Sunteți pe pagina 1din 48

ANUL II, Nr.

5
DECEMBRIE 2013

ISSN 2285 – 228X


ISSN-L 2285 – 228X
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Din activităŃile noastre...


Proiecte şi parteneriate
Cochetăm cu poezia…
Compunerea mea
Galeria micilor artişti
ŞtiaŃi că…
Pagina cadrelor didactice
Pagina copiilor isteŃi
Pagina părinŃilor

Coordonatori:
Prof. dr. Neculai C. MUSCALU – înv. gimnazial
Prof. Nicoleta STANCIU – înv. primar
Ed. Maura DIACONU – înv. preşcolar
Ed. PetruŃa COZMA – înv. preşcolar

Elevi:
Calpac Sabina (clasa I)
Dascălu Dragoş (clasa I)
Elena BUNGHIU (clasa a VII-a A)
Lorena-Ioana TIMOFTE (clasa a VIII-a A)
Ioana-Teofana COSTIN łURCANU (clasa a VII-a A)

ISSN 2285 – 228X


ISSN-L 2285 – 228X

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate şi conţinutul materialelor publicate aparţine în


exclusivitate autorilor.
Pentru următoarele numere ale revistei se pot trimite materiale pentru publicare (să conţină
semne diacritice şi să fie atent corectate), pe adresa redacţiei (petaledegand@yahoo.com ).
Redacţia îşi rezervă dreptul de a interveni pentru a corecta eventualele erori. Textele
nepublicate nu se înapoiază.

R
-1-
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

DECEMBRIE, PRILEJ DE BUCURIE

Luna decembrie a constituit prilej de bucurie şi pentru noi, elevii clasei I, atât prin
multitudinea evenimentelor specifice, cât şi prin munca în echipă, cooperare pentru realizarea
activităţilor propuse, în cadrul proiectelor educaţionale în care am fost implicaţi (Proiect
Educaţional Naţional „Dăruind, vei dobândi!”, Proiect Educaţional „Copil ca tine sunt şi eu”).
Am marcat momentul Marii Uniri, împreună cu ceilalţi colegi din şcoală, prin cântec,
vers şi dans (etapa I: „Priveşte trecutul cu respect!” – „La mulţi ani, Românie!”, din cadrul
Proiectului Educaţional Naţional „Dăruind, vei dobândi!”) ...

Am pregătit ghetuţele pentru Moş Nicolae (etapa a II-a: „Magia iernii printre fulgi de
zăpadă şi glasuri de copil” – „Bucurie, veselie/ În ghetuţa argintie”, din cadrul Proiectului
Educaţional Naţional „Dăruind, vei dobândi!”)...

R
-2-
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Am colindat, am urat şi am sorcovit pe scena Căminului cultural Borleşti (spectacol


organizat în cadrul Proiectului Educaţional „Copil ca tine sunt şi eu”)

Am împodobit bradul, ne-am bucurat de prezenţa Moşului la serbarea de Crăciun (etapa


a III-a: „Magia iernii printre fulgi de zăpadă şi glasuri de copil” – „Urăm, cântăm/ În jurul
bradului dansăm”, din cadrul Proiectului Educaţional Naţional „Dăruind, vei dobândi!”)

Prof. înv. primar Stanciu Nicoleta


Şcoala Gimnazială ’’Ioan Grigore Teodorescu’’ Ruseni

R
-3-
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

A SOSIT MOŞUL BUN!

R
-4-
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

R
-5-
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Gradiniţa Nr.2 Ruseni Educatoare-Petruta Cozma

R
-6-
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

DIN ACTIVITĂŢILE NOASTRE

Anotimpul iarna ne oferă posibilitarea de a da frâu liber imaginaţiei şi


creativităţii. Împreună cu copiii am realizat elemente de decor pentru sala de grupă.

R
-7-
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

R
-8-
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Educatoare –Petruţa Cozma

R
-9-
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

ZIUA EDUCAŢIEI ÎN GRĂDINIŢĂ


Educatoare Petruţa Cozma

,,Educaţia este cea mai pu ternică armă care poate sch imba lumea.”

Ziua Mondială a Educaţiei inaugurată la 5 Octombrie 1994 de către UNESCO a


devenit un moment de sărbătoare pentru profesori, iar cu această ocazie au loc diverse activităţi
la care participă elevi, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii locale, specialişti. Calitatea în
educaţie reprezintă un complex de principii şi practici ce se regăsesc în mediu educaţional, care
vizează obţinerea de rezultate superioare, raportate la standarde şi satisfacerea nevoilor şi
aşteptărilor beneficiarilor educaţiei. O şcoală de calitate trebuie să parcurgă toate componentele
sale: climatul şcolar, mediul fizic, curriculum-ul, relaţiile dintre profesori, elevi şi comunitate. O
,,şcoală de calitate” vizează un ansamblu de factori, nu doar o lecţie, un program, o clasă sau un
profesor. Cunoscând importanţa zilei, cât şi contribuţia de neînlocuit a dascălului în societate,şi
în grădiniţa noastră am organizat activităţi atractive cu copiii. Una dintre ele a fost activitatea de
educaţie ecologică
,,Ne jucăm, învăţăm, natura protejăm!
Am planificat această activitate pornind de la faptul că educaţia ecologică este o educaţie
pentru supravieţuire, care trebuie să înlăture mitul supradominaţiei umane, ştiind că toate
elementele mediului înconjurător sunt limitate.
Educaţia privind mediul înconjurător este o disciplină a cunoştinţelor în acţiune, care nu
este efectul unei singure discipline, ci a mai multora aflate în interacţiune, cunoştinţele fiind în
serviciul acţiunii, făcând din educaţia ecologică un proces nu doar localizat în timp şi spaţiu, ci
un proces continuu prezent în copilărie, adolescenţă şi în viaţa adulţilor.
De asemenea, educaţia privind mediul înconjurător este o disciplină a cunoştinţelor
specializate, necesare analizei şi cuantificării problemelor de mediu nu cu noţiuni incerte, ci cu
noţiuni care prin ele însele să fie considerate instrumentul unei lecturi corecte a mediului.
Grădiniţa trebuie să pună un accent mai mare pe educaţia ecologică, care e menită să-i ajute pe
copii să conştientizeze existenţa globală a mediului, faptul că suntem parte din natură şi nu
stăpânii ei. Ceea ce interesează în primul rând în învăţământul preşcolar este naşterea şi
menţinerea în forul interior al copiilor a două stări : dorinţa de a cunoaşte universul lumii şi
puterea de ocroti formele de viaţă. Sarcina grădiniţei este de a furniza preşcolarului
instrumentele unei interpretări critice şi pozitive a realităţii naturale şi a societăţii care îl

R
- 10 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

înconjoară, învăţându-l să administreze mediul său înconjurător prin alegeri adaptate şi


responsabile.
In activitatea organizată cu această ocazie, ne-am axat pe importanta reciclării deseurilor
de hartie din gradiniţă.Copiii şi-au însuşit noţiuni despre importanţa reciclării deşeurilor,au
colorat simbolul reciclării, si au dat o viaţă nouă cutiilor de carton colectate in urma servirii
gustării oferite gratis în grădiniţă. Satisfacţia a fost cu atât mai mare când cosuleţele obţinute au
fost folosite la activitaţile zilnice pentru a aseza materialul mărunt la mesele de lucru.
Iată câteva imagini:

R
- 11 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL


GRĂDINIȚĂ - FAMILIE

PĂRINŢII VOLUNTARI ÎN GRĂDINIŢĂ

Educatoare-Petruta Cozma
Grădiniţa Nr.2 Ruseni

Familia reprezintă ,,nucleu social’’ în istoria omenirii. Ea răspunde de satisfacerea


trebuinţelor elementare ale copilului şi de protecţia acestuia.
Grădiniţa este prima instituţie care se conduce după principii şi metode ştiinţifice,
contribuie la formarea şi dezvoltarea copilului. Educatoarea este persoana investită cu nobila şi
marea sarcină la care trebuie să răspundă – aceea de educare a personalităţii copilului .
Educarea ,,micului om’’, realizat prin parteneriatul dintre grădiniţă şi familie se
răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii copilului .
Parteneriatul presupune relaţia, lucrul în echipă, cooperarea şi responsabilizarea pentru
,,felia de realitate’’decupată spre rezolvare. Parteneriatul este rezultatul unui efort conştient şi
cumulativ al tuturor factorilor implicaţi în scopul delimitării unui sens comun pentru depăşirea
sau traversarea unei realităţi problematice. Interacţiunile dintre grădiniţă-familie trebuie să stea
sub semnul parteneriatului, fiecare partener fiind unul din factorii de putere în selecţia educativă
ce trebuie să se răsfrângă asupra copilului. Familia şi grădiniţa trebuie să plece, în diferitele lor
relaţii cu copilul, în primul rând, de la un drept esenţial - personalitatea- de a fi considerat ca
membru al unei noi generaţii. Părinţii trebuie să fie nu numai părinţi, ci şi educatori, şi ca atare
sunt obligaţi să-şi îndrume copilul şi să trateze orice situaţie ivită în raporturile cu el în mod
pedagogic.
Asigurarea unei comunicări de tip conexiune inversă va crea un curabil dialog între
familie/grădiniţă, cu rol de autoreglare a procesului instructiv – educativ al educării şi dezvoltării
personalităţii copilului preşcolar.
Comunicarea tip conexiune inversă se realizează în două moduri:
*CONEXIUNE INVERSĂ DIRECTĂ (prin intermediul copilului)
casă – copil – grădiniţă
*CONEXIUNE INVERSĂ INDIRECTĂ (prin intermediul adulţilor implicaţi în dezvoltarea
copilului)

R
- 12 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

familie – informaţie – educatoare


Prin intermediul comunicării directe, copilul vine cu un volum de cunoştinţe şi deprinderi
formate în famile. Acesta va constitui baza derulării procesului instructiv-educativ ce se va
desfăşura organizat în grădiniţă. De la grădiniţă preşcolarul se va întoarce acasă cu noi achiziţii
de cunoştinţe şi deprinderi, ce vor deveni ulterior abilităţi.
Prin comunicarea indirectă, familia furnizează educatoarei informaţii despre dezvoltarea
psihofizică antepreşcolară. Membrii familiei trebuie să furnizeze toate cele necesare pentru a
rezolva orice act neplăcut pe care îl are copilul, să se transpună cât mai mult în situaţia lui, să se
străduiască să-l înţeleagă şi să vadă realitatea existentă. Comunicarea, respectul, acceptarea
diferiţelor şi căutarea intereselor copilului, sunt bazele unei bune relaţii. Acţiunile educative
exercitate de familie trebuie să fie raţionale şi continue, să se bazeze pe faptul că dezvoltarea
psihică şi fizică a copilului se realizează în strânsă legătură cu dezvoltarea sa generală.
Părinţii (bunicii) se pot simţi productivi, necesari, relaxaţi şi pot avea încredere în sine şi
în copilul lor dacă fac efortul să se planifice, de către educatoare, activităţi care să promoveze
implicarea lor emoţională şi fizică.
Educatoarea trebuie să asigure o comunicare în două sensuri între personalul grădiniţei şi
familie pe tot parcursul anului şcolar şi nu numai . Ca fiind ,,a doua mamă’’, educatoarea
trebuie să aibă discuţii cu familia despre activitatea pe care copilul o desfăşoară acasă sau în alte
locaţii, în diferite momente sau evenimente la care participă, despre punctele forte sau cele slabe,
astfel încât conceptele şi punerea lor în practică să poată fi aprofundate. Educatoarea trebuie să
aibă în planul muncii sale şi strategii de comunicare cu familia. Aceste strategii trebuie să aibă
caracter formal şi informal.
În munca sa, cele mai apropiate şi mai eficiente strategii de comunicare informală
pe care le poate avea orice educatoare sunt următoarele :
* ora venirii şi cea a plecării de la grădiniţă, unde educatoarea comunică familiei
amănunte despre activităţile zilei, despre progresele copilului sau programul propus pentru
a fi desfăşurat în ziua / săptămâna următoare ;
* caietul de corespondenţă , care poate circula între familie şi educatoare pentru a
asigura un schimb continuu de informaţii, mai ales pentru familiile ,,foarte ocupate’’ ;
* afişier pentru anunţuri, prin care familia este informată la zi asupra evenimentelor
speciale a orarului zilnic , asupra a tot ce se întâmplă în grădiniţă ;
* invitaţii speciale, care sunt date cu diferite ocazii (serbări, activităţi comune, acţiuni
festive cu diferite semnificaţii, lecţii demonstrative) ;
* expoziţii tematice, prin care sunt prezentate munca fiecărui copil , nivelul de percepere a
anumitor noţiuni, simboluri ;

R
- 13 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Strategiile de comunicare formală sunt menite să implice şi mai mult familia în


programul grădiniţei , în scopul realizării scopului final – al formării şi pregătirii pentru
viitoarea etapă a vieţii sale.
Acestea pot fi :
* întruniri , cu scopul de a discuta progresele copilului şi de a permite familiei să-şi
comunice părerile, ideile sau preocupările ;
* rapoarte periodice , în care se prezintă un rezumat, o reluare a informaţiilor asupra
cărora educatoarea şi familia au discutat deja pe larg ;
* lectorate cu părinţii , şedinţe pentru discutarea programului copilului , participarea
familiei prin diferite moduri la îmbunătăţirea bazei didactice necesare unei bune
desfăşurări a activităţii din grădiniţă;
Ca educatoare m-a preocupat cel mai mult socializarea preşcolarului prin integrarea
lui în mediul grupei şi nu numai , ci şi a mediului înconjurător al acesteia (plimbări, vizite
în împrejurimile grădiniţei, în instituţii ). Având în vedere particularităţile de vârstă şi
ţinând seama de temperamentul fiecărui copil am acţionat diferenţiat ,astfel încât eficienţa
demersului educativ să fie optim. Cu intenţia ca fiecare copil să beneficieze de educaţie
şi instruire conform posibilităţilor şi particularităţilor sale , am căutat să-i antrenez şi pe
părinţi sau bunici în acest demers. Întâlnirile cu ocazia sosirii sau plecării din grupă au
fost pentru mine un bun moment în a atrage atenţia părţilor bune ale comportamentelor
celor mici, dar şi asupra aspectelor înfrânate, stopate ori călăuzite spre o altă direcţie . Se
ştie că vârsta preşcolară concordă cu perioada cea mai efervescentă de formare a
copilului, am antrenat familia în munca educativă, aceea de a continua diferite activităţi şi
acasă, de a selecta obiectele de uz personal , de toaletă , de a culege frunze îngălbenite, de
a desena familiei ceea ce a fost învăţat – linii , diferite forme , etc. .
În discuţiile cu părinţii la şedinţele tematice voi recomanda acestora să
folosească strategii ştiinţifice, cu diferite caractere, validate de practică. Dintre acestea
menţionez :
1. Strategia democratică a educării copilului, care presupune:
- orice comportament al copilului să fie orientat spre un scop bine motivat ;
- comportamentul să fie înţeles şi apreciat în contextul său social ;
- comportamentele negative să fie şi raportate la acţiunile efectuate şi trăite anterior
de aceştia ; .
2. Strategia umanistă , vizează îmbunătăţirea comunicării dintre părinţi şi copii care
trebuie să fie :
- comunicări bazate pe respect şi îndemn spre acţiuni pozitive;

R
- 14 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

- lauda şi întărirea pozitivă , dar fără exagerări din partea părinţilor;


- în abordarea conflictelor, a momentelor de supărare ce apar în relaţiile cu copilul, supărarea
părinţilor să nu fie violentă, să nu determine din partea copiilor manifestările de
autoapărare bazate pe minciună;
- comunicarea devine eficientă dacă se renunţă la atitudinea de superioritate strivitoare a
părinţilor;
- copiii pot învăţa de la părinţi să preia responsabilitatea comportamentului lor şi înţeleg
cerinţele motivate şi se maturizează;
- disciplina şi responsabilităţile ce le pretind copiilor să se petreacă între anumite limite
raţionale, încât să nu depăşească posibilităţile copilului;
- pedeapsa fizică este neeficientă şi dăunătoare pentru copil, comunicarea verbală şi
motivarea necesităţii îndeplinirii dorinţei fiind strategia eficientă.
Parteneriatul realizat cu familia este pentru noi o deviză, un punct strategic în realizarea
scopului învăţământului preşcolar, o relaţie de care nu poate fi realizat acesta din urmă.
Aşa cum Jean J. Rousseau preciza următoarea afirmaţie: ,,căutaţi să vă studiaţi mai bine
copiii, deoarece cu siguranţă nu-i cunoaşteţi!’’ aşa şi noi subliniem necesitatea realizării
parteneriatului dintre grădiniţă şi familie, deoarece numai printr-o astfel de relaţie se pot
cunoaşte tainele ,,micului om’’, viitorul cetăţean al societăţii de mâine.

 INIȚIATOR PROIECT:
-Educatoare Petruta Cozma

 PARTENERI:
• Părinții copiilor de la grupa

 TIPUL DE PROIECT
• Parteneriat

 SCOP:
• Eficientizarea comunicării: copil-părinte; copil-educatoare; părinte-educatoare;
copil-copil.
• Implicarea părinților în programul zilnic al copiilor, desfășurat la grădiniță.
• Realizarea unui parteneriat între părinte și educatoare în vederea participării
active în procesul educativ.

R
- 15 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

 OBIECTIVE:
• Identificarea și aplicarea regulilor de comunicarea specifice în activitatea
didactică, specifică vârstei.
• Aplicarea unor tehnici simple care sprijină învățarea și succesul școlar.
• Participarea la activități integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se asociază
elemente de exprimare vizuală,muzicală, verbală.
• Aplicarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte familiare
• Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter.
• Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre
utilizarea de tehnici de lucru necesare prelucrării acestora, în scopul realizării
unor produse simple.
• Dezvoltarea simțului practic și estetic.
• Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a
semnificațiilor structurilor verbale orale.
• Consolidarea unor deprinderi și abilități.
• Exersarea deprinderilor și a calităților motrice în funcție de capacitatea psiho-
motrică individuală.
• Colaborarea cu copiii și cu adulții din mediul familiar, în acord cu valorile
religioase.
 GRUP ȚINTĂ:
• Copiii grupei
• Părinții copiilor
 DURATA PROIECTULUI:
• 13.01.2014-20.06.2014
 FORMA DE REALIZARE:
• Activităţi de socializare
• Activități didactice;
• Activitaţi practice;
• Activităţi de recreere
• Activităţi de ecologizare;
• Jocuri diverse
În cadrul acestui parteneriat părinții îți pot prezenta proiectele cu tema "FAMILIA",
concepute împreună cu copiii.

R
- 16 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

BIBLIOGRAFIE
• Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii- Bucureşti 2012
• Revista Înv. Primar și Preșcolar 3-4/2012
• Copilul de la 3 la 6 ani de Anne Bacus, Editura Teora, București 2007;
• Abordarea Integrată a conținuturilor curriculare, Editura CSE, Cluj Napoca 2012;
• Programa activităților instructive educative în grădinița de copii, București, 2007.

ACTIVITATI PLANIFICATE
Nr. Data
Data Tema săptămânii Părinți voluntari
crt. susținerii
1. 13-17 Ianuarie HAI LA JOC AFARA Andronachi Alina
2014
2. 20-24 ianuarie AU FOST ODATA PE Axinte Irina
2014 PAMANT
3. 27-31 ianuarie ANIMALELE PRIETENELE Axinte Elena
2014 OMULUI
4. 10-14 februarie VIETUITOARELE Caliman Roxana
2014 APELOR
5. 17-21 februarie VIETUITOARELE DE LA Jugariu Petronela
2014 POLI
6. 24-28 februarie VIETUITOARE DIN Socea Mihaela
2014 JUNGLA
7. 3-7 martie MAMĂ RAGĂ TE IUBESC! Spanache Mihaela
2014
8. 10-14 martie IARNA SA TE DUCI CU BINE Zavate Cristina
2014
9. 17-21 martie OASPETII PRIMAVERII Stan Gabriela
2014
10. 24-28 martie FLORI DE PRIMAVARA Purcariu Daniela
2014
11. 31 martie- 4 april SFINTELE PAȘTE Postolache Dumitrita
2014
12. 23-25 aprilie CALATORIE IN SPATIU Mihalache Diana
2014
13. 28 aprilie- 2 mai PLANETA ALBASTRA Matei Elena
2014
14. 5-9 mai INVAT DESPRE MESERII Didila Elena
2014
15. 12-16 mai CU CE CALATORIM Costea Stela
2014
16. 19-23 mai TABLOU DE VARA Cireasa Mihaela
2014
17. 26-30 mai IN CURAND VOI FI SCOLAR Celcel Elena
2014
18. 2-6 iunie LA MULTI ANI COPILE1 Budaca Maria
2014
19. 9-13 iunie EVALUARE SUMATIVA Boboc Maria
2014
20 16-20.06 EVALUARE SUMATIVA Adam Eva
2014

R
- 17 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

UN ÎNGER ALB

Elena BUNGHIU
clasa a VII-a A
Coord. Prof. Dr. Neculai MUSCALU
Şcoala Gimnazială „I. Gr. Teodorescu”
Ruseni, com. Borleşti, Jud.Neamţ

Când seara s-a lăsat uşor,


M-am îndreptat spre cimitir,
Cu paşi mărunţi, încetişor,
Pentru-a sădi un trandafir.

Un trandafir gingaş boboc,


Stropit cu lacrimi reci,
La Mara pe mormânt să-l pun,
Prietena-mi de veci.

E îmbrăcată într-un alb cearşaf,


În îngereşti veşminte,
Ea sus, în cer, se odihneşte,
Iar eu plâng pe morminte.

SE LASĂ FRUNZA

Elena BUNGHIU
clasa a VII-a A
Coord. Prof. Dr. Neculai MUSCALU
Şcoala Gimnazială „I. Gr. Teodorescu”
Ruseni, com. Borleşti, Jud.Neamţ

Se lasă frunza legănată, Si vezi,cum frigu-amarnic


În jos de-al toamnei vânt, De spate te-a cuprins,
Si ruginie o să cadă, Si vezi ,cum sus ,la munte,
Pe galbenul pământ. E iarnă si a nins.

Iar cuibul rândunicii sfinte, Din umbra tristei toamne,


E-acuma gol, pustiu, Acum,ce- mai rămas?
Si un păianjen l-a-nvelit, Nimic. Spre iarna isi duce,
În firu-I argintiu. Cu greu un ultim pas.

R
- 18 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

IARNA CU SURPRIZE

Elena BUNGHIU
clasa a VII-a A
Coord. Prof. Dr. Neculai MUSCALU
Şcoala Gimnazială „I. Gr. Teodorescu”
Ruseni, com. Borleşti, Jud.Neamţ

În linistea plăcut-a serii,


Un murmur vesel se aude,
Copii toţi strigă in cor:
,,Iarna a venit la noi!”

Afară-i vânt,
Iar gerul este aspru,
Privind hazlii spre-a cerului albastru,
Copii stau pe cristalinul zăpezii.

Din plapuma pufoasă de zăpadă,


Se vede un căţel,
Toţi pustii se-adună lângă el
Iar câinele se sperie si fuge de grămadă.

Se face noapte;
Copii se-ntorc încet, acasă,
Pentru ca mâine iarăsi vor veni,
Să-si mângâie iubitul animal.

Vine Moş Crăciun

Prof. Diaconu Maura


Grădiniţa Nr.1 Ruseni – Borleşti – Neamţ

În văzduh plutesc fulgi albi


Pe ai ţării umeri dalbi.
Şi c-o sanie uşoară
Moş Crăciun iubit coboară.

Să aducă-n lume fericire


Sănătate şi iubire.
Bucurii părinţilor
Cadouri copiilor.

R
- 19 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

LUPTĂ ŞI VEI CÂŞTIGA!

Lorena-Ioana TIMOFTE
clasa a VIII-a A
Coord. Prof. Dr. Neculai MUSCALU
Şcoala Gimnazială „I. Gr. Teodorescu”
Ruseni, com. Borleşti, Jud.Neamţ

Era o altă zi gerosă de iarnă în Padurea de Argint. Fulgii albi, de nea, au aşternut un strat
consistent de zăpadă. Majoritatea vieţuitoarelor erau, speriate şi ascunse în văgăunile sau scorburile
lor.
Într-o casă dărăpănată, din chirpici, de la marginea pădurii, o biată mamă îşi legăna copilul, de
doar zece zile, care era grav bolnav. Uşa se deschise, un bărbat, trecut de prima tinereţe, înalt cu
hainele zdrenţuite, intră în casă. Femeia a pus într-un ibric, puţin lapte, cu miere, pentru a-l primi
cum se cuvine pe moşneag. El refuza, avea alte planuri, şi-a făcut apariţia pentru a-l duce pe micul
îngeraş pe “Tărâmul Necunoscut”, era Moartea. Într-o fracţiune de secundă mama s-a întors pentru
a lua ibricul de pe foc. Copilul dispăruse! Uşa se izbi făcând un zgomot puternic. Femeia ieşi din
casă cu şiroaie de lacrimi pe obraz şi întrebându-se “de ce copilul meu, dintre atâţia copii de ce
copilul meu?”. Ea se împiedică de o siluetă neagră, era Noaptea:
- Copilul meu, nu l-ai văzut?
- L-am văzut, bineînţeles, doar sunt Noaptea!
- Şi, pe unde au luat-o?
- Eu îţi voi spune doar dacă îmi vei cânta toate cântecele ce le cântai şi băieţelului tău, în fiecare
seară, pe care le ascultam şi îmi plăceau foarte mult.
- Ţi le voi cânta, pe toate, doar arată-mi drumul, te rog!
Noaptea tăcu! Mama începu să cânte, cum nu a mai cântat, cu dor de copilul său, cu tristeţe. Pe
biata femeie, o cuprinse melancolia. După ce a termina de cântat, cântecele, Noaptea îi arăta
drumul. Poteca era din ce în ce mai lungă şi fără sfarşit. Numeroase umbre, cu forme bizare, îi
admirau curajul şi iubirea faţă de copilaşul ei. În mijlocul cărării se afla un strat des de spini:
R
- 20 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

- Nu aţi văzut, din întâmplare, Moartea?


- Desigur că am vazut-o, dar dacă vrei să afli drumul va trebui să ne strângi pe rând la inima ta.
Peste puţin timp vom îngheţa,căldura sufletului tău, îndurerat, nu ne va mai încălzi.
Mama fără să se mai opună începu să îi strângă pe rând, la inima ei. Îi strângea aşa de tare încât i-
a dat sangele. Mărăcinii i-au arătat drumul, făcându-i mamei o cărare. Femeia credea ca este din ce
în ce mai aproape, chiar dacă în adâncul sufletului ei ştia că mai are de mers kilometrii buni. Încă
un obstacol îi oprise drumul speranţei, un lac îngheţat. Se apleca pentru a bea puţină apă. Se auzea
o voce, care părea a fi protectoarea lacului. Mama s-a uitat în lac. Observa o broscuţă micuţă cu
două capete, cu doi ochi negri stralucitori,cu pielea verde uleioasa, cu o voce destul de groasă:
- Ce faci? Vrei apă? Ce îmi dai în schimb?
- Nu mai am nimic am doar speranţa că îmi voi găsi copilul.
- Eu strâng perle. Tu ai ce mai stralucitori ochi albaştri din toţi ochii care au trecut pe aici.
Mama începu să plângă până când ochii i se deslipiseră din cap şi căzu pe fundul lacului. Lacul i-a
dat apă şi a condus-o până la casa Morţii. Era o casă imensă,cu garduri de piatra, cu poteci din
cristal, cu copaci, cu frunze de smarald şi cu multe iazuri cu apa roşiatică şi cu mulţi peşti
multicolori şi vorbitori. Dar săraca femeie nu putea să vadă toate aceste frumuseţi deoarece ochii ei
străluceau pe fundul lacului. O femeie bătrână cu părul cărunt şi cu nasul încovoiat, păzea intrarea
casei.
- Te rog, lasă-mă să intru! Undeva acolo, copilul mă strigă, îşi caută biata mamă!
- Te las, dar eu ce primesc în schimb?
- Nu mai am nimic!
- Gata, ştiu! Dă-mi părul tău lung şi blond, plus corpul tău zvelt!
- Bine, dar să-mi zici cum să-l găsesc, te rog!
În câteva secunde şi-au schimbat corpurile. Paznica a condus-o pe mama în interiorul grădinii. Era
o grădină plină cu flori insufleţite. Fiecare floare era diferită, avea un miros, o culoare, unele mai
frumoase ca altele.
Aceste flori simbolizează sufletele omeneşti. Tu va trebui să asculţi bătăile fiecărei flori şi să o
recunoşti pe cea a copilului tău.
Mama îşi apropia urechea de floricele. Din peste o mie de flori, mama, o recunoscu pe cea a fiului
ei. O floare, micuţă, albastră, cu petalele micuţe, care era aplecată.
Nu! Nu o atinge, soarta pruncului tău depinde de acea albăstrea. Când Moartea va intra, să o
ameninţi că vei smulge toate florile.
Porţile solide de piatra s-au deschis cu un vânt puternic care aproape a rupt copacii. Apărătoarea
porţilor a dispărut. Mama, a simţit mirosul copilului său.
- Ce cauţi aici? Întreabă, Moartea, cu o voce groasă. Cum, ai ajuns aici înaintea mea?
R
- 21 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

- Simplu, durerea unei mame! Dacă mai faci un pas îţi voi smulge toate florile!
- Nu are rost, eu sunt un simplu grădinar, nu eu dau ordinele, eu le îndeplinesc. Poftim, am găsit
aceste perle pe fundul lacului, presupun că sunt ale tale. Acum, că ai din nou ochi, vreau să îţi arăt
ceva. Priveşte în fântâna viitorului, vei vedea soarta copilului tău şi al altuia.
Era o fântână foarte adâncă, cu apa transparentă. O imagine şi-a făcut apariţia, un copil curat, într-
o casă spaţioasă, cu o familie mare şi fericită. Imaginea s-a tulburat, un alt copil, murdar, într-o
casă mică, cu haine rupte şi cu o mamă slăbuţă.
- Am înţeles, e mai bine ca copilul meu să rămână alături cu tine, dar, te rog, promite-mi că nu o să-
i faci rău.
- Eşti sigură, după ce te-ai luptat şi te-ai confruntat cu moartea?
- Da, sunt foarte sigură! Dar am o singură dorintă, lasă-mă să-l mai miros o data, să-l mai strâng o
ultimă oară!
- Cred că pot face o mică schimbare, ai luptat prea mult ca să renunţi acum, te voi lua si pe tine şi
pe copilaşul tău să slujiţi în grădina mea.
- Iţi sunt foarte recunăscătoare, mulţumesc!
Mama a căzut în genunchi. A început să plângă de fericire, cerul s-a luminat iar mama şi-a
recuperat înfăţişarea. Femeia şi-a dat seama că, dacă vrei ceva cu adevarat, trebuie să lupţi cu toate
forţele, luptă şi vei câştiga!

R
- 22 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

FRONTIERELE MINŢII

Ioana-Teofana COSTIN ŢURCANU


clasa a VII-a A
Coord. Prof. Dr. Neculai MUSCALU
Şcoala Gimnazială „I. Gr. Teodorescu”
Ruseni, com. Borleşti, Jud.Neamţ

Creierul este o lume care constă dintr-un număr de continente


neexplorate şi mari întinderi de teritorii necunoscute.
Santiago Ramon y Cajal

- Nu pot sa cred! Nu este corect! Mama!...


- Comentezi? Acum, sus! Să nu aud discuţii!
Deci e o absurdă, nici măcar nu…, nu mă înţelege … pff, ce mamă! Urc scarile îmbufnată,
către etaj, spre camera mea, mi-ar veni să urlu, să-i ţip vreo două mamei ca să îmi înţeleagă
frustrarea. Nota aceea, 6, la matematică, nu mi se părea chiar aşa mică, nici măcar nu am fost
anunţaţi că dăm test. Până şi mama ştie că nu sunt vre-o deşteaptă la matematică, nici ea nu era, şi o
şi recunoaşte clar. Cum să îmi pretindă mie să fiu bună la matematică? Nu înteleg matematica! Nu
îmi place matematica! Urăsc, urăsc matematica!
Am senzaţia că privirea mamei îmi urmăreşte fiecare pas apăsat de pe fiecare treaptă, parcă
trebuie să o car în spate. Peisajul autumnal de afară, seamănă, brusc, foarte bine cu felul în care mă
simt. Urcând treptele mă şi aştept - voi cronometra nu mai mult de cinci minute - până să îmi vină
cu inspecţia în cameră. De ce trebuie să o suport? De ce nu este aici Gia? Pot să îi spun orice, e cea
mai bună prietenă a mea. Chiar, îmi spun, ajunsă în camera mea, poate e pe facebook dar ce fac cu
zgripca de maică-mea? vine acuşi şi dacă mă vede pe calculator mi-l confiscă şi pe acesta… trebuie
să o fac pe furiş! Las uşa camerei mele larg deschisă, ca să o aud pe scări. Vântul şi ploaia de afară
mă ţin alertă, mi se pare că îmi bruiază simţurile şi nu voi fi la timp atentă să îi anticipez sosirea.
Mă grăbesc, deschid în grabă caculatorul, of, se pare că Gia nu este intrată… oare cu cine
să vorbesc până vine mama? Se pare că Alex a dat un link, sunt curioasă… trebuie să fac si tema la
română, biologie si chimie…, ochii îmi alunecă la ora de la ceas. Este destul de târziu totuşi, 17:40.
Am timp… . M-am săturat de rutina asta: zilnic temele de la scoală, o mai am şi pe maică-mea pe
cap care îmi ţine teorii despre viaţă, când nu are ea “timp de microfon” compensează tata. Am
senzaţia că şi-au îngrămădit frustrările nerealizărilor lor în bagajele mele, în karma mea, sunt
condamnată să fiu eu perfecţiunea întruchipată din visele fiecăruia dintre ei asta, de regulă, versus
aşteptărilor mele. Vreau… să mă înţeleagă şi pe mine cineva! Să-mi trăiesc vârsta, să lâncezesc
dacă am chef, să citesc SF-urile mele despre vampiri în tihnă, să bârfesc relaxat cu fetele pe chat, să
zapez pe HBO, AXN, Cinemax, Diva Fashion, uh… fară limitări parentale. Jurnalul, să mă plâng

R
- 23 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

lui măcar două pagini… ar fi perfect. Încep să îmi cotrobăi prin ghiozdan după un pix … . Nu tu
iubiţi, nu tu prietene, nu, nici ieşit nelimitat pe afară, net cu porţia, tableta “nu încă, trebuie să
meriţi”, însă aspirat prin casă din belşug…, proiecte, concursuri... .Se pare ca au trecut cele cinci
minute, o aud pe mama lipăind pe scări, este la a zecea treaptă. Îmi iau cartea de matematică în
mână şi încerc să par cât se poate de interesată, închid încet capacul la laptop şi mă aşez pe scaunul
de la birou, cu un caiet de notiţe alături. Se opreşte în capătul scărilor, poate ori să apuce înspre
dormitorul ei ori spre camera mea. Hm, da, vine inspecţia. Se uită la mine lung, prin cadrul uşii, eu
o ignor complet însă cartea mea de mate… se pare că am luat-o invers, îmi dă furnicături, sper să
nu observe. Spre bucuria mea ea se întoarce pe scări. Conştiincioasă fată are mama!
Revin la pagina de facebook, uitându-mă prin postari, la poze, îmi fug ochii pe un link, aflu
că până şi Oprah practică meditaţiile de relaxare. Ultima modă, între fetele de la bloc, e yoga, devin
chiar curioasă, hai să încerc o meditaţie.
Îmi dau seama că timpul a trecut foarte repede, toamna mai ales zilele par mai scurte iar
dacă e şi o zi ploioasă ca azi, întunericul se lasă mai repede. Nu am apucat să îmi fac nici măcar o
temă dar îmi zic, meditaţiile sunt pentru limpezirea minţii deci mă va ajuta şi voi fi mai
concentrată. Închid ochii, fac mai multe inspirări decât trebuie … mai mult, mai bine. Încerc
limpezirea minţii deşi nu mă pot gândi decât la mama şi apucăturile ei, obsesive, cu scopul de a mă
stimula să devin cineva în viaţă. Într-un final mă plictisesc şi mă apuc de teme. Mă dezmeticesc
oarecum din amorţeala creată şi încep cu tema la matematică: punctele A si B sunt în interiorul
medianei, aflaţi perimetrul … nu înţeleg nimic, cifrele şi liniile se învârt în capul meu, pe lângă
asta mă gândesc şi la pagina găsită pe Internet…, cred că nici n-am mâncat destul, am cică anemie
de la dieta pentru siluetă. Începe să se învârtă tot în jurul meu. Am în minte ecuaţii, note, exerciţii,
pe mama cu teoriile ei despre viaţă, apoi Bella - fata vampir, vârcolacii, spiritele, bunica..?
Încerc să mă uit la oră dar numerele se învârt… parcă dansează, iar apare viziunea aceea
care de obicei se întâmplă când sunt bolnavă, răcită, cu febră. Văd podeaua că se modelează
monopolizând percepţia, capătă valuri iar eu mă transform într-un titirez care la început se învârte
liniştit pe o suprafaţă lină, plană. Capătă din ce în ce mai multă viteză şi e aproape ameţitor. Sunt
transformată într-o rochiţă de balerină până când podeaua lină se tulbură iar rochiţa, pe lângă că e
copleşită de o stare de rău cu greaţă, se teme că va fi înghiţită sau zdrobită între vălătucii haotici.
Văd unsprezece şi şaizeci şi şapte…. Nu, e o oră imposibilă! Nu am pretenţia să înţeleg jocul din
mintea mea şi mă las coborând în ceaţă pentru că mi-e imposibil să-mi simt corpul sau să am glas.
Sunt într-o cameră neagră, eu şi întunericul, ameţită încerc să găsesc pereţii deşi
nimic…încet, zăresc nişte siluete nu foarte clare, vreau să mă apropii de ele dar sunt ca un fum
negru care mă învăluie, dintr-o data simt în faţă un aer rece care parcă mă impinge pe spate, îmi
pierd echilibrul şi cad în beznă. O fracţiune anticipez un impact, încă fără să mă lovesc, plutesc.
R
- 24 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Sunt confuză… am ajuns în picioare într-un loc, un spaţiu cu planete in miniatură, constelaţii, stele,
o gaură neagră vâjâie. Vreau să mă apropii de ele… să le ating însă acea umbră îmi şopteşte :
- Nu ai vrea să faci asta !
Şi mă împinge uşor către o uşă mahon … .De după ea se vede o lumină puternică, ţin totuşi
ochii deschişi şi-mi păstrez echilibrul… . Deodată, de după ea, în faţa mea se năpustesc litere, cifre,
profesorul de matematică, dirigintele, mama, mă asaltează transformaţi ca în nişte molecule uriaşe
translucide. Prezenţa lor creşte devenind apăsătoare şi sufocantă. Sunt strivită sub ei care cresc şi
tot cresc, umplând aerul de ameninţare. Caut cu disperare umbra. În mintea mea vreau să ies de
acolo, însă picioarele grele abia pot să se mişte, ochii îmi cad ca spre un somn hipnotic deşi trag de
ei să îi ţin deschişi, mă înec în propriul strigăt ce nu trece de gât..., mă simt sufocată şi pierdută,
disperată. În sfârşit, zăresc umbra, are mâna întinsă, cu degetul arătător îmi arată o nouă uşă,
dizolvând moleculele uriaşe într-o negură rămasă să se scurgă de pe mine prin umărul stâng.
- Andreea... trezeşte-te! Hai, hai scularea! Poţi să-mi arăţi şi mie temele? Ştii cât este
ceasul?
O văd pe mama printre genele pe jumătate deschise, nu înţeleg ce se întâmplă. Închid şi
deschid ochii încă o dată, încercând să mă lămuresc în privinţa a ce se petrece. Mama stă cu ochii
aţintiţi către mine şi aud în continuare:
- Unde-ţi sunt temele, care este orarul tău? Se întoarce spre birou şi scotoceşte printre cărţi.
Mi-l arăţi şi mie?
Ce-ar trebui să-i zic?... nu îmi vine prin mintea, încă buimacă, nici o scuză. Încerc să mă
ridic de pe fotoliul de lângă birou, sprijinându-mă de margini pentru a da impresia că sunt
dezmeticită, ceea ce chiar nu eram. Cu tot zgomotul de fond făcut de mama, umbra şi uşa încă
nedeschisă din timpul visului rulau cu încetinitorul în background-ul minţii mele. După trezire
creierul, cred că din nevoia firească de continuitate, mă ispitea cu scenarii... urma să mai văd ceva,
un mesaj important mă aştepta dincolo însă de-acum avea să fie pentru totdeauna îngropat. Fac doi
paşi către mama, rar şi lent, pe cât posibil pentru a-mi da timp de gândire. Sunt un pic panicată, în
minte încep să vină o grămadă de idei însă amestecate ... se va supăra rău, nu ştiu ce să fac... .Să o
mint? Mă uit la ea cum e şi ea dezorientată de lipsă de ordine din cărţi, chiar erau toate împrăştiate
cum rămaseseră de când îmi scanasem orarul pe ziua următoare.
- Scuze, am adormit fără să vreau, nu am apucat să îmi fac nici o temă! ... cred că nici nu
eram prea bine, iar am avut coşmarul cu titirezul... . Mâine am matematica, româna, biologia,
chimia, fizica, desen şi istoria..., nu neapărat în ordinea asta însă sigur de la şapte. Fluenţa
recăpătată şi responsabilitatea sinceră a răspunsului meu mă mirară şi pe mine.
- Şi? Ai teme, domişoară, la aceste obiecte?... serioase în opinia mea ?!... . O sprânceană
stătea parcă nefiresc de mult încă sus, în aşteptare.
R
- 25 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

- Da, la mate, la română un text de analizat, îîîî... de învăţat la istorie, un referat de finalizat
la biologie şi la fizică...nu ne-a predat, n-am nimic. Închid ochii scurt, ferindu-i de mama şi
gândindu-mă la posibilele reacţii, am senzaţia că trebuie să inspir lung ca să fiu pregătită de o nouă
faţă acră şi desigur o pedeapsă dar aştept ca nu cumva să creadă că mai am de adaugat şi alte teme.
- E 22 şi fix 14 minute! Ţi-ai făcut vreo... câte ore de somn?! De când dormeai...? îşi
răspunde singură cu ochii pe ceasul de la mână după calculul simplu al ultimei vizite în camera
mea. Cam... patru ore... păi, domnişoară... spor la teme! Mâine dimineaţă vii şi îmi arăţi, ordonat,
toate lecţiile făcute! Clar?
Eu dau din cap aprobator.
- Clar ca lumina zilei, da?
- Da, clar! Evident! că doar nu sunt surdă! Uite-mă ce fresh sunt!
Cu un „ok” de final mă lăsă să respir în voie, ieşind pe uşă! Nu a fost chiar aşa rău,
surprinzător am scăpat mai repede şi mai uşor decât credeam. După ce se aude pocnetul uşii mele,
ca dovadă sigură că a plecat mama, mă întorc pe canapea uşurată că teoria nu a conţinut şi
obişnuita prelegera care începea cu „ce-ai să faci tu în viaţa asta?” şi continua cu versiuni care din
care mai sumbre: coafeză, manichiuristă..., femeie de serviciu la bloc..., vânzătoare la stand...,
..îîh...
Şi trebuie totuşi să mă apuc. Merg până la birou, ironic admir minunatul aspect al mesei
mele de lucru. Nu ştiu de ce să mă apuc, dau la o parte nişte caiete pentru a-mi lua manualul de
matematică, îmi fac loc printre cărţi, între timp mi-am găsit si caietul de teme, mă aşez pe scaunul
rotativ şi mă apuc de rezolvat probleme. Îmi persistă, rătăcindu-mă oarecum, impresia că nu înţeleg
nimic... deşi lucrez unele exerciţii nu am idee cât sunt de corecte însă continui totuşi să le fac când
amintindu-mi regulile, când bazându-mă pe intuiţie. Voi personifica noaptea aceasta, o voi
transforma în prietena mea calmă şi liniştitoare, care va sta cu mine la lecţii de data aceasta. Alte
dăţi vom visa..., alte dăţi, stele vorbim, alte dăţi, Lună!
M-a prins 02:50 dimineaţa când în sfârşit, mi-am terminat şi de scris şi de învăţat. Frântă
îmi întorc privirea către canapea şi mă apropii de ea. Nopţile lungi, nedormite, pe mine una, mă
proiectează parcă într-un alt spaţiu, îi savuram imponderabilitatea, liniştea şi aproape satisfacţia
mirării că mă simţeam dedublată. Dulcea şi meritata odihnă! şi mă las pe deasupra pilotei pufoase!
Între real şi vis parcă aş pluti, conştientă şi nu prea...
Un claxonat de maşină mă face să tresar apoi un beep-ăit străin îmi descurcă iarăşi a doua
realitate croită în liniştea somnului. Deşteptătorul meu mă chema. Parcă ar fi trecut numai cinci
minute! Foşmolesc prin aşternuturi până mi se aţintesc ochii la ceas, este ora 6:30. Oare de ce
ceasul meu a sunat atât de devreme? ... Oh ! Ce-am uitat!! Zbughesc din pat când îmi amintesc că
am ore de dimineaţă.
R
- 26 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Mă îmbrac cu primele haine pe care le văd, cu blugii doar pe un picior trag o examinare
prin camera mea dezordonată, îmi atrage atenţia cartea de matematică apoi mă uit la ghiozdan:
desigur, nu mai apucasem să-l fac. Îmi arunc cărţile şi caietele corespunzătoare orarului, trag
fermoarul. Să nu uit să respir în graba asta ... . Inspiră! Expiră!
Deschid uşa în grabă şi cobor scările într-o fugă . Am ajuns în bucătărie mă îndrept către
frigider pentru a-mi lua un măr şi pe mânerul său găsesc un postit galben. E de la mama, am şi uitat
de ea... trebuia să îmi verifice temele. Pare că a fost grăbită. Iar m-a lăsat cu bunica... . Mda, tipic
mama!
În timp ce cotrobăi după măr aud alt beep, telefonul meu ... . Oare cine o fi? Gia probabil
mă aşteaptă jos în faţa blocului. Îmi smulg haina din cuier şi închid uşa după mine, caut cheile...
ups, unde-i ghiozdanul? Mă întorc în casă, bodrogănindu-mă cu expresia mamei „uiţi şi unde ţi-e
capul!”. Haz de necaz, îmi râde gândul: e în cameră la mine acum, îl iau de pe birou şi ies afară,
între timp mă întreb dacă Gia mă mai aşteaptă. Trântesc uşa după mine, o încui şi mă duc către
lift... stătea deschis de parcă m-ar fi aşteptat . Legea atracţiei! cu un zâmbet mare intru, apăs
butonul pentru parter eu stând abia la etajul nouă.
Se simte o zgâlţâitură... , alunec apoi se opreşte, lumina din interior se stinge după câteva
pâlpâiri. Ce s-o fi întâmplat? Că doar nu s-a blocat?
Vecina mea din stânga a rămas blocată în lift săptămâna trecută, a stat în el o oră şi
jumătate până când a venit cineva să îl repare. O, nu vreau să păţesc şi eu la fel, deja că am întârziat
şi prima oră avem matematica, nu că mi-ar displăcea să lipsesc de la ora de mate dar n-aş prefera
să fiu prizoniera flămândului lift... .
Panica se aşează în spaţiul claustofobic, vecină cu mine. Inspir şi expir de câteva ori cum
învăţasem de pe Internet la tehnicile de meditaţie. Îmi scot telefonul din buzunar să fac lumină şi
văd că am un apel nepreluat de la Gia, vreau sa o sun însă în lift nu am semnal . Cu simţurile
ascuţite de frica de întuneric mă cutremur de golul ce se face simţit prin curentul de deasupra şi de
sub panourile vechi ale ascensorului. Şuierul propriei respiraţii îmi sună străin, butoanele liftului
afară de faptul că pot fi apăsate fără efect mă ţintuiesc în starea de neputinţă, atentă la orice
zgomot care m-ar putea lămuri cât de mult coborâsem între etaje sau dacă sesizase cineva pana.
Imaginea unei Andreea plecate din casă, coborând cu grijă scările de la bloc permanent întunecoase
şi mirosind a umezeală cât şi imaginea altei Andreea, o fiinţă nefericită căzând zdrobindu-se în
funeraliile ad-hoc scrâşnite de fierăraiele distorsionate plecate spre iad mă ispiteau pe rând în regia
unui film ale cărui cadre mi se ofereau precum imaginile ferestrelor dintr-un accelerat în plin mers.
Andreea, eşti fetiţa cu chibrituri în varianta actualizată! supraeul meu nostim, responsabil de
diversiune în stări de panică găseşte motiv de glumă din clipirile neînsemnate făcute de telefon sub
degetele încăpăţânate să-l scoată din repaus. Nu uit să respir! Nu uit să respir!
R
- 27 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Iarăşi alunecăm: eu, Vecina mea, Frica – o tensiune nedefinită şi fulgii de lumină care apar
şi dispar. Incă o zguduitură apoi şi mai mult aer rece vine din afară, brusc, odată cu toată lumina
fulgilor care s-au unit.
Se deschid uşile iar ultimul cadru din film e că evadez, l-am păcălit, Iadul să mai aştepte!
şi în timp ce păşesc umplându-mă de aer nou şi proaspăt o caut din ochi pe Gia. Ce-o să-i fac!
Dac-ar şti prin ce-am trecut...! Nu m-a ajutat, ba a şi plecat înainte. Cu paşi repezi merg către
şcoală bucuroasă de atâta lumină şi timpul nefiresc de cald, merg vorbind cu mine ca şi cum i-aş fi
povestit Giei despre flămândul de lift, cântărind în sinea mea suficienţa de dramatic din fiecare
cuvânt. Tocmai ajunsă aud clopoţelul sunând... . Ce bine! am ajuns şi devreme!
- Ia te uită!! De unde vii, Mărculeasă? Bine că n-am plecat căci nu apucam să ne mai
vedem, nu?.. . Aşa te trezeşti? Să vii cu 45 de minute după mine? Ai absent şi ..te ascult ora
viitoare.
Profesoara de biologie mă ocoli fix în cadrul uşii clasei noastre trecând cu catalogul între
noi ca barieră, ridicat la nivelul nasului meu şi însoţită de chicotele colegilor. Ieşi, apreciam eu,
pesemne mulţumită de sarcasmul recompensat generos de întreaga clasă. Eram perplexă. Care 45
de minute? S-o fi schimbat orarul? Eu ştiam că prima oră aveam matematica... şi abia de se suna.
De intrare.
- Scuzaţi-mă... ! a reuşit slab glasul meu să şoptească întârziat în urma ei.
Gălăgia aparent bruscă, holul care începea să se umple de elevii ieşiţi în pauză şi colegii
care de asemenea mă ocoleau îngrămădiţi spre uşă aduceau cu halucinarea unui hău, confirmat
totuşi de răul de înălţime care-mi presa conştientul spre stomacul gata să verse. Îmi fac loc printre
mese şi mă las să cad în bancă înghiţind repetat saliva abundentă pentru a-mi potoli cascadele de
greaţă. Gia mă privea cu ochii încruntaţi:
- Mda! Frumos!! Să te aştept 15 minute!? Ţi-am dat şi beep la 09.00 să văd dacă mai vii
azi... Ce-ai păţit?
- Poftim? Ce-i cu tine? Care ora 09.00? Ce-aveţi azi? Acum abia că e... 07.00!... . Pentru că
păream ajunsă în altă dimensiune temporală nu mai eram nici eu convinsă de vorbele mele însă
firul logic pe care îl revedeam în minte era singurul care mă ţinea în echilibru. Aşa îmi dicta şi
căutam suţinere în ora de pe telefonul mobil după care bâjbâiam în buzunarul adânc de la cardigan.
- Ai probleme cu mintea, fată? Hallo, Huston!! Tocmai am avut BIOLOGIA!
Cuvintele pronunţate cu majusculă şi apăsat ţineau să-mi sublinieze prezentul Giei, altul
decât cel din realitatea mea.
Continuarea, în numărul următor al revistei!
Surse de inspiraţie:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Schizofrenie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Teleportare
R
- 28 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Sabina Calpac
Clasa I
Înv. Stanciu Nicoleta
Şcoala Gimnazială „I. Gr. Teodorescu” Ruseni

Dragoş Dascălu
Clasa I
Înv. Stanciu Nicoleta
Şcoala Gimnazială „I. Gr. Teodorescu” Ruseni
R
- 29 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

...ploaia se formează din unirea unui mare număr de picături mici de apă care devin
prea mari ca să rămână în nori?
....mazărichea este formată din cristale mici de gheaţă care rezultă prin îngheţatea
ploii?
….zăpada este formată din cristale de gheaţă,prin îngheţarea vaporilor de apă din
atmosferă. Zăpada proaspăt căzută pe pământ formează un strat care fereşte culturile
agricole de frigul iernii?
….grindina constă din bucătele de gheaţă de formă rotundă,uneori destul de mari
cam cât un ou de porumbel. Din cauza dimensiunilor,aceste bucăţi de gheaţă,grindina
este dăunătoare culturilor agricole, mai ales când grindina cade în perioada de
înflorire a pomilor sau de coacere a fructelor. În podgorii şi livezi, grindina poate
provoca mari pagube?
.....poleiul se formează atunci când ploaia întâlneşte în drumul ei,în cădere un loc cu
o temperatură scăzută. Poleiul, acest strat subţire şi transparent de gheaţă, ca o sticlă,
face ca şoselele şi trotuarele să devină foarte alunecoase?
Sursa- internet
Educatoare Petruţa Cozma

R
- 30 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

PREOCUPĂRILE LUI A. D. XENOPOL CU PRIVIRE LA LIMBA ROMÂNĂ CA


LIMBĂ ISTORICĂ

Prof. Dr. Neculai MUSCALU


Doctor în Filologie
Specialitatea: Limba şi literatura română
Şcoala Gimnazială „I. Gr. Teodorescu” Ruseni, com. Borleşti, jud. Neamţ

Abstract:

A.D. Xenopol’s Interests in the Romanian Language as Historical Language

Eugenio Coseriu uses the term historical language to refer to a concrete language (e.g. Romanian, English, French,
etc.) which is characterized by dynamic features and internal variety (represented by dialects, language layers and
styles of language). In our paper, we aim at studying the extent at which the great historian A.D. Xenopol observed and
developped the subject of the internal diversity of our national language. Starting from Coseriu’s distinctions and
terminology, we will try to examine and organize a series of observations made by Xenopol, according to diatopic
(dialectal), diastratic (laguage layers) and diaphasic (language styles) differences. Observant of the language spoken
by the Romanians from everywhere, the respective scholar recorded in some of his studies certain language facts that
are of interest even to these days.

Keywords: A.D. Xenopol, Romanian language, historical language, internal diversity, dynamic features.

0. Eugeniu Coşeriu utilizează termenul limbă istorică pentru a desemna o limbă concretă
(româna, engleza, franceza etc.) ce prezintă caracter dinamic şi varietate internă (reprezentată de
dialecte, niveluri de limbă şi stiluri de limbă). În lucrarea noastră, urmărim să cercetăm în ce
măsură a sesizat şi a tratat marele istoric A. D. Xenopol diversitatea internă a limbii naţionale.
Preluând distincţiile şi terminologia lui E. Coşeriu, vom încerca să examinăm şi să organizăm o
serie de observaţii făcute de Xenopol în funcţie de diferenţele diatopice (dialecte), diferenţele
diastratice (niveluri de limbă) şi diferenţele diafazice (stilurile de limbă)1. Având preocupări
culturale dintre cele mai diverse, care depăşesc sfera istoriei propriu-zise, şi atent la vorbirea
românilor de pretutindeni, savantul în cauză a consemnat, în anumite studii, câteva fapte de limbă
ce prezintă interes şi astăzi.
1. Diferenţe diatopice

1
Pentru toate acestea, vezi Eugen Coşeriu, Arhitectura şi structura limbii, în Coşeriu, 1994: 57-61, şi, de asemenea, Coşeriu,
2000: 263-268.
R
- 31 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Locul în care Xenopol s-a ocupat pe larg de problema (sub)dialectelor româneşti este
articolul Unitatea sufletului românesc (vezi Xenopol, 1911: 193-199). După ce stabileşte că limba
are caracter social2 şi că fiecare popor vorbeşte propriul idiom, neînţeles de celelalte comunităţi,
istoricul abordează problema graiurilor româneşti tocmai pentru a arăta că, spre deosebire de ceea
ce se constată în cazul altor popoare, la români se întâlneşte o unitate lingvistică excepţională. În
acest sens, diferenţele dialectale ar fi neglijabile: „…pretutindeni rostirea cuprinsului nostru
sufletesc este aceeaşi, înţeleasă de la un capăt la celălalt al regiunilor locuite de români. Într-adevăr
graiul românesc este acelaşi în toate părţile locuite de românii din Dacia Traiană, şi nu există
aproape nicio deosebire dialectală care să împedice această înţelegere. Sunt fără îndoială deosebiri
în tezaurul de cuvinte, deosebiri lexicale, dar care nu ating esenţa însăşi a limbei şi nu opun
înţelegerei comune decât o stavilă uşor de învins.” (ibid.: 194)3. Aşa, de pildă, Xenopol observă că
cele mai mari deosebiri de natură lexicală se înregistrează „între graiul transilvănean şi cel din
România liberă”; de asemenea, numeroase asemenea deosebiri se întâlnesc „între limba românilor
din Banat şi acei din restul ţărilor de la nordul Dunărei” (cum ar fi: meros ‘mândru’, meserere
‘milă’, matrac ‘băţ’, moţoc ‘prost’, mieriu ‘albastru’, mirăe ‘minune’, mozomanie ‘dihanie,
arătare’).
Însă cuvinte de acest tip, puţine la număr, nu împiedică o bună comunicare, mai ales dacă
vorbitorii, atunci când nu le înţeleg din context, apelează la funcţia metalingvistică: „…aceste
câteva cuvinte sau se înţeleg din decursul vorbirii, sau întrebi ce însamnă” (ibid.; cf. şi Dumistrăcel,
1972: 369). Nici măcar unele particularităţi fonetice şi morfologice nu constituie o problemă pentru
înţelegerea reciprocă4. De aici, concluzia favorabilă unităţii lingvistice a românilor: „Se poate deci
susţinea cu drept cuvânt că limba românilor de la nordul Dunării nu înfăţişează deosebiri dialectale,
pe când este cunoscut că în Italia bunăoară, veneţianul nu înţelege pe piemontez, nici romanul pe
neapolitan. De asemenea în Germania ţaranul prusian şi cu cel din provinciile renane se înţeleg
numai cu cea mai mare greutate, lăsând la o parte graiul provansal din Franţa care este aproape o
limbă deosebită de cea franceză.” (Xenopol, 1911: 195)5. Explicaţia pentru unitatea lingvistică a
românilor de la nord de Dunăre, o găseşte Xenopol în îndelungată transhumanţă, „acest dus şi venit
necontenit al poporului de păstor al românilor”.

2
„Aşa bunăoară limba este productul nu a minţei fiecăruia, ci a minţei colective…” (Xenopol, 1911: 193). În partea de
început a articolului, unde apar consideraţiile generale, Xenopol rezumă cele spuse cu mai bine de patru decenii în urmă în articolul
Cultura naţională (1968), semn că răm ăsese fidel, în această privinţă, primelor idei.
3
În primul rând, Xenopol semnalează câteva deosebiri lexicale între subdialectul muntenesc şi cel moldovenesc: „Aşa când
munteanul zice ca să se cheme un lemnar să-i dreagă ulucii, noi putem găsi ideea stranie, ştiind că ulucii sunt de tinichea şi că
lemnarul nu ar ave a ce căta în asemenea treabă: dar uluc peste Milcov înseamnă ceea ce la noi se numeşte zaplaz. De asemenea când
zice moldovanul că i s-a rupt colţunul, munteanul rămâne nedumerit căci el numeşte acel element al învestmântărei ciorap, şi aşa
mai departe.” (Xenopol, 1911: 194).
4
Exemplele lui Xenopol sunt următoarele: „…rostirea lui n înaintea lui i în cuvinte ca: întăniu = întăiu, calcaniu = călcăiu,
gutanie = gutâie, sau sunetul t pronunţat ca c în frunce în loc de frunte, ceânăr în loc de tânăr; forma condiţionalului la verbe: vrere-
aşi, facere-aşi…” (Xenopol, 1911: 194).
5
Ceea ce spune Xenopol este ade vărat. Cât despre provensală, aceasta chiar este considerată o limbă romanică aparte.
R
- 32 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

În prezent, este acceptată (de majoritatea lingviştilor de bună-credinţă) ideea că limba


română istorică are patru dialecte: pe de o parte, daco-româna (vorbită în nordul Dunării, având la
rându-i cinci dialecte: moldovenesc, muntenesc, bănăţean, crişean şi maramureşean) şi, pe de altă
parte, macedo-română (sau aromâna), megleno-româna şi istro-româna (ultimele trei fiind vorbite
la/în sudul Dunării). Pentru Xenopol (care nu-i menţionează şi pe megleno-români) însă, dialectele
sud-dunărene prezintă diferenţe mult prea mari pentru a putea fi încadrate în acelaşi idiom. Totuşi,
le acordă şi acestora un caracter românesc6 sau un anumit drept de participare la unitatea de care
vorbeşte, conştient că diferenţele diatopice dintre limba celor din nord şi limba celor din sud nu
sunt mai mari decât cele înregistrate între dialectele italice: „Pe când limba daco-românilor este
înţăleasă de toţi fiii acestui popor, acea a macedo şi istro-românilor înfăţişază greutăţi mult mai
mari pentru a ei pătrundere. Nu mai este vorba aici de deosebiri lexicografice cu toate că şi aceste
sunt mult mai numeroase şi mai însemnate, ci de însuşi [sic!] forma gramaticală şi sintactică care
îngreuează înţelesul acestor adevărate dialecte româneşti. Există între limba daco şi acea a macedo-
românilor cam aceleaşi deosebiri care despart dialectul piemontez de acel neapolitan. S-înţelege că
aceste graiuri păstrează totuşi caracterul românesc şi că sunt mai apropiate de limba daco-română
de cum sunt apropiate de dânsa celelalte limbi neo-latine; că există o mai mare asemănare între
limba macedo şi a istro-românilor şi limba daco-românilor, decât între această din urmă limbă şi
cea franceză, italiană sau spaniolă.” (ibid.: 197)7.

2. Diferenţe diastratice
După Eugeniu Coşeriu, prin diferenţe diastratice trebuie să înţelegem acea „varietate între
straturile sau păturile socioculturale ale comunităţii” (Coşeriu, 1994: 58). De pildă, deosebirile, în
cadrul aceleiaşi limbi istorice, dintre limba cultă (literară) şi limba populară intră la aceste diferenţe
diastratice (vezi Coşeriu, 2000: 264).
Nici acest aspect nu i-a scăpat lui Xenopol, care, vrând să dovedească unitatea lingvistică a
românilor, constată, pe verticală, de la limba cultă la cea populară, mai degrabă o omogenitate
(sinstratie), decât o varietate (diastratie). Este semnificativ faptul că istoricul român utilizează în
acest scop, de câteva ori, chiar termenul strat: „În afară însă de această unitate a graiului poporan
între grupele de români aşazate în deosebitele regiuni de la nordul Dunărei, unitatea sufletului
românesc se mai păstrează cel puţin prin acest element al său de căpitenie – limba – şi între clasa
cultă şi stratul de jos al întregului neam.” (Xenopol, 1911: 195).

6
Cunoscând prea bine originea comună a acestor vorbitori, Xenopol va conchide: „Tot suflet românesc sunt şi macedonenii
şi istrienii, dar suflet românesc mai îndepărtat, cum ar fi verii între neamuri faţă de fraţi.” (ibid.: 198). În orice caz, raportat la cele
declarate în Istoria românilor din Dacia Traiană (vezi infra, 4.), istoricul român se arată acum mult mai indulgent în a-i accepta pe
românii sud-dunăreni ca părtaşi la această unitate sufletească şi lingvistică.
7
Xenopol (1911: 198) plasează la începutul secolului al VIII-lea desprinderea macedo-românilor şi a istro-românilor de
daco-români.
R
- 33 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Ştiind că lexicul este componenta cea mai dinamică a limbii8, Xenopol argumentează
unitatea lingvistică românească mai puţin prin vocabular şi mai mult prin caracterul unitar al
gramaticii („ţesătura limbii”), observând că la alte popoare diferenţele de ordin gramatical între
vorbirea poporului şi cea a păturii culte sunt frapante: „La alte popoare, bunăoară la germani, la
franceji, la italieni, dialectul sau dialectele vorbite de popor sunt deosebite de limba literară a
societăţei culte, şi numai şcoala introduce în mintea oamenilor de rând cunoştinţa graiului superior.
La noi în ţară, omul de jos vorbeşte aceeaşi limbă cu omul cult, şi numai tezaurul de cuvinte,
îmbogăţit prin neologisme necunoscute în cea mai mare parte straturilor inferioare, despart graiul
cult de cel de rând. Ţesătura limbii însă, forma cuvintelor comună ambelor graiuri, rămân aceleaşi,
şi cu răspândirea ideilor noue şi a cuvintelor ce le reprezintă în mintea straturilor [subl. n. N.M.] de
jos, se întinde tot mai mult unificarea limbei.” (ibid.).
Concluzia este fermă: „Limba românească este deci acelaşi organ de înţelegere vorbit de tot
poporul românesc şi înţeles de el din susul pănă josul piramidei sociale.” (ibid.: 195-196). Mai mult
decât atât, Xenopol este de părere că progresul rapid pe care l-a înregistrat neamul românesc în
epoca modernă, emanciparea sa cultural-ştiinţifică, se datorează şi acestei omogenităţi lingvistice la
nivel socio-cultural, fiindcă numai astfel ideile „înalte şi frumoase izvorâte din mintea straturilor
culte pătrund fără mare greutate în acea a celor puţin luminate” (ibid.: 196).

3. Diferenţe diafazice
Diferenţele diafazice se referă, în viziunea lui Coşeriu, la acea „varietate între scopurile
expresive, determinate de elementele fundamentale ale actului lingvistic concret, care sunt în afară
de vorbitor (lucrurile despre care se vorbeşte, ascultătorul sau destinatarul, situaţia în care se
vorbeşte, circumstanţa vorbirii)” (Coşeriu, 1994: 58). Este vorba, aşadar, de ceea ce se înţelege, de
regulă, prin „deosebiri stilistice”. Fără îndoială că există diferenţe sensibile, de pildă, între stilul
familiar şi stilul solemn.
Un asemenea aspect este surprins şi de Xenopol, chiar dacă nu constituie cel mai bun
exemplu pentru a ilustra diferenţele de care vorbim. El constată la nivelul păturii culte româneşti
(care obişnuieşte să vorbească franţuzeşte în saloane) existenţa unui stil familiar hibrid, rezultat din
amestecul de cuvinte franţuzeşti şi româneşti: „Îndeobşte în saloanele noastre se vorbeşte
franţuzeşte, dar de câtva timp s-a introdus un nou sistem, pe cât de urâcios pe atât de ridicol, anume
acela de a amesteca graiul românesc cu acel francez, de a începe o frasă în româneşte pentru a o
sfârşi în franţuzeşte sau viceversa, de a face un potpuriu de limbă, îngrozitor la auz şi obositor
pentru gândire.” (Xenopol, 1887: 27-28).

8
După cum se va vedea, Xenopol era perfect conştient de diferenţele diastratice de natură lexicală din cadrul limbii române
istorice (sau, mai exact, ale daco-românei).
R
- 34 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Practicată în conversaţia curentă a celor culţi (sau doar pretinşi astfel), această „modă”
lingvistică, la rigoare, nici nu poate fi numită „stil”, fiindcă amestecul celor două limbi nu se face
după nişte reguli clare, ci aproape la întâmplare: „De câte ori nu se aud convorbiri ca de aceste: –
Ai fost la curse? / – Oui, j’y ai été; dar nu mi-a plăcut anul acesta. Les chevaux étaient faibles. / –
Comme si on allait la curse numai spre a vedea courrir. Mai este şi autre chose. / – Ce vrei să spui?
Lumea? En effet era foarte multă lume. Il y avait de belles toiletts şi mai ales de belles femmes… şi
aşa mai departe, un gallimatias hibrid, nici franţuzeşte nici româneşte, ci un mişmaş nesuferit de
cuvinte şi de frase rupte din ambele limbi şi împreunate cum vrea Dumnezeu. Veţi mărturisi că un
astfel de grai este ridicol în modul extrem, şi cu toate acestea mai toţi îl practicăm pe o scară cu
totul întinsă.” (ibid.: 28-29).
În orice caz, situat la intersecţia diastraticului cu diafazicul (ca modalitate expresivă ce
caracterizează pătura cultă), acest „stil” 9 este considerat dăunător de Xenopol, deoarece poate
afecta şi limba autentic românească: „Este ştiut că dezvoltarea unei limbi îşi ia avântul ei cel mai
mare de la relaţiile de toate zilele, mai ales de la convorbirile preschimbate pentru acele mii de
nimicuri între bărbaţi şi femei adunaţi spre a petrece.” (ibid.: 29).

4.Preocupări anterioare referitoare la dialectele şi subdialectele limbii române istorice


Se ştie că opera de căpătâi a lui A. D. Xenopol o reprezintă monumentala sa lucrare în şase
volume (publicate între 1888-1893), Istoria românilor din Dacia Traiană. Dacă cercetăm mai cu
seamă primele două volume ale acesteia, vom observa că istoricul român se referise încă de pe
atunci la dialectele şi subdialectele limbii române istorice, numai că – spre deosebire de cele
susţinute două decenii mai târziu (în art. Unitatea sufletului românesc [1911]; vezi supra, 1.) – în
privinţa dialectelor limbii române istorice de la sud de Dunăre, Xenopol era mult mai reţinut: „Nu
se poate susţine în niciun chip identitatea limbilor daco- şi macedo-române, identitate atât de iubită
partizanilor formărei naţionalităţei române la sudul Dunărei. Un român din Dacia nu înţelege pe un
macedo-român şi viceversa, fără pregătire.” (Xenopol, 1985: 293).
Combătând teoria lui Roesler, istoricul este în continuare la fel de categoric. Faptul că un
macedo-român şi un român nu se pot înţelege în conversaţie, i se pare un argument determinant. În
concluzie, limba română (la fel ca şi „naţionalitatea” română) nu avea cum să se formeze în sudul
Dunării: „Prin urmare, nici prezenţa grecismelor antice, nici aceea a albanismelor, nici elementul
slavon (sclavin) ale limbii române, nici creştinismul latin primitiv al românilor, nici primirea acelui
bulgăresc din partea lor, nici, în sfârşit, pretinsa identitate a limbilor macedo- şi daco-române,
identitate care nu există, nu cer formarea naţionalităţei române la sudul Dunărei; iar părăsirea
Daciei lui Traian de poporaţia ei, la retragerea lui Aurelian, este o poveste iscodită de un scriitor
9
Acest mod de a vorbi este ceea ce unii au denumit deja ca fiind „le froumain” (după modelul celebrei „franglais”, împotriva
căreia lingvistul René Étiemble a luat atitudine în cartea Parlez-vous franglais? [1964]).
R
- 35 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

slugarnic pentru a linguşi pe primul împărat roman, care puse pasul îndărăpt faţă cu barbarii şi care
scriitor a dat naştere unei întregi teorii răutăcioase, de care aveau nevoie popoarele domnitoare ale
Transilvaniei spre a dezbrăca pe românii de dincolo de piscuri şi de drepturile ideale, după ce le
răpise, cu drepturile reale, până şi pâinea de toate zilele.” (ibid.: 295).
Cât priveşte subdialectele daco-românei, Xenopol remarcă (la fel ca mai târziu)
omogenitatea excepţională a acestora, confirmându-se astfel şi „unitatea sufletului omenesc”: „Am
văzut aiurea că limba română nu posedă la nordul Dunării nicio deosebire dialectală; toate
schimbările ce se observă în vorbirea românilor din deosebitele părţi ale Daciei Traiane constau
numai în unele cuvinte particulare. Nicăieri această diferenţiere nu atinge formele limbii, care
rămân pretutindeni riguros aceleaşi, încât deosebirile poartă caracterul unor provincialisme şi nu
acela al unor variaţii dialectale. Aceasta este cu atât mai afară din cale, cu cât regiunea cuprinsă de
neamul românesc are o întindere de 300 000 kilometri patraţi, adică pe atât cât e întreaga Italie şi
mai bine de jumătate pe cât cuprinde Franţa. În aceste de pe urmă ţări deosebirile dialectice sunt de
tot însemnate, aşa că normandul nu înţelege pe gascon, lombardul pe locuitorul din Romagna şi
piemontezul pe veneţian. Dimpotrivă, la români, afară de câteva cuvinte rare şi de unele
particularităţi în rostire, toate părţile acestui popor vorbesc una şi aceeaşi limbă: maramureşeanul
înţelege fără nicio greutate pe dobrogean şi bucovineanul pe românul din Banat.” (Xenopol, 1986:
48-49)10.

5. Concluzii
Deşi nu a fost un lingvist „de meserie”, A. D. Xenopol s-a arătat preocupat de diverse
chestiuni de limbă, printre care pot fi enumerate problema neologismelor şi a limbii literare,
problema terminologiei ştiinţifice (în special, cea istorică), influenţa limbii franceze asupra limbii
române ş.a.m.d., ba chiar, în tinereţe, în amplul articol Cultura naţională (din 1968), se
îndeletnicise puţin şi cu filozofia limbajului (probabil, pe urmele lui Hegel ori chiar ale lui
Humboldt). În unele privinţe, se poate spune astăzi că a greşit (cum este cazul atitudinii sale ferme
împotriva adoptării a numeroase neologisme). În alte privinţe însă nu s-a înşelat, şi câteva dintre
ideile sale „lingvistice” (mai ales cele care ţin de limba română în timp şi spaţiu) sunt, în general,
acceptabile şi în prezent.

Bibliografie:
Coşeriu, Eugen (1994): Arhitectura şi structura limbii, în Eugen Coşeriu, Prelegeri şi
conferinţe, Iaşi, p. 49-64.

10
Acest fragment va fi reluat de Xenopol într-o formă foarte asemănătoare în articolul Unitatea sufletului românesc, publicat
în 1911 (vezi supra, 1.).
R
- 36 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Coşeriu, Eugeniu (2000): Lecţii de lingvistică generală, Traducere din limba spaniolă de
Eugenia Bojoga, Cuvânt înainte de Mircea Borcilă, Editura Arc, Chişinău.
Dumistrăcel, Stelian (1972): Rolul limbii române în cultura naţională şi necesitatea cultivării
limbii în concepţia lui A. D. Xenopol, în Boicu, L.; Zub, Al. (coordonatori), A. D. Xenopol. Studii
privitoare la viaţa şi opera sa, Editura Academiei, Bucureşti, p. 367-379.
Xenopol, Alexandru (1887): Influenţa francesă în Romania (conferinţă ţinută la 5 Martie
1887), I.G. Haimann, Librar-Editor, Bucureşti.
Xenopol, A. D. (1911): Unitatea sufletului românesc, în „Arhiva”, anul XXII, nr. 5, 1911, p.
193-199.
Xenopol, A. D. (1985): Istoria românilor [sic!], ediţia a IV-a, vol. I, Dacia anteromană,
Dacia romană şi năvălirile barbare, 513 înainte de Hr. – 1290, Text stabilit, note, comentarii,
postfaţă şi indice de V. Mihailescu-Bîrliba, Prefaţă şi studiu introductiv de Al. Zub, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Xenopol, A. D. (1986): Istoria românilor din Dacia Traiană, ediţia a IV-a, vol. II, De la
întemeierea Ţărilor Române până la moartea lui Petru Rareş, 1546, Text stabilit de Nicolae
Stoicescu şi Maria Simionescu, Note, comentarii, prefaţă, indice şi ilustraţia de Nicolae Stoicescu,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

R
- 37 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

CRĂCIUNUL, NAŞTEREA LUI IISUS

Prof. Diaconu Maura


Grădiniţa Nr.1 Ruseni – Borleşti – Neamţ

Creştinii sărbătoresc la data de 25 decembrie Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Crăciunul


a devenit astfel Sărbătoarea Naşterii Fiului Lui Dumnezeu.
În oraşul Nazaret din Israel, departe de ţara noastră, trăia demult o fecioară cu numele
Maria. Ea avea sufletul curat şi toată vremea şi-o petrecea în rugăciuni către Dumnezeu. De ea avea
grijă bătrânul Iosif, de meserie tâmplar şi dulgher, care locuia în acelaşi oraş. El era un om drept cu
frica lui Dumnezeu şi prin rânduiala Tatalui Ceresc o ocrotea şi o veghea pe aceasta.
Într-o zi, pe când se ruga, Maria a fost vizitată de Arhanghelul Gavril, mesager al Domnului,
care i-a vestit soarta, spunându-i astfel: „Domnul te-a ales sa fii mama Fiului Lui, Iisus,
Mântuitorul lumii”.
Ascultând aceste vorbe, Fecioara Maria s-a cutremurat. Iosif, care o iubea mult pe Maria,
după ce a înţeles misterul harului divin, s-a căsătorit cu aceasta.
În apropierea naşterii Mântuitorului, Maria si Iosif au fost nevoiţi să plece la Betleem, locul
de unde se trăgea Iosif. Acest drum era necesar în vederea realizării recensământului populaţiei.
Toate persoanele trebuiau aşadar să se prezinte în localitatea de baştină. Fecioara a călătorit călare
pe un măgar. Călătoria a fost lungă şi obositoare.
Ajungând în oraş, au bătut din uşă în uşă, dar nu au găsit loc de găzduire la nicio casă, căci se
adunase multă lume la înscriere. În cele din urmă, şi-au petrecut noaptea într-o peşteră de la
marginea oraşului, unde era un staul de vite. Dar peste noapte a sosit sorocul naşterii Pruncului pe
care l-a vestit Îngerul Gavril, aşa că Maria L-a născut pe Iisus. A înfaşurat pruncul sfânt în scutece
şi L-a culcat în ieslea boilor, care suflau peste El să Îl încălzescă. În apropierea peşterii erau nişte
păstori cu turmele lor de oi.Acestora li se arată un înger într-o lumină puternică care le-a vestit,
bucurie mare, că s-a născut nouă Mântuitorul care este Hristos Domnul. Mulţime de îngeri din cer
s-au auzit atunci cântând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni
bunăvoire”.

R
- 38 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Păstorii s-au dus in grabă la peşteră şi au aflat Pruncul şi pe mama Sa şi s-au închinat lor cu
coroane de flori şi cântări. Aceştia, mergând spre peşteră, cântau aşa:
„Haideţi, fraţilor, să mergem
Floricele să culegem
Raza soarelui, floarea soarelui
Floricele să culegem.

Şi să facem o cunună
S-o-mpletim cu voie bună
Raza soarelui, floarea soarelui
S-o-mpletim cu voie bună.

Şi s-o ducem lui Hristos


Să ne fie de folos.
Raza soarelui, floarea soarelui
Să ne fie de folos.
Când s-a născut Iisus pe cer a apărut o stea. Trei magi dinspre Răsărit, fiecare din ţara lui au
văzut-o şi au pornit după raza ei ca să-l vadă pe Iisus şi să–i aducă daruri: aur, smirnă şi tămâie:
Magii de la Răsărit
Urmând steaua au venit
Iară noi ne bucurăm
Şi pe Domnul lăudăm.

Daruri multe au adus


Pruncuşorului Iisus
Rugând să va dea de toate
La mulţi ani cu sănătate!
De atunci, toată lumea creştină sărbătoreşte Crăciunul sau Naşterea Domnului cu un brad
împodobit în fiecare casă, cu daruri multe şi frumoase pentru fiecare, cu bucurie şi cu multe, multe
colinde.
În noaptea de Crăciun vin colindători pe la casele noastre, vestindu-ne Naşterea Domnului:
Iată vin colindători
Zorile-s dalbe
Noaptea pe la cântători
Şi ei vin mereu, mereu
R
- 39 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Zorile-s dalbe
Şi ne-aduc pe Dumnezeu
Dumnezeu adevărat
Zorile-s dalbe
Soare-n raze luminat
Noi vă zicem să trăiţi
Intru mulţi ani fericiţi.
Crăciunul este sărbătoarea reuniunilor familiale: bunici, părinţi, copii, cu toţi se adună in
faţa sobei şi, sărbătorind naşterea lui Iisus, copiii cântă colinde sau ascultă poveştile bunicilor
despre naşterea Domnului, dând naştere unei atmosfere absolut minunate.
Toată lumea este fericită şi aşteaptă această zi cu bucurie, dar cel mai mult se bucură copiii,
pentru că Moş Crăciun le aduce daruri, fiecăruia după dorinţă, dar şi după merit.
Sursa: internet

R
- 40 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

PAGINA COPIILOR ISTEłI…

R
- 41 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Sursa: www.didactic.ro

GASEŞTE DRUMUL CORECT....

R
- 42 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

Educatoare-Petruţa Cozma

GÂNDURILE UNUI COPIL PENTRU PĂRINŢII SĂI


R
- 43 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

►Nu mă răsfăţa. Ştiu bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te încerc totuşi!
►Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine. Eu prefer aşa. Acest lucru mă aşază la locul
meu.
►Nu folosi forţa cu mine. Aceasta mă obişnuieşte cu ideea că numai puterea
contează. Voi răspunde mult mai bine dacă sunt condus.
►Nu fi inconsecvent. Aceasta mă pune în încurcătură şi mă face să scap nepedepsit,
indiferent ce fac.
►Nu – mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poţi ţine iar eu să-mi pierd încrederea
în tine.
►Nu răspunde provocărilor mele atunci când spun sau fac lucruri care te supără. Voi
încerca să ies victorios de fiecare dată.
►Nu te supăra prea tare când îţi spun ,, te urăsc ’’. Nu cred ce spun, dar vreau să te
fac să – ţi pară rău pentru ceea ce mi-ai făcut.
►Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt. Voi încerca să-ţi demonstrez contrariul
purtându - mă ca o persoană
,, importantă’’.
►Nu face nimic în locul meu , din ceea ce aş putea să fac singur. Acest lucru mă
face să mă simt mai ,, mic ’’ şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.
►Nu – mi menaja ,, relele obiceiuri ’’, acordă-mi cât mai multă atenţie. Altfel nu
faci decât să mă încurajezi să le continui.
►Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil
dacă-mi vei vorbi blând între patru ochi.
►Nu încerca să discuţi comportamentul meu în febra conflictului. Din anumite
motive, auzul meu este foarte bun în acel moment, iar comportarea mea şi mai slabă.
►Nu-mi ţine predici. Vei fi surprins să constaţi cât de bine ştiu ce e bine şi ce e rău.
►Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea surd.
►Nu mă pedepsi prea tare. Mă speri uşor şi atunci spun minciuni.
►Nu uita că mie îmi place să experimentez. Învăţ din aceasta, deci te rog să te
obişnuieşti. Nu mă feri de consecinţe, trebuie să învăţ din experienţă.
►Nu încerca să arăţi că eşti perfect sau infailibil. Mă faci să simt că nu voi putea să
te ajung niciodată.
►Nu te teme că petrecem prea puţin timp împreună. Ceea ce contează cum îl
petrecem.
►Poartă-te cu mine cum te porţi cu prietenii tăi, atunci voi deveni şi eu prietenul tău,
te iubesc foarte mult, să nu uiţi asta niciodată ….

Copilul tău

Provocările clasei pregătitoare


Prof. înv. primar Stanciu Maria – Nicoleta
Şcoala Gimnazială „Ioan Grigore Teodorescu”
R
- 44 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II
Ruseni – Borleşti – Neamţ

După 16 de ani la catedră, dat fiind faptul că am terminat clasa a IV-a, am


preluat clasa pregătitoare. A fost o provocare, dat fiind faptul că la începutul anului
şcolar aveam doar mobilier nou, câteva idei şi un număr de 17 elevi cu ochişorii
sclipind de curiozitate: “Ce va fi? Cum va fi? Ce vom face? Cum vom face?” La fel
gândeam şi eu. A fost destul de greu.
Însă am fost zi de zi la cursurile de perfecţionare, unde am descoperit
strategii didactice variate care trebuie utilizate pentru a pregăti elevii conform
programei în vigoare. Treptat, ne-am creat materiale, jocuri, zile festive, am învăţat
totul prin joc şi asta ne place foarte mult.
Programul unei zile la clasa pregătitoare este unul aparte, care face trecerea
de la grădiniţă la şcoală. Ora de curs durează 30-35 de minute, 10-15 minute fiind
destinate activităţilor recreative.
Se începe cu Întâlnirea de dimineaţă, care se face cel puţin la început şi la
sfârşit de săptămână. Copiii se adună fie pe scăunele, fie pe covor şi se începe cu
salutul individual şi salutul grupului - “Bună dimineaţa!”. Se fac jocuri de
socializare, identificare a zilei, precizarea datei, meteo, prezenţa numărului de fete, a
numărului de băieţi, numărul total, absenţi (motive cunoscute), agenda zilei, regulile
clasei reactualizate. La sfârşitul zilei fiecare elev este întrebat despre activitatea
preferată.
Spaţiul de învăţare este o noutate pentru ciclul primar. Zonele de învăţare
seamănă cu cele din grădiniţă (Ludoteca, Biblioteca, Ştiinţe, Arte). În Curriculum-ul
Naţional obiectivele cadru şi de referinţă au fost înlocuite cu competenţe generale şi
specifice pentru fiecare disciplină din trunchiul comun. Predarea integrată este o
caracteristică a clasei pregătitoare.
Curriculumul pentru clasa pregătitoare urmăreşte dezvoltarea fizică, socio-
emoţională, cognitivă, a limbajului şi comunicării, precum şi dezvoltarea
capacităţilor şi a atitudinilor în învăţare, asigurând totodată punţile către dezvoltarea
celor 8 competenţe cheie.

R
- 45 -
„PETALE DE GÂND” DECEMBRIE 2013 – NUMĂRUL 5/ ANUL II

De altfel, disciplinele care se studiază (Comunicare în limba română,


Matematică şi explorarea mediului, Dezvoltare personală, Muzică şi mişcare, Arte
vizuale şi lucru manual, Educaţie fizică) au la bază predarea centrată pe elev,
angajarea responsabilă a acestuia în procesul învăţării, învăţarea într-o manieră cât
mai firească, naturală, încurajarea comunicării, dezvoltarea capacităţilor de
relaţionare, de dialogare interpersonală, stimularea încrederii în sine.
Activitatea de predare – învăţare este o “aventură a cunoaşterii” în care
copilul este provocat să participe după puterile proprii, întâlnind probleme şi situaţii
de învăţare menite să-l determine să le analizeze, să le examineze, descoperind
soluţii plauzibile.
Fără îndoială că implementarea clasei pregătitoare reprezintă un element
benefic atât pentru copii, care sunt atât de curioşi să afle lucruri noi, cât şi pentru
părinţi, care scapă de îngrijorarea ce-i învăluia la debutul clasei I (Oare cum se
acomodează? Face faţă cerinţelor programului şcolar?).
Însăşi durata activităţii - care variază între grădiniţă şi şcoală (30 min. cu
continuarea unor activităţi alese, relaxante pentru copii încă 15 min.) face ca
programul şcolar sa nu fie obositor pentru micii şcolărei. Mobilierul adecvat care
permite aşezarea sa în diverse moduri ce vizează cooperarea copiilor constituie încă
un avantaj, iar modalitatea de evaluare este atractivă: chiar dacă nu primesc
note/calificative, copiii sunt foarte atraşi de stimularea lor prin diverse modalităţi
aplicate prin creativitatea învăţătorului. Încă un lucru câştigat: obligativitatea
frecventării clasei pregătitoare, lucru pe care trebuie să-l conştientizăm cu toţii.
ACUM? Suntem în clasa I, deja familiarizaţi cu şcoala, dornici de a pătrunde
cât mai adânc în tainele cunoaşterii...

R
- 46 -
ISSN 2285 – 228X
ISSN-L 2285 – 228X