Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DESCRIEREA LITERARĂ
DESCRIEREA, într-o operă literară, constă în prezentarea expresivă a trăsăturilor specifice ale unor
obiecte, fiinţe, lucruri, fenomene, etc.
În opera epică, DESCRIEREA acreditează, pregăteşte, perturbă, explică naraţiunea.
DESCRIEREA, într-un text, are rolurile:
-de a situa acţiunea şi personajele într-un cadru spaţio-temporal;
-de a prezenta atmosfera în care se desfăşoară întâmplarea;
-de a zugrăvi locurile;
-de a portretiza personajele.
FORME ALE DESCRIERII
a) Descrierea ştiinţifică—obiectivă;
b) Descrierea literară—subiectivă .
a) Descrierea în versuri;
b) Descrierea în proză.
A) Tabloul—obiectul contemplaţiei se află în natură;
B) Portretul—prezintă trăsăturile fizice şi/ sau morale ale unei personae;
C) Paralela—surprinde asemănări şi deosebiri între anumite aspecte ale realităţii;
D) Antiteza—evidenţiază aspecte care opun anumite persoane, personaje,evenimente.
TRĂSĂTURI ALE DESCRIERII LITERARE/ARTISTICE
Descrierea se înrudeşte cu arta picturii deoarece dă naştere, prin intermediul limbajului, unui
tablou.
Prezintă, cu ajutorul imaginilor artistice, trăsături ale unui peisaj, ale unui obiect.
Realizează un proces de vizualizare.
Înfăţişează spaţii, forme, culori, linii surprinse de pe o anumită traiectorie a privirii.
Foloseşte tehnica detaliului.
Urmăreşte să impresioneze, creând o imagine memorabilă a obiectului descris.
Descrierea transmite informaţii referitoare la stările sufleteşti ale celui care o realizează.
Utilizează preponderent substantive şi adjective, cu valoare stilistică –grup nominal.
Foloseşte resursele expresive ale limbii.
ROLURILE DESCRIERII ÎNTR-O NARAŢIUNE
În expoziţiune, prin descriere se fixează cadrul spaţio-temporal al acţiunii.
Atunci când se face referire la cadrul natural, descrierea are rolul de a contura spaţiul acţiunii.
Prin descriere se re-creează universul artistic—lumea lirică/ epică astfel creată are o valoare
afectivă nouă.
Pe parcursul naraţiunii, descrierea are rolul de a crea o pauză necesară în ritmul povestirii, în
desfăşurarea evenimentelor.
Prin descriere se realizează, în mod direct, portretul personajului operei.
Pasajele în care este descrisă natura pot sugera stările sufleteşti ale personajelor. Natura se află
într-o perfectă armonie cu trăirile personajelor. Descrierea are aici funcţie psihologică—
reflectă trăirile personajului.
Prin descriere se realizează simetria compoziţională a operei.Opera debutează şi se încheie cu
un pasaj descriptiv; în final se revine la decorul din expoziţiune.
Prin descriere este exprimată atitudinea celui care o realizează: atitudinea poate fi neutră, sau
afectivă, marcată de interjecţii, dativ etic, propoziţii exclamative.
Prin descrierea artistică se urmăreşte sensibilizarea cititorului.