Deşi armata americană foloseşte câini la diverse operaţiuni militare de peste 100 de ani, ei fac

parte oficial din corpul armatei doar din 1942. Numai în operaţiunile din Irak şi Afganistan au

fost folosiţi circa 2.700 de patrupezi, dar rolul câinilor în războaie este consemnat de mult mai

demult, ei fiind folosiţi încă din antichitate de egipteni, greci, persani, romani ori sarmaţi.

Celebru în istorie este „Canis Molossus”, al lui Epirus, cel mai puternic câine cunoscut de
romani, antrenat special pentru luptă. El făcea parte din rasa originară din Albania,

Molossian, un strămoş al Mastiff-ului contemporan. Fiorosul Atilla era ajutat în

campaniile militare de câini aparţinând acestei rase.

Utilizarea câinilor ca „armă” în istoria modernă se datorează lui Benjamin Franklin,

care a avut ideea folosirii lor împotriva indienilor (nativi americani, n.r.). Drept urmare,
Departamentul Apărării din acea vreme a achiziţionat 33 de câini din Cuba pentru a-i

folosi împotriva indienilor Seminole.

În timpul războiului american de secesiune, câinii din rasa American Pitbull Terrier

erau folosiţi pentru apărare, dar şi pe post de mesageri. Unul dintre aceştia era

căţeluşa Sallie, prezentă permanent în linia întâi pentru a înfricoşa inamicul. La bătălia

de la Gettysburg, Sallie s-a pierdut de companie, dar a reuşit să îi regăsească poziţiile,

alăturându-se din nou camarazilor de arme şi lingând rănile răniţilor. În data de 6

februarie 1865, Sallie a căzut pe câmpul de luptă, lovită de un glonţ în cap.

Mai târziu, aceeaşi rasă canină era folosită în Primul Război Mondial inclusiv în scop

propagandistic şi pentru realizarea afişelor de recrutare. Stubby, care a servit în

compania 102 Infanterie în tranşeele din Franţa timp de 18 luni , participând la patru

ofensive şi 17 bătălii, a fost singurul câine promovat la gradul de sergent şi cel mai

decorat căţel din Primul Război Mondial. După ce şi-a salvat camarazii de la atacurile

cu gaze, avertizându-i din timp, sergentul Stubby a supravieţuit războiului şi a murit în

braţele stăpânului său, caporalul Conroy, în 1926. Rămăşiţele sale sunt expuse în Muzeul

Smithsonian.

În al Doilea Război Mondial, peste 10.000 de câini au participat ca santinele, cercetaşi,

mesageri sau ca detectori de explozibili. Unul dintre patrupezii celebri, veteran al

războiului, a fost micuţa Yorkshire Terrier, Smoky, care a servit în Pacificul de Sud
alături de Escadrila a 5-a de Recunoaştere a US Air Force. A participat la 12 misiuni de

luptă şi avea propria paraşută. A decedat la vârsta de 14 ani, în 1957.

Datorită loculuide desfăşurare (jungla) , în care urechile ascuţite şi vederea ageră a

câinilor puteau salva vieţi, Războiul din Vietnam a însemnat o înmulţire a căţeilor

utilizaţi în luptă. Unul dintre aceştia, Nemo, a atacat un grup de gherile ale Vietcong,

care se pregăteau de un asalt. Atacul lui Nemo a dat timpul necesar chemării de

întăriri, dar i-a adus multiple răni şi şi-a pierdut un ochi în bătălie. Ca atare, a devenit

primul câine pensionar militar în data de 23 iunie 1967.

Atacurile din septembrie 2001 au determinat forţele armate americane să antreneze

mai mulţi câini specializaţi în detecţia de explozibili, în special din rasele Malinois

Belgian şi Ciobănesc German. Numit de presa de peste ocean „cel mai curajos câine”,

Cairo, un Malinois Belgian, a fost alături de comando-ul american care l-a ucis pe

Osama bin Laden în Pakistan.

Aceste două rase canine, alături de Labrador Retriever, sunt cele mai utilizate în

întreaga lume, inclusiv în România, pentru misiuni de salvare sau de detectare a

drogurilor ori a explozibililor. De altfel, în tara noastră este faimos Ciobanesc-ul

German Ringo, căruia reputatul criminalist Traian Tandin i-a dedicat cartea \”Adio,

Ringo!\”, povestea duioasă a vieții unui câine polițist, care a devenit celebru în Poliția

Română și care i-a slujit cu credință pe oamenii legii până la sacrificiul suprem.