Pisicile

ISTORIA PISICILOR
Nimeni nu cunoaşte cu exactitate cănd sau cum au apărut pisicile pe Terra. Cei mai mulţi
cercetători sunt de acord, totuşi, că cel mai vechi predecesor al pisicilor a fost, probabil, un
animal asemănător cu nevăstuica, numit Miacis, care a trăit acum aproape 40 - 50 milioane
de ani. Miacis este considerat a fi strămoşul comun al mai multor carnivore terestre, printre
care şi căinele şi pisica. Dar, aparent, pisica a apărut cu mai multe milioane de ani înaintea
primului câine.

Prima asociere a pisicilor cu oamenii a început, se pare, spre sfârşitul Epocii de Piatră.
Totuşi, a durat mai multe secole până când pisica a devenit animal domestic. În urmă cu
circa 5000 de ani, pisicile au fost acceptate ca şi animale de casă în Egipt. Multe dintre rasele
pe care le cunoaştem astazi au evoluat din aceste pisici antice. Egiptenii obişnuiau să
folosească pisica la pescuit şi la vânatul păsărilor, dar şi pentru a distruge şobolanii şi şoarecii
care infestau depozitele de cereale de-a lungul Nilului. Pisica a fost considerată a fi atât de
valoroasă, încât egiptenii au protejat-o prin lege.

Zeiţa pisică numită Bastet, a devenit una dintre cele mai sacre dintre toate zeităţile
venerate. Bastet era reprezentată cu un cap de pisică. Curând, toate pisicile au devenit sacre
pentru egipteni, fiind foarte respectate şi îngrijite.

Pisica domestică este un mamifer din ordinul carnivorelor, familia felinelor Felidae. În
prezent este cel mai cunoscut animal domestic în toată lumea. Pisica este foarte apropiată
de pisica sălbatica europeană (Felis silvestris silvestris), ca şi de pisica sălbatica africană (Felis
silvestris libyca), împreună formând o unică specie: Felis silvestris.

RASE DE PISICI
Pisicile sunt foarte numeroase şi prezintă o bogată varietate de culori. Ele pot fi
împărţite în două grupuri mari în funcţie de blana pe care o au. Pisicile pot avea părul lung
sau scurt. În cadrul acestor două grupe există mai multe rase de pisici, dintre care unele sunt
prezentate mai jos. Există de asemenea pisici care sunt corcite.
 PISICI CU PĂR SCURT

MANX

Pisicile manx nu au coadă deloc. Aceste pisici atât de neobişnuite au fost obţinute pentru
prima oară pe o insulă de lângă coastele Angliei.

BURMEZELE

Pisicile burmeze au feţe simpatice şi fac o groază de trăsnăi. Se ştie că sunt în stare să
deschidă uşa frigiderului sau să intre în dulap atunci când nu te aştepţi.

SIAMEZELE

Siamezele nu primesc cu prietenie alte pisici pe domeniul lor. Le place să fie în atenţia
stăpânilor şi sunt animale loiale. Sunt inteligente, gălăgioase şi guralive.

PISICILE SFINX

Neavând păr aproape deloc, pisicile sfinx sunt preferate de cei ce iubesc animalele, dar
sunt alergici la păr.

PISICI CU PĂR LUNG

PERSANELE

Persanele sunt considerate cele mai agreabile pisici de casă. Nu numai că sunt foarte
frumoase, cu părul lor lung şi mătăsos, dar sunt şi nişte camarazi blânzi şi afectuoşi.

BIRMANEZELE

Se spune că pisicile birmaneze au fost odată sacre. Au ochii mari şi albaştri, iar lăbuţele le
sunt întotdeauna albe.

SCOŢIANA CU URECHI PLIATE

Aceste pisici sunt cunoscute pentru urechile lor îndoite, dar şi pentru feţele lor
permanent triste. Se înţeleg bine atât cu oamenii, cât şi cu alte animale de casă.

2
 MAINE-COON

Cea mai veche rasă de pisici americane este Maine-Coon. Aceste pisici de talie mare au
blana bogată care năpârleşte vara. Cozile au cercuri de blană mai întunecată, aducând cu
coada ratonului.

PISICI CORCITE
Pisicile corcite provin din amestecarea a două sau mai multe rase. Majoritatea pisicilor de
casă sunt corcituri, cu trăsături dintr-o mare varietate de rase. Unii spun că acest gen de
pisici sunt mai puternice şi mai rezistente la boli decât rasele originare. În concluzie, prin
pisicile corcite s-a obţinut un amestec de calitate.

SIMŢURILE PISICILOR

Cele mai dezvoltate simţuri ale pisicii sunt auzul, mirosul şi simţul tactil. O pisică poate
percepe ultrasunete de până la 60.000 HZ, auzind astfel un şoarece de la o distanţă de 10
metri şi îşi poate da seama de viteza cu care acesta se deplasează. De asemenea, cu ajutorul
mustăţilor, poate localiza obiectele din jur şi îşi poate da seama de forma şi dimensiunile
acestora.

VĂZUL

Puii de pisică se nasc cu ochii lipiţi. Ei încep să vadă abia după 5-15 zile, în funcţie de caz.
Spre deosebire de om, la care câmpul vizual este de doar 180 grade, pisicile posedă un câmp
vizual de până la 270 de grade.

În timpul zilei, vederea le este limitată pisicile văzând clar obiectele doar de la o distanţă
de 80 cm . Ele disting destul de greu obiectele statice şi nuanţele de culori. Studiile făcute,
au arătat că pisicile pot distinge următoarele perechi de culori: albastru şi roşu ; roşu şi gri;
albastru şi galben; roşu şi galben; albastru şi verde; gri şi galben; albastru şi gri; gri şi verde;
roşu şi verde.

Cu toate acestea, pisicile au o vedere nocturnă mult mai dezvoltată. Pisicile pot capta
toate surse de lumină, oricât de slabă ar fi ea. Pot distinge lumina până la de şase ori mai

3
slab decât o poate distinge omul. Acest lucru se datorează numărului mare de bastonaşe
(200 de milioane). De asemenea, celule din spatele retinei numite si tepetum lucidum,
reflectă înapoi lumina captată de ochii pisicii, astfel mărindu-I în intensitate. Din această
cauză ochii pisicii strălucesc ca nişte felinare în întuneric.

AUZUL

Ca şi în cazul văzului, auzul se dezvoltă după naştere, la aproximativ 7-14 zile. Cu toate
acestea pisicile au unul dintre cele mai fine auzuri din lumea animală şi totodată unul mult
mai bine dezvoltat decât cel al omului.
Acest lucru se datorează unei game mai variată de sunete pe care le poate percepe
animalul (10 octave), faţă de om care poate perepe sunete cu două octave mai joase. De
asemenea, ele pot percepe ultrasunete de până la 60.000 HZ şi sunete pe o frecvenţă de 65
kHz.

Spre deosebire de alte animale, pisicile au urechi foarte flexibile, pe care le pot mişca în
direcţii opuse, pentru a repera sunetele mai bine. Pisica îşi poate mişca o singură ureche pe
un unghi de 180 de grade , datorită celor 27 de muşchi care o controleaza.
Ele pot localiza un şoarece la o distanţă de 10 metri şi îşi pot da seama de viteza cu care
acesta se deplaseaza sau pot auzi un sul de hârtie care se rostogoleşte pe podea într-o
cameră alăturată.

Acest auz sensibil se diminuează simţitor pe măsură ce pisica îmbătrâneşte, ele putând să
şi surzească.

MIROSUL

Spre deosebire de câini, pisicile au un miros mai puţin dezvoltat, însă mult mai fin decât
cel al omului.

Pisica se foloseşte de miros în special pentru a comunica cu celelalte pisici. Masculii pot
detecta o femelă în călduri de la o distanţă de câţiva metri.

Pisicile îşi marchează teritoriile în mod constant, prin urină în cazul masculilor sau prin
frecarea capului de diverse obiecte în cazul femelelor. Astfel, o altă pisică, îşi poate da
seama când a intrat pe un teritoriu străin, sau ce pisică locuieşte acolo.

În căutarea hranei pisica îşi foloseşte mirosul foarte puţin, ghidându-se mai mult după
auz. Însa acesta îi este foarte util pentru a determina dacă hrana este proaspătă sau a

4
început să se altereze.

Odată cu pierderea mirosului, multe pisici refuză să mai mănânce deoarece nu-şi mai pot
da seama de calitatea hranei.

GUSTUL

În alegerea hranei, pisicile se ghidează în special după miros. Ele nu gustă hrana pentru a
vedea dacă le place sau nu.
Un lucru care le face pe pisici să aibă dificultăţi în alegerea alimentelor este faptul că ele
percep gusturile de acru, amar şi sărat într-o foarte mică măsură.

Pisicilor şi celorlalte feline le lipseşte una dintre genele responsabile cu detectarea

gustului dulce, din acest motiv ele nu se dau în vânt după dulciuri sau fructe.

SIMTUL TACTIL

La pisici acest simţ este foarte dezvoltat. Ele posedă câteva glande care sunt foarte
sensibile la vibraţii cunoscute de noi sub denumirea de „mustăţi”.

Ele posedă nici mai mult nici mai puţin de 12 perechi de mustăţi situate în rânduri
orizontale pe bot, obraji, bărbie, deasupra ochilor şi pe membrele anterioare, deasupra
labei. Cu ajutorul acestora, pisica poate percepe obiectele din jur, forma şi mărimea lor şi se
poate orienta foarte bine în întuneric şi poate percepe variaţiile atmosferice.

Din cauză că mustăţile din jurul botului sunt cele mai sensibile, felinele le ţin „lipite” de
bot în timp ce mănâncă sau se bat cu o altă pisică. Tot în această poziţie le va ţine şi în
momentele în care este nervoasă. În schimb, când sunt fericite şi relaxate, pisicle îşi ţin
mustăţile împinse înspre înainte.

CURIOZITĂŢI, SUPERSTIŢII ŞI CITATE DESPRE PISICI

CURIOZITĂŢI

 În antichitate, egiptenii îl condamnau la moarte pe cel ce omorâse o pisică.

 Pisicile nu suportă mirosul de lămâie.
 Pisicile cu ochi albaştri au şanse mai mari de a surzi.

5
  Pisicile se spală din instinct imediat după ce mănâncă. Pe vremuri, strămoşii lor
sălbatici făceau acest lucru pentru a îndepărta de pe blană mirosul de sânge, care
ar fi putut să atragă prădătorii.
 În Londra trăiesc mai multe pisici decât întreaga populaţie a Norvegiei.
 Pisicile nu văd bine de la distanţă mică.
 Amprenta trufei unei pisici este unică, asemeni amprentelor digitale ale
oamenilor.
 Pisicile respiră de 20-40 ori pe minut.
 Pisicile nu simt gustul dulce.

SUPERSTIŢII

Încă din Evul Mediu există credinţa ca pisica neagră să fie asociată cu diavolul. Deoarece
pisicile sunt animale nocturne, care hoinăresc mai mult noaptea, se credea că ele sunt
servitori cu puteri supranaturale ai vrăjitoarelor. Datorită mişcărilor sale unduioase şi a
ochilor care stralucesc în noapte, ele au devenit o întruchipare a întunericului, a misterelor şi
a forţelor necurate, posedând puteri înspăimântătoare. Dacă o pisică neagră intra în camera
unei persoane bolnave, iar mai târziu, acea persoană murea, se dădea vina pe puterile
supranaturale ale pisicii respective. Dacă o pisică neagră tăia calea unei persoane, fară să-i
facă nici un rău, atunci se credea că persoana respectivă se afla sub protecţia Diavolului.
Adesea, pisicile îşi găseau adăpost în preajma femeilor în vîrstă, care trăiau singure.

Pisica devenea astfel o companie plăcută şi relaxantă pentru aceasta, iar femeia în vârstă
blestema pe oricine îndrăznea să se poarte urât cu ele.

Cele mai întâlnite superstiţii legate de pisici sunt:

 Dacă o pisică neagră merge pe aceeaşi direcţie cu tine, este semn de noroc.
 Dacă îţi intersectează direcţia de mers, vei avea ghinion.
 Ţine pisica departe de noul născut, pentru că îi ,,fură respiraţia’’ copilului.
 O pisică la bordul unei nave aduce noroc.
 Pisica are 9 vieţi.
 Ochii pisicii sclipesc noaptea deoarece ziua acumulează lumină.
 Pisica stă cu mustăţile căzute înainte să înceapă ploaia.
 Se pune unt pe labele unei pisici ca să nu se rătăcească.

6
 Dacă o pisică strănută la nuntă, e semn de căsătorie fericită.
 Un om care îşi chinuie pisica va muri într-o furtună.
 Dacă păşeşti peste o pisică aduce ghinion.
 Dacă o pisică închisă la culoare îţi trece prin faţă, îţi va aduce aur.
 Dacă o pisică deschisă la culoare îţi trece prin faţă, îţi va aduce argint.
 Pisica neagră aduce ghinion.
 Noaptea, vrăjitoarele pot lua forma pisicilor lor.
 Dacă o pisică se ataşează de tine, îţi va rămâne aproape şi după moarte.
 Dacă la o înmormântare apare o pisică neagră, e semn că un alt membru al familiei va
muri în curând.
 Dacă o pisică neagră intră în camera unde se află un mort, ea trebuie omorâtă,
deoarece persoana care o va atinge va orbi (superstiţie din Scoţia).
 Dacă o pisică se aşează pe mormântul cuiva, sufletul mortului a ajuns în iad.
 Dacă găseşti fire de păr alb pe o pisică neagră, vei avea noroc.
 Dacă îneci o pisică, vei muri tot înecat.

CITATE

 "Dumnezeu a creat pisica pentru ca omul să poată avea plăcerea de a îngriji tigrul".
Fernand Mery
 "Pentru a face baie unei pisici este nevoie de forţă brută, perseverenţă, putere de
convingere... şi o pisică. Ultimul ingredient este, de obicei, cel mai greu de obţinut".
Stephen Baker
 "Pisicile par să meargă pe principiul că nu strică niciodată să ceri ceea ce vrei". Joseph
Wood Krutch
 "Dacă un câine îţi sare în poală, este pentru că te îndrăgeşte, dar dacă o pisică face
acelaşi lucru, este pentru că în poala ta este mai cald". Alfred North Whitehead
 "În antichitate, pisicile erau venerate ca şi zeii şi nu au uitat niciodată acest lucru".
Autor necunoscut
 "Pisicile sunt mai inteligente decât câinii. Nu poţi să convingi opt pisici să tragă o
sanie pe zăpadă". Jeff Valdez
 "Oamenii care urăsc pisicile se vor reîncarna în şoareci în viaţa următoare " Faith
Resnick
 "Nu poţi prosti cu vorba o pisică aşa cum poţi prosti un câine. "
7
 Un gând de-al câinelui: "Omul mă hrăneşte, se joacă cu mine şi mă îngrijeşte, trebuie
să fie un zeu. "

Un gând de-al pisicii: "Omul mă hrăneşte, se joacă cu mine, mă îngrijeşte, trebuie să

fiu o zeiţă.”