Născut la 1792 în localitatea Pesaro, Italia, Gioacchino Rossini este unul
dintre romanticii care au contribuit la evoluția operei buffa, ale cărei origini se află în Italia , la mijlocul secolului XVIII. Provenit dintr-o familie de cântăreți, Rossini a fost inspirat de marii compozitori clasici ( Haydn, Mozart, Beethoven), ale căror lucrări le studiază în profunzime. Compozițiile sale sunt inspirate din muzica populară italiană, un gen de muzică cu caracter cantabil, vesel, în care verva și vioiciunea melodiilor au fost din plin scoase în evidență în lucrările sale. Acest demers de cercetare își propune evidențierea aspectelor tehnico- interpretative pentru tipologia vocii de mezzosoprana buffa, având ca suport patru lucrări de referință ale operei buffa și demonstrează importanța acestuia în cadrul perioadei bel canto-ului italian. Lucrarea va fi structurată în două capitole: I. Școala Italiană de Canto II. Aspecte stilistico-interpretative în creația bel canto-ului italian Primul capitol are rol introductiv în caracteristicile școlii de bel canto, cuprinzând trei părți: definirea termenului, evoluția acestuia de-a lungul istoriei, atât din punct de vedere tehnic, cât și expresiv și rolul operei buffa la începutul secolului al XIX-lea.
Lucrarea are ca obiectiv înțelegerea elementelor constitutive ale bel canto-
ului italian, apariției operei buffa și influența acesteia asupra evoluției vocii de bas,prin diversificarea ei și prin impunerea tipologiei de bas buffo. Deoarece opera buffa își are rădăcinile în commedia dell`arte,această formă de teatru este descrisă din perspectiva tipologiilor sale de caractere, dar mai ales a personajelor sursă pentru rolurile de mezzosoprana. Aici sunt detaliate și elemente de joc scenic, îmbrăcăminte și comportament ale acestora.
Studiul urmărește parcursul biografic și de creație al acestuia, detalii legate
de apariția și punerea în scenă a două dintre lucrările sale reprezentative, Il barbiere di Siviglia și La Cenerentola. Pasul următor este prezentarea libretului, a personajelor principale și încadrarea rolului de mezzosoprana, ca importanță, în desfășurarea acțiunii. Partea practică a lucrării o reprezintă analiza amănunțită din punct de vedere tehnic, muzical și interpretativ a personajelor Barbarina si Tisbe, altă fiică a lui Don Magnifico (mezzo-soprană) . Alaturi de Vincenzo Bellini si Gaetano Donizetti, Rossini a fost unul din compozitorii de frunte ai operei bel canto.
Bibliografie:
Bălan, George. Înnoirile Muzicii. Editura Muzicală, Bucureşti 1966
Bălan, George. Sensurile Muzicii. Compozitor, interpret, ascultător. O introducere în estetica
fenomenului muzical. Editura Tineretului, Bucureşti 1965 Brumaru, Ada. Romantismul în muzică. Editura Muzicală, Bucureşti 1962
Schonberg, Harold C. Vieţile marilor compozitori. Editura Lider, Bucureşti1997
Ştefănescu, Ioana. O istorie a muzicii universale. IV volume, Editura Fundaţiei Culturale
Romȃne, Bucureşti 1995-2002
Stoianov, Carmen şi Marinescu, Mihaela. Istoria muzicii universale, Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Editura Fundaţiei România de Mȃine, Bucureşti 2009
