OPERA BUFFA IN CREATIA LUI GIOACHINO ROSSINI

Născut la 1792 în localitatea Pesaro, Italia, Gioacchino Rossini este unul

dintre romanticii care au contribuit la evoluția operei buffa, ale cărei origini se află
în Italia , la mijlocul secolului XVIII.
Provenit dintr-o familie de cântăreți, Rossini a fost inspirat de marii
compozitori clasici ( Haydn, Mozart, Beethoven), ale căror lucrări le studiază în
profunzime.
Compozițiile sale sunt inspirate din muzica populară italiană, un gen de
muzică cu caracter cantabil, vesel, în care verva și vioiciunea melodiilor au fost din
plin scoase în evidență în lucrările sale.
Acest demers de cercetare își propune evidențierea aspectelor tehnico-
interpretative pentru tipologia vocii de mezzosoprana buffa, având ca suport patru
lucrări de referință ale operei buffa și demonstrează importanța acestuia în cadrul
perioadei bel canto-ului italian.
Lucrarea va fi structurată în două capitole:
I. Școala Italiană de Canto
II. Aspecte stilistico-interpretative în creația bel canto-ului italian
Primul capitol are rol introductiv în caracteristicile școlii de bel canto,
cuprinzând trei părți: definirea termenului, evoluția acestuia de-a lungul istoriei,
atât din punct de vedere tehnic, cât și expresiv și rolul operei buffa la începutul
secolului al XIX-lea.

Lucrarea are ca obiectiv înțelegerea elementelor constitutive ale bel canto-

ului italian, apariției operei buffa și influența acesteia asupra evoluției vocii de
bas,prin diversificarea ei și prin impunerea tipologiei de bas buffo. Deoarece opera
buffa își are rădăcinile în commedia dell`arte,această formă de teatru este descrisă
din perspectiva tipologiilor sale de caractere, dar mai ales a personajelor sursă
pentru rolurile de mezzosoprana.
Aici sunt detaliate și elemente de joc scenic, îmbrăcăminte și comportament
ale acestora.

Studiul urmărește parcursul biografic și de creație al acestuia, detalii legate

de apariția și punerea în scenă a două dintre lucrările sale reprezentative, Il barbiere
di Siviglia și La Cenerentola. Pasul următor este prezentarea libretului, a
personajelor principale și încadrarea rolului de mezzosoprana, ca importanță, în
desfășurarea acțiunii. Partea practică a lucrării o reprezintă analiza amănunțită din
punct de vedere tehnic, muzical și interpretativ a personajelor Barbarina si Tisbe,
altă fiică a lui Don Magnifico (mezzo-soprană) . Alaturi de Vincenzo Bellini si
Gaetano Donizetti, Rossini a fost unul din compozitorii de frunte ai operei bel
canto.

Bibliografie:

Bălan, George. Înnoirile Muzicii. Editura Muzicală, Bucureşti 1966

Bălan, George. Sensurile Muzicii. Compozitor, interpret, ascultător. O introducere în estetica

fenomenului muzical. Editura Tineretului, Bucureşti 1965
Brumaru, Ada. Romantismul în muzică. Editura Muzicală, Bucureşti 1962

Schonberg, Harold C. Vieţile marilor compozitori. Editura Lider, Bucureşti1997

Ştefănescu, Ioana. O istorie a muzicii universale. IV volume, Editura Fundaţiei Culturale

Romȃne, Bucureşti 1995-2002

Stoianov, Carmen şi Marinescu, Mihaela. Istoria muzicii universale, Ediţia a II-a revizuită şi
adăugită, Editura Fundaţiei România de Mȃine, Bucureşti 2009