Haruki Murakami

Jocul metaforic al lumilor alternative- Rodica Ferențiu

Haruki Murakami – teme și idei –

o O bună temă ar fi : Reconcilierea unei conștiințe a destrămării în
literatura japoneză (create de impactul istorieri, a celui de-al doilea Război
Mondial) - începând cu Mishima, apoi Kenzaburo Oe, Kojima Nabuo
(http://www.booksfromjapan.jp/publications/item/280-embracing-family)
Murakami , Yoshimoto Banana, Tanaka Yasuo ( Nantonaku Kuristaru)
Kazuo Ishiguro....
- Cum reacționează H. M în fața acestei conștiine a destrămării – aparent
lipsit de interes față de problemele politice, sociale culturale, romanele
sale dezvăluind adesea pesimism, apatie, sentimentalismul și nostalgia
lumii trecute pe care o regăsim și la predecesorii săi, Kawabata si
Mishima. Este o modalitate prin care autorul identifică decăderea,
confuzia, lipsa de conexiune și derizoriul care planează asupra societății
japoneze contemporane. Cum realizează primul pas către reconciliere,
identificând:
” Actul lecturii, în cazul romanelor lui Haruki Murakami, prin re-
interpretare, ridică problema raporturilor dintre cuvânt, text și discursuri,
a celor dintre discursuri și lumile posibile create de textul ficțional sau a
celui dintre limbaj și subiectivitățile autorului și interpretului/ lectorului,
punând în fața cititorului, prin toate acestea, problema identității
naționale: Ce înseamnă să fii japonez în această nouă societate, tot mai
acaparatoare și mai puternică, tot mai cinică și mai ipocrită?”1

Cartea de față propune o lectură a operelor scriitorului din ”perspectiva unui dialog
între poetica postmodernă occidentală și cea orientală”. – H. M suspendat între
orientul și occidentul postmodern. (dar dacă este suspendat între, ar mai putea fi un
dialog, sau s-ar afla în afara celor două )
1. Operele sale se întemeiază pe o bună cunoaștere a mitologiei derizoriului
- O societate obsedată de cofort,
consumeristă unde legătura cu trecutul și

1
Rodica Frențiu, Haruki Murakami. Jocul metaforic al lumilor alternative, Cluj Napoca, Edit. Argonaut, 2007, p. 50
 tradiția este tot mai slăbită provocând
sentimente de pesimism (resemnare) și
nostalgie (a trecutului).

2. Este bine să aflu care sunt trăsăturile literaturii postmoderniste pentru a nu

(suprapune) confunda specificul murakian cu specificul postmodernismului
lit.(universal). – de exemplu confuzia care se resimte în lit.
postmodernistă cu privire la sfârșitul mitului sau mitul sfârsitului
3. Primul capitol al lucrării de față, prezintă autorul (printr-o fișă bio-
bibliografică) și încadrează opera într-un anumit gen (shishousetsu 私小
説) al istoriei romanului japonez .
4. Watashi/ Boku – pendularea între identități
- explorarea unui gen de roman cu specific japonez
(shishousetsu 私小説)

- aici, ar intra romane precum Ascultă cum cântă vântul

(1979) Pinball 1973 (1980) În căutarea oii fantastice (1982) –
”Trilogia șobolanului”
- La capătul lumii și în țara aspră a minunilor
- Kafka pe malul mării
- 1Q84 - Readers are often cited as experiencing a religious
unease that is similar to postmodern sensibilities. This unease is accomplished through Murakami's
creation of characters whose religious prescriptions are presented as oppressive, as exemplified in
the character of Leader, who is the founder of the Sakigake cult.

https://en.wikipedia.org/wiki/1Q84#cite_note-28

- marca codată a pronumelui de pers I, boku

5. Capitolul întebări posibile- lumi posibile, - lectura romanelor lui
Murakami din prespectiva lumilor posibile.
 aici, autoarea prezintă romanul postmodern în notă antitetică- comparând
fizica ce poate fi exprimată atât prin teoria relativității cît si prin mecanica
cuantică cu romanul postmodern în care elementele reale sunt îmbinate/
contopite cu cele ficționale.
În cadrul acestui capitol poate fi explorat :
- filosofia ontologică , trăsăturile existențialiste și cum H. M deconstruiește
legile fundmantale ale existențialismului, explorând noi infinituri, - ”revelează
fața ascunsă a vieții”
- o altă ramură a filosofiei abordate de Murakami este filosofia neantului,
convingerea că existența nu presupune și semnificație (– Aici s-ar putea explora
puțin Kafka și absurdul,… limitările logicii de a explica existența) p. 36
- poetica cyberpunk - înțelegerea literaturii japoneze prezente sub fluxul rapid al
schimbărilor tehnico-informaționale (de aici, autoarea spune ca H. M dorește o
imagine exactă a manierii în care japonezii simt și trăiesc momentul prezent )
- tehnica de elaborare a textului în maniera rhizome – structura textuală
rhizomatică (”Mii de platouri” – Deluze&Guattari)
- descrierea unor lumi posibile cu ajutorul metaforelor – condiți de
demonstrare că metaforele sunt la Murakami un instrument de creare a unei opere
deschise – ”metafora – o formă deschisă” ( Opera deschisă de Umberto Eco, romanul
scriiturii de Roland Barthes) . Tot aici, la descrierea lumilor posibile un rol important îl
joaca modul în care H. M folosește limbajul + Cronica păsării- arc
- la Murakami, ca de altfel la majoritatea scriitorilor japonezi, metafora nu oferă o
atmosferă mitică ci mai degrabă mitizantă ( p. 31)
”H. M în căutarea frazei perfecte” este una din temele romanului „Ascultă cum
cântă vântul”, unde un student de biologie încearcă să scrie un roman. Haruki
Murakami surprinde această temă a frământării scriitorului în încercarea de a
mânui ”arta cuvântului pentru stârninrea emoțiilor în celălalt” ceea ce ar însemna
momentul de confluență între ficționalitate și limbă.
6. Muzica la Haruki Murakami este o modalitate de gândire și expresie. Și,
deși muzica este la fel de reală ca spațiul în care personajele trăiesc ea
poartă cititorul către noi dimensiuni. Murakami face deseori referire la
diferite piese muzicale, pe care le folosește pentru a amplifica
gândirea….punct de confluență între ficționalitate și realitate, gândire,
simțire
”creează aparent universuri potrivit regulilor de construcție a lumilor și listei
de proprietăți pe care realitatea glosată, enciclopedică le oferă”
(Este asemeni poetului Vergiliu care-l conduce pe Dante în Infern : ”Muzica
e mai durabilă în timp decât gândirea” – În căutarea oii fantastice. )
7. Ultimul capitol este o interpretare a operei lui Murakami în cheie
postmodernă.
 - Se ajunge la următoarele concluzii:
- În postmodernism rolul literaturii
nu mai este de a transmie mesaje
pline de semnificații, ci se ajunge
la o toleranșă dacă nu o acceptare
că lumea este un” obiect ce trebuie
descifrat”.
- De fapt, se poate explora modalitățile prin care Murakami probează tehnicile
ficțiunii postmoderne,
- Murakami este un scriitor care încearcă să depășeasca criza postmodernismului
printr-o reîntoarcere la simplitate, elementar și spontaneitate.
- mai în toate romanele sale personajele sale sunt atrase de aventură (aici,
spune- trebuie să liciteze dorul de aventură- dar nu înțeleg încă la ce se referă)
- sunt dominate de o puternică dorinșă de a părăsi spațiul de baștină, și locurile
devenite familiare
- curioase făță de orizonturile noi, necercetate
” Murakami afirmă triumful temporalului și provizoriului, legitimează ispita de a
tulbura, de a strecura îndoieli, de a chema conștiința libertății într-o existență
lipsită de orice sens. ”

1. Scurtă incursiune a istoriei romanului japonez

1.2 Generația de scriitori de după război și contextual literar
1.3 H. Murakami- câteva note bio-bibliografice
1.3.1 Cum a fost primit la început de critica literară și de public

4. Sub masca lui Boku/ Watashi

- citat din Suzuki Sadami, The concept of ”Literature” in Japan, unde
autorul face o observație cu privire la noul gen de romane japoneze shishosetsu si
despre confuzia instantelor narative- narator personaj, nararea realizata la persoana
I.
( ce trebuie citit - Mii de platouri – Felix Guattari, Gilles Deleuze.;Jaap lintvelt-
Încercare de tipologie narativă. Punctul de vedere. )
- Modernizare literaturii japoneze se formează din interiorul celui mai tare
nucleu de rezistență și anume din interiorul tradiției. – când s-a întâmplat? perioada
Meiji – revizuirea valorilor fundamentale tradiționale și neagarea a ceea ce a fost
numit moșternirea culturală tradițonală –
- influențat de realismul european în Japonia se începe a se crea și exprima
individualitatea după ce mai bine de treisprezece secole, fundamentul societății
nipone era bazat pe un spirit colectiv, unde reacția individuală era anulată și care
ducea la refuzul rostirii cuvântului eu2
- prin urmare scriitori moderni japonezi se vor orineta spre realismul literar
europen al lui Zola, Flaubert, Maupassant, deoarece numai prin intermediul
realismului puteau câștiga idealul romantic?/??
- bon, apar scierirle lui Tayama Katai cu un nou gen de proză –shishosetsu-
roman la pers I ( D. Kenee- p126) narațiune autobiografică în proză
- curentul ”shizenshugi” – naturalismul de inspirație europeană- care plecase
de la principiul definirii esteticului prin prisma mimesisului, a descrierii realității –
deviază( în Japonia) către proria individualitate- sinele devine obiectul descrierii
neornamentate, temele se restrang semnificativ – nu se mai introduce nimic legat
de efectele devastatoare ale contextului social.
- care ar fi diferența dintre romanul autobiografic occidental și shishosetsu?
Romanul autobiografic occidental urmărește reconfigurarea unui traseu al
existenței unui destin cu toate etapele existenței, pe care le presupune. Shishosetsu
este un roman cuprinde o lume ecocentrică, subiectivă care se oprește la o scurtă
perioada din viața autorului.
- Shishosetsu – este un roman autobiografi, diferit de tipul occidental, prin
faptul că nu reconfigurează un traseu presonal ce se interferează cu etapele
realității, este doar o prespectivă subiectivă, este un roman de perspectivă: ” What
provides the truly essential material is not reality but a way of seeing reality, or a
way of thinking about it” 3
- doua caracteristici principale ale acestui tip de roman:

2
Donald Kenee- Istoria literaturii japoneze p. 96
3
Literature of the lost home, Kobayashi Hideo
 1. Facticitate – relatia dintre opera si realitate pragmatica văzută din prisma
cititorului japonez. Factiticitatea este reprezentată de un pact între scritor și pubilc,
publicul având ncredere în verosimilitatea discursului naratorial,
2. Focalizarea este forma de organizare textuală a romanului shishosetsu
care este coorodonată de formula instanțelor narative: narator- erou-autor
„ Astfel, conform acestei noi tehnici narative, ”focalizarea” se impune prin
perspectiva așezată constant în interior și în rolul pe care îl joacă narativizarea” în
descrierea evenimentelor trăite- ce înseamnă narativizare ?
- În acest gen al romanului atât evenimentele cât și sistemul de valori instituit în
operă aparține eului narator. Imbinarea celor două caracteristicii, facticitatea și
focalizarea va crea un pact între scriitor și public, în interiorul căruia eul-narator îli
va spune povestea, lectorul putându-se identifica cu eroul.
Ceea ce vreau să spun si nu-mi gasesc cuvintele este faptul că acest tip de roman
va fi din ce in ce mai căutat deoarece crează o ocazie pentru lector să se identifice
cu povestea eroului-narator . Naratorul – erou găsește o formulă identitară și prin
particularitățile amintite mai sus( facticitate si focalizare) crează posibiliatatea
lectorului de a trăi în interiorul identității eroului. – este un gen care devine din ce
în ce mai căutat în anii 80 perioadă aflată în căutarea identității personale și
naționale.
” Shishosetsu este mai degrabă romanul unei crize identitare”
În Occident doar persoana a III-a singualar este o conveție de tip a romanului. – se
intră într-o scurtă analiză a diferențelor de folosire a peroansei I și III în narațiune.
Folosirea persoanei a III- pune ăn evidență mitul, asigurându-și lectorii de prezenșa
unei fabulașii credibile. Totuși persoana I este mai pareciată de mentalitate vestică
întrucât este mai pușin ambiguă (aparent) Romanul scriiturii, p 57
Din dorința de a înțelege mai bine
folosirea persoanelor în interiorul
romanului și motivul folosirii mărcilor
lexicale diferite va trebui să
citesc ”Romanul scriiturii” de Roland
Barthes și Gerrad Genette- Figuri;
Introducere în arhitext.
 - cum se realizează modernizarea literaturii japoneze? – (de citit Istoria
literaturii japoneze de la origini până în prezent) de Shuichi Kato
Subiectul postmodernist. Aplicație în opera lui Murakami (sumarizarea
eseului despre Subiect în (post)modernitate a lui Remus Bejan.
- Subiectul cu referire la atât ce ”centru al experienței trăite (subiectul ca
peroană umană) cât și la punctul de întânlire a celor mai abstracte domenii (subiect
gramatical, filosofic, politic)”
- scepticismul postmoderinilor față de ”marile narațiuni”- acele viziuni
fundamentale ale lumii ce guvernează societatea într-o etapă a dezvoltării ei .
– în funcție de care ideile și teoriile sunt legitimate ca fiind adevărate sau fals ( lli
se validează veridicitatea sau falsitatea)
- Modernismul credea că poate înlocui modelele tradiționale de înțelegere a
lumii cu noi principii filosofice, culturale, politice dar pentru postmodernism
orice încercare a fost deja consumată, deoarece valorile fundamentale ale
prezentului a fost discreditate,fără a mai oferi altele în schim. Neavând perspective
subiectul contemporna se va ”dizolva” .
- etimologia cuvântului subiect- subiacere- a se pune sub, a se supune. Prin
urmare subiectul nu presupune o entitate separată și independentă, izolată, ci
presupune existența ununi ceva în afara eului, în funcție sau în relație cu care
acesta acționează. – o idee, un principiu sau societatea altor subiecți.
Subiectivitatea- principiu abstract si general