Plantelor carnivore- capcane si mod de hranire

Majoritatea plantelor carnivore au la bază o ecologie similară, fie că au ca

mediu de viață mlaștinile, turbăriile, solurile stâncoase sau cele nisipoase.
Ca orice plante verzi conțin pigmenți de clorofilă care le ajută în procesul de
fotosinteză convertind energia solară în energie necesară creșterii și dezvoltării.
Apa, dioxidul de carborn, mineralele sunt alte elemente necesare
supraviețuirii plantelor carnivore. În aceste condiții dure de viață, nu este de
mirare că plantele s-au adaptat la mediul de viață ostil încercând să obțină
nutrienții necesari, pe alte căi, din alte surse.
Prima adaptare a fost cea legată de capacitatea plantelor carnivore de
asimilare a proteinelor animale bogate în azot.
Totuși evaluarea evoluției lor este mai mult speculativă datorită lipsei
fosilelor lor. Una din presupunerile cercetătorilor depre modul în care au evoluat
și din ce, este ipoteza dezvoltării lor din plante cu frunze, care puteau crea spații
închise, erau flexibile, putându-se rula și reține totodată apa de ploaie1.
Cum se hrănesc plantele carnivore, în general, totuși? Folosind capcane. O
Plantă carnivoră „plantează”, pe propriul corp, capcane, pentru a-și prinde prada,
capcane simple, greu de depistat de insecte, din părți ale sale, sau din frunze cu
capacitatea de a se rula, dar nu orice fel de frunze. Frunzele ce formează capcana,
sunt special adaptate noii funcții, având pe suprafața lor glande ce secretă un
lichid cu rol de a păcăli dar și de a atrage prada prada, de a o imobiliza, ucide și
digera.

1Art. ” Carnivorous Plants Passive Species Trap,trad si adapt. sursa - http://writepapernow.online/carnivorous-plants-

passive-species-trap/,

1
 Dar fiecare plantă, s-a adaptat la mediul propriu de viață și la posibilitățile
de a prinde prada, din mediul înconjurător. Prada este deobicei formată din
insecte sau animale mici, iar adaptarea plantei merge pâna la modificarea
capcanei, însăși, pentru a-i crește performanțele, pentru a o optimiza.
Cercetările și studiile făcute pe plantele carnivore au determinat existența a
5 tipuri de capcaneDupă modul de funcționare al capcanei, acestea sunt de două
tipuri:

I. Capcane active și
II. II. Capcane pasive.

I. Capcanele active

Capcana „cu arc” sau cu „ balama”

- a fost observată la descoperirea plantei Dionea muscipula, în 1768, de către

Thomas Jefferson

Capcana este localizată în partea terminală a frunzelor. Planta are între 5 și

7 frunze, fiecare fiind împărțită în 2: frunza superioară și frunza inferioară.
Frunza superioară se termină cu o pereche de lobi uniți de o lamela (midrib)
de formă trapezoidală. Fiecare lob are în centru 3 firișoare, sensibile la mișcare
și pigment de culoare roșie (antocianina) necesar atragerii prăzii. Pe marginile
lobilor se regăsesc cili.

Frunza inferioară, are o structură expandată și mai este cunoscută și sub

denumirea de picioare.

2
 Dimensiune capcanelor este de cuprinsă între 3 și 7 cm, în funcție de
fiecare exemplar.
Perișorii din interior se activează în momentul în care prada se mișcă în
interior. Micile insecte sunt atrase de culoarea roșie, din centrul lobilor care
închid brusc, în momentul în care insecta intră. Perișorii de pe margini
împiedică ieșirea insectei. Timpul de închidere al lobilor capcană este de
aproximativ 0,3 secunde.
Timpul și viteza de închidere nu depind de tipul de stimuli; atît mecanic, cât
și electric Capcanele Venus flytraps se închid în aproape în 0.3 s. Dar timpul de
închidere este relativ , deoarece variază în funcție de temperatură (Darwin,
1875), astfel la 20 grade Celsius, viteza de închidere a capcanei este de două
ori mai rapidă decât la 36 de grade Celsius. Cercetările au demostrat că pentru
temperaturi cuprinse între 15 grade soi 25 de grade , sunt necesari doi stimuli
mecanici pentru a închide capcana, pe când pentru temperaturi cuprinse între
35 grade C și 40 grade C , doar un stimul, sursa Brown and Sharp, 19102
Planta reacționează la stimuli având canale mecano-sensitive ce se mai
întâlnesc și la animale, alte plante. Prezența canalelor indică importanța
funcției lor fiziologice, cea de a regla osmolaritatea și creșterea3. Funcționează
ca traductoare ale forțelor mecanice ce sunt relevante fiziologic.
Canalele sunt activate de stresul mecanic și transduc informațiile percepute
în semnale electrice.4 La plantele superioare, aceste canale sunt responsabile
de răspunsul la stresul mediului înconjurător.

2 Art. ” Carnivorous Plants Passive Species Trap,trad si adapt. sursa - http://writepapernow.online/carnivorous-plants-passive-

species-trap/
3 Sursa - Markin și Sachs, 2004

4 Art. Kinetics and Mechanism of Dionaea muscipula Trap Closing, (trad.si adaptat) sursa http://www.plantphysiol.org/content/146/2/694

3
 În cazul Dionea muscipula, răspunsul este rapid și foarte vizibil, numai la
atingere -stimulare
Digestia se declanșează imediat. Capcana se strânge tot mai mult în jurul
prăzii, eliberând în același timp lichidul digestiv.
Digestia durează câteva zile, timp în care substanțele nutritive provenite din
insecte sunt asimilate de plantă.
Capcana se deschide după câteva zile, din nou, când digestia s-a terminat
complet.

II. Capcane pasive

Cele de tipul sticky, sunt de trei tipuri:

a. Capcana de muște/ Flypaper- Pinguicula

b. Tentacule mobile-Drosera
c. Tentancule fixe - Byblis, Drosophyllum, Roridula, Triphyophyllum

„Capcana de muște” / Flypaper -Pinguicula

Plantele carnivore care folosesc acest tip de capcană sunt plante ce produc
lichide, prin mici tentacule prezente fie pe frunze, fie pe alte organe ale plantei,
lichide cu arome dulcege, cu aspect strălucitor, de picături de apă, de rouă, aspect
și miros care atrag insectele, pe frunzele lor sau pe alte organe, ca un miraj, după
care, soarta insectei este pecetluită.
Insectele fie se lipesc de micile tentacule și nu se mai pot desprinde .
În încercarea disperată de a scăpa din capacană, se vor lipi mai tare de
tentacule, sfârșind prin a se sufoca în final.

4
 b. Tentacule mobile-Drosera
Diferența dintre capcane constă doar în poziționarea perișorilor, care în cazul
Droserei sunt amplasați pe frunzele atrăgătoare, viu colorate .
Frunzele Droserei se rulează în jurul prăzii, acoperindu-le complet.

Insecta în căutare de apă, se apropie de plantă atrasă de picăturile

stălucitoare de pe frunze, după atingerea lor nu se mai poate desprinde și este
acoperită de sucul secretat după, de perișorii frunzei, moare înecată. Digestia se
va face în câteva zile.

Capcana Droserei este destul de complicată presupunând tentacule extrem

de agile ce acoperă suprafața frunzelor și se încolăcesc în jurul prăzii, prinzând-o
în capcana mortală, tentacule care secretă lichidul lipicios ce sporește capacitatea
mortală a capcanei vii. D
Drosera poate prinde o varietate largă de cărăbuși, molii și chiar fluturi.
c.Tentancule fixe - Byblis, Drosophyllum, Roridula, Triphyophyllum
Unele plante care folosesc acelasi tip de capcană pasivă, sunt în general
protocarnivore, dezvoltând o simbioză cu insecte, care nu ajung niciodata prada
plantei carnivore. Modul în care funcționează această simbioză depinde de fiecare
plantă care , la rândul ei, are propriile insecte cu care relaționează
Tip de capcană este deasemeni adeziv.
Frunzele au capacitatea de a se rula în jurul prăzii. Planta secretă mucilagii
ce atrag și prind insectele dar pe care nu le digerează direct .
Între planta și o insectă supranumită și gândacul asasin, s-a creat o
simbioză.

5
 Gândacul mănâncă insectele prinse de plantă, iar planta se hrănește cu
nutrienții din dejecțiile gândacului asasin. .Fiecare specie are o simbioză creată cu
un anumit tip de gândac, astfel:
- Roridula dentata , simbioza este creată cu gândacul Pameridea marlothii
- Roridula gorgonias simbioza este creată cu gândacul Pameridea roridulae
Gândacii profită de pe urma plantei carnivore în 3 moduri: adăpost, spațiu
sigur pentru depunerea ouălor, siguranță și protecție. Spre deosebire de alte
insecte, acești gândaci nu ajung niciodată sursa de hrană pentru planta gazda,
deși „locuiesc” pe ea

Spre deosebire de celelate capcane de acest tip, sucul secretat de Roridula

dentate nu conține polizaharide fiind bazat în principal pe cauciuc și din acest
motiv, vâscozitatea sa se păstrează pentru o perioadă mai mare de timp.

1. Capcanele vezică
Este a doua capcană pasivă „ preferată” de plantele carnivore, pentru ”„
vânătoare” Pot fi acvatice , terestre sau epifite- supravieţuind pe baza apei
substanţelor nutritive colectate din aer5.
Funcționarea capcanei: vezicile capcană au prelungiri care sunt așezate
aproape de o trapă . Când prada atinge aceste prelungiri, trapa se deschide iar
prada este suptă în interior.
Utricularia /otrățelul de baltă, are o astfel de vezică la nivelul rădăcinilor.
Sunt cca 300 de specii și este răspândită peste tot , chiar și in Delta
Dunării.Capcana este formată tot din frunze, prevăzute cu mici ventuze (0,2mm
5Articol- sursa
https://www.realclearscience.com/articles/2013/06/11/five_different_ways_carnivorous_plants_eat_prey_106558.html

6
până la 1,2cm). Prinderea prăzii este realizată prin creerea vidului , la momentul
apropierii insectei. Vidul creat nu permite scăparea prăzii. Timpul de acțiune este
de ordinul a câteva miimi de secundă.
Capcana Utricularia inflata. Utricularia nu are rădăcini , capcanele sunt prinse
de tulpini care sunt modificate pentru noul rol pe care îl îndeplinesc.

Ulciorul/prinderea în urnă sau Pittfall

Încadrată deasemeni în categoaria capcanelor pasive, capcana tip ulcior sau

urnă sau puț, este formată din frunze modificate , având forma ca un ulcior/urnă
puț.
Modul de prindere încapcană este simpu și eficace. Receptaculul format din
frunzele cu forma modificată, conține un lichid cu proprietăți digestive, în care
ajunge, în final prada, în căutare de apă, inițial.
Din insecta căzută în puț, planta își va extrage substanțele nutritive.
Plante care au acest tip de capcană sunt răspândite pe toate continentele , în
această grupă încadrându-se :
 Darlingtonia şi Sarracenia, din America de Nord;
 Heliamphora, Brocchinia reducta, Catopsis bertroniana, Africa de Sud; - au
o capcană de tip simplu, ca o ceașcă în care insecta alunecă și se îneacă
 Nepenthes, sud-estul Asiei
 Melanezia, Cephalotus din sud-vestul Australiei de Vest.
Capcanele de tip Pitfall sunt tot mai evoluate, mai atrăgătoare , mai
modificate ca formă și conținut.
-unele pot avea nectar în interior pentru a atrage prada

7
-alte capane tip pitfall pot avea perișori care să ghideze mai bine prada spre
intrarea în puț, pentru a aluneca în interior. Pereții interiori sunt foarte lucioși și
fac imposibilă scăparea pradei.
Aceste „ piscine deschise” fie își îneacă prada în puțina apă strânsă în
interior, așa cum este cazul Sarracenia, fie, insecta moare de foame, nereușind să
mai evadeze din capcană
Multe din aceste puțuri capcane au „ acoperiș” care le protejează de apa
ploii.Cu toate acestea, planta nu permite acumularea unei cantități mari de apă.
Frunzele au deasemeni capacitatea de a ajusta pH ul apei și de a elibera
enzimele digestive
Atît Darlingtonia cât și Sarcenia au capcana asemănătoare cu capcanele
pentru prinderea crabilor..ușor de intrat, imposibil de ieșit. Efectul este obținut
din luminozitatea celulelor.
La intrarea în capcană, culoarea celulelor este închisă la culoare, greu
observabilă, în timp ce interiorul capanei este viu colorat. O dată intrată insecta
nu mai recunoaște ieșirea, „ nu o mai vede”.
Ultimul tip de capcană pasivă este capcana porumbelului
Planta carnivoră la care este întâlnită acest tip de capcană este Genlisea
Planta crește fie în mediu acvatic , fie în sol foarte umed, saturat. Prada sa
este formată din protozoare.
Intrarea în capcană este făcută împingând firișoarele de păr, care au doar
un singur sens de mișcare, spre interior.
Este aplicat același principiu ca și la capcanele folosite la
prinderea porumbeilor. O dată intrați, nu mai găsesc ieșirea