Plante carnivore – Generalități

Într-o lume în care plantele se află la baza lanțului trofic alimentar, Plantele carnivore, au
dezvoltat o evoluție care schimbă, inverseaza ordinea clasica cu care natura ne-a obișnuit.1
Denumite uneori și plante insectivore, plantele carnivore sunt mai mult plante carnivore
active, prădătoare decât plante carnivore passive.
Sindromul carnivore la plantele cu flori reprezintă o formă de integrare avansată între
formă și funcție. A fi carnivor implicătrăsături morfologice asociate cu atracția, prinderea,
retenția, uciderea și digerarea animalelor, insectelor prinse în capcanăși absorbția nutrienților.
Variația acestor paramentri caracterizează diversitatea plantelor carnivore.2
Prevăzute cu capcane, adevărate mecanisme de prindere a prăzii, adaptarea plantelor
carnivore se manifestă, în general, la modul în care, o plantă, care se hrănea prin fotosinteză, s-a
transformat într-o plantă care atrage, capturează și digeră chimic insecte, uneori chiar mici
animale. Multe tipuri de plante sunt dotate cu diverse structure de atragere a insectelor, cum sunt
frunzele viu colorate, florile, prezența unor sucuri dulci, ca nectarul, de exemplu, altele dețin
perișori lipicioși, cupe care se închid, lichide otrăvitoare sau combinații ale acestora, însă sunt
considerate plante carnivore, cu adevărat doar cele care au abilitatea de a obține și nutrienții din
prada capturată.
Se știe că plantele carnivore pot supraviețui fără a prinde nimic, totuși, botaniștii consider
că substanțele nutritive suplimentare obținute de la pradă, le ajută la o creștere mai rapidă, la
producerea semințelor, permițându-le o mai lungă supraviețuire, chiar și în medii sărace în
substanțe nutritive, unde lipsesc elemente ca nitrogenul, fosforul și potasiul, într-un sol cu pH
acid.
Nu sunt doritoare de prezența altor plante și poate și de aceea aleg solurile sărace, puțin
atractive, deoarece prezența altor plante în preajmă presupune competiție.
Plantele carnivore preferă mlaștinile fiind întâlnite în sud-estul Statelor Unite ale
Americii sau turbăriile din Nordul continentului nord American sau Eurasia3.

1Art. ”Carnivorous Plants Passive Species Trap”, Posted on September 5, 2017 Aso67NoL73Ws/ Tradus și adaptat- sursa:
http://www.fancyplants.de/en/carnihome/arten/kleben/pinguicula/

2 Art. Carnivourus Plants: Phylogeny and Structural Evolution, by Victor Albert, Stephen E Williams, Mark W.Chase.- trad și
adaptat
3 Extras articol –surs https://www.encyclopedia.com/plants-and-animals/plants/plants/carnivorous-plants

1
 Unele din ele sunt chiar plante acvatice, crescând și în preajma apelor stătătoare ale
bălților.
Un număr mai ridicat de plante carnivore, se regăsește deasemeni și în sud-estul Asiei
precum și în Australia.
Rezumând, plantele carnivore au o răspândire globală, caracterul lor puțin pretențios la
condițiile de mediu, adaptabilitatea lor contribuind din plin la răspândirea lor.
Evoluția lor s-a manifestat independent, de cca 6 ori, în mai multe familii și ordine4.
Sunt cunoscute peste 600 de specii de plante carnivore constituite în diverse grupuri.
Clasificarea plantelor carnivore se face utilizând sistemul standard binomial care se bazează în
primul rând pe caracterisrticile florale și nu pe tipul de capcană dezvoltat.
Astfel sunt divizate în două grupuri, după structura corolei:
Choripetalae și Sympetalae
Plantele caracterizate drept carnivore aparțin/sunt împărțite în 7 familii cu sufixul „ ace
sau ae” și 15 genuri cele mai multe parținând familiei Lentibulariacene, familie ce este marcată
ca având flori simtrice, bilaterale, cu petale lipite
Principalele grupuri , de plante carnivore, sunt regăsite în tabelul de mai jos (Tab.1)5
Tab.1
Numarul aproximativ al
Gen Distribuție geografică
speciilor
Sud-Estul SUA, unele specii fiind
Sarracenia 10
regăsite și în Canada
Nordul Californiei, adiacent în
Darlingtonia 1
Oregon

Heliamphora 5 Venezuela, Guyana, Brazilia

Sud-Estul tropical al Asiei, Australia,

Nepenthes 75 Malaezia/ din India până în
Madagascar

4
Botany- (trad.și adapt)- sursa https://www.britannica.com/plant/carnivorous-plant
5 Extras articol –surs https://www.encyclopedia.com/plants-and-animals/plants/plants/carnivorous-plants

2
Cephalotus 1 Western Australia

110 Lumea întreagă în special în Africa de

Drosera
Sud și Australia
Sud-estul statului Carolina de Nord și
Dionaea 1
adiacent în statul Carolina de sud

Pinguicula 60 În special în emisfera nordică

Utricularia 200 Întreaga lume

Aproape toate plantele carnivore au la bază aceeași ecologie, unele specii fiind întâlnite
în același habitat, apropiate ca distanță între ele. Ca orice plante verzi, plantele carnivore conțin
pigmenți organici de clorofilă, pigmentul ajutându-le în procesul chimic al fotosintezei, proces
ce stă la baza creșterii și dezvoltării plantei.

Preferând apele statătoare(mlaștinile) au dezvoltat abilități prin care sintetizează, din apă
nutrienți și minerale care le ajută deasemeni în procesul de supraviețuire. Apele stătătoare, conțin
compuși și substanțe chimice rezultate din descompunerea materiei organice dar și compuși fosili
proveniți din frunzele căzute în apă și depozitate pe fundul mlaștinilor. Plantele carnivore se
presupune că au dezvoltat această capacitate de asimilare în decursul a milioane de ani.

Capacitatea aceasta de asimilare a substanțelor provenite din descompunerea animalelor,

bogate în proteine, le ajută în supraviețuirea lor în medii ostile.

În ciuda taxonomiei diferite , multe plante carnivore au în comun mai multe trăsături:

1. Prefer în general solurile sărace în nutrienți6

2. Nu sunt mari competitoare7.
3. Tind să aleagă habitate însorite.8, preferând solurile pietroase, sărace9 sau

6 Sursa Juniper et al., 1989

7 Sursa -(Gibson, 1983a; Nash, 1973).
8
Sursa - Juniper et al., 1989; Pissarek, 1965; Schnell, 1980)

9 Sursa - (Carow and Furst, 1990; Juniper et al., 1989; Rychnovska-Soudkova, 1953, 1954).

3
 4. Alte plante carnivore prefer solurile apelor stătătoare sau turbăriile10

Ca urmare a observațiilor făcute asupra lor, încă din anul 1860, de către Nitschke și ulterior
de către Burbidge, în anul 1897, s-a ajuns la concluzia că plantele carnivore au în general rădcini
slab dezvoltate, sau chiar deloc.
Cu toate acestea, au fost determinate și plante carnivore cu o mare varietate de rădăcini,
rădăcini care nu și-au pierdut capacitatea de a absoarbe substanțe minerale. Substanțele nutritive
obținute din prada sunt stocate ca o eventuală sursa de hrana.
Rădăcinile plantelor mozomorfice îneplinesc patru funcții principale:
-ancorare, absorbție apă, absorbție nutrienți, înmagazinare nutrienți și fotoasimilare
Rădăcinile plantelor carnivore
-sunt organe cu forme diferite, organe ce cresc în pământ. Sunt puține date în literatura de
specialitate.
-sunt fragile, fiind considerate slabe - cele care sunt mai mici decât părțile superioare ale plantei.
-sunt considerate rădăcini puternice, rădăcinile bine dezvoltate.
Rădăcinile plantelor carnivore sunt de forme și dimensiuni diferite, în funcție de solul în care
crește planta, de condițiile climaterice. Nu doar forma și dimensiunile diferă ci și perioada de
viață, unele dintre ele fiind prezente doar o perioadă de timp a anului .
Plantele carnivore care dezvoltă rădăcini adânci sunt plante care permit absorbția permanentă
a apei. Există însă și plante care nu au rădăcini deloc, funcția acestora fiind preluată de către
frunze și tulpina
Radicela: -are rol de fixare a plantei , se regăsește la plante carnivore ca:
Byblis și Drosophyllum.
Ambele plante au rădăcini extinse , dar radicelul nu reușește să le fixeze, planta putând fi
deplasată cu ușurință
Nephenthes Gracilis, are deasemeni o rădăcină stufoasă, lungă, fină dar nici aceasta nu
reușește să asigure ancorarea plantei.

Rădăcinile plantelor carnivore , hygrofile :

10 Sursa - Bogs (Schnell, 1976)

4
-sunt mici, fragile și subțiri ; au durată de viață redusă.
Sunt prezentate în Fig.111, la specii ca Drosera și
Pinguicula .
Speciile Drosera și Pinguicula din zonele
temperate au rădăcini ce trăiesc doar o parte a anului .
În sezonul rece, începând din toamnă, rădăcinile mor,
rămânând sub stratul de mâl. În primăvară, se vor forma
noi frunze și noi rădăcini.
(Fig. 1)- Pinguicula
În zonele nordice, rădăcinile Pinguilei, mor complet și sunt purtate de curenții care
transportă și stratul de mâl. Unii biologi văd în acest lucru un mod de răspândire al plantei și
totodată de protecție contra înghețului iernii. Singura specie Pinguicula care are rădăcini
pereniale este Pinguicula alpina.
În zonele montane ale Mexicului, se întâmplă același fenomen al dispariției rădăcinilor,
în sezonul secetos, pentru Pinguicula gypsicula. O dată cu dispariția rădăcinilor, are loc o
metamorfoză completă a plantei, ca formă, planta pierzându-și caracterul carnivor, frunzele care
apar în sezonul secetos fiind suculente, noncarnivore.. În sezonul cald,
apar noile rădăcini și noile frunze, de tip carnivor, care o retransformă.

Cu toate acestea, rădăcinile, pot fi chiar stufoase, extinse la

anumite specii ( fig.2 12) producând în plus, acizi tanici (Dionaea).
Această caracteristică a rădăcinilor nu se rezumă doar la rădăcinile
plantelor carnivore din mediul umed ci se întâlnește și la plantele
carnivore din zonele uscate, un exemplu fiind Byblis gigantea
Plantele carnivore care cresc pe soluri pietroase dezvoltă rădăcini
lungi ce pătrund în cratere căutând umezeală și nutrienți (Nephentes
pervillei). Rădăcinilor adânci li se adaugă rădăcini reduse, care au
caracteristici comune cu rădăcinile, crescând din axa lor dar pot fi numite

11 Sursa: ” The roots of carnivourous plants”, pag. 3, aut. Wolfram Adlassnig, Marianne Peroutka, Hans Lambers & Irene K.
Lichtscheidl, trad. și adaptat
12 Sursa: ” The roots of carnivourous plants”, pag. 4, aut. Wolfram Adlassnig, Marianne Peroutka, Hans Lambers & Irene K.

Lichtscheidl, trad. și adaptat

5
și „ frunze rizomide”.
Rizoidele permit tulpinilor plantelor carnivore să fie utlizate în scopul propagării ei.
Acestea pot forma un nou tubercul.
În aceeași categorie se încadrează și Drosera, planta carnivoră ce crește în solul uscat al
Australiei a cărei rădăcină dezvoltă tuberculi. Adaptată la verile lungi și uscate ale Australiei,
Drosera moare în sezonul secetos și renaște în sezonul ploilor din tuberculul adânc îngropat în
sol.
Un alt tip de rădăcină dezvoltat de plantele carnivore este cel al Drosophyllum
lusitanicum, care dezvoltă rădăcini laterale cu rhizodermis lignificat.
Există plante carnivore care au o rădăcină slab dezvoltată și care s-au adaptat, au
supraviețuit prin modificarea altor organe.
Un exemplu este Utricularia (Fig. 313) ale cărei
rădăcini nu seamană deloc cu clasicile rădăcini acvatice
sau terestre și la care tulpina a dezvoltat organe capabile
să preia funcțiile rădăcinii- să o ancoreze, să absoarbă
substanțele nutritive din apă și să le și rețină pentru
perioadele secetoase.
Majoritatea plantelor carnivore au rădăcinile puțin
dezvoltate. Dinamica populației lor nu este complicată de
variația temporală a rădăcinii.
Plantele carnivore dezvoltă rareori semințe astfel
că nu sunt puternic influențate de decalări sau de oscilații
în timp .
Sunt puternic influențate însă de :
- variațiile aerului, ale apei , ale solului, ale climei în
general, toate acestea contribuind la o posibilă dispariție
viitoare a lor, pe termen lung privit.14

13 Sursa: ” The roots of carnivourous plants”, pag. 8, aut. Wolfram Adlassnig, Marianne Peroutka, Hans Lambers & Irene K.
Lichtscheidl, trad. și adaptat

14 Sursa: Evolutionary ecology of carnivourous plants- trends in Ecologyy and Evolution, vol. 16, 2001, pag. 5- trad și adaptat

6
Tabelul de mai jos sintetizează tipurile de rădăcină ale plantelor carnivore (Tab. 215)
Nr. de Sistemul/ tipul
Familia Genul Tipul de capcană
specii de rădăcină
Sarraceniaceae Heliamphora 5 capcană tip ulcior (pitcher) slab dezvoltată
slab dezvoltată
Sarracenia 8 capcană tip ulcior (pitcher) spre medie
medie dezvoltată
Darlingtonia 1 capcană tip ulcior (pitcher) spre mare
slab dezvoltată
Nepenthaceae Nepenthes 68 capcană tip ulcior (pitcher) spre medie
capcană tip hărtie de medie dezvoltată
Droseraceae Drosophyllum 1 muste(adezivă/ fly trap) spre mare
capcană tip hărtie de slab dezvoltată
Drosera 110 muste(adezivă/ fly trap) și mare
capcană cu închidere rapidă slab dezvoltată
Dionaea 1 (snap-trap) și moale
capcană cu închidere rapidă
Aldrovanda 1 (snap-trap) nu are
capcană tip hărtie de bine dezvoltată
Roridulaceae Roridula 2 muste(adezivă/ fly trap) (mare)
Triphyophyllu capcană tip hărtie de bine dezvoltată
Dioncophyllaceae m 1 muste(adezivă/ fly trap) (mare)
capcană tip hărtie de bine dezvoltată
Byblidaceae Byblis 2 muste(adezivă/ fly trap) (mare)
slab dezvoltată
Cephalotaceae Cephalotus 1 capcană tip ulcior (pitcher) spre medie
capcană tip hărtie de
Lentibulariaceae Pinguicula 52 muste(adezivă/ fly trap) slab dezvoltată
Utricularia 180 capcană- aspirație nu are
Biovularia 2 capcană- aspirație nu are
Polypompholy 2 capcană- aspirație nu are
capcană sub formă de tub
Genlisea 15 (Eel trap) nu are
capcană tip hărtie de bine dezvoltată
Martyniaceae Ibicella 1 muste(adezivă/ fly trap) (mare)
capcană tip hărtie de
muste(adezivă/ fly trap), mediu
Stylidiaceae Stylidium 136 unele specii dezvoltată
Bromeliaceae Brocchinia 1 capcană tip ulcior (pitcher) slab dezvoltată
Catopsis 1 capcană tip ulcior (pitcher) slab dezvoltată
conf. Studii ale Schlauer (1986), Juniper et al. (1989), Carow (1990), Hartmeyer (1997)

15
Sursa: ” The roots of carnivourous plants”, pag. 9, aut. Wolfram Adlassnig, Marianne Peroutka, Hans Lambers & Irene K.
Lichtscheidl, trad. și adaptat

7
 Multe plante carnivore produc frunze și flori, ambele având un efect demografic
semnificativ. Evoluția multiplă, independentă a plantelor carnivore în familii diverse, sugerează
o puternică adaptare a lor la luminozitate, soluri sărace în substanțe nutritive, umezeală sau
uscăciune.
Evoluția plantelor din noncarnivore în carnivore este o enigma, o provocare pentru
botaniști care le-au studiat dezvoltarea , transformarea în habitatele lor , sărace în nutrienți dar
bogate în lumină.
Plantele carnivore, au dezvoltat mai multe tipuri de frunze:
1-frunze care sunt capabile de fotosinteză dar care nu capturează prada - pitcher plants,
bladderworts
2-frunze care fac fotosinteza dar sunt și capabile să prindă prada. În acest caz, fotosinteza este
foarte redusă , uneori inexistentă- butterworts.
Frunzele pe care plantele carnivore le dezvoltă, sunt speciale, făcute să atragă prada.
-dotate cu glande care eliberează enzimele necesare digerării pradei, au capacitatea de a absorbi
totodată și enzimele.- Venus fly-trap (Dionaea muscipula), Sundews (Drosera).
Frunzele sunt prevăzute cu perișori ca niște tentacule care produc un lichid lipicios și
totodată strălucitor, pentru a atrage prada.
Frunzele, fiind în general cele care atrag prada, sunt totodată și cele ce formează capcana.
Fie că sunt lipicioase, fie iua forma unui puț sau ulcior, nu permit ieșirea, pierderea prăzii.
La plantele carnivore, frunzele au rol multiplu, în afara celui de fotosinteză, furnizând
totodată și forma capcanei, asigurând totodată și :
- atragerea prăzii,reținerea ei, eliberare enzimelor și digerarea prăzii , datorită glandelor de pe
suprafața lor, absorbția substanțelor nutritive
Formele pe care frunzele le au sunt :
- împerecheate, acoperite cu lichid lipicios, ca două lame- Venus flytrap sau ca niște pungi , la
plantele acvatice Bladderwots ori plate acoperite cu un lichid uleios, lipicios, pentru Butterworts
sau fie sub formă de ulcior, Sarracenia
Glandele microscopice din dotarea fiecărei capcane, sunt constituite din celule
specializate cu multiplu rol:
-receptori- detectează prezența pradei /digestiv-secretă lichidul digestiv necesar dizolvării prăzii /
absorb nutrienții proveniți din descompunerea prăzii

8
 Transformându-și frunzele în capcane care trebuie să atragă, să rețină, să digere și
asimileze prada, frunza a devenint din ce în ce mai puțin capabilă să absoarbă energia solară și să
creeze energia necesară dezvoltării plantei. Din acest motiv, majoritatea plantelor carnivore cresc
grew și sunt de mici dimensiuni.
Florile plantelor carnivore
Ca orice floare, rolul său este de a atrage și a realiza polenizarea, fie prin culoare, fie prin
parfum, sau ambele. La plantele carnivore , poate apare un conflict de interese, insectele fiind
atrase de parfum sau de aspectul polenului , sfârșind a fi digerate de planta care le-a atras,
nerealizând polenizarea. Florile plantelor carnivore, au de regulă în apropiere și frunzele
lipicioase, capcana , care împiedică insectele să ajungă la flori și să realizeze polenizarea, un
exemplu fiind Pinguicula vallisneriifolia, Spania. Cea mai mare încercare sau sarcină pe care o
are de îndeplinit floarea plantei carnivore este de a separa insectele pentru polenizare de cele care
vor constitui hrana sa și reușeste. Unele plante carnivore pentru a proteja polenizarea, au asigurat
înflorirea înainte de deschiderea capcanelor, exemplu – Sarracenia alata, care, dintr-un câmp de
cca 560 de exemplare , doar 5 din ele aveau concomitent flori și capcane. O treime din plantele
carnivore, au rezolvat problema polenizării, altfel, mutând capcanele sub apă, florile rămânând la
suprafața ei. Fie că separă capcana de floare, fie că asigură un interval de inflorire diferit sau
îndepărtează florile, prin tije mai lungi, de capcane, plantele carnivore reușesc să găsească soluții
pentru polenizare, una din supoziții fiind cea a mirosului diferit al florii față de „oferta„ din
frunza capcană16.O altă observație care poate fi menționată este culoarea. Insectele care fac
polenizarea florilor plantelor carnivore, preferă anumite culori, în special albe, dechise, în timp
ce insectele care devin prada lor, nu au asemenea „preferințe”, stimulii vizuali funcționând
diferit, pentru a proteja polenizatorii.
Plantele carnivore au dezvoltat un sistem chimic care realizează o corespondență cu
sistemul chimic al insectelor, le atrage și capturează, dar nu insectele polenizatoare.
Fiecare gen al plantelor carnivore, corespunde unui habitat, are anumite preferințe,
mecanisme de prindere a insectelor, modificări glandulare pentru realizarea digestiei și
absorbției, fiecare din ele aducând cu sine gradul său de „ carnivoritate”

16
Sursa articol trad si adaptat - http://www.bbc.com/earth/story/20161010-how-insect-eating-plants-persuade-
insects-to-pollinate-them