Apiterapia PDF

http://www.terapii-naturiste.
com
Cuprins
Apiterapia sau terapia cu produse apicole

Produse apicole:
 Mierea
 Propolisul
 Polenul
 Pastura
 Laptisorul de matca
 Veninul de albine
Retete naturiste cu miere

Apiterapia in tratarea afectiunilor ficatului
Produsul naturist - Bee-Power-Royal-Jelly

Resurse utile
Page 1 / 81
Copyright 2011, Dan Paunescu

http://www.terapii-naturiste.com
Despre albinarit, cu regina stupilor:
Mama Paraschiva
"Daca oamenii ar sti cate virtuti are mierea, nu s-ar mai desparti de
ea pe viata"
Pentru bucuresteni, Piata Unirii arata intotdeauna la fel: un amestec pestrit de produse, de la
fructe, legume si zarzavaturi, pana la haine turcesti si unelte industriale. Tarabe pline, preturi
negociabile si multa, multa lume. In acest decor, in fiecare joi si vineri, la ora 9, cu precizie de
orologiu, in piata apare mama Paraschiva - o batranica simpatica, trecuta de 80 de ani, ce-aduce
cu sine bogatii de produse luate direct de la stupi. Te si uimesti cu cata migala isi asaza pe
taraba borcanele cu miere si capaceala, sticlutele cu tinctura de propolis, polenul, fagurii si
celelalte minunatii obtinute din truda albinelor. Pe taraba de piatra, alaturi de marfa, gasesti
sfaturi medicale din carti mai vechi, despre utilizarea produselor apicole in diferite maladii. Daca
te vede cu adevarat interesat, mama Paraschiva are rabdare sa-ti explice pe indelete propriile
retete, cu care pe multa lume a scapat de necaz.
In vinerea in care am cautat-o la Piata Unirii, afara erau -8 grade C. Majoritatea tarabelor erau
goale, dar mama Paraschiva nu se sinchisea de gerul ce incremenise piata. Turna atenta tinctura
de propolis in sticlute mici, farmaceutice. Infofolita ca un eschimos, m-a intampinat cu un zambet
larg, intreband cu ce-mi poate fi de folos. Am cumparat un baton de propolis si un borcan cu
"capaceala" de albine, am primit drept cadou un fagure cu miere ambalat ca nugaua si, in timp
ce-i savuram dulceata, mama Paraschiva mi-a tinut o adevarata lectie despre stuparit si puterea
vindecatoare a produselor apicole.
"Voi, domnisorii astia, habar n-aveti de cate rele te scapa mierea de albine si toate roadele
stupinei. Va indopati cu cafele si Coca-Cola, mancati numai burgheri dintr-aia ingramaditi in chifle
congelate, si cica sunteti moderni. Si va mirati apoi c-aveti ulcer si toate alea. In loc sa luati
dimineata cate o lingura de miere curata, care va da energie pentru toata ziua, nici nu faceti bine
ochi si va repeziti la cutia cu nes. Nu stiti sa traiti, ce mai! Eu, de patruzeci de ani ma ocup de
albinarit si - slava Domnului - am 80 de ani si ma mai tin pe picioare. Si sa stii mata ca si mie, si
familiei mele, stupii astia ne-au adus sanatatea."
- Dar pasiunea asta pentru albine, de unde vi se trage?
- De tanara m-a interesat tot ce era legat de apicultura. Atunci era o noutate. Aparusera primele
carti despre puterea tamaduitoare a stupului. Asa am aflat multe despre lumea albinelor, maiastra
in felul ei. De stuparit m-am apucat in "89, cand baiatul meu, inginer constructor de rachete, a
plecat in America. El avea cativa stupi, ca-i placea tare mult albinaritul. Il mai ajutam si eu uneori,
dar nu prea mult, ca nu aveam timp. Cand a plecat, m-a rugat insistent sa am grija de stupi. N-am
avut inima sa las bietele albine sa moara, si nici sa vand stupii n-am putut. De atunci, doar cu
asta ma ocup. Noroc ca ma mai ajuta o fiica, altfel n-as face fata, la varsta mea. Am 50 de stupi.
Se face miere, se fac de toate, ca albinele nu stiu sa leneveasca. Dar vanzarea nu mai merge.
Oamenii nu stiu despre ce este vorba. Daca ar sti cate virtuti are mierea, nu s-ar mai desparti de
ea pe viata. Numai sa fie miere buna, curata. Eu fac analiza si la albine, ca si ele, saracele, se
Page 2 / 81

mai imbolnavesc. Iar daca albina e bolnava, si mierea e toxica.
- Cu ce minunatii ati venit azi la vanzare?
- Cu de toate, maica. Tot ce-ti poate da stupul: miere din toate florile, polen, pastura, propolis,
apilarnil, laptisor de matca...
- Imi puteti spune la ce se foloseste fiecare?
- Pai, de exemplu, sa luam pastura. Pastura este polenul adus de albine la stup, convertit de
tinerele doici cu laptisor de matca, pe care-l au doar trei zile in gusa (un fel de colastra a
copilului). Astfel amestecat, il baga in celule, pentru a hrani noua generatie de albine. Pastura-i
painea puietului. In tratament, pastura se foloseste in leucemie si-n cancer, la bolile grele. Se ia o
lingurita dimineata, pe nemancate. O doctorita pe care o cunosteam de demult, d-na Buzatu,
facuse leucemie. Era internata in spital, incepuse sa faca tratament cu raze. Sotul ei, inginer de
blocuri, a venit la mine si i-am dat o rama cu pastura, de vreo trei kilograme. Am distrus, practic,
stupul, ca fara pastura, albinele nu rezista peste iarna. Dar am fost fericita ca am salvat o viata.
Dupa ce a facut tratamentul cu pastura, a scapat. Cand si-a facut analizele, erau perfecte, nici ei
nu i-a venit sa creada.
Polenul e bun pentru elevi si studenti, ca intareste memoria, iar ei invata mai usor. Se mesteca
bine si, cand se inmoaie, se face ca o mamaliguta in gura. N-ai gustat niciodata polen? Vai de
mine, ia de aici si gusta putin. Are toate vitaminele in el: A, B, C... E adunat din mijlocul florii;
albinele il aduc pe picioare si, cand vin la stup, un picior il baga la puiet, pentru pastura, si un
picior mi-l dau mie, pe colector. Daca este mult polen in stup, albina nu aduce altul. Dar daca
vede ca nu este destul si copilul are nevoie, se duce si cara. Polenul e tare bun...
Propolisul ajuta la circulatia sangelui, dar e bun si la bolile respiratorii si cele de plamani. Eu
am facut astm si am fost pensionata la 47 de ani. Am scuipat sange de pe bronhii timp de doi ani.
Nu puteam sa merg nici macar 100 de metri, ca ma sufocam. Am luat tinctura de propolis si,
dupa vreo doua luni, nu mai aveam nimic. Al doilea baiat al meu e in Germania, inginer de
termoficare. Cand era student, s-a imbolnavit de tuberculoza. In spital mai mult s-a chinuit, ca
medicamentele alea nu-l ajutau cu nimic. La externare, i-au dat acasa o traista de medicamente.
Nici nu mai putea sa le inghita. Mi-a spus: "Mama, nu mai pot sa le iau. Ma doare ficatul si-mi
vine rau". Se ingalbenise, slabise, nu mai avea pofta de mancare... I-am aruncat toate hidrazidele
si ce-i mai dadusera de la spital si am inceput sa-l tratez cu tinctura de propolis. L-am pus sa faca
inhalatii cu tinctura pusa in apa fierbinte, ii dadeam si miere cu tinctura de propolis, ca sa-i
ramana pe bronhii. I-am dat apoi polen si laptisor de matca. S-a pus pe picioare in mai putin de o
luna de zile. Cand si-a repetat analizele, parca avea plamani noi. Se si ingrasase, era perfect
sanatos.
Odata, a venit la mine un domn din America, care avea o ciuperca pe limba. Ciuperca se marise,
se dusese in jos, pe gat, si-l sufoca. Nu mai putea bietul om sa respire. I-am spus: "domnule,
incearca cu propolis si laptisor de matca". A luat tinctura de propolis, cate 40 de picaturi intr-un
pahar cu apa, si a facut gargara zilnic, ba mai si inghitea cate putin. Acum patru ani, s-a intors din
America, vindecat complet. Mi-a dat o mie de dolari. Cea mai mare afacere a mea! Sa-i dea
Dumnezeu sanatate!
...Aici am alifie cu propolis, tinctura de galbenele, aloe si ulei de masline cu vitamina A, care-i
buna pentru reumatism, hemoroizi, arsuri, opareli si acnee. Sotul meu s-a ars groaznic odata, de
Page 3 / 81

la o butelie. L-am dat cu tinctura de propolis si cu alifia asta si n-a mai facut basici, iar pe piele n-
a ramas nici urma de arsura. Si mai am si un energizant, facut din propolis, polen si miere, bun
pentru oamenii care muncesc mai mult si sunt epuizati si stresati.
Laptisorul de matca e o adevarata minune a stupului. Cu el se hraneste regina stupului, si o

tine in viata 8 ani, in vreme ce o albina obisnuita - nascuta din acelasi ou cu regina, dar care se
hraneste numai cu miere - traieste doar 21 de zile. De asta zic eu ca Dumnezeu i-a dat
laptisorului puteri miraculoase, datatoare de viata. Laptisorul de matca e folosit pentru astenii
nervoase, oboseala, TBC, hepatita, ciroza, impotenta, frigiditate, si e un tonic cardiac
nemaipomenit.
Acum doi ani, a venit la mine un domn care mi-a spus ca sotia lui nu poate ramane insarcinata.
La trei luni avorta mereu, din pricina unei tumori aflate pe uter. L-am invatat sa-i dea asa, sa tina
sub limba, cate un gram zilnic, timp de doua luni. Era insarcinata in luna a doua si se temea sa
nu piarda copilul. Dar femeia s-a simtit bine, n-a mai avut greturi, a inceput sa manance, a trecut
de patru luni si copilul a miscat. Fatul a crescut, iar tumora de pe uter s-a facut cat o aluna.
Dumnezeu a avut grija de ea si i-a daruit un copil perfect sanatos. A venit asta vara cu el pe la
piata - o mandrete de baiat, cu zulufi aurii, care chinuia in carucior o jucarie de cauciuc. Tare m-
am bucurat pentru ea...
...Dar cele mai bune rezultate le are laptisorul de matca la bolile de ochi. Sotul meu avea inceput
de glaucom si nu mai vedea. I-am pus in ochi laptisor de matca proaspat, abia scos de la regina.
L-a usturat ingrozitor, a tipat de durere. Nu mai voia nimic, spunea ca fac experiente pe el... Dar
nu m-am lasat; am continuat sa-i dau laptisor de matca pe cale bucala, timp de doua luni, cate
doua grame zilnic, tinut sub limba. Asa, laptisorul nu se duce direct in stomac, ci actioneaza in
zona capului si apoi la inima. Acum, multumesc lui Dumnezeu, are 80 de ani si citeste fara
ochelari.
Tot asa se vindeca si cataracta. O fetita facuse albeata la un ochi si doctorii nu i l-au mai putut
salva, i-au pus ochi de sticla. Dar, dupa operatie, albeata i-a cuprins si celalalt ochi. Nu mai
vedea deloc. Am invatat-o pe maica-sa sa-i puna laptisor de matca in ochi. Dupa vreo doua
saptamani, mama fetitei a venit sa-mi multumeasca. Fetita incepuse sa vada din nou lumina
soarelui. Acum vede bine, slava Domnului!
Fata mea mi-a spus ca si-a pus in ochi si miere simpla, de salcam, si i s-a limpezit privirea. Ea s-
a convins singura de puterea vindecatoare a stupului. Cand a nascut, a facut septicemie. Cu
toate antibioticele si ce i-au mai dat la spital, tot n-a scapat. Avea sangele otravit si a facut
cancer, cu metastaze in tot corpul. Cand a aflat, n-a mai pus carne in gura; numai vegetale si
produse apicole. De zece ani numai asa mananca. Si uite ca a scapat.
Apilarnilul il fac din laptisor de matca si miere, si-i bun pentru copiii anemici, slabi, fara pofta de
mancare. Da-le apilarnil, si nu-i mai poti stapani, asa energie capata...
Capaceala e pusa de albine peste mierea din fagure, ca sa nu se altereze. Albina astupa
celula cu ceara, pune pastura si la urma inteapa si putin venin, sa se pastreze bine. Capaceala e
buna pentru sinuzita, bolile cailor respiratorii (bronsita, astm), paradontoza, dar si pentru bolile
hepatice. Se mesteca bine, iar ceara care ramane in gura se inghite cu un mar sau alt fruct, ca
face bine la stomac.
- Cum ati invatat sa folositi aceste produse?
- Incetul cu incetul, ti le arata Dumnezeu pe toate. Mai inveti cate ceva de la altii, pe altele le afli
Page 4 / 81

tu, chiar fara sa le cauti. Eu am avut reumatism, nu puteam sa merg, ca ma injunghia tot corpul.
Dar, de cate ori ma duceam la stupina, ma alegeam cu cate 4-5 intepaturi de albine. Si tot asa,
pana intr-o zi, cand mi-au mai slabit durerile. Simtind eu ca-mi fac bine intepaturile, am
experimentat, asa, o formula de tratament care a dat rezultate nemaipomenite. Am luat o albina
si mi-am intepat incheietura umarului, ca ma durea tare acolo. A doua zi am pus doua, apoi trei
albine, pana am ajuns la 15 intepaturi pe zi. Dupa aceea, am inceput sa scad: 14, 13, pana am
ajuns in ultima zi la o singura intepatura. Dupa asta, eram ca noua. Miscam mana in voie. Asta-i
un adevarat vaccin. Am facut tratamentul si la alti oameni. La lombosciatica si la bolile reumatice,
face adevarate minuni. Dar unii sunt alergici si nu pot face asa tratament.
- E grea munca la stupina?
- E multa treaba la stupina. Nu-i munca grea, dar e migaloasa. Trebuie sa iubesti cu adevarat
fapturile astea minunate - albinele - ca-ti ofera si ele satisfactii pe masura. Acum, sunt batrana si
nu mai am puterea pe care o aveam cand eram ca dumneata. Dar atat cat mai pot, ma voi ingriji
de ele, ca si ele mi-au dat sanatate atunci cand aveam mai mare nevoie...
Daca treceti prin Piata Unirii joia sau vinerea, n-o ocoliti pe mama Paraschiva. O sa va invete
multe despre stupi, albine si miere, dar o sa va si dojeneasca cu blandete: "Voi, domnisorilor, nu
stiti sa traiti"... Sa nu va suparati pe ea, ca-i inteleapta si stie ce spune.
Page 5 / 81

Vitaminele din farmacia

albinelor
Harnicele albinute si-au pornit din nou colinda

prin flori. In curand, din stupi se va revarsa mierea
noua. Folositi aurul dulce si parfumat ca pe un
elixir de viata lunga. Nici un preparat de sinteza nu
egaleaza forta energizanta a produselor stupului
G ustul si virtutile mierii sunt cunoscute de mii de ani. Cu doua milenii inainte de nasterea
lui Hristos, egiptenii se hraneau si isi ingrijeau sanatatea cu miere. Chinezii si persii ii
recunosteau si ei calitatile nutritive si curative. Grecii si romanii preparau din miere ambrozie, pe
care o considerau hrana zeilor, un elixir pentru viata eterna... Getii si dacii erau si ei cunoscuti
pentru albinarit. Textul de fata insa nu isi propune sa realizeze un istoric al acestui miraculos
produs natural, ci doar sa atraga atentia asupra uneia dintre virtutile lui capitale: capacitatea de a
substitui carenta de vitamine din organism si de a vindeca bolile provocate de lipsa lor.
Medicamentele albinelor n-au nici un efect secundar
Lipsa din organism a uneia sau a mai multor vitamine poate declansa un sir de fenomene
patologice, care pot merge de la anemie si slabirea sistemului imunitar, la tulburari oculare,
hemoragii si pelagra, rahitism, osteomalacie (inmuierea oaselor) si chiar tetanie.
Aici, cred, este locul sa vorbim despre una dintre cele mai sensibile probleme ale omului
contemporan: alimentatia incorecta. Dar - si acest lucru trebuie subliniat de la inceput - notiunea
"alimentatie incorecta" presupune o paleta larga de
interpretari: a) hrana zilnica poate fi insuficienta
cantitativ si calitativ; b) chiar daca este indestulatoare
cantitativ si calitativ, nu este suficient de diversificata,
de echilibrata; c) chiar daca ar indeplini conditiile de la
punctul b, chimizarea si prelucrarea excesiva saracesc
grav alimentele in principiile lor vitalizante - saruri,
acizi, oligoelemente, vitamine etc.; chiar daca se
indeplinesc conditiile unei alimentatii rationale si
echilibrate, sunt situatii in care, din diverse cauze
metabolic-functionale, organismul uman nu asimileaza
anumite saruri, acizi, vitamine etc. etc. Sunt extrem de numeroase - ca sa dam numai un
exemplu - cazurile de hipocalcemie. Medicii recomanda produsele farmaceutice care pot
completa lipsa de calciu din organism si o dieta cu multe lactate, dar calcemia continua sa se
agraveze. Motivul? Organismul nu asimileaza calciul. Din studiile si cercetarile apiterapeutice, dar
si dintr-o experienta personala de peste 20 de ani, stiu cu certitudine ca nu exista nici un
medicament de sinteza chimica si nici un produs sau preparat naturist care sa "fixeze" si sa
favorizeze asimilarea calciului mai repede si mai bine decat propolisul. Daca oamenii ar sti un
lucru atat de simplu, hipocalcemiile ar putea fi evitate cu siguranta. Cele mai grave anemii, a
caror "baza de pornire" trebuie cautata indeosebi in alimentatie si metabolism, sunt tratate
Page 6 / 81

medical cu tot felul de polivitamine. Apiterapeutic, anemia se vindeca in 90 de zile folosind

pastura sau in 180 de zile folosind polenul. Daca insa li se alatura si alte produse apicole,
anemiile se vindeca mult mai repede.
Tratand farmaceutic lipsa de vitamine si starile patologice provocate de ea, indiferent daca
vindecarea se petrece sau nu, apare un inconvenient: prin contraindicatiile si efectele secundare
pe care le poarta in sine, medicamentele creeaza alte dezechilibre, alte organe avand de suferit.
Sunt sigur ca fiecare a auzit pe cineva spunand: "Luand cutare medicament, mi-am vatamat
cutare organ". Nimeni nu trebuie sa vada in aceasta afirmatie perfect adevarata, indemnul de a
ocoli medicul si farmacia. Astept cu nerabdare insa momentul in care medicul insusi, cu
autoritatea stiintei, sa stabileasca cazurile in care: a) terapia naturista este suficienta pentru a
vindeca o afectiune; b) situatiile in care aceasta este un adjuvant al chimioterapiei sau invers.
Datorita unor mentalitati pagubitoare noua, tuturor, medicii nu se "coboara" la nivelul medicinii
complementare. Pusi in fata evidentelor, a vindecarilor
obtinute prin apelul la "farmacia Domnului", cum ar
spune admirabila Maria Treben, medicii vor ricana:
"Statistic, vindecarile nu sunt concludente!". Dar cine a
intocmit o statistica a lor? Cine, oare, nu stie cazuri in
care oamenii au parasit spitalele fara speranta de viata
si acum se plimba sanatosi, de multi ani, printre noi?
Stiu bine: daca oamenii ar apela - acolo unde este
cazul - de la inceput la terapia naturista, vindecarile ar
fi cu mult mai rapide si mai numeroase. In cele mai
multe cazuri, insa, bolnavii se indreapta spre aceasta abia atunci cand medicina alopata si
chimioterapia nu le mai dau nici o speranta.
Nu voi obosi niciodata sa repet: o cura profilactica cu produse apicole previne orice fel de
imbolnaviri. Dar chiar daca a aparut o afectiune, o cura de produse apicole, practicata sau nu in
paralel cu chimioterapia, va fi benefica. Produsele stupului nu au contraindicatii, nu au efecte
secundare, nu creeaza dependenta. Dimpotriva, apiterapia poate potenta chimioterapia, poate
proteja organismul uman fata de efectele secundare ale acesteia sau il poate vindeca prin
actiunea lor. Avantajul imens al produselor apicole este acela ca, in timp ce vindeca, ele si
hranesc, energizeaza, vitaminizeaza si imunizeaza. Cunoasteti, oare, vreun medicament
farmaceutic inzestrat cu atatea valente?
Nu am incotro si trebuie sa mai fac o precizare de maxima importanta: produsele si
preparatele apiterapeutice au un spectru deosebit de larg de actiune impotriva afectiunilor stiute
sau ascunse ale organismului uman. Spre exemplu, daca folositi propolisul pentru a combate
hipocalcemia, acesta va actiona benefic fata de cel putin alte 40 de afectiuni. Cunoaste cineva
vreun medicament cu o asemenea "paleta" de actiune? Si, in plus, trebuie stiut ca cele mai multe
minuni ale stupului - mierea, polenul, pastura, laptisorul de matca si apilarnilul - sunt considerate,
prin chiar legislatia in vigoare, alimente si nu medicamente, desi pot rivaliza cu succes in tratarea
celor mai diferite afectiuni. Sa revenim la vitaminizare, propunandu-va o terapie care nu a
inregistrat, in nici unul din cazuri, vreun esec.
PROGRAMUL PENTRU O ZI
Dimineata. Cu un sfert de ora inainte de masa: a) se mananca doua lingurite de polen sau
zece pastile de pastura; b) se iau doua lingurite de miere cu laptisor de matca; c) se bea un
amestec din 30-40 picaturi de tinctura de propolis si 30-60 picaturi de apa; d) se bea o cana de
ceai de macese indulcit dupa gust cu miere poliflora.
Dupa masa de dimineata se iau doua lingurite de miere propolizata.
Dupa maza de pranz se iau doua lingurite de miere cu germeni de grau.
Dupa masa de seara se iau doua lingurite de miere cu suc de orz verde.
In timpul fiecarei mese se bea un pahar de apa (de marimea celui pentru vin) in care se
dilueaza doua lingurite de otet din mere si miere, indulcind cu miere poliflora, dupa gust.
Seara, inainte de culcare, se iau doua-trei lingurite de miere cu drojdie de bere (doua
Page 7 / 81

lingurite de drojdie se amesteca cu o lingurita de miere).

In fiecare zi se bea un litru de infuzie de: urzica 50%, coada-calului 20%, catina 10%,
ciubotica-cucului 10%, busuioc 5% si cimbru 5%. Se prepara dimineata pentru toata ziua, se
indulceste putin cu miere, iar pentru gust se poate condimenta cu menta.
Masajul reflexogen al talpilor. Nu toata lumea are la indemana un reflexoterapeut, dar exista
doua modalitati extrem de simple si de eficiente: a) se merge descult, dimineata si seara, pe
prundis sau pe un teren cu denivelari marunte; b) intr-un colt al unei incaperi se pot pune boabe
de porumb sau de fasole ori pietricele de rau, peste care se fac "plimbari" cu sosetele in picioare.
Se incepe cu cate 10 minute, si se prelungeste zilnic durata "sedintei" cu cate doua minute, pana
se ajunge la 30 de minute, apoi se reduce zilnic tot cu cate doua minute, pana se revine la timpul
initial.
Se elimina din alimentatie zaharul si orice preparate in care ar fi incorporat, otetul "de stat",
mezelurile, conservele, fainoasele si grasimile animale. In schimb, painea neagra si malaiul,
lactatele si cruditatile nu trebuie sa lipseasca dintr-o alimentatie echilibrata. Nu uitati indeosebi
ficatul de vita si pestele. O alimentatie echilibrata trebuie sa cuprinda alimente bogate in fibre
vegetale, care actioneaza asupra peretilor aparatului digestiv, il impiedica sa devina aton (lenes),
previn constipatiile, absorb si transporta toxinele in afara organismului.
Se impun cateva precizari. Este bine ca, profilactic, sa se faca o cura de vitaminizare, cu
durata de cate 30 de zile, primavara si toamna, inainte de venirea iernii. Dar, intre timp, nu
renuntati sa consumati zilnic minimum unu-doua grame de miere poliflora pentru fiecare kilogram
greutate corporala - mierea poliflora fiind un veritabil cocktail de plante medicinale. Valoarea ei
profilactica si terapeutica o depaseste pe cea a ceaiurilor, dintr-o mie de motive bine intemeiate.
Cel mai important dintre acestea insa este acela ca va ofera virtutile tamaduitoare ale multimii de
plante din care este colectionata de catre albine, fara sa fie saracita prin fierbere. Ma veti intreba:
de unde sa ne procuram o miere poliflora de calitate? Apelati constant la un apicultor din zona
subcarpatilor. Cumparati, atunci cand extrage mierea poliflora, intreaga cantitate care va este
necesara pana la urmatoarea recoltare. Trebuie stiut ca mierea poliflora se "zahariseste" in doua-
trei luni de la extragerea din faguri. Faptul este perfect natural si nu-i scade cu nimic calitatile:
poate fi consumata ca atare, dupa cum poate fi "dezghetata". Ideea gresita a consumatorilor, ca
mierea zaharisita este falsa, ii determina pe unii apicultori sa o fiarba la temperaturi de peste
90?C. Astfel, mierea nu se va mai zaharisi niciodata, dar va fi saracita in principiile sale vitale. In
piete, se pot vedea borcane cu miere galbena, avand in partea de sus un "guler" din bule de aer:
este mierea fiarta bine. Cea mai "sigura" miere e mierea zaharisita. De altfel, fiecare poate sa o
lichefieze acasa, supunand-o la temperaturi care sa nu depaseasca 40?C. Desigur, trebuie sa va
asigurati ca mierea zaharisita pe care o cumparati este o miere poliflora si nu monoflora (floarea-
soarelui, tei, zmeur etc.).
Page 8 / 81

AS 616 Farmacia albinelor

Dr. ŞTEFAN STÂNGACIU„Iubiti albinele şi ceea ce fac pentru om şi natura” Farmacia
albinelor.
Una din marile taine ale naturii este „iubirea” dintre albine şi flori. Dezlegată la semn,
odată cu primii boboci care îşi deschid corolele către soare, rodul ei este un dar ceresc
pentru om, un elixir de sănătate şi viaţa lunga pe care nu ştim să-l preţuim indeajuns. Şi
pentru că afară e primăvara şi mierea primelor flori se aduna deja în faguri, l-am rugat pe
unul din marii specialişti ai tratamentelor cu produse apicole să ne prezinte cele mai
importante medicamente din farmacia albinelor.
☻ Cunoştinţele dvs. legate de farmacia albinelor v-au propulsat printre cei mai apreciAţi
apifitoterapeuţi din lume. „Zburator”, asemenea lor, dintr-un colt în
altul al globului, nu lipsiti de la nici o manifestare ştiinţifică dedicâtă
tratamentelor cu produse apicole. Exista un interes real faţă de aceasta
problema în Occident?
☻ Apiterapia a castigât în ultimii 50 de ani o foarte bună reputatie,
nu numai în Europa, ci în întreagă lume. Există în prezent foarte mulţi
cercetători şi practicieni care se ocupă exclusiv de proprietăţile
curative ale produselor stupului şi ale veninului de albine, asezandu-le
pe o baza ştiinţifica. De fapt, apiterapia modernă s-a născut în
România, prin cercetările dr. Alexandru Partheniu, care, începând cu
anul 1954, şi-a publicat rezultatele remarcabile obţinute în studiul şi
utilizarea experimentala şi apoi terapeutică a veninului de albine.
Pentru cei care doresc sa studieze în prezent apiterapia, România
deţine o bancă de date uriaşa în domeniu. Important este şi faptul că suntem prima ţară
din lume care organizeaza în mod oficial, sub coordonarea Ministerului Sănătăţii şi
Familiei, cursuri de obţinere a competentei medicale ori farmaceutice în apifitoterapie. La
noi în ţară exista cu mult peste 300 de medici care practica apiterapia, ca metoda
adjuvânta sau principala, în activitatea de zi cu zi.
Patru campioni: MIEREA, PROPOLISUL, lăptişorul DE MATCĂ,

APILARNILUL
☻ Care sunt cele mai apreciate produse apicole?

☻ Mierea este produsul apicol cel mai cunoscut şi mai apreciat din cele mai vechi
timpuri. După o perioadă în care zahărul o eclipsase, mierea revine în alimentaţia
oamenilor, fiindu-i apreciate tot mai mult calităţile nutritive şi terapeutice. Mierea
proaspătă se prezintă de obicei sub formă unei substanţe dense, semilichide,
semitransparente, care începe treptat să se cristalizeze şi să se întăreasca. Culoarea mierii
diferă ☻ de la incolor până la negru. Nu întotdeauna mierea de culoare deschisă este
superioara celei de culoare închisa. Aroma mierii este determinată de conţinutul în uleiuri
eterice şi depinde de speciile de plante din care provine nectarul. Mierea făcută de
albinele hrănite cu sirop de zahăr sau cea direct falsificata, fiind lipsita în mare măsura de
substanţe organice volatile, nu va avea aroma întâlnită la mierea naturală. În general,
Page 9 / 81

aroma tuturor sortimentelor de miere este plăcută, dar cea mai accentuata aroma o are
mierea din faguri sau mierea proaspăt extrasa. Dintre sorturile noastre de miere, cele mai
pronuntate arome le au mierea de tei şi cea de fâneata de deal, iar cele mai discrete ☻ de
salcie, castan şi rapita. Din punct de vedere biochimic, mierea conţine: apa, glucide
(glucoza, fructoza, zahăroza, maltoza, dextrine), acizi organici, aminoacizi, enzime,
săruri minerale, vitamine, uleiuri volatile, flavonoide.
Efectele terapeutice ale mierii sunt determinate de proprietăţile plantelor vizitate de
albine, respectiv de principiile active ale acestora. Iată câteva din proprietăţile
farmacologice şi indicaţiile unor sorturi de miere:
mierea de tei (sedativ nervos, antispastic, fortifiant al cordului) ☻ indicată în tuse
uscată, insomnii, bronşite, laringite, traheite, astm bronşic, tuberculoza pulmonara,
diskinezie biliara hipertona, răni purulente şi arsuri;
mierea de mentă (carminativa, analgezica, tonica, antiseptica) ☻ indicată în spasme
pilorice, diskinezii biliare şi gastrointestinale;
mierea de salcâm (expectoranta, excelent calmant al tusei, antiseptica, diuretica,
antidiareica) ☻ se poate folosi, în doze mici (până în 5 grame pe zi), chiar şi în diabet,
desigur cu acordul diabetologului şi reducerea aportului altor glucide din alimentaţie;
mierea de floarea-soarelui ☻ indicată în ateroscleroza, tulburări de dinamică sexuala;
mierea de pomi fructiferi (antimicrobiana, îndeosebi faţă de bacteriile Gram pozitive şi
Gram negative) ☻ indicată în maladii gastrointestinale şi ale rinichilor;
mierea de conifere ☻ acţiune antiseptica şi antiinflamatoare atât pentru căile
respiratorii, cât şi pentru cele urinare, acţiune diuretica;
mierea de munte ☻ indicată în afecţiunile inflamatorii şi alergice ale căilor
respiratorii; în tratarea rănilor purulente; deficienţe imunitare;
mierea polifloră ☻ antiseptica, sedativa.
Oamenii care consumă acest adevărat miracol al naturii trebuie să ştie ca, pe lângă
multiplele beneficii aduse sănătăţii, mierea poate avea şi contraindicaţii.
Reţineţi: consumul de miere este contraindicat pentru toţi bolnavii la care este necesară
limitarea glucidelor sau care au o hipersensibilitate faţă de miere. Nu se recomandă celor
cu tulburări glicoregulatorii sau cu diabet zaharat, precum şi celor cu insuficienţa
pancreatica exocrina. Tratamentul cu aerosoli de miere este contraindicat, de exemplu,
bolnavilor de astm bronşic alergic, insuficienţa cardiacă, cord pulmonar, dereglări majore
ale miocardului, stări febrile, hemoragii repetate ale căilor respiratorii.
Este dificil sa faci o clasificare precisa a produselor stupului după efectele terapeutice pe
care le au. Putem spune că produsele apicole, în totalitatea lor, se completează reciproc şi
oferă astfel efecte terapeutice amplificâte. Dr. constantin Neacsu, unul din marii
specialişti români în apiterapie, citeaza numeroase cazuri în care produsele stupului sunt
folosite cu rezultate remarcabile.
Boli respiratorii ☻ mierea poate fi folosită cu succes în bronşite cronice, bronşite
astmatiforme, astm bronşic, traheite, bronsiectazii, rinite, rinite alergice, faringite,
sinuzite, laringite. În TBC pulmonar şi bronşic, utilizarea propolisului (unt cu propolis
15%, propolis în soluţie alcoolica 20%) da rezultate foarte bune. Asocierea propolisului
cu antibiotice grabeste resorbtia focarului de boală. Polenul poate fi utilizat în tratamentul
asociat al bronhopatiilor cronice.
Boli cardiovasculare ☻ se utilizează mierea cu adaos de extract de propolis (2%),
polen ☻ eficienţa acestuia dovedindu-se remarcabila în ateroscleroza şi în combaterea
Page 10 / 81

aterogenezei. Prin administrarea propolisului sub formă de soluţie alcoolica 30% s-au
obţinut efecte terapeutice foarte bune în maladiile hipertensive stadiile 2 şi 3: diminuarea
cefaleei, oprirea vertijurilor, a zgomotelor în urechi, a palpitaţiilor.
Boli dermatologice ☻ propolisul este folosit frecvent atât ca adjuvant în terapiile
specifice, cât şi pentru proprietăţile terapeutice proprii. Este utilizat în tratarea micozelor
(Candida albicans), în asociere cu medicamente aplicate local, în piodermite
(Staphylococcus pyogenes). În tratamentul tuberculozei pielii, la formele varicoase şi cele
de infiltraţie, folosirea extractului de propolis 50%, a propolisului brut amestecat cu unt
din lapte de vaca sau a propolisului dizolvat în alcool a dus după 2-3 luni la dispariţia
secretiei purulente şi resorbtia totală a infiltratului. Deşi tratamentul cu propolis nu poate
fi considerat mijloc principal în tratamentul tuberculozei pielii, totuşi, analgezia la
distrugerea nodulilor tuberculoşi, accelerarea vindecării ulceraţiilor şi aspectul cosmetic
al cicatrizarii asigură superioritatea certa a propolisului faţă de alte remedii. Este de
preferat folosirea unguentelor cu propolis de către bolnavii care trebuie să facă tratament
prin iradiere (pentru prevenirea aparitiei reacţiilor ţesuturilor cutanate), dar şi după
iradiere. Unguentul cu propolis influenţează favorabil atenuarea reacţiilor la iradiere, ceea
ce reduce durata tratamentului bolnavilor şi permite aplicarea dozelor necesare fără
intrerupere;
Numeroase psihonevroze reacţioneaza bine la tratamentul cu lăptişor de matcă. Acesta
stimulează stări psihice pozitive (orientare către optimism şi relaxare) şi diminuează
emotivitatea. Este indicat, de asemenea, în neuroastenie (etapa de oboseală nervoaşa
predominanta), în stări depresive minore, în tulburări ale stării psihice. Este utila şi
includerea apilarnilului ca tratament, sub aspectul tonifiant şi psihotonic în patologia
nevrozelor, a depresiilor, a asteniilor fizice, psihice, precum şi a celor care interfereaza cu
tulburări de dinamică sexuala la bărbaţi. Pentru unele afecţiuni neuro-psihice trebuie
Menţionat şi propolisul, pentru că are o influenţă pozitivă de netagaduit, datorită
implicarii componentelor sale flavonice şi flavonoidice în metabolismul neuronal. Pe
lângă lăptişor de matcă, apilarnil şi propolis, tratamentele cu produse apicole pot include
mierea şi polenul, pentru adolescentii cu probleme de inadaptare familiala, scolara şi
sociala.
Terapia cu venin de albine
A evoluat mult în ultimii 50 de ani. De la

înţepăturile practicate relativ la întâmplare în
trecut, aceasta terapie presupune acum
cunoaşterea precisa a meridianelor energetice şi a
punctelor de acupunctura, pentru tratarea mai
eficientă a organului-tinta. Industria farmaceutică
produce preparate cu venin de albine, ceea ce face
ca dozarea acestuia să se realizeze în mod
ştiinţific. Tratamentul cu venin de albine poate fi
benefic în afecţiuni reumatice (poliartrite,
miopatii, cardiopatii, reumatisme), poliartrite
infecţioase nespecifice, spondilartroza deformanta, afecţiuni ale sistemului nervos
periferic, inflamaţii ale nervilor (sciatic, femural, facial), nevralgii intercostale, irite şi
Page 11 / 81

irido-ciclite, sindromul migrenos şi alte afecţiuni. Veninul de albine are numeroase

proprietăţi, dintre care se pot enumera:
efect hipotensor (dilata capilarele cerebrale şi amelioreaza, în doze terapeutice,
microcirculatia);
provoacă dezvoltarea diferitelor reflexe protectoare;
efect de stimulare a funcţiei foliculinice la femei, prin activarea glandelor suprarenale;
efect antiviral (inclusiv contra HIV), antimicrobian, antiinflamator.
☻ Remarcabilele calităţi ale produselor stupului au eficienţa şi în boli grave, precum
cancerul?
☻ În topul listei bolilor cauzatoare de deces, cancerul ocupă locul al doilea, după bolile
cardiovasculare. Care sunt cauzele deja ştiute ale cancerului? Să le enumeram: tendinţa
erediţară spre cancer; greseli majore de dieta, de exemplu, consumul în exces al
produselor animale (carnea, laptele crud şi branzeturile, carnea de porc grasa), hrana
prelucrata, conservanţi chimici, lipsa vitaminelor, a fibrelor antioxidante (celuloza) din
hrana proaspătă; sistem imunitar slăbit; probleme psiho-emoţionale în exces (ingrijorari,
obsesii, depresii nervoase, tristete, neliniste, lipsa vointei şi a capacităţii psihice de a lupta
cu Dificultăţile vieţii); expunerea la diverse substanţe chimice, radioactive; diferite
virusuri, bacterii, paraziţi intestinali; funcţionarea „lenesa” a organelor interne, cu
acumulare de reziduuri în interiorul şi în afară celulelor, deficit de oxigen etc.
Majoritatea acestor factori conduc la o intoxicare lentă a celulelor şi la o alimentare
redusă cu substanţele necesare vieţii (apa, oxigen, nutrienti, vitamine, enzime, minerale,
oligoelemente). Problema principală este insuficienţa circulaţie a sângelui sănătos la şi de
la ţesuturi, care va creşte în cele din urmă riscul de transformare a celulelor sănătoase în
celule canceroase.
Bazandu-ne pe aceste lucruri, putem sa înţelegem cum albina şi folositoarele produse ale
stupului pot să ajute, deoarece în afară de evidentierea multor proprietăţi pozitive,
savântii din întreagă lume au dovedit ca:
veninul de albine îmbunătăţeşte circulaţia sanguina în organism;
mierea aduce în trupul uman cea mai bună energie (combustibil „curat”);
propolisul ajută sistemul imunitar;
lăptişorul de matcă şi polenul aduc cele mai bune nutriente şi vitamine la celule.
Desigur, în cazul bolnavilor de cancer, tratamentul cel mai bun este cel individualizat, dar
se pot oferi totuşi câteva principii generale.
Terapia cu venin de albine ar trebui să fie administrată numai de doctori specializAţi în
apiterapie.
Produsele apicole trebuie să fie foarte proaspete, în special lăptişorul de matcă şi
polenul de albine (administrarea lor ideală este cea sublinguala).
Propolisul trebuie să fie administrat în toate modurile posibile (crud, tincturi,
supozitoare, alifii etc.).
Alături de produsele apicole ar trebui să se foloseasca, în funcţie de situaţia specifica
fiecărui pacient, plante medicinale şi alte remedii naturale.
O bună psihoterapie poate să facă minuni; discutiile ar trebui să fie orientate spre
iubirea naturii şi a semenilor, pentru a aduce mai multă lumina, optimism şi motive
pentru a trăi mai mult şi mai sănătos.
Regimul alimentar este, de asemenea, foarte important; ideal este un regim
predominant vegetarian, proaspăt, 100% „bio” şi plin de energie.
Page 12 / 81

Purificarea corpului, a sufletului şi a mintii, în orice mod posibil, sunt imperative!

Apicultorii (care folosesc toate produsele apicole) sunt persoane longevive şi rareori am
auzit de vreunul bolnav de cancer.
☻ Ce sfaturi le daţi cititorilor noştri, care doresc sa folosească produsele stupului pentru
tratarea anumitor boli?
☻ Înainte de începerea oricărui tratament cu produsele stupului, asiguraţi-vă de
următoarele lucruri:
ca aveţi un diagnostic clar şi sigur, stabilit de medicii specialişti;
că nu aveţi alergie sau intoleranţă la substanţele prezente în produsele apicole;
ca produsele apicole pe care le folosiţi sunt foarte proaspete, corect procesate şi
ambalate, fără pierderea excesiva a principiilor active;
că tratamentul va este coordonat de o persoană specializata în apifitoterapie sau având
cel puţin o mare experienţa personală atestata prin numeroase vindecări recunoscute
oficial de personalul medical;
ca folosiţi apiterapia ca pe o valoroaşa metoda complementară, alături de orice alta
terapie care va poate fi de folos, după sfatul medicului;
ca aveţi suficientă voinţa şi răbdare de a folosi produsele apicole până la vindecare ori
cel puţin până la ameliorarea neta ori stabilizarea bolii (reţineţi ca apiterapia nu este un
panaceu);
înainte de a începe orice tratament apiterapic, informaţi-va la modul cel mai detaliat
despre cum ar putea acţiona produsele apicole în cazul dvs. specific (educaţia medicala,
şi în acest caz, va poate fi de mare folos);
apelaţi la terapia cu venin de albine, relativ „dura”, numai dacă celelalte terapii şi-au
dovedit în mod repetat ineficienţa;
fiti optimisti, iubiti albinele şi ceea ce fac de milioane de ani pentru om şi natura,
respectAţi şi ajutAţi apicultorii şi veţi obţine nu numai o vindecare fizica, ci şi una
sufletească, de mult mai mare valoare... FLORENTIN POPA
D-l dr. Ştefan Stângaciu poate fi contactat la Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament
„Aly Crys Med”, str. Roşia Montana nr. 6, bl. O7, sc. B, ap. 6, sector 6, Bucureşti, tel.
021/430.33.65
Page 13 / 81

Un ajutor de exceptie in bolile cardiovasculare
PRODUSELE STUPULUI
Dr. Stefan StAngaciu
“Putine medicamente de origine chimica pot rivaliza

cu <<farmacia albinelor>>“
Pentru multi dintre dvs., d-l dr. Stefan Stangaciu

nu mai are nevoie de prezentare. Cartea sa de vizita
este impresionanta: medic de medicina generala din
1985, cu competenta in acupunctura, expert in
fitoterapie si apiterapie. Cunostintele si experienta lui in domeniul apiterapiei sunt
recunoscute pe plan international, din 1999 fiind presedinte al Societatii
Germane de Apiterapie. Cu toate ca tratamentele sale acopera o arie mare de
boli, interviul de fata se rezuma la un singur capitol: bolile cardiovasculare, care
conduc detasat in sumbrul top al mortalitatii.
- D-le doctor, si bietii romani sunt secerati de afectiunile cardiovasculare.
Care sunt factorii declansatori?
- Omul face inca foarte multe greseli, care ii afecteaza direct sau indirect
inima si vasele sanguine. Iata cateva dintre acestea: - alimentatia
necorespunzatoare (consumul exagerat de grasimi si proteine de origine
animala, sare, dulciuri pe baza de zahar, conservanti si coloranti chimici, alcool -
in detrimentul fructelor, legumelor, cerealelor, pestelui, iaurtului, recomandate in
bolile cardiovasculare); - poluarea aerului; - calitatea apei potabile (care nu mai
intruneste conditiile de puritate necesare consumului uman); - stresul (din
pacate, nu numai saracia este un factor de stres, ci de multe ori ambitia
nesabuita de a castiga cu orice pret, de a avea cat mai multi bani, functii sau
putere; nervozitatea, grijile excesive si mai ales frica sunt cei mai mari dusmani
ai inimii, care duc la imbolnavire prematura); - lipsa unui somn indestulator (care
poate contracara stresul zilnic); - lipsa iubirii sau a prieteniei celor din jur; - lipsa
miscarii, excesul de sedentarism, lenea; - mostenirea genetica slaba; - afectiuni
ale organelor interne (de exemplu o vezicula biliara puturoasa, rinichi lenesi, un
intestin gros care nu elimina la timp toxinele acumulate in tubul digestiv, plamani
care functioneaza cu “jumatate de norma” etc.).
- Produsele stupului, ca remedii in bolile cardiovasculare, sunt putin
cunoscute. Ce argumente le sustin eficacitatea?
Page 14 / 81

- Insisi apicultorii! Un studiu statistic a aratat ca apicultorii au o inima foarte

sanatoasa, care le permite sa traiasca in medie cu opt ani mai mult decat restul
oamenilor. Cum se explica longevitatea si puterea de munca extraordinara a
apicultorilor? Iata numai cateva exemple: - consumul frecvent de produse
apicole, in special de miere, polen si laptisor de matca; - folosirea repetata a
propolisului pentru a inlatura nu numai racelile, durerile de stomac ori ranile, ci si
pentru a intari sistemul imunitar si a ajuta la formarea unor artere, vene si
capilare flexibile, dar si rezistente in acelasi timp; - intepaturile de albine -
considerate de majoritatea apicultorilor nu un risc profesional, ci o binefacere
pentru propria sanatate. Concluzia: stupul ofera suficiente remedii cu care putem
ajuta inima si vasele sanguine sa functioneze armonios pana la adanci batraneti.
- Cum explicati mecanismul de actiune al produselor apicole in bolile
cardiovasculare ?
- Scoala romaneasca de apiterapie (reprezentata cu cinste pe plan
international de fostii si actualii medici si cercetatori de la Centrul de Apiterapie si
de Institutul de Cercetare-Dezvoltare in Apicultura din Bucuresti), precum si
numerosi cercetatori din intreaga lume au demonstrat ca produsele apicole
contin substante nutritive extrem de utile functionarii directe a inimii si vaselor
sanguine, precum si substante cu efect tamaduitor imediat. - Mierea ofera din
abundenta glucoza, fructoza, acizi organici, apa biologica, minerale; toate
acestea pot trece direct in circulatia sanguina, fara a mai “fura” energie de la
organele digestive. Pentru un bolnav care tocmai a suferit un infarct de miocard
ori a paralizat datorita unui accident vascular cerebral, mierea aduce o
binefacere extraordinara. - Polenul contine toata gama aminoacizilor esentiali,
acele “caramizi” din care se construiesc proteinele, tesuturile, organele interne.
Polenul mai are o functie extraordinar de importanta pentru cardiaci: ajuta la
acumularea vitaminei C in organele interne. Dr. Rath din Germania sustine ca
principala cauza declansatoare a bolilor cardiovasculare o constituie insuficienta
vitaminei C si nu excesul de grasimi, colesterol sau infectiile microbiene
localizate pe interiorul peretilor vasculari. Vitamina C, alaturi de bioflavonoide
(pigmentii vegetali) protejeaza peretii interiori ai inimii si vaselor sanguine de
“coroziunea” creata de diverse substante nocive, cum ar fi binecunoscutii radicali
liberi. - Propolisul, prin concentratia foarte mare in balsamuri, rasini, minerale si
pigmenti vegetali (bioflavonoide), este cel mai bun protector contra “ruginii”
interne, contra periculosilor radicali liberi. Propolisul este in acelasi timp un
minunat produs apicol care poate relaxa vasele sanguine, ajutand la mentinerea
unei circulatii mai usoare a sangelui si la normalizarea concentratiei grasimilor
din sange. Propolisul actioneaza in acelasi timp ca un foarte eficient antibiotic si
antiviral natural, precum si ca imunomodulator, putand reduce sau elimina astfel
riscul dat de infectiile cu diverse microorganisme care pot ataca un perete
vascular slabit. - Laptisorul de matca, prin substantele lui usor asimilabile,
actioneaza ca energizant si regenerator al celulelor cardiace. Laptisorul de matca
este in acelasi timp un excelent stimulator al productiei de globule rosii, globule
albe si trombocite, precum si un foarte puternic antiviral natural, care ajuta la
crearea si mentinerea unui sange curat. - Veninul de albine este un extraordinar
Page 15 / 81

stimulator al sistemului nervos, endocrin si imunitar, un complex de substante

care, in doza bine aleasa, poate ajuta la fluidifierea sangelui si la deschiderea
vaselor coronariene. Veninul de albine este cel mai puternic “incalzitor” de
origine apicola. Oricine stie ca, dupa o intepatura de albina, locul devine rosu,
zona se incalzeste, sangele circula mai usor si mai repede.
- In ce afectiuni cardiovasculare este utila apiterapia ?
- In primul rand, in prevenirea acestor afectiuni extrem de periculoase,
indiferent de localizarea lor: inima, artere, capilare, vene. A preveni boala ori raul,
ca oriunde in medicina ori in viata de zi cu zi, este mult mai usor decat a trata ori
a corecta.
In cazurile acute (de exemplu infarctul de miocard, accidentul vascular
cerebral sau tromboflebita acuta), produsele apicole se pot folosi doar ca
adjuvante, alaturi de medicatia de urgenta stabilita de medicul cardiolog ori de
terapia aleasa de chirurgul specializat in boli cardiovasculare. In asemenea
cazuri grave, numai cu acordul medicului curant si sub supravegherea directa a
acestuia, se pot folosi produse apicole sub forma de extracte, care se absorb
foarte usor si ajung rapid la zona bolnava. Dintre aceste extracte pot enumera: -
tinctura de propolis (in doza de 1-2 picaturi pe kilogram/corp zilnic); - extract de
polen (Revipol - 6-10 tablete/zi); - laptisor de matca in forma buvabila (6-10
fiole/zi). Daca pacientul nu este diabetic (mai ales insulinodependent), se
recomanda ca extractele de mai sus sa se amestece cu miere. Doza zilnica de
miere poate fi, la alegerea medicului, intre 20-100 g, in functie de gravitatea bolii
si de caracteristicile specifice fiecarui caz in parte. Important este ca mierea sa
fie proaspata, nefiltrata, neincalzita si neexpusa la lumina soarelui. Cea mai buna
miere este cea obtinuta prin stoarcerea fagurilor de miere intr-un tifon curat.
Daca pacientul a iesit din criza si poate sa inghita sau sa bea lichide in mod
constient, se recomanda mestecarea fagurilor de miere. In sezonul rece, cea mai
buna miere este cea de salcam, datorita continutului ei bogat in fructoza. Pentru
o absorbtie mai rapida in circuitul sanguin, este foarte important ca pacientul sa
tina produsele cat mai mult timp sub limba, inainte de a inghiti.
In cazurile cronice (cum ar fi arterita, hipertensiunea arteriala esentiala,
ateroscleroza, varicele, aritmiile cardiace) sau la pacientii care au trecut deja de
cateva luni bune prin spaima unui infarct de miocard ori a unui accident vascular,
lucrurile sunt in principiu mult mai usoare. La acesti pacienti, tratamentul
apiterapic se poate adapta fiecarui caz in parte. La inceput, este bine sa se
mearga pe formule de tratament mixte - clasic medicamentos ori chirurgical cu
tratament apifitoterapic, acupunctura, ayurveda ori homeopatie. Ulterior, pe
masura ce evolutia pacientului devine din ce in ce mai favorabila, se poate
renunta treptat (desigur, cu acordul medicului) la medicatia de sinteza. Oricum,
cuvantul medicului cardiolog trebuie sa fie lege!
- Care sunt dozele si metodele de aplicare recomandate?
- Produsele apicole se administreaza oral (se inghit), dupa ce se tin 3-5
minute sub limba. - Laptisor de matca - 100-200 mg zilnic (1-2 drajeuri sau 1-2
fiole). - Polen granule - 20-30 g zilnic in prima saptamana, dupa mese si numai
dupa ce a fost bine diluat cu lichide (apa, suc de morcovi, suc de sfecla rosie) ori
Page 16 / 81

in iaurt. Dupa ce tubul digestiv s-a obisnuit cu polenul, se poate administra cu 15

minute inainte de mese. - Miere de salcam, de tei, poliflora sau de padure (de
exemplu mierea de padure sau de mana, mai inchisa la culoare, contine mai
multe minerale si este mai utila decat mierea de salcam in cazul pacientilor
demineralizati datorita functionarii deficitare a rinichilor; mierea de tei este mai
buna pentru pacientii foarte nervosi, iritabili ori anxiosi). Doza medie de miere
recomandata este de 20-40 g zilnic (3-5 lingurite). - Propolis in forma bruta, direct
de la apicultor, ideal proaspat colectat din stup (cu miros si gust puternice) - 3-5
g zilnic (se mesteca minimum 20-30 de minute inainte de inghitire!). Cei care au
lucrari dentare recente mai bine sa evite propolisul brut, pentru ca acesta este
foarte lipicios. Daca situatia o impune totusi, propolisul brut se poate suge pe
limba, cu atentie, iar daca se lipeste de gingie ori de dantura, se poate topi
mestecand 1-2 nuci, alune ori migdale, care creeaza aproape instantaneu un
extract vegetal gras fluid. - Tinctura de propolis se foloseste in doza zilnica de
circa 1 picatura pe kilogram de greutate corporala (o persoana care are, de
exemplu, 72 de kilograme va lua cate 18 picaturi de propolis, de 4 ori pe zi). Este
bine ca tinctura sa se ia pe o lingurita de miere, pe o bucatica de paine sau cu
apa. Inainte de inghitire, se tine cat mai mult timp in gura, eventual facand o
usoara gargara.
Tratamentul extern cu produse apicole trebuie neaparat asociat celui intern,
pentru a creste si mai mult sansele de vindecare. Foarte eficient este unguentul
cu venin de albine “Apireven”, care poate fi folosit pentru masaj si presopunctura
aproape in toate tipurile de boli cardiovasculare. Ideal este sa cereti sfatul unui
medic specializat in acupunctura, inainte de a incepe folosirea acestui produs
extraordinar, cel mai bun din lume la ora actuala. Tot la nivelul punctelor de
acupunctura, dar si in aplicare locala, se poate folosi unguentul de propolis.
Acesta este util in toate complicatiile bolilor cardiovasculare care duc la leziuni
superficiale ale pielii (ulcerul varicos incipient si arterita obliteranta). In cazul unor
leziuni mai profunde (ulcerul varicos ori arteritele obliterante avansate), se poate
folosi direct mierea de albine, ideal proaspata, poliflora sau de salcam. In cazul
unei suprainfectari a ranii, se poate adauga in mierea proaspata pana la 2-5 g
tinctura de propolis si 5-10 picaturi de ulei de cimbru la 100 g de miere. Ungerile
se fac de doua ori pe zi, sub strict control medical. Vindecarea apare in cele mai
multe cazuri in maximum doua luni de tratament (in special la acei pacienti care
sunt tratati integral si la care cauzele bolii au fost in mare masura neutralizate
sau chiar eliminate).
In sinteza, se poate spune ca, datorita proprietatilor benefice enumerate
anterior, produsele apicole pot fi un ajutor extraordinar pentru aproape toti
bolnavii cardiovasculari. Exista putine medicamente de origine chimica ce pot
rivaliza cu “farmacia albinelor”. Produsele apicole nu sunt totusi un panaceu.
Numai medicul poate decide, in special in cazurile grave, acute, cea mai buna
conduita terapeutica ce trebuie urmata. In astfel de cazuri, apiterapia este doar o
“sora mai mica” a metodelor clasice, medicale ori chirurgicale.
FLORENTIN POPA
Page 17 / 81

D-l dr. STEFAN ST-NGACIU poate fi contactat la Centrul Medical de Diagnostic

si Tratament
“ALY CRYS MED” (str. Rosia Montana nr. 6, bl. O.7, sc. B, ap. 6, sector 6,
Bucuresti, tel. 01/430.33.65) sau prin e-mail: apither@gmb.ro
Page 18 / 81

Un medicament redutabil in farmacia naturii -
PROPOLISUL
Propolisul este o substanta adunata de albine de pe mugurii de plop

negru, care contin o secretie rezinoasa. Materiilor rasinoase adunate, albinele le
adauga secretii proprii si ceara. Prelucrat de albine, propolisul devine o materie
lipicioasa, parfumata, de culoare galben-roscata.
Propolisul este folosit de albine la izolarea stupului si la dezinfectarea
celulelor fagurilor destinati cresterii puietului. Tot cu propolis acopera cadavrele
unor raufacatori intrati nepoftiti in stupi si omorati prin intepaturile cu venin.
Cateva curiozitati privind propolisul
Preotii Egiptului Antic foloseau propolisul la imbalsamarea mumiilor. In

timpul razboiului anglo-bur, medicul Pavel Meyer, in lipsa unor medicamente, a
folosit in spitalele de campanie o alifie din vaselina si propolis (propolis vasogen)
in tratarea ranilor. Spre surprinderea tuturor, a dat rezultate mai bune decat
medicamentele farmaceutice in actiunea de cicatrizare si formare a tesuturilor
noi. De asemenea, pe scara larga, propolisul a fost folosit de medicii rusi in
timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Privind valoarea bactericida si bacteriostatica a propolisului, este suficient
sa amintim ceea ce pateste bietul soarece de camp care, in cautarea comorilor
stupului, intra in el. Ucis cu intepaturi veninoase si fiind prea greu pentru a fi
carat afara, cadavrul nefericitului pofticios este invelit intr-un giulgiu de propolis si
apoi acoperit cu un strat de ceara. Astfel "imbalsamat", pentru a nu infesta casa
albinelor, cadavrul nu se descompune, neintrand in putrefactie timp de 5-6 ani.
Compozitia propolisului: 55% rasini vegetale, balsamuri, flavone, acid
ferulic, 25-30% ceara, 10% uleiuri eterice volatile, 5% polen, 5% substante
organice si microelemente (aluminiu, bariu, fier, calciu, crom, siliciu, magneziu,
nichel, plumb).
Cum poate fi utilizat terapeutic propolisul?
- In stare naturala, prin mestecarea indelungata (timp de cateva ore) a unui

fragment dintr-un baton de propolis natural: saliva umana este una din putinele
substante care il solubilizeaza.
- Sub forma tincturii de propolis, in diferite concentratii: 5%, 10%, 20% si
30%.
- Sub forma extractului moale de propolis inglobat in miere (miere
propolizata) sau folosit la prepararea diferitelor unguente si a supozitoarelor.
- Sub forma diferitelor unguente, in compozitia carora intra extractul moale
de propolis, cum este spre exemplu, unguentul Nikeprop.
Page 19 / 81

TINCTURA DE PROPOLIS
Preparare: la 100 g alcool de 80?-86?, adaugam 20 g propolis intarit, tinut

in frigider. Alcoolul amestecat cu propolis se introduce intr-un vas, se incalzeste
la 30?C-40?C si se amesteca bine. Aceasta procedura se repeta intr-o
saptamana de 6-7 ori. Dupa aceea, lasam sa se aseze, apoi turnam cu grija
lichidul curat. Tinctura s-a dovedit folositoare la vindecarea urmatoarelor boli:
1. Toate bolile interne infectioase care duc la stari febrile se trateaza cu 30
picaturi pe zi.
2. La menopauza, timp de un an, zilnic 10 picaturi.
3. Se recomanda la inflamarea prostatei, zilnic 30 de picaturi.
4. La hipertensiune, zilnic 30 de picaturi pana la vindecare.
5. La inflamarea rinichilor si ficatului, de
doua ori pe zi, cate 40 de picaturi puse intr-
un pahar de 100 ml apa calda. Se repeta
pana la vindecare.
6. La angina, faringite, gripe sau pentru
evitarea unor complicatii, zilnic, de doua ori
cate 40 de picaturi puse in 200 ml apa calda
si zilnic de mai multe ori gargara.
7. In cazul ulcerului de stomac sau
enterite, 40 picaturi de tinctura puse in 100 ml
lapte cald. Se bea pe stomacul gol.
8. Bataturile si cheratitele sunt tratate in
felul urmator: daca este posibil, inainte de
culcare imbibam o bucata de vata in tinctura de propolis si o asezam pe locul
dureros. Ziua, putem folosi alifia de propolis (atentie, cheratitele raman inca
dureroase zile intregi).
9. La afectiunile pielii, daca pacientul suporta spirtul, locurile bolnave sunt
frecate cu tinctura. Afectiunile dispar repede (in cazul cand spirtul nu este
suportat, propolisul trebuie amestecat intr-o crema).
10. In 100 ml de apa calda adaugam 40-50 picaturi de tinctura de propolis
si dupa barbierit ne spalam pe fata.
11. In cazul TBC-ului pulmonar, folosim de trei ori pe zi cate 30 de picaturi
si, saptamanal, de doua ori facem inhalatii. Cu ocazia inhalatiei, la 1/4 litru de
apa fierbinte adaugam 100 picaturi de tinctura.
12. Omul beat se poate trezi din betie daca ii dam 100 ml apa rece, cu 50
picaturi de tinctura.
13. Daca avem boli micotice intre degete, locurile bolnave sunt unse cu
tinctura.
14. Daca avem dureri de stomac, se recomanda sa bem 100 ml de apa cu
50 picaturi de tinctura. Durerile ne lasa repede. Compozitia este recomandata si
in cazul parazitozelor intestinale, zilnic de doua ori, pe stomacul gol.
15. La dureri de masele, punem o vata imbibata cu tinctura (propolisul curat
pus pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si impiedica
infectia).
Page 20 / 81

16. Tinctura se poate folosi in cazul ranilor vechi. Rana trebuie spalata cu
extractie de lipan, apoi ungem de mai multe ori cu tinctura de propolis. Dupa o
perioada scurta, edemele si durerile dispar.
17. Tinctura se foloseste si in cazul arsurilor de gradul 1. Rana trebuie unsa
de mai multe ori cu tinctura. In aceste cazuri, nu se formeaza vezicule.
18. Tinctura se poate folosi in cazurile cand medicamentele facute din
plante sau din materiale sintetice nu dau rezultate. Nu se recomanda in cazul
persoanelor alergice. Cei care sunt sensibili la propolis nu le folosesc.
Bautura cu propolis: Se recomanda mai mult din cauza influentei sale
pozitive in prevenirea bolilor in perioadele reci! Radem 15-20 g propolis solid si il
introducem intr-un litru de palinca de buna calitate. Dupa ce am pus capacul,
solutia se agita de mai multe ori. Peste cateva saptamani, vom obtine o bautura
amaruie. Se bea un paharel, inainte de culcare.
Page 21 / 81

PROPOLISUL - panaceul primaverii
Cel mai puternic medicament al naturii

e preparat in stupul albinelor
Nici n-apuca primavara sa vina, cu cortegiul ei de muguri si flori, cand roiurile de albine isi
pornesc deja colindatul prin lumina cruda a soarelui. Niciodata nu-i prea devreme, pentru ca
zburatoarele harnice si aurii sa plece in cautarea nectarului. Dar prima urgenta de primavara o
reprezinta propolisul, unul dintre cele mai puternice
medicamente ale naturii. Amestec de substante de
consistenta rasinii, culese de pe cel putin 20 de specii
de arbori, propolisul este pentru stup o adevarata
bariera de protectie. De altfel, cuvantul propolis vine
din greaca si inseamna „partea dinaintea cetatii”. El a
fost denumit asa de catre invatatii greci care,
observand cum isi construiesc albinele stupul, au ajuns
la concluzia ca aceasta substanta joaca rolul de
pavaza impotriva agresorilor externi, propolisul facand
din stup o adevarata cetate. Studiile moderne
privitoare la proprietatile acestui preparat natural i-au
uimit pe oamenii de stiinta: nu mai putin de 21 de
bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzand si varietatile lor) sunt
distruse de catre propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfectios cunoscut. Iar
proprietatile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienta sa fiind demonstrata in nu mai putin de
200 de afectiuni. Iata de ce ne-am hotarat sa cunoastem mai bine acest produs al stupului, una
din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale.
Cum se obtine si
unde gasim propolisul
Propolisul este un „cocteil” de substante vindecatoare, adunat din mugurii si de pe scoarta

plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a salciilor, a frasinilor, a
aninilor si ale unor specii de pomi fructiferi. Cum stiu albinele sa
dozeze acest elixir, sa-l combine si sa-i dea in final o compozitie
unitara, asa incat diferitele tipuri de propolis culese din diverse
regiuni ale lumii sa aiba proprietati practic similare, este o
enigma. O enigma este si cum au putut medicii antici, cum ar fi
Galen sau Pliniu, sa identifice, fara a beneficia de mijloacele
moderne, proprietatile sale terapeutice. Un lucru este cert: acum,
primavara, albinele culeg un medicament exceptional, adunat cu
un efort urias, din mugurii abia iesiti la lumina. Exista doua
metode prin care apicultorii recolteaza acest medicament:
razuindu-l direct de pe peretii stupului de albine sau, pentru o mai
mare eficienta, construind un colector special, ce preia progresiv productia albinelor, care astfel
sunt stimulate sa culeaga cantitati tot mai mari de propolis. Remediu de traditie in medicina
naturista din Romania, propolisul se gaseste usor la apicultori, in piete sau in magazinele de
profil, fie brut, sub forma unor bulgarasi maronii, fie lichid, ca tinctura alcoolizata. Propolisul brut
de buna calitate se recunoaste printr-un miros specific (dulceag-amarui) foarte puternic, precum
si prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multa ceara in el si, ca atare, proprietatile sale
sunt mult diminuate).
Page 22 / 81

Preparate din propolis
Tinctura
Daca nu vrem sa luam acest remediu gata preparat din comert (se gaseste practic in toate
farmaciile si magazinele naturiste), putem sa-l obtinem casnic: se pun intr-un borcan cu filet
cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool
alimentar de 90 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua
saptamani, timp in care se agita zilnic, dupa care se filtreaza. Tinctura rezultata va fi pusa in
sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu cate 50 de picaturi, puse pe
putina paine uscata sau in miere, de patru ori pe zi.
Cu foarte putine exceptii, pe care le vom preciza ulterior, tinctura de propolis nu se ia diluata in
apa, deoarece anumite substante din compozitia sa precipita (se intaresc) in contact cu apa,
devenind insolubile si ca atare trec prin organism fara efect. De asemenea, nu se ia tinctura de
propolis simpla, deoarece in contact cu saliva se va produce acelasi efect ca in cazul diluarii in
apa.
Propolisul brut
O bucatica de propolis de marimea unei alune se suge

asemenea unei bomboane, cat putem de mult, asa incat
principiile sale active sa isi faca efectul local. Este un tratament
recomandat in infectii la nivelul gurii, in faringite si in amigdalite.
Dezavantajul acestei metode consta in faptul ca propolisul nu
are o actiune ampla, asupra intregului organism, ci doar locala.
Un alt inconvenient este ca propolisul adera foarte puternic pe
dantura, necesitand apoi o spalare indelungata si repetata.
Unguentul de propolis
Intr-o cescuta (50 ml) de untura incinsa pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctura de
propolis si o bucatica de ceara de marimea unei alune, dupa care se amesteca incontinuu vreme
de 10 minute. Se ia de pe foc untura, dupa care se amesteca in continuare pana cand se
intareste. Preparatul se pastreaza la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru
vindecarea contuziilor si a ranilor usoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate).
Apa de propolis
Asa cum afirmam anterior, in contact cu apa, propolisul precipita si devine insolubil, pierzand
astfel cea mai mare parte din calitatile sale. Totusi, cercetarile arata ca o solutie obtinuta din cinci
lingurite (aprox. 25 ml) de tinctura de propolis la un pahar de apa (200 ml) are efecte terapeutice
in anumite cazuri, cand tinctura simpla nu poate fi folosita, deoarece are o actiune prea dura
asupra tesuturilor. Apa de propolis, obtinuta in proportiile pe care le-am prezentat, are efecte
excelente in combaterea stomatitelor si a cariei dentare (se fac clatiri atente ale gurii dupa fiecare
spalare pe dinti), precum si in tratarea unor afectiuni genitale la femei (leucoree, cervicita).
Mierea propolizata
Page 23 / 81

Se obtine prin combinarea unei lingurite de tinctura de propolis cu 3 lingurite de miere. Este un
produs recomandat copiilor, carora li se va administra jumatate de lingura de 3 ori pe zi, pentru
intarirea sistemului imunitar, pentru combaterea infectiilor respiratorii si intestinale.
7 afectiuni specifice primaverii care se previn si se trateaza cu propolis
 Gripa, guturaiul - un studiu realizat de catre un cercetator german, A. Scheller, a aratat ca la

pacientii care iau 50 de picaturi de tinctura de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face
o infectie cu virusul gripal scade cu pana la 40%. De asemenea, la majoritatea pacientilor tratati
astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, fata de 6-7 zile la lotul martor.
 Bronsita, bolile respiratorii cu secretii abundente - se ia de

patru ori pe zi cate o lingura de miere propolizata, in cure de 3
saptamani. Propolisul este un excelent antibiotic, care actioneaza
progresiv inhiband dezvoltarea bacteriilor, refacand tesuturile
lezate de catre acestea, favorizand eliminarea secretiilor in exces
de pe caile respiratorii.
 Gastrita, ulcerul - se pun 30 de picaturi de tinctura de propolis

pe o felie de paine alba uscata se amesteca bine si se inghite pe
stomacul gol. Se iau 4-6 asemenea doze pe zi, care au efect cicatrizant asupra peretilor gastrici,
regleaza cantitatea de sucuri acide secretate. Retineti, insa, ca daca nu se administreaza pe o
cantitate suficient de mare de paine uscata, tinctura poate agrava, din cauza alcoolului pe care il
contine, gastrita.
 Colita de fermentatie si de putrefactie - se pun 50 de picaturi de tinctura de propolis intr-o

lingura de miere si se inghit pe stomacul gol. Se iau 3 asemenea doze pe zi, inainte de masa.
Vindecarea apare in maximum 5 saptamani. La persoanele cu colita de fermentatie pe care
mierea de albine o agraveaza, se va lua aceeasi cantitate de tinctura de propolis pe paine
uscata. Medicul bulgar S. Nikolov a facut un studiu cu acest tratament pe 45 de pacienti suferind
de colita, observand dupa o luna la 43 dintre ei reactii pozitive. In general, dupa maximum 20 de
zile, durerea si celelalte simptome deranjante au disparut, tratamentul fiind continuat doar pentru
consolidarea efectului.
 Astenia - anumite substante numite flavonoide din compozitia propolisului au efecte

exceptionale in tratarea asteniei de primavara. Ele au efecte tonice nervoase, impiedica
degradarea unor vitamine esentiale pentru organism (cum ar fi vitamina C), relanseaza activitatea
hormonala. Contra asteniei de primavara se face o cura de trei saptamani cu miere propolizata,
timp in care se iau 6 lingurite din acest preparat pe zi.
 Caderile imunitare - studii facute in paralel in Japonia, Statele Unite, Rusia au pus in evidenta
faptul ca propolisul activeaza foarte puternic sistemul imunitar. Extractul alcoolic de propolis
(adica tinctura) administrat sistematic mareste productia de celule specializate ale sistemului
imunitar, le face mai „agresive”, ceea ce determina o mult mai mare rezistenta la infectiile cu
orice tip de germen. Pentru cresterea imunitatii se face o cura de 3 saptamani, timp in care se iau
cate 30-40 de picaturi de tinctura de propolis, de 4 ori pe zi.
 Hipertensiunea si tulburarile de ritm cardiac - cercetarile facute in spitalul de cardiologie din

Jiangsu, China, au pus in evidenta ca administrarea a 300 mg de propolis (aproximativ 150 de
picaturi de tinctura) zilnic conduce la scaderea presiunii arteriale, la normalizarea ritmului cardiac,
la scaderea cantitatii de colesterol din sange. De asemenea, s-au constatat efecte de refacere a
elasticitatii vaselor de sange.
Alte boli care se trateaza cu propolis
Page 24 / 81

 Boala canceroasa - peste 30 de studii, cu efecte mai mult decat promitatoare, cu extracte de
propolis, folosite atat intern cat si extern, s-au facut in diverse laboratoare de medicina
experimentala si spitale din intreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura
administrate de 4 ori pe zi, propolisul impiedica dezvoltarea celulelor maligne, creste capacitatea
sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajuta la restabilirea echilibrului organic al
bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul intern cu propolis in tratarea
cancerului la san, a cancerului de colon si genital, a melanomului malign, a metastazelor
pulmonare si hepatice. Un studiu facut in Iugoslavia mai pune in evidenta ca administrarea
sistematica a propolisului inlatura o buna parte a efectelor nefaste ale aplicarii radioterapiei in
cancer. De asemenea, propolisul are efecte extraordinare utilizat extern, pe plagile canceroase.
 Giardia - infectia cu protozoarul Giardia lamblia cedeaza la un tratament de 30 de zile facut cu

tinctura de propolis. Se iau 50 de picaturi pe o bucatica de paine, de patru ori pe zi, inainte de
masa.
 Tuberculoza - un studiu facut intr-un spital din Rusia de V.H. Karinova si E.I. Rodionova pe
135 de pacienti cu tuberculoza a avut rezultate uimitoare. Ele au administrat, vreme de 10 luni,
cate 7-10 ml de tinctura pe zi. La trecerea acestui interval de timp, la aproape 25% dintre pacienti
s-a constatat remisia completa a bolii, iar la ceilalti - cu exceptia a 12 pacienti -, imbunatatiri
substantiale ale starii de sanatate. Toti cei 12 pacienti care nu au raspuns la acest tratament
sufereau de tuberculoza renala.
Tratamente externe cu propolis
 Herpes cu diferite localizari - se aplica pe locul afectat tinctura de propolis prin picurarea
directa cu o pipeta, si nu prin stergerea cu un tampon de vata (deoarece propolisul tinde sa
precipite mai rapid pe tampon), pana se creeaza o mica crusta pe suprafata tratata. Se repeta
procedura de 2-3 ori pe zi. Timpul de vindecare scade in 80% din cazuri de 3-4 ori, iar
posibilitatea de recidiva se injumatateste - asa suna concluziile unui studiu suedez efectuat in
1995.
 Eczeme infectioase - se pun zilnic comprese cu tinctura de propolis care

se tin vreme de o ora. In eczemele uscate se fac aplicatii cu unguent de
propolis sau cu crema de galbenele si propolis (se gaseste in comert), de 2-3
ori pe zi.
 Arsuri - in arsurile usoare se fac aplicatii cu unguent de propolis sau

unguent de propolis si tataneasa. In arsurile grave se aplica tinctura de
propolis - produce usturimi foarte puternice, dar efectele sale vindecatoare
sunt uimitoare.
 Cosuri, acnee, furuncule, abcese - se aplica pe locul afectat tinctura de

propolis cu un tampon de vata. Efecte uimitoare in tratarea cosurilor si acneei
are un preparat numit „Dermogent” (produs de laboratoarele „Dacia-Plant”), pe baza de propolis
si alte cateva plante (rostopasca, tataneasa, coada-soricelului etc.), care in 24-48 de ore
provoaca disparitia formatiunilor tratate de pe piele.
 Cancer de piele, tumori exteriorizate - se pune, vreme de o ora pe zi, o compresa cu tinctura
de propolis pe locul afectat. Dupa scoaterea compresei cu tinctura de propolis, pielea se lasa sa
se zvante la aer vreme de minimum 30 de minute. Tratamentul se face 30-60 de zile incontinuu.
Page 25 / 81

 Ulceratii pe piele, ulcer varicos - 64 de pacienti cu ulcere de gamba, cu varste intre 23 si 98

de ani, au fost tratati cu tinctura de propolis si unguent. S-au facut aplicatii zilnice cu tinctura pe
zona ulcerata si tratament la periferie cu unguent de propolis. Durata tratamentului a fost intre 4
si 12 saptamani. La final, 19 din cei 64 de pacienti nu mai aveau nici un semn clinic al bolii, iar alti
39 de pacienti erau intr-o conditie mult imbunatatita.
_________________________
* Precautii si contraindicatii
La anumite persoane propolisul poate da, administrat intern sau in contact cu pielea, reactii
alergice. Din acest motiv, inainte de a incepe un tratament cu acest produs este necesar sa
facem un test, administrand intern sau aplicand pe piele cateva picaturi de tinctura si vazand care
este reactia. Daca apar senzatii neplacute de iritatie, inflamatie, daca se declanseaza catar
respirator sau apare inrosirea pielii, nu se va face tratament cu propolis. Un substitut excelent
pentru propolis sunt mugurii de plop si tinctura de muguri de plop, care au efecte relativ similare,
dar sunt mult mai bine tolerate de catre organism.
Page 26 / 81

Preveniti bolile cu polen si

pastura
In conditiile alimentatiei moderne,
bogata in calorii dar tot mai saraca in principii
vitalizante, alaturi de miere, curele cu polen
sau pastura, cu durata de cate o luna la
fiecare 3-4 luni, sunt mai mult decat necesare. Dozele profilactice zilnice se
stabilesc in functie de varsta consumatorului: 1-3 ani - 8 g polen sau 2 pastile de
pastura; 4-5 ani - 12 g polen sau 4 pastile de pastura; 6-16 ani - 18 g polen sau 6
pastile de pastura; peste 16 ani - 25 g polen sau 8-10 pastile de pastura.
Asociate mierii obisnuite (preferabil, poliflora), mierii propolizate (cu sau fara
apilarnil ori laptisor de matca), aceste doze inlatura dezechilibrele, mentinand
metabolismul la parametri optimi, consolideaza sistemul imunodepresor, mentin
un tonus fizic si psihic ridicat, previn anemiile, leucemiile, calcemiile, bolile
cardiovasculare, digestive si intestinale, previn insomniile, nevrozele si depresiile
anxioase, previn aparitia adenoamelor de prostata, a tumorilor, a hepatitelor si a
cirozelor, protejeaza impotriva infectiilor virale si microbiene, imunizeaza aparatul
respirator etc. Confortul fizic si psihic, starea de optimism pe care o induce cura
cu polen si pastura ne vor face mai generosi, mai dispusi sa ne intelegem
aproapele. Incercati si veti observa dvs. insiva.
Vindecati-va cu polen si pastura
Forta curativa a polenului si pasturii este dincolo de orice indoiala. Daca

sunt asociate cu alte produse ori preparate apicole, chiar si cele mai de temut
boli bat in retragere. Pentru ca - subliniez acest lucru - una dintre cele mai
valoroase insusiri ale acestor minuni ale albinelor este asociativitatea: nu numai
cu alte produse apicole, ci si cu orice alta terapie complementara sau cu orice
tratament alopat, pe care le potenteaza. Nu au nici un fel de efecte secundare,
nici nu creeaza dependenta si - fapt de exceptie - bolile pe care le previn
apiprofilactic le pot si vindeca! Pentru ca, reamintesc, niciunde in lume nu exista
un alt medicament ori aliment-medicament care, intrunind calitatile enumerate
mai sus, sa contina intr-un volum asa de mic, un numar atat de mare de principii
vindecatoare.
Folosite terapeutic, dozele de polen ori de pastura sunt altele decat cele
Page 27 / 81

utilizate profilactic, depinzand de afectiune si de stadiul acesteia, de varsta, de

sex, de greutatea corporala, de existenta unor alte afectiuni simultane. Spre
exemplu, anemiile se vindeca: - in 90 de zile, luand cate 10-15 pastile de pastura
zilnic; - in 180 de zile, luand cate 20-30 g de polen zilnic. Daca acestora li se
asociaza miere cu laptisor de matca 2% sau miere propolizata 3%, timpul de
vindecare se reduce la jumatate in ambele cazuri.
- Afectiunile digestive si intestinale, de la colite la ulcere cu nisa, se vindeca
in 30-40 de zile, consumand zilnic 2 lingurite de polen sau 10 pastile de pastura,
in asociere cu alte produse apicole si - dupa caz - cu unele ceaiuri.
- Afectiunile sistemului nervos se vindeca cu doze zilnice de 15-40 g polen
ori 5-20 pastile de pastura, dar efectele sunt mai rapide si mai durabile daca li se
asociaza propolisul si apilarnilul sau laptisorul inglobate in miere. Desigur, nu
putem omite sa amintim otetul din mere si miere de albine, indicat in aceste boli.
- Calcemiile (cu etapele acestora: hipocalcemia, spasmofilia si
osteoporoza) afecteaza indeosebi femeile, caz in care apar, de regula, chisturi
ovariene, utere fibromatoase si noduli mamari. Agentii terapeutici, in aceste
situatii, sunt alte produse apicole, dar actiunea lor poate fi potentata, luand zilnic
20-30 g de polen sau 10-15 pastile de pastura.
Exemplele ar putea continua, dar, inainte de a incheia, fie-mi ingaduit sa
pun un ultim punct pe stiuta litera i: OAMENI, aparati mediul in care vietuieste
minunata fiica a soarelui - ALBINA! Recunoscatoare voua, va va hrani, va va
apara de boli si, la orice nevoie, va va vindeca!
Din farmacia albinelor

Pastura, minunata sora a
polenului
- Luna mai, anotimpul exploziilor
florale, va porni cat de repede si iuresul
albinelor peste paduri si campii. Mierea, nepretuitul dar al trudei lor
neobosite, va curge iarasi din stupi. Dar, alaturi de ea, fagurii ascund si alte
elixiruri de sanatate -
Farmacia albinelor ofera oamenilor un veritabil izvor de sanatate, cuprins

intr-o gama larga de produse irepetabile prin sinteza: miere, polen, pastura,
laptisor de matca, apilarnil, descapacitura, propolis, venin si ceara. In afara de
ultimele trei enumerate, celelalte sunt alimente revitalizante fara egal,
recunoscute ca atare de legislatia in vigoare. Toate la un loc insa, dar si fiecare
in parte, sunt si veritabile medicamente. Din nefericire, foarte multi oameni stiu
inca prea putine lucruri despre aceste produse absolut miraculoase.
Page 28 / 81

Ce trebuie sa stim despre polen si pastura?
POLENUL este elementul masculin al florilor, pe care albinele il culeg in

granule masurabile in microni. La un singur zbor, vizitand intre cateva zeci si
cateva sute de flori, albina aduce grauncioare de polen in cosuletele picioarelor
posterioare. Greutatea acestora este cuprinsa intre 0,006 si 0,015 g. In cele
maximum 50 de zboruri pe care le efectueaza zilnic o albina culegatoare, ea
imbogateste “tezaurul” stupului cu aproximativ 0,750 g polen.
Apicultorii recolteaza polenul “la urdinis”, inainte ca acesta sa ajunga in
stup, apoi il usuca la temperaturi de 40¡C. Consumatorii acestui produs apicol
trebuie sa stie ca exista polenuri monoflore - culese de la o singura planta
(grauncioarele sunt monocolore), dar si polenuri poliflore - mult mai valoroase
(grauncioarele de polen sunt culese de la o mare diversitate de plante si au cele
mai diferite culori). Daca grauncioarele de polen nu “curg” unele peste altele,
asemenea nisipului uscat, ci se leaga intre ele in mici conglomerate, fie ca au
fost prost uscate, fie ca au fost necorespunzator depozitate. Consumat, un astfel
de polen, devenit toxic, poate provoca grave deranjamente digestive.
Fiecare granula de polen, din multele care compun un grauncior, este
alcatuita dintr-un invelis exterior - numit exina si un invelis interior - numit intina,
care cuprinde doi nuclei, “miezul” folositor continand acizi cu certe proprietati
antianemice, antileucemice si anticancerigene.
PASTURA. “Descarcat” in celulele fagurilor, polenul care ajunge in stup
este preluat de catre albinele tinere (in primele sapte zile de viata, cand inca nu
zboara). Ele il faramiteaza cu mandibulele, il framanta adaugandu-i enzime din
corpul lor si il preseaza cu capul, prin lovituri aidoma celor ale berbecului, in
celulele fagurilor, pe care le umplu in proportie de 2/3 din volumul lor. Sub
influenta unor fermenti, a enzimelor adaugate la temperatura de 35¡C, in
intunericul stupului, in conditii de umiditate atent controlate, are loc un limitat
proces de fermentare. Albinele conserva acest “preparat”, adaugand miere in
treimea goala a celulelor, apoi le astupa cu o pelicula fina de ceara. In felul
acesta, cu un “stagiu” de minimum 30 de zile in stup, polenul devine pastura.
Fireste, o “pastila” de pastura are forma celulei fagurelui si marimea a 2/3 din
volumul acesteia, iar greutatea este cuprinsa intre 0,100 si 0,175 g, dar “puterile”
ei sunt uriase pentru sanatatea puietului si a oamenilor. Numita de catre
apicultori si “painea albinelor”, ea este folosita de catre albinele-doici, in proportii
numai de ele stiute, la cresterea puietului. Daca pastura lipseste din hrana
acestuia, albinele viitoare vor fi mai “debile”, vor trai mai putin, iar “poverile” de
nectar, polen si apa pe care le vor aduce in stup vor fi mai mici.
Foarte putini apicultori se incumeta sa recolteze pastura: colonia de albine
risca sa ramana fara “paine”, scade productia de miere si ceara, fagurele-
”depozit” trebuie distrus inevitabil, extragerea din celule, migaloasa, cere prea
mult timp, valoarea alimentara si terapeutica a pasturii este mai putin cunoscuta
decat cea a polenului etc.
Page 29 / 81

Compozitie chimica
Pastura are, in general, compozitia chimica a polenurilor din care

provine: glucide, lipide, proteine, aminoacizi, vitamine, 27 de minerale -
oligoelemente (sodiu, potasiu, nichel, titan, vanadiu, crom, fosfor, zirconiu,
beriliu, bor, zinc, plumb, argint, arsenic, staniu, galiu, strontiu, bariu, uraniu,
siliciu, aluminiu, magneziu, mangan, molibden, cupru, calciu si fier), un factor
antibiotic, un factor de crestere, hormoni naturali, enzime, arome si 3-4% materii
neidentificate.
Valoare alimentara
Nici un proces biologico-fiziologic normal nu este posibil fara prezenta a

zece aminoacizi esentiali, continuti toti in polen si in pastura. Cate alte alimente
pot fi totodata naturale si atat de complete? Din toate cate s-ar putea spune, este
bine sa retinem: albina “stie” mai bine decat oamenii cu ce si cat sa-si hraneasca
copiii (puietul!) complet si sanatos. Niciodata, nici un laborator din lume nu va
reusi sa realizeze vreun aliment atat de bogat. O cura anuala de polen ori de
pastura se recomanda tuturor oamenilor sanatosi, indiferent de varsta, ca o
sursa inegalabila de confort fizic si psihic, de viata lunga si sanatoasa. O cura cu
aceste minuni ale stupului este, in definitiv, o opera de profilaxie. Voi da un
singur exemplu pentru copii: in perioada de crestere a sistemului osos
(osteogeneza), vitaminele A, B, C, E si PP actioneaza eficient numai daca in
organism exista suficiente cantitati de cobalt, cupru si calciu (iar asimilarea
calciului conditioneaza pe cea a magneziului), in prezenta simultana a enzimelor
si a celor zece aminoacizi esentiali. Care alt aliment poate oferi toate acestea
intr-un volum atat de mic?
Ingrasa sau nu ingrasa polenul si pastura? Ei bine, NU! Cele doua
produse pot fi folosite cu succes si in slabiri (previn anemierea prin abstinenta),
dar si in cresterile in greutate dorite, asigurand tot ceea ce ii este necesar
metabolismului (pare paradoxal, dar japonezii trateaza atat diareea, cat si
constipatia... cu miere!). Ingrasa zaharul, aluaturile si proteinele animale
(proteine saturate de gradul I), nu si proteinele din polen sau pastura (proteine
vegetale nesaturate de gradul II).
Fiecare dintre aceste daruri, pe care natura (aveti grija de ea!), albina si
apicultorul le ofera oamenilor, au certe proprietati biostimulatoare,
imunodepresoare, antialergice, antialcoolice, antidepresive, decongestionante,
depurative, inhibitorii, antibiotice, hematopoietice, osteogenetice, bactericide,
antivirale si gerontologice. Spre exemplu, tulpinile de Staphylacoccus aureus, B
coli, Salmonella B si D, ca si B. antracis sunt sensibile si inhibate de catre polen
si pastura. Dar, luate impreuna cu miere, miere propolizata, tinctura de propolis,
Page 30 / 81

miere cu laptisor de matca ori cu apilarnil, actioneaza si impotriva tulpinilor de

Pastorella ovium, Proteus Sp., Listeria monocyogenes, B. cereus si Cl.
perfrigenes tip B.
Superioritatea pasturii fata de polen
Regretatul cercetator si apiterapeut dr. Mircea Ialomiteanu aprecia ca

“pastura este recomandata in toate cazurile in care este indicat si polenul, dar
mai ales in cele in care este necesara realizarea unui efect puternic, intr-o
perioada mai scurta de timp”.
Intr-adevar, daca polenul este un aliment si un medicament remarcabil,
este net depasit de pastura, ale carei efecte, intr-o gama foarte larga de
afectiuni, sunt spectaculoase.
Afectiuni in care pot fi folosite polenul si pastura
Ar fi inutil sa facem o lista lunga de afectiuni care pot fi vindecate cu polen

ori pastura. Inclusiv in miopatii, acestea dau rezultate neasteptate, indeosebi in
asocierea cu alte produse apicole. Alaturi de propolis, pastura si polenul sunt
singurele produse apicole eficiente in tratarea diabetului. De la anemii (vindecate
cu pastura in jumatate din timpul necesar prin folosirea polenului), pana la
epilepsii, leucemii si cancere, fara a mai aminti distrofiile, rahitismul,
hipocalcemia, osteoporoza, bolile de piele, digestive, respiratorii, ori
cardiovasculare - polenul si pastura au o valoare terapeutica incomensurabila.
Desigur, dozele in care aceste produse apicole pot fi consumate se stabilesc in
functie de varsta, de afectiune si de greutatea corporala.
Recoltarea
Cel mai bun timp pentru producerea si recoltarea pasturii este primavara si
inceputul verii. Oricat de multa pastura va fi recoltata, cu siguranta va fi cu mult
mai putina fata de nevoile celor aflati in suferinta. Acum si pe aceasta cale,
multumind revistei pline de suflet “Formula AS”, indemn pe toti apicultorii sa
acorde atentia cuvenita recoltarii pasturii. In timp, munca lor va primi, sunt sigur,
si recunoasterea materiala cuvenita.
Prof. VASILE ANDRITOIU

str. Unirii, bl. 4, sc. 3, et. 4, ap. 45, Targu-Jiu, jud. Gorj, cod 1400, tel.
053/21.21.04, 095/52.96.46
Page 31 / 81

Page 32 / 81

O „minune a vietii”:
Polenul
Pentru prima data in Romania se gaseste

POLEN MEDICINAL MONOFLOR
(extras dintr-o singura floare)
Polenul, supranumit de unii autori „o minune a vietii”, constituie una dintre marile dileme ale
lumii vegetale. Fiecare grauncior de polen reprezinta un concentrat alimentar si, in acelasi timp, o
farmacie a naturii foarte bine pusa la punct. Cu alte cuvinte, un „concentrat” datator de viata.
Polenul este un aliment extraordinar de hranitor, dar, datorita compozitiei sale extrem de diverse,
poate fi folosit si ca remediu natural, fiind un produs foarte bine tolerat. Astfel, polenul ajuta la
cresterea rezistentei organismului fata de agresiuni externe de tip fizic, chimic ori biologic; ne
ofera din abundenta substante necesare sistemului nervos pentru a putea rezista, cu o
flexibilitate mai mare, stresului zilnic; in practica medicala curenta, este folosit in special in scop
profilactic (de prevenire a bolilor), dar si terapeutic - pentru ameliorarea ori chiar vindecarea a
numeroase afectiuni.
Cand vorbim despre polen, avem in minte reprezentarea polenului poliflor - un veritabil
curcubeu de culori, provenind de la diverse plante. In literatura de specialitate s-a discutat
insa, inca din anii ‘70, despre polenurile monoflore. Alin Caillas, unul din cei mai cunoscuti
autori francezi de carti apicole, face in lucrarea sa „Polenul” o clasificare a acestora si a
proprietatilor lor, dupa cum urmeaza: polenul de salcam - bun pentru stomac si calmant; polenul
de busuioc - stimuleaza stomacul si functiile gastrice; polenul de albastrita - favorizeaza diureza;
polenul de limba-mielului - actioneaza benefic asupra aparatului pulmonar; polenul de visin - este
un excelent diuretic; polenul de castan dulce - decongestioneaza ficatul si prostata si ajuta la
retragerea varicelor; polenul de rapita - actioneaza asupra ulcerelor varicoase; polenul de mac -
eficace contra tusei in general si in special contra bronsitelor, a anginelor si chiar a tusei
convulsive; foarte usor narcotic, deoarece contine putin opium, se recomanda persoanelor
nervoase, care sufera de insomnii; polenul de lavanda - actioneaza favorabil asupra stomacului si
in cazurile de inapetenta (lipsa poftei de mancare); polenul de papadie - diuretic, depurativ si usor
laxativ; polenul de mar - intaritor general; are actiune benefica asupra inimii; polenul de mur -
este pretios ca tonic general, eficace in diaree si dizenterie; polenul de salvie - diuretic,
regularizeaza menstrele; polenul de salcie - tonic, sedativ si anafrodisiac; polenul de cimbrisor -
pretios pentru activarea circulatiei; tonic, usor afrodisiac; polenul de tei - un calmant indicat pentru
persoanele nervoase si suferinde de insomnie; polenul de paducel - tonic cardiac, echilibrant al
sistemului nervos si sedativ, util in ameteli, palpitatii, tulburari circulatorii, angina pectorala.
Care este cel mai bun polen?
Cel mai bun polen este acela care se potriveste cu necesitatile organismului uman. Pentru o
persoana sanatoasa, cel mai bun polen poate fi cel poliflor, uscat traditional. Persoanele care
sufera insa de diverse afectiuni, in special cronice, este bine sa consume polenul proaspat
recoltat si imediat bagat la congelator si/sau conservat in miere.
Suntem bucurosi sa anuntam ca, pentru prima data in Romania (si printre primii in lume!), in
mod organizat si pastrand o calitate maxima, s-a inceput recoltarea polenului medicinal monoflor.
Page 33 / 81

Ovidiu Bodea, un tanar intreprinzator din Baia Mare, a demarat un amanuntit studiu al polenului
apicol romanesc, destinat tratamentelor diferitelor boli. Studiul are ca scop identificarea si
sortarea polenurilor in functie de culoare, provenienta si perioada in care a fost cules; ulterior, in
colaborare cu farmacisti si medici, se studiaza amanuntit efectele specifice in tratarea diferitelor
afectiuni.
Domnul Bodea ofera, in premiera in Romania, polen proaspat (nu uscat), conservat la
rece (congelator), imediat dupa colectare. Aspectul, gustul, mirosul sunt superioare fata de
ale celui uscat, efectele terapeutice fiind mult superioare.
Inainte de a cumpara si consuma polen, este bine sa stim urmatoarele lucruri:
 polenul este un produs natural, recoltat natural, dar poate cauza uneori reactii adverse;
consultati-va medicul curant (ideal sa fie specializat in apifitoterapie) inainte de a incepe o cura cu
polen;
 polenul este in mod normal foarte bine tolerat de organism, in special daca se ia in primele 7-
10 zile dupa mese, bine diluat in iaurt sau lapte prins;
 se poate asocia cu alte terapii clasice ori naturiste;
 este usor de administrat si se integreaza usor in alimentatia zilnica.
Page 34 / 81

Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi
Mierea si antichitatea
Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si

produsele stupului de albine nu numai ca aliment, ci si
ca medicament. Apicultura era practicata inca din
secolul al VII-lea i.Hr., existind o serie de marturii in acest sens.
Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene, mentioneaza,
printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca
medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la
inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a
hrani animalele sacre.
Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre

mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata
mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale
proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug,
aperitiv si digestiv. Aristotel, de exemplu, a scris sase volume
despre albine si produsele lor, recomandind propolisul drept remediu
in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii,
mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre
miere, folosita intr-o serie de boli.
In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera

mierea un adevarat panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept
sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.
Produsele epocii contemporane
In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si

celelalte produse apicole: laptisorul de matca, polenul, veninul de
albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse apicole
naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura,
laptisorul de matca) si produse apicole derivate (cremele cosmetice
cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).
Cum este fabricata mierea
Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin

colectarea nectarului floral si extrafloral sau a unui alt suc luat de
pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea enzimatica a
salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii
nectarului in celule, apa care este in plus va fi indepartata prin
ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi consumata
(albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20
la suta apa, cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine
Page 35 / 81

1 litru de miere sint mecesare 5 kg de nectar. Mai adaugam si faptul
ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la
100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica
1 kg de miere pe zi. Calitatea si cantitatea de miere sint determinate
de factorii geografici si botanici, precum si de sezon. Originea
florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea
mierii.
Compozitie si actiune terapeutica
Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de

fructoza si glucoza intr-o forma care, fara a mai fi transformata de
organism, se asimileaza direct, constituind o sursa de energie.
100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la

suta apa si 81,3 la suta zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta
glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta maltoza si alte dizaharide
(aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta
zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri
minerale, oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta).
Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind

actiune antibiotica, bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca,
calmanta, regeneratoare.
Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni
Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de

inima, dar nu in cantitati mari si cu ceai fierbinte.
Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2
lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse.
Folosirea zilnica, timp de una-doua luni a mierii de albine va duce la
imbunatatirea generala a bolnavilor, la normalizarea compozitiei
singelui si la cresterea hemoglobinei.
In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din
urmatorul amestec: 100 g suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci
pisate si sucul de la una-doua lamii.
In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie

luata cu suc de legume: sfecla, morcovi, hrean (acesta va fi dat pe
razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce) si lamiie.
Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora
inainte de masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta
include suc de morcovi, hrean (acesta va fi tinut in prealabil in apa),
Page 36 / 81

miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla
bine acoperit.
Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu

lapte, sau cu diferite grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g
miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe si 10 g cacao se
pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest
amestec, cu un pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si
seara).
In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se
va lua, de asemenea, cu lapte cald (o lingura de miere la un pahar de
lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la 100g miere). In scop
profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de
hrean, in cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de
trei ori pe zi, inainte de masa. In caz de gripa se va prepara
urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere
(proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa
calduta) seara, inainte de culcare.
In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite)

guturai si sinuzita, se recomanda mestecarea timp de 15 minute, de
una-doua ori pe zi, a unui figure de miere. Seara, inainte de culcare,
se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte.
Se amesteca sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o

lingura de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte.
Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se

scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o
lingura, de trei ori pe zi.
Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o

lingura, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Medicul bulgar S.
Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20 de minute.
Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga
o lingurita de miere.
In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de

miere, de trei ori pe zi. Un bun tonic si stimulant al sistemului nervos
si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie. Se iau 75 g
frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga
125 g de miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de
lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa care se ia cite o lingura de
amestec, de trei ori pe zi.
Page 37 / 81

Miere, lamiie si floare de tei
Virtutile ceaiului de tei
Cunoastem cu totii virtutile ceaiului de tei - infuzia preparata din floare de tei este un remediu
impotriva racelii, a gripei si un bun calmant al sistemului nervos, de aceea este recomandat
ceaiul de tei in tratamentul racelii, gripei si in insomnii. Dar virtutile florilor de tei si ale ceaiului
preparat din ele nu au fost epuizate inca, de fapt nici nu au fost studiate pina la capat. Spre
exemplu, teiul este pur si simplu de neinlocuit in numeroase afectiuni renale! Astfel, in
pielonefritele cronice, aparute pe fondul calculozei renale, ceaiul de tei (decoctul) scade
temperatura, astfel incit de la starea subfebrila, cu 37,3 grade, se ajunge la temperatura
exterioara normala sub 37 grade. Ba chiar, uneori, dispare procesul inflamatoriu din interiorul
rinichilor. In aceste conditii, dispare frisonul, senzatia de frig si raceala miinilor si picioarelor,
caracteristice acestei afectiuni.
Teiul are un efect de limpezire
Daca seara bem o cana de ceai de tei, dimineata ne trezim cu capul limpede si cu o buna
dispozitie de invidiat. Totodata, ceaiul de tei elimina excesul de uree din singe si, in acelasi
timp, incalzeste rinichii.
Combinatia de miere, lamiie si tei este un remediu sigur contra gripei. Ceaiul de tei, indulcit cu
multa miere - de preferat de tei sau salcim, dar merge si mierea poliflora sau de conifere - si cu
o felie de lamiie, strivita in el, baut cald seara, inainte de culcare (dar se poate si peste zi), ne
scapa de gripa sau raceala care ne chinuie, fara sa mai apelam la medicamentele cu care si
asa sintem intoxicati, majoritatea.
Cite un ceai de tei parfumat
Bind, din cind in cind, cite un ceai de tei parfumat, care ne aminteste de zilele insorite ale verii,
vom avea o dispozitie calma, o stare de spirit binevoitoare. Putini dintre noi stiu ca teiul, pe
care cei vechi il considerau un copac sfint, are o influenta binefacatoare asupra psihicului.
Daca avem neplaceri, necazuri, nelinisti, inainte de a ne repezi la pachetul de tigari sau la
flaconul cu calmante, sa bem mai bine o cana de ceai de tei - neindulcit sau cu putina miere -
si, dupa numai o ora, vom privi lumea cu problemele ei altfel, cu alti ochi!
Page 38 / 81

Elixiruri cu ierburi si miere
Pe rafturile din camarile toamnei se afla miere

proaspata de albine si plante de leac culese pe soare plin.
Prieteni de nadejde ai sanatatii, sa invatam sa le folosim,
inainte ca brumele si lapovitele anotimpului rece sa
ne taie picioarele
Afectiuni cardiace
 Miere de albine (tei si salcam) - 3 lingurite pe zi.
 Capaceala (un amestec de miere, ceara si propolis), care trebuie mestecata ca o guma, chiar
dupa ce s-a terminat mierea din ea, deoarece ceara intrata in tractul digestiv are un puternic rol
de lubrifiant al vaselor de sange, ajutand in acelasi timp si la optimizarea functionarii cordului.
 Laptisor de matca in amestec cu miere, care are functii vasodilatatoare - 1 lingurita pe zi.
Afectiuni gripale
 Inhalatii cu ceara de albine: se aseaza pe ochiul de aragaz o placa de tabla curata, pe care,
dupa ce s-a infierbantat, se pune cate o bobita de ceara de marimea unui bob de grau.
Se va ridica un firicel de fum, pe care il vom inhala: o inspiratie pe nas si una pe gura, pana
la topire, apoi se repeta inca de cinci ori.
 Tinctura de propolis 30%: se pun la radacina limbii doua picaturi, cate una de fiecare parte.
 Gargara: se pun 30 de picaturi de tinctura de propolis in concentratie de 30% intr-un pahar cu

ceai de galbenele sau de musetel. Se face o gargara cat mai profunda si de durata, apoi se
inghite solutia.
 In cazuri de nas infundat, rinite etc., se face un amestec in parti egale (cate un varf de cutit) de
galbenele, coada-soricelului si rostopasca. Se opareste o lingurita de plante cu 100 ml apa, apoi
se adauga trei picaturi de tinctura de propolis. Se amesteca bine dilutia, apoi se pune in fiecare
nara continutul unei pipete, dar picatura cu picatura, in asa fel ca operatiunea sa dureze circa 5
minute.
Afectiuni hepatice
In afectiunile hepatice se foloseste siropul de rostopasca. Acest leac reface celulele hepatice.
Se pune sa fiarba un litru de apa - seara la ora 7- si dupa ce da in cateva clocote, se adauga in el
5 grame de rostopasca maruntita (uscata). Se acopera vasul cu un capac si se aseaza la cald,
intre perne, pana a doua zi dimineata la ora 7. Atunci se strecoara si se amesteca cu 200 g miere
de albine, pana ce se dizolva complet, si se pune intr-o sticla. Din ora in ora, se ia cate o lingura
(de lemn) de sirop, de zece ori pe zi. Acest tratament se poate repeta doar dupa sase luni.
Page 39 / 81

Angina pectorala
 Sirop: ceapa rosie de Fagaras (care contine multa biotina), in amestec cu miere de albine (de
tei sau salcam), suc de lamaie si suc de usturoi. Se lasa la plamadit, intr-un litru de apa fiarta,
timp de 2-3 zile, si apoi se consuma cate o lingurita de 3 ori pe zi.
 Produse apicole: otet de mere cu miere de albine de tei sau salcam, capaceala (mestecata
pana la consumarea totala) si propolis.
Arsuri
Se unge partea vatamata cu miere naturala si se acopera cu o bucatica de folie de plastic,

dupa care se pune un bandaj. Tratamentul se face dimineata si seara, pe o perioada mai lunga.
Inaintea fiecarui tratament se spala pielea cu ceai de musetel sau de tei.
Caderea parului
- Ceai (decoct) din: mesteacan (frunze, coaja sau seva), tintaura, iedera, menta,
patlagina si zeama de lamaie.
- Zeama de ceapa si zeama de usturoi amestecate cu miere de albine.
- Utilizare: in prima zi, dupa ce se spala parul bine cu apa fierbinte, se maseaza pielea capului
cu ceaiul obtinut circa 10 minute. In a doua zi, se foloseste la masaj a doua solutie.
De precizat ca masajul trebuie sa fie intens si sa se faca pana se incalzeste pielea capului.
Dupa aceea trebuie invelit capul cu un prosop pana la uscarea parului si disparitia efectului
revulsiv.
Constipatie
 In fiecare dimineata, se bea - pe stomacul gol - un pahar de apa calduta statuta (cel putin 24
de ore). Dupa aceea, se mananca un mar ras amestecat cu doua lingurite de miere si tarate cat
cuprinde, pentru ca preparatul sa ramana moale ca o crema. Excludeti din alimentatie mezelurile,
prajelile, conservele, painea alba, zaharul, cafeaua, alcoolul, tutunul, carnea si branzeturile
fermentate. Bazati-va alimentatia pe fructe si legume proaspete.
 In fiecare dimineata, pe stomacul gol, se ia o lingurita de miere cu un pahar de apa minerala

(nu ceai), timp de o saptamana, pana se formeaza obisnuinta.
l 1/2 kg de prune uscate se spala bine si se pun la fiert (ca pentru compot). Dupa ce au fiert, se
scot samburii, iar pulpa rezultata se da prin masina de tocat. Se masoara cu o lingura pulpa si
cate linguri rezulta atatea se pun de miere (la 1/2 kg de prune sunt 8-9 linguri, deci tot atata
miere). Se amesteca totul bine si se pune intr-un borcan de 800 g (care se tine la frigider). Se ia
cate o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa.
Degeraturi
De obicei, cad victime ale acestei afectiuni cei cu proasta circulatie periferica, sau mai bine
Page 40 / 81

zis, cei ce au maini si picioare reci, cei anemici si cei hipotensivi, deci cei care nu au o irigatie
sanguina normala in locurile ce vin in contact cu factorii externi. Reactia normala a multora dintre
noi este aceea de a aduce la caldura pe cel degerat. Acest lucru este gresit, deoarece poate
provoca leziuni care vor trena in timp. Locurile vatamate trebuie tinute un timp la o temperatura
usor peste zero grade; se vor face frictiuni cu zapada sau lichide reci, aceasta pana cand se va
observa o inrosire a pielii, ceea ce inseamna ca sangele este prezent in tesuturi in cantitate mai
mare. Regiunea respectiva se badijoneaza apoi cu tinctura de propolis. Se aplica o compresa cu
miere de albine dizolvata in ceai din coaja de salcie, pelin, frunze de nuc, catina alba sau
paducel. Se mai frictioneaza cu felii de ceapa si zeama de lamaie. Trebuie evitate incaltamintea
stramta, frigul, umezeala.
Fisuri anale
 O igiena locala stricta. Lenjerie mereu curata.
 Un regim alimentar lejer, fara condimente, alcool, cafea, alimente iritante.
 Spalaturi cu ceaiuri din: galbenele, coada-soricelului, patlagina, papadie, soc, rostopasca si

pelin.
 Utilizarea de supozitoare cu propolis.
 Evitarea sedentarismului, multa miscare pentru revigorarea muschilor.
Insomnie
Se folosesc 100 g de ceapa data prin razatoare. Se fierbe la foc mic 15 minute, intr-un vas
acoperit. Se lasa sa se raceasca putin, se stoarce, se strecoara si la lichidul obtinut se adauga 50
grame de miere. Se amesteca bine pana la omogenizare. Se bea caldut (toata cantitatea), seara,
inainte de culcare. Se repeta pana la vindecare.
Prostatita
 Ceaiuri: urzica moarta, spin (1 gram la 200 ml apa), busuioc, galbenele.
 Bai de sezut: tataneasa, musetel, galbenele.
 Ulei de dovleac: se ia cate o lingura seara, la culcare.
 Produse apicole: polen, pastura (polen tratat de albine cu acid lactic, pentru a-l conserva si
pastra pe timpul iernii), propolis mestecat circa 3-5 minute (atentie la alergici, poate provoca
pareze temporare), supozitoare cu propolis.
Sunt indicate si masuri foarte severe de dieta alimentara: trebuie eliminate din consum
bauturile, tutunul, cafeaua, condimentele, preparatele alimentare iritante, sarea in exces,
consumul exagerat de lichide.
Reumatism
Page 41 / 81

 Cataplasme: frunze de varza, paie de ovaz, argila, cartofi cruzi taiati felii, hrean cu faina de
mustar, ceapa taiata marunt si amestecata cu ulei de in (sau seminte fierte).
 Bai: frunze de frasin, fan, castan, radacina de stuf, radacina de papura.
 Gimnastica medicala pentru intretinerea musculaturii, care datorita durerilor se atrofiaza.
 Masaje cu produse apicole: miere cu otet de mere, impachetari cu ceara, unguent pe baza de
venin de albine.
 Regim dietetic care sa elimine factorii de risc: fumat, bauturi alcoolice, exces de sare, evitarea
spanacului si a steviei (care contin oxalati de calciu) si inlocuirea acestora cu loboda si urzica.
Spasmofilie
Se iau 7 oua, de preferinta de la gaini crescute acasa sau cele cu coaja rosie, si se aseaza
intr-un borcan de 0,800 kg. Peste ele se pune zeama de lamaie pana se acopera totul. Se pune
capacul si se lasa 7-8 zile. In acest timp, cu coada unei linguri de lemn se mai agita usor. Dupa
dizolvarea cojilor de oua in zeama de lamaie, se trece lichidul prin strecuratoare. In final, se
strecoara si prin tifon, astfel ca raman doar cateva mici resturi gelatinoase. Lichidul obtinut se
amesteca cu un litru de miere de albine naturala. Din acest amestec se iau trei linguri pe zi.
(Tratamentul se face mai ales in lunile calendaristice care contin in denumire litera R.)
Tuberculoza pulmonara
 Inhalatii cu tinctura de propolis 30% pusa in ceai de busuioc, brad, pin sau menta.
 Pulverizatii cu tinctura de propolis: 50 de picaturi in 50 g din ceaiul mai sus mentionat.
 Crema de propolis: 30 g propolis in 50 g miere de tei sau de munte.
 Fagure de miere sau capaceala, mestecate pana la consumarea totala.
 Usturoi (4-5 catei), consumat ca atare sau sub forma de suc. Se indica consumul in paralel cu
putina slanina de porc si un pahar de bors.
 Regim dietetic: una pana la trei zile pe saptamana se va tine un regim de cruditati. Sunt
interzise fumatul, consumul bauturilor alcoolice, al cafelei si al condimentelor in exces.
Tuse banala
Se fierbe o lamaie la foc moale, timp de 10 minute. Prin fierbere, lamaia se inmoaie,
astfel incat se va obtine din ea o cantitate mai mare de suc si, in acelasi timp, se inmoaie si
coaja. Lamaia se taie in doua si se stoarce bine intr-un pahar. La sucul obtinut se adauga
doua linguri de glicerina (din punct de vedere farmaceutic, doua linguri echivaleaza cu 30 g).
Amestecul se agita bine, apoi paharul se umple cu miere. Daca avem un acces de tuse in timpul
zilei, luam o lingurita de sirop, dupa ce amestecam bine continutul. Daca suntem treziti noaptea
Page 42 / 81

de tuse, luam cate o lingurita de sirop la culcare si una noaptea, cand ne trezim. Daca suferim de
o tuse rebela, luam 6 lingurite de sirop pe zi si anume: dimineata dupa sculare, inainte de pranz,
dupa masa de pranz, la cateva ceasuri dupa aceasta, apoi la cina si la culcare. Pe masura ce
tusea cedeaza, micsoram numarul dozelor pe zi.
Tuse convulsiva
 Tinctura de propolis: intr-un pahar mic cu ceai de ienupar se adauga 30 de picaturi de tinctura
de propolis. Se face gargara cat mai mult, apoi se inghite.
 Miere de albine de tei: in acelasi tip de ceai se adauga doua linguri de miere la o cana de
0,250 l si se beau doua cani pe zi, cu sorbituri mici. (Atentie! Este contraindicata la diabetici.)
 Capaceala: se mesteca pana la consumarea totala.
 Inhalatii cu ceara de albine (dupa metoda descrisa in reteta impotriva afectiunilor gripale),
inhalatii cu ceai de tei, menta, muguri de brad, busuioc si marar. Acestea se realizeaza prin
asezarea pe o cana de tabla a unei palnii cu gura in jos si inhalarea aburului degajat.
Page 43 / 81

Mierea si produsele
http://www.terapii-naturiste.com apicole
Mierea ca medicament reprezinta doar o parte a
apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii –
medicament si aliment pretios in acelasi timp – sint
cunoscute inca din antichitate. Tracii numeau mierea
hrana vie.
Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera

energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de
microelemente al mierii este similar celui al singelui uman.
Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi
aromatici, fitohormoni, acizi organici – lactic, citric, malic, oxalic,
dextrina, compusi ai azotului – in total 435 de substante. Aceasta
asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului
uman.
Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica

lecuieste tusea si durerile de git, mierea de tei usureaza starile
febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc
profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase,
tuberculoza; mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii,
cea de salcim este un bun calmant si tonic, mierea de castan
salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are
actiune antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si
renale; mierea de izma este buna ca leac impotriva durerilor,
antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui – utila in
bronsite si boli de stomac.
Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea
de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare
si intestinale. Mierea de munte are calitati deosebite in bolile de cai
respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si
curative.
Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii –

un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intarirea
sistemului imunitar si pentru gravide.
Luind in mod regulat miere – cite o lingurita dimineata, cu o ora

inaintea micului dejun; o lingurita la doua ore dupa masa de prinz si
o lingurita dupa cina – se normalizeaza tensiunea arteriala si
digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si
gastritelor, mierea se asimileaza mai bine cu putina apa calda in
care se dizolva.
Produsele apicole – mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul,

veninul de albine si ceara – contribuie la intarirea organismului,
astfel incit persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in
totalitate orice afectiune.
Page 44 / 81

Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa
B mai ridicat decit drojdia de bere. Are un rol deosebit in
metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul
din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a
anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente

necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un
kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P),
cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un
accident vascular la nivelul creierului. Un rol important pentru
functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante
continute in polen – anevrina.
In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste

digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne
rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul,
hranindu-i radacinile.
Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite

compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente – cupru, zinc,
mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale
glandelor salivare ale albinelor.
Propolisul este folosit ca biostimulator, care mareste rezistenta

fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale,
antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe
utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de
rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in
vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea
operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in
singerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva
radiatiilor Roentgen si de alta natura.
Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a

discopatiilor, artritelor, reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a
aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor reumatice, a celor
datorate arteritei si ischiemiei.
Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-

au recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de
albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De asemenea,
ceara este folosita si in cosmetica.
Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in

incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in
apropierea substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe
mirosurile.
Mierea este contraindicata diabeticilor si obezilor.
Page 45 / 81

Ofranda de la capatul verii - MIEREA
Un dar al albinelor, prea putin folosit
Am vazut de curand, intr-o padure de mesteceni, un stup de

albine salbatice pradat de urs. Pentru om, un asemenea stup ar fi
fost invizibil, fiind plasat la baza unei buturugi batrane si
prelungindu-se adanc in pamant, asa incat abia i se vedea
intrarea. Ursul insa a simtit mirosul de miere, care l-a atras atat
de puternic, incat s-a incumetat sa dezgroape stupul, luptand
aprig cu albinele. Presupun ca in cele din urma lupta a fost
castigata de urs, care a rezistat stoic la zecile de intepaturi, prada
sa de razboi fiind vreun kilogram de miere, pe care l-a consumat
pe nerasuflate, cu tot cu fagure. Privesc urmele luptei - un crater maricel, sapat de Mos Martin cu
o truda considerabila, si ma intreb ce forta irezistibila exercita mierea asupra ursilor, daca-si risca
pentru ea chiar si viata. Sa fie doar gustul dulce si parfumat? Cu intuitia lor, care o depaseste pe-
a omului, animalele stiu ca mierea este o sursa de hrana, dar si de energie, fara de care n-ar
putea rezista in conditiile, dure adesea, ale mediului in care traiesc. O „informatie” simpla, pe care
ele o preiau si-o transmit fara nici un efort, la oameni are nevoie de experiente, de studii, de zeci
de confirmari. Reinvatam foarte greu lectia simpla a naturii. Tocmai de aceea ne-am propus sa
vorbim pe larg despre miere, un dar gratuit al albinelor, dar prea putin folosit.
Ce este mierea
Grecii antici spuneau despre miere ca este un dar al zeilor, care este adunat de catre albine
din roua de pe flori, fiind o ramasita de la ospetele nocturne ale nimfelor. Indienii considerau
mierea o materializare a razelor de lumina, materializare care hraneste nu doar corpul, ci si
mintea si sufletul, fiind din acest motiv cel dintai dintre alimente. In Evul Mediu, se credea ca
mierea este sintetizata de catre albine dintr-o esenta subtila a florilor, pe care doar ele aveau
puterea sa o capteze si apoi sa o transforme in acel lichid chihlimbariu. Prin secolul al XIX-lea, s-
au facut primele analize care au stabilit ca mierea este o combinatie de zaharuri simple,
incercandu-se inlocuirea sa cu zahar din trestie si, mai apoi, din sfecla. Multa vreme s-a facut in
mod fals o echivalare intre miere si zahar, cele doua fiind insa extrem de diferite. Mierea este
mult mai complexa. Un biochimist american, B. H. Weller, afirma ca „nici cu aparatura
supersofisticata din secolul al XXI-lea nu poate fi inca sintetizat un produs care sa se apropie prin
compozitia sa biochimica si prin calitatile biologice de miere, care constituie inca un mare mister
pentru stiinta”.
Mierea si zaharul
Mentionam faptul ca in secolul al XIX-lea s-a facut o echivalare total incorecta intre zahar si
miere, ele neavand aproape nimic in comun, in afara faptului ca ambele joaca rolul de indulcitor.
Zaharul este format dintr-o singura substanta, in timp ce mierea este o combinatie de aproape o
suta de substante organice (conform ultimelor studii), dintre care unele, cum ar fi hormonii de
crestere sau enzimele, au o mare complexitate, neputand fi reproduse in laborator prin mijloacele
actuale. Apoi, efectele biologice ale consumului celor doua produse este fundamental diferit.
Mierea este un produs viu, natural, care poate fi consumat in mari
Page 46 / 81

cantitati, fara a produce tulburari de sanatate, in timp ce zaharul este o substanta de semisinteza,
care pe termen lung nu poate fi metabolizata de organism decat cu niste costuri considerabile
pentru starea de sanatate. De pilda, din momentul in care a fost inlocuita mierea cu zaharul,
numai frecventa cariilor dentare a crescut de patruzeci de ori, iar cea a diabetului, de peste o suta
de ori. In 150 de ani, dulciurile au devenit din delicatesa un aliment de baza pentru societatea de
consum, ceea ce si explica multitudinea de probleme de sanatate a omului modern, de la
banalele migrene si sensibilitati, la infectii, la obezitate si tulburarile imunitare grave. Mult prea
complexe si importante, efectele negative ale zaharului asupra sanatatii vor fi obiectul unui articol
separat. In cele ce urmeaza, vom vorbi strict despre efectele mierii in terapie, atat ca medicament
de sine statator, cat si ca inlocuitor al zaharului, calitate in care are cele mai puternice efecte
terapeutice.
Mica farmacie cu miere
Mierea ca excipient
Excipientii sunt acele ingrediente ale medicamentelor care au un rol de transportor pentru
substanta activa. Fara doar si poate ca mierea este cel mai bun excipient din lume, pentru ca nu
are nici un fel de reactii adverse, se combina usor cu orice fel de extract si, important, face
remediile mai usor asimilabile. Atunci cand administram uleiuri volatile din plante, tincturi (de
propolis, rasina, muguri etc.), laptisor de matca, sucuri de plante, mierea este un intermediar de
neinlocuit, fiind un vehicul mult mai bun decat apa. Se amesteca oricare din aceste extracte cu 1-
2 lingurite de miere si se administreaza pe stomacul gol; nu numai ca gustul va fi mai bun, dar
efectele vor fi considerabil mai puternice. Din farmacia casei nu trebuie sa lipseasca acest produs
al stupului, care accentueaza actiunea remediilor.
Hidromelul
Intr-o sticla de jumatate de litru se pun 3-4 linguri de miere lichida, un sfert de lingurita de
polen de albine si se completeaza restul cu apa de izvor. Se inchide sticla ermetic si se lasa la
macerat vreme de doua zile, la temperatura camerei, agitandu-se din cand in cand. Rezulta o
bautura acrisoara, foarte slab alcoolizata, cu efecte stimulente si tonice cu totul deosebite.
Mierea propolizata
Este un remediu antiinfectios exceptional pentru gat si pentru caile respiratorii medii, avand si
efecte imunostimulatoare foarte puternice. Se obtine punand in 8 linguri de miere poliflora - 4
lingurite de tinctura de propolis (se gaseste in magazinele naturiste si apicole), dupa care se
amesteca bine, pana se omogenizeaza. Se ia cate o lingurita din acest preparat de 4-6 ori pe zi,
pe stomacul gol. Fiecare lingurita de miere se tine in gura pana se dizolva si aluneca incet pe gat,
asa incat sa-si exercite din plin efectele antiinfectioase asupra acestei zone.
Unguentul cu miere
Un pachet de unt este incalzit intr-o cratita, la foc mic, pana se incinge, apoi se fierbe vreme
de 10-15 minute pana cand devine limpede, asa incat sa se vada fundul vasului de fierbere. Se ia
de pe foc si se toarna fara sedimentele de pe fundul cratitei intr-un vas separat. Cat untul este
fierbinte, se mai adauga o lingurita de ceara de albine (se gaseste la apicultori), dupa care se
lasa sa se raceasca. Cu putin timp inainte ca untul cu ceara sa se intareasca, se adauga 4
lingurite de miere si se amesteca bine, dupa care preparatul se pune intr-un borcan.
Este un excelent unguent de intretinere a pielii, cu o putere de patrundere fara egal, in
comparatie cu produsele de acest gen. Se poate combina si cu diferite tincturi, din care se
amesteca cate 10 picaturi la o lingurita de unguent: musetel pentru afectiuni alergice, sunatoare
pentru arsuri, arnica pentru sensibilitate la frig, tataneasa pentru entorse si luxatii etc.
UTILIZARI INTERNE ALE MIERII
Caria dentara - acum aproape sapte ani, impreuna cu un prieten,

am luat hotararea de a manca numai miere si produse indulcite cu
Page 47 / 81

miere, fara a mai consuma deloc zahar, sub nici o forma. Si pentru ca lucrurile sa fie clare, ne-am
abtinut chiar din acea zi de la toate bunatatile care contineau zahar, performanta mentinuta pana
in prezent. Sincer sa fiu, am facut acest lucru mai mult ca exercitiu de vointa decat din
convingere, insa rezultatele care au aparut m-au convins ca renuntarea la zahar in favoarea
mierii nu este o simpla „superstitie naturista”. Primul care a remarcat efectele alimentatiei cu
miere a fost dentistul meu, care a observat ca, in cativa ani, cariile aflate in formare au stagnat in
marea lor majoritate, fara a mai evolua, iar alte carii noi nu au aparut. Acest lucru a fost remarcat
si la prietenul meu si, mai recent, la... dentistul meu, care a fost atat de impresionat de rezultatele
obtinute, incat a renuntat si el, de trei ani, la zahar in favoarea mierii. Mai ales cei care au
probleme dentare grave ar fi bine sa adopte dieta cu miere, care este un adevarat elixir de
sanatate pentru dinti.
Prevenirea diabetului - un grup de cercetatori americani a studiat pe doua loturi a cate 200
de voluntari, toti avand parinti diabetici si deci avand o puternica predispozitie genetica spre
diabet, efectele inlocuirii totale a zaharului cu miere. Rezultatele i-au uluit pe cercetatori: dupa 20
de ani, rata imbolnavirii de diabet era 0 la lotul de consumatori de miere, in timp ce la lotul martor,
40% dintre participanti sufereau in diferite grade de diabet. Mai mult, studii facute pe bolnavii cu
diabet de tip I si II au aratat ca boala da mult mai putine complicatii la cei care au inlocuit complet
zaharul cu mierea decat la cei care au continuat sa aiba o dieta cu zaharicale, chiar masurata
strict.
Constipatia - un excelent mijloc de reglare a tranzitului intestinal este consumul pe stomacul
gol a doua-trei lingurite de miere, dimineata, imediat dupa trezire. Prin enzimele pe care le
contine, mierea este un bun activator al proceselor de eliminare, avand si un efect de reglare a
florei intestinale.
Frigiditatea si impotenta - un remediu excelent este hidromelul, obtinut dupa reteta de mai
sus, care are efecte tonice, afrodiziace si chiar usor euforizante, ceea ce explica folosirea sa pe
scara larga, in traditiile anumitor popoare meridionale. Se beau 2-3 pahare pe zi, de preferinta pe
stomacul gol.
Oboseala, iritabilitatea psihica - mai ales dupa un efort intelectual sau fizic intens, doua
lingurite de miere luate cu putina apa fac minuni in recapatarea fortelor si in imbunatatirea
tonusului psihic.
Insomnia - un leac traditional pentru un somn bun si odihnitor este o cana de lapte cald,
indulcit cu 2-3 lingurite de miere lichida. Daca adaugam si o jumatate de lingurita de praf de
seminte de fenicul, somnul va veni negresit.
Obezitatea - in timpul curelor de slabire, doua linguri de miere lichida luate pe stomacul gol,
cu putina apa, accelereaza procesul pierderii in greutate si diminueaza considerabil stresul
curelor de infometare. Pe termen lung, inlocuirea zaharului cu miere ajuta la dobandirea si
pastrarea unei greutati corporale echilibrate.
Ciclul menstrual dureros sau cu sangerari abundente - cu cinci zile inainte si pe toata
perioada ciclului, nu consumati deloc zahar sau produse cu zahar, ci folositi doar miere. Daca in
acest interval de timp renuntati si la prajeli, la produsele de origine animala, este foarte posibil ca
ciclul sa se regleze de la sine, fara nici un alt medicament.
Tusea, durerile de gat, gripa in faza incipienta - se consuma sase lingurite pe zi de miere
propolizata (obtinuta dupa reteta de mai sus).
RETETE DE FRUMUSETE CU MIERE
Tenul cu pori dilatati, patat sau obosit - se face o baie de

aburi vreme de 10 minute deasupra unei infuzii fierbinti de
musetel si salvie, dupa care se aplica pe obraz un strat subtire de
miere lichida, care se pastreaza vreme de 30-60 de minute, dupa
care se sterge cu un tampon inmuiat in lapte.
Tenul sensibil - se aplica o masca formata din doua lingurite
de miere lichida, 2 lingurite de smantana si un galbenus de ou.
Se tine vreme de o ora, dupa care se indeparteaza cu un tampon
Page 48 / 81

inmuiat in infuzie de musetel.

Pentru cresterea parului - se face un masaj la radacina parului cu miere diluata cu apa cat
sa devina lichida. Dupa masaj, se lasa mierea sa actioneze vreme de 30 de minute la radacina
parului, dupa care se spala parul, dar nu cu sampon, ci cu o combinatie de galbenus de ou si
coniac in proportii egale.
Intretinerea pielii uscate - imediat dupa baie, se aplica unguentul din unt si miere, a carui
reteta am descris-o mai sus. Acest preparat hraneste pielea si o protejeaza, facand-o catifelata si
mult mai rezistenta la factorii de mediu agresivi. Masajul pe tot corpul cu acest preparat facut
dupa baie este un foarte bun mijloc de intarire a sanatatii, mai ales la venirea sezonului rece.
Page 49 / 81

Retete diverse cu miere
1. Diuretic preparat din ceapa si miere
Se iau 1-2 cepe (cam 100 g), 50 g miere si 200 ml apa. Ceapa curatata si spalata se taie in
citeva bucati (in 4) si se pune la fiert, timp de 15 minute, intr-un vas acoperit, la foc domol.
Dupa ce se racoreste putin, ceapa se stoarce, se strecoara, iar in lichidul obtinut se adauga
mierea. Se amesteca bine, pina la omogenizare.
Preparatul se bea caldut, toata cantitatea, seara la culcare. Leacul se prepara de cite ori este
nevoie.
Actiunea terapeutica: este un preparat diuretic, contraindicat insa bolnavilor de diabet, ulcer
gastric sau duodenal, sau celor cu alergie sau intoleranta (la miere, ceapa).
2. Tonic din aloe cu miere
Se iau 750 g frunze proaspete de aloe, 1.250 g miere si 500 ml suc de lamiie (se pot reduce
cantitatile, proportional). Frunzele se iau de la un aloe de peste 3 ani, care nu s-a udat 5 zile.
Se spala bine, se toaca marunt si se pun intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita. Se
adauga peste frunze mierea si se omogenizeaza bine, apoi se adauga sucul de lamiie si se
amesteca din nou. Vasul se acopera si se lasa la macerat timp de 5 zile, in frigider (sau alt loc
uscat, intunecos si rece).
Preparatul este un excelent tonic. Medicina populara din Rusia si celelalte tari vecine
recomanda acest leac in boli nervoase, astenii, in tulburari de crestere la copii, in
convalescenta dupa boli infectioase, in ulcere gastrice si duodenale sau in astm bronsic.
Se poate pastra cel mult doua saptamini, de aceea este mai bine sa se prepare cit se poate
consuma in acest interval. Leacul se administreaza numai copiilor peste 3 ani cite o lingurita
dimineata. Copiilor de 6-9 ani li se da cite o lingurita dimineata si seara, de 3 ori pe zi, dupa
mese, timp de o luna. Apoi, dupa o luna pauza, se poate repeta cura inca o luna.
Adultii vor lua cite o lingura de 3 ori pe zi, inaintea meselor, in cure de cite o luna intre ele.
3. Unt cu miere
Intr-un vas de sticla sau portelan se amesteca 100 g unt cu 100 g miere. Se freaca bine pina
se omogenizeaza ca o crema.
Este un leac pentru fixarea calciului, indicat in spasmofilii, crize tetanice, la copiii cu debilitate,
cu lipsa a poftei de mincare, slabiciune, pierderi de greutate sub valoarea normala, in
convalescenta si in graviditate si lehuzie.
Contraindicat alergicilor la unt si miere, precum si bolnavilor de diabet, celor cu afectiuni

renale, colibaciloza, obezitate sau icter si alte boli de ficat.
Copiilor intre 6 luni si 3 ani li se va da cite o lingura pe zi. Copiilor de peste 3 ani si adultilor li
se vor administra de la 2 la 6 lingurite zilnic, in functie de virsta si greutate corporala.Se poate
pastra cel mult 12 ore la frigider.
4. Suc de ceapa cu miere
Se prepara dintr-un kilogram ceapa rosie si 300 g miere de munte (din flora montana). Ceapa
se curata, se spala, se taie nu foarte marunt si se zdrobeste (in robot, storcator de fructe si
legume sau chiar in masina de tocat). Trebuie sa rezulte 600 ml suc limpede de ceapa (pulpa
se stoarce printr-o bucata de pinza). Se transfera sucul intr-o sticla curata, apoi se adauga si
cele 300 g miere. Se amesteca bine, se inchide Page
si se50
pastreaza
/ 81 la frigider.
Zilnic se iau cite 150 ml din acest amestec - cit 50 g inaintea sau in timpul celor trei mese
principale. Cura dureaza o luna, cu o saptamina pauza, apoi se poate repeta, la nevoie.
Leacul este recomandat pentru compensarea si disparitia varicelor, caci actioneaza favorabil
asupra circulatiei mai ales periferice venoase. Este util si in alte probleme de circulatie, in
congestie cerebrala, arterioscleroza cerebrala sau generala, astenii.
Este contraindicat pentru diabetici, pentru cei ce sufera de gastrite, duodenite, ulcere gastrice
si duodenale sau pentru alergii la una din componente.
Se poate pastra la frigider timp de o saptamina.
5. Valeriana (odolean) cu miere
Din radacina uscata de odolean (valeriana), pisata in piulita, se ia o lingurita care se pune intr-
un pahar. Se adauga o lingura de miere si se amesteca bine, pina la omogenizare.
Toata cantitatea preparata se consuma dintr-o data la o singura priza. Este un leac
recomandat in crize de nervi, agitatie, dureri de cap, in momentul crizei. Aceeasi doza se
poate da seara la culcare, cu o ceasca de ceai de tei, celor ce sufera de insomnie. Este un
foarte bun calmant.
Nu se recomanda alergicilor, conducatorilor auto, iar la copii - cu avizul medicului. Este un

preparat ce nu poate fi pastrat. Trebuie consumat imediat dupa preparare, caci daca se tine o
ora la temperatura camerei devine toxic.
6. Siropul de propolis
Acest sirop se prepara din 50 g propolis, 200 ml apa si 50 g miere. Propolisul, bine curatat, se
pune intr-o cratita smaltuita cu cele 200 ml apa. Se fierbe acoperit, la foc moale, pina scade la
jumatate. Lichidul cald se strecoara prin tifon, se transfera intr-o sticla si se adauga mierea. Se
omogenizeaza preparatul cit este caldut.
Preparatul este cu atit mai activ cu cit este mai proaspat. Se pastreaza la frigider cel mult doua
saptamini. Siropul acesta are actiune bactericida, bacteriostatica, este usor antibiotic,
dezinfectant, antitusic. De aceea, este indicat in toate bolile inflamatorii acute sau cronice ale
cailor respiratorii - bronsite, traheobronsite, tuse spastica, bronsite astmatiforme, astm bronsic.
Nu se administreaza copiilor sub 2 ani, de asemenea persoanelor cu hepatite cronice, alergii

la propolis sau miere (si la polen), precum si in diabet.
7. Baie tonifianta cu plante si miere
La aceasta baie se folosesc frunze de izma (menta), frunze de nuc, miere si apa.
Intr-un recipient se pun 100 g frunze de izma verzi sau uscate si 100 g frunze de nuc. Peste
frunze se toarna 3 litri apa clocotita si se lasa sa se raceasca la temperatura miinii. Apoi se
adauga 100 g miere si se amesteca bine, pina se topeste toata mierea.
Picioarele sau miinile obosite se spala cu apa calduta si sapun, apoi se introduc in aceasta
apa calduta. Se mentin cel putin 30 de minute. Procedura se poate repeta ori de cite ori este
nevoie.
Baia aceasta este un remediu faimos in medicina populara impotriva oboselii miinilor si
picioarelor. Nu se recomanda persoanelor alergice la una din componente.
Page 51 / 81

Bolile ficatului
si tratamentele naturiste
Farmacia albinelor
Dupa cum le-am promis cititorilor nostri,
prindem noi file la dosarul bolilor de ficat, prin
implicarea unor terapeuti cu mare experienta
in domeniu. Pentru inceput, dr. Stefan
Stangaciu, un medic de renume international, si Gheorghe Motorca, un
fitoterapeut din Oradea, cu rezultate notabile in tratamentul bolilor hepatice.
Dr. Stefan Stangaciu

“Terapiile complementare cer rabdare si perseverenta”
Inainte de a descrie cele mai bune remedii ale stupului de albine si cele mai
utile plante medicinale, este extrem de important sa intelegem si sa aplicam
foarte bine regulile de aur ale apifitoterapiei in bolile hepatice:
- Tratamentul trebuie coordonat de la inceput de medic, ideal de un medic
specializat in terapii complementare.
- Diagnosticul trebuie sa fie cat mai exact si sa includa nu numai un simplu
si expeditiv diagnostic de tip clasic (de exemplu “hepatita cronica tip B”), ci si
diagnosticul energetic de tip acupunctural (“deficit energetic in meridianul ficat”),
diagnosticul de tip ayurvedic (“exces ocazional de <<Pitta>> pe o structura
afectiva de tip <<Vata>>“), informational (ca in homeopatie), diagnosticul
psihologic al personalitatii pacientului s.a.m.d.
- Inainte de inceperea tratamentului propriu-zis, daca timpul o permite (in
special in fazele initiale sau de mijloc ale bolii), este bine sa se aplice
individualizat, de la caz la caz, diverse tehnici de eliminare rapida a toxinelor din
organism si in special din tubul digestiv, plamani, rinichi si ficat. Dintre aceste
metode de dezintoxicare, enumeram: diete speciale, bogate in sucuri de fructe si
legume + produse apicole; post (daca persoana are suficiente rezerve, nu este
prea slabita si medicul o permite); remedii homeopatice care ajuta la
dexintoxicare (remedii “drenoare”); clisme; tehnici de presopunctura (stimularea
unor puncte bioactive si zone reflexogene recomandate de medicul acupunctor
care ajuta dezintoxicarea); psihoterapie etc.
Page 52 / 81

- Terapia trebuie sa se adreseze in principal nu simptomelor, ci cauzei:

virusuri, alcool, boala autoimuna, greseli alimentare grave, obiceiuri de viata
“toxice” (cum ar fi fumatul), dar si stresul emotional excesiv, care induce sau
ajuta starile de teama si anxietate sau starile colerice (in medicina traditionala
chineza se afirma de mii de ani ca bolile ficatului pot aparea sau se pot agrava
datorita tulburarilor emotionale din viata de zi cu zi).
- Trebuie asigurat aportul de substante nutritive vitale pentru o functionare
cat mai buna a ficatului (apa, aminoacizi, acizi grasi, glucide, vitamine, enzime,
oligoelemente, minerale, hormoni, oxigen).
- Trebuie asigurat aportul de substante protectoare: bioflavonoide,
antioxidanti, compusi bioactivi din plante medicinale.
- Pe langa toate aceste substante vitale, trebuie asigurat si aportul
energetic optim, inclusiv cel reprezentat de caldura, energie bioelectrica, camp
magnetic, bioenergie (Qi) si, de ce nu, iubire, afectivitate, compasiune.
- Plantele medicinale, produsele apicole si orice alte remedii trebuie
selectate cu mare grija, in functie de originea, compozitia si proprietatile lor
farmacologice utile cazului respectiv, strict individualizat. Astfel, fiecare pacient
trebuie sa primeasca reteta lui personala, si nu o reteta “universala”, cu pretentia
de a vindeca orice boala de ficat.
- Incepeti orice tratament cu produse sau remedii noi - initial cu doze mici,
apoi cresteti doza treptat, pana ajungeti la doza recomandata de catre medicul
curant.
- Este mai bine sa se utilizeze mai multe tratamente simultan (actioneaza
sinergic) si mai multe cai de administrare a remediilor - oral (ceaiuri, sucuri de
fructe si legume, produse apicole), injectabil (vitamine, aminoacizi, glucoza),
unguente cu efect de ameliorare a circulatiei sanguine locale si generale
(Apireven), supozitoare (Miprosept, Carpicon), inhalatii (uleiuri eterice cu efect
antiviral) etc. Nici una dintre metodele de mai sus nu este suficienta pentru a
inlatura sau ameliora toate bolile hepatice, de aceea utilizarea combinata a mai
multor asemenea metode are sanse mult mai mari de succes.
- Este foarte important sa se amelioreze fluxul de sange prin ficat, pentru a
permite o mai buna hranire si incalzire a acestuia, dar si pentru a elimina mai
bine toxinele din el. In acest sens, metode precum masajul, presopunctura,
gimnastica medicala, Taiji Quan-ul, Qi-gong-ul (descrise in medicina traditionala
chineza) si Yoga medicala pot fi de un real folos si trebuie aplicate zilnic.
- Somnul odihnitor si o buna relaxare in timpul zilei, prin metode speciale
(cum sunt cele descrise in Yoga de mii de ani si mai recent in psihoterapia
moderna), pot ajuta enorm in procesul de vindecare sau de stabilizare a bolii.
- Mediul inconjurator al bolnavului trebuie sa fie cat mai curat, ordonat, iar
aerul din camera - cat mai proaspat. Este foarte important sa i se induca sau sa i
se intareasca pacientului gandirea pozitiva, optimista, dinamizatoare. In acest
sens, familia si prietenii bolnavului pot avea un rol extraordinar de important.
Sfatul psihoterapeutului trebuie cerut si apoi urmat cu strictete de catre fiecare
pacient in parte!
- Terapiile complementare, inclusiv in bolile hepatice, nu pot fi considerate
Page 53 / 81

metode “blitz”, cu efect imediat; in cele mai multe cazuri este nevoie de rabdare
si perseverenta, pentru a acorda suficient timp celulelor hepatice sa isi elimine
mai intai toxinele, sa neutralizeze virusurile sau factorii nocivi si apoi sa
reinceapa sa se regenereze in mod normal, asa cum o faceau inainte de aparitia
bolii.
- Pacientul educat este cel mai usor de tratat si vindecat. De aceea,
terapeutul trebuie sa investeasca mult timp pentru a-i arata pacientului cauzele
care au dus la aparitia bolii lui, factorii care ii sunt cei mai redutabili inamici si mai
ales care ii sunt cei mai importanti prieteni. In timp, fara a exagera totusi, fiecare
pacient trebuie sa devina propriul lui medic si un mare iubitor al remediilor si
metodelor naturale de tratament, metode care implica din start un mare respect
pentru Mama Natura!
Apiterapia in bolile hepatice
Dintre toate produsele apicole, de

departe se detaseaza ca importanta polenul.
In literatura medicala de specialitate este cel
mai des citat remediu si nutrient apicol in
bolile de ficat.
Pe locul doi se situeaza laptisorul de
matca (cu efect nutritiv, antiviral si de
stimulare a unei regenerari normale a
hepatocitelor).
Pe locul trei este mierea, ca produs apicol cu aport energetic maxim, dar
avand si efecte de tip depurativ (eliminare de toxine) si dupa unele studii recente,
efect antiviral.
Propolisul are efect antiviral cert, dar si rol protector al celulelor hepatice,
prin marea lui concentratie in bioflavonoide.
Cum se administreaza produsele apicole?
In primul rand, respectand toate regulile de mai sus. Se pot lua separat, in
special la inceputul tratamentului, pentru a verifica daca sunt bine tolerate, apoi
este bine sa se ia combinat, pentru a obtine mai usor un efect sinergic (de
exemplu, produsul “Hercules” - contine miere, polen si catina sau produsul
“Apivitas forte” - contine miere, extract de polen, apilarnil). Se vor respecta
dozele recomandate de producator.
Pentru un adult, dozele recomandate sunt in general urmatoarele:
- Miere proaspata (ideal poliflora): aproximativ 30-60 g/zi (interzisa
diabeticilor insulino-dependenti; cu mare atentie, sub control medical, 5-10 g/zi la
diabeticii insulino-independenti).
Page 54 / 81

- Polen (ideal proaspat recoltat, procurat de la apicultorul cel mai apropiat

de domiciliul bolnavului, uscat la o temperatura de maxim 35?C): 30-60 g/zi. In
absenta polenului recoltat prin metoda descrisa mai sus, se poate folosi si
polenul existent pe piata, amestecat cu miere si apoi cu iaurt sau amestecat in
suc proaspat de fructe si legume (lamai, portocale, morcovi, sfecla rosie, varza,
cirese, fragi, mere, catina, struguri, banane).
- Laptisor de matca (ideal cel proaspat, cu maxima putere antivirala si
regeneratoare): 1-2 g/zi, obligatoriu sublingual.
- Propolis in forma de extract uscat. Proposept (6-8 tablete/zi); propolis brut
proaspat, direct de la apicultori (3-5 g/zi - se suge, apoi se mesteca inainte de
inghitire); extract alcoolic (tinctura 30%) - 1 picatura la fiecare kilogram de
greutate corporala.
Copiii intre 6 si 12 ani pot lua jumatate din doza adultului, iar copiii intre 1 si
5 ani - aproximativ 1/4 din doza adultului. Este foarte bine ca toate produsele
apicole (ca si remediile din plante) sa se tina cat mai mult timp sub limba inainte
de inghitire. Aceasta metoda permite absorbtia anumitor substante, chiar daca in
cantitate foarte mica, totusi extrem de utile pentru functionarea intregului
organism, inclusiv a ficatului.
Fitoterapia in bolile hepatice
Exista o gama foarte larga de plante medicinale utile in bolile hepatice, cu

actiune directa in eliminarea sau neutralizarea cauzelor bolii sau cu efect de
ajutorare a functionarii ficatului si a vezicii biliare. Dintre acestea, cele mai
importante sunt: semintele de armurariu (cu actiune antihepatotoxica) - care se
vor pisa inainte de utilizare; anghinarea (efect de ameliorare a functionarii vezicii
biliare), rostopasca (efect favorabil asupra vezicii biliare), cimbrul (foarte bun
efect antibacterian), sunatoarea, sofranul, turita mare, coada-soricelului, sulfina,
urzica vie (efect depurativ si mineralizant), coada-calului (efect mineralizant,
antihemoragic), matasea de porumb (efect diuretic), cerentelul (antihemoragic),
pedicuta, anasonul, cicoarea (antiobstruante).
In hepatita cronica se recomanda urmatoarele plante medicinale: afin
(frunze si fructe), alun (muguri), anghinare, catina, cicoare, levantica, lichen de
piatra, radacina si iarba de papadie (depurativa, diuretica), pin (muguri), pufulita
cu flori mici, sulfina, sunatoare, urzica vie.
In ciroza hepatica se recomanda: catina, pedicuta, pufulita, sulfina, cerentel,
traista ciobanului si coada-calului (antihemoragice).
Este bine de retinut ca numai medicul specializat in terapii complementare
este acela care poate stabili care dintre remediile de mai sus sunt cele mai utile
si numai el poate recomanda doza si modul de administrare cele mai adecvate
fiecarui caz in parte.
FLORENTIN POPA
Page 55 / 81

D-l dr. Stefan Stangaciu poate fi contactat la Centrul Medical de Diagnostic si

Tratament “Aly Crys Med” din Bucuresti, str. Rosia Montana nr. 6, bl. O7, sc. B,
ap. 6, sector 6, tel. 021/430.33.65
Gheorghe Motorca
“Bolile hepatice sunt vindecabile in marea lor
majoritate”
Pentru bolile hepatice, cabinetul oradean

“Farmacia Verde” recomanda bolnavilor tratamente
complexe, care constau in amestecuri de plante
medicinale pentru ceaiuri, extracte si tincturi din plante
si produse apicole. Din pacate, nu putem oferi exemple
de combinatii de plante, retete pe care sa le aplice
cititorii dvs., fiindca noi individualizam foarte strict
tratamentul. La “Farmacia Verde” nu exista doi pacienti
care sa fi beneficiat de aceleasi combinatii de plante si
tincturi. Dupa o experienta de peste 25 de ani in domeniul fitoterapiei, putem
spune ca bolile hepatice sunt vindecabile in marea lor majoritate. De exemplu, o
steatoza hepatica se vindeca in 3-6 luni de tratament, o hepatita - intre 6 luni si
un an, iar in cazul cirozelor sau tumorilor hepatice tratamentul poate dura intre 1
si 2 ani. In aproape toate cazurile, analizele de laborator arata imbunatatiri
substantiale dupa prima luna de tratament, simptomele suparatoare ale bolii
disparand treptat. Important este faptul ca tratamentul fitoterapic nu are
contraindicatii, putand fi urmat in paralel cu orice alt tratament, naturist sau
alopat.
Si fiindca cei mai buni martori ai vindecarilor sunt insisi pacientii, voi
enumera cativa dintre cei care au urmat tratamentul nostru:
- Hepatita cronica cu virus C: Zamfira Lichtl (34 ani) - Bucuresti, tel.
021/655.56.76.
- Ciroza hepatica: Constantin Coman (60 ani) - Bucuresti, tel.
021/220.43.88; Gavrila Coman (70 ani) - Brasov, tel. 0268/13.45.17; Alexa Rus
(66 ani) - Cluj-Napoca, tel. 0264/16.89.18; Stanciu Ana (59 ani) - Tulcea, tel.
0240/51.61.88.
- Hepatita cu virus B si C: Ioan Baciu (44 ani) - Voluntari, S.A.I., tel.
021/655.07.75.
- Tumora hepatica: Vasile Patrasca (47 ani) - Campina, jud. Prahova
(tumora inoperabila - vindecat in 10 luni); Ioan Necula - Ivesti, jud. Galati
(metastaze hepatice - au disparut dupa tratament); Florica Zdrinca (36 ani) -
Page 56 / 81

Beius, jud. Bihor, tel. 0259/21.11.26 (medicii ii mai dadusera o luna de trait -
vindecata).
D-l Gheorghe Motorca poate fi contactat la cabinetul “Farmacia Verde” Oradea,

str. Leonardo da Vinci nr. 30, bl. PC 38, ap. 1, Cartier Nufarul II, tel.
0259/12.52.52, 46.77.04, 0744/57.05.85, 0745/52.19.88
Page 57 / 81

MEDICINA NATURII
Un "medicament" fabulos:
Intepaturile de albine
Terapiile naturale continua sa surprinda si sa faca minuni: cine sa fi

crezut ca veninul albinelor are forta de-a vindeca o multime de boli,
inclusiv cancerul? Ce-i drept, e nevoie de stiinta unui medic adevarat,
pentru ca substanta miraculoasa sa fie introdusa in doze si in locuri
precise in organism. Maestru al tehnicilor medicale orientale, doctorul
constantean STEFAN STANGACIU (mult mai cunoscut in strainatate
decat in tara) explica, pentru cititorii revistei noastre, principiile tratamentelor sale, cu ajutorul
carora a izbutit sa salveze vietile a mii de bolnavi
Dr. Stefan Stangaciu are 39 de ani si, in pofida celebritatii sale internationale, este un om
generos si modest. Absolvent al Facultatii de Medicina din Bucuresti, este atras inca din anii
studentiei de tratamentele naturiste, pe care incepe sa le aprofundeze indeaproape, devenind un
mare specialist. La cabinetul sau din Constanta, dr. Stangaciu aplica deopotriva homeopatia,
acupunctura, apiterapia, fitoterapia, aromoterapia, diagnosticarea de tip Ayurveda, fiind totodata
si un eminent iridiolog. In calitate de specialist in apiterapie, Stefan Stangaciu este membru de
onoare si presedinte al mai multor institutii medicale internationale, a publicat carti de specialitate
si studii, a participat la numeroase congrese si conferinte (in prezent se afla in Canada), tinand
comunicari de larga audienta. Una dintre cele mai spectaculoase performante ale doctorului
Stangaciu este tratamentul cu intepaturi de albine, al caror venin are efecte benefice asupra
organismului uman. Prin aceasta terapie alternativa, medicul a vindecat cazuri grave de cancer,
precum si alte maladii considerate drept incurabile. In cabinetul lui din Constanta, zeci de oameni
il viziteaza cu recunostinta si afectiune, pentru a-i multumi ca i-a vindecat. Succesele sale in
acest domeniu i-au atras o popularitate uriasa si o colaborare intensa cu organisme medicale
dintre cele mai prestigioase pe plan mondial. Aproape ca este de necrezut, avand in vedere
anvergura realizarilor sale, lipsa de ecou a acestora in Romania... Cordial, amabil, devotat tot mai
numerosilor sai pacienti, tanarul medic duce o viata "sportiva", care poate sa fie luata model: este
nefumator, vegetarian, ii plac marea si scufundarile subacvatice. Tocmai pentru ca iubeste atat
de mult viata, Stefan Stangaciu vrea sa ii ajute si pe altii sa traiasca fericiti. "Paza buna trece
primejdia rea", ne avertizeaza medicul constantean. E mult mai usor sa preintampini o boala,
decat sa lupti pentru a o vindeca.
STEFAN STANGACIU
"Apiterapia este regina tratamentelor naturiste"

Dirijorii si apicultorii detin recordul de longevitate
- Cine sunteti, de fapt, domnule doctor Stangaciu?
Page 58 / 81

- Un medic generalist absolut obisnuit, dar care are meritul de-a fi indraznit sa aiba idei si care a
fructificat, in egala masura, ideile sau sugestiile unor traditii medicale multimilenare.
- Cum ati descoperit miracolul apiterapiei?
- Curiozitatile mele fata de acest subiect, pe care il

consider de-a dreptul fascinant, au debutat acum doua
decenii, chiar la inceputul studentiei bucurestene.
Atunci m-am apropiat de tehnicile orientale. Am facut
yoga, am descoperit acupunctura si am inventat
"iridiologia". Pe masura ce continuam studiile medicale
clasice, mi-am largit aria interesului. Inca din acei ani,
m-am indreptat spre cercetarea terapiilor alternative. In
cele din urma, m-am confruntat cu exemple dintre cele
mai concrete, absolut surprinzatoare. Spre sfarsitul
anilor ‘80, am descoperit ca apicultorii sunt cei mai
putin bolnavi oameni si se incadreaza, conform standardelor medicale internationale, in a doua
grupa de longevitate, din punct de vedere profesional, dupa... dirijorii de orchestra! La cei din
urma lucrurile se explica prin satisfactia emotionala coplesitoare, care intretine dinamica vitalitatii
organismului. In ce-i priveste pe cei dintai, singura explicatie o constituie nenumaratele intepaturi
de albine, la care sunt supusi, involuntar, in timpul vietii. Asa am inceput o cercetare sistematica,
prin care am ajuns la Centrul de Apiterapie din Bucuresti, despre care habar nu aveam atunci, ca
este unic in lume... Printr-un concurs fericit de imprejurari, am avut acces la manuscrisele si
rezultatele cercetarilor lui Alexandru Parteniu, un mare savant al acestui domeniu, care studia
apiterapia de 45 de ani si care a murit dupa Revolutie aproape necunoscut. Din acest punct de
vedere, este o obligatie morala pentru mine, insa si o aleasa onoare, sa recunosc public ca ma
consider discipolul postum al regretatului profesor doctor Alexandru Parteniu. Apoi, am mai
cunoscut cativa, hai sa le zicem asa, "apiterapeuti populari" - cum este, de pilda, doamna
Ferencz Shapira - si experienta mea s-a imbogatit considerabil. Intre timp, devenisem
"acupunctor" licentiat, studiasem homeopatia, fitoterapia si avansasem in aprofundarea medicinii
naturiste. Nu in ultimul rand, o importanta fundamentala au avut-o propriile vindecari, fapt ce m-a
facut sa-mi castig increderea in mine insumi si m-a convins definitiv. M-am vindecat singur de
faringita cronica, dupa o cura de Proposept (un fel de Faringosept pe baza de propolis) si m-am
lecuit de o spondilita grava, cu venin de albine, intr-o luna. Asa se face ca, in 1991, m-am hotarat
sa ma despart de medicina traditionala, fara sa o abandonez total, si mi-am deschis cabinetul de
"Medicina Naturii", la Constanta.
Cele 9 "minuni"
- De ce tocmai apiterapia, domnule doctor?
- Va pot spune, in totala cunostinta de cauza, ca apiterapia este "regina tratamentelor naturiste"
si exact asa o numesc astazi specialistii din intreaga lume. Ca tehnica medicala de granita, ea
este singura care include toate celelalte metode naturiste, dar ramane in egala masura o punte
intre medicina naturii si cea clasica, deoarece nu poti folosi cu eficienta metodele naturiste ale
apiterapiei, daca nu cunosti foarte bine medicina traditionala. Apiterapia inglobeaza in larga
masura fitoterapia, fiindca albina culege din flori si din rasini cele mai importante informatii
genetice ale lumii vegetale, pe care le poate folosi omul prin intermediul
mierii si al celorlalte derivate apicole. Exista, de fapt, noua produse de
baza cu efecte profilactice sau curative unanim acceptate: polenul,
pastura, veninul de albine, mierea, mierea de mana, propolisul, ceara,
Page 59 / 81

laptisorul de matca si apilarnilul. Asa au aparut "apifitoterapia" si "dietoterapia", ca metode

conexe ale apiterapiei. De pilda, detractorii naturismului sustin ca vegetarienii sunt niste nebuni,
pentru ca isi anemiaza organismul, deoarece vitamina B12 ar exista doar in carne, ceea ce este
complet fals. Laptisorul de matca si polenul contin aceasta vitamina esentiala. In Ucraina s-a
facut chiar un experiment edificator: timp de sase luni, un grup de subiecti s-au hranit exclusiv cu
miere si polen, iar in finalul perioadei se simteau excelent! Apoi urmeaza "aromoterapia"...
Propolisul, de exemplu, contine parfumurile esentiale ale lumii vegetale si iti ofera posibilitatea
unor tratamente efective cu parfumuri naturale. Eu am avut pacienti care s-au vindecat de astm
bronsic, respirand parfumul unui stup! Vine, pe urma, la rand, homeopatia, ce intra in balonul
apiterapiei fiindca propolisul, polenul si mierea contin doze minuscule de informatii genetice, care
actioneaza la nivelul organismului uman exact in formula homeopata. Cea de-a cincea metoda
naturista, cuprinsa in apiterapie, este acupunctura. Administrarea veninului de albine, prin
intepaturi fixate dupa regulile acupuncturii chinezesti multimilenare, a dus la aparitia
"apipuncturii". Iata, asadar, de ce afirmam ca apiterapia este regina tratamentelor naturiste!
- Haideti sa intram in amanunte, dar pe intelesul tuturor! Cum procedati?
- In primul rand, ii cer pacientului un set complet de analize medicale traditionale. Pe urma, ii pun
la randul meu un diagnostic de tipul "Ayurveda", care este medicina traditionala indiana, ce
clasifica bolnavii in trei tipuri de baza: aer (slab, agitat, creativ, predispus la spondiloza sau boli
de rinichi, de pilda), foc (iute, agil, inteligent, chiar agresiv) si apa. In functie de diagnosticul
ayurvedic, pe care il confrunt cu diagnoza clasica si cu o examinare atenta a pupilei, inclusiv a
irisului, dupa principiile "iridiologiei" inventate de mine, stiu care sunt produsele apicole de care
are nevoie pacientul. De exemplu, laptisorul de matca se potriveste tipului "aer". In aceeasi
ordine, am constatat ca marea majoritate a gastritelor se vindeca in proportie de 99% cu propolis,
iar ulcerul dispare dupa 2-3 sedinte de apipunctura.
MARIUS PETRESCU
Fotografii de EMANUEL TANJALA
(In numarul viitor: Cancerul si intepaturile de albine)

Materiale documentare si informative inedite, puse la dispozitia revistei de doctorul Stangaciu
Alimente si bauturi vindecatoare
Proaspete, selectate dupa miros si gust, consumate numai cu placere, foarte bine mestecate,
urmatoarele "alimente-medicament" va pot reda Sanatatea:
Fructe bine si natural coapte. Sucuri de fructe si/sau legume foarte proaspete. Mierea de
albine: 1-6 linguri/zi, in ceaiuri, limonade.
Polen, pastura: 1-6 lingurite/zi. Laptisor de matca: 100-400 mg/zi.
Legume si zarzavaturi netratate chimic. Verdeturi (patrunjel, marar, leustean, urzici, salata
etc.). Radacinoase (morcovi, telina, sfecla rosie, hrean ras etc.).
Condimente usoare (coriandru, anason, busuioc, tarhon, chimion, ghimbir).
Condimente tari (usturoi, ceapa, hrean, praz, mustar).
Otet de mere: 1-3 lingurite/zi + apa + miere. Sare grunjoasa sau sare de mare, maximum 3-5
Page 60 / 81

g/zi (daca medicul permite!).
Drojdie de bere proaspata: o lingurita/zi.
Ciuperci comestibile proaspete, soia (sub orice forma: coapta, germinata etc.).
Cereale (grau, orez, porumb, hrisca, secara), germeni de grau: 1-3 lingurite/zi.
Graul incoltit, painea graham, painea integrala, painea neagra.
Tarate de grau (2-3 linguri inmuiate 8-10 ore in 500 ml apa; se consuma integral pe parcursul
unei zile). Bors din tarate de grau: 1-2 cani/zi. Braga.
Seminte crude (dovleac, floarea-soarelui, nuci, alune, migdale, arahide etc.). Ulei crud de
masline si/sau floarea soarelui (ideal, presate la rece): 1-4 lingurite/zi.
Supe, ciorbe de legume si zarzavaturi, cartofi fierti in coaja sau copti.
Piure de cartofi cu ulei crud de floarea-soarelui si/sau mujdei de usturoi.
Lapte prins, iaurt, sana, chefir, unt clarificat, branza foarte proaspata, urda, cas, zer. Fructe de
mare (midii, stridii, crabi, rapana, creveti).
Peste foarte proaspat ori congelat, icre de peste proaspete.
Galbenus de ou crud: 1 la micul dejun + miere (iaurt, lapte batut).
Oua de prepelita crude: 3-5 inainte de micul dejun.
Surse vegetale de proteine: polen, fasole, linte, mazare, bob, alune, arahide, nuci, seminte crude
comestibile, germeni de grau, ciuperci, drojdie de bere etc.
Fiecare imbucatura trebuie mestecata de cel putin 30 de ori inainte de inghitire. Alimentele
solide trebuie mestecate pana devin lichide, iar cele lichide, inainte de a fi inghitite, trebuie
"mestecate"!
Cumpatarea este calea cea mai sigura spre sanatate. Mancati intotdeauna numai cand va este
foame si sculati-va de la masa pe jumatate satui). Uneori, cantitatea este mai importanta decat
calitatea...
In fiecare miercuri si vineri, daca medicul curant va aproba, tineti post.
Page 61 / 81

APITERAPIA SAU TERAPIA PE CALEA MIERII SI A PRODUSELOR DE STUP
MOTTO: "Aceasta tainica primavara izvoraste din mierea miraculoasa care nu este altceva
decât o raza de caldura transformata odinioara si care acum, îsi recapata forma cea dintâi... Ea
tine loc de soare si flori pâna când fratele ei mai vârstnic, soarele... strecurândusi prin portile
întredeschise primele mângâieri caldute, va trezi la viata violetele si anemonele si va scoate
din toropeala si lucratoarele (albinele) spunându-le ca ozonul a pus din nou stapânire pe lume
si ca cercul neîntrerupt ce leaga moartea de viata a mai facut un ocol în jurul sau si iar a
înviat."
MAURICE MAETERLINCK
Produsele albinei s-au înscris de la începutul preistoriei în rândul elementelor naturale

folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si prevenirea
durerii si a suferintelor omului. Practica traditionala a apiterapiei dateaza din vremurile
imemoriale ale istoriei umane. Primele comunitati mai dense de oameni au aparut pe valea
Indului, cam prin jurul anului 3000 Î.H.
În cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisa între anii 3000-2000 Î.H., atât mierea cât
si albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecând la o alta antica civilizatie, la cea egipteana,
înca din timpul primei dinastii, anul 3200 Î.H., albina reprezenta simbolul regelui. Civilizatia
elena a evoluat si ea în spiritul credintei ca mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu de
prim rang. Ea este mentionata în Iliada si Odiseea, de mai multe ori.
Apiterapia este terapia traditionala care foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de
matca, propolisul, veninul albinelor si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului,
în vederea mentinerii sanatatii corpului omenesc.
Astfel, mierea de salcâm obisnuita este calmanta; cea de castan decongestioneaza ficatul si
prostata, favorizând circulatia sanguina; mierea de mar este tonica si antidiareica;
cea de tei este calmanta si sedativa; cea de papadie este depurativa si uso
laxativa; mierea de rapita este indicata în tratamentul local al ulcerelor varicoase;
mierea de mure este tonica si antidiareica; cea de salcâm galben japonez este
antihemoragica, micsorând timpul de coagulare si regleaza menstruatia,
influenteaza de asemenea functiile digestive; mierea de cimbrisor este antiseptica,
pectorala si afrodisiaca.
Un kilogram de miere este echivalent sub raport caloric cu 1,680 kg carne de vaca, cu 50 de
oua, cu 5,675 l lapte si cu aproximativ 40 de portocale. Mierea este un aliment delicios si
foarte util sanatatii. Ea se poate consuma ca atare, sau ca adaos la ceai, lapte, alte bauturi, sub
forma de tartine. Cu ajutorul mierii se pot prepara prajituri perfect tolerabile, care, dupa
opinia nutritionistilor, pot înlocui prajiturile obisnuite, care sunt în general stimulatoare ale
aciditatii.
Produse apicole
Daca în trecut, milenii de-a rândul, mierea a fost folosita ca atare în terapeutica, astazi stau la
dispozitie în afara acesteia si alte produse apicole. Acestea pot fi împartite în doua categorii:
Page 62 / 81

1. Produse apicole naturale, directe
 mierea
 ceara
 propolisul
 polenul
 laptisorul de matca
 veninul de albine
2. Produse apicole indirecte naturale sau produse derivate.
 hidromelul
 otetul de miere
 turtele si prajiturile din miere
 cremele de ceara
 preparatele cosmetice pe baza de produse apicole
 diversele sortimente vitalizante alcatuite pe baza de produse apicole.
În domeniul sanatatii un rol deosebit îl ocupa combinatiile de miere, polen si

laptisor de matca, dozate corespunzator. Se folosesc pentru ocrotirea mamei si
copilului, a sanatatii adultului, în convalescente, avitaminoze, diverse
afectiuni ale tubului digestiv si a ficatului, în afectiuni ale cailor respiratorii,
nevroze, astenii, senilitate.
Gama produselor apiterapice cu afectiuni medicamentoase si nutritive, fabricate la noi este
foarte larga, cuprinzând drajeuri de laptisor de matca, comprimate de laptisor de matca sau
granule de laptisor de matca cu miere si calciu, omogenizat în miere.
La noi în tara se fabrica si un larg sortiment de produse cosmetice si de îngrijire igienica cum
ar fi: cremele de fata cu laptisor de matca, cu propolis, cu miere, lotiuni nutritive,
demachiante, apa de gura si altele. În medicina se foloseste un spray cu propolis pentru
tratarea afectiunilor dermatologice, a escarelor, ranilor care nu se mai închid si care apar pe
partile dorsale ale bolnavilor care stau mult timp în pat.
Mierea si produsele apicole
Mierea ca medicament reprezinta doar o parte a apiterapiei. Calitatile extraordinare ale mierii
- medicament si aliment pretios in acelasi timp - sint cunoscute inca din antichitate. Tracii
numeau mierea hrana vie.
Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive
si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al singelui uman.
Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici, fitohormoni,
acizi organici - lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului - in total 435 de
substante. Aceasta asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.
Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste tusea si durerile de
git, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun
mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea
Page 63 / 81

de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant si tonic,
mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune
antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna
ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui - utila in
bronsite si boli de stomac.
Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada

(de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale. Mierea
de munte are calitati deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o
insumare de substante nutritive si curative. Mierea este un remediu eficient in
diferite boli interne si ale pielii - un excelent tonic pentru copii, convalescenti,
pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luind in mod regulat
miere - cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la
doua ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina - se normalizeaza tensiunea arteriala si
digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se
asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva.
Produsele apicole - mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul, veninul de albine si

ceara - contribuie la intarirea organismului, astfel incit persoanele care le consuma reusesc sa
evite aproape in totalitate orice afectiune.
Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit
drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce
colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei
pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor,
dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin
(vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular
la nivelul creierului. Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine
unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei
de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul,
caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.
Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri
eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen,
flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca
biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita proprietatilor sale
antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un
bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi.
Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor.
Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Balsamul de
propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.
Veninul de albine se foloseste in vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor, artritelor,

reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei, ca si pentru atenuarea durerilor
reumatice, a celor datorate arteritei si ischiemiei.
Page 64 / 81

Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut virtutile
terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor unguente si balsamuri. De
asemenea, ceara este folosita si in cosmetica. Mierea se pastreaza in vase bine inchise, la rece
si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Atentie, mierea nu se va pastra in apropierea
substantelor ce degaja mirosuri tari, caci absoarbe mirosurile. Mierea este contraindicata
diabeticilor si obezilor.
Cum sa ne folosim de miere ca sa fim sanatosi
Din vremuri stravechi, omul a descoperit mierea si produsele stupului de albine nu numai ca
aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr.,
existind o serie de marturii in acest sens. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile
egiptene, mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca
medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios,
pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre. Scrierile din antichitatea greco-
romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o
adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati
medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, febrigug, aperitiv si digestiv.
Aristotel, de exemplu, a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandind
propolisul drept remediu in plagi supurate. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii,
mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc, de asemenea, despre miere, folosita intr-o
serie de boli.
In lucrarea sa Despre mijloacele de vindecare, Dioscoride considera mierea un adevarat
panaceu, indicind-o in boli de urechi, de piept sau rinichi, in vindecarea ranilor si a plagilor.
Produsele epocii contemporane
In epoca moderna, prin stuparitul rational, au fost puse in valoare si celelalte produse apicole:
laptisorul de matca, polenul, veninul de albine etc., ajungindu-se la clasificarea lor in produse
apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca) si
produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceara, unguente, tincturi, drageuri).
Cum este fabricata mierea
Mierea este substanta zaharoasa pe care o produc albinele prin colectarea nectarului floral si
extrafloral sau a unui alt suc luat de pe plantele vii, prin transformarea lui, sub actiunea
enzimatica a salivei si a sucului gastric al albinelor. In timpul depozitarii nectarului in celule,
apa care este in plus va fi indepartata prin ventilare. Dupa aceea mierea este gata pentru a fi
consumata (albinele capacesc fagurii). In acest caz, mierea va contine numai 20 la suta apa,
cit este normal ca ea sa fie consumata. Pentru a obtine 1 litru de miere sint mecesare 5 kg de
nectar. Mai adaugam si faptul ca pentru a cara 1 kg de nectar este nevoie de 20.000 pina la
100.000 de zboruri. Un roi de albine (30.000 la 60.000) poate fabrica 1 kg de miere pe zi.
Calitatea si cantitatea de miere sint determinate de factorii geografici si botanici, precum si de
sezon. Originea florala a nectarului influenteaza culoarea, gustul si viscozitatea mierii.
Page 65 / 81

Compozitie si actiune terapeutica
Mierea este un aliment usor de digerat. Ea cuprinde un amestec de fructoza si glucoza intr-o
forma care, fara a mai fi transformata de organism, se asimileaza direct, constituind o sursa
de energie.
100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin 17,2 la suta apa si 81,3 la suta
zaharuri: 38,19 la suta fructoza, 31,28 la suta glucoza si 5 la suta zaharoza, 6,83 la suta
maltoza si alte dizaharide (aceasta in timp ce zaharul contine 0,1 la suta apa si 99,9 la suta
zaharoza). La acestea se adauga vitamine (B1, B2, B6, C, PP), saruri minerale,
oligoelemente, substante bactericide (3,21 la suta).
Actiunile terapeutice ale mierii sint foarte cunoscute, ea avind actiune antibiotica,
bacteriostatica, cicatrizanta, tonicardiaca, calmanta, regeneratoare.
Intrebuintari ale mierii de albine in diverse afectiuni
- Medicina populara recomanda mierea in tratamentul bolilor de inima, dar nu in cantitati

mari si cu ceai fierbinte. Cel mai bine este ca mierea sa fie luata in cantitati mici (1-2
lingurite, de doua-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse. Folosirea zilnica, timp de
una-doua luni a mierii de albine va duce la imbunatatirea generala a bolnavilor, la
normalizarea compozitiei singelui si la cresterea hemoglobinei.
- In stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cite o lingura din urmatorul amestec: 100 g
suc de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate si sucul de la una-doua lamii.
-In hipertonie, medicina populara recomanda ca mierea sa fie luata cu suc de legume: sfecla,
morcovi, hrean (acesta va fi dat pe razatoare si se va lasa 36 de ore, dupa care se va stoarce)
si lamiie. Se ia, timp de doua luni, cite o lingura, de doua-trei ori pe zi, cu o ora inainte de
masa sau la doua-trei ore dupa masa. O alta reteta include suc de morcovi, hrean (acesta va fi
tinut in prealabil in apa), miere si suc de lamiie. Amestecul va fi tinut intr-un borcan de sticla
bine acoperit.
- Pentru bolnavii de TBC, medicina populara recomanda mierea cu lapte, sau cu diferite
grasimi (unt, untura de gisca) si aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untura de gisca, 15 g aloe
si 10 g cacao se pun pe foc, fara a fierbe insa. Se va lua cite o lingura din acest amestec, cu un
pahar de lapte cald, de doua ori pe zi (dimineata si seara).
- In caz de raceli, mierea (se recomanda mai ales miere de tei) se va lua, de asemenea, cu
lapte cald (o lingura de miere la un pahar de lapte), cu suc de lamiie (sucul de la 1/2lamiie la
100g miere). In scop profilactic, se prepara un amestec de miere, suc de ceapa si de hrean, in
cantitati egale. Din acest amestec se ia cite o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa. In caz
de gripa se va prepara urmatorul amestec: usturoi dat pe razatoare si amestecat cu miere
(proportie 1:1). Se ia cite o lingura de amestec (cu putina apa calduta) seara, inainte de
culcare.
- In cazul unor afectiuni ale cailor respiratorii (laringite, faringite) guturai si sinuzita, se
recomanda mestecarea timp de 15 minute, de una-doua ori pe zi, a unui figure de miere.
Seara, inainte de culcare, se ia o lingura de miere cu un pahar de ceai sau lapte. Se amesteca
sucul de la o lamiie cu 100g de miere. Se ia cite o lingura de amestec seara, inainte de
Page 66 / 81

culcare, cu ceai sau lapte. Se amesteca suc de ridiche neagra cu miere (parti egale) sau se
scobeste o ridiche neagra si se pune miere inauntru. Se ia cite o lingura, de trei ori pe zi.
Se amesteca suc de hrean si miere (proportii egale) si se ia cite o lingura, de doua ori pe zi,
dimineata si seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomanda inhalatii cu miere, timp de 15-20
de minute. Pentru gargara se va pregati o infuzie de musetel, la care se adauga o lingurita de
miere.
- In afectiuni ale sistemului nervos se recomanda cite 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun
tonic si stimulant al sistemului nervos si endocrin se prepara din aloe, miere si suc de lamiie.
Se iau 75 g frunze de aloe, se toaca si se pun intr-un vas de sticla. Se adauga 125 g de miere,
se omogenizeaza, dupa care se adauga 50 g suc de lamiie. Se lasa la macerat cinci zile, dupa
care se ia cite o lingura de amestec, de trei ori pe zi.
Acest articol a aparut in revista Leacuri si terapii
Ceara
Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au

recunoscut virtutile terapeutice. Si azi se foloseste ceara de albine la
prepararea unor unguente si balsamuri.
De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica.
Laptisor de marca
Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decit
drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce
colesterolul din singe, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei
pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.
Retete cu Miere
Afectiuni cardiace
. Miere de albine (tei si salcam) - 3 lingurite pe zi.
. Capaceala (un amestec de miere, ceara si propolis),

care trebuie mestecata ca o guma, chiar dupa ce s-a
terminat mierea din ea, deoarece ceara intrata in
tractul digestiv are un puternic rol de lubrifiant al
vaselor de sange, ajutand in acelasi timp si la
optimizarea functionarii cordului.
. Laptisor de matca in amestec cu miere, care are

functii vasodilatatoare - 1 lingurita pe zi.
Afectiuni gripale
. Inhalatii cu ceara de albine: se aseaza pe ochiul

de aragaz o placa de tabla curata, pe care, dupa ce
s-a infierbantat, se pune cate o bobita de ceara de
Page 67 / 81

marimea unui bob de grau.

Se va ridica un firicel de fum, pe care il vom inhala:
o inspiratie pe nas si una pe gura, pana la topire,
apoi se repeta inca de cinci ori.
. Tinctura de propolis 30%: se pun la radacina limbii

doua picaturi, cate una de fiecare parte.
. Gargara: se pun 30 de picaturi de tinctura de

propolis in concentratie de 30% intr-un pahar cu ceai
de galbenele sau de musetel. Se face o gargara cat mai
profunda si de durata, apoi se inghite solutia.
. In cazuri de nas infundat, rinite etc., se face un

amestec in parti egale (cate un varf de cutit) de
galbenele, coada-soricelului si rostopasca. Se
opareste o lingurita de plante cu 100 ml apa, apoi se
adauga trei picaturi de tinctura de propolis. Se
amesteca bine dilutia, apoi se pune in fiecare nara
continutul unei pipete, dar picatura cu picatura, in
asa fel ca operatiunea sa dureze circa 5 minute.
Afectiuni hepatice
In afectiunile hepatice se foloseste siropul de

rostopasca. Acest leac reface celulele hepatice. Se
pune sa fiarba un litru de apa - seara la ora 7- si
dupa ce da in cateva clocote, se adauga in el 5 grame
de rostopasca maruntita (uscata). Se acopera vasul cu
un capac si se aseaza la cald, intre perne, pana a
doua zi dimineata la ora 7. Atunci se strecoara si se
amesteca cu 200 g miere de albine, pana ce se dizolva
complet, si se pune intr-o sticla. Din ora in ora, se
ia cate o lingura (de lemn) de sirop, de zece ori pe
zi. Acest tratament se poate repeta doar dupa sase
luni.
Angina pectorala
. Sirop: ceapa rosie de Fagaras (care contine multa

biotina), in amestec cu miere de albine (de tei sau
salcam), suc de lamaie si suc de usturoi. Se lasa la
plamadit, intr-un litru de apa fiarta, timp de 2-3
zile, si apoi se consuma cate o lingurita de 3 ori pe
zi.
Insomnie
Se folosesc 100 g de ceapa data prin razatoare.
Se fierbe la foc mic 15 minute, intr-un vas acoperit.
Se lasa sa se raceasca putin, se stoarce, se strecoara
Page 68 / 81

si la lichidul obtinut se adauga 50 grame de miere. Se

amesteca bine pana la omogenizare. Se bea caldut
(toata cantitatea), seara, inainte de culcare. Se
repeta pana la vindecare.
Prostatita
. Ceaiuri: urzica moarta, spin (1 gram la 200 ml

apa), busuioc, galbenele.
. Bai de sezut: tataneasa, musetel, galbenele.
. Ulei de dovleac: se ia cate o lingura seara, la
culcare.
. Produse apicole: polen, pastura (polen tratat de
albine cu acid lactic, pentru a-l conserva si pastra
pe timpul iernii), propolis mestecat circa 3-5 minute
(atentie la alergici, poate provoca pareze temporare),
supozitoare cu propolis.
Sunt indicate si masuri foarte severe de dieta
alimentara: trebuie eliminate din consum bauturile,
tutunul, cafeaua, condimentele, preparatele alimentare
iritante, sarea in exces, consumul exagerat de
lichide.
Reumatism
. Cataplasme: frunze de varza, paie de ovaz, argila,

cartofi cruzi taiati felii, hrean cu faina de mustar,
ceapa taiata marunt si amestecata cu ulei de in (sau
seminte fierte).
. Bai: frunze de frasin, fan, castan, radacina de
stuf, radacina de papura.
. Gimnastica medicala pentru intretinerea
musculaturii, care datorita durerilor se atrofiaza.
. Masaje cu produse apicole: miere cu otet de mere,
impachetari cu ceara, unguent pe baza de venin de
albine.
. Regim dietetic care sa elimine factorii de risc:
fumat, bauturi alcoolice, exces de sare, evitarea
spanacului si a steviei (care contin oxalati de
calciu) si inlocuirea acestora cu loboda si urzica.
Spasmofilie
Se iau 7 oua, de preferinta de la gaini crescute

acasa sau cele cu coaja rosie, si se aseaza intr-un
borcan de 0,800 kg. Peste ele se pune zeama de lamaie
pana se acopera totul. Se pune capacul si se lasa 7-8
zile. In acest timp, cu coada unei linguri de lemn se
mai agita usor. Dupa dizolvarea cojilor de oua in
zeama de lamaie, se trece lichidul prin strecuratoare.
Page 69 / 81

In final, se strecoara si prin tifon, astfel ca raman

doar cateva mici resturi gelatinoase. Lichidul obtinut
se amesteca cu un litru de miere de albine naturala.
Din acest amestec se iau trei linguri pe zi.
(Tratamentul se face mai ales in lunile calendaristice
care contin in denumire litera R.)
Tuberculoza pulmonara
. Inhalatii cu tinctura de propolis 30% pusa in ceai

de busuioc, brad, pin sau menta.
. Pulverizatii cu tinctura de propolis: 50 de
picaturi in 50 g din ceaiul mai sus mentionat.
. Crema de propolis: 30 g propolis in 50 g miere de
tei sau de munte.
. Fagure de miere sau capaceala, mestecate pana la
consumarea totala.
. Usturoi (4-5 catei), consumat ca atare sau sub
forma de suc. Se indica consumul in paralel cu putina
slanina de porc si un pahar de bors.
. Regim dietetic: una pana la trei zile pe saptamana
se va tine un regim de cruditati. Sunt interzise
fumatul, consumul bauturilor alcoolice, al cafelei si
al condimentelor in exces.
Tuse banala
Se fierbe o lamaie la foc moale, timp de 10

minute. Prin fierbere, lamaia se inmoaie, astfel incat
se va obtine din ea o cantitate mai mare de suc si, in
acelasi timp, se inmoaie si coaja. Lamaia se taie in
doua si se stoarce bine intr-un pahar. La sucul
obtinut se adauga doua linguri de glicerina (din punct
de vedere farmaceutic, doua linguri echivaleaza cu 30
g). Amestecul se agita bine, apoi paharul se umple cu
miere. Daca avem un acces de tuse in timpul zilei,
luam o lingurita de sirop, dupa ce amestecam bine
continutul. Daca suntem treziti noaptea de tuse, luam
cate o lingurita de sirop la culcare si una noaptea,
cand ne trezim. Daca suferim de o tuse rebela, luam 6
lingurite de sirop pe zi si anume: dimineata dupa
sculare, inainte de pranz, dupa masa de pranz, la
cateva ceasuri dupa aceasta, apoi la cina si la
culcare. Pe masura ce tusea cedeaza, micsoram numarul
dozelor pe zi.
Tuse convulsiva
. Tinctura de propolis: intr-un pahar mic cu ceai de

ienupar se adauga 30 de picaturi de tinctura de
Page 70 / 81

propolis. Se face gargara cat mai mult, apoi se

inghite.
. Miere de albine de tei: in acelasi tip de ceai se

adauga doua linguri de miere la o cana de 0,250 l si
se beau doua cani pe zi, cu sorbituri mici. (Atentie!
Este contraindicata la diabetici.)
. Capaceala: se mesteca pana la consumarea totala.
. Inhalatii cu ceara de albine: inhalatii cu ceai de

tei, menta, muguri de brad, busuioc si marar. Acestea
se realizeaza prin asezarea pe o cana de tabla a unei
palnii cu gura in jos si inhalarea aburului degajat.
Arsuri
Se unge partea vatamata cu miere naturala si se
acopera cu o bucatica de folie de plastic, dupa care
se pune un bandaj. Tratamentul se face dimineata si
seara, pe o perioada mai lunga. Inaintea fiecarui
tratament se spala pielea cu ceai de musetel sau de
tei.
Caderea parului
- Ceai (decoct) din: mesteacan (frunze, coaja sau

seva), tintaura, iedera, menta, patlagina si zeama de
lamaie.
- Zeama de ceapa si zeama de usturoi amestecate
cu miere de albine.
- Utilizare: in prima zi, dupa ce se spala parul
bine cu apa fierbinte, se maseaza pielea capului cu
ceaiul obtinut circa 10 minute. In a doua zi, se
foloseste la masaj a doua solutie.
De precizat ca masajul trebuie sa fie intens si
sa se faca pana se incalzeste pielea capului. Dupa
aceea trebuie invelit capul cu un prosop pana la
uscarea parului si disparitia efectului revulsiv.
Constipatie
. In fiecare dimineata, se bea - pe stomacul gol - un

pahar de apa calduta statuta (cel putin 24 de ore).
Dupa aceea, se mananca un mar ras amestecat cu doua
lingurite de miere si tarate cat cuprinde, pentru ca
preparatul sa ramana moale ca o crema. Excludeti din
alimentatie mezelurile, prajelile, conservele, painea
alba, zaharul, cafeaua, alcoolul, tutunul, carnea si
branzeturile fermentate. Bazati-va alimentatia pe
fructe si legume proaspete.
Page 71 / 81

. In fiecare dimineata, pe stomacul gol, se ia o

lingurita de miere cu un pahar de apa minerala (nu
ceai), timp de o saptamana, pana se formeaza
obisnuinta.
l 1/2 kg de prune uscate se spala bine si se pun la
fiert (ca pentru compot). Dupa ce au fiert, se scot
samburii, iar pulpa rezultata se da prin masina de
tocat. Se masoara cu o lingura pulpa si cate linguri
rezulta atatea se pun de miere (la 1/2 kg de prune
sunt 8-9 linguri, deci tot atata miere). Se amesteca
totul bine si se pune intr-un borcan de 800 g (care se
tine la frigider). Se ia cate o lingura, de trei ori
pe zi, inainte de masa.
Degeraturi
De obicei, cad victime ale acestei afectiuni cei

cu proasta circulatie periferica, sau mai bine zis,
cei ce au maini si picioare reci, cei anemici si cei
hipotensivi, deci cei care nu au o irigatie sanguina
normala in locurile ce vin in contact cu factorii
externi. Reactia normala a multora dintre noi este
aceea de a aduce la caldura pe cel degerat. Acest
lucru este gresit, deoarece poate provoca leziuni care
vor trena in timp. Locurile vatamate trebuie tinute un
timp la o temperatura usor peste zero grade; se vor
face frictiuni cu zapada sau lichide reci, aceasta
pana cand se va observa o inrosire a pielii, ceea ce
inseamna ca sangele este prezent in tesuturi in
cantitate mai mare. Regiunea respectiva se badijoneaza
apoi cu tinctura de propolis. Se aplica o compresa cu
miere de albine dizolvata in ceai din coaja de salcie,
pelin, frunze de nuc, catina alba sau paducel. Se mai
frictioneaza cu felii de ceapa si zeama de lamaie.
Trebuie evitate incaltamintea stramta, frigul,
umezeala.
Fisuri anale
. O igiena locala stricta. Lenjerie mereu curata.
. Un regim alimentar lejer, fara condimente, alcool,

cafea, alimente iritante.
. Spalaturi cu ceaiuri din: galbenele,
coada-soricelului, patlagina, papadie, soc, rostopasca
si pelin.
. Utilizarea de supozitoare cu propolis.
. Evitarea sedentarismului, multa miscare pentru
revigorarea muschilor.
Page 72 / 81

Polen
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor,
dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze
zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru
a preveni un accident vascular la nivelul creierului.
Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei

alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent
al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne
rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.
Propolisul
Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri
eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen,
flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca
biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala.
Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul

isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor
afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in
vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor.
Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor.
Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.
Cum se prepara si la ce foloseste tinctura de propolis
Propolisul poate fi folosit ca atare, ca guma de mestecat (saliva umana fiind una din putinele
substante care il solubilizeaza), sub forma extractului moale de propolis inglobat in miere,
obtinindu-se mierea propolizata si folosit la prepararea diferitelor unguente.
Ce-a mai eficienta metoda de administrare a propolisului ramine, totusi, tinctura de propolis.
La 100 ml alcool de peste 80 de grade se adauga 20 g propolis.
Alcoolul amestecat cu propolis se introduce intr?un vas, se incalzeste la 30?35 grC si se
amesteca bine. Aceasta procedura se repeta zilnic, timp de o saptamina.
Dupa aceea, se lasa la decantat si se alege lichidul curat.
Folosind acelasi dozaj, procedeul poate fi simplificat.

Singura diferenta este ca, fara incalzire, propolisul se piseaza si se lasa la macerat timp de 14
zile.
In urma experientelor clinice si de laborator s-a dovedit ca tinctura de propolis

este folositoare in vindecarea tuturor bolilor interne infectioase (30 picaturi/zi,
intr-un pahar cu apa calduta), combaterea tulburarilor de menopauza (10
picaturi pe zi, timp de un an), vindecarea inflamarilor prostatei (30
picaturi/zi), rinichilor si ficatului (de doua ori pe zi, cite 40 de picaturi; se
repeta pina la vindecare), in tratarea TBC-ului pulmonar (de trei ori/zi cite 30 de picaturi,
completate cu inhalatii -- la 1/4 litru apa fierbinte se adauga 100 picaturi de tinctura -- de
doua ori pe saptamina), combaterea enteritelor, parazitozelor intestinale, durerilor de stomac
Page 73 / 81

si tratarea ulcerului gastro-duodenal (40 picaturi puse in 100 ml lapte cald, remediu consumat
zilnic, pe stomacul gol).
La toate afectiunile pielii, in special la bataturi si cheratite, rani vechi, arsuri si

micoze, locurile bolnave se pot vindeca suta la suta prin tamponare cu tinctura de
propolis, aceasta avind actiune cicatrizanta, ajutind la formarea noilor tesuturi.
Pentru prevenirea si tratarea afectiunilor specifice sezonului rece se poate prepara
o bautura din 15-20 g de propolis ras introdus intr-un litru de tuica tare.
Solutia se agita zilnic, iar dupa citeva saptamini se obtine o bautura amaruie, din
care se bea un paharel inainte de culcare.
Tinctura de propolis regleaza tensiunea, iar pusa pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata
alina durerea si impiedica infectia.
Veninul de albine
Un alt produs folosit în medicina este veninul de albine. Virtutile

terapeutice ale veninului de albine sunt cunoscute de foarte multa
vreme, chiar din antichitate. Ele au fost semnalate de crescatorii de
albine, care au observat ca articulatiile dureroase reumatismale
deveneau indolore ca urmare a întepaturilor de albine. Astfel s-a
descoperit ca veninul de albine exercita evidente actiuni antireumatice.
Acest venin are în componenta sa acidul formic, clorhidric,
ortofosforic, saruri minerale, acizi organici volatili, un important ferment (fosfataza), unele
antibiotice, histamina, hialuronidaza si aminoacizi bogati în sulf ca metionina si cistina.
Acestia din urma stimuleaza secretia de cortizon de catre glandele suprarenale. De asemenea
veninul este bactgericid.
Pentru tratarea reumatismului cu veninul de albine se procedeaza prin:
 întepaturi directe de albine;

 injectii intradermice cu venin în prealabil purificat si fiolat;
 administrarea de apitoxina sub forma de pomada;
 administrarea pe calea inoforezei, respectiv pe calea introducerii de venin de albine în
organism cu ajutorul curentului electric continuu;
 practicarea acupuncturii cu diverse produse de provenienta apicola.
Este absolut necesar ca tratamentul sa fie facut sub control medical, evaluându-se periodic
urina pentru a se vedea daca nu au aparut urme de zahar sau albumina. Exista posibilitatea ca
veninul de albine sa produca reactii alergice, eruptii dermice sau soc anafilactic.
In continuare, va invit sa cititi articolul "Reumatismul si veninul de albine"

- un interviu cu Dr STEFAN STANGACIU, aparut in revista Formula As.
Veninul de albine
Veninul de albine se foloseste inca de pe vremea lui Hipocrat"
- D-le dr. Stefan Stangaciu, sunteti unul dintre putinii medici alopati care utilizeaza cu
predilectie medicina naturista in tratament. Cum se explica acest lucru?
Page 74 / 81

- Pasiunea mea pentru medicina naturista este foarte veche: inca din primul an de facultate
am avut aceasta "chemare".?Imi petreceam mai tot timpul liber prin biblioteci, studiind
terapiile orientale, carti de fitoterapie si apiterapie. Mi-am dat seama atunci ca nu trebuie sa
merg, in calitate de medic, pe liniile oarecum rigide ale scolii medicale clasice, ci trebuie sa
am intotdeauna la indemana si alte metode terapeutice. Dupa terminarea facultatii, in 1995,
am profesat ca medic militar generalist in unitati ale Marinei Militare. In 1990 mi-am luat
competenta in acupunctura si m-am specializat - ca sa spun asa - in alte metode ale medicinei
naturiste: fitoterapie, apiterapie, yoga medicala, iridologie diagnostica si terapeutica etc. Tot
atunci am absolvit ciclul I de homeopatie. In 1991 am avut sansa extraordinara sa lucrez la
Centrul de Apiterapie din Bucuresti. Acolo exista un colectiv de specialisti de renume
international, de la care am invatat foarte multe lucruri utile, ceea ce m-a determinat sa pun
accent pe apiterapie in metodele terapeutice pe care le utilizez. Dorind sa-mi pun cunostintele
acumulate la dispozitia bolnavilor, am infiintat cabinetul "Medicina Naturii" din Constanta,
unde imbinam in prezent toate aceste terapii, cu rezultate foarte bune.
- Intr-un interviu precedent, cititorii revistei noastre au facut cunostinta cu metoda dvs. de
tratare a cancerului cu ajutorul intepaturilor de albine. Aceeasi terapie originala pare sa
dea rezultate si in tratarea reumatismului. Ce ne puteti spune in acest sens?
- Reumatismul este o boala caracterizata prin inflamarea si degenerarea articulatiilor. Exista
minimum 40 de forme diferite de reumatism: poliartrita, spondilartrita ankilopoietica (boala
Bechterew), artrita urica (guta), artroze, spondiloze etc. Una dintre cauzele aparitiei
reumatismului este legata de
prezenta in organism a unor bacterii, de exemplu streptococul beta-hemolitic. O alta cauza
este data de tulburarea functionarii sistemului imunitar. Totusi, principalul factor cauzator al
reumatismului, din punctul de vedere al medicinei naturiste, este insuficienta circulatie
sangvina in zona articulatiilor si prezenta in sange a unor reziduuri greu solubile, care se
depoziteaza in timp in articulatii. Insuficienta hranire si oxigenare a articulatiilor, adaugata la
otravirea lor lenta (prin imposibilitatea eliminarii substantelor reziduale), duce la aparitia unei
game foarte variate de simptome, printre care cele mai frecvente sunt durerile chinuitoare,
precum si imposibilitatea executarii unor miscari ale articulatiilor. Un alt simptom tipic este
sensibilitatea la frig si la umezeala, precum si senzatia de frig prezenta in articulatii sau chiar
in tot corpul (senzatia de "frig in oase"). Bolnavii au frecvent tulburari ale circulatiei sangvine
si o slaba functionare a glandelor endocrine, in special a glandelor suprarenale si a tiroidei.
- Ce v-a determinat sa extindeti apiterapia in tratamentul reumatismului?

- Este cunoscut de mult timp faptul ca apicultorii nu se imbolnavesc de reumatism. Acest
lucru a fost verificat si in mod stiintific, prin sute de studii. Unul dintre acestea, realizat cu
ajutorul a peste 2000 de apicultori din SUA, a demonstrat ca dintre toate bolile existente,
reumatismul este cel mai rar intalnit la un apicultor. De altfel, apicultorii au o sanatate mult
mai puternica, sunt mult mai robusti, mai energici, au o circulatie a sangelui mai buna si
traiesc mai mult decat restul populatiei. Un organism sanatos are nevoie, pentru a functiona
perfect, de foarte multi factori si elemente. Dintre acestea, hrana si o buna circulatie a
sangelui sunt cele mai importante. Fiecare dintre miliardele de celule ale corpului nostru,
inclusiv cele prezente in articulatii, au nevoie de diferite substante pentru a functiona perfect:
aminoacizi (in special cei esentiali), glucide, vitamine (in special vitaminele C si E), grasimi
(in special nesaturate), oligoelemente, enzime etc. Produsele apicole sunt extrem de bogate in
toate aceste substante. Oxigenul, fara de care viata nu poate exista, este transportat cu mai
mare eficienta atunci cand se administreaza un alt produs faimos - veninul de albine.
Page 75 / 81

Produsele apicole sunt utilizate inca din zorii omenirii. Mierea, propolisul, polenul, pastura,
laptisorul de matca si ceara sunt descrise nu numai in Biblie sau Coran, ci si in alte sute de
documente importante ale Antichitatii. Hipocrat, parintele medicinei, recomanda in urma cu
peste 2000 de ani folosirea veninului de albine in tratamentul reumatismului. Istoria
mentioneaza ca regele Carol cel Mare, celebrul cuceritor din secolul al VIII-lea, a fost
vindecat in mod miraculos de guta cu ajutorul intepaturilor de albine. In secolul trecut,
medicul austriac Filip Terc a tratat peste o mie de pacienti prin aceeasi metoda. In anul 1935,
medicul american de origine ungara Bodog Beck a emis pentru prima data ipoteza ca
majoritatea formelor de reumatism, cancer sau boli degenerative au drept cauza primara
tulburarile circulatorii generale sau locale. Cartea sa, "Bee Venom Therapy" ("Terapia cu
venin de albine"), publicata in 1935, este inca si azi o adevarata "biblie" a terapiei cu venin de
albine. Dr. Beck a avut succese uimitoare in tratamentul reumatismului cu ajutorul veninului
de albine, administrat sub forma de injectii. In tara noastra, dr. Alexandru Partheniu (1915-
1991) poate fi considerat parintele apiterapiei (in special a terapiei cu venin de albine),
studiile sale fiind recunoscute in mediile de specialitate internationale.
- In ce consta tratamentul antireumatic pe care il recomandati bolnavilor?
In cadrul tratamentelor aplicate de-a lungul anilor, mi-am dat seama ca numai terapia cu
intepaturi de albine nu este suficienta, deci trebuie facuta o terapie combinata, mergandu-se
intotdeauna pe cauzalitate. Noi le facem tuturor pacientilor diagnosticul acupunctural si
ayurvedic, apeland de multe ori si la homeopatie. Tratamentul incepe printr-o cura de
dezintoxicare (post alimentar, cure de plante medicinale sub forma de ceai), care stimuleaza
functionarea rinichilor, a ficatului si a plamanilor. Utilizam in tratament plante medicinale cu
efect antiinflamator si regenerator, cum ar fi: scoarta de salcie, coada-calului, paducel, salvie,
radacina de brusture, extract de ardei iute, frunze de afin, muguri si scoarta de plop, frunze de
rozmarin, seminte de mustar, urzica vie etc. Dupa aceasta "spalare" a organismului, se face
ameliorarea functiilor organelor interne (prin fitoterapie si apiterapie). Se realizeaza apoi
hranirea si regenerarea celulelor din organism (printr-o alimentatie foarte proaspata,
biologica, bogata in aminoacizi, vitamine, enzime etc.). Urmatoarea faza a tratamentului este
presopunctura cu unguent de venin de albine, realizandu-se o ameliorare a circulatiei
sangvine si energetice pe meridianele de acupunctura. Daca reumatismul nu cedeaza la aceste
metode terapeutice blande, folosim acupunctura si numai apoi utilizam veninul de albine.
Tratamentul se face initial cu venin de albine in forma injectabila, cu cresterea dozei
progresiv, pana la obisnuirea organismului. Dupa aceasta se poate face apipunctura, deci
tratamentul direct cu intepaturi de albine. Tot tratamentul descris se face strict individualizat,
sub control medical.
- Cum se aplica concret terapia cu venin de albine?

- Se incepe intotdeauna treptat, de o maniera cat mai blanda, prin utilizarea initiala a unui
excelent unguent pe baza de venin de albine: "Apireven". Acest unguent da rezultate maxime
atunci cand se stimuleaza cu ajutorul lui si zonele reflexogene ale corpului, cunoscute de
specialistii in presopunctura. Daca afectiunea nu se amelioreaza in mod semnificativ, se trece
la terapia cu venin sub forma de injectii, care se aplica intradermic sau subcutan, in mare
majoritate pe punctele de acupunctura. Daca nici aceasta metoda nu da rezultate majore,
atunci se trece la terapia propriu-zisa cu intepaturi de albine, organismul pacientilor fiind deja
Page 76 / 81

imunizat prin tratamentele anterioare. In cazul apipuncturii, aplicam serii de 10-12 sedinte
lunar. Intre serii, pacientii trebuie sa faca presopunctura cu unguent Apireven, care contine
venin de albine. Pe toata durata tratamentului, pacientii trebuie sa respecte anumite reguli de
alimentatie (o dieta cat mai saraca in zahar - dusmanul nr. 1 al articulatiilor, cat mai putine
proteine animale - deci carne si produse din carne; laptele dulce si branzeturile trebuie
evitate, avand efect negativ in reumatism; sarea trebuie redusa cat mai mult sau eliminata
total din alimentatie) si de viata (sa renunte la tutun, alcool, cafea etc.). Pe langa aceste
terapii, pacientii pot beneficia si de curele balneo-fizioterapeutice cu namol terapeutic, de
exemplu cu extraordinarul namol de la Techirghiol. Combinandu-se toate aceste metode,
sansele de vindecare sunt mult mai mari.
- Cat dureaza tratamentul?
- Depinde de fiecare pacient in parte. Se stie ca afectiunile cu o vechime mai mica se vindeca
mai repede. Este un lucru normal. O boala de lunga durata deregleaza mai multe organe, mai
multe sisteme si necesita un tratament mai indelungat. In cazul reumatismului, tratamentul
dureaza circa 5-6 luni. Statistica noastra a evidentiat faptul ca peste 70% din totalul
pacientilor cu reumatism s-au vindecat prin aceste terapii combinate, nemaiavand nevoie
ulterior de alte tratamente.
- Care sunt avantajele tratamentului cu venin de albine?

- Eficienta acestui tratament consta in faptul ca exista o rata infima de recidiva a bolii
reumatice. Totodata, durerile se reduc foarte mult chiar de la primele sedinte, cunoscandu-se
efectul analgezic si antiinflamator al veninului de albine. De asemenea, nu este nevoie de
spitalizare sau medicamente si nu exista practic reactii adverse. Poate doar o potentiala
alergie la venin, pentru care se face un test alergic inainte de inceperea tratamentului. Dintr-o
cazuistica de aproximativ 15.000 de pacienti, am avut doar sapte cazuri de bolnavi alergici la
veninul de albine.
Acest articol a fost preluat din revista Formula As.
Page 77 / 81

Bee Power Royal Jelly

(laptisor de matca)
Tabelul de corespondenta produs-afectiuni
Afectiuni si simptome
Produsul CaliVita Mod de folosire
in care actioneaza
Adolescent 1-0-0
Bee Power Anemie 1-0-1
Royal Jelly
Anorexie 1-0-1
Apetit (crestere) 1-0-1
Astenie 1-0-1
Batranete 1-0-0
Obs.: Ciroza 1-0-1
- In asociere cu mierea Convalescenta 1-0-1

de albine efectele sunt Copii 1-14 ani - dezv. armon. 1-0-1
imbunatatite.
Coxartroza 1-0-1
- Persoanele alergice la
polen sa inceapa cura cu Cresterea rez. musculare 1-0-0
prudenta.
Crestere - stimulator 1-0-1
Febra musculara (prevenire) 1-0-1
Gastrita 1-0-1
Hepatita 1-0-1
Imunitate scazuta 1-0-1
Inteligenta (ridicare coef.) 1-0-1
Leucemie 1-0-1
Leucopenie 1-0-1
Malabsorbtie 1-0-1
Oboseala 1-0-1
Pojar, rujeola 1-0-1
Pre si post operator 1-0-1
Scrasnit din dinti 1-0-1
Senilitate (dementa senila) 1-0-1
Tuberculoza 1-0-1
Varsat de vant 1-0-1
Legenda: 1-1-1 = 1 dimineata, 1 la pranz, 1 seara.
Page 78 / 81

Prezentarea in detaliu a produsului

Laptisorul de matca este o substanta complexa, produsa de glandele salivare ale albinelor si
este destinata hranirii reginei. Datorita bogatiei laptisorului in vitamine, proteine si aminoacizi,
regina supravietuieste peste 5 ani, pe cand albinele lucratoare au o durata de viata mult mai mica.
Tot acest aliment ii da posibilitatea reginei sa depuna 2000-3000 de oua in decurs de numai 24
ore, in perioada de inmultire. De remarcat este si faptul ca greutatea acestora intr-o zi este
aproape egala cu cea a reginei.
Laptisorul de matca contine toale vitaminele complexulul B, dintre care vitamina B5 (acidul
pantotenic) si vitamina B6 se gasesc intr-o cantitate deosebit de mare. Totodata, laptisonrul este
singura sursa naturala de acetilcolina (hormon si neurotransmitator). Mai contine si vitaminele A,
C, D si E, precum si minerale, enzime, 18 tipuri de aminoacizi, diverse bacterii saprofite si
substante antivirale. Are un efect curativ valoros in astmul bronsic, boli hepalice, boli
dermatologice, fracturi si probleme osoase/articulare. Contribuie, in mare masura, la stimularea
sistemulul imunitar.
Cercetarile au demonstrat ca laptisorul de matca regenereaza organismul, creste vigoarea si
mentine integritatea morfofunctionala a sistemului osteoarticular. Poate fi consumat de catre
oricine, indiferent de varsta si sex. Nu este intamplator faptul ca laptisorul
de matca este cunoscut si apreciat de multi ani, constituind un preparat
ideal pentru adeptii alimentatiei naturiste. In tarile cu vorbitori de limba
engleza se numeste Royal Jelly.
Din punct de vedere chimic, laptisorul de matca este o emulsie

compusa din proteine, zaharuri, lipide si alte substante. Cercetarile
asupra efectelor sale benefice inca mai continua si in zilele noastre. In
cele ce urmeaza, dorim sa atragem atentia asupra unor rezultate mai
putin cunoscute:
1. Laptisorul de matca protejeaza pielea. Cercetatorii japonezi au

observat ca laptisorul de matca purificat este similar altor substante care
sprijina productia, in organismul uman, a unui factor important in sinteza
colagenului. Cercetarile acestora au demonstrat ca laptisorul de matca
amplifica, de fapt, productia de colagen din piele.
2. Laptisorul de matca are actiune antiinflamatoare. Cercetatorii japonezi au descoperit, de

asemenea, in cadrul unui experiment pe culturi de celule, ca laptisorul de matca poate avea o
actiune antiinflamatoare.
3. Laptisorul de matca poate ameliora dermatita atopica deoarece laptisorul de matca blocheaza
dezvoltarea simptomelor dermatitei atopice (dermatita, eczema).
4. Laptisorul de matca are efecte antioboseala, cantitatea de lactat si amoniac dezvoltata dupa un
efort fizic este mult mai scazuta, ameliorandu-se astfel oboseala.
5. Laptisorul de matca are efecte antibacteriene. In 2004, in Brazilia, s-au identificat in laptisorul
de matca patru peptide cu efecte antimicrobiene.
Atentie! Avand in vedere ca laptisorul de matca este produs din diferite polenuri, miere si secretia
glandelor salivare ale albinelor, acesta poate fi alergizant pentru unele persoane; de aceea, la
aparitia reactiilor adverse se va sista consumul. Administrarea concomitenta cu mierea de albine ii
potenteaza actiunea. A se pastra in locuri racoroase, deoarece se descompune usor la caldura.
Un flacon de Bee Power Royal Jelly are 50 de capsule si costa 38,50 lei (cel mai mic pret de
distributie).
O capsula contine
Page 79 / 81

- Concentrat de laptisor de matca (corespunde la 150 mg laptisor de matca): 50

mg
Page 80 / 81

La adresa:
http://www.terapii-naturiste.com/calivita/produse-naturiste-afectiuni-tratamente.htm
veti gasi o lista cu peste 300 de afectiuni, grupate pe categorii, pentru a putea fi gasite mai
usor.
La aceasta adresa veti gasi un catalog cu toate produsele Calivita:

http://www.terapii-naturiste.com/calivita/index-produse-naturiste.htm
avize si certificari
http://www.terapii-naturiste.com/calivita/avize-produse-naturiste-calivita.htm
si recomandari primite de la cei care au cumparat aceste produse

http://www.terapii-naturiste.com/calivita/marturii-consumatori.htm
aici
http://www.terapii-naturiste.com/calivita/articole-despre-produse.htm
veti gasi foarte multe articole despre aceste produse.
aici:
http://www.terapii-naturiste.com/gratis/cursuri.htm
va puteti inscrie la cursuri online gratuite
si aici
http://www.terapii-naturiste.com/gratis/carti.htm
puteti citi zeci de carti electronice gratuite
Daca doriti sa comandati produsele Calivita, sau daca aveti nevoie de alte informatii
suplimentare va rog sa ma contactati prin mail sau telefon
Dan Paunescu - Manager Calivita
Web: www.terapii-naturiste.com
Email: info@terapii-naturiste.com
Tel: 0727 35 97 97
Page 81 / 81

Apiterapia PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Apiterapia PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

http://www.terapii-naturiste.

Apiterapia sau terapia cu produse apicole

Retete naturiste cu miere

Produsul naturist - Bee-Power-Royal-Jelly

Copyright 2011, Dan Paunescu

Despre albinarit, cu regina stupilor:

- Dar pasiunea asta pentru albine, de unde vi se trage?

Copyright 2011, Dan Paunescu

mai imbolnavesc. Iar daca albina e bolnava, si mierea e toxica.

- Cu ce minunatii ati venit azi la vanzare?

- Imi puteti spune la ce se foloseste fiecare?

Copyright 2011, Dan Paunescu

Laptisorul de matca e o adevarata minune a stupului. Cu el se hraneste regina stupului, si o

- Cum ati invatat sa folositi aceste produse?

Copyright 2011, Dan Paunescu

- E grea munca la stupina?

Copyright 2011, Dan Paunescu

Vitaminele din farmacia

Harnicele albinute si-au pornit din nou colinda

Medicamentele albinelor n-au nici un efect secundar

Copyright 2011, Dan Paunescu

medical cu tot felul de polivitamine. Apiterapeutic, anemia se vindeca in 90 de zile folosind

Copyright 2011, Dan Paunescu

lingurite de drojdie se amesteca cu o lingurita de miere).

Copyright 2011, Dan Paunescu

AS 616 Farmacia albinelor

Patru campioni: MIEREA, PROPOLISUL, lăptişorul DE MATCĂ,

☻ Care sunt cele mai apreciate produse apicole?

Copyright 2011, Dan Paunescu

Copyright 2011, Dan Paunescu

Terapia cu venin de albine

A evoluat mult în ultimii 50 de ani. De la

Copyright 2011, Dan Paunescu

irido-ciclite, sindromul migrenos şi alte afecţiuni. Veninul de albine are numeroase

Copyright 2011, Dan Paunescu

Purificarea corpului, a sufletului şi a mintii, în orice mod posibil, sunt imperative!

Copyright 2011, Dan Paunescu

Un ajutor de exceptie in bolile cardiovasculare

“Putine medicamente de origine chimica pot rivaliza

Pentru multi dintre dvs., d-l dr. Stefan Stangaciu

Copyright 2011, Dan Paunescu

- Insisi apicultorii! Un studiu statistic a aratat ca apicultorii au o inima foarte

Copyright 2011, Dan Paunescu

stimulator al sistemului nervos, endocrin si imunitar, un complex de substante

Copyright 2011, Dan Paunescu

in iaurt. Dupa ce tubul digestiv s-a obisnuit cu polenul, se poate administra cu 15

Copyright 2011, Dan Paunescu

D-l dr. STEFAN ST-NGACIU poate fi contactat la Centrul Medical de Diagnostic

Copyright 2011, Dan Paunescu

Un medicament redutabil in farmacia naturii -

Propolisul este o substanta adunata de albine de pe mugurii de plop

Cateva curiozitati privind propolisul

Preotii Egiptului Antic foloseau propolisul la imbalsamarea mumiilor. In

Cum poate fi utilizat terapeutic propolisul?

- In stare naturala, prin mestecarea indelungata (timp de cateva ore) a unui

Copyright 2011, Dan Paunescu

Preparare: la 100 g alcool de 80?-86?, adaugam 20 g propolis intarit, tinut

Copyright 2011, Dan Paunescu

Copyright 2011, Dan Paunescu

PROPOLISUL - panaceul primaverii

Cel mai puternic medicament al naturii

Propolisul este un „cocteil” de substante vindecatoare, adunat din mugurii si de pe scoarta

Copyright 2011, Dan Paunescu