Coperta ti uiziunea graficd:

Doina DUMITRESCU ALEXANDRU MIRONESCU

Sigla colecliei: Regele Darrid (manuscris)

Muntele Atbos, Mdnhtirea Esfignxenou KAIROS
Eseu despre teologia istoriei

@Anastasia

rsBN 973-9239 34 x 6fif5ffi

 ,,Md.nia Domnului nu se ue potoli,
p6.nd nu ua tmplini planurik inimii lui.
Veli lnlelege tn totul lucrul acesta tn
t9{}8 cursul uvemilor. "
Ieremia (23, 20)

Ll3Lt3 Ut

.1

,1n
 Isturta. ca tnoiere a sensurilorx

Ce este istoria ? Ce este un ,,fapt" istoJic ? Este un

simplu fapt ? Existi oare un simplu fapt ? Este faptul
istoric o int2mplare intAmpldtoare, ca sd zic astfel,
ceva care se explici - gi explicarea aceasta cdti va'
loare are | - prin nigte cauze, prin niEte pricini ime-
cliate de ordinul intereselor obignuite, vulgare ?
E istoria o absurditate, o ingrdmidire de impliniri
l'Ird nici o noimi ? CXnd nu o depigegte v2rful nasu-
lui, pare sd fie. De mai departe, vedem nigte Culturi,
adevirate universuri autonome, o adevdtati' consftuc-
tie bine afticulate, semne gi urme efective, materiale,
cxpresii inchegate, materializale, a1e unui proces spi-
rirual interior gi organic.
E istoria aceasta un joc al filosofiei, cu doui feie ?
IJna oferind prilejul unor controverse nesfdrgite, mai
mult de vorbe decXt de criterii gi concluzii; alta ofe-
rind prilejul unei migciri pe concepte simpliste la o
concluzie cunoscuti, de fapt, de mai lnainte ?
Poate fi modificatd istoria ? - mare gi teribili in-
trebare ! Nu misoari oare istoria o abatere, o deroga-
re de la o ordine, profundi, adevdratd, a vielii ? Nu
sunt oare faptele acestea ale istoriei locmai semnele
unei asemenea abateri? Nu cumva - cum spune Le
* Eseul-fluviu al lui A1. Mironescu a fost diYizat ln
unjtiti loSice: ti(lurile xpardn. prin urmare. e(lilurii.
 l"t:::']: ligenti; unde probabilitatea, posibilitatea joacd acelaEi
Senne in lntroduction
d la pbilosopb* - r-ol ca certitudinea ?" Ori - cum am avut de atdtea ori
ci 'nu experieltu " u::,"1
i;i';;' *ult in '""tuladicd impresia ci e g2ndu1 nemirturisit al marxiqtilor, al
legile' ci raqiunea' aotcr
,)"'" funa.n a raliunea' N tuturor ,,maniEti1or" - lumea asta, cum afitmd lvanof ,
;;i;, i;;;,'a n'n expetienra-
) cea c: Ji.illit^5i:: unul dintre personajele romanului Le zdro et I'infini
inteles obiEnuit, Ptin urmrrc' al lui Arthur Koestler', e ,,un soi de bordel cu emolii
reautatea'
ilil.;:l;t3re o faure$te o ordine '-o:]*1"'
metafizice" ? Sa fie viala aceast,, care abia ne ingi-
lil ."-'" *ttia l"gulitutt'lumea ^
oscileazd *:'"""
duie si bdnuim ce este omul, o efervescenli a des-
;;:t #;;".o-ul, oalienii' ' compunerii ? Dar atunci - mi intreb - de ce omul
;;";";;;;;ii ga"d
ir popo"'"t' o resimt I a":"11]": lll:' stiruie si fie o problemi pentru el insugi, de ce orice
n"* ililil-vut!ry' p"n''..-' a porneni
;;bdh;inij' e convins ca istoria este
o mare peiioadd de culruri, odce mare perioadi a isto-
ll:n..;;;, riei este condusd, organizald, fecundati, transforrnati
,u,u".r'"".. d: fl:':::*;"#?t"'ffi:Tl; efectiv intr-o rcalitate, in ceva consistent, palpabil, de
i" "'
timent general care ne lno o anumitd conceptie pe, care omul gi-o fiuregte de-
il'^,^i'""Jil'."i"-".'"::;i',1i"::,?;';lff
t"" :i.': spre sine ? De ce fondul omului e mereu stipanit de
vorbele lui: ,,lstoria Ot",1;'..i;;"r"i. c2teva ireductibile 9i de nezdruncinat credinle: pd-
i'i"trrtf" frr
oe care chimia intelectulul catul, v2rsta de aur, ciderea, nemurirea ? De ce un
fi":1';;;"scute EI ne face si visdm' imbatd popor sau o epocd nu existe - ca gi omul - dec2t in
""".""r". in ele false amintiri' exagereazl -re-
rrdmlntr'in misura in care se depigesc ? Nu pierim, nu ne ane-
t;;;et'ne ue'hile lor rini' le
il::t:';;;,"^t," in- miem complet dacd rdm2nem inchigi in noi inqine,
linistea lor 9i amird$tenatiunile' Ie face mlndre' dacd devenim noi propriul nostru scop, al existenqei
ttt".*ulf "'Et pline de deseniciunet'
""t#;';J.ifrte in sine firi nici o iegire ? Nu e oare nici o enigml,
o'ic"
"rem
in mod t'-sYtii,11
inglobeazit totul 5l da
il nici o intrebare fundamentali comuni deopotrivi
ne invalZ nimic, penl'ru cd personalitllii gi istoriei popoarelor ? I^td alatea ir^tre-
5.^;il'J1;; :Jf"t:"X';,,:i:fg",:' ,;!i;?i:: biri - gi cite altele nu se nasc din ele ! - care m-au
suoerficialitate I Asta sa
t:
emolionant' t:l:b^'r cercetat mereu in aceqti ani de mari fi'imlntdri, de
;""J;;;i';;.sta. patetic' uriae'sacrificiile' persev€- cind triim nigte vremuri exceplionale, o istorie de
;;-;;;;" ori, devotamentele' anele' *t"1:1l^-",l^"; veacuri comprimate in c2teva decenii, o istorie de
rentele, prrbusirile, rnonumentele, recursuri intr-un ritm precipitat, plni la aspecte de
o absurditate' o tlaslll
i"'tijri,i-,"^ sa iie istorie'sens' destinati' in cele dm apocalipsd ! Vremurile acestea dovedesc pind la evi-
;;;;""iltn; de orice denqd neputinla oamenilot de a face ceva pentru
aceasta este o minune'
,*,i ."""ttir"i ?" sau "lumea face o treabd inte- soafta lor - am si adaug: fdtd ajutorul lui Dumnezeu
unde chiar intdmpinarea insdqi

8
- folosincl metoclele oarbe, nebunegd, ale unol- so-
coteli Ei aran'amente mereu pline cle sper-ange 9i
mereu falimentare. Cei nai mulli oameni din vreme'.r
noastri igi inchipuie - ce mare eroare ! - ci numai
universul fizic, rnaterial igi are legile, normele lui, iar
universul valorilor vietii este lipsit de asemenea
noine gi criterii. intr-o parte gtiinla descoperi legi
pe care toli oamenii suni linuti si le respecte, in alti
parte totul e vag, aproximativ teren de improvizalii,
de indrizneli arbitrare, de lovituri, de besmetice sau
neruginate aventuri.
in ce mi privegte, realitdlile de care m-am impie-
dic t efectiu, materialmente, in viala mea - aceasta
este experienfa pe care o merturisesc - n-au fost ca
scaunele gi ca pietrele, ci de ordinul ginga; al inefa-
bilului. Scaunul l-am clat la o parte, sau l-am ocolit,
sau mi-a fost mai u;or si rezolv o problemi materia-
ln, de pildd si dau cle mAncare copiilor, decat se rea-
lizez o inlelegere efectivd cu omul cu care trebuia si
mi ingeleg. Universul motal - vdd qi cred, iar vre-
mea noastri ne oferi din plin aceasti experienfi -
include o re;ea de norme qi de puncte fixe, pe care
nu o putem infirma, sau nesocoti, declt cu riscurile
de a ne sfirlma, de a ne dezorganiza profund exis-
tenla. Mai cred ci poporul care dovedegte, la scard
istorice, existenla unor norlne de conduitl, uneori a
unei intransigente, a unor baliere 9i sensuri interzisc
circulagiei, este poporul evreu. El e cel dint2i care a
surprins, a intuit acest adevir, chiar pind in infiqiga-
rea lui teribili, terifianti, ca apoi cregtinii si descc>
pere reversul medaliei, libertatea, rispunclerea ;i
Cr agostea.
10
Din nenorocire nimic din ceea ce e tainic, ab-
scons, nu poate fi infi;igat sistematic. Discr:rsul, clia-
logul obiEnuit pe care suntem nevoiqi sdJ folosim in-
tre noi transformi impresiile, descoperirile personale
intl-o generalitate, ucigdnd, anullncl tocmai valoarea
particulari, excep[ionali a unui eveniment; glatui,
latea, inutilitLltea lui fecundi, miracolul lui, puterea
Iui creatoare. Cine n-a avut prilejul si descopere per-
sonal clt e de greu, uneori imposibil chiar., si comu,
nicim un fapt intim, gingag, o experiengi mai deo-
sebi6, comunicare care reclami condigii foarte
deosebite, greu de realizat, nu va inlelege prea ld-
rnurit ce-am vrut si spun. in absenla unor condiqii
(ele se pot produce uneori intr-un chip ciudat), de
indati ce pronunlim cuvintele care ar mulgumi toati
lumea, bune pentru toate lumea, numaideclt ceea
ce am dori si corrunicim ?gi pierde ualoarea, adjcA
bogdlia, suculenga, semnificatia, mesajul, puterea cre-
atoare. Sifuatia e foarte curioasd: exactitatea comu-
nicdni nu mai depinde de termeni, ci de conditii. Tin
si spun acestea chiar de la inceput, ca si gtii, citito-
rule, ci md gindesc la toate greutllile pe care le va
int2mpina efortul meu de a comunica gdndurile gi
sentimentele care mi cerceteazl gi pe care aq dori
si !i le incredinfez in subsranla lor cit mai deplind.
Mai Stiu, de mult, ci ingeleger.ea nu poate fi rodul
unei constrangeri, nici chiar al unei constringeri ,,lo-
gice", ci al unei liber-tigi, dar gi al posibiliti;ii pe car-e
o are celilalt partener si descopere personal, la un
moment dat, valoarea, semnificatia celor ce i se co-
municd. Nu existe inlelegere veritabili in afari de
aceasti descoperire personall, fdcuti si de celilalt.
11
 Nu existd inlelegere adevdratd in afard de aceastl
descoperire personald, in afard de aceasti minunati
fnuieie a sensurilor 9i in cel5lalt. in zada; bundoari,
i se explici cuiva cu metodd valoarea unui tablou de
Ren-rbrandt, cl,ci pdnl la urmi o singurd metodi ope-
rcazd, gi anume sd i se vorbeasci celuilalt de toate 9i
in toate chipurile p2ni cdnd e scurt uitat intr-un chip
greu de definit, si spunem miraculos, pdnd clnd s-au
lealizat acele condilii, in c4re scapdrd in el o intuifie
personall care devine cheia, pentru el, a inlelegerii
geniului lui Rembrandt. Pl'ni la lvirea acestei minu-
iate clipe tot ceea ce i se spune e, mai mult sau mai
putin, o ingirare de vorbe - poate nu chiar un ,,fum
,onor" - cum spune in jurnalul siu Jules Renard -
dar sigur o ingirare de vorbe care curg ca aPa pe
giscn.lnsi indati ce scaperi scanteia, totul se limu-
;egte, se incheagi, se organizeazd, comunicarea, co-
muniunea capdtd o bazi, ;i miracolul intelegerii in-
ceoe si se desfisoare' E oare vorba aici de vreo
sug,estionare ? Nu. in orice caz se vede bine numai-
decdt aceasta, pentru ce celdlalt nu repetd ce i s-a
spus, ci preia chestiunea pe cont propriu 9i ascultim
un nou fel de a vorbi din care rezulti insi ci omul a
inleles esen$alul. intre maimufireala unei inlelegeri 9i
o autenticd inlelegere, echivocul, confuzia nu mai
sunt posibile.
Istoria - abia acum imi dau bine seama - e un
studiu important, fundamental 9i, daci a9 putea, a$
pune, in invi.lamantul secundar, accentul principal
pe Istorie. Multe din gregelile efective 9i de iudecati
isupra atator evenimente Ia cate am participat toli
," drtor"ra unei ignofanle sau cunoaqteri cu totul
12
superficiale a istoliei. Firegte, exisd mai n-rulte feluri
cle istorie. Istoria plini de date, invadatl cle cronolo-
gie gi nume proprii inutile si inutil obositoare gi ne-
semnificative, nu e istoria la care mi glndesc. Riz-
boaie, cifre gi orage, date care se adreseazi unei
\ irluozilili a memoriei nu prezinti aproape nici o
valoare. Poate se fie un material, dar dacd lucrurile
r-imin aici, mai bine lipsd. Am deschis, evident, qi
cateva tratate ,,serioase" (serioase sunt, pare-se, cele
obiectiue, seci, uscate, cu o vedere de ici pini colo,
nu prea departe, opuse celor infli'cirate,
^ngaiate,
cu paitipriuri), dar trebuie si spun ci nu am aflat in
ele ceea ce cdutam: o invetature, un cuvant penfi.rl
experienle si pentru meditalia mea. Cu gabloane qi
b^nalitdtj, mare lucn-r nu e de ficut. Iati, deschid o
istorie a lui Seignobos: ,,De partea c2mpului lui
Marte, in piala ldsatd goali in vederea Republicii, s-a
consfiuit sub impirali un mare numdr de portice, ga-
lerii cu coloane sub care se putea circula la adlpost
de ploaie sau de soare. Unele erau impodobite de
statui qi de pichrri, ca un muzeu. De partea cealaltl a
Tibrului, Adrian construise un monument funerar,
Mausoleul lui Adrian, cu un pod de piatrd. El repari
de asemenea Panteonul lui Agripa. La sfirgitul dom-
niei lui August erau deja 7 apeducte pentm a aduce
apa izvoarelor la Roma; se construiseri alte trei noi.
in total 428 kilometri de canal, dintre care 32 pe ab
cade. Roma era mult mai bine alimentatd cu apd
decdt Parisul sau Londra. O parte din aceastd. api
serwea la alimentarea bdilor publice. Termene roate
constfl-lite sub imperelii (Agripa, Neron, Tifus, Tra-
ian). Aceste bii, unde mergea lumea atat ca si se re-
1.3
 - md lntreb 1...). Hlistos ne-a invifat si iubim slri-
uneascd, sd cliscute, cat Si si se imbeieze, erau edificii
cia; chiar el a dat exemplul, mergdncl din oraE in orag
enorme..." g.a.m.d., toati scrise in spiritul acesta in-
lf,r-d si aibd nimic... El a invitat umilinta. El se in-
formativ, fir-i o apreciere, fdri o sugestie, ceva com-
teresa mai ales de sdraci, de bolnavi, de femei, de
plet incolor; fdri nici un haz, dacd imi e permis si copii, de aceia, pe care lumea ii preluia mai pu1in. El
vorbesc astfel in legituri cu un autor atdt de faimos !
:rv€a ca discipoli ni;te bieli oameni (ceea ce iarigi
Dar sd vedem ce scrie in capitolul intitulat ,,Creqti-
nu e tocmai adevdrat), qi le spunea: ,,Fi;i buni qi sme-
nismul", care, oricum, parcd a insemnat ceva in istoria
dti cu inima' (e aproape ilar l). El iubea copiii gi spu-
lumii. Citez: ,,Religia cre;tind. Sub domnia lui Tiberiu,
nea: "impirilia lui Dumnezeu e a acelora care le
Hristos a fost condamnat de consiliul (consiliul ?)
seamini'. El a propoviduit renunlarea la toate lucru-
evreilor din Ierusalirn Ei crucificat. El nu avea decdt
rile lumegti, la bogilie, la onoruri, la putere, la fami-
un foarte mic numir de credincioqi (ceea ce nu e lie"... At2t. Acesta e Hristos, 9i acesta e creqtinismul
tocmai adevirat), cei doisprezece apostoli' El insuqi
(unde clupd ilustrul Seignobos ! Nici o caracteizare, nimic
anunlase cd, religra sa va avea inceputuri umile
din care si rezulte micar ca un fapt istoric, o expli-
a spus asta ?): impatdgia lui Dumnezeu este asemenea
calie a unui eveniment, cici de bund seami nu din
griuntelui de mugtar. Din cea mai mici sdmAnli iese
naivitate s-a desperlit istoria ?n doui. Dintr-o astfel
iotugi o plantd mai inaltd decat toate celelalte, la um-
de relatare... istorici nimeni nu poate sd-qi dea seama
bra cfuiia pdsirile cerului vin sd se addposteascd' nici cine a fost Hristos, qi nici ce este Cregtinismul.
(Ce-o fi fosi in capul lui Seignobos ca sd aduci acest
Totul e anodin, spilicit, $i totul e un fel de a minli,
citat in sprijinul afirmaliei anterioare, nu prea pricep !
spun2nd adevdrul; mai exact ceva adevAtat.
Confuzia Ei nepriceperea insi, aici, imi apar inspdi-
in aceeagi ordine de idei - Ei md g2ndesc fdrd voia
mdntdtoare !) Hristos a spus discipolilor sii: Mergeqi 9i
mea la Descartes care scria ci intr-o poezie sunt mai
invela[ toate popoarele (Seignobos scrie: toate naliu- multe idei gi mai mult adevir declt in lucririle multor
nile l). Ei s-au numit de atunci apostoli; 9i au mers
filosofi - aE dori si utllizez citeva pasaje dintr-un alt
in toate pi4ile (ceea ce iarigi nu prea e adevirat) sd autor, in care simt alt timbru, gi unde e vorba de Bi-
anxn\e EDanghelia, adica buna uestire, vestea ci
blie, de Evanghelia de care vorbea gi savantul de
Dumnezeu a iobor2t pe pimXnt sub forma lui Hris-
adineauri: ,,Carte strhnie: niciodati nimeni n-a citit-o
tos ca se mintuiasci oamenii cafe vor crede in el'
in intregime; o tot citegti qi paici niciodati n-o is-
Aceia care adoptaserd aceast; credinli s-au numit
tove$ti, ceva a rdmas sau la o parle.5au necuprins: o
cre;tini... Pent?u afi desdudr;it, trebuie mai tnt6i sd
reciteqti Si ai aceeagi impresie, qi tot as,a la nesfXrqit.
iubepti. Sd iubeqti pe Dumnezeu din tot sufletul tiu,
Ca gi cerul nopfii, pe care, cu cat il contempli mai
iar pe aproapele tiu ca pe tine insuli' A iubi pe alli
mult, cr,r atat descoperi stele mai nulte... Lumea, aqa
inseamne ale face bine (ce-o fi asta: a le face bine?
75
14
cum este, gi cartea aceasta nu pot se existe impre-
Llni. Ori una, 01i alta: ori lr.rrnea trebuie sd inceteze
de a mai fi ceea ce este, ori aceaste Cafte trebuie si
dispari clin lume. Lumea a inghigit-o cum un om si-
nitos ?nghite o olravd, sau cum un om bolnav ia o
doctorie gi se lupti cu ea, pentru a o asimila sau a o
arunca pentru totdeauna. Iate, au trecut douizeci de
veacuri de cand line aceasti lupt;, gi in cursul acestor
ultime veacuri lupta a devenit atat de aspre, de teribilt,
incat pana gi-un orb vede cd lumea ;i cartea aceasta
nu pot sta impreuni: e sfdrEitul uneia sau alteial".
in contrast, o pagine de naivitate tipici gi incom-
plehensiune de care uneori dau dovadd in mod sur-
prinzitor anumi;i fiiosofi, cum este acesta, de a cirui
obiectivitate qi informalie au fdcut uniiinvdldcei mare
caz: ,flindcd insl mintea omeneascd - oficiazd el in
Istoria filosofiei contemporane, deci tot o istorie, de
aceea o Si pomenesc - nu putea renunla, cu nici un
prei, la inlelegerea lumii, qi-a ciutat refugiul in ultima
posibilitate (ca gi cum filosofia ar fi un azll aI dez-
mostenililor so4ii !) ce-i mai rdmanea, fdcdnd apel la
ajutorul puterilor supranaturale ce pireau a o sdpa-
ni. firi discutje. cu totul. qi erau prin urmare singu-
rele in stare s-o lumineze, direct sau indirect, asupra
misterelor lumii. Aga a luat nagtere laza "misticd" a
cugeterii filosofice". in aceste r2nduri neinlelegerea,
superficialitatea, naivitatea imi apar monumentale.
Se poate oare nagte aga o Filosofie ? - o carte de filo-
sofie, poate, dar o Filosofie ?'! Un alt filosof, mai mi-
runt, e drept, imi spunea intr'-o conversalie: Eh I sd fi
vrut eu, ag fi avut la opere !
16
P1'opozitia aceasta e cle necrczut, cleoerece se in-
r,'l. ge:r c i. Ircntl U L'I. oper.:r filrrsofici punr, nirnrli o
1>icr,lic:i fizici, mecanici, obose;rla cle a tine crrnde_
iLrl *si a-l fianevra. Cu ceva mai ntuita energie in
..I)uterea rnuq;chiior siri", operele fliosoficc. ar fi curs
t u duiunrul !
Cu lucrdrile clcclic:rte evenimentektr cle Culturi, is_
toliei Crrlturii. tonalitatea se schimb;j, pentru ci aici
lrcbuie se funclioneze o conceplie, acor.ctatd la un
rrlterial mai subtire. Aici ade.seori istorictrl trebr"rie
sri tic un critic, un artist, intr-un fel, si aibi niste in-
trrrtii sr niijloacc de expresie, si cunoasci mai bine ce
( src \.iafa <lecll
,.savantul" $i si restituie cu alt:i fidelitate
:rspectelc ei. in aceasti materie, lucr-irile mecliocre nu
lipsesc, fireste, clar cele bune sunt mai nuantate. iar
t t'lc- carc contiri refcrinle la epoci sunt remurr.c.abile in
t cir n.r:ri mare parte, Ceea ce insi nu existi. sau eu
|lu ltir.l s2i existe, nu o islorie religioaszi, sau a r.eligii_
ior'. sau cer.a a-semir-ritor. ci o istorie spirituali a lu_
rrii. care si explice succesiune:r evcr-rimentclor va_
krrificir-rd o conceptie spirituald, o mi;care a istoriei
pc centl'e ale spiritului, o clinamici liuntr-iczi. clincolo
rlc nevr>i e conomice, de sr.rsceptibiliti [i nationalc, de
irnpuisuri cle posesie, de crrcerjre etc. O istorie axati
pe. o vizir.rne r.netaflzici.
Poate nu e pree clar ce vr.eaLl :ji splln, clar ca o in_
clicatie e;; adilrga ci singlrra istorie cle:rcest f'el este,
tlrrpi pir-erea lt.tee, cea a evreilor, cuprinsi in Vechiul
'lbstament. E o ingele.qere
cle pe dinlziuntru a istoriei,
crr sir zic asa, clar e istoria cvreilor, nu a lumii ?ntr-egi,
cleqi prezentalea aceasta leugegte si riclice la o sem_
nificatic generali, unii'ersali, o istorie cu Lln caracter
17
o:lreclllrr l'egional $i nafional. Ca istorie cu semnifl-
calii esenlial spirin-rale, Vechiul Testamenl rin'rine, gi
este un moclel, chiar Moclelul insusi al unei astfel cle
Istorii.
O asernenea Istorie clr strllctuli exclusiv spirituali,
in vrernea noastri, nu rn5 mir si apari oricui cel
pufin ca o bizarerie, pcntru ci, in fond., intr-un fel
sau altul, cle la Risdrit la Apr"rs gi de la Apus la Risi-
fit, concepgia clominanti e cea materialisti: interese,
acorduri comerciale, tratative cu creionul in mlnd 5i
pe loturi de bognlii naturale gi exploatabile, de la
cale toti a$teapti rezolvarea tuturor dificultililor pre-
zente gi viitoare. N-a111 si contest temeiurile unoi ase-
tnenee conceplii si, <lesi nu irnpafii$esc r jziunea ma-
terialisti a lumii 9i a istoriei, n-am nici o singurd clipd
naivitatea sd ignor - Doamne feregte - insemnitatea
valorilor materiale, fizice, comerciale, baza materiali,
cum se spLlne, a relagiilor dintre oameni. Nu suntem
ingeri, nu suntem spirite pure, este evidentra insisi, Ei
cleci nevoile materiale igi au rostul lor incontestabil.
Domini insi ele viata in mod cliscreqionar ? Sunt in
lotul lor soluliile esentiale ale problemelor care con-
frunti viaga personali gi viaqa oamenilol in-rpreuni la
coordonatele istoriei ? Eu nu arn motive temeinice si
nu cred. Iati, pe masa nea, lucldri cle paleontolo-
gie, geneticl, embriologie, de concepgii evolufon-
iste, de economie politici... Concluzia ? indoiala,
echivocul, totul e telibil de incurcat, de controver-
sat, de fluent, de instabil, cle contradictofill.
Pe de altl parte, ce este istoria in viziunea cealaltd
a venirii lui Hristos, a Dr.rn-mezeului intrupat si min-
18
Irri:rscti lumca ? lin falirrent I Un falin"rent si o Biruin
trl, clar fuliruentul parci se veclc t.nai bine;i, in orice
( 1r2. cic l.nei multi I Fl ct.uce.l un falirlent,
sau o ltiru
inti i' Calc e .structur.t acleuciratd, esengiali a lurnii, a
istoriei, a univercului ? Doui .l,iziuni se confrunti, se
inll'unti, cLl argLlmente convingitoare ;i necon-
\ ing:rtoare. Nici un argument nu are, pini la un-ni,
un caracter cle constringerc, fiecare rimine totugi li_
l;ef si alcagl, si opteze. pe ce temei ? in cele clin
rrlnt:i pc singr-rrul temei care este o intuitie, o credin,
trl. l:r r,rnii Crcclinta in toate, cu riclicini in laborator.ul
Lrnci r.n:ri mult sau mai putin profunde experienfe
pcrsonalc. ..Argur.nentele", firegte, isi au si ele rostul
lrr', clar clecisivl e creclinqa, cu literi mici sau cu rna-
jrrscr-rl:i. Ea este, cel clintdi gi prin excelenli, semnul
onlir.rii sltir ituale, iar ca problemi - temeiul oricit ei
t xpcrienfe ;i :rl or-icirui destin spiritual, indiviclual,
l)( rs()nal sau comunitar.
(lcrtitudine ? Da, certitucline. in orice caz: si o cer_
tituciine, clar nu e ceea ce ne intereseazi aici. Actul
Iirnclan-rental al omului care ia contact cu realitatea
lrersonali sau cu realitatea ce l^Ital e sd creadd, nu in
sensul constringerii, ci pentrll ci numai astfel ia
r)astere o intelegere, eventual o concep(ieJ posibili_
l:rtea de mi;care prin meanclrele existentei. E cam
stimar:i inclicatia despre structur.a spirituali a lumii ?
,\Llnt cle acor(l ci e cam sumari, dar nu este neesen_
t i:rlui. aga ci r.oi consicler a ci, pini
clncl nu se r.a
scrie o istorie in care sI fie ir-r-rplicati textura aceasta
spiritr,rali, nLl vonl putea spune czj am aflat tdlcul
rrcllnc pe carc I a tr.iit.si il tl.iieste mereu lumea.
19
 Politica ;i oamenii ei
Cineva ar putea se zlmbeasci. Eu insumi a$ putea
si zimbesc la ideea unei asemcnea istorii cu apisate
implicagii raetafizice, c2nd conclucitorii lumii, con
dutitorii cle popoare 9i ,,fiuritorii de destine", cum ie
place unora sI se numeasci sau sd-i numeasci, nu
pr"n a.ttota nici micar istoria cealalti, istoria de ma-
nuale. Oamenii sunt atat de ignoranli I $i nu md refer
la cei oarecare. Ivli-aduc aminte ci, fiind str-rdent, am
fost uimit si constat ci un profesor de sociologie,
rnembru in nun-reroase acaclemii, baqca in atitea
conlitete Si comisii, nu citise Capitalul lui Marx, ci
citise numai un compendiu, un rezumat. Tot era ce-
va, clesigur, dar eu nu-tni putusem inchipui ci ntl ci-
tise opera integrali a celui care pirea s'i dea o noui
viziune asupra istoriei politice, economice' si intFun
fel ;i spirituale, a lumii. Eu, ca student, o citisem; 9i
al! colegi de-ai mei.
Apoi ani c1e zile m-a izbit, cum nici nll pot spune'
ignoranla oamenilor politici cale, constatam' nu cu-
no€teau cirli Si docutrlt:nte elementare, apoi uimirea
mea cincl am constatat ci cei care conduceall mari
popoare se uitau ca m21a in calendar la ce ficea
Uitler ci, prin urmare, nici unul nt ctttse Mein
KampJ uncle viitol-Lrl ciictator destiimrise planurile qi
proglamul siu. Se veclea bine, de asemenea, ci nu
citiseri nici ceea ce se publicase in legiturl cu per-
20
soana h,ri Hitler, cLl national-socialismul, unde erau
clate in vileag fapte ;i informatii psihologice cle o im-
l)odanfi covlr;itoaIe. Pentru cei cale cunosteau aces-
te clocunente, politica gertlrani aproape nu mzri avea
nici un secret. dar oamenii politici erau sulprin$i, pi-
cau clin cer la ilecare nou demers al lui Hitler, clnd
t:l ciesfd;ura un program de multi vreme anunfat
irpfoapc punct cu punct. Dar cali au gtiut exacL in
scnsul informa;iilor care n-au lipsit niciodati, ce se
petrece in llusia, qi ce este in fond comunismul ? in
:lceasti pfivin[i, sau ;l ?n aceasta privinti, orbeciiala,
icnoranla, aiureala ,,oamenilor de stat" au luat prc-
l)orlii catastrofale, cum ne putem da seama in fiecare
zi. Eu nu cred, firegte, ci oamenii sunt aceia care fac
ist()ria, mai ales cind vedem bine ci e vorba de biegi
olirreni, dat nu pot sd tigiduiesc ci noi, oamenii, o
Putern sluji cu o oarecare pricepere, sau ne puteln
irlpletici ca belele in rofle ei, sau cdlca in strichini la
Iiccare pas, cu grave consecinle pentru to!i. Nu este
orr-e o stupiditate, o crimd deseori, ca desfdgurarea
:rnurnitor sensur-i ale istonei si ceari, si solicite o
tnurniti participale, un anumit concLlrs, iar oamenii
s:i faci lucrurile exact pe clos ? Nu se vede totdeauna
clar, de acotd, clar noi avem totu;i ni;te sarcini, nigte
inclatoriri - chiar zr,s:r, ca oameni obi;nuili - 5i clacd
nLl le cuno:l$tcrm. in sensul cd nu le cunoagtem la
nivelul unei constiinle teoretice. atunci in situalii
destul cle clare ne colnportim ca niste in'rbecili, slu-
lind pe clos fapte "sl o2msnl c'.rle se transfbrmi pentru
toti in adevirate c;rtastrofe. Nesiguranla in materie
cle probleme, cle infolmaiii elen-rentare, cletelmin'i
cl-riar la nivelui cel n'rai cle sus o penibili bijbiiali, iar
21
 la nivelur-i mai scdzute formule care clau irlpresia unor-
cleplorabile irnprovizagii qi ;mecherii. Curn s-ar putea
bunioari explica, cu seriozitate, stupefiantul acord,
cLl in]brdfi$If i gi declaralii uimitoare, intenzentii la un
moment dat, intre Hitler si Stalin, cincl fulminantele
declarafii anterioare ficuserl din ei gi din poziliile
lor ireductibile adversitili ? Acorcl ? Haidade ! O ,,sme-
cherie" de cea mai vulgari Ei detestabile calitate. An-
glo-saxonii, gelosi din aceasti. cauzd, au pus la cale
ceva asemdnitor, derog2nd de la recomandiri si ex-
perienle elementare, asociindu,se Ei ei cu ru;ii, clin,
dule bani gi sperlnd si tragi beneficii pe urma ara
tor confuzii Ei incurcdturi. Ce-a iegit din toate aceste
socoteli de interese imediate, de flagrante derog?iri,
se vede.
Domeniul politicii nu este, desigur, ?mpiritia lui
Dumnezeu, iar oamenii politici nu sunt ni;te ingeri,
der ca nerusinarea si lie rprolpe singurul criteriu de
migcare, neru;inarea qi minciuna sfiuntati, asta nu
se poate fird nigte consecinte foarte grave pe toate
planufile vielii omene$ti. Cum. adici, tri;im cu toate
cele ? Nu mai existi nici un criteriu €tic, absolut nici-
unul ? Unde plltea si duci politica lui Hitler care
declala, bunioari, ci apiri civilizatria uninclu-se cu
rugii, si promov eazd. ra.sa ariani unindu,se cu japo-
fiezit ?
N-arn si rnai insist, mai ales ci pentru noi, con-
temporanii cu atat de extlaol.dinafe evenin-rente ,
ricliciri, pribu;iri spectaculoase, risturniri neaStep-
tate, mlllte relatdri ar fi nigte obositoare repetiri, ctar
nu pot sA nu afirm concluzia ci nimic temeinic nll se
poate ?ntemeia pe n-rinciuni, pe o sfidare a acleviru-
Iui, ci oameni 9i intin-rpliri care anuntau clomnii cle o
mie de ani au fost mitura;i, spulberali c:r gi cum n_ar
Il fosr !
Nu fac o carte Fi nu fac niFte plecloarii, iar digre_
siunile care por si dea impresia ci mi despart dJ fi_
rul principal pe care il urmiresc sllnt numai simple
irnpresii, cdci in aceasti, in fond, mirturisire n_am si
piercl vederea de ansan'rblu.
Acum citeva luni de zile am primit un numir din
rcvista Europe, ?n care era un articol al lui Dzelepy,
rlltor care nu-mi era necunoscut, ci dimpotr-ivi: ceea
cc mai citisem de el imi ldsase impresia unui spirit in_
lcresant gi pdtrunzitor. Articolul din revisti l_am citit
rrurlaidecit. Iati ce spunea, spre inmirmurirea mea.
l)\' lrazl unor recenle documente, tljn crre chiar d:i_
tlc:a citate. in faza faimoasei ?ntruniri cle la Niirem_
lrcrg a partidului nalional-socialist, cAncl Hitler era o
jrrcirrie pe scena politici gi in sforiria ei, generalii
11t'l-nrani, care lgi ddduseri seama ce intri ?ntr_o aven_
Irrr:i, ci se va provoca un rizboi nenorocit, care va fi
I)cntru Germania o catastrofi, au pus la cale aresta_
rea lui Hitler. De comun acord cu lomandantul mili_
t:rr al Bedinului - se vede seriozitatea clemersuhri _
Lrlma sd aibd, in casa unui general, o intilnire cu
IJitler Fi si se procedeze la arestarea lui. Generalii
eveau asupra Jor,gi proclamagia care urma sd fie dati
ltoporului gennan, dupi arestare. D€ aceastd arestare
- culmea ! - fusese informat $i cabinetul britanic_
.gencralii socotind cd englezii, urrnirincl o politici de
pace, vol' privi favorabil acfiunea lor. Dar tata cd la
Ntiremberg, pe nea$teptate, Hitler primegte o tele_
gramd din partea lui Chamberlain, care il anunta cd
 vine a doua zi sil vacli la Belhtesgarclen. Hitlcr nu
se mai duce astfel la Berlin, cum fusese convenit. e,srr
ci matcri'almenle arestarea nu rnai era cu putinlir,
pentru ci, clupi declaratia unui general, ei tot il
zlrestau, cll toatri teleS;rama lui Chamberlain, claci ve-
nea la Berlin. Ne putem inchipui derutarea, perplexi-
tatea generalilor. Apoi dupi citev*a zile gi-au dat sea-
ma cI planul trebuie aminat, cleoarece devenise mult
raai dificili arestarea unui orn care intrase in t^ta-
tive cu Marea Blitanie. ,,intirnplarea" e greu de pri-
ceput. iar Dzelepy merge pinl acolo inclt se intrca-
bi, acuzindu-I, ce a urmdlit Chamberlain, gi <laci nu
a ficut, oare, intenfionat acest gest. Poatc ci binuiala
aceasta e greu cle sustinut, dar binuiala unor jocuri
nccurale sflruie. E insi cle rclinut, totusi. si ci cveni-
mentele - mai ales cincl functioneazi in estimarea
lr>r criterii arbitrare sau laqe - se intlmpli cu totul
altfel clecdt cum au fost puse la cale. Oamenii le ti-
cluiesc intr-un fel, iar ele se desfigoari altfel. Probie-
ma insi se pune qi ar trebui mai cu n'retodi stucliati.
Daq oamenii, ?n frunte cu oamenii politici, gindesc
ir-r asernenea imprejr.rriri cI nu au fost destul de
,,abili", termenul ar fi .,destul de gmecheri", ca si-i
tragi pe algii pe sfoarl, 9i nu ci au gregit fali de o or-
dine sau o legalitate mai prof'undd, astfel ce. pro-
cedeazit cu prilejul unndtor Ia fel, chiar daci mocljfici
la suprafagi socotelile qi jocul. in aceasti privinqiL,
psihologia poporului german mi se pare clasici, pen-
tru cli cle patl uzeci de ani el comite gregeala cle a
crecle c:'i poate st,rpeni lumea pe calea armelor, clncl
ar fi oblnut rezultate remarcabile prin puterea eco-
nomici, prin prestigiul spiritultri, prin viltutile oncs-
24
lit:-rtii si xle conrpetentei. Elo:rre:r lor e ci au picrdut
r:rzboiul pentlu ci nu l-au pregittt clestul cle binc.
t rczind ci n-au fbst destul cle pler.:iz:ik>ri, c:r ;;i cr-rr.r-r
lt::rlitateir ar putea fi complet prinsi in reteaua soco-
tt,lilor-, oricit de bine ar fi ele ticluite.
Dur nu numai ne rnlii lecurg la asemenea expli-
celii gi jLrstificiri. cind naive, clnd stupicle, cincl abe-
rante, .,explicincl" risturnarea paharului pentru cil
I lu lovit cu cotul din nebigare de seaml. Naivitatea,
li<.licolul explicaliilor pe ca1'e le pot acluce oamenii
rlepiqesc a<leseori orice misuli ! Cine se intreabi
rlac:i nu cumva in asefi)enea situalii pricina ar tlebui
(:lutati rnai acllnc, in vreo clerogare de la ni$te prin-
ci1-rii, de la nigte lucruri mai gingage care trebuie res-
l)cctate \si, evident, cunoscute. Cine se intreabi daci
( cea ce se
- sau ni se - ?ntArnpll ln afari nu cste o
(()nsecinti seu are o legiltrri cu ceeal ce se intim-
pll inliuntru ? in sfnrsit, dacl istoria nll este cum\.:l
lrlrnscrierea, la coordonatele mari ale unei epoci, a
r:nor evenimente, pozitive sau negative, suhtile, care
s-:ru petrecut sau se petl'ec in primul rincl in intinti-
t:rtea inimii omenegti.
 Rusia ,si spidtul european
Eroriie pe care le comitem in estimar ea eveni-
mentelor istorice, plni a fi ciutate ?n lipsa unei com-
prehensiuni metafizice a istoriei, le putem discerne qi
in modul cel mai sin-rplu intr-o nepern' sI ignoranliL a
faptelor, in aspectele lor cele mai elementare, nai
banale gi mai rispindite. Un exemplu decisiv il oferi
raporturile noastre si ale lumii europene cu rusii.
unde am asistat gi probabil vom mai asista ia cele
mai grosolane gi stupide simptome de ignorangS, de
Lpsn de informalii, de lipsi a cunoagterii in trecutul
ei cel mai apropiat. in iceaste situalie, la ?nceput qi o
scurti bucati de vfeme, m-am gisit gi eu, degi, o
spun cu toatA modestia, am a\ut niSte intuilii gi destul
de repede niste convingeri care mi-au 5i permis sd
mi dau la o parte qi si aleg cu fermitate o linie de
conduiti.
in tinereqe, ca mulli al1ii, am crezut ci experienla
ruseasci, de uriage propol'tii gi inifial cu mari eianuri
de libertate in toate domenrile, va fi o leformd etici a
societifli, fird precedent. Destul de cur2nd insi,
mi-am dat seama cd rn-am in$elat. Elam la Paris cdnd
afiicolele publicate de Panait Istrati in les Nouuelles
Litteraires au produs ?n mine o puternic; tresirire.
Nu pot si spun cd mi-am dat seama ci, asemenea
minllor geniale, Panait Istrati surprinsese intr-un sin-
qur caz, o lege, un fenomen esenlial, dar pilania lui,
26
cl s:i zic astfel, m-a impresionat profuncl. Poxte m-ar
li convins claci inflicirarea lui, stilul s'iu pasionat
n-ar ti stlrnit o reticenfd. Cind insi am citit caftea
Irri Gicle, Retour de I'U.R.S.S., atunci am fost pe deplin
l:irrurit. Gicle, pentru mine, vAzuse totul, esentialul
ircvocabil, ireversibil, cu o claritate $i cu o patrun-
rlerc uirnitoare $i convingitoare. Nu n'ni era pentru
ntine nici o alti ipotezi de fdcut, nici o aqteptare,
rrici o iluzionare. S-a adiugat apoi rdzboiul cu Fin-
lrrn.l:r. cucl-r ce insernna. pentru un leginr ..uma-
nitarist", darea in vileag a substlatului monstruos a
unui regim de sficlare 9i minciuni, care nu se di
ir-repoi si clistrugi un popor pulin numeros, dar vred-
nic ca cel flnlandez. Mai era nevoie de algumente
srrLr clc explicalii ? inlelesesem totul, plnl la fundul
rnnirlicir:nii totzLle. Urmeazd tlrgul, de neconceput,
il(f in stare s'i faci se-ti stea mintea in loc, cum se
( )l)reste ceasornicul.
$i totugi I in timpul rdzboiului
rnonclial iar s-a strecurat o indoiali, in sensul ci par-
Cri in unele sectoare ale statului sovietic se produse-
scr-i anurnite transformiri pozitive. Aceasti indoiali,
llccasti oscilalie, de foarte scurti durati de altfel, s-a
produs tot datoriti ignoraniei, datoriti lipsei de cu-
noastere temeinici a istoriei. Putea fi oare luati cu
superficialitate recomandarea unui om ca $tefan cel
Nlare ? El se luptase cu turcii 47 de ani, clar lisase cu
lirnbi de moarte se nu intrim slugi la muscali. im-
potriva pirinlilor, 'a mogilor $i shemogilor, pe care
i-am clat la o parte cu o vinovati suficienli, ca orice
tinil ingimfat, gata si-gi inchipuie ci degteptarea in-
cepe cll el, m-am ingelat, am oscilat cu superficiali-
txte, E o profundi eroare gi si luim fdli nici un dis-
27

cernlmant mo{itenirile treclitLlluj, clar';i s:i lc inli-
turim cu o condamnabil:i suficientir. cu se ntimentlll
fuls cI suntem incornparabil mai groz:rvi clccit cei
clrc ru tliil in:tint(il nu:l<lri.
$i iati ce mi s-a mai intin'rplat. Printre c qiie mele
aveam o bro$urf, necititi: .,Rontinismul gi panslavis-
rrrr.rl", articole de Emincscu. Acum citel'a luni cle zile,
intr-o anllmitl ambianli cle ginduri si de impresii,
imi spun: ia si citesc si vicl ce spune Eminescu,
omui acesta genial Ei serios, in problen'ra ruseasci.
Un poet are totdeauna intllilii de care nu e reco-
mandabil sd facem abstraclie. Un poet escalacleazd
rutina, vrafurile de clocutnente plicticoase, inexpre-
sive, neconcludente, Si, cu ochi vulturesc, indicd
esentialul. Ochiul lui uede, urechett lui aude ceea ce
altele nu alld. Poate mi intrebi de ce nu citisem
aceasti brosuri ? Pentru ci un numir de ani rapor-
turile mele cu Eminescu se stricaser;, in sufletul neu,
pentrlr o seamd cle poezi\ dar rnai aies pentrll pozilia
lui spirituali, pentru faptul cd geniul lui rirnisese
striiin de problematica cregtini. Dar si trecen. Fapt e
ci nu citisem broEura, deSi citisem clndva articolele
lui politice, unde sllnt cr:prinse $i acestea la care mi
refer acun-r. Si ce descopir'? EmineScu triise $i vizll-
se luclurile acestea. in legdturi cu m;ii, cu o claritate
deiinitivd. O ioti nu va mai putea cineva $te€e sau
adiuga la ceea ce a scris Eminescu in aceastl proble-
ni, qi fir:i incloiald ci intr o zi ar trebui ca gi Occi-
cLentul si cunoasci aceasti analizi magistralir gi de o
adincirne care epuizeaz'a sr-rbiectul. Ca un mate jur-
nalist cie facturi occidentali, Eminescu nu a impro-
vizat, nu e cantat dupi ureche, nu a exploatat resen-
28
tirr( nl(' sllu irtrltrt'sii, ti st' r'eclc limpccle c;r x stucliat
( lr( stiLlnc:I, protnovincl eviclent intuiliile sale . dal- pe
t, nt('iul Lrnei cunoas,teri aprofunclate a temei ruseFti.
\r r vr c:llt s:i rczum si nici s'i conunic in vleo fbt-
rrrrl:i sinte ticir ce spunc acoio Eminescu, pentru ci
r
t|rlrrl, in ficc -e ptopozitiune e pur 9i simplu cx-
lrir()r(lin:rl, meriti osteneala bine rirsplititi s'i fie citit
i rn('(litlrt, si as plopune si fie traclus in toate limbile
1r;rnrintuh.ti. Totr-r;i, nu pot si rezist si nu citez
cite-
r rr p:rs:tjc, polu en avoir l'id€e. ,,Netdgdcluit ci istoria
lirrsici, strrclieta in legitura ei de cauze 5i efecte (arti-
,,,lLrl sc cheamd .,Iclealul istoric al Rusiei"), ne va arita
rrr: li'l tlt' Llnitate de c1e:n'oltare, precum n-o intlllnim
l;r rrn:rlt popor (comunismul, vedem azi, continlli
,lt' llpt vechea linie a politicii moscovite). La popoa-
rt lt' ntrri ale Europe.i observ'im mai cu seami un fel
r IL sliil.litoar-e lupte interne; oricilt cle inse mnate
ar fi
,,rr, t'csclc lor
-in
afari, inliurltru l'eaparer dr'rpi inche-
it rt'rr oricirei pici, simlnla vecinic vie a dezbinirii;
rrl;rli de aceea, statele europene, de cite ori sunt bi-
lutc, isi nuti oarecum curentul lor istoric, vicl lu-
r'r'r-rrile cu alf ochi de cum le vizuseri mai inainte"...
Alt pasaj remarcabil: ,,C-un cuvant statele Europei
lLrcreazi ?n mod cazuistic, se schimbi in afard cu
orice schimbare dinliuntru, nu au 21cea fixitatc ener-
gicd pe care o manifesteazii Rusia- Aceasti clin urmi
putere este poate unica care, bitlnd, s-a ielit, bitltte
ir-a pierdut nimic, sau aproape nimic, cdci iniiluntrul
ei toate s-au ficut pe incetul, firi nici un f-el de siri-
llrri; nici o bltilie piercluti n-a fdcut si piarcld tinta
fixzrtd inainte: de o mie de ani incd ea nu vede cu
elti ochi clcclt cu aceia;i pe care-i avea ia inte-
29
neiefea uria$ei sale puteri". Acum o uilr'ritoxl c pre-
viziune:,,Dupi clcsfacefea impirifiei austro-Ltngare
si a ceiei turceqti, Rusia s-ar pune ?n capul unei con-
federalii, clirijate clin Constantinopol (cleocamclat'i se
n"rullrmeqte s o dirijeze de la Moscova). Aceasti con-
fecleraqie ar cuprinclc: 1. Regatul cehesc (e gr-ozav I)
cuprinzind: Boemia, Moravia si partea de norcl-vest a
Ungariei cu noud t-nilioane cle locuitori. 2. Regatul
slrbo croat, cuprinzlnd... 3. Ilegatul Bulgariei.4. Re-
gatul Romaniei cu partea de sus a Bucovinei, Tran-
silvania pini la Mure; Ei parte din Basarabia ruseas-
cd. Pentru aceast; cesiune, Rusia s-ar compensa clr
Delta dunireani gi cu Dobrogea. 5. Regatul grecesc
cu... 6. Regatul maghiar, constand... lin text sunt toate
precizirilel. 7. Teritoriul Jarigradului cu pirqile Ru-
meliei, lirmurii asiatici ai Bosforului, ai mdrii de Mar-
mara gi ai Dardanelelor, peninsula Galiopoli gi insula
Tenedos". Alt pasaj.: ,,Teoriile acestea nu sunt lipsite
de o oarecare mirefie :ii de o manieri de a privi is-
toria universului intr-un mod specific slav. in orice
caz, ni se pare ciudat cum noi, RomXnii, cate triim
llngi Dunire, suntem cu totul cufundali in ideea Oc-
cidentului, pe cdncl din toate pirlile imprejuru-ne
pulseazi o viati istorici, care in dispozilia ei generali
se deosebe$te atat de mult cle istoria Occidentului.
E aici o problemi foarte inportante pentru noi ;i
care ar trebui cindva examinati mai deaproape".
in alt articol ,Jendenge cle cucerire", afldm: ,,R5siriti
din mse mongolice . de natura lor cuceritoare, agezate
pe stefe intinse a ciror monotonie are inriurire asLt
pra inteligenlei omene$ti, lipsind-o cle mlddioEie gi
dlndu i instincte fanatice pentru idei de o vagd
30
r)rauelie, Rusia e mocl egal muma mlnchiei ;i a lipsei
rlc culturi, a fanatismului gi a despoqiei... in tendin-
1r-rie de cucerire, in aga-numitele misiuni istot'ice,
( lrre-Si callti marginile naturale, nu e ninic cleqlesubt
rlcclt pur ;i simplu ne$tiinta gi gustul de spoliere. in
zlclar cauti. un popas in ?ntincleri teritotiale, in
t rrccriri, in r:azbctaie ceea ce ii lipsegte in chiar sufle-
trrl h:i; sub nici o zoni din lume nu va gisi ceea ce
l)umnezeu a voit ca sd fie rezultatul muncii a multor
gt'ncralii dedate la lucru... De aceea, ni se pare ci,
rlin nefericire, Ru;ii sunt sub dominarea unui deqert
srrtletesc, a unui urlt, care,i face se caute in cuceriri
(cca ce n-au inliuntru lor. Noui ni se pare ci cer-
t rrilc culte, in loc de a stevili a.cest honor uacui, in
loc cle al implea prin munci gi culturi, il asmuli
r r rntra Europei pe care o numesc imbitl'aniti gi ener-
virt:r, coaptd pentru a cidea intreagi sub dominalie
rrrscasc2i. Europa le plare astdzi in starea in care era
Itiz:rnqul la3pali\i^ unui neam asemenea mongolic, a
'lirlt'ilor... in Rusia chiar miezul culturii e in Inger-
rrr:rnland qi in cele trei provincii baltice, in mlinile gi
r':rpetele a poate doui sute de mii cle oameni de ori-
gini germani... Astfel misiunea istorici de care se
llce atita vorbi nu-i o misiune care-Ei are originea in
;rlari, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei bar-
lreni spoite cu frac gi m1nugi, a unui de;ert care de-ar
st:ipani pimantul, tot nu s,ar imple... De mult, dar
rnai cu seami de o suti cincizeci de ani incoace, !in,
ta cuceririlor rusegti sunt 1irile l-esiritene ale Euro-
pci... cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantas-
rnagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir plni
sr-rb zidurile Veneliei, qi apoi mai departe... tot mai
cleparte".
37
 Iati acum zugr:'ivite cZitevl olticeiuri, citeva me-
tocle. pe care ce bine al fi fost daci le cunostcaln
toti: .,Se stabileste in tratatul cle ia L)an-Stefano incle-
penclenqa Romlniei si cu-n rAncl clupii aceea se sta-
bilegte cu-n al tleilea rlnd, f:iri cle noi, dreptzt.l de
d-si h'ece tntpele prin tdra trcastrd (subl. lui Enrines-
cu-) c1e a ocupa cll alte cuvinte doi ani de zile. Doi
ani - vizincl gi ficind - s-ar preface apoi ?n zecc
si-n o suti... Se stabiieste principiul ca Basarabia si
fie cedati prin liberi inrciali - ceeil ce presuptme ci
suntern in clrel>r e o cccla sau e nu o ced:r. Nc irota-
ri.rn de a nu o ceda ;i Rusia a oclrpat-o astdzi pe
deplin (subl. lui Em.). in fine, susqinind dreptul nos-
tru, vedem ivindu-se coltii prietegugului. Bucuregtii
sunt impresurali dc trupe, in Vla;ca cazacii iqi bat joc
de populaqie, ciind oamenii afari din case. trenurile
noa-stre cu minitii sunt oprite in drum, cu-n cuvint
Iiusia a inceput a intrebuinla mijloacele ei civiliza-
trice pentru a ne intir.nicla... cornplicitatea cu Rusia e
totdeauna fatald... Se pozrte ca llusiei si i se intimple
soafia pe care ne-o pregirteste noui... Aducem amin-
te convorbirile dintle pdncipele Gorciacof ;i genela-
lul Ioan Ghika cari convolbiri zlveau un aer clcja
neinminu;at... Gorciacof se riste$te... gfiji tot ne in-
spiri, ba putem spune siguranqa ci ne a$teaptl vren-
grele. Dcspre biruinta cauzei drepte nu ne indoirn,
precum nu ne incloim cI oricare ar fi curentul ce sc
miqci ?n contra civilizatiei, el trebr.rie si fie nimicit
cu vremea. Dar acea \.reme e aclesea foafie departe '.
in alticolul,,Rusia pretincle retroceclarea Basarabiei'.
Eninescu scrie: ,,in sflrgit veclc'n'r limpecle. Generalul
Ignateff a pfopus guvernului nostrll retrocedafe2t
32
Ilasarabiei in schimbul a nu StiLl ciror petece de
p:in-rlnt cle peste Dunere. Rom2nia este singurul stat
( llre astizi e in primejdie de a fi clezmembratd de
t hiar aliatul ei, dupi ce a incheiat cu e1 o convenfe,
;xin care i se garanteazd integritatea teritoriului (r'in-
rlrrrile acestea parcd ar fi scrise in zilele noastre).
Ilominia vede sburdnd ca pleava in vdnt asigurlrile
rrnei convenlii, ale cdrei iscdlituri sunt inci umede 9i
l)(' czlre a incheiato c-o impiralie mare, pe al c;rei
cuvi"nt se creclea in drept sd se intemeieze... Se gtie
t :i cliplomaqia e glezd, impreund cu vanzarea beiului
grcc Mornzi, a fost cauza cesiunii Basarabiei... Man-
(l:rtarul Europei vine si mantuie popoarele creqtine
rlt: sub jugul turcesc Si incepe prin a-$i anexa o parte
;r rrnui pimdnt, stipanit de cregtini, in care nu-i vor-
lril tlt: ;ugul turcesc (azi ne apdrd de imixtiunile .im-
1x'r'r:rligtilor care vor sd ne ocupe gi si ne subjuge !,)...
irrtl rrnul din numerii trecuti am iruegistrat sgomotul
cri in lJasarabia s-ar fi luat deja misuri administrative
(lin partea Rusiei, care trec dincolo de marginile con-
vcnliei incheiate... lan noastri a fost cilcati de vreo
l)atru, cinci ori in acest secol de citre Rusia; din
rlceasti cauze come4ul gi agricultura noastri au tfe-
lruit si sufere nigte catastrofe aproape periodice care
la fiecare zece, cincisprezece ani ne fac a pierde tot
t'rucruI muncii noastre. Noi suntem baza de operalii a
Ilusiei in contra imperiului Turcesc... I-am dat in
atatea randuri bogetia noastri, fructr:l muncii noasre;
cle asti dati i-am dat gi slngele nostru. Daci s-ar
trage o socoteali, nu gtim cine ar rimlne dator,
nrarea Rusie sau mica Rom2nie ?".
33
 Din alt articol: ,,De atunci pdnd in zi:ua de astizi,
Rugii inainteazi mereu atat spre rdsirit, clt qi spre
. lostit ldmurit contra Rusiei 9i au pus in vedere iuturor
miazdzi. Popoare putemice oclinioard au cizut gi s-au
sfirdmat sub pasul lor. Lesii au pierit ca neam
hotdrdtor de pe fala pdmXntului; cetele de cazaci,
care inci la 1711 luptau aldturi de Turci, au cizut
sub stdpAnirea Jarului... Ca orice putere mare, Rugii,
acolo unde vid ci vor intimpina rezistenl5 mare, se
opresc gi lucreazd cu o ribdare seculari, spre a surpa
incet, incet temeliile puterilor ce li se pun impotrivd.
Puterea ior in lirile ocupate e blXndd, dar plind de o
dulceagi demonlizatoarci qi tot asrfel in lerile cucerite
la inceput sunt plini de ingrijire pentru binele cuceri-
lilor, incetul cu incetul insi ei se inispresc pXni
ajung de cer, nu averea, ci sufletul cuceri;ilor... mI-
surile silnice penfu starpirea romi.nismului se iau
flri curmare. Administralia, biserica gi gcoala sunt cu
desivdrpire ruseqti, incat esle oprit a c2nra in ziua de
Pagti .Christos a inviat, in rom2negte... Cete inhegi
de familii romnnegti sunt luate cu de-a sila ori duse
cu amigiri departe... pentru ca incetul cu incetul
populalia se se amestece , sd. piardd energia carac-
terului nalional... lupta in unire cu Rugii era un act de
sinucidere (gi a rimas)... qi orice lupti in unire cu
Slavii este o risipi de puteri. CXnd rizboiul a izbuc-
nit, Rominilor nu le ri.mXnea dec2t si-;i pdstreze
puterile, multe, puqine c2te erau lce sfat extraordi,
nar !1, $i se agtepte cu hotdrdre nestremutate momen-
tul cind nu vor mai putea evita lupta pentru intere-
sele proprii.
MdngXierea noastre e ci atunci cdnd se discuti
chestiunea atitudinii ce trebuia si obserue Rom2nia,
34
s-au gisit in lari destul oameni lutninali care s-au
pr-incipiul ci orice biruinld a Slavilor nu poate si fie
r.l.,cit'o .te.torocire pentru Romdni"' Un partid ru-
so fil ori nrrco-fil n-a existat in Romlnia' Marea maio-
lirate a rominilor aveau bunul siml firesc cle a respin-
gc atat pe unii, cit 9i pe allii, qi... Sute de ani,
itorninii au fost, cel pulin indirect, stepaniii de Turci;
niciodatd insi, in curgerea veacurilor, Turcii nu au
pLrs in disculiune limba nationali Ei naqionalitatea
rrllr-rind... Nu prevederea politicd, nu conFtiinla mi-
siLrnii Statului romdn, nu bunul siml firesc au lipsit
lr:irbalilor de Stat ai Rominiei; le-au lipsit onestitatea,
vr ringa hotiritd gi indr S"zneala bdrblteasci"'
Ilominii se cred foc de deqtepli: ,,rom2nii e deg-
rt Dti . Ei cred. chiar clnd nu mdriurisesc' ci ii vor
,,,ig. p" sloard pe altii. cind in realitate plni la urmi
tr )l ci pldtesc oalele sparte, sau furate' Dar
mai e ce-
vrr, ;i anume lipsa unor criterii. De inqelat, firegte,
l{)li n(' putem inSela. cici e omenesc. caci nu e om
crrre si nu greEeasce, dar in viald' important nu e sA
nu greEefti,;i gre;ind sd remai totuqi pe drumu1 ade-
uirtllui. Se intXmpli ci un om care greqegte' dar se
line de un fir de foc al conEtiinlei, de anumite
norme,
gregala lui omeneasci se rezolvl, pind la urmd, in-
ir'-un fapt pozitiv. Pe citi vreme greqala care se comi-
te printi-o triEare interioar; se transformd intr-o ade-
vdiatd catastrofi,, cu atat mai greu de reparat cu cdt
derogarea de la o conduild a fost mai mare qi mai
incurcati.
,intr-o zi - continue Eminescu * se rdsplndeqte
;tirea ci ogtile ruse$ti au trecut hotarele 9i au cilcat
35
 pe pimantul romanesc Ei ci marele cluce Nicolae.
comandantul suprem al anlatei din Europa, a aclresat
Rorninilor o proclamagie, in car.e ii ,,rmeqt" .locuitori
romini,, (echivocuri asiatice, ca $i acufil clncl nu se
spune Republica Rom2niei qi Republica Romind, cu
o perfidi socoteald). $tirea aceasta stribate ca un fior
toatd. traia; iar in Bucuregti, ulilele
Si localurile publice
se umplu de oameni nedumerigi... Trecerea Rugilor,
degi se putea prevedea, era o surprindere pi atii
aceaste surprinclcre, cit gi nrodul in care s_a fdcut erau
negafiuni ale Stanrlui romAn. Firi de gtirea invoirea
;i
Romlnilor, Rugii au cilcat pirn2ntul rom2nesc gi,
nemulgumili de a fi nesocotit Statul roman, ei mai in_
tampinau pe Romdni ca pe nigte simpli ,,locuitori,,,
spunlnduJe cu toate accstea ce vin ca amici... aceas_
ta nu vasd.zicd, amicifie, ci dispreg, qi marea majori_
tate a Rom2nilor simlea ci Statul Romdn a fost luat
peste picior. Era insi in gari un mic numdr cle oa_
meni care Stiau ce se petrece.,, intr-adevir, Istoria se
repeti ! Dar iata un aminunt de o atat d,e afiate
ironie, de amare $i vegnicd ironie: ,,Un ziar liberal,
Urt.irea Democrafiei (fiecare cuv2nt de aici suni ca o
ironie), scria, in ziua cdnd tara a fost cilcati de ostir_
ile striine, din cuvdnt in cuvdnt: Rusii au trecut pru_
tul ! Acestea sunt cuvintele cu care oamenii se salutd
unii pe altii.
Alt zit hberal, Romd.nrzl (Rominul !), care, pe
cAnd zd,pdceala era atdt de mare, li.murea pe ceriro;ii
sei asupra foloaselor materiale (cl-asta a ipus Emi_
nescu: cine o indrigi streinii m2nca-i-ar inima ciinii l)
de cale Romdnii vor purea sd n.agi din trecerea ostiri-
lor ruseqti prin 1ari.
36
Dupi l'eclerile cercurilor politice, ale ciror organe
('r:lll rceste doui ziale, nivilirea ogtirilor ruse;ti in
{rrr,r era o intlmplare fericitl, doriti gi chiar pregititi
t tr ;tilea gi invoirea Rom2nilor... S-a clizoh'at Senatul
;;i s-a ales in pripi altul, care in adevir a gi votat con-
vcnlia. Cand cetele de cazaci at trecut hotarele firii,
rroul Senat nu era inci constituit, gi c2nd corpurile
It girritoare s-au intrunit spre a lua o hotirire relativ
lrr atjtuclinea \irii f^\d cu nivilirea o9tirilor ruse$ti,
l:uil ct'a ocllpllti cle aceste oftiri, adunerile nafionale
strru :r;a-ziclincl sub tunurile rusegti, osta9ii romlni se
r ('lraij4Lnu cx ni;te sibari! din calea nivilitorilor, qi
lorrti luurea i;i pierduse bunul cumpdt. [Ceea ce este
t xlnrorclinar e teribila actualitate a acestor rinduri !l
l{rr;ii rrrr mri aveau de-a lace cu un stat romin, ci cu
o;rthrrr:-rturi cle locuitori romini, pe care surprinderea
l.r( lrtil ( u iitirea gi invoirea guvernului lor ii lipsise de
t( );rtir ('n('lgi:1... negocierea cu Rusia era o curati co-
rrrt rlir'. () singure putere mai rimanea pe care Statul
rorrr:"ur mai putea se mai pund temei: voinla Europei.
Ast:'rzi e lucru doveclit ci, fdri de invoiala Europei,
l(U$ii nlr pot ori cel putin nu cuteazd s1 faci nimic
lperci am fi in zilele noastrel gi de aceea drepte, pa-
tri()ticc erall cuvintele pentru care birbalii de stat mai
plevirzltori au celut in Cameri Si Senat ca, dup,
l()xte cele petrecute, Rominia si nu incheie nici un
li'l cle convenfie cu llusia, ci sd-9i puni toati incre-
rlerea nu in Rusia, ci in convingerea cd Rusia nu va
cUteza si nesocoteasci principiile civilizagiei moder-
ne gi si calce drepturile unui popor ce se pune sub
odotirea Europei. Dar guvernul Si majorititile creiate
in Cameri gi Senat au nesocotit aceste cuvinte, Si
37
 convenliunea s-a incheiat. Aceasti convcntiLlne era
un act de capitulafe.
De clncl linem minte intimplirile pctrecute pe
faqa pimintului, nu s-a pomenit, afari cle polonezi,
nici un popor care si fi dat altui popor voie a trece
peste pemantul sdu, spte a se rizboi cu al treilea,
firi ca insugi si ia pafie la lupti... Este o mare neno,
rocire ca un popor sd fie silit a se lupta contra intere-
selor sale: este insi o nenorocire, numai o nenoro-
cire, urmatd din rapomtri de puteri; aceia ce s-a ficut
in conventia incheiati cu Rusia e insi mai rnult dec2t
o nenorocire, este o renunlare la tot ce di unui po-
por dreptul de a fi. [Mi se pare cu totul vrednic de a
reline ce spune Eminescu in acest punct esenfial.l
Am in;eles ca Ruqii se inre in lara $i Rominii sd-i
primeascl bine ca pe nigte aliagi, am fi inleles ca
Rugii sA intre gi Romlnii si nu faci nimic, am fi ?nge-
les ca guvernul si incheie o conventie cu coman-
dantul trupelor rusegti; cand insl chiar corpur.ile le,
giuitoare au votat o convenlie, a cirei premisi era
condilia ca Rom2nii si nu ia parte la rdzboi, Rusia ;i
indeobgte Slavii, au putut striga Europei: iati poporul
atat d€ fudul, la picioarele noasrre.
incheierea conventiei de la 4 Aprilie a fost, pentru
ca si nu zicem o vdnzare, o gfegali atat de mare,
inc2t nu putea fi reparati. clecit printr-o noul gregali
lce obserwaqie peftinentil... inclatd ce s-au simtit
biruitoti, aceiagi Rugi care ceruseri. ajutot'ul Romlni
lor, au inceput a fi insolengi fati de fratii lor cle arme
gi a cere drept risplati a biruin;ei o bucati de pi-
mint din vatra lirii, cu al cdrei ajutor au ajuns la biru-
38
inli... Tot ce facem, facem cu invoirea Rominilor...
Ilusia niciodatd nu se simte legati prin cuvinte, in
closul cdrora nu sunt destule baionete... Vorba nu era
daci aveam si pierdem ori sd nu pierdem Basara-
bia; vorba era si ne pdstrem demnitatea, sa ne are-
tim vrednici de increderea poporului de la apus, sI
nu o pierdem din vina noastrd, s- nu renunldm de
buni voie, si nu o vindem".
S-ar putea - mai gtii ! - ca aceste ultime cuvinte,
Lrnora, si li se pari desuete... ,,demnitate"--. ,,vrednici
tle increderea"... q.a. Faptul ar mdsura decrepitudinea
?n care am ajuns, simptomul pribugirii acestei lumi
europene, pentru ce f*A indoiald ce nici pe aici nu
s-ar putea gandi a$a daci atmosfera lumii ,,civilizate"
n-ar indreptdli asemenea atitudini. N-ag vrea si fie o
scuzi, ci o constatare. Socotesc insd ci paginile lui
lirninescu sunt de o putere, de o seriozitate, de o
intelepciune excepfionale, qi s-ar cuveni, in gcolile
noastre, cdndva, elevii, copiii nogtri, se le cunoascd
pe dinafara. Acestea sunt pagini de istorie memora-
bile, care dovedesc ci efortul de a le cunoaqte bine
nu constituie o sterilitate, ci, dimpotrivd, fecundeazi
o cunoa$tere a realitdlilor istorice. E cumplit sA ne
ginclim cd nu am cunoscut asemenea pagini, ci nici
un profesor de istorie nu ne-a vorbit de ele. Ar fi
oare exagerat si spun cd toate manualele pe care
le-am invigat in liceu nu mai valoreaze nimic com-
parate cu paginile lui Eminescu ? Mi-ag permite si
spun ci invetemantul istoriei, practicat altfel decit in
acest spirit revelatoriu, este pur 9i simplu stupid, iau'
til in orice caz.
 in legituri cu rugii, ag dori si mai atra:l atenlia
asupra unei probleme, care mi se pare telibil de im-
portante, pentru ci rugii, comunigti sau necomunigti,
sunt pentru noi o grozavd realitate- Avem pafie acum
de o experienli dramatici, tragicd,. Ea pune in cum-
pini nu infiligarea formali a existenlei noastre ca
stat, ci pur $i simplu primejduiegte, mai mult dec2t
oricdnd in istoria noastre, existenla ca popor, gi poate
chiar substanla noastri biologice. Nu este o exageta-
re vorbirea aceasta, qi mi s-al pdrea o gh-rmi sinistri
si mai vorbim de cele gapte viegi in pieptul nostru
de ararnl... am rezistat, e adevirat, multor l-icisitudini,
dar ar fi o crimi s; ne mai leginim cu nigte amintiri,
cind azi sunt mijloace ca un popor si fie ras dupi
fala pdmdntului. Desiguq sperim ci acest lucru nu se
va int2mpla, degi am procedat in vremea din urmd
cu o criminald ugurinlI in grave probleme, dar e ora
a douisprezecea si capetdm con$tiinla mijloacelor
tehnice care permit unor mari popoare si desfiinleze
mici comunitifi naqionale. Personal sunt convins ce
vom rezista gi de data printr-un concurs cle
^ceasla, vom face ?n viitor',
imprejuriri, dar problema e ce
vom da dovadd tot de o uqurin;i inspiirnintitoare,
ori ne vom trezi la seriozitalea, \a gravitatea noilor
. ^ ale istoriei ? Cu Rusia, e profunda mea
convingere, vom mai avea de a face, in presupune-
rea ci acum va fi readusi la justele plopo4ii. Cu Ru-
sia, ciJar inliuntrul generaliei noastre, lumea va rnai
evEr prooieme grele, pentru ce, pare-se, poporul rus,
tum este, nu e (leloc lipsit de un siml mesianic.
-iziune finalisu adici spiriruali, a istoriei, nu
c.ste exclus ca nirnoh.rl acesta l'Llsesc si fie chemat
s:i fertilizeze, si revigoreze terenul r:nei civilizagii er,r-
lopene irnbitrinite, clevitaliz2rte de atlt confort, de
:rtitea rafinamente, dar 9i de atitea eforturi ficute in
nenorocite conflicte de familie. in atitea rdsturniri
tle perspectivi, in atitea crize, spiritul european s-ar
putea sl-gi piardi din virtugile majore, si intre intr-o
slibinogile, intr-o cleruti, intr-o lipsi cle incredere
in eminenla valorilor spiritului. Deja s-ar putea vorbi
rle rrn soi de parazitisnl, in Europa, pe spinarea unui
.qlorios trecut, intrat insi in multe impasuri. Sunt
('sentiale valorile spiritului ? Sunt unele indispensa-
lriic ? Despirgirea de ele ar putea aduce moartea unei
civilizagii ? Iati ceea ce pare ci Occidentul nu mai gtie
ii nu mai resimte ca ahddatiL. Suferintele i-au creat
rnei degrabi sentimentul unor aproximalii Si a unor
inutilitdgi. Nu mai sunt destul cle primitivi ca si fie
virulenli, 9i nici desrul de orientali ca si mai poati in-
tr1)cluce un efort de clarit;ti. E ceva incropit, cildicel
;i facil in atmosfera europeand, cum, dupi gtiinla
nrea, nu a mai fost. in vizduhul pe cale il respirirn
rrai plutegte inci ceva din ,,miracolul european", clar
parcl multe probleme chiar au inceput sI se puni
rrltfel, chiar daci nu ne ddm deloc bine seama cum
ilnufiIe se pun.
Pe rugi i-am vazut, $i i-am simtit. Sunt balbari. Se
poate, la noi, vorbi de o nivdlire a balbarilor, dar,
iatd, crecl in ceva, sunt fierbinli, sunt vinllenli chiar
clacd stiruinqa lor e intr-o eroare. Rivisesc con-
fbrmisme gi pun plobleme vechi sau noi, reactuali-
zind termenii unor emolii. $i si nu uitint ci e o tard
41
 pincle numai de ei ? in ploblema aceasta suntem,
plinA de maltif i, cle experiente teribile' care s-ar
cu lorn fi solicitati tofi. Trebuie si fim atenti, trebr"rie si
ptrtea ,i reprezinte mereu un material exploziv
dat' ilrsl.fumentim cliteriile unor conceplii vetificate, tre -
iiaoti.r.. Nu vicl deloc exclusd, la un moment Abia lrrric sd meditim gi sI avem posibilitatea de a ne
realitate
o..r."i, *"t"t, in culturi, ca oilmare face acum' in con- t r rrrsfitui, de a dezbate asemenea lucruri, pentru a
l.u- ,-o migcat. Jocul pe care
l)ulca cu pricepere si folosim golf-stream-urile isto-
totut tn-ii civllliate, e primar' e rudimentar' e 'inqe- r it'i, vintul in pinzele istoriei, Trebuie si inlelegem,
;;;,';;;;;" in foni, dar vor veni timPuri cznd
slrs(in, ci toati povestea asta a istoriei lumii ale un
lucruril"e vor cdpitta o alti infiiigare' in
care se va
virulengi geni- singur sens: promovarea gi implinirea unui desiin
manifesta cu libertate 9i cu o efectivi
spiritual al omenirii.
;i";;t;; l'usesc, amestec de grandoare cu istoria aspiralii
Noi ce vom face ? E o intrebare cardinali, pentru
,f.. t"Ufi- 9i de mizerii infernale' Evident' cinde (:i lroi apartinem in atitea privinle civilizatiei occi-
.ri .a-p de io4e in care omul e mereu depdqit' r lt'rrtale, clar printr-o structurd profundi de risirit, de
.r,-, tot,"g"lit, inghitit, dar flrd indoiall existe o (; (. nlr ne putem despirli qi pe care nu o putem
"r,. de-a conlucra cu istoria, sau o modalitate
modalitate
atunci rrit i lirgldui. E posibil si trecem cu toate armele gi
de a i te opune' cu o crasd nepricepere' 9i lr;rrirr jclc cte partea Apusului ? Nu cred, 9i apoi riscim
care colaborea-
nino n or^u. primejdii Prin oamenii
r,ir linr totcleauna la remorca lui, vorbesc in sens spiri-
tl fu'""r,ru.it" melole ale isloriei se na$te in istorie trrrrl. irr sensul culturii, nigte imitatori, nigte maimute,
aluviunile
,r.r stit.ur., in albia unui puhoi, dreneazi ( unr rnr ;i fost de la ,,marea fevolu(ie pagoptiste", in
sensurt
gi le folosegte. istoria capiti o organicitate'
inlelegere' In r'rrrt a risunat ca o ironie gi ca o profegie funestl:
mai evidenie, la o scari mai vasti de
-orir. ,,1'|onjour, popor !".
rut este evident cd nu e totuna a pafiicipa la 'li'ecem ca o clesfrinati, cu poalele peste cap, de
cu nigte
p."**f istoric cu discerndmint, sau inarmat compiet
criterii, sau a te amesteca in el ca o cafiila' l)irrtca cealalta ? Sigur ne pagte primejdia de a fi
putea ca pentm inghififi. De fapt, (inind seama de instinctele noastre
orb qi vegnic orbeciind' Evident, s-ar
cum se tlc apirare, nici aceasti trecere nu o putem face in
o asemenea misiune rugii sd fie nevrednici' c hip onest. E imposibil sI nu privim cu un ochi mi-
pentru un
doveclesc acum anglo-saxonii nevrednici
ca car spre Apus, de care nu suntem deloc cu totul strii-
rol pe care parci erau totuqi chemagi siJ.ioace in ni. Aparlinem efectiu spiritxtalitdlii iudeo-eline-la-
.o ,riEte preoli (cum scrie Baudelaire
"-i,
"ii,5 ta"l, 9i nu ca nigte negustori' E neindoielnic line-cre;tine, pe care am mogtenit-o in corrrun cu
i"i""ilr rdm2ne rupusul, de care pe undeva ne gi despdrlim funda
insi ci rugii reptezinld o energie spirituali'.qi rnental. Vreau si spun cd. ortodoxia noastrd cu ct
De-
a" ,rarut cum va fi aceasta indrumati 9i folositd
43
42
ruSilor e o realitate comunci couArsitoare, cle care rt'm clestul cle bine, acesta este
adevirul. in aceasti
mu\i poate nu-;;i clau seama, dar pirerea mea e ci , ,rtlinc de iclei ar rnerita
si ne ganclinr .. o;,;;;
vom fi silili, obligali, mai. tatzi!, s'i luam cuno$tinti rrr r. irnpofl ante. ce influenri
bineficlroare a;;J;;
mai consistenti cle acest fapt. S-ar putea si sporeasci .rprrsenilor ru5ii care au pirisir
nuri" ,i ,
atunci convingerea ce acesta este filonul nostru crea- ;r1rrrs. Ar fi foarte interesant
5si fructuos "rrs.rlijnai
p""r-,a,
tor, al rugilor gi al nostru. Sunt insl gi aici nigte riscuri, ( rrnoastem
bine aceste influenqe. afr".nil J.
sd facem ,,double emploi", qi sd iegim turtili de sub l', rlitic efemer, haber nu avem de a" ,nu,n" a" .,o"_
,i
povara unora care seamini cu Dostoievski, cu Ber- rri.(.c. imporrant $i in realitate.
in O..;a"nt.l" ;ni".i_
diaev, cu Bulgakov, cu Lossky etc., etc. Nu e o pro- s( ctia uno,r^extrem cle puternice
influenEe, l*.;;;;
blemi de vorbe, ci una reall;i e, plin urmare, foarte st' numdri in prirnul rlnd aceea
, f o.onto. 9i i.oi
greu. Mai e adevdrat cd noi nu am explorat aproape L rgilor ru;;i. Ignorim
mereu esenlialul. Oe altiel, il_
deloc pararnetrii acestei arii spirituale implicate in t(,r iit. (. ct.t nrult-m:ri importanti
in substraturile ei
virtualitigile noastre profunde. Un studiu mai apro- ,rr.(;rt o vedern in imediat
9i cu ochii incetosa(i de
fundat, dupi Ftiinla mea, 9i. in sensul in care vorbesc, r',Iicli:rn. Este pentru mine incontestabil
r ir;r,. in epoca noastri,
.t;;ti:;;:
nu s-a ficut inci. Ne lipsegte aproape intreg materia- mari influenle qi a.i.._i.i
lul informativ, nu avem o con$tiinfd clari a proble- rrr.rri transformdri in lumea
inreaga.
melor, iar de solufi nici vorbi. Ca o indicaEie de vii- ,1,, ir rcle urrndrire de ei. "i"i" ;;;;;;
Isroria;i;'.;";.X,,
tor, ag dori sd putem contribui la realizarea tnei ,l,r i,.st. eltfel clecir in socorelile
1"'. ar;;, ;r_;o#;
federagii europener inlluntrul cireia toate tensiunile r,,r \.r l)omenesc de o singuri
influenta, ca arii dl
intestine ar cdpdt?- sensuri pozitive gi de emulalie. ,l( irtl.r \sr indepirtata
- ca o fata
.llrl,peani', sub presiunea si ameningirea
morgana _ ,,rnitria
S-ar stabili atunci un proces de osmozi spirituald gi
niddjduiesc cd cei mai valoroqi ar da ce au mai bun '.1" ,r'ir nrult ca probrbilitate
rrr;;;;;.';
de reaJizare.
spre folosul intregii comuniteti. ,.ytl"r, in perspectivele cotidiene, pare
Nu cred ci e spre bineie nostru sau a1 slujirii valo-
,
I|r0tici, ameninlatd, la fiecare pas si fie
anar_hici,
inghititi de
rilor spirituale o solidarizare cu Rusia. Prietenie, bune de pr.imejdii. par.ca ircmediabit",
relalii, da, gi fireEte in mi.sura in care pot fi gi re- rj],:trl
l, ;l oe
lncertitudini Si de reforme brutale.
?,,i;;;;
.stt', dar privire lucrur.ile din Si asa si
ciproce. Creatori cu adev;rat cred ci nu vom fi decit si alti p.rrp..,iral.lri,
integrati in comunitatea europeani, ad2ncind in rrrpr nigre inerqii, nisre comodirigi.
nigi" nr,r,i
cadrul ei caliti;ile care ne sunt proprii, Si pe care ,l'11..::, noi si stringente probleme;i ,un,!n] "nll
atunci, cu ajutorul celorlalte popoare, le vom cunoag- ( ,r)[gall, lut
sub o presiune $i amenintare de
oronor.rii
te mai bine decit le cunoagtem acum. Nu ne cunoa9- ' rUn nu a rnai cunoscut istoria pini naun]. ra geria
 nigte- solulii $tim ce Sp engler ;i,, Declinul Ocidentului"
niste solulii, sd cautdm cel pulin pen-
;;;;u ;i"-t.e 9i catasrofe intr-un fel salutare rcelizet in
;.''-;;";i; olanuri edilitare, imposibil de
eYrolerne..:'
.on.tit'i .,ott't't"le Va naufiegir lttmea sd ne asu-
ridicol
..-.^'".i, generalia aceasta ? Ar fi in care dragostea'
;; td"i i'lurura"i, dar in misura noas- Si ne intoarcem insi la oile noastre.
p^J""" p.*.u adevir se va fi stins in lumea
*:' Frimdntat de astfel de probleme Ei idei gi clorind
ra, tesuturile necrozate vor muri' ly Aclevarul' s:r iall contact cu o vaste imbrltigare a Istoriei, intr-o
trine seu carti putem suptavieluj
ci' iubind'iY'11.111,-
" ';t;; gir"J. aa"' inutil si '^""'ll:=" cd
Ade-
zi r.n-am cufundat in cele cinci masive volume ale lui
S1;e ngler, Declinul Occidentului, lucrare de care s-a

vdrul cel itiu nu e o carte' ci e o Persoana' vor-l;it mult, intr-un timp, degi la noi nu prea a avut,
l):rrc-se, cinc ;;tie ce ecou; gi nici in lumea intreagd,
;x'nlrr.r c:i, fiind considerata ca izvoratd. dintr-un pesi-
rrrisnr gcrman niscut dintr-un accident, de fapt din-
tr o prilrugire, sau dintr-o nereugiti a planurilol ger-
rrr;rrrt', rnulli oameni s-au ferit de ea. Viziunea li s-a
l';u ul slriml)I, deformati, alienati de o psihologie
r;r('\,r'('11 ca un egec personal, o prdbuqire personali
r,.r ( irl)cte semnificalia unei pribugiri universale. Ni-
rrrt rri insl nu i-a putut contesta lui Spengler prodi-
liio:rsa informafie qi conceplie buni sau deficitard.
I'c de alti parte, cei care imi vorbiseri de opera
lrri Spengler nu o citisere, ci vorbeau din a doua mA-
nrr. E si greu sd se hotirascd cineva si se inhame,
rlr'-() vreme atat de trepidantS, sd citeasci mii de
p:rgini.
I)c mine insi problema istoriei mi preocupi din
r't in ce mai mult, cici intr-o zond de penumbri a
( ( )nqtiinlei mele niciodatd nu m-a pdrdsit ideea,
ilx)teza unui sfdr;it de lume, incheierea unui bilanl
citre acest final de mileniu gi isprivirea unui ciclu

47
de culturd. Iar un sfhr;it de lume, chial dacd nu e cu
potop sau foc din cer, e, totuEi, ufi sfA,sit, o pribu-Eire
iefinitivd, o moarte. ,,Noi gtim acum - incepea Val6ry
celebra sa conferinfi - ci noi, cestelalte civilizagii, sun-
tem muritoare." Cu aceasti ipotezi', chiar cdnd n-am
formulat-o niciieri rispicat, am lucrat qi glndit ne-
contenit, mai ales cd vid, cu o mare claritate, struc-
tura apocaliptici a istoriei. Apoi gtiam cd marile eve-
nimente, chiar in ordinea laicd, au fost precedate de
profelii gi ci era imposibil in aceasti ordine de idei
ii se faci abstraclie de Dostoievski, Nietzsche' Ber-
diaev Ei, firegte, de Spengler, care au vorbit, pe limba
gi la vremea lor, despre intunecarea, pribugirea unei
iumi qi, eventual, de zorile sau nagterea unei alte lumi'
Nu puteam nesocoti astfel de afitrnagti, socotindule
artidcioase sau simple incerciri serfla\ionale' Puteam
crede, eventual, cd nu a sosit incd ceasul sau ci apu-
sul acestei lumi nu va fi chiar aga; inleleg aqa cum le
vedem desfdgurdndu-se sub ochii noqtri E foarte
probabil cd sflrqitul aI unui nou mileniu sd
^cesta
aibe o semnificafie, care ne scapi, mai ales in cazul in
care Si istotia are nigte ritmr-rri, nigte cicluri' Dacd se
naqle o lurne noud, firegte aceasta inseamnd o etapd
haoricd, precum durerile facerii. Se nagte o lume
noui ? Sunt semnele unei iremediabile pribugiri ? In-
trebdrile se pun nu din ticul condeiului, ci ele au o
teribili indreptdlire. Ca o lume moare 9i alta se naqte,
nu poate deiit sa ne bucure, sau sa me bucure, dar
a9 fi dorit sd apuc cat mai pulin clin faza agonicd,
haoticd, de penibile confuzii, 9i mai mult din zorile
celeilalte. Dar, in definitiv, de folos poate fi omului
orice v-retne, daci poate micar si desluqeascd, fie Ei
48
ca printr-o ceali, perspectiva unui viitor. In orice caz,
ci triim nigte vl'emuri de apocalipsl, adici de inve-
derale, de dare in vileag a fortrelor, a puterilor care
fliun2nti lumea ca pe un aluat, gi, in bunl parte, cle
clescoperire a sensurilor mai profunde implicate gi
care o stribat nu am absolut nici o indoiali. gi chiar
zic: cine are ochi sd md uadd, vrenea aceasta e o
vreme de riftrieli, de incheiere a socotelilor, la scard
mare, este o vr€ne de Judecatd, nu de Judecati de
Apoi, nici de repetitie generall, dar una de repetiiii
s-ar putea si fie. O repetilie in mic, in propo4ii rxo-
cleste. amabile chiaq o benigni indicalie de ce va fi
in cele din urmi, dupi cdteva relu,dri,la coordonate
din ce in ce mai vaste, mai complexe gi mai grandi
oase prin implicaqii, pAni cind intr-o zi rdfuiala va
ii uriagi, incluz2nd intreaga umanitate, vii gi mo4i,
cici chiar in mod profan, laic vorbind, qi morfii au
llspundere in ceea ce li se int2mpli celor vii. Chiar
s-:r qi spus, pe buni dreptate, ca istoria e cu mult
mai mult fdcutd de cei mor[i decit de cei vii.
Acum suferi multl lurne qi mul! se simt foarte
apisagi, unii striviti, mulli exasperali, dezniddjduili,
aploape (aproape !) de limita ribdirii, dar suntem
inci departe de situaqia aceea ultimi cind fiecare va
striga, cAnd qi pruncul din leagin va dori moartea gi
nlr o va afla, cind lupta cu viala gi cu noi ingine, cu
picatele noastre va atinge paroxisnrul inspiimintitor.
$tiu, noi luim felul acesta de a volbi in glumi qi nu
m-ag mira deloc ca Si tu, cititorule, sd crezi ci vor-
besc in glumi sau ci imi permit un joc intelectual,
sau chiar mai rdu, cd indrug verzi gi uscate. Firegte,
egti libff sd crezi ce vrei, sau ce po!i,.sd supo4i cat
49
 socotesti, clar asta nu m j va impieclica sir_;i
spun ci, Nu m-am ocupat niciodati in mocl special cu isto-
dacd ai suferit acum, ?n r,,r.,-,,r..,ri1"
;l'e sigur ria - din nenorocire ! -, dar in epoca noastre am tr;it
ci ai suferit, daci ai tr-emurat de "."r,.o,
spailna foamei a atatea evenimente extraordinare Si felurite, pe care
poliqaiului, a curremurului, a bombetr, a
inchlsorii, a le-am urmirit in toati amploarea lor, incit in spiritul
torturii, s-ar putea ca toate acestea si rimdni
o floare meu s-a ales o perspectivd, sd nu zic o conceptie, o
la ureche pe l2ngi cele ce le vom incerca
si suferi la atitudine faln de intXmpldrile care la un moment dat
o socoteali finali. alcituiesc dacd nu chiar istoria, in orice c z o pe-
Noi cam glumim gi uitim, dar nenorocirile si rioadd a ei. Putem dob1ndi din reirea gi cunoasterea
suferinqele care ne-au impovdrat gi de care unei singure epoci o inlelegere, un punct de vedere
,re ,r;ltam
ca din guri de garpe nu sunt gi nipte consecinte mai larg valabil ? Poate ci da.
ale
unor ugurin;e, ale unei bagateltzdri a vietii ? in orice caz, eo am se indriznesc se schilez para-
Glumele
s-au adunat. em ficut haz de necaz prea metrii unei perspective.
des. gi nu
prea ne-am g2ndit la aspectul serios al vietii, Ce impresie mi-a ldsat lectura monumentalei
Si la
consecinfele unor neseriozitifi patente. Evideni. opere a lui Spengler ? O spun fdrl inconjur: o infor-
rrnii
vor spune: eu am fost un om de treabi, malie prodigioasd, o mare putere de a realiza sin-
uitind cd
suntem solidari Ia bine si Ia rdu, chiar cind tez , vaste Fi aerisite deschideri de perspective, o
nu_l prac_
ticim efectiv. dar il lisim se se comite in numele vervd. care nu mai are nimnic comun cu spiritul acela
nostru, noi rimlnAnd intr_o vinovatA pasivitate greoi german, nenumarate observagii de detaliu, ade-
cnnd
semenii nogtri fac blestemefii. Nu ne putem vdr^te sc7'pdrdri, insd fundamental mi se pare de-
mantui
de unul singur, 9i existd flri nici o incloiala un zorientat, aga ci materialul pe care il prezintd nu se
lor
de.bucurii, de suferinge gi de rispunderi ."r" n. organizeazd intr-o imagine care si fie, pentru mine,
revin in comun. Nici un mocl de existeng personale adevlrul istoriei.
nu p_oate rimdne completin afara contextului Cultura, adicd fenomenul cel mai important al isto-
in care riei, dupd Spengler, e ca o planti, care se nagte,
vrea sau nu vrea, $de sau nu
;e,afie, ;tie, sau igi cregte, poarte roade gi moare. Comparalia imprumu-
inchipuie ci poate si faci_ abstracgie.
tala de l^ $tiinlele naturale este p2ni la un punct ade-
Aqadal, cirindu-l pe Spengler cu rnulri arenfie, vdrald, dar in fond tot ce este in univers se nagte, se
cu dezvolti, Ei moare. Mi intreb cu ce se imbogileqte
un loarte viu interes 5i cu creionul in mini, s_au efectiv cunoa$terea mea, inlelegerea a ceea ce vi.d
adunat notife marginale gi alte insernniri, care
nu mi cd se petrece in spalul qi timpul istoric, privind isto-
s-au perut lipsite de interes, mai ales clacd
ele in_ ria sau o epocd a ei ca pe o planti. Spiritul meu ri-
solesc gi textul bogat al ilustrr,rlui istor.ic.
mdne pasiv, aproape panlizat, ca la o desfigurare
50
<1
 fatalzi, ca la inevitabila intoarcere a unor
f.ile cle calen_
dar. Pot ins:i sii nu r.ni intreb: cle ce cresc pfo"tJl
acestea ? Ce rost arc succesiunea lor., ce
necesiti;i in_
terioal'e comandi aceasti succesiune ? Or. clacd n.t
cxiste o asemenea necesit.te _ clcsi o inldniuire
exis_
ti totlt$i - de ce rdsar plantele acestea ? Dintr-o fan-
tez,ie a lor'l
Apoi, daci eveninentele istorice dinliuntrul aces-
tui univers inch.is al unei culturi sunt intamplitoare.
cum se explici faptul ci aceste culturi, privite de
la o
oalecare eltinrcline, aprr, cel pr.rlin in io1, u.rorn,.o
clczviluind un efort de a da expresie unei arituclini,
ag zice clestul de precise, in fatra vieqii ?
De ce ceea ce
apal'e contemporanilor a fi un haos, o anarhie
se
ant\ nTai tirziu a fi avut un sens, qi anume acela cle a
descifra un adevzir. cle a tfage ni$te concluzii,
de a
clegaia ni;te crirerii, ni$te noime. in rua". rro-
toci in opera lui Spengler; la intrebirile acestea ".ol
in._
vitabile, socotesc, nu vom afla nici .,n ,isptr.rs.
Dar
nu e nevoie si rnai insist pentru ce o si cercetdm
nutnalctecaf xceasti monumentali operi, cu
to3ti
xtenIia.
Istoria cre$tind:
MereJkowski gi romanul sdu
,Mo&rte& zeilor"
Si mai zibovim insi pu1in. Vreau si spun doui
cuvinte despre romanul lui Merejkowski, Moartea
Zeilorin care se povestegte despre perioada in care a
domnit faimosul impirat Iulian Apostatul. Merejkow-
ski e un autor pe care l-am citit aproape in intregime,
pe care il preluiesc cu deosebire gi de la care am in-
vdlat mlllte lucruri substanliale, mai ales in privinga
istoriei, cici se pricepe sd evoce ceea ce a fost viu
din cenuga trecutului. Am sd profit de prilejul acesta
ca si reproduc cdteva pagini din aceasti carte, pagi-
ni care m-au emofionat profund, pe care nu le-am
uitat gi care ilustreazi intr-un chip admirabil am-
ploarea, implica;iile subtile, inefabilul, misterul as
zice, al istoriei. Nu e incl istoria aga cum o vld eu
acum, dar e cu siguranli un mod recomandabil de a
o scrie pentru ca si simtrim ci istoria e un trecut
mereu viu care poate hrlni cu cel mai mare folos
ileditalia gi experienta noastr?i.
ivl-am intrebat o clipi dacd e nevoie de chiar toate
paginile pe care le-an tradus, cle altfel cu o deosebitl
bucurie. $i am rdspuns da, pentru ci ele imi shrjcsc,
crelncl o atmosferi, sd pot comunica inci mai linr-
pede ceea ce mi-am propus si impefiegesc.
t3
 Dupi descrierea incendierii unui templu, iatd. pagi_
nile care urmeazi:,,in acest timp, ?n camera palaiuiui
din Antiohia, Iulian avea o intrevedere secret; cu pre_
fectul linutului de Rdsirit, Salust Secundul.
- De unde si luim, dtagi, impfuate, pAinea care
trebuie unei asemenea armate ?
. - Am trimis in Sicilia, in Egipt, in Apulia, preturin_
deni unde esre o recolti imbelgugati-! rispunse im_
pnratul. i1i spun, piine va fi...
[Ag vrea_ si observ ci e poate interesant s; refii cI
^ aceasti
in lupti a lui Iulian Apostatul impotriva creg_
tinilor lipsegte, se opune, ca sd, zic asa, in-primul rdnd
pAinea, pdinea aceasta care era din belgug pretutin-
deni, in Sicilia, in Egipt, in Apulia, numai ia indemi_
na lui, nu !1.
- Dar bani ?, inrrebi Salust. N-ar fi mai bine si
amdndm aceasta campanie pAnd la anul ? Si mai ag_
teptim pulin ?
Iulian misura inciperea cu pagi mari; dar deodati
se opri in faga bitrAnului:
. . - Si astept !, strigi el cu m2nie. pard tofi v_afi vor_
bit si nu imi spuneti dec2t acelaqi lucru... Si agtept !
Ca_qj cum a$ putea, acum ! Si cumpinesc, si govii
!
G-alileeni, ei agteapti ? pricepe-mi, bitr2ne, rebuie
si fac imposibilul; trebuie sd mi intorc din persia
mare gi infricogitor, teribil... sau si nu md mai intorc
deloc. impicare nu mai e cu putinle, nu mai e cale
de !... Ce-mi vorbegti de cuminlenie, de jude_
-mijloc
catd,? Crezi tu ci Alexandru Macedon a biruit lumea
cu cuminlenia, cu judecata ? [Vezi, Iulian Apostatul
socotea ce Alexandru Macedon a biruit lumei.l Acest
tdnir imberb care a plecat si batd cu o mini de oa_
54
meni pe stdpinul Asiei nu pare un nebun oamenilor
cu jude cati ca tine ? Cine i-a dat lui bin-rin1a, victoria ?
- Nu Stiu, rispunse ?ntr-o cloard prefectul zlm-
bind. Eu cred ci valoarea er-oului..-
- Nu ! strigd Iulian. Sunt zeii. Anzi tu, Salust, zeii
din Olimp pot se-mi diruiascd aceeagi favoare 1... gi
inci una mai mare, daci vor !... Am inceput prin Gali,
voi sfdrgi cu India. Voi strdbate universul de la risdrit
la apus, ca marele Macedon, ca zeul Dionis. Sd ve-
dem atunci ce vor spune galileenii; vom vedea dacl
vor rlde de sabia impiratului roman, cum rdd de sir-
manele lui haine de filosof, cind se va intoarce tri-
umfator din Asia.
Ochii lui aveau striluciri de nebun, iar Salust, care
voia si spuni ceva, ticu. C2nd Iuiian incepu din nou
si umble, prefectul di.du din cap gi o mare mili. se
putu vedea in privirea infeleapti a bdtr2nului.
- Armata trebuie sd fie gata de plecare, continud
lulian. Asa vreau. pricepi ? Nu primesc nici o scuza si
nici o zdbavd. Avem treizeci de mii de oameni.
Regele Armeniei, Arzaciu, a promis ajutorul siu.
Paine e. Ce mai trebuie ? [Ei, asta e: ce mai trebuie ? -
de esla nu prea line niciodata seama istoria pe care o
vor s-o faci oamenii. Nu prea cunosc oameni de stat
care sd vorbeasci in planurile lor gi de Dumnezeu !l
Trebuie si gtiu cd pot, in orice clipi., si pornesc im-
potriva pergilor. De aceasta ate'rn2. lauzill nu nurnai
gloria mea, dar qi salvarea imperiului roman qi biru-
inga zeilor auspra galileenilor 1...
Fereastra cea mare ela cleschise. Vinrul cald cere
pitrundea in cameri agita cele trei limbi de foc ale
lampadarului. Stribetand azurul ?ntunecat, o stea
55
 in
cizitoare strirluci $i se stinse. Iulian sirngi un llcxl em flaseri butucii Lun-rina fbcului clevenea clin ce
c'"t
o prevestire rea. :J?;;;;;-;mgea fum'l; cimpul ei snopii prrfuili
inclirdtul ugii se auziri glasuri. Cineva bitu. [E o ;;;';;i;;; slngerii' curioeii se aratau cle pretutin-
cle lumina focului'
sceni peste care trec. Apoi...l Toli ticuri. Deoclati, cleni, ca fluturii de noapte atraqi
ca 9i cum toli
Salust il lui pe in-rpirrat de m2nI gi ii aritl f'ereastra lution ot r"roe bucuria acestor chipuri'
deschisi. acesti oameni alergau la o sirbitoare
. Peste cutele intunecate ale norilor, se intindea lil;[ J" fo.,-in sfar$it' streluciri in funinginea
a pi-
incet, agitatl de un vint puternic, o lurnini ro$ietic;, trn fumului, deasupr:l culmei ca o danteli
purpurie.
^
furrt"ab"r*ii. i-beratui pitrunse in incinta sacri' in
i'a.re;iit".t,ritu. n'lutqi schinrbau intre ei glurne 9i
- Foc ! Foc !, strigari toti cd;i erau de fa1i.
- Dincolo de r'lu !, presupusere unii. rideau.
'-;;i1" inle-
- Nu, la Garaudama, asigurari al1ii. calme, prrisite cle toli atilia ani' elau
rupea cre-
- Nu, nu !, la Gesireh, la jidovi... sr* J. tl'r-.. Populalia profana pidurea'cilcau in pi-
- Nici la Gesireh, nici la Garaudama ! strigi unul .ir. iu,.aJi". fauri, turburau izvoarele'
'lt"-"a"ie
cu acea bucurie a gloatei care vede un foc. E in pi- .i""r. flo'i 'ctormite Narci$ii $i crinii'
contra
durea Dafneii I r""ti"a, ft"ptat cu prospelimea lor parfumati
- Templul lui Apolo ! murmuri impdratul, qi tot .J;ili;;i;;;"t"
---- fot"l"i ei duhoarei poporului'
s2ngele i se aduni in inimi. O
"
a lui Dumnezeu !' rnurmura bucuroa-
-i.tuta
Galileenii ! urli el cu o voce innebuniti, fugind si mu\imea.
"-
spre ugi gi apoi pe scari. Sclavi 1... repede 1... calul -'eil;. "" ^m vdzut cizind clin cer trisnetul 9i
qi cincizeci de legionari ! luind foc acoPerigul
'":N;;;;tarat! I

in citeva clipe totul fu gata. Cineva aduse in curte Minul ' Pimintul s-a despicat
lui
un nlnz nef;rLl c.rre tremllra din tot crupul, periculos, iniuntlul templului qi a virsat din nlruntaiele
privind crr,rcig cu ochii sii injectali de singe. fliciri, ctrept dedesubtul iclolului I
'--;.;;;i... dupi orclinul nelegiuit de.a turbura
Iulian stribitu in galop ulilele Antiohiei, urmat cle
cei cincizeci cle legionari. Mullimea insp'iimantatd relicvele t-.. Credeam cd asla la uece
fdri nic o supa-
al lui Apolo 9i pro-
fugea, se risipea dinaintea lor. Pe unul 1l cilcari in r.^* i.--p"frirn r... Iati templul t'iu'
sacru ! S-a isprdvit !
picioare; pe altul il stliviri; fipetele nu se auzeau cle '*'iuf. ,rf. de la izvorul
?tiiif
pe jumitate
ropotul copitelor gi de zingdnitul armelor. in sflrqit io"- uaru in mulqime o femeie
cu un zimbet
iegiri din ora; la clmp. Mai mult de doui ore cursa no^ii,.n ieqitd din pat; ea admir:i focul
aceasta duri tot adt de innebunitoare; trei legionali :,;;;.];;;;t"d pe bralelegenele sale un copil de 1aqi'
cizuri imprcuni cu caii lor. ale ciror picioare se um- i"Jtt",r. it"*t.air inc" in copilaqului' drr

57
)o
 plinsul se potolea sugand cu licomie slnul pe care il
apdsa cu o mlnuli, tinzind ceal^ltl spre fod; ca si
cum ar fi voir si a junga la o ju< irie.
Impiiatul opri calul sdu: nu se mai putea inainta
din pricina cildurii. llJrmeazd. o descriere a focului
care mistuia templul.l
- Oh ! dcelosii !... ricdloqii t...
lUrletele multimii. Un corregiu care poarre pe sa-
crificatorul templului, aproape muribund.l
Deodatd cantece de bucurie rd.sunard,. impiratul
se intoarse gi vdzu in aleea chiparogilor desfigurln-
du-se o lungi procesiune. o multime citA frunzd,
cdti, iarbd, preoli betrani imbricali in dalmatice de
postav gi de aur, acoperite cu pietre scumpe, diaconi
cidelniland, cilugiri in negru purtand lumdniri
aprinse, fecioare Ei copilandri imbricali in alb, copii
agit2nd ramuri de palmier, iar deasupra mul1imii, pe
un cer minunat, moagtele Sfintului Valerian, intr-o
racld de argint pe care o reflectau flicirile. Erau
moagtele alungate din ordinul cezarului, din Dafne
in Antiohia. Expulzarea se transformase intr-un mars
victorios. Poporul clnta strivechiul psalm al regelui
David, glorificdnd pe Dumnezeul lui Israel: noiii si
addncurile il inconjoard ! Domin2nd guieriturile vin-
tului zgomotul incendiului, cantecul triumfal al gali-
_9i
leenilor zbura inrraripat citre eerul luminat de fliinri.
Norii gi ad2ncurile il inconjoari, inaintea Lui um-
bli focul care prdpideqte dugmanii Lui. Muntii ca
ceara se topesc, inaintea fetrei Domnului ! A Domnu_
lui tuturor I
Iulian pili atzind ce indrdzneald. qi ce bucurie ri-
suna ?n ultimul verset: "Si tremure toti aceia care s1u-
58
jesc qi se laudi cu idolii lor. $i toli dun-rnezeii si se
plece inaintea Lui 1,.
Atunci imperatul sili pe calul siu, trase sabia 9i
strigd:
- Solda{i !... Urmagi-mi !
El vru si se arunce in mijlocul multimii, se ?m-
prlgtie aceastd populalie triumfitoare, se ristoarne
racla qi si imprdgtie oasele sfdntului. Dar o m2ni fer-
mi lMerejkowski are simiul misterioaselor coinci-
denqe, mina care il opregte pe impdrat tocmai cind
era g la sa comite un sacrilegiu. Trebuie se mirturi-
sesc ci eu m-am gindit la tulburdtoarea legituri din-
tre hotirdrea migcerii legionare de aJ sanctifica pe
Codrdanu gi asasinarea lui Iorga, asasinat oribil, care
singur putea impiedica atunci o atat de insolifi, de
necugetate hotdrirel apuci friul calului.
- in ldturi de-aici !, strige impiratul furios, ridicAnd
sabia, gata si loveasci.
Dar, aproape in,aceeagi clipi, bra1ul siu cizu.
inaintea lui stetea inteleptul bdtrXn, cu figura triste 9i
ca1mi, Salust Secundul, sosit la timp din Antiohia.
- Cez re, nu lovi nigte dezarm lil Vino-;i in fireca!
Iulian viri sabia in teaci. Coiful ii frigea capul,
gi cum ar fi fost inroqit in foc. il smulse gi-l arunci la
pdmlnt, igi qterse marile broboane de sudoare de pe
frunte. Apoi, singur, fdrd soldali, cu capul gol, merse
spre mullimea pe care o opri cu un semn al mdinii.
- Locuitori ai Antiohiei !, spuse el aproape linigtit,
stepanindu-se printr-o supremi strddanie a voinlei,
sd gtifi: instigatorii gi incendiatorii templului lui Apo-
lo vor fi pedepsili fdre crulare ! Radeli de nenoro-
cirea mea ! Vom vedea cum vefi r2de de furia mea !...
59
 a, purea si faci s) clisperi ttc pe hl toli clumnezeii s:i se incline inaintea Lui !"
l:::1':j:]-1",1'ln
[r(a pantantulUi ol.lsul r.osllrr, esa cr
o;trncirii sJ trite
ci a existat Anriohia cea Mare. I_t". pf .l i,
,.ilfror i"r_ Nu e vorba aici numai de o clescriere. emofjonan-
potriva pergilor.. Daci zeii irni d:irr.riesc
vioorios, vai cle voi, instigatorilor!...
,i ;-i",;.; ti sau literari, ci e vorba de ceva cu mult mai mult,
tine, Nazareene, fiu cle tdmplar. I
V; gi ;;;i; chiar de altceva, cle evocarea adevlrului istoric, in
gi lntinse sabia pe deasupra inefabilul lui, in ceea ce omul totdeauna gi-a clat sea-
mulgimii. [Nu sunt
oare curioase ezitirile ac.stei ?... ia, ma ci e si ceva ciudat, uirnitor, inexplicabil. Ne
u.a.rl"u .ronrt.a rnigcim aici pe liniile interioare ale istoriei. Dar si
Hitler care goviia, care nu pornegte
imediat contra ascultim capitolul urmitor, al XIVlea, care e inci
Angliei; americanii care eziti s:i se
rifuiasci ;;;;; mai tulburit<>r, mai straniu !
cu ruqii !... intirnpliri ? simple intamjei;;,iieffi;:
i se piru ci o voce stranie I spunea:
,,Iulian petrecu iarna ficlnd pregitiri pentru cam-
- ! - Nazareanul, fiul rAnipiarului, i1i pregitegre sicriul pania contra per5ilor. La inceputul primiverii, la 5
tlu
Iulian, tremur2nd cle un fioq se intoarse; martie, el a pirisit Antiohia cu o armati cle gaizeci gi
vizu pe nimeni. El trecu mana pest. clar "*
nu cinci cle mii de oameni. Zdpacla se topea pe munti.
ociriisai,'-' in livezi, tinetii cai$i, cu pufine frunze, se inrpodo-
- Ce e ?... Ce nilucire.... inglna ei. beau cu flori roz. Soldagii mergeau veseli la rdzboi
In accasri clipi, inl;iunn.ul ternplului
zgomot asurzitor: o pane din ecoper.ig
risuni un ca la o petrecere.
pcsre sraruia lui Apolo. Idolul se
s" prlUurir. $antierele din Samos construiseri clin cedri uriagi,
rostogoli il pl;;;_ din stejarii gi brazii tiiali din cheile rnuntelui Taurus,
reie soclului. ilr.cupe cle aur.pe
care o linea in mini o floti de o mie doui sute de coribii care scobori-
iate. Scanreile ta$niri inr_un vartel gros cetre
:r_r:11
cer. Loloana porticullli se clitini, iar capiie-iul
seri Eufratul pini [a oragul Kalinicl're. Iulian, in n-rarq
corin_ fo4at, se inc 'eptd prin Hieropolis spre Carres gi urr.ni
imrrictiere, chiar in .lt;; ;-tr;;;;;;,
l':i
uir o :.t],:.
rurprna ij""r:i
rupte de crin, se inclini Si cdzu Ii o;_
Eufratul pini la frontiera persani cle sud. La nord,
o altl armati de treizeci de mii de oameni fusese
mar1r. crezrr ci templul cuprins de flicir.i,
,lu.lian se tf inisi sub comanda comiliilor Procope gi Sebastian.
va praDu$r $j il va srivi.
Iar str:ivechiul psalm al regelui inrpreund cu regele armenian Arzace, ei trebuiau
Davic.l, glor.ificdncl si pracle, si pustiasci, Anadiaben, Heliocom gi. strl-
pe Dumnezeul lui Israel, se riilice
,p.. .;i;?;;;;;; bit2nd Corduan, si intilneasci armata principali pe
zgomorul pri buyirii idolului.
Si se. cutremure toli aceia care slujesc lirmurile Tigrului, la Ktesifonte.
cu idolii lor ! Ai se laud:i Totul fusese previzut de impimt [e teribild vorba
asta, infricoqltoare: totul fusese preudzul de impirat.

60
6t
 Totul ! - ca ;i cum omul ar fi atotgtiutor
lirare...l totul fusese socotir pi curnpdnit
! Cincl in rea_ pe cleasupra, inspiLimiintase la culme pe
r-:i piin'J
Aceia care inlelegeau planui ,...,.i
., ;r;;;;;. locuitorii Constantinopolci. Cdr-1ileSibilelor opteau
nunau, nu.firi dreptate, de infelepciune",
.r.p".,; ,?;i_ trecerea frontierelor timp cle un an [aminuntul aces-
gi de sirnplitatea lui.
a. mr.ii, ta ciudat, incontlolabil, ilafional suni acum ca o iro-
nie: totul fusese previzutJ. $tafeta din Ierusalim adu-
, La inceputul lui aprilie. atinsesere Circesium rrl_
umut oms roman. puternic fortificat sese o scrisoare a demnitarului Alip de Antiohia,
de Diocleilm ciruia Iulian ii incredinlase reconstructia. templului
pe rrontlera Mesopotamiei, la unirea
aborului cu guj lui Solomon. Printr-o stranie contradiqie lrugii au o
fratul. Un pod de vase fu consrruit.
Iulian dind ordin extraordinari sensibilitate pentru aspectlll metafizic aI
si se ffeacd frontiera chiar in dimineala ;."rir;;;;.
Seara, tdrziu, cind totul fu gata, vicliil, acest adorator al Olimpului decisese si recon-
el," iruourr" i., _i- struiasci templul unui Dumnezeu al Islaelului, distrus
tul sdu. obosir dar multumir: oprinr.
tu*pr-si rr*la de romani, ca sd dea de minciuni inaintea lumii gi a
se ddruiasci lucrutui siu frrJri;,
;;;;"; il.""': veacurilor acest adever al profe$ei evanghelice: .Pia-
gane din noplile sale. Era o lucrare a. i"ufa ilsli.,
[mpotriua creslinilor. O scria pe apucate, lrd pe piatrd nu va rimlne aici; totul va fi distrus
trompereJor de. rizboi, al cintecejor
;;;;i
h (Mt. )cilv, 2)'.
$i ;i Evreii au rdspuns cu entuziasm la apelul lui Iulian,
santtnelelor. Il bucu ra lupta cu ";;;;;
Galileanul, ." ,.ri" iar darurile au curs din toate pdrfile. Planul recon-
care o pureau servi lupra: pe clmpul
H]:::::,:
uarale sr cu cartea, cu sabia romani si cu
de strucliei era grandios. Lucrdrile au inceput numai-
inteLocirr_ declt, iar Iulian incredingase supravegherea generali
nea elenici. Niciodata impiratul
;.4;;;;;r-;; amicului siu, instruitul gi nobilul comite Alip de An-
", Bisericii gi de
scrierile, Sfingilor pirinti, d'e canoanele
hotdrArile conciliilor. tohia, lost loctiiror in Bretania.
Noului Tesrament, pe care il - Ce s-a intdmplat ?, intrebi ingrijorat Iulian, ob-
-,..l:- T".t'n*,paginilor.
5ruuta cu un zei lhtru nimic servind lnainte de a deschide scrisoarea figura in-
mai prejos decit acela ne tunecatd a gtafetei.
care ii punea pentru platon gi
Homer,
pria sa mAnd. observalii ustureroare. ^",;".;';;.
iufi"" igi ,.J"r".
- O mare nenorocire, scumpe Cezare I
prifuird, se asezd inaintea _...i a. fu.ru ri - Vorbegte. nuJi fie team.i.
lrmura
Inmute- trestia in- cdlimari pregitindu_se - C2t tin-rp luclltorii lucrau la curifirea dir2mi-
sa scrie. Oar turilor Ei dirimau vechile ziduri, totul mergea bine
srnguratatea sa fu tu lburatd. Doud ptafete
tocmai so- linteresant - nu ? - ci lucrul mergea bine cdnd ddrd-
siserd,. una din Italia, alta de
la I";"rril. ;;;i; ;; mau ceea ce efa softit distrugerii !1. Dar abia pusese-
erau deloc imbucuritoare. Un
cutremur d;"r;;; rim prima pi^tta noului edificiu, clnd fliciri sub
oraqul Nicodemiei, in Asia Mici.
Bubuituri ;;;., forrni de globuri^de foc au iegit din pemant res-
62
63
 turnand pietrele $i arzand iucritorii.
A doua zi. ciin poate si fie adevdrat, ca fapt izolat gi generalizat ca o
oldinul prea nobilului Alip, lucririle
"r;;ir;;p;;: teode, dar aici, indif'erent cle explicatia generali, fap-
Yi"ul:1 s-a intimplat clin nou. gi a rreia
Cresrinii acun rriumfd; helenii sunt
oari la'fel. tul se intimpli inlr-o situdlie complexi.l E de ajuns
l"rpair*"i"fil
nici un lucritor nu mai vrea si se coboaie si cobori in aceste subterane cu o tol'li aprinsi pen-
ne. N-a mai rimas nimic din clidire,
i" ,rUt..u_ tru a provoca o explozie, qi fldcirile omoari pe cei
o pi"t i ma_ imprudenli. Asta pare un miracol pentru ignorangi;
car ! Totul e distrus ! "ici
dar aici ca pretutindeni lpasajul acesta mi se pare ex-
-.Taci, miselule ! Si ru trebuie si fii un salileean !. luaotdin^r de serrrificativ Ei de adnncl lumina qtiin;ei
strigi impirarul ridicind mina asupra q,"?";;i-i;;
nuncheate. Astea sunt numai miniiuni'f lumineazi tenebrele, superstifiile qi redi liberrate
... Vorbei_. spiritului uman. Totul e superb, pentru cI totul e na-
Alip n-a gisit altul mai degtept ca tine sil
qtafeti I
trimid tural qi in acord cu vointa Naturii. [Eu ?mi dau seama
Rupse sigiliul, desfacu scrisoarea gi ce consecinte au arut mereu de-a lungul istoriei ase-
o citi. Stafeta menea .discursuri,, platitudine a platitudinilor, a sufi-
spusese. adevirul; Alip confirma
tui. fui iu- cienfei crase care impiedici orice inlelegere mai
uan nu-t venea sd creada ochilor; "pusele
reciti cu atentie mi_
siva apropjind-o de lampd: focul miniei complexd gi mai nuanlatd a situaliilor reale.l El puse
$t,il;.;;
obrajii. Mugcindu_si buzele pAnd h cu linigte scrisoarea pe masi gi, pe sub buzele sale
llDJorara
sange, morotoli pi arunci papirusul subliri, aluneci un z2mbet satisfecut de pedant.
doctorului Oriba_
zy, care sritea iang; el. - Da, da, sigur ! spuse Iulian, nu firi un sur'2s
amar. FireEte, trebuie si te consolezi cu ceva ! Totul
- Citegte !... Tu care nu crezi in minuni !... Sau putem explica, totul e natural: cuffemurul de pim2nt
comitele Alip a inebunit, sau... Nu I asta
nu ,";";;l din Nicodemia, cel din Constantinopol, profe;iile din
, Tinirul inviqat din Alexandria aau.,l scriJo?rJa
oe pe Jos gj-o citi_ cu lini$tea pe care punea ci4ile sibilinice, seceta din Antiohia, incendiile din
o in toate Roma, inundaliile din Egipt. Totul e natural !... Nu-
Apoi. fixind asupra lui Iulian privirea sa
ll:*rtl" si inteligenrd [aren1ie,
lrmpede mai cd... e totu$i ciudat cd totul se leagi impotriva
ci.ci viata ..u tr"pt. mea, pimantul, cerul, apa gi focul, 9i chiar zeii, cred !
de inle.legere qi de semnifical ti. Oribazy,,.*pti.a;iu_
crurile altfel. Si vedein rotugi cum ,. a.rnaoonie Salust Secundul intrd in cort.
toria ?1, zise:
lr- - Sublime August ! Ghicitorii etrusci, insircinati de
tine ca s; cunoasci voinla zeilor, te roagd mult si
- Nu vid aici nici un miracol. invigalii descriu a$tepli, s; nu treci mAine frontiera. Pisirile profetice,
acest fenomen de multi vreme. in
vechilor monumente inchise gi lipsite
,"nr.."".i. in ciuda tllturor ruglciunilol nu vor sI min2nce, ri-
de n.. mln abitute gi nu ciugulesc boabele de orz - sbmn
de secole, eistd gaze gronr., i.,iu-ua;t. "a.*.
iC;;.- riu !

54
 in prinul moment, Iulian incrunti spr2ncenele cu
mXnie, dar indati ochii i se inveseliii, qi rise pe
nea$teptate, incat toli se intoarseri. citre el surpringi.
- Adevdrat, Saluste ! Nu ciugulesc ? Hm I Atunci ce
trebuie si facem cu aceste animale incdpdtan te?
N-ar fi mai bine si le ascultim, sI ne intoarcem
inapoi in Antiohia, ca si fiu de rdsul galileenilor !...
gtii, dragul meu amic ? Du-te numaidecdt la ghicitorii
etrusci si comunicdle porunca mea impiriteascd.
Sacrificatorii si arunce in gdr|d. stupidele lor gdini.
Auzi tu ? Dacd nu le place acestor nizuroase, care
plesnesc de grase ce sunt, si mindnce, vom vedea
daci nu cumva au poftd sa bea... Du ordinele mele.
- GIumeqri, Cezare ! Am inteles oare bine ? Vrei cu
tot dinadinsul si treci frontier a mdine ?
- Da, da ! $i mi jur pe victoriile mele viitoare, pe
marelia Romei, ci nici o pasire profeticd nu mi va
speria; nici apa, nici focul, nici cerul, nici pimdntul,
nici chiar zeii.l E prea tdrziu r. Zarurile sorlii au fosi
aruncate.
Prieteni, in intreaga naturd e oare ceva deasupra
vointei omenes,ti ? ln roate cirgile sibilinice orr. .._
va mai tate decnt cuvintele acestea; .Aqa vreau" 1". Mai
mult ca oricind simt misterul vieqii mele. Altidati au-
gurii mi legau ca in ochiurile unei mreje qi md
fdceau prizonier. Astizi, cred in ei 9i imi rdd de ei I
Poate e un sacrilegiu ! Cu alat mai riu I N_am nimic
depierdut ! Dacd zeii mi pirisesc, ii voi renega !
Dupi ce toat; lumea s-a retras, Iulian s-a apropiat
de o mici statueti a lui Mercur, cu intenlia, dupn
obiceiul siu, de a se ruga gi de a arunca citeva boa_
be de timdie in vasul cu trei picioare; dar, deodati se
66
inioarse cu un suras, se culci pe blana de leu care ii
servea drept pat gi, stingind lampa, fu cuprins de un
somn liniqtit 9i fdri griji, cum se intlmpli oamenilor
in preziua marilor nenorociri.
Aurora abia se aritase cdnd se sculi, inci mai
vesel dec2t se culcase. Trompetele sunari. Iulian
incilecd gi alergd pe malurile Aborului. Dimineala de
Aprilie era rece. Un v2nticel aducea boarea noplii de
pe malurile marelui fluviu asiatic. in tot lungul Eu-
fratului de la Circesium p2ni in tabdra romani, se
intindea flota, pe o lungime de zece stadii.
Din vremea domniei lui Xerxes nu se mai vdzuse
o asemenea desfigurare de forle. Soarele arunca cele
dintii raze ale sale de dindiritul mausoleului ridicat
lui Gordian, invingdtorul pergilor, ucis aici de Fiiip
Arab:u. Marginile discului purpuriu se aprinserd dea-
supra orizontului liniqtit al pustiului, ca un cirbune
qi, dintr-o datd, loate v2rfurile catargelor gi pinzelor
se inrogiri in ceaqa diminefii.
impiranrl ficu un semn gi masa aceea de gaizeci 9i
cinci de mii de oameni, cu un pas egal care ficu si
tremure pim2ntul, se puse in migcare. Armata ro-
mani incepu sl lre^cd. podul care o despd4ea de
frontiera persanS. Calul lui Iulian il trecu de partea
cealaltl,, pe o inalti colind nisipoasi a pdmdntului
dugman.
in capul cohortei palatine, umbla centurronul
gdrzllor impardte9ti, Anatol, admiratorul lui Arsinoe.
Anatol se uiti la impdrat. O mare schimbare se putea
vedea in Iulian dupd o htnd petrecutd in plin aeq in
mijlocul muncilor de c2mp, care erau salutare. Era
greu siJ recunoqti, bdrbatul acesta rizboinic, cu figu-
67
 ra de soare, cu privirea tiniri gi strilucind de
^tsd
bund dispozitie, pe filosoful cu figura trasi gi ga1-
beni,.cu ochii posornorili, cu pirul qi barba in de-
zordine, cu migciri neastanperate gi cu degetele pi-
tate de cerneali, ca gi toga, pe retorul Iulian de care
rideau puqtii din Antiohia.
- Ascultaqi ! Ascultati I Cezarul are sd vorbeasca !
Toti tecurd. Nu se mai atziird, decdt zlngdnitul aF
meloq zgomotul valurilor care izbeau cordbiile Ei f21-
f2itul mitdsos al drapelelor.
- Viteii bravi printre bravi l, spuse lulian cu o voce
puternici. Citesc pe fetele voastre o asemenea bu-
curie gi o asemenea inchdznealiL, un asemenea curaj,
ci nu pot sd mi stip2nesc a nu vd spune citeva cu-
vinte de bun venit !
Si vd aduceli aminte, canarazi: soafta, destinul lu-
mii este in miinile noastre: vom restabili vechea
mirelie a imperiuiui roman ! imbirbitali deci inimile
voastre; fi;i gata pentru orice I intoarcerea nu mai e
cu putinli. Voi fi in fruntea voastri sau in rlndurile
voastre, cilare sau pe ios, in toate primeidiile gi la
toate lucririle, egal cu cel din urmi soldat, pentlr-t
ci, din aceastd zi, nu mai suntegi sclavii mei, ci pri-
etenii meu, copiii mei I
Daca fatalit^te m5. va face sd cad in mijlocul luptei,
voi fi fericit si mor pentru Roma cea mare, ca marii
oameni care au fost - ca Scavola gi ca Horalii, qi ca cei
mai nobili ai lui Decius. Curaj, deci, camanzil gi adu-
ceti-vi aminte ce cei tali sunt totdeallna invingitori I
intinse apoi sa6ia, aritdnd armatei, cu rin sur2s,
indepertatul orizont. Soldalii ca unul ridicari armele
loq berbecii lor, strigand entuziasmali:
68
* Glorie I Glorie Cezarului invingitor !
Galerele despicari apele Eufl'atului. acvilele ro-
mane zbrJrard pe cleasupra cohoflelor, iar cel alb pur-
te intr-o vijelie pe impirat in intlmpinarea soarelui
care rislrea. Iar umbra rece, albastri a piramidei lui
Gordian ciclea pe nisip 9i, curand, Iulian trebui sa
pdriseasci razele luminoase 9i sd intre in aceasti um-
brd alungitd a mormantului singuratic."
incepe un alt cepitol, al XV-ler.. M-au furrt, lra-
duc2nd, frumuselea descrierii qi vraia adevlrului
acestei epoci evocate cu geniu de Merejkowski' AE fi
dorit sd mi lin 9i mai departe de litera textului, dar
atunci traducer ea aceasta ar lua o disproporlionatl
amploare. Am si incerc acum mai mult sd risfoiesc
pugi.ril., pigulind - ca pisirile profetice - de ici, de
coL rhduri, fraze, pentru a Pdslta atmosfera acestor
impoftante evenimente, importante pentru cd din
punctul nosfiu de vedere ele ilustreazi minunat acel
inefabil al istoriei - era sd zic acel nu gtiu ce -' care
existi totdeauna in realitatea vie, adevdtati, profundi
a istoriei, ca Ei a vie;ii, pe care insd manualele,
tratatele chiar nu se pricep si:l surprindi"'
Merejkowski descrie la inceputul capitolului, cu
aceeagi ir.;musete, cum aceasti campanie se araLa a fi
ca o plimbare. Vlergeau, mergeau mereu mai departe
,,fdrd sd intdlneascd vriimaqul". La un noment
dat,
pustiul a devenit ameninlitor, ploaia a cizut -Fi tris-
netul a omordt un soldat. Apoi au inceput cdldurile'
Era o f-ericire si mergi la umbra unei cimile sau a
unei cdrute. Oafrenii mureau de insolalie Totul de-
venea trist, ,,picioarele se infundau in nisip" Din
69
cXnd in cind v2ntul asalta armata ,,smulgXnd drape-
lele... qi chiar corturile. Apoi liniqtea din nou se lisa
stranie, profun dd, pdr6.nd soldalilor speriali mai
grozavd decXt furtuna. Glumele gi cXntecele inceta-
seri: Tot mai departe gi inamicul nicdieri ! ,,La ince-
putul lui mai pitrunseserd in pidurile de palmieri ale
Asiriei. La Mazeprackt (...) int2lniri pe pergi pentru
prima oard, dar ,,pergii se retrasere repede, iar ro-
manii traversard canalul care unea Eufratul cu Tigrul
sub o ploaie de sdgeli otrivite". Pergii sfirXmari di-
gurile qi inundari cdmpiile. Oamenii mergeau prin
apd pdni, la genunchi, magindrii intregi dispireau
prin gropi. Drumul rrebuia cercetat cu prijina. ,,Sun-
tem luptitori, 9i nu broagte se ne impotmolim in
noroi", incepur; sd mormdie lagii. Iulian mergea ald-
furi de ei pe ios, punind umirul la cdrute gi, tizafid,
le ardta purpura udati gi murdari de noroi...
Pergii rddeau de inamicii 1or de pe zidurile inalte qi
inexpugnabile ale fortirelei Perizaborh. Dar cetate
fu luati... cildura era penibild, oamenii gi dobitoacele
mureau. Apoi o alte fortdreald, Maogamalki. Lupte
cr2ncene, teribile. Romanii credeau insi, dupi cuce-
rirea cetigii Perizaborh, ci impiratul e invincibil gi
aqteptau miracole.
Pentru cucerirea fortdrelei Maogamalki, romanii
recurseri. la subterfugiul unui Fanl 9i al unui tune1.
,,Vom vedea, se g2ndea Iulian juc2ndu-se cu primej-
dia, dacd zeii l:rrd. vor apdra, dacl. se va intdmpla un
miracol, daci scap, gi acum, de la moarte. $i o curio-
zil^le de nestdpanit, o sete de supranatural il impin-
gea si se expuni (nu ii sunase inci ceasul) si ispi-
teasce soarta, cu un sur2s de dispreq... Soldaqii il
70
urmau, vrejili, contaminali de nebunia sa " Dar 9i
celalea aceasta fu cuceriti dupi emolionante peri-
pelii, iar din clipa respective nici un legionat nu se
mai indoia cI, asemenea lui Alexandru cel Mare, ,,Im-
piratul nu va cuceri inlteaga impdrelie a perqilor
pdni in India".
Imediat Iulian reficu o seamd de lucriri, iar a
doua zi linu un consiliu de frzboi care, prin planurile
lui, ii inspdimdrtara pe toli cei de fagd.. care iegitd
consternafi... ,,Deodatl un foc striluci in noapte'
Toatd lumea igi linu rdsuflarea; privirile se intoarseri
cere imperat. E1 inlelese ce inseamnd focul: dupi in-
undalii, iata focul. Perqii reugiserd si pund foc coribi-
ilor romane cu ajutorul maginilor lor construite cu
dibdcie... Iulian pili; dar revenindu-gi, se indrepti in
fugi spre prima corabie venitd 9i strigi, adresandu-se
armalei:
! Au tras
- Victorie ! Victorie ! Vedeli focul acesta
am .ordin
la ma1 Ei au pus st;panire pe !erm. Eu dat
cohortei si aprindi acest foc in semn de reugitd Ur-
mali-ma, camatazil"
Situalia era dram licd', dat indrizneala lmpiratu-
lui reuqi gi de data aceasta spre uimirea tuturor, chiar
a soldalilor care nu pricepusere situalia de la inceput'
Focul a fost localizat 9i stins.
Apoi urmd o alte betelie cu perqii, care linu dou;-
sprezece ceasuri fdri intrerupere. De la Traian, Ves-
pasian gi Titus, romanii nu mai obqinuseri o_ aseme-
nea extraordinare victorie. Irllreaga ^rm la eta tn
sdrbltoare. Numai augurii erau cu fiecare victorie a
lui Iulian mai morocinoqi. incercarea de a aduce Sacri-
ficiul legiuit cle tauri nu foi cu putintn' 9i nenumirate
71
 semne rele se aritau,
,,un n_rumlur de spaimi recu
prin toala o€tirea .....Unii erru convin.;i trlit c2nclva gi in ca.rc mllriti aculn, ca si lisali locul
.a ,r.rifi.rl oamenilor-dumnezei 1...
torii etrusci otriviseri taurii ca .a .. larUrrr.
pre_tul impiratului pentru f.-air_ Aiureazd,, ii spuse Hormizcla lui Dagalaif, tr-ebuie
$tiinfa lor.,, si lducem in corrui siu .
erau re-ribile. .,Deodati r tulian ) 59 2ps6piq
.,^ T:T:J.
ue atrar sr. cu roat, puterea sa. ii izbi Unii il cred nebun, altii bolnav, ca Oribazy medi,
cu piciorul Al_ cul gi invilatul, ceruia impiratul ii spuse:
tarul se clitini. dar nu cazu..... in
sf2r5it. J;il;,;r;_;
generali. risrurne ,rtn*r. .rioi,'.J - ,,Aqteapti, Oribazy, am uitat ceva... Da, da !... E
iiStll :t,:'nr,te
Dratele ridic:rte spre cer. cu
lucru principal !"
5i ochii strdlucind, srrisi, Ascultd, nu spune niciodatl, ,,zeii nu mai sunt,,. ci
- Ju: p: bucuria vesnici. adunara ,i.i, in ;;;; mai degrabi: ,,Zeii nt sunt inci". Ei nu existi, dar
reneg precum gi voi m_a1i .;".g;t;;
^:^, .r? .rF,
mine ! Vd p.irdsesc ata cum m_ari pirisit
vor exista, nu ?n fabule, cr pe pdm1nt. Noi toti vom fi
m_ine, djvini neputincio$i I Sunt
9i ioi oe dumnezei; numai ci trebuie pentru aceasta o fiure
singur .orri., inclrd,zneald., cum incd nimeni n-a avut pani acum,
tra. tantome olimpiene I Sunt asemenea
voui; dar"oi._ nici chiar eroul din Macedonia I
nu
sunt egallll vostru, penrru cd sunt un
o_. inr. J'rrul
rnai niqte zeil... incd, de multi ,rrem", ?n urma intdmplirilor acestora, ?n cabiri s-a iscat o
lnima -;;;;
piri la aceasti eliberare gi, iati, acum mare confuzie. Unii cereau ridicarea altarului, allii
["o.b"l" a.este"
s,Ll,nt parci o profetie. parci moartea sacrificatorilor, iar Cezarul, intr-o stare ciu-
aitcinet a ,rorb"gt" prin
crj rup atranta noastr;. Rid acum de datd, mai spunea incd.: ,,$tii tu, savantul meu prieten,
spaimele mele
;-lqelsririoase
pi de profeqiiie voasre copile.re.ii
i., . ci nu e cu putinte se-i ofensim mai mult pe oameni,
sclav qi as fi putut muri ca un-sclavt... decit cu adevirul I".
lara, :1
111 m-am:t trezit, am priceput ci eram Dar,
Capitolul se sflrgegte aga: ,,Numai galileenii nu
rnai tare decir
zell, pentru ce, sortit mo4ii, am aSteptau, se stfecurau pe nesimfite, pdtrundeau pre-
bituit moartea I Nu e
nevoie nici de tdstele, nici de teami, tutindeni, colportau zvonuri sinistre si, ca reptilele
nici de victime,
nici de rugiciuni ! S-a ispr:ivit ! le aici trezite din somnul iernii, inci"lz.ite la soare, guierau
inainte, in via-l
12 mea nu va mai fi nici
o singurd u_nre, ,ri.l ,r, fdri si osteneasci: Nu vedeti ? Este Dumnezeu care il
fior. nimic I Alarit de veqnicul res pedepsegte !"
lasupra ,arufrl n"_
Sotr;ln, c1e e o drdcie. Merejl,owski are Lrn admiribil Asta e istorie, incepe sI fie istorie gi nu... litera-
olmpian. pe care vi-l r.apesc. nro4ilor I tur;. Li-te-ra,tu-ri e cea de manuale, care, in fbnd,
::ua]u1 N[nic sub pretextul documentirii gi al obiectivititii, e o vale
,.frti tocul sacru pe car.e vi. I ripesc, o nemurjro_
9.: a oaselor moarte. Citind-o, te poti intreba prostegte,
ntor ! vnta mea va fi ca ezurtrl [are c]e
nori in care aqi nedumerit: de ce s-au intimplat toate acestea ? * vor-
72
 ba unui copil, vorbl care mi-a rimzrs in urechi:
si ce ?". Dacd te indoiegti, nu te mai incloi.
,,Czr
Asta e Is_
torie I Aclevirul ? El e mult mai clegrabi aga, nu
$du
daci mi inqelegi bine I irnpotr.iva icepticiior, a reti_
cenqelor, a savanlilor, a consicleratiiloi mai mult
sau
mai putin timpe ! Dar nu irni propun si fac o ple_
doarie sprijiniri pe ,,dovezi,,, ci adun si instrumentez
un material ca si transmit ceva, anufle ce am simtit
gi am descoperit, triind atatea evenimente.
ci este
islorie.
Dar si spicuim mai departe. Cap. XVI se deschide
cu o scurti descriere a maladiei lui lulian, un amestec
de fierbin4eali, cu vedenii, cu momente cle luciditate...
,,Sculat brusc, Iulian igi aminti ci e in inima per_
siei, ci e impirat roman si ci e rispunzetor de gai_
zeci gi-cinci de mii de legionari; cA ziii nu mai existd,
cd a risturnat altarul sacrificiilor I Se cutremuri.
Un
fior ii scuturd tot trupul. I se piru c; se prebugegte
?n
gol 9i cd nu are nimic de care si se tind. El n_ar fi
putut sA spuni daci a stat a;a in starea aceasta de
parci visa, o ord sau douizeci gi patru de ceasuri.
Dar acum nu in vis, ci cl-adevir.at aude pe credin_
ciosul siu. sclav spunindu-i, strecurinclu_gi capul
prin
usa intredeschisi:
- Cezar t. Mi-e teani si te supir gi nu inclrlznesc
si fac neascultiri, dar ai dat ponrnci si te anunt fdri
intirziere... Arifc seful to.m"i sosit in mUeii.-
- Arife l, strigd sculindu_se."Arife 1... Adul ! Aclul
repecle I
Era unul dintre cei rnai br.avi
Fefi, trilds cu un de_
fa$ament ca sd-gi dea seama daci annata cle a).utor,
:rlcetuiti de treizeci de rnii cle oameni sub .on*"a"
/4
comitilor Procop gi Scllrsti:rn, nu sosea aqa cum le
ordonase, impreun:i cu trr:pele aliatultri Arzace, si
se uneasci cu impliratr.rl sub ziclurile cetilii Ktesi-
fonte. Itrlian agtepta cle mLllt acest ajutor cle care atlr-
na soaltx armatei plinciprrle.
- Adu-l !, strigi imparatul. Mai repede... sau nu...
chiar eu...
Dar slibiciunea nu se risipise inci, cu toati sures-
citarea sa. Capul i se invirtea, inchise ochii gi trebui
si se lini de zidul de pi,nzi al cortului.
- Di-mi vin... de cel tare... cu apa rece.
Bitrlnul sclav executi repede ordinul gi intinse
cupa impiratului care biu incet $i ie;i din cort.
(...)
Arife veni. $tirile erau vai de lume. Orice nidejde
in ajutorul lui Procop gi Sebastian era pierduti. im-.
piratul era pirisit de aliali sii, in miezul Asiei. Se
vorbea chiar de trddarea giretului Arzace.
in acest moment, impiratul fu anun;at ci un trans-
fug din tabdra lui Sapor dorea si-i vorbeasci. Per-
sanul se prosterni inaintea lui Iulian gi sirute piman-
tul. Era un monstru. Capul siu chilug, desfigurat de
torturi asiatice, cu urechile teiate, cu nirile sn-rulse,
amintea cdpdtanile de mort. Dar ochii sii sfaluceau,
inteligenli 9i hotS.ri!i.
Era imbrdcat cu o haind lungi, bogatd, de mitase
culoarea focului, ;i vorbea stricat greceqte; era insolit
de doi sclavi. Persanul spllse ce se cheane Afihaban,
ce e un satrap calomniat inaintea lui Sapor, desfigurat
de torturi qi ci venea la romani ca sd se rizbune con-
tra regelui.
75
. - O, Stipane al universului l, spuse Arthaban,
fudul gi mincinos, am si fl-l dau legat de Sapor, ca pe
un mielugel de injunghiat. Am se te conduc noaptea
in tabdrd gi binigor ai si-| ai pe rege aici in mina ta,
cum au copiii in mina lor pdsiruicile I Numai si-l as-
culli pe Arthaban 1... Arthaban poate totul 1... Artha-
ban cunoaste tainele regelui !
- Ce vrei tu de la mine ?, intrebd lulian.
- Rdzbunarea ! Vino cu minr.
-
Unde ?
- Spre Nord; de-a lungul deEertului, apoi peste
munti. spre est, drept spre Suse;i Hecbaran...
Persanul atdtd. spre orizont.
- intr-acolo ! lntr-acolo !, repeti el fird si-gi ia
ochii de la Iulian.
- Cezare ! 5opti Hormizda la urechea impirarului.
Bagi de seami !... omul acesta are o ceufiture rea !...
E un vrdjitor... un talhar sau... mai riu, poate... Une-
ori noaptea prin paraginile astea se intlmpli lucruri
rele. Gonestel... Nu-l ascu ha...
irnpdratul nu dddu nici 'o arenlie vorbelor lui
Hormizda. El en parcd, vrijit'de ochli rugitori ai per-
sanului.
Tu cunogti bine drumul ,iare conduce la Hec-
-
httan ?
- O, da ! da l, spuse persanul cu un ras satisf;cut.
Cum nu l-a9 cunoagte ?... Fiecare griunte de nisip al
deqertului... ftecare fint?:nd.,.. Arthaban Stie ce cauti
pisirile, se aude cum cregte ramura de palmieq cum
curg izvoarele pe sub pdmdnt .,.Ya alerga inaintea ar
matei tale, adulmeclnd \rma, atdtdnd drumul...
76
Crede-mi, in cloudzeci de zrle inlreaga Persie va fi a
ta pl.ni. in India, pini la Ocean !
Inima irnpiratului bitea sd-i spargi pieptul. Si fie
oare miracolul pe care il agteptam ?, se glncli el. in
douizeci de zile Persia si fie a mea ! Abia dacd i9i
mai finea risuflarea.
- Nu mi goni !, murmurd monstrul. Voi sta ca un
c2ine, culcat la picioarele tale ! Cum te-am v;zut
te-am indrigit, Stepane a toatd lumea, mai mult decit
pe sufletul meu, pentru ci egti m2ndru ! Vreau si calci
peste mine, si mI calci in picioare, 9i tot voi linge
lirdna dupd picioarele tale, cXntind, slavd, slavi fiu-
lui Soarelui, regelui Risiritului qi Apusului, Iulian !
Persanul slruta picioarele impdratului, iar cei doi
sclavi prosternali gi ei repetau dupd el: slavi, slavi,
slavi !
- Ce si fac atunci cu coribiile ?, spuse Iulian tare.
Si le las dezarmate in m2inile vrdjmaqului sau si le
pdstrez?
- Sd le arzil, sufld Arthaban.
Iulian tresiri 9i il privi in chip ciudat pe persan.
- Si le ard ? Ce spui !'
Arthaban, ridicdnd capul, isi cufundi privirile in
acelea ale impiratului.
- li-e frici? Tie !... Nu, nu; numai oamenilor le e
frrcd, dar nu zeilor! Arde cordbiile gi vei fi liber ca
adietea cordbiile nu vor cddea in mdna dugmanu-
lui, iar armata va spori cu soldalii luali de la fl'oti'.
Fii mare qi indrizne! pinl la urmd ! ArdeJe gi in zece
zile vei fi sub zidurile Hecbatanei ! in dou'izeci de
zlle to^td Persia i1i va aparfine ! Vei fi mai mare dec2t
77
fiul lui Filip, invingdtorul lui Darius. Numai" alde
cordbiile tale gi urmeazd-md !... Nu indriznegti ? dea !... Coribiilor le vei da foc !
[Hm!ce spui, iubite cetitomle ? Ce ispitd ! in fond,
aga trebuie si se fi petrecut lucrurile' chiar dacd ochii
celor de fald le-a:u vd'nt altfe|. Acest "altfel",' cind in
rcalirate lucrurile nu se intdmpld decktintr-un singur
fel ! E un fel originar de a fi, de a se intdmpla al tu-
turor lucrurilor, Ei numai cine are o profundi intuilie a
lor le pricepe cu adevdrat. Fdrd aceasld intuilie facem
iporeie, emitem op,inii gi spunem, vai, cdte prostii !l
Daci eu citesc
- $i daci nu sunt decat minciuni ? prinz2nduJ de
in inima ta ce minfi !, strig; imperatul
beregall, cu o mdni pe persan, qi cu cealalti ame-
ninllndu-l cu pumnalul.
Hormizda risufld uqurat.
C2teva clipe ei se priviri flrd si vorbeasci Artha-
ban nu ldsd ochii in ios inaintea impdratului, iar Iu-
lian incerci din nou farmecul acestor ochi inteligenfi,
indrdzneli Ei servili.
'- Vreau sd mor de mdna ta, dacZ nu mtr crezil,
repete Persanul.
Iulian il ldsi qi puse pumnalul in teace'
- E grozav 9i e dulce a privi in ochii tii, continui
Arthaban, fix2ndul mereu pe impfuat in chip stra-
niu. Chipul tau e al unui Zeu ! Nimeni nu gtie incd
acest lucru; numai eu singur qtiu cine eqti tu " Nu
respinge, StAPane, Pe sclanrl tiu I
- Vo* vedea t, murmuri Iulian ginditor' De mult
voiam si md bat cu regele tiu, in pustiu ' Dar
corlbi.ile...
- Oh ! da ! coribiile l, murmurd Arthaban' Trebuie
si plecdm cdt mai repede cu putinle .. in noaptea as-
78
ta... ca locuitorii din Ktesifonte si nu ne poati ve-
Iulian nu rdspunse.
- Ia-i de-aici !, ordond el legionarilor afirand pe
transfugi. Supraveghiali-i de aproape !
intorcXndu-se in cortul sdu, Iulian se opri qi ridici
ochii:
- Cu adevdrat? Atat de simplu gi atat de repede.
Simt ce voinla mea e ca voinla Zeilor. Abia am gindit
ceva gi se gi intdmpld.
Bucuria in sufletul siu cregtea; surdzdnd, igi puse
mdna pe inimi ca si-i astdmpere tumultul".
(...)
Iulian se hotirigte si ardi cordbiile. Se produce o
rdzmerild. Prietenii gi sfetnicii sunt inmirmurili ca in
fa;a unui act de nebunie, dar ceva tiranic se intdmpli
peste capul tuturor, peste puterile, peste judecata,
peste posibilitilile tuturor, chiar ale impiratului. Se
execulA ceua, insffumentdndu-se nebunii, cuminlenii,
eroisme, neputinle, lagitili. Istoria se face cu oameni,
nu o fac insi oamenii, qi asta se vede in aceste pagini
in mod admirabil, convingdtor. Cor{biile au ars, iar
toate imprecaliile au fost zadarnlce. Rizmerifa se
aptopia ca o furtuni, legionarii urlau.
- ,,Si strige !, spuse Iulian foarte liniqtit. Bielii copii !
Unde vor ei sd se duci fdri mine? Auzili ? Iate de ce
am dat foc cordbiilor, ultima nidejde a lagilor gi a
lenegilor- intoarcerea nu mai e cu putinte, afafi de
vreun miracol. Acum sunteli lega! de mine pe viald
gi pe moarte. in doudzeci de zile Asis va fi a noas-
tri... V-am inconjurat de spaime pentru ca si invin-
geli totul qi si devenili asemenea mie. Bucurafi-ve !
79
Vi voi concluce, ca Dionis, sd stribateti lun-rea 9i veti
fi stipinii oamenilor 6i ai Zellot !... Veqi fi dumnezei
voi inqivd !"
Ne putem gindi, in definitiv, ci lucmrile se pe-
trec ca gi cum at exista o chemare uriagi, itezistibili
adresatd oamenilor, din veci, o chemare ca fiecare
si-gi trdiasci viala, si-gi joace rolul, nu ca intr-un
teatru, ca intr-o comedie, ci rolul lui intr-o icononlie
a existeniei; a mantuirii, ca sd vorbim un limbaj
cregtin, qi mai departe, si mai precis. Viata lui Hristos,
in tot contexful sdu atestd o asemenea conceplie $i e
destul de tulburitor si. constatdm ci El nu a murit
pXni nu a implinit, cu o rigurozitate de coincidenqe
geometrice, p2ni in cele mai rnici aminu'nte, rostul
sili, si spunem din nou: rolul siu.
Pentru cine poate si-gi dea seama cI viaga unor
oameni e plini de semnificalii, iar a lui Hristos de
toate semnificaliile majore ale vielii, ale existengei,
atunci acela poate si ingeleagi caracterul de exem-
plaritate, de unicitate qi desiv2rgire al vielii lui Hris-
tos, precum gi cd Nlantuirea Lumii e, la un anumit
nivel, o problemd de riguroasd, cle absohttd tealizarc
adeudrului.
^ Pentru noi ceilalf , de o inlelegere mai relativ; sau
mai mediocri, extraordinar imi apare faptul ci, degi
derogdm inspiimintitor cle la rohrile noastre - la
limiti de la clestinul nostru, de la chemarea noastri
de a fi sfintri, cici e scris: ,,Fi!i sfinti precum tatel vos-
tru cel din ceruri sfint este" -, totu;i rolztrile aces-
tea, intr-un chip destul de ciuclat, se rc lizeazl, in
sensul ci aducem o contributie buni sart tea, mai
80
lilnpeziti sau trai intunecllt:i. Lt tut t'ectot c:rte sr:i-
bate istol'ix, \'ia[a noastli cortrun:i cu o clestinatie c:rre
s ar putea sil r-rc':rp:rr:i totu5i clin i:c in ce tnai clari.
N'-l $tiu cLlnl sli spurr, cle alLfcl nrr c' nici u;ot', c[:rr
parc2i toate existenlc'lc noastra sc acluni intr-trn fei
clestr.rl de cur-ios, ca sii dea niFtt: r'ezultate care pot fi
meriti o intelpfetare si carc intr-o perspectivi. care
rllr poatc fi elin-rinati ca iantezisti. pt'nnitc chiat o
desl'r;ire a unei orclini pe carc am nunti-o a acle-
vilului.
in '.rcest sens, aceste pagini pe care le-:rm folosit'in
moci amplu, le socotesc pagini cle zs-/or-le. Ele desco-
perii un sau chilr sensul istoriei. S-au petrecul oare
luclr.rlile af21 curn le infiili,scazi N{crejkorvski ? Eviclent,
oricine c libcr si puni aceastit intrebarc, la urrna
Lrtnei inevitabjll. Eu stiu cli sunt mirlli care mcreu
i;i pun o :lselrenea intrebare cu prilejul tuturor ir.r-
timpliriJor gi r':imin la ea tiri si poat,l trage vreodati
vreo concluzie sau vreun inr.atirnint pentru com-
prehcnsiunea vieqii sau x istoriei. Nedumerirea. per-
plcxitatea, neputinlil cle a stribate prin poarta c;ue
le sti inchisi {linajntc se rcpeti rnerett, gi mcteu. Ei
apar ca plini de prr,rdenqir, cle inlelepciune, pentrll
unii. Ei nLi se... hazarrieaz:i, e clrept ci nici nu inlcleg
vreocletil n:a;e lucru clin ceea ce se intimpli meleu
sub nasul lor. Fli n-au nicioclatl clestule (locunlente ca
si inleleaga 5i s:i se pronunte. Toate eveninrentele ii
surprincl, Ei-i depi;esc. Documente ? Faptc ? Ele nu
lipsesc niciodatl, clal interpretalea e clificilii. ca orice
interpretare, chiar in <loureniul itiintelor exacte. o
indlirzneali, gi llir-i el nimic'nu se poate face r.alabrl
sau inlelege efectiv, e necesari, totdeauna necesar:i.
S1

Ea, aceasti indr-azneall despre care vorbesc, nu este
insir nicioclati arbitrari, fantezisti' lipsitl cle orice
acoperire, ci stl pe o intr-rilie, pe o geniali intLlitie
.,neori, care Ei ea e o problemi cle infortnalie, cle
meclitalie, de obserwaqie, cle exercitare, cle pasiune
pentru aclevlt, inclrdzneala aceasta transcende apa-
ie,-rgel., .a si surprindi o realitate mai fini, o structuri
n-rai acoperit'i.,,Personaiele dramei" existi totdeauna'
desfigur-area lor poate fi fragmentari, intren:pti' ezi-
tanti, clar unii care observi bine aceste personaglr
pot citi pergamentul istoriei chiar daci scrierea, ca-
iig.ofio e cleficitari, iar textul este incomplet' in lu-
,-r-r].rn r..r,o. deocamdati sumare consideratii,
pagini-
le lr-ri Merejkowski mi se par extrem de semnificative
gi ele oferi sigur o inlelegere a evenimentelor de
care se ocupd, astfel inclt aceste evenimente sd
poati fi integrate unei viziuni 9i unei interpretdrii ar-
ticulate a istoriei.
in aceeaEi perspectivi, dar clintr-un unghi com-
plemental de veclere, aq putea spune ce derogarea
ie la rostul nostru istoric misoari inexistenfa noastrd'
nimicul nostt't-t, prisosul care sunten'r, neantul nostru'
Agadar, coribiile au ars intr-un context de nebu-
nie, de neputinqe gi de ceva mai presus de puterile
oamenilor. Aproape imecliat se clescoperi ci Artha-
ban nu e un satlap, ci un inqelltoq dal Iulian inge-
lese, privind flota in fliciri, ci nici o putere ome-
n.rr.i nu mai putea stdvili dezastrul Un vdnt violent
consuna atatea planul i nebunegti Ut meazl mo-
mente cle teribili conftrzie, de stdgate, de ameninqiri'
82
cle opinii contradictorii, de refr,rzuri; ,,Patriat patria t
nu vom merge mai depalte !".
Nu vor merge mai departe ! $i totugi ! Se simt pier-
duqi, igi dau seama ce pelqii i-au prins intr-o cursd.
Allii se gandesc la triumful galileenilor, care l-au bles-
temat pe Iulian. Unde poate si ne conducd un ne-
bun posedat de demoni ? - se intreabi al;ii.
Iulian in vrelr:'e asta e ca intr-un vis, nimic vi-
zind, nimic auzind. Speranla sa e intr-un miracol, gi
un miracol se va int1mpla, dar carc?
C2nd am citit romanul, mai demult, documentul
acesta adiugat acum mi-a pldcut gi l-am refinut, dar
nu mi-am dat chiar atat de bine seama de valoarea
lui ca acum cdnd il cercetez cu amenuntul qi clnd
traduc pasaje din el. Romanul nu e numai piLtrunziL-
tor gi frumos, ci este extraordinar. Aproape la fiecare
propozifie ar fi ceva de observat, de refinut, de medi-
tat ca finele psihologici 9i migcare pe liniile majore
ale inlelesurilor istoriei qi vieqii, ale unui om gi unui
popor. E o remarcabili evocare. Dar si urmirirn
obiectivele noastre principale.
Atmala a tefuzat si meargi mai departe. Si ne in-
toarcem. Nu numai galileenii, dar gi pig2nii erau
convin;i cI pe capul impdratului era un blestem, cd
Eumenidele il urmiresc. Cn4ile Sibiline qi Apocalipsa,
augurii etrusci, cre$tinii, ingerii, zeii, to{i se uneau ca
si piardi dugmanul comun. Iulian insd tot nutrea
speranla si dea o bidlie cu pergii inainte de a aban-
dona parida, dar pergii nu se mai aritau deloc, voind
si slibeasci la maximum arm ra romand De fapt,
83
 cle la tot... Se i'mpletesc multe ite ii multe ciudiqenii... lspi-
asiaticii a$a au pl'oceclat totcleauna' sttstl'xgerea
gol' a unui te $i punli. Si reluin-r clialogul.
o bitilie clecisivi ;i urmirirea ctedrii unui
vlci psihologic, pregitirea unui clezastru subtil al
lui - ,,Acum, A.rsinoe, si tu il uri$ti
ctugmnnut.,l.ii iEi rttineazd aclversarul in temeliile ?

sufletesti, ca si nu spun metafizice' Soldalii

lui Iu- - Nu, de ce ?, rispunse ea cu srmplitate. Pentfll ce
lian mir':;iluiar-r printr-un pustiu, nort, fumcglnd ' sil urisc ? inteleptii Heladei nu se apropiau gi ei de
ttluni'
Four"t]","" incepu. Apoi biltoace, noroi, !an!zui' ceea ce propovicluia galileanul ?
Nori.
,'rilrgt. .,.t',i.,ouse, ialamitili peste calamitili' (...)
J""rt,p.u anin'ralelor, care se lipeau ca ni$te liPitori'
- Nu, nu ! Trebuie sd-ti spun tot l, spuse tar€ Arsi-
de pielea transpiratd a legionarilor' noe. Asculta !... $tiu ci il iubegti !.-. Taci, asa este, 9i
cu un pas
,"Astfei ei nergeau flin-r2nzi' slibigi' aici e blestemul tiu ! impotriva cui te-ai risculat tu ?
jos, intre un cer neimblinzit si Ce du;man eFti tu pentrLl El ? CXnd buzele tale
Eou'di"l.ri., .l., ."pirl in
ir" pe-a"t ars, citrinit' Li se pirea ci Anticristul' blestemi pe cel Ristignit, inima ta il doreqte ! CAnd ru
or-r'rul c.rn.lor.nrrat <le Durnnezeu, ii
adusese in aceste: lupli contra numelui Lui, atunci eEti mai aproape cle
ilc.rrj bte.te'nxlc. r;' sa-i piatzl b2tfcau tcfii l1I...
piangeetl ca niitc c<..rpri . mr-rlti cizuri ln iurul. tm- (...)
odraiului blitcau allin!ate in dezortlin'' suluri
dr''
tlin nutt si - Pleaci, Arsinoe. Uiti tot ce li-aln spus... Umbra
i..nrn,"n' si Evanglr'-'!ie El sc prcgitee Ristignitului e mereu intre noi."
iu.r'.t" f. .'p"te lui f:tvorita: impotriua crestini.lor"' in
tate ce in cc;itul siu apiiu Arsinoe, o fari travestid
$i adevirul e ci urnbra Lui e mereu printle o:r-
ciluglr. meni, intre oameni gi chiar intre fiecare oi el ?nsugi.
-'ii, tati, ai aflat la ei ceea ce cautai ? S-ar putea, ca in ultin-ri instanle, asta si fie toati ls-
ca c1e ait-
- Nu. I jrme cie luminir, aluzii' presirntiri' toria I
-- jpretutincieni
fel
str'lu-
Sp.tt-t" tot !, o ruEla implratul ai cil'ui ochi
..Arsinut' t izu in g. rrunclri in:rintca lui.
."".-, J" speran![ Ei de recunoqtinlZi'
- Ce pot sd 5tiu tispuns(' e:l lnoliu Vczi ru' priete-
?. - Pentru ce ? Pentr:r-r ce ? Ce faci ? Ai mill de tine,
citd vreme nll e pr€:a tirziu ! E o nebunie. Rer.ino,
.iu,i,, libcltrtea suiietului' dar ee nu .. xisrd acolo I
"" Da, cla ! Nu e a;a ?, triumfi Iulian"'
sau atunci...
- - Sau atlrnci voi pieri, asta vrei si spui, Arsinr-'e ?
Fie ! Voi urma drurnlrl meu plnd la capirt, otiutrde
Evanghelia..' impotriua cre$tinilor"' Acum Arsi-
peste m-ar chrce !"
noe. o fimeie. . Ele, sau 9i ele sunt prezcnte

84
8i
 trllgerea Egiptenilor ?n rnarea lto;ie. Si se bucure
Nu crezi ca in viala fiecirui om e o lupti a sem-
pustiul, ca gi Biserica I Iati, n-ri ?mbit de bucurie !
nelor care parc|vor se-i arate Calea, Calea Mdnruidi'
Unde sunt victirnele tale, ceremoniile tale, misterele
rczo\vari, si-l apere de primeidiile pe care dis-
^cerndm2ntul nostru obignuit nu e in stare sa le tale, impfuate ? Unde sunt invocaliile tale gi ghici-
turile ? Unde e gloria Babilonului ? Pergii gi Mezii ?
desluEeascd ?
Unde sunt zeii care te intovArigeau, apiritorii, Iuli-
in cele din urmi are loc o luptd cu perEii' iulian e
ane ? Totul a dispdrut, totul te-a ingelat, totul s-a topit !
rdnit de o sigeati infiptd in coapsa lui' E-dus in cor-
tu1 siu... Maire;in fragmentul acesta de dialog'
ghioaga' - ,,Ah, draga mea, ce barbd !, observi o patriciani
- ,,Vede!i ! Mai pot inci... Repede I Sabia, in vdrsti gi boiti, care se afla l2ngi Anatol, aplecan-
calul !

Victor ii intinse sabia 9i ghioaga lulian Ie lui Ei'

du-se spre vecina sa. E de aur, de aur roEcat !
goviind, ca un copil care nu stje inca umbla'- ficu - Da, dar dinlii ?, replici prietena.
(...)
ciliva pagi. Rana ie redeschise, el lisd sd cadd ar.-
m"1e, ie pribuqi in bralele lui Otibazy 9i Victor 9i' - N-ar trebui si pierdem circul... au si fie ursoaice
aduse din Bretania. Da, una se cheamd Mica Aurea qi
ridicdnd ochii, strigd cu un linigtit disprel:
cealaltd inocenlia. Le hrinegte cu carne de om. $i pe
- S-a isprivit !... Ai biruit, Galileene !" urmi o si fie gi gladiatori !
Degi ag pute4 sd mi opresc aici, nu numai penhu - Doamne Hristoase ! Nu trebuie sd pierdem ches-
tia asta ! Si nu mai agteptim sfirgitul, si mergem re-
cd este o ioncluzie p^teice, dar 9i pentru ci este
pede ci nu mai gdsim locuri !"
efectiv o concluzie, totuqi am si mai stdrui o clipl
penfu ca tabloul sd fie complet, cici viala qi istoria
Amare ironii ! De la rafinamentele lui Iulian Apos-
rrl.t, numai patetice, ci 9i banale, ori triviale'
i-rr-t
tatul, care voia sd salveze o ilustri antichitate de bar-
urnar,a.u,a, aa"u .a .rr', insemni ci nu pot fi descifra-
balia, de primitivitatea, de ignoranla, de fanatismul
te filoanele 1or maiore 9i semnificative' Din amvonul
distmgitor a1... galileenilor, qi pdnd la banalele dis-
unei biserici, predicatorul Theodorit: ,,Vreau ca pe
culii din stradl gi dintre mullimea oamenilor vulgari,
un stalp a1 infamiei sd sap pentru generaliile viitoare
ce distangi !
istoria iicelosului renegat Iulian Toate veacurile 9i
A$a e, si totusi I Viata $i istoria ne stau mereu in
toate popoarele se citeascd inscriplia mea 9i se
fa;d cu secretele qi caleidoscopul lor cle irnagini, ne-
o.-.rr" inaintea dreptdlii lui Dumnezeu !"' Vino ! Vi- dumeriri si peracloxrrri i De iept. nu sunt numai ironii.
no aici, clldule, garpe al inlelepciunii ! lAstdzi, noi.toli
cici trebuie si ne aducem aminte de vorbele Apos-
te ocd;am; toli unili, fralilor, si ne bucurdm, si izbim
tolului: ,,Dumnezeu a ales pe cele proaste ca sd clea
din timpane Ei sd cdntdm cXntecul Myeiamei cu dis-

86
 scu si cle torte aprins{i imllrciurtrl unei ursoaice cu
cle ris pe cele inqelepte, ;i pe cele slabe ca s'i clea cle
rrrL om sflgial in gr:rir. Sun:i c:altr cltrios, 1:rrci, n-rai
mr p.."f" tari, gi pe ceie ce nu sunt ca si
rulinez--e
'infrintr-ri.
r.n]ntlti lscd :rli's c'i. e iotr-ltn contrasl izbit.rr cr.l Iulian
o" J"ta ." 5unt ( a nici un tlup si nrt sc leprczentantul unei ltlmi pe care ne-arll obignuit a o
(linLl r)(' strJJx s-Jtl anunlilt ursoeicclc l llcucl()lll
j","ro" t,.g"- biseiicile s ar'r golit urn)cnij ccir-rsrclera plini cle frumusele' de clistincqie' de no-
,r ;;tr;
[erncilc' lrleic, de inalte glnduri, degi e sigur ci in aceast'i
,i.'*^", Jt: f "gheru"ia,. cilcru in picioare Lar( rmagine e n-tult rc.rmantism naiv, pe care muite secolc
.opii iti pi.r'Jeru lttcrul iie Purporul rlct-sla' lnainte n-a reu,sit sl-l risipeasc:i, lurnea piginl riminlnd
tr"tuiu ir, ,i1"1" noastre se devini o obsesie
l)crrtru mulli incl incarcatd de atatea ispite
demnitarii An- intelec-
aJ a"t.iti.t"t", jocurilor- in amfiteatru'
btonz a iuale qi de atat farmec I
Juni"i oaut"t" ie in loi^ imperiali statuia de pri- I)esigur, nici eu n-aq $ti s'i -spun, fir'l lreo urmi
sc deslcrc
nc,ului impirat Iovian. cr poporul sa (le reze-rvi. ce a fost in intelftiile iui &Ierejkorvski
rcle
vincl ne noul sttYeran l)rmnitat ii 5arul;lu piclof
'*,'r'i.t"a
rrrdea de irnprrriul mort numinclu'l
clind ;r scris paginile acestea minunate, covir:iitr'rr de
t",i'i convirigitoare, dar e infinit g.ri'obabil ci plin geniul
?n batiocuri lilosuiul. inlelcpciunee
lui Plxton sr I lul
I lrtx-lc in sill s-a rostit viala cu realitilile ei profr"rnde, cu pal-
ii-rtt-.it il,'o'i., si Phebus nu te-lu pror( ial pitaliile ei tainice, mai bogatl ;i mai vcridici decit
che,r'ele Jiecilor. - lllcs{emrtule !
o"i., eventualele lui socoteli. N{ai e adevlrat cI auiorr-il,
ur"nt.,t asta Mica Autcrl - numcle :lccsla insenr-
gladiatorul si muE- ca toli rugii,'chiar foarte pravoslavnici, nu ocolcgte
rra"a -iriri.n, clriLgula - cloborise r:ispunse prjntr un ispita unui joc neclar, prirnejdios. conul acela de
.. ai" . f lrilci .lc"crrne Popr-rrui (lc va tul penumbr'I care insogegte scrisul, manifestarea aproa-
f:i!{]t r )lncn('ic :rmcstecJt cu cant( cc ((5lfconnlzii pe:i oricirui creator rus. Dar cine ar putea se con-
OI"t".t"". a" incurcarura senlin:enrc
cle
\(Llcrtu ln t():IlL trjuntlttl tesle c,r ol]-rul, viala sa se dezv:iluie mai ales ?n ase-
L rit"rt' du conltiinti ! Ei nici n'rehea prin-rejdii sau ?n asemenea iocuri de umbre 9i
;;i;ii"'. Anrtol. un rafinar' nr't inli q1tu.s1le1i
ieft ttt stracta' lurnini puternice. in ot'ice caz, contrastul acesta in
sDe(lj( olul, nici . Juhuaree poporuiuj Si
care sflrEe5te povestea unui palpitant cldmpei de is-
,Loi ,. ir-rt,r"t"t aclsi Norptea lumini l:rnrpioenc' iorie, clarobscurul, paracloxul. ctriar ilonia ambigui,
rtdlc:l l)rJt('le
rorre, gillgie. An'.rtol. eu un stttis alnxt
!"' uil-nirea aceasia restituie misterul neistovit al vie(ii, al
i, ."i ii ttiig", ,,Cu acievlrut ai bituit' Galileene ambiguu' istoriei, comunici inexprimabilul pdienjeniq de i1e
Sfirsitul icesta s-ar putea sd apara cam
aproape ca o^ blas- care ne intimpini ori de clite ori scrr.rtint eveni-
.otr'r t-rirn., sii sunc ca o ironie' rnenlele vielii;i ale istoriei. Stiu clliat cir oamettii
iJ". ,."t, .,Cu adevirat ai biruit' Galileeneatl helintil
!'in
cu cumsecade cu sutlete drirg,ute, c'-i uasuri stLbliri, cu
i"atf .r"'"..f ur tlc sold'iti c:rrc pLlr'('ct (le sentimente distinse sunt chial contrariati cind, cl'-lp:i
mujrli \lri(Jte. inl[-o:ltmosferi dc ntitot [)uturos
 misura lor obignuiti, nu biruie ceea ce socotesc ei a Dar si nu impingem pnni la false claririli comen,
fi frumos, nobil, mire1. Cum de biruie adeseori riul, tariul, sd nu sterilizim bogilia nesfirsiti a textelor
uritul, minciuna, sfambetatea ? Cum de biruie absur- pe care le-am citat, nici a ginclurilor care le_a insotir
dul, marele scandal ? Numai ci in aceste constatiri gi din care am notat numai crlmpeie. pe cdt
m_am
se amesteci mereu, in doze felurite, adevirul cu apa- priceput, am incercat si fac anumite sugestii, sA
des_
. rengele ?ngelitotre, aEa cd. nu orice n- nte e in stare si chid nigte perspective. in fond, cu virtui sau'cu cln-
descifreze care este cu adevlrat realitatea, si mai rece tle destr.dbilare. cu ursoaice sau fdrA ursolice,
pulin re7-ultatele, consecinlele. Un fapt mai presus cu filosofi sau cu pezevenghi _ acestea sunt intj_o
de orice indoiaid e cd intre viziunea apocaliptici a loarte mare misurd probleme personale, adica ale
fiecdruia dintre noi, in lume trebuie sd Lkuie Ade-
istoriei gi cea progresistA, Istoria seaneni cu cea dintli. -
Apoi nu poate fi vorSa de o inlelegere a evenimen- udrul. Ce fac oamenii, fiecare individual, asta e o
telor istorice uncle nu apar ciiterii gi seri.rnificalii spiri- problemi a libertilii fieciruia, a dramaticei libertiti a
tuale, pentm ci nimic nu se intlmpli ca sd nu aibd o
fieciruia. Extraordinar rimdne faptul acesta, or'ice
condifli oferim noi, virtuoqi sau piiitogi, iscusili sau
semnificagie spirituali, sd nu fie, irr cele clin ui'r'rl, o
imbecili. Ad.eucirul - 9i Adeviml L Hrirto, _ brruie..
contribulie la eluciclarea procesului spiritual in care El
a gi biruit ,,lumea',.
sunt cuprinse lumea gi istoria. De asemenea, nu
Iar lucrul acesta e teribil I
putem face abstracgie de faptul cd un cuvXnt atlibuit
lui Hristos e cu atat mai autentic cu cit e mai... ab-
surC. Evident, e vorba de o absurditate pe linia clecla-
ra\iei cd inqelepciunea lumii acesteia este nebunie
inaintea lui Durlnezeu, 9i ci socoteliie oamenilor nu
prea se potrivesc totdeauna cu ale Lr:i- De aseme-
nea, nu cred ci se poate face abstraclie de faptul ci
Hristos a declarat: ,,Eu am biruit lumea I". Adici Viala
va birui, a gi binrit, aEa ci in economia istoriei trebr-rie
sd se intdmple ceea ce asigure, pdni la incheierea
unor socoteli, biruinqa Vielii. inldunrrul acestei per-
spective e necesar se se Una seama ci lupta, lupta
valorilor nu se di numai in arena istoriei lumii, ci Ei
in interiorul, inliuntrul nostru, Ei invers, ca un feno-
men de corespondenle Ei de rezonanqe.

90
 Libertatea ca esemlci tt istoriei
Istc.ria e drtnnaticii -e c: dtanui, anr si liclaug - o
Pasiune" Istoria e dranlatici cut"n e orice viali pro-
funcl?i, adevirati, pentt'u ci esenlx ei e libcrtate:r; mai
exact. par-adoxul libertilii.
Nr,r e potrivit s2i votbinl acurn despre accasti mis
terioasir lib.tt"t" clit-r acllncul :rdincurilor existenqei,
clar nu ne-am inqelege bine clacii nu a; da totugi cite-
va frinturi de glncluri din care socot cd reiese para-
doxr,rl unei istorii determinate inliuntrul unui joc fa-
bulos al libert?i;ilor omeneEti. Aici. ca;i in viald, la un
exeme n mai atent aflim ci ansatttblul e necesar, in
lrrenre ce:rminuntul nu e: sall nu e a$a cum il cre-
ckn noi. in orice caz, tin si spun din capul locului
ce iibe*atca nu presupune o autonomie cle felul celei
pe carc conceptia spengleriani o atfibuie culturii'
i-rtonomia e sentimentul care nLl poate crelte decat
din patrimoniul lucrurilor mateliale. si inc'ii ! Pentru
.rnrtil .piritrrll. etll( )nomie e (ln n.n \r'lls nt nllu ci'
cu cAt un on-r e r-nai spiritual, ca s:i zic a;e. uai in;u-
rubat in orclinea valorilor spiritualc. cll atat el se
simte rnai <lepcnclent, in sensul de p:r ltitliprtl.e, cle it-tl-
pirti$ire clintr-o prezentd. A$ spLlnc lsll: ceea ce
.-or.'splrncle autonomiei e sinuciclcrL rt, iltr ccea ce
cor-cspun.ie iibertllii - c:.r ptoblett'rri tlt limitf, -. e
maltiiajul, darttirea din dragoste si tlirr ot'tlinq:i rlr-
soltrt'i. lui Dttfirnczeu. Autonomt:r,
o)
cu a h cie capul t:'tu. c cgoismul s;libatic sar,t clispretul,
e indoiala. e bunui plac. e in cele <itn urni f:rlirnen-
tul. Libertetea c clrarnatica. c o suferinqi, cl:rr e o re:i-
lizare, o piin:it:rte, o afii'mare, e ceva clin care cresc
semnele pozitivc ale r.ietti. Noi. cobaii :rri.tor regimur-i
de teroare qi arjtitrar-, sllntem cci mai in nisuri sii
inqelegem profund ci nr: e cu putinti sal se facit ceva
temeil-Iic Lirui libertate, cu suptinrirre a totali a liberi:i-
tii. p('ntru t i. ln lbntJ. un il.\entqnr-l reginr nrr rL:-
ped:i \,iata. nu crecle ci viara, prin geniul Ei impre,
vizibilul care o caractc riz,etzi, zlre ce\-a de spus.
Aceste reginud nu respecti o economie clati in orga
nicitaiea clezvoitirii nonlaie, creatoare a vietii. Noi
n(-ain pulUl Cun\jnge C3 un Suvrtn C:lr(.vi,tc Cu un
program gata ficut, lipsit de sllplete, pentru im,
bunartitirea existentei sociale este un guveln care si
gur va folosi ca metocli tortura. Cine nu respeet.i via,
ta si libertatea nll se poat€t s;i nu rccurgi ia silnicle Ei
teroare. ALltonomia, sinuciderea, cste lala satanic:l ?t
libefl:]tii. Pcntlr-l mine , niltuf isesc, libertatca e faptul
cel mai misterios clin cite ir-ni pot inchipui, e tarna
cea rraj greu cle traclus in cuvinte obi;nuite. 51 e alc-
sigur sernnificativ c;i libertatea ece:tsta cseniiaii, ca
szi nu clevini o zrn:rrhie, tlebuie si fic in acelagi tinrp
;i dragosre; trebuic sii fie libcrtatea ciragostei.
Daci libertatea pe care o L.oate crrnoa$te olttlti
obigmrit (lil>ertatea cealalti. la limiti fiincl a sffu]tu-
lui) arc tendinla cle a cler.eni ccva firi mdsurti, ce.v a
care refuzi linitelc, ceva care refuzi conclitiile
(conciitiile libertigii, ceea ce nurn..ri in aparenti e Lln
paraclox), e pentru ci natura omului e in picat. Cihiar
picatul, ega crlrn il prczintir cea nrai veche rlerlitatie
93
 refuz al unei bilititi. Libefiatea aceasta devine generatoare de acte
asupra lui, e in cele din urmi tot un autentice, originale, profund conforme cu noi in;ine
conclilii, nerecunoa$terea unei dependenfe'
un act
Omul ,,moclern", pe care eu il considel deplgit la ora
ficut de capul omului singur, izolat' actuali, degi e mereu vedeti pe scena social-cultu-
qu'on veut"'
Libeltatea nu este ,yivre, c'est faire ce rali, nu prea pricepe asemenea lucruri. El are rlen-
lui Dos-
..,4 ,prr.r. Va16ry sau Marele Inchizitor al (ce.sert- talitatea unui paryenit - acufit cam scipatat - zdbduc,
;;;;[i, ,,totu1 e permis 1", sd faci ce pofteqti aiurit, lmbitat de bogilia neaEt€ptatd a invengiilor pe
,riituti.re'a""ne
'ra expresia aceasla dacd ne amintim
care Stiinta i le-a aruncat in cap, lovindu I parci cu
nuu u poftit rnarttl), pentru ci libertatea
nu este
a1 unei leuca ! Un anumit realism al vielii de azi l-a plesnit cu
un romantism sau aspectul unei iluzioniri' al atata violenfi, inc2t literalmente nu mai gtie ce si
fictiuni. ci e caracteristica dominanti a unui simt creadi, ce sd faci, nu gtie de unde si mai prindi firul
cuprin-
l.".r.i"i"i, al realititii in intelesul rigtrros sifoarte cu- car-e sd-l poarte prin ceea ce ii apare un labirint. Pro-
,a- ,t t.r-"rtului. Mi s-a parut totdeauna fetii mincino$i ai inceputului veacului trecut l-au lege-
de realism ffui sd se lini seama
'il" sa a.,d vorbindadrcd
rio"
fdtd sd se facd parte 9i zonei
nat in dulcile ficliuni ale unui progres mecanic, ine-
t""i t."tnutea, vitabil, treclndu-i pe dinaintea ochilor hipnotrzar,i
a" necunoscut Poate fi libertate cdnd omul cromolitografia unui rai pdm2ntesc. in adevir, cum i
"..i"i,
r. ..*o"na fal' de el insusi si fati de altiipamanlul: :.n
sl t'T
s-a prezentat piesa ? Mai intii progresul gtiinlelor tre-
el er fi iotul, ca Ei cum el ar fi fost cerul Sl buia in mod automat si inevitabil si rezolve... mis-
Omul care se substituie totului e nebun' terele existenlei, savantul si-i aduci pe tipsie secretul
-'lrtoriu
e acleseori rdvigitd de oameni care i9i
iau
ca 9l cum universului, totul nemaifiind declt o chestiune de
libertatea sd dispund de lumea aceasta timp. Cine se mai indoja. la inceputul secolului tre-
ei i-ar fi aqteptat pe et
i.r-", u. fi fost fdcuti de sau
cut, ci qtiinla nu va oferi, chiar celui din urmi ne-
.l'i1-ui ,n. rostul. ori Libertatea, in ultimi1uianilizd' Dum- ghiob si guri casci, elixirul vielii 9i piatra filosofali ?
de a face voia
-n p"!," fi decdt necesitatea i' Sociologul era convins, mai ales sociologul, de per-
"" [.u,, face adica ce trebuie, a respecta - dar,nu
^ fecgionarea indefiniti a concliliei umane, iar filosofii
le cunoqti - niEte condilii
;;;i;; i" ;"tp.c!i daci nusunt inspirali de Auguste Compte vedeau toli desfigurin-
iui., f,-tr-taut-n."ta1e, care si rdman temeiurile 1u-
du-se la picioarele lor taiul cobordt din ceruri, in
;;'rb existenlei materiale Ei spirituale Libertatea este o sfirgit demistificat, pe pdmlntul in care, iar in sflrEit,
irn"tu, care in chip paradoxal este necesitate' omul igi infipsese picioarele Si mintea care riticise
ll'e'rg"ai:, ; i.ttr-.t" "fott disciplinat al clalitdliieste-si clestul prin coclaurile metafizice. incepea, in sflrgit, o
i",si"g"tii, in sensul cle informalie 9i cLrnoastere' epoci de aur matelialisti , izbdviti de toate obscu-
perso-
l.rn u.t-go1u*""t integral in actul cle realizare rantismele gi de toate pr-ejudeciflle care petmiteau
totnle responsa-
.r"U, d iut" resimlim conEtiinla unei
95
94
omuh.l; sai JrLl ltri.li Lie:r \r'ibiit alin ll]:lnrl i)('ci()xr:i (le
pe gard I Aga s a ajuns la o politicri si lli o r.ultur;l
carc nu ntai uttr'.:ilcsc tier:il sccllltll-i stlid lr:lteri:rlc,
p;in'Ii trsti. 'inchisc ?rtr-i-tti carc-i sitlpi(l si sr-:liciente
1or insile. Ce '.tt ttt:irelre politice Se l:-rspttlrclc': 1--,I'os-
pcritate:.r si cic fapt sttt.ccsLtl tli:tteri;tl xl Statullli' care
exploateaz:i t()illl. illclLlsiv llmu1, c:i pc llifte obiccte'
Ornu1 e pe;':incl scl:it'ul naturji, al stattihri, al clasei. al
tehnicii, al socictirtii ..olganiz:rte', pe r-iinci si h acelaq;i
timp. Pc.riitica a ajuns si sluleesci o idolatrie a Slatu-
hii, pe ntru care :jcoF crice rr-rijloc e bun: pcr ficlie .
rninciuna, iniustitia si cliiar nlonstrttozit:rtea Pe de
altii pai'te. c'cetnornicuJ, r:rmirrincl si ei clobindirea si
m:irirca ne ljntitali a bogaifijicr - clc 1a |as;irit 1;r apus
toti str-igar: rnirri[i produclia | -'. ;i in <iomcnj.ul :Lcesta
orice miiloc oricit cle inrtnan, sau :rlrtrziv, sau chiar
rJisr'r'ugiLtor, e .,bun '.
Onrul acesta ecotlomic a i{rvaclxt clcocalrrcl:tt:i ts-
tori:l. :ri in\':icl.t-o tocmai aculn, la sfirqit dc rnileniu,
cler.oritrci chrblura ruoial:i a omuliti, Di:ntt-u r--a fali-
n{j11tlil unei alsenlenea co:lceptii stl fie totili, pentrLi
cir e.\periclrte s:i fic iot:rlzi.
Ace:rst:t fizir:i politici ;i economici ;r i prim:it ()
anuruit'.i lirie de miScale oalnenilor- si lircruriiot. in
.lc(il\l l l( iir':trl:t I iStOtiL I S-rl l)rrl'r:l 'i1'11;1 3i' i in
a<:cast:.r orcline cle iclei. in ce 1el ctlltttt:t e natllrali -
cum o consiclct-'.i Spcnglerr - -si in ce rl'.isuri. fiinci
natr.rrai:I. c opet'a spiritr:[:i si a ljbclt?]tii.S-al puiea de
'.lsen.rcnel veclea cunl, trebLLiTltl. s:i lie pe lini.r rtotttt-
rii, a ftti. a fl cscuiui, in se ns ilc ct ilalie, cle t-ocl nc-'r-
n'ial. poete totusi sli se:ilrat:i, szi clerogc' sir lirrngl la
gfa\.e pcn efsltaiti.
Du sI ne intoarcem din nou la libertate, pentl.u ci
s-ar putea pirea curios ci un om cu o viziune reli-
gioasi insisti atita asupra caracterului gi roh.rlui fun-
damental pe care il joacd libertatea_ Nu e oare s-ar
-
putea ivi intrebarea - m6.ntuirea o formi a determi-
nismului ? Ag rispuncle: da, fird. ptea multd teami de
a crea o confuzie pentru ci, nddiiduiesc, s-a vizut in
ce sens paradoxal aq zice da. Dacd ar fi insi nevoie
de un spor de preciziune, aq spune nu, mnntuirea
nu implici un deteminism, ci ni;te ercigenle, Lln max-
imum de exigenge. Aceasti exigenqd a adevirului,
cum am atras atenlia, a fost resimfiti in chip tfagic,
pentru prima oard in istorie, de poporul evreu, de
Israel. Aqadar, isroria e $i detenninatd - implici adici
ni$te exigenle -, dar e 9i opera libertilii umane. O
comparatie poate ar fi necesari. A$ spune atunci, ca
si ne inlelegem mai deplin, cI istoria seamine. cu
viata care ne este clatd $i pe care, flrd si qtim cum ;i
firi sd cunoaptem in chip limurit implicafiile ei, nu
noi ne-o dlm. Ea insd nu ne este dati gata fdcuti,
ci fiecare - e ca o sarcini personali, ca o misiune, ca
o obligalie - trebuie sd o realizdm. Ce anume tre-
buie si facem, cum trebuie si o realizim, ni s-a spus
oclatd, 9i nll mai suntem dnddcili in fiecare clipi, aga
ci nu resimlim vreun fel de obligalie imperioasd de a
face ceva determinat. Fiecare e lilnr. sd decfuld singur,
clupd rispunderea;i priceperea lui, 9i vreclnicia lui,
ce urmeazl si faci. Astfel, oarnenii se ingiri intre
cloui extreme: omul intin-rplitor care va realiza - ter.
menul nu mai e porivit - o viatri intimplitoare,
cimia i se poate intampla orice; gi, la capltul celilalt,
sflntul, cilduzit cle exigenlele adevdrului, clin liber-
 ( lf(xlo- Implicaliile fund.ament ale ale istoriei
lirlc bi (lrilgostc. c lr( isi \-:r lllo(l( l:l \ i:ttil \iL
t)

a:t,", :flrntLrltri Iiin(l ')rgrtnizillii :tritrtl ;rrlici

ct

""t,t
lr"i"nai orgrnicit:ttc. in PclsPecli\ rl ( i ( xt( r'i' )lri-t ntl

i" t or pr.,'* Pro(lucc tlecil antttttilc c nittt'''nle' rt

."." uoi fi reflexul celor ce se petl'ec inlauntrrr' intr-o
economie interioat i. S:i ne intrebdminsi acum care sunt aceste impli-
o-tran-
lstoria, trrai exact epocile ei, vizute ca ca[ii, aceste date funclamentale ale istoriei ? Vorn
rJ;;, ;; un teflex xl evenimentelor' aspira(ii' bune' al intimplirilor
vedea atunci cIaci, aga cum se incearci de cltev:r cle-
.f1.,-r.th",uf oamenilor, convinpieri' cenii, este posibili separarea cor"r-rpleti a planului
1..t.. .nnfut"' conceplii, efori' va fi 5i ea
alcltt'titit' ca
constrllc-
politic cle ordine:r spiritului qi daci nu cur.nva aici e o
o rezultanti, clin pelioacle haotice' str'rpide' gravi eroare, pentru ci in realitate puterile spiritului
cere rspiri.l-e
irl"--i",1,'rt'rrr,.n,". ."'''''lin perio:r'-lc - ingiduie si spun Duu-nezeu - lucreazi perntanent
un stil le o expt <sie mai cornp)eti ^nla i xrt'culalil
in lume.
nrei lideli a,, ."", ce sunt o:lntenii intl o
pcrto:roa
puterile noas- Iati, noi, oamenii r.remurilor acestora - mi refer Ia
;;;;. Nt este cleci in-rposibil sau peste cu ceea ce situalia citona generalii -, ne-aln obiqnuit a face
tre sd ne construilll o viald mai confonld foarte mare ctz de idei. Spunem: e un intelectual I, e
spune' la un
;;"tt; .;" aspirim si fin'r, 9i si putemrost' precum c) plin de idei ! - ;i ni se pare ci aceasta e totul, e esen-
rnoment dat, cl ea a a\'-Llt un sens' un tialul. Nici nu ne putem inchiptri ci am cunoxtte un
ui; in Jorul leJii. intimplitor' ctt ttn lrihn[ cate om daci nu cunoastem ideile sale. O intrebare, insi:
",u""t
ir,r fi n.,rnttrl sau nimicul Vorlr fi triit
cr si ctttn n-ltn
con- omul inseamni ideile pe care le are, sau omul e
fi fost, fdri si ldsim o urird' Putern cle asentenea ideea pe care o intrupeazi ? Naufragiul atltor inlc-
ei' sau'
,i-ii.,".t", contribui la realitatea ei' n-mlt lliologic'
la sensul
lectuali pe care i-am vizut bitutri, clitinali cle toate
Jir-r-rr-,ti"a, o putem trii ca un fapt mai vlnturile nu mai lasl nici o indoiall asupra rispun-
;i aiunci totul r"a fi ca 9i cum n\
a fbst'
sului. insi luclurile acestezr le aflu adrnirabil expri-
RcDet. insist: i5loria. cJ si iiltJ llt nistr'
irt.rl.rli-
mate de Ortef{a Y Gasset: ,,Dar nu este viati ome-
c:riii. incltrrle niSte (lJle fttn.. l:rnlent r lt
ir((lllctil)llc'
de a^le neasci, viali care si nu fie mai intii a..sezatl pe
erl* fifr"n"r"n cle a le cunoaqte' cle a le sh-qi' slt-t in- anumite credinge fundamentale, care si nu fie intl un
inno,r, .r,, a ne inchipui ca lc putcrn '' lttcl:r fel edificatci, clicliti pe aceste creclinle fundanen
ft..,,. l'stori,,' cx 5i vi:rlx' in ensemhltrr ilc t i pt'omo-
tale. Aceste credinle funclamentale nu ies la iveali lzr
\ ctza ccvf,. chilt pcstc crpr'tl nosrt
u intr-Lrn fc.l -:i cutare ore sau in cutare zi a Vietii noastre; :,lccstea
inclttsr tn
clrier inrponivrr noa5tri E tetrta tlr:rttlltli''i nu sunt cle fapt idei. glncluri, pireri pe care lc aveln,
texillta istodei.
99
98
nu sunt nici ralionamente. Ele sunt cu totul altceva Si
formeazd. fondul temeinic al vielii noastre, 9i nu ca-
racterul unui conlinut particular care ar fi situat in
interiorul acesteia. Credinlele acestea sunt ca sipate
in substanla vie a alcdtuirii noastre, sunt ca o am-
prente, ca un sigiliu pe care il punem pe toate mar-
ifestdrile noastre. Ideile intimpldtoare - scrie mai de-
pafie Gasset -, 9i intri aici Ei acelea Stiintifice cele
mai riguroase, putem spune ci noi le producem, cd
noi (s.m.) le suslinem, cd noi le discutdm, cd noile
propagim, cd noile combatem Si ca suntem in stare
id murim pentru ele. ,,De fapt pentru... idei nu se
sacrifici, nu moare nimeni, dar pentru concesii, pen-
tru hipnoze, da". ,,Dat ceea ce ne este cu neputinf;
e... sd trdim din ele. Eie (ideile) sunt opera noastrd,
ceea ce presupune dela viaga noastra, viala noastrd
ale cdrei aqeziri sunt credinfele, pe care nu le pro-
ducem noi, ci suntem aceste credintre.
Sunt, prin urmare, idei cu care ne intdlnim 9i idei
in care ne intXlnim, in care ne regdsim. La aceste
credin;e nu ajungem prin efortul (aq implini
adiug2nd: exclusiv) al ingelegerii noastre, ci ele sunt
acelea care opereazd in adincurile noastre cind in-
cepem si ne gdndim la ceva. De aceea nici nu le for-
-ule- .1. obicei, ci ne mdrginin-r si facem pentru
o aluzie la
noi
ele, cum se intdrnpli cu tot ceea ce este
realitatea ins5gi.
Teoriile, dimpotrivi, chiar cele mai veridice nu
existi declt in misura in care sunt gindite, de aici
vine nevoia ca ele sd fie traduse in forme. Asupra a
tot ce ne gindim e in fala ochilor noqtri o realitate
problematici gi ocupd in viaqa noastrd un loc secun-
100
claq comparat cu credinlele noastfe autentice. pe
credinle insi contdrn, nu gdndim asupra lor; rapor-
turile noastle cu ele sunt de incredere, intotdeauna
ceea ce lucreazi in chip decisiv in toate demersurile
noastre e ceea ce nu e gnndit cu o con$tiinfA clare gi
particulare. (Ag vrea sd. attag atenlia cd nu imi insu-
Fesc ceea ce spune Gasset decdt ir linii mari, gi daci
am merge la ptecizie, atunci ag avea qi eu de addugat
anumite completiri in sensul ci nu totdeauna credin-
lele personale se bazeazd, pe ceea ce este iralional
sau incontrolabil.) Aceasti interven{ie a ceva fdti sd
glndim se cheami conta pe ceua. (,,Cred pentru ci
e absurd" - credo ^quia absurdum - faimoasa pro-
pozifie atribuitd lui Tertulian, de obicei redati sub
aceasta forme trunchiate, nu e chiar aga de paradoxa-
ld. E adevirat cI o existenli spirituali incepe printr-o
diruire liberi, printr-un act de incredere, de ascul-
tare, intr-un fel printr-o credinld, care, insi, in cele
din urmd, ste pe o experienld, qi nu pe o absurdi-
tate. Nu se poate crede - qi credinla nu este un bigo-
tism, o hipnozd,, o [d.cdneali, - un itinerariu dintf-o
absurditate in Credinla este rodul, trebuie sd fre
^lta. plenare, al unei cunoaqteri,
rodul unei libertiti al unei
experien{e.) In orice caz: credinlele formeazd fondul
vielii noastre, terenul in care ea se produce gi e fe-
cundi. Ele ne pun in prezefll^ a ceea ce este pentru
noi realitatea insigi. Toati conduita noasffe, toate
demersurile noastre intelectuale depind de natura cre-
dinlelor noastre autentice. (To1i oamenii cred in ceva ?
Da, cJci gi scepticismul poate funcqiona ca o credin-
F, 9i ralionalismul poate fi o cr-edingi, 9i chrar inclo-
iala sistematici.) in ele trdim, ne miscdm, suntem.
fifif qryA 10i
Noi nu avem clcspre ele o constiinli expresi (c ca-
zul, fireptc, al omului obi;nuit), nu le gindim anume.
clc lucreazi lntr-un cl'rip lent ;i viu, ca implicate in
tot ceca ce facem gi tot ceea ce gindim. Cincl cre-
dem in cer.,a cu adevirat, noi nu ;Lvt:n idee despre
acest ce\ra. ci in chip simplu contin'r pe acel ceva
Aceasta ?nseamnd ci intreaga noastri viali inte-
lectuali este secunclari in raport cll viata reali sau
autentici, ;i nu repfezinti ?n aceasta din urmd decit
o dirnensiune virtuald sau imaginari. (De aceea un
intelectr.ral e totdeauna un neputincios, iar pentru
mine tipul intelectualului e belferul de filosofie,
belf'erul universitar).
Cum se formetLzd aceste credinle ? Si ludn'r cazul
extrem al convingerii Ftiinlifice celei mai riguroase,
aceea care se fundeazi pe eviden1e... Ceea ce e evi-
dent, fie oriclt de evident (pentru czi presupune o
interpretare) nu e pentrll noi o realitate, nu credem
in ea (cle aceet probele unei plecloarii nu pot fi e/e
singure clovectitoare). Atat doar ci spiritul nostrll nu
poate si ocoleasci de a recunoagte ca adevirat; acle-
ziunea e insi automatl, mecanici. Dar si ne inlele-
gem: aceasti acleziune, aceasti recunoa;tere a ac[e-
viruh:i nu ?nseamni altceva decit aceasta: daci
51lnclim asupra acestui subiect, nu admiten in noi
ingine nici o alti pdrere deosebiti cle ceea ce ni se
pare evident, ;i nici ceva care si i se opuni. (Evi-
denlele acestea pe care le are in vedere aici Gasset
sunt mai mult rezttltatul unei tehnici, un rezultat care
apare mai clegrabi necesar decil evident - evidenla
implici si alte planuri -, necesar penttu ci a fost
702
crblinr-rt clup:i reguli; ceel ce inse:rmni ci e o necc
sjtate cle con\.en!ie. Ori istoria este o eviclenti, este
ciar-ea in I'tleag a unor eviclente. Ea nu estc o neccsi,
tate cle co .enqie. Din aceasti cauzi istoria ne de_
pdFeqte. Ea nu poate fi fabr-icatd, confccqionati, isto,
ria nu se poate,,face" (curn, sper, s-a vizut si clin
cvocarea epocii lui Iulian Apostatul).
Ilcalitatea este ceea ce se opune vointei noastre. e
accea de care ne impied.iciim. (.Desigur, in sensul c:i
Adevirul e irecluctibil.) De altfel, omul are constiinra
tlrrl l. a intelcctlti ,;tu sc (xef\cJla numai lsuprl ntrt-
terialului problematic, cd adevirul icleilor se ah-
menteazi clin acest caracter problematic. Adevirul
tcesta coruistd in probele pe care le aducem, pe care
le putem aduce. Ideea are nevoie de critici precum
plinlnul are nevoie cle oxigen, ea ne sustine $i se
afirmi sprijininclu se pe alte idei, care la rlndul lor sc
sprijini mai mult sau mai pulin pe altele , fornlnd
impreuni un sistem. Ele formeazii, sau pot forrna,
cleci, armitura unui unir.ers in care se integreazi ex-
clusiv idei, ;i despre care onul stie ci el le fabrici.
Astfel, fen-nitatea icleii celei mai ferme se recluce lzr
soliclitatea !^are ?i permite s.i fie confruntati cr: ccle-
lalte idei.
Adevirul superior e acela al evidcnqei (prin r:rma
re e ;i o evidenii care e o dovaclii), clar valoarea evi
dentei (eviclentir inleleasi in rnod obisnuit: stiintific,i
sau filosoflci) este la rlnciul siu o pur-ui teorie, o iciee
$i o combinatie inteiectLial,l. intre noi qi icletle noastre
exi.st:i cleci. totcleauna, o distanti cle netrecut: acec:r
care merge de la rcal la imaginar. Dilrpotrivi. sun_
terr insepar-abil legati cle creclintele noastrc. F:rDt e
103
ca avem nevoie totdeauna de un oarecare efort pen-
tru a ne compofia conform cu ceea ce gindin-r, adici
pentr-r.r a lua aceasta cornplet in serios (ce just e ex-
primati
-cred.emin aceastd observafie). Aceasta dovedegte ci nu
ceea ce gdndim, cd presimlirn cI e un risc
esential in a ne increde in ideile noastre. Daci n-ar fi
aEa, n-am considera ci e ceva eroic in a fi, consec-
vent cu ideile sale".
inci o observatie iusti: ,,Firi indoiali, in compa-
ralie cu un roman, gtiinfa pare si fie realitatea insdqi,
clar in comparalie cu realitatea autentice bdgim de
seame ce $tiin{a line de roman, de fantezie, de con-
strucfia mentali, de edificiul imaginar".
Suntem vii $i istoria e vie, suntem creatori 9i istoria
e creatoare cind traim pentru afirmarea credingelor
noastre, pentru merturisirea lor.
Lumea ideilor e prima etapd a mate1ializirii, 9i e
inceputul mo4ii spirituale a omului 9i moartea unei
culturi.
Istoria ca mdrturie a credintei
Am stdruit pulin gi am pe intelesul libeltdlii
^plsal
gi pe semnificali^ credinlei, pe caracterul lor funda-
mental gi deJinitoiu al existenlei. pentru cd Istoria, fi-
ind un aspect al existentrei la un anumit nivel de ob-
sen'atie gi ingeiegere, trebuie sd fie in esenia ei o
merturie, o istorie a libertilii 9i a credinlei, a in1ele-
surilor tainice ale povegtii oamenilor.
Cine ar intruchipa atunci aceastd. dramnticd - dra-
matice in sensul ?n care am incercat sd precizez - gi
semnificativi poveste ? Cine ? Ei bine, eu cred cd o
familie de oameni care incepe cu Abraham, arhetipul
ei spiritual. Abraham, socotesc, e icoana deplind a -
ornului, intruchipati apoi cu toate sernnificaiiile ei in
Hristos. Abraham afirmi implinirea timpului gi vadi-
rea, in inceputurile loq a sensurilor existenlei ome-
negti. E inceputul Revoluiiei ca o izbucnire a sensului
in lume.
Isto4a este, in esen,a ei, aceizstd experienyd. Reve-
lagia cregtini nu e o revelatrie de concepte, de idei, ci
cle fapte substangiale ,i semnificatiue in inleles su-
prem. Agadaq afirm ci rniezul istoriei, coloana ei ver-
tebrali, tllcul ei se concentreazd in succesiunea
aceasta de evenimente ?n mijlocul cdrora e Hristos,
Cuvlntul lui Dunrnezeu Celui viu.
Biblia - lucrurile scrise acolo se petrec mereu -
Vecbiul Si Noul Testamenl, iati centrul de iradiere a
10i
 senslrlilol ei. iirt:l lniezlrl istoriL-i. txr Llil)lidcc esle'l
Este prezenta lui Durnnczcn in iunrc. Ninrcrri. clcci,
nu poatc pr-iccpc in chip profr-rncl sensr.rl. r.'.rio:rrel
unui evenirlefrt, ciaci nr-r-l raportcxz,l. nr-r I intelege
in *errrnilic.rti.r lui .p'rittrrli. J rirt-i r'llcit- r Rrr-lrrir.
Existi, prin urn'lare, \n popor a/e.r, Israeiul, si o
intreagd fan'rilie cle oameni, Noul Islael, care se
chcami Biserica creFtini, arhive ale sensurilor pro-
ftrncle, in func1ie cle care sti toati istori2r, cat:i a fost si
clti va m:ri fi. Revine lui Abraham cinstea de a 1l
ales. ?n libertatea qi creclinqa lui, pe Dumnezeu, $i cle
a fi fost ale s la lZindul siu de citre Dumnezeu. ntr
intr-o abstraclie ideologica, ci ?n fapta aceea cutre-
mur:itoare a ascultirii, a credintei, :r libertdlii repre-
zentate prin pregitirea cle a acluce jertfi pe unicul
siu fiu, Is'.r:rc. Cu el inccpe propriu-zis istoria Ei che-
marea tainici a tlrturor oamenilor de a lucra la rea-
iizarea unei icoanc revelatorii, Hristos Cuv?rntul lui
Dumnezeu.
Istoria este acest loc geonetric in care se reali-
zeazl trupul lui 11rrsloE cum afirni Biseric:r, oarlenii
clevenincl midularele Lui. in :rceasti viziune s ar'
putea spllne ci noi, oamenii, suntcm ce niste fer-
menti, c:r niqte ,,organizatori" - tennenul il imprr-rmut
,.lin q*nrti.:i. si ntt din gene,/i -. Cf, nisl( ..orgrnizr-
tori" inir-un ozr uria;, universul inl?iuntrul ciruia tre-
buie. sau lnai exect suntem chcma(i, sir ir-rcrim rea-
lizarca chipuJur On'rului.
Fiecare on e chemat -;i ar trebui fiecare si-;i
clescopere ace:isti esenli2rli chemare prin realizarea
celci mai personale existente, dind expresie valorii
spif itllzrle pc carc o poarti, ca Lin t'.rlant, r,enincl pe
106
lune. Omul e clLernat, e .lestinat - cle aici tot zltuciu,
n'rul acesta inens, patetic. emotionant al istoriel _ s:i
te;iizeze chipul Olnuiui inclunnezeit, descoperincl,
identificind, promovind valorile perene pe care le
poarti. Cel ce nu,si descoper-i aceasti chemare,
aceastA destinafie, se destrar.lri intr-un soi cle fali_
ment, un faliment mai mult sau mai putin risunitor
sau insemnat.
.,Si facem pe onl clupi chipul si aseminarea noas
tri": trebuie si recunoasci oricine ci in aclevirul
continut in aceasti cea mai veche traditic a oatTre_
nilor, credincioqi sau necredincioEi, este formulatzi,
in rrltime analizi. insisi probletna otnultri .si a isto
iei. Ace^st|propozilie, aceasti problemi rezumii is,
toria, iar personal sunt sigur ci nimeni nu poate cla o
rnai cuprinzitoare, sd zicem, formuli de inlelegere
si de estimare a ceea ce se intimpld ?n Istorie.
Am si obseru, ln orice caz, ci cel din unr.ri dintre
oameni. ln situaliile cele mai nenorocite sau clegra_
Jlntc. tot riniestc sau genle fc un..lcv:1, de r nu fi
reusit, dupi cea mai anemici pirere a lui, a fi orn.
Dorinqa, nostalgia aceasta, intr-o tainicd laturi a su
fletului, e profundi ;i e comuni tllturor oamenilor.
chier ut igesilor. r:lherilor. rlcslrinrtijor. Voinr si n.linr
,.ca oamenii": aceasti exprcsie nu trebuie inteleas:l
la standardul cel mai de jos, si in foncl cel mai ne-
semnificativ, cici ?n reaiitate exprcsia chtar detcrio_
ratd, clegradati, tot are, pini la urmi, un inteles spir-i_
tual. Este evident ci a trii,,ca oantenii,, nll poate
insenrna a trdr ca un clobitoc. Oamenii, omul. popo:r_
rele aspird si triiasci, echivocul la un morneni dat
estb exclus, ,,ca oamenii". Cel m:ri nebun dintre con-
r07
ducitori gi leformatori, chiar chinuincl gi ucigincl oa-
menii, se zbuciumi tot pentru ,,mlntuirea" lor, tot ca
si-i faci se triiasci, nu este a$a ?, ,,ca oar.uenii". Chiar
daci ornul, oarnenii, popoarele, conducitorii, din ig-
noranle, din superficialitate sau din pricina ,,demo-
nului", pe care unii se filesc cdJ poarti, tot problema
Ornului 9i deci a lui Dumnezeu e inclusi ca un fili-
gran in zbuciumul gi demersurile lor. Ce este idola-
tria, care sub o formi sau alta funclioneaze mereu in
lume la toate nivelurile gi in toate epocile, daci nu
dovada peremptorie ci omul nu poate trii flrd chip,
fdrd chipul umanitilii lui, care ca problemi reali este
chipul lui Dumnezeu.
Am sa spun in treacit cd, ar fi odat6, de aritat intr-o
istorie a afielor, agezatd in aceastd perspectivd, de ce
evreii, care nu arJ cbipul, n-au avut pini in epoca
noastre mari pictori Si sculptori, iar atunci cXnd s-au
manifestat in aceste arte au ficut-o in curente supra-
realiste care le-au ingiduit ,,pocirea" chipului omului,
caricatura gi grotescul, ceea ce eu consider teribil de
semnificativ...
Iar ispita, riticirea, ce este daci nu o retecire de
tine insuli, de unde toate derogdrile, abaterile, con-
torsiunile gi, firegte, primejdiile pentru o integritate
a omuiui, a personalitalii ? Adeseori lucrurile stau gi
mai riu, pentru ci aceste derogiri, aceste ispite sunt
recomandate, cultivate, de cei care au nescocit rafi-
nate teorii ale ,,geniului", ale condiliilor de crealie.
Personal am in;eles de mult cd. icoana lui Hristos este
icoana omului, ci a fi cregtin inseamnd, in cele din
urmi, a fi Orn si a $ti cu clatitate cum sa te indrepti
pe calea care cluce la chipul tiu profund, de om. Dar
108
oamenii vor pendula pini la sfir;itul veaculilor intre
cloul pozitii extreme: unii vor considera acestea o
rirmigili inexplicabili cle prejuclecifi, ni$te naiviti[i, o
poveste, 9i chiar o prostie; iar a\ii igi vor cla mereu
seama ci. aici sunt probleme esenliale de neistovit,
care merid o meditalie neintrerupti qi o angaiare fagi.
cle ele. Ag intreba clintr-o dati aici qi cu naivitate, cici
nu md tem de ea, nu e ceva profund cutremufitor ca
un om ca Abraham - numele lui imi suni ca un ecou
cle peste veacuri -, simqind chenarea lui Dunnezeu,
se ,instreineazi" de lala gi neamul lui, de niqte parti-
cularisme in fond, da nagtere unui popor care suprx-
vietuieste celorlalte de mii de ani, bdtut, schingiuit,
robit strdbate veacurile tinlnd-o una Ei bund ci: Dum-
nezeul nostru e Dumnezeul cel viu, Care a ficut cerul
gi pimintul, 9i nu existi alli dumnezei afari de Ell
Din lpetul acesta, proferat fird oboseald gi firi
indoiali, de citre profe! 9i drepqi, se contureazi apoi
o figuri, un chip de om providenlial, care este atit
cle dorit, ?ncdt din spita aceasta se gi nagte Omul, r'iul
lui Dumnezeu, cate va kttra in Ierusalim, va propovd-
dui impirdlia lui Dumnezeu, se va ristigni, va bea
oletul nerecuno$tintei, i$i va da cimaga si fie trasi la
sorfi. Vreau si spun ci, la un moment dat, cloringa
aceasta a fost atit de puternicd, de extraordinari, cle
invincibild, incit ea s-a materializaq a primit rispun-
srrl intrupirii. Fapt e cd din ceea ce piruse unor con-
temporani rafinali gi puternici a fi o ftlrtuni intr-un
pahar cu api, cu un faliment aproape grotesc, ,,o
chestie" in cel mai bun c z, a ifirpdt\tt istoria in dou;,
p6.nd la qi de la, r'dsturndnd imperii, popoare, gcoli,
filosofii, tdzboaie, frimXntdnd congtiinta, niscXnd
709
biser-ici gi catechale, cirgi Ei colo:trrr', ()po-c cle arti,
fironllmente care infioari si in:llti inirne ;i cugetele,
niscind o Etiinti cum nu a niai lirst, o culturd Ei o
civilizaqie firi pereche, agezincl t<>tul, dar absolut to
tul ?ntr-o perspectivi din ce in ce mai fecundi ;i mai
uimitoare. Nu mai e cu putinli si iegim de aici, din
aceste probleme fundament:rle ridicate de feciorul
tlmplarului Iosif, ndscut de Fecioara Maria ! $i arzAnd
toate etapele dintr-o dati, ce este, in definitiv comu-
nismul ? in esenla lui e tot o controversi in care e
implicat cregtinismul pini la o tigiduire deschisi gi
totali, o luptd disperati cu Hristos, de infirmare, de
anexare a omului, de ruinare a lumii daci altfel nu se
poate scipa de Hristos, este o foarte mare dricie,
cllm asemenea unui profet a vizut incomparabilul
Dostoievski.
Privili: pe de o parte, sd nu-1i faci chip cioplit, iar
de altd parte, o nesflrqitd qi penibild procesiune de
poftrete $i busturi, ca o supremi idolatrie; pe de o
parte, iubegte pe Dumnezeu din toati inima ta, de
altd parte nu existi Dumnezeu; de o parte, iubegte pe
aproapele tiu, de alti parte, ura sau o dragoste ab-
stracti, evazivi, teoretice, pentru... umanitate, adicA,
efectiv, pentru nimeni; pe de o parte, omul pecetluit
cu chipul lui Dumnezeu, de alti parte, omul ca func-
lie sociald, ca piesd interganjabili intr-un malaxor; pe
de o parte, respectul fundamental al omului, dincolo,
scopul scuzd mijloacele; intr-o parte impirilia lui
Dumnezeu e in inima omului, dincolo, magazinul de
stat; intr-o patte, insingurarea, meditalia, intimitatea
omului, lucruri sfinte, dincolo strada, sinclicatul, lo-
zrnca, placa rostitd pini la imbecilitate ;;.e.nr.cl. Lista
1i0
e lungi ;i nu e pr-ca gt-eu cle intocmit, cici e vorba
cle o t?igicluire punct cll punct a credinqei intr-unul
Dumnezeu, folosincl principiul afir-nat de Guicciar-
clini: tigicluie;te ceea ce vrei si nu se stie si aflrmi
ceea ce vrei sI se creacli !, evident alamlticat gi pre-
parat cu fel de fel de perfidii, minciuni Ei neru;inate
inclrizneli.
Si nu crezi insi, scllmpe cititorule , ci lupta aceasta
despre care e vorba aici e singura. O, nu I Comunis-
n'rul e nun'rai forma cea mai violenti si mai cleschisi,
de o mare anverguri, intr-o bitilie permanentd ?m-
potriva realitilii cregtine a existenlei. intreaga istorie,
intr-un fel, e aceasti lupti: lupta intre feluritele chi-
puri de tigiduire realitdlii, a crealiei - a realitllii
^ Realitilii a realitdtii lumii, pe
metafizice, substratul -,
plan istoric, 9i afirmalea substanliali a existenlei, a
lumii prin Hristos. Aceasta e toatA Istoria, 9i aceasta e
orice istorie.
Scriind acestea mi glnciesc la cei ce inleleg ce
spun, dar gi la cei care se vor fi mirind de cele ce
citesc aici, poate pentru prima oari, cdci gtiu ci toate
acestea sunt sau pot fi o necurmati pricini de scan-
dal. Dar istoria asa va trebui scrisd, cici aqa e via1a,
a$a e Viata. Semnul cd un eveniment istoric a fost
inteles in semnifica;ia lui profundi gi aclevirati aces-
ta e: ?ncaclralea lui, a;ezarea lui ?n acest context, care
e lupta de care am vorbit.
Eu nu pot gi nici n-am ciderea sd iau acum in-
reaga istorie de la inceput ;i s2i o t'iln-ricesc pe limba
aceasta. NLI pot ;i nici nu este stilul meu, o lucrare cle
buchiseali $i de aminunte. Am si incerc, insi. si co-
111
 mLrnic o expetienti, si cleschicl fic 5i cele mai mo-
depte perspective.
Mai intai ag dori sd obseru cir lumea cr.egtini se
amesteci azr - anericanti ocupl Japonia ! - cu toate
popoarele lumii, intr-un mocl in care nu tnai e vorba
de o dominalie si o exploatar-e, ci cle un soi de orga-
niz re Qi de contact la nivelul unor valori care nu pot
si nu aibi enorme, daci nu chiar imprevizibile con-
secinle pentru omogenizarea spirituald a lumii. Sub
aceste valori se aucle un Cuvlnt, pand la rnarginile
pimdntului. De asemenea, aE dori si relev faptul ci
Rusia, care, vei vedea, e tot pravoslavnica Rusie, exer-
citd o dubli influenti asupra Europei, politici gi spiri-
tuali. Pdrjolul care s-a abitut asupra ei, e o convin-
gere profundi a meal nu va fi fost spre distrugerea
Bisericii, ci spre intirirea ei, cici fo4a unei institulii,
de pildn, nu consist; in volumul ei, ci in calitatea ei.
Ori Biserica Rusi are privilegiul de a cunoaste per-
seculia gi ?nnobilarea cre$tinilor din catacombe. Fap-
tul ci aceasti Rusie e cilare, ca intr-o ga, pe Europa
gi Asia, pe de o parte, iar pe de alta ci se frdmlnri si
joace un rol planetar, me face se cted in foarte mari
gi importante prefaceri in lume. ln perspectiva in care
md migc, aceste fapte in-ri apar cle o covir5itoare
insemnetate, degi in clipa ?n care le notez ele sunt
mai mult ascunse in ceati decit foarte evidente. Eu
le acord o colosali semnificatie.
Probabil la un moment dat zarva, tulburarea din
lune se vor mai potoli, vor mai clescregte, oamenii
vor fi clin nou amigiti de iluziile, de fictiunile ,,bunei
siiri", gi poate, deEi mi. cam incloiesc, se va ajun6;e
chiar la aceea ,,dulceali de a tii", pc o scari incl
1.1"2
neintllniti. Poate ! Degi sunt semne cI tulburarea, in-
volburzrrea aceasta va descregte foarte greu, $i nu
chiar pentru atat de multi vreme. in orice caz, evi-
denga semnificaliei acestor evenimente de acum se
va intuneca, se va umbri, gi mulli vor socoti iadqi ce
Apocalipsa e o fantezie, iar cei care vor fi vorbit de-
spre ea in mod serios rdmln niste oameni...
Dar vor veni din nou vremuri grele qi primej-
dioase, popoarele cu puteri inci mai mari se vor
amesteca gi se vor cunoagte iarigi ca ni$te frali rii,
iar oamenii iqi vor pune, pe o scarl din ce in ce mai
mare gi in mod din ce in ce mai profund problema
Omului 9i a Viefii. De problemele acestea Fi de ade-
udrata lor solutrie interioari nu va scipa absolut ni-
meni. Cum? Intereseazi mai pulin gi e locul mai mul-
tor ipoteze cam deopotrivi de indrepti;ire. Cum se
va int2mpla ca problemele acestea esentiale s;l atin-
gi pe fiecare, evenimentele din ultimele clecenii
ne-au dat anumite semne, care se vor relua la o scarl
din ce in ce mai mare, sub forme pe care le vid tot
mai teribile. Dar inci o dati, cum anume se va in-
timpla lucrul acesta, deocamdatd nu poate fi dec2t
un lung prilej de vorbe gi de ipoteze. Ceea ce cred
cu putere e c1 va veni momentul cind mai fiecare
om se va intilni cu problema vie;ii lui gi va fi aproa-
pe obligat, de gravitatea situafilor, se ia o atitudine
fermd, sd opteze intre o anarhie clezastruoasd, impi-
nati de minciuni, de un soi de negalie care impinge
spre neant, Si calea cat de cit a Aclevirului, a orclinii.
Evident, asta nu ?nsearnni ci istoria si omul vor ince-
ta s; fie in echivoc qi in ambivalenti, dar rot mai
mulli vor dobdncli constiinta cd oplilrnea nu mai e o
71.3
glumi, nici o gargariseali intelectualii, ci aproape o Criza religioasa
problemi de viali gi de moalte.
Ltpta, dranta istoricd, ,,agonia", ptin urnlare, va
fi din ce in ce mai puternici, mai sfansi, mai greu
de eludat, mai incordatd, mai la o inaltd tensiune.
Poate cie cam schematic ce spun, dar o fac tocmai
Daf lupta ace sla, spuneam, nu este singufa inld-
pentm ca mirturisirea si nu ia infilgare de roman
unhul controversei istoriei. Strdbatem, lucm care s-a
foileton.
spus pini la saturalie, pdod la o golire de conlinut, o
crizd. $i e adevd,rat. Cum s-a manifestat aceaste
crrzd? S-a manifestat ca o sumd de curente reforma-
toare, sociale, politice, religioase chiar, cu tendinle
radicale de a risturna tradilri, agezl'ti, valori. in nu-
mele cui ? Aici ar fi foarte greu, daci nu imposibil de
adus vreo ptecizare. in numele niminui, al unui vag,
in fond. Promotorii lor ? Niqte ideali;ti, mai exact:
niqte ideologi, minuitori de... idei, ori am vezut ce
valoare au ideile ! Iar unii dintre noi am vizut ce va-
loare au ideologiile !
Ceea ce ag dori se scot in evidenli e c5, degi apa-
rent contradictorii, curentele acestea se aratd la un
examen mai atent a avea un ideal aproape comun:
dinamitatea, h aotizarea tuturor agezdrilor omene9ti.
De la dreapta 1a stlnga gi de la stdnga la dreapta, pe
Loatd clavial]ura nuanlelor, dacd se mai poate vorbi
de nuanfe, acliunea e de amncare in aer a a1ezdtllor
care irr;emeiazd o reali prosperitate a viefii omului.
Nu vorbesc ca un burghez, ci vorbesc ca un cregtin
c te are simpl permanent al nevoilor de primenire,
dar qi de desiLvlrqire a omului.
Ci lucrurile nu vor iegi dupd dorinla acestor cu-
rente 9i ci peste socoteala lor se va intdmpla altceva

1.1.5
 in lume si istorie, aceast:r e o alt:'r fatir a problemei.
Obsen'im insi ci, fie e vorba cle un antisemitism mai
mult sau mai pulin agresiv, rnai nationalist sau rlai
putin nationalist, mai abstract sau n]ai elementar, el
rimine o fonni camuflati a luptei impotriva cregti-
nismului, o cursir intinsi, in general vorbind, celor
naivi sau elementari; ci e vorba de pocirea crucii,
cu cdrlige sall cu stea in cinci collur-i; ci e vorba cle
neam, de patrie... .,fara, in sflrgit", cum se exprima
Farfuridi, de nalionalisrne. cu,,isme" in coadi, mai
rnult sau rnai pulin sentimentale ori rltoite; ci e vor,
ba de o $tiinle fluturati ca un steag al unei crase ig-
noranle, cle o;tiinli care prin gcoli, prin academii,
universitifi, prin broguri, prin sisteme politice, prin
amabile insinuiri, sapl terneiurile credintei, ca bar-
baml care habar nu are de ce este opera de artd sau
lucrarea cle geniu; ci nu e vorba de mitui tehnologic
gi acultural; cd e vorba de niqte teorii mai mult sau
mri prrtin liloso[ice $i politice (are vor si promoveze
Statul la un colectivism universal, la un monopol uri-
ag, la un control monstruos al mirftlrilor qi al consti-
inlelor; ci e vorba de Raclio care cinti valsuri de
Strauss, Run-rbe sau face propagandi; ci e vorba de
intruniri libere sau de gedinle d.e sindicat obligatorii;
cd e vorba de o presd liberd care se prcstitueazi ca
si fie pe gustul cttitoriior sau de o presi care ii tra-
teazd ca pe ni;te imbecili, cd e vorba de cinenratogrzf
Sj de revi5te care clisr ute pe pagini inrrcgi nazrrriie
qi n'rofturile vecietelor (am vrut odati sI scriu un artj
col intitulat: De l^ imitatio Cbristi h m:rimutdreala
Holll'wooclului); ci e vorba cle clreptrrrilc femeii care
,,e egala" birbatului sau cle lichidarea f-:u-niliei, pentru
116
ci ce mai e .,aia far-r-rilie '1', un contracr or-iclincl rezilia,
bil; cii e vorba de o teorie a ,.muncii", a folosir-ii ,,tinr
pului liber", a muncii cle folos obgtesc F.a.m.d. la nes,
far;it, toate sunt tot atatea feluli, Llneori proste$ti,
alteori n-rergind pind la oarecare rafinamente, de in-
ducere in eroare, de cre:rre cle confuzii, aclici de
spargere, de dezagregare, de lndepirtare a omului
de el insugi, cie confiscare a intimiritii lui, aclici cle
destrimare a lui.
lcleer principlli. ob.esia. ay zice, a ruturor accrtot
actiuitdli e ideea cd imbunitilirea omului, a umani-
tilii nu se poate nagte decit pe temeiuri materiale.
Miriti productia !, iari strigitul de pretutindeni, la
rugi, la americani, la englezi, gi ci banul e singura
putere prin care se va opera o noui mlntuire a lu-
mii. Niciodatd, ca astezy qi nu e forrnuli de stil, mai
mulli oameni n-au crezut ci singura, exclusiva for
muli de salvare e mirirea productiei gi banul ! Astlzi
e o convingere aproape universali ci fericirea e sino-
nimi cu posesia de bunuri materiale. Suprimarea rdu-
lui s-a transformat intr-o problemi de posesie de bu-
nuri materiale sau cle profitare de bunuri materiale,
cum e in lotul socialist. Acesta e qi rnotir.ul pentru
care toatd lumea trebuie si munceasci pe brinci gi
si fabrice intr-un soi cle nebunie ce'r'rei gi ce nu vrei.
S-a ajuns la situatia .grotesci, de necrezut, ca mapinile
si lucreze Ia... fericirea omului. Fericilea, mintuirea,
o chestie de fabricate I An'r uneod impresia ci nebu-
nia oamenilor a atins un punct culminant ! De aici, in
otrce c^7-, o serie de bizalerii $i impostut'i caf€ nLt se
mai termini. Mi refer in prin'rul lincl la acesti ideo-
logi care vorbesc, toli, de idealuri 9i cle paraclisuri,
 oameni in toati putelea cuvlntului. Cine se mai gln-
clar cer sacrificii, sacrificii care, in afari de scandalul
deEte btrnioarii, sar mai caute pentru copilul
vielii lor personale, nu dau rezultate consistente pen- ^sldzi,
siu un mare educator ? Rar, cate un artist de geniu
tru sclavii 1or. Oriunde omul igi elimini dependenla
n-rai cauti in lume vreun maestru, fiind in stare si
de ordinea absoluti lucrurile merg prost sau pe dos,
stribate prin toate piedicile ca si-l afle Ei si ajungi la
chiar acolo unde mai funclioneazi nigte bune inten-
el. Flacira sacri nu mai trece din mdni in mXni, ci la
1ii; mi g2ndesc la aria aga-ziselor democralii, unde intimplare sau ca o improvizalie. Conducdtorii de
se practici o toleranld vinovati, absolviti de exigenla
popoare sau guvernele nu se mai gindesc la crearca
oriiiror criterii, de fapt o ingiduinqd fald de tine in- in primul rlnd a unui climat spiritual. Eu n-am vizut
sufi, o toleran!; reciproci, inliuntrul cdreia cdle atan'
dis- in anii acegtia pe nici un conducitor mergdnd la uni-
iamente infame nu sunt cu putinld I Tirania 9i versitili sau asistind la deschiderea vreunui curs sau
trugerea infloresc la adipostul acestor toleranle'
vizilind mai des Academiile sau dind importanla
Bundoari, se pdlivregegte despre pace 9i se triieqte
unui eveniment ca aparilia unei cirfi, vizitand gcolile,
bine de pe urma industriei de fizboi cate inarmeazd
intretinandu-se cu dascdlii, cu elevii, inaugur2nd bi-
popoare barbare, rapace qi primitive. Sau popoare
blioteci si fdcind caz de ele, mergdnd la expozilii,
care se bat, dar pe sub mlni iqi v2nd armament
discutlnd vreo piesd de teatm sau vreo teorie filoso-
ucigdtor impotriva 1or inqile ! Sau unii plitesc pe al1ii
ficI. Terenul acesta e de calfi Fi e mereu fonf. I-am
ca sd se bati pentru ei. Igele acestor drdcii au devenit
vlzut insi de milioane de ori fotografi^\i la p^rdzi,
foarte incurcate. Spectacolul acesta mi face si mi
in fabrici de bomboane, pe gantiere sau bitlnd cXm-
glndesc adeseori la Prouerbele lui Breugei, care pii in discursuri hilariante, destinate neantului de
evoci balamucul din zilele noasfe ! vorbe !
Priveste la oamenii aceqtia care igi inchipuie ci
Conducerile, guvernele au devenit economice, in
toate relele vin din afari, c2nd in realitate ele vin din
orice caz accentul cizind cu pulere pe economic.
inima omului, care igi inchipuie cd perfeclionarea e
cu ministerele importante Fi cu toate celelalte activi-
in primul rAnd o problemi Unand de mediul incon- titi tiranic subordonate, controlate de reprezentanqii,..
juritor, cind de fapt e pe dos. O ambianli ideali, qi
fiscului. Idealul suprem federalizarea economicd a
omul va fi firi cusur ! E ceva jalnic ! De aici: mirili
lurnii. Nu tegeduiesc ci planul acesta e important,
producfia, confortul, bunistarea din care se va naqte
dar de la o viziune ecumenici, soborniceasci a lumii,
bmul perfect ! E ingrozitor de idiot ! De aici accentul
la o intreprindere economici universali, ciderea de
pe o gtiinld utilitariste Ei o indepdrtare de orice cu-
tensiLlne mi se pare prea mare, gi chiar jalnici. De-
noqtinll duhovniceascd ! Cel din urmi producitor de
spre rAnduiala spirituald se spune: lasi ci asta va
vreo alifie o recate e un personagiu infinit mai im-
veni, dar mai intai etc., etc... Ori asta e curati dricie,
portant decat cel mai mare duhovnic in stare se face
119
118
pentrx ci nimic nu vine aqa, picand pari miliiafe in
gura lui de nitifleali I Normal ar fi, in credinp mea,
sa ciulim mai intii..., dar nu rnai vrexu si arunc
mdrgdritarele. . . in orice caz, ca valotrle spiritului si
fie mereu pe undeva pe la coadi ca o cenuqireasi
iremediabili, e cel puqin o neghioabi 9i grosolani
eroare de perspectivd. De asemenea, oamenii de cul-
ture care nu caute, nu ajuti, nu promoveazi pe cei
care seamini cu ei, pe cei din familia lor spirituali
sunt foarte vinovali fali de ei inqi;i qi fap de comuni-
tatea in care triiesc qi nu realizeazd cd, de fapt, de
bogdti^ i^ oameni de valoare depind destinul 9i re-
zor\anta operei lor. Ei dau dovadd de o pernicioasi
sterilitate. $i iati cum ajungem sa constatim din nou
ci lupta, criza esre in fond o crizd spirituali, in
primul rind; mai mult dec2t at1t: o crizd religioase, 9i
incd mai mu1t, o crizi de ordin creEtin' Spun aga pen-
tru ci cle fapt omul se nagte religios, dar devine creg-
tin contractand niSte obligalii, nigte rispunderi, in-
sumXndu-se unor comandamente. in orice caz, e o
crizd a convingerilor, a atitudinllor, a credin1elor, giin
ultimd analizd o crizd a credintei, o crizd care a iz-
bucnit mai intii in sufletul citotwa, al elitei, $i nu o
crizd lscatl din pricina condiliilor materiale. Ispitele 9i
derogirile, molegeala qi confortul vinovat s-au stre-
curat mai int2i in sufletul oamenilor, 9i pe aici au ?n-
ceput se sdruie nebunia qi dezagregarea.
Germania in 1914 nu a inceput, cum greqit se ar-
gumenteazi, rlzboiul din motive economice. Buni-
starea nemtilor era notorie, iar prestigiul Ei influenla
lor in centrul, in lisdritul Europei gi in Rusia erau
enorne. Germania era pe punctul de a cuceri aceasti
1.20
regiune a Europei. Sau poate cinevir si explice starea
paralitici a Frantei dtn L939 prin consideralii econo-
mice, cincl este evident ci Franla s-a prdbuEit moral-
mente, spir itualmente ? Firegte, in contextul unor
sirrptome esenlial, dominant spirituale - metafizice
chiar - sunt, desigur, implicate complexe pe toate
planurile vielii, 9i deci gi in planul economic, dar nu
compiexele economice determini paralizia sau eroa-
rea. Nu existi eveniment al vielii in care sd nu apard
$i ilele economice, 9i deci eeplicaliile economice. Ele
insa nu sunt esentiale ;i au valoare plni la un anu-
mit punct de inlelegere, mai aproape de misura
ornului obiqnuit, de r2nd, sau a ,,realiEtilor" care lin
vrabia de coadd. pind pietd gi vrabia gi cioara de pe
gard. Apoi, ei explici ceea ce s-a intimplat. Mergi !
Iati, eu vorbesc destul de l;murit. E o crizd de in-
credere, de credinle. R2d cu amlriciune clnd aud:
,,demnitatea umani", ,,libertdli democratice" ;i alte
sforiituri, formule stereotipe care nu mai au nici un
confinut echivalent in inima oamenilor, care au ajuns
un soi de neant sonor, cdnd nu sunt pur;i simplu o
escrocherie de cel mai josnic aluat. Vor salva demni-
tatea umani, cine ? Negustorii ! Vreun plan econo-
mic ? Partidul cutare ? Oamenii care nu cred in nimic ?
Haida de I Si fim seriogi I O rena$tere a valorilor spiri-
tuale nu poate se lXqneascd decdt dintr-o noul dra-
matice $i vie confruntare cu Dumnezeu. $i convin-
gerea mea e ci, fie cu voia, fie firi voia celol care
tot fac planuri, evenimentele 1i vor impinge pe oa-
meni din ce in ce rnai mult gi mai clar spre aceaste
confnrntare Ei reintiinire. La un alt nivel, mai jos daci
vreli, problema se pune qi se reia mereu, ln sensul ci
r27
 inceptrtul vielii unor orgd.nistne, conrunitlli, particle
politice, culturale etc. nu se poetc pr'ofila $i cipita
o oarecare consistenli gi eficienlir clcciit printr-o con-
fruntare cu problemele majore ale omului ;i ale vielii,
iar acestea, am vi.zut, nu pot fi detagate de proble-
mele omului cu Dumnezeu. De fapt, aceastd febrili
activitate economici, daci nu este numai un mod de
escamotare a unor realitili vilulente qi pini la utmi
ineluctabile, ele sunt conconitente si cu un soi de
tendin1i... religioasi. Economicul fabricd mai tot-
deauna gi o religie care distribuie fel de fel de suro-
gate, politice, spirituale, teosofice, sosuri pentru toate
gusturile gi pentru toate etaloanele prostiei bietului
om. Dar este evidenga insiqi cd accesul la o spiri-
tualitate autentic; e o problerni de putere, de per-
sonalitate, de efort serios 9i disciplinat. FarA mari ex-
perienqe qi mari posibilititi nu se pot cleschide mari
bulevarde spiritului, creatiei gi formirii oamenilor.
Numai prin oameni de mare carieri pot veni mari
daruri, numai ei pot iegi din echivocuri, din nesfirgite
gi sterile dupliciti(, dintr'-o gmecherie interioard care
nu secreti decit confuzie qi, de la o vreme, nu rare-
ori, adevirate dezastre. Daci toati lumea se hrine5te
cu surogate sau cu preparate de tapioci, mare lucru
nu poate si iasi, ci ccl mult lucruri cluioase, drigute,
gi proiecte peste proiecte cu bilanluri nule. Cu toate
ci e mai virulent, pentru cd minciunile au aici un
caracter de sfruntare, gi comunismtrl tot un sllrogat
este ;i nu poate si aduci soluqii valabile nici omului,
nici comuniti[ii. Cu toate aspectelc clurc ale unor
regimuri care simuleazi birbttia gi curajul, ele sunt
in fond niEte sentimentalisme pline clc l:r;itate in fala
122
aclevdratelor probleme ale vielii. Ele in-ri evoci acle-
seori pe bitrinul Karamazov, ca gi pe acel crin'rinal
.,riu $i sentimental" care se induioseazi de suferinlele
unui goricel gi care a conis abominabile asasinate.
Repet, orice efort economic e zadarnic pind la ur-
mi gi cu rezultate neproporlionale, in orice parte a
lumii, dacd viala nu se poate manifesta cu posibili-
tille ei geniale gi imprevizibile.
intr-o pafie mai mult, in alta mai putin, lumea s-a
inscris sub o cupoli pe care se poate scrie religia gti-
intei $i sub care fiJnc[ioneazi tar mai mult sau mai
pulin o idolatrie a omului. Omul se inchind lui in-
sugi, socotind ci nimic nu mai e dincolo de el, el fi-
ind un soi de alfa gi omega al existenlei, ceea ce este
tot o formd de surogat ?n galeria atator surogate.
Aceaste noui religie propune o mecanici prin care
omului i s-ar lua din sarcini nu numai munca de
robot, dar gi toate problemele care ii tulburd exis-
ten1a. Omul e momit cu reveria prin care vor fi supri-
mate problemeie care nu-i dideau pace. Semnele de
neliniqte gi de intrebare vor fi inliturate, omul va
trece prin vjxt) ca printr-un vis. apoi tot pe o scari
rulanti va fi diruit ,,en douce" neantului; operat sub
anestezie I Am sd reamintesc insi aici cuvintul lui
Baudelaire: ,,Cel mai mare qiretlic al diavolului este si
ne convingi ci nu existi". Poetul clamnat a ficut o
experienlS peste care n-ag recomanda si se treaci
cu uqurinli. in acelagi ansamblu de idei, sfituiesc cu
cilduri cititorul si citeascd subtila carte a lui Denis
de Rougemont: La parl du diable, dtn care rezultl cu
claritate ci dracul nu e o poveste de speriat copiii gi
ignoranlii.
723

Religia aceasta a gtiintei, cale nu trcbuie confun-
datl cu gtiinga, este o aclevirati intreprinclere, cu mij-
loace ;i tehnici de inducere in ero:rre, de abatere a
omului de la Calea adevirati., 9i pini la urma o tigi-
duire a situaliei exacte a omului in univers. Este o
intreprindere de amelire gi cle adormire a constiinlei
etice Si de anulare a unor intrebiri gi probleme care
pot restabili un echilibru, un simq ai rispunderii, o
exacle asezare in realitatea in care suntem qi ne
migcdm. La limiti, tendinla este de anulare a congti-
inlei pdcatului, ca omul si-gi inchipuie ci e liber sd
facd orice. Dostoievski a pus in termeni riguroEi, im-
posibil de infirmat, aceasti problemi. Se spunea
oclati, gi in democralii tema subziste, ci uox populi
uox dei, iar in regimurile totalitare dictatorul e vocea
poporului. in realitate, nici vocea lui, nici vocea po-
porului nu se pot substitui pomncii lui Dumnezeu gi
hotdririlor lui. De obicei calculele, socotelile ome-
negti lipsite de congtiinla unei dependenge de or-
dinea absolutului duce la o spargere a unitefii, la sil-
nicii, la distrugeri materiale ;i morale, 9i pini la urmi
la r-rn faliment, la ceva in care daraua a fost mai mare
ca ocaua.
Religia Etiinfei, dupd ce proclami moartea lui
Dumnezeu, afirml infailibilitatea omului. Ce mai e
atunci adevdrul ? O problemd de sufizgiu gi de popu-
laritate, cind in realitate istoria gi viala au ardtal cd,
adevirul totugi il poate deline chiar Unul singur, iar
martirajul Lui poate consfinli aceasti tulburitoare
situafie. Temeiurile noii religii trebuie si fie... $tiin!i-
fice, 9i... democratice. $tiinlifice, adici scienliate, de
ordinul vulgarizdrn, gt democratice, aclici de toc-
meali, inillitor, aproap€ sublim l gi de pirerea
aceasta, ceea ce e destul de interesant, conducitorii
si guvernele, clar gi toli oamenii bine, profesorii de ft-
losofie, de pildd, multi savanli, academicieni, care nu
mai pot fi... fanatici, pot, ?nsa, sustine cu invergunare,
bunioari, conceplii politice sau declali Scripturile
naive gi absurde. Ei sunt partizanii Criticii, deasupra
cdreia pun totugi maniile gi tabuurile 1or, partizanti
unei critici administrate din scaun gi cu ochelarii pe
nas, pe care ?nsd nu-i riscd niciodati in furtuna gi
volbura vielii. in scaunul lor confortabil qi bine pro-
teiali de baionete sau alte organizalii, ei devin fanati-
cii gtiinlei, ai progresului, iar pe parcurs ai confuzi-
ilor, ai contradicliilor, ai revenirilor, sau ai atitudinilor
multiple in aceeagi chestiune. Spectacolul e feeric, 9i
uneori profund dezgustitor. AceEti oameni agteapld,
din cind 1n clnd. un geniu care si impace intr-o sin-
tezd superioarl crezurile lui cu cunoagterea dobin-
diti ,,intre timp". La nevoie acegti oameni se mullu-
mesc si primeascd gi normative, ca si elimine subtile
controverse gi si qtie gi ei cu cine voteazl, in defini-
tiv ! Nu e un pamflet gi nu sunt nigte ironii, pentru ci
unii le-au plitit scump de tot.
Aproximaliile acestea de aproximalii devin jalnice
?n ochii celor care stiu ce existe, ?n universul material
ca qi in cel inefabil, qi puncte fixe, puncte de stabili-
tate, de referinle.
Toate aceste lucruri qi situatii pot cdpita o incal-
culabili insemnetate daci le considetim integrate ?n-
tr-un efort polivalent gi obscur de unificare religioa-
s.i antihristicd a lumii. Aceasta nu e o nilucire sau
vreo obsesie care sa ne laca si vedern pretutindeni
125
 mafii, kukluxclanuri, cici ar fi gi o prostic, gi ridicol.
Aici e vorba de cu totul altceva, cle o lucrare intr-un
fel grandioasi, care depisegte consiclerabil socotelile
unor persoane sau ale unor grupuri mai ales impli-
cate in interese locale gi irnediate. Eu md refer la o
lupti antihristicd - despre care vorbesc cu toate clar-
itatea gi libertatea interioard - qi care e un fapt, o re-
alitate, gi nu o ipotezd sau o teorie, pentru cei care
cunosc cd Hristosul nu e o teorie, o fic;iune. De-a
lungul mileniiloq destui au avut aceasti congtiinle,
aceaste viziune clarl, a doud familii de oameni, una
prin care sporeste 9i se implinegte omul gi o alrA fam-
ilie prin care spore$te discreditarea, deteriorarea
omului, prin care se submineazi ni;te temelii aSezate
de Logosul, de Cuvdntul lui Dumnezeu in lume. Ei
slujesc, mai Stiind, mai negtiind religii pe dos, rdstur-
nate, inversate. Prostia, u$udn!a, nevrednicia, stupidi-
tatea, absurditatea, mijloacele primitive, abjecte se
amesteci cu rafinamente ale sim;irii gi inteligenlei,
cu iscusite proiecte gi contrafaceri. Atunci, la diferite
trepte, auzim in aceasti noui teologie vorbindu-se, -
se potfivette, nu se potriveqte - de progres, de inve-
chitele conceplii ale unui trecut, de superstigii, de le-
gende, de ignorange, de noi baze ,,serioase", de me-
todele gtiinlifice gi atdtea sloganuri de care vizduhul
pe care ?l respiri omul modern este suprasatufat.
imi dau seama de impresia curioasi sau chiar de
scandalul pe care le poate provoca felul acesta de a
vorbi in sensibilitatea celui care aude pentru prima
oari un astfel de limbaj. Totugi, s-au int2mplat in ul-
timele decenii atatea teribile evenimente in lume, la
toate nivelurile gi in toate compartimentele, incdt so-
126
cotesc ci a venit lnomentul sd se vorbeasci firi oco-
liguri gi fird menajamenre. Sper insi ca oricine si-gi
dea searna ci clespre aseflrenea lucruri nu se poatc
vorbi la rnodul simplist, cum s-ar putea incerca, sau
cum chiar au incercat unii. Pr.in oameni caricaturali
cele mai extraorclinare lucruri risci si fie cleformate
la caricaturi qi grotesc. Iar in acest domeniu se poate
aluneca cu cea mai mare ugurinti. in situatii bufone.
Grimasa gi risul actoricesc p2ndesc aceste lucruri la
fiecare colt. Unii, citind acestea, nu vor ingelege mai
nimic sau deloc, alli vor intelege sau vor bdnui ci se
comunici ceva, ori pe mine aceasti categorie e cea
care mi intereseazi.
Ya sd zicd, trdJfi o crizd, am si adaug acum: chiar
de mare lnvergurd.
Fundalul ei e religios. Nu se vecle inci prea bine,
foarte mulli nu vid deloc realitatea, temeiul unei ast-
fel de afirmatii. Sunt convins cd in epoca noastri
chiar, faptul va transpare din ce in ce cu mai mult
contur Si relief. Unii, pulini, presint, vor primi pro-
pozigia, nu se vor cabra, sperlnd ci prin acest fun-
dament religios am ingeles o noud cloctrind religioasd
mai acitirii, rnai apropiatl de mentalitatea omului
moclern, r-r-rai compatibili cu stadiul actual al cunog-
tinlelor omului etc., etc., o doctrini, o concepFe, o
credin(a universali care sd impace gi capra, gi oaia gi
vana, gi lupul, 9i pe llngi care cregtinismul va fi fosr
o... copilirie !
Ei bine, nu. Referin;a mea e firi nici o putinli de
echivoc la conceplia cregtini. in afafi de ea nu poate
fi decit un sincretism hibrid al tuturor ereziilor, cum
sunt unii prin lumea anglo-saxoni care aspiri la
127
 forme inalte de spiritualitate. cat'e sunt teosofi, fac
clar pe pieclestalul care a rimas iau loc mereu allii:
spif itism, sunt plini de nobile intentii, ir-rbesc la neb-
Inteligenqa, Arta, gtiinta, Partich,rl, gtabi, Birbi etc.
unie clinii gi pisicile clrora le riclici rronumente fu-
Preolii acestor iclolatrii se recruteaze nu din igno-
nerare cu inscriplii penibile 9i care, crez2ncl in me-
tempsihoze, speri ori sI miorliie pisica in inima 1or,
lanli, ci clin spirite ,,clistinse" care strigi, la nrodul
clomnului cle Lapalisse, sloganuri: ,,$tiinta a schimbat
ori ei sd vorbeascd prin guri de papagali sau asini
faia pimintului I Stiinta a eliberat ornul clin lanprile
mai bine hrinili. Referinta mea nu este nici la aseme-
sclaviei r.nateliale gi morale" (ceea ce, fie spus in
nea doctrine, nici la altele care igi propun se ,,salve-
ze" Biserica, prin reforme, ca s-o faci m i.... atrac-
treacit, nll prea se vede). ,,$tiinla va suprima mis-
tertrl Ei va gtel€e cu buretele tainele, va spulbera
tiva. mai acceptrbjla in ochii lumii. in ochii mei.
toate prejudeci[ile". gtiinla, farul etc. vorba lui Dos'
asemenea proiecte sunt culmi ale imposturii gi ale
toievski, caracteflzand un personaj: ,,Min1ea spunincl
lipsei dc bun gust.
adevlrul !".
La limiti, in perspectiva aceasta - $i lin mult se
Dar sunt convins ci oamenii vor descoperi treptat,
subliniez ci nu vorbesc din cir1i, ci dintr-o sub-
cI Istoria e o dramd, ci via\^ e o treabi foarte se-
stantiali experienld qi meditagie -, istoria perioadei
rioasi Ei ci firi Durnnezeu nu existi solulii adevirate
care a inceput qr care, in multe privinle nu va mai
gi eficiente, ci omul e in intelesul cel mai riguros un
semena cu cele cu care ne-a famlliarizat istoria de
miracol, marele miracol al existenlei !
manuale, va lua infdligare a u or repetitii generale la
sciri din ce in ce rnai vaste si mai impresionante a
ceea ce viziune a cregtini a numit Judecata de Apoi.
lin si mai observ ca idolatria, cum oricine poate
aslezi constata, nu e, cum s-a crezut, un fenomen al
ignoranlei, sau al primitivismului, ci e o dimensiune
permanente a omului, de la care nu fac abstracfie
nici cei mai orgoliogi gi rafinafi. Nici profesia, nici
cultura nu-l apiLri pe om cle aceasti. ipostazi. Ba aq
spune, climpotrivd, cu cit gradul cle independenli gi
cle disponibilitate creste, cu atat, in chip paradoxal,
omul e mai susceptibil cle a cidea victimi unei iclola-
trii. Cr-rltura nu annleazi nevoia niscocirii de idoli,
claci ornul s-a inclepirtat de zrcleviratr.rl Dumnezeu.
Forma idolilor poate varia, mai mult sau mai plltin,

L28
 Istoria ca dramd.
Nodul dramei lui Israel
Pdn toamna anului 1939 sau la inceputul celui ur-
mdtor, nu-mi mai aduc bine arninte, in orice caz in-
tr-o epocl de pronunlati recruclescenti a antisemi,
tismului la noi, am scris un articol intitulat: ,,Drarna
evreilor vdzuti de un cre;tin", pe care l-am dat la r.e-
vrsla Viala Romdneascd. An ficut corecturi in gpalt,
dar n-a apirut fiind in intregirre cenzurat. Articolul
l-am mai citit ?ntre timp catorva. Niciodatd insi nu
s-a mai ivit prilejul cle aJ da publicitigii. Nu gtiu clnd
se va mai ivi prilejul si vadl lumina tiparului. Dar in
definitiv, asta are qi nu ate importanll.
Poate cd nu e cu totLll nepotrivit sIJ reproduc aici,
daci e vorba si ingelegem cit mai bine de ce clesti-
nul acesta al evreilor;i al cr-egtinilor este, firi nici o
indoiald, miezul ?nsugi al istoriei ;i ctreia sernnificaqiilor
ei majore. Vom ingelege de asemenea de ce antise-
mitismul - aceasti permanentl gi impo|tanti proble-
mi - e o lupti foarte perficli impotriva creqtinismu-
lui, vom inlelege rostul, func;ia extraorclinar-i istorici
a acestui popor, mirturia lui printre noi. Vom inlele-
ge ci problema mintuirii nu e o povestc s;i, in sfirgit,
de ce - lucrul apare ca un paradox - un cre;tin acle-
virat este obligat sd apere Israelul, chiar cind com-
poltarea lui riscolegte resentimente antiscmite, sI se
sirnti soliclar cu el, cici Biserica si Israclul, separat
130
si impreuni, joaci palticla mlntuirii neamului ome-
nesc. Pentru mine nu e deloc o intimplare ci in in-r-
pletitura atator evenimente extraorclinare, cate sunt
ale vremii acesteia, ne izbim clin nou cle evrei, intr-o
formd sau alta, cum de altfel s-a intlmplat mereu
cle-a lungul zbuciumatei istorii. E de asemenea de
notat ci aceasti virulentd prigoani a evreilor inseam-
ntr reaprirtderea cu putere a colxttiinlei Israelului,
tocrnai clnd drama istoriei se plecizeazi. vreau mai
precis si spun, cind se vede mai clar ci moare o
lume gi se naEte o alti lume. '
Iati articolul.
Drama eureilor udztttd de un cre;tin
,,Istoria evreilor taie de-a curmezigul is-
. toria neamului omenesc, ca un dig in ca-
lea unui fluviu, pentru a-i ridica nivelul."
L6on Bloy
Poporul evreu riclici ast5.zi o gtava- problemi con-
gtiintei tuturor oamenilor.
Sub imperiul unor evenimente care pregitesc o
riscblire dramaticd a intregii lun-ri, omul veacului )O(
este constrans se ia act cle aceasti pr-oblemd 9i obli-
gat si aibe o atitudine; el nu mai poate rimane in-
diferent. Statele mari ca Germania Ei Italia, care in-
sumeazi la un loc peste o suti cle rnilioane de
oameni, qi prestigiul unor culturi au ficut din aceastd
problen-ri o pl'eocupare insistenti qi capitali; state
mai mic.i, sub ?nriurirea acestora, au reluat ;i ele mai
vechea lor rifuiali cu evreii. in sfirgit, in alte tiri, pe
clrept cuvlnt nelinigtite cle unele misuli curioase lua-
r37
te inpotriva evreilor, s-a produs o stale cle spirit in
care sunt lesne de deslusit uimirea si revolta.
Mai pretutindeni, astfel, antisemitismul este clin
nou, ?n vremea noastrd, o temi cle viguloasi agitagie
politici, intrelinuti cu stAruintA din clteva focare cle
sugestii. Iar daci, nu a izbucnit chiar pretutindeni in
lume intr-o formi acuti, faptul se datoreste rezis-
tenlelor care mai pot inci stivili violenta. lTermenii
sunt ciutafi gi lucrurile nu sunt spuse chiar direct,
pentru ci voiam sd treacd articolul prin furcile cau-
dine; ceea ce totugi nu s-a ?n6mplatl.
in ordinea morale inse, drama evreilor a intAlnit
conqtiinta tuturof oamenilor; ceea ce ne indreptilegte
si vedem in momentul de fatd in aceastl problemi
motivul unei controverse universale.
in umbra istoriei nu e intaia oati cd. evreii ?n-
dmpine ostilitatea mulgimilor care, de altfel, sunt in
sentimentele lor atdt de versatile ! Din cele mai inde-
pirtate timpuri a rimas, sdpatd in pi^:uiL, zgariate in
pergament, scrise in cronici povestea zbuciumatei lor
vieti, mai ne?nleleasi, mai stranie de c2t a oricdrui
popor. Astizi le e din nou clat si strdbate zle grele,
poate nu totugi cele mai grele din cite au avut de
sufedt in riticirile lor nesfir;ite plin pustiudle morgii
sau in surghiunurile robiei. Cogmarul de acum, insi,
e mai inspdimintetor pentrlr cd il trdiesc in mijlocul
unei civilizalii, in care asemenea lucruri nu pireau a
nu mai fi cu putinle. Contrastul, astfel, contribuie gi el
la risunetul unof fapte care, nu e prea mult de atunci,
pireau de necrezut. Mulli sunt astizi incrediilali cA a
venit ceasul unei dezlegiri definitive a acestei spi-
noase chestiuni. Ei ?9i inchipuie ci, in sflrgit, vor ve-
1 2-t
clea solutionatd acun o problemi pe cale saizeci de
secole n-au putltt s-o radieze cle pe ordinea de zi.
Personal, an'r puternice temeiuri si nli indoiesc de
rezultatul acestei intreprinderi, ca gi de iluziile care
s all ndscllt. Vorn incerca, aEaclar, si aritim acelora
care nu sunt in rnod iremediabil prizonierii pirerilor
obignuite Ei banalitililor care s-au ingrimidit in
terenul acestor clisculii ci soarta evreilor nu e in m5.,
na oamenilor Ei nu atfu'ni de vreo socoteali politicl.
De altfel. probleme acelstr il lobt cercerati pe
toate felele, nu numai acum. Daq sirind dintr-o dati
chiar la vremurile noastre, trebuie si spunem din ca-
pul locului ci cercetirile gtiinlifice neindoielnice con-
test, orice temei suslinitorilor teoriilor rasiste. Nu
existd, din punct de vedere biologic, rase pure, afari
de, pare-se, cdteva grupuri de eschimo;i gi clteva
grupuri din pieile-rogii. Grupele de oaneni s-au
amestecat intre ele necontenit, firi a urmiri vreo-
dati cu inadinsul p;strarea unor tipul.i pure. De
aceea $i evreii, dupi regiunea pe care o ocupi pe
fala pimintulut, prezinti;i ei insu;irile familiei
omenesti in mijlocul cireia tr.iiesc gi tind citre $terge-
rea semnelor care ii deosebesc.
Clt priveEte pe nationalisti, ei numai in mod ar-
bitrar gi superficial apasi pe chestiunea antisemiti,
pentru ci, la o analtzd mai sistematicA, mai putin su-
mari gi la un nivel serios de disculie, obiectivele unui
luminat nalionalism sunt cu totul altele declt o ele-
mentare perseculie a,,jidanilor".
1.33
 in realitate, notivele mai irnecliate ale acestei acli-
uni ?qi au originea intr-un joc foarte simplu, chiar
simplist, de inter-ese politico-econor-uice, care inclici
pe evrei ca fiind in stat definitorii posturilor de co-
mandi, in stare si exercite o mare influengi in toate
domeniile de activitate gi si beneficieze de un numir
de avantaje gi bunuri disproporlionate intr-o reparti-
zare propol'lionali. Consideraliile economice, ca si
ln cazul acesta, pot si fie o explicalie pind la un
punct gi in misura in care mai nult sau mai pu4in
toate fenonenele sociale igi aflI o explicagie in lupta
pentru o bucatd de pline, la care s-ar gi reduce, in
definitiv, teoria selecliei prin fo4i, adici sacrificarea
celui care la un moment dat nu se poate apira. Or,
clnd se deschide impotriva lui acea lupti de violenle
care poate merge p2ni la asasinate, atunci evreul
oferi pe planul social gi econon'rico-politic cele mai
multe gi mai facile satisfacfii; Ei cele mai multe foloa-
se materiale, totdeauna atat de ispititoare !
Evreii - intervin altii - sunt elemente de destri-
mare, de dezagregare sociali; canalul prin care se
scurg in inima unei comunitili toate relele gi bleste-
mi1iile, aEa incnt suprimarea evreilor ar insemna
coborirea, ca prin farmec, a paradisului pe pdmant.
Ura impotriva lor e sporiti Ei de convingere alatota
ci evreii au o mentalitate singulari, care e numai a
lor, o mentalitate foarte particulare $i rezistentd, cu
neputinli de acordat, de topit in climatul moral al
celorlal! oameni. in sflrgit, aceia cate igi aduc aminte,
cu acest prilej, ci sunt creqtini, se socotesc obligaqi, in
sarcina gi mXndria lor rendscute gi a!a!ate, si r€im-
prospiteze un moment istot'ic solemn gi si rizbune o
131
infamie cale, de atllnci, a ocolit lumea, clat- pe care,
mi tern, ar fi ficr,rt-o Fi ei, ar repeta-o gi ei.
Dar si nu mai stir-uim asupra rnotivelor Ei expli-
cafiilor care s-all invocat si care circuli astezi ca lo-
curi comune Si care nu au o valoare, ca si zic astfel,
clecAt psihologici 9i... practici. Aclevdrul lnsi e ci nu
intereseazi pe nir-r-reni. Ca cle obicei, Si in aceasti mai
delicati problemi cei mai mulgi se mulgumesc si. ia
de-a gata ,,argumentele" care se potfivesc cu tenpe-
ramentul, cu priceperea sau cu interesele lor, f 'i
absolut nici o preocllpare de cunoaEtere reali a pto-
blemei. Principalul este justificarea unei atituclini pre-
concepute sau a unei reaclii ?n care e amestecat, in
cel mai bun caz, numai temperamentul. Prea putini
sunt aceia care ndzuiesc sd cunoasci adevirul sau
si cunoasci cel pulin un alt punct de vedere decXt
acela al celei mai inspiimdntitoare banalitifi. Celor
mai mulgi le e indestulitor ceea ce se strecoari p6.ni
la ei nigte biete pireri, un simulacm de idei ticluite ca
si alunge, prin jocul repetirii ;i al contaminirii, in-
doiala ci lucrurile ar putea fi;i altfel gi, in orice caz,
ceva mai complicate decit le prezinti purtitorii de
cuvint ai unei propagande declarate.
Un cregtin, insd, nu se mai poate multumi cu nigte
pledoarii confecgionate, fdrd prea multe impiediciri,
cu o uqurinqd care e aproape de vittuozitate, mai ales
ci pentru el, o asemenea problemi se cere exami-
natd la cu totul alte coordonate decit acelea pe care
le oferi $tiin!a, politica sau econon-ria. gi apoi, e in
afari cle orice incloiali cd numai cregtinul e in stare,
in aceasti chestiune, si aibi o vedele de ansarnblu,
de totalitate care si ?mbr-iliqeze intreg univer-sul isto,
r35
ric cll r-r-r2rlile gi profunclele lui sen.rnilicalii. Citci nu se
poate privi oricun risipirea evrcilor- printrc toate no-
roacele gi nici privi oricum uimitoat'ca, inexplicabila
lor supravieluire irnpotliva vitrcgiilor- gi agteptirilor.
Aser.nenea lucrtrri soliciti o alti inlelegere decat
acelea cu care ne intilnim la fiecare pas. ,,Cunosc
bine acest popor - scrie P6guy. Pe pielea lui nu se
afli un singur loc care si nu fie dureros, pe care s'i
nr.r fie o vinitaie, o veche urmi, o durere surcli,
anintirea unei durcri surde, o cicatrice, o lovitut'd, o
rand clin R'isdlit sau din Apus."
Acela care r.r-rerge plni in miezul problemei e cu
neputinli si nu se intilneasci cu semnul de intre-
bare - ag spune: cu misterul - in'rpletit in nedezlega-
ta $i atat de mereu zbuciumata existenli a lui Israel.
.,Sunteti un popor secret, secl'et chiar pentru voi,
ceilalgi 1", scria BarrEs aclresindu-se evreilor. Ce sd fie
oare cu aceasti .,rimisiti" de oameni, cu acest neam
risipit printre toate celelalte, prezent la toate marile
cotitllri ale istoriei, inconjurat de scandal 9i st2nd in
mijlocul oamenilor ca o permanentd contradiclie ? E
plea LlSor a-i socoti pe evrei ca o naliune asemenea
celorlalte. De multi vreme atllnci n-at mai fi fost
cleclt o amintire, o cr-edinli mai mult sau mai pugin
rituali sar: o filosofie. Dar Israel, cle-a lungul istoriei,
a tulburat impififii qi a pus in cumpini soarta lor. Ca
gi Faraonul, Hitler - afldm uimiti - il loveqte crunt,
clupi o vreme de citeva r.uii cle ani, proferind, in
linii rnari, acelea;i capete cle acuzare.
in orice coll al h-rmii s-all aqezat evreii gi in orice
timp, ura gi perseculia s-au abittut asupra lor cam
penttu aceleaqi motive. De fapt, evreii refac mereu
t36
acelagi ciclu. La inceput popoarele ii primesc cu ingd-
duinli, uneori la inceputurile existenlei lor nalionale '
chiar ii cheami, apoi, insi, ii persecuti 9i-i alungl
cu urd ca pe ni;te blestemagi gi se scuturi de ei ca de
nigte paria. Aga s-a ?nt2mplat, cum spuneam, pe vre-
mea faraonilor, aga a fost pe vremea impira;ilor ro-
mani, aga a fost mereu; gi in zilele noastre. Nu-i
numeqte Tacit ,,lifti respingdtoare", Luther nu vor-
begte despre ei numindu-i bestii riufdcdtoare, per-
verse, satanice, ciumi neagri gi cancer al lumii ? Dar
Voltaire, rafionalistul Voltaire, este oare mar ingd-
duitor c2nd declari: ,,Nu veli gisi in evrei decdt un
popor ignorant, leneg 9i barbar, care asociazd de
multd vreme cea mai nedemni avariqie cu cea mai de
dispreluit superstifie gi cea mai groaznicd uri penlru
toate popoarele care ii tolereaza si ii imbogiteste".
De ce - se nagte intrebarea - comunitelile ome-
nefti se rdzvrdtesc impotriva lor ca un organism in
care s-a strecurat otrava ? Cum de-i recunoagte lumea
c2nd in inlelesul qtiintific nu e deloc limpede ci ar
constitui o rasa ? Dacd, insi, o sd numim rasa o anu-
mite sructurd morale, o experiente istorici dati, o
comunitate de amintiri ;i nizuinle, atunci evreii sunt
o rasl ca orice comunitate de oameni. in realitate, e
vorba aici de ceva mai mult decit de o rasi, oricum
s-ar tilmici acest cuvant.
Dar e locul si ne mai punem o intrebare: Exist,
oare un tip caracteristic de evreu ? Uneori s-ar spune
ctr da, dar tot in misura in care s-ar identifica un ase-
menea tip gi la alte neamuri. De multe ori, insi, ris-
punsul e indoielnic, cici sunt de toate felurile, mi-
runli Si lnalli, slabi pi gragi, frumogi 9i ur2gi, pirpirii gi
137
voinici, rogii, bruni, patali, curati, bu€hezi, aventuri-
eri, negustori Ei filosofi. $i totugi - e un fapt - oa-
menii au deschis mereu pe seama lor acelagi proces,
suslinut mefeu pe aceleagi, si zicem, argumente.
E aici un fapl carc nu mai e gtiinlific, ci e de alt or-
din, care nu poate fi contestat oriclte teorii s-ar ela-
bora. Existd, prin urmare, in evreu - peste ceea ce ?l
apropie sau il desparte de restul oamenilor - un sigi-
liu permanent, tiranic, inviolabil, ca o nedezlegati
fatalitate. Aici e secretul diinuirii acestui firav popor,
al plutirii lui pe toate apele involburate ale istoriei.
Aqa ci nu numai cregtinul, dar oricine nu deslugegte
aici un semn deosebit, mai inalt, mai peste puterea
noasre, a oamenilor, nu va fi niciodati in stare si
inleleagi in sublirimea ei - ca si nu mai spun in
taina ei - aceastd dtamd a evreilor, pecetluite in des-
tinul lor singular.
Pdtrunderea aceasta pdni ?n rosturile care sunt
mai presus de socotelile noastre, ale istoriei, nu este
datd dec2t acelora care cred gi au inqeles ci lumea
nu e o intXmplare, nu e o absurditate, nu e un meca-
nism orb.
Evreii, agadar, au un rost mai deosebit in istoria
aceasla a lumii, in realizarca semnificalilor ei, des-
coperite in toatd lumina lor de Revelafla crestine. De
aceea, lupta impotriva evreilor in numele cres,tinis-
mului e o aberalie, e ca o nelegiuire 9i e un mod si-
gur de a sipa chiar la temeliile lui. Apoi, mai intdi
de toate, creQtinismul mai presus de orice interpretare
si ristilmdcire este Dragoste. Nici un text al Scrip-
turii nu este atat de peremptoriu ca acela referitor la
dragoste, ceci toate limbile omenegti gi ingeregti de
L38
le-ar vorbi cineva gi daci ar avea. clarul proorocirii gi
ar cunorste toate trinele gi ar aver toati gliinla Si
credinp se mute munlii din loc, 9i daci gi-ar impirli
averea qi rrupul l-ar da sd fie ars, nimic nu e fird
dragoste. Dumnezeu e dragoste. IJra, rdzbunarea,
crima sunt nigte nonsensuri, niste aberatii inliuntrul
cregtinismului. Dragostea este chiar nemlrginita pute-
. re a cregtinismului. Trebuie, totugi, dintr-un spirit re-
alist, sd primim ca pe un fapt - fie el gi paradoxal *
existen[a cregtinismului antisemit.
Faptul acesta este al unei confuzii, nu al unei cla-
riteli, al unui discernim2nt, 9i e posibil numai pentru
cI in noi sufld mai mult duhul lumii, dec2t celilalt, al
sfinfeniei qi al adevdrului. $i numai pentru ci. sun-
tem mai ales sclavii prea lumegtilor nevoi gi hipnoze
am ajuns si batjocorim cu atat de netulburati conqti-
inld un neam din care s-a nescut Maica Domnului gi
s-a intrupat insugi Dumnezeu- ,,Uitdm sau mai de-
grabd vrem se uitim ci Dumnezeul nostru fecut om
este evreu, evreul prin naturi gi. prin excelenli, Leul
1ui luda; cd Maica Sa este evreicl, floarea rasei evre-
ieqti; ci apostolii au fost evrei, ca qi profegii; in sfirEit,
ci Liturghia noastre, in intregime, este luati din cirli
evreie;ti". Aceia dintre noi care i9i inchipuie ci slu-
jesc adevirul, cregtinismul, provocdnd o confuzie in-
tre el 9i jocurile obscure, mai mult sau mai pulin
politice, se ingali amarnic, pentru cd; in realitate, re-
petim gi subliniem, antisemitismul este o firme sub
care se ascund armele ft.tarnice, perfide ale unei lup-
te diabolice.
Nu putem tig;dui poporul evreu, care e substratul,
experienla, mdrturia vie in lume cd venirea lui Hris-
139
tos, gi d€ci mantuirea, nu sunt o nilucire, o poveste,
ci o realitate istorici gi suprafireasci in acelaEi timp.
Poporul acesta, cu tot ceea ce se leagi de existenta
lui, e garanqia, garanlia materiald, ci ceea ce s-a in-
tdmplat c2ndva nu a fost o niscocire, o poveste, o
aventure. Nu putem, cregtini fiind, si tdgiduim ci Is-
rael a fost ales pistritor gi redactor testamentar al
celui mai mare mesaj care s-a incredinfat vreodati
vreunui popor gi ci este o uriaqd arhivd a promisiu-
nilor lui Dumnezeu. Ori antisemitismul, prin lupta
pe care o duce, falsifici gi incurci datele problemei,
stanienegte calea unei adevetale ingelegeri a lucririi
lui Dumnezeu. Fire;te ci rdtd.ctrea antisemite - din-
colo de intenfiile ei, 9i in misura ?n care chiar acliu-
nile driceqti au pdnd la sf2rgit un rost in economia
mantuirii - are Ei ea un talc mai addnc, dacd n-ar fi
decit acela de a lntreline hotarul nevizut intre
poporul ales qi celelalte. intr-o viziune de orizonturi
deschise se poate inlelege in chip paradoxal reversul
pozttiv al ereziilor, bunioard, qi in general al tuturor
strambetdllor omenegti. Nu vom combate anti-
semitismul printr-un anti-antisemitism, ci printr-o
triire mai profundi, mai vie a cregtinismului. Dar
toate acestea nu se pot pricepe declt intr-o deslugire
spirituali a evenimentelor gi a istoriei lumii. $i nu-
mai un cre$tinism intr-o largi imbrd;igare poate se
vadd cu toatd clatitale in Israel hieroglifa procesului
spiritual in care este filigtanatA intreaga umanitate.
Poporul evreu cu deosebire ilustreaze lupta aceasta
steruitoare pe care o atesu istoria la fiecare pas, pe
care o resimlim gi noi - unii cu atata intensitate gi
claritate - lupta omului cu lumea, 9i a lumii cu Dum-
140
nezeu, lurlea intreagi devenind tteptat un nou Is-
rael. De fapt, Israel chiar aga se traduce: lupti cu
Dumnezeu.
Din aceasti perspectivd sd citim acum rlnclurile
acestea: ,,Atunci Pilat le zise: Dar ce voi face cu Iisus,
ce se cheami Hristos ? Rispund cu tolii; Sd se rdstig-
neasci ! A zis iardgi Pilat: Dar ce rdu a ficut ? Ei, insi,
mai cu prisos stligau gi ziceau: Ristigneascd-se ! Deci,
vdzind Pilat c; nimica nu folosegte, ci mai mare tul-
burare se face, a luat apd, s-a spilat pe maini inaintea
mulfimii gi a rostit: Nevinovat sunt eu de singele
acestui drept. Voi veii vedea. Iar tot poporul a ris-
puns gi a zis: Slngele lui asupra noastri gi asupra
copiilor noqtri !".
in aceste pufine gi zguduitoare cuvinte au fost in-
credinlate cregtinilor momentele culminante ale dra-
mei lui Israel. Pedeapsa - in ordinea negrditi a drep-
rIlii - este rispunsul teribil la libertatea noastri
fundamentali de a alege, de a opta. Pedeapsa aceas-
ta nu e o condamnare, nici efectul vreunei rdzbundri.
inaintea lui Pilat judecitorul, evteii au ales lumea,
tigdduind, refuz2nd faga cealaltd pe care o ardtase
Hristos. La acest examen, ca o risctuce a existenlei
lor, au respins mina care li s-a intins, f)'rd si poatd
blnui ci solidar\zarea lor integrali cu lumea, prin in-
siqi natura omului, nu e cu putinle, omul nefiind nu-
mai din lumea aceasta. Aici e, poate, punctul cel mai
sensibil al acestui grozav conflict dinliuntrul destinu-
lui, al chemirii lor. Acesta este insi conflictul care se
reflectd in violenga cu care adeseori ii repudiazi - ce
ironie ! - lumea, lumea pe care atunci au ales-o. To-
tugi, aceaste repudiere apare qi ca o acfiune de strd-
1.41
 lnutare, parczi, clincolo cle barierelc lumii. Rimine
?nsi faptul ci, fa@ de cel mai mar-e cveninent al isto-
riei, care de altfel a $i impirtit-o in doui, evreii au
oplrs Lln veto, o negare, la care s-a rispuns, ?ntr-un
fel, cu o misurd egali. Pe aici trece fiorul subqire
care desparte cele doui structuri, cele doud pozitii
metafizice: cea iudaicl de cea creStini, care a fost de
acceptare a Bunei-Vestiri.
Cregtinii au biruit spairna morgii Ei au binrit lumea.
Ei au trecut puntea cafe s-a aruncat la un n-roment
dat peste pripastia care se cdscase, in clipa ciderii
omului, intre cele doui lumi: vizuti gi nevizutd.
Creqtinii s-au regisit ?n inlelesurile dintii ale univer-
sului gi ale vietii.
Evreii; prin chiar hotdrdrea lor, au respins calea
ace sta a Viefii. Apoi - era inevitabil - ca un semn gi
o consecinte a acestei desprinderi, a acestui refuz
gi-au pierdut cuudntul, raina lor de familie gi de legi-
turi cu Dumnezeu, templul din lerusalim a fost dir2-
mat, iar marele preot, delinitorul tainei, a dispirut
gi el. Astfel, peste el s-a abitut dezorientarea, clias-
pora qi celelalte pe care Stim qi care fomeazl zbuciu-
mata lor istolie in continuare, cu alte sennificaqii, cu
alte lntelesuri.
Nodul dramei lui israel se afli, a;adar, in faptul
de a fi ales cdndva lumea aceasta, clorind parci si
mo$teneasci numai bunurile ei. intr-un chip cu totul
nea$teptat, sensibilitatea lor metafizicd s-a poticnit in
momentul crucial al exislentei lor. Ei au rdmas astfel
142
intr-o agteptare, dorind pe Dumnezell 'in aceastd
lume, cu ?r"r-rpirilia lui aici pe pdnt6.nt. intre Israel gi
lume exista o relxtie, drr nu aceea orneneJ5ca pe
care au dorit-o ei, ci una aseminitoare cu aceea din-
tre Biserici $i lume, asemdnetoare, dar nu identici.
Relaflile acestea comportd o taind. Biserica, lumea,
Israel intri, pe un alt plan, ca elemente ale mantuirii.
Biserica, pliviti nu ca o administralie ecleziastica, ci
ca legdlura vie cu Dumnezeu, este impletiti in textu-
ra lumii; lume in inlelesul profund de crealie a lui
Dumnezeu. in aceasti perspectivd, Israel e qi el in
impletitura lumii, firi sa aparlini in intregime ei. Din
clipa ?n care a tiglduit taina pentru care de fapt fu-
sese ales, neamul acesta - ca si folosesc o imagine -
s-a desfdcut de la ldrmurile lumii, ca si implineasci
altfel decXt pini atunci, in umbra Bisericii, ca sI spun
aga, rostul sdu in lucrarea mXntuirii.
Israel vrea sd conducd, sd administreze gi el
lumea, in numele unei vointe vegnice Ei mai inaltd
decit statura lui morali qi si aduci intre oameni o
dreptate desdvirgiti; de unde gi formele de ,,umani-
tarism" pe care le imbraci diferite acliuni ale lor. Mzi-
unea aceasta, inse, este vdduvitd de cardinalitatea es-
enliale Fi nu este in stare si depdgeasci limitele
omenescului. Stredania aceast^ a aiuns sd fie obscurd
inclegtare cu lumea, cu lumea care parci intuie;te,
simte ci nu i se oferi adevdrata solulie. incleqtarea
a Israelului cu lumea, un creqtin nu o poate
^ceasla
privi drept o indreptdgire a antisemitismului, pentru
ci el trebuie sd inteleagi lucrurile in contextul man-
tuirii. Biserica duce mai departe lucrarea de riscum-
pdrare a lumii intr-un chip care line $i de ordinea
143
 supranaturali gi cle cea a vesnictiei. Ltr nivelul istoriei
si al finalitatilor- n-rai imecliate se aflir ins:i inhlmat Ei
Israelul, intr-o lucrare mai pimanteascl, si zicem.
Evreul e un feLment in dor.ncniul culturii, al econo,
miei, xl politicii, riscolincl tihna oamenilor inclinagi
spr-e confbrtul $i moartea spirituali pc care o acluce
acest confort. Or, din pricina Israeluh.ri nici oamenii,
nici popoarele, nici dobitoacele, uneori nici chiar
pietrele nu rimln netulburate la locurile lor. El intre-
gine o nernultumire, o aspiratie spre valori gi bunuri
maximale, intreline o agteptare, o nelini;te, o alar-
rri, o spaimir si chiar o titanie a intrebirilor nedez-
legate. Evreul e ca un atentator la inclinarea obi$nu-
iti de agezare a omului, risturnind multumirea in
nemultumire, ispitind olilul si se ?ntreacl pe sine. El
amesteci posibilul cu imposibilul ;i confrunti o
imagine icleali cu aspectele mizerabile ale existentei;
incurci socoteala preachibzr.riti cu intimplarea gi
dirirla mereu cl ormenii sa construirsca rneleu pe
ternclii mai vaste gi mai noi. Evre.ii au inoculat virusul
poftelor nemdsurate, setea neastamp drati de noutate,
o atmosferi cle liscuri, de incertituclini, strifulgeratd
totugi de rrari sperante. in atrnosfera aceasta, ei se
sirnt la largul lor. Piedicile tru relr$esc si-i clezorga-
nizez.e ;r sunt sin€lurii oameni care, in rnod aproape
obisnuit, triiesc mai multe vieli in ristimpul unei sin-
€iure existenle. E"'reul insi e gi ribditor la lucru, ager
la minte, are presimlirea vioaie, preluie$te ca nimeni
altul libertatea, cultivi ideile si li se clevoteazi cu
fanatism. ,,Marea fo4i - scria ciner.a - a poporului
evrelr este geniul colportajului. Poate impr-gtia o re-
ligie, o idee politici, poate azvitli in aer printr-o dia-
141
bolici putere cle sLlgestie o institLltie, clupl cum poa-
te afirma o valoare, geniul rasei fiincl puter-ea pe care
o are de a face si circule valori nateriale, ca 9i valori
spirituale. Evident ci nimeni nu al putea face vteo
r.ini poporr.rlui elreu din faptul ci nu va colporta
idei, valori ce-i sunt potrivnice, necum o valoare ce
se declari vrijmagi, neinduplecatl a rasei semite.
Sau, daci vrem, putem spune c; poporul evreu obig-
nuiegte sd colporteze gi ideile adversarilor, clar aqa
cle monstruos clesfigurate, inclt rlvna colportajului
apare ca cea n-rai perfidi rizbunare- A avea ostili-
tatea semiti inseamni si-[i asiguri acea conspil'atie
nevizuti., activi, ce te intdn'rpini pretutindeni, ce tc
lovegte de pretutindeni."
E, desigur, destul adevir in rindurile de rnai sus,
dar ,,geniul acesta al colportalului", cand e asociat cll
o suferinqd de care tot ornul fuge clar pe care e"'rcul
o cauti parci cu o voluptate a sacrificiului gi cu un
atlt de mare tribut cle siinge, nu mai poate fi chial o
,,perficlie". Neamul acesta din care ies cimit:rri, clar si
filosofi ca Philon si Spinoza, pliteite mereu ,.geniul
colportajului" cu un sacrificiu cate se confuncl2i cu
propliul sIu martira j.
Evreul se poate insi gi pierde, in sens spiritual
firegte, reneginclu-Ei vocagia, clevenind ca,,ceilai1i"-
Sunt unii intre ei care tlniesc clupi o liniste liuntl'ici
gi vor si gteargi toate semnele care ii mai deosebesc
de ceilalli. Se intimpli atunci un lucru extteclr-clinar,
se intimpli aclici ceva cale ii impiedici cle la an'res-
tecafea cu ceilalli, reimprospitanclu-le con$tiinfa
acelui destin dramatic legat de investitura lui Israel.
Sub ochii nogtri neingelegetori se petrece un ase-
menea fapt. Niciodatd, in adevir, evreii nu s-au identi-
ficat mai mult cu un popor aga cum a fdcut poporul
german, cu cultura lui, cu obiceiurile, chiar cu mani-
ile lui. La procesul acesta de asimilare au pafiicipat
cu tot consimfemintul lor interior, gi chiar cu un soi
de mdndrie. Era insi o abatere, o abatere de la o
conduitd, de la o sdgeati implicati in destinul 1or, gi
atunci tocmai aici s-a produs acea violend reaclie
impotriva lor gi tocmai aici s-a produs o reactivare
violentd, puternici, cutremuretoafe a congtiinlei lui
Israel, congtiinli care incepuse si alipeascd. Vid o
mare semnificafie, pentru un cregtin, in faptul ci toc-
mai poporul german e acela care i-a azvdrlit din tih-
na in care se preg:teau s5. moarl", contravenind des-
tinului 1or.
in perioaclele O" rnur, Urrn2"tiri ale lumii, ceea
ce se reluzd evreilor, in fond gi in cele din urmi, e
nici mai mult, nici mai puiin decit dreptul la via15,.
Aga cum au tegiduit ei Adevirul 9i Viafa, aga li se
tagiduieqte gi lol totul. Ura teribili care se abate
asupra lor, se vede limpede, are ceva absolut, o in-
toleranli totald, care nu mai poate fi justificati de,
sd. zicem, pdcatele, defectele lor omenegti, in raporl
cu care pornirea.impotriva lor este absolut dispro-
porlionati. E aici, in prigoana aceasta colosal de dis-
pfopoflionari, in intransigenla inflexibili fald de ei,
lr6
ceva nesfXrgit mai mult dec2t tragerea la rispunclere
pentnr toate blestemiliile care se pun in salcina lor,
de dugmanii lor, care nici ei nu sunt nigte ingeri. In-
vinuirile nu acopei'i nici pe departe ura dezldngitd
ca o furtuni impotriva lor. invinuirile, este evidenla
insigi, rimin ni$te pretexte. Prigoana, acesta este
adevdrul, starnegte uimirea, perplexitatea 9i cele mai
stranii sentimente. Lumea urdgte in ei vocalia, misiu-
nea, mesianismul lor suprafiresc.
t*t
Socot a nu fi lipsiti de interes, in acest climat de
idei, observalia existenlei in lume a unor tensiuni, o
geografie a incordirilor, a contradi{iilor: Franla-Ger-
mania, Rusia-Japonia, Germania-Rusia, Japonia-Chi-
na, America-Japonia, mari tensiuni, care firegte, ca
intr-un joc de gah, se pot schimba. Dar oricum s-ar
schimba acestea, rdmlne peste ele un arc de inalti
tensiune spirituald; lumea-Israel. Arcadele acestea, cu
rosturi profunde, articulalii ale unor sensuri in pro-
cesul istoric, nu vor dispdrea niciodatd, chiar dacd
pozilia lor interioard se va modifica. Neschimbati
rlmelne arcada: lumea-Israel. in tensiunea aceasta,
fiecare popor rispunde in stilul siu, conform posi-
bilitifilor lui morale gi intereselor lui. Unul ii' ce^rtl,
altul ii goneqte, altul le revizuiegte drepturile, altul ii
masacreazd. Reaclia e ?n funcgie, firegte, 9i de con-
textul prezentului. Cit va dura tensiunea aceasta, lup-
ta aceasta ? E greu, e imposibil de spus. In odce caz,
ea nu depincle, currl se afirmi in chipul cel mai
nerod, de atitudinea ,,vlndufllor" 9i a ,,iidinililor?'.
147
Soarta evreilol l'epet, nu-e in mfu-ra oamenilor. Un
cre$tin trebuie si-qi dea seama cu r,r;urinlir de acle-
vir ul cuprins intl'-o asernenea afirr-uagie, iar ceilalgi
nu pot face abstraclie ci in gase mii de ani problema
nu a fost eliminati de pe ordinea de zi a istoriei.
Creptinismul aduce in aceasd tulburetoare problemi
o perspectivi cafe nu poate fi datd la o parte. Res-
punderi aproximative, partiale, solulii ridicole s-au
dat, desigur, dar un rispuns la misura implicaliilor
esenliale ale problemei nu l-au clat declt cregtinii,
care vid in Israel o marturie vie a Scripturilor, ca sd
ne aducem aminte mereu ci aici e un deget provi-
denlial, e Providen;a care lwcreaztr in istoria Creaqiei
Sale.
Suferinla .rr."ilo. in mijlocul lumii cregtine aduce
pe orbita disculiei noastre inci. o problemi, esenfiala
qi aceasta, care este in cea mai strinsi legituri cu
insigi noliunea cle om. in adevir se na;te steruitor
intrebarea dacl omul poate fi restrlns la atributele
lui biologice, celelalte fiind mai mult sau mai pugin
ornamentale, o podoabl in care mai degrabl ne in-
curcim, sau daci dimpotrivi el este in primul siu
r2nd o persoani, adicd purt;torul unor semnificagii
cu un fost mai inalt. Problema aceasta e cu atat mai
anevoie de clezbdtut astazi, cu cit rizboiul 9i cele-
lalte intimpliri groaznice care s-au produs au com-
promis plni a nu mai recunoagte prepl vielii ome-
negti. Omul apare mai mult ca un obiect gi e mai
pulin parci de folos dec2t dobitoacele. Poate, insi,
1.48
un cregtin si adopte o asemenea pelspectivi cencl
crecle ci. omul este ficut dupd chipul si aserrin:rrea
lui Dun-mezeu ? Un cregtin respccti viaqa ;i libertatea
omului ca pe niEte bunuri absolute. Le aplri gi le es-
timeaza in lumina unor criterii compatibile cu acest
postulat. in prezenla violengei exercitati asupra
oricirui om, ceva trebuie si tresalte ca o umilinld in
sufletul unui crestin. Nimeni nu are clreptul sd-gi
loveasci semenul, nimeni nu are dreptul si faci o
discriminare, despi4induJ pe evreu cle om. in orice
c z, se pune problen-ra la nivel spiritual. in fapt
insi ^ra
gi din nenorocire, cei mai r-nultri derogd, ix azi
chiar tdgdduiesc aceasta pozilie;i nu depigesc pla-
fonul psihologic, riminlnd in confuzia de senti-
mente gi resentimente, cu atit mai penibili cu clt
omul e mai striin de sensurile profunde ale cregtinis-
mului, rnai inecar in ordinea omencasca, Ei ea per-
vertiti. in ordinea psihologici, chiar atunci cand exis-
tn fafn de evrei o bunivoingi - unii se mindresc cu
prietenii lor evrei - inci pe uncleva sunt reticenle si
obscure incurcituri. Cati nu sunt clezorientatri ci evre-
ul are un unchi in America $i o sore ?n China, intre-
bindu-se ce este el mai mult: american sau chinez ?
Iar clncl constate ce nu se dizolvd cu toati coca lui
foarte plastici in mediul in care traiegte, nedumerirea
unora atinge paroxismul. Pentru foart€ mul1i, aseme-
nea situalii creeazd In sufletul lor incurcituri de necle-
pigit. Evreul devine atunci mai nesuferit decdt un
neevreu cu plcate;i defecte iclentice. Numai un
cre$tin adeverat poate birur asemenea incurclturi Si
confuzii, nai ales cXncl 9i evreii, fiincl lipsili de o cla-
ritate esupra situatiei lor printre popoare si olrneni.
149
intrelin sau chial stirnesc asemenea confuzii de senti-
mente. Me refer la orgolii iignitoare pentru alte orgolii,
la c\lezan\e car€ pot fi interpretate drept infi'untiri. $i
cum, printr-o pripiti generaliz^re, tot romdnul e de-
clarat poet, tot astfel e posibili generalizarea unor
caliteli sau defecte proiectate in pianul scandalului
gi revoltei. Cu tot acest material al unor inevitabile
controverse, rdmdne in picioare pentru un cregtin im-
posibilitatea violenlei, mai ales cind ,,adversarul" nu
se poate apdra; ceea ce e monstruos.
Pe de altd parte, ceea ce pentru unii constituie un
defect, cum ar fi bunioari indrizneala, pentru allii
poate fi semnul pozitiv al unei acliuni creatoare. Se
pot astfel cita numeroase cazuri de poeli evrei care in
mod deliberat ignori normele poeziei sau picteazd.
fird si cunoasci desenul sau compun muzici restur-
nind raporturj si armonii.
Daq in definitiv, ce este acest neam, acest popor
care scapd de sub controlul criteriilor obignuite, care,
degi imprumutd din trislturile altora, rimine pini
la exasperare identic cu el insugi ? Poporul evreu este
o puternicd unitate spirituali, e intmparea unei anu-
mite semnificafii permanente. El are o anumiti struc-
turd, degi evreii de azi, biologic vorbind, sunt deose-
bili de strimogii lor, iar de-a lungul istoriei s-au vdrsat
in iuclaism grupe de oameni cu totul str;ine de ei,
prin urmare alte stmcturi. in decursul istoriei, unii
evrei au dispirut inridicin2ndu-se in alti casi, allii
au clevenit iudei venind din afara lui. Oricine s-a
a$ezat sub semnul lui, al iudaismului, a suferit fdri in-
t2rziere destinul lui Islael, implinind funcliunea care
ii e atribuite.
150
$i acum si ne intrebdm deschis: intre Biselici 5i
Israel existd un conflict ? in inlelesul exact al cuvin-
tului, nu; hotdrit nu. O incompatibilitate, da, in mi-
sura in care Israel reprezinti o negalie, ingdduirea
Hristosului. si implicit infirmarea riziunii pozitive a
vielii, a realitdlii vietii. E vorba deci de o exclusivi-
tate, in sensul cd Biserica fiind Noul Israel, simpla ei
prezenle ehmine tot ceea ce nu este ea - evident e
vorba de ordinea esenfialitefilor. Totugi, Israel existi
in afara Bisericii, pe o alti pozifie, pe care Biserica o
considerd iluzorie. Sub nici un motiv insi Biserica
nu ocupd fali de Israel o pozitie agresivi care si le-
gitimeze in vreun fel ura sau crima impotriva er,reilor.
Temelia Bisericii e dragostea, iar Biserica se roagi
chiar pentru dusmanii ei. in aceastd exclusivirare,
deci, e vorba aici de o dialectici, de o dialectici ne-
cesard, a lucririi Adevdrului in toati lumea.
,
inainte de a incheia, o ultimi intrebare pe care de
altfel am mai pus-o: drama evreilor, pentru un
cregtin, are o dezlegare? Rispundem din nou, dupi
aceastd lunge dezbatere, ci oamenii, oicat s-^t cdzni
si aduci o solufe pe linia obignuitd de a glndi, nu
vor izbuti, afari, de cazul cu desdvirEire extraordinar
ca fiecare om ar deveni un crestjn desevirgit, cind
problema evreilor s-ar goli de orice conlinut. Dar
aceaste presupunere, degi fiind oarecum absurdi, are
totuSi darul se ne atragd tlentia ci oamenii nu o vor
putea rezolva decdt dacd fiecare in p^rte reuqe9te si
o dezlege. Ne intoarcem, astfel, la ideea ci marile gi
1.51.
adeviratele probler-r-re rimin legate cle o clarificare Cuprins
pefsonal,i.
Pelspectiva astfel detine. apxrc risturnati. in sen-
sul cA solulia nu trebuie ciutati in afati, ci in interio-
rul fieciruia- Solulia ne oblign la o lucrare per-sonali,
acdve, in ingelesul de luminare gi de cregtere perso-
Istoria ca inuiere a sensuriktr 7
nali. Cine are o reald experienli de viali va inlelege
cu ugurinli ci nu e aici vreun paladox, ci solulia nor- Politica Si oamenii ei 20
mali., adeviratd. Rusia si spiritul european 26
in acelaqi timp, evident, fiecare evreu in parte
poate aduce o solulie sau o contribulie, cdci e gi Spengler si,,Declinul Occidentuht i " 47
problema lui. Evreul - problema e tot personald, 9i e I sl o ri a c rest i n d ; Merei ko wski
a libertilii gi a cunoagterii - are posibilitatea si iasi si romanul sdu ,,Moartea zeilor" 53
de sub imperiul iudaismului, si treaci sub semnul
cre$tinismului. sa imbraligeze alt destin. Cand tre- Libertatea ca esentd a istoriei 92
cerea aceasta nu este un act de oportunitate sau o Inxpliccttiile fundamentale ale istoriei 99
contorsiune interioard, ci rodul unei impliniri efec-
tive, atunci inseamni cd si el - in cre9tinism nu mai Istofia ca nzdfturie a credintei 105
existd nici evreu, nici elin - a intrat pe drumul clez- Criza religioasd 115
Iegirilor adevdrate ale problemelor care in iudaism
Istoria ca clramd. Nodul dramei lui Israel 130
sunt oarecum blocate sau intrate intr-un impas.
Aga cum am ajuns si punem problema gi lu-
minind-o cu afirmagia ci ?n fond a fi cregtin inseam-
ni, in ultimi instantrd, a fi om deplin, ne dim seama
ci problema e a oricirui om, fie eI iudcu sau cregtin
clin intlmplare. Dacd evreul va fi in stare sl faci din
cr€gtinism, adicd din omenie, din umanitatea lui,
problema fundamentali care trebLlie rezolvatd, atunci
e cu neputinle si nu ajungi la incheierea ci solulia
majord, unici, este Hristos. Pentru evreu, solu$a este
increqtinarea, pentru cregtin, reincregtinarea.
Drama evreilor este, in fond, drama omului.