _ Scoarţa cenuşie, netedă numai 1~ .
serate, numai spre bază întregi; pe faţă puţin aspre şi verzi-tntunecat, pe dos mceput, formează de timpuriu riti- •2 ·
de un verde deschis, sint des şi moale pubescente; au un peţiol de 5-18 mm. dom cu numeroase excrescente su-
Florile mici, verzui, au perigonul cu 5 lacinii ; apar prin mai, o dată beroase foarte caracteristice
cu tnfrunzirea. Lujerii _pubescenţi sau glabri.
Fruclele dnipe globuloase, de 8-12 mm, obişnuit mai lung pedunculate Muguru mai mari, de cea. 6 mm
l decit peţiblul frunzei; la început, sint verzi, iar la maturitate brune-violet· stau strîns lipiti de Jujer. '
1 negricioase, alt învelişul cărnos destul de dezvoltat, dulce, comestibil; sim· . Frun~le tot plnă la 12 cm lun-
bure.le cu carenă evidentă şi pereţi pietroşi, prezintă numeroase puncte negri- gn~e şt cu petiol ptnă la 2 cm, dar
. cloase; se coc prin septembrie . mat scurt-acuminate, cu marginea
i Maturitatea destul de timpurie, iar fructificaţia abundentă . neregulat-di.nla~ă numai in jumă­

l Germinaţia. Seminţele semănate toamna imediat după coacere fncollesc

primăvara; cele semăna te primăvara încolţesc abia tn anul următor, dacă
nu au fost puse inainte la stratilicat 3-4 luni.
tatea s~per•a:ua a l~mbului; pe fat.ă
glabre ŞI VCI'Zt·deschts·lucitor, iar pe
dos P~bescente ~umai pe nervuri.
Lăstăreşte destul de viguros. Flonle au !>er•~onul cu 6 lacinii. c
Creşterea activă in tinerete. Frf~Clele mat mtcl, de 7-10 mm Fig. i66 - CeUu ot:cldeniD/il 1.. :
Longevitatea pină la 400 de ani. in dtametru, putin alungite, de cu- a- luJer: b-mu.rurt (detaliu); c-trurue tl fructe
Lemnul cu album gălbui şi duramen cenuşiu ; putrezeşte destul de uşor; loare portocalie spre purpuriu-In-
ar putea să fie folosit ca lemn de lucru şi strungărie. tunecat, au tnvelişul cărnos ro t bţ' •
Aroolul. Creşte spontan trr Europa sudică şi Africa nordică, prin regiunile renal; sînt prinse pe pedunculi aJee a~u •.rei st~burele ~bJrciţ, putin ca-
mediteraneene, tntinztndu·se mai departe spre răsărit prin Caucaz pină spre Lemnul se consideră a fi de calita~Şt . ubgu:!led ca ŞI peţtolul frunzei.
Himalaia. aseamănă Intrucitva cu ce.l de r 35. mat una ectt la precedentul ; se
La noi , este tnttlnit sporadic in părţile sudice, prin Banat şi Oltenia.
Cerinţele ecologice. Fiind un arbore termofil, cere un climat dulce, preferind
Arealul. Originar din centrul { ti A · .. •
in Europa şi la noi prin parcurf ş~;ăd' ~er 1 <:_11t ~e Nord.; a fost introdus
expoziţiile sudice; apare ca una din speciile cele mai iubitoare de căldură Cerinţele ecclcgice.' Poate su , mt apa~ n uneo~! sălbăticit.
.•j din genul Ce/lis. Este putin pretentios fală de sol, puttnd creşte şi pe tere- la geruri. decit c. au:;t~a/'IS . por1a un cltmat mat aspru, fund mai rezistent
nurile calcaroase sărace ; se dezvoltă bine pe soiurile nisipo-luloase, fertile, L a not se tnn 1 · ·
care este'adesea • ner edmat d~ cultt~at prin parcuri decit C. australis, cu
•' fără exces de umiditate. fmportan'a 1 c:'n un a!, mat _ales m stadiul de tinerete.
1 In Dobrogea, tn staţiunile de pe litoralul mării, unde a fost cultivat prin ,, . n ereseazd numai ca arbore de ornament.
i
parcuri şi alei , rezistă bine la secetă, avind o creştere din cele. mai viguroase;
formează coroană regulată, cu frunziş bogat, chi~r şi atunci ctnd vegetează Fig. i67 - DiogrtJmil /ivDI/I _VIse::
' pe soiuri nisipoase marine. • A - floare mascula: B - floare ftmeU. a b b
• • - ratlel
Temperamentul mijlociu; datorită frunzlşului des, umbreşte bine solul. O r d. S A N T A L A L E 5
Importanţa. Stmbovina este una din speciile indigene, care deşi astăzi se
găseşte rar diseminată prirrpăduri, merită lotuşi o deosebită atenţie în viitor; Fam. LORANTHACEAE o. Don.
poate să fie cultivată tn staţiuni extreme, tn antestepă şi stepă, pe terenuri
sărace şi useate, pe coastele calcaroase bătute de soare şi chiar pe nisipurile
~p~nd~· arbuşti paraziti, ra-
litorale cu· un grad nu prea mare de salinltate. De asemenea, ar putea să mtflcaţt dacotomic.
fie introdusă ca specie de amestec tn pădurile de şleau. Este indicată şi ca
arbore de parcuri şi alei, mal ales In regiunile călduroase. Au frunzele opuse. Florile di-
oice (fig. 167), cu un perigon for-
mat din 3--6 foliole, stamine 3-6,
•
 '

t
j LORANTHACEAE
ANGIOSPERMAE
288
1 ovar inferior cu un singur stigmat. ~ruc!ul falsă bacă provenit
din dez- Se cunosc trei .forme de Viscum album:
f. abietis vegetează numai pe brad şi molid; f . pini pe pin silvestru şi pin
voltarea axului flora\ in jurul ovarulut. uml~.ular. . Lo anlhus negru, iar/. maJi pe diferite foioase: tei, jugastru, paltin, measteacăn, plopi

l! Din această familie, fac parte genunle: ISCunt ~~

Genul VISCUM L.
r . sălcii, măr, păr, sorb, păducel. Rar, se găseşte pe frasin, ulm, stejar,· carpen,
şi anin; nu apare niciodată pe fag. Interesant este faptul că vtscul alb poate
ataca şi vlscul de stejar ca parazit de al doilea gr!id:
• 1

VISCUM ALBUM L. - VIse alb

Genul LORANTHUS L.
Mi1rimea: Arbust parazit ce se fixează pe arborii gazdă prin hauslori; atinge LORANTHUS EUROPAEUS Jacq . "-VIse de ste)~r
inăl\imea de 60 cm (fig: 168).. · Specie parazită '(vezi fig. 169).
Tulpina ramificată dtcotomtc. . . r Mdrimea ajunge ptnă la 0,60 m tnăljime.
Lujerii verzi -gălbui; se desprind .uşor dm nodul de mser te. 1b Tulpina cu SCQ<~rjă cenuşie, iar ramurile tinere brune, dispuse dicotomic.
Frunzele persistente, opuse, alung•t-obovate, de 2--4 cm, intregi, g a re, Frunzele caduce, ob.long-obovate, de 2--4 cm, cu margine fntreagă, uneori
sesi le, verzi-.gălbuit. d' . e . ingrămădite ctte trei in virful ramurilor; apar revolută, verzi-intunecat şi scurl-peţiolate. ·
Florile umsexua · totc , Florile tlnisexuat-dioice, in inflorescenje spici forme; dau prin mai-iunie.
prin februarie-aprilie. . Fructele, false bace sferice, galbene, se coc tn octombrie.
8 mm se coc prin decembrie,
Fructele lai~ ~ac~. _sler!ce! albe, de. c~. sint n{tncate de păsări. Fructele Răsptndirea seminţelor ca şi la s_pecia precedentă. De remarcat că falsa
rămt.nind pe luJer! P t~a p~tm(v~;c~~~) d~~orită căreia se lipesc de ciocul păsă-
1
rădăcină este aproape sferică şi făra ramificaţii. Ţesutul ramurii atacate se
umflă, dind naştere unor gtlme mari; provoacă uscarea crăcilor şi uneori chiar
conţm o substan1a c etoasa •. . l
rilor • fiind apoi disemi~_ate la m~n ~tsl:: ae. incol ită dezvoltă la inceput uscarea arborelui.
Germinaţia. Tn condtţt} favora~tle ~am a~e un ~udopivot cu mai multe Parazitează pe toate speciile genului Qitercus ; se tnttlneşte foarte rar pe
Casialte4 oesca, fag, lei alb şi mesteacăn.
o tigelă ; in part~ mfe.!toatră. a t!ge~~~:JJ
1
ramificaţii, care hxeaza u pm~ 10 •
tinăr ~bsorbind materiile nutri-
• Este răsptndită tn Europa sudică, iar la noi tn Iară · mai ales in regiunea
live minerale din planta gazda (hg. 168). . • . . " deluroasă.
Arealul. Europa Centrală şi sudică, precum ~·. tn ~s·~ v~t~:l i munte
La noi în ţară, parazitează p~ numeroase specu, mat a es ş ' . Fig. 169 - VLEum album L.:
G - fllftutl ţU ftll!Ue. flori fi fructe
cauzind uneori . uscarea arbonlor. LarQJJI/uu turopoeu~ Jacq. :
. !
•
& - rlmurl cu frunz.e ,, nori; t - fructe
fig. 168 - StcfiuM in romurd parazita/11 de vise

''
• c
 290 ANOIOSPERMAE
Orei. POLYGONALES
fam. POLYGONACEAE Lindl
Planle erbacee, rareori lemnoase, cu tulpini
erecle sau volubile; frunze alterne, intregi sau
lobale; flo~i obişnuit hermafrodite şi rar dioice;
au perigon pelaloid cu &-6· lacinii, stami-
ne 5-9, ovar cu 2- 3 sti le; fruct achenă tri-
muchiată, tnvelită in perigon.
Genul FAOOPYRUM Miii.
FAGOPYRUM BALDSCHUANICUM (Rgl.) H. Gross
(Pol.eonum baltbcluwnlcum Rgl.)
Specie exoticd (fig. 170).
Mdrimea. Arbust volubil, cu tulpini ce de-
păşesc 5 m.
Lujerii veni, glabri, striaţi.
Frunule alterne, ovate, cu lungimea de 4-W
cm, acuminale, la bază cordate sau haslate.
Florile hermafrodile, albe, mici de 6--8 mm,
grl,!pale tn panicule terminale.
Infloreşle din iunie ptnă in octombrie.
Fructele achene negre in trei muchii.
A realul: Turkestan. La noi, este cultivat in
grădini şi parcuri, tn regiunile de clmpie şi deal.
Cerinţele ecologice. Puţin pretenţios faţă de
sol; preferă locurile tnsorite.
Fig. 170 - Fagopyrum baldst:lw· 1mportan(a. Plantă ornamentată, puttnd fi
anlcum CRgl.) H. Gross: lujer, folosită la acoperirea zj,dnri!Qr, balcoanelor,Jm-
frunze fi fructe
-
prejmuirilor şi chioscurilor. ~---
Ord. T RICOCCAE
fam. BUXACEAE Dumort.
Plante cu frunze persistente, alterne; flori unisexuat-monoice, cu perigon
pe tip 4, slamine 4, ovar trilocular; fruct capsulă sau drupă, cu 1-2 seminte.
Genul BUXUS L
• Plantele din acest ordin au flori actinomorfe, rareori zigomorfe caracteri-
BUXUS SEMPERVIRENS L. - Mtrl~r. Cimitir
Specie exoticd (fig. 171).
M t'frlmea ajunge uneori la 5 m tnăltime.
Tulpina foarte ramificată, formind o coroană cu frunziş des.
•
BUXACEAE 291
Lujerii veni, In patru muchii.
Frunute persistente, opuse, mici de 1-3
cm, . pieloase, eliptice sau ovate, la ·viri ob-
tuze sau emarginate, veni-tntunecate pe faţă ,
lucioase.
Florile mici, alburii, monoice, apetale,
grupate tn fascicule laterale; cu o floare
femelă şi m.ai .multe..mascule.
Fructele, capsule, globuloase de cea. 8 mm,
se desfac în trei val ve, fiecare cu cîte două
seminţe negre, lucitoare. De remarcat că la
noi tn ţară fruclifică mai ales in părţile
sud-vestice.
Creşlerea extrem de tnceată.
Longevitatea mare.
Lemnul foarte dens şi omogen.
Arealul. Europa sudică, Africa nordică şi
Asia vestică . La noi este foarte mult culti-
vat ca plantă ornamentală prin grădini,
parcuri şi cimitire tn toale regiunile .ţării.
c
Cerinţele erologice. Foarte rezistent la se-
cetă; uneori gerurileexcesive li cauzează mari
Fig. 171 - Buxus .emperolttiiS L.:
pagube; suportă bine fumul şi praful din cen- a - ramuri cu fru_nze t i nori: b - frud
trele industriale. Nu este de Joc pretenţios desc:hls: ~ - v•lvl eu doul seminte
fată de sol.
Temperamentul. Este specia lemnoasă care suportă cel mai mare grad de
umbrire.
1mporlanfa. Se pretează la o cultură uşoară prin bulaşi şi poate să fie folosită
ca plantă de ornament In cele mai diferite regiuni ale ţării, ca exemplare izolate, ·
borduri şi garduri vii. Suportă foarte bine tunderea, fapt care permite să i se
dea forme din cele mai interesante.
Subclasa DIAL YPET ALE
Cuprinde plante cu periant dublu, corola cu petale libere sau rareori
lipite la bază.
Orei. RANALES
zate printr-un receptacul bombat, uneori tn formă de con (strobil), pe care
părţile flora le stnt dispuse spirala!. De regulă, carpelele sau pistilele stnt
numeroase, apocarpice, şi după fecundare se transformă tn folicule sau alte
feluri de fructe.
 l.AUI\ACEAE

Fam. CALYCANTHACEAE Llndl.

11 Fam. LAURACEAE Llndl.
i Arbuşticu scoarta şi frunzele aro·
ma te; frunze opuse, tntregl; flori com- Arbori şi arbuşti
cu frunze alterne,
plete, cu perigon nediferenţiat, alcătuit obişnuit persistente, tntregi sau Jobate;
din numeroase foliole aşezate spira la!, scoarţa, frunzele şi lemnul plăcut mi·
stamine ~30. carpele numeroase tn rosiloare; florile hermafrodite sau uni-
t interiorul receptaculului concav; fruet sexuale, pe tip 3, stamine dispuse pe
••
tn formă de capsulă cărnoasă ce inchide trei cercuri, ovar monocarpelar cu un
singur ovul; fructul bacă sau drupă
numeroase achene.
este aşezat pe, sau tntr-un receptacul
cărnos.
Genul CAL YCANTHUS L.
Genul SASSAFRAS Nees
CALYCANTHUS FWRIDUS L.
Specie exolicd (fig. 172). SASSAFRAS OFFICINALE Nt!eS el Eberm.
Fig. 172 - Cai!JC411Ihus fiDrldu.s L.; ra· Mărimea. Arbust tufos de 2-3 m. (Lauru.s $tlSSil/ras L.)
mură cu rrunze şi flori
Sccarţa roşcat-cenuşie, netedă, plă·
Specie excticif (fig. 173). c •
cut aromată.
Lujerii cu muchii rotunjite, lenlicele numeroase, pubescenţi, cu miros aro- Mărimea ptnă la 15 m tnălţime; Fig. 173- Sas!d(rtJI officina/e Nees el
matic ca şi scoarja. uneori rămtne arbust. llberm.:
Scoarţa brună-roşcată, cu crăpături d.b - frunz.e: c - fi out mucull : 4 - floare
1:
• Muguri/ opuşi, negricioşi, cu 4--5 solzi mai mult sau mai puţin tomentoşi; adînc şi solzi neregulaţi.
fernell; • - truete.
1 la bază cu resturile uscate ale peţiolului care a acoperit mugurele in timpul
l verii. Coroana larg-ovoidă.
Frun;;e/e de 6-10 cm lungime, ovate, oblong-ovate sau eliptice, scurt acu- Lujerii tineri verzi, mătăsoşi, apoi devin bruni sau verzui, glabri-lucitori.
minate, marginea întreagă, pe dos cenuşii-pubescente; de asemenea plăcut Mugurii alterni, subglobuloşi verzi , glabri.
mirosi !oare. · Frunule caduce, eliptice sau obovate, intregi sau cu 2- 3lobi, la vîrf obtuze
Florile solitare, mari de cea. 5 cm, roşii-brune-tnchis, mirositoare, herma- iar la bază cuneate, cele lobate mai mari pînă la 25 cm lungime şi 15 cm lăţime,
frodite, alcătuite dintr-un perigon cu un număr nedefinit de foliole; stamine pe dos glaucescente şi puţin păroase. Toamna se colorează in roşu-portocaliu.
şi carpele numeroase, aşezate pe un receptacul concav; apar din iunie pînă Frunzele ca şi scoarta contin celule cu ulei aromat.
în august. Florile dioice, galbene, grupate ctte ~12 tn raceme; cale femeie alcătuite
Fructele cenuşii, obovoid-rotunjite, de 6-7 cm lungime, provin din transfor· dint~-un ovar inconjurat de 6-9 staminodii. Exemplarele femeie sînt rare.
marea carpelelor in 6-12 achene, inchise intr-un receptacul cărnos, git uit în par-
tea superioară . Achenele sint brune-ruginii, elipsoidale de 1-1 ,5 cm, păroase Fructele, drupe ovoide, albăstrui, lucitoare, de cea. 8 mm aşezate la extre-
la extremităţ i; fncolţesc primăvara. Culturile din Europa produc fructe mitatea req!p!aculului cărnos. Contin o singură sămtn\ă, care tşi pierde repede
cu un mic procent de germina ţie. Se poate reproduce uşor prin drajoni, marcote puterea de germinaţie.
şi butaşi. DrajotWa.ză destul de puternic. Se tnmulţeşte mai uşor pe cale vegetativă
Lemnul mirositor, de culoare albă-roz. decit prin sămînţă.
Arealul. Originar din sud-estul Americii de Nord. La noi, se tnltlneşte r Creşterea relativ tnccată.
cultivat in parcuri şi grădini: Cluj, Bucureşti, Băile
Herculane, Gurghiu etc. Arealul. Originar din estul Americii de Nord. La noi este rar cultivat în
Cerinţele ecc/ogice. Obişnuit creşte pe soiuri reavăn-umede şi relativ acide; parcuri (Bazoş). .
su feră din cauza insolaţie! directe. !mpotriva gerurilor de iarnă, este necesară
Importanţa. Poate interesa mult ca specie decorativă, cum şi ca plantă indus-
acoperirea cu crengi sau cetină.
trială, datorită uleiului din frunze şi scoarţă, apreciat la fabricarC!I parfumu-
1mporUu!ţa. Se întrebuinţează ca arbust izolat sau tn buchete. fiind apre- rilor. Se recomandă si se cultive pe soiuri fertile. în regiunile mai călduroase
ciat pentru mirosul plăcut, mărimea, culoarea şi durata florilor. ale ţării, dar cu suficientă umiditate.
1
 •

ANGIOSPERMAE MAGNOLIACEAE 295

Farn. MAGNOLIACEAE Jaume St. HIIJ.

Arbori şi arbuşti cu lujerii tineri inelaţi la noduri; frunze alterne, simple,
cu marginea tntreagă sau rar-lobată; flori terminale mari, hermafrodite, cu
numeroase stamine, uneori sepalele stnt asemănătoare petalelor; sint dispuse
spirociclic. ~eceptaculul proeminent, poartă in spirală numeroase carpe.le
libere, fiecare tnchinztnd 1-2 sau mai multe ovule. La maturaţie receptaculul
devine alungi! tn formă de con, cu numeroase fructe. Lemnul este alcătuit
· din vase areolate (traheide), ca şi la Ghnnosperme.

. Genul MAGNOLIA L.
•
Cuprinde cea. 36 de specii de arbori şi arbuşti, răspîndiţi din regiunile ecua-
toriale pină spre cele temperate ale Asiei şi Americii de Nord.
Au rădăcina s()Ongios-cărnoasă; lujerii groşi cu un mugure terminal mare,
acoperit cu 1..::..2 solzi; c.icatricea mare, cu 6 sau mai multe urme fasciculare;
frunze alterne, persistente sau caduce, mari sau foarte mari. Flori solitare
(fig. 174) terminale, mari sau foarte mari, cu 3 sepale adesea petaloide şi 6-16 Fig. 175 - M aptJlia acumiMJa L. :
o b - lru.ou: c - flo.~re
petale, stamine şi carpele numeroase. J:ruct multiplu în formă de con cărnos,
\
alcătuit din numeroase folicule cu ctte 1-2 seminţe acoperite de un arii roşu
la maturitate şi suspendate la extremitatea unui fir lung (funicu.Iul). Frunzele mari de 10--20 cm lungime şi
6-12 cm lăţ ime, eliptice ptnă la
Pretind soiuri fertile, lutoase, care reţin apa; pot creşte şi pe soiuri acide. oblong·obovate, scurt acuminate, pe <!os pubescente. ·-
Evită excesul fie ca lcar şi soiurile formate pe marne. Preferă staţiuni adăpos­ Florile mari de 6-8 cm, verzi-gălbui, cu trei sepale şi şase petale; stnt
• tite sau loeurile umbrite la amiază. Suferă din cauza tngheţurilor de iarnă. mirositoare şi apar prin mai-iunie după tnfrunzire .
' Puieţii trebuie uda ţ i tn timpu l verii. Fructele multiple tn formă de con, de 4--8 cm -lun·gime, roşii-inchis; se coc
t Se tnmul ţesc uşor prin săminţă , butaşi, marcote şi
altoi. Cu prilejul plantării, se va evita rănirea
prin septembrie.
Periodicilalea fru.ctificaţiei de 2-3 ani.
·
Fig. 174- D/agram4 /lo· rădăcinilor. Puterea germinativă de 70-80% .
ra/4- Magnolie (A) fi Magnoll ile sint apreciate ca arbori de ornament, Germinaţia. Seminlele se stratifică tn ti mpul iernii şi se seamănă primă·
Llrlodendron (8) datorită mărimii şi frumuseţii deosebite a florilor, vara de timpuriu.
precum şi aspectului interesant al frunzelor şi fructelor. Creşterea rapidă.
Lemnul de culoare albă, cu duramenul s lab diferenţiat, este uşor, moale
J\IAGNOLIA ACUJ\IINATA L.- Jllagnolie şi puţin rezistent; se tntrebuinţează tn industria placajelor şi mobilei.
' A realul: Sud-estul Americii de Nord, mai ales pe versantul nord vestic al
Specie exotic4 (fig. ~75). munţilor Appalachi, ptnă la altitudinea de 1700 m. In ţara noastră, este cul-
MiJrimea ptnă la 30 m tnălţime şi 1 m diametru; tivat prin grădini şi parcuri. Cele mai numeroase exemplare se găsesc in parcul
frecvent rămtne de mărimea a 11-a. dendrologic de la Simeria situat in lunea Mureşului, unde este introdus şi ca
Tulpina dreo.ptiJ, se poate urmării pînă la virf; in specie ajutătoare tntr-un arbore! de stejar cu ulm, acoperind foarte bine solul
masiv se elaghează destul de bine. • prin coroana sa bogată.
Sccarţa cu ritidom cenuşiu-deschis. Cerinţele ec:ologice. Preferă regiuni cu precipitaţii abundente, sau cu umidi-
Coroana larg-piramidală , cu frunziş abundent in talţ atmosferică ridicată; suportă temperaturile climatului continental (40"C
tinereţe; mai ttrziu, devine neregulat-lăţită. şi -38"C). .
Lujerii bruni-roscaţi-lucitori, glabri, inelaţi la Creşte bine pe soiuri de luncă, fertile, uşoare ptnă la lutoase, cu suficientă
noduri. r umiditate; in staţiuni uscate pietroase, rămîn de talie redusă.
Mugurii alterni, pubescenţi, cei terminali de Temperamentul de semiumbră; puiet ii şi arborii tineri reclamă adăpost
12-18 mm, cam de 2-3 ori mai mari dectt cei impotriva arşi lei şi tngheţurilor ttrzii. Pe măsură ce scade umiditatea tn sol,
laterali. devine tot mai pretenţios faţă de lumină. _
 \

ANOIOSPE~MAI! MAONOLIACEAE 291

Importanţa. Este un interesant arbore decorativ,

ce poate să fie cultivat chiar şiîn regiunile bin-
tui te de geruri mari, fiind dintre magnolii cea
mai rezişte.ntă specie la temperaturi scăzute.
Se mai tntrebuintează şi ca portaltoi pentru alte
specii de magnolia cu flori mai frumoase.

MAGNOLIÂ KOBUS DC. .1

Specie eXQ/icii (fig. 176). .
.:/
!
• Mărimea plnă la 10-12 m tnăltime.
•
Coroana bogată, cu ramuri lungi subjirî.
Lujerii glabri.
Mugurii acuminati. păroşi.
b o Fr~le mai mici, de 6-IOcm, obovate,la virf
Fig. 176 - Mag11Dii4 ltt>- brusc acuminate şi la bază cuneate, cu nervatiunea
bw OC.: pe dos proeminent reticulată, şi dispers pubescent~.
o - frunti: b - flo•r41 Flotile mari de cea. 10 cm, avînd 3 sepale mjti
verzui·brune, căzătoare, şi 6-9 petale albe cu o
dungă roz-violet la bază . lnfloreşte abundent inaint! de infrunzire. '
Fructele aproape cilindrice, de 10-12 cm, cu seminţe închise în arile pur-
purii; toamna stnt decorative. . ,
i A realul: Japonia. In tara noastră, se găseşte introdusă tn parcuri şi grădini:
Simeria, Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braş011 etc. 1
Cerinţele ecologice. Cultivat tn locuri deschise, suferă de gerurile excesive\de
iarnă; se resimte mai putin sub adăpostul clădirilor. 1
Importanţa. Este un apreciat arbore decorativ, pentru abundenta şi frumu-
seţea florilor.
Din genul Magnolia, ca specii ornamentale mai pot interesa: M. yutan
Desf., M. obooata Thunb., M . 1111/lora Desr .• M. ~ soulangeana Soui.-Bod.
etc.

Genul LIRIODENDRON L.

LIRIODENDRON TULIPIFERA L. - Llrlodendron

Fig. 177 - Lirlodlndron tulipl/era L. :
SpecieeXQIIcă (fig. In). o- luJer~ b - lujer fn teeflune: t - fnmU; d - flo•re; • -con frudlfer:
1- trude
Mărimea l. atingtnd 45 m tnăltime şi 2-4 m tn diametru.
Tu.l"prna dreaptă, cilindrică , elagată pe mare tnăltime.
Sccarfa g,i-tnchis, subtire; la arborii bătrîni, formează crăpături longitu· Frunzele mari de 7-12 C!ll lungime, cu o formă caracteristică
de lirli "sau de
dinale. . şa, avind virful ştirbit şi prezentind patru lobi acuji, sint evident simetrice,
• Coroana regulat-ovoidă. glabre şi verzi-albăstrui pe dos; peţiol lung de 5-10 cm. Toamna se colorează
Lu{"erii verzi -măslinii, glabri, lucitori, cu măduva tntreruptă. Cicatricea in galben-auriu-intens.
sti pe elor lasă o urmă inelară, ce tnconjoară lujerul tn dreptul mugurelui. Florile terminale, hermafrodite, mari de~ cm, in formă de Jalea, cu şase
Mugut;il spiralati. pedicelati. cu vîrful rotunjit, comprimaţi lateral, cu doi pe_tale mari galbene su lfurii şi cu trei sepale verzui, divergente, caduce; sta·
solzi de aoeeaşi lungime, bruma ti glabri. Cicatricea frunzei rotunjită, cu nume- mtne şi carpele numeroase; apar prin mai-iunie. Sint de un deosebit efect
roase_urme fasciculare. decorativ. · · ·
 1

298 A NO I OSPE ~MAE AANUNCULACEAE 299

''
Fructele in formă de conuri alungite, de 6---Scm limgime,constituitedin nu- eule: tnvelişul flora! simplu, constituit din patru (5--8) sepale colorate; sta-
meroase achene monoaripate, de 2,5--3,5 cm lungime, ce se desfac de pe ax. mine şi carpele numeroase; fruct achenă, cu stil lung, plumos, persistent.
Maturaţia la începutul toamnei;
Puterea germinativă 10-15 %.
uneori răspîndirea durează pînă primăvara. ... ' ....
CLEMATIS VJTALBA L.- Curptn de pldure
Lăstăreşte bine In tinereţe.
Creşterea rapidă. Specie indlgenă (fig. 178).
Longevitatea de 500 de ani. 1nrădăcinarea foarte dezvoltată.
Lemnul moale, uşor, de o calitate mijlocie; poate să fie folosit pentru fur- Tulpinile căţărătoare (liană), pot ajunge lungimi pînă la 10 m; în lipsă de
nir, instrumente muzicale, hîrtie, chibrjturi, mobilă uşoară, ambalaje. suport, rămtn ttrîtoare.
Arealul localizat tn sud-estul Americii de Nord. La noi, este destul de des Scoarţa se exfoliază in flşii lungi.
culti vat prin parcuri şi grădini; ca arbore forestier se găseşte introdus in Luierii verzi-eenuşii pînă la vişinii, cu şase
muchii rotunjite, prevăzuţi cu
amestec cu alte specii locale in parcurile dendrologice de la Simeria, Mihăeşti perirnri. · ·
şi in pădurea de la Gurghiu-Mureş. Mugurii opuşi, mici, roşcaţi, acuţi, păroşi , ascunşi la subsoara peţiolilor
Cerinţele ecologice. Este o specie de cl imat cald, cu precipitaţii abundente frunzelor.
iar in regiuni mai secetoase, se .instalează numai pe lîngă ape. Rezistă la gerurile Frunzele imparipenat-eompuse, cu ~
foliole; foliolele de 3--IOcrn, ovate
de iarnă (-4_i 0 C) dar este sensibil la îngheţurile ttrzii. Suferă de zăpadă şi · sau ovat-lanceolate, la virf acute sau acurninate, pe margini intregi, dinţate sau
chiciură, care ti cauzează ruperea· ramurilor. . uşor lobate, la bază rotunjite sau slab cordate, pe dos ltnos-păroase în lungul
Vegetează bine pe soiurile de luncă, afinate, profunde, jilave şi cu nivelul nervurilor. Pefiolul de 1-3 cm, se poate transforma in cîrcel de susţinere a
apei freatice la mică adincime (3 m). Inregistrează creşteri reduse pe nisipu- plantei. ·
rile sărace In humus, cum şi pe soiurile înfelenite, sau cu apă freatică la mare Florile herrnafrodite, albe, de cea. 2 cm, grupate in panicule, apar din iunie
profunzime; evită soiurile calca roase. ptnă in august.
Temperamentul de lumină; ca specie de amestec, în masiv realizează trun-
chiuri cilindrice, curăţate de crăci pe mari lungimi, mai ales tn prezenta spe- Fig. 178 - CktrUJ/is vita/ba L.:
ciilor de împingere. In plantaţii pure, coronamentul rar lasă solul să se înier- a - ramuri cu frunze. florJ ti fructe; b - (ruei
beze. .
1mportanţa. Datorită elegantei port uluiL formei... şi_ coloritu.Jui de toamnă
al frunzelor .ŞI'i'ilai -ales pentru frumuseţea _şi mărimea · florilor, esl e mult apre-
ciat ca arbore decorativ de-a lungul ~jlţilor, în marginea grupurilor arbores-
cente sau izolat în poieni şi pelui.e. Poatesllfieiritrodus şi în culturi forestiere
pentru înnobilarea zăvoaielor, iar ca specie de ornament, in zona forestieră .
de la cîmpie pînă la dealuri înalte.

Fam, RANUNCULACEAE A. L. J uss.

Plante erbacee anuale, perene, unele arbustive, altele agăţătoare, cu rizomi,
tubercule, sau rădăcini ramificate. Frunze alterne, rar opuse (Clematis), sim-
p_le _s~u comp_use, dintat~ ori lobate. Flori hermaf~odite cu dispoziţie spiro- ·
c1chca; invehşul flora! stmplu, dublu sau format dtn bractei; sta mine nume-
roase în spirale ; carpele libere, rar concrescute. Fruct pluriachenă, foliculă,
capsulă sau bacă .

Genul CLEMA TIS L.

Cupri~de circa 230 de specii de arbuşti sau plante erbacee, de obicei agăţă­
toare, dm zona temperată a emisferei nordice. Au muguri opuşi; frunzele com-
puse sau simple; flori hermafrodite, rareori dioice, soli tare, în cime sau pani-
 800 ANGtOSPERMAI!
1
Fructele multiple, formate din numeroase achene pubescente, fiecare pistrtnd
un stil lung pufos.·
Maturafia anuală. . .. . • Tul ·na foarte longevivă (peste
Germina/ia se produce greu; de aceea achenele trebUie strallhcate tnamte
de semănare. . . . - . • ·
Ldslăreşle viguros. Primăvara se poate tnmullt şt prtn butaşt dm 1UJert
· sau din rădăcini. 1 •
A realul: Europa, Caucaz. [,.a noi; este ~ăsptndit p~in p~duri de la dmpte
ptnă la poalele munţilor, mai ales în zăvoate, pe sol un ferttle, umede. . Florile mari de 5-7 cm, de un
1mporfanţa. Poate provoca incovoierea arborilor şi chi31r ruperea !o[ iarna
i' sub greutatea zăpezii. In unele regiuni, serveşte ca maler1al de legat tn locul
•''
liberului de trei. Este intrebuintat tn horticultură ca plantă agăţătoare pen·
' tru acoperirea zidurilor, ruinelor sau arbor.ilor izolaţi. Sev~ contine substante
corosive, iar 4runzele proaspete cauzează tnflamarea p1elu.
CLEMATIS ALPINA (L.) Miii. (Airagt!ft olp/114 L.) - Curpen de munte
Spuie indigenă (fig. 179). .
1
. Tulpina agăţătoare, ptnă la 2 m lungtme. . . . . • • ·
Frunzele de două ori trifoliate {biternate), cu fohole mat m1c1 pma la 2,5cm,
1 marginile adinc serate, pe dos
l Ffg. 179- C/emalis o/pino (L.) MIII.: slab pubescente.
1
,,
a - ramuri c·u fru.nu 11 f)orl: b - fruct muttlp1u:
~ - fruct (ac:hml ta atU plumol)
Fkirile cu 4 sepale albastre-vio·
Jet, mari de 3--5 cm, campanu-
late, au numeroase staminodii pe-
i; taloide, şi stau soli tare pe pedun·
cuii lungi. lnfloreşte din mai pînă
tn august.
Area/ul. Este originar din Eu·
! ropa. La noi, creşte de·a lungul
apelor de munte în locuri um-
broase, pe sttnci şi pe soiuri sche-
lete, pînă la limita vegetaţie!
arborescente.
1mporlanfa. Se culti vă uneori
tn parcuri.
CLEMATIS JACKMANNil
Th: Moore- Curpen de gridlni
Hibrid tntre două specii exo·
tice: C: lanugi= Lindl. şi C.
vlt/cel/4 L. (fig. 180).
o
Este plantă volubilă, intro·
dusă In cultură foarte des pe Jtngă
case, tn grădini şi parcuri.
ARISTOLOCHIACE.AE . )OJ
Se aracterizează prin:
20 de ani). tniinzlndu·se la mari
distanţe.
Frunzele tulpina le de. două ori
trifoliatesau simple, dar cu foliole
mai mari şi marginea tntreagă.
violet-inch is, stau solitare sau
cite 2-5 pe ramuri scurte.
1mportanţa. Este o foarte deco·
rativă plantă horticolă, ce merită
să ·fie luată ctt mai mult tn con·
siderare tn viitor. Se poate cui·
tiva atît în regiunea de clmpie,
ctt şi la munte, ptnă la cea. 1OOOm
altitudine.
Fam. ARISTOLOCHIACEAE
U ndl.
Plante erbacee sau arbuşti ·cu
tulpină erectă sau volubilă, cu
frunze alterne cordat-ovate; flori
soli tare, cu tnvelişul tubulos nere-
gulat; fruct capsulă cu mai multe
seminţe.
Fig. 180- Clemalls X jtWmonnil Th. Moore:
lujer ~u frunze şi floare
..
Fig. 181 - Arlstoll>cltia du(lor. Hlll:
frun.d fi flo.arco 6 - fruct
Genul AIUSTOLOCHIA L. G -
ARISTOLOCHIA DURIOR Hlll.
(A. siplw L'Herlt.)
Specie exotică (fig. 181).
Mărimea. Arbust cu tulpini vo-
lubile ce poate ajunge ptnă la
10 m 1ungjme.
Lujerii anuali verzi.J
Frunzele alterne, reniforme,
foarte mari, de 10--30 cm, cu mar-
ginea întreagă, lung-peţiolate, lat·
ovate, slab cordate ~i cu virful '
scurt·acuminat sau obtuz. '1!'1
Florile mari, tn formă de lulea'
recurbată, de culoare verde, cu
pete purpurii, aşezate ctte una sau
1

l 302 AHOIOSPEIIMAE BUBERIDACEAE 303

i două la subsuoara frunzelor, stau prinse pe un peduncul lung prevăz mai !iola ; pe ramurile scurte sînt grupate tn smocuri; frunzele au gust acrişor;
jos de jumătate cu o frunză mică; apar tn luna mai. toamn se colorează tn roşu.
Aeralul. Originar din America de Nord. La noi este frecvent cultivati!·ca plan- Flort mici, galbene, cu şase petale şi şasesepale, In raceme pendente; apar
tă decorativă. prin m · şi sint puternic mirositoare.
Cerinţele ecctogice.
Specie foarte putin pretentioasă; se pretează la o cultură
uşoară, prin butaşi şi marcate. Fructele bace elipsoidale, mici, de ~12 mm, roşii, cu 1-2 seminte obovate
Importanţa. Se foloseşte pentru tnfrumusetarea locuinlelor·şi chioşcurilor şi slab carenate; se coc prin septembrie şi rămîn pe lujeri pînă spre iarnă. Fruc·
din grădini. tul con line acid malic, cu gust acrişor ca şi frunzele; se poate intrebuinta la pre·
' pararea compoturilor şi siropurilor.
1 Germ/naţia epigee.
! Fam. BERBERIDACEAE Ton'. et Gray Ldstăreşie şi drajonează.

Cuprinde arbuşti şi plante erbacee, cu frunze alterne, caduce sau semi· A realul. Europa. La noi se tnttlneşte destul de frecvent in regiunea colinelor.
1·r pervirescente şi cu flori complete pe tip 3 sau multiplu de 3, numărul stamine- Cerinţele ecotogice. Creşte pe locuri deschise, formtnd tufărişuri la margi-
lor egal cu nvmărui petaielor, ovar monocarpelar cu mai multe ovu le. Fruct nea tnsorită a pădurilor, pe soiuri cu substrat calcaros şi chiar pe cele super-

1 ·-
bacă . .. ~-·- , . " ......
. ......
. __....
, Genul BERBER.IS L-~"
..._
~ ..
~'
.~
Cupr~nde eca:"11ll de specii de arbuşti spinoşi; au frunze alterne sau tn rasei·
eule, căzătoare sau persistente; flori hermafrodite complete pe tip 6, solitare
sau tn inflorescente, pela-
Fig 182 - Btrberis oulgaris L. : lele cu cîte două glande
ca - luJtr: b - ramuri cu fruou ti fr·u tle : t - lnno- nectarifere; fruct bacă, cu
1 n:scentl; d - floare; • - fruct: 1- (rucl 1'1:1 aec11uue
1 una sau mai multe seminţe.
1
• BE~BE~IS VULGA~IS
- Dradfă
Specie ind/genă {fig. 182).
Mărimea ptnă la 2 m.
lnrifd4ciiUUea fasciculată,
superficială.
Tulpina tufoasă,
cu vîrful
ramurilor recurbat tn jos.
SC(){Jrţa cenuşie-deschis.
Lujerii muchia li , gălbui
sau roşii, prevăzuti cu spini
trifurcati, proveniti din
transformarea nervurilor
· frunzei; spre virful lujeru·
lui, spinii pot fi şi simpli.
Mugurii alterni, mici,
ovoizi, cu solzi uscaţi.
ficiale sărace.
1mportanţa. Dispunind de un sistem radicelar bine dezvoltat şi avind însu-
şi rea de a drajona, poate contribui la fixarea terenurilor degradate. Pentru
florile, frunzele şi fructele sale decorative, se cultivă ca arbust ornamental
de grădină.
Dracila, servind drept gazdă intermediară pentru ciuperca Pucclnla gram/.
nls (rugina grîului) , tn ultimul timp, se urmăreşte distrugerea ei din vecină­
lalea terenurilor cultivate cu cereale.
f. cJropwpuna Rgl. <U lrt~J~Ufe purpurlllntunecat tn timpul verii; este folosit tn parcuri
şi grl dlnl.
L.
BE~BE~ IS THUNBE~GII DC. - Dracii! japonezi
Specie exotică
·(fig. 183).
Se deosebeşte de specia precedentă prin;
Lujerii numai cu spini simpli.
Frunzele au ~racteristic, marginile întregi iar pe dos stnt glauces·
cente.
Florile solitare sau ctte 2-5. Fie. 183-Berberis
Fructele bace roşii -deschis, strălucitoare. tlwnbtrslll DC. ; lor·
me iJe frunze
A realul. Originar din Japonia; la noi a fost introdus
in e:,rcuri şi grădini ca plantă orna mentală.
erinţele eCQlogice. Nepretentios fată de sol, evită tnsă
terenurile pre umede; rezistă bine la secetă, ger şi fum.
Temperametul de lumină.

a
d
Frunzele obovate, de 2-4
cm, spre bază cuneate,
spinos·serate, glabre, pe-
Este mai rezistent la atacul c.iupercii P.uccinia gra-
minis.
Interesează numai ca arbust ornamental. 1
..
fiii ..
liIl
l
30 4 ANOIOSPER.\I.AE'
Genul MAHONIA Nutt.
MAHON IA AQUIFOLIUM (Pursb) N It.
Spţcie ex.otică (fig. 184). . ,
Mtirimea ptnă la 1 m, constituind tufe
dese eu ramuri cenuşii, neghirnpoase.
Frunzele persistente, irnparipenat-com-
puse, cu 5-9 foliole ovate, de 4-8 cm
lungime, sesile, la vîrf acute, pe margini
sinuat şi spinos dinţate, verzi-inchis,
lucitoare şi coriace. , d - lujer c:u tnfloreac:en\t: • -
Florile galbene, cu şase petale şi nouă
i. sepale, grupate în racerne erecte la virful
lujerilor; lasă un miros gre~. neplăcut.
Tnfloreşte tn aprilie-mai.
Fructele, bace negre-brumate, cu 2-5
seminte: se coc în septembrie.
Germineaztl după ce seminţele au fost
slralificale iarna în zăpadă la ger. Se
mai tnmulţeşte prin butaşi.
Arealul. Originar din regiunile tempe-
rate ale Americii de Nord, unde creite ca
arbust de pădure.
Cerinţele ecologice. Pretinde soiuri rea-
văne, bogate în humus şi umiditate at-
mosferică moderată; are nevoie de acope-
a rire tmpotrivll gerurilor ex~ive de iarnă.
Fig. 184- Mahon ia oquifolium (Pursh) 1mportanţa. La noi. este introdus
Nutt. : frecvent tn cultură, de la cîmpie pînă
• - ro muri. frunze. llorl: b - lrucle la munte, ca arbust ornamental pe mar-
ginea a lei lor. pe ta luze şi la formarea bos-
chetelor. Suportă tunderea. Tn timpul ierniilor prea geroase, o parte din frunze
devin vine! ii. iar altele se roşesc: şi se usueă.
Ord. PARIETALES
Fam. TAMARICACEAE Lindl.
Cuprinde arbuşti sau arbori cu frunze mici aciculare sau solziforme. Fiori
hermafrodile, mici, grupate în inflorescente slrtnse, raceme sau panicule, albe
sau roz, formate din 4-5 sepale şi acela~i număr de pela le, stamine 4-5 sau
8--10 inserate pe un disc; ovarul unllocolar, alcă!tilt din 2-5 carpete, contine
mai ,multe ovule. Fruct capsulă dehiscentă tn 3-5 val ve; conţine seminte' in ici
pre1ăzute cu peri lungi.
,
.
Arbust indigen tufos, ptnă la 4 m înălţime, cu numeroase tulpini subtiri
(fig. 185).
1nrădăcinarea mult ramilicată, pătrunzîud adinc in sol.
Lujerii fQ>~rte snhl irJ, rotunzi, purpu-
Fig. 185 - tanwrix r1l1110Jiss/ma Ldb.: rii, cu măduva îngustă, excentrică; toam-
tt - ramuri c u htJer ti frun za: b
c u frun~ mlrlte; c - ftu.na.ll
- l uler
mlrlfl: 'Til, virfurile se usucă şi cad.
lnlloreş. Mugurii alterni, numeroşi şi foarte
centi: 1 - floare: 1 - almtntli c u peri
~rcr:O frunzişoară prelungă acoperă
frecare mugure.
--Frunzele solziforme, cadu.c:LJ~~id de
2-:r-mnr,- Tngust-ovat-lanceolate, ascu-
ţite la virf. de ţuloare brumărie.
Fjgrjle ~Vici pe tiJL5, cu 5 starniue
libere, sint verzui-palid sau roz-des-
chis, grupate tn raceme Sl!icjforme pe
lujerii verzi din anul curent; dau prin
iunie- iulie şi stnt melifere.
Fructele capsule cu 3 - 5 valv.e. contin
numeroase seminte foartt; mici, (0,25 mm,'
prevăzute cu un smoc de peri prins' direct dtJ
sămînţă şi nu pe un pedicel ca la Myricariri.
Se înmulţeşte uşor prin lăstari, butaşi
şi l!larcote. .
A realul. Originar din Europa sud-estică,
pină in Asia centrală. La noi, este locali-
zat tn regiunea de ctmpie, pe prundul şi
malurile rturilor din Oltenia, Muntenia,
sudul Moldovei şi Dobrogea, sub formă
de df!Sişuri.
Fig. 186 - Diagram4
f/ora/6- Cllfni rotle ·
b - bradel; • -
aep.tle; p - pela le
c
a
306 ANGIOSPERMAE
Cerinţele eco/cgice. Suportă bine s
rezistă la praf şi fum. Este nepretenti fată
de sol. Se localizează pe nisipuri şi s rături
umede. Temperament de lumină.
Importanţa. Lemnul greu poate folosit
•. pel)tru obiecte mărunte şi combustibil.
Scoarţa ramurilor şi rădăcinile continind
substante colorante şi tanante (1(}.....18%), se
tntrebuin(ează la vopsi tu! şi argăsitul pieilor.
Din păr(ile vegetative, se mai extrag unele
substante folosite în industria farmaceutică
şi In medicina populară.
· Este apreciat la plantarea terenurilor să·
răturoase, a nisipurilor marine, la fixarea
malurilor, precum şi în culturile de protectie.
TA/o\ARIX TETRANDRA Pali.
Arbust exotic asemănător speciei prece-
dente, de care se deosebeşte însă prin floril e
de tip 4, (fig. 186) aşezate in raceme laterale
pe lujerii din anul trecut; tnfloreşte devreme,
prin mai, odată cu tnfrunzirea. Este originar
din Europa estică şi Asia vestică . La noi, se
află cultivat tn grădini şi parcuri, ca arbust
ornamental, deosebit de rezistent la fum şi
praf.
Genul MYIUCAR.IA Desv.
MYRICAIUA GERMANJCA (L.) Desv. - Citlni
mică
Specie indigenă (fig. 187).
Se deosebeşte de Tamarix rC11110SlSS111UI
Fig. 187 - M yricaria gtrtn4nk>a pri n : . . • • T l ..
(L.) Desv: 1nălţimea mar mrca, p1na 1a 2 m. u prm
d- tulplnA ti luftr C'U frUnte: b- frunze numeroase, indreptate fn SUS.
mi riie: c - luJt< cu flori; ~ - floore;
< - fruct d<Ochl>: 1 - .aminti
L U]trll · ga lbem-pa
. .. mal• groşr, · J'd • ăJ
1 pm a ro-
şietici, muchiaţi,cu măduva largă concentrică.
Mugurii acoperiţi la bazăcuofrunzişoară mai scurtădectt lungimea mugureluL
Frunzele tot solziforme, liniare dar ceva mai mari, de 3-5 mm, cu vîrful
obtuz (nu ascutit ca la T. ranwsissiiTUI); sînt verzi-cenu~ii.
Florile roz-deschis pe tip 5 (fig. 188) dar cu 10 stamme, sint aşezate in
raceme terminale. grupate mai multe la un loc tn buchete. . Puterea de germinaţie se păstrează timp de ·1 an; incoltesc după 5-6 săp·
Fruclele, capsule dehiscente in trei valve. Semintele prevăzute cu un
smoc de peri, prins la vtrful unui pedicel.
SAXIPAAGACEAE
inmulleşte şi prin butaşi.
A lui. Originar din Europa centrală şi sudică. Spre •
deosebire de cătina roşie Myricaria la noi creşte sporadic
pe prundişul ptraielor din regiunea dealurilor tnalte şi de
munte, pînă la altitudinea de cea. 1 300 m.
1mportanţa. Poate fi Intrebuintat la fixarea maturilor
şi torentilor din statiuni mai inalte.
Fig. 188 - Di4·
gramiJ 1/cral/1 -
Ord. ~O S ALES CăUnă miel (Myrl·
earia):
b - bractel: • - , . .
fam. SAXI f~AGACEAE DC. paie: p - petele
Cuprinde plante erbacee, vivace sau lemnoase din regiunile temperate.
Frunze simple, alterne sau opuse. Flori hermafrodite, complete, pe tip 5, rar 4;
caliciu!, corola şi staminele sînt concrescute la bază; ovar format din două·
cinci carpete concrescute. Fruct capsulă sau bacă cu numeroase seminţe.
Genul PHILADELPHUS L.
Cuprinde cea. 40 de specii de arbuşti din Europa sudică, Asia, America.
Au muguri opuşi, ascunşi în cicatricea frunzei sau numai cu vîrful aparent.
Vîrful lujerului se termină cu doi muguri . Frunze întregi sau denticulate pe
margine, cu 3-5 nervurî ce pornesc de la bază. Florile albe, rar galbene, her-
mafrodite, solitare sau tn infiorescente, cu patru sepale, patru petale, nume-
roase (2o-40) stamine, ovar inferior. Fructul capsulă, cu patru valve şi
numeroase seminţe mici lnvelite într-un arii prelungit.
Se tnmull~ uşor prin lăstari, prin diviziunea tufelor, sau prin butaşi.
PHILADELPHUS CO~ONA~JUS L.- Iasomie, Umlltl
Specie exolic4 (fig. 189).
Mărimea ptnă la 3 m, formînd o tufă deasă.
1nrădiicirnueasuperficială.
Scoarţa castanie, se exfoliază longitudinal neregulat.
Lujerii uşor muchiati, bruni, glabri.
Muguriiopuşi, putin vizibili sau ascunşi tn mijlocul cicatricii triunghiulare.
Frunzele opuse, oblong-ovate sau eliptice, acuminaţi, de 4-8 cm lungime,
pe margini distant-denticulate, pe dos putin pubescente la baza frunzei sau
de-a lungul nervurii principale.
rlorile albe, mari de 3 cm, foarte mirositoare, grupate tn raceme de 5--7
fiori ; tnfloreşte prin iunie.
Fruclele, capsule cu seminte mici, otrăvitoare pentru păsări. .
tănltni de la semănare.
Lllslăreşte şi se mai poate inmulti prin butaşi, marcote.
 808 ANOIOSP~I!
\ SAXJI'AAGACI!.AE 309

Genul DEUTZIA Thunb.

1
Cuprinde cea. 50 de specii de arbuşti din Asia (Himalaia) şi cîteva din
Mexic. Multe din ele sînt introduse in Europa ea plante ornamentale prin
parcuri. . Se recunosc după: lujerii fistuloşi şi · mugur ii opuşi depărtaţi de
lujer; frunze caduce, sera te şi stelat-pubescente, flori tn raceme terminale
pe tip 5, de culoare albă sau roz, sepalele concrescute la bază tn formă de tub:
stamine 10 cu filamente aripate; fructul capsulă cu 3-5 valve; seminţe
numeroase.

DEUTZIA SCABRA Tbunb.

Specie exotică (fig. 190).

Mllrimea: creşte tufos, ajungtnd fnăltimi ptnă la 2 m.
Tu/pînile şi ramurile brurie-roşcate, piriă la brune-cenuşii , se exfoliază
In pieliţe subţiri.
Lujerii brun-roşcaţi,
stelat·pubescen\i. Fig. 190 - Dtulzia
Mugur:ii opuşi, ovoizi, roşcaţi, putin turtiti. sr:abra Tbunb:
Frunzele oblong·lanceolate de 4-10 cm lungime, ro· 4 - Juju anual t i mu·
IWI : 6 - muc:url pe
Ffg,. 189 - Phi/bdelplws aJrotUUIIU L.:
hJJet: b- murure (6d.allu): e - lruna.l • • flori;
tunjite la bază, crenat denticulate, pe ambele fete ste· 1•/tt de dot ani; c- dt.t•
lr- ec-: 4 - frund.; 1'-pul
4 -
lat-pubescente şi scabre; perii stelati de pe dos prezintă ateJaU pe frunu (m.l rll):
Phl/bdelphiU x fa~Dotozri Sare: 10-15 ramificaţii. 1 - floare ln S«(lune:
tJ - frunzl: ~ - flo•re & -ltuct
Florile de cea. 2 cm lăţime, albe sau roz , in pani-
cule erecte, de 6--12 cm lungime; apar la vîrful lu -
Creşterea rapidă. jer.i lor anuali, in iunie-iu lie.
Arealul. Europa sudică şi Caucaz. La noi , este frecvent cultivat in parcuri Fructele, capsule subglobuloase, de cea. 5 mm, cu
şi grădini. trei valve. .
Cerinţele ecclogice. Este un arbust rezistent la ger şi foarte puţin pretenţios A realul: China , Japonia. La noi, se tnlilneşte culti·
faţă de sol, cu condiţia ca acesta să nu fie prea uscat sau inmlăştinat. vat prin parcuri şi grădini. Este o specie rustică, dar
Temperamentul. Suportă destul de bine acoperirea; la umbră însă înfloreşte ceva mai puţin rezistentă la ger ca Philadelphus ccrona-
numai dacă rădăcinile sale superficiale au suficientă umiditate. rius; de aceea se plantează fn locuri adăpostite.
Importanţa. Datorită florilor delicate şi foarte plăcut mirositoare, poate-
\'ar.t:4ndidillSima Rehd ., Jre muguri! roşieliti, Hori albe invo.alto.
să fie intrebuintat ea arbust de lizieră, garduri vii, ori in buchete la margini \'ar pltiiiJ Rehd., cu llori lltvoalte. roz.
de peluze, in zona forestieră, de la ctmpie ptnă tn regiunea montan-inferioară.
DEUTZIA GRACillS S. el Z.
PWLADELPHUS FALCONERI Sarg.
Specie exotică (fig. 191).
Specie exotică (fig. 189). Mlirim~a atinge cel mult 1 m fnilltime.
M 4rimea. Arbust ptnă la 3 m, cu ·ramuri delicate pendente. Lujerii subţiri delicaţi, cenuşii-gălbui, glabri.
. Scoarţa nu se exfollază, iar lujerii stnt bruni·roşcati. . Frunzele oblong-lanceolate, de 3 -6 cm lungime,
Frunule ovat-lanceolate, de 2-8 cm lungime, la bază brusc tngustate, meg~l serate, pe fata dispers-stel at păroase, pe dos
lung-acuminate, pe margini mărunt·denticulate sau intregi, de culoare verde- verz1-glabrescente; perii stelali cu numai 5--0 ramifi-
deschis, pe dos cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. caţii.
Florile albe mirositoare, cu diametru! de 3-4 cm ; petale Inguste, stelate; Flor~k numeroase, albe, mai mici, de 1,5 cm, grupate
stau dte 3..-7 in c:iorchini; înfloreşte prin iunie. tn p~mc~le sa!! race~e erecte, de 4-9 cm; au dinţii
Importanţa. Specie folosită ca arbust decorativ, atrăgtnd atenţia prin aspec- cahc•ulu1 ma1 scu~\1 decit tubul şi petalele indrep.
tul delicat al Jujerilor pendenţi şi prin florile numeroase. tate tn sus; tnfloreşte in mai- iunie.
..
1
\'
310 ANOIOSPB~MAB
A realul. Originară
din Japonia; la noi, este in-
trodusă tn parcuri; se arată sensibilă la geruri.
1mportanţa. Este tntrebuinjată mult ca arbust
ornamental. Prin încrucişări, s-au obţinut numeroşi
hibrizi.
• Cerinte teologice. Este rezistent la
Genul IHBES L.
Cuprinde peste 150 specii d': arb~şti r~pin~iji
tn zona temperată şi rece a emtsferet nordtce şt a
Americii de Sud. Tulpinile şi Iujerii prezintă uneori
spini şi obişnuit se exfoli~ă ÎJ_l fişii . sau !ibre. Au
muguri mai mult sau mat pujm pedtcelajt, cu nu·
meroşi solzi uscaţi sau ierbacei; frunzele de regulă
stnt palma! lobate şi pejiolate dispuse altern, iar pe
lujeni frucliferi in fascicule; _flori în .r~ceme ~u
fascicule hermafrodite, rar untsexuat dtotce, pe ltp
5 (4); cailciul tubalar .campanulat sau in formă de
cupă, de aceeaşi culoare cu lobii sepalelo~; petalele
de regulă mai mici decit sepalele; stamme 5; ova-
rul cu 2 sti le; fructul, bacă zemoasă in vîrf cu urmele
caliciului persistent, închide mai multe seminţe.
RIBES GROSSULARIA L. (Gro=laria reclinala (L.) Miii.
b - Agrlş
l'lg. 191 - Dtul•ia gracill•
• - luJer~· e~ z_: muaurl: Specie indigenă
(fig. . 192). • • •.
c- frunzl: d - peri •telall Mllrimea. Arbust tufos ptna Ia 1,5 m maljtme.
P< fr•n••: j 1 ;;;,~ "" " •«·
10 1
1nradllcinarea răsfirată cu multe ramificatii ce pă·
· trund plnă ]a 1 m în sol. • • • • . .
Tulpini foarte numeroase; cele batrtne, c'!rbate ~ afara;_ produc radactm
adventive care contribuie la dezvoltarea Vtguroasa a tufe1.
Scoarţa cenuşiu-brună, se exfoliază in fişii. . .
Lujerii tomentoşi, uneori prevăzu!i. pe . înt~eJ_~odun cu numeroşt spini
simpli, iar la baza frunzelor cu sptnt tnparlt\t.
Mugurii ovo-conici, cu solzi desfăcu\i la vîrf şi cil!ali. . . Flori caracteristic unise.xuat dioice, de culoare verzuie; cele mascule ctte
Frunze semicirculare, de 2-6 cm lăţime, cu ~ lobt obtuzt, pe margme
crenat-seraji, glabre sau moale pubescente.
Flori mici verzui hermafrodite (fig. 193) grupate cîte 1-3; au caliciu!
campanulat,' iar lobii sepalelor de 3 od mai lungi decit petalele. . .
Fructe ovoid-globuloase, verzi-galbene, gla~dul~ păroase, cu. n~n ev:•·
dente. Se coc prin iunie-iulie; au un gust acnşor Şt siJ_~I com~l_tbtle. Co~tm
ctteva seminte negricioase de circa 3,5 mm, ce. trebUie straltftcate toamte
de semăoare. · . . . It ·
Ldstifreşte; se mai poate tnmulji prin marcote, butaşi verzt şt pnn a otre.
Creşterea activă.
SAXIFRAGACEAE
311
Longt~~itatea 20--30 ani.
;\real: Eurasia şi nordul Africei.
La noi, creşte sporadic tn regiunea
montană şi cultivat ca arbust fruc-
tifer prin grădini.
ger şi nu suportă lumina intensă.
Pretinde umiditate . atmosferică şi
soiuri fertile, reavăn-umede; dato-
rită sistemului radicelar destul de
profund, suportă mai bine seceta
dectt celelalte specii din genul Ribes.
Viitlimiiri. Suferă mai ales de făi­
narea americană a agrişului, pro-
vocată de ciuperca Sphaeroteca
mors·ume.
1mportanţa. Interesează pentru
!rudele sare şi ca arbust ornamen-
tal _tn grădini; poate fi Intrebuintat
la frxarea solului in regiunea mon-
tană şi deluroasă. Fig. 192 -/Ubts lf'OISSU/Iuia L. :
o -luJu : b - ramuri eu trunu ti flori: c - fruC't
RIBES ALPIN UM L. - Coac!z de munte
Specie indigenă (fig. 194).
Mlirif!W_a. Arb~st, formind o tufă_ deasă, ce atinge 2 m înălţime.
Tu!ptmle lungt, pendente, acopente cu scoarţă cenuşiu-negricioasă ce se
exfoltază.
Lujerii subtiri, galben-cenuşii, glabri.
Mu_gurii lnguşt_i pin~ !a ~usiformi, puţin pedicelaji, galben-cenuşii, cu solzi
uscat•. pe margme ctltajl.
~ru":ze mici de J...:-4 cm,. subro_tunde~ la b~ză trunchiate sau uşor cordate,
o~tşnu•.t ~u 3 (5) lobt obtuzt cu dmjt tnunghtulari; pe fata superioară au peri
dtsperşt, tar pe dos sint pubescente; pejiolul este cel mult cît jumătatea lun,
gimii frunzei.
20-30 în raceme erecte, de ~ cm; cele femeie, ctte
F'j 193 - Df46ra· 2-5, apar devreme prin aprilie.
m /lara/4 - Agrlş : Fructul, bacă mică pînă la 8 mm, roşie g.lobuloasă cu
gu
· - brt<ltl • ,. _ , ..
••••: p..: petate s t ma"1""
a!et ;_ co_n t•me .,.,........
c . t
semm e 1enltculare,
. •
galbene;
se coc pnn tume.
Areal. R.ăspîndi! în regiunile subalpine şi nordice ale ·
Europei: la noi, se găseşte sporadic tn pădurile de munte
pe locurt strncoase, sau cultivat prin grădini şi parcuri.
Importanţa. Tn etajul subalpin, contribuie la Impiedi-
carea eroziunilor; ca arbust ornamental, poate să fie fo-
losit in grupe sau la garduri vii .
•
 /
312 ANOIOSP~I!MA I!
S AXIFI!AGACEAE
313
RIBES NIGRUM L. - Coach necru
luminoz!tate. Fiind gazdă interm~diară pentru ciuperca Cronarfiunţ ribiccla,
1 Specie indigenă(fig. 195). se va ev1ta mtroducerea coacăzulu1 negru acolo unde există plantaţii de Pinus
slrobus.
Mărimea. Arbust ce atinge 2 m.
Prezintă numeroase varietăţi de cultură.
1 1nradiJcinarea superficială, ptnă la
l cel mult 30-40 cm adincime, tnlinsă RIBES PETRAEUM Wull. - Plltlor
putin in lături. Sistemul radicelar se
i reface uşor prin .rădăcinile adventive
ce apar pc tulpini.
Specie indigenă (fig. 195).
!
MiJrimea. Arbust tufos ptnă la 2 m.
Tulpini viguroase, erecte, negri- 1nrilddcinarea superficială .
i cioase.
Lujerii cenuşiu-gălbui, se exfoliază Tulpini viguroase, cu scoarta brună tntunecat.
l1 in partea inferioară; au miros neplăcut. Lujeri rotunzi, cenuşii, se exfoliază.
1
Mugurii pedicelaţi, ovoizi, bruni Muguri co~ici-ascujiţi, sesili, bruni, acoperiţi cu peri cenuşii.
pînă la roşcaji, spre virf prevăzu ţi cu F_runze !f!!'ri de ?-10 cm lăţime, tnvălurate, la bază trunchiate cu 3 (5)
glande. lobi ascut•!•. mar~mea dublu serată şi ciliată; stnt pubescente nuniai pe dos
Frunzele de 5-IO.cm lăţime, evident In lungul nervunlor.
invălurate, cordiforme, cu 3--5 lobi Flori hermafrodite, roşii sau roze, tn raceme multiflore lungi de 5-10 cm.
triunghiulari, neregulat dublu serate; . Fructe roşii, foarte acre.
pe dos de un verde palid, cu glande ' Areaf~: Europa, Asia şi Africa de nord; la noi, creşte sporadic in regiunea
galbene foarte mirositoare şi pubescente subalpma.
pe nervuri ; petiolul depăşeşte jumăta­
tea lungimii frunzei. Cer~nfele WJ'!Jgice. Preferă un climat rece, lociiTile sttncoase şi umede din
pădunle umbnte.
Fig. 194- Rib<s alpinum L.:
o - lu)u; b - mucure (detollu): < - frun>t .o"! erma f rod·t1 e campanu ]a t e,
FI ·1 h
Importanta.: Conlr!buie. tn staţiuni le tnalte la fixarea solului. Fiind rezis-
,, frucle man, paroase, cite &-12 tn raceme, cu
sepale gălbui şi petale albicioase sau t~nt la seceta, ger ŞI boli crlptogamice, a fost cultivat fn regiunile montane
roşii. Infloreşte de timpuriu odată cu înfrunzirea prin aprilie·
ŞI deluroase ca arbust de grădină, obţinîndu-se soiuri cu fructe gustoase.
Fructele, bace sferice, de circa 1 cm, negre cu puncte galbene; au gust Fig. 195- Frunu de:
dulceag şi se coc treptat tn iunie-iulie; seminjele mici (2 mm), alungite, a- Rlbu pelro.tu.m Wulf.: b, c - Rl&tl dwtum Punh: d - Rlkt ntvum L.
negre ; necesită stratificare.
Lăstăreşte viguros şi se poate înmulţi uşor prin butaşi, marcate sau prin
despărţirea tufelor.
A realul: Europa Centrală şi nordică, Asia mijlocie. Prin cultură a fost
introdus şi în Europa peninsulară. La noi, este socotit ca un relief glaciar;
creşte sporadic în părţile nordice, mai reci, din Ardeal şi Moldoya; se culti vă
şi prin grădini. . ·
Cerinţele =logice. Rezistent la ger şi tnghejuri, este exigent fală de umi-
ditate; se localizează pe soiuri mai grele şi umede tn lunci, zăvoaie, pe malu-
rile pîraielor şi tn depresiuni; suportă oarecare umbri re.
Importanţa. Este un arbust mult apreciat pentru fructele sale ce contin
vitaminele C, B, A şi P. CoacăZele negre stnt- de ctteva ori mai bogate tn
vitamina C dectt portocalele şi lămtile ; au proprietăţi curative tn bolile de
inimă şi stomac. Frunzele şi lujerii se folosesc la pregătirea de infuzii calmante
şi ca material colorant. Se recomandă cultura in regiunea dealurilor Şi cea
montană, pină in subzona conilerelor, ln staţiuni fertile-umede cu suficientă o b

'
 -
31 4 ANGIOSPER/0\AE THYMELAEACEAE
315

Mugurii alterni, ovoizi, cu ~

. RIBES AUREUM Pursh - Cuişor, Coacăz auriu solzi.
Arbust exotic (fig. 195). Frunzele căzătoare, mari de 10-18
Mărimea pînă la 2 m. . . .. . • cm, lung-retiolate, cu 5-7 lobi tri-
Lujerii tineri cenuşiu-bruni, viguroŞI cu 4 much11; nu se exfohaza. unghiular fin serati, la bad cor-
Mugurii ovoid-ascutili, bruni, păroşi. • . date, pe faţă de un verde-tnchis
strălucitor, iar pe dos verzui-palid,
Frunzele mici de 3-5 cm, trilobate, la baza Ingusta le, P~. dos pubescenl~: cu smocuri de peri la intersectia
Flori hermafrodite, cu caliciu alungi!, sepale ga,Iben-au!" ŞI petal~ roş11 nervurilor. Frunzele ca şi lujerii
mici; sint dispuse în raceme cite 7-15 ; au .. m1ros placut de cu1~re.
Fructele lunguiele de 6---8 mm, negre-purpur11, luc1oase, cu ~~~ acr1şor. verzi-secretă un suc balsamifer
Se tnmulleşt~ prin seminte stratific:ate, dar m~i uşor .prm buta.şl ŞI marcote. foarte caracteristic. Toamna au un
A realul: America de Nord. La no1 este culhvat pn~ parc~n: . colorit variabil, de la galben-por-
Cerinţele ecologice. Rezistent la ger şi secetă; su.porlă bme U;S<:acaunea.ae~u.lua.
tocaliu la roşu-purpuriu.
Este nepretentios faţă de sol, preferînd totuşi pe cele ms1poase ŞI msapo- Florile unisexuat-monoice, fără
hatoase· creşte chiar şi pe sărături. . • petale; cele mascule în spice ter-
Temperament de lumină . Suportă bine tunderea, iar frunz1şul sau nu minale; cele femeie în capitule
suferă din cauza fumului. . • pendente, cu ovar bilocular şi sti le
persistente; tnfloreşte prin mal. b
Importanţă. Datorită acest?r însuşiri, ~i~s aureum se recomanda ca arbus! Fig. 196- Liqufdambar slyraciflua L.:
In marginea culturilor foresllere dm regiUmle secetoase de ctmp1e, precum ŞI Fructele globuloase, de 2-3 cm, o - fruntt: b - rrud
prin parcuri. cu numeroase capsule prevăzute cu
sti le lungi, tepoase; fiecare capsulă inchide mai multe seminte.
RIBES RUBRUM L.- CoacJz
. M.'!turaţia are loc tn prima toamnă, fructe.le rămfnind pe lujeri şi tn timpul
aernu.
Este o specie subspont~nă, cu~tivată prin .grădini pentru fructele sale roşii, Se fnmulteşte şi prin butaşl.
Creşterea destul de rapidă.
cemestibile, cu gust acnşor placut.
Arealul. Originar din sud-estul Americii de Nord. La noi • este rar cultivat
pn• n parcuri.
•

· Fam. HAMAMELIDACEAE Llndl.
Arbuşti sau arbori din regiunile calde ale ambelor emisfere. Au frull.Z;e
alterne, simple, la bază cu stipele; flori mic.l tn capitule sau raceme, um:
sexuale sau complete; obişnuit cu 4--5 sepale şi t~t atttea petale (~ncor1
lipsesc): stamine 4--5; ovar bilocular cu una sau m,at multe ovule tn faecare
lobul· fruct capsulă bivalvară; seminţe adesea an pate,.
Oi~ această familie interesează Liquidambar stgractflua.
Genul LIQUIDAMBAR L.
LIQVJDAMBAI'( STYRACJFLUA L.
Specie exolică (fig. 196).
Mifrimea l, ajungind ptnă la 45 m înălţime şi 1,20 m grosime.
Tulpina dreaptă.
Scoorţa adînc brăzdată, cu excrescente de plut.~. . . Genul DAPHNE L.
Coroana deasă, foarte larg dezvoltată la arbor~1 azolaţa. . . ..
Lujerii anuali P.uţin m~chiaţi •• v~i-brunl, gl~brt sau glabrescenţa; luJeru
mai bătrîni brum-roşcaţa , prevazuta cu muchh suberoase.
Cerinţele ecologice. Pretinde un climat mai cald, umed şi soiuri de Juncă
jilav-umede. Se adaptează şi In statiuni mai uscate, puttnd suporta destul
d~ ~ine temperaturile scăzute din sud-vestul tării noastre (Parcul Bazoş-
Tamlşoara, Arad, etc.). ·
Temperamentul de semiumbră. .
Importanţa. Este un frumos arbore omamental, datorită coloritului viu
şi variat al frunzelor din timpul toamnei şi prin forma caracteristică a fruc-
telor ce rămfn peste iarnă pe arbore. Se recomandă a fi ctt mai mult intre-
buintat ca arbor~ decorativ fn statiunile ferite de geruri şi secete prea mari.
Poate interesa şa ca plantă medicinală, datorită unui latex cunoscut sub
denumirea de .balsam copalm", ce se scurge din inciziile făc~te în scoartă.
Fam. THYMELAEACEAE Adans.
Din această familie interesează numai genul Daphne.
. Arbuşti cu frunz~ !ntregi, persistente sau caduce, alterne sau tngrămă­
dlte spre virful luJeralor. Flori hermafrodite tn fascicule (fig. 197) raceme
1
1
•
1

316 AHOIOSPBRJo\AE I!LAUOHACEAI!

311
sau capitule, lipsite de petale: tu bul caliciului campanu- stejăretele de tăcoviŞte (Prejmer 520 m
lat sau cilindric, cu 4 (5) lacinii petaloide; stamine 8-10 al*udine) şi gorunetele de terasă (Sighi-
pe două rinduri; ovar superior cu un singur ovul. Fruct, şoa_ra) ptnă tn etajul subalpin, pe podzo-
. drupă cărnoasă sau pieloasă. lun pnmare cu mult schelet (Brtna Jepi .
•
:
1750 m altitudine) . . :_

DAPHNE MEZEREUM L.,- Tuliehlnl, Piperul lupulul 1m~or~anţă. Este lipsit de importantă
loreshera; poate fi folosit in plicuri ca
Arbust indigen, inalt pînă ' la 1 m (fig. 198). ar~us~ decorativ, pentru florile plăcut
Fig. 197 - Dia· 1nrlidăcinarea superficială. m•ros•!oare ce dau de timpuriu primă­
gramd /h>rald- Tulpina putin ramificată ; formează rar tufă. vara ŞI pentru fructele sale roşii toamna.
Tulichinl :
b - brnlel : M -
Scoarta verde-gălbuie, netedă. In Iara noastră , se mai intrlnesc rar:
şepale Lujerii cenuşii-verzui sau bruni-deschis, glabrl, fl exibili, D. laureola L. şi D. blagagana Frey.
se rup foarte greu; sub scoartă, lemnul este gălbui; prin
strivire, lasă un miros neplăcut.
Mugurii alterni, ovo-conici, verzi, foarte depărtaţi de Jujer ; cei flori· fam. ELAEAGNACEAE ~- Br.
Ieri îngrămădili , g!obuloşi,
bruni , desfăcu li la virf. Fig. 198 - DaphM meweum L. : Cuprinde ar~?<>ri şi arbuşti cu frunze
Frunzele caduce, oblong· ., - r•murl cu flotl: b - uoare tn .wtilu:ne: c - r•mUtl ea alt~~n~, intregi, lanceolate. Lujerii, mu-
.
gur!• ŞI fru~el~ st~t acoperite cu solzi sau
frunze el Jrud e
obo va te , de 3-8 cm 1ung•· J
me, la bază prelung cune- pen stelal• arg•n t1l, sau arămii. Flori her-
ate, la virf obtuze sau a- m~frodite, poligamc sau unisexuate,
cute, marginea întreagă, pe pnnse. pe un receptacul care concreşte
dos verzi-cenuşii, glabre; cu pw~onul format din 2-6 sepale; pe-
nervura mediană foarte evi· lalele lipsesc; stamine 4-8; ovar unilo-
dentă; se păstrează verzi cular c~ ~n. C?vul. f!"Jct pseudodrupă
mult timp iarna. Pe radacm1, prezintă nodozităli, tn
Florile roz-violete, sesile, care are loc f1 xarea azotului atmosferic.
grupate cite 2-4 de-a lun·
gul tulpinii, sint plăcut mi·
rositoare şi se deschid primă­ Genul E LA EAGNUS L.
vara foarte devreme, cu mult a
inaintea frunzelor; uneori ELAEAGNUS ANGUSTIFOLIA L. -
infloreşte şi toamna. · Siilcloară, Salcie mirositoare
Fructele, drupe roşii, de
cea. 8 mm, cu un simbure. Specie exolică (fig. 199).
Fructele, frunzele şi . Miirimea ptnă la 7 m, putind rămîne
scoarta stnt otrăvitoare. ŞI arbust.
A realul: Europa, Asia 1nrlidlicitUUea lrasantă. Fig. 199 - E/Mngruu angusti{olia L.:
central ă şi cea nordică. Jn Tulpina n~r~lată, tnclinată, lutnd
4- htJtr : • - ramuri ( U frunu,r nori ·
c - floare m• •eull; d - floare hermafro:
tara noastră, este tnttlnit uneon tn statJU.m mai reci forme repente. dltl: ' - fruct; f - fru.ct tn seeUune
sporadic In regiunile mon- Scoarţa subf•re, brună, pufin brăzdată.
tane, subalpine şi de dea-
luri tnalte. Coroar::z d~să: rotu~jită sau alungită, cu ramuri brune spinoase
Cerinţele ecologice. Rezis-
Lujeru spmoş1, albJcios-mat-tomentoşi. ·
tent la geruri: suferă din Mugurii alterni, ~voizi, argintii-lucitor, cu solzi deslăculi.
<:auza arşilei soarelui. Pre- Frunzele scurt-pel•olate, lanceolal·oblongi ile 4-8 1 · •
tinde soiuri umede, bogate ~~!f~!t~. verzi-cenuşii pe fală, iar pe dos ar~ntii-lucit~~şi ~~g.n~~~~a;~~';!
tn humus, vegetind din a c b
 .

318 ANOIOSPERMAE
!LAI!AONACEAE
319
Florile hermafrodite, (fig. 200) sau poligame, mici de cea..
11 1 cm, stau solitare sau ctte 2-3 pe lujerii din anul prece-. /lorile . unisexuat-dioice, (fig. 202) mici, verzui, apar pe lujerii din anul
• dent; sînt lipsi te de petale, au un caliciu campanulat cu ~enecede~t • cele ".'ascute, cu două sepale şi patru stamine, lZI'Upate tn inllores-
•
patru lobi, la exterior argintii, iar ·tn interior gălbui; sta-
mine patru; stnt melifere şi cu miros plăcut de fragi. .Jnflo, doil~o~r::;~efn~~le f~el~, tn ra~me ~icifo~e au'tubul calicluiu1 cu
. ~ ~ reşte prin iunie. • Fructele f j ~eş e prm marhe-apn 1e, fnamtea tnfrunzirii
- ~ ~It ,. ia • a ~- p~ de 7-8 mm, ovoide, cărnoase, portocaiii; rămtn
Fructele sint false drupe elipsoidale, de cea. 1 cm, galbene- ma pe ramun • contm un stmbure ovoid tare cu 0 si r· • f t
FI~:..:001,_
grww" Dia- portocalii, acoperite cu solzi argintii·, miezul dulceag, con-
.,.a14 - gust_ astrigent_neplli~ut, fapt :ce tmpiedică 'împrăştierea ~n ap~t ă; au un
Sllcioarll: s4mat în cantitate mare este toxic; sîmburele este elipsoid
b - bractel : .. - şi prezintă dungi negre longiludinale. Se coc prin septem- Lăslăreşte ŞI draJonează viguros; marcotează şi se poate butăşi UŞOr .
..p•l• brie. Fructifică abundent din anul al patrulea după plan tare. Creşterea rapidă .
Germinaţia. Sfmburii se seamlină toamna; tncollesc primăvara şi produc Fig. 201 - H ippoph4l rhamno/du L. : Lemnul. brun-gălbui se
din primul an- puieţi apţi pentru plantat. o - Jujer: b - ramuri. apl.n f. lnmz.t. (rude: ~-floare •
răsuceşte prin uscare;' nu
Creşterro foarte activă. t'.ull; ~ - no.re lvnell: ' - atmbu.re
0115
are tntrebuinfări deosebite.
Lăslăreşte, drajonează şi marcotează. R.amuri le spinoase servesc ca
A realul: Sud-estul Europei, Asia vestică. In jurul Mediteranei, apare material de imprejmuire.
subspontan. La noi, se înlilneşte cultivat în parcuri şi în eerdele forestiere. Arrolul: Asia, Siberia şi
Cerinfele ecologice. Sălcioara este o specie foarte rezistenta la uscăciune şi toată Europa, cu excepţia
ger; preferă un cli'mat cu veri călduroase. Creşte pe locuri nisipoase, pietroase, păr!il~r s~dice. La noi, creşte
uscate şi chiar pe sărături; se dezvoltă bine însă pe soiuri mai umede. Zăpada fn reg1umle de ctmpie ptnă
acumulată !n coroană produce ruperea ramurilor. R.ezistă la fum şi praf. spre etajul montan tn Mun-
Temperamentul de lumină. ten!a şi Moldova; formează
Importanţa. A dat bune rezultate in culturi forestiere pe soiuri brun-deschise des1şuri pe terenuri eroda te
de stepă, pe nisipuri marine şi pe sărături. Se mai întrebuinţează pentru d_ar ma_i ales pe prundul rtu:
fixarea şi ameliorarea coastelor, datorită vigorii de drajonare a sistemului nlor ŞI pe aterisamentele
radicelar trasant şi tot odată bogat in bacterii fixatoare de azot. lnfrunzind torentilor; apare insular şi
de timpuriu şi abundent, umbreşte bine solul şi împiedică imburuienirea. tn Delta Dunlirii.
Prin ghimpii slii fereşte plantaliile de păşunat; de aceea, este recomandată Cerinţele ecologice. R.ezistă
să fie introdusă în liziera pădurilor şi la formarea gardurilor vii în regiunea la secetă şi ger. Nu este pre-
de cîmpie. tentios fată de sol, putind
Este mult apreciată şi ca arbore decorativ, datorită frunzişului său argintiu. - creşte chiar pe soiuri UŞOr să­
răturate sau .compacte; se
- ·- -- ...---- dez_v?ltă bine insă pe prundi-
Genul HIPPOPHAE L. şun ŞI pesoluri crude, nisipoa-
\
se, cu suficientă umiditate.
1.....___ - . HJPPOPHAE -RHAMNOIDES L. - Căllni albă, Căllnă de riu

Specie indigenă (fig. 201) . FJ.r. 202 - D it!fiTamiJ

Mărim/!4: arbust tufos ce ajunge uneori ptnă la 6 m. ftora/4-Cătină albi:
It - bractel; • - aepale
1nrădăcinarea superficială, uneori profundă .
Scoarţa brună-inchis, formează mai tirziu un ritldom brăzda! fibros.
Lujerii anuali de culoare deschisă, prevăzuţi cu peri solzoşi, cenuşii-argintii . '
Pe ramuri, prezintă lujeri laterali puternic spinoşi.
Mugurii foliacei mici, sferici, cu doi solzi, acoperi li cu peri bruni-arămii;
cei noriferi, mai mari şi cu numeroşi solzi. q,tl
Frunzele alterne, peţiolate, tngust-lanceolate, de 1--6 cm lungime, cu ~s
marginea tntreagă şi numai nervura mediană evidentă, stnt pe dos cenuşii­
argintii, cu peri solzoşi cenuşii sau arămii, lucilori. o b d c.

•
 r ANGIOSPER/o\AE
.1• I!OSACI!AE
321
• . Tempera~ntul de lumină. _
. Jmporlanfa. Avt.nd tnsuşirea de a drajona viguros şi fiind putin exigent Frunzele alterne, verzi-gălbui-deschis
fală de sol, se tntrebuinlează la consolidarea coastelor .şi conurilor de dejectie, de 3-8. cm, rot.und·ovate, acute, c~
• :--5 lobi crenat-dmtati sau lobuJati pe
la fixarea nisipurilor şi pe sărături, contribuind la ameliorarea lor prin arotul
fixat pe rădăcini de bacteriile nitrificatoare. . os pubescente de-a lungul nervuriior-
shpelele cad de timpuriu. •
. Este apreciat şi ca arbust decorativ, pentru colorilul argintiu al coroanei;
tunztndu-se bine, serveşte uneori ca material pentru formarea gardurilor vii; . Flori/~ de cea. 1 cm, la fnceput roz-pa-
acestea tnsă se răresc de timpuriu. · ~ld, a~01 balbe, ~te la vfrful lujerilor
Fructele conţin vitamina A şi C; pot să fie tntrebuinlate tn industria aU- n con_m e man de cea. 5 cm; inflorirea
d ureaza aproape toată vara .
mentară.
1 ~uct~leJormate di_n Cinci folicule unite
aălba~' fl~re contme ctte 2-3 seminte
g u1, stralucitoare.
fam. ROSACEAE J uss.
Mat~afi'! fn septembrie-octombrie.
Arbori, arbuşti şi plante ierbacee, cu frunze allerne, caduce, rar persiste(lte., OermmaJra. S~mtnta fncolfeşte primă­
simple sau compuse, cu, sau fără stipele. Flori bermafrodite, au !nveliş flora! --:ara,. dupa 4 saptămini. Se inmutteşte
ŞI pnn butaşi.
complet, format din cinci sepale şi cinci petale; slamine cel putin cinci,
sau multiflu de cinci. Partea superioară a axului flora! este dezvoltată tntr-un Creşterea · rapidă.
receptacu , pe marginea căruia se găsesc tnvelişul flora! şi staminele; carpele -:Irealul: Canada şi Statele Unîte La
• una sau mai multe, libere sau concrescute cu pereţii interni ai receptaculu- 001 • «;stt; cultivat foarte frecvent ·pr·
lui. Fructe variate: folicule, achene, drupe sau drupe false. . parcun ŞI grădini. 10

Fam. R()$/lC#'(JC se imparte in următoarele subfamilii: Splraeoldeae Agardh; Cerinţele ecc/oaice Este 0 s - .
Pomo/deae Focke; Rosoideae Focke; Prunoideae Focke. Pre te~1'Ioasă ;_ reZista
~ .- pec1e pufm
la ger şi secetă. Cre-
• şţe bme P~ _lmgă ape, pc soiuri crude alu- q
.' Vlonare, ms1po-lutoase, aftnate. Fig. 203 - PhySC<:iUpus opulifolius (L)
S_ubfam. SPIRAEOIDEAE [Ag'a:rdh. Temp~romentul de lumină, putrnd s _ Maxim:
porta ŞI oarecare umbrire. U b - 11\)oc; b - lrunzl; • - fruct
Arbuş~i
'
cu lujeri subtiri, muguri mici, frunze caduce, de regulă simple,. 1ml!ortan(a. Este un arbust r t 1 •
dintate, serate, uneori lobate. Flori mici pe tipul 5, tn umbele, raceme, fores!Jeră, de la ctmpie ptnă 1~ ~:~a .cu frunzlş des ; se cultivă tn zona
corimbe sau panicule; stamine numeroase; gineceul format din 5 carpete frunzişulu i său verde-galben alături dee ftbl\nul~ tn plicuri, penţru contrastul
apocarpe; receptaculul nu ia parte la formarea fructului; după fecundare, intunecat; de asemenea, se mai foloseşt: 1 er ~c et~ de arbuşti cu frunziŞ mai
carpelele se transformă tn 5 folicule cu două sau numeroase seminte. Cuprinde a IZiere ŞI 1a formarea garduri lor vii.
următoarele genuri : Physoco.rpus Maxim., Spiraea L., Sor/xlria (L.) A. Br.
Genul SPIRAEA L. '
şi Exochorda Lindl. etc.
Cuprinde cea. 80 de specii din regiunile tern erat . - . .
Fig ...... D. Au frunze alterne dl_npfatee ŞI recl_ale emlsferei nordice.
Genul PHYSOCARPUS Maxim. • uneon
1g. 204) •m raceme •umbeliforme
(f' co . lobate· • . fi on· m1c,
· 1
• """ - 101/Ta-
ma /lorol/1 - Sp;. b
r(IM: roz sau roşii cu etaJe . • ~~m e, pamcule, albe,
PH YSOCARPUS OPULIFOLIUS (!..) Mo1im. b - brtctel; ,. - ,.. mine numer ' - P - . ~ 1. lun~ dectt sepalele; sta-
(Spiraea opullfolla !..) - Tauli pole; p - pet•l• dehisce t" oa se ŞI CIOCI p1shle distincte; fruct foliculă
n a cu 2- 15 semmfe Se r It
minfe,. !ăstari' butaşi şi ma;cote. nmu esc uşor priri se-
Specie exotica (fig. 203). Specule de Spiraea tnfl · d 1 • ·· · ·
Milrimea ptnă la 4 m, cu mai multe tulpini viguroase. lie ptnă tn septembr'ie ~~~îl ~ epoct! diferite, din apri-
SC()(JJ'ţa roşiatică,se exfoliad tn ftşii lungi. buJt! _pr~prii creării de buche~~e o gală sursă de_ ar-
Lujerii verzi-cenuşii, ptnă la bruni-roşcati. subtiri, muchiati glabrescenti. gradlm ŞI parcuri atfl pe soiUl'' i fJPe sau; bordun: tn
Mugurll comprimaţi ovo-conici, de 3--4 mm , bruni cv 3-5 solzi desfăcuţi pe locuri umbrîte 'sau fnsorite
lrebuintate la tnverzir
p td1 e sau sarace·, crt şi
. · 0 . e asemenea să fie fn-
la vtrf.
superficial. ea ŞI consolidarea coastelor·cu lsol
)
.' .
21..-
 ANGIOSPERMAE
SPIRAEA ULMIFOLIA Scop. -
r Cununijl, Taulă
Specie indigenă (fig. 205).
Mărimea pînă la 2 m.
' 1nrădăcinarea puternică.
Tulpina cu ramuri subţiri, acope·
rite cu scoarţă brună-cen~ie.
Lujerii arcuiţi, muchiaţi, geniculaţi,
cu măduva largă.
Mugurii mici, ovoizi, depărtaţi de
lujeri, cu 2-3 solzi uscaţi, desfăcu\i
la virf şi lung-acuminaţi.
Frunzele de 4-7 cm, ovale sau ob·
longi, la virf acute, cu baza tngustată
sau rotunjită, marginea întreagă In
partea inferioară, simplu sau dublu
serată in rest; pe dos puţin păroase
in lungul nervurilor.
Florile albe, in raceme umbeliforme
multiflore, apar in iunie.
Fru_.clele folicule mici, brune-tnchis.
A realul: Europa, Asia. La noi, vege·
tează In regiunea montană şi subalpină,
de·a lungul văilor, pe grohotişuri şi
stinci calcaroase.
a b d 1mporlanfa. Poate fi intrebuintat ca
Fig. 205- SpirOUJ ulmifo/ia Scop. arbust ornamental, precum şi in lucră·
a - lujer ~ b - rru.nz.eşl lrtflorescen11: t - rruct riie de ameliorare şi fixare a terenu·
Spiraea vanhoullti (Briot) Zbl. : rilor degradate.
4 - frund
SPIRAEA X VANHOUTTEI (Briot) Zbl. (S. canlonltnsls .X S. lrilobala)
Arbust hibrid, obţinut din două specii orientale, originare din China şi
Japonia (vezi !ig. 205).
lnălţimea pînă la 2 m. Formează tufă deasă.
Lujerii rotunzi , zvelţi , lucitori, arcuit-pendenţi.
. Frunzele de 3-4 cm, rombice sau obovate, la bază Intregi şi cuneate, iar
in jumătatea superioară adinc serate. Pe dos verzi-albăstrui, pe faţă verzi·
Intunecat.
Florile albe, numeroase, mici de 8 mm, grupate in umbele. lnfloreşte prin
mai-iunie. Folicule mai mari, brune-deschis. Se tnmulţeşte şi prin diviziunea
tufelor· sau prin butaşi.
CeriJIIele·ecologice. Este nepretenţios faţă de sol şi rezistent la ger. Are tem·
•, perament de lumină, dar suportă şi oarecare umbrire.
· Importanţa. Este specia cea mai des cultîvată prin parcuri. Prin tundere,
se tndeseşte; de aceea se recomandă la garduri vii.
ROSACEAE 323
SPIRAEA SALJClFOLIA L.
Specie indigenă.
Mtlrimea pînă la 2 m inăl\ime, cu tulpini erecte 1 ga lbene-brune ·, scoarta
se exfoliază in fibre.
Mugurii mici, globuloşi cu solzi ciliaţi.
_Frunzele mari de 4-7 cm lungime lanceolate, simplu sau dublu-serate
p1nă aproape de bază, cu marginea ciliată.
Fl~rile mici, roz, în panicu le multiflore, terminale erecte de 10--12 cm
lung1me; înfloreşte mai ttrziu, prin iunie-iulie. ' '
La noi, c~eşte SP_Oradic in ~odul ţării. Preferă staţiuni umbrile, soiuri uşoare
reavăne, dm regmnea cohnelor. '
. Pri~ c~ll~ră, a~ fost introduse in parcuri numeroase specii de Spiraea exo·
llce. ŞI h!bnde, dmtre ca~e dtăr:n: s_.
alba Du Roi, s.
chint/1$1$ Maxim.,
S. Japomca L. f., S. x. btlltardlt Henng., S. x. bumalda Burv. etc. .
.
Genul SORBARIA A. Br.
SORBARIA SORBIFOLIA (L.) A. Br. (Spiraea sorbi/o/la L.)
Specieexctictl pînă la 2 m (fig. 206).
Tu/pînile brune, aspre. Fig. 206 - Sorb<Jria sorbifo/Îil (L.) k Br. :
ca- lujer: 6 - frunal ti lnfloreseentl; e - truc:f
Lujerii cilindrici, cu muguri ovo·
izi mari, depărtaţi de lujer.
Frunzele allerne, imparipenat·
compuse, de cea. 25 cm lungime,
frecvent cu 17la 23 fol iole de 5-7 cm
lungime, lanceolate, dublu-serate pe
dos păroase. '
Fl~ri(e albe, mici de cea. 8 mm,
pe lip 5, cu numeroase stamine în
panic:ule terminale de 10--25 cm iun·
~ime,. fi!' păroase; infloreşte prin
lUDIC· IUlie.
Fructele foliculecu vîrful recurbal.
Artificial, se tnr:nulţeşte şi prin butaşi.
A realul : As1a no~dică şi Japonia.
Cerinfele ecologicţ. Este rezistent
la secetă şi ger; suferă Intrucitva din
cauza tngheţurilor tirzii. Preferă sta·
ţiuni reci, cu soiuri grele, umede.
_Tef!!perant;entui de lumină; supor·
ta ŞI umbnrea, dar atunci nu fruc·
tifică.
Interesează ca specie ornamentală
ce poa~e să fie introdusă din regiurwi
dealun lor inalte pină in si lvostepă. l a ... b ,p • ti
• '1
 1 ::
; 'i
,.'

ANGIOSPERMAE ~OSACI!AE
324 325

Genul EXOCHORDA Lindl.
EXOCHORDA RACEMOSA
(Lindl.) Rehd.
Specie exotidi (fig. 207).
Mdrimea pînă la 3 m.
Scoarţa roşie:-~rună, aspr~.
Lujerii subţ1r!, _much1_al1~
glabri; cei de do1 am prezmla
un inceput de ritidom .
Mugurii mici de 2---3 mm,
ovoizi, bruni.
Frunzele alteme, alungit-obo·
vale, pînă la 8 cm lungime, cu
marginea întreagă sau crenat-
serată spre vîrf, mucronate,
pe dos albicioase.
c Florile albe de 4 cm, cite
•
Fig. 207- Exoclwrda , _ _ {Lindl.) Rebd.: 6-10 tn raceme erecte. lnflo·
G - (na.n&J; b - llorl; C - fructe reşte ÎO mai-iunie.
Fructele caracteristice in formă de capsulă c;u c~nci muchii; se desface in
cinci folicule, fiecare cu 1-2 seminţe pla~e ŞI a!1pa~e:
Se tnmulţeşte şi prin butaşi de vară ŞI de rad~cma. • .
Arealul. Originar din estul Chinei. La noi, este mtro~us m parcun.
Cerinţe ecologice. Este o specie rezistentă la ger, fum ŞI J:aze. Cr~te mul.tu·
m itor chiar pe soiuri calcaroase şi relativ uscate. Prefera sta\JUr' tt~so;1te.
1m ortan(a. Este o specie mult apreciată pentru abundenta ŞI e ~ u ~o­
rativpal florilor. 'Se recomandă a fi cultivată tn parcun, pe locun insonte,
cu soiuri permeabile.
pe tip 5. Stamine 20. Sti le distincte 5. Fructe poame roşii sau negre, cu sepa·
lele persistente; simburi 2-5; pentru a fi semănate primăvara, au nevoie
de stratificare. Se mai înmulţesc uŞOr prin butaşi şi marcote. Au creşterea
înceată. Sint rezistente la secetă şi oarecum sensibile la tngheţurile tîrzii.
Temperament relativ de lumină. Preferă locuri insorite şi soiuri calcaroase.
Pot fi întrebuinţate in subarboretul pădurilor de agrement, la borduri, liziere
şi garduri vii, de la cîmpie ptnă in regiunea montană.
Ca specii spontane, in ţara noastră se îQttlnesc: C. integerrima, C. tomentosa
şi C. melanccarpa.
COTONEASTER INTEGERRIMA Mtd. - Bircoace
Specie indigenă (fig. 208).
Mdrimea pînă la 2 m sau rămîne ttrîtor.
Lujerii bruni-verzui, numai tn tinereţe, tomentoşl; lujerii de2 ani seexfoliază.
Muguri/ mici , ovo·conici, bruni, cu 2 solzi păroşi, printre care se vede
frunzuliţa cenuşie·tomentoasă . .
Frunzele de 1,5-4 cm, oval-eliptice, mucronate, obişnuit glabre pe faţă,
cenuşiu-tomentoase pe dos.
Florile roz, glabre, grupate ctte 1-4; dau prin aprilie-iunie .
Fructele, globuloase, mici de 6-8 mm, glabre, r~ii-purpurii, cu miezul
făinos; inchid doi simburi.
A realul: Europa; la noi, creşte spontan de la coline ptnă tn regiuniJe sub·
alpine, preferind stincile calcaroase. Se poate cultiva fn grădini, printre
stincări ile artificiale (alpinum) .
Fig. 208 - Cotoruaster inlegerritnJJ ...,.,d.:
" - lujer: b - luJe; , cu frun ze •' flori: c - fru.ct tn. aectlune; d - fructe ; e - flo•re:
CotoMasttr tom.niWJ (Alt.) Llndl. :
--------,.~:;,,;:.:;,.:n&T.
l : î-= ftud; le - (rud tn sec:ţluAe

~
Subfam. POMOIDEAE Focke
Arbori şi arbuşti adeseori spinoşi, cu frunze simple sa~l'complse. J:o~:
relativ mari frecvent tn . raceme, cu receptacul concav. meceu a 1
u1
din 2- 5 carl>ele; stamine 10-25; obişnuit, după fecundare, _s:arpelele con~ h
cresc arţial tnfre ele şi cu receptaculul, formtn~ U_!l fruct t;arnos-:- drup_a
falsă, pdenumit şi poamă; in virful fruc~ului, ramm _restunle cahc1ulu1. .· '
Din această subfamilie Interesează urmatoare!e genun: Colo~ff' ~~~:
MesP,ilus L., CraUiegus _L., ~orbus '!-·, Ameloncluer Med., Malus .1 ·•
fi()ITieles Lindl., Cydoma M1ll., Plfus L. -~c 9g

••
Genul COTONEASTER Med.
Cuprinde cea. 50 de specii de arbuşti din Europa, ~ia şi nordul Afr~cii.
Au frunze, alterne, scurl·peliolate, caduce, rar pers~stente, cu _marffmea a
~e ti
tntreagă . Flori albe, roz, In corimbe sau cime, uneon sohtare. Invehşul Iorai f

•
i. '1;
,,.
: '
1 ,.
" .
1

'
1
326
ANOIOSPERMAI! .
ROSACI!AE 327

• 1· G_e~inţele ecologice. Preferă expoziţii insorite; pe soiurile fertile cu suficientă

COTONEASTER TOMENTOSA (>m.) Llndl.
. ..i.. u.madataţe, poate suporta şi o umbrire moderată. Uneori, suferă ·de geru-
Specie indigenă (fig. 208) . rlle de aarnă .
Arbust ce se deosebeşte de specia precedentă prin: . lf1!~'1anfa:. ~rveşte ca po_rtaltoi pentru hi~ridările ·cu ·părul domestic·,
habrazu ~ructafacmd la 3-4 am . Se poate intrebumţa la garduri vii, suporttnd
Lujerii rămtn şi mai ttrziu tomentoşi. foarte bme tunderea .
Frunzele ceva mai mari, de 3-6 cm, sfnt şi pe faţă pubescente, iar pe dos
cenuşii-galbene, tomentoase.
'• Florile roz, mai numeroase, cite 3-12, sint pubescente; tnfloreşte tn mai. Genul CHAENOMELES Lindl.
• Fructele de 7-8 mm, roz-cărămizii, tomentoase, cu 3-5 simburi.
A realul: Europa; la noi, creşte sporadic în regiunea montană, localizin· Cuprinde 4 specii de arbuşti spinoşi din Asia răsăriteană, cu frunze căză­
toar~, alte!ne, crena.te sau. sera te; stipele reniforme, cad odată cu frunzele.
• du-se mai a!~ pe locuri pietroase, calcaroase. Flonl.e sohtare sau an fa~acule (pe_ brahibl~te), apar inainte sau după fn-
frunzare. Fructul in forma de gutuae, tare, andesat. plăcut mirositor.
COTONEASTER MELANOCARPA Lodd.
CHAENOMELES JAPONICA (Tbunb.) Lindl. (Cydhtlia japotlico Pers.)-
Se deosebeşte de C. tomentosa prin culoarea frunzelor alburie-tomentoas~
Gutui japone&
pe dos şi fructele negre, glabre, cu doi simburi. ·
Specie exotică
(fig. 210).
. . Fig. 209 - Cydhnia obll>nga MIII.: Genul CYDONIA Miii.
Mărimea. Arbust ptnă la 2 m .
Tulpini numeroase, divergente sau curbate.
,.• o - frutne tl flo~re: b - fruct 1n ee~'lune . Lujerii adesea spinoşi, bruni cenuşii-verzui, tomentoşi, tn tinereţe cu bra-
.
~ CYDONIA OBLONGA Miii. (C. vulgarls hablaste noduroase, adesea · terminate tn spin .
Muguril mici, păroşi.
Pers.) - Gutui
Frunzele alterne, stipelate, ovate pînă Fig. 210 - Clwe1101118les joponlco
Specie exotică (lig. 209). la obovate, de 3-5 cm, pe margine cre- (Thunb.) Lindl. :
Mărimea poate a junge pină la 8 m. nat-serate, scurt-peliolate, glabre, coriace, o - frund cu stlpele: b - flo•re: c - fruct
lnrădăcinarea trasantă, mult rami· uneori rămtn pe lujeri şi in timpul ier-
ficată. nii. Stipelele lăţit-ovate, cu marginea
Lujerii slab muchiaţi, bruni-verzui, neregulat serată, cad odată cu frunzele.
cenuşi i-tomentoşi.
Mugurii lat-conici, alipiţi ~e ~ujeri,
Florile cite 2--;6, roşii-cărămizii, de
2,5-3,5 cm, cu canci petale; lobii cali-
cenuşii-păroşi ,
··i ciului seru lali şi nu intregi ca la C. la-
.1 Frunzele de 5-10 cm lungime, ovate genaria; sta mine numeroase; sti le cinci
sau eliptice, pe margini intregi; la in· concrescute la bază; inflorirea incepe de-
ceput păroase pe ambele fete, iar la vreme, prin aprilie (inaintea înfrunzirii)
maturitate pubescente numai pe dos . şi durează mul t timp. · '
• Florile de 4--5 cm, albe-roz, cu cite
cinci petale. · , ' Fructele globuloase, tndesate, indehis-
Fructele mari, galbene, cu. spinări cente, de 3-4 cm; se coc prin septembrie-
largi şi neregulate, · pu~ente; sint oc;tombrie, cind devin galbene, asemă­
aro!DAte şi comestlbjle .. natoare cu o gutuie mică.
Lăsfăreş(e, dra)onează şi se poate.in· . Şe tnmulţeşte uşor prin săminţă stra-
mall\i uşor prin butaşi de lujerl ~1) de hhcată, buJaşi de rădăcină, dlajoni sau
•• prin altoire pe păr. ·
1••
1 ră1.ăcină. . . \ .·
~). :Ac,alul: Asia vestică. La noi, este Arealul. Originar din Japonia. A fost
cultivat ca arbore .fDJctifer mai al.es in introdus de mult timp tn Euroţ>a şi este
regiunea colinelor. ·• apreciat ca arbust ornamental·pentru flo-
•
11
l.
. •'
'1 •
l
 ANOIOSPERMAE
328

riie care apar de timpuriu, precum şi pentru frunzele care uneori ră- Frunzele alterne, de2-5cm,
sînt ratund-ovate ptnă la elip-
mtn verzi aproape toată i~ - • . • . • . tice, la bază rotunjite sau
Cerinţele ecologice. Este rez•stent la seceta ŞI suporta gerul de 1arna; pu\m
slab cordate, la vlrf scurt acu-
pretenţios fală de sol. te, pe margini mărunt crenat-
Temperamentul de lumină. serate sau Intregi, pe fală verzi-
Importanţa. Interesează ca arbust deoşebit de decorativ. Poate fi cultivat
închis-lucitoare, pe dos de un
de la ctmpie pînă în regiunile montane inferioare.
verde deschis şi glabrescente,în
tinereţe, devin apoi glabre şi
CHAENOMELES LAGENARIA Koldt. pieloase. Peţiolul de regulă mai
lung dectt limbut. Prin uscare
'' Arbust exotic. frunzele se tnnegresc.
Fală de specia precedentă, realizează tnăl\i mi pînă la 3 m. Florile albe, de 2,5--3 cm,
Frunze ovate, oblongi sau oblong-ovate d~ 5-;1 ~m lu~gime, la b_ază c~neate, apar prin aprilie-mai.
sera te, verzi-inchis, lucitoare, glabre- ca ŞI luJern- st1pele lung1, ren1forme. g
Fructe de 4-6 cm globulos-alungite, nuanţate uneori cu roşu . · Fructele piriformesau fglobu-
Originar din China. La noi, se pare că este răsptndit mai mult decît specia loase, ptnă la 3 cm diametru,
.. precedentă. Este utilizat tn deo5ebi in parcuri, pentru florile sale care apar
devreme prin aprilie şi frunzişul persistent In iernile blînde.
de culoare verde-bruniu, au
gust astringent, pulpa tare cu
f
numeroase celule sclerificate,
.•' devin comestibile după ce cad
-
~
Genul PIRUS L. din arbore şi încep să fermen-
t~. Seminţele stnt negri-
• Arbori mai rar arbuşti, uneori spinoşi, obişnuit cu frunze simple, alterne, CJOase; trebuie stratificate tna-
stipelate: căzătoare, serate sau întregi, peliolat~; muguri depărtaţi de l~jer ; i nte de semăna.re.
florile apar odată cu frunzele, tn raceme umbehforme, stnt albe, rareon roz Lemnul brun-roşiatic, cu du- Fig. 212- Pltus pvraslcr (L.) Med.:
••. (fig. 211); sepale 5, ref~exe sau divergente; petale 5, Ţ~gus~ate la b~ză şi ramenul nediferentiat fală de • - lujt.r: . • - luJu latual c u Jpln: c- brahlbllşt;
4 -trund; ' - rruct .
ovate tn partea super10ara; stamme 20-30, cu antere roşu; stJle 2--5 libere; alburn, are fibra fină, este omo- Piru.s e/JJMgr/fo/la Pali. :
ovule 2 tn fiecare locul; fruct, poamă piriformă nu prezintă cavitate pedun- gen, dens, compact, nu joacă f 1 - fruna.e: li - fruct
culară ca la gen. Malus; carnea cu numeroase celule sclerificate; seminte se lucrează şi se·lustruieşte bine:
negricioase. ~ întrebuinl~~ă !n sculptură, la c_onfecli_onarea ustensilelor de desen, pentru
P1ese de pr~1z1e, Instrumente muz1cale; Impregnat, imită lemnul de abanos.
PIRUS PYRASTER (L.) Med. - Păr pidurel A realul: m zona temperată a Eurasiei ptnă către latitudinea de 6()0 • La
?OI, se.înttl_?eşte tn regiuni_le de ctmpie şi dealuri; altitudinal rămine mai
Specie indigend (fig. 212). JOS dec1t marul.
Miirimea a III-a; uneori poate ajunge plnă la 20 m.
- 1nrlidlicinarea puternică şi des ramificată. Cer!nfele ecologice. Este un arbore iubitor de căldură; rezistă bine la secetă,
'< Tulpina prezintă o creştere neregulată. dar ŞI la ger. Veget~ză pe soiuri grele luto-argiloase, pe cernoziomuri degra-
"
t. Fla. 211 - DiJJgra- ·
m4 flbra/4 - Pir: Sroar(a la început verde-roşcată, se transformă tntr-un dat~, suporttnd uscăciunea prelungită a solului; se tnttlneşte chiar pe sără­
• - bractel: u: - se • ritidom negricios, des şi destul de adinc brăzda!, ce se tun. !nsol~te cerul şi ~rnita în. a_?testepă, şi stejarul, gorunul şi fagul tn
pa1e: p - petale
desface tn solzi mici. şleaunle dm zona foresheră . Ev1ta terenurile calcaroase sau prea umede
Coroana larg piramidală, alcătuită din numeroase ra· Temperamentul mijlociu spre lumină. . · ·
muri subţiri. __Jmportanfi!. Este aprecia_! pentru cal!tă\ile lemnului. Fâce parte din spe-
( Lujerii cu muchii rotunjite, stnt bruni, glal>ri-lucitori; cule i?trebumtate tn _lucrănle de amelioraţii. agro-silvice'Şi la crearea culturilor
'1
• ·-1
' -
' cei laterali sint terminati uneori prin spini ca şi bra·
foreshere de protecţie.
;~ hiblastele.
l Mugurii depărtaţi de lujer, sînt ovoconici, ascuţiţi, gla- In pomicultură serveşte ca portattoi pentru soiurile fructifere sau or-
namentale.
bri, pe solzii inferiori cu pete cenuşii. ·· -
1
 '1 tIt
:
1'
1• '• 330 ANOlOSP~RM:AI! I!OSACEA!l
•1 331
·•
-·
.' '
1'
·~
PIRUS SA TJVA Lam. el DC. (P. communis L.)
Această specie tntruneşte toate soiurile de păr cu fructe comestibile, rezul-
MALUS S:V.LVESTR JS
(L.) MIII.- Mir plldurej

'
r tate din tncrucişarea artificială a speciilor din genul Pirus. Specie indigeniJ (fig.
213).
PIRUS ELAEAGRJFOLIA Pali. (P. tltJmÎrifolia Steud.)- Mdrimea ptnă la 15m
tnăllime, uneori rămî­
Păr argintlu
ne şi arbust.
. Specie indigeniJ (fig. 212). 1nrMiicinarea pi vo-
·-
1•
MiJrimetJ ptnă la 10 m tnăllime; adeseori rămîne arbust. tanl·trasantă, cu puii-
ne ramificaţii laterale
• 1nrddilcinarea profundă . ce se intind la mari
' Tulpina 'l~egulată, scundă. distanţe.
Coroana cu ramuri indreptate tn sus, prezintă in general o coloraţie cenuşie- Tulpina scurtă şi
deschis, din cauza tomentozitălii generale argintii. neregula fă .
Lujerii spinoşi, bruni, cenuşii-tomentoşi. . Scoarta brună-negri­
i.,. Mugurii globuloşi, cu virful depărtat de lujeri, cenuşii-tomentoşi. ctoasă, se crapă de tim-
puriu şi se exfoliază
••
Frunzele de 4-7 cm lungime, lanceolate, pînă la obovat-lanceolate, cuneate tn plăci mai mari de-
• la bază, pe margini intregi sau fin serate, cu peri rari pe faţă şi cenuşii­ cit la părul pădureţ .
tomentoase pe dos.

...
' "
••
1 ·l
,:
.' ,..
~.
Florile tn inflorescenţe albe, tomentoase .
Fructele de 2-3 cm, globuloase, foarte tar'i.
A realul: Asia Mică, Crimeea, Caucaz şi sud-estul Europei. La noi, vegetează
Coroana largă, puter-
nic rami ficată şi deasă .
Lujeril
spre vtrf
roşii·bruni,
puţin tomen-
a

r:
. ·'

. .~
sporadic in pădurile impoienite din silvostepa dobrogeană, împreună cu
Quercus pubescens şi Q. pedunculiflora. In ultimul timp, a fost găsit şi în pă·
durea Ciompului din raionul Giurgiu.
toşi, cei lateral i se ter-
mină cu spin sau
intr-un mugure. La
Fig. 213- Malus s!f~llrb MIII.:
4 - luJer: b - luJtr lateral cu tr>ln; e - frund
Malus pumi/a Miii.:
Fiind un arbore rezistent la secetă şi ger, poate să fie luat în considerare maturitate, prezintă d - frunzl:. e - fJoare; / - aectlune Tn fruc:t: t - d ,m tnll
la lucrările forestiere pentru crearea spaţiilor verzi· din stepă şi antestepă. numeroase brahiblaste Malus purp~rta (Barbier) Rehd. :
Poate de asemenea să fie intrebuintat tn lucrările de selecţie ca portaltoi. fructifere, - aşa nu- h - rrunzJ

miţii pinteni.

J'r!ugurii ~v?izi,_ a}ipil_i strîns de lujeri, au trei solzi bruni-roşcaţi prevă­

Genul MALUS Mlll.
Se cunosc cea. 30 specii de arbori şi arbuşti, mai ales din Eurasia, şi numai
cîteva din America. · b ubsc acum mat<:, la b~za rotunJite, cu ma!ginea· crenat·serată pe dos slab
Au frunze simple, alterne, caduce, seratesau lobate, stipelate. Flori complete,
albe-roşcate, tn raceme umbeliforme; petale şi sepale 5, stamine cel puţin 15,
cu antere galbene, stile 2.-5 concrescute la bază, ovar cu 3--5 loji. Fructul
(poamă) falsă drupă, cărnoasă, indehiscentă, cu cavităli la bază şi la virf,
calic.iul persistent sau căzător. Fiecare lojă are pereţii pergamentoşi şi
conţine cite două seminţe, care trebuie stratificate inainte de semănare.
Se mai înmulţesc. prin marcote, butaşi de rădăcină şi altoi.
In general, pretind soiuri permeabile, artnate, reavăne: nu suportă soiuri
.f uscate, calcaroase, argiloase compacte sau silicioase sărace. Sînt rezistente
., la ger şi secetă şi au temperament mijlociu spre lumină. Prin cultură, s-au
r.ăsptndit pe o bună parte din suprafaţa globului, oblinindu-se ptnă în prezent
peste 10 000 de soiuri. · neşte frecvent Tn reg•unea de coline şi cîmpie, ca specie disemi nată t~ pădurile
zut• cu o ttvttura mchts colorată, obişnuit păroşi.
/runzele pină la 7 cm _l ungim~! lat-ovate, eliptice sau subrotunde, la vtrf
pu esc~nte; peltol mat scurt decit frunza, de 1-4 cm. '
Flonle alb~ _sau roz, caliciu! şi pedunculii glabrescenţi.
Fructele mtct de 2-2,5 cm, sferice, verzi-gălbui, cu gust as tringent.
LiJsliJreşte slab.
Creşterea tnceată .
Longroilatea circa 150 de ani.
Lemn~/ cu duramen roşu_-brun, omogen, greu şi dur, prin uscare se con-
tractă ŞI crapă. Este foi~·~ în stru_ngărie, mai _putin decît lemnul de păr,
cu ~re de altle~ se a~mana. In ulhmul timp, se întrebuinţează la obţinerea
furntrelor estet:ce ş• pentru recbizite şcolare.
Arealu/ cupnnde _Europa, cu exceptia regiunilor nordice. La noi se tnttl-

<
..
·.s..
:!
1•

ANG!OSPEaMAB

de stejar, în luminişuri sau la marginea pădurilor; mai rar apare şi tn re-

giunea montană.
ce;inţele erologice. Preferă soiuri nisipo-lutoase, permeabile, cu umiditate Genul SORBUS L.
moderată, evitînd pe cele calcaroase, uscate sau nisipoase, sărace ori prea
compacte, argiloase. Rezistă la ger mai bine dectt părul pădureţ. Contine cea. 80 de specii de
•
Temperamentul destul de rezistent la' umbrlre. arbori şi arbuşti din emisfera
'! nordică . Au frunze alterne,
) Importanţa. Este o specie cu importantă forestieră redusă . Fructele sale simple sau imparipenat-com-
1
~
pot servi ca hrană pentru vînat. Rareori este folosit ca portaltol, deoarece puse. Flori hermafrodite com-
' transmite fructelor gustul acru-astringent. plete, albe, pe tip 5, in CO·
rimbe terminale; stamine 15-
/4AI<US PUM1LA MJII. - Măr 20, carpele 2-5. Fruct cărnos
(drupă falsă) cu 2-5 loculi
Spec~ ~s~onlană (fig. 213). despărţiji prin pereţi cartila-
' Este asemănător speciei precedente, de care se deosebeşte prrn : ginoşl, fiecare locul cu 1- 2
·~ Mdrimea mai redus~. de cea. 7 m. seminţe. La noi, tn Iară, din-
tre specii le spontane, se intii·
' · 1nră.dăcinarea trasantă. nesc mai. des: S. aucuparia,
~ Lujerii şi mugurii des-tomentoşi.
~ S . domesttca, S. torminalis şi
1
, Frunzele la vîrf acute sau obtuze, la bază ingustate, pe dos la maturitate S. aria.
tomentoase, ca şi peţiolul. SO~BUS AUCUPM!A L. -
Florile cu caliciu şi peduncul tomentoase.
..il Fructele globuloase, ptnă la 3 cm, cu adîncituri puternice la bază şi la vtrf.
ScoruJ de m..u.nte. Sorb pbirtSc
Spec~ indigenă (fig. 214).
1 Lăstăreşte şi drajonează; se inmulţeşte uşor prin butaşi şi marcote. Mtlrimea a 111-a, ajungind
A realul: Asia vestică şi Europa: a fost mult răspîndit prin cultură . La pînă la 15 m.
noi, creşte sporadic mal ales tn regiunea de ctmpie, alături de M . sylveslris. ! rrrlidlicina•ea
" ad·mea,
• pu-
Este mai puţin rezistent la ger şi mai exigent fală de căldura şi umiditatea ternică.
din sol. Are aceleaşi tntrebuin(ări ca şi M. sylvestris. Tulpina dreaptă, zveltă:
Prin cultură, din M . pumiia· s-au obtinut numeroase varietăţi pomicole S,coarta mulţ timp netedă,
sau decorative. 1ucroasă', cenuşre; la bătrinete
var. nitdnl1elzk!f"''(l (Dfeck) C.K. S<hneid. Arbore de talie redusă, cultivat pentru culoarea
formează un ritidom subţ ire'
roşle-lnchis,·caracterislici a scoartd lujerilor, fi'UI11elor, llorllor şi fructelor, ·care au şi mie· crăpat in fişii late. '
zul colcrat. fructele sint miel de 6-12mm, globuloase. Coroana rară, cu ramuri
var. dontt>iico (Borkh.) C.K. Schneid. Are lujeril mal vlg1110$i. iar frunzele mai mari, , putine.
slab dintate şi lomentoase pe ambele fete. fructe mari de 3 em, prinse pe un peduncul scurt. Lujer_ii_ vigur~i, la inceput 11
cu ptehja cenuşie ·ce se exfo· fi~214- Sl"kkl.!, a<u:uparia L.: ~
liază, apoi devin bruni-roşca( i 4
- luju; b - Irund; e.4 - forme de folloie: ~ - Jnflo-
lol.\~_l..lS X PU~PU~EA (Barbler) ~ebd. (M. pumlla nltdzw<Wriana X alrosafWuiMO) glabri' lucitori, cu numeroa~ rescentl: ·f - . lru<te
Se caracterizează ··p-r in: lenticele . !llari. B~a~iblaste vi_guroase, inel a te, terminate ·cu un mu · re.
Lujerii foarte lungi, roşii-negricioşi. :~guru ~yo·conrcr, cel termmal mult mai mare, de t-2 cm şi cu vfrtul
1n. Ott; sol.zu d_e c';ll~re _n~_gră-violacee, cenuşii linoşi s;tu mătăsos- ăr i ·
Frunzele de 8-9 cm, ascu(it-ovate, în tinerete purpurii, apoi verzi·tnchis,
strălucitoare. cer lateralr_ mat _mtcr, ahp1jr de lujer şi cu virful deplasat lateral. p oş '
Florile de 2,:>--3 cm lăţime, roşii-violâcee. Frunzele rm~arrpenat-compuse, cu 9-17 foliole. Foliole de 2-5 cm oblon •
lanceolat_e, sesrle, ac~te cu marginea mucronat-serată, pe dos uneo;i Jabfe
Fructele lung-pedunculate, de mărimea unei cireşe, roşii-purpurii,
cu caii· la ma!urrtate. Pe rah_rs la baza ramificajiilor care poartă foliolele, se re;arcă
ciul uneori căzător. Specie cultivată in parcuri, pentru aspectul decorativ uneorr . glande al~ng1te. Frunzele toamna se inroşesc.
al frunzelor şi fructelor. Uneori, fructe.le stnt intrebuin(ate in alimentaţie.
Ftortle albe, paroase, cu diametru! de 8--10 mm de regulă cti trei stil
stnt grupate tn corimbe bogate erecte, de 10-15 ~m; apar prin ~.ai·iuni!:

•
.!' .•''' ROSACI!AE 335'
t 334 ANOIOSPEIIMAI!
.•''
' Cerinţele eco/Qgice.Preferă un climat mai rece,
Fructele roşii, cărnoase, aproape sferice, de 8-10 mm, cu trei seminţe, cu umiditate atmosferică ridicată. Creşte bine pe
' l. mai rar cu două sau patru; sint necomestibile. soiuri uşoare, reavăne, ptnă la umede; diseminat,
Maturaţia. Fructe.le se inroşesc. prin_ iulie şi se coc t~ ~ept~mbrie,_ dl~_d apare în molidişuri şi pe soiuri acide.
arborelui un aspect foarte decorat1v; ramtn pe arbore ŞI m hmpul 1erm1. Temperamentul de semiumbră.
Periodicilalea fructificaţiei anuală. · Importanţa. Poate îndeplini rol de specie pionie-
Germinaţia In J-:-4 săptămîni de la 1 semănare.
11 Liistăreşte şi uneori drajonează.
Creşterea destul de rapidă la inceput.
ră, instaltndu-se uşor pe locurile luminoase din
tăieturi şi de la marginea pădurii. In plantaţiilc
Longevitatea p!nă la 100 de ani. . . .. de molid, contribuie intr-o oarecare măsură la a-
:1 Lemnul cu alburn roz şi duramen brun-roş1ahc, are bune lnsuşm meca- meliorarea solului. ·
nic;e;. apt pentru cozi sau unelte. Din cauza dimensiunilor mici, este însă Fructele de sorb sint căutate ca hrană de vînat
(cocoşi de munte); pot fi folosite la fabricarea ote-
;J rar întrebuinţat.
Arealul. Este răspîndit in intreaga Europă şi nordul Asiei (fig. 215). La lului. Scoruşul se tntrebuinţează şi ca arbore deco-
noi, •se găseşte frecvent diseminat tn !egiunea "Ju.nto~~ pin~ tn zona ~Jpină i rativ prin parcuri sau pe marginea şoselelor, dato-
sporadic, \apare pe coastele uscate ŞI pe stincaru pma In 1nepemşur!; ~a1 rită culorii roşii a fructelor şi frunzelor in timpul
rar se inttlneşte in regiunea dealurilor; apare de asemenea ŞI in padunle toamnei.
Dobrogei.
SORBUS OO.MESTICA L. - Seoru~

Fig. 215 - Areal

' . - - - Sorbus auc&tptllla L.
. • • . . . Sorb&U 40tnllllca 1..
- . - . - . Sorbu.t tQTmlnolls (L .) Cr.
Specie
Mărimea
indigenă (fig. 216).
a III-a, ajungind
1nrădăcinarea pivotantă .
pînă la 15 m .
.1 - - - - Pirtlf P!ITG.Jitr (L.) Mtd .
Tulpina dreaptă.
Scoarţa cu ritidom solzos asemănător părului pă­
j dureţ .
. Luierii zv~l l,i._ măsli~ii-bruni-roşcaţi, glabri, lu-
Citon, cu paehţa cenuşre, şe exfoliază; brahiblaste
..' noduroase.
t
Mugurii ovo-conici, ascuţiţi, au numai virful Fig. 216- Sorbus domes·
păros, sint slab lipicioşi, verzi-gălbui, puţin de- titxJ L.:
părtaţi de lujer; cei termina li mai mari. a -· luJer: b - rnugua ti el·
',catric-e: ~ - fructe
Frunzele imparipenat-compuse, asemănătoare celor
de S . aucuparia, cu 13-21 de foliole, adinc acu-
minat seraţe, dar cu rahisul alb-păros.
"
Florile albe·r<*ietice, (fig. 217) tomenloase, de 1,5
cm, de regul ă cu cinci sti le, grupate tn corimbe late Fig. 217- Diogram/1
de 6-10 cm. flora/Il- Scoruş:
b -buclei: st - sepali:
Fructele mai mari de 2-3 cm, pirilorme sau glo- p - pttlle
buloa~ •. de cul~re cafenie; deşi astringenle, sint
comeshb1le dupa ce se veştejesc.
Maturitatea arborilor tncepe de la '\0 la 50 de ani.
Liislăreşte destul de bine.
Creşterea tnceată.
Longevitate mare, pînă la 400-500 de ani.
_Le~nul cu duramen roşiatic-brun, omogen, dens
ŞIrezrstent; este căutat pentru mobile, instrumente
de desen, piese expuse la frecare etc.
1 \
i
---·~

336 ANOIOSPUMAE ROSAC!!AE 337

(

' A realul: Europa de sud, Asia Mică şi Africa de Nord. La noi, creşte sporadic A realul : Europa sudică
tn regiunea dealurilor din Muntenia, Oltenia şi Banat; se întîlneşte rar de şi Centrală, Asia Mică şi
tot prin Moldova. Africa de Nord . La noi,
Cerinfele ecologice. Preferă un climat moderat, fără căldură sau geruri exce- apare sporadic in regiu-
sive, vegetind bine numai pe soiuri fertile, in luminişuri şi pe marginea pă- nea ~lurilor . şi chiar
durilor . , in ctmpie.
1mportan{a forestieră extrem de redusă. Este indicat la crearea spaţiilor Cerin{ele ecclogice. Pre-
verzi din zona forestieră, de la dmpie ptnă la dealuri, sau ca arbore fructi- feră soiuri profunde, bo-
• fer mai ales in regiunea podgoriilor. gate tn calcar şi cu umi-
ditate mai constantă;
evită soiuri excesiv de
SORBUS TORM.INALIS (L.) Cr.- Sorb
umede sau uscate, precum
Specie indigen4 (fig. 218). şi pe cele nisipoase.
Mărimea a 11-a, ptnă la 20 m. Temperamentul destul
1nrddăciTUUea pivotant-trasantă. de rezistent la umbrire.
Tulpina dreaptă. Scoarta netedă pînă spre 20 de ani, apoi formează treptat 1mportan(a. Fiind o
ritidom solzos, cu margini răsfrlnte ce se desprind uşor. specie extrem de rară
Coroana prezintă un frunziş bogat şi umbros. prin păduri, prezintă o
Lujerii viguroşi, slab muchiaţi, lucitori, dispers-păroşi sau glabri; prezintă redusă importantă fores-
tieră. Ar putea fi intro-
• '\
numeroase brahiblaste.
Mugurii ovoid-globuloşi, comprimaţi, glabri şi puţin cleioşi, cu solzii dus ca specie ajutătoare
verzi, pe margini cu o dungă subţire tn şleaurile de cfmpie şi
Fig. 218 - Sa<bus torminalis (L.) Cr. : brună. . de deal. Interesează şi
o - ••J•r: • - ••••••: c - ''"' '• Frunzele simple, lat-ovate, de 5-10 ca arbore ornamental.
cm lungime, caracterizate prin 3-5 pe- •
rechi de lobi triunghiulari ce descresc SORBUS AR IA (L.) Cr. - ~
treptat spre vîrf; marginea lobi lor serată 1
Sorb '
neregulat.
Florile albe, de 1- 1,5 cm, cu două stile Specie indigenă (fig.
concrescute, caliciu) şi pedunculul mătă­ 219).
sos-păroase; sînt grupate in corimbe de Mărimea a 111-a, pînă
10-12 cm lăţime. la 12 m.
e
. Fig. 219- S«bus orw (L.) Cr.:
Fructele elipsoide sau obovoide, de 1,5 1nri1dticinarea profundă. a - luJe.r:' , b - mur ure şi de~~ trlce; c - frun a•: d - fruc:l:
cm, brune cu puncte albicioase, sînt tari Tulpina scundă, drea- c - secţiune tn fruct
,.,. şi necomestibile din cauza celulelor scle- ptă. .'
..u rificate . · Scoarţa cenuşie-inchis , rămîne mult timp netedă; formează rar
Coroana ovoidă{' bogat ramificată şi deasă. · . -
de tot titidom.
Maturitatea arborilor de la 20 la 30
1! de ani. Lujerii tineri albi-cenuşii, tomentoşi, .mai tîrziu glabri, bruni. ·
;l
i' 1 Periodicitatea anuală, fructificajia a- Mugurii ovoid-conici, ascuţiţi, verzui, depărtaţi de lujeri pe margini
1
i bundentă . albicioşi-ciliaji, viscoşi. '
•
!o L4stăreşte destul de bine şi uneori Frunzele simple, groase, ovate, de 8-14 cm, acute, pe margini dublu-
! drajonează. serate, cu nervuri proeminente, pe faţă glabrescente, pe dos argintii-tomen-
t· Creşterea tnceată. toase; dau arborelui un aspect foarte decorativ.
..f.
1
Longevilalea între 100 şi 200 de am . Florile albe, de 1,5 cm, cu două sti le libere, tomentoase, grupate tn corimbe
Lemnul brun-roşcat, fin, tare, foarte de 5-8 cm.
'
1
Fructele sferice sau ovoide, de 1-1,5 cm, de culoare roşie-portocalie cu
f· rezistent, elastic, nu joacă . Poate li în-
o t rebuinjat in strungărie. lobii-caliciului persistenţi; au miezul făinos. '
1' \
1:
·! '
1' ANGIOSP~E ~OSACEAE •
1
. Lăstăreşte şi drajonează . Lemnul alb-roşiatic, cu
•
r: Creşterea inceată . pete medulare negricioa-
Longevitatea, 100--200 de ani. se, greu, noduros, rezis-
!1 Lemnul asemănător speciei precedente. tent la frecare, nu durea-
!' A realul : Europa Centrală. La noi, creşte numai sporadic in. regiunea dealu- ză la alternanţe de uscă­
rilor, pe locuri tnsori te şi calcaroase. ciune şi umid itate; se
Temperamentul de lumină . ' deformează uşor .
.' .
.r
:
•
Importanţa . Fiind foarte rar răspîndit şi de dimensiuni m1c1, are o impor-
tanţă forestieră redusă. Pentru frunzele sale argintii, poate să fie cultivat
A realul cuprinde toată
Europa ptnă spre latitu-
'
ca un foarte frumos arbore ornamental de la ctmpie pînă la munte. dinea de oo•, Asia ves-
!. tică şi nordul Africii.
•• Genul CRATAEGUS L . La noi, este mult răs­
ptndit din stepă pînă in
Cuprinde cea. 900 de specii răspindite in emisfera nordică. Sint arbuşti sau regiunea montană ·(Valea
arbori de regulă spinoşi , cu inrădăcinare puternică. Frunze serate sau lobate, lui Bogdan - Sinaia,
la bază cu stipele. Flori hermafrodite, pe tip 5, albe sau roşii, in corimbe, 1350 m altitudine). For-
rar solitare. Carpele de la 1-5 aşeza te int r-un receptacul urceolat. Fructul mează tufărişuri în an-
drupă falsă, cu 1-5 simburi tari, unispermi. Creştere înceată. Puţin preten- testepă şi stepă; parti-
ţioşi faţă de sol; temperament mijlociu spre lumină. Cresc în subarborel sau cipă la alcătuirea lizie-
pe terenuri deschise, in liziere, garduri vii, In grupe sau izolaţi. relor şi a subarboretului,
Specii indigene stnt: C. m.oMgyna, C. oxgactJ~~Iha şi C. pen/4gyna ; se mai mai ales tn pădurile lu-
culti vă şi citeva specii exotice, ca de exemplu: C. c«:cinea şi C. crus·ga/ii. minate de stejar; inva-
dează păşuni le şi poie-
nile.
CRATAEGUS MONOGYNA Jacq. - Păducel, Gberghinar, Mărăcine. Cerinţele teologice. Spe-
cie ncpreten\ioasă faţă
Specie indigenă (fig. 220). de sol şi climă , avind
Mdrimea: Arbust sau arbore pină la 8 m. un pronunţat caracter
Tnrădăcinaroo profundă. xerofit . Se acomodează
Tulpina scundă şi ncregulată.
la condiţii diferite, loca-
Scoarţa cenuşie-verzuie, lucitoare, se transformă de .timpuriu In ritidom lizîndu -se in deosebi în
cenuşiu-brun , solzos, brăzda! în lung. staţiuni .călduroase sau
Coroană rară, pendentă, ajungind de multe ori pină la suprafaţa solului. pe pante insorite. Creşte
Lujerii bruni-roşcaţi, glabri-lucitori, cei laterali sînt prevăzuţi la vîri pe soiuri din cele mai
sau de-a lungul lor cu spini. Caracteristic este faptul că spinii stau lateral variate; rezistă bine chiar /
faţă de muguri.
Muguri/ mici, roşcaji, globuloşi, scurt, acuminaji .
Frunzele rombic-ovate, cu 3-7 lobi adînci, marginile aproape paralele şi
şi pe soiurile mai uscate
şi compacte.
Temperamentul reia ti v a - 'lujer: Fig.
" ®f
m- Cralatgu3 numogyna Jacq.:
b - murure şi cleatrlc~ (de taliu) : e - luJcr lateral
cu virful neregulat-seral. Nervuri le ajung attt In virful lobi lor, ctt şi in fundul pretentios faţă de lu- terminat 1n spin ; d - frunzA fi flori ; c - fructe; f - 61mbure
mină . ·
sinurilor. Pe dos, cu smocuri de peri numai la subsuoara nervurilor. La baza
pejiolului, prezintă stipele mari. 1mportanfa. Este un arbust care poate indeplini o deosebită acţiune pro-
Florile hermafrodite, albe, cu un singur stil , grupate in corimbe erecte, cu tectoare şi amelioratoare asupra solului. Prin păduri , atunci cind constituie
tufărişuri dese, împiedică tnierbarea, contribuind tn acelaşi timp, prin frun·
calic.i ul şi pedunculii glabri sau rar-păroşi. Jnfloreşte in mai; sînt mult cerce-
tate de albi ne. zişul său care se descompune uşor şi prin rădăcinile numeroase, la o bună
structurare a solulu i. In regiunile secetoase, joacă rol de specie pionieră,
Fructele ovoide, roşii, de 7- 10 (14) mm, cu un si ngur sîmbure; se coc prin reţinind umiditatea şi formind adăpost prielnic instalăriî altor specii mai
septembrie. Germinează tn al doilea an. valoroase, ca stejarul pufos, stejarul brumăriu , ulmul etc. Fructele sint comes-
Creşterea înceată.
libile, iar frunzele sint întrebuinţate la prepararea ceai urilor medicinale.
 \
'
•
341
340 ANGIOSPelU'IAI!

CRATAEGUS OXYACANTHA L. A realul : Canada şi nordul Statelor Unite. La noi este cultivat în parcuri
\ pentru portul deosebit şi fructele sale care rămîn mult timp pe lujeri.
Specie indigenă (fig. 221). Cerinţele ecologice. Este rezistent la secetă şi geruri; nu suportă decît puţin
Se deosebeşte de specia precedentă prin: timp umbrirea .
Mtlrimea. Obişnuit răm!ne mai mic şi mai puternic ramificat decî_t Importanţa. Interesează numai ca arbust decorativ pentru regiunea de cimpie
C. nwnogyna. (antestepă) şi dealuri.
Lujerii sint strtmbi, scurţi, groşi, cti spi ni viguroşi. F!g. 221 - Crolotgus oxgat:4111/uJ L:
Frunzele de 2- 5 cm, obovate, lat-cuneate la bază, numai cu trei lobi (5) • .6 - fr·u nu: ~ - {nld : ~ - att\lun~ fr-ud : •• , 1 - umtnte
puţin adinci şi in partea superioară dinţaţi, verzi-lucitor pe faţă, la maturi- Crolotgus penJaggM W. el K. :
tate glabre pe dos. 1 - frun ti; h - fruc:le: 1 - t«Ciune tn fruct
Florile cu 2-3 stile, apar mat devreme decit la specia precedentă , prin mai . CrtJiotgus cocclnea l . :
Fructele mai mari de 8-15 mm, roşii, globuloase, con\ in 2-3 simburi. 1 - frun.x.l: i - fructe
Arealul. Originar din Europa ce.ntral ă şi sudică. La noi. este puţin răspîndit CrtJiotgUS trus·galli L :
1 - frunt.l : m - ra mur-i c.u splo
in regiunile"de colină şi cîmpie; este lipsit de importanţă forestieră.
C. oxyaautlluJ prezintă unele varietăţi horticole, foarte mult apreciate ca
plante decorative:
var. pltM l.oud ., cu llori duble albe.
var. pau/i Rthd .• cu llorl tnvoalte roşii.

CRATAEGUS PENTAGYNA W. el K.
Specie indigentl (fig. 221).
Mărimea. Arbust ce atinge înălţimi pină la 5 m .
Asemănător speciilor precedente, de care se deosebeşte prin:

~
Lujerii cenuşii-bruni sau verzi-bruni, pubescenţi, nelucitor i.
Frunzele pe fală de un verde mai inchis, pe dos păroase, cu fobii inferiori
obişnuit perpendiculari pe nervura mediană.
Florile cu 5 sti le şi antere roşii, cu callciul şi pedunculii lînos-tomentoşi .
Fructele elipsoidale, negre-purpurii (nu roşii), cu cinci sîmburi.
® e a d

A realul: Europa sud-vestică, Persia Caucaz. La noi, vegetează sporadic

la cimpie şi coline, in părţile sudice ale ţării.
Tntilnindu-se mai rar, are o importanţă culturală redusă.

CRATAEGUS COCCINEA L.
h
Specie exolică (fig. 221).
Mtlrimea. Arbust pină la 7 m.
Scoarţa cenuşie-deschis, cu crăpături in plăci.
Tulpinile viguroase.
Lujerii prevăzuţi cu spin i puternici de cea. 5 cm, uşor recurbaţi.
Frunzele pînă la 10 cm, lat-ovate, scurt-acuminate, tntructtva asemănătoare
cu cele de Sorbus torminalis, dar ceva mai mici, cu lobii scurti sub formă de
dinţi mari , seraţi, cu nervuri ce merg numai pînă tn virful lobilor, pe faţă
1 scabre, pe dos pubescente, cel puţ in pe nervuri; peţiolul de 3-4 cm, glandulos
şi roşcat -păros.
Florile de 1,5 cm, grupate in corimbe; apar prin mai.
Frucl~le roşii -aprins, ajung de mărimea unei cireşe- peste 1 cm - sint
dulci-acrişoare şi conţin patru sîmburi.
k
842 ANlllOSPI!I{MAB ROSACEAI! 843

Genul AMELANCHIER Med.

CRATAEGUS CRUS·GALLI L.
AMELANCHIER OVALIS Med.
Specie exotică (fig. 221).
Mărimea. Arbust ce poate atinge înălţimea pînă la 8 m. Specieindigenă (fig. 223).
Coroana largă, în formă de umbrelă, cu ramuri puţine. Mărimea ptnă la 2 m, cu ramuri indreptate in sus.
Ramurile prevăzute cu spini mari pihă la 8 cm, curbaţi la bază. Lujerit netezi, rOŞii-bruni, lucitori, la virf rar-păroşi, cu lenticele mari;
Frunzele de 2- 8 cm, oblong·obovat-cuneate, caracteristic nelobate, serate, adesea acoperiti cu o pieliţă fină exfoliabilă.
pieloase, lucitoare pe faţă; toamna, au culoare portocalie şi se .păstrează Mugurii conici şi evident ascuţiţi, alipiţi de lujer. ·
mult timp pe lujer. Frunzele alterne, de 2,5-5 cm, lat-ovate pînă la eliptice uneori mucronate,
Florile numeroase, de 1,5 cm, grupate in umbele multiflore; apar în mai- la bază uşor cordate, pe margini serat-crenate, pe dos, (anat-păroase, verde·
iunie. deschis; toamna se colorează în roşu-portocaliu.
Fructele rotunde, de 1,2 cm, castanii·purpurii, cu 1-2 simburi, rămîn
peste iarnă· pe lujeri. Fig. 222 - Mespilus germanica L.: Fig. 223 - Ame/andzier OfXJI/$ Med. :
a-- lujer: b - frunzl: c - floare: o - lujtr: b - ramW'I cu frun t e şi flori;
Arealul: Părţile nordice ale Americii de nord. d - fruct c- frun t e fi fructe; d - se<:Uune tn fruct
Cerinţele ecologice. Pretinde soiuri reavăne.
1mportanţa. Are aceleaşi utilizări ca şi specia precedentă.

Genul MESPILUS L.
MESPILUS GERMANICA L. - M'*mon
Specie exotică (fig. 222).
Mărimea pînă la 5 m.
Tulpina scurtă, strîmbă şi cu ramuri răsucite.
Scoarţa cenuşie-mat, cu crăpături puţin adinci.
Coroana globuloasă, cu frunziş des. _
Lujerii muchiaţi, bruni, pubescenti; brahiblaste spinoase.
Mugarii ovo-<:onici, bruni, cu numeroşi solzi părOŞi.
Frunzele alterne, de 6-12 cm, oblong-lanceolate, întregi sau mărunt şi
glandulos-serate, groase şi moale-pubescente mai ales pe dos. Frunzele şt
scoarţa sint astringente, conţinînd tanin.
Florile pe lip 5, cu sepale triunghiulare mai lungi decît petalele; stau
solilare la vîrful brahiblastelor.
Fructele false drupe piri forme, tari, de 2-3 cm, la virf cu sepalele lungi
persistente; conţin 5 simburi tari. Devin comestibile prin noiembrie-decem-
brie, după ce s-au veştejit.
Creşterea înceată.
Longevitatea pînă la 100 de ani.
Lemnul roşcat, cu pete medulare, dur, compact, rezistent la frecare. Se
poate intrebuinta pentru minere şi bastoane.
A realul: Sus-e;tul Europei şi Persia. La noi, este introdus prin cultură,
sau creşte sporadic subspontan in regiunea dealurilor.'
Cerinţele ecologice. Este rezistent la geruri şi chiar la secetă. Preferă soiuri
destul de fertile, formate pe substrat silicios; nu vegetează .bine pe soiurile
uscate, argiloase sau calcaroase.
Temperamentul rezistent la umbră.
1mportanţa. Poate interesa ca arbust ornamental, precum şi pentru fructele c •
sale.
•
 ANOIOSPER..AE ROSACEAE 345

• Fior!~ a_lbe, grupate tn raceme terminale multiflore, tomentoase; apar

on mao-oume. Genul RHODOTYPUS S. et Z.
Fructele globuloase, ~ici de ~ mm, negre-albăstrui, brumate, dulcege;
se ~ tn august; contm 4-10 simburi, care trebuie stratificaji inainte de RHODOTYPUS KERRIOIDES S. el Z.
semanare.
Se poate tnm~lli. şi prin butaşi de r)idăcină. Creşte repede în primii ani. Specie exoticii (fig. 225).
Are~lul: Regauntle muntoase ale Europei, Asia Mică şi Africa de Nord. Mărimea 2-3 m.
La ~·· este rar ~nlllmt la mari altitudini tn Munţii Apuseni, Ceahlău etc. Coroana deasă, lăţită.
Cenn(ele ecologu;$. Specie puţin pretenţioasă, rezistentă la ger şi secetă. Lujeri anuali verzi-cenuşii, cu muguri mici de I-2 mm.
are temperament oarecum de lumină. Se instalează de preferinţă pe soiuri Frunzele de ~ cm, opuse, caduce, ovat-acuminate, rotunjite la bază,
calde, formate pe calcare. marginea adinc dublu-serată cu dinţi mucronaţi, descresctnd treptat spre
Importanţa: Datorită florilor sale şi c<~loritului de toamnă al frunzişului, vtrf ca şi la l(erria japonica; sint glabre pe faţă şi păroase pe dos tn tinereţe;
se poate cuUava ca arbust ornamental pe locurile semiumbroase din regiunile peţiolul este scurt de 3-5 mm.
inalte plnă tn antesţepă. De asemenea, se poate folosi la garduri vii şi liziere. Florile albe, de 3-5 cm, soli tare, terminale, pe tip 4; dau in mai-iunie.
Serveşte ca portaltoo pentru obţinerea de meri şi peri pitici. Fructele drupe uscate, globuloase, negre-lucitor, cite patru (5) la un loc,
tnconjurate de se paie persistente; se coc prin august-septembrie. Seminţele
t rebuie stratificate inainte de semănare. Se mai înmulţeşte şi prin but aşi de vară.
S u b f a m. R O S O 1 O E A E F o c k e. Arealul. Originar din Japonia. La noi, este introdus ca arbust ornamental
(Herculane).
' <;upr_inde plante erbacee şi arbuşti, unii din ei căţărători şi spinoşi. Frunzele
o~o~nuat compuse. Tnveliş~l flora! şi staminele situate d~tantat fală de Flg. 224- K u:rl4 japonka (L.) DC.: Fig. 225 - R/wdJ>tgpU> lurrloilks S. et Z. :
postal; carpele una sau maa multe, libere, pe un receptacul bombat a lungit o - frunal 11 U~re lnvo• HJ : t - Uot~te: ct - frund; b - floue ; ~ - fructe
sau in formă de cupă. Fruct multiplu . · ' :· c .::.., rrud ·
Din această subfami lie, interesează genurile: l(erria DC., Rhadotypus S. el z.,
Rubus L., Dryas L. şi Rosa L.
,... GeR11I KEIHHA I)C. - ... ·-
Din acest gen face parte un singur arbust originar din Japonia.

!<ERRIA JAPONI~(L.) DC.

Specie exotlcii (fig. 224). ·
Mdrimea plnă la 2 m, tufos.
T u/pînile verzi, caracteristice.
Lujerii verzi, geniculaţi, striaţi, glabri.
Fruf121!/e alterne.' d_e 2-5 cm, ovat-oblongi, prelung-acuminate, pe margini
1
dublu sera te, cu dmto descresctnd treptat spt~ virf, verzi-deschis pe faţă, slab- 1
pubescente pe dos.
Florile complete, de 3-4 cm, cu 5 sau mai multe petale galbene-porto-
calii; tnfloreşte tot timpul verii. '
Fructele apocarpice, de regulă cu 5 athene negricioase.
Drajonează abundent şi ·se înmulţeşte bine şi prin butaşi.
Ar~lul: Japon!a. La n_ o i, este introdus prin culturi în parcuri.
Cermţele ecologu:e. Pretinde un sol permeabil, reavăn şi locuri puţin um-
brite; nu rezistă la gerurile excesive.
Importanta. Interesează ca arbust decorativ, cultivindu-se ca tufă izolată
sau. pentru formarea _lizierelor. De remarcat că tn horticultură, se foloseşte
mao mult: var. plenoflora Witte, cu flori invoalte.
o
" 1 1
-
-· ......-
~.-r: =- -- ~-
-==*'
- . ' \ •

1
 •

346 ANGIOSPERMAE ROSACEAE 347

Cerinţele ecologice. Este rezistent la secetă şi pujin preţenjios fală de sol, Importanţa. lnvadeazăparchetele
cu excepjia celor excesiv umede. Preferă stajiuni tnsorite. tăiate ras, tngreunind mult mai
Importanţa. Apreciat ca un frumos arbust de parcuri, pentru florile sale pujin decrt R. hirtus instalarea re-
albe, terminale, care durează mull timp, precum şi pentru fructele caracte- generării naturale şi executarea
ristice. Poate fi tnlrebuinjat la formarea de liziere, garduri vii, boschete, plantaţiilor. Este foarte apreciat
sau ca tufă izolata, chiar şi pe soiuri grele, compacte, din regiunea de pentru fructele sale comestibile,
cimp şi dealuri. care stnt mult cerute atit pe piaţa
internă ctt şi pe cea externă.

Genul R.UBUS L. RUBUS HIRTUS W. •1 K.-

j Mur de pldure, Rugi
Cuprinde extrem de multe specii de arbuşti şi subarbuşti, agălălori sau
.i
- Urîtori, de- regulă cu ghimpi sau . cu peri rigizi; sint răspîndiţi in
ambele emisfere.
Arbust indigen cu tulpini ttrt-
toare, ghimpoase (fig. 227).
1
1
Mugurii la bază păstrează restul uscat al pejiolului. Frunze allerne, simple Frunzele alterne, peţiolate, cu 3
i sau compuse, cu 3-7 foliole, uneori persistente. Flori hermafrodite, rar uni- (5) foliole inegal serate pe margini,
.1 sexuale, soli tare sau în raceme, albe sau roz, obişnuit cu cinci sepaleşi cinci
petale, stamine şi carpele numeroase, aşezate pe un receptacul comun. Fiecare
lobate la bază, cea mijlocie mai
mare, pe
faţă verzi-tntunecat cu
1 carpelă dă naştere la o drupă mică şi !mpreună formează un ffuct apocarp, peri rigizi, iar pe dos verzi-palid şi
1 multiplu, cărnos (pluridrupă) şi mai rar pluriachenă. Se inmuljesc foarte uşor moale păroase; pejiolul păros ca
prin seminje, drajoni, marcote şi diviziunea tufelor. şi listarii. Se menjin verzi şi peste
1;. Existenja tulpinilor este limitată la 2-3 ani. iarnă - hibernante.
1
Oesc In păduri rărite sau in parchete tăiate ras, îndeosebi pe soiuri fer- Florile albe, grupate in inllores-
tile, reavăne, cauzind dificultăţi regenerării speciilor forestiere. cen te rare; la exemp larele crescute
f Speciile genului Rubus sint foarte numeroase şi polimorfe; de asemenea, in lumină dau din iulie plnă In sep·
1 dau naştere la mulţi hibrizi. Determinarea lor se face anevoie. tem brie; cele crescute la umbră ră­
mtn sterile.
RUBUS IDAEUS L.- Zmeur Fructele negre.
Arealul: Europa. La noi, se tn-
Specie indigena (fig. 226). lilneştc frecvent tn pădurile de fag, IJ
Mdrimea ptnă la 1,5 m. brad şi molid din regiunea mon-
1nrădăcinarea superficială. tană, in staţiuni cu umiditate su-
Tulpini numeroase, cenuşii, erecle, flexibile, în partea
inferioară cu ghimpi ficientă.
scurji şi drepţi. Măduva largă, spongioasă, brună-gălbuie. Cerinţele teologice. Se găseşte tn . O
Mugurii mici, conici, bruni·lucios. optim pe soiurile brune de pădure Fig 226 - Rubus idaeus L.:
tipice, nisipo~lutoase, profunde şi a~ ramorl eu luJu. fnan.r.e ti flo•re: b - ftode
Frunzele pe tulpinile sterile stnt compuse din 3-7 foliole; pe ramurile
fertile, lrifoliate; foliole ovat-lanceolate, neregulat-dublu-dinţate, glabres- reavăn-jilave. Evităsoiurile uscate. .
cente pe faţă, albe-tomentoase pe dos; numai foliola terminală este peţiolată . Temperamentul mijlociu; suportă destul d,e bine umbrirea pădurii.
Florile mici, albe, tn raceme scurte ; dau in mai-iunie; sint melifere. Importanţa. Tn f~gete, este planta C<!racteristică pentru condijii bune de
Fructul (zmeură) - pluridrupă roşie, păroasă, lfhlce, aromată, se coace vegetatie; ctnd formează covor confinuu; împiedică regenerarea naturală a
in iulie-august. pădurii.
Drajonează, marcolează şi se poate butăşi.
Longevitatea tulpinilor, numai 2 ani, tura refăcindu·se din lăstari şi drajoni. RUBUS CAESIUS L. - Mur de cfmp
A realul: R.egiunile temperate şi reci; la noi, creşte in regiunea de
dealuri şi munji. Specie indigend (fig. 228).
Cerinţele teologice. Este rezistent la ger şi iubitor fală de lumină; cere soiuri Tulpini t·ll'ttoare, slab lignificate, bnnnate, cu ghimpi scurţi, subţiri, inoi
reavăne şi humoase. şi peri glanduloşi. · 1
1
'
"
JlOSACEAE 349
348 ANGIOSPUMAE

l
1
!

'
1
~

l
1
·1
1
''
1.
1

l1 Fig. 227 - Rubtu hiriUJ W. el K. :

a- frun te: b - lujer. flori tl fructe

Mugurii destul de mari, albicioşi. Fig. 228 - Rubus =sius L :

o - ramw--J. hOer. fn.1nze şi flori; b - fructe; c - dimtntl
Frunzele toate trifoliate, cu foliole subtiri, dintate sau lobate in parte,
pe ambele feţe verzi; stnt persistente.
Florile albe, puţine tn corimb, tnrloresc tot timpul verii. Genul DRYAS L.
Fructele pluridrupe negre, acoperite cu o brumă albăstruie, caracteristică.
Maturajia prin august·septembrie. Fructele dulci-acrişoare, comestibile. DRYAS OCTOPETALA L.- Arginlici
A realul: Eurasia. La noi, este răsptndit mult tn regiunea de cîmpie, prin Specie indigentl pitică (fig. 229).
• luminişuri şi păduri rărite dar mai ales pe terenuri arabile, ieşind în eviJo Tulpina culcată .
l dentă după secerişul cerealelor. · • Frunzele persistente, mici de 1-2,5 cm, alteme, eliptice, pe margini cre-
't Dintre speciile indigene de Rubus, se mai menţionează: R. tomenlosus nate, pe raţă verzi-intunecat, pe dos albe-tomentoase.
Borkh,, R. vestii Focke, R. thy=nlhus Focke, R. procuus P. J. Mult. , Florile albe, solitare, mari de 3-4 cm, obişnuit cu opt petale, de unde şi
R. serpell$ Whe. denumirea speciei.
!

J •

l !. • 1
1 1 .

"
350 ANGIOSPEI\MAE ROSACEAE 351

Fructele achene prevăzute cu sti le Importanţa. Tn horticultură,

pufoase.
A realul: Eurasia şi America de
Nord. La noi, se întîlneşte frecvent
in regiunea alpină. Prezintă impor-
' tanţă pentru istoricul vegetaţiei
postglaciare, fiind o specie relict.
.
Genul ROSA L.
este frecvent întrebuinţat ca port-
altoi. Fructele sînt mult pretuite
în farmacologie, conţinînd acid
ascorbic (vitamina C.). De ase-
menea se folosesc şi la prepara-
rea geleuri lor.
ROSA OUMETORUM Thuill. -
Măceş

Cuprinde peste 200 de specii de

arbuşti
din regiunile temperate şi Specie indigenă, întîlnită ca
subtropicale. Au tulpini adesea şi precedenta de la cîmpie pînă
b
ghimpoase, erecte, căţărătoare sau la munte, deosebindu-se prin fo-
tîrîtoare. Frunze alterne, impari- liolele păroase pe ambele feţe sau
penat·compuse, la bază cu stipele cel puţin pe dos; sepalele cad de
concrescute cu peţiolul ghimpos. timpuriu; fructul ovoid; roşu­
!ril Flori complete, terminale, solitare portocaliu.
fi sau in raceme umbeliforme, aşe­
...'1 zate 'pe ·ramurile scurte laterale; au ROSA GALLICA L.- Măceş de cîmp
obişnuit cite cinci sepale şi cinci pe-
'~
!· tale. Receptaculul în formă de cupă Specie indigenă (fig. 231).
i a adîncă sau de urnă, cu numeroase
Mărimea de cea. 1 m, cu tul-
'11i Fig. 229 - Dryas octopetala L. : carpele. La maturitate, receptaculul
a - tulpinA, frunu, floare; 11- fruCte devine cărnos şi închide numeroase pini drepte şi stoloni subterani.
0
achene mici, păroase, formind un Lujerii verzi sau roşii murdar, Fig. 230 _ Rosa canina L .
fruct multiplu - măceaşa. Se înmulţesc uşor prin butaşi, precum şi prin preyăzu\i cu ghimpi drepţi sau a - lu)er cu muguri şi spini · b - ram~~. cu spini;
altoire în ochi. Pe lîngă speciile sălbatice, s-au obţinut prin cultură nenu- arcui ţi, sub\ iri şi inegali, în a- ' - lrunxe .1 flori:' d -fructe
mărate varietăţi şi forme. mestec cu peri rigizi glanduloşi. ·
Frunzele, obişnuit cu 5 foliole, de 2-6 cm, eliptice, pieloase, pe margini obtuz
şi mărunt-serate; pe faţă verde-inchis, aspre; pe dos verde-palid, păroase şi
ROSA CANINA L. - Măceş, Răsură
cu nervaţiunea reticulată proeminentă.
Specie indigenă (fig. 230). Florile mar i, de 4-8 cm, purpurii, rar cîte două, stau erecte şi cu sepale_
Mărimea.Arbust ce atinge 3 m, cu tulpini hmgi, lucitoare, arcuite, aco- divizate, caduce; sînt plăcut mirositoare; înfloreşte în mai.
perite cu ghimpi puternici, comprima ţi, încovoiaţi, .neuniform împrăştiaţi. Fructele globuloase, roşii cărămizii,- glanduloase şi aspru-păroase.
Mugurii mici, .roşii. . A realul: Europa Centrală şi sudică, Asia vestică. La noi, este răspîndit
Frunzele obişnuit cu 7 foliole eliptice, de 2-4 cm lungime, neglanduloa~e, frecvent in regiunea de cimpie şi chiar in stepă, formind tufărişuri; se intii:
cu marginea simplu serată şi mai rar dublu-serată, glaucescente pe dos. neşte mai rar la dealuri. Prin cultură, s-au realizat numeroase varietăţi şi
Florile de 4-5 cm, roz-deschis, cite 1-3; sepale divizate, răsfrtnte, forme ornamentale. Din flori se prepară "apa de roze".
cad tîrziu.
Fructele roşii, el ipsoidale, de 1,5-2 cm lungime; sînt comestibile după
primele geruri. Germinează în anul al doi'lea. · ROSA PENDULINA L. (R. a/pina L. R. clnnamomea L.) -
Arealul: Europa, Africa nordică şi Asia vestică. La noi ; este răspîndit,din Măceş de munte
antestepă pînă la munte, crescînd la marginea pădurilor, în poieni, unde for-
mează tufărişuri. Specie indigenă (fig. 231).
Cerinţele ecclogice. Nu suportă umbrirea şi de aceea nu se instalează decit Mărimea de cea. 1 m cu tulpini lungi, subţiri ŞI pletoase, obişnuit fără
in păduri rărite. ghimpi. ..
..
 352 ANGIOSPERMAE ltOSACEAE 353

Areal: Europa şi Asia vestică. La noi, creşte sporadic din regiunile de ctmpie
pînă la munte, mai ales pe locuri pietroase, calcaroase; rezistă la uscăciune.
Prin cultură, s-au realizat numeroase forme şi varietăţi horticole pitice, cu
flori învoalte, albe, roşii sau galbene. Este indicat pentru consolidarea coastelor
degrada te .

S u b f a m. P R. U N 0 1 D E A E F o c k e.
.l
Cuprinde arbori şi" arbuşti adeseori spinoşi. Frunie simple, flori complete,
il
1!
solitare sau tn inflorescenţe, pe tip 5, stamine numeroase, carpele obişnuit
una, rar 2-5, libere, învelişul flora! situat la oarecare distanţă de ovar,
1, receptaculul concav nu concreşte cu ovarul; fructul drupă.
Se mai înmulţesc şi prin lăstari, drajoni şi artificial prin butaşi de vară
1 sau butaşi de rădăcină.
I Sint arbori fructiferi de mare importanţă tn pomicultură; din punct de vedere
forestier, interesează genurile: Prunus, AmygdaLus, Cerasu.s şi Padus.
Pentru florile lor frumoase şi datorită rezistenţei la ger şi secetă, un ele
Fig. 231 - Rosa gallica L. :
a - tujer cu $plnl; b - frunte: c: - floare: d - fruct
specii·stnt folosite la crearea spaţiilor verzi, ca exemplare izolate, tn plicuri,
Rosa pendulina L. : la borduri, garduri vii, sau la plantarea drumurilor.
1 , - folloll 4l marg'lne de foliol l (detaliu); 1 - fruct
1 ROStJ spinosisst'ma L.
'' c- lujer cu spini; h - lrun%1.: 1 - fruct Genul PR.UNUS L.
r Frunzele cu mai multe foliole (7-11) de 2-6 cm lungime, dublu sau triplu Cuprinde arbori mici şi arbuşti uneori spinoşi. Lujerii obişnuit prev ăzuti
i serate, cu dinţii ascuţiţi glanduloşi; peţiolul, rahisul şi nervura princrpală cu o pieliţă cenuşie exfoliabilă. Brahiblaste cu muguri îngrămădi ţi spre vîrf.
glanduloase. .. . Muguri alterni, adesea cite 3 unul lingă altul. Frunze simple, cu marginea
Florile soli tare, mari de cea. 5 cm, roz-purpurn sau vrolacee, cu sep~le serată sau crenată, stipelate. Flori complete, solitare, sau în fascicule ctte
nedivizate, persistente, mult mai lungi decît pela lele ; înfloreşte în mar-rume. 2-5 pe pedunculi scurţi; petale 5, albe sau roz, stamine 20; ovar mon ocar·
Fructele sî nt elipsoidale de cea. 2,5 cm, cu num~roase glande şr sete.. pelar, cu un stil şi 2 ovule. Fructul drupă, obişnuit glabru, conţine un si ngur
A realul cuprinde regiunile muntoase ale Europ.er .• L~ nor, creşte mar al~ sîmbure prelung-ovoid şi turtit lateral.
în regiunile montane, pe locuri stîncoase, ·pe lînga prraresau la margmea pa-
durilor. . .. . PRUNUS SPINOSA L. - Porumbar
Este cultivat în grupe ca arbust orname~tal, pentr':' florile h~puru şr
frunzişul bogat; suportă ceva umbnre. Conţme cea mar mare cantitate de Specie indigenă (fig. 232).
vita mina C (9%) faţă de R. canina şi R. gallica (1 %). Mărimea pînă la 3 m, rămînînd ca arbust spinos. sub formă de tufă deasă.
1nrădăcir:zarea profundă, cu numeroase ramificaţii laterale.
SlXXlrţa închis-cenuşie, puţin crăpată.
ROSA SPINOSISSIMA L. (R. pimplntllilolia L.)
Lujerii cenuşii, pubescenţi, cei laterali terminaţi tntr-un spin; brah ib1aste
Specie indigenă (fig. 231). numeroase, cu mai mulţi muguri aglomeraţi spre vîrf.
Mărimea de cea. 1 m · arbust scund foarte ramificat, tufos. Mugurii mici de 1- 1,5 mm, de obicei ctte trei unul Jtngă altul, cel mijlociu
Lujerii subţiri, cu nun{eroşi ghimpi inegali subulaţi şi cu peri rigizi glan- foliaceu, sferic şi mai mic decit cei laterali (floriferi), care sînt ovoizi.
duloşi. · . Frunzele eliptice sau alungi! obovate, de 2--4 cm, la bază cuneate, crenat-
Frunzele imparipenat compuse, cu şapte fohole (5-11), aproape rotunde, serate, de regulă pe dos pubescente.
mici de 1-2 cm, dublu sera te şi glanduloase, cu stip:Ie.scur.te. . Florile solitare, pedicelate, albe, mici de 1- 1,5 cm, apar înaintea înfrun-
Florile de cea. 6 cm, obişnuit solitare, albe, la baza galbur, cu sepale nedr· ziri i.
vizate. ·••·· Fructele globuloase, erecte, de 1-1,5 cm, negre-albăstrui-brumate; au un
Fructele negre-purpurii. gust astringent.

23-188
 •
ROSACEAE 355
ANG~OSPE!t'\AE
354

.. "
Drajoneozii puternic.
Creşterea tnceată.
Lemnulfoarte dur şi dens,
cu vine brune-roşietice; se
poate tntrebuinla pentru
piese mici. Scoarţa conţine
tanin .
Arffilul. Creşte ln toată
Europa şi Asia vestică ; la
noi, este oomun tn regiunea
de cîmpie şi coline.
Cerinţele ecologice. Este o
specie xerofită, rezistentă la
ger şi puţin pretenţioasă
fală de sol. Poate vegeta
pe soiuri oompacte, lutoase
sau luto·argiloase, precum
şi pe locurile pietroasc,
puternic insorite. Datorită
puterii de drajonare, inva·
dează luminişurile şi tere-
nurile părăsite, necultivatc,
e formînd desişuri spinoase
greu de pătruns. Suporttnd
b puţin umbrirea, se tntllne·
a·
Fig. 232 _ Prunus spi= L. : şte rar in subarboretul pă·
a - lujer: b - mur,1rl ti cicatrice: c- br• hlblut terminat duri lor rărite .
tn spin; d - br~ihlbiiSI cu flori: ~-frunze şi fruct Importanta. Ca arbust
spinos, contribuie la apă·
..
rarea pădurii de animale; fiind o specie rustică, poate fi întrebuinţată la
·'
fixarea terenurilor degtadate.
Tn trecut era oonsiderat ca un pionier in regiunea de antestepă, ameliorind
şi pregătind terenul pentru instalarea pădurii. Se va evita cultura porum·
barului tn apropierea livezilor de pomi fructileri, fiind gazdă intermediară
pentru unele insecte. Se foloseşte ca portaltoi pentru pruni, caişi şi piersici.
PRUNUS CERASIFERA Ehrh. (P. MyrobalaiUl Lois., P. diiJOricala Ldb.) -
Corcoduş
Specie subspontanli (fig. 233).
Mărimea pînă la 8 m înălţime.
lnrifdilcinarro profundă, cu multe ramificaţii laterale.
Tulpina neregulată, scundă.
Scoarţa de un cenuşiu-lucitor, se menţine mult timp netedă; se exfoliază
ine.lar. Jl
Coroana bogată.
r Lujerii subţiri, rolunzi, verzi, uneori puţin roşea li; cei laterali , terminaţi
tn spi n. •
' •
,.i•
"1'
Mugurii bruni, conici, mici de 4-5 mm,
sol ilari sau cite 2-3. .
Frunzele de 2-7 cm lungime, eliptic-ova·
te, acute, la bază brusc tngustate, neregulat·
serate, slab pubescente, pe dos numai pe
nervura mediană .
Florile albe, solitare sau cite două, pe·
dicelate, nepăroase, de cea. 2 cm; înfloreşte
prin aprilie-mai:
Fructele globuloase, de 2-3 cm lungime,
galbene, roşii · sau roşii ·brune, comestibile,
se coc prin iulie . .Fructifică des, de la virsta
de 7-8 ani.
Liistlireşte puternic din regiunea ooletului.
· Creşterea activ.ă. ·
Lemnul roz, cu vine roşcate, structură
fină, se lustruieşte frumos.
Arealul: Europa sud'estică, Asia vestică
şi Caucaz. La .noi, vegetează frecvent in re·
giunea de coline şi cimpie, mai a les în Mun·
tenia, Oltenia şi Banat.
Cerinţele ecologice. Este o specie puţin
pretenţioasă; rezistă foarte bine la secetă şi
ger . Poate creşte chiar şi pe soiuri uscate,
pietroase, realizînd creşteri viguroase la în·
ceput.
Temperamentul de lumină.
Importanţa. Introdus ca specie de ames· a. c
tec în lucrările . de ameliorare a terenuri·
·1 d Fig. 233 - Prunus cerasifera Ebrh.:
1or d egra a te d '~'!. regium e uscate, a at • - luJtt: b - frunze: < - flori:
d
bune rezultate, allt ca procent de prmdere d - t••••
(90%), cii şi prin creşterile sale active.
Este un preţios portaltoi pentru cea mai mare parte a varietătilor de cor·
coduşi şi pruni. Poate fi . întrebuinţat şi la crearea perdelelor de protecţje şi
a spa ţiilor verzi de antestepă. Fructele servesc uneori la pregătirea băuturilor
şi a marmeladei.•
var. pissardii (Carr). C. K. Schnejd. O>rooduş roşu. Se recunoaşte uşor după lujerii In·
t uncca t·purpurif şi frunzc.lc roşJI.vincjli: flori roz numeroase şi fructe roşii. Se tntllneşte
frecvent tn cultură ca arbore ornamental.
Genul CERASUS Adans.
· Cuprinde arbQri S<JU arbuşti cu mt,~guri ;l)lţrnj, solitari sau Tngrămăd.î%i
spre vîrful lujerului. Flori .a lbe sau roz în fascicule sau clle 1-2, de regulă
pe pedunculi lungi; obişnuit prezintă şi un i.nvolucru baza!. Fructul, drupă
zemoasă, cu simbure globulos. · .· . . •
/
 356 ANOIOSPE~/o\AE

CERASUS FRUIJCOSA (Pali.) Woron. (Prunu.s frulicosa Fig. 235- Cerasus avium (l.) Moench.:
a - ramuri, lujer lung şi brahlblaste: b - flori; c- ramuri eu frunze- şi fructe;
Pali.) P. chantaecerasus Jacq.) -Cireş pitic de Bărăgan d - s1mburt

Arbust indigen (fig. 234).

Mărimea pînă Ia 1 m.
Tulpini uneori tiriloare.
Lujerii bruni·r~ţi, glabri, cu o pieliţă cenuşie.
Mugurii mici şi îndepărtaţi de lujer .
.r Frunzele de 3-5 cm lungime, eliptic·obovate,
1: obt uze Ia vîrf şi inguslate Ia bază, pe margini
1 crenat-serate; sînt caracteristic verzi -întunecat,
., lucitoare, glabre, coriace; peţiol de 5-12 mm,
prezintă glande in apropiere de baza limbului.
Florile albe, mici de 1,5 cm, cite 2--4 în fasci-
cul; înfloreşte în aprilie-mai.
Fructele globuloase, de 1 cm. pe un peduncul
de cea. 2 cm, roşii-inchis, cu gust acrişor.
Drajonează abundent.
/) A realul: Europa Centrală şi cea estică, pînă
.,• a
Fig. 234 - Cerasus frulicosa în Siberia .
.,' (Pali.) Woron.: La noi, creşte sporadic in regiunile uscate, prin
d - lnjtr; b - rrun:te fi fructe pădurile rărite din Dobrogea, din cimpia Munteniei
'i· şi a Transilvaniei, sau în regiunea dealurilor, pe
coastele tnsorite cu substrat calcaros (Dealul Lempeş-Braşov) unde se în-
tîlneşte împreună cu Amygdalus nana.
Temperamentul de lumină .
1mportanţa. Interesează ca specie Cie primă împăduri re, in antestepă şi pe
.,
locuri uscate din zona forestieră .
,,
1
CERASUS AVIUM (l.) Moench. (Prunus avium l.)- Cireş pădureţ
•1
1 Specie indigenă (fig. 235).
Mărimea pînă la 25 m înălţime şi diametru! de 0,8 m.
1nrădăcinarea pivotant-trasantă, cu ramificaţii lungi, puternic infipte în sol.
Tulpina dreaptă, poate fi urmărită pînă spre virf.
Scoarţa netedă, cenuşie-violacee, lucitoare, se exfoliază în fîşii circulare;
formează ritidom negricios numai la baza exemplarelor bătrîne.
Coroana piramidal-ovoidă, cu ramuri subţiri, divergente.
Lujerii vigurOŞi, zvelţi, netezi, puţin muchiaţi, cu numeroase lenticele
eliptice, sint glabri -lucitori, cenuşii sau roşcaţi, acoperiţi cu 0 pieliţă ce se
exfoliază. Brahiblastele des inelate, termi.nate cu unul sau mai mulţi muguri.
' Mugurii ovoid-conici, îngrămădi ţi obişnuit spre virful lujerului; solzi
1 numeroşi, bruni, cu marginea adesea cenuşie.
'
~~
••
Frunzele mari de 8-15 cm, oblong-ovate sau oblong-obovate, acuminate,
marginea adinc-dublu-neregulat-serată, la bază îngustate sau puţin-rotun­
jite; pe faţă glabre sau aspre, pe dos dispers-pubescente; peţiolul rOŞcat lung
ptnă la 5 cm, cu 1-2 glande rOŞii la baza limbului. a
o d
li., Florile albe, de cea. 3 cm, pe pedunculi lungi de 3-5 cm, cite ~ tn fas-
• cicule. La bază se păstrează solzii mugurelui. Infloreşte prin aprilie-mai.
'1

l,,i
.1 •
./
 ''1'
,f

1
; 3S8 ANGIOSPERMAE ROSACEAE 359
1

,
'•
Fructul drupă globuloasă (cireaşă) de cea. 1 cm, roşu-întunecat p!nă la
negricios, cu gust dulce-amărui. Maturatia prin iulie. Fructifică de timpuriu,
Mugurii mici, globuloşi, bruni, cite 3 alăturali.
Frunzele de 3--7 cm, lanceolat-obovate, cuneate la bază, mărunt-ascuţit­
de la 8--10 ani, anual şi abundent. serat e, glabre, aproape sesile.
Germina{ia. Se tnmulteşte uşor. prin sîmburii răsptndi ti de păsări; semăna ti Florile roz-inchis, cîte 1-3. lnfloreşte abundent tnainte de infruniire, prin
toamna de timpuriu, semintele răsar primăvara . t apri 1ie.
1 Lăstăreşte destul de bine, dar drajonează numai exceptional. Fructul (drupă) ovoid-turlit, galben-cenuşiu-tomentos , sesil, asemănător
Creşterea activă tn tinerete, atinge uneori 4~ cm în primul an; la fiJ-.70 cu migdala, însă ceva mai mic (2 cm). Deşi înfloreşte anual şi abundent, pro-
de ani, poate realiza tnăllimea de 20 m şi diametru! de 50-ro cm; la virste duce fructe pujine; se Intinde in schimb foarte viguros prin drajonare.
;
~ tnaintate, este î~ depăşit de fag. A realul : Stepele Eurasiei. La noi, se întflneşte sporadic in stepa dobrogeană,
Longevitatea trece rar peste 100 de ani. Bărăgan şi cîmpia Transilvaniei, formind tufărişuri împreună cu Prunus
1 Lemnul cu alburn alb şi duramen roşiatic-ii]Chis, puţin pătat, lucitor, spinosa sau cu Cerasus frulicosa .
·~ aţos, se lustruieşte frumos, este puţin rezistent la alternanţe de uscăciune şi Cerinţele ecologice. Specie xerofită, adaptată la variaţiile şi asprimea el imei
!1 umiditate. ;Se foloseşte pentru mobile; ramurile drepte, tinere, prin des-
picare dau material pentru cercuri: ln trecut se întrebuinţa pentru buciume
din stepă ; acumulează umiditate In sol şi creează conditii de adăpost favorabile
instalării altor specii. · .
J ' şi ţevi de tun. De remarcat că in regiunile a ride de stepă, migdalul pitic trece de la înmul-
A realul : Asia, Europa sud-vest ică şi Africa de nord. La noi, se tnttlneşte ţirea sexuală la înmulţirea vegetativă prin drajoni, aşa cum se întîmplă de
diseminat îndeosebi In pădurile din regiunile de dealuri şi mai rar la.cîmpie. altfel şi cu Prunus spinosa şi Cerasus frulicosa.
Cerinţele ecologice. Specie iubitoare de căldură şi umiditate atmo5ferică;
rezistă bine la ger. Este pretenţioasă faţă de sol. Preferă soiurile fertile, pro- Fig. 236 - Amygda/us """" L. : Fig. 237 - Amygdalus
o - luJ~r; b - (r-und : c - flori : d - frud lriloba (Lindl.) Ricker
funde şi reavăne pînă la jilave, de natură calcaroasă; creşte frecvent pe soiuri f. pltNJ Dipp.; lujer
aluvionare, brune-roşcate de pădure şi brune de pădure. Vegetează rar pe soiuri cu frunze fÎ flori
uscate şi evită excesul de umiditate şi sărăturile. li convin expoziţiile Tnsorite.
j Temperamentul de lumină, suportînd greu umbrirea.

i
i
.!
~
Importanţa. Este o specie a cărei cultură trebuie extinsă in viitor, atit pentru
lemnul său valoros, el! şi pentru fructele sale comestibile. Poate să fie folo-
sit ă ca portaltoi şi ca arbore- decorativ.
•
;J var. iuliana L. Este mult extins tn
moale, roşie.
pomicultură, pentru fru~tele sale cu carnea

H.,
;
- 1
var. dur~iiiiJ L. Are fructele de culoare mai deschisA $1 carne fa re; apreciat ca arbore
fructifer.

.' •
Genul AMYGDALUS L.
.1
• 'j

• Cuprinde arbori sau arbuşti. Lujerii lungi erecţi, brabiblastele adesea se

transformă in spini. Mugurii alterni, frecvent cite 3 unul lîngă altul. Frunze
-~
1 simple, pe petiol scurt, obişnuit în fascicule. Flori cite 1- 3, ·sesile sau scurt-
j pedunculate, cu petale unguiculate, albe sau roz; fructul drupă tomentoasă,
dehiscentă în două valve; stmbureie turtit-elipsoidal, cu pereţi groşi, contine
1
j o sămînţă cu gust amar. .
•
~ AMYGDALUS NANA L. (Prunus
Migdal pitic
111J111J Stokes, P. lt~lla Batscb)-

~ Arbust indigen (fig. 236).

Mărimea pînă la 1,5 m, uneori răminc pitic; formează o-tufă des ramificată. •

t' lnrădăcinarea profundă, cu numeroase rădăcini laterale mult întinse in lături.

Lujerii verzi sau bruni -verzui, glabri, lucioşi, cu numeroase lent icele şi c
a
i pernitele cicatricelor foarte proeminente.

l- .1
 ,,
H ROSACEAE 961
1 360 ANOIOSPE!lMAE

tJ •

! l AMYGDALUS TRILOBA (Llndl.) Rlckor (Prllllus trl/cbd Lindl).

l Specie exotică(fig. 237).
1 Mărimea ptnă la 4 m tnălţime.
1 Scoarţa brună-tnchis. ,
Lujerii tineri bruni-tntunecat, slab pubescenli sau glabri, mai tîrziu devin
cenuşii.
: ·J Mugurii mici, cu stipele lungi persistente.
•

t1 Frunzele eliptice ptnă la obovate, de 3-6 cm, cu vîrful uneori trilobat, pe

margine adinc dublu serate, pe dos pubescente.
Florile roz,. de 2-3 cm, ctte 1-2, adeseori tnvoalte.
Fructele galbene sau roşietice, globuloase, de 1-1,5 cm, păroase. Stmbu·
.f rele se desprinde de partea cărnoasă .
A realul. Originar din China; la noi, este cultivat în parcuri şi grădini, iar
In sudul Europei apare sălbălicit.
1. plena Dipp. Caractorlzat prin florile bltute, mal mari, de 3,5 cm. La noi, este mult
Introdus fn tuldint miel, ca arbust foarte decorativ. Pretinde soiuri lortile, reavlne. Tempera-
ment de lumln3. Necesltl apArare fmpotrlva vfnturilor reci şi uscate de iarnă. o
Fig. 238- Podus= m;aJraf!b JL.) Borkh. :
0 - ,r
lujtr cu muguri: b,c- detaJia 'de "fiîugU(i deatrlce; d - ramuri cu
ti fructe; e - plantull
frunzl

Genul ~ Moench
Cuprinde arbori de mărimea a Il-a şi a III-a. Frunze alterne. Florile în race- Florile mici, de cea. 12 mm, al~. mir~itoare, c~te 6-10 tn r:'ceme erecte
me, apar pe lujerii anuali ; petale albe, stamine 15-20. Fructul drupă ovoidă, de cea. 4 cm lungime; infloresc pnn apnhe, o data cu înfrunz1rea. .
neagră, conţine un stmbure ovoid. Fructele negre, globul935e, mici de cea. 6 mm, foarte amare, stnt totuş1
' comestibile. Fructifică des şi abundent.
PADUS MAHALEB (t:.) Borkh. (Prunus mahakb L. CerOSU$ malrakb (L.) Miii.) - LăsliJreşle şi drajonează slab.
Vişin lui'Ct$C
Creşterea activă in primii 3-4 ani, realiztnd înălţimi ptnă la 2 m; slăbeşte
Specie indigenă (fig. 238). tnsă de timpuriu. .
Mărimea ptnă la 10-12 m lnăllime şi 0,40 m grosime; uneori rămîne numai Lemnul uscat are miros plăcut şi persistent; duram~ul roz-desch1s; este
ca arbust. omogen, cu fibre fine, tnsă nu attt de drepte. Se _lust!:ll~eşte. frumos .~ folo·
seşte pentru fabricat tabachere, ţigarete, casete; dm radacm1 se fac p1pe. Nu
1 Tnrădăcinarea cu ramificatii mai bogate şi mai profunde decît la cireş.
Tulpina scurtă. este apreciat ca lemn de foc.
A realul: Asia vestică, Europa Centrală şi c~ sudică (fi~. 239). In ţara noa·
Scoarţa netedă; brună<enuşie, lucitoare, inelată; la exemplarele bătrîne, stră, apare sporadic in pădurile rărite din reg1~~~_le de cohne pe coastele tnso-
devine negricioasă şi brăzdată tn lung. rite din Dobrogea, Banat şi mai rar în restul ţăm. • . .
Coroana rară, larg-rotunjită, cu ramuri divergente. Cerinfele ecologi.ce. Este o sp~ie rezist~tă. la seceta ŞI ger; neces1tă multă
Lujerii subţiri, cilindrici , măslinii, cu o pieliţă cenuşie-gălbuie, numai la căldură estivală. Se arată pu\m pretenţ1~sa faţă . de sol , pu}tnd creşte atit
vîrf pubescenli; prin zdrelire lasă un miros aroma!. pe soiuri pietroase, t>?gate in calcar, cit ŞI pe sol~nle de !~nea.
. -., Mugurii ova<onici, bruni·gălbui cu vtrful pubescent, stau depărtaţi de lu· Temperamentul de lumină; puielii nu suporta acop«:n~ul. matern sau al
jeri. altor specii, de aceea se cultivă izolat sau ca arbore de hz1era.
Frunzele mici de 3-6 cm, rotund-ovate, scurt-acuminate, pe margini fin· -Importanţa. Se poate folosi pentru împădurirea ~erenuri_lor surpătoare, sit~·
serate, verzi -lucitor pe faţă, iar pe dos verzi-palid, cu peri in lungul nervurii coase, din regiunile secetoase; de asemenea, se mtrebumţează ca portalt~ •
principale; peţiol de 1-2 cm, uneori cu glande la baza frunzelor.

\
 ..
\
ROSACEAE 363
362 ANGIOSPEIUME
Mugurii mari de &-10 mm, fusiformi, bruni, lucioşi; cel terminal evi-
dent mai mare decit cei axilari.
Frunzele eliptice, de &-12 cm, brusc acuminate, la bază rot\)njite, mai
mărunf>fierestruite pe margini decit la cireş, sint groase, uşor zbtrcite din cauza
nerva\iunii proeminente, pe dos verzi-palid, cu smocuri de peri la silbsuoara
nervurilor sau glabre, la bază cu două glande roşii mari. Caracteristice sint
nervuri le laterale care nu merg ptnă la margine, ci se- arcuiesc In sus. unindu-se
1
cu cele ·de ileasupra.
·~ Fig. 2AO- Padus ·,Q#niiJŞQ (Lam.) C. K. Sc:hnoid. :
:T o - ramuri c:a lu)er 1un1 fi bralllblaste: b - raeem ttout: c - dl•tr•ml florall:
1 - K pale. t - petate: 4 - ramuri cu frunu $1 lructe: t - s:tmbur• : 1 - planlulf

i
. .'

_,
'

1
Fig. 239 - Arta/: .
l
t
- - - Padus ra.cemMa (Lam .) C. K. Schneld.
- . - .- . P . m.aholtb tL.) Borkh .
· · · · · . P. ltrurt#riJSMJ tl.) MIII .
' - - - - Cu4Su$ dOium CL.J Mot'nch

ln_frunzind ~e timpuriu, este introdus la marginea culturilor forestiere t

:il~~~~! 1~~=sen~es:rădimtpotriva vi!l~urilor ~e primăvară. Datori/:"n~~
ŞI a un en e, poate h mtrebumţat şi ca specie decorativă .
_( .
';,~?.~$ RACEMOSA (Lam.) C. K. S<:hneid. (Prunus padus L.) - ..
Sp~c~e indi~e!'ă (fig.240).
Ma~mrea pma la 12 m tnăljime.
1nrădfJciiUUea trasantă cu multe ramificaţii.
Tulpma dreaptă. ·
nu~o::1: :r~~~ăin~~~~şi:.· cu rare pete albicioase; se transformă in ritidom
z'/z f
l Coroana deasă, umbroasă. e
j)f~~~(~~~':l'!:c~f:~ -~~~C::~~enji sau glabri, cu lentirelegălbui, mari; a b
J

•
 364
~------~~~---------
ANGIOSPE~E
Florile albE, de cea. 1,5 cm, grupate In ciorchini pendenţi rar erecţi 1
de I(}-15 CIJ!. _fin păroşi; sînt plă~ut mirositoare: înfloreşte 'abundent t~ ~~~~
F:ductele m• c1, de 6---8 mm, negricioase, amărui, necomestibile cu slmbur~
ovo1 , zgrun1uros, se coc prin iulie. ' Florile .albe, mici pină la 1 cm, in ciorchine cilindrice pendente, lungi
Lăstăreşte şi mai ales drajonează viguros.
Creşterea activă.
Longevitatea pină la 70----80 de ani.
. Lfemn!'-1 cu miros_ ~epl~cut, are calităţi ~semănătoare celui de cireş · poate
f• o1os1t in timp Iane ş• strungărie. ' ·
A realul : aproape in toată Europa plnă in nord precum ş ·1 •1 s·b ·
. - t nd't
La noi •.este rasp 1 spora d'•c •m reg•unea
.' de dealuri• şi în partea ninferioară
• ena.
! a munţ•lor, ma• ales in Moldova şi destul de rar în restul ţării.
Cerinţele ecologice. Creşte pe soiuri fertile
bogate in carbonaţi, cu suficientă umiditate
! preferînd marginea apelor.
1
Temperamentul .• Este rezistent Ia umbră.
•, !mportanţ~. Avmd _temperament de · um-
bra, ..Poate f1 lntrebumţat alături de alte
l ~pec1! de. amestec pentru protejarea solului
m padunle ~': luncă şi din regiunea coli·
nelor: Datonta flonlor şi fructelor sale de-
corative, este apreciat şi ca arbore ornamen-
tal , crescu_t_ sub coroana rară şi luminoa~ă a
altor specu de tahe mai inaltă.
In horticultură se întrebuinţează unele
varietăţi şi forme:
var. ·aurea Zbl., cu frunze galbene sau galbene
pătate. • dimensiuni arbustive sau a format Fig. 242 - Padus lauroceriJ$U$ (L.J
f. p/etW. C.K. Schneid, cu flori lnvoalte.
PA_DUS SEIWTINA (Ehrh.J Agardh. (Prunus ..,.
rolrtW. Ehrh.) - Mălln american
Specie exotic~ (fig. 241).
Mărtmea pina la 20 m; în condiţii nefavo-
rabile, rămîne sub formă de tufă.
. Scoarţa se transformă de timpuriu tn ri-
hdom solzos, brun~enuşiu.
Coroana alungit-ingustă, cu ramuri scurte,
aptop1_ate de trunchi.
Lujerii roşii-bruni,
glabri, lucitori cu nu-
meroase lenticele proeminente şi o' pieliţă
cenu~ie exfoliabilă; prin rupere, lasă miros
neplacut.
Mugurii bruni-roşcaţi, ovoid-alungiţi şi
. depărtaţi de lujer.
Fig. 241-Padus serolitW.(Ehrh.)
Fru~le oblong-lanceolate, de 5--12 cm;
Agardb. :
a - lujcr; b -ln flor~enCI; c - frun·
la _baza .c.un~te, ~u margini !in-serate, pe
ze şi fructe faţa verZJ·mch•s-luc•tor, pe dos verzi-deschis
1 ROSACEAE 365
· \
şi rugluii, păroase de-a lungul nervurii mediane, devin coriace; prezintă
glande J;ţ>şii la bază. . .
de 5--12 cm; tnfloreşte prin ma\-iunie.
Fructele, c;lrupe globuloase de S-10 mm, brune-negrlcioase la maturitate.·
Partea inferioară a drupei poartă urmele caliciului persistent, deosebindu-se
astfel de Padus racemosa. Fructul comestibil, dulce-amărui; sîmburele neted,
ascuţit. Se coace prin august-septembrie, cind se şi seamănă.
Periodicitatea anuală; fructifica{ia abundentă .
Lăstăreşte şi drajonează puternic.
Creşterea rapidă; uneori la început ia formă de tufă, din care ulterior se
detaşează o singură tulpină.
' Lemnul cu duramen roşcat, dens, greu, bun de lucru pentru mobile, unelte,
instrumente, casete etc.
A realul: estul Americii de Nord . A fost introdus In Europa ca arbore de
parc şi in culturi forestiere.
Cerinţele ecologice. gezistă la sece!~ şi destul de bine la geruri; ramurile
uneori sînt rupte de zăpadă. Preferă soiuri uşoare, nisipo-lutoase, nisipoase,
bogate, fresce şi profunde. Poate creşte tnsă şi p~ soiuri sărace, uscate şi
chiar pe terenurile degradate; nu suportă excesul de umiditate in sol.
Temperamentul destul de reiistent la umbră.
Importanţa. La noi, a fost ·1ncercat în puţine locuri pe terenuri degra-
date ; pe soiuri crude a rămas de
trunchiuri strîmbE (Sabed, Bazoş, Miii.; frunze şi fructe (ameliorat)
Scărişoara-Oradea). A dat rezultate
bune tn încercările' de pe nisipurile
şi soiurile aluvionare din raiomil
Carei (Foeni), unde a fost introdus
în scopul creării subarboretului tn
plantaţiile de salcîm. I nteresează
şi ca arbore de parc, în zona fores-
tieră de ctmp_ie şi deal.
PADUS LAUROCERASUS (L.) Miii.
Laurocerasus officlnalis Roem.,
Prunus l<Jurocerasus L.)
Specie exotică(fig. 242).
Mărimea . pînă la 2 m rareori de·
păşeşte 5 m. -
Lujerii verzi, glabri sau pubE-
ruli.
.~.-
. .'
 •
ji
.:

ROSACEAE 367
366 ANGIOSPB~MAE

Frunzele caracteristic persistente, groase, coriace, de S--15 cm, . Fru le mari de 12- 25 cm, palrnat-lobate, foarte variabile, cu ~3) ~ lo~i
cu marginea întreagă sau fin serată, pe faţă triungh lari, întregi sau rar dinţaţ i, sinurile pătrunzînd cam 11~ dm JU~a:
lalea la lobii sînt ceva mai lungi decît laţi; baza frunze•- trunch1ata
verzi-palid. . .
'·
.
Florile albe, axilare, de 0,8 cm, în ciorchini erecţi, lungi de .8--10 cm; ~-
Fig. 243 - PlalanU$ X acerifolia Willd:
apar în 'luna mai; sînt otrăvitoare . · • o - lujer: b - frund; ţ - fruct compus, sferic : d - frucl •
1
. Fructele ovoid-ascuţite, negricioase-alb~strui, de .cea. 1 cm. Se' înmulţeşte '· Platanus OTitnlu.lis L.
i - frun~e ti fruct oompt6: f - fruc::t
şi j,rin bulaşi verzi sau marcote. . :· . Pltltanus occidentalis L.
1,_ realul: sud-estul Europei şi Asia Mică. g - frunza; h - (ruct
Cerinţele ecvlogice. Este sensibil la geruri, pretinde 'staţiuni mai calde,·
adăposti te, sol afîna!, reavăn. ~ezistă bine la condiţiile atmosferice din cen·
trele industriale şi se poate menţine chiar şi pe soiuri grele şi uscate.
Temperamentul de semiumbră. ' • j ~-
1mporlânţa ...Esle apreciat în regiunea de cîmpie ca un valoros arbust or-
namental de grădin i sau ca plantă de seră, pentru culoarea verde-intens a ,
frunzelor în timpul iernii şi forma erectă a inflorescenţelor. Suportă ~~e~_.. ...

Fam. PLATANACEAE Lindl.

Fam. PlalaiUlCeae este reprezentată printr-un singur gen: · Platanus.
;
Gen'ul · PLATANUS L.
Conţine şapte specii de arbori , răspîndiţi tn regiunile submediteraneene
şi temperate din Europa, ·Asia Mică şi America de Nord. Au scoarta cenuşie,
ce se .exfol iază în plăci mari, lăsînd pete netede de culoare deschisă, albă­
cenuşie. FrunzeJe•sînt alterne, palmal·lobate; peţiolul lung, cu teaca puter·
nic umflată ·şi goală, acoperă mugurele, care iese.la iveală numai după căderea
frunzei. Florile -'unisexuat-monoice, foarte mici, grupate în inflorescenţe
1 mari, globuloase, pendente. Fructul compus, pluriachenă sferică ;_ achenele
alungjl·o)>Ovoide şi poartă smocuri de peri la bază.

PLATANUS X ACERIFOLIA Willd. - Platan

E~te . unhibrid între P. orienla/is şi P:·'fJCCidentalis (fig. 243).

Mărimea l, putînd ajunge uneori pînă la 30 m înăljime şi peste 1 m grosime.
1nrădăcinarea puternică, cu lungi ramificaţii laterale.
Tulpina scurtă, · groasă, destul de dreaptă. .
Scoarţa caracteristică, se exfoliază în plăci ma'ri. La unele exemplare
b~trîne,_ se obse.rvă şi rilido!ll c~nuşiu, mărunt crăpat, dar numai":f>A:~?U~! Ie
parţ1 dm lungm1ea trunch•ulu1. · . .... · ..
Coroana cu ramuri groase şi întinse, este foarte larg dezvoltată; la arborii
izolaţi prin parcuri, atinge dimensiuni impresionante. ·:.
Lujerii bruni-verzui, geniculaţi, glabri, cu un inel slipelar îa .dreptul fie·
' cărui nod. · ·· •
Mugurii alterni, de 6-10 mm, conici, cenuşii îndepărtaţi .de ax.• cu un
·: singur solz; stau ascunşi în teaca frunzei. Cicatricea îngustă. ca un guleraş
· ...v ia baza lujerului, cu S--7 urme fasciculare.
.... -
..
.
'1 ANOIOSPERMAE
1 pînă la slab·cordată; înfrunzeşte tirziu, prin mai, fapt ce constituie
vantaj din punct de vedere decorativ.
lnflorescenţele femeie mai puţine ca la platanul oriental, cîte mai rar
! 1 sau 3, pe un peduncul lung comun; apar o dată cu frunzele . .
l Fructul compus, o pluriachenă sferică de 2- 2,5 cm, atîrnat pe~ peduncul
lung ~e cea. 1~ cm; ~coace toamna şi rămt~e în arbore peste iarnă; achenele
au v1rful comc cu stilul prelung1t, la ~aza cu peri care nu ajung pînă la
..
suprafaţă. Cu ocazia răspindirii fructelor, aceşti peri ce plutesc in aer pro·
voacă iritarea căilor respiratorii.
Germinaţia după ~ săptămîni.
Creşterea foarte viguroasă.
Longeuitatea de cîteva sute de ani.
Lemnuj cu duramen este greu, tare, puţin flexibil şi nu prea trainic; se
1 aseamăna cu. lemnul de fag, dar nu este aşa de uşor atacat de putregai.
1 Arealul. Ar'bore cultivat prin parcuri, în regiunea de cîmpie şi deal.
Cerinţele ecol~gice. Ca _hibrid, P. ~rifolia întruneşte însuşirea de a suporta·
seceta ca P-. onentaliS ŞI de a r. rez1stent la ger ca P. occidentalis; de aceea
este mai propriu culturii artificiale decft ,speciile parentale. ' tîlneşte extrem de rar cultivat prin parcuri (Grădina botanică din Bucureşti).
Creşte viguros pe soiuri fertile, afinate, reavăne şi chiar umede avind cam
aceleaşi pretenţii fajă de umiditate ca plopii. ' Cerinţele ecolog~. Ca toate speciile de platan, preferă soiuri mai umede
Temperamentul de lumină.
. Importanţa. Fiind o specie pretenţioasă fajă de sol, umiditate şi lumină,
ŞI neavînd in schimb decît lemn de calitate mijlocie nu este întrebuinţat
in culturi forestiere. '
Colorajia deose~ită. a tuiJ?ini~~ f~unz~le foarte ~ari, forma de ciucuri pen·
denj1 a fructelor m timpul 1ernu ŞI rez1stenja la msecte, fum şi praf a frun·
zelor, sint elemente care fac ca P. acerifolia să fie folosit frecvent ca arbore
ornamental, solitar, tn parcuri sau pe marginea aleilor.
PLATANUS CCCIDENTALIS L.- Platan american
l Specie exotică (fig. 243).
!
1
Mărimea 1, alingînd peste 40 m înălţime şi 3 m in diametru.
Tulpina scundă şi ramificată de la mică înălţime,
S~~rţa. se exfolia~ă în plăci mărunte, mai ales in părţile superioare ale
tulpmu ŞI pe ramun.
Coroana foarte largă.
Frunzele mari, pînă la 20 cm, slab lobate, cu numai trei lobi triunghiulari
- r~r _cinci -_dinţaţi pe margine şi cu sinul dinţilor larg deschis; lobii
au laj1mea ma• mare decît lungimea. Frunzele la bază sint larg obtuze· pe
dos slab păroase. . '
Capit'!lele fructifere mai mari, de cel puţin 2,5 cm, stau cîte unul şi foarte
rar doua pe un peduncul comun; vîrful achenei rotunjit, prevăzut cu un stil
scurt..
. A realul: ~lui şi centrul Americii de Nord. La noi, se tntilneşte foarte rar
mtrodus prm parcuri. · Cuprinzind peste 12 000 de specii, fam . Leguininosae s-a împărţit tn urmă·
Cerinţele ecologice. Rezistă bine la ger; creşte frecvent in luncile apelor.
1mportanţa. Este un frumos arbore ornamental. ·.
LEOUMINOSAE 369
PLA ANUS ORIENTALIS L.- Platan oriental
Specie\exotică (fig. 243).
MărirM(z 1, cu înălţimea de peste 30 m.
Se d~eşte de platanul american prin:
Scoarţa SI! exfoliază în plăci mari, lăsînd cea mai mare parte din trunchi
netedă. t
Frunzele cu cinci lobi mai lungi decît laţi şi cu sinuri adinci; adesea pre·
zintă in plus încă doi lobi mici la bază; marginea lobilor distanjat lobulară,
fiecare lobul terminîndu·se cu un virf cartilaginos curbat. La bază frunzele
sint lat -cu nea te, pe dos cu smocuri' de peri în axi lele nervuri lor.
Capitulele fructifere mai mici, stau cîte trei sau mai multe pe un peduncul
lung. Virful achenei este conic şi prevăzut cu un stil lung, iar perii ies la
suprafata capilulului; de aici şi aspectul ţepos al· acestuia.
A realul: Originar din Grecia, Asia Mică şi Caucaz. In sudul Mării Caspice,
apare in amestec cu Zelkova crenala şi Pterocarya pterocarpa. La noi, se în·
Adeseori, se confundă cu Platanus acerifolia, care este foarte răspîndit.
din lunc ile apelor. Cere mai multă căldură şi suportă o umbrire moderată .
Importanţa. Este mai decorativ decît celelalte specii · de platan.
O r d. LEG U M 1 N ALES
Fam. LEGUMINOSAE Juss.
Cuprinde ~rbori, arbuşti, !iane şi plante erbacee, cu frunze obişnuit compuse.
Florile hermafrodite, pol igame, dioice, tn inflorescenje şi rareori solitare.
Sepalele şi petalele de regulă grupate cîte cinci, libere sau concrescute. Sta·
minele sint în număr de patru sau mai multe, cu filamentele ~ncrescute în
formă de tub, sau rămîn libere; ovarul format dintr-o singură carpelă, cu
unul sau mai mul.le ovule. Fructul-păstaie dehiscentă sau indehiscentă. Se·
minjele contin rezerve de substanţe proteice şi amidon.
Leguminoasele aduc ameliorări solurilor datorită nodozitătilor de pe rădă·
cini, formate de bacteriile simbiotice fixatoare de azot. Asigură in bună
parte baza furajeră pentru creşterea animalelor. Florile sint melifere. Fruc·
tele şi seminţele multor·specii sint comestibile sau conţin anumite uleiuri.
Scoarţa fructelor serveşte uneori la extracţia de substanţe colorante, textile,
tanante, gome etc.
Din această familie fac parte şi unele specii forestiere cu lenm valoros,
sau cu însuşiri ameliorative şi decorative.
toarele subfamilii: Mimosoideae Taub., Cesalpinoideae Taub., Papilionatae
Aschers.
 \
'

370 ANOIOSPERMAI!
LEOUMINOSAE 371
•

Sub fa m. .M 1 .M OS O 1 O EA E Tau b. P ile de 7-10 cm lungime,

mai ta şi mei negricioase decit
Arbori şi arbuşti, mai rar plante erbacee, din regiunile tro•pic:a~ şi sub· la salcill\, se .păstrează mult timp
tropicale ale ambelor emisfere. . pe arbore\
Au frunze sau fi lod ii (foliole provenite din transformarea peţiol ), dublu· Creştered,. viguroasă numai in
penat-<:ompuse. Florile cu înveliş !Iorai tegulat (actinomorfe), c/J:mpuse din tinereţe. •
4-5 foliolc valvare sau concrescute. Stamincle sînt in număr patru sau Arrolul: Europa sudică şi Asia
mai numeroase, concrescute sau libere. Fructul este o păstaie; au vestică. :
embrionul drept. La noi. es(e destul de des eul·
.Majoritatea plantelor din această subfamilie, fiind originare din ţinuturile tivat prin grădini şi parcuri. .
calde ale Austral iei şi Africii, sint puţin cunoscute la noi. In Europa sudică, Cerinţele ecologia. Pretinde un
au fost introduse unele specii ornamentale sau industriale, ca de exemplu st;zon lung de vegetaţie, suportind
Albizzia juli/Jhssin Ourazz. IHne seceta. Creşte pe soiurile ali-
nate, fertile. moderat umede, să­
S u b f a m. C E S A L P 1 N O 1 O E A E T a u b. race In c:alcar. Fiind sensibil la
ger, are nevoie de adăpost Tn ti -
Arbori sau arbuşti din regiuni subtropicale şi temperate, cu frunze mai nereţe. Se reface uşor·prin lăstari . .
rar simple, obişnuit compuse, simplu sau dublu-penale. Flori hermafrodite, ·Temperamentul mai mult de
dioice sau poligame. Caliciu! format din cinci sepale libere, iar corola din lumi nă.
4-5 sau mai puţine petale, mai mult sau mai puţin zigomorfe; stamîne în lmporlmlfrl. Este un foarte in·
număr de ~10. libere; un singur ovar . Fructul păstaie, cu mai multe semi nţe . . tersant arbore ornamental. atit
pentru florile timpurii, cit şi pen-
tru forma deosebită a frunzelor.
Genul CERCIS L. Poate să fie introdus cu deplin d
suc~es in regiunea de cTmpie şi
Cuprinde cinci specii de arbori şi arbuşti din Europa sudică, estul Asiei col me. IJ c
şi America de Nord . Au muguri alterni, frunze simple, întregi sau sl ab bilo·
bate, cu trei sau mai multe nervuri palmate; stipele solzoase sau erbacee. Fig. 244 - Cercis slliquaslrum L. :
CERCIS CANADENSIS L. o - lujer: b - mugure şi clc.lltrlee (drlallu):
Florile hermafrodite dau şi pe tulpină. Caliciu! campanulat. Corola aparent t - ramutol cu frunze şi fructe: d - floue:
papilionacee: stamine in număr de 10, libere. Fruct păstaie dehiscentă. Se t - s.5mlntl ml r-IU
inmultesc prin seminte stratificate la ger, precum şi prin lăstari. Specie exoticd (fig. 245).
Se deosebeşte de precedentul
pnn :
CERCIS SILIQUASTRUM L. - Arborele Iudei
Lujerii ceva mai subţiri şi de
Specie e~tiw (fig. 244). o culoare verzuie. . Fig. 245 - Cucis ctJrUJIJLnsis L. :
Md~iflll!~ plnă la .l.Q_m înălţime; uneon rămîne arbust. M ugurii rosii • a - frund; b - flori: c - s.lmtntl
lnraddctnarea p•votaiilă. Frunzele cordiforme de 7-12
Tulpina neregulată. cm, foarte scurt·acuminate, pe dos
Scoarţa negricioasă, cu crăpături fine longitudinale şi transversale. cu peri la intersecţia nervurilor.
Coroana largă, rămuroasă. Florile mai mici, cîte 6--a tn
Lujerii gen iculaţi , bfu gj-~al i, glabri , cu numeroase len ticele mici. · fascicule, ~-
Mugurii ovoid·ascufl i, alipiţi de lujer, bruni·verzui, pubescenţi, solitari Fructele pastăi lanceolate. pla-
sau cîte 2- 3 suprapuşi. · ne, membranoase.
Frunzele alterne, simple, reniforme, de 7- 1·2 cm lăţime, cu marginea în· Arrolul: Estul şi partea cen-
treagă, glabre, lung-petiolate (4-6 cm). trală a Americii.
Florile ~-11iela~ de cea. 2 cm, stau cîte 3-6 în fascicule; apar pe lujerii Este mai rustic şi mai rezistent
mai bătrî · sau chiar pe tulpină - cauliflorie - prin aprme-mai, înaintea la ge~, in schimb mai put in de·
fnfrunzirii. corallv. Se lntflneştecultivat mai
rar decit C. siliqU4Strum.

•
J•
';.,
'
372 ANOIOS P E~ MA E \ LEGUMINOSAE 373
\•
• Fructele oăstăi indehigente, mari, de ~O cm lungime şi 3--4 cm lătime
Genul GLEDITSIA L. de un brun-lucitor, t urtite, răsucite şi încovoiate; contin un miez cărnos'
1', OLEDITSIA TIHACANTHOS L.
dulceag, estringent şi mai multe seminţe subrotund turtite, brune-lucitor:
1 • cu tegument foarte tare, sticlos.
'' (GI<dll!il:hi4 trial:an!Ms L.) -
_M ~Iurafia In toamna primul ui an, dar păstăile rămîn intregi pe arbore plnă
'', _·-'. '
1
1•
_.
"
•
Olădită, Roşc:ov sălbatic
. pnmavara.
Periodicitalttz anuală, fructificaţia abundentă.
''....,_..............'
•' 1 \
, ... Specieexq_tică (fig. 246).
~
~ ~ -
Mărimea •r
pînă la 40 m inăl­ Puterea germinatillă 80-90%.
time; la noi, rămîne olilşnuit de Germinaţia foarte anevoioasă, din cauza tegumentului tare; de aceea, inainte
' ,'. _.. -... mărimea a 11-a.
de semănare se forteau prin apă fiartă ca şi cea de salcîm.
1 .. - -~ 1nrădăcinarea destul de pro-
UJsliireşte mai slab decit salcîmul; nu drajonează.
' ' ........-. .
11
-~
;
fundă.
Tulpina relativ drepată, se des- Creşterttz rapidă ; tn primul an atinge 40 cm înălţime.
' ,' ~1
l \,,, _ ...
1
1 1
.' .·,
· ·-
# ~
face de jos in 2-3 ramuri nere·
gulate. Pe ramuri şi chiar pe tul-
Longeuitalea peste 100 de ani.
Lemnul cu duramen brun-roşcat sau roz şi album galben-verzui , este greu,
\
.....-
~- ...
... pină prezintă spini foarte mari,
cu structură grosolană, se despică anevoie; poate fi folosit pentru sttlpi · şi Ira-
1 '
l1 ~... _ .... ·' 1
• pînă la j.Ş cm_Jungime, viguroşi,
\
rigizi, ~ bi- sau trifurcaţi, verse, fiind foarte durabil în pămînt; este un lemn bun penlfu foc şi chiar
uneori dispuşi in smocuri ; sint pentru debitat In scinduri.
proveniţi din transformarea luje- A realul. Originar din partea sud-estică a Americ.i.Ld.e f'!ord; in Europa, este
rilor care se dezvoltă ulterior an introdus de peste 250 de ani, mai ales în parcuri.
de an, formind noi ramificatii. Cerinţele ecologice. Cere o climă mai rajdă rezistind foarte bine la secetă·
Scoarţa ce'l_uşie-deschis, cu fi· suferă uneori de ingheturi timpurii, diWcauza zăpezii şi a vîntului. PreferA
suri orizontale, se păstrează mult soiuri de luncă, bogate, alinate, reavăne pînă la umede. Oeşte tnsă destul
timp netedă; mai ttrziu formează
de bine şi pe soiuri mai compacte; poate suporta inundaţii de scurtă durată
ritidom subţire, solzos, cenuşiu· . şi oarecare salinilate tn sol.
inchis .
Coroana l!fgă, _răsfirată şi Ju. Temperamentul pronunţat de
minoasă. Viitdm4rile. ln afară de rod coaja arborilor tineri, nu se cunosc
Lujerii mai mult sau mai puţ in alţi dăunători de temut.
geniculaţi, striaţi ,
glabri, luci - Importanţa. Ptnă la prezent, glădiţa a format foarte rar obiectul c ulturilor
tori, bruni-verzui , prevăzuţi cu len· forestiere. !n schimb, este des întrebuinţată in regiunile de clmpie şi coline,
ticele; de obicei au spini bruni· ca arbore ornamental în parcuri , pe marginea şoselelor, sau prin curţi. Se folo-
o lucitori deasupra cicatricelor; pe
"
Fig. 246 - Gl<dilsla lrlaeon/f!m L. ;
o - luJtt : b - fni8li• ti lnfloru.ttnll : t - fruct:
4 - JlmtnCI
aceşti spini, apar uneori frunze.
Mug.urii 'frltef@, puţin vizibili
sau ascunşi n cicaTrice ori in scoar·
seşte uneori la formarea gardurilor vii inalte, greu penetrabile, care au insă
dezavantajul că se tund anevoie şi se răresc de timpuriu, necesitind mereu
completări.
ţă, de obicei cite 2-5 suptapuşi. Poate să fie introdusă ca specie principală în culturile forestiere de pro-
Frunzele simplu sau dublu -penat-co~puse, de 15---30 cm ; fru~ele s~m~lu tecţie; prezintă tnsă inconvenientul că înfrunzeşte tîrziu şi avînd coroana
compuse, adeseori sint grupate in faSCtcule; cele dublu-compuse smt alcatUI te rară , aceasta nu realizează desimea necesară impotriva vînt ului de primăvară,
din mai multe aripi (pinule). fiecare aripă cu cite 20--30 fohole oblong-lanceo- n_u acoperă suficient solul expunfndu' l tnierbării, iar din cauza spinilor, lucră·
late, de J...:..a cm lungime, pe margini distant şi mărunt-crenate ; toamna ali nle de întreţinere se fac greu. Faţă de salcîm, are tnsă avantajul că suportă
culoarea gal benă-deschis. mai bine- decit acesta soiurile compacte şi nu drajonează, deci nu invadează
Florile poli game sau d ioice, mici, verzu_i , i!' raceme inguste, scurte (5--7 cm). culturile alăturate.
dispuse la subsuoara frunzelor, pe ramun dm anul precedent; sepale in_ nu"!ar var. IM<mis ( L.) Zbl. ~te mai drept, are coroana mai strtnsă, aproape piramidall ti
de 3--5, li near-lanceolate, petale 3--5 obovat-obtuze, tomentoase. Flonle smt nu pretintl spini. POlle interesa ea arbore omameotai. Este de preferat tn lucri-
relativ plăcut mirositoare, melifere; dau foarte tîrziu, prin iunie-iulie. rlle de c~are a culturilor loresliere din regiunea ~toasă de cfmpie.
•
 ..
\
\
374 ANOIOSPERMAE LEOUfo\IIIOSAE 375

Genul G YMNOCLADUS L. ,.
' Drajonează undent, pină la distanţe apreciabile. Se poate Inmulti
•• uşo nn ulaşi de rădăcină. Acest niod de înmulţire se foloseşte Tn practică
OYMNOCLADUS DIOICA (l.) K. Koch frecvent pentru că exemplarele bărbăteşti sint mai numeroase decit cele lemele.
(G. ttJIIDkiUis (lam.) - Roşcov de Cana do Creşteroo foarte activă tn tinerete.
Lenu!ul brun·r~t. trainic, greu, rezistă bine tn pămtnt. In patria de
Specie eXfJtial (fig. ~47). ' • . origine, se thtrebum(ează In timplărie şi pentru traverse.
'Mdrimea a 11-a, putmd depaş• 20 m A realul. Originar din sud-estul Americii de Nord. ln Europa, este introdus
lnăllime. de cea. 200 de ani, ca specie puţin pretenţioasă. La noi se lnttlneşte rar prin
1nriidăcinarea superficială. parcuri; in plantaţii le executate la Hanul Conach i, pe nisipuri continentale,
.. Tulpina dreaptă şi bine
uneori se tnfurceşte.
e!!g~lă; s-au obtinut rezultate destul de bune. :
Cerinţele ecologice. Este o specie de climat mai căl duros ,'re-Listentă la inso-
1 •••
o o :f Scoarţa de timpuriu formează rili· la(iile puternice. Preferă soiuri de IWJs;.ijoase şi fertile, dar poate creşte şi pe
b dom gros, b®}·cenusia-d~his, solzos, soiuri uscate sau jilave. 1
. .••.:·1,
•
- pe toată lung1mea tulpmu şt pe ra-
muri.
Coroana rară, formală din puţine
Temperamentul de ~j,ină. '
1mportanţa. Datorii runzişului caracteristic, modului de dispunere a· ramu-
rilor asemănătoare coarnelor de cerb, precum şi pentru aspectul interesant
ramuil'groaSl!, ascendente; toam':lll după al ritidomului, este întrebuinţat numai ca arbore ornamental pe peluze.
ni
... . ' \'
defoliere, lasă impresia arbor~IUI u~ţ-
Lujerii foatte gr'*"-
brum~ '· cenuşu·
deschis cu numeroaşe,_ !en!u:~le sube· S u b f a m. P A P 1 L 1 O N A T A E A s c h e r s.
1

roase brune sînf nespmoş1 ş• au mă­

[: ..• duva lată, portocalie; lujer~i m~i vechi
dobindesc o culoare negr•c•oasa.
Cuprinde peste 10 000 de arbori, arbuşti sau 1planle erbacee cu frunze al-
leme, de obicei compuse şi mai rar simple. Flori hermafrodi te, zigomorfe;
:, .•-~ ~ Mugurii alterni, mici, cu baza îngro- caliciul cu cinci sepale unite; corola cu cinci petale, dintre care una superioară
.•
. •• 1 pată tn scoarţă, nuzi, solitari sau cite mai mare (stindard sau vexil), două laterale mai mici (aripi) şi două inferioare
2-3 suprapuşi; cicatricea foarte mare, · sudlilte, alcătuind carena; uneori, petalele sînt egale şi dispuse rad iar; stam inele
L......
o
cordiformă.
Frunzele extrem de mari,
in număr de zece, de obicei nouă concrescute intr-un tub, iar a zecea liberă;
ovarul ascuns în tubul staminelor. Fructul, l'egumă dehiscentă tn două va lve,
V:l
o • ~ cm
lung•me, q ~-~W~ -compuse! sau indehiscentă . )
~7 perechi de anp•; ftecare an pa
cu cite 6-14 foliole, alterne, ovate, de ·
&--8 cm lungime, cu ':'îrful acut sa_u , Genul SOPHORA L.

f
relung-ascuţit, -întreg• pe marg1n1. ·
c nfrunzeşte ca şi salcimul foarte ttr· SOPHORA JAPONICA l . - S..!clm japoRez
o ziu, prin mai. r
Florileuniscxuat-dioice, rar poligame, Specie eXfJtică (fig. 248).
Fig. 247 - Gy'K:f:'us dioi<n (L) K. regulate. terminale, în pa nicu le _sau in Mdrit1ti!â a 11-a, pină la 20 m.
0 _ luJer: 6 - · loliolo: c - fruct buchete de panicule, erecte; l?amculele Tnrădăcinarea destul de profundă.
lemele de peste 25 cm lungtm.e; cele Tulpinascurtă.
bărbăteşti mai scurte şi mai dese; tubul caliciului alun~it, in partea su~er~­ Sccarţa netedă, de un verde-Inchis caracteristic, mai tîrizu cenuşie; se trans-
oară cu cinci diviziuni inguste valvare; petalele In numar de patru sau cmc1, . formă de timpuriu in rilidom subţire.
lanceolate; slamine zece, libere; ovar cu mai multe ovule. Coroana destul de J~ ii deasjj, in special atunci cind este crescut izolat.
Fructele păstăi tari, dehiscente, de culoare bru.nă-tnchis •. de 15-25.cm lun- Lujerii verzi, glabr1, prin zdrelire lasă un miros neplăcut.
gime şi 5-6 cm lăţime, groase, puţin tncov01ate. Semmţe negre de cea.
Mugurii alterni, mici, tngropaji parţial în ciCillrice; cicatricea In
formă de
potcoavă cu 3 urme fasciculare.
2 cm diametru, aproape rotunde, cu tegument tare. .. Frunzele imparipenat-compuse , de 15-25 cm, cu 7-15 foliole ovate, de
Germinaţia extrem de anevoioasă; de aceea, seminţele trebuie forţate lnamte · · 2-S cm, la virf acute. verzi-inchis şi lucitoare pe faţă, alipit păroase şi
de semănare. glaucescente pe dos.
.•'
1

'•
1 376 ANOIOSPE~MAE LEGUMINOSAE

Florile albe-gălbui, mai mici

1. dectt cele" de salcîm, grupate Genul CLADRASTJS Raf.
i tn panicule terminale erecte,
CLADRASTIS LUTEA (Michx. 1.) K.
1 de 15-30 crn, dau abia prin
1 Koch. (Virgilia lu/14 Mkhx.)
iulie-august; conţin nectar şi
sînt căutate de albine după Specie exolicii (fig. 249).
1 ce se trec florile de salctm. Măritne(! a 11-a, pînă la 20 m.
1 Fructele păstăi verzi. căr­ Coroana largă, in formă de um-
! noase, de 5-10 cm, indehis· brelă, cu ramuri fragile, rupte

cente, gttuite între seminte;
se coc toamna tîrziu. Păstaia
1• cade tntreagă sau parţial, di·
i seminarea durind pînă tn mar-
tie. Seminţele de 8-10 mm,
sînt negre, ovoid-turtite; nu
trebuie forţate înainte de se-
minare.
Fructificii de timpuriu şi
abundent.
Lăsldreşle, dar nu drajo-·
nează.
Creşterea destul de tnceată
c în primii ani.
Lemnul brun-inchis, tare,.
fig. 248 - Sop/wra japon/C4 L. : gr(lU
~~c..~..,ca
~s~~t. inferior celui de
G - h1jer: b - m1.1gure fi clcalrlee (mllrltt)i· c- ramuri cu
frun ze '' lnflorescentl; d - fruct; • - 1 m1ntl (mlrltl) sai . eliptice, de 7-10 cm, scurt-acu-
Arealul. Originar din China
estică şi Coreea, între 30 şi ss• latitudine. Este introdus de m~lt în Europa.
La noi, se foloseşte mai ales in parcuri şi pe străzi; s-a~ ~ăcut ~~ ~tteva încer-
cări de cultură forestieră, pe terenuri degradate şt m regmmle de stepă
din Dobrogea şi Bărăgan. . . . Flotile albe, Uli-ilo•m, ode
Cerinţele ecologice. Preferă staţiuni mai .calde, f-:tte de g_erun, pe solur~
profunde, uşoare pînă la nisipo-lutoase, ferhlf,(ea~c. In ~merele este mat
sensibilă la ger i!ectt salctmtil. Reztslă bine la seceta, fum şt gaze.
Temperamentul de lumină. . . . Fructele păstăi·oblonge, de 7-8 cm, turtite, dehiscente, cu val ve subţiri;
Importanţa. Cu toată coroana sa deasă , tn cultunle foreshe,re dt~ ~tepă. nu
a corespuns aşteptărilor, din cauza creşterilor foarţe reduse şt a vata!Dănlor
provocate de ger. De asemenea, a dat rezultate mat slabe şt pe terenun degra·
date. .• . fi ·1 1 t
Rămtne un arbore decorativ de grădină, datonta mat a 1es on or sa e n
panicule mari, erecte, ce apar vara tirziu. Interesează şi ca specie
meliferă.
r. P<ndula Zbl. Este earacteritatli prin forma pletoasA a coroanei, cu lujeri lungi, pendenlf
şi lrunzi1ul des.
.....
uşor de vint sau zăpadă.
Scoarţa cenuşi~. IJ.dedli, . ase-
'1 •
mănătoare ceie1 de fag .
Lujerii zvel\i, puţin geniculaţi, ....
glabri, bruni-lucitori, cu nume- ,'....
roase lentjţeJe.;..mici. {:
Mugurii alterni, nuzi, supra-
puşi, cîte ~; cel inferior mai ..
mic, apoi treptat mai mari , cu
peri bruni-mătăsoşi; mugurele
termifÎal lipseşte.
Cicatricea in formă de potcoa-
vă, cu 5-6 urme fasciculare, in·
conjoară umgm ii. '·
Frunzele penal-compuse, mari
de peste 20 cm, cu 7-9 foliole,
mînate, intregi, glabre; foliola
terminală peţiolată; toamna se
colorează in galben-auriu, dind
arborelui un aspect decorativ.
d
2-3 crn, grupate tn panicule fig. 249 - Cladras/is Wea (Michx. 1.) K. Koch:
pendente de 30--50 cm ; apar tn .• - lujc<: b - mucure t i d catrlco (d<lallul:
mai~iunie. t - fru.ou ,, Jnflo.refcenll : d - trude
sămînţa de mărimea bobului de linte. -- ;;:;.. -
Lemnul cu duramen galben, puţin trainic.
Arealul. Originar din partea sud-estică a Statelor Unite; la noi, este intro-
dus in parcuri.
Cerinţele ecotogice. Este rezistent la geruri; cere sol_f~riU•.J!rofund, reavăn;
suportă anevoie umbrirea. - - · •
lmpoF/attţa:"Pmtl'lîinilorescenţele sale mari şi all;!e 1 se poate cultiva c.>1 ar-
bore de ornament, mai ales izolat, in zona fottiJlierA din regiunea de ctmpie
şi coline.

'
 378 ANOIOSPERMAE LEOUMI NOSAE 379

Genul GENlSTA L.
Ramuri obişnuit verzi -striate. Frunze intregi, al-
] terne, simple, uneori lrifoliate. Florile papilionacee
au pelalele con~rescule cu tubul formal din lipirea
celor zece stamme. ·
GENISTA TINCTORIA L.- Drobilă
Specie indigenll (fig. 250).
Mărimea. Subarbust pînă la Q.5 p1 înălţime.
1 Ramurile lungi, verzi, muchiale, păroase.

~t
Frunzele simple, lanccolate, de 1-3 cm, păroase
pe margini, cu trei nervuri aparente.
Florile galbene, aglomerate la vîrful lujerilor.
·f Fructele păstăi turlite, de 2-3 cm lungime şi
:! .
3--4 mm lăţime, glabre ori slab păroase ; seminţe
•• în număr de 5-10, mici orbicular-t urlile, verzui.
A realul. Europa şi Asia vestică; la noi, creşte frec-
~ vent din regiunea de ctmpie pînă la munte, la mar-
ginea pădurilor, in luminişuri, pe orice fel de sol,
u de preferinţă pe cele silicioase; rezistă pe soiuri
~ compacte, pseudogleizate. b
1 In (ara noastră, se mai intllneşte sporadic; G. pi- Fig. 251 -;_!-oburnmn atraf,yroides Med. : Fig. 252 - Saroi~nus scoparius (L.)
i
losa., L., G. ouata W. el K., G. german/ca L. ele. 4 - lujer t u muaurl : b - runte ti lnfto. W1mm:
rescentl: c - rructe: d - 5emlnte a - luJer c u muguri : b - rt muri cu frunu
şi florf: c - fruct: d - aemfnte (mlrlte.)

o Genul LABURNUM Med. A realul. Europa La noi, creşte spontan în Oltenia · prin cuIt ură s-a
sudică .
1
!
Fig. 250 - <knislo
lor/a l:
line-

a - r•murl ( U frunKşl flotl:

b - rruc:t

Specie ind/genă (fig. 251).

- Salclm galben -
LABURNUM ANAO.YROIDES Med. (Cylisu.s 14burnum l .)
extrns în toate regiunile ţării. '
G_erinţele_ ecolog~. Rezistă bine ~a secetă, ger şi ~um. Nu este pretenţios
lata de sol, pare ca preferă terenunle calcaroase, ev•ttnd pe cele excesiv de
umede. Creşte bine chiar şi pe soiuri compacte, uscate.
Temperamentul mai mult de lumină. ·
Mtirimea 7 m înălţime. Importanta. Este frecvent cultivat ca arbust ornamental pentru frumuseţea
Tulpina scundă. racemelor llorale. Poate să fie folosit şi în stepă şi silvostepă atit ca arbust
Scoarta măslinie. decorati v, cît şi în culturi forestiere. '
Lujerii verzkenuşii , pubescenli; brahiblasle noduroase.
Mugurii mari, con ici, păroşi.
Frunzele trifoliate, cu foliole eliptice, de 3-8 cm lungime, pubescente în GeJUil SAROTH AMN US Wimm.
tinereţe, prinse de un peţiol lung.
Florile mari de 2 cm, ~bege-aurii, grupate tn ciorchini pendenţi , lungi SAROTHAMNUS SCOPARIUS (l.) Wimm. (Sparlium St:OP,.,rlum L.).·
plnă la 30 cm; înfloreşte rin maT-iunie. Florile sînt melifere. Drob, Mătură verde · ,
Fructele, păstăi de numai 5 cm lungime, pubescente, con\in 3-6 seminţe
mici; se coc prin august. Scoarta, frunzele ca şi fructele sînt otrăvitoare, con· . Specie naturalizată (fig. 252).
ţintnd alcaloidul cvtişşina.
UJstllreşle bine ·ŞÎ drajonează uneori.
----· - ···.... -=:.._ Mtirimea ajunge plnă la 2 m tnălţime.
1nrădăcinarea pivotantă. · . ~-
Lemnul grosolan , cu duramen galben, avtnd dirnnsiuni mici, este rar intre· Tulpinile tufo~se, erecle şi dese cu.R!muri verzi, .subţiri şi
muchia te care
buinţat.
la inceput au m1ros de urzici 'striv-ite, ·iar: după uscare se innegresc. '
1;
ANGIOSPERMAE
380
Frunzele mici de 1- 2 cm, trifoliate; cele dinspre virful lujerilor numa1
cu o singură foi iolă; cad Inainte de sfirşitul verii.
Florile galbene aur ii, de cea. 2 cm, aşezate de-a kmgul ramurilor, cite 1-2;
înfloreşte în mai- iunie. ·
1:
Fruclele păstăi Inguste (cea. 4 cm lungime şi 0,8 cm lăţime), negricioase,
1 pe margini lung·ciliate, conţin 8--15 seminţe brune-negricioase, carunculate.
' DrajonetUli puternic, invadind terenurile alăturate.
Arealul. Originar din Europa Centrală şi sudică. La noi este introdus în
•
1 regiunea de ctmpie şi dealuri, mai ales prin pădurile destinate creşterii vtnatulu i.
Cerinţele ecclogice. Este rezistent la secetă, dar suferă uneori din cauza
gerurilor. Nepretenlios fală de sol; poate vegeta chiar şi pe soiurile sărace,
1 stîncoase ~u nisipo-silicioase.
/mportan(a. Lujerii verzi servesc in timpul i~rnii ca hrană pentru ie.puri
şi căprioare; seminţele sint mîncate de fazan1.
!.. Genul CYTISUS L.
1 C. aus/rtacus L., C. heuf/elii Wierzb., C. albus Hacq. etc.·
1 Cuprinde cea. 40 specii de arbuşti
Fig. 253 - CyiiSU! nlgricafiS L: din Eurasia şi America de Nord, cu frunze
..
• • o - ,-amurJ cu ftunz.e ti flori ; b- frud
trifoliate, mai rar simple. Florile sînt
dispuse In raceme terminale sau axilare şi
au simetria bilaterală, caliciu! tubular, pe·
lalele libere, de regulă galbene, stamine
In număr de 1O cu filamentele unile (mo·
nadelfe). Păstaia este . comprimată, dehis·
centă, cu două sau mai multe · seminte
carunculate (cu un cere îngroşat in jurul
funiculului) .
Specie indigenă (fig. 253).
--
CYTISUS NIGRICANS L. - Drog_
•' .
Mlirimea. Arbust ptnă la 1 m inălţime.
Scoarţa cenuşie-murdar, 1rşor crăpată.
Lujerii verzi, acoperiţi cu peri alipiţi.
Frunzele trifoliate, cu foliole mici, elip-
tice, mucronate, mă'tăsos-păroase.
Florile mici, galbene-aurii, grupate.Jn ra-
: Flortlt foarte mici, albastre-purpurii, grupate In raceme dese terminale
.• ceme terminal«'" era:te, fi!J'a btiete•; apar
tn mai-iunie.
Fructele, păstăi turtile, alipit-păroase,
negricioase, de 2-3 cm.
Frunzele, florile şi fructele se innegresc
prin uscare. · ·
•
LEGUMINOSAE 381
Arealu_l_: Europa Central ă şi c_ea sudică. La noi, este răspîndit pe coaste
uscate, p1etroase sau pe terenun arg1loase la marginea păduri lor mai ales
in gorunete, unde formează tufărişuri. '
~- - . - ___, ..
CYTISUS LEUCOTRICHUS Schur.
Ar~us.l. indige':' cu tulpini _culca te şi_
ramuri erecte, inalt de cea. 60 cm.
Lu1eru anuah sint acopenţ1 cu per1 scurţi patenţi şi indesaţi tnctt nu
se poate vedea scoarta de culoare brună. '
FrufiUJ cu trei foliole obovate sau eliptice de 1,5-2 cm, pe dos mătăsos­
patent-păroase, pe faţă cu peri disperşi.
. F_~orile _!t&l~ne, ci!e ~ pe lujerii scurţi dinspre parlea superioară a tul-
pmu, l~smd 1mjres1a unui racem foliat, lung de 20--40 cm.
Pllslat~ de 2, 3 cm ~t~ acofle!ită _cu peri linoşi şi patenţi.
Areal. ~.uropa. ~nt_rala ~~ sud1ca, S1ber1a, Caucaz ; la noi, se instalează
pe versant u tnsonţ1 dm regmnea dealurilor avansind pînă la etajul montan,
c~tre 1_300 m allltudm~. Apa_re _pe soiuri. schelete superficiale şi este un inso-
l•tor hdel al gorunulu1 la hm1ta supenoară a arealului acestuia.
ln Iar~ noastră se maL intilnesc şi alte specii de Cyti.sus ca de pildă:
'
Genul AMORPHA L.
AMO~PHA FRUTICOSA L. - Salclm mic
Specie naturalizală (fig. 254).
Mărimea ajunge pînă la 5 m.
l nrli:J/!Cin~ea de~v_?lt~tă pute~nic î~ adîncime şi cu numeroase ramificatii
superhc1.ale. Datonta s1stemulu1 rad1celar bogat şi mult tntins în lături
cons~ l tUi e. un concurent serios pentru celelalte specii ltngă care creşte; pre:
z1nta pencol pentru terenurile alăturate, pe care le invadează cu drajon i
daţi din rădăcini .
Tulpina se desface de la bază în mai multe ramuri lungi, la vîrf curba te
în sus, formind o coroană rară; după cîţiva ani, ramurile cad în lături .
Jn general, protejează slab solul.
.Lujerii verzi -gălbui sau bruni-verz~i, glabri la maturitate; lemnul lasă
m1ros nepl ăcut , de aceea nu sînt roşi de iepuri şi vite.
Mugurii aşezaţ i neregulat şi depărtaţi de cicatrice suprapuşi cite 2-3
sînt gituil i la bază. ' '
Fru_ntel~ imparipenat-compuse, pînă la 30cm lungime, cu 11- 25 de foliole
alung.~t-ehphce, mucronate, de 1,5--4 cm lungime, pe dos glandulos-puncta te,
uneon . pubesccote. lnfrunzeşte abia spre sftrşitul lunii mai. •
e~ecle, de 7-15 cm l~.mgime ; apar mai tirziu ca la salcim prin i unie-iuli~
ŞI sînt foarte mult cautate de albine.
Fructele, păstăi foarte mici, de 7-9 mm, verucoase curbate ca o semilună
indehiscenle, cu o singură 'Sămînţă alungită de ce;;. 5 mm brună-lucitor :
seminţele contin ulei . ' · ' '
•
 i
'
il
ANG!OSPERMAE LEGUMJNO~AE
11 382 333

,.,;1 evitînd pe cele excesiv de umede sau calcaroase. Vegetează pe cernoziomuri

1, şi chiar pe sărături.
Temperamentul de lumină.
i
1mporlan(a. Amoda nu este recomandată în culturi, forestiere, decît acolo
1' unde lipsesc al li arbuşti mai valoroşi; înfrunzind tîrziu şi formînd o coroană
sărăcăcioasă, nu ajută la inchiderea masivului, protejează slab solul, iar
1
! rădăcinile sa le mult dezvoltate fac o mare concurenţă speciilor din jur. ln
' amestec cu stejarul, amorfa devine o specie copleşitoare, atît prin vigoarea
i de creştere la inceput, cît şi prin expansiunea sistemului radicelar.
!.
:1
.. Datorită tnrădăcinării şi drajonării .puternice, poate să fie· insă inlrebuin·
lată cu succes la cîmpie (silvostepă) şi în regiunea dealurilor p.e ntru fixarea
ripelor şi coastelor degradate, taluzelor de cale ferată, precum şi la plantarea
terenurilor sărăturoase. Amorfa este un interesant arbust ornamental, pentru
'' inflorescenjele sale ~iacbii JJ.l.~e dese; seminjele sa le sint preferate de
fazani. .......,.. _ _ ,..
ij
1 Genul WIST1 RIA Nutt.
!l
·1 WIST~fi.IA SINENSIS (Sims) Sweet {Glycine sinensis Sims.) -
i!.. G_!ţcini.
"
"
-Specie exotică (fig. 255).
"·
a"
Fig. 255.- Wis'lria sinensis (Sims.)
:1 Liană căţărătoare, cu tu lpini, pînă la Sweet:
20 de m lungime. a - lujer ; b -
1: -
Frund şf inflorescenll;
frude : d - dm1nt•
Frunzele alterne, imparipenat-compuse, cu
7- 15 foliole de 6--8 cm, lung acuminate
il şi cu marginea întreagă.
1 Florile a!bastre-violacee. mirositoare, în
a Fig. 254 - Arrwrpha fruticosa L. :
c - floa re ;
ciomtint pendenţ('de 15-30 cm, apar prin
mu uri · b - lujer cu frun:r.e şi .1nflore$c:ente; mai -iunie.
~~ a - lujer c:u g · d _ fruct~: e - (ruct (mlint)
Fructele, păstăi. foarte tari, indehiscente
·. d t' · la virsta de 2- 3 ani. de 10-15 cm, brun-catifelate, cu 1-3 se-
Maiurifatea. Incepe să fructifice foart~ : tmpur!u; .. minie turtite şi rotunde, de cea. 1,5 cm .
.· .roduce foarte uşor pnmavara, fara strahitcare. .
1' •
~e:s7dr':;f:aşi~r:jonează abundent, i~vadînd pepinierele şi culturile vecme; . A realul. Originară din China. La noi, este
frecvent folosită pe~4eeo•area aidurilor,
se poate înmul\i uşor pnn butaşL .. . in regi unile de cllfipie şi dealuri. Este
. • • t ec·nd 1 în primii ani multe alte specu. iubitoare de căldură şi pretenţioasă fală de
Creşterea vig~roasa: tn r ricii de Nord. La noi se întîlneşte frec- sol. Se recomandă a fi introdusă cît mai
Arealul. Ongt~a~ dtn ~ud-~t~l t-~~ terenuri degradate şi pe taluzele dltlor mult ca plantă decorativă.
• vent pri_n parcună,ltbn. ut_net~ pdea~:e t:nvadant în lunea Dunării şi a celorlalte
,.,; fer.ate; m stare s a tct a
.'
fi rîuri mari. b t ujin retenţios . Rezistă bine Genul ROBINIA L.
. Cerinf!le ~log_ice; In general,d~~e ;~i:rl~ta~LUnl ~al calde cu ~zon 1!!.!1$.
.
'i
la seceta. Fund tnsa o spectet s~
1
• • .. a·img rar să se llgnifice, degerînd
Cuprinde circa 20 specii de arbori şi ar-
• de vegetaţie. ln tara noas ra 1l:'Jem .. 1 · mătoare dau· însă
.1 b' 't din cauza înghejurilor hmpuru; Jn . pnmăl(J~,~a }!t ; .- - - ·• · --• buşticu lujeri spinoşi, originari din America
·1
~lţ\ş~~tari noi. Creşte bine pe soiuri uşoare, nisipo-lutoase, mstpoase, rea~~~~· de Nord . Frunze imparipenat-compuse. Flori c -
'·1•
i
,,'1
- '·

.'
.
 1• •

1
' l84 ANOIOSPEI\MAE
Fig. 256 - Robinla ·p$eudacaeia L. :
,1 o- lujet: b - fran t.l şi lnnores«-n11i : e - rruete: 4 - kminte: c - planluiJ
papilionacee, albe sau roz, tn ciorchini pendenţi. Fructul păstaie turtită,
dehiscentă in două valve, cu seminţe numeroase.

• ROB IN IA PSEUDACACIA L. - Salclm

1
.Mai este denumit şi acăţ tn Transil vania , m~lin sau dafin In Oltenia şi
1 băgrin in Banat.
Specie exolică (fig. 256).
li Mărimea 1, ajungind pînă la 30 m lnălţime şi peste 80 cm diametru.
lnrăd4cinarl!O în primii 2-3 ani se dezvolt~ pronunţat în adincime, formind
1 pe soiurile profunde şi alinate un pivot plnă la 2 m; apoi iau naştere ramifi-
• caţii foarte lntinse tn lături , ce pot ajunge la distanţe de cea. 20 m.
Tulpina dreaptă, In stare de masiv, se spală bine de crăci pe o mare lungime.
Scoarţa la Inceput netedă , de culoare brună-roşcată sau cenuşie-măslinie;
se transformă devreme In ritidom foarte gros, cu crăpături longitudinale,
3dinci şi largi. La maturitate, scoarţa reprezintă pînă la 20% din volumul
total.
Coroana neregulată, cu ramuri rare şi frunziş aflnat; oferă solului o slabă
protecjie, permitind astfel tnierbarea.
Lujerii obişnuit muchiaţi, măslinii ptnă la bruni -roşcaji, glabri; de ambele
~ părţi ale cicatricei se află doi spini, proveniţi din transformarea stipelelor
1 frunzei; spinii se păstrează mai mulţi an i.
Mugurii alterni, foarte mici, stau ctte 3-4 ascunşi Intr-o proeminenţă
din mijlocul cicatricei.
Frunzele imparipenat-compuse, cu 7- 19 foliole eliptice, de 2,5-4,5 cm ,
lungime, avind marginea întreagă şi virful rotunjit, prevăzut cu un mucron;
sint glabre sau pubescente. lnfrunzeşte foarte ttrziu, In cursul lunii mai.
1• Florile hermafrodite, albe, excepţional roz, a~zate In ciorchini pendenţi
de 1~20 cm; sînt puternic şi plăcut mirositoare; contin nectar, datorită
căruia sînt mult ce.r cetate de albine; Inflor irea are loc după infrunzire, prin
mai-iunie.
Fructele, păstăi alungite, de 5-10 cm, cu 2- 10 seminte de 3-4 mm,
,
1
rmiforme , puţin turtite, brune-negricioase, măslinii sau pestriţe cu tegument
tare. La 1 kg sînt cea. 50 000 de seminţe. .
ţ
1 Maturaţia prin septembrie-octombrie; răsptndirea seminjelor incepe imediat
după coacere şi durează pînă in februarie-martie.
Maturitatea arborilor timpurie; exemp larele crescute izolat Incep să fruc-
tifice chiar de la 5 la 7 ani.
Periodicitatea aproape anuală; fructificatia abundentă. De remarcat c~.
plantaţiile de salctm din sudul Olteniei, crescute pe nisipuri destul de sărace,
de.şi infloresc abundent anual, nu ajung să fructifice decit excepţional de rar.
Puterea de germinaţie peste l!O%; se păstrează 2-3 ani.
Germinaţia. SEminjele puse direct tn pămlnt germinează greu; de aceea,
pentru producerea puieţilor tn pepiniere, sămînţa este în prealabil forţată
în apă clocotită, prin scarificare sau alte procedee chimice.
La noi în Iară, salctmul nu se regenerează obişnuit în mod natural
sămtnţă; s-au s€mnalat ptnă tn prezent numai citeva cazuri (D<lftE~ana·Eiaciiu.:
şi pădurea Gcmila din Ocolul Silvic Lipova). ...... ''
• 1••; .......
·' . .

.1
1
!
 '
1

LE'GU/oiiHOSAI?. \
386 A.HOIOSPEJIMAE
•
Lăstăreşte şi drajonează foarte puternic, plnă la distanţe mari, năvălind
Ji in locuri deschise şi cauzind prejudicii altor culturi. De remarcat că majori-
·'
::
tatea arborilor din pădurile Americii sînt proveniţi din drajoni şi nu din
săminţă.
Creşterea este tn general foarte rapidă, dar nu pe orice fel de sol. In pepiniere,
puieţii din primul an depăşesc tnăllimea de 50 cm. Creşterea maximă curentă
anuală se realizează în al doilea sau al treilea an după plantare, iar creş·
terea maximă in diametru şi volum intre 12 şi 20 de ani; la 25 de ani
produce in aceleaşi condiţii staţionale cît stejarul la 40 de ani. Pe soiuri
fertile, la 30 de ani, realizează ptnă la 30 m lnăllime, iar producti vitatea
poate atinge plnă la 17 m• pe an şi pe hectar. Creşterea lăstari lor este extra·
ordinară, realizînd in primul an tnălţimi ce ajung uneori pină la 6 m. Ora·
jonii plnă la-12-15 ani sînt mai Incet crescători decit lăstarii, apoi cresc mai
repede decit aceştia. ,
Longevitatea peste 100 de ani; tulpinile încep însă să putrezească la mijloc.
mult mai de timpuriu.
Lemnul prezintă duramen brun-cenuşiu sau brun-gălbui şi numai 2-3
inele de alburn galben-verzui; este greu, tare, foarte trainic, greu lizibil,
casant la lndoire, prin uscare crapă uşor şi se deformează. Poate să fie tntre·
buin\al ca lemn de foc, pentru araci stîlpi de gard sau de telefon, doage, ,'
in cărutărie, construcţii rurale, pari de mină, cherestea etc. Ca stilpi de Fig. 257 - Areal
- -- Rtblnla puuda~«la L.
gard, lemnul de salcîm dureată mai mult decit cel de stejar. , . . Robln.lo oi.$l.CIIO' Vut .
Arealul natural se intinde tn estul Americii de Nord intre 33 şi 42° laii· - - - - Oltllih/JJ tri4t4nU.. t.. '
tudine nordică (fig. 257). Prin 1601, a fost introdus tn Franta de către ~obi n,
.l . directorul Grădinii botanice din Paris, de unde cultura lui s-a extins In toată Creşte bine mai ales in stat iuni cu căldură estivală ridicată şi sezon lung
1 Europa. La Inceput, era apreciat pentru creşterea rapidă şi florile sale meli· de vegetatie. lngheţurile timpurii cauzează degerarea lujerilor neligniflcaţi,
!ere. Ca arbore forestier, a căzut repede in dizgratie, cultura sa fiind reluată iar vinturile puternice, poleiul şi chiciura, produc ruperea crăcilor sau des-
abia tirziu, prin 1850, în ~omânia şi Ungaria. prinderea lăslarilor de cioată. Secell\ tndelungată, tnierbarea şi bătătorlrea
Se crede că introducerea salcimului in tara noastră a avut loc pe la lnO, sol ului prin păşunat ti provoacă o stare lincedă şi chiar uscarea.
prin intermediul turcilor, de la care vine şi denumirea comună de salcim, Preferă ooluri uşoare, afînate, profunde, reavăne. neutre sau slab-acide.
.1 • sub care este cunoscut atit la noi cît şi în Bulgaria şi Macedonia . ~ealizează forme frumoase numai timp de două generalii pe nisipuri humoilse,
Prima pădure a fost creată la Băileşti-Oitenia in 1852. Pe vremea aceea, nisipo-lutoase, sau pe soiuri lulo-nisipoase, cu conţinut moderat de argilă\
se punea problema fixării nisipurilor zburătoare din Oltenia şi tmpădurirea bine aerisite, de tipul solurilor brune-roşcate de pădure, ca şi pe cele brune
solurilor compacte din Bărăgan. Incercări mai organizate de lmpădurire cu ori brune-podzolite, caracteristice şleaurilor sau gorunetelor. In gener-al
salcim pe nisipurile din Oltenia datează de prin 1860, iar cele dintii arborele nu-i sint prielnice soiurile calcaroase, nisipurile albe, sărace, soiurile grei~,
pe soiurile grele din Bărăgan s-au creat prin 1862. Numai după 1883 s-a trecut argiloase, compacte, umede şi reci, nici regiunile monta ne unde rămtne uneorj :
la tmpăduriri pe suprafete intinse, atit pe nisipurile din sud-estul Olteniei, numai ca o tufă. ·.
nord-estul Munteniei, sudul Moldovei, nord-vestul Transilvaniei, ctt şi in In regiunile de stepă şi antestepă, pe soiurile grele tntelenite, cu orizont~! ;
zona forestieră sau pe soiurile grele din antestepă şi stepă. Astăzi, la noi, de carbona\i aproape pe suprafaţă, vegetatia salclmului este destul de ltn-
plantaţiile de salctm ocupă aproximativ 100 000 ha din care cea. 60% se gă­ cedă incă din prima .generatie; de asemenea, se înregistrează rezultate slabe
sesc în Oltenia; cel mai frumos arbore! se află pe nisipurile de la Ciurumela pe cernoziomurile levigate, cu fenomene de· podzolire, sau pe soiurile brune-
in sudul Olteniei. cenuşii podzolite, lutoase pînă la luto-argiloase, care stnt apte numai pentru
In ţara noastră, salcimul şi-a găsit o nouă patrie, putind să vegeteze tn gtrnilă şi cer. .
!'
' cele mai btrne condiţii. In afara plantaţiilor forestiere, el este foarte mult Nu suportă decit pentru timp scurt inundaţiile fnlimplătoare, rădăcinile:
răsptndit ca arbore de-a lungul şoselelor şi prin curţi, tnctt·satele din regiunea
asfixiindu-se tn apa stagnantă sau curgătoare. · · 5:>
de cîmpie apar din depărtare ca adevărate păduri de salcîm, Cu toată rusticitatea sa aparentă, salctmul este o specie epuizantă oenfr:ţl·
Cerinţele teologice. Este o specie pretentioasa faţă de sol şi climă, însă da- sol, folosind cantităţi mai mari de ·substal)ţe minerale 9tctt- frasinul şi
torită marii sale vitalităţi, reuşeşte să vegeteze tn cele mai variate statiuni.
!1 •
1 • ANOIOSPE~MAE
;
' .. 388
•
LEOUMINOSAE 389
stejarul, aşa cum rezultă din anali~a cenuşii. Totuşi intr-o oarecare măs~ră,
var. umbracu/ifera D<'. Are ooroana foarte deasă, turut-subglobuloasă, cu ramuri nespl·
poate ameliora solul prin substantele azotoase fixate pe rădăcini de bacte- noase ; produce rar llorl.
. riile simbiotice. Frunzele sa1e se descompun uşor; avînd însă un frunziş rar,
1. btssonloNJ Kirchn. Are coroană sferic-ovoldă, destul de deasă; lujerl! pierd spinii
contribuie prea putin la ' formarea liticrei, mai ales că în unele regiuni, ~e timpuriu ; produce llori pufine.
frunzele căzute pe sol stnt frecvent consumate de oi şi capre. Pentru tnlă·
turarea acestui neajuns, ,f n ultill)ul timp, se încearcă amestecul salcîmului var. pyram/441/s Pepin. Are coroani foarte strtnsi, piramidală; ramurile nesplnoae.
Toate actsle variellili lnleresează din punct de vedere decorativ.
cu stejar, cireş etc. Totodată, se urmăreşte şi introducerea de specii stimula·
!oare, care să constituie un al doilea etaj, cum ar fi artarul tătărăsc, jugastrul.
Prunus serotina, precum şi crearea unui subarboret din soc negru, sîngerşi ~OBINIA HISPIOA L. - Salclm ~u
păducel. . 1 ·
Temperamentul pronunlat de lumină ; arboretele pure şi dese la început, Spec~ exotictl (fig. 258).
provenite din plantatii sau lăstari, se luminează şi se răresc repede, lăsînd Se deosebeşte de salctm prin:
solul să se înierbeze. După ·mai multe tăieri în crîng, cioatele lăstăresc tot MdriiTUllJ redusă, arbustivă, ajungînd cel mult pînă la 5 m.
• mai slab, tulpinile au din ce Tn ~e mai mult putregai şi pădurea se degradează Coroana rară, formală din ramuri fragile.
cu totul. · LuÎerii fără s~ini, dar acoperiji cu peri roşcati, deşi, lungi şi tari.
· Vdtănu'irile. ln general, salclmul este o specie rezistentă la dăunători . Frunzele numa1 cu 7-13 foliole, glabre, lat-oblongi, la vtrf obtuze mucro-
Puietii, lăstarii şi drajonii tineli sint roşi de iepuri, iar rădăcinile puieţilor, nate, de 2-3,5 cm lungime. . '
de larvele de cărăbuş. Arborii ltncezi stnt acoperiti de licheni şi atacati de Florile roz, mirositoare, de 2-3,5 cm lungime., numai cîte 3--5, tn raceme
(lăduchele testos (Lecaniwn . robiniprum). Plantatiile vechi de salcîm din păroase; tnfloreşte pe la inceputul lunii iunie; uneori, ·înrJoreşte încă o dată
Oltenia sînt invadate de tufă~i_şurile de boz (Sambucus ebulus) şi de rume- la inceputul toamnei.
1
neală (Phytolaca americana), care duc la Hncezirea şi uscarea salcîmului. Frue_tele păstăi . ~e _5-8 ~m1 gla~dulos-hispide. Se inmulteşte şi prin lăstari,
.i . Importanţa. Salcimul este o specie ce interesează foarte mult economia drajom, ~au ar\Jflc•al pnn altoue pe R.. pseudacacia. ._
: !
forestieră a tări i noastre. Are !nsuşirea de a creşte repede şi de a produce Longevttatea_ ~edusă .: după 1_5-20 de ani incepe ~ă se usuce. .
1 '
• • Area/ul. Ongmar dm sud-estul Americii de Nord. :
în timp scurt o cantitate mare de masă lemnoasă, iar lemnul său întruneşte caii·
tăti 'deosebite, ce satisfac în largă măsură nevoile gospodăriilor rurale, în lemn
Cerinfele ecclogice. _Pretinde un climat mal călduros, cu precifitatii abun-
dente; suportă tnsă ŞI temperat uri scăzute pînă la -30•c · vîntu îi provoacă
de constructie şi foc. frecvent ruperea ramurilor. ' ·
Dispunînd de o puternică vitalitate şi avînd o cultură uşoară şi sigură,
!"':P~rla~~a. Este recomandat ca arbust ornamental, izolat, în parcuri şi
salctmul a servit la fixarea unor întinse suprafete de nisipuri zburătoare,
gr~d101 m1c1, pentru aspectul deosebit al ·lujerilor şi pentru culoarea plăcută
ce amenintau culturile şi satele înconjurătoare. a tnf!ore:;cen,telor. ln tara ~oastră, poate fi cultivat în regiunile de coline,
Datorită inrădăcinării sa le mult ramificate şi facultătii de a drajona, poate cîmp•e ŞI ch1ar de antestepa, tn locuri adăpostite de vint, pe soiuri fertile
să fie folosit cu foarte bune rezultate pentru fixarea şi punerea în valoare a putm lutoase, sau ameliora le cu săruri de '
coastelor surpătoare şi a terenurilor degradate din regiunea dealurilor. potasiu şi fosfor pentru o mai bogată tn- Fig. 258·- Robinia hlspida L. . lujer
Se va evita plantarea salcîmu lui pe terenurile grele, compacte, calcaroase florire. cu lrurn:e şi inllorescentl '
şi cu umiditate In exces, precum şi în staţiuni favorabile stejarului şi gorunului
unde acestea ar produce lemn de calitate superioară. In stepa dobrogeană ROBINIA VISCOSA Veni.- Salctm ~u
şi in Bărăgan, unde lipsa lemnului de constructie şi de foc constituie o grea vtscos
problemă, salcîmu l deşi creşte lînced chiar in prima generatie, dă totuşi o
productie mai mare decît altă specie forestieră ce s-ar planta în aceste conditii Specie exoticif. •
stajjonale. De asemenea, salctmul va rămîne încă mult timp specia principală Se deosebeşte de salcîm prin:
de bază în crearea culturilor forestiere in regiunea de stepă şi silvostepă. Mărimea ptnă la 10 m.
Salcîmul mai poate fi intrebuintat şi ca arbore ornamental pe marginea Coroana rotundă.
şoselelor in regiunea de cîmpie, sau ca portaltoi pentru obtinerea de varietăji Lujerii bruni-roşcati, glandulos-vîscoşi,
decorative. Nu este recomandat să se folosească la crearea gardurilor vii , nespinoşi sau cu spini 'mici roşii.
tnfruclt drajonii produşi invadează terenurile alăturate. Frunule cu foliole mai numeroase
Este o incgalabilă specie meliferă, stind pe primul plan la baza dezvoltării (13-25), obtuze sau acute.
apiculturii tn multe regiuni ale tării. Florile roz, nemirositoare, cite 6-16
var. iMTmis DC. Are luj..-1 11t$pl~i; st fnmulfoşle numai pe ea le vegetativ! . în raceme pendente, de.S-8cm lungime• .
l nfloreşte prin mai-iunie.
 •

.. 390 ANOIOSPE~MAE
LEGUMINOSAE 391

Fructele păstăi de 5-8 cm, · glandulos·~.ispide. . .
Arealul. Originar din sud-estul Amencu de Nor d, _(v~I h~. ~57),_ ·l:'nde
creşte în regiunea munt ilor mici •. cu_yeri f~<ITie cald~, 1er!II r~1 ŞI um1d1t.~t.e
abundentă tot timpul anului. La no1, se gaseşte culhvat m Citeva locahta\I.
prin parcuri sau de-a lungul ~lelor. .• . .. . . .• • 1mportanţa. Din punct de vedere forestier, are o importanţă redusă. Poate
Cerinţele ecologice .. Este o ~pec1e adaptab~la ~a cond!ţ~le de cl~ma _aspra
din cîmpia Munteme1, suportmd temperlltun scazl:'te pma la -33 C ŞI pre-
cipitaţii reduse. Vegetează destul de activ pe solun grele, lutoase, compacte.
Creşte mulţumitor şi în regiunea dealurilor înalte _(R.!şnov-~raşoy). .
Importanţa. Datorită formei globuloase a coroa!le1 ŞI. colontulu1. fl<?nl9r.
prezintă o deosebită valoare decorativă, putînd f1 cultivat in regiUmle de
cîmpie şi dealuri.
..
Genul COLUTEA L.
COLUTEA ARBORESCENS L.- Băşiooasă
Arbust indigen (fig. 259). ·
< .......
Mărimea pînă la 4 m.
. Fig. 259 - Colulea arboreSuns L. : Scoarţa tulpinilor ca şi a lujerilor de
a - lujtr: b - detaliu rrugure: c- s~ 2 ani se exfoliază in fişii înguste, Ion;
tlune tn lujer: d - C'IC'at.rlce; ~ - ratrurl
gitudinale.
c:u fr un~e şi flori; f- fruC't; g - dmtntl
(din fa1l şi lateral)
Lujerii verzi, slab muchiaţi.
Mugurii mici, gălbui, păroşi, cu res-
....•
•
turi de stipele pe ambele părţi.
Frunzele imparipenat-compuse, cu 9-
13 foliole eliptice, de 2- 3 cm, la vîr~ .
emarginate şi mucronate, pe dos cu pen
disperşi.
Florile galbene, asemănătoare cu cele·
de Caragana, cite 4-8 în c!orchii?i e:
recţi, axilari; înfloreşte de timpunu ŞL
tot timpul verii (iunie-august).
Fructele caracteristice sint nişte păs­
tăi veziculoase, de 6--8 cm, verde-palid.
conţin 20-30 de seminţe reniform-tur·
ti te, brune; obişnuit rămîn attrnate iarna
pe lujeri:
Lăstăreşte vJ.guros.
Creşterea in primii ani mai rapidă
decit la C~- . . .
..
1 Arealul. Oi1ginar dm Europa .sudică ŞI
Africa de nord. La noi, apare sporadic in
'W Banat şi în Dobrogea. -.... .•
d Cerinţele ecologice. Este o specie re- ..
. c zistentă la secetă; suferă întructtva de.
1
geruri. Puţin pretenţioasă faţă de condiţiile edafice, creşte bine pe soiuri
calcaroase uscate.
Temperamentul mai mult de lumină.
interesa în silvostepă ca arbust ornamental, pentru florile şi fructele sale
decorative. Uneori, s·a folosit şi tn culturile forestiere de protecţie.
Genul HALIMODENDR.ON Fisch.
HALI MODENDRON HALODENDRON (L.) Yoss.
Arbl,lSt exotic (fig. 260).
Mărimea pînă la 2 m.
lnrădăcinarea fasciculată, mult întinsă lateral.
Tulpini spinoase, pubescente în tinereţe.
Frunzele alterne, paripenat-compuse, cu 2-4 foliole, obovat-lanceolate,
mucronate de 2-3 cm lungime, mătăsos-păroase; rahisul caracteristic per-
sistent, înţepător, lăsînd impresia unui ghimpe.
Florile de l,S....:...2 cm, liliachii sau purpurii, cîte 2-'-3.
Fructele, păstăi de cea. 2 cm, obovoide, umflate, cu pereţi păroşi; toamna
devine brusc·negricioase. Germinaţia se produce fără ca sămînţa să fie sira·
tificată.
Drajonează abundent.
·
Arealul. Originar din Turkestan-Transcaucazia.
Cerinjele ecologice. Este rezistent la secetă ·şi ger. Nepretenţios faţă de sol,
preferă soiurile uşoare, nisi·
poase; are capaci latea deose· Fig. 260- Ha/imodendron ha/odendron (L.) Yoss.:
bilă de a creşte destul de bine 4 - rrun~i; b - floare; c -fruct; d - slmtntl (late-
şi pe soiuri sărăturoase sau ral): e - slmtntJ (tn sectiune longitudinali)
uscate.
Temperamentul de l umină.
Importanta . Fiind o specie
rezistentă fa secetă şi la sa·
linitatea solului; şi avînd în
plus facultatea de a dnajona
puternic, se recomandă pe te-
renuri degradate, coaste era-
date şi mai ales pe sărături.
. Poate fi cultivat in subarbo-
retul culturilor din antestepă
şi stepă. Se mai întrebuinţează
la formarea boschetelor în par·
curi, însă altoit' pe · Caragana
care nu drajonează .

;1
.i
,.
 392 Al'IOIOSPE~MAE MVRTACEAe • •• 393
. .
pe orice f~l ~e. sol, de la nisipurilt;_ săr~c:- Ji uscate, ·la cerooziomuri şi chiar
Genul CARAGANA Lam.
pe !erenun .sar~turoase. Frunztşul sau saracacios apare primăvara de timpuriu,
CA~AGANA A~BO~ESCENS Lam.- Caragani 1~ In regt~n! secetoase, ca~e s~r~ ~~]ijlocul verii, aşa ci nu protejează prea
btne solul ŞI mct nu formeaza o htlera bogată; se recomandă tndesirea tufelor
Specie exotică (fig. 261). prin recepare anuală sau la 2 ani. .
Mtlrilhea pînă la 6 m înălţime. lmporiDf!/a .. Pentru. ~~pidil~tea sa de creştere, rusticitatea şi adaptabili·
Tnrtidlicinarea pe soiurile uscate de ·stepă lalea la d•ler1te cond1 ţ11 staţtonale, caragana poate să fie folosită ca arbust
depăşeşte 2 m în adîncime. Ca la toate le- de amestec la crearea subarboretului. în <;ultnrile feFe€liere din stepă şi ante-
guminoasele, pe rădăcini se găsesc bacterii stepll; de asemenea pOale lfintrodusă pe terenuri degrada te şi in arboretele
fixaloarc de azot. ameliorînd astfel solul. de stejar. · .
Tulpinile şi ramurile groase sint îndrep- In parcuri, este des tntrebuinlată ca arbust decorativ la alcătuirea boschetelor.
tate tn sus; nu formează o tufă prea deasă.
Lujerii groşi, pubescenţi, cu pieliţă ce- CA~AGANA F~UTEX (L.) K: Koch
nuşie ce se exfoliază; prezintă numerOase
brahiblaste. Arbust indig~n, ptnă la 3 .m (fig. 262). Se deosebeşte de precedentul, avind
Mugurii mici, ciliaţi, prevă:wţi la .bază frunzele numa1 cu patru lohole obovate. Este rar înttlnit in Moldova raionul
cu două stipele membranoase, persistente, laşi. Creşte bine pe nisi puri şi locuri uscate. '
nelnţepăloare.
Frunzele paripenat-compuse, cu 8-16 fo- ..
liole mici, eliptice, la vîrf rotunjite şi mu- O r d. M Y R T A L E S
cronate; rahisul se termină tntr-un vîrf moale;
frunzişul destul de rar. .F,m. ,MYRTACEAE Pus. •
<2'/z
Florile galbene, mari etnă la 2 cm, soli-
• 00 9
Iare sau în buclfele pina la patru, pe pe-
dunculi lungi de 2~ cm; apar pe lujeri şi
din brahiblaste. Infloresc prin mai şi sînt
melifere.
C~prinde arbori şi arbuşti, obişnuit cu frunze persisierite, opuse, întregi;
llon complete cu 4-5 sepale imbricate Şi căzătoare; petale şi stamine nume-
roase; ovar cu unul sau mai mulţi loculi; fruct obişnuit bacă sau capsulă
mai rar drupă sau achenă; seminţele obişnuit muchia te. '
d .,
· Fructele păstăi, liniar-cilindrice, la capete
îngustate, de cea. 4,5 cm lungime; seminţele ••
aproape sferice, de 2-4 mm, se coc devre-
' EUCAL YPTUS L'Herit.
Genul
me, în iulie; caracteristic este faptul că "'
păstăile se deschid pe măsură ce se coc, lntruneşte cea. 500 specii şi varietăţi răsp-îndite în Australia, Tasmania
1' iar după maturaţie, păstaia se răsuceşte şi Malaesia.
Fig. 261 - Caragana arbort>«M aruncînd seminţele.
Lam. : Ma/urita/ea începe obişnuit de la virsta EUCALYPTUS VIMINALIS Labili. - Euc..lipt ,;
• - luJer: b- brehlblute: <- frund ;
d - floare: • - lru<t; 1 - fruct d"fl·
de 4--5 ani şi fructificaţia se repetă aproape ---· -
Specie exotică.
·--
cut ; 1 - l lmtntl anual.
Puterea germinativă 1~%. Mtirimea: poate ajunge ·ia ~m înălţime Fig. 262-Caragana {ruJex (1..)
Germina/ia se produce tn primăvara următoare, fără a fi nevoie de stra- şi 9 m diametru . K.- Koch; lujer cu lrunzl
tificare sau fortare. La noi tn ţară, a inceput să se însămînţeze şi pe cale Tulpina dreaptă :
natura lă. . Lujtrii verzi subţiri , pendenli şi muchia ţi.
Lăsltlreşle, dar nu drajonează. Frunzele la exemplarele mature şînt persis-
Creşlerro destul de rapidă tn tinereţe. tente, opuse, de 20-24 cm lungime şi 1-2
Afi!IJiul. Originar din Siberia şi estul Europei. In Dobrogea şi Moldova cm lăţ ime, lanceolate sau ovat-lanceolate cu
creşte sub formă sălbăticită, formtnd tufărişuri; tn restul ţării, este cultivat vtrful prelung acuminat, marginea tntre;;gă;
frecvent prin parcuri. cont in uleiuri eterice.
Cerinţele l!tXJiogice. Esle o specie cu o mare vitalitate ii adaptabilitate. Florile hermafrodite, mici, grupate cite 3
·Rezistă foarte bine la_secetă şi ger; suportă 1-2 ani umbnrea; poate creşte In cime axilare.
~.

'-..
394 ANOIOSPERMAI!
Fructele capsule conice, de 6-7 mm lungime.
Maiura(w bienală. . . . . . trilobate şi neregulat-dinţate; prezintă trei nervuri palmate; sint rezistente
Maturitatea arborilor foarte !impune, de multe on chaar dan pru~ul _ an:
Creşterea foarte rapidă: în primii 10 _ani, ajunge pt'"!ă la 25 n;a ·înalţa m~.
A realul. Originar din partea sud-eshca a Austrahea . şa_ T~sma'!aa . La. n?•·
a fost încercat în culturi experimentale in 1950, cu puae\a şa semanle pnmate
din R.S.S. Gruzină. '. . ..
Cerinţele erologice. Este o specie de clamat cald, fav?rabll_ culturu p_orţo·
calului. Avind o mare capacitate de adaptare, planta\ule !acute in parţal~
sudice ale U.R.S.S. au suportat geruri pînă la - 12•c.. Poate vegeta pe sol un
din cele mai variate. . . . • .
fmporlan(a. Deşi are ? creş~e~e cxtre~ de _vaguroasă ŞI real!z~za damen·
siuni excepţionale, la noa lucranl e de achma\lzare nu au dat pana in prezent
rezultate samfăcătoare.
O r d. CO L U M N 1 F E R ALE S (Ma lv a 1 e s)
Fam. MALVACEAE A. J uss.
Fig. .263 - H ibÎ5&US SJ!ria· Cuprinde plante erbacee mai rar lemnoase din
CU$ L.: flora regiunilor calde. Au frunze alterne, sample,
o - luJer cu frunze şi flori:
b - fruct: e - dmtn11
de regulă palma! lobate. F_lon acta~~morfe, her-
mafrodite, axilare sau tn carne; cahc1ul cu 2-!>
sepale, insolit uneori şi de un cal ici~ extern;
corola formală din 5 petale. Caractens\lc este
androceul, alcătuit din numeroase stamine .cu
filamentele lungi, unite intr-un t u.b car~ închide
pislilul. Gineceu pluricarpelar. Fructe an formă
de capsulă.
Genul HIBISCUS L.
HIBISCUS SYR IACUS L.
Specie exollcd (fig. 263) • _ .
Miirlmea. Poate ajunge pina l~.fnal\•me.
Scoarţa la început netedă, cenuşae. mai tîrz~u
devine negricioasă, cu crăpături neregulate puţm
adinci.
Tulpina ramilicată de la bază, formează o tvfă.
strînsă.
Lujerli tineri cu peri lungi şi moi, apoi devin
gla bri; se rup .fs>arte greu.; . •
Muguri/ mici, păroşi , sînt prevăzut• cu doua
stipele filiforme şi persistente. ' '·
·· h LIACI!AI! · 395
Frunzele alterne, ovate sau rombic-ovate, de 5-12 cm lungime, de regulă
la ingheţurile şi brumele de toamnă; înfrunzeşte ttrziu o dată cu platanul.
Florile complete, pe tip 5, soli tare, mari de 6-10 cm, lat-campanulate,
cu petale albe pătate cu roşu-violet, prezintă numeroase stamine cu filamen-
tele sudate în formă de tub; înfloreşte din iulie pînă tn septembrie.
Fructele, capsule dehiscenle, cu cinci val ve; se coc prin octombrie-noiembrie.
L_iisllireşle; se lnmulteşte uŞOr pr in sămîntă şi butaşi.
A realul: Asia Mică, China, "India.. Este .ffifr'odils"tii Europa de ctteva secole.
La noi, se tnttl.neşte -des prin parcuri şi grădini, vegetind exceptional de fru-
mos in staţiunile de pe litoralul Mării N~e.
Cerinţele erologice. Rezistă· bine la secetă·-şa geruri; este puţin pretenţios
faţă de sol, pultnd creşte viguros chiar şi pe nisipurile marine.
Temperamentul de huujnă; su~tli~iiiSă şi. Qater.ar,e•..Junb.rjre.
1mportan(a. Este foarte ·miilf apreciat ca arbust omamenlar;aâtorilă flo-
r ilor sale mari ce apar timp indelungat, pînă spre sfîrşitul verii, precum şi
pentru frunzişul său des. Se recomandă să fie introdus attt tn climatul stepic
dobrogean, cît şi in regiuni mai Inalte de dealuri şi munte.
Prezintă numeroase forme de cultură, cu flori tnvoalte, variat colorate,
de la albe la violet-închis.
Fam. TILIACEAE A. J uss.
Din această familie, interesează numai genul :I:.i!..ia; majoritatea celorlalte
genuri
: . aparţin florei regiunilor. tropicale şi subfrO'J:IIcale.
Genul TILIA L. Tei.
,
Se cunosc cea. 30 de specii de arbori, din regiunile temperate şi tropicale
ale emislerei nordice. Au scoarta mult timp netedă. Lujerii sint geniculaţi;
muguri distici, aşezaţi pu ţ in lateral fală de cicatrice, care prezintă trei
urme fasciculare. Frunze simple, cordate sau trunchiate, pe margini serate.
Flori hermafrodile, alcătuite din cinci sepale şi cinci petale libere, albe-
gălbui, uneori cu 5-10 slaminodii pelaloide; slamine numeroase; ovar cu
cinci loji, fiecare cu ctte două ovule; stnt grupate în cime. Pedunculul in·
florescenţei se desprinde din nervura mediană a unei bractei lanceolate. Fruc·
tu! .o ~snă ..glelna leesă, cu 1- 3 seminţe.
Din acest gen, In ţara noa'stfa crescuililătoarele specii :
Tiiia ccrdala Miii; T ... f!la!_yphyllos Scop. şi T . 1~_!1~ Moench .
..' . ' . ....... .."
----· . ' '
. "TILIA CORDATA Miii. (T. f'D'Uifolia Ehrh.) -
' Tel de deal. Tei tu frunză miti
•l Speţie indigend (fig. 264). •
.:Mdrlmea a 11-a, pînă la 20 m tnăl ţ ime; rămlne de talie mai mică decit
ceilalti lei din ţara de la noi.
..•'' 396 . ill..JACEAE
397
CHEIE PENTRU DETERMINAREA SPECIILOR GENULUI TILIA

la Frunzele pe dos verzi sau albislrul, sini glabre sau piro""'

cu peri simpli ...................................... 2
lb Frunzele pe dos slelal pirOa$<: sau slelal lomenloaS<".
Florile cu slaminodll .•.•••••...•............•....• 5
2a Frunzele pe dos ti luierii pirOfl, nervurile de ord.i n 3.
evid<nle. Florile fir staminodii ................ . ... T . pU.Jgph 1 ttos
2b Frunzele pe dos glabre dar cu barbule la intersecţia ner·
vurilor ................................ ........ ' ... 3
3a Barbule atit la bou laminel cii fi la intersectia celorlalte
nervuri . Flori firi stominodll ............ .... ...... 4
3b Barbule numai la Intersectia nervurilor superioare, lipsesc
la bau lamlnei. Flori cu staminodii ................ T. amuictJNJ
.
• 4a Frunzele S: dos verzi, pe fiii verzl-lndlis-lucitoare, ner·
vurlle e ordin 3, proeminente. Dintii de pe margine
lung acuminaţl .................................... T . tliCh Iora
(b Fruntele pe dos f'aucescenle, nervurile de ordin 3 neproe·
minenle, dinti scurl ocuminali ..... ..... .......... .. T . cordato
5a LuJerii glabrl sau dispers slelal·pirOfl, frunzele pe dos :t
is~<rs piroase, firi barbule sau cu barbule mici in
a xi el o nervurllor secundare ........................ T. neglet:/4
5b Lujerll ca ti parlea inlerloari a frunzelor alb sau cenuşiu
slelal lomenloase, fi ri barbule In axilele nervurilor .. T . tomenlosa

. 1nrCdăcir.orca puternică şi intinsă; dintr-un pivot scurt se ramifică 2-3

' rădăcini stcundare ce pătrund adinc in sol; acestea, la rindul lor, 5e desfac
in r.rn:ucase tădăcini latuale, trasante.
1 ulpir.a drc~ptă, In masiv tsle bine elagată de ramuri.
Sccar(a ctnuşie ; netedă pină la ~C-SO "de ani, apoi formează un ritidom
cu crii~ături in€uste longitudinale, larg distanţate intre ele. Stratul de liber
este n.ult (tz\ol tat.
Ccrcana o\oid·ccn ică, foarte r2mificată şi cu "frunziş des.
Lujerii vuzi·n:ăslinii, ro~caţi, glabri-lucitori. .
Muf,urii O\oid·âlctul oş i, cu (oi ~olzi , dintre care cel inferior depăşeşte
ju ratatca rrqurdui; tir.tori , ~e c.htnă şi virful unui al treilea solz . .
Frunule rrai mici (fcil la celfla l1e ~pccii de lei indigmi, au ~r cm z..:..
Jun€ irre, sint ~LI:rot cnd-cor<!ate, asin:tlrice, cu vîrful scurt-acuminat şi
mar~; inca acut-suată; pe (os, sint vuzi-altăstrui, nu• urile tu1iare mproe-
minmte şi rr.ai mult ~a11 mai puţin retic ulate, cu ~n:ccuri carach:ristice de
pui rq;inii la ·sLbsccara nuvurilor; in rfst glabre.
Flcrile mai mici, galbene şi mai puţin mirositoare decît la teiul cu foaia Fig. 264 - Ti/ia corda/a Miii. :
o - lu]t:r: b - frunu ti frudc: c - floare: d - s.ectlune t.a ovaot :
mare, sînt €rupate In cirhe.clte 2-16; pedunculul timei porneşte din nervura t - plantull
mediană a unei bractei fn formă de limbă; inflonscmta este de aceeaşi Jun·
gime cu frunza , inclusiv peţiolul, şi stă oarecum orizontal deasupra frunzei . M.i!tur'!fia prin august-septembrie, dar fructele se scutură ptnă spre sfirşitul
la subst:oara căreia a luat naştere. Sint mdifue şi căutate pmtru ceai. ln- termt; d~semmarea este mult tnlesnită de bractei. •
flouşte prin iunie-iulie. Tn rcnual, teiul pucios înfrunzeşte şi tnfloreşte cu Matw;l~al«! arborilor de la ~30 de ani. ·
aprcl:pe 2 ~liptlmtni mai tirziu ca teiul cu foaia mare. Fructi/taJ(ta aproape anuală şi abundentă.
Fructele, zthtne rrai mici ca la cEilalţi Ici, nemai de 4-6 mm, aproape Pulerea germinotirxl 50-60%. ·
·s fuice, r:ctcde ~au sl~b n:cchiate, cu ţtn\ii subtiri ce se pot sparge Intre Ger'!'ina(ia foarte. anevoioasă. Sămin\a semănată primăvara tncol\eşle
de&ele. Tnt r-un kg se găsesc circa 17 000 de athene. n_umat _tn an~l al _dotl~. de aceea trebuie stratificată; culeasă tnsă in tr ă
$1 semanată tmedtal, rasare in primăvara următoare. Plantulele au prfme,e

•
: .
: .
ii '.
398
ANOIOSPERMAE
TI LI ACEA!!

uneori, poate forma chiar arborele pure, denumite teişuri. Mai rar se· tntil ·
două frunze opuse, adinc Pen talobate, lăsînd impresia a fi frunzuliţe de neşte tn şl eaul de ctmpie şi in regiunea montană inferioară.
Cerintele teologia. Este o specie mezofită, rezistentă la geruri, dar suportă
acerinee. • • t f t • · tate mai greu seceta; de aceea, se localizează de obicei tn regiuni mai înalte, cu
Uistăr te viguros din fegiunea coletului pina 1a v1rs. ~ oar .e mam .•
pretindu~e astfel bine la, tăierea tn cring; drajoneaz! nu_?Jal 1mpre1urul c1o~te1. precipitaţii mai abundente (600--ZOO mm). Fiind relativ pretenţios faţă de
sol, preferă soiuri fertile, reavăne, de tipul brun de pădure sau brun-roşcat
Cr ferea tn primii 4 ani este destul 1de tn;ea!a _; c:atre ~ de. am, se podzolit, cu textură uşoară de la nisipo-lutoasă la Jutoasă, cu sau fără schelet.
dezv~tă mai mult tn diametru şi mai puţin m .malţ1me, .ramm1~d .m urma Nu apare acolo unde compacilatea este prea mare sau umidilatea în exces.
· fagului etc Pe locuri descoperite, pu1eţu sufera uneon dm cauza
gorunu1u1, · •t• t d ·şunat Frunu/e şi florile continind celule mucilagigene şi săruri calcaroase, dau
îngheţuri lor; de asemenea este va ama e. pa • · . . . după cădere o litieră ce se descompune foarte uşor, contribuind astfel la ferti -
LonRevilatea depăşeşte uneori 200 ani; formeaza de hmpunu putregai lizarea solului.
la mijlocul tulpinii. . Temperamentul de semiumbră; uneori, sub acoperişul fagului sau al goru·
.. Lemnul fără duramen, alb-gălbui, este uşor, moale, Ofl!Ogen, ma1 dens decit nului, rămîne de talie redusă şi formează o coroană lăţită. Prezenţa sa chiar
• • la celelalte specii durează puţin in aer liber, se lucreaza uşor ŞI nu se def~r· su b această formă este un indicativ al fertilităţii solului. Prin frunzişul des,
mează. Este tntr~buinţat pent;u m?bilă uşoară, planşete, modele, ambalaJe,
butoaie, calapoade, chibntun, cre1oane e c. • 1 . . • .
umbreşte bine solul. Dacă este expus brusc la lumină sau dacă se tnrliutătesc
condiţiile de creştere, atunci se produce dezvoltarea crăcilor lacome pe tul ·
A realul cuprinde aproape tntrea!Z~ Europă pina spre lahtudmea de 63 N. pină şi, concomitent cu aceasta, are loc uscarea virfului arborilor.
. j trece puţin tn Siberia şi Caucaz (fig. 265). . . .• d f Importanta. In trecut, teiul de deal- ca şi ceilalţi tei de altfel - era
• • tn ţara noastră, teiul pucios este foarte r~setnd1t, .parţ1c1pm recven1 ~ puţin preţuit şi se urmărea re~ucerea lui din compunerea pădurilor. Cu timpul,

.•r'
: specie de amestec, mai ales tn şleau) de deal, pma la allltudmea de ~ m. s-a văzut insă că el este un arbore din cei mai valoroşi, atit pentru lemnul
:J ce-şi găseşte tot mai multe întrebuinţări, cit mai ales ca specie de amestec .
Fig. 265 - Areal: Contribuind prin frunzişul său bogat la protejarea şi ameliorarea solului.
In pădurile de şleau, rămintnd in etajul al doilea , stimulează creşterea tn
- =~ Tllla 'ordottJ MIII.
_ -- Tllla piiiiJIPitvtlos Stop. înălţime a exemplarelor de gorun şi stejar, ajuUnd totodată la buna elagare
, . , , , , Tlllo tome(IIOUI Moencr.
a trunchiurilor.
Scoarta t!nără este folosită în cizmărie. De la arborii tineri făr1i ritidom,
se poate extrage liberul; descojirea se face de la pornirea sevei ptnă la înflorire.
De remarcat că la teiul de deal, liberul se desface mai greu, intrucit fibrele
se rup tn timpul cojirii; este mai puţin valoros decît al teiului cu, frunză mare;
prin topire, se extrag totuşi fibre întrebuinţate la legat viţa, impletituri,
rogojini, funii etc. .
Florile sale melifere dau o recoltă ridicată de mi'ere de bună calitate; de
asemenea sînt mult Întrebuinţate în medicină pentru rolul lor calmant.
Datorită coroanei dese. poate să fie cultivat şi ca arbore ornamental pe
marginea a lei lor.

TILIA PLATYPHYLLOS Scop. (T. grandifolitJ Ehrh.) -

Tel cu frunza mare ·
..
Specie indigenă(fig. 266).
Se deosebeşte de speci a precedentă prin:
1nrăd4cinarea· mai profundă, cu ramificaţii lungi in lături.
Tulpina mai tnaltă, ajungind pînă la 40 m înălţime şi 1 m grosime.
Scoarţa se crapă mai tirziu; stratul de liber este foarte dezvoltat.
Coroana mai mare, formată din ramuri groase.
Lujerii stnt mai viguroşi, slab pubescenţi vara , apoi devin glabri.
.... Mugurii mai mari, ovoizi·acuţi, cu trei solzi, dintre care cel inferior rămtne
sub jumătatea mugure.lui. . ·
••>
•1 '
'.
r.;
'l
il' ;AtiGtOSPERMAE
- - - - - - - - -- - - - -- - - -- - ---
TILIACEAE· · ll()l
.J
Florile sînt mai mari şi
grupate în cime cîte 3-9. lnflorescenja împreună
cu bracteea stă pendent sub frunză. Sînt mai puternic mirositoa;e şi' niai 'bogate
în nectar. · .· .: : · . ...: ; ·:
i Fructele, mai mari decît la ceilalţi lei indigeni, ajung de 6-S mm,. sjnt
piri forme sau sferice, tomentoase, cu cinci coaste proeminente :. au per1eţi
.1 foşrte . tari, lemnoşi, şi nu se sparg la apăsarea între degete; 1 kg ci>nl!ne
• circa 9 000 achen·e. · · • ..
Puterea germinativă 40-50%. ·. . \ 1..
Lăstăreşte puternic şi drajonează abundent, pe o rază cam de 1,50 m·. în
jurul cioatei. . '
Creşterea devine foarte ?Ctivă după anul al patrulea şi se păstrează sus-
ţinută mai mult timp, realizînd dimensiuni ma.i mari. d~ît te.iul 4e deal.
Longevitatea mai mare.
Lemnul este mai moale şi putrezeşte uşor. Este foarte căutat pentru fabri,
li carea chibriturilor, în industria placajelor şi mobilelor uşoare, :pentru căpri ­
l
•i ori şi grinzi interioare în construcţii rurale etc.
A realul. Europa; depăşeşte numai cu puţin 50• latitudine nqrdlcă, iar
l
!
spre est de-abia ajunge în Ucraina {vezi fig. 265); avansează tn sqhimb mai
mult spre sud decît teiul pucios. ·,
L<~, noi, apare rar ca specie de amestec în etajul 1 al pădurilor de şleau
.,i de cîmpie şi deal, unde creşte împreună cu stejarul, frasinul, ulmul, teiul
'•.. :
.
:
alb, carpenul, gorunul etc. In Banat, atinge altitudinea de 920 m .
Cerinţele ecologice. Este mai pretenţios fat~ de climă {i 591 d~tt teiul de
' deal. <:ere un climat mai călduros şi se dezvoltă bine mai ales. pe soiurile
brun-roşcate de pădure, structurate, fertile. Nu creşte pe terenuri inundabile
sau pe soiuri compacte. Fiind. pretentios lată de sol, teiul ,cu lr.unză mare
este ultima specie care se instalează tn şleauri - după carpen - ., J).e măsură
ce condiţijiile edafice se ameliorează. ·
Temperamentul de semfumbră. •
Importanţa. Fiind rar răspîndit, are o mai redusă imporlanţă.· JO,.estieră
decit teiul de deal şi teiul alb. ·. '.. .
Ţinînd seama de faptul că are o oreştere rapidă şi produce în timP, ·' !;turt
o masă mare de lemn, că liberul şi florile sînt de o calitate superi~ară şi
că pr\n litiera abundentă ce se descompune uşor este un ameliorator de_ju;im
ordid· al soiuri lor foresliere, în viilor cultura sa trebuie' să fie extinsă.
Es't.e mult apreciat şi ca arbore decorativ, pentru dimensiunile sa'le: mari
şi coroana sa bogată.
Fig. 266- rma i>t:Ugphytws Scop.:
a - lujer: b - frunte cu Uotl; c - dl•grami flora IA: 1 - bractel, :J - kp<tl~. s • p. E U P LAT Y P H Y L L OS C. K.
. '· •j
Se h ne 1 d. • • '• f

glabre. iar pe d: s păFQase; dte sub-

.t - pe:tale: d - fru cte
Prezintă lujerii anua~i glabri, . frunzele pe rată
specia cea mal răspindi!ii . '' . ' .
1
Frunzele ma·i mari, . de 6-12 cm, de obicei asimetrice, pe marg1m scurt a • p. P S 2 U O O R. U 8 R. A C. 1(. Se h n e 1 d.
. .'
mucronat-serate: pe faţă glabre. sau păroase, pe dos mai mult sau mai puţin '
Are lujcrii tot glabri, dar frunzele sint g'abre şi pe dos, cu exceptia barbute!Pr de la
pubescente, iar la subsuoara nervurilor prezintă smocuri de peri albicioşi; intersectia nervurilor; se lnlilneşte rar in sud-vestul tirli. 1
J
de remarcat că perii de pe ambele feţe sînt simpli şi nu stelaţi ca la T. to- .'
s s p. G R AN O 1 F O 1.: 1 A (E h r h.) H • y. {T. g r an d i /o li tl E h r h.).
mentoS{l.; nervurile terţiare proeminente, mai mult sau mai puţin paralele.
Peţiol pubescent. Tnfrunzeşte şi înfloreşte cu 2 săptămîni mai devreme ca Se C:eosebeşte de subspecia euplatyphyllbs pr in luieri tineri pubescenti şi frunzele .
păroase pe ambele fete; se lntllneşl• frecvent şi este adesea cultivat In p·~rcuri şi a,
leiul de deal. ~alei. .1
 ANGIOSPERMA2 RIITACEAE ·. ' 403

Mugurii tomentoşi, scurt-eonici, cu doi solzi aproape egali.

TILIA TOMENTOSA Moencb (T. tugtnlto Desi.) - Frunzele cordiforme, de 5-10 cm lungime, uneori mai mari decit la
Tel alb, Tel argintiu
T . platyphyllos, cu virful brusc acuminat, pe fală verde-inchis, slab lucitoare,
SP«ie indigenă (fig. 267). pe dos cenuşii ptnă la argintii- tomentoase, cu peri stelali. fără smocuri
Mdmnea 1, J?ină _la 30 m înălţime. de peri la subsuoara nervuri lor; peliolul de asemenea stelat-tomentos.
S~ar(a cenuş1e, ramin.e m~lt timp netedă ; spre bătrinete,.formează ritidom Florile cite 5-10 tn inllorescente pendente, mai scurte decit lungimea
'
1
subţ1re, cu brazde lon!Pt.!'dmale puţin ~dinei. Liberul bine dezvoltat. frunzei; pe lîngă cele cinci petale, mai apar 5-10 staminodii petaloide.
Co~oat;.a ov~1d·rotu.~J1ta, foarte rămuroasă şi umbroasă. Sint mai mirositoare şi mai melifere decit florile celorlalte specii de tei.
Lu1eru verz1-cenuşu, tomentoşi, cu peri stelali. · Infloreşte mai tirziu, prin iulie.
Fructele achene ovoide, de 5-7 mm lungime, tomentoase, cu pereţi tari,
Fig. 267 - Tl/io lomtii/()S(J Mocnch: netezi, sau cu cinci coaste puţin evidente; la kg se numără circa I l 000 achene.
o - luJer: b- mugure şi clcatrlee: c - frunti ti lnfloraeentll: d - fructe · Oermina(ia, creşterea, longevitatea şi lemnul ca la T. platypllyllos.
tr - pl•nl ula • Arealul: Peninsula Balcanică şi Asia Mică (vezi fig. 265). La noi, este mult
,. mai des inttlnit decît telul cu frunza mare, vegetind frecvent tn părţile mai
•• calde ale ţării, ca specie de amestec tn pădurile de · ş.leau de cimp. In pădurile
din ·.nordul Dobrogei, a devenit specie invadatoare, formind pe alocuri teişuri
pure; de asemenea, este mult răspîndit in cimpia Munteniei şi Olteniei, pre-
cum şi in partea sud-vestică a ţării.
Cerinţele eco/qgice. Fiind o specie mai termofilă decit ceilalţi !ei, se locali-
zează in regiuni cu un climat mai călduros, putind să se dezvolte şi in regiuni
secetoase, pe soiuri ceva mai compacte. Avansează chiar in şleaurile cu ceva
cer, evitind tnsă soiurile excesiv umede sau prea uscate. Realizează creşteri
frumoase mai ales pe soiurile fertile, reavăne şi afina te. Avind un lemn moale.
suferă uneori din cauza chiciurei, care poate provoca ruperea ramurilor.
' /mportan(a. Are aceeaşi importantă economică şi culturală ca speciile
precedente; este însă mai apreciat ca arbore decorativ in parcuri sau pe alei,
pentru coroana bogată şi jocul argintiu al frunzişului.
In ~ultură, se mai tntllnesc, T. americana (L.), T. euchlora K.. K.och, T. x ne·
' glecta Spach ele.
• 1 •

(h d. T E R E 8 1 N T H A L E S •
fain. RUTACEAE A . L. J uss. •
Plante arbustive sau erbacee, cu frunze alterne, rar opuse, prezenttnd puncte
mici· transparente, ce contin ulei aromatic. Flori radiare, complete, pe lip 4
sau !,? (8); numărul stam inc.Jor simplu sau dublu fală. de pelale; ovarul for·
mat ·din 2-5 car pe le ; tnlre ovar şi stamine, există un disc nectariler. Fructul
capsulă, drupă sau samară.

Genul PTELEA L.
\
' .
PTELEA TRIFOLIATA L.

.. ~pecie exotică (fig. 268).

.' .. : '··...~ , Mărimea a III-a, pînă la 8 m; a<!eseori rămlne insă ca arbust.
d lnrddăcinarea dest ul de profundă .

•
 RUTACEAE

Genul PHELLODENDRON
Rupr.
PHELLODENDRON
AMURENSE Rupr. -
Arborele de plută de Amur

Specie exotică (fig. 26!9·.

Mărimea a li-a, depaşmd
uneori 20 m.
1nrădăcinarea adtncă. Rădă­
cina de culoare galbenă, cu pi·
vot bine dezvoltat.
Tulpina dreaptă, elagată;
cultivat tn condiţii neprielnice,
prezintă trunchiuri strtmbe,_b!:
!urcate, din cauza degeraru
a virfului.
Scoarţa cenuşie-dcschis.adtnc
crăpată, moale, plutoasă, atin-
Fig. 268 - PltlttJ trifoi/ala l. :
o - frun ll ti lnfloresccntJ; b - noare hermdrodlllll : c - fructe: d - frud
ge gr&simi de 6 cm.
~ cu seminte (sectiune) Lujerii viguroşi, cenuşii-găl-

'
t
Tulpina prezintă obişnuit mai multe ramuri.
Scoarţa cenuşie, mai ltrziu cu ritidom mărunt crăpat.
bui.
Mugu.rii opuşi_. rar alterm,
foarte mici, nUZI , cu baza tn-
.
b
J Coroana regulată, destul de rară .
Lu.jerii la tnceput pubescenţi, bruni-verzui; lemnul cu miros neplăcut.
gropată tn cicatric~. ~~roşi, c.u
·pen bruni sau ~ramu-roşcalt.
Mu.gurii nuzi, foarte mici, păroşi, ingropati tn cicatrice. • . Cicatricea frunzei, tn formă de

l Frunzele alterne, cu trei loliole prinse la vtrful unui peţiol lung; foliolele potcoavă, tnconjoară mugurele.
sint oblong-ovate sau eliptice, de 6-12 cm, cu marginea întreagă, obişnuit Frunzele imparipenat-com·
glabre, pe faţă verzi-lucitor. puse cu 5--13 foliole ovat-1an-
Flcrile poligame, galbene-verzui, de cea. t cm, grupate in corimbe termi- ceol~te, de 5--10 cm 1ungirt;~e:
nale; apar prin iunie. spre vîrf alungite, pe margms
. · Fructele .samare, rotunde de cea. 2 cm, asemănătoare cu cele de ulmi, mărunt-crenate, pe fală verzi·
<Iar· cu aripioare mai coriace şi la mijloc cu două seminte; stau prinse pe lucitor, pe dos glau~esce~t~. . a c e
un peduncul de cea. 1 cm. Strivite, lasă un miros de hamei. · Florile unisexuat-diOICe,miCI, Fig. 269 _ Phtllt;dendron amurenst Rupr.:
1 "ivtatţ~ra{ia prin august;_ ră~tn pen~ente pe lujeri .şi tn t~mpul i~r'!_ii. verzui, tn panicule tenn~na~e t r - lajtr: b - tollole (awe.tlorat) : e- floate muc-ull :-

Oerminaţia. Semănate 1med1at dupa coacere, semmţele rasar pnmavara. lungi de 6-8 cm; dau in sunte d - uoar• l•mtll; • - lru<lt

Periodicitatea aproape anuală, cu fructilicaţia destul de abundentă. şi sint nectarifere. · 1 1·

Arealut. Originar din sud-estul Americii de Nord. La noi, este introdus Fructele . drupe globuloase, negre, mici de ~ca. _1 cm,_ cu m1ezu ~ ~~~.
prin parcuri, ca arbust orna mental. . ce lasă u~ miros particular, tnchid 5 stmbun rensform1, brum-negriCIOŞI,
Cerinţele ecologice. Rezistă bine la secetă, ger şi fum. Puţin pretentios faţ ă de 4-5 mm; se coc in septembrie. .
de sot; preferă soiuri nisipo-lutoase, reavăne şi staţiuni adăposti te. Puterea germinalit:d 60-S0% (la no1 30-40%). 1'
Temperamentul de !umină, dar poate suporta şi o umbrire uşoară. Creşterea destul de rapidă la început. In condiţii favorabile, poate rea 1za
Importanţa. Este o specie rezistentă, ce poate prezenta un oarecare in_teres la 15 ani tnăljimea de 10 m.
. ornamental 'în parcuri şi zone verzi, mai ales în regiunea de stepă ŞI an· Uislăreşle şi dra jonează. .
1 testepă. Longevitatea 2~300 de am .
.,
1'
J'

.,
j

SIMARUBACEAE
405 A.NOIOSPERMAE

Frunzele imparipenat·compuse, foarte mari, pină la 70 cm lungime, cu

Lemnul cu duramen, este. r~istent, traini.c, elastic, se lucrează uşor şi se
lustruteşte. In patn~ de ongm~. este aprectat pentru construcţii şi mobile.
13-25 foliole', ovat·lanceolate, de 6-12 cm lungime, spre bază cu 2-4 dinti
1 terminati cu ctle o glandă; in rest, marginea este întreagă şi cii iată; dau
fl . Un produs de?SC~'t de pre\u•t este insă pluta, din care se poate fabrica foarte tirziu, prin mai. Frunzele ca şi scoarta, ctnd sint strivite, lasă un miros
,,i' hnoleu_m •. mat~nal 1zolant, p1ese pentru pescuit etc.; fiind insă mai pujin
elashca ŞI ma1 grea decft cea de Quercus suber, nu este atit de aptă pentru
urit; conjin substante colorante şi anumite principii vermiluge şi toxice.
.••, dopun .
Florile poligame, galbene-verzui, neplăcut mirositoare, grupate in panicule
terminale de 1~20 cm; cele mascule, au caliciul cu cinci dinti. corola
! A~ealul. Extremul Orient, in bazinuf inferior al fluviului Amur. La noi,
cu S--6 petale desfăcu te şi zece stamine; florile hermafrodite cu acelaşi număr
s-a mtrodus tn ctteva parcuri numai ca arbore decorativ. de sepale şi petale. Gineceul alcătuit din S--6 carpete. Tnfloreşte prin iunie·
Cerinţele ecologi«_. Creşte in condijii de climă temperată extremă, cu mare
grad de conhnentahs~: Vegetează obişnuit in lungul apelor, pe soiuri bogate, iu lie ; florile stnt slab melifere. ·
Fructele samare, grupate liber cîte 1-5 pe un peduncul comun, cu sămtntă
aftnaţe,_profunde, ~uflc1ent de umede. Nu suportă stagnarea apei, nici uscarea
l turlită, aşezată la mijlocul unei aripioare de 3-4 cm, răsucită, transparentă,
excesiva a solului. cu o ştirbitură tn dreptul semintei. Fructele la inceput au culoare verde·
1 La noi. ~uferă din cau~a tnghel uri lor ttrzi i şi a secetei, dar rezistă bine la gălbuie, ia.r tnainte de coacere devin roşii, dind arborelui un aspect decorativ.
1 gerun de 1amă . R~~u~IIe sint rupte uneori de zăpadă.
Temf!_eram.tnful miJlOCIU. Are nevoie de umbrire uşoară in tinereţe· apoi
Fig. 270- Ai/.anlhus aUisoima (Miii.) Swingle:
.
J reclama punerea ln lumină ca să realizeze o bună dezvoltare. ' ' • - luJ«: b - frun.d ti tnttoresnntJ : e - floert mucull; d- floare hermafrodltl:
lmfX!rlan(a. Pent~u p_roduct~a de pl~t~. poate să fie cultivat in regiunea ~ - fructe; t- tec-tlune tn fruct
' dealunlo_r, 1!1 locun lente ~e mghetun hrz11, acolo unde creşte vija de vie,
.
1
nucu!, piersicul. Este un mteresant arbore ornamental.
1
1 Fa'm. SIMARUBACEAE L. C. Rich .
.1
Cup~inde
arbori şi arbuşti, majoritatea din regiuni tropicale şi cîjiva din
regiUm temp:rate. ~u scoarta .cu gust amar ; frunze alterne, imparipenat-
compus_e, ma1 rar Simple; flon complete sau poligame, mici, tn panicule
sau sp1ce, cu . 4-5 s_epale ŞI ace~aşi număr de petale, 3-10 stamine şi
2-6 _carpele hbe~e, f1ecare carpela cu una sau mai multe ovule· fructul
drupa sau samara. '

Genul AILANTHUS Desi.

AILANTHUS ALTISSIMA (Miii.) Swingle (A. g/.andulosa DesF.) -

Cenuşer, Fals otelar
•
Specie exofică (fig. 270).
Mc'irimea 1 in patria de origine; la noi, rămtne arbore de mărimea a III-a
-şi uneori chiar abust.
l nrădăcinarea trasantă, mult întinsă in lături.
Tulpina scurt~. se desface in putine ramuri groase ascendente.
S~(a cennş•e·_deschis, mărunt-reticulat-brăzdată, fără să atingă însă
gros1m1 prea man.
Coroana rară, tntreruptă . x 1k
Lujerii_foa~te groşi,
bruni, cu lenlicele mari, lin-pubescen!i; măduva lată,
roşcată-gatbu1e. ·
· Mugurii ~lterni, mici, emislerici, bruni, tomentoşi; cicatricea mare in formă
de potcoava, cu numeroase urme fasciculare. -
!11-
!'l
:
' ANOIOSPE~MAE ANACARDIACEAE

Maluraţia anuală, prin octombrie, fructele rămtntnd peste iaJ:nă pe arbore.

Maturitatea arborilor timpurie (5---6 ani). •
Periodicitatea anuală şi fructificaţia abundentă.
Lăstăreşte, dar mai ales drajonează foarte puternic, pînă la mari distanţe.
Creşterea foarte rapidă, plnă la 10-15 ani; exemplarele provenite din
drajoni tn primul an depăşesc 2 m inăllime şi 5 cm grosime.
Longevitatea 40-50 de ani, fiind de'vreme atacat de putregai.
Lemnul cu duramen gălbui, cu nuanţe vinetii, este destul de tare şi -de
greu, prezintă inele anuale foarte largi, se despică şi se lucrează uşor. Se
foloseşte ca lemn de foc şi numai rareori tn gospodăriile rurale.
A realul. Originar din Olina..- CDreea. La noi, este foarte răspîndit mai ales
in regiunile de ctmpie, tn Bărăgan, Oltenia,_prin !=-urjile ţărăm!ştl Şi locurile
părăsite din regiunea' 'coTinelor. ·· -·· ·· · ·
Cerinţele teologi~. Pretinde un climat mai călduros şi un sezon lung de
vegetatie. Re-~istă bine la secetă, fum şi gaze. Lujerii tineri nelignificaţi
suferă din cauza lngheţurilor timpurii şi a gerurilor mari de iarnă. Ramu·
•
:• riie sint uşor ·rupte de zăpadă şi de vint. Este foarte puţin pretenţios fală
de sol, vegetează ehiar pe nisipuri marine, dar creşte viguros numai pe soiuri
fertile, alinate şi reavăne. Din cauza gerurilor, in staţiuni foarte neprielnice,
rămîne uneori numai sub formLde tufă .
Temperamentul de lumină. - -
~ Importanţa. La noi tn ţară, nu este socotit arbore de Jl~ure. Regenerîn·
.,'1 du-se uşor prin drajoni, năvăleşte· abundent in - rerenui'i1e înconjurătoare.
Datorită acestei facultăţi, poate fi folosit la fixarea coastelor surpătoare
It şi pe terenuri degrada te in regiuni uscate. Deşi interesant ca arbore ornamen·

~
tai, totuşi nu este indicat a fi cultivat prin parcuri, deoarece cauzează nea·
junsu~i a lt o~ culturi prin. drajo~ii gr_eu de stirlll.t. Scoarta. liberul şi frunzele

. . . - -·- ---- --
pot ft folostte tn scopun medtcmale.

~
·1 ~- ANACAIWIACEAE LI 1.
i
r Cuprinde ar u frunze altcrne, simple sau compuse; flori 2
.
1
• in panicule, hermafrodite poligame sau unisexuate; intre sepale şi petale c'
există un disc nectarifer; stamine 5-10, gineceul format din ~5 carpele

''
!
!
libere sau unite, ovar cu 1- 5 loji; fruct, drupă uscată.
Tn frunze, liber şi scoartă există canale cu latex.

Genul COTJNUS Adans. Sc«ufa fin·bră:ildată, cu solzi. mici; sub scoa:tă, !~nul este 1\_al~n.
1 Lujerii roşcaţi, glabri cu lenhcele evtdeD:te; m .secţmne proaspata (ca şi
COTINUS COGGYG~IA Scop. (Rhus Coiinus 1.) - Scumpie lrunzele de altfel) secretă suc lăptos, cu m~r?S pia:ut ~e morc_ov.
!' Mugurii alterni, mici, ovoizi sau 0 vo-eomc1, ~epartaţ1. de !uJer: Mugurele-
~~·-- -
1
•
Specie indigenli (fig. 271) . terminal cu 4--0 solzi, cei laterali cu 2-3 solzt carenaţ1. Ctcatncea obtuz·
;
Mărimea. Arbust pînă la 5 m inăltime, formind tufă cu numeroase tulpini, triunJ.!hiulară, cu trei urme fasciculare. . . . f
1 dar cu frunziş destul de rar; sub masiv inchis, devine tîrttor. Frunzek obovate, eliptice, de 3-8 cm, rotunjite sau putm şhrbt!e 1a vtr ,
1nrlidăcinarea pivotant-trasantă, adtncă de peste 1 m, dar şi cu rădăcini marginea tntreag~. glabre, peţiol de 1--4 cm. Toamna se co_loreaza in roşu-
situate in orizontul superior al solului bogat in humus. aprins. ·
 ANACARDIACEAE 411
i.~!O~------------------~AN~O~IO~S~P~E~RM~A~E~----------------·------
al\i arbuşti, contribuind astfel la o creştere mai activă a speciilor de stejari
Frunzele, lujeri i şi scoarta conţin mult tanin.
din aceste regiuni. .
~lor_ile poligame, foar_te mici, de 3 mm, verzi-gălbui, pe tip 5, ovar cu Scumpi a este apreciată şi ca arbust . decorativ , pentru frumuseţea panicu·
Iret shle •. dtsp~~ In pam.cule ter~inale rare, mari de 15--20 cm, cu numeroşi lelor mari, transparente, precum şi pelitru forma, dar mai ales culoarea roşie·
peduncuh. stenh ~.lumoşt_, cenuşu. Inflorirea durează din mai pînă în iulie. aprins a frunzelor, toamna. ,
Spre sfîrşitul veru, ~evm vtolacee şi tntreaga inflorescenţă afînată ia un
•
,. aspect foarte decorativ .
Frf!C~ele drupe_aproape u~te, de 3--.\ mm, oblic-obovate, glabre, negre ..
1
.' . .
cu v1m~re rehculate, con\m un sîmbure monosperm. Se coc prin iulie- Genul RHUS L. · ' . . ' '. ' '
august ŞI cad repede; 1 kg contine cea. 110 000 de sîmburi
Maturitatea timpurie, la vîrsta de 3--4 ani. · ~HUS TYPHINA L (R. hitta (L) Sudw.).:.. Ojetar. f~u
Periodicitatea anuală, cu fructifica ţie abundentă. Specie exolicli (fig. 272). ,
Puterea germinativd cea. 80%. M ifrimea. Obişnuit rămtne arbust; uneori poate: ajunge tnsă ptnă la 12 m
Ge_rm!na{ia ._anevoi~să, necesită stratificare înainte de semănat.
tnăltime.
Lii!~areşte lime, draJonează puţin; lăstarii in contact cu pămîntul marca-
lea~~·. ocu~tnd _repede s~prafeţe destul de mari (20--80 m•). Se tnmulteşte
1nrlid4cinarea. ·superficială. •· i
arhftc1al ŞI pnn butaş1 verzt.
Tulpin(l ·scundă, drea~tă. · . •
Scoarţa subtire, cenJlşle-tnchi~. netedă, mai rar brăzdată.
_ Creş_~ertf! viguroasă; la virsta de 10 ani, poate atinge 3 m înălti;..,e, iar Coroana ramifi~ată, •cu .\7îrlul crăcilor a~endent.
lastaru aJung la 1 m în primul an după tăiere. Lujerii foarte '~i, \brun.Froşca.li'. catifel<~t·păroşL : Prin rupere, secretă
Longevitatea p!nă la 70 de ani. un suc lllptos iritant. Mă·auva Jatg_ă, bflln~. ·
; LenJnul. cu alburn al bici~. şi duramen galben-verzui, se crapă şi se defor·
1 Mugur ii alterni, mici, emisferid :.nuZi, ~,>ufoşi ; cu baza tngropată. Cica·
.. IT!eaza pnn usc;are. Este rezistent, tare, apt pentru piese mărunte şi araci de tricea in formă de semilună îngustă, i:u numeroase urme fasciculare in grupe.
. vte; sub forma de împletituri, la garduri durează 30-40 de ani. Frunzele mari, pînă la 50 cm lungime, imparipenat-compuse, cu 11-31
. Area!ul: Europa m~ridională, apoi din Asia Mică pînă in nord-vestul mun· foliole oblong-lanceol alţ, de 5--12 cm lungime. sţnt acuminate, distant·
t1lor Htmalata. La not, se întîlneşte in regiunea de c!mpie şi coline mai frec- serate, pe dos brumării\ şi pubescente î n tinerete; foamna , se colorează înt
v.ent In sudul Banatului şi Dobrogea, şi numai insular in Oltenia 'Muntenia roşu-aprins, foarte decorativ. · ·.
şt~ldog. ' Florile dioice, mici, verzi-gălbu i, grupate în p'anî.cule terminale; cele lemele,
Cerin(e ecologice. Este un arbust de climat submediteranean rezistent foarte dese, păroase, de 10--20 cm lungime; cele mascule sînt ceva mai aftnate;
la seceta; poate însă suporta şi g~ruri. pînă 1~ -:-30•c. Apare pe ~Juri brun· înfloreşte in iunie-iulie. '
roşcate, pe coaste calcaroase tnson te ŞI tn reg1umle uscate din zona forestieră· Fructele drupe de 2-4 mm, cu miezul acrişor, tngrămădite într-un ghem
de asemenea şi pe cernozio!ll~rile levigate din. a~test~p~. Formează tufărişuri păros, roşu-brun-violaceu; rămîn pe lujeri pînă · primăvara, dind un aspect
sau creşte tn ~mestec cu VIŞtn~l. turcesc, cărpm1ta , hhacul, mojdreanul, po· ornamental. Se coc ·şi se culeg toamna priri. octombrie. · ·
r~mbarul, vengarul e_tc., partiCipind la alcătuirea subarboretului tn pădurile Maturitatea arborilor foarte timpurie, la vîrsta de 2---3 ani.
rante dm aceste regiuni. · Periodicilalea anuală, cu fructificaţie abundentă .
• Temperamentu! mijlociu; suportă umbrirea şi acoperă destul de bine solul Puterea germinalivd. Seminţele c1Jiese de pe exemplarele provenite din
m a~boretele rănte, formate din specii de lumină (stejari); se usucă însă sub sămtnţă au procent mare de germinaţie (80%), în timp ce exemplarele pro-
mastv tnch1s. venite din lăstari sau drajoni dau sămtnţă aproape seacă; au nevoie de strati·
Vătănulri/e. VIntul ti provoacă ruperea ramurilor. Din cauza conţinutului ficare inainte de a fi semănate.
Ulstifreşte, dar mai ales drajonează extrem de abundent. Artificial se mai
mare de tanin şi a mirosului particular nu este dăunat de vite.
fnmul teşte prin butaşi de rădăcină şi prin diviziunea tufelor provenite din
lmpor~an{a. ~umpia este un arbust industrial de mare valoare, datorită
la~mulu1 ~e cahtate superioară, ce se_găseşte într-un procent ridicat în scoarta drajoni.
Creşterea foarte rapidă in primii ahi.
lujetllo~ ŞI tn frunze (peste ~%). In ~spodăriile rurale, scoarţa serveşte Lemnul cu duramen brun-roşcat-deschis, este uşor, moale, casant, fără
la vops1rea 1'!_ negru a ţesătunlor de ltna, 1ar lemnul şi mai ales rădăcinile tntrebuinţări din cauza djmensiunilor reduse.
la colorarea m galben-portocaliu. ' A realul: Estul şi centrul Americii de Nord, Canada. La noi, este adesea
Se poate intrebuinta la tmpădurirea ogaşelor, ripelor şi a terenurilor de- cultivat prin parcuri şi grădini. · ·
grada!e, u~te, calcaroa~. Introdusă in subarboretul pădurilor şi culturilor Cerinţele ecologia. Oţetarul se comportă ca o specie de climat continental,
foreslter~ d1.~ a_nt~tep~ şt stepă, fereşte solul de tnierbare, reţine zăpada tn adaptabilă la variatele condjţii de climă şi sol. 4in zona temperată. Pentru
hmpul 1ernu Şt as1gura acumularea apei tn sol mai bine decît caragana sau
 ''i
'

SAPINOACEA.E 413
412 ANGIOSPEI\MAE

fam. SAPINDACEAE
. A. L. Juss .
•'·
t

j Cuprinde arbori sau ar-

buşti, mai rar plante erba-
i:' cee. Au frunze alterne, une-
ori opuse, obişnuit compu-
se ; flori zigomorfe, unise-
xuate sau poligame, de re-
gulă în panicule; sepale
4-5 imbricate; petale 4-5
(uneori lipsesc), cu un disc
nectari fer; stamine 8-10,
aproape unite la bază; ovar
cu trei loji, fiecare cu unul
sau mai multe ovule; fruc-
. tul capsulă, bacă, drupă,
achenă sau samară.

Geriul KOELR.EUTER fA
Laxm.
6
KOELREUTERIA
J1ANICU1ATA Laxm.
Specie .exotică (fig. 273) .

a
c

Fig. 272 - Rhus typhina L. :

•
e
Mărimea
gînd pînă
Tulpina
pături
a III-a, ajun-
la 10 m.
neregulată.
$(:()(lrţa cenuşie, cu
longitudinale.
cră­

a - lujtr şi muguri; b - ra m ur~ c:u frunte ş i lnflorescen'' femeiA;

mucull: d - lloartc fenu:IJ («ctlune); t - frud
~ - floare Coroana rară, largă,
cu
ramuri destul de fragile.
~·---
Lujerii viguroşi, cenu~ii
o bună dezvoltare, cere că_ldură esti vată suficientă şi sol fertil; rezistă ta secetă sau bruni, glabri şi cu len-
ŞI destul de bme la gerun; suportă fumul; poate creşte şi pe soiuri nisipoase ticele proeminente.
o /;
Fig. 273 - Koelreuteria paniculaJa Laxm. :
·sărace, pe maluri de rîuri şi chiar pe soiurile put in sărăturoase. ' Mugurii alterni, lat-ovo- a - hHer; b - fr unz.l: ~- lnflorescentJ ; d - floare herma·
Temperamentul de lumină. izi, bruni, cu doi solzi pu- frodltl: ~ - rruet (ş.ectlund şi seminte
ţin desfăcuţi spre vîrf. Ci-
_ I'!'f?o~tanţa. Conţine pînă _la 16% substante· tanante în frunze şi scoarţa
radacmllor. Fructele sale actdulate se întrebuinţează uneori la fabricarea catricea obtuz-triunghiulară sau semicirculară, cu trei urme fasciculare.
-otelului , de unde şi denumirea de otelar. Frunzele imparipenat-compuse, mari pînă la 35 cm, cu 7-15 foliole imper-
~vînd o înrădăcina~e întinsă şi drajonînd puternic, poate fi folosit la con· fect op_use, ovat-lanceolate ?au ovate, de 4-8 cm, la vîrf acuminate, pe
sohdarea coastelor şi taluzelor. margmt neregulat şi rar-crenat-dinţate, cu tendinţă de lobare către bază;
. Da_torită frunzişului roşu-portocaliu l?amna şi paniculelor fructifere roşi i ­ pe dos, slab păroase în lungul nervuri lor; primăvara sînt de culoare roşcată .
Florile poligame, zigomorfe, galbene, grupate în panicule erecte rare, ter-
VIŞII~II ;a~na: otetarul ~te mu~t ~retu•! .c a arbore decorativ prin parcuri;
minale, mari de 30-40 cm; caliciu! cu cinci lobi inegali; corola cu patru
prezmta msa dezavantaJul draJontlor care năvălesc pe suprafeţele din jur. petale mici; stamine opt; ovar trilocular; înfloreşte din iunie pînă în august .
. P!in cultură, poate fi introdus în regiunile de deal şi ctmpie din zona fores- Florile sînt melifere.
1•era, cu scopul de a produce materie primă pentru extragerea taninului.
 .
•
j
,,. ACERACEAE 415

1 ; Fructele capsule veziculoase, pendente, de 4-5 cm, ovoid-alungite, lrilo- Frunzele imparipenat·compuse, mari de 15-30 cm, cu ~1 7 foliole de
1 culare, cu pereti membranoşi roşcati; capsula inchide trei seminte sferice, '4-5 cm, lanceolat-acuminate, asculit-serate, la bază intregi, glabre.
i
< negricioase, de 5-6 mm. Se coc prin septembrie, capsulele păstrtndu-se pe Florile albe, regulate, poligame, de 2 cm, grupate num~ros tn racer:ne
lujeri şi tn timpul iernii. terminale de 15-25 cm; flori pe tip 5, cu petale albe, la baza avtnd un drsc
1" Maturitatea timpurie, chiar de la 4 ani. galben-roşcat. lnfloreşte abundent prin mai-iunie. .. .
·'..•• Pericdicitalea fructificaţiei anuală, destul de abundentă. .
Germinaţia in primăvara anului al doilea,; deaceea semintelese stratifică iarna .'
Fructele capsule ovoide, cu virful acut, man de cea. 5 cm, cu trei lOJI, fiecare
cu cite 2-3 seminte sferice, de cea. 1 cm, negricioase, cu gust amar.
1
Lăstăreşte bine; se poate inmulti şi prin butaşi. Fructificd de timpuriu, tncepind de la 3-4 ani; periodicilalea anuală.
~ Creşterea rapidă; in primul an realizează 25-30 cm, iar în al doilea an· Lăstăreşte bine, drajonează slab; se inmulteşte şi prin butaşi de rădăcină .
••
pină la 80 cm. . · ' ,. Creşterea destul de rapidă în primii ani.
[!· Longevitatea redusă. · Lemnul cu duramen roşiatic, foarte dur.
11 Lemnul asemănător ca aspect celui de frasin, însă de calitate mult infe~ Arealul: China, Coreea. La noi, se inttlneştc rar pnn parcuri.
r rioară. Este uşor atacat de ciuperci.
.. A realul: Nordul Chinei, Coreea, Ja-
Cerinţele ecologice. li prieşte un climat mai umed, locuri inso~ite, dar a~ă­
postite, fiind sensibil la ingheturi. Se dezvoltă bine pe solun permeab1le,
r. Flg. 274 - Xant~~«ras. $0r~i{olia Bge.: ponia. Introdus tn Rusia la Petersburg nisipo·lutoase, destul de profunde, reavăne. ,
~ • - frunzA: b - u.... !tnli,ltl "'' pe la 17f/J de către botanistul Laxmann. ;, Importanţa. Interesant ca arbust ornamental, în staţiuni mai calde, ferite
'·• 2,5 ori); c- fruC'l ·
după aceea, prin cultură s-a răsptndit şi' in
p de geruri. 1
• vestul Europei. La noi, se tntllneşte prin
1 pa ·curi şi grădini, regenerîndu-se destul
t de bine pe cale naturală (Galati, Căli­ Fam ACE~ACEAE (J ). St. Hil.
..• măneşti etc.) .
Cerinfele ecolcgice. Pretinde statiuni cal - Cuprinde genul Acer şi Dipteronia, dintre care_prim~l cu 1!5 s_pecii de ar_bori
de, !nsorite; este rezistent la uscăciune, şi arbuşti din emisfera nordică; citeva din ele ~tmg_ ch1ar reg1un.'le ecu~t<!nale.
r; dar sensibil la ingheturi în tinereţe. Cre- Au mugurii opuşi, cu cicatricele irunzelor umte d1rect, sau pnn~r-o h!"re stl-
1 şte bine pe soiuri !utile, permeabile, rea vă­ pelară. Frunzele peţiolate sint palmat-lobat~, rar tntregr,. sau lmp~npena~­
'••• ne; suportă însăşi soiurile mai compacte, us- compuse. Florile in raceme, panicule sau conmbe, stnt poh~ame, mal rar u_m-
~ cate şi chiar sărăturile{Lacul Sărat-Brăila) . sexuat·dioice; corola şi caliciu! pe tip 5 (4); pet~ lele uneo~r h~sesc; stamme
•• Temperamentul de lumină . 8 (10), de regulă stam inele se afla ~e un drsc n~tanfe_: mei ar; ovarul
~ 1mportanţa. Este apreciată ca specie !obal, cu două loji biovulate. Fructele btsama~e lu_ng-anpat_e, !m~lnate intr-un
• decorativă, datorit ă frunzelor sale dtose- unghi variabil după specie. Cresc mai ales dtsemmat ;_ r~1:;ta bme la umbră
r• bite, paniculelor florale ce apar vara şi şi secetă; slnt pretC!"Iioa~ fală de ~1. Creşterea tn r_nalt1me se prelungeşte
pentru capsulele fructilere ce rămin iarna mult în timpul per1oader de vegetatie.

l
pe lujeri. Ar putea interesa cultura fore-
stieră la crearea culturilor forestiere de
protectie, pe sărături şi in terenurile Genul ACER L.
aegradate la ci'mpie şi coline.
1
• CHEIE PENTRU DETERMINAREA SPECI/LOR GENULUI ACER
Genul XANTOCERAS Bge.
1 • '
.,• XANTOCERAS SORB!FOLIA Bge. ta Frunze imparipenat compuse. cu 3-7 foliole. Flori
diolce • • • •••••• • o o • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • ••• A. negUNII>
Specie exoticd (fig. 274).
Mărimea ptnă la 5 m, formind tufă tb Frunze simple. palmat-lobate sau tnlr<el .... ... . .... ... 2
deasă cu tulpini erecte.
2a Frunte Intregi, ovate, neregulat dublu·J~<rate sau lobulat~.
Scoarţacenuşie-roşcată,cu
ritidom solzos. Flori tn panicule erecte. Fructe cu ari plic In unghi ascutit
Lujerii brun-deschis cu fisuri longitu- sau p~ralele ••• o o • • • • • • •••••• o o • • • • • • • • • • • • • • • • • •• A. tatar/cum
dinale. .
21> Frunu palmat-lobate 3
Mugurii alterni, mici, ovoid-tur.t jti. • • • • • • • • • • • • • • •• •• • o • • • • • • • • • • • •

6 bruni.

'
l
 !l
i
~­
ANGIOSPeRMAE

;1 • Fig. 275 - A«T ,neudop~ L. :

~
'1
3a Lobii frunzelor cu marginile Intregi plni la slnuate sau
obtui-lobate. numai rareori sera te ................. . 4
o - luj~; 6 - mUC"ut• tttmlnal (ddlllu): e - rnmd; 4 - lnllotH«ntl: 1 -
maacYII: 1- floar~ ht.rru(rodltl: c ..7 fruct: .It - pl~ntull
lloar•
t,
1•
f:
· Lobilfrunulor margini, fie crenat-sera(! sau adinc dublu
.t'
3b
dlntati plnă a Jaciniati. lit cu putini dinti sau lobuli
n · ascuţiti·acuminaţi .... ... .................... . .. . .. . 8 ..
' }

: .4• . Frunze cu 3 lobi ........... .. ............ .. ........ . 5 .

. 4b Frunze cu 5-7 lobi • ••••••••••• o • • • • • • • • • • • • • • o •••• 7

5a Frun1.t cam de aceeaşi lungime cu l!ifimea, lobii cu mar· '

ginc• !o t reagă sa u obtuz ivbulată ........•...••••.. 6. •,
.
~'' ''
.5b' ' 'Frunze alunglt-ovate. cu cei 2 lobi bazall mai mici decit
cel 'ine~ian şi marginea dublu-seratA. Aripile lructului
paralele ...... .... ................................. . A. ginnala

1 . ea• Lobii ~lab' slnuati. Aripile fructului tntlnse orizontal Tn

prelungire sau uşor răslrlnte Inapoi spre peduncul .... A. e~~mptS[rt
1
6b Lobii lrunze!or fntregi + egali şi divcrg~nti. Aripile
1
. lruclului indreptate Tnainte paralele sau lncllecate la
' vtrr ......... . .............. ..... ..... ...... ..... . A. nwflSP<SSUiatlum
•
l
f
! 7& Lobli obtuti pTnă la scurt-acumlnat-lngustati. cu vTrlul
1 totdeauna obtuz. Aripile fructului In prelungire sau
! UŞ<>r răslrinte inapoi spre peduncul ••••.• , , ••.......• A . romptslre
! 7b ' Lobli acuminati la viri. crenat·$tratl sau prelung as·
cu1iti .... . ... · · · · · · · · · · · · · · · • • · · · · · · • · · · · · · · · · · · · 8

l 8a Lobll frunzelor pe margini cu putini dinti mari, In tregi,

• ascutit-acumina( i. Frunze pe dos verzi. Aripile fructului
In unghi obtuz ...... .. .......................... .. A. platanoldt$
8b Lobii lruntclor cu marginea crenat-scrat3. sau adinc dublu
dintată pînă la Jaciniată. Frunze pe dos albicioase sau
glaucescente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
11a Lobii lrunzelor adinc dublu dintati plnl la Janciniati.
Frunzele pe dos argintiu albicioase. Fructe mari cu
aripile divergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. StJCduuinum
Lobii frunzelor pe margini crenat-seratJ. Frunze pe dos
• gla~te sau cu nuante purpurll. Aripile fructului
formează un unghi :1: drept .. . .. . .. .. .. .. .. .. .. . .. • A. pseudoplal4nus
i.
ACER PSEUOOPLĂTANUS L. '-- Paltin de munte
1 \ 1
1 Specie indigenă ~ig. 275).
1 Mlirimea 1, ajung nd· ptnă la..30 m.
Tnrlidlictnar~a pjv tant-trasanlă , alcătuită dintr-un pivot scurt, c~ ! nume• . . : '.
'

· oase rădăcini •later;!lle. · · ! ' o '

~,··· ' "• ',t '

1 Tulpina dreaptă, :cilindrică, bine elagată in m~Lv; in stare izolată tr.un•

hiul rămtne scurt. · ! ' !
H ' ,,:1, ' ·~ 1,

..
!~· 1·~1 .;:·-~· ' l · ' . : ' ' .
 1
ACERACEAE 419
418 AHGIOSPERJoiAI!
: . .. ...
. Scoarţa cenuşie se păstrează netedă ptnă la 30-40 de ani; apoi, formează

~
rilidom tir 12 eean5ju...,care se exfoliază in plăcimari, neregulate.
Coroana largă, ovo1dă sau obovoidă, neregulat tntreruptă.
Lujeri~.."igtfr14i, ven:i-bruni-deschis, glabri, cu lenticele numeroase.
Mugurii opuşi, ovoizi, mai mari ca la paltinul de cîmp şi mai depărtaţi
JJ.
.1 de lujeri, sint verzul-glilbul, cu 6-8 solzi avind marginea brună şi cii iată. Mu-
gurele terminal mal mare şi tetragonal. Cicatrlcele frunzelor se unesc printr-o
1' linie stipelară dreaptă.
Frunzele mari sle 10-lfa cm, penat-palmat-lobate. Lobii acuminat-tngus-
~- taţi. cu marginea neregu at-crenat-serată şt cu si nuri le inguste şi aocutite.
Pe dos stnt glaucescente, nelucitoar~ăroase la tnceput, apoi numai pe ner-
i vuri. Pe~lung de 5-15 cm, contine suc lăptos.
•
Florilepoligame, ven:i-gălbui, grupate Intr-un panicul lung, pende.n t; apar
1 după infrunzire, prin aprilie-mai.
~ Fructele bisamare, au seminţele bombate şi aripile mai Inguste ca la pal -
l tinu! de ctmp, formind obişnuit 'un unghi drept sau ascuţit.
Maturaţia fructelor prin septembrie.
Maturitatea arborilor tn masiv la 30-40 de ani.
-J
;
Pu/.erea germinatioli cea. 80,% .
Germina/ia anevoioasă, de aceea, seminţele trebuie stratificate inainte de
'
1
1
semănare.
I.Astăreş/.e
numai la altitudini joase., iar lăstarii stnt puţini longevivi. Ffg. 276 - Art<il;
1 , - - A«r l*uhpiF'!'..... L.
Creşterea rapidă in tinereţe, ajungtnd repede Jn primul etaj al pădurii. La ~ . , .. , . .Atu 1\aJonol~ L. •.
1 30 de ani, realizeaz:l acelaşi volum ca fagul sau gorunul In vîrstă de ro-&> de
1
ani; este egalat de aceştia mult mai tln:iu, către 100--120 de ani. Temperamentul mai de llli!!l!!! dectt. A . p~tanoides. Cu
toate că prezintă
1•
..
'• ·1 Longevitatea 400- 500 de ani. ·
Lemnul ~QS alh-plhuj, făr~ dw;l!,.men, cu textură fină, !.l!~lt.Q! to ~li ­
o coroană destul de bogată, aYind lnsă frunzele dispuse tn mozaic, poate su-
porta cttva timp oarecare umbrire: \ \ . .
une tangential a sau radială, este rezisteirl, desrunre greu ŞI efastic, durabil In Vălămări. Ca şi celel;~lle acerinee, paltinul lie munte suf~ă prea pul.rn ~~!?
loc uscat; se contractă şi se dilată puţin. Poate fi intrebuintat pentru mobile, cauza atacurilor de insecte şi ciuperci. In schimb, l!f tnreg1strează prejudtcll
instrumente muzicale, in strungărie, pirogravură etc. , fiind apreciat ca supe- cauzate de vtnat - iepuri şi căprloa,re. . .
rior lemnului de pal! in de cimp. l:.emnul cu fibrele sinuate poartă denumirea Importanţa. Pentru insuşirile culturale · şi. valoarea le.mnulut, paltlnul ~e
de .lemn de paltin creţ• şi este foarte mult preţuit in limplărie. munte urmează să fie introdus tntr·o mai mare proportie tn arboretele de alh-
Arealal cuprinde Europa Centrală şi sudică, trecind puţin in Asia Mică; tudine. Ca specie de amestec, poate contribui la. ridicaT~ calitativă .a f~gete­
(fig. 276); ocupă regiuni mai sudice decit palti nul de cimp. lor şi la mărirea rezistentei arbore~~~9~ de 109h~ .t'!!pp~nva vtntuluJ.,.aJutind
In tara noastră, vegetează diseminat in regiunea de dealuri şi munte, tn pă­ totodată prin frunzişul său la lmp1ed1carea a<:J41fl~.::.llbl~!ut.
durile de fag şi molid. Este singura specie foioasă de mărimea 1, care seri- va.r. purpurtwn Loud. are frunze purpurll , p,e..~s, .
dică in molidişuri ptnă la allitudini de peste 1 500 m. Uneori însă coboară . .
şi in staţiuni mai joase. lndeplineşte rol şi de specie pionieră, punind stăptnire ACE~ PLATANOJDES L.- Pallln de cimp; AJiar
In scurt timp- chiar Inaintea fagului - pe conuri le de dejecţie şi groho- Specie indigft: (fig. 277). · .: ·' '. '
tişurile din regiunile montan~. Mărimea a :a; · p·înă la 2~ tnăJtime.
Cerinţele ecologice. Preferă u·n climat mai răcQI'96 şi FRai 11111ed, fiind totuşi lnrădăcinarea·pivotant-trasliila, mai superticjală dectt la paltinul de munte.
dest ul de rezistent Şi la secetă, aşa cum arată 8lantaţiile de pe şoselele din Tulpina destul de dreapta şîlnaltă. ·., . . .
Dobrogea şi Bărăgan. Intră tn vegetaţie cu cea. 1 zile mai devreme ca rnolidul; Sroarţa cenuşie, cu siria l · . · dinale, f~ză de. hrnpunu rlhdom
de aceea, poate fi vătămat uneori de tngh eturikl tirzii. Cere soiuri ~U!t, rea- subţire , cenuşiu-brun; . răpălun tngus dmale ŞI transversale; nu
văne pînă la umede, pmfupde ~ afinate cum stnt cele de tipul brun ile pădure. se exfoliază ca la paltinul de munte.
Creşte bine şi pe soiurile cu mult schelet de provenienţă calcaroasă.

.,
 •·
ACUACEAE 421
.• • - luJer: &-:- rrund:
Fig. Z17 - Acer p/Qianollles L. :
e - lnflorescenll: d - floare maseulf · , - floare httmafrodtt•
tn u.ctlune; f - fr•et ; 1 - plantull'
CorOQJill obovoidă, cu putine ramuri groase. mai regulată decît a paltinului
de munte; nu sttnjeneşte prea mult celelălte specii cu care creşte in amestec.
Lujerii brl,!ni-roşcaţi, glabri, lucitori.
Mugurii ovotzl, allplli de lujer, bruni·roşcaţi, la bază verzui, glabri , luci-
tori, cu solzi cilia\i pe margini; mugurele terminal, mai mare şi in patru mu-
chii ; cicatricele frunzelor perechi se unesc într-un unghi ascuţit.
Fr=le subţiri, de ~18 .cm in d iametru, penat-palmat-lobate. Lobii acu-
i minati, cu virfuri ascuţite, pe margini cu puţ ini dinti de asemenea ascut it-
acuminaţi; sinurile largi-rotunjite; dosul frunzelor verde-lucitor. ~tiolul de
1· 8-15 cm lungime col}.line un suc lăptos. Toamna frunzele se colorează fn galben.
Florile poligame, galbene-verzut, grupate tn corimbe erecte; apar_prin apri-
1 lie-mai Inaintea tnfrunztrtt 1 cu cea. 2 săptămîni mai devreme decit ale palti-
nului de munte. ·
j Fructele bisamare, mari de 8-10 cm, cu seminte turtite şi aripioare late,
se formează un unghi obtuz. ..
Maturaţia prin septembrie-octombrie.
Maturitatea arborilor tn masiv la 30-35 de ani.
Perlodicitatea anuală; fructifica ţie abundentă.
Germina/ia se produce greu; de aceea, seminţele trebuie stratificate Inainte-
de semănare.
Puterea germitUJ.tiuă cea. 80".
Ulsll!reşte bine, mai ales pe soiurile fertile, ptnă la vtrste destul de !nain-
tate (60 de ani).
Creşterea destul dc:_laQ!,llj.. realizează tn primii 4 ani chiar 3 m tnălţime;
se menţine actTVă"pifia a 40-50 de ani ; mai tirziu este depăşit de alte specii ,
.• ca stejarul şi frasinul, rămtnind in etajul al doilea .
Longevitatea cea. 200 de ani, ceva mai redusă decît a paltinului de munte . .
.
·i Lemnul de culoare albă-roşiatică sau gălbuic, este omogen, greu, cu, o stră­
lucire mătăsOasă; SI\' poate derula tn furnir. Deşi de o valoare ceva mai redusă
decit oei de paltin ~ munte, este to!uşi Intrebuintat ca şi acesta pentru mo-
bilă, instrumente muzicale, avioane, etc. '
A realul cuprinde aproape toată Europa Centrală şi estică, ptnă tn Urali.
• fn nord, depăşeşte mult latitudinea de 60° în ·Peninsula Scandinavă şi Fin- '
1
landa (vezi fig. 276). Nu apare decit putin în regiunile limitrofe ale Oceanului ,
AIlantic şi Mării Mediterane; creşte şi tn Ca ucaz. .
La noi, vegetează ca specie diseminată tn pădi,H'ile de şleu de deal şi de cîm-
pie; uneori se înttlneşte şi tn regiunea montană inferioară, dar lipseşte cu, totul
în silvostepă. .
Cerinţele IICQlogice. Pretinde un climat mai călduros in timpul verii decît
paltinul de munte, dar rezistă mai bine decit aoesţa la geruri excesive,
fapt ce a contribuit la intinderea lui şi în părţile nord-estice ale Europei.
Este mai puţin pretentios decit paltinul de munte fată de compacitatea şi
umiditatea solului. Vegetează bine pe soiuri brune:roşc;ate, brune de pădure
podzolite, reavăne, nisipo-lutoase. Prezenta sa indică un grad ridicat de ferti-
litate a solului. Nu suportă sărăturile şi nici soiurile erodate.
Temperamentul mijlociu. ..,
Vil/4mdrik. In tinerete. este dăunat mai ales .de iepuri; rezistă destul
de bine la atacul inseetelor 'Şi - aL ciupefeilor.

•
 ANOIOSPERMAB

Fig. 278 - Acor tJD111{JeStrt L. :

Importanţa. Deşi lemnul său este destul de valoros, crescind tnsă numai • - h•ler: b - fu/er de d31 t nl cu madlll de pl•·t.l : t - mucure t«mlnal (det• llu):
ca arbore diseminat, prezintă o impottantă economică redusă. Cercetările 4 - tuutd ti tnf Ort:SCC.Dţl; • - floare m.uC"ull (seellune); 1 - ctnecet~~; c- ftutte;
i: - planhdl ·
tntreprin~e tn străinătate au arătat că liberul extras de la paltinul de ctmp
1 prezintă unii indici calitativi superiori celui de tei. Este apreciat ca specie -.
1
1
de amestec· in subzona gorunului. .
1 lncercările făcute in culturile forestiere din Dobrogea au dovedit că poate
' creşte şi tn stepă pe soiuri bine pregătite/daci nu este acoperit de alte specii
cu frunziş bogat.
Datorită coroanei sale largi şi mai ales coloritului galben al frunzelor tn
timpul toamnei, paltinul de ctmp este muU intrebuintat şi ca arbore decorativ
fn parcuri sau de·a lunguLşoselelor. - _ _,__
var. rubrwn Herd., caracterizat prin frunze IOjli-purpuriL.
..
ACEit CAMPESTitE L.-
Specie indigenlJ (fig. 278).
-
Mărimea a ll·a, ajungind obişnuit ptnă la 18 m tnăllime; exceptional,
realizează chiar 25 m inăllime şi diametre de 70 cm, cum este exemplarul
din grădina publică a comunei Bedean-Someş.
lnrădlicinarea profundă, mult ramificală tn lături.
' Tulpina obişnuit strîmbă şi cu multe noduri.
Sccar(a formează de timpuriu rilidom friabil, crăpat neregulat, de culoare
cenuşiu-brunie, presărat cu pete albicioase caracteristice, Jăstnd impresia
că este stropit cu var.
Corcana ovoid·rolunjilă, cu frunziş des.
Lujerii subtiri, galbmi-bruni, păroşi la virf fn tinereţe; .cei de. doi. an_i sau
mai bălr1ni sint pr~ăzuri un<ori cu muchii soberoase, ce apar mai eviâente
pe lăstarii cnscuti viguros.
Mugurii mici, O\oizi, obluzi, alipiţi, sau numai putin depărla\i de Jujer,
stnt ciliali şi la virf glabres«nli. Cicalricele frunzelor se intilnesc formind
un un{hi obtuz. .
Frunzele mici de 4-8 cm, palmat-lobale, cu 3-5 lobi obtuzi, rotunji\i,
• mai rar acu ti sau obluz-acuminati, cu marginea lobulală, sinuată sau tnt;eagă;
i stnt păroase la tnceput, apoi devin glabre sau · rămîn pubescente num'at- J>e
dos; ~eţiolul-de 2-7 cm, C.QnUne su' lăptos.
Florile poligame, galbene-verzui, tn corimbe erecte, apar o dată sau după
tnfrunzire: ···- · ·
Fructele bisamare cu seminţele turtile şi aripile in prelungire.
Ma fura(ia prin septembrie-octombrie.
Maturitatea arborilor izolati, foarte timpurie, la cea. 5 ani. •
··' Puterea de germinaJie cea. 60%.
I..ăslărtŞJe bine şi drajonează.
Creşterea destul de activă tn tinereţe.
l.:ongevltatea ptnli la 100 de ani.
Lemnul de culoare gălbuie, fără duramen, este uşor, fin. omogen, dens,
se lucrează uşor şi se lustruieşte bine; este apt pentru tnulle întrebuintărl
mărunte tn slrungărie, juguri, rolărie, unelte agricole, rigle, dinti de angret
1 naj ele. Are putere calorifică mai mare dectt a .telorlalte acerlnee. In gener,1l , .

1
'
1
•
'
1
 .•
/

424 ANGIOSPERMAE
.. . ,.. . . .. ..· .
.. \
Fig. 280 - A«r monspessu/JJnum L. :
- htJt-r: b - rran~ fi lnfloretetnte; c.- Ooare N~all; 4 .- floare . ~maltodJU: e. - trude

20 10 o \ ,. ' 30
FJg! /o9 - Areal:
_ __... A«r etJmpnin L.
., · .. , • .... Acwr taltul'"'" L .
\ .. ~ ~.. . . ./

)eniflu) este mai putin valoros din eaUZl\ dimensiunilor reduse Şi a creşterii
'·
neregulşte a tulpiniloJ. . : > ·
Areal aU mai restrins deett al _speciei precedente, ocupă aproape toată Europa
'
cu climat t<mperat, coborind însă riiult mal' spre .sud. Q-eŞte şi tn Algeria,
Ca ucaz şi Asia Mică (fig. 279). ,· .
La noi tn ţară, vegetează mai ales .-t'n regiunea de coline şi clmpie, ca
specie de amestec tn arboretele de şlea_LI,' de la marginea silvostepei plnă la
.'
•

'1•
limita inferioară .a fagului. Sporadic şe _poate inttlni şi tn regiunea montană .
Cerinţele teologice: Pretinde. Jl!8i 'inu'Jtă. ~ăldură_decll, palllnul de. cîmp;
nu este aşa de exigent faţă de fertilitalea solului ca acesta. Pe soiuri aluvio·
nare, realizează înălţimile şi formţle cele mai frumoase. Poa te creşte alături
de alt e specii· xerolite (stejar pufos, rnojdrean, cer) şi pe soiuri mai uscate,
compacte, carbonatate, pe coaste tnsorite şi chiar pe sărături, unde rămîne
!nsă de dimensiuni mici. Apare mult mai rezistent decit carpinul la uscăciune
• tn so~ şi atmosferă, suporttnd bine variaţiile de umiditate.
.• ..:(emperamentul mai de.__umbră decit ~a!tjauL
,\ Importanţa. Este una dintre cele mai va oroase specii de amestec cu stejarii
tiţpădurile de şleall; datorită frpnzişului său bog~t1 protejează şi ameliorează
biilţ solul, contribuind in acelaşi timp ca specie .a~.'tmpingere la stimularea
a
creşt_erii tn tnăijime şi ta elagarea tulpinilor de stejar: -!\vînd, creşteri active
tn primii ani şi fiind destul de rezistent la umbră, uneori poate deveni specie ...
copleşitoare, tnsă tntr·o măsură mai redusă decit carpenul. Este folosit tn
lucrările de creare a culturilor forestiere de protectie, ca arbore decorativ ••
• •
'1 tn zonele verzi, precum şi pentru obţinerea gardurilor vii. •. '
1
1
•
'1
 ...
ANGIOSPER"'-41!
1•
1
·oe remarcat că fn condiţiile patriei noastre, s-au identificat două subspecli. . Fig. 281 - AC(I' ttJJar/cum L. :
b - mupre. f ( dt"ltri('C (d.et• JIU); C ..:U 11"UrJ MI ftUn&e.. tnfJOTel(tDtJ ti fttfde:
cu numeroase varietăţi : ~ -floare tnaKVII : • - floare bua:t8frodltl ; 1- fr•d
·1 ssp. tJJalltlpuir• Hay. cu frurue c:orlace. c:u 5 lobi.
ssp. mtJTiicum (Guss.) Hay. are frunze c:u 3 lobl tntregi sau slab sinuaiJ.

ACER MONSPESSULANUM L. - Jugastru ;de Banat

• Specie indigend (fig. 280).
Este un arbore mult asemănător cu ]ugastrul, de care însă se deosebeşte prin:
Mdrimea a 111-a, ptnă la cel mult 10 m tnălţime, adesea răminlnd numai
ca arbust.
Tulpina strîmbă, ramificată de la bază.
Scoarţa netedă,cenuşie-gălbuie,secrapă şi se desface in solzi la vtrstă tnaintaU.
Coroana stufoasă, compactă .
Lujuii bruni sau galbeni·rOŞcali.
Mugurii mici, depărtaţi de lujer, negricioşi, aproape glabri; linia stipelară
dreaptă. ·
Frunzele mici de 3-7 cm, coriace, mai late decit lungi, numai cu trei
lobi aproape egali, ovat·triunghiulari, cei laterali divergenţi, cu margini
obişnuit intregi; pe fată glabre-lucitoare, pe dos glaucescente, cu smocuri
de peri la subsuoara nervuri lor; pdiolul de 2-6 cm conţine suc lăptOIS. Frun-
\ ' zele uscate rămtn pe lujeri o bună parte din iarnă.
Florile galbene-verzui, tn corimbe erecte ce apar deodată cu frunzele,
apoi devin pendente.
Fructele bisamare mici de 2-3 cm, cu seminţele foarte bombate şi aripioa-
rele tn unghi ascuţit pfnă la paralele.
Ldsliireşle bine.
Creşterea tnceată.:
Lemnul mai rOŞcat dectt la jugastru, este mal omogen, mai compact şi
mai dens dcctt al celorlalte acerinee; avind tnsă dimensiuni reduse, tşi găseşte
'1 foarte puţine intrebuintări.
.,
1.
Artalul. Originar din Europa sudică, Asia Mică şi Africa de Nord. La noi,
creşte sporadic pe colinele din sudul Banatului .
Cerinţele ecologice. Este foarte rezistent la secetă şi suportă bine gerul. Se
arată puţin pretenţios faţă de sol, vegetind şi pe soiurile uscate, calcaroase.
Importanţa. Poate să fie folosit pe terenurile cele mai aride, unde reuşeşte
să formeze tufărişuri dese, contribuind astfel la protejarea şi a mei iorarea lor.
Interesează intrucitva şi ca arbore ornamental, mai ales tn statiuni extreme
impropri i altor specii.

.. ,1ACER TATARICUM L. -Artar litărlsc ·

Specie indigend (fig. 281).
Mdrimea pînă la 8 m tnălţime; de multe ori, rămtne sub formă de arbust.
lnrddiicinarea bogat fasciculată.
Tulpina neregulată, scundă.
Scoarţa netedă, cenuşl.ţ saq Jmmă, fării ri-tidom
Lujerii subţiri, uşor muaiiaţi, roşii-brun!, glabri:}Ucitori.
-·--
l-
" ,
ANGIOSPER,..AE ACERACI!AE 429
428
' '
.,
1 Mugurii m 1c 1, ovo1 ~1 ; ~lipiţi. de luje~i, roşii -bruni, la bază cu o ,pată/ A realul:· China· centrală, Manciuria ~i
J11p0nia. La noi, este cultivat ca
roşie-strălucitoare; hma shp~larta codn~vaio cm lungime cu marginea pecie ornamentală prin parcuri, arătrndu-se destul de rezistentă Ia sci:etă,
' Frunzele ovate scurt-acumma e, e .,..- • d eruri şi fum. Preferă soiuri uşoare nisipoase.
fund serată sau l~bulată, la bază rotunjite or_i uşor cord~e, pe os
tinereţe pubescente în lungul nervuri lor;. peţ10lul roşdu .• 0;3mn~ ~ cq1or
1
eal Tempe;amentul de lumină.
\ 1mportanţa. Poate să fie (closit la crearea culturilor forestiere in stepă şi
. rtocaliu. tnfrunzeşte ceva ma) devreme ec11 J_ugas r~;~ · . a~testepă. Este interesant şi ca arbust decorativ, pentru culoarea roşie a
in Jt':J~ f poligame, albe-verzui, în. panicule erecte, devm ap01 pendente.
1
" 0
1 frrnzelor şi fructelor, toamna.
l
·ţ
după tnfrunzire în luna mat. 1
apF~uctele, bisamare r.;şii-purpurii, seminţele bombate, cu aripioare1e para1ee .>ACER
1
NEGUNDO L. - Artar american
~ sau cu vîrfurile suprapuse. . t
'l Maturaţia .în primul a':!• înc~pînd incă dm. 1una augus · Specie exoticii (fig. 283).
Maturitatea arborilor \lmpu~1e, l_a 5-6 am .• Mărimea pînă la 15 m înălţime.
' Pericdicitatea anuală; fruct.thcat•e abundenta. · · · înainte de 'Fu/pina strîmbă, .bifurcată, adesea cu putregai la mijloc.
Germinaţia anevoioasă; de aceea, seminţele trebu1e strahhcate Scoarţa netedă, cenuşie-verjmie, formează mai tîrziu ritidom negricios,
puţin crăpat. . ·
sefuănare.
Liistăreşte bine. • . Coroana largă, neregulată şi întreruptă. .
Creşterea viguroasa_ în tmereţe. Lujerii glabri-lucitori, verzi-roşcaţî·, violeţi, acop~riţi cu o brumă albăstruie ,
care se şterge uşor. ·
umgevitatea redusa. . . t • t b . ţal ·pentru
Lemnul cu însuşiri inferioare lemnului de JUgastru, es e m re um Mugurii ovoizi, brumaţi, alipiţi de lujeri; cicatricele frunzelor perechi
se unesc într-un unghi' ascuţit. .
foc _şi tm,prEejmuiri uşdoaret:că lran (vezi fig. 279). La noi' arţarul t~tărăsc Frunzele imparipenat-compuse, din 3-7 Ioliole variabile (5-10 cm lung.),
hrealu· ·. 1uropa
i
su -es 1 • • • • t . 1 ..
· ·· -- de ·cîmpte ş1 deal un, tn subzona s e1aru u1, par t
r- ovate pînă la oblong:Janceolate, acuminate, pe margini inegal·serate, 'rareori
..., apare mat a es n regmnea . ..----- -- - - ----- ....,.....-
ciptn~ 1~ fo~ar~ sEbf;b~r~~:re· de climat căldurtJS, reiistentă. 1~ sec~tă
intregi; foliola mijlocie adeseori trilobată. Pe\iolul de 5-8 cm, fără suc -
lăptos .
. Cennţe e. eco qg,ce.. s . f r de sol vegetează in deosebi pe cerno?aomunle Florile unisexuat-dioice, verzi-gălbui; cele femeie în raceme lungi, pendente;
şt ~er. Pu~t~ pretenţt~!de ap:dure· ~pare de asemenea în cerete şi girniţete. apar înainte de înfrunzire.
lev•gate şt une-roşca pe podzoluri de hidrogeneză. Suportă ~i ceya Fructele bisamare cenuşii-albicioase, cu aripile de cea. 3 cm, aşezate în
salinitate tn sol. Nu este întîlnită in l_l~dunle unghi ascutit sau paralele, adciea arcuite înăuntru şi cu virfurile tncălecate.
Fig. ~~~~.":;t~~~r~.t""lm.: xerofite formate din stejar pufos, locahz~te pe Germinaţia uşoară, sămînţa răsărind primăvara fără stratificare.
solurr uscate şi relativ compacte. • Periodicilatea anuală; fructifica t-ia abundentă.
Temperamentul mai m~lt de· umb,!JI.· • Lăstăreşte bine. .
Importanţa. Fiind puţm P!et_ent•os faţa _de Creşterea foarte activă in tinereţe, dar slăbeşte de timpuriu.
sol, rezistent la umbră, secet~ şt ge~~ este m- Longevitatea destul · de redusă, rar pînă_ la 100 de ani.
dicat ca specie de amestec m steJar~~-~ d': Lemnul alb, omogen, moale, puţin rezistent, putrezeşte repede; fiind un
''1 silvostepă şi in şleauri pentru prote1ar~ ~·
J( 2
lemn slab, nu are intrebuinţări deosebite.
ameliorarea solului. De asemenea, _poate sa he A realul: America de Nord, cu excepţia regiunilor septentrionale. La noi,
folosit ta crearea culturilor foresltere _de pr~- este introdus ca arbore ornamental in ,Parcuri sau pe şosele, precum şi in culturi
teciie şi zonelor verz! din antestepă Şt step~- lorestiere. Uneori apare sălbăticit. .
Cerinţele ecologice. Este foarte pytin .J1retenţi<;!Ş_fată de climă ~i sol: rezistă
ACER GINNALA Maxim. - Arţar de Manciurla bine la secetă, dar suferă intrucitva tte fngbeţurire'Ttmpum.tindo specie
'• higrofilă, creşte bine mai ales pe soiurile uşoare, reavăne pînă la umede,
Specie eJ(Î)tică (fig. 282). ·-:- • • din luncile rîurilor. Poate să vegeteze însă. şi pe solurîle argiloase compacte.
•i Mărimea pînă la 7 m, de multe on ramme Se arată rezistent la fum şi praf.
<.
arbust. ,: 1 d Temperamentul relativ de lumină.
Frunzele intrucitva asemănătoare cu ~ee e Vătămările. Suferă de vint y·iăpadă, care•i provoacă frecvent ruper~-
arţ<ir tătărăsc, dar de obicei triJobate ŞI CU ~~­ r'lNQurilor. ~u este atacat de insecte şi animale. -=--
bul din mijloc mult mai lung decît ~et la terah, liilpoRar(ţa. Avind un lemn cu slabe însuşiri tehnologice, prezintă o impor-
iar marginea neregulat dublu-serata. tantă economică redusă. Pretîndu-se însă la o cultură uşoară şi dispunînd
' o

.'
~:
.
il ii.
 ACE !tA CEAI!: -~1

' .
Fig. 283 - Aetr Mi'Jrllk> L. : de o creştere viguroasă chiar din primul an, tn lipsa altor specii mal rezis-
• - lajtr: •·'·"- tor.me de fruu~ t l • follote: • - lnflOA:Sctnţl ma.scu11 ; ente şi mai valoroase poate să fie folosit pentru tmpădurirea rapidă a tere-
. .
. femeii; 1 - ·fruet•: • - pJ.ntull
urilor degradate din regiunile de ctmpie şi dealuri . Este recomandat ca
bore de parc, mai ales acolo unde se cer lucrări urgente. De asemenea, dă
r uitate bune ca arbore pe marginea şoselelor, avtnd facultatea de a-şi indt!si
c roana in urma tăierii tn scaun a tulpinii. Ca specie de amestec, are tnsuşiri
i putin valoroase decit jugastrul. şi arjarul tătărăsc. Introdus tn plantatiile
d salctm, prin frunzişul său rar serveşte numai intr-o mică măsură la prote-
ja ea şi ameliorarea solului. Nu este indicat in amestec cu stejarul, intrucit
cr ind mai repede dectt acesta , duce la copleşirea şi eliminarea lui. Nu dă
bu e rezultate nici in culturile forestiere, pentru că avind o coroană rară
şi pierzînd frunzişul tn a doua jumătate a verii, lasă solul expus tnierbării.
var. rxuiegalum J acq. Se caracterizează prin frunzele vArga te pe margine cu alb;
este 'foarte intereşanl ca arbore orna mental.
ti
•'
ACER SACCHARJNUM L. (A . tWf<tiTPunt Ebrh.)
Silecie exoticd (fig. 28-Q.
; .. Miirimea. Atinge inălliniea de 25 m.
ESte asemănător cu A . planianoides, de cani se deosebeşte prin :
;{ Scoarţa cenuşie cu ritidomul crăpat in plăci alungite şi marginile uşor

.-.
j;
răslrinte.
Lujerii roşcaji. Fig. 284 - Acer IDCdltuinum L. :
l
' . Mugurii scurt-pedicelali, roşii; • - rrunt.l: t - fr·ucl
1 c.icatricele frunzelor sint unite
printr-o linie stipelară dreapU.
'
~.~ Frunzele de 8-15 cm, verzi pe
fată, iar pe dos Jl!gintii, cu cinci
11 . lobi adinc spinteCll'll şi 101!ula!i,
' cu vtrfuri lung-acuminate; peţiol
~' lung de 8-12 cm, fără suc lăp-
!o
.J.1os; infrunzeşte de tîmpuriu, prin
''...
1 · aprilie.
Florile verzui, poligame, andro-
,. dioice, in fascicule, apar inaintea
tnfrunzirii.
Fructul bisamară, foarte mare,
divergent şi putin curbat.
Maturajia
. . . foarte devreme, prin'
·'T mat-mme.
••., Germinaţia hipogee. Seminţele
se seamănă imediat după coacere
i .. şi germi nează tn scurt timp, aşa
a că pînă toamna puie(ii se pot
lignifica.
Lemnul apreciat pentru dese-
• nele sale. (1

l
 ·'
1'
\
'
,, Fig. 285 - Aesculus hipp<x:iJSianum L. : . . .
' Arealul. Originar din Arperica .de No{d. a ·..- lujer eu muguri: b - ramuri cu rrun~t şl flori: e,d- floar~: f - pâriic:ul · cu
Cerinţele ecologice. Este puţin -rezistent· la secetă,
dar suportă bine gerul voltate; f - fruct: t - simtntl .
Creşte in staţiuni umede •. pe soiuri nisipo-Iutoase, artnate şi fertile.
Temperamentul de lumină. ·. ·· .
~: Importanţa. La noi, este cultiyat ca arbore ornamental, pentru forma
., culoarea frunzelor. Poate fi introdus.cu bune rezultate ·ş i in regiunea de cînnpit
.. . .
.
1·•
'
~

var. /ocln/4/um Pax . Se caracterizeaza priri frunzele foarte adinc faciniat-tobate :

frecvent cultivat prin parcuri. · ·· · ·
1 ' '

Fam. HIPPOCASTANACEAE Ţorr. et ·A. Gray

.
Cuprinde numai două genuri, cel mat important fiind genul Aesculus) L.
'
,. .....
: '
Genul AESCULUS L.
Din acest gen fac parte cea. 25 ..speci:i originare din Europa, AmeriCll de
Nord, Asia şi insulele Malaeze. Lujerii viguroşi auJI!l!Ji:UT.i.op.u.şl,J_oarte ll)ari,
frunze mari, digitat·compuse, cu 5--9 foliole serate şi aşezate la virful unui
peţiol; florile pol igame, zigomorfe, grupate in panicule erecte; caliciul cam·
panulat ·sau tubulos, cu cinci· din\i. inegali ;· petale 4-5 inegale şi ingusta te
la bază; stamine obişnuit şapte'i ovar inferior, cu trei loji biovulare. Fructul
cpps111~ ~netedă sau ţepoasă, se deschide- Iri 'trei valve, cori\intnd
1-3 seminţe 1te· ma1 i. . ~

AESCULUS HIPPOCASTANUM L. - Ca.stan porcesc

~·------- ,
Specie ex,ofică (fig. 285). .
Mărimea '!, pînă la 30 m şi cu diametru( de_l,@..m.
lnrtidăcinarea profunclă în 11fiere\e, mai .tirziu se extinde mult lateral.
Tulpina exemplarelor izolate este puţin inaltă, groasă, cilindrică şi de
regulă torsionată .
Scoarţa cenuşie, se transformă l!e timpuriu in ritidom_s.enuşi.Ll:!legricios,
ce se desprinde in solzi. . ' - .. -
Coroana lobuloasă, deasă, cu ramuri groase, încovoiate.
Lujerii groşi, ·.:!:leschis, cu lenticele·evidente, uneori spre vîrf pubescenti.
Mugurii opuş•, marf;"'branimdrîs, lipicioşi, lucitori; cţi terminati foarte
mari , de cea. 2'cmJungime'.. Cicatricea mare, cu 3--9 urme fasciculare; o
linie stipelară dreaptă :uneşte· ,Cicatricele frunzelor perechi.
Frunzele digitat·compuse, cu tS) şapte folble aŞezate la virful ·unui pe\iol
lung de 18-20 cm;' foliole sesile, obovate, cele mijlocii mai mari, de 10- 23 cm
lungime şi 5--9 cm lăţime tn ··treimea superioară, la bază cuneate, la virf
scurt-acuminate, ·marginea dublu-serată, pe dos ruginii-tomentoase mai ales
in lungul nervurilor:
Florile poligame andromonoice, cu ~.i.ametrul de cea. 3 cm, neregulate,·
tn panicule erecte multillore, mari pfnă la 30 cm; pela le de regulă cinci (rar
patru), albe, pătate cu roşu, scurt-ingustate la bază (unguiculate). lnfloreşte
in mai-iunie. Florile sint melifere. . . .. '
:1
'1
• 1
r• ANOIOSPEJ!MAE AQUIPOLIACEAE
'
Fructele, capsule cărnoase, globulare, de 3-5 cm, la exterior cu
conţin·· una ;· mai rar 2-3 seminţe, de 1-3 cm in d:::~~~~~b•.\~~-~li~~~~~i::/
brune·lucilor cu o pată gălbuie; se coc şi cad toamna prin O r d. CELAST RA LES .
Periodicita/ea fructificaţ~i anuală. ..
Germinaţia hipogee. Se regenerează uşor pe fam. AQUi fOLIACEAE DC.
se mai poate tnmulţi prin lăstari, maroote şi
Creşterea viguroasă după primii 2-3 ani.
Arbori sau arbuşti cu frunze alter·
nt?·persistente, pielos·rigide, spinos·
Longevitatea cea. 150 de ani; tulpina însă formează dewem!- .ltlli tegA di'nţate; flori pe tip 3--0, corola ga·
Lemnul alb-gălbui, fără duramen, omogen, uşor, inoa1e, 'ptiliQ . t.~ls.terjl m'petală, stamine 2-5, ~var ~u 2-5
nu se lustruieşte şi .P.\!trezeşte repede; are putere calorifică jţ_dusă. loji. f.ruct obişnuit drupa ·bactformă.
Ar.ealul. Este originar din Asia Mică şi păriileuiuntoase ale Greciei, fii.tcl Genul ILEX L.
introdus tn restul Europei încă de prin secolul al XVI-lea. La noi , se găl>lf}lle ••
mult cultivaCca arbore de parc sau de·a lungul străzilor. S-au făcut JLEX AQUIFOLIUM L. - Laur
culturi fotestiere rn margini de păduri. pentru fructele sale ce servesc ca
hrană vtnatului. Mărime4 ptnă la 5 m _i~ălţime, ra·
Cerinţele ecologice. ln general, este o specie puţin pretenţioasă faţă de cl!mă reori ajunge arbore de manmea a lll·a
şi sol. Suportă climatul secetos din regiunea de ctmpie, eum şi temeeraturile (fig. 286). '
scăzute, fiind. sensibil Ia ingheturi numai primii 2 ani. Se dezvolta bine pe Tulpina dreaptă .
soiuri reavllne, permeabile, nisipo- lutoase. Rămtne pipernicit pe terenurile · Si!oaita netedă, cenuşie.
useate, superficiale sau prea compacte, precum şi pe cele excesiv de umede. Lujerii verzi-măslinii, putin mu·
Temperamentul relativ de lumină. In tineretesuportli destul de bine umbrirea. chiati. . a
FrurtUie alteme, persistente, de 3;-1 C . . .
Importanţa. Avînd lemn puţin preţios, nu prezintă importanţă forestieră; cm ovate oval-eliptice, acute, rigtde, Fig. 286- lkx oquofo~ L. i ct
' datorită bogliţiei paniculelor florale mari şi erecte, precum şi frunzişului
il cu 'margi~ea ondulată şi spinos-din· •- Iru••• •' fructe: • - noare. • - '"

Il
interesant, rămtne o valoroasă specie decorativli pentru alei şi străzi, sau ca
arbore singular pe peluze. De remarcat că Tn oraşe, din cauza prafului, fumului
şi a lipsei de umiditate in sol, pi erde frunzele toamna de timpuriu. Se poate
tată de un verde Intunecat pe faţă. , .
f1
. ' Fiorile dioice sau poli game p'e tip 4-5, al~e. !lllrOSt\oare, gru~~ !In '
cicule axilare; sta mine 4-5, ovar cu 4-5 lojt, fiecare· cu un ovu , n o~eş e
·r
t ~

cultiva in zona forestieră, din părtile inferioare montane ptnă tn ctmpie.

li Sroar{a ttnără conţine tanin tn proportie m ică , 1,8%; se foloseşte uneori
In mai-iunie. · 1 ţf d' metr~l ·de
Fructele drupe baciforme globuloase, mucronate a ~ r • cu 1'1 . • _ t
ca material colorant în galben, brun sau negru. cea~ 7 mm, colorate tn roşu-aprins, contin 4-5 stmbun monospermt • ram n
j Seminţele continind saponină, pot fi tntrebuin1ate tn industria chimică pe lujeri ptnă primăvara..
J pentru curăţitul stofelor; datorită cantităţii mari de feculă, sînt consumate Germina/ia are Joc numat după 2 ani.
•
de mistret i şi căprioare. Lăstăreşle şi marcotează bine.
1 Creşterea tnceată. . . · A · t ţ' turile
A realul: Europa v~tică şi sudi~ă, Aţri~ nordacă şi sta. ă~ ~ru eon·
AESCULUS X CA~NEA lioyne {At. rublautdD Lois.) mediteraneene lormează pe alocun destşun tn subarboretu1 .P .u n or
Este considerat ca un hibrid tntre Ae. hippocastanum şi Ae. pauia. stituite din specii de steja~. I:a noi, apare lîngă Arad, la a.ltttudt_ne de ~::
600 m în pădurea comttne• ·Ztmbru. De remarcat că tn u!ltmul ltmp ft t
Se deosebeşte de Ae. hippocastanum prin ; terul ci spontan este contestat, tn specia1 pen~ f~ptul ca nu se tnmu ~ e
lnălflmea mai mică, 1~15 m. rin sămtntă. Cultivat se tntilneşte şi tn alte yar\t. , _ . .
Lujeril cenuşii-gălbui, pliroşl. p ee · ţele ecologice. Rezistă foarte bine la seceta, este extgent faţa de căldură.
. nu :St~ pretenţios fală de sol, evită lnsă soiurile for~ate pe calcare.
•' Fruf12'1!1e cu cinei foliole, pe, un peţiol mai scurt, de 9-12' cm; foliolele
• mai mici, tn treimea superioară curbat·tngustate şi terminate tnţr-un virf scurt. Temperamentul de umbră. . d 't T f 1r
., importanţa. Apreciat ca arbust ornamental ·tn parcun, _a or! a {~nz: ~
Florile de culoare roz-Inchis. !\ale persistente şi fructelor frumos color~t!!· Se recomand~ a h ~u ttvţ n
Fructele cu ghimpi rari, mici şi moi. locuri' adăpostite, pe soiuri l~toase, s~hc•enl de umede, tot tmpu are
Este apreciat ca arbore de parc, pentru florile sale roz. nevoie să fie protejat tmpotnva gerunlor.
 \
\
4.::~
=------------~AN~O~IO~S~P:_:!Jt~~~~A~!:.__ - - - - - - - - - -
fam. CELAST~ACEAE lindl.
Celastraceele din. flora. fo!esli.eră cuprind arbuşti cu frunze simple, OPIJ~
sau ~llerne. ~~ flon verz1-galbu1, complete, pe tip 4 sau 5; ovar cu 4-5
fn f1ecare loJa cu 1-2 ovule. Fruct capsulă, drupă sau bacă.
Genul EUONYMUS L.
Cu~rind.e ~ca .. 120 de specii de arbuşli, cu frunze caduce, nm~~a~~i,~r~ar~r~l~rs~~~~~.:~
uneon agajaton sau tir!ton. r:_rorile In ciine axilare, cu c desclllse
mal s~s. Fructul . cap~ul<r l.obata, cu 4- 5 loji, uneori aripată, In fiecare Jbjă
~ afla 1-2 .~mmje mvehte Intr-un arii portocaliu. Scoarţa rădăcinilor con-
tme gutapercă.
A Scop. - Salbi rll
Specie indigenă (fig. 287 .
Mdri~ ajunge ~înă la 2 m, sub formă de tufă strînsă.
1nr~truuea fasCJculată, cu foarte bogată ramificaţie de radicele subţiri ·
pe solun profunde, prezintă şi un pivot. '
Scoorfa cenuşie-verzuie.
Lujerii subtiri , verzi-negricioşi,
cu .nu-
Fig. 28l - EUOIIymus DeTrueo<a Scop, : meroase verucozităţi suberoase brune-nc-
• .- luJc.r ; b - ramuri cu frunz.e tJ flori :
e - fructe; d - semlnfe
gricioase, ce imprimă lujerului aspect
zgrunţuros.
Mupuril op'-!şi, ovoid·CO!lici, ~~rtaţi
de lujcr; cel termmal, ma1 mare cu f>::-6
solzi verzi, carenaţi,la margine cu dungă
brun~. Cicatrice .cu o urmă fasciculară .
Frunule mai mici ca la salba moale, de
3-6 cm lungime şi 2-5 cm lăţ-ime;-oYar-·
lanceolate, pe margine mărunt-crenat­
serate ; peţ iol scurt de 3-6 mm.
. Florile verzi-roşcate, de cea. 6 mm, pe
hp 4, grupate·in.cime cite 3-4.; 5epalele-
~int p~t.ate. cu roşu, petalele brune. Apar
m maHume.
Fructele, .c=;apsule de cea. 1 cm, cu patru
lob1 de cul~~fiiiilţe negle-lue+-
toare! tnvehte mcomplet de un arii por-
tocaliu . Se coc prin august-septembrie.
@ Spre deosebire de celelalte specii de
Euonymus, după deschiderea- .ca_Rsu lei
(J seminţele rămîn attrnate citva ftmp d~
un !unicul filamentos.
o d Maturitatea tncepe de la virsta de
c 4-5 ani; fructlfică anual.
1
'
~
\ --------------~--------c~e~u~snu~~c~~~~------------------~~~
Germina(ia. Seminţele semănate imediat după coacere răsar in primăvara
următoare; altfel, trebuie stratificate. --- · · - .....
Lăstiireşte slab, dar drajoneau puterpic. Se înmulţeşte şi prin butaşi de
, ·ară, confecţionaţi din tulpină sau din rădăcină.
• Creşterw înceată; la 4 ani atinge numai 50-60 cm înălţime.
1 Longeuitatea pTnă la 40-50 de ani.
A realul : Europa şi Asia vestică . La noi, participă destul de des la alcătuitea
sabarboretului tn pădurile din antestepă, In şleaurile de clmpie şi de deal,
şi· numai sporadic ptnă In partea mijlocie a subzonei fagului.
·Cerintele ecologice. Este o specie de climat continental ; rezistă bine la geruri
iar după dezvoltarea rădăCinilor suportă şi uscăciunea aerului. Preferă locu-
rile umbrite, cu umiditate suficientă in sol. Se menţine tnsă şi pe soiurile
schelete. La altitudini mai mari, în regiunea montană inferioară, preferă
terţnurile calcaroase.
Temperamentul. Suportă mai bine umbrirea decit salba_ moale. li prieşte
adăpostul · arborilor şi al arbuşti lor repede crescător!.
/mportanfa. Pe lfngă faptul că ia parte la constituirea subarboretului,
mai poate fi folosită ca arbust şi in culturile forestiere de _protecţie.
Interesează pentru extragerea gutarfccii din rădăcini. Tn acest scop, in
Uniunea Sovietică de e«l!mpiU s-au creacuilur1 pe suprafete destul de întinse.
EUONYMUS EUROPAEA L . - Fig. 288 - EUOII/IIfWS turopaw l. :
Salbl moale a - luJer; b -sectiune ln lule:t <'U muchii subt•
toJ.sc: '"-ramuri c u frufln ti flori: d - fruct •
Specie indigend (fig. 288). .
Mărimea. Atinge rar 6 m tnălţime.
lnrădăcinarea pivotant-trasantă,
aSEmănătoare celei de E. verrucosa.
Tulpina strimbă, se ramifică din
apropierea solului.
Sccarfa cenuşie, cu pete rare al-
bicioase şi linii long1tudinale de
culoare deschisă.
Lujerii obişnuit verzi, mai groşi
ca la E. verrucosa, avtnd caracteris-
tic patru mucllii subţroase, mai evi-
dente pe lăstarii de cioată şi pe lu-
jerii de 2-3 ani.
Mugurii opuşi sau imperfect o-
puşi, ovoid-ascuţiţi, a lipiţi de lu-
jeri. Mugurele terminal cu un nu-
măr mai· mare de solzi (5-9), ca-
renaţi, cu o dungă brunli..Cical1icea
semicireulară, albă-gălbuie,' cu o
urmă fasciculată.
Frunzele mai mari de 4-10 cm,
ovat-eliptice, · ingusta1e la ambele d
 STAPH Y LEACEAE
ANOIOSPEltMAB

capete, pe margine crenat-serate, glabre, pe dos glaucescente; stnt scurt-

petiolate (t>--10 mm).
• Florile pe tip 4, verzi gălbui, cu diametru! de cea. 1 cm, grupate in cime/
cite 3-8 pe un peduncul de 1-3,5 cm. lnfloreşte in mai.
Fructele, c~p_sule d~ 1-1.~ cm, roz sau roşii, cu patru lobi obtuzi:..;';~;l
tele stnt albtctoase şt tnconJurate complet tntr-un arii portocaliu. 1...
1
lor are loc prin august-septembrie. ,
Maturitatea, germinajia seminţelor şi longevitatea sint l.a fel ca la E. verruaJiill.
Drajoneazi1 mai viguros; se tnmul ţeşte ceva mai uşor pe cale artificiaUi.
Creşterea mai rapidă. ·
Lemnul alb-gălbui, se lucrează uşor, este bun pentru obiecte mărunte
scobitori, cărbune de desen etc. '
Arealul. Are aproape aceeaşi răsptndire ca salba rtioasă, fără să inainteze
tnsă atît d_e niult tn regiunea montan~. La noi, este una din speciile cele mai
des intllmte tn subarboretul pădunlor de şleau rărite.
G_erinfele ecolo~i~. ~st~ cev~ !"ai p~eten_lioasă .!ală de _lum~nă, aşa că apare
mat ales tn lumtmşun şt la hztera padunlor; fund mat reztstentă la secetă,
se tntllneşte frecvent tn antestepă pe cernoziomuri degradate in arboretele
de stejar brumăriu. '
Importanţa. ~ădăcinile sale contin mai putină gutapercă; avind tnsă o
creştere mai viguroasă; un sistem radicelar de 3-4 ori mai dezvoltat dectt
E. verru~ şi ~rettnd~·se totodată _la o <;_ultură mai sigură, face parte dintre
plante!~ tndustnale ce mteresează dtn ce tn ce mai mult din punct de vedere
economtc.
Se poate tntrebuinta cu succes la formarea gardurilor vii şi tn culturile
forestiere de protecţie.

Fam. STAPHYLEACEAE DC.

Co_ntine cea .. 25 s~ecii de arbuşti din _zona temperată nordică, cu muguri

opuşt, frunze tmpanpenat-compuse, fohole serate; flori hermafrodite albe
sau roşietice, pe tip 5, cu ovar de regulă bi sau trilocular, cu mai 'multe Q ,
ovule; fructul capsulă veziculoasă, cu citeva seminte.
Fig. 289 - Staphy/u pinnaJa L. ;
o - hi,Jtt; • - fraa.a.l tl paDkal floral; e- floue; d - fruele: e,/ - umlnle
Genul STAPHYLEA L.
Mugurli opuşi, lat-ovo-conici, acuji, turtiji şi m~chi~li lateral, cu un
STAPHYLEA PINNATA L. - Clocotf,
singur solz aparent, de aceeaşi culoare cu lujerul. Ctcatnce cu t>--10 urme
fasciculare. . .
Specie indigenlJ (fig. 289). Frunze.le imparipenat-compuse, lung-peţiolate, cu 5-:-1 fohole, ft~re ~e
Mi!_rimea ptnă la 5 m, uneori cu o singură tulpină, obişnuit insă rămîne sub t>--12 cm lungime, de o formă ~Jiptică, la v_trf acumm_ate, c~ !"irgtnea hn
forma de tufă, cu numeroase tulpini drepte şi viguroase. serată, pe dos glaucescente şi paroase numat spre baza, sub\trt la tnceput,
Sroarţa cenuşiu-brună, fin crăpată. devin pieloase mai ttn:iu. ·
Lujerii vi~~oşi, verzi -măslinii ptni la roşii-bruni, glabri, cu numeroase Florik albe-gălbui, grupate tn paoicule terminale_ pendente de t>--12 cm;
lentlcele albtctoase; la vtrf se termină cu doi muguri. Scoarta lujerilor de prezintă 5 sepale petaloide albici~se. la vîrf ~iehce, caduce;_ corol_a . ca!"·
2 ani prezintă striajiuni. panulată, cu petale oblong-lanceolate, albe-gălbut: tnfloreşte prtn mat·tunte.
 ANOIOSPERMAE
~··
'RRAI4NAC6AE'

Fructele capsule veziculoase foarte caracteristice, mari de 2.~ cm, ter- 1

• mînate cu două sau trei vtrfuri prelungite şi avind un înveliş membranos
reticulat, de culoare verde-deschis. CapsuJa are 2-3 loji, fiecare cu 1-3
seminte, mari de cea. 1 cm, globuloase, cafenii·lucitor, la bază cu un disc
alb . După coacere, prin august, acestea sună in interiorul capsulei de unde
şi denumirea de clocoliş. Seminţele sint comeslibile.
1
1
Germina(ia. Semintele semăna le imediât după coacere răsar primăvara;
• altfel, trebuie st ralificate .
Creşterm înceată.
!1 Lemnul alb, Iare, greu, lizibil, se poate intrebuinta în strungărie.
1
Armlul. Europa Centrală şi sudi.că. La noi, apare sporadic în subarboretele
! pădurilor de şleau
din regi unea de ·d.ealuri şi mai rar la ctmpie.
Cerinţele ecologice. Este o specie rezislentă la ger, dar mai putin la secetă;
preferă statiuni ferlile, cu suficientă umiditate in sol şi atmosferă; suportă
bine umbrirea . Uneori, prezenta clocolişului este legată de aceea a teiului.
Irfiportanţa forestieră redusă. Interesează ca arbust decorativ, pentru abun·
denta florilor şi forma fructelor.. ·

O r d. R. H A M N A L E S
Fam. R.HAMNACEAE Llndl.
Arbuşti adesea spinoşi, cu frunze si mple, alterne sau op!Jse. Flori herma-
frodite saa unisexuate, actinomorfe. in cime, fascicule sau panicule, pe
lip 4 sau 5; acelaşi număr de stamine; receptacul în formă de cupă sau plat;
ovar cu 2-5 loculi, liber sau concrescut cu ieceptaculul. Fruct capsulă sau
drupă cu mai multi simburi.
Genul RHAMNUS L.
Cuprinde cea. 100 de specii de arbuşti sau arbori mici, din zona temperată
nordică. Au frunze si mple, caduce, rar persistente. Flori hermafrodite, poli-
game sau unisexual·dioice, mici pe tip 4 sau 5, uneori fără petale, aşezate
tn fascicule, umbele sau raceme. Fruct, drupă globuloasă, cu 2-4 sîmburi
cu pereti pergamentoşi, fiecare cu cfle o sămin\ă. La unele specii, seminţele
au pe o latură o deschidere longitudinală largă, oblongă sau foarte îngustă,
ca o crăpătură. La baza fructului , rămîn urmele caliciului persistent.
RHAMNUS CATHARTICA L. - Spinul cerbul III, Verlgariu, Părul ciutei
Arbust indigen de 2-3 m tnăl\ime; uneori, poate ajunge pînă'la8 m (fig. 290).
1rvădăcinaua destul de profundă.. ;........-
Scoarfa brună, aspră, se exfoliază tn inele; sub scoarlă lemnul este gălbui.
Coroana neregulată, cu ramuri tntinse in lături.
Lujerii cenuşii, glabri·lucilori, cu lenlieele rare, mari; adesea sint termi-
nati tnlr-un tep, care inlocuieşle mugurele terminal. Lujerii laterali şi brll-
hiblasle(e se termină de asemenea inlr·un ţep.
•
Fig. 290 - Rhllmf!US ·colhtutica L. :
0 - luJtr c u muguri; b - n- ugure şi .dcaJrlce: c - ramuri cu flori ,1 frunze :
d - fl oare muc ulil; e: - fl oere femeii : 1- rt murJ cu fructe: g - seminte
Mugurli imperfect opuşi,
sau opuşi, ovo' conici ascutiji, curbaţi ş.i alipiţi
de lujer; solzii pe margine ciliaţi şi: cu o dungă lata cenuş1e. C1calrlcea
cu trei urme fasciculare.
Frunzele variabile, cu lungimea de~ cm şi lăţimea de 1- 3,5 ~~· ovate,
eliptice, acute sau obtuze, cu ~aza inguslată sa~ rotunJită, pe marg1nr cre~al·
serale, cu numai 3-4 perechi de nervun arcu1te (ca la corn), de regula la
maturitate glabre; peţiolul de 1-3 cn1.
Florile potfgame sau dioice (fig. 291), pe tip 4, verzi-gălbui, ctte 2-5 In
fascicule, apar in mai-iunie. . .
Fructele drupe negre cu diametru! de cea. 6 mm, cu 2-3 simburi negr1
in trei muchii. Sămtnia prezintă o crăpătură longitudina!ă foarte fngustă.
Fructele servesc pentru colorat şi conţin substanţe purgat~~e.
Germina/ia in al doilea an, dacă săminla nu este stratrfrcală.
UJstiJreşle şi drajonează slab. Se tnmulţeşte şi prin bulaşi de rădăcină sau
de tulpină .
Lemnul cu alburn tngusl, galben şi duramen, roşcat, ~te. t!lre, greu, bun
pentru slrungărie; nu realizează !nsă decit ~1mens1u.nr m1c1.. . .
Arealul: Europa şi păr1ile vestice ale Asi~. La no1 , c~eşle. drn reg1un-:a
de anleslepă ptnă in. partea inferioar~ a mu.n\llor. Fof1!1eaza mar .adesea tufa·
rişurl tn anleslepă ŞI apare pe alocun tnsorrte tn margrnea pădur1lor .drn sub·
zona stejarului.
 442 ANGIOSP e~MAE RHAMNACEAE 443 ·

Cerinţele ecologice. Este rezistent la

secetă şi ger. nu suportă umbrirea.
f Puţ in pretenţios falăde sol; se fixează
mai ales pe terenuri uscate. Nu este
mtncat de vite.
A importanţa. Frunzele sale stnt gazdă
•
intermediară pentru rugina ovăzului
şi grîului; din această cauză, nu este
Fig. 291 - Dwgrama flora/ii - Spinul cer· inlrebuinţat ca arbust tn vecinătatea
bului (A) şi Cruşin (B) : culturilor agricole. Fructele stnt fo-
b- bradel; H - ~p•le: p - pctale losite in industria farmaceutică .
~HAMNUS •TJ NCTOIUA W. el K.
F
'
1

J
Specie indigend de cel mult 1,50 m tnălţime (fig. 292).
Se deosebeşte de specia precedentă prin:
Tulpini ascendente.
1 Scoarţa brună-roşcată cu crăpături.
1 Coroana difuză, formată din ramuri neregulate, noduroase şi spinoase.
Lujerii bruni·roşcaţi, pubescenţi.
. Frunzele mai mici ca la R.h. oolharlica, de 1-4 cm lungime şi 1- 2 cm lă­
ţtme: pe dos pubescente la intersecţia nervuri lor cu peţiol pînă la 6 (10) mm
lungime.
Fructele obovoide-negre-luciloare, de 5-7 mm; săminţa pe o latură pre-
zintă o deschidere longitudinală largă, oblongă. Fig. 293 - Rluunntu /rangu/4 L. :
A realul: Originar din Europa a - luJ~ ; b - mU(utt detaliu; t - floare tn MC1htoe: 4 - ramuri c9 frunn fi
sud-estică. La noi, este rar tn- Fig. 292 - Rluunnw lindoria W. el K. : fructe; • - slmbure: 1 - plantull
tîlnit, mai ales pe stînci calca- d - ramuri, brahlblaate, fruo_ze şi Hori; b-fructe:
roase, tn locuri a ride din antestepă ~ - aemlnte şi deschidere longltudlntll: d - tnvellt
carnot • 1 semlntel Mugurii alterni, nuzi, bruni-păroşi; cei Jaterali alipiţi de lujer, sint mult
ptnă tn regiunea montană inferi- mai mici dectt cel terminal. Cîcatricea triunghiulară, cu trei urme fasciculare.
oarli. Frunzele de 4-7 cm lat-eliptice, la vtrf acute, rareori obtuze, la bază brusc
ingusta te, pe margine caracteristic întregi, cu 8--9 perechi de nervuri paralele,
~HAMNUS F~ANGULA L. proeminente, spre marginea frunzei a~cuite tn sus; pe faţă, verzi-tnchis-lucitor,
(Frall(/u/4 alnw MIII.) - pe dos de un verde-deschis, pubescente pe nervuri.
PaJachină, Cruştn Florile hermafrodite pe tip 5, verzi-albîcioase, tn buchete axilare de cile
~10: apar din mai ptnă Tn august, pe lujerii din acelaşi an.
Specie indigend (fig. 293). Fructele drupe sferice de 6 mm, verzi la tnceput, apoi roşii, la matura!ie
Mdrimea pînă la 5-7 m. violet.negricioase: cuprinde ~ sfmburi plani, · cordiformi, roşii-bruni.
1nrădăcinarea trasant ·fascicu- Seminţele nu prezintă un şanţ longitudinal; inainte de semănare au nevoie
lată, cu numeroase ·radicele co- de stratifîcaţie.
lorate în roşu violet, ptnă la L4stăreşte şi drajonează. Creşte repede.
roşu-portocaliu.
Coroana rară, alcătuitli din Lemnul cu duramen galben-roşiatic, omogen, moale.
ramuri subţiri ascendente. A realul: Europa şi Asia sud-vestică: la noi, apare tn regiunea de deal,
Lujerii nespinoşi , bruni, cu
nu-
meroase lenticele alungite, albi·
cioase, pubescenţi în tinereţe;
"• ctmpie şi mai rar la munte.
Cerinţele ecologic:e. Se tnttlneşte tn luncile rturilor şi tn staţiuni umede
ptnă ia JJ!QCirloase, pe soiuri de !ăcovişte sau turbo-gleizate. Suportă bine
brahlblaste subţiri. umbrirea. ,.
 •
4H ANOIOSPEit.'UE
lmporlan(a. Participă
la formarea
subarboretului, in pădurile de foloase
ce cresc în staţiuni cu exces de umi di-
~cf-'~7 tate in sol. Se asociază frecvent cu Sa-
lix cifll!rea. Fructele, pot fi folosite
la s:olorarea jesăturilor, iar scoarţa la
pregătirea de medicamente.
Genul PALIURUS Miii.
PALIURUS SPINA-CHRISTI Miii.
: (P. aeultolus Lam.) -
Spinul lui ChriSIO$, Păliur
. Specie indigenă tufoasă, tnaltă de
• !tVlidiicinarea. profundă cu ramificaţii superfi -
' 2-5 m (fig. 294).
' 1nradăcinarea pi votantă, cu foarte
puţine rădăcini laterale.
Scoarţa netedă, cenuşie.
Tu/pînile şi ramurile curbate.
Lujerii geniculaji, bruni, pubes-
cenji in tinereţe, prevăzuţi cu cite
doi spini de o parte şi de alta a mugu-
ri lor ; unul din spini este drept şi mai
lung, celălalt curbat şi scurt.
Mugurii alterni, aproape opuşi; ci·
catrice mică, cu trei urme fasciculare.
Frunzele dispuse distic, scurt·pel i·
olate, de 2--4 cm, asimetrice, ovate,
la vtrf obtuze, la bază rotunjite, mar-
ginea foarte mărunt crenat-serată sau
· tntrcagă, cu trei nervuri, din care cele
două laterale arcuite; peţiolul de
Fig. 294 - Paliurus spiM·chrWi Miii.: 5-8 mm.
G - lujer: b - lujer eU frunte fi lnflorts·
cente: t - fructe Florile gălbui, mici, complete, pe
tip 5, în cime umbeliforme, axilare.
Fructele, drupe uscate, gălbui sau roşietice, cu stmburele semiglobulos
turtit, aşezat tntr·un tnveliş uscat, înconjurat de o aripă rotundă reticulată,
cu marginea ondulată. Inainte de semănare, fructele trebuie stratificate.
Se mai înmulţeşte prin lăstari, butaşi de rădăcină şi marcote.
Creşterea foarte înceată; in 5 ani , atinge tnlillimea de 50 cm.
Lemnul dens, greu, elastic, nu are tntrebuinlări speciale.
Are41ul. Originar din regiunea mediteraneană; ta noi, apare sporadic In ·
Dobrogea.
-- -- - RHA.'INACEAE
- --,--·- -'------ -- -
Cerin{ele ecologice. Foarte rezistent la secetă;
su·
feră din cauza îngheţurilor, dar se reface repede din
lăstari. Este nepretenjios fală de sol; se instalează
pe locuri sltncoase, pietroase şi aride, preferind
expoziţiile tnsorite.
lmportan[a. Se poate cultiva tn regiuni de stepă
şi anteste.pa, ca arbust ghimpos pentru garduri vii ,
sau in liziera culturilor forestiere.
Genul ZIZYPH US Miii.
ZIZYPHUS JUJUBA Miii. (Z. saliua Gaertn .)
Arbust indigen, care ·poate atinge înălţimi pînă
la 7 m şi diametre de 35 cm (fig. 2~5) .
ciale.
Scoarţa negricioasă, cu
Cclroana rară, formată
ritidom brăzda!, solzos.
din ramuri strimbe, ră­
sucite.
Lujerii geniculaţi , glabri, sub\iri, verzui, asemă­
nători rahisul ui !runzelor compuse, cu numeroase
lenticele; sint prevăzuţi cu spini, ca şi la specia pre-
cedentă; brahiblastele poartă smocuri de frunze.
Mugurii alterni, mici, uneori cite trei alăturati ;
cicatricea cu trei urme fasciculare.
Frunzele aproape sesile, oblong-ovate de 2- 6
cm, treptat tngustate şi rotu njite la vîrf, mărunt·
serate, dar Intregi la bază, cu trei nervuri.
Florile complete, pe tip 5, mici, galbene, aşe-
zate axilar cite 2-3; apar tn aprilie-mai. Fig. 295-Zizgphus jujuba
Fructele, drupe ovoide, roşii sau negre, de 1,5- • _ ramuri' :;~.... llo<l :
11
2,5 cm. Mezocarpul dulce-acrişor, comestibil. Se • - l••d
coace prin septembrie-octombrie. Germinează in al
doilea an; de aceea, inainte de semănare, se stratifică. Se lnmulţeşte şi prin
drajoni.
Lemnul cu duramen roşu, este compact, omogen. Se lustruieşte frumos ;
î n ttmplărie este cunoscut sub denumirea falsă de acaju de Africa.
A realul.' Originar din Asia sud·estlcă, Europa sudică, subspontan in Algeria ;
la noi, creşte sporadic în Dobrogea.
Cerinţele eco/ogice. Rezistent la secetă, dar mai sensibil la ger ca Paţiurus
spina-christi; creşte bine în statiuni expuse la soare şi aerate, pe sol un pro-
funde, aftnate, reavăne, dar nu umede.
1mpor/an(a. Pentru lemnul valoros in piese mici şi pentru fructele sale
ce conţin substanţe antibronhi.tice, ar putea fi extins tn culturile forestiere
din stepa şi antestepa dobrogeană, unde de altfel creşte tn mod spontan.
•
 ANGIOSPI!RMAI! CORHACEAE

fam. VITACEAE Llndl. PARTH ENOCISSUS QUJNQUEFOLIA (L.)

~ . .
l
•l
. Arbuşti căţărători, ce prezintă cîrcei opuşi frun·
zelor; frunze alterne, cordate, cu 3--5 lobi sau Plonch. (Ampewpsis hederD«4 DC.) -VItă de Canada
1 digitat-compusei flori pe tip 5, caliciu! rudimentar,
ArbusJ exotic căţărător( fig. 298).
~~~~~~~~ corola cu petale verzui lipite la virf; fructul bacă.· Lujtrii au ctrcei cu 5-12 ramificaţii, terminate cu discuri aderente.
~ '' Frunzele digitat-<:ampuse, cu cinci foliole; toamna se colorează tn roşu,
Genul VITIS L. mai intens decit specia precedentă .
1 VITIS SYLVESTIUS Gmel . - Vilă silb1tlci
'
Fructele grupate fn panicule terminale.
A realul: America de Nord ; la noi, este cultivat frecvent ca plantă orna-
. · Specie indigenă (fig. 296). mentală din regiunea de ctmpie ptnă tn regiunea de munte.
· ·· .. Liană căţărătoare. Cerinţele I!COWgice. Ca şi specia precedentă, este foarte puţin pretenţioasă
Gmel.; frunzll ScM•ţa
296 -:-"Yilis •vlvtslrls
-
se exfoliază In fîşii lungi şi Inguste. şi se pretează la o cultură uşoară prin seminte şi butaşi.
· · ·. ·' · Lujerii cu circei opuşi frunzelor, au măduva brună
1 şi întreruptă la noduri. ' Ord. UMBELIFLO~ES
\ frurt?ele; alterne, de 7-12 cm, cu 3--5 lobi adinc şi neregulat dinla'\i,
1~, baz~ ·p~o~und corda!e. . fam. OO~NACEAI!
Florile . d1o1ce sau pohgame, grupate In pamcule. Llnk.
Ftucule, bace sferice de cea. 6 mm, albastre-violacee, acre. Genul <X>RNUS L.
Arealul. Originar din Europa sudică, lrectnd puţin tn Asia şi Africa. La ' .
noi, se întîlneşte sporadic tn regiunea de cîmpie şi dealuri, prin pădurile din Acest gen înglobează
luncile-rturilor. Pe valea Topolniţei In Oltenia, realizează pînă la 25 m lun· cea. 40 de specii de arbuşti
gime şp pesţe · 1O cm tn diametru. : şi rar arbori, originari
r'mpor'/an(a. Poate aduce oarecari prejudicii, tncărcînd coroane le arbori_Jor, din zona temperatăa emis-
sau·.rupind tulpinile tinere. Toamna, frunzişul se lnroşeş ...~~.§i__delliAe fQllrle ferei nordice. Au lujeri
decQrati v. ·-...._ _ __
~----..:.. ___
,_
subţiri, elastici. Muguri

Genul PARTHENOClSSUS Planch.

Arbuşti avtnd lujerii cu măduva albă şi ctrcei ramilicali la vtrf, obişnui!
cu discuri aderente; frunze alterne, trilobate sau digitat-<:ampuse; flori com-
1
plete, rar J)oligame, grupate în cime compuse sau panicule; fructul, bacă
cu 1-4 seminţe.

PARTHENOCISSUS TRICUSPIDATA (S. el Z.) Planch. (Amptwpsis vtitdt/1

var. robusta Hori.) -VIIi japonezii
Arbust exotic căţărător (fig. 297). .
Lujer.ii au ctrcei cu 5-7 ramificaţii, prevăzute cu discuri aderente, care
permit prinderea pe zidurile cele mai netede, pînă la mari distante.
Frunzele mari de 10-20 cm, frecvent trilobate, cu lobii acuminali şi gro-
solan sera ţi; toamna devin roşii.
Florile dau prin iulie-august, iar fructele stnt consumate de păsări.
Arealul. China şi Japonia. La noi, este cultivat ca plantă ornamentală ;
peptru · tl!frumusetarea clă_dirilor. Fie. 293 - PartlrenDc-
var. qeildlii Rthd. ( Ampelopsi• otilchii Hori.). Are fruntele mal miel, cu lobli cnnal- Fft. 2111 - ParlMmcU.U. tr/auPidllla (S. el Z.) Plancb; qulnqwfol/4 (L.) Pbnc:b. :
~ratJ, pu1purii In tinerete, '· lujer cu frunze ,1 clrcel • - lollolf:~• -drcel ·
 ANGI OSPERMAE

opuşi, rar alterni, a lungit· Uisldreşte viguros şi drajonează.

1
conici, fusiformi, alipitîsau
indepărtaţi de lujer. Ciea·
1 tricele frunzelor unite prin·
!r-o 1inie stipelară; fiecare
cicatrice cu trei urme rasei·
l culare. Frunzele simple cu
l• marginea întreagă şi nervu -
rilecurbate. Flori mici, corn·
1 plete, pe tip 4 {5) adesea la
bază cu involucru bracteal,
dispuse în cime; ealicitrl cu
! dinţi mici, petalele valvate ;
1 ovar cu două loji. Fructul
•• drupă cu un sîmbure ce
'' conţine două seminte.
•
CORNUS SANGUINEA
L. - Singer
Specie indigenă(fig. 299).
Mtlrimea. Arbust pină la
4 m lnăl\ime; rareori ia for·
ma de arbore mîc de 5---S m
inăl\ime şi 15 cm in dia·
metru .
Lemnul alb-roz, dens, foarte tare, fibros; realizlnd dimensiuni mici, -are
puţine întrebuinjări (araci de grădină). .
A realul: Europa şi Asia vestică. Tn. tara .iJoastră, parl'icipă frecvent la a leii-'
tu1rea subarboretului in cele mai variate staţiuni. .•
Cerinţele ecologice. Este un arbust cu o foarte mare amplitudine ecologică.
RezistŞ bine la ger şi secetă. ~ înlflneşte in s.ilvostepă, prin arboretele de
stejar brumăriu sau in cele COf!Siituile din cer şi gîmitA. pe cernoziomuri
degrada te sau_ pseudoglei:tate. In şleaurlle de cfmpie, creşte pe soiuri brun-
~oşeate de pa~ure, _podzolite sau pseudogleizale; preferă mai ales luncile
joase, cu sol un ~luv1onar~ crude, _slab roşcate_ -şi soiurile de lăcovişte (Prejmer-
Braşov). Tn reg1unea cohnelor, m goruneteJe de pe podzoluri secundare se
i~t.llneşte ceva mai rar; pe versanţii umbriţi, apare uneori pe soiurile. super-
hcoale, cu substrat calcaros. Este o specie .tare pretinde umiditate in orizon·
lui superficial, la nivelul rădăţinilor . .Poate suporta dtw şi inundatii pre-
lungite In lunea Dunării. .
Temperamentul. Suportă bine umbrifea.
lmpor~anţa. Fii~d . ap~oape nelipsit in subarboretul pădurilor, stngerul
contribUie la proteJarea şo structurarea solului, ferindu-1 de lnierbare. Intrucit
vegctează bine şi pe terenuri inundabile, se recomandă a fi introdus tn arbo-
r~tele de _plopi euramericani.. Datorită;. rezistentei la fum şi gaze, suportă
bone med1ul centrelor. mdustnale; de âceea, poate să fie Intrebuintat la .
formarea boschetelor. ·
· ·-'"
OORNUS MAS L. -Corn • ' . ••

f 1nrtldăcinarea superfici a- Specie indigentl. (fig. 300).

lă, cu numeroase radicele . Mărimea. Arbust; uneori, ia formă de arbore ptnă la 7 m inăljime şi dia·
Scoarta fin brăzdată şi metre de cea. 40 cm.

• mărunt-sotzoasă. 1nrtldăcinarro puternică. •

,, '.. Lujerii subtiri, rotunzi, Tulpina scurtă, cu o coroană rară, Juminoâsă .
•
/'· . 9 de o cu Ioa re roşie-pu9Jll"ie, SIXXU{a formează devreme ritidom cenuşiu-roşcat, care se exfoliază tn solzi
mai ales iarna·; .stm-'verzui· neregulati, lăstnd să se vatlă- parfial scoart;~ netedă.
Fie. 2'39 .:... Cornus =guint4 L. : 1 1 Lujerii -~lab m_uchiaji, yerz_i-cenuş!i ptn~ ~a roşi!·purp~ii, f_in-cenuşiu-păraşi.
0 - tujtr; • -~d~t.HU de luJu- t'u mucgrl: t _ frunq ti Cenuşii pe exemp are e Cres-
lnllot~<enllli: d - noar~; ~ - diarranf llorali: 1 - bra- cute la umbră. sau roşii ­ ~ug~u opuş1, ~~ fohacel__alun~t-c~mcl, put1!1 depă:tat1 de lujer, cu doi
rit!, , 2 -. aepafe~ . '3 - .~t:',~~ct f - fruc:le; g - sectiune purpurii pe partea expusă S?lz1 hn-pubescenţ1 _; muguru flor~(~n numeroş1, man, sferici, pedicelaji
··, '. , soarelui; prezintă pe~=i al.i · ŞI tomentoşt. ·
"pili 5ati sint glabri-lucitori. Lăstarii cresc viguros, formind nuiele drepte. Frunzele oval-eliptice, acuminale, de 4-IQ cm lungime şi 3-4 cm lăţime
. Mugurii ouzi, păroşi, opuşi, cei laterali mici, ingust-conici, alipiţi de lujer. cu 3-0 perechi de nervuri curbate; stnt p~bescente pe ambele fete, iar p~
·, Fr.unzele -lat·eliptice, scurt-acuminate, de 4-8 cm lungime, cu 3-5 perechi dos prezmtă şi smocuri de peri cenuşii·allii~loşi la subsuoara nervurilor;
de ' nervuri cur.bate, pubescente pe ambele feţe, caracteristic fără smocuri petiolul scurt de ~10 mm ; toamna se tnroşesc.
de peri la inter~ec(ia nervurilor; pe\ioli de 6-15 mm . Toamna, se colorează Florile mici, galbene, in cime umbeliforîrie; axilare, cu patru bractei in·
tn roşu 1 aprins, •Joarte decorativ. volucrale ovate; ap~r f~rte devreme, p(in. martie-aprilie, Inaintea tnfr.unziru.
Flp_rite al~ sint grupate tn cime umbeliforme, terminale, păroase, lipsite Frf!Ciete, d~p~ ~~~p~lldale, purpuri_i, d~ 1~ ts mm, cu carnea acrişor-astrin­
de involucru bracteal; apar tîrziu, prin mai-iunie, după tnfrunzire. genta, co_meshblla; s1mburele alung~t-eh~daJ lem~; se coc prio august-
,. . : .F(w:.~le drupţ -negrţ, sferice, de 5--8 mm, se coc prin octombrie. septembne. , · ·
, Gumi{lafia •. l>.îrnbl!fii semăna ti .toamna; tncolţeso• pr-imăvar,a.. Iarna •. şe ' Germ/naţia ane\-oioasă, după 2 ani; de aceea se stratifică tn timpul iernii.
păstrează Ja. .stratificat. · ' ; Lăsttlreşte, dar nu drajonează.

-
 ANOIOSPBR/o\AE 4 51

Arealul. Originar din Europa Centrală, sud-estică şi din Asia vestică.

Creşterea foarte _înceată. . L~ noi, creştemai ales în regiunea de coline, dealuri şi mai puţin la cîmpie
Longevitatea· pina la 100 de am. . şau în părţile ·mo.ntane inferioare. .
Lemnul cu duramen brun-roşcat, este. foarte .dens, gr~u. şi ~mogen; ~n~ . Cerinţele ecc{ogiţe. Pretinde mai multă căldură şi este mai .rezistent la uscă·
uscare se contrage f93rte puţin. Se intrebumjează m strungane, ptesede maşmr,
ciune decît sJngerul. In subzona stejarului, apare pe soiuri brun-roşcate puţin
bastoane, suveici etc. · podzolite, dar şi pe soiuri grele de ce'rete şi gtrniţete, de la limita de an·
1
{eştepă . In regiunea .de dealuri, preferă coastele uscate, pietroase, calcaroase.
Fig. 300 - Cornus mas L. : Creşte bine pe ·soiurile uşoare, reavăne şi fertile, eu conţinut de calcar. Nu
luJtr cu mqur-1 rollaeel; b - muguri f1orlferl: ţ- r1murl cu br.blblaste
4 _
ti lnfloreseen1e: d - floa~; • - frunze fi fructe: f - fruct tn s.ectlune. suportă excesul de umiditate, nici soiurile sărăturoase. ·
Temperamentul mai" de lumină decît la stnger; de aceea, se localizează
spre margini de păduri şi în poieni. .
1mportanţa. P~trticij>ă. numai sporadic la compunerea subarboretului tn
pădurile rărite. Dafor'j'!~ florilor ·galbene ce apar foar te devreme primăvara,
C!llorii roşii a fri.nizelor ·toamna şi reziştenjei la praf şi fum, cornul se folo-
seşte şi ca arbust decorativ, în parcuri sau tn grădini. Fructele pot fi între·
buinjate în alimenfaţie. . · ·
d . .
Fam. A~ALIACEAE Vent.

Plante erbacee, arbuşti sau arbuşti agăjători, majoritatea din regiunile

calde. Frunze alteme,- caduce sau persistente. Flori· grupate în umbele, her·
rr.afrodite, sau unisexuate, cu 5 sepale, 5-10 petale şi acelaşi n.uniăr de sta·
mine; o varul pluricarpell!r. Fructul bacă sau drupă cu mai multe seminţe.

Genul HEDERA .L: •.

HEDERA HEL!X L. - Iederă

~ ' .,
..
Specie indigenă
.. '
·(fig. ·301).
.. •!
. . · . · ·-~ ·'
:
. .

Mărimea. Liană agăţătoare, ce ajunge uneori peste 20 m lungime şi dia-

metre la bază de cea. 20 cm; cind este lipsit. de ,suport devine tîritor.. Tul-
pinile şi lujerii emit rădăcini adventive cu peri sugători, prin care se fixează
de scoarta arbor.ilor, de stinci sau de zidurL .. · 1
Saxuţa cu riti'dom solzos cenuşiu·. : .....
Lujerii galbeni-cenuşii, stelat-păroşi.
Frunzele alterne, persistente; cele de pe lujerii ster.ili, de 4-10 cm lungime,
caracteristic cu 3-5 lobi triunghiular!, întregi pe margine, ·pe faţă' verzi-
întunecat, cu nervuri albicioase, pe dos verde-palid; frunzele de pe luj~ii
flori feri, mai puţin numeroase, sînt ovat-rombice, de culoare verde mai deschis.
Florile grupate în ·•umbele, ·sînt all>e-verzui, pe tip 5 ;· înfloreşte · foarte
tîrziu, prin ,septembrie. . '-- _.,. ,
Fructele bac~ gl,obuloase, negr.e, •de cea. ..fi JDro;· CJl 4-5 seminţe; se coc;.
abia i!J primăvara următoore, prin ·n iai.- · 1 ·"· . ·. .u
@f Lăstăreşte şi mar.cotează; ·se· poate- butii.şi\ : ·
Cuşter.ea înceată ... : .
· Longevitale4 .etteva"secole.
·· ;·· :. ,, ·----~· ·
:~· ,"; ,....- .
•·
. •;~ .,;.;:.·. ......
. ·.
: ... :.. :
... •C:
a
 1
•
1 .
eatCACe.tt 11111

1 Art4lul: Europa tem·

jH!l"ată şi sudică plnă tn Genul RHODODENDRON L.
j Caucaz. La noi, apare
1 sporadic In pădurile um· RHOOODENDRON KOTSCHYI Simt . -
1 broase din regiunea de Smirdar, Bujor de munte
1 coline ptnă la munte;
1
1
se tntilneşte mai rar la Specie indigenif (fig. 302).
1 ctmpie. Mărimea ajunge ptnă la 0,50 m inălţime, cu tulpini
Cerinţele erologice. Spe·
lungi puţin ramificate. ·
cie exigentă faţă de căi· Lujerii bruni cu glande ruginii, solzoase.
dură, degeră parţial la
Frunzele alterne, mici de 1-2 cm, pieloase şi persistente;
temperaturi prea cobo· stau îngrămădi te spre vtrful lujerilor, stnt eliptice ptnă
la oval-eliptice, la bază îngustate, marginea tntreagă şi
rtte. Preferă soiurile cal·
caroase. Rezistă la fum pu\in răsfrintă, pe dos cu glande ruginii ca şi lujerli.
şi gaze.
Florik roşii-purpurii sau roz-aprins, mari de 1,5 cm, pe
tip 5, stamine 10, grupate ctte 6-10 tn racerne termi-
Temperamentul rezis· nale; dau prin iunie-iulie.
tent la umbrire; supor-tă Fructele, capsule; se desfac tn cinci valve, cuprinztnd
bine adlipostJJI pădurii. numeroase seminţe. Fig. 302 - ·R•
1mportanţa. Poate de· A realul. Originar din regiunile tnalte ale Carpatilor. La dodendron kiJildlfl
Simk. :· tulpini,
veni intrucitva dăunător noi, creşte pe locurile stîncoase din Carpaţii Sudic!, tn· ITWIU fi flori ·
arborilor pe care se ag;t· ceptnd · cu Piatra Mare (Ocolul Braşov) ptnă tn Go·
ţi, dtndu-le totuşi un as· dea nu; insular, apare şi in munţii Rodnei.
pect deosebit de intere· Cerin{ek ecologice. I n Bucegi, este mult răsptndit, formind desişuri tntinse
sant. Este foarte mult in golul alpin, pe soiuri acide brun-cenu~ii alpine, sau pe po:izoluri primare,
preţuit ca arbust agă­ mai ales ft:~tre 1 90:> şi 2 10::1 m, (fără să depă'ie3sci altitudinea de 2 3:J) m),
ţător, fiind folosit tn pe coaste cu permanentă acoperire de zăpadă iarna, dar care se topeşte reia·
a parcuri şi grădini pentru tiv repede in primăvară. Evită coastele bătute de vtnt, unde iarna .se formează
Fig. 301 - Htdua Mll:t L. : decorarea trunchiurilor crustă de gheaţă. Se tntilneşte. şi prln.t re plicurile de jnepeni, sau tn arbore-
0 - lu,Jer frudlfer c:u lnttoreseente ti frun&e: b - lulet steril uscate, mascarea pereli· tele rărite de larice, ori molid cu larice, dinspre limita superioară a pădurii.
cu {rvnu fi rl diC'Inl adnnt1ve: c -floare ; 4 - dla.rr•rr-S non li : lor sau a ruinelor etc. Frecvent se asociază cu Vaa:inium flitis·ida~. Iar la altitudini m1i joase
1 - bractcl, 1 - sep.ate. J - pe;llle: ' - ft·u.t1
1 cu V. myrtillus. . .
Este o plantă xerofită, ale cărei frunze pieloase frtnează transpiratia deter·
Subclasa GAMOPETALAE minată de insolaţia intensă şi atmo:;fera rarefiatli caracteristică marilor
1
J
Plante cu periant dublu, corola cu petale mai mult sau mai puţin concrescute
altitudini.
!mportanţa. Inrădăcinarea sa tntreţesută puternic impiedicli erodarea solu·
de-a lungul lor. lui. In:lephneşte şi un · important rol decoratly; tn timpul verii, m:.mtele
<acoperit cu smirdar tnclircat . de flori rojii·purpurii, sttrn~jle admiraţia !uri·
1 O r d. B 1 C O .R NE S şlilQr. Din punct de vedere noristic, este apreciat .ca un endemism carpatic.
!
Fam. ERICACEAE OC.
1 Genul LOISELEUR IA Desv.
Cuprinde arbuşti cu frunz~ al teme, ~r opuse. sau verticilate, simple, cel
1 mai adesea persistente. Flon hermafrodtle, pe hp 4 sau 5, de r~gulă corola
gamopetall şi urceolată, stamine ·obişnuit ttr numlir dublu fala de peţale; . LOISELEUIUA . PJ't)CIUIJJMru L.)
PROC.UMBENS (L.) Deav. (cbzlt4
.
1 ovar cu mal multe loji. Fructul capsulă sau bacă, cu nu~eroase semanţe. · Soecie intlll(eniJ (Il~. 003), tlrttoare, cu tulolni subtiri mult ramlfl~te,:
Multe specii din această familie formează covo: Intins tn regaunlle muntoa~. lormtnd un covor des. fo1rte. ~lrunt, de _cţţin centim!ţri. . · .
La noi, mai răsptndite sint următoarele genun: R_hododendron L:, Lolstkurw FYuraztleooo~. flei'Slstente, fonte miel, ~~7 rn'11, oblbtt.~i. la vtrf obtuze •.
Desv., Br~nthalia Reichenb., Vaa:inium L. ŞI CaiiUIUI Sahsb. marginea fntreagi, teTohllll, 1tid·lucttoare ~ fiiii şi al~ăsttit pe dos. : ·
/

ANGIOSPERbtAI!
Fl<Jrîle roz, mici de 4-5 mm, pe tip 5, cor!)la
larg-campanulată·, cu lobi divergenţi; stau ctte
2-5 in fascicule terminale.
Fructele, capsule mici de 3-4 mm, se desfac
fn 2-3 valve.
A realul: ~egiunile alpine din Europa Centrală
şi sud-estică, Asia şi America de Nord. La noi,
este răspîndit numai tn zona alpină. In Bucegi,
apare de la 1 900 m şi ajunge ptnă tn subzona
alpină sUperioară.
Cerinţele ecolcgi~. Este o plantă xerofilă (ca şi
smirdarul); formează pajişti dese pe coaste ple-
troase, uscate, bătute de vtnt şi acoperite iarrni'
cu crustă de gheaţă, localiztndu-se pe podzolurl
primare sărace şi acide. . făgete, se intrlneşte pe podzoluri secun-
lmportatlţa. •Alcătuind desişuri pitice la mare
altitudi,n e, tmpiedică erodarea solului.
• ••
Fie. 303- /.JJise/eut/4 pro- GenufVACCINIU.M L.
aunbtru (L) Desv. ; ramuri cu
lrwue ii nori Cuprinde cea. 130 de specii de arbuşti, răs:
. ptndili tn emisfera nordică. Au frunze persistente
sau căzătoare, alteme, cu marginea tntreagă sau serată. Flori hermafrodite
pe tip 4 sau 5, corola cilindrică sau campanulată, stamine 8 sau 10, ovar
cu 4-10 loji; stau soli tare sau tn raceme axllare ori terminale. Fructul,
bacă polispermă, la vtrl cu lobii caliciului perslstenţi. · Alinul este o plantă i~~icatoare de soiuri cu fertilitate coborttă, nestructu·
Au sistemul de tnră.dăcinare trasant, cu abundente ramificaţii lungi şi
superficiale, ce emit numeroşi drajoni. Formează adesea asociaţii invada·
!oare, indeosebi pe soiurile puternic acide.
VACCINIUM MYRTILLUS L. -Afin
' . Pe. ltngă fntre~!linţările alimentare, fructele se mai folosesc pentru tratarea
Specie indîgenă (lig. 304).
Mărimea. Arbust mic ptnă la 0,50 m, foarte ramificat.
1nrădiicînarea trasantă, alcătuifă dintr-o reţea de lire lungi, puternic tn·
treţesute, inţelenesc
-. ce solul. ·
Ţulpinile şi lujerii verzi, genicutaţi, muchiaţi şi glabri.
· Specie lndigenă (fig. 305).
Mugurii alterni foarte mici, turtiţi, alipiţi de lujer, cu doi solzi exteriori
(uneori in aparenţă numai unul). · Lujerii rotunzi, subţiri, c~nuşil -pubescenţi.
Frunzele caduce, ovate sau rotund·ovate de 1-3 cm, la vtrf acute, mar·
ginea mărunt-serată, verde-deschis pe ambele leţ .
Fwrîle roz, solitaie, pendente: aşezate la ·subsuoara· frunzelor; corola gio-
buloasă, cu cinci lobi scurţi; roz-verzui; stamine tn număr .de eece. · Inflo-
reşfe în mai-iunie. . . . . . . . . .. , .
Frru:tele ·(afine) blfce- negre-a.lbăstrui ; ·mari de 6-lO·mm, acoperite · cu" o
brumă uracteristică. Conţin un suc roşu-negrlcioo, · « . pătează intens;. •~·
,
!RICACEAJ! -~
•
gust . dulce-acrişor. Stnt comeslibile şi
folos1te la preparata! dulceţurilor şi
băuturilor alcoolîce; se coc prin iulie·
august .
· · Drajonează foarte abundent şi mar-
cotează.
A realul: Europa şi Asia nordică. La
noi, este răspîndit din zona alpină
ptnă rn regiunea dealurilor tnalte.
<;eri'!fele ecologice. ln pădurile de
alhtud!ne, apare. pe podzoluri alpine
t~ţelen1te. U':leJ?fl•. ocupă suprafete fn·
trnse rn molrd1şun, pe soiuri brune
podzolite ori pe podzoluri primare; tn
dare. Preferă soiurile cu substrat sili·
clos, acid. Evită staţiunile cu exces de
umiditate fn sol.
Temperamentul de lumină· formează
asociaţii dese numai tn lum'inişuri sau b
in rarişli: tn _arboretele tnchise, vege-
ţează puţrn v1guros şi rămtne steril.
lmpo~tanţa. Prin sistemul său de fn· Fig. 304- Vaa:inium mgrliltu. L.:
rădăcinare puternic tntreţesut, favori- •- r•murl, ''"""· 11.,.1: • :... ,".,... , 1
zează formarea humusului brut şi tn- rruete: • - di•J••ml 1uoroll:
1 , - ..polo.
greuiază regenerarea arboretelor.
1
- " • •
rate, . cu subst~nţe nutnbve blocate tn resturile organice nedescompuse cu
reacţ1e puternic sau . foarte puternic aci dă. '
• Drajon!nd. viguros şi nefiind mtncat de vite, poate deveni specie invadanti
rn păşunr ŞI in parchetele de molid tăiate ras.
d1fer1telor maladu stomacale, iar lujerii şi frunzele .pentru p'r epararea ceaiurilor.
VACCINIUM VITIS-IDAEA l , -Alin rc~u. Merişor, Cociz.ar
.
Mări~ ptn~ la 0,20 m tnălţime, cir numeroase tulpini subterane ce produc
ramificaţu aenene tufoase. · '
F_ru~le peţsistenţe, pieloase, al teme, de 1:....:J cm, obovate, la vtrf adesea
PUII~ şhrb!te, marg:mea revolută , tntreagă sau mărnnt-crenată, pe faţă verzi·
tnch1s, lucitoare, pe dos de un verde-palid, cu glande rare.
. F_~orile albe, slab nuanţate tn roz, ctte 2-6 tn raccme strtnse la vtrful tul·
prnu. Corola campanulafă, cu patru lobi. ·lnfloreşte In mai-iunie. -
Fructe~. bace sferice, la tnceput alburli, iar la maturitate devin roşii· au
gust acrrşor-amărui. Se coc prin august-septembrie. '

ANO!OSPEJIMAE
Areauu: Europa, Asia
nordică. La noi, se loca-
lizează mai mult tn regr-
uni inalte şi mai r.ar la
coline. · · ·. · .
Cerinţele txXJlogice. Ve-
getează pe aceleaşi. tipurj
de soiuri ca şi afintii J Su-
port·ă un· grad,. ml!i'· il'!a-
infat de uscăciune ~e ·so-
Iuri schelete, dar poate ·
·creşte şi pe turbării, sau
111 staţiuni cu uniiditâte
atmosferică ridicată. .·
Temperameotul de lu·
mină; suportă oarecare-
umbri re, dar nu frucli-
fică decit rn plină lu-
mină.
1mportanţa. Ca şi' a fi-
_fig. 305 - Va«lnium oii~ Fig. 306- VIICCiniUIIl nul, cootribuie la fo~·
. idom L: "ligfnt.>lum L: rea humusului brut. îm·
• -ramuri, (tUDU, flori ; b-fTUD •
zi: c - fructe :.-.~~~r~·~ ~
fruct
-;;,::;:"':.
piedică regenerarea pădu·
rii, indică soiurile foarte
: , sărace, puternic sau foar·
te puternic acide. Fructelţ stnt cornestibile, coojintnd şi anumite subst3}lle.
tclive, ce se folosesc tn medicină la tratarea maladii lor pulmonare. · '
-
' VAO:INIUM ULIGINOSUM L. - Afin
Specie indigenă (fig. 306).
Se deosebeşte de V. myrtillus prin:
Ramurile rotunde, brune-cenuşii. , ,,
Frunzele obovate, tot căzătoare, dar cu marginea rntreagă; au nervafiuneai
mai proeminentă şi reticulată. · Fructele, capsule, cu patru valve.
. Florile nu stnt solitare, ci grupate ctte 2-4; au corola urceolată· albă,
sau roz.
. Fructele, bace albăstrui-bru~ate, cu un suc roz-deschis ce nu păteaiă .. .
A realul: Părţile nordice ale Eurasiei şi Americii de Nord.
. La noi, se află mai puţin răspindit dectt speciile precedente,
versanlii mai reci şi turbăriile cu sfagnum.
. .-·
1!1tiCACib\8
Genul CALLUNA Salisb.
CALLUNA VULGARIS (L.) Huli. larbl neagri
Specie lndigenă
(fig. 307).
Mărimea ptnă la 1 m inăll1me, cu numeroase tul-
pini ascendente.
1nrădtlcinarea mai puţin deasă declt a specii lor de
Vaccinium.
Frunzele foarte mici, de 1-3 mm, liniar-lanceolate,
aşezate pe patru rinduri, acoperindu-~ unele pe altele. \
Florile hermafrodite pe tip 4, roz-:violacee, mici de ·
cea. 5 mm, grupate tn racerne spiciforme. Tnfloreşte
din iulie ptnă ·tn septembrie. ·
Fructele, capsule -păroaşe de 1,5 mm.
A realul: Europa, · Asia Mică şi America de Nord.
La noi, creşte sporadic tn regiunea dealurilor şi mon-
tană .
Cerinţele txXJ/ogice. Este o specie silicicolă, locali-
zată pe muchii expuse insolaţie!, prin pădurile rărite
sau in izlazuri, pe soiuri nisipoase, sărace şi puternic
acide, de tipul podzolurilor Cl!llllşi i pwe~~4ogleizate, unde
formează tufărişuri dese.
Importanţa. Prewlfa sa în păduri . Indică condiffi
<lin cele mai slabe de vegetaţie .
1.
Genul BRUCKENTHALlA Reicheob.
BRUCJ<ENTHALIA SPIClJLIFOUA (Sallalo.) Reidlonb• .
Specie indigenă (fig. 308).
Mărimea ptnă la 0,25 m, cu tulpini ascendente, foarte
mărunt ramilicate.
Frunzele persistente, liniare, mici de 3-0 mm, $laii
pubesc:ent.:, aşezate in verticile dese, acoperind lujerii
de jur imprejur . .
Flodle mici, roz-violacee, plăcut mirositoare, pe ..
..
lip 4, sint dispuse tn raceme dese, terminale, de
3-4 cm. Tnfloreşte din iunie plnă tn august.
Arealul. Originar din sud-estul Europei, Asia Mică. ·
La noi, formează tufărişuri. mici tn rejiuo~ montană
(1 900 m Bucegi) şi uneori la coline · {380 m Călimă­
neşti). Plg. 9lTl - C4lb!nd
Cerinţele ecowgice. Tn golul a:lpin, preferă~ locurile oulltaris (1-w Hull; (ul-
apărate de vinturi, in care zăpada nu stagnează pru
. " ...,.
pinl tu Ju eri, ftuftu
~
'
 .
\

ANGIOSPtltM.'E
SCJIOPHULAlUACBAI!

Tulpinile la început drepte, spre vtrf arcuit-pendenle, prevăzute cu spini

proveniti din transformarea lujerilor. .
=
Lujerii lungi, flexibili, spinoşi găunoşi, cenuşii albicioşi, cu numeroase
lenticele. · ·
Muguril alterni, foarte mici,ctte 4-S la un loc, cu baza tngropală în scoarţa
lujerilor. . ·
Frunule alungil-lanceolate, de ~ cm, relativ groase, verzi-<:enuşii, la
vtrfobtuzesau acule,spre bazăcuneate, marginea tntreagă; petiolul de6-20 mm.
Florile complete, de cea. 1 cm, grupaţe ctte 3--5 la ·subsuoara frunzelor;
caliciu! cu 3--5 dinti inegali; corola cu cinci pela le purilUril-liliachii, răs­
fr.lnte ; stamine tn număr de cinci. lnfloreşte din iunie pînă tn septembrie.
Fructele, bace ovoide, de 1,5 cm, roşii-portocalii, cu un gust dulceag; stnt
•• otrăvitoare. ;
Drajoneaz/1 foarte abundent şi se poate butăşi. ·
Creşterea rapidă. ·
A~ealul. Originar din sud-estul Europei şi Asia vestică. La noi, se găseşte
culbvat sau tn stare sălbăticilă, mai ales tn satele din regiunile de ctmpie
şi dealuri joase.
( Cerin~le teOlogice. Pretinde un climat mai cald, dar rezistă destul de bine
şi la geruri. Vegetează pe orice fel de sol; se dezvoltă bine tnsă pe soiuri
uşoare.

Temperamentul exigent fală de lumină.

6 1mportan(a. Se inlrebuintează obişnuit la garduri vii , deoarece creşte
Fig. 308 - BrudJm.. Fig. 309- Lţjcium hD/imifolium MIII.: repede şi se tndeseşte formtnd tufe spinoase, greu de pătruns ; devine tnsă
lhDUa spi&u/ifo/ia (Sa- t1- h1jtt n frvue el flor-I; b - trude invadant şi dăunător altor culturi, datorită drajonării viguroase.
llsh.) Relohenb. ; ra-
muri tu frunze ŞI llorl Se poate folosi la fixarea nisipurilor zburătoare, pentru mascarea zidurilor
şi sttncilor sau la crearea de umbrare.
mult timp ; în zona forestieră, apare sub molidişuri, ~i mai rar tn făgete ·sau
' .
tn gorunetele de limită, t.otdeauna pe podzoluri cu humus brut, puternic ~cide. fam. SCitOPHULAitiACEAI! LlndJ.
Importanţa. Este plantă indicatoare a staliunilor de mică productivitate.
Plante erbacee, mai rar arbuşti sau arbori. Frunze întregi, alterne, opuse
O r d. T U 8 1 F L O It 1! S sau verlicllate. Flori hermafrodite, zlgomorfe, obişnuit pe lip 4, stamlne
• : 1: patru, ovar bilocular la bază cu un disc nectarifer. Fructul capsulă poll-
Fam. SOLANACEAE Pen.f . spţrmă.

Cuprinde planle erbacee şi lemnoase fără importanţă forestieră. Au fl'1litre;

• alterne. Flori hern\afrodite, regulate de lip 5; ovarul cu două loji şi numeroase Genul PAULOWNIA S. et. Z.
ovule. Fruct, bacă sau capsulă polispermă. ·
PAULOWNIA TOMENTOSA (Tbunb.) Steud.
Gtnul L YCIUM. L. Specie exoticif (fig. 310).
., Mdrimea a III-a, ajungînd ptnă la 15 m tnălţime.
LYCIUM HALIMIFOLIUM.MJII. - Cătfnl de garduri, Girdurarllii Tulpina scurtă de 5-8 m, foarte groasă. ·
•
Specie exoticif (fig. 309). Scoarţa subţire, netedă, cenuşie, asemănătoare celei de A ilanthus altlssitna.
M4rimea : arbust tufos ptnă la 3 m. ·Coroana foarte largă, destul de luminoasă, alcătuită din ramuri -gtoase.
1nrildiJcinarea trasantă. Lujerii foarte groşi, fragili ca şi ramurile, verzui sau bruni<enuşii.• p~;~bes-
cenţi, cu numeroase lenticele albe; măduva l argă, larnelar-tntreruptă. ·

'

M~~gllfii opuşi, cu 2-4 solzi
pubescenli, adesea cite doi dis"
· tantat suprapuşi. Cicatricea foar-
te mare, rotund-ovală, cu Ul'fnl}
fasciculare dispuse tn cerc.
• Frunule foarte mari, de 15-25
... cm, Ulli!OI'i cu llingimea chiar ptnă
la 50 cm, cu pe\ioiul de J(}-2()
cm, lat-ovate, la bază cordate,
vîr-ful acuminat, pe margini In-
tregi sau cu 3-5 lobi scurti, ob.-
tuzi; sint pubescente pe fată. to-
mentoase pe dos.
Florile mari de 5-6 cm, cam-
panulate, mirositoare, violet-des-
chis tn interior cu dungi gălbui.
pe tip 5, cu patrl! stamine; sint
grupate fn panicule terminale
erecte, mari de 2(}-30 cm, foarte
decorative; apar de cu toamnă·
şi se desfac tn mai. . Scoarţa tn tinereţe netedă cenuşie, formează· apoi
Fructele, capsule lemnoase, ovo-
ide, de 3-4 cm lungime, cu două
val ve şi numeroase seminte mici.
aripate. Puterea germinativi se
păstrează putin timp.
Lăslllreşle şi drajonează. Se mai
înmulteşte prin butaşi de rădă·
cină sau de frunză.
c Creşterea extrem d~ rapid~; . In
Fig. 310- Pau/l)fllni4 lcmmiOStJ (Thunb.) Steud.:
primul an, lăstarii realizează ptnă
frulll.l : b - floare; c - fruct : 1 - dmtnll
G -
la 3 m fnăltime şi 4--5 CfT1 tn
diametru. Exemplarele din slmtntă au la 3 ani tnăltimi de 5-6 m şi
l)iamE:trul de 10 cm, .iar la 5 ani încep să fructifice.
Lemnul moale, cu fibră fină, foarte uşor, are aproape aceeaşi greutate spe-
cifică cu pluta.
A realul: China ·centrală şi estică. In tara noastră, este introdus )n unele
parcuri ca arbore izolat.
Cerinţele ecologice. Fiind originar din regiuni. ~ai calde, _la. noi ~uf~ă di,n
cauza ingheturilor, care provoac.ă deger~~ luJ.enlo~ s~rpnnş•_ nehgm!l~l•;
se reface tnsă viguros din lăstan; tn pnmu am, puteţu trebUie proteJat• fn
timpul iernii. Pretinde soiuri fertile, alinate, profunde, cu su~icien~ă. umidi-
tate. Evită soiurile grele, uscate, calcaroase, unde rămtne ptpermctt. ·
Temperamentul de lumină. · extremităţi l e luje~i ler-ntt-se-Hgnffică"plnă toamna, ·aşa că sînt distruse de
. Importanţa. ln statiuni mai ca!de, ferite de ~tn.turi r~!· Pn!ti9Witi4 es~
.interesant arbore de par~:, datontll abundente• ~loru flonlor 1 precum Ş'
----------. . _
mărimii exceptionale a frun;e.lor. - ,
\
BIGNONlACI!AII
.
Fam. BJGNONIACEAE Pers.
Din această familie! interesează numai genurile Catalpa şi Campsis.
Genul CATALPA Scop.
Cuprinde arbori cu ctte trei frunze In verticile sau numai opuse, simple,
intregi sau lobate, ovate, la bază cordiforme. Flori hermafrodite, In panicule
terminale erec te; caliciu! adinc bilabiat, corola campanulată, se divide In două
labiuri, cel superior mai scurt şi bilobat, cel inferior mai mare şi tri lobat;
stamine două fertile şi t rei staminodii; ovarul bilocular. Fructul, capsulă foarte
lungă, lngust·cilindrică, dehiscentă, In două valve, cu numeroase seminţe
plane, aripate lateral, la extremităţi cu smocuri de peri mătăsoşi.
CATALPA BIGNONIOIDES Walt. (Bigrwni4 coiJJipo L.) - C.talpă
Specieexolică (fig. 311).
Mărimea a 111-a, ptnă la 15 m tnălţ ime şi, 70 cm diametru.
Tulpina scundă, strîmbă.
rit! dom subţire cu solzi mici.
Coroana larg-rotunjită.
Lujerii viguroşi, netezi , verzi, verzi-măslinii,
albicioasă, largă . .
.
=pubescenţi, cu măduva
Mugurii verticiiati cite trei sau opuşi,. mici, bruni, glabri, cu 2-4 solzi
desfăcuţi ia virf. Cicatricea foarte mare, aproape rotundă, cu urmele fasci ·
culare dispuse in cerc; perniţa proeminent~.
Frunule mari de 10-20 cm, ovate, puţ in :cordate la bază, scurt·acuminate
la vîrf, marginea ondulată, întreagă, uneori cu doi lobi laterali mici, re fată
glabre, pe dos pubescente, cu miros neplăcut; peţ(olul de 9-16 cm; a noi,
tnfrunzeşte foarte ttrziu.
Florile mari de 5-6 cm, albe, fn interior cu pete purpurii şi două dungi
galbene; paniculul floral terminal de 15-20 cm lungime; apar in iunie-iulie,
cind arborele devine foarte decorativ.
Fructele, capsule pendente, de 20--40 cm lungime, caracteristic de numai
6-8 mm grosime şi cu pereţii subţiri; aripile seminţelor sint ascuţite la vtrf;
fructele răm!n peste iarnă pe arbori.
· Germinaţia destul de rapidă, iar puterea germinativă se păstrează ptnă la
3 ani.
Creşterea foarte activă.
Lemnul cenuşiu-deschis, uşor, moale, Iară. tntrebuinţări deosebite. ·
Arealul: Sud-estul Americii de Nord. La noi, se află cultivat tn parcuri ~
\
pe marginea drumurilor. ·· •- · - ·
Cerinţele ecologice. Pretinde un eli maţ mai..,.!:.i!Ji.§Utmed. JnJara noastrli,
' tngheturile timpurii; suportă mai bine gerurile. de iarnă decit P~­
Preferă soiurile fertile, nisipo·lutoase, ptnă la lutoase şi reavăne. Este rez••nt
la ataeul insectelor şi suportă bine. fwnul centrelor industriale:. . .....
.. .. .
. ' \ ;

BIGNONIACEAE

Tulpina dreaptă, elagată pe mari înălţimi.

Scoarţa brună-cenuşie, groasă, adinc brăzdată, seexfoliază parţial în solzi mari.
.. Coroana strtnsă, piramidală . ·
Lujerii bn.in-roşcaţi, au măduva uneori lamelar-tntreruptă hi noduri, iar
perniţa foarte puţin proeminentă. . ·
Frunzele mai mari, de 1~ cm şi chiar mai mult, cu vîrful mai prelung-
acuminat, pe fata inferioară des şi moale-pubescente, sint nemirositoare;
peţiolul de 1~15 cm. · .
Florile mai puţin numeroase, dispuse într-un panicul de numai 15 cm; eorola
tn interior cu 3-4 linii violet-intunecat, pe ltngă cele două dungi galbene.
lnfloreşte în iunie-iulie. ··
Fructele capsule de 2a-40 cm lungime, au diametru) mai mare; de;.cca.
15 mm şi cu pereţii mai groşi; aripile seminţelor sînt rotunjite 'laytrf; se
coc prin noiembrie. ··
Creşterea foarte rapidă.
Lemnul uşor, moale, se despică bine şi este foarte rezistent în pămînt. Poate
fi întrebuinţat pentru araci, stilpi, traverse, rotărie, mobile etc.
A realul. Originar din America de· Nord, unde creşte · de-a lungul afluenţilor
din partea centrală a fluviului :Mississippi. La noi, a fost cultivat în cîteva
parcuri.
Cerinţele ecologice. Pretinde un climat cald, bogat în precipitaţii tot timpul
perioadei de vegetaţie. li priesc soiurile aluvionare, fertile de' luncă, profunde,
reavăne, evitînd soiurile co~paclţ sau s~race. Cele-mai importante culturi
forestiere deC. speciosa din ţara _noastră sint cele ~in parcul dendrologic Simeria,
.
.
unde pe sol brun de luncă, cu apa freatică la 3-4 m, realizează inăl\irili de
20-24 m şi diametre de 2~60 cm, cu trui!Chiuri drepte, bine elagate pe 2/3
din înălţime. Rezistă bine gerur itbr -de iarnă , rămîn ind sensibil la tr;~gheţurile
, .,
.. tirzii. . . . · · · . ..
In grădina dendrologică Snagov, pe soiuri brun-roşcate de pădure,. pseudo-
•
gleizate, grele, compacte; s-a · dezvoltat· mai anevoie, realizînd numai 4 m
tnălţime la 16 ani. . .· • · ·
Temperamentul de lumină. · '·· · .,
Vătămările. In 'tinereţe, este atacal _ de iepuri, :şoareci, căprioare. .
o e 1mportanţa. Pentru rapiditatea de creştere şi calităţile lemnului, se recomanj!ă
extinderea culturii lui şi tn a lte statiuni. dln Batiat şi Crişana, a Căror ·eonditil
Fig. 311 - Calalpa &igtWnioida Vaii.:
o - lujer ; b - frunl.i · c - lnflorm entl; d - fruct: ~ - slmtnţJ pedoclimatice sînt :::!: asemănătoare Juncii din Parcul dendrologic de la Simeria.
. cdtatpa 'speci06tJ warder : Ca arbore ornamental, in parcuri, ar putea fi ma i mult răsptndit in regiunea
f - frund de cimpie şi coline, fiind mai rezistent la ger d~M C. bignonioides. . '
Temperamentul de lumină. _ .. . . . ... ..
Importanţa. Cultivat în regiunile mai calde ale ţaru, in staţ1un1 cu umidi- Genul CAMPSIS Lour.
tate suficientă şi adăpoşt în tinereţe; catalpa este un frumos arbore. de parc . .
IIIIU de alee, datorită abundenţei _florilor, m~rimii frunzelor şi aspectului decora· CAMPSJS RADICANS . (L.) Seem. (T"""m.a radictJIIS JttsS.)
tiv al capsulelor tn timpul . . toamnei. .· Specie
Trtmblli! ·
exotică (fig. 312). .
.
. . .
.- .. . .· ;
CATALPA SPECIOSA Warder
Mărimea. Liană căţărătoare avtnd tulpini lungi de peste 10 m şi gtoSimi
. Specie exotică {fig. 311). de peste·0,5 m, prevăzute cu rădăcini adventive, cu ajutorul cărora se lixruă
Se deooebeŞte de C. bignonwides prin ; . de ziduri. · · -'"
Mărimea: ·ajunge pînă la ·35 m înălţime şi diametru! peste 2 m.

'
 -IOSPEIIIIIAI!

. ...
Genul FRAXINUS L.
'Se cunosc cea. 65 de specii de arbori şi numai citiva arbuşti, majoritatea din
regiunile temperate ale emi~!erei f~!Jrdic~. Au lujerii a~uali vi~~oş'i,_ turti!i
.. tn dreptul mugurilor. Muguru opuşr sau rmperfect opuş1, fără hnte strpelara.
cei laterali globuloşi, acoperiti cu doi solzi, cel terminal mai_ mare, tetra-
gonal cu patru solzi. Cicatricea concavă, cu n!lmer~se ~rn:!e fasc1_culare .. Frun-
' zele imparipenat-compuse, rar reduse la o stngura fohola. Florrle pohgame,
.. CHEIE PENTRU DETERMINAREA SPECIILOR OENULUI FRAXINUS

la Arbust sau arbore mic, cu muguri cenuşii. Flori albe cu

corolă, apar dupl lnlrunzire In panicule terminale F. ornus

lb Arbori cu muguri negri sau bruni. Flori nude sau lipsite

' . Q de corali, apar Tnalnte de lnfruntire din muguri axllari,
lormtnd inllorescenţe lateule ....................... 2
-~ Fig. 312 - Campo/s radiaJM (L.) Seem. :
a:- rrwuJ.: • - floare: e - rrud 2a Foliole late de cel mult 3 cm, cel puţin de trei ori mai
lungi decit late. Fructe la bază IArA caliciu persis~nt .. 3
...
2b Follola laii de cel putin 3,6 cm, cel mult de 2,5 ori ma;
Frunzele opuse, imparipenat-<:Ompuse, cu 9-11 foliole de~ cm, eliptice;
lungi decit late. Fructe cu caliciu persistent ......... . 5
serate şi păroase
pe dos. .
Florile complete, pe tip 5, corola tubulară lungă de 6-9 cm, de culoare 3a Lujerii anual!, rahisul frunul şi foliolele pe ambele fete
portocalie; stau grupate tn buchete terminale. pubescente ......•.•.............•••........•.•.. . .
Fructele capsule alungite cilindrice, de 8-12 cm; contin numeroase seminte •
turtite şi prevăzute cu două aripi -transparente. , 3b Lujerl anual! glabrl. ltahisul glabru sau slab puboscent.
Arealul. Originară din estul Americii de Nord. La noi, este introdusă ca Folioh!le pe !aţ ă glabre ........................... . 4
plantă omamentală.
~ - lolugurii negri. Foliole 9-15, pe margini <les serale, cu
· Cerintele ecologice. Este rezislentă la secetă, fum şi gaze; tn timpul iernilor dinţi drepţi sau curbat!. Fructul la baz1 rotunjit Nu
grele, suferă din cauza gerului, dar se reface bine din lăstari; se arată putin brusc ingustat ................................... . F. ,.",.raor
pretentioasă fată de sol. ·
Importanţa. Datorită florilor mari şi
frumos ·colorate poate să fie cultivată 4b Muguri bruni. Foliole 7- 9, tngusle, pe margini cu dlofi
cu ·deplin succes ca plantă ornamentată pentru decorarea locuintelor, pergo- rari ascuţiţi fi div<rgen\i. Fruct la bază prelung In-
lelor, imprejmuirilor etc. de preferinjă tn regiunile mai călduroase. gustat .. . . ...... .. ..... .. ..... .. .. -......... .. ... . F. ()X!JCGf(>4 • •

5a Muguri aproape negri . Loja'l glabrl. Aripa nedecarentl,

.
prinsă In jumătatea $UJ!orioar! fructului. Follola cu
O rd. PLANTAGINALES (Con tor tae) ma'lfinea tntreag6 sau slab dinţatl ... . ........ .. ... .
Fam. OLEACEAE Hoffmsgg. et. Lin k 5b Muguri bruni sau roşea ţi. Aripa decur<!nlă plni dincolo de
jumiltatea fructului . Follole cu marginea crenat-...-ată,
Din această familie, fac parte arbori şi arbuşti cu frunze simple sau compuse. rareori tntreagă .....·... .............•..••..... .... . 6
Florile grupate tn raceme, caliCltil format din patru sepale unite, iar corola F. P.."''ltuanlca
din patru petale (uneori lipseşte), rareori pe tip 5; slamine două, ovar superior, Lujerii p!roşi. Rahisul şi loliolele pe dos plroase
bilocular, tn fiecare locul cu unul sau două ovule. Fructul, bacă, drupă, capsulă La)ffl glabrl sau numai la r-..ut dlspers pif041. Follole"'
iau samară. · glabre, pe dos cel mult pe nervura mediani păroue .. F. peMSf/collkG .
·Pentru tara noastră, interesează· urmitilarele genuri: Fraxinus L., Forsythia. var.lattctolaJII
Vahl, Syringa L., Ligustrum L., Jasminum L. ----
. :---·
 '
ANOIOSPE.I\MAE OLEACEAE -,

,. . . ..
hennafrodite sau unisexuat-dioice, în panicule; cal iciul cu IV!!'~~ . .. .
corola c:,u patru petale distincte; uneori, corola sau caliciul lipsesc ; si
fn numar de două. Fructul samară, cu aripioară alungită. Lăstăresc dar
drajonează. Lemnul cu duramen dis_tinct, este dens, flexibil şi la un; le
foarte trainic. Vegetează mai ales diseminaţi şi rareori in pîlcuri; creşier.i ' .;;..••\···
acl.ivă; obişnuit nu suportă prea mult timp umbri rea. Tn silvicultură, stnt I!PI~ . ;\
ciaţi pentru lemnul valoros, iar in parcuri, pentru portul lor decorativ. ·
In tara noastră, cresc spontan: F. ornus L., F. excelsior L., F. pallisae
...
.: 1
şi F. oxycarpa Willd. Dintre frasinii exotici, interesează: F. petms,yluanlQI
Ma.rsh. şi F. anu:ricaiiiJ L. . .

FRAX INUS ORNUS L. - Mojdrean

'indigenă
Specie (lig. 313). ·
Mărimea a 111-a, ajungind pînă la 10-12 m; de multe ori rămîne . d efcJtml~
arbustivă. . '
. Jnrădăcinarea trasantă sau pivotant-.trasantă. ·
TulpiM scurtă; cu coroană bogată in ramuri ; adeseori prezintă mai ;mul
tulpini. ' :
Scoorfa netedă, cenuşie.
Lujerii verzui·C:~nuşii, glabri sau f~rte lin-pubescenţi, sint puţin turtit~
tn dreptul mugurclor. ·
. Mugur_ii globuloşi, cenuşii, lin-torilentoşi. Solzii mugurilor terminali ciliiat~l"
pe margme. :
Fru:nzile •irilparipenat~mpuse,. numai cu 5--9 foliole, de 3-7 cm ' nvot.l
sau eli ptic-lanceolate, cea jerminală frecvent obovată; vtrful foliolelo~ br111scl • 1

acu"}inat, ~ar~inea_ f~~-cr~at-s~ată,_ ~ai_ ales t_n ju.'!lătat~ superic;.ară, pe

verde·deschts şnugtnu-pubescente tn lungul i1ervur11 medtane. : e
J Florile hermafrodile, complete, mari de peste J·-cm; albe-gălbui, mirosltoatre.!
cu petale inguste : şî caliciu cu 4 dinţi. mici, triunghiulari, starninele cu
mcntele 11lungile, stau grupate in. paoicuJe terminale de 7-12 cm lu~1gi~ne:
apar după tnfrunţire prin mai, pe lujerii nou . formati. . Fie, 313 - FraxUU.. omus L.:
Fructele, sarnare de 2-3 crn, brune-inchis, cu sămînţa bombată şi -"'-- -· ~ _ luJ«; b _ r.ru.au .ti lollores~atl; e - (ta.de; d - lloa!• ; ' - plantall
Ob)ong•a)ungităA Ştirbitli )a VÎrf, intinztndU•SC plnă la jumătatea setJlin11ef ~ .
Caractt!ristic;' fructul poartă la bază caliciul persistent. de pin .rărite, de pe coastele degrada te, in care ajunge să tnd~pl~~scă rolul de
Matura{ia devr,.emţ, spre sfirşitul lunlî . iuliţ.. .
1 subarboret· (ex. timpa, Rtşnov-Braşov); tn Dobr~! pe_s_hn~r!l. CL~~ frec~
Germinaţia uşo1ră; fructele nu necesită stra~ificare dacă sint semăna~e -v ent. sub formă ar'bus_ti.Y.~ tmpreună cu .~ump~_!.!tlt'(cuJ••Căfpul•ţa.:şi·~teja~ul
mllvara. . •. , . . , pufos; nu se tntîlneşte tn partea_nordtca_ a::taru , . . .
Maturiiatea arborilor timpurie; fnictifictnd anual şi abundent. . Cerinţele ecologice. ·Prefe'ră un,~lurtat mat c~lduros. Su.feră dm <;&uza gerunlo_': ,
Ll/stăreşte bine: . · . exceslve de iarnă. Este o spec1e foarte p'iltm prelent~Hată~lillfile
. Creşterea destul- de rapidă fn tinereţe. i 5olului, puttnd să cr~~ pe soiuri superfic!ale, uscate ş~ cu substrat calcaros.
Lemnul este mai dens şi mai .atos decit cel de-frasin; fiind tnsă' de dimenJ.. Temperamlntul mcJIOCtU. . . ,. . .
siuni m_ici, are puţine fntrebuinţări. . Văt1Jm4rile. Nu este atacat de insect~ I:yt_ta oes•~loria. • .
1mportanţa forestieră redusă; P?Bte sa fte mtrebumtat tn tucra;nle de ame-
Mtcl (vezt ftg. 315). La not, se gaseşte la limita a arealului său liorare tn regiunile calde ale ţărit, pe coaste degradate, cu solun uscate, sau
ţlle calde ale ţării. ln Banat, este localizat pe stfnci calcaroase. . · , · tă
· t 1 da-tor
tn defildul Dunării (Cazane); in Oltenia, De asemenea, tn aceleaşi regiu~i e$fe 'indt~t ~ arbust omamen a_ , . '
sporadic tn pădurile din regiunea de;!lurilor :- uneori tn paniculelor floraJe· numeroase ŞI plăcut mtrosttoare. Se'Va ..at'bonlot tuei
•

.. .
 '

ANGIOSPERMAE

(cea. 10 ani} se foloseşte In Italia sudică (Sicilia, Calabria) la prepararea Fig. 31 4 - Fra.rinus exalsi« L.:
substante zaharoase (mana) cu însuşiri purgati ve. J , b _ frun&l· 0 _ lnlloresc:e.nte; d _floare mast'u li; ~-floare h~rmafrodltl : 1- trude:
o - 1u. tt . brad~!
. •
1
_ pJ• ntu": A _ dlafT11ml florall : i -

F~AX INUS EXCELSIO~ L. - Frasin comun

Specie indigtnll (fig. 314).
Mllrim.ea 1, depăşind uneori fnăljimea de 35 m şi diametru) de 1 m.
1nrlldăcinarea puternică, bine ramificată şi profundă, cu o retea deasă
rădăcini superficiale subjiri, care usucă orizonturile superioare ale SOJIUI1Jt;
de aceea, ctnd se cultivă in amestec intim cu stejarul, acesta este copleşit
concurenta rădăcinilor.
Tulpina dreaptă, prezintă ramuri putine, indreptate in sus; se elaghează de
timpuriu pe tnăltime mare. Tulpina de multe ori este infurcită, din cauza
pierderii mugltrelui terminal.
Scoarţa, In tinerete cenuşie-verzuie ; la bază formează de timpuriu ritidom
ne~icios, cu crăpături ondulate şi mărunte, care contrastează evident cu
scoarţa netedă şi verzuie din părtile superioare.
Corcana regulat ovoidă, rară şi transparentă, cu lujeri viguroşi ascendenti.
Lujerii groşi, turti ţi !n dreptul mugurilor, verzui-cenuşii, glabri; pe arborii
bătrîni apar brahiblaste noduroasc, curbate in sus.
Mugurii de culoare neagră-mal sau brună-inchis; cei lalerali opuşi sau Imper- .
fect opuşi, mici, globuloşi; cel terminal mare, tetragonal, cu solzi desfăcufi
la virf, intră In vegetatie Inaintea celor latera li·, fiind astfel expus ingheţurilor ·
ttrzii, fapt ce duce la tnfurcirea tulpinii; cicatricea semicirculară, cu numeroase
urme fasciculare.
Frunzele iinparipenat-compuse, mari de 30-40 cm lungime, cu 9-15 foliole
de 6-10 cm; sesile, ovat-lanceolate, acuminale, la bază ingustate, cu margini
mărunt-serate; pe dos, de un verde-deschis şi uneori slab pubescente de-a lungul
nervurii mediane.
Florile mici, negre-violacce, obişnuit poli game, lipsite de corolă şi caliciu;
sint grupate in panicule şi apar Inaintea tnfrunzirii, la sflrşitul lunii aprilie,
din ·mugur ii la tera li de la virful lujerilor. ·
Fructele,. samare, cenuşii-gălbui, oblong-lanceolale, de 2-4 cm lungime
şi 4---0 mm lătime, cu sămtntă turlilă, nu prezintă urme de caliciu la bază ;
aripioara decurenlă plnă la baza sem inţei, la virf trunchiată, ştirbită sau·
obtuză. La 1 kg, se. găsesc cea. 16 000 de fructe. . .< ·
Ma~urafia. Fructele se coc prin septembrie---«tombrie, dar rămtn pe
lujeri şi in timpul iernii. .
Gtrmina{ia anevoioasă, semintele răsărind numai in anul al doilea. Cind
sint culese In plrgă şi semănate de cu toamnă, răsar tn primăvara următoare;
altfel, sămtnta trebuie stratificată inainte de semănare. ·
Maturilolea arborilor In masiv tncepe la cea. 35-40 de ani; izolat sau In
culturile din regiuni secetoase, arborii Incep să fructifice şi de la 10 anL
F.ruclificafia aproape anuală şi abundentă.
Puterea germinafivd de cea. 80% .
·r g
Uisillreşte puternic. '
Oreştuea tnceată lncf.rimii 2 ani, puieţii ajungind la cea. 20 cm; apoi devine ·
tot mai activă (peste ,5 m anual) şi realizează maximum intre 30 şi 40 de·anlt
 '

470 OLI!ACEAE ~1

Cere un climat mai călduros, preferind staţiuni cu umiditate atmosferică ridi·

cală; nu suportă gerurile. Pentru a vegeta viguros, preferă soiuri fertile, pro·
funde, aflnate şi reavăn-umede, bogate in calciu. Se dezvoltă bine tn lunci,
pe soiuri aluvionare crude sau brune-slab·roşcate, cu fenomene de gleizare in
orizontul mijlociu; fn aceste situaţii, transpiră de peste două ori mai mult
decît stejarul. Creşte frumos in şleaurile de ctmpie sau de deal pe soiuri brun·
roşeate podzolite. Pe soiurile formate pecalcare , se comportă ca o specie xero·
filă, apărînd ca un ecotip de calcar. Aşaseexplică prezenta frasinului pină la
allitudini de 1 400 m, pe coastele calcaroase relativ uscate de la Tismana sau
pe Timpa, Măgura Codlei-Braşov; se lnttlneşte frecvent şi tn Ctmpia Română
sau în podişul Moldovei tntre Siret şi Prut, unde soiurile au un substrat de
loess bogat in calcar.. Pe alocuri, frasinul se arată rezistent şi la inundaţii de'
mai lungă durată şi chiar la apă stagnantă. .. ··
Temperamentu.l de lumină. De remarcat că tn primii ani şi pe soiurile fertile
puiet ii pot suporta o umbri re ctt de deasă ; la maturitate, frasinul devine tnsă
foarte exigent fală de lumină, aşa că arborelui se răreşte şi se luminează pu·
ternic. Cu toate că protejează slab solul, nmlne o specie preţioasă de amestec.
Vălămările sint provocate attt de insecte ctt şi de geruri. Astfel,:gerurile de
iarnă ti provoacă gelivuri, iar tngheţurile tirzii bifurcarea tulpinii , unul din
defectele cele mai serioase ale frasinului. Frunzele stnl frecvent atacate de
IQ insecta Lytta vesicaloria (cantaridă), care poate duce la defolierea totală a
11 a ·borilor; insecta âuzera pyriTUJ atacă lujerii şi tulpinile tinere, iar larvcele
Fig. 315- Art<~J : insectei Prais curlisel/us mugurii termina li, provocind bifurcarea; H ylesinus
- -- Pnul11u uui.Jtw L. fraxini face galerii intre scparţă şi lemn, cauzind moartea arborilor, r
- - - - /lnulltu ortUtJ L .
. • • • . • Fnulfltu ptlllt.M Wllmott
Importanţa. Din punct de vedere forestier, frasinul este o specie foarte valo·
roasă, attt datorită calităţilor lemnului, ctt şi productivităţii ridicate. j ln
viitor, cultura sa trebuie extinsă cit mai mult pe soiurile fertile din luncile
~epăşeşte creşt~ea tn.tnăllif!lea stejarului ptnăspre 60-70de ani, ctnd'tnce rturilor, tn şleaurile de ctmpie şi de d.eal , pînă tn:partea inferioară a pădurilor
sa se d~volte vaguros m grosa~e. In general, frasinul crestut tn condiţii bune
vegetal•~ se comportă ca o specae repede crescătoare productnd ptnă la 8-JO m•
re de răşinoase (1 000-J 200 m altitudine).
Se va evita amestecul intim tn proporţii egale cu stejarul , deoarece avind
pe an şa pe hectar. ' un sistem radicelar JlUiernic dezvoltat şi cresc!tnd mai activ tn tinereţe, duce la
LongtfJitaietl peste 200 de ani. copleşirea şi disparitfa stejarulu i. 0 ~ ·
el=~ă~ă~rÎ:CTn bETd~is, yărgat (cu inele anuale distincte), foarte Ca arbore omamental, fiind rezistent la arşiţă, fum şi gaze, poate fi între-
buinţat pentru alei, de-a lungul apelor, sau pe peluze mari în parcuri.
mai tn~lt ad ~J'tă ~- s e ct; maa valoros lemn de frasin, tntrunind tn cel
• 1• e genulua _sub raportul elasticităţii, rezistenţei şi dura-
1
bTtT' : 1 var. divtni/ol/4 Alt. U. mDIIDphJII/4 Desi.), caracterizati prin frunze simple, adinc
f~b~i~:~ de ~!b:J~1:J~u~os. şa_ sed der~leaz~ in furnir. Este întrebuinţat la dlnjate uu cu !rtl lobi : se cultlvi CI arbort ornamental.
f • . .. . , •ura, .n In ustraa avaoanelor, pentru vagoane de cale var. ptntb.la Alt.; cu ramurile pendente. Este un foarte lntemant arbort omamental.
c~rdta şa e:ar~ru de jut~m~bile, fn ro tărie, la modele in turnătorle etc. Atunci
cr~l~ ~:~~uan::%~ antăţa de creştere, este foarte căutat ca lemn de .frasin FRAXINUS PALLISAE Wllmott (F. hoiA>trlt:M Auei. rom. non l(oehnt)-
~np~ . . .
es~teai~~~~:{'Jf~:.·~~~e intreaga Europă, excepttnd sudul Spaniei şi nord- Specie indigenă. ·· •
t La. 001
t fi_! !ara, ~reşte sporadic ca specie de amestec tn zona forestieră de la Este asemănător frasinului comun, de care se deosebeşte prin:
de"}~~e~un:agmc~~~~deal~~nta_n ă _(1 400fm), unde apar~ pe alocuri tn pădurile
1
MIJ.rimeâ mai redusă, ajungind numai ptni la 20 m tnălţime.
· . unca e Joase, ormează uneora mici arborele pure n Lujerii sint evident cenuşii·pubescenţi.
a ttt d~ valoroase ca atunci cînd creşte diseminat tn pădur 1'l d 1 ' u Mugurii bruni sau bruni-tnchis, glabri ptnă la ltnat-păroşi.
. C:~ran(ele _erologice. ~eşi este considerat ca o specie pretenţ i~: f~ţ't~·e con- Frunzele cu 5--11 foliole lanceolate, de 3-5 cm lungime, pe ambele feţe
daţule stalaonale, frasmul are in acelaşi timp o largă amplitudine ecologică. evident pubescente ca şi rahisul.

; A.'...;.."",.. , •
 .f72 OL.EACEAK •

Florile nude.
Fructele samare, cu vtrfut
prelung-ascutit sau tngustatl
rotunjit, cu un mucron pejQ
sistent, uneori prevăzut ·cu
peri disperşi; ca şi la frasfl
nul comun, samara nu preJ
; zintă la bază urmele aiJl
1 ciului. '
A realul mai restrins, n~J
1 mai tn Balcani (v~i lift~
i
1
315). La noi, se ~te UJ
părţile sudice ale lării, lo-
1
1
calizat in staţiuni foarte u-
mede, prin zăvoaie şi tn
'
l' regiunile inundatiile dill
. Delta Dunării, unde creşte
spontan pînă aproape de
• stuful din baltă; apare de
: asemenea sporadic şi tn ct .
• !eva staţiuni din Oltenia• 1
• Munten ia şi Moldova. ln
pădu.rea Frasinul de lfngă
Buzău, formează arborele
pure sau creşte tn amestec
cu frasinul comun, stejarul,
ulmul şi aninul negru, pe
soiuri gleizate, unde apa
bălteşte o parte din an.
Prezintă importanţă cul-
•
turală, pentru tmpădurirea
terenurilor umede sau a K~
Fig. 316 - FrtJxinUI OXJIC<Vpa Willd.:
frua&l; b.t.~ - fructe celor din jurul mlaştinilor.
• - 6 Q
Fig. 317- Fruinus ameriCOfltJ 1.. :
FRAXINUS OXYCARPA Willd. (F. oxyphll/14 Biei>.) - 4 - frunzl; b - fructe
Fruin de Turkeslan ·
Lemnul ceva mai dens.
Specie indigenă (fig. 3!6). • Arealul. Sudul Europei, nordul Africii, Asa Mică, Turkestan. La noi,
Se deosebeşte de F. excelslor prin: este o specie ce creşte sporadic tn Delta Dunării şi extrem de rar tn ctmpia
Miirimea ajunge ptnă la 25 m înălţime. Munteniei.
Lujer.ii glabri, iar mugurii sînt bruni-gălbui.
. Frunze!e obişnuit cu 7-9 foliole, inguste, ovat-lanceolate, lung-acumlnate FRAXTNUS AMERICANA L. ~ Frasin american
ŞI la baza cu nea te, pe margini cu dinţi adînci, ascuţiţi şi recurbaţi la vtrf ; pe
Specie eJWiicd (fig. 311). . •
dos, parţ ial pubescente pe nervura principală . Mi!rinwr tn pah:ia de origine ajunge pină la 40 m înălţime. .
Florile nude. Scoarta mai puţin crăpată şi de culoare cenuşie-deschis, gălbuie.
Frwctele samare, lanceolat-tnguste, de 3--4 crn lungime la vtrf ascuţite rar Coroana mai bogată ca la frasinul comun. · .
obtuze, niciodată t>marginate. ' ' Lujeri i-tineri verzi-tnluJ!et8t sau bruni, glabri,.lucilori; cei de 2 anicenll$îi.
 . CILUCIWt ''
,. ANOIOSPEI\MAE
1
1
Mugurii bruni-intunecat, glabri.
_ Frur:zele cu ~9. foliole peţiolate (5-12 rnm), ovat-lanceolate, pe margini
1 mtreg1 sau putul_ dmţatc sp~e virf, pe dos albicioase, g)abre sau slab păr~.
i in lungul n~rvunlor, deosebmdu-se astfel de frasinul verde la care sint pe dos
1 verde-desch1s. lnfrunzeşle mat ttrz1u cu cea. 2 săpl.ămini fală de frasinul comun
deci suferă mai putin de ingheturi ttrzii; decit acesta. '
1
Florile unisexual-dioice, tn panicule, sint lipsite de corolă· cele lemele au
1
caliciu! mic, cu patru diviziuni; apar tol inaintea infrunzirii.'
Fructele samare de 3-5 cm, cu sămlnla tngust-tubulară; aripa tngust-
1 spatu!ală~ la vtr! r~lunjită ~i uneori ştirbită, cupt'lnde cel mult treimea
super1oara a sernmlet, deosebmdu-se astfel de frasinul verde la care aripioara
este decurentă ptnă la bază ; samara păstrează la bază urmele caliciului
1
persistent. Fructifică de timpuriu şi anual. Săminla incolleşle primăvara
1 fără a fi stratilicată. '
Lemnul puţin inferior calitativ celui de frasin comun.
1 A realul. Originar din estul Americii de Nord. La noi este introdus tn parcuri
şi rar tn culturi forestiere. '
1 Cerinfele ecologice. Este specie tipică de lunci şi zăvoaie, fiind mai rezi-
stenti 1~ inundaţii decit frasinul ~om;m; suferă mai puţin dectt acesta de
tnghe\unle de pnmăvară, tntructt ml.r a mai tirziu in vegetaţie. Se dezvoltă
bine chiar şi pe soiuri argiloase mai compacte.
1mporlanţa. Spre deosebire de frasinul verde, cu care este adeseori confundat
nu este indicat tn stepă şi silvostepă. '

F~AXINUS PENNSYLVANJCA Marsh. (F. pubtsall$ Lam.)-

Frasin de Pensllvanla
Specie exotica (fig. 318).
Se deosebeştede frasinul american prin;
Mărimea mai redusă, ajungind numai ptnă la 20 m.
1nrădăcinarea mai superficială, de aceea poate să fie cultivat împreună cu
stejarul. .
Tulpina cu creşteri neregulate.
Coroana mai tngustă şi cu ramuri subţiri, rareori depăşeşte diametru) de 3 m. Fig. 318- Frtuinus penn3y/1xulica Marsb.; frunzi
Lujerii cenuşii-pubescenţi .
Mugurii bruni-deschis, pubescenli. Arealul. Originar din regiunile temperate ale Americii de Nord (Canada).
Frunzele cu 5-~ foliole peţiolate, au rahisul
brăzda! tn lung şi păros. Folio- La noi, este introdus tn culturi forestiere in amestec cu var. lculaolaia.
lele oval-alungite de 7- 14 cm, marginea crenat-serată, după tnfrunzire stnt Cerintele ecologice. Rezistă bine la geruri. Este mai pul in pretentios faţă de
slab. păroa~e fală şi des-pu~nte pe d~; la maturitate pe fală glabre,
pe fertilit• tea şi umidilatea solului dectt frasinul comun. Poate creşte tn zona
verzt·d~l_S _1ar pe dos ce!'uşu-pă~o:tse• mat ales tn lungul nervurilor. forestierl, mai ales tn lunci şi zăvoaie, . pe soiuri uşoare penneabile, jilave-
Flor~le dtotce, apelate şt cu cah~t~;~l redus, tn P,:tni~ule dese, pubescente. umede, auporttnd bine inundaţiile. Pe 50luri c'ompacte, uscate şi cJ!iar pe
Fructele ~ma~e ~e 3-6.cm, cu anptoara d~u!enta pmă spre baza seminţei, soiuri brun-roşcate de pădure, rămtne scund, rămuros. ·
la virf uneon şhrbtlă sau scurt-mucronată. Cahctul persistent la baza fructului. lmporlan(a. Fiind mai rezistent la tnghţţurile ttrzii şi la eerurile :.le iarn1
Se seamănă fără a necesita stratilicare prealabilă. decit fraslnul comun. poate fi introdus 1a cimpie şi coliţte tn st.tiunile
Maturitatea arborilor timpurie (5-7 ani), fructifictnd anual şi destul de unde acesta suferă de tngheţuri. Este mai puţin indicat tn ctmpiit Ban~tului,
abundent. din cauza conditiilor climatice.JI\U!t prea diferite. fa" de patri• ~.;·Oi rezul·
Creşterea viguroasă tn primii ani; slăbeşte de timpuriu. tate slabe pe terenuri erodat&.. , , .. _ .
Lemnul de dimensiuni şi calitate mult inferioară frasinului comun.

•J..
 •

476

FRAXINUS PENNSYLVANICA var. /<Jnceolo/4 (Borkh.) Sarg. (F. viridls Mltbx.)- Fructifica/ia timpurie şi abundentă, regcnerîndu-se uşor pc cale natvrală .
Fruln verde A realul acelaşi ca la frasinul de Pensii vania; este cel mai răsptndit frasin
american in culturile forestierc din ţară noastră, crescind obişnuit tn amestec
Se deosebeşte de specia tipică prin: cu specia tipică.
M4rinrea este mai redusă. ptnă la 15 m tnăllime. Realizează tulpini rău Cerintele ecologice. Mai puţin pretentios decit ceilalti frasini , este tn acelaşi
conforma te. timp ~i rezistent dectt aceştia la geruri şi mai ales la secetă. De asemenea,
Lujerii glabri. ' suportă inundaţiile. Dezvoltarea maximă o realizează tn lunci şi zăvoaie.
Frunzele cu foliolele foarte scurt-pctiolatc sau scsile, pe dos glabre şi de un Creşte destul de bine tnsă şi Pll cernoziomuri levig;~te şi rezisti! pe sărături.
verde-deschis (fig. 319). 1mportanfa. Deşi suportă bine inundatiile, la noi a dat obişnuit rezultate
slabe in amestec cu plop ii euramericani. Fiind supeTior celorlalti frasini in ce
priveşte rezistenta la secetă, se poate cultiva in plantatiil'e .din sih·ostepă
şi stepă.

Genul SYRINGA L.
Cuprinde cea. 28 de specii de arbuşti sau arbori mici, din Asia şi sild-estul
Europei. Frunzele stnt opuse, simple, cu marginea tntreagă, caduee. Flori
complete in panicule pe lujeri din anul precedent, calici ul tubulos sau cam·
panulat, cu patru lobi mici persistenti; corola în formă de ptlnie,cu pat ru lobi
divergenţi, ce alternează cu dintii caliciu lui; staminele stnt tn număr de două;
ovarul cu două loji, fiecare cu ctte două ovule; stigmatul bilobat. Fructul ,
capsulă alungită, cu patru seminte aripate.
Se inmultesc uşor prin seminte. lăstari, drajoni.
Nepretenţioşi faţă de sot ·stnt intrebuinţaţi mai ales ca arbuşti ornamemali
in parcuri şi grădini.

SYIUNGA VULGARI$ L. - Lllioc

Specie indigenă(fig. 320).
Mărimea de 3--4 m; uneori ajunge arbore mic de 6-8 rn .
Tnrădăcinarea trasantă, bine dezvoltată.
Tulpina se ramifică aproape de la bază, formind o coroană ovold-rotunjilă .
Scoarţa cenuşie, la exemplarele bătrîne se transformă tntr-un ritidom brun·
roşcat cu crăpă turi spiralate . .
Lujerii viguroşi, iniiSiinii, glabri, se termină la virf cu doi muguri.
M_ugţUii opuşi, lat-ovoizi·, depărtaţi de lujer, acoperiti de numeroşi solzi
1 verzi .cu nuante roşcate sau violacee, avînd ctte o muchie ascuţită tn lung.
Cicarricea cu o urmă fasciculară alungită.
• F_ruf171t~ de 6-12 cm lungime şi 6-10 crn lăţime, ovat-cordlforme, acumi·
nate, verzi-tnchis; petlolul de 2--3 cm, canaliculat.
Flodle liliachii, plăcut mirositoare, grupate în panicule dese, lungi de
1~20 cin. Tubul corolei scurt ptriă la 1 cm, cu lobii divergenţi. lnlloreşle de
timpuriu, prin mai. ·
Fructele, capsule ellpsoidale, acuminate, de -cea. 1- 1,5 cm, se desfac tn
b două V!llve; Sţll!in.le bru.ne, cu a_riP,ioară îl!gustă marginalA. . .
.. . 11 /J Drajoneazd abundent şi lllstăreşte viguros. Se poate înmulţi uşor prin bloltaşt .
Fig. 319- Frax/IIU3 penfllglotmkd nt. limcttllo/a (Bqrkh.) Sirg.: c,.erm relativ tnceatA. •..
• - frun&J: • - fruct.
 ANQIOSPERMAE O!.I!ACEAe 470

sol superficial, P.recum şi in perdelele de apărare a căilor de comunica fie l!f!po·

triva tnzăpezirtlor. Prezintă o deosebită importantă olnamentală, mertltnd
.. . să fie extins ctt mai mult tn parcuri şi grădini, de la cîmpie pînă la cea.
1 000 m altitudine.
'. Prin selectie s-au realizat numeroase forme şi varietăţi:
var. purpurttJ Weat., cu flori In panicule dese, de culoare roşl~purpurle.
var. pleM Oud{n. cu flori tnvoalte.

.. . SYRINGA JOSJKAEA Jacq.- Liliac transilvănean

. Specie indigen4 (fig. 320) .
.'· Milrimea ptnă la 4 m .
Se deosebeşte de liliacul comun prin:
.. Tulpina cu ramuri mai groase, indreptate in sus.
' Lujerii tineri păroşi, cu un singur mugure terminal. .
Frunule elipt ic·oblongi, tot de ~12 cm lungime, tnsă la bază rotunjite sau
... . brusc tngustate, marginea scurt-ciliată, pe dos albicios·glaucescente şi uneori
pe nervuri rar-păroa~; ~tiolul scurt de 1 cm.. . .
Florile mai slab mtrosttoare, tn pamcule mtct şt Inguste, tntrerupte, ŞI cu
flori puţin numeroase. Tubul corolei de 1-1 ,5 cm lungime1 iar lobii erect-
.• .. >.'
1<·
divergenţi, de culoare purpurie-violacee .
' Fructele, capsule ovoide, ascuţite la vîrf. ·
Arealul. Originar di n Ardeal şi Galiţia. La noi, apare sporadic In Munţii
.."· Apuseni, Rodnei şi Maramureş.
Cerinţele ecologice. Este o specie puţin pretenţioasă, rezistentă la ger, fum· şi
. ... gaze; poate creşte pe soiurile cele mai sărace, tn regiunile cu climat montan.
lmporlan(a· Arbust de mai mică valoare ornamentată ca specia precedentă,
."• avtnd flori c mai puţin decorative. ,

., Genul LIGUSTRUM L.
...
. . .. Fig. 320 - Syringa oulgar/8 L. : Este reprezentat prin cea. 50 de specii arbustive din Europa, ~frica de nord
•
• - IUJtt: b - frunz.e: ~- floare: 4 - lr'u.cte şi Asia estică. Frunze opuse, căzătoare sau perststente, cu margmea tntreagă.
Syringa }o<ikaet~ Jacq.: Flori hermafrodi te mici , albe, pe Hp 4; obişnuit tn panicule terminale. Fruc-
' - luJt:r cu rrunu ,, tlort; 1 - (r·ucle: ~- lrud tul, drupă baciformă, cu 1-4 simburi.
. .
. Artalul: Europa .sud·estică. Prin cultură a fost extins in Europa Centrală şi
LIGUSTRUM VULGARE L. - Lemn cltnesc
nordică, ptnă fn Norvegia. La noi, creşte spontan tn muntii Cernei din Balll!t
(Qomogl.ed), fmpreună cu alte specii xerofite mediteraneene, ca Fraxinus ornus, Specie indigenil (fig. 321).
Corylus oolurna etc. Se mai tntflneşte in partea vestică a Olteniei - Val~ Milrimea: ajunge ptnă la 4 m tnălţime.
Topoloi tei, Tismana- şi fn raionul Buzău. Nu apare spontan in Dobr~a. 1nrtldiJ&inarea superficială, cu numeroase ramificaţii fine.
. Cerinţele l!fXJWgice. Pretinde un climat mai bltnd, dar poate rezista destul <le Tulpina se ramifică de la bază. Ramurile stnt drepte, divergente, flexibile.
bine fa geruri şi secetă. Preferă soiuri fertile, uneori crescînd chiar· şi pe stinc;i Scoarţa cenuşie-brună.
.
~lcaroese s.au. soiuri schelete.
Tempera.rMn.lul de lumini. .
Lujeril subţiri. cenuşii, cu lenticele evidente spre bază, pubescenji la vtrf;
prin strivire lasă un mi~os neplă<:ut. . . . . . ..
i}J!IPOrlan/a. Di!toritj tnrlidăcinării sale trasante şi tnsu.şirii de a drajona, .se Mugurli im~fect opu~1 sau op~şt , ~ICI, ov~mCJ , ahp1t1 de lujer, cu solzi
reCor:nandă tn regiunile secetoase, pentru impădurirea coastelor erodjlte. şa~t cu desfăcuţi, verzt, cu vtrful brun. Ctcatncea cu o smgură urmă fasclculari.
 '

ANGIOSA>I!RMAE CAP~IFOLIACEAE 481

Genul JASMINUM L.
.•
JASMINUM FIWTICANS L. - Iasomie sllbatic:ă

Specieindigenă (fig. 322).

Mărimea pînă la 2 m; formează tufă rară cu
tulpini zvelte. · '
lnrădikinarea cu ramificaţii bogate.
Lujerii verzi, subj iri, muchiaji, glabri.
Mugurii alterni, mici, cu pujini solzi des·
făculi la vtrl.
Frunzele cu trei foliole, obişnuit semiper-
sistente; foliole de 8-20 mm, oblongi, la vtrf
obtuze sau rotunjite, la bază cuneate, cu maro
ginea întreagă, sînt glabre-lucitoare. Fig. 322- Jawinum fruticons
Florile complete, galbene, cu diametru! de L.; ramură cu frunze şi floare
1,5 crn , grupate in cime .cfte 2-5 pe lujerii
late~alr; corola cu un tub lung şi cinci lobi obi uzi; stam inele tn număr de
• doua. lnfloreşte foarte devreme, începînd din aprilie, şi durează pînă în iunie .
Fructele, bace negricioase-purpurii, de mărimea unui bob de mazăre cu doi
Fig. 32i - Ligustrum ou/gar< L.: lobi; se coc prin iunie-iulie.
a - Ju.Je.r cu muguri; b - h•Jt'.t c u fr~o~nze şi lnflore.scentt: c - fl o•re (mltiU); L>rajoneazd viguros.
d - lujer c:u fruc.te; t - fruct (mlrlt); 1 - seminte (mlrlte)
. . . A realul: Originar din jurul ~editeranei. La noi , creşte sporadic pe coastele
Frunzele de ~ cm lungime, Janceolat-eliptice, întregi, verzi şi glabre pll însorrte şr uscate ale Dobroge1.
ambele feţe, scurt-peţiolate; stnt persistente tn timpul iernilor blînde. lmportanfa. Este uneori cultivat tn grădini. Prezintă oarecare importanţă
Flo~ile albe, neplăcut mirositoare, dispuse in panicule terminale erecte~ botanică, fiind un element mediteranean.
de~ cm.; caliciu! cu patru dinţi, corola cu un tub scurt şi patru lobi diver·
genţ i , stamine două. Tnfloreşte prin iunie-i ulie.
--- ·- ... _
Fructele globuloase, de 6-8 mm, negre-lucitoare; stmburii negri puncta ţi. 'Genul FORSYTHIA Va~-·
Malurafia tn toamna primului an, iar fructele rămtn şi peste iarnă pe lujeri.
Fructifica/ia anuală şi abundentă. . Cuprinde 7 specii de arbuşti cu ramuri lungi, muchjate, cu numeroase len -
Germinafia se produce tn a doua primăvară. trcele proeminente şi obişnuit în interior fistuloase sau cu măduva lamelar
Lăslăreşle, drajonează şi marco.tează ; se poate butăşi. întreruptă~ Mu~uri opuş_i. îndepărta l i. de_lujeri, d~ regulă cîte doi suprapuşi.
Creşterea ac ti vă. Frunzele srnt s rr_nple, trrlobatc: sau t_nfolrate. Elon galbene, complete, aşezate
A realul: Europa şi Africa nord ică. La noi în ţară, este frecvent răs·~~~~~~.: tn lungul ramurrlor, apar de trmpunu. Floare· pe lip 4, caliciu! adînc divizat .
din antestepă ptnă tn regiunea dealurilor, participind la alcătuirea corola cu patru_petale_ oblongi, ~nite la bază. Fructul capsulă, cu două loji şi
boretului. . numeroase semrnţe arrpate. Se rnmulţesc foarte uşor prin marcote şi butaşi
Cerinţele ecologice. Este un arbust cu amplitudine ecologică mare, puttnd Sînt puţin pre~enţia;şi ~ală de _sol, e.vittnd pe cele prea umede; suportă destui
creşte pe soiuri diferite, de la cernoziomuri levigate la podzoluri secundare. · de brne umbrrrea ŞI srnt r~rstenl~ ~a $er. Pe locuri însorite şţ adăposti te,
Nu suferă de ger şi secetă, suportă umbri rea, dar creşte bine şi t n locuri deschise. înfloresc abunden!. ~ a~buş~r de grad ma, pot fr ~u lhvaj i de la cîmpie pînă 10
Jmporlanfa. Dezvoltind o tufă bog;~tă, acoperă solul ferindu-1 de tnierbafe. regrunea montana rnferrQara.
Formează o bună litieră, iar abuodenţa rădăcinilor contribuie la structu(area
solului . Datorită acestor tnsuşiri, lemnul ctinesc este arbustul cel mai indicat FORSYTHIA SUSPENSA (Thunb.) Vahl.
pentru protecţia solului tn a.rboretele din subzona steja.rului şi In culturile
forestiere; es_te mai puţin indicat pe terenurile inundabiie. _Arbust exotic ptnă la 1,50 m, cu tu lpini şi' ramuri arcuite, pînă la pendente
Se mai poate tntrebuinţa la plan tarea rtpilor şi coastelor eroda te. Fiinn·d~~·:::t (frg. 323).
t.ent .la gaze şi fum, tunzindu-se uşor şi tndestndu-şi bine coroana, se fc Lujeri~ gal~i-verzui-roşcaji, în patru muchii, caracteristic fistuloşi, Qllfllai
adeseori .pentru garduri vii. · la nodurr cu maduva întreagă. . ..)·
31- <88
 •
i
l' -. 432 ANOJOSPERMAE • CAPRIFOLIACEAE 483
i
1 Tulpinile şi
ramurile verzi-măslinii, muchia te, cu măduva lamelar între-
ruptă pe Intreaga lungime.
1 Frunzele îngust-eliptice, mari, de 8--14 cm, aproape lanceolate, dinţate
numai în partea superioară, uneori trilobate.
Florile galbene-deschis, cu nuante verzui; stamine mai scurte decît stilul.
1 Capsula netedă, scurt·mucronată.
l ' Arealul. Originar din China. Este mai rezistent la ger.
Prezintă cam aceeaşi importanţă decorativă ca· specia precedentă .

;
.
'' FORSYTHIA X INTERMEQLA Zbl. (F. suspensa.X uirldissima)
., -·---
1 Arbust exotic, hibrid între speciile precedente.
i Se distinge prin măduva întreagă 1!1 noduri; între noduri, măduva este lame·
1 Iară sau lipseşte complet.
:1' .. Prin cultură, s-au realizat unele varietăţi bogate tn flori;
,. var. spectabilis, Spoeth, cu ramuri erecte şi flori galbene-Inchis.
1 1
i

--
0:
1
Fam. CAPRIFOLIACEAE. A!!ruJs.
.·,.• '
Arbuşti
'
şi plante erbacee. Frunze opuse, simple ·sau compuse. Flori herma-
frodite, actinorriorfe sau zigomorfe, pe tip 4 sau 5; ovar cu 3-5.1oculi. Fruct,
',
bacă sau drupă.

1 • .Genul SAMBUCUS L.
.1' b c
·'l; Fig. 323 - Forsglhia suspensa (Thunb.) Fig. 324 - Forsgihia vlridissiiTIIJ Cuprinde cea. 20 de specii de arbuşti sau arbori mici din ţinuturile temperate
Vahl: Llndl. : şi subtr6picale. Au lujeri cu măduva groasă, muguri opuşi, de regulă cei ter-
frunzll; b - 1ujer cu florl
0 - lujer: b - mugure eu cicatrice (detalh.1):
Cl -
mina li avortaji, deoarece lujerulla virf nu se lignifică. Frunze opuse, impari-
~- sectlu"e tn lujer: d - frunzi; ~- lujer penat-compuse. Flori mici, albe, in cime umbeliforme sau în panicule, pe
cu (lori
.
-;
tip 5, cu corola rotată, regulată. Fructul, drupă baciformă, cu 3--5 sîmburi,
Frunzele de 6-10 cm, oblong-ovate, acute şi sera te, !lneori. trifoliat~. . . fiecare cu cîte o sămînţă.
•••'j Flodle mari, galbene, cu nuanţe aurii. Stat;nne m_a~_lungt decît pts!tlul,
·înfloreşte foarte devreme primăvara, inaintea tnfrunztm . SAMBUCUS NIGRA L.- Soc comun, Soc negru
Fructele, capsule aspre, o':oide, de circa 1 cm.
Arealul. Originar din Chtna. • .. f t 1;: Specie indigenă (fig, 325). .
. 1m orlanţa. Rezistă foarte bine în climatul ţ~m . noa~tre. Est7 _recyen cu Mărimea pînă la 10 m şi cu diametre pînă la 40 cm; adeseori rămîne arbust.
·t tivat~n parcuri şi grădini, fiind unul din arbuştu cei mat decora!tvt ntmăvar&; 1nrădiicinarea profundă, cu foarte multe ramificaţii oblice şi verticale;. pe
1
Se retează ta tundere, obţinîndu-se _tufe des: glob~l~re sau umbe t o~me_._ soiuri uscate, ramificatiile principale ajung pînă, la 8 m. · ·, ·
rec!mandă extinderea culturii aceste• specu tn lucranle de creare a spaţulor Tulpina neregulată; · adesea, de la bază formează numeroaSe ramuri lungi
verzi. şi drepte. .· .:.
Scoarţa cenuşie, .se ·transformă de timpuriu .într-un ri.lid91'!. ,suberos,,gălbui-
FO~SYTHIA VIRIDISSIMA l,indl. brun. . . - : . ,. ' 1 · • .
Coroana tufoasă, relativ rară·, rotunjită. . . :· ,
Specie exotică (fig. ~24). Lujerii gro~. tndoiji, putin muchiaji, . verzi:cenuşii :J:>ri v~rz,i ;gă,lb~i., \CU
Mlirimea: 2--3 m inalţtme. ver~co~ităţi ·rare, albicioase or! brune,, !,o interior:cu măduya, l;~rgă, SJIQ!!SI~;
Ramurile indreptate in sus. alba-galbute. ·. ·l · . ~;·wul ~·:-'s

..
1 ANGIOSPUI•\AE
'
~
484
1 Mugurii opuşi, mari,
depărtaţi de lujeri, ovo·
izi, cu 2-:-4 solzi bruni·
verzui desfăcuti neregu-
lat, cad de timpuriu şi
lasă la începutul iernii
să se vadă frunzişoarele ;
mugurele terminal de re·
gulă avortat. ·pe lîngă
muguri i mari, adesea se
' mai găsesc şi muguri
11 mici. Cicatricea mare,
cu cinci urme fascicul are.
f
!, Frunzele cu 3-5 foii·
11 ole, lungi de 4-12 cm;
l1 cea mijlocie obişnuit mai
: :r mare; sînt eliptice, ascu-
ţite la vîrf, grosolan-ne.·
regulat-serate, pe dos in
' lungul nervurilor păroa·
J Fig. 326 - Sambucus rattmDsa L :
·1 se; au miros neplăcut.
Florile albe, in cime
' M ugurii globuloşi,
umbeliforme plane, ter·
o minale, cu diametru! de
•
CAPRIFOLIACEAE
tnrăd~cinare împiedică dezvoltarea pirului (Agropgrum repens), iar rin
frunz1şul ce se descompune . uşor, contribuie la ameliorarea solu lui. p
Fructele de soc ne!lfu. avmd un bogat conţinut de zahăr sint folosite in
a~1~t:C. cu al!e cond1mente t.n industria alimentară; datoriiă importantelor
cant1!aţ1 _de v1tamm~ A, ~ ŞI C sint apreciate şi in industria farmaceutică.
In ~ed1cm": po~ulara, flo~1le sint recomandate ca ceai pectoral. Se întrebuin·
\eaza ~neon pnn oraşe ŞI ca arbust ornamental, fiind destul de rezistent la
fum ŞI gaze.
[ SAMBUCUS RACEMOSA l . - Soc roşu, Soc de munte
Arbust indigen (fig. 326).
Mărimea pînă la 4 ~ fnă l\ime. Este mai tufos decit specia precedentă de
care se deosebeşte pnn: '
1nrădăcinarea ma.i JUperficială, cu numeroase ramificaţii latera le.
Tulptfla se ram1f1ca de la bază.
Scoarţa gri-brună, cu crăpături longitudinale.
Lu;erii bruni-verzui,
cu lent icele mari, ro·
tunde ; caracteristic, CI - Jujer; b - ramuri cu frunle şi lnflortK'enll
măduva este roşcată .
gîtuiţi la bază, sint
ascuţiţi la vîrf, cu nu- 'c

(~
• Fig. 325 - Sambucus nigra L. : 12-20 cm, puternic rni·
meroşi solzi nedesfă­
' b - lujer cu frund
d -
11 lnllorescentll:
lrucl
, - floare: lositoare; apar ttrzi u,
rin mai-iunie, după In· cuti, stau depărtaţi de
-......_ _ ... _ _ _ _ _ ··- ··- -- ····· ·- - ··· · runzlre. . lujer ; mugurele termi- •
Fructele, drupe baciforme negre, de 6-8 mm , obişnuit cu trei (cinci) simburi nal tot avorta! ; adesea
turti li; se coc prin septembrie. prezintă încă 2-3 mu-
Lăsfăreşte şi se poate butăşi. guri mici laterali.
Creşterea foarte rapidă in tinereţe. Frunzele cu cinci (9)
Lemnul galben, se crapă şi se deformează uşor. Poate fi folosit pentru araci foliole de dimensiuni
de vie. egale, mai mici, 4-8
A realul: Europa fără părlile nordice, Africa de nord, Caucaz şi Siberia cm , ovat-lanceolate,
vestică. lung-acuminate şi a-
La noi, este răspîndit de la cîmpie pînă tn partea inferioară a muntilor. La dînc-serate.
.'·, ctmpie, se găseşte mai ales tn statiuni cu suficientă umezeală ~n sol şi atmosferă .
Cerintele teologice. Destul de exigent fală de căldură ; este o plantă ni tro·
Florile gălbui, în ra-
ceme ~void·alungjteJ
filă, preferă soiurile fertile, bogate tri humus, aftnate, reavăne, pînă la tuhede; apar tnamte sau o data
in Oltenia, se instalează pe nisipurile humoase, tn plantatiile mai vechi de cu frunzele, jlrin apri·
salcîm. lie·mai.
Ttmperamentul de semiumbră. Uneori intră tn constituirea subarboretului FrucU/e drupe baei-
.,
,, forme roşii, de cea. 5
pădu•ilor de deal şi ctmple, dar mai frecvent apare tn luminişuri sau in margini
r,1 de păduri.
mm, se colorează in·
Importanţa. Se instalează pe suprafeţele exploatate, bogate in resturi vege-
ceptnd din iulie şi du- l
1' rează ptnă în septem-
r, 1
tale-, ·tnainte sau o dată cu ·speciile pioniere. Este recomandat ca arbust t~
brie, dind arbustului
r ..
••
1 alcătuirea subarboretului pădurilor de salcîm, tntructt prin sistemul său de
un aspect decorativ.
!.. J

1
•
'j'
'
 • ,

CAPRIFOLIACEAE 4B7
ANGIOSPE~MAE
486

Fructele stnt mîncate de păsări, care elimină şi rlisptndesc slmburii la mari

distante. Seminţele conţin 30% ulei vegetal. :!
1•
1 Lăstăreşle abundent.
Arrolul. Originar din Europa şi Asia veştidi. La noi, creşte în regiunile mon,
:1
tanc ptnă tn etajul subalpin, mai ales prin pădurile de fag şi conifere.
'1 Cerinţele ecclogice. Pretinde soiuri profunde, fertile, bogate in humus; se.
1 pare că preferă formaţiile silicioase. Se tnt!lneşte izolat in umbra şi In lumi·
nişurile pădurii.
/mporlanfa.: Frunzişul său, printr-o descompunere rapidă, contribuie la

l
1 '
fertilizarea solului; instalat tn tăieturile rase de răşinoase sau de fag, poate
cauza Intirzieri in regenerarea pădurii, prin abundenta şi vigoarea lăstarilor.

"1•
Genul VIBURNUM L.

.,1 Cuprinde cea. 120 de specii de arbuşti din Europa, Africa de nord, Asia şi
America de Nord. Au frunzecaducesau persistente, opuse, cu marginea tntreagă,
• •
;
dinţată sau lobată. Florile mici, cu corola regulată, campanulată sau rotată,
.' pe tip 5, tn cime umbeliforme terminale. Fruct drupă, cu un singur simbure.
j
. Fig. 327 - Viburnum lontona L.:
·'' a - lujer cu mururl folluel: b - luJer cu mugure u rlf .
' d - flolrl!; ' - dlerrema u:,.,~':' ~ - frun te şi lnflorneentl:
' VIBURNUM LANTANA L. - Olrmox 1- bractel, 2 - ltpa le. 3 - petale: f - fruct

. Fruclere, drupe ovoid-turtite de 8 mm m · • t•· . . .. .

Specie indigenă(fig. 327). rilate prin august-septembrie devin ' . ~~ ID 11 verzui, apoi rGJ!I ŞI la ma tu·
f'i Mărimea ptnă la 5 m înălţime .
1nrădăcinarea trasantă cu numeroşi pivoti.
rele turtit, pentagonal·ovat este br:~e, ~·u f~t ddulceag•• !amos. Stmbu·
Lemnul alb corn act • n esc_ IS r z al cu Citeva şănluleje.
.1 Tulpina tn lor.mă de tufă; prin tăiere, produce lăstari drepţi din cioată . rezistente; poi servf la·,~:~.' omogen; nuielele din lăstari sînt elastice şi
'1 Scoarţa la Inceput brună-gălbuie, netedă; mai tirziu, devine brăzdată Ion· Arealul. Originar din Europa şi A . r
' cîmpie şi dealuri, din silvoste ă • , sl_:a ves lea .. La _no1,vcreşte în reginea de
V • • •

' gitudinal.
Cerinfek ecologice. Reziste~! ia'"a 1 ~ vpa~tea mfenoara a subzonei fagului.
j Lujerii sint acoperiţi cu o ptslă gălbuie-deschis.
Mugwii opuşi, nuzi, cei foliacei lungi, turtiţi, formaţi din două frunzulile suficientă umiditate atmosferică. Se~t 1ŞI ţer. pref~ă st~jiuni calde, cu
încreţi te, stau alipiţi de lujer; cei lloriferi foarte mari , circular-turti ţi la virful la uscate şi mai ales pe forma\iile cat:S;:a ~e ~l~n ~~hle; reavăne ptnă
-~ lujerilor, prevăzuţi lateral cu doi muguri foliacei; cicatricea semicirculară pseudogleizate şi argiloase compacte. se, evita va1le umede, soiurile
,.. l
·11 cu 3 urme fasciculare . Temperamentul de
şuri,
lumină; se tocalizează 1 · · • .
..''•'l' Frunze/$ caduce, mari de f?--15 cm lungime, groase, ovate,. şi pul in cor~ te
la bază, cu virful acut sau obtuz, pe margine mărunt-denticulate, pe fală aspru·
preferind coastele tnsorite.
1mportanfa. 1nteresează ca arbust 1
a marglm de padun, tn lumini·
1 t ·
rărite şi tn culturile forestiere de prot~t~ ~ u~rea sub~rbore~ului tn pădUrile
i,l V

1• pubescente, pe dos cenuşii-verzui, stelat-tom~toase.

'1 Florik albe, cu slabe nuanţe roz, grupate In cime umbelirorme plane, mari rativă tn parcuri şi grădini. le, mal poate h folos1t ca specie deco-

,''
.
•
de 6-10 cm In diametru; apar prin aprilie-mai.
1
' !t
;ijl
r
,\NOIOSPER/0\AE
•
VIBURNUM OPIJLUS !,.-Călin
Specie indigenii (fig. 328).
Miirimea. Arbust tufos, .ce
ajunge pînă la 4 m în~lţime.
1 1nrădiicinarea putermc ra-
mificată.
Scoarţa netedă, galbenă-bru­
nă· mai ttrziu, devme cenuş1e
şi prezintă unele crăpături.
Lujerii fragili_1 cu!bat_1 ne~e­
gulat, muchiaj1, galbul-rOŞI~­
tici lucitori glabn , cu ma-
duv'a largă;' vîrful lujerilor
j este obişnuit uscat d1n cauza
, înghejurilor. . .
Mugurii opuŞI, ovold.-alu')_-
giţi glabri, cu vîrful_acut, al~­
piţi de lujer, gttu1j1 la baza,
cu un singur solz aparent (2)
roşiatic-verzui.
Frunzele trilobate, de 4-12
1 cm lungime; cel: de ye _lujerii
lungi şi de pe .lastan s1_~t ro-
l tunjite la baz~. cu lobu acu-
mina ţi, slab d~nţaţ1; c_ele de
pe lujerii scur\1, trunch1ate_la
bază, cu lobii scurţ1 ŞI ad mc
a dinţaţi. Peţiol scurt de _1- 2
cm canaliculat, cu doua (4)
Fig. 328- Viburnum opu)us L.: gla~de roşietice proeminente.
a - lu}('t cu mufluri; b - ra.mur! cu frunze $1, nrr:~ Toamna, frunzele se colocează
t - floare ; d - fructe~ e - seminte: f - P an u
în roşu.
Florile ·albe-verzui în cime terminale, cu diamet~ul de f>.--7 cm, ce~e din
mijlocul inflorescenţ~i sînt ceva mai mici şi fertile~ 1a_r cele de pe marg•m au
petalele albe, mai mari şi sînt sterile. lnfloreşte Jn 1ume. . .
Fructele (că line) sînt drupe de 8 mm, roşii, cărnoa~, ~u un .stmbur~ turt1t,
se coc toamna, în septembrie. Au un gust acrişor-amaru1 neplacut. Smt folo·
site uneori la prepararea marmeladei. . scoarţa se exfoliază în foiţe subţiri. ·
Lăslăreşte bine; se mai poate inmulti şi _prin butaş1.. • • · . . •
'i Arealul. Europa, pînă în Asia nordică. La n~1, ~te ~aspmd1t ~a1 - ales m
regiunea de cîmpie; urcă însă pînă în partea mfer1oara n:oontana. . • 7
il
Cerinţele ecologice. Exigent faţă de umiditatea din sol, se mstaleaza pe: )1~ga
1 ape-sau pe terenuri inundabile,lăcovişti, !n zăvoaie şi aninişun. Suporta. bme
'
umbrirea şi este rezistent la fum, praf ŞI gaze.
CAPI\IFOLIACEAE 489
Importanţa forestieră redusă. Se foloseşte ca arbust decorativ datorită attt
inflorescenţelor albe, cît şi fructelor şi frunzelor ce se colorează fruirios
toamna. Scoarţa, florile şi fructele, conţinînd acid valerianic şi tanin,. se
întrebuinţează in industria farmaceutică, la pregătirea drogurilor.
rKU. roseum L. - Bulgăre de zăpadă. Are toate florile sterile tn inlloreseente mari, globu-
loase cu diamrtrul de S-6 cm; este frecvent cultivată Tn parcuri.
Genul LONICERA L.
Cuprinde cea. 180 de specii de arbuşti erecti sau căjărători, din emisfera
nordică . Lujerii mai bătrîni acoperiţi cu o piefiţă care obişnuit se exfoliază .
Mugurii opuşi, depărtaţi de lujeri, adesea cîte 2-4 suprapuşi; cicatricea cu
3 urme fasciculare. Frunze căzătoare, rar persistente, cu marginea într~gă.
Florile în mod obişnuit cite două pe un acelaşi peduncul, cu ovarele lipite
sau libere; uneori sint verticilate. Fiecare perechţ de flori are cite două brac-
tei şi . patru bract!!Oie, ultimele adesea concrescute. Caliciu! cu cinci dinţi.
Corola neregul11lă, bilabiată sau cu cinci lobi egali, formează la ba~ un tub
adesea veziculo5; stam inele ·sînt în număr de cinci; ovar inferior. Fructul
b~ polispermă. . .
Se pot înmulţii şi p(in butaşi. Spei:ii puţin pr~tenţioase faţă de ·sol, prefe-
rînd soiurile afînate.
LONICERA NIGRA L.
Specie indigenă (fig. 329).
Mărimea. Arbust pînă la 2m tnăljime.
Lujerii glabri, cenuşii, puţin striaţi, măduva plină în cinci colţuri.
Muguri bruni-negricioşi, ovo-conici, depărtaţi de lujeri, cu solzii lung-
acumina\i.
Frunzele de 4-7 cm lungime, eliptice sau ovat-lanceolate, la vîrf obtuze
sau acute, pe dos verde-pal şi păroase cel mult pe nervura mediană.
Florile roşietice, prinse cîte două pe peduncnli glabri, de 3-4 ·cm; apar
priri mlli'- iunie.
Fructele, bace negre, puţin concrescute la bază; se coc prin septembrie.-
Arealul: Europa şi Asia. La noi , creşte sporadic în regiunile de munte,.
pe lîngă pîraie şi în luminişuri. •
LONICERA XYLOSTEUM L.
Specie indigenii (fig. 330) ..
Miirimea pînă la 3 m înălţime, cu tulpini şi ramuri drepte sau puţin arcui te;
.
Lujerii cenuşii, subţiri şi fistuloşi.
Mugurii opuşi, conici-alungiţi, cenuşii, solitari sau ctte2-3s)lprapuşi, stau
aproap,e perpendicular pe· lujeri. ·
Frunzele de 3-6 cm lungime, ~ovate pînă la obovale, la vtrf'acute,
_pubescente pe ambele [etc, pe djiS"Qe un verde mai palid. ·
Florile a!be, cu nuanţe roşii-gălbui, prinse cîte două pe pedunculi de 1~2
cm, pubescenţi; înfloreşte ·prin mai-iunie.
 CAPI\IFOLIACEAE 491
ANOIOSPE~MAE
490
f:reş/erea rapidă.
A realul: Volga, Siberia, Al tai,
Turkestan. ln Europa şi la noi, a
fost introdusă în parcuri.
Cerinţele ecologia. Arbust pu-
ţin pretenţios faţă de sol; poate
suporta cernoziomuri levigate,
' brune-roşcate cu fenomene de
pseudogleizare, cum şi oarecare
sa linitate. Rezistă bine la sece·
tă, ger şi fum.
Temperamentul de lumină; su-
portă însă şi oarecare umbrire.
1mportanţa . Formind o tufă
deasă, se întrebuinţează In subar-
boretul culturilor forestiere din
regiunile secetoase; ca arbust or-
namental, datorită abundenţei şi
• aspectului florilor, este indicat
din silvostepă pînă fn regiunea
dealurilor tnalte.
113 .J

®~
'
.;"
LONICERA CAPR1FOLIUM L.

d Arbust subspontan căţărător

a a (fig. 332).
Fig. 329 - Lonicera nigra L. : Fig. 330 - Lonictra xylosltullc L. : Lujerii . rotunzi , bruni -gă lbuii'-­
o- l ujer; b - frunzA; · c - floare; o - luJer: b - ramurii cu frunu ş.l fructe: glabri-lucitori , fistuloşi.
d - fructe c ~ noare; d - seminte
. . Mugurii solitar!, lung-ascuţiţi,
. ·. cu solzi bruni.
Fructele bace roşi i-întunecat; se coc prin septembrie. . Frunzele lat-eliptice, de 4-10 a c
Arealul~ Europa şi Asia pînă în Alta! . .L~ n~i este specia~ mai;răs~în­ cm, pe faţă verzi-inchis puţin
1 dită dintre lonicere. Se tntllneşte prin lumtntşun sau pe ~argmea padunlor lucitoare, pe dos verzi-mat, gla-
din regiunea ·muntoasă şi de dealuri inalte, crescînd pe once fel de sol., dar bre. Ultimele 2-4 perechi de frun-
1 preferind. pe cele calcaroase. Evită soiurile reci. . . ze dinspre virful lujerului stnt
concrescute (conate) .
•
Florile de regulă cîte şase în
LONICERA TATARICA L. verticile, sesile, aşezate la subsu-
oara frunzelor, au corola mare de Fig. 331 - Loni«ro /aJorial L. ;
Specie exctică
(fig. 331). lujer: b - luJ~r cu frunze tl flori:~- fructe;
4-5 cm, albă-gălbuie sau roşia­ crd -- lruc:t tn sectiune: 1 - dl•cr• ml Uonll : J -pe-
Mt'Jrimea. Arbust înalt pînă la 3 m. . tică, plăcut mirositoare. lnflo- duncul comun, 1 - tepale, 3 - pc:ble
Lujerii uşor muchiaţi , cenuşii, bruni-gălbui, glabri, fistuloşi. - reşte abundent in mai -iunie.
Mugurii suprapuşi cite doi, scurt-conici, bruni-cenuşii, ~u solzi glandulos- Frui:tele roşii-portocalii; se formează din iulie pînă toamna. .
j ciliaţi. . A realul : Europa şi Asia vestică. La noi, creşte subspontan pe insulele
Frunzele de 3-6 cm, ovat-lanceolate, tngustate treptat spre vîrf, pe dos Dunării şi cultivat tn grădini.
glaucescente sau verde-deschis, glabre. . . . Cerinţele ecologice. Rezistent la ger, creşte bine in staţiuni însori te, pe so-

f Florile roz sau albe, de 1,5--2 cm lungtme, apar pnn man. Iuri reavăne, fertile. ·!.'
Fructele, bace roşii sau galbene-portocalii; se coc în· iulie.
1 • ..
t: '

. - - .-
1
1
,,,,
' \
1
492 ANGIOSPERMAE
CAPRIFOI.IACE.AE 493

Florile mici (0,6 cm), albe·roz, pe tip 4, in spice terminale. Tnlloreşle toată
vara, din iunie pină in septembrie.
Frucfele, bace sferice, albe, cu diametru! de 1 cm; rămtn pe lujer şi in tim·
pul iernii.
Drajonecuă abundent.
A realul: Canada. La noi este introdus frecvent în parcuri şi grădi ni.
Cerinţele ecologice. Arbust putin pretentios faţă de climă şi sol. Creşte bine
;

pe soiuri alinate, reavăne, dar suportă şi pe cele compacte, uscate, calcaroase

şi chiar sărăturoasc. Este rezistent la fum şi gaze ..
Temperamentul de scmiutnbră. ·
lmporlanţa. Yn Iara noastră, se poate cultiva ca arbust decorativ de la ctm·
pie pînă în partea montană inferioară, mai ales pentru fructele sale globu·
!oase albe, ce·i dau un aspect deosebi\ iarna. Se ma i inlrebuinlează şi la gar·
duri vii. < ~~ {j,-1/r/~, : ~ , ,._.
Genul ?IE~VILLA_ ~dans. VM.A'~.;:;[" 1
,;;._,u.. 1 VC·
- ·
DIERVILLA FLORIDA S. el Z. (Wdg.ta amabilis Hori.). {J -li, .L , 1
Il,; n'$/ol -IZ
Arbust exotic (fig. 334). ' ;,j,~ , ..:F V"'- ~;·i
Mărimea pînă la 3 m.
Lujerii bruni·deschis, cu 2 şiruri de peri; au măduva albă.
Frunzele opuse, elipt ice pin! la obovate, de 5--10 cm, scurl·acuminale, sera te,
pe fală obişnuit glabre, pe dos lfnos-păroase mai ales pe nervuri.
Florile p~ tip, 5, .roz, corola campanulată de 3 cm lungime; sint dispuse in
cime la subsuoara frunzelor; tnfloreşte din mai p!nă in iulie.
Fig. 333 - Symplwricarpou
Fructele, · capsulc - bi - -
Flg.332- Lonicera caprifolium L. : va lvare.
o - lujer; b - frunte şi albus Blacke: ramură cu frunze,
flori
flori ~~ fructe 'A realul. Originar din Fig. 334 - Dieroi/la /IOl'itP S. el Z.; ramur! eu frunze
China de nord şi Coreea. .fi flori

Importanţa. Datorită florilor şi fructelor decorativ~, a~est arbust călărător La noi, este introdus frec·
poate servi ta împodobirea pergolelor, mascarea zt.d~nlor etc. . . veni ca arbust ornamen·
Dintre speciile decorative de Lonicera, se mat cutit va pnn parcun L. Japo- tai.
nica Thunb., L. elrusca Sanii, L. ledebourii Esch. etc. Cerinţele ecologice. R.e-
zistă la ger, suferă lnsă
din cauza secetei. In ur-
• ma rupturi lor de zăpadă,
Genul SYMPHORICARPUS L.
se reface repede. Ii priesc
SYMPHORICARPUS ALBUS Blacke (S. fiJCt1710SUS Mlehx.) statiuni deschise, cu SO·
Cirmit, Urmuz Juri fertile, umede. Su·
portă şi oarecare umbri re.
Specie exolică (fig. 333). • . 1mportanţa. Poate fi
MlirinJea. Arbust sub formă de t ufă, pină la 1 ~ in~ll •n;te. . cultivat cu deplin succes
Luferii subt iri, cenuşi i , glabri, mai mult sau .ma~ pul.tn hstul?şl. r in grupe, solitar sau la
Mugurii mici, opuşi, uneori cite trei cola terah; cocatncea mtca, cu o urma garduri vii scunde, in
fascicu Iară. . iona forest ienl, . de la
Frunzele variabile, de 2- 5 cm, eliptice, circulare, intreg• sau neregulat cîmpie pînă in partea
lobate, pubescente pe dos. montană inferioară.

•
 '
1

ANGIOSPE~AE LILIACEAE 495

Ar~lul. Originar d!n r~iunile mediteraneene ale Europei sudice şi vestice;

Clasa M O N O C O T Y L E D O N E A E la no1, creşte sporad1c pnn vestul Ardealului şi sudul Banatului precum şi
în cîmpia Munteniei (pădurea Comana). '
Stnt plante cu fru11ze simple, aşezate altern, fără peţiol, cu marginea In·
treagă şi nervaţiune paralelă sau arcuită. Părţile componente ale tnvelişului RUSCUS HYPOGLOSSUM L.
flora! sînt tn număr de trei sau multiplu de trei, însă niciodată cinci. Embri·' .
onul prezintă un singur cotiledon. ~ădăcina principală de obicei lipseşte, înălţime, cu tulpină
Arbf!S_I in;Jigen (vez_i_ fig..335), _ce ajunge abia la 30 cm
neram1hc~t~; hl<><?ladu ma1 mar~. _de 7-11 cm lungime, la virf nespinoase.
dezvolttndu·se în schimb numeroase rădăcini laterale adventive. Tulpina
Este ongmar dm Europa mer1d1onală. La noi apare sporadic în regiunile
aproape totdeauna neramificată şi cu fascicule conducătoare dispuse imprăş· d_e co_line şi în părţile joase ale munţilor din Banat, Oltenia, Transilvania
tia t. ·· ŞI ch1ar tn Dobrogea.
Din această clasă fac parte numai un număr restrins de plante lemnoase
exotice, cum -ar fi bambusul (Arundinaria şi Phylloslachis), bananul (Musa)
dracena (Dracaena), Yucca, precum şi specii de palmieri (ChafiUlerops) etc.

O r d. L I L II F L O~ES

Fam. LILIACEAE
Genul ~uscus L. ' •

RUSCUS ACULEATUS L. - Ghimpe

Arbust indigen (fig. 335) permanent verde, ajungînd ptnă la 60 cm înălţime.
lnrădăcinarea. ~izomii oblici, cu fibre radicelare foarte lungi, groase,căr·
Fig. 335-R,,...us ~ulealus L.: noase.
o - 1ujer cu fllocladll ,tllorl
Rusc11$ hypog/hssum L. : Tulpina verde, ramificată,
b - rnocladil şi flori : ~ - flo•re muculJ: striată şi flexibilă, cu ramuri
4 - floare rernell : • - fruct \
lălite tn formă de frunze, nu·
mite filocladii, lungi de 1-3,5
cm, sesile, rigide, de culoare
verde·tnchis, acuminate şi le-
poase.
Frunzele foarte mici, solzoase,
greu de observat.
Florile unisexuat-dioice; cele
lemele de cea. 0,5 cm, albe·
verzui, sînt aşezate cite 1- 2 la
mijlocul 'feţei superioare a fi.
locladiilor; cele mascule cu
trei stamine.
Fructele sint bace globulare
roşii, de cea. 1 cm; se pă·

. .'
strează şi peste iarnă .

·-.
·~

.... . .. ... •'

 \
'
BlBLIOG~AFIE 497
BIBLIOGRAFTE
. '
NEOULESCU. E. G.
PETRUT!U, 0. şi
STANESCU, V. - Studiul comparativ al culturilor de specii exotice şi Indigene
de pe Valea Popii şi Valea Cetătii·Rişnov, ln•talate pe gresll
cenomaniene. Lucrări şlllntlfice, voi. VI, Braşov, Facultatea
de Si l vicultură, 1962.
N EOU LESCU. E. G. - Preml•e pentru o c it mal justă orientare a silviculturll tn
viitor. Lucrări ştiinţifice, voi. V, VI şi VII, Braşov, Facul-
tatea de Silvicultură, 1962, 1963 şi 1965.
NEOULESCU. E. G. şi
STA NESCU V. - Dendrologia, cultura şi protectia pAdurilor. Voi. 1. Editura
did act i că şi pedagogică, Bu cureşti, 1964.
PAR DE L - Coollere. Paris, 1946.
PRODAN 1. - Flora mică ilu.tratli a Romtniei. Editia IV. Editura Agro-
şi BuoA A. L. Silvică, Bucureşti, 196i.
REHDER A. - Manual · de arbori şi arbuşti cultivati. New-York, 1960.
SAVULESCU, A. 0 . Şi
ACAD EMIA R.P.R. - Flora R.P.R. voi. 1, - VIII, Ed.. Aeod. R.P.R .• 1952- 1955. colob. - Cootributll la •tudiul sistemului de lnrădlc.inare a citorva
ACA DEMIA U.R.S.S. - Arbori şi arbuşt i din U.R.S.S. voi. f, Il, III, Moscova, specii temnoase, pe lăco,·Jşte. Buletin ştiintilie al Academiei
1949-1952. R.P.R. Nr. 4, 1955.
ALEl<E, A. - Pinul silvestru, Edo. Agro-Sih•ică, Bucureşti, 1964. SAVULESCU, A. 0. ŞI
B e!SSNER L - Tratat de răşinoue, Berlin, 1909. PAUNESCU C. - Observatii In legAtură cu conditiile de dezvoltare a plantatiilor
BELDIE AL. - Plantele lemnoue din R.P. R. - Ed. Agro-Silvică, 1953. de Q,_a.s btxeolu tn ocolu.l silvic Braşov. Buletinul Jos!.
0UMITRIU-TATARAN U forestier, Braşov, 1957.
1. şi colab. - Arbori şi arbuşti cultivati In R.P.R. Ed. Agro.Silvică, 1960. SAVULESCU. A. 0. şi
FJU POVJCJ J. - Studiul lemnului, Ed. Did. şi Pedagogică Bucureşti, 1964. colab. - Cootrlbulil la cunoaşterea steJ.ăretelor din ŞeSul Bi.rscl. Bule-
GHELMEZJuN.şiSuc!uP. - ldenlllicarea lemnului. Ed. Tehnică Bucureşti, 1959. ti nul şliin\ific al Academiei R.P. R., Nr. 2, 1961.
GR!NTESCU 1. - Botanică generalA, Tip. Ardealul, Cluj, 1928- 1934.
SAVULESCU, A. 0. şi
colab. · ldenllllearea formelor şi biotipu.rllor valoroue de molid din
-
GROZ DOV, B. V. - Dendrologie, Moseova, 1952. ocolul 'sllvlc Braşov. LucrAri ştiintillce Insi. Politehnic Braşov,
H EOI G usTAV - Flora ilustrată a Europei centrale. ~lilnchen, 1935. Nr. VI, 1963.
HEMPEL G. ~i ScEPOTl EV. F. L - Dendrologie (Traduoere) Ed. de stat, Bucurefll, 1953.
W!LHEW\1 K. - Arborii şi arbuştll pădurilor. Voi. 1, li şi III Viena. Scti EN I(. c. A. -Arbori exotici de pldure şi de parc. Berlin, 1939. .
Sc!iMUCI(ER TH. - Distributia speclllor arborescenle din zona septentrională
H!CI( EL R. - Dendrologie forestieră, Paris, 1932. tempcratl - Si/vae Orbls. C. I.S. Berlin, 1942.
HOUTZAOERS G. - Genul Populu. şi Importanta sa forestieră (Traducere din
olandezA In germani) Hanovra, 1941.
ScHNElDER. c. K. -Trat at i lustra t de foloase. Voi. 1 şi Il, Jena, 1906-1912.
S!LVA TAROUCA, E. G. - Rlşlnoue, Foloase. Vot. 1 şi Il, Leipzig, 1913.
JAVORKA S. - Flora Ungariei. Budapesta, 1924. STANESCU V. şi
J u 1(0VSI(I. P. M. - Botanicl Ed. de Stat, 1953.· SAVULESCU A. 0. - Răsplndirea speciei Cal/wur vulgar/4 pe piemontul Feldloarei.
Buletin şliintifle, Insi. Politehnic Braşov, Nr. V, 1962.
KRUSSMANN G. - Manual pentru foioue voi. 1 şi Il Ed. Paul Parey, Berlin STANESCU. V. şi
1960 şi 1962. SAVULESCU, A. 0. - Piemontul Feldloara din punct de vedere forestier. Buletin
· MA RCU 0. - Studiul ecologic şi silvicultural al glrn itetelor dintre Olt şi ştiintliJI;....Instltutul Politehnic Braşov, nr. V, 1962.
Teleorman, Ted de dizertatie, Facultatea de Si lviculturl, STANESCU, V. Şi
Braşov, 1963. SAVULESCU, A. 0. - Cootribuţii la cunoaşterea ecologiei braduluJ. Buletin ştllntilic,
MATIII EU A. - Flora forestieră, Paris, 1897. Institutul Politehnic Braşov, nr. V, 1963.
MORA~lU 1. - Botanl c~ gener alA şi sislematică, Ed. Agro-Silvlcă , Bu cureşti,
1960.
MOROZOV, G. F. -Studiul pldurii, Ed. de Stat, Bucureşti, 1952. }loii!: Figurile, aşa cum S·a s prcilicat pentru liecare In · parte la prima editie. au- lost
reprodu.e din unnătorii autori: Aeod. R.P.R. -Flora-, Acad. U.R.S.S. -Arbori şi
MOUILLEFERT P. - Tratat despre arbori şi arbuşti (2 volume), Paris, 1898. arbuşti - , T h. S c h muc k e r, S. J a vor k a, G. H e m p e 1 şi K. W i 1 h e 1 m,
NEOULESCU, E. G. - Consideraţii as upra culturii exoticelor din bazinul Gurghiului. l. Beissner, 1. Grlnţescu, R. Hi c k el, G. Kr Gss ma n, A. Be l die, G. H e gi.
Revist a pi!durilor, nr. 11, 1936. E. Stassb urger, C.C. Geor gesc u şi 1. Morariu, E. S. Sil\'a - Tarouca,
NEOULESCU. E. G. - Succesiunea vegetatie.L Manualul inginerului forestier. voL. 1, C.K. Schneldtr, L.H. ' Ball ey. B. G rozdov, J. Klika, G. Houtzage rs,
1955. V. Timofe•v etc.
NEOULESCU, E. G.
SAVULESCU A.O.
şi
- ~ndrologie. Bucureşti, Ed. Agro-Sllvică, 1957. -
N eOULESCU, E. G. şi
Co uMAC, G. - Silvicultura. '
Bucureşti, Ed. Agro-Silvică, 1959.

,.

GLOSAR DE TERMENI
BOTANJCJ
A<Mn4. Fruct indehisc:enl cu peritarpul
uscat nellpit de .l;ămlntA. '
Acicu/111'. In formă de ac.
Adinomorf. AŞ<>zare radiali a lnvellşului
Il oral.
Aculea/. PrevAzut cu ghimpi.
Acumlnot. p._,Jung-aseutit · terminat cu
un virf subtire. · Caduc. Căzltor.
Acul. Ascutit; terminat Intr-un virf ascutit.
Adpre&. Peri alipiti pe lujer, tulpina.
,
~Ilem. lnşirat pe un ax In lungul unei
sporale.
A-ni. M!tip.
Angi06per-. Plante care au semintele
.. fnchi!e tntr-un fruct.
Anterll. Partea terminală a unei s"tamine
care conlfne polenul. ' Caneans. Cenuşiu.
Apeta/4 (floare). FărJ petale.
Aphyllus. Fări frunte.
Apiculol. Terminat Intr-un virf foarte
scurt_
Apafizil (la speciile de Pinus). Partea In·
groşatli a 'soltilor conurllor.
Arenarlus. Ce creşte pe nisip.
Argophy/lus. Cu frunze albe.
Argulu&. Fin asc:utit.
A~il. Partea cirnoasli anexă, care acoperă
partoal sau total săminta.
A ris/al. Prevăzut cu un virf lung şi subjire • lujer dupll căderea frunzei.
ca o jepu ~.
ASCleniUnl. La bată ori%0ntal sau oblic, apoi
spre virf, curbat In sus 'şi devenind vertical: eonvexi, la care florile Incep să se deschidă
Alropurpureus. Purpurru intunecat.
Auru:ulot. Prevbut la bază cu 2 urechluşe.
Axi/4. Subsuoari.
Ax/lor. Silual la subsuoară (de exemplu
la subsuoara frun>el).
Bacă. Fruct e:u periearp drnos sau zemos. lului
Barbat. Cu smocuri de peri lungi.
Bifidat. Desfăcut, ramlficat In 2.
Bil4bial. Cu 2 buze.
Bractee. Frunti redusJ! , modificată, la cilura
subsuoara clireia SA! găseşte o floare sau o improm_In
inflortseenjă.
'
'
\_
, FoiiDceu. In forma sau de consisten ta unei
Bracitl)/4. Bractee mică ce se glse$te
baza pedicelilor florilor dintr-o fn(Jo res·
1.••
cen jă.
Brahiblosl. Ramuri cu creşteri anuale foarte
mu~i.
Brevlfolius. Cu frunze scurte.
Caesius. Verde·alblistrui. Cenuşlu ·albăs·
trui.
Conpi/qşus_ Ce formeuă verdeată, pajişte.
Caliciu, lnvelişul lloral extern. totalitatea
sepalelor unei flori.
Campanu/41. In formă de clopot.
Canallculot. Străblllut de un şănjulej,
brăzda!.
Czpl/14/us. Fin păros.
C~pilol. In formă de capitul. In formă de
măcoulle. · Dorsal. Pe spate, deasupra.
Copilul. Tip de inllorescenjă.
Capsu/II. Fruct uscat, debisc:ent.
Carenal. Prevăzut cu o muchie.
Carpe/IJ. Frun>fşoarA modificată care t•oarti
ovulele.
Caulis. Tulpină.
Cespilos. Plantă care lormeată ture.
f:icolrlce (Cic. lruntei). Urma riima.să pe
Ci/ia/. Prevhut cu peri pe margini
Cimll. Tip de inflorescentă, plan~· sau
de la centru dtre margine.
Cinereus. Cenuşiu.
Ciet:ineus. Roşu aprins.
Columnar. Tn formă de stilp, de columnă.
Canale (de exemplu frunze sau bractei).
Unite ImpreunA, Intr-o singură piesă.
Conmio. Porlfunea de la \'lrful lilamen-
unei slamlne care uneşte cele două loji
ale anterei.
Cznt10/ut. Rlisucit.
Cor_dal4 (ba.a fruntei). Pretentind o adin·
A
care este prins petiolul, ceea ce
lrun>el adeseori forma de inimă. ·
Cord•form. In formă de inimA.
\
\
\ Ol.OSAR DE TER/>IENt 80TA.NICI
Cil<i4ce. Pletos, de consistenta pielii.
Corimb. Tip de inllorescenjl planl sau
*nvexa, la care llorile Incep să se deschidă
de la margine clitre centru.
Coro/4. lnvelfşul flora.! intern. Totalftatea
petalelor unei flori.
CrenDI. Dinjat, cu dinti rotunjiji.
Cuneai. Ingusta! In larmA de pană de
despicat.
Decurtnl. Care se continuă, subjllndu-se
treptat, pe tulpină sau pe lujer (de exemplu,
!runza).
D<CU${)./, A~zat In cruce.
Dehisctnl. Care se desface. punind In liber·
1ate continutul (de exemplu, ocapsuli sau o
anteră).
Dtlloid. In formă de triunghi. ·
Dtnl/cu/41. Cu dinti foarte miel.
Digi/Q/ (aşezare d.). Oivlzfunile parjiale
asemenea, care pornesc din acelaşi punct
11 stau rislirate ca degetele unei miini.
Din/al. Prevlzut cu dinji.
Dioice (flori d.). Florile femeie şi mascule
s tind pe planle deosebite.
Disciform. In /onnA de disc.
Dist:Oior. In două culori.
Dispel'$. lmprăştlat, rAzlet.
Dis/le (aşezare el.). Organe (de ex. frunte)
aşezate pe doul şiruri de o parte şi de alta
.a unui ax, tn acelaşi plan. · Glom4rulll. Mănunchi des.
Dilxulcolus. Cu ramuri tntlnse lateral.
D~gtnl. Indreptat latual.
Druplf. Fruct cămos, indehiscent, cu o
parte clmoasli ~~ un slmbu..,.
Edulls. Comestibil.
Egre/4. Peri aglomerati la extremitatea
umintei.
Eliptic. In lormă de elipsă.
• Elip!JOidul. ln formă de elipsoid.
Emarginol. Cu o şlirbitură la viri.
Endacorp. Partea internă a pericerpului.
Peretii sl mburelui la drupe.
Ensiform. In formA de sabie.
Erecf. Indreptat In sus.
Eriophorus. Ca lina:
Exfoliat. Coj 11.
Exsert. Ieşit In alarl, dintre organele care
ti lnconjoară.
Fa leD/. Incovoiat tn formă de seceri sau
coasă.
Fascicul. M~nunchi. Jniloresei!Jllă.
Tip de
Fasligial. Cu ramurfle Indreptate In sus,
paralele eu trunchiul.
Fidal. Spintecat pinA la mijloc (de exemplu
frunza).
------------------------~
Fif4men1. Parte a stamlnei care poartă
an tera.
Fillform. Ca un lir de ati.
FlmbriDI. Cu marginile foarte fin divizate.
FisluWs. GAunos, eol pe dinăuntru (de ex.
lujerul).
F14rlfer. Care poartă flori.
lrunu.
Fo/lcu/4. Fruct uscat, dehiscent, provenit
1
dintr-o singură carpetă care se deschide
prinlr·o crăpltură laterală In lung.
Foliotii. Frunzişoari. Una din părjile
componente ale unei frunze compu5e.
Frulicosus. Arbustlv.
Frultst:mS, fruticans. Semlarbustlv.
Fusiform. In formi de fU$.
Gaibufus. Fals fruct lipsit de pcricarp,
acoperit total sau parjia.l de un tnvellş clmos
retultat din straturile exterioare ale ovulului
(exemplu lfsJ, Oinkgo).
Gamopelal. Cu petal~le mai mult sau mal
putin unite Intre ele.
Oenicu/41. Ingenunchiat. Brusc tndoit.
G/JJbru. Lipsit complet de peri.
GlanduiDs. Acoperit cu glande sau cu peri
glanduloşi.
Glauc. Aib·albhlrul sau cenuşiu-albă~trul.
G14ucescnol Cu aspect albbtrui.
0/ullnm. Cleios, viscos.
Habilus. Portul, lnfiili!3"'l plantei.
Hos/al (de ex. baza frun>ei) reletată sau
cordall, cu 2 lobi Indreptati lateral.
H il. Cicatrlcea, pata, locul de Inserare,
al funlcululuf la seminte.
Hipocraleri/orm (corola h.). In formă de
tub care la partea superioară se Jăleşte brusc
Intr-un limb plan.
...._'f.irsul. Cu peri lungi, flexibill, drept i,
paoenjf.
Hispid. Cu peri lungi, rigid, deşi, jepoşl.
1/omo~psi•. Cu soltl egali.
1mbricol (organe a~ te i.). Acoperindu-se
cu marginile unul pe altul ca şindrilele de pe
acoperiş.
Impar/penal. Cu un număr impar (fără sol)
de foliole.
lnconus. Cenuşiu, alb·cenuşiu. '
lntrm. Lipsit de splnt.
lnds. Cu o tăieturi adinci şi lngustă.
lfllkhisanl. Care nu se deschide.
Jnf/orescen/4. Grupare de llori.
lnfllllllibuliform. In lormi de pilnie.
lnlrtnod. Porjiunile de lujer Intre doul
frunze consecutive.
•
•
•

500 GLOSAit Dl! TE!tM!!Nl BOTANICI
lnuolucru. Ansamblul bracteelor ~ale In
verlicil (la acelaşi nivel) dedesubtul unei
inrJorescente.
Laânie. Divltiune de frunză sau peta lă,
de regul ă inRuslli.
Locinial. Spintoc~t In di\•itiuni Inguste
asculife.
L<uuigalus. Nelotit.
IAwis. le vis. Neted.
Lamelal. lmpărllt In lamele.
Lamină. Parle a frunzei.
Lanal. Cu peri lungi, moi, crell, de~i
lncllcili. . '
Lanceo/al. In lormă de viri de lance.
Lax. Ceva dlspors, răsfira!.
. Lertlialt. Mici .deschideri in scoarta luje-
n~or. sau ra'!lu.rHor. rotunde, punctiforme.
ehphce sau hnrare. de culoare dilerit/1 de a
restului supralelei lujerului.
Leplolepis. Cu solti subliri.
Leut:t:Jdumis. Cu ocoarla albă.
Ltucolrichus. Cu pţri albicioşi.
Limb. Partea anterioară, lătită, a unei
petale sau corole.
Liniar. Lung şi Ingust, cu margini paralele
sau aproape paralele.
Ura/4. Fruntă P"nat-fidată, eu lobul ltr·
mmal mult mal mare decit cei laterall .
Lob. Diviziune a margin_ii unui organ
(de ex. frurna).
Lcbal. Spintocat. Prevăzut cu lobi.
Lobulal. Cu lobi scurli.
.
• Laculi (sau loji). lncăperîlc din Interiorul
unui ovar (respec tiv fruct.).
Lu;er. Rămurlcă .
Luteus. Galben .
Maculalus. Pilat.
Morascent. Cart se usucă pe ramuri firi
să cadă la pămlnt.
Matginat. Tivi! .
Mas. Masculin .
M tmbranos. Snbllre. moale şi străveziu,
ca o piel ilă.
Mezacarp. Partea mijlocie a pericarpului
unui fruct. · cetati): Flori cu codilă; muguri ce stau -pe
Mucron. Viri .. urt şi sublire. • un p1croruş .
Monaia (flori m.). Flori mascule ~i lemele
stind pe aceeaşi planli.
Mucronaf. Terminat Intr-un viri scurt şi
subtire.
Nanus. Pitic.
Nephrolepis. Cu solr.l rcnilormi.
NervurlJ. VInA (de cx. nervurile frunzei).
Nod. Punctul de pe lujer in care este fixati
u _frunză sau un grup de frunze.
. N_ud (floare nudă, muguri nuzi). F~are
hps~lă de lnveliş !iorai; muguri lipsili d~
solz1 .
Nu/an/. Cu virful ap lecat In jos.
Obcordal (sau invers · oordat),
de inimă eu vrrful rn jos.
in lormi
'
9blo'!lf. lunguiet. al";ngit eliptic, de 3-4
on ma• tu~~ decit lat şr cu lălimea - mal
mare la mefloc.
0/xJua/. In formă de ou cu virful In
Cu lălimea cea mal mare deasupra mljlocu ui:
0/xJuald. 1dem ea mai sus.
Obtuz. Teşit, bont, neasculi!.
Ochroltuc. Galben palid.
OligOS(N!rm. Fruct cu număr mic de seminte
Opuloitks. Asemănolor cu bulgărele de
Uipadă.
Opus. Fali In fală.
Orbicular. Rotund.
Ovar. Parte a pistîlului care contine ovule.
Oval. In lormă de ou. Cu lălimea cea mai
mare sub mijloc.
Oxycarpa. Cu fruct asculit.
Palmat-loixll (frunză p.). Cu lobi Indreptati
in mai multe dlreclii fn mod radiar şi cu 3
sau ma1 multe Mf\lu.ri pornind din aa:la.şi
punct.
Panicul. Tip de inllorescenlă largă conică
sau piramidaiJ. ' Rtgula/lJ (floare r .) . Cu toate părlile ase-
Papilionacre. Tip de corolă.
Popi/as. Acoperit cu ridică! uri foarte mici.
Paripenal. Cu un număr par (cu sol) de
lohole.
Partii (de ex . frunze). lobat. spintecat
cu adincilurîle pitrunzlnd mal adinc
jumătatea suprafetei.
Paltnl. A~t In unghi mai mare de 45",
lal;l de un ax sau o supralală.
Pauciflore. Cu puline flori.
Pectinat. Aşezat ea dintii unui pieptene.
Pedicel. Picloruş, codila unei flori (sau
a fructului respectiv) dintr-o inflorescen lă.'
Pedicelal (flori pedicelate, muguri pedl·
Peduncul. Codila unei flori solitare sau
oodila unei inflorescente.
Pellal. Frurn! la care pelfolul se lnser!
la mijloc şi ia forma de scut.
Penal sau penat·compus (frunză p.) . Frunză
compusă din follo le, lnşirate In perechi, de o
parte .şi de alta a unui ax comun.
Pendenf. Care allrnă.
Pericarp. Ansarnblullnvelişurilor fructului.
Ptrigon. lnvellş flora! simplu. format din
piese asemănJtoare ca formi şi culoare.
\
'
\
GLOSAR DE
Punifă (p. lrurnei). Umflătură, proemi-
nentă a lujerului pe care este aşetali frunta
(respectiv cieatricea frunzei).
Persislertl. Care nu cade (de ex. frunze
persistente - verzi şi peste iarnă) .
Petalt. Piesele oorolei.
Pelaloid. Asem3nilor petalelor.
Ptfiol. Codila lrunteî.
Piriform. In formA de pară.
Pistil. Organul ftrnel din floare.
Poligame (flori p .). Flori unisexuate şi
!"" hermafrodile stind pe aceeaşi plantA.
Pruincs. Brumat. acoperit cu o brum3.
Pu~ru/. Acoperit cu peri moi, fini.
Pubescenl. Fin piiros, cu peri scurli, moi,
drepli patenll.
Raam. Tip de iollorescentă alungilii. ·
Rahis. Axi In lungulcăreia sint ljeUie
foliolele und frunze compuse.
Radiat (organe 1şnate radiar). ure por-
nesc dinfr·un punct comun şi se răsfiri
mai multe direclli. In mod simetric.
Radian/e (flori r.). Flori de la perileria
unei umbele, care au pela lele dinspre exterior
mai mari dectt cele dinspre interior.
Receplat:ul. Partea mai mult sau mai pul in
lălilă de la extremitatea pedunculului unei
flori sau a unui capltul care poartA, respectiv,
organele florii sau florile.
Refi«J sau rt/ltx. • Răsfrinl.
menea, la lei oonlormate.
Reniform. In rormă de rinichi.
Repenl. Tlritor.
Rtliculal. Formind ca o relea (de ex.
nervurile unei rrunz.c).
cte . Rtuoluf. Răslrlnt dire partea inferioarA.
Rilidom. Scoartl moartă, crăpată.
RolaflJ (corola r .). In formă de roati .
Rugos. Zblrcît, ZiJ'Ibunlos.
Rupeslre. Iubitor de stlnc;ă.
SamarlJ. Fruct usc~t indehiscent, arip~
Saxa/ilis. Iubitor de strneă.
Scabru. Aspru. Cu peri foar te scurli. rigid.
Sec/al. Adinc şplnteeat, pînă la bati.
Sempervireşcenl. Organele totdeauna vcrtî.
Stpalt. Piesele ~liciuluî.
Strai. Fierbtruit. Dinlat, cu dinlii In·
dreptali ln'ainte.
Seriau. MăUsos. Cu peri scurli. moi,
drepli. alipill. lucitori.
Sesil. Firi codltll.
Setos. Cu peri lungi, groşi, riglzi, tari,
slab lnlepători.
Silicrx!. Fruct uscat dehiscent, cu două
fncăperi.
TE~ll'\ENI BOTANICI . SOI
Sinual. Cu marg.ine.a sinuoasă.
Sin. Adincilurli, tăietură.
Sparsiu. Diseminati rari.
Squamatus. Solzos.
Spafulal. In formA de lopălică.
Spic. Tip de lnlloreseenli alungllâ.
Staminli. Organ al florii care produce
polenul.
Slelal. In forml de stea.
Stigmat. Partea de la vlrlul plstilului,
care primeşte polenul.
Slil. Prelungirea tngustă a ovarului.
Stipele. . Frunzişoare anexe, adesea mod iri·
eate, care .. glise.. urreori la baza peliolului
frunzei.
Siria/. Cu dungi foarte subllrl.
Subulal. 1n form ă de su l ă.
'
Sufrilicos. Semilemnos.
Sulcal. Brbdat.
Ttnuis. Sublire.
fn Tomtnlos. Ptslos. Cu peri· scurli. moi,
foarte d~i şi !ncllci ll formind ca o plslă:
Trichacarpus. Fruct păros. ·
U m~llJ. Tip de inflorescenlă.
Uncinal. In lorrnli de undilă. Cu virful
recurbat.
UnguicullJ. Partea posterioară. mai In-
gustă, a unei P"llle.
Umbtlic (la SP"Ciile de Pinus1. Proeminenlă
ce se găseşte In mijlocul apolizei solzllor
conuluL
Urcrolal: In forma de urcior.
Urme/asciculare. Urmele lasciculelor libero-
lemnoase ce se observ§ pe cic.atricea frunzei.
Vagif!ă. T..cJ .
Valwt (organe ·~te v.). AjeUte unul
lingă altul, cu marginile strîns unite, fără
a se fncă leca.
Valt~e. upace. Perelii fructelor dehis·
cente care la maturitate se desfac.
Verticil. Grup de organe aşezate la acelaşi
nivel de jur lmprc)urul unui ax.
• . Verlicilaf. Aşeza te In verticil.
VtrueotlllJfl. G lande sau secrelii ~re apar
sub forma unei mici proemioenle (de ex.
Il" lujerii de la 8dula ""rucosa).
Vi/as. Cu peri lungi, moi, drepli, deşi. pa·
tenli.
Virgat. Ramuri lungj, subtiri.
Vi$cid. Secreta suc c lei<».
..
ligomiJt/. Aşna re simetrică · a inv~lişurilor
llorale fală de plan . • . •
• • .. :
 •

INDEX CU NUMIJll ŞTIINŢIFICE 503

INDEX DE NţJMIRl ŞTIINŢIFICE
Qemalis 298 Elaeagnus 317 Halimodendron 391
alpina 300 angu•.tilolia 317 halodendron 391
jac.kmannii 300 EPHED~ACEAE 142 HAMAMELIDACEAE 314
vitalba 299 Ephedra 142 Hedera 451
COLUMNIFE~ALES dislachya 142 hellx 451
394 E~ ICACEAE 452 Hibiscus 394
Colutea 390 Eucaliptus 393 syrlacus 394
arborescens 390 vlminalis 393 (tlicorla) 226
' CONIFE~ALES 41 Euonymus 436 HIPPOCASTANACEAE
(CONTO~TAE) 464 europaea 437 432
CORNACEAE 447 verrucosa 436 tllppopha6 318
Cornus 447 Exochorda 324 rhamnoldes 818
mas 449 racemosa 324
sanguinea 448 llex 435
Corylus 150 FAOACEAE 170 aqullollum 435
avellana ISI Fa.gales 144
Ablcs 50 A~AUCA~IACEAE 49 Carpînus 145 Jasmlnum 481
alba 52 A~ISTOLOCHIACEAE
co1urna 154 Fagopyrum 290
helulus 145 maxima 156 baldschuanicum 290 lruticans 481
balsamea 62 301 (duinensis) 149 (tubulosa) 156 JUOLANDACEAE 219
<ephalon iea 63 Aristolochia 301 Fagus 170
orîenlalis 149 Colinus 408 orlentalis 177 JUOLANDALES 219
oonoolor 60 durior 301 Carya 226 coggygr ia 408 sylvaliea 171 Juglan• 219
nordmanniaha 59 (sipho) 301 (alba). 227, 229 Cotoneasler 324 taurica 178 cinerea 225
•
1
(pec:llnata) 52 (Airagene alpina) 300 îllînoensis - 229 integerrima 325 Ficus 269 nigra 223
pinsai)O 62 (Aulea procumbens) 453 ovata 227 rnelllnocarpa 326 carica 269 regla 220
Aw 415 (pecan) 229 tomeotosa 326 Forsylbla 481 JUNlPE~OIDEAE 137
campeslre 422 IERBE~IDACEAE 302 tomenlosa 229 Crataegus 338 intermedia 483 Juniperus 137
i. .
(dasycarpum) 431 Berberis 302 Caslanea 178 coccinea 340 suspensa 481 communis 137
ginnala 428 thunbergli 303 saliva 178 crus-gall i 342 (nana) 139
viridissima 482
monspessulanum 426 vulgaris ~ (vesca) 178 monogyna 338 (Frangula alnus) 442 sablna 140
·. negundo 429 Belula 156 Catalpa 461 oxyacantha 340 sibirica 139
platanoides 419 humilis 162 F'raxinus 465
bignonioides 461 .• pentagyna 340 americana 473 virglnlana 140
pseudoplalanus 416 nana 162 speciosa 462 Cryptomerîa 126
sacxha'rinum 431 excelsior 468
(pendula) 157 Kerrla 344 '
'' talaricum 426 puhescens 161
Cedrus 93
at lantica 93
Japoniea 126
CUP~ESSACEAE 128
(hololricha) 471
(lanceolala) 476 japonlca 344
• ACE~ACEAE 415 verrueosa 157 Koelreuterla 413 '
(libanii) 93 CUPRESSOIDEAE 134 ornus 466
Aesculus 432 BETULACEAE 144 Cupressus 134 panlculata 413
carnea 434 CELAST~ACEAE 436 oxycarpa 472
BIOO~NES - 452 sempervirens 135
hippocastanum 432 CELAST~ALES 435 (oxyphylla) 472
BIONONIACEAE 461 CYCADALES 38 pali isae 471 l aburnum 378
(rublcunda) 434 (Bignonia catalpa) 461 Cellis 284 anagyroldes 378
auslralis 285 · Cydonia 326 pennsylvanica. 474
Allanthus 406 (Biola orientalis) 132 (japoniea) 327 Larlx 85
allissima 406 <!ccidenlalis 287 , (puhes<ens) 474
Broussonetia 269 ob!onga 326 (viridls) 476 dahurlea 92
(glandulosa) 406 papyrilera 269 CEPHALOTAXACEAE 47 (vulgaris) 326 decidua 86
.Ainus 162 Bruckenlhalia 457 Cephalolaxus 47 Cytisus 380 (euror,aea) 86
glullnosa 163 spiculilolla 457 drupacea 48 OAMOPETALE 452 leplo epls 93
(laburoum) 378 Oeni~378
incana 167 BUXACEAE 290 Cerasus 355 fwcol7ichus - 381 sibirlea 92
viridls 168 · Buxus 290 avium 356 lincloria 378 sukaczewii 91
nigrieans 380
Amelanchler 343 sempervirens 290 lruticooa 355 01NKOOALES 39 LAURACEAE 293 _.
ovalis 343 (mahaleb) 360 Dapbm ·315 OINKOOACEAE 39 • (Laurocerasus ollicinalis)
Amorpha 381 Calluna 457 Cercis 370 mezereum 316 Oinkgo 39 · 365
lrulicosa 381 vulgaris 457 canadensis 371 Deutzia 309 biloba 39. (laurus sassafras) 293
(Ampelopsls hederacea) 447 CAL YCANTHACEAE 292 siliquastrum 370 gracilis 309 (Oieditschia) 372 LEOUMINALES 369
(Ampelor,sls veilchii) 446 Calycanthus 292 CESALPINOIDEAE 370 scabra 309 • Oleditsia 31Z LEOUMINOSAE 369
A rnygda us 358 floridus 292 Chaenomeles 327 DIALIPETALE 291 lriacanlhos 372 · Llbo<edrus 133
nana 358 . Campsis 463 'aponica 327 DICOTYLEDONEAE 144 (OIycin. sinensis) 383 decurrens 134 .
trlloba 360
ANACA~DIACEAE 408
radicans 463
CAP~IFOLIACEAE 483
lagenaria 328 Diervilla 493 ONETALES 142 Ligustrum 479
vulgare 479
ANOIOSPE~MAE 143
AQUIFOLIACEAE 435
Caragana 392
arbpresccns 392
Chamaecyparis 135
lawsoniana 136
Cladraslis 377
flooida 493
Dryu 349
octopelala 349
(Orossularla reclinala) 310
Oymnocladus 374
(canadenais) 374
LILIACEAE .94
Lll.IIFLO~EIH94 ,
A~ALIACEAE 451 lrutex 393 lulea 377 dloiea 374 Liquldambar. 31 4.
ELAEAONACEAE 317 OYMNOSPE~MAE 37 . slyraeillua 314

• • ,, -..
• :J'!:.. · · v,.; .;.·
 INDEX CU NUMIRI ŞT II NŢIF I CE . .sos
504 INDEX CU NUMI~! StiiNTIFICE
calbarllca 440 rosmarinifolia 264 TAXODIACEAE 121
lrangula 442 sileslaca 261 Taxodium 122
Llriodendron 296 qulnquelolia 447 Re~enerala 248 distichum 122
lullpllera 296 tricu~idata 446 Ro usta 246 tlnctorla H2 triandra 258
viminalis 262 Taxus 43
Loiseleuria 453 PARIE ALES 304 Scrolina 246 Rhododendron 453 baccata 43
procumbens 453 Paulownla 459 simonli 249 . kotschyi 453 Sambucus 483
Lonicera 489 tremula 236 nigra 483 (Teeoma radlcans) 463
tomc.ntosa 459 Rhodotypus 345
caprilolium 491 Phellodendron 405 t hevestina 243 kerrloides 345 racemosa 485 TEREBINTHALES 403
nigra 489 amurense 405 PRUNOIDEAE 353 Rhus 411 SANTALALES 287 Thuja 128
tatariCA 490· Philadephus 307, Prunus 353 lcot inus) 408 SAPINDACEAE 413 (gigantea) 130
xylosteum 489 coronarius 3J7 (avium) 356 hlrta) 411 Sarothamnus 379 occidentalis 129
LORANTHACEAE 287 lalconeri 308 cerasifera 354 typhlna 411 $('0f.ar ius 379 orientalis 132
Loranthus 289 PhySOCJOrfus 320 (ehamaec:erasuS) 356 Ribes 310 Sassa ras 293 plicata 130
.. europaeus 289
Lycium 458
opulifo lus 320
P lcea 72
(divariCAta) 354
(lruticosa) 356
alpinum 311
aureum 314
ollicinale 293
SAXIFRAGACEAE 307
THUJOIDEAE 128
THYMELAEACEAE 315
halimilolium 458 (abies) 74 (laurocerasus) 365 grossularia 310 Sciadopitys 127 Tilia 395
engelmannii 82 (mahaleb) 360 nigrum 312 verticillata 127 (argentea) 402
N aclura 270 exc:tlsa 74 (myrobalana) 354 petraeum 313
aurantiaca 270" omorika 84 (nana) 358 : rubrum 314 SCROPHULARIACEĂE cordata 395
(padus) 362 ' 459 (grandilolia) 399
(pomilera) 270 orientalis 83 Robinla 383
. . Magnol ia 294 pun~ens 81 (serotina) 364 hisplda 389 (Scquoiadendron gigan· (parvllolia) 395
PINA EAE 49 spinosa 353 teum) 124 platyphyllos 399
acumlnata 294 pseudacacia 384 lomenlosa 402
kobus 294 Pinus 94 (tenella) 358 vlscosa 389 Sequoia 124
MAGNOLIACEAE 294 (austriaca) 105 (triloba) 360 Rosa 350 gigantea 124 TILIACEAE 395
Mahonia 304 banksiana 108 Pseudotsilga 67 (alpina) 351 SIMARUBACEAE 408 Torreya 45
aquilolium 304 cembra 118 men:desii 67 eanina 350 SOLANACEAE 458 californiea 47
Malus 330 excelsa 116 (Douglasii) 67 (einnamomea:Js 351 Sophora 375 nucifera 46
pumila 932 (laricio) 105 glauca 71 dumetorurn 1 japonica 375 TJ{ICOCCAE 290
purpurea 932 montana 101 (laxilolia) 67 galilea 351 Sorbarla 323 Tsuga 65
srvestris 331 rnughus 101 Pielea 403 pendullna 351 sorbi!olia 323 canadensls 65
MA VACEAE 394 nigra 105 t riloliata 403 (plmpinellilolla) 352 Sorbus 333 TUBIFLORES 458
(MA LVALES) 394 (pallasiana) 108 P terocarya 230 splnoslssirna 352 aria 337 •
.Mespil us 342 pewoo 11 8 (lra xinilolia) 231 ROSALES 307 aucuparia 333 ULMACEAE 272 '
~ermanica 342 ponderosa 1'1 2 pterocarpa 231 ROSACEAE 320 domest lea 335
' M MOSOIDEAE 370 rigida 110 ROSOI DEAE 344 torminal is 336 Ulmus 272
MONOCHLAM YDEAE si lrica 121 Q uercus 180 (campestrl~ 273, 276
Rubus 346 Spartium scoparium 379 (ellusa) 27
144 sylvestrls 97 (aurea) 200 caeslus 347 Spiraea 321
MONOCOTYLEDONEAE slrobus 113 x benderi 187 hirlus 347 loliacea 273
'.• Plrus 328 borealis 183 · (oful ilol ia) 320 (glabra~ 273
494
.. MORACEAE 266
Morus 266
(communis) 330
elaea~ilolla 330
cerris 189
cocinea 186 ·
idaeus 346
Ruscus 494
sa icilolia 323
(sorbilolia) 323
levis 2 9
minor 277 j
aclileatus 494 ulmilolia 322
alba 266 pyras er 328 (conlerla) 21J. hypoglossum 494 montana 277
vanhouttei 322 procera 276
.
·'
- nigra 268
Myricar ia 306
germanica 306
saliva 330
PLANTAGINALES 464
PLATANACEAE 366
dalechampii 200 ·
lralnetto 211
imbricaria 188
- •'
R UTACEAE 403
SALICACEA E 232
SPI RAEOIDEAE 320
Staphylea 438
pînnata 438
(pinnato-ramosa) 282
pumila 281
(scabra) 277
MYRTACEAE 393 Platanus 366 (lanuginosa) 215 · .:-
MYRTALES 393 acuilolia 366 maaanlhera 218' '· SALICALES 232 STAPHYLEACEAE 438 UMBELIFLORES 447
occldentalis 368 palustris 187 Salix 249 S~horicarpus 492 URTICALES 266
-
' O LEACEAE 464
Ostrya 150
CArpinilolia 150
orientalls 369
POL YGONACEAE 290
POL YGONALES 290
(pedunculala) 202
peduneulillora 208
petraea 195 '
alba 253
(amygdalinak258
babylonlea
us 492
racemosus) 492
S)Tinga 477 Vaccinium 454
myrtillus 454
(Pol y~onum baldschuani· pol~a 201 CAprea 259 josikaea 479
l'•dus 360 cum) 290 • (pu os) 215 einerea 261 vulgaris 477 uliginosum 456
mahaleb 360 POMOIDEAS. 324 robur202 lra~lls 256 vitis-ldaea 455
racemosa 362 POPULUS 232 (sessilillora) 195 her ac:ta 265 Viburnum 486
serotina 364 alba 234 • virgiliana 218 '. incana 263 TAMARICACEAE 304
Tamarix 305 tantana 486
penlandra 258
laurocen.sus 365
Paliurus 444
(bolle,ana) 236
canuans 239 IANALES 291 . . purpuru 264 (pallasii) 305
ramosissima 305
opulus 488
(Virgilia lulea) 377
(aculeatu~ 444 itai lea 242 RANUNCULACEAE 29& (rer:,ns> 264 tetrandra 306 Viscum 288 ..
rei eulata 265
.. s~ina-ebri41l 444
PA ILIONATAE 375
Mariland ica 248
nigra 240
RHAMNACEAE 440
RHAMNALES 440 retusa 266 TAXACEAE 42 album 288
Parthenocissus 446 (pyramidalis) 236 Rhamnu$ 440 1
..
.. . . •
•
~ '
1 1NDEX CU NUMIIU ŞTIINTIFICE

{ VITACEA E 446 Wisteria 383 (t"rpinilolia) 283 INDEX DE NUMIRI ROMÂNEŞTI

Vilis «6 sinensis 383 crenata 283
1 sylveslr is 446 hirla 284

l
Xanlhoceras 414 (serrata) 284
Weigela amabilis) 493 sorbilolia 414 Zizyphus 445
(Wel1ingtonia giganlea) jujuba 445
124 Zelkowa 283 (saliva) 446
•
1 ' •

,,
.A.Iin 454, 456 Cătină roşi~ 305 Eucalipt 393
Alin roşu 455 Cedru 93
Cedru de Şiberia 121 Fag 171
• A~rlş 310 Fag de Cauca z 177
Alun 15 1 Cenu şe r 406
Cer 189 FaR oriental 177
Alun turcesc 154 Fafs ojetar 406
Anln alb 167 Celini de negi 140
Chiparos 136 Frasin comun 468
Anln de munte 168 Frasin american 473
• Anln negru 163 Chiparos de California 136
Chiparos de baltă 122 Frasin de Pensilvania 474
Arborele de plută de Amur Frasin de T urkeslan 472
405 Cimişir 290
Cireel 142 Frasin pufos 471
Arborele Iudei 370 Frasin verde 476
Arborele mamut 124 Cireş pădurei 356
Arglnjleli 34? Cireş pitic de Bărăgan 356 Gărdurariji 458
Arjar 419 Clrmtz 492 Ghergbinar 338
Arjar omerlean 429 Cloeollş 438 Ghimpe 494 •
Arja r de Maneiuria 428 Coacăz 314 Gtrnilil 211
Arlar t iltllrbe 426 Coach aur iu 314 Glădl\ă 372
CoocAz de munte 311 Glleină 383
1.\şieoasă 390 Coaeit negru 312 Gorun 195, 200, 201
Blola ' 123 Coehar 455 Gorun lransilvănun 201
Blreoaee 325 Conifere 41 Gutui 326
Brad 52 Cor<oduş 354 Gutui japonez 227
Brad olb 52 Corn 449
Brad argioliu 60 Crin 86 larbl neagră 457
Brad de Canada 62 Criplomerla 126 Iasomie 307
Brad de Caueu 59 Cruştn 442
Iasomie sălbatică 481
Brad de Grecia 63 Jederi 451
Cuişor 31 4 t enuplr 137
Brad de Span ia 62
Brad roşu 74 Cununlji 322 I enupăr pitic 139 •
Brădlşor 140
Curpen de grădină 300 Ienupăr de Virginia .140
Curpen de munte 300 lovă 259, 261 ·
Bujor de n1unle 453
Curpen de pAdure 299
Jep 101
. .
Cilln 488
eaiaganl 392 Dlrmox 486 J nea pin !OI ..
Carpen 145 · Draclll 302 J ugaslru 422
ClirpiniiJ 14.9 Draclli japonezi 303 Jugaslru de Banal 426
Castan bun 178 Ooeb 322, 379. 380
Casl111 porcesc 432 1'>robili 378 Llmtill
. Q'7307 '•
• ,,.

Calolpl 461 • Dud alb 266 · • • L anee o • .

Dud negru 268 . Larice de Alpi '!IG •.•
Clilinl •Jbă 318
Clllnl de garduri '458 Duglas albaslru.·7J Latice de C.a!l!alf 9 1
Cătlnl de rtu 318 Du~las brumăriu 7 1 · Larlce de PolOnia 91 ' '"
Cătlnli miel 306 . Duglas verde 67 l.arice de Siberia 91, 92

.
·• ,:~. '
n.• '

r •
lr
~
508 INDEX CU NUMIRI
Larice de Sudeli 91
Lariee japonez 93
Laur 435
11 Lemn ctinesc 479
Liliac 477
Liliac de munte 168
Liliac transilvinean 479
Liriodendron 296
lo4acluu 270
Magnolie 294
Măceş 350, 351
Mă~ de cimp 351
Măceş de munte 351
Mălin 362
/ Stejar 202
M51in arneriun ' 364
Mt r 332
Mi r pădureţ 331
,\l i r ~cine 338
Mătură verde 379
Merişor 290, 455
Mesteacăn 157
Mesteadn pitic 162
Mesteacăn pulos 161
Mestecănaş 162
Migdal pitic 358
Mlaje 262
Mojdrem 466
Molid 74
Molid arglntfu 82
Mol id de Arizona 82
Molid de Caucaz 83
Molid lntcpdtor 8 1
Moi id sirbesc 84
Molii! 74
Moşmon 342
Mur de dmp 347
Mur de p3dure 347
H uc comun 220
Nuc american 223
'· Nuc american cenutiu 225
Otetarroşu 411
' Păducel 338
Păliur H4
Pali in de dmp 419
Pallin de munte 416
Plillior 3t3
Păr arginliu 330
Păr piduret 328
Părul.ciutei 440
Patachin3 442
Pin austriac 105
Pin bancaian 108
Pin comun 97
P in de Banat JOS
.,
$TIINŢIFICE
TABLOU CU NUMELE PRESCURTAT E
Pin de Hlmalaia 116 Simbovină 285 ALE AUTORILOR
Pin de munte JOI Simbovină americană 21R
Pin negru 105 Singer <H8
Pin neted 113 Smirdar 453
Pin sllv..tru 97 Smochin 269
Pin •lrob 113 Soc comun 483
Piperul Jupului'316 Soc de munte 485
Platan 366 Soc negru 483
Platan american 368 Soc roşu 485
Platan oriental 369· Sorb 336, 337
Plop alb 234 Sorb păsăresc 333
Plop alb piramida l 236
Plop 'lgerian 243
Spinul cerbului 440 Ct-etz.. - Cretzoiu PauL
Plop cenuliu 239 Spinul lui Christos 444 A. Br. - Alexander J<arl He.inrich Braun.
Plop chinnesc:- 249 A. el G. - vezi Aschers şi Graebn.
Plop negru 240 Aclans. - Adanson, Michael. OC. - De Candolle, Augustin Pyramuo.
Stejar brumăriu 208 Decne. - Decaisne, Joscph.
Plop piramidal 242 Stejar de baltă 187 Agardh - Agardh, Jacob Georg.
Plop tremurător 236 Alt. - Aiton, Willim. Desi. - Desfontaines, Rene Luicht.
Stejar de Caucaz 218 Ande,... - Ander>S<>n. Nlls Johan. Desrouss. - Desrousseaux, Louis Aueusle
Plopi balsamiferi 248 Stejar pufos 215
Plofi euramericanl 244 Andre - Andrt Edouard. Joseph.
Stejar roşu 183 Desv. - Desvaux. Augustin Nlcaise.
Plu ă 240 Arcane. - Arcangeli, Giovanni.
Porumbar 353 Am. - Arnott. George Arnold Walker. Di«k - Dieek. Georg.
Taulă 320, 322 Aschen. - Aschtrson, Paul Friederich August Dietr., A. - Dielrich. Alberl.
Răchi tă 264 Taxodium 122· Dipp. - Dippel, Leopold.
Răchllă albă 263 • Tei alb 402 Balley - Balley. Llberty Hyde. Dode - Dode, Louis Albert.
Răchită roşie 264 Tel argintiu 402 Baker - Baker, John Gilbert. Doll - Doll, Johann Christoph.
Răsurâ 350 T ei cu frunza mare 399 Baii. - J.B. Balfour, Isaac Bailey. Don - Don, George.
Roşcov de Canada 374 Tei cu frunza mică 395 Bartr. - Bartram, William. Don, D. - Don, David.
Roşcov să l batic 372 Tei de deal 395 Balsch - Bat.tch. Augu•t Johann Georg Dougl. - Douglas. David.
Rug i 347 Tisă 43 J<arl. Duby - Duby, Jean Ellenne:
Trimbilă 463 Btan - Bcan, William Jackson. Dum . • Cours . ..,.. Dumont de Courscl • .
Snlbil moole 437 Tsuga 65 Btck - Bock von Mannagella, Guenther. Georg.. Louis Marie.
Sa l bă ritoasă 346 Tufan 202 Btlss. sau Belssn. - Belssner Ludwig. Dumort. - Dumorlier, Barlhelemy Charles.
Salc ie 258 Tuie 129 Beld. - Beldle Alexandru. Dur. - Durand, Elias Magloire,
Salcie al bă 253 Tuie gigantică 130 Beri. - Berlandier, Jean Louls. Duroi - Duroi, 1. Ph.
Salcie dpreascn 259. 261 Tulichină 316 Bltb. - Blebcrstein, Friederich August, Dyl. - Dylis, N . N.
Salcie (U rrunză de piersic Marschall von.
258 Ul m de cimp 273, 276 Bge. - Bunge A:lexander von. Eberm. - Ebermaler. Cari Heinrich.
Salcie de nisipuri 264 Ulm mărunt 277 Blake - Blake, Sidney Fay. Ehrh. - Ehrharl, Friedrlch.
Salcie fragedă 256 Ulm de munte 277 Bol• - Bois. Desiree Georges Jean Marie. Ellw. el Bany - Ellwanger. George;· Barry,
Salcie mirositoare 317 Ulm de Turkestan 281, 282 Borb. - Borbas, Vleenz von. Patrick.
Salcie pitici 265, 266 Urmuz 492 Borkh. - Borkhauscn, Morii• Balthasar. Endl. - Endlicher, Stephan Ladislouo.
Salcie pl ..nitoare 256 Bommuell. - Bommueller, J. Engelm. - Engelmann. George.
Salcie pleloasă 258 Bona - Borza Aluondru. Engl. - Engler, Heinrich Gustav Adoplh.
Salcie fllngătoare 258 Velniş 279 8oK - Bosc, Louis Augustin Guillaume. Esch. - Eschscholu, J ohann Friederieh.
Salcie lrltoare 264
Salclm 384
Verigariu 440
Vişin turcesc 3EO
Brlot - Brlot, Charlu. .
Brlt. - Brltton. Nathaniel Lord. Flsch. - Fischer. Friederieh Emsl Ll!dwig
Saldm galben 378 Vilă japoneză 446 B.S.P. - Britton, N.L.; Sterns, Emerson
Vită sălbatică 446
von. '
Salelm japonez 375 Ellick; Poggenberg. J usluo Ferdinand. Fiscb. el Mey. - Fischer. F. E.L. von;
Saldm m1c 381 Vlnj 279 Buckl. - Buel(Jey, Samuel Bobford. Meyer, C.A. •
Salclm roşu 389 VIse alb 288 Burtrsd· - Burgsdorl. Friedericb. August focb - Focl<e, Wilhelm Olbers.
Salclm roşu viscos 389 Vise de stejar 289 Ludwie von. Franch. - Franchet. Adrien.
Slkioari 3t7 f reyer - Freyer, 1. G.
Scoruş 335 Zad3 86 Camus, A. - Camus, A"imill. f rles - Fries, E. M.
Scoruş de munte 333 Zălog 261 Carr. - Carriere, Elie Abel. froeb. - Froebel, Karl Otto.r·
Scumple 408 Zimbru 118 Cup, - C..pary, Johann Xavler
Seevoia 124 Zlmbru de Siberia 121 Olatx - Chalx F. P. Gaertn. - Gaertn«, Josetoh.
Sflneac 149 Zmeur 346 c;,. - Czantx, Helnrich JobaM Nepomul Georg. - Georgescu. C. C.
von. Glllb. - Gilibert, Jean Emmanuel.
..

510 TABLOU CU NUMELE PRESCURTAT!! ALE AUTORILOR
Gmel. - Gmelin, Samull Golllltb.
Gord. - Gordon, George.
Graebn. - Graebner, Paul.
Gray - Gray, Asa.
Grl"'eb. - Griesebach, Helnrich Rudolph
Augusl.
Haenke- Haenke, Th. A.
1' Hali - Hali, William.
l
o
Husk. - Hasskarl, Justus Cari.
Hayek - Hayek, August.
Hayne- Hayne, F. G.
Hedl. - Hedlung, Johann Theodor.
H<ei - Hegi, Gustav.
Hernsl. - Hernsley, W. Bo!!lng.
Henk. el Hod>st,·- Henkel, Johann Bap!is!;
Hochste!ler, Wilhelm.
Henry - Henry. Augus!ine.
Hlckel - Hickel, Robert.
Hlil - Hill, John.
Hlllior- Hillier el Soim (Pepinieră)
Hod>•t. - Hochsteller, Christian Friederich
Hoflm. - Hoffman, Georg Franl.t .
Hook. - Hooker, William Jackson.
Hook. J.O.- Hooker, Joseph Dalton.
Hoot - Hosl, Nicolau• Thomas.
Huds. - Hudson, William.
Jacq- Jacquin, Nicolaus Joseph.
J a,g. - Jaeger, Hermann.
'• J am"' - James, Edwin.
1 Janka - Janka, V.
r Jaume St. Hll. - Jaume Salnt·HIIaire,
,l Jean Henri.
j' J avorka - J avorka. Sandor.
Juu. - Jussieu, Anloine Laurent de.
Juss. A. - Jussieu, Adrlen de.
JUS$. B.- Jussieu, Bernard de.
Karsl. - Karsten, Gustav K.ul Wilhelm.
l(ern. ..:.. Kemer, von Marllaun' Anton Josel.
l(ln:hn. - Kirchner, Georg.
Ktt. - Kitaihel, Paul.
Kod> - Koch, Wilhelm Daniel Joseph.
Koch, 1(. - Koch, Karl Helnrich Emil.
KO<hne - Koehne, . Emil.
Korsh. - Korshinsky. Sregel lvanovitch.
Kotschy - Kotscby. Theodor.
Kunth. - Kunlh, Karl Sigismund.
L. - Linni:, Karl von (Linnaeus).
Labili. - Labillardiere, Jacques J.
Houton de
Lam. - Lamarek, J ean Bapliste tAnloine
Pietre .Moontl. • Put. -
Lamb. - Lamhut, Aylmer Bourf<e.
Laud!e- Lauche Wi lhelm.
Lav. - Lavalli:e, Alphonse. ....
Laws. - Lawson, Petor.
Laam. - La:unann, Erlch. •
Ledeb. sau l.db. - Ledebour, Cari Friede-
rich von.
Lern. - Lemaire, Charles:
Lemolne - Lemoine (pepinierA).
L' Hi.r lt. - L'Heritier de Bru!ellc,
Charles Louls.
l}ebl. - Lleblein, Fran!t Kaspar.
Llndl. - Llndley, John.
Lintelsh. - Lingelsbeim, Alexandcr.
Llnk sau Lk. - Link, Heinrleh Frlederlch.
LiP'kY - Llpsky, Vladimir lppoll!ovi!ch.
Lltvln. - Lltvlnov, Dimitri lvanovllch.
Lodd. - Loddiges (pepinieră); Conrad L.
Lolsel. - Loise]eur·l>eslongchamp•,
Jean Louis Auguste.
Loud. - Loudon, John Claudius.
Lour. - Lourelro, J uan.
Mak. - Maklno, Tomilaro.
Mansl. - Mansfeld, Rudolph. ' Sara. - Sargenl, Charles Sprague•.
Marsh. - Marshall, Humphrey.
Maxim. - Maximoviet, C. J.
Mayr - Mayr, Helnrich.
Med. - Medicus, . Friederich Casimir.
Melsn. - Mtisner, Karl Friederich .
Mey. - Meyer, Emst Helnrich Friederlchl
Mey. C. A. - Meyer, Cari Anton.
Mlc:hx. - Mlchaux, Andre.
Mlchx. 1. - Micbaux, Fun~is Andrt fiu:
MIII. - Mlller, Phi!ip.
Mlrbel - Mlrbel, Charles Fran~ois.
Moench sau Mnd!. - Moench, Konrad.
Moore, Th. - .Moore, Tbomas.
Mor. - Morariu, Iuliu.
Moulllel. - Mouillelert, Pierre.
Muenchh. - Muenchhausen, Ollo von.
Muhl. - Muhlenberg, Henry Ludwig.
Murr. - Murray, Jobann Andreas.
M. 8 . - MarKhall, Bieberslein.
Nash. - Na.sh, George Valenline.
Neu• - Neess von Esenheck, Chrblian
Go!Urled.
Nellr. - Neilrelch, August.
Nlchols. - Nicholson, George.
Nutt. - Nuttal, Thomas.
Oent. - Oers!ed, Anders Sande.
Osteni. - Ostenfeld, C.E.H.
Pali. - Pe!er Simon.
Pari. -
Parry -
Pax - Pax,
Paxton
Ptpln - Popin.
POR. -
Pile. -
Persooo.
PIIRer. Robert
Planch. - Planchon, Juleo "':::::~.
Polr. - Polre!, Jean Louis il
. .,.
TABLOU CU NUM~LE PRESCURTATE ALE AlJTORILOR
Popi. - Poplavskaia, G. 1.
Prod. - Prodan, Iuliu.
Purk. - Purkyne.
Pu.rsh - Pursh. Frederick (Pursch, Friede·
rlch Traugol!).
Raclb. - Raclborski M.
Rchb. sau Relchenb. - Reichenbach, Hcin·
• rich Go!!lleb Ludwig.
R<eel sau Rrll. - Regel, Edua.rd August von.
Rehd. - Rehder, Allred.
IUch. sau L. C. Rid!. - Richard,
Louls Claude Marie.
Rlcker - Rickor, Percy Leroy.
Roem. - Rotmer. Johann Jacob.
Roth - Rolh, Albrech! Wilhelm.
Rupr. - Ruprecht, Frant Josef.
S. et Z. - Siebold el Zuccarini.
Sallsb. - Sallsbury, Richard Antony.
Schnelol. - Schneider, Camillo Karl.
Schrad. - Schrader, Heinrich Adolph .
Schra.nck - Scbranck, F. P.
Schr6ter - Schroter, Cari.
Sch1Jtz Bip. - Schultt, Karl Heinrich
(Biponlinus).
•: Schar - Schur, Philipp Johann Ferdlnand.
• Schwtln. - Schweinilz, Lewis David de.
Schwtr. - Schwerin, Fritz Grai von.
, Schwz. - Schwartz, Otto.
Scop. - Scopoli, Johann Anton.
Seem. - Scemann, Ber!hold Karl.
Ser. - Serlngc, Nicolas Charles.
Sieb. - Slebold,' Philipp Franz von.
Slmk. - Simonkai Lajos.
• Slmon·Louis - Simon · Louis (pepinieră).
Slmo ·- Slms, John.
Sm. - Sml!h, James Edward.
.,.
o
Sm. J . - Sml!h, Jobn
Sond. - Sonder, W. O •
Soui.· Bo~ - Soulange-Bodin, Elienne.
Soy.· WIIIem.- Soyer·Willemet,
Hubetl Felix. • Woron. - Woronow, J urij Nicolaevitch.
,. Spod! - Spach, Eduard.
Spoeth - Spae!h (pepinieră);
.><1 Frant Ludwig Spaeth .
',H.. Sprena• ..:.. Spreng•.l. Kur.t .
..u . Slapi - Slapi, Ollo.
·..8 Stev. - S!even, Chrislian von.
.11
••
511
Stokes - Stokes, Jona!han.
Sudw. - Sudworth, George Bishop.
Sukaa. - Sukacuv, V. N.
Syr.·Lars. - Syrach·La~n.
Sweet - Sweet, Robert.
Taub. - Taubert, Pau l Hermann Wilhelm
Tausch - Tausch, lgnaz Friederich.
Ten. - Tenore, Michele.
Thuili. - Thulllier, J ean Louis.
Thunb. - Thunbug, Cari Petor.
Torr. - Torrey, John.
Torr. et Gr. - Torrey, J .; Gray, A.
Toum. - Tournelorl, Joseph Pittou.
Tura. - Tutczanlnow, Nicolaus.
.
Vahl - Vahl, ·Mar!ln Hendriksen.
Veitch - Veitch (pepinieră).
Vent. - Ventcna!, E!lt nne Pierre.
Vilm. - Vllmorln, Maurice Leveque.
Voss - Voss, Andreas.
Wahl. - Wahlcnberg. Goran.
Wahlb. - WahlbcrR. Pehr Frederick.
Waldst. - Waldstefn, Franlz Adam, Grai
von.
Wall. - Wallich, Na!haniel.
Wallr. - Wallroth. Cari Friederich Wilhelm.
Walt. - Walter. Thoma.s.
WaJII!h, - Wangenheim, Friedrich Adam
JuTius von~
Wats. - Watson. Sereno.
West. - Weston, Richard.
Wettst. - Wettsleln, Richard von.
W. et 1(. -vezi Walds!. şi Kit.
Wlorxb. - ·Wierzblckl, P.
Wllld. - Willdenow, Karl Ludwig.
Willk. - Willkomm, Heinrich Mori!z.
Wilim. - Wlllmoll, Ellen.
Willmolt - Willmott, Allred James
Wils. - Wilson, Ernst Henry.
Wimm. - Wimmer, Chris!ian. Friedrich
Heinrich.
Wulf. - Wul!en, Frantz Xaver Freiherr
von.
Zab. sau Zbl. - Zabel, Hermann .
Zucc. - Zuccarinl , Joseph Gerhard.
 •

1j . ··-··--".

.•
•'
'
-,••'"
. •
••
P ojitti alp;ne
'
P6clari de rifi-oe de tip
boreal Rbcarpotie

... r.r.ETIEII Pldari de tip .....,.tLmtie cliD

elom...Uul ra,.ii.U
li.1ili1lliU
·-' Pi duri de stejar ti mixte de tip
............>p<U
t
; P6clari ele oteju ti mixte de tip
1· ~ aud evopeao

1
••
•
-.
a .
Poiitti de tilvootep.l ea
,... ti di-ittbarixeroGIHOlik.,
altem!Dd eu p6clari de oteju
snmi·

P " ti de ...... ea puoiDee ti

1
•
'
D- d.iverte
pootic
- ....."XUOfile ele t1p
•Pf ierburi '

Î •
D Pojîfti ele otepl .,. CF•Dlir><e
xm>f'U. de tip -tic
V~pa teritoriilaor ca iaGD·
Q el•Pi preleu>glte

- D ' •

Redador- ,....,..,_a.bO : la.L AURORA CRACEA

Ttl'lnortdador: DUMll'RU MAZILU 1
•
-- -· .., t
i
' •
l
Tipar•l f'X«<Itll sab c:om.aa,U 1U. • 1.1
• lnlttprinderu Poll~tufJcJ .. r3 ~tne 19Jr .
atr. Orlcore Alexandrtscu., 93-95, BueurqU - R.P.Jt 1
1 1
!r •.
- .
• i
• '
'.
.- '".
~
' r j
"'Alt~ , ..
•
. .. . ~ . -,
·,- ~· !
a
"· s; %!5 ;; a
. i'"\m
·A..·,~
 u. 11..

Pldvi dt n,l..... d. tip

• .,.,_. .uc..rp.t.ie

r.r.m;rn Pldllri ct. up o.U..U..U. .U.

lililil!lill dCNDmi.J f11'1il-.i

' PJdvt dt ttt.Ju t l mi..-te de tip

.
<f' Cf!Dtnl eGnpciD

Plda.rt de ttejn tl nd.w.te de t.QI;

~ tud t:UI'Optln

q.
s
~
Pajiftl de sllvOtt.cpl eo lflmi•
oet fÎ divcnoiubu:rl X8'01Dttl0filc!.
altnnl'ad at pidwi de lttjar
P~:lfU de ltt.pl CCL a:riiWinee ti.
~ divtne 'ubori :a:trof'i.. de tip
poatic
~·
J;Aifti
D s.
cle ttf1)1
La. de tJp poatk
al r•..U.ee

o uJll
V-cetaP,. ttthorinw ca - . ...
,...~,,

D •

'.
.....
..:

p
,..
u
.
\
1
.__,:.. .
......
& B.P.R. (tapi Ru,. ,-....w. R.P.Jt. -Acodemia Rrpoblldl Popoluo ..,.,~
(: .
 ..

' """"

1
t•
J

,1
'S'N"v''l
 •
..,.. .
• •

I.A.N.B.