Specializarea: Teologie Pastorală Anul II, semestrul I
Istoria Bisericii între Răsărit şi Apus (sec. XI-XV)
Nr. crt. TEMA BIBLIOGRAFIE
- Florentina CĂZAN, Cruciadele, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1990, pp. 15-53; - Cécile MORRISSON, Cruciadele, traducere de Răzvan Junescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1998, pp. 96-151; 1. Cruciadele - Alexandru-Florin PLATON & în Evul Mediu Laurenţiu RĂDVAN (editori), De la cetatea lui Dumnezeu la Edictul de la Nantes, col. Historia, Editura Polirom, Iaşi, 2005, pp. 227-229 (Apelul papei Eugeniu al III-lea la cruciadă); p. 230 (Document emis de regele Richard I Inimă de Leu privitor la cruciaţii care urmau să plece pe mare – 1189; pp. 234- 237 (Apelul papei Inocenţiu al III-lea la cruciadă). - Teodor M. POPESCU, „La o sută de ani de la schismă. I. O iniţiativă papală de unire a Bisericilor. II. Epistola lui Adrian IV către Vasile Ahridanul şi răspunsul acestuia (1155)”, în Studii Teologice, VII 2. Raporturile ecleziastice între (1938-1939), pp. 46-89; Răsărit şi Apus (sec. XII) - Teodor M. POPESCU, „La o sută de ani după schismă. III. Consideraţiuni asupra scrisorilor schimbate între papa Adrian IV şi Vasile Ahridanul”, în Studii Teologice, VIII (1940), vol. I, pp. 77-104. - Ioan ZUGRAV, Încercările de unire dela Conciliul din Lyon (1274) până la cel din Florenţa (1439), Societatea Tipografică Bucovineană, Cernăuţi, 1922, pp. 27-40; - Arhiep. CHRYSOSTOMOS, Relaţiile dintre ortodocşi şi romano-catolici de la cruciada a IV-a la controversa isihastă, 3. Conciliul de la Lyon (1274) traducere de Raluca Popescu şi Mihaela Precup, Editura Vremea, Bucureşti, 2001, şi reacţia ortodoxă pp. 140-166; - J.M. HUSSEY, The Orthodox Church in the Byzantine Empire, Clarendon Press, Oxford, 1986, pp. 220-242; - Henricus DENZINGER & Iohannes Bapt. UMBERG S.J., Enchiridion Symbolorum: definitionum et declarationum, Herder & Co., Friburgi Brisgoviae, 1937, pp. 214-217. - Teodor M. POPESCU, „Cinci sute de ani de la căderea Constantinopolului sub turci (1453-1953)”, în Ortodoxia, V (1953), nr. 3, pp. 381-437; - André CLOT, Mahomed al II-lea, cuceritorul Bizanţului, traducere de Şerban Grancea, Editura Artemis, Bucureşti, [s.a.], pp. 11-70 (Cele două înălţări în scaun ale 4. Căderea Constantinopolului (1453) unui tânăr sultan; Cucerirea Constantinopolului) ; pp. 91-94 (Putea fi convertit sultanul?); - DUCAS, Istoria turco-bizantină (1341 – 1462), col. Scriptores Byzantini, vol. I, ediţie critică de Vasile Grecu, Editura Academiei, Bucureşti, 1958 pp. 294-376. - Keith RANDELL, Luther şi Reforma în Germania (1517-1555), traducere de Horia Niculescu, Editura All, Bucureşti, 1994, pp. 9-42; - Daniel BENGA, „Cele 95 de teze ale lui Martin Luther (1517) – prezentare şi scurt 5. Începutul Reformei în Germania: comentariu”, în Ortodoxia, an LIV (2003), tezele lui Martin Luther nr. 1-2, pp. 97-105; - Martin LUTHER, Scrieri, vol. I, traducere, biografie şi note de Petru Forna, introduceri şi tabel cronologic de Daniel Zikeli, Editura Logos, Cluj- Napoca, 2003, pp. 87-133 (Cele 95 de teze).
Nota bene:
Indicaţiile bibliografice marcate în bold în prezenta tematică sunt