Carmelo Abbate

Sex la Vatican
Călătorie secretă în regatul
celor neprihăniţi

Traducere din limba italiană

de Cristian Zoicaş
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
ABBATE, CARMELLO
Sex la Vatican / Carmello Abbate ;
trad.: Cristian Zoicaş ; red.: Cristina Rusu. –
Bucureşti : Philobia, 2012

ISBN 978-606-93046-8-6

I. Zoicaş, Cristian
II. Rusu, Cristina (red.)

176:282

SEX AND THE VATICAN.

VIAGGIO SEGRETO NEL REGNO DEI CASTI

Copyright© 2011 Edizioni Piemme Spa

Via Tiziano 32
20145 Milano – Italy
www.edizpiemme.it

internet: www.philobia.com
e-mail: contact@philobia.com
+40 746 49 25 59 (RO)
+33 625 51 13 24 (FR)

Editor: Bianca Biagini

Redactor: Cristina Rusu
Traducere: Cristian Zoicaş
Corector: Olimpia Nicolae
DTP: Octavian Naghi
Coperta: Cătălin Furtună
Pentru Lavinia
 1

Este seara zilei de vineri, 2 iulie 2010. Puţin trecut de ora nouă.

Singurele femei dintr-un restaurant din cartierul roman Testaccio
sunt cele două chelneriţe.
Una este blondă, tânără şi foarte drăguţă, genul „în weekend
servesc la mese ca să-mi plătesc facultatea”. Cealaltă e brunetă şi
mai în vârstă, tipul nevestei de taximetrist cu doi copii mici.
Pereţii sunt din piatră, fără ferestre. Parcă ai fi într-o peşteră.
Localul e rezervat pentru o petrecere. Tăvile aşezate în jurul
barului sunt pline cu chipsuri, alune, rulade, salată de paste, de
orez, bruschete şi chifteluţe. Un DJ venit din Toscana e pregătit să
dea tonul petrecerii.
Înăuntru sunt cel puţin patruzeci de bărbaţi.
Oamenii discută, fac cunoştinţă, mănâncă şi beau în aşteptarea a
ceva pe cale să se întâmple. Se simte în aer că, dintr-un moment în
altul, marea gală va căpăta o turnură neaşteptată.
Momentul a sosit. Se deschide uşa de la baie. Ies doi masculi în
blugi foarte scurţi, tip tanga, cu centuri late. Au şliţurile deschise şi
poartă cizme înalte până sub genunchi. Cizme negre. Veste colorate.
Descheiate.
Păşind ca nişte vedete, îşi fac loc prin mulţime şi se îndreaptă
către podiumul din centrul scenei. Sunt bruneţi, plini de gel, cu pă-
rul scurt pieptănat pe spate la fel ca Richard Gere în filmul An Officer

5
 Carmelo Abbate

and a Gentleman. Trupurile lor sunt musculoase, netede, frumos lu-

crate.
Pe corpurile lor nu se vede niciun fir de păr, nici măcar cu lupa.
Pielea lor e mai unsă decât tartinele rămase pe tăvile cu aperitive.
Sunt două escorte.
Au venit cu avionul în cursul după-amiezii din Piemont pentru a
fi cireaşa de pe tortul unei petreceri pe care cineva şi-a dorit-o
specială. Una foarte specială.
Începe muzica. Luminile scad. Porneşte dansul. Atmosfera se
încinge.
Cei doi animatori încep să se mişte lent, sinuos. Apoi măresc
ritmul.
Trag un bărbat pe podium. Are în jur de treizeci şi cinci de ani.
Poartă jeans, curea albă, cămaşă roz descheiată până în dreptul bu-
ricului.
E bronzat. Francez. Trăieşte la Roma.
El este cel care a organizat petrecerea. Tot el i-a contactat pe cei
doi dansatori. I-a angajat, i-a plătit şi i-a luat cu câteva ore înainte de
la aeroportul din Fiumicino.
Cele două escorte îi aduc un omagiu. Îl strâng între ei ca într-un
sandviş. Dansează senzual în jurul lui. Îşi freacă trupurile de el. Îl
încolăcesc strâns. Îi deschid cămaşa. Îl mângâie. Îl ating.
Dirty Dancing în trei, varianta homosexuală.
Publicul prezent îi priveşte de jos. Exultă. Aplaudă. Îndeamnă.
Fluieră. Îşi dau coate.
Francezul e preot.
Cu câteva zile înainte a oficiat prima sa liturghie, dimineaţa
devreme, în catedrala San Pietro.
La Vatican.
Francezul nu este singurul preot prezent la petrecere.

6
 Sex la Vatican

E acolo şi un cleric italian. Poartă ochelari, are între patruzeci şi

cinci şi cincizeci de ani. Mai este un preot german. Şi un preot
brazilian, tânăr, înalt şi frumos.
E foarte posibil să mai fie şi alţii.
Pentru moment, nu ştiu mai mult. Şi nici măcar nu sunt sigur de
identitatea şi rolul persoanelor în cauză. Se prea poate să fi căzut
victimă bârfelor unor mincinoşi. Nu voi omite nicio ipoteză. Nu
vreau să iau totul de-a gata. Dar seara este abia la început; mă aştept
ca sub ochii mei să se dezvolte tot felul de scenarii imprevizibile.
Nimeni nu ştie cine sunt cu adevărat. Ştiu doar că sunt homose-
xual şi că sunt însoţit de logodnicul meu.

Totul a început la o saună.

Era după-amiaza târziu, într-o zi de sfârşit de iunie. Michele e un
tânăr roman de douăzeci şi cinci de ani. Lucrează într-un showroom.
E gay.
Acum câteva săptămâni s-a despărţit de iubitul lui. Acum e
single.
Profitând de faptul că e liber, dă o raită pe la unul dintre cele mai
mari, mai discrete şi mai cunoscute locuri de întâlnire pentru homo-
sexuali din Roma: un wellness center aflat la doi paşi de Ministerul
Economiei.
La recepţie îşi prezintă cartea de vizită Arci, cartea de identitate,
apoi primeşte cheile de la dulap, papucii şi se lasă în voia dorinţei
de a petrece câteva ore de relaxare absolută. Nu-i stă mintea la cine-
ştie-ce aventuri, de astea a avut parte cu alte ocazii când a fost acolo.
Vrea doar să se deconecteze pentru câteva ore.
Se dezbracă. Îşi dă jos cămaşa, pantalonii, încălţămintea, chiloţii,
îşi pune toate hainele în dulap, încuie lacătul şi îşi înfăşoară în jurul
şoldurilor un mic prosop alb. Coboară scările ce duc către zona
fierbinte. Face un duş şi apoi intră în saună. Prin aburii şi lumina

7
 Carmelo Abbate

slabă, găseşte cu greu un loc liber pe o bancă. E lume multă înăuntru:

un bărbat căruia i se vede doar burta, altul care se masturbează.
Michele se aşază, se lasă pe spate. Închide ochii. Îşi îndepărtează
uşor picioarele. Prosopul se desface puţin.
Se relaxează.
O mână i se aşază pe gleznă. O mână delicată.
Michele nu face nicio mişcare.
Mâna urcă de-a lungul gambei înspre pulpă, apoi pe genunchi şi
pe coapsă. Acum e aproape, uşoară, sfioasă.
Nu. N-are chef. Michele o opreşte.
Se ridică. Îşi ia prosopul şi iese. Înainte de a închide uşa aruncă o
privire să vadă cui îi aparţine acea mână.
Un chip mic. Un fizic zvelt.
Iese.
Michele intră la duş şi se strecoară în cada de hidromasaj. Şi aici
e lume multă. Se întinde, închide ochii. Când îi redeschide vede
silueta de mai devreme trecând prin faţa lui. Privirile li se întâlnesc.
E drăguţ.
Michele mai rămâne puţin în cadă. Se ridică, se şterge cu prosopul
şi porneşte printr-un soi de labirint cu nişte cămăruţe întunecate,
acele dark room, cu ecrane pe care rulează filme porno. Cineva a lăsat
uşa deschisă şi stă întins pe burtă într-o poziţie ademenitoare.
Altcineva gâfâie. Un tânăr este pălmuit. La fiecare intrare e cineva
care priveşte, aşteaptă sau se masturbează.
Mâna de mai devreme e acolo, în picioare, îndărătul unei uşi.
Michele trece. Priveşte. Se privesc reciproc. Apoi se întoarce.
Trece încă o dată. Mâna îi smulge prosopul şi îl trage în interiorul
camerei.
Se sărută. Se ating. Se iubesc.
Nu e întâlnirea obişnuită de sex ocazional. Totul e foarte delicat,
lent, rafinat, uşor. Frumos. Odată atins orgasmul, Mâna stă întinsă
lângă Michele. Se cuibăreşte aproape de el. Îl îmbrăţişează. În linişte.

8
 Sex la Vatican

Adorm.
La trezire nu par câtuşi de puţin stânjeniţi. Fac cunoştinţă. Mâna
vrea să afle cu ce se ocupă Michele, unde locuieşte, câţi ani are.
— Tu de unde eşti? zice Michele.
— Sunt francez, spune Mâna.
— Şi ce faci la Roma?
— Studiez teologia, spune Mâna.
— Serios?
— Da.
— Ce tare! exclamă Michele.
— Deci ai înţeles?
— Sigur.
— Dacă vrei să îmi pui întrebări, poţi să o faci.
— Eşti preot?
— Da.
Michele râde.
— E în regulă? întreabă Mâna.
— Sigur, nicio problemă. Sunt credincios, răspunde Michele.
Râsete. Chiar şi preotul râde.
Michele îl întreabă cum se face că preoţii nu urmează niciodată
învăţăturile Bisericii. De ce nu pot să aplice consecvent lucrurile pe
care le predică din amvon. Nu îl judecă. Doar întreabă. Vrea să
înţeleagă.
Mâna nu se eschivează. Răspunde. Vrea să fie înţeleasă.
Vorbeşte despre frumuseţea şi măreţia Domnului, despre
importanţa credinţei. Şi despre faptul că un preot este mai întâi de
toate un om şi abia apoi un preot.
Michele este uimit. Calmul cu care Mâna face faţă acestor argu-
mente îl lasă înmărmurit.
Rămân în încăpere mai bine de o oră.
Apoi ies, fac un duş, se îmbracă.

9
 Carmelo Abbate

Mâna se oferă să-l ia cu maşina până la cea mai apropiată staţie

de metrou.
Conduce şi îi povesteşte despre preoţii homosexuali.
Zice că nici nu şi-a putut imagina că sunt aşa de mulţi, mai ales
la Roma. Mulţi sunt logodiţi între ei. Cum sunt, de pildă, doi prieteni
de-ai săi, un german şi un brazilian, care de când formează un cuplu
stabil au devenit uşor ridicoli. Spune că Biserica ştie despre acest
fenomen şi că păstrează tăcerea, atâta timp cât niciunul dintre ei nu
declanşează un scandal.
Deschide torpedoul. Scoate un guler alb. I-l arată.
Ajunşi la staţia de metrou, fac schimb de numere de telefon. Mâna
îl salută şi îl invită la o petrecere care urmează să aibă loc vineri,
2 iulie, într-un local din cartierul Testaccio. Spune că vor fi acolo toţi
prietenii săi, câţiva preoţi şi două escorte.
În zilele următoare, Michele şi francezul comunică intens la
telefonul mobil. Preotul îi spune când „comoară”, când „căţeluş”. Îi
povesteşte despre îndatoririle sale de cleric, despre după-amiaza în
care a mers să facă băi de soare, despre liturghia pe care o va ţine
seara la ora 18:00, în timpul căreia „voi spune o rugăciune şi pentru
tine, dacă vrei”.
Se oferă apoi să-i facă „două mângâieri”, perspectivă ce-i pro-
voacă râsul: „Hihihihi, ador mângâierile!”. La urmă îşi reînnoieşte
invitaţia pentru petrecerea din Testaccio, însă îl roagă: „Nu spune
nimănui că ne-am cunoscut săptămâna trecută la saună”.
Michele îl întreabă dacă poate să vină cu o prietenă.
Prietena sunt eu.
Francezul îi zice mai întâi că „riscă să fie singura fată – hihihihi! –
de la eveniment, pentru că toţi ceilalţi sunt prieteni de-ai mei, de la
preot până la băiatul-escortă, care e ateu”. Apoi, când Michele îl liniş-
teşte spunându-i că prietena sa e un bărbat, primeşte undă verde.

10
 Sex la Vatican

Şi uite aşa, iată-mă la petrecere.

Joc rolul iubitului lui Michele. Pentru toată lumea sunt din Paler-
mo, administrez un salon de cosmetică şi sunt în trecere prin Roma.
Câteva zile de relaxare, înainte să merg într-o călătorie de afaceri la
Bologna pentru un târg de frumuseţe.
Francezul vine să ne salute, Michele mă prezintă. E amabil,
politicos. Ne dă două tichete pentru consumaţie şi pleacă să-i
întâmpine pe ceilalţi invitaţi care tocmai sosesc.
Cer un pahar de vin roşu. Michele îşi comandă un mojito.
Puţinele mese sunt toate ocupate. Ne aşezăm alături de doi tineri.
Unul e din Sardinia. E scund, are părul scurt, sprâncene subţiri,
îngrijite, poartă maiou alb, colier din inox, nenumărate brăţări şi
inele. Nu e foarte musculos.
Celălalt e din Puglia, e mai înalt şi poartă o cămaşă obişnuită.
O mare parte dintre invitaţi poartă maiouri.
Sardul e nostim. Foarte nostim. Se aude de la un kilometru cât e
de nostim.
Râde. Şi de fiecare dată când râde îţi sparge timpanele.
Sardul nu e idiot. E doar nostim.
Nu ştii ce să zici şi, ca să spargi gheaţa, spui ceva despre căldura
de afară?
Sardul râde.
Încerci să duci mai departe conversaţia zicând că în ziua aceea
te-ai ridicat din pat abia pe la unsprezece?
Sardul râde.
Spune că a venit tocmai din Cagliari pentru petrecerea asta. Ne
întreabă cum l-am cunoscut pe francez.
— În confesional?
Râde din nou.
— Cum adică în confesional?, întreb eu prefăcându-mă căzut din
lună.

11
 Carmelo Abbate

Sardul, mare cunoscător al secretelor altora, ne descrie în amă-

nunt biografia francezului şi ne spune că aproape toţi ceilalţi invitaţi
l-au cunoscut pe diferite chat-uri gay, cum ar fi Gayromeo şi Me2.
Cel din Puglia, deja nervos din cauză că trebuie să suporte toate
râsetele acelea pentru a ajunge în pat cu sardul, după petrecere, îşi
dă drumul la limbă. Zice că îi este scârbă când se gândeşte la preoţii
care ziua predică una şi seara fac alta. Zice că e plină Roma de ei, că
există o biserică foarte cunoscută unde homosexualii trec ca pe la
bancomat. Chiar şi lui i s-a întâmplat să îl însoţească pe un prieten
până în faţa acestei biserici. După douăzeci de minute prietenul s-a
întors la maşină cu trei sute de euro în mână.
Conversaţia ajunge la regiunile de unde provenim. Se vorbeşte
despre pugliezi, despre sicilieni, despre sarzi. Se discută în contra-
dictoriu despre care dintre ei ar fi mai buni la pat.
Este prima dată când vorbesc despre bărbaţi la genul feminin.
Cizmele.
Pe masa noastră aterizează o pereche de cizme negre.
Deasupra cizmelor, două picioare. Apoi, nişte pantaloni scurţi
de blugi, minusculi. Mai sus e o vestă descheiată şi deasupra de tot
se poate ghici chipul unuia dintre cei doi băieţi-escortă care ne pri-
veşte de sus în timp ce dansează ţinându-şi picioarele neclintite şi
mişcându-şi tot restul corpului.
Mesajul e cât se poate de limpede. Gata cu pălăvrăgeala.
Începe dansul. Puţin ne pasă. Urlăm în urechea vecinului, care şi
el de-abia de îşi aude propria voce. Muzica e de-a dreptul asurzitoare.
Animatorii sar de pe o masă pe alta. Le place să fie la înălţime, să
domine scena. Şi nu doar atât.
Unul dintre cei doi se apropie de mine. Mă apucă de păr cu
ambele mâini şi îmi trage capul cu putere înspre pantalonii săi
descheiaţi. Sunt luat prin surprindere.
Încerc să mă opun.

12
 Sex la Vatican

Rămân fără aer. Nu mă aşteptam. De fapt, poate că doar lăsasem

la o parte această posibilitate.
Îi spun că mi-e jenă şi mă dezlipesc de el. Se pune pe râs şi trage
mai cu putere.
Îi zic că nu pot să fac asta de faţă cu toată lumea şi că prefer să îl
am doar pentru mine, în intimitate.
Îmi zâmbeşte. A înţeles. Zice că momentan nu poate şi îmi face
cu ochiul.
La revedere. Pe mai tîrziu.
Mă lasă şi se aruncă pe un preot care dansează puţin mai încolo.
Preotul e italian. E un pic mai înalt ca francezul. Poartă blugi şi o
cămaşă cu dungi albe şi albastre. Ajunge şi el în postura de hot-dog,
cu cei doi animatori drept chiflă. Îl târăsc până în colţul cel mai
întunecat al încăperii şi rămân acolo pentru cel puţin douăzeci de
minute. Când iese de acolo nu mai are ochelari, e fără cămaşă şi are
pantalonii descheiaţi.
Petrecerea continuă aşa până noaptea târziu. Ieşim în faţa localu-
lui la o ţigară.
Preotul italian pare un om searbăd la început. Însă pe măsură ce
devine mai dezinvolt, e chiar simpatic. Ne povesteşte despre întâl-
nirea cu Papa, de săptămâna trecută.
Cine ar fi crezut: e şi glumeţ pe deasupra. Ne face să râdem în
hohote imitând accentul nemţesc al lui Joseph Ratzinger.
— Feniţi la mine, băieţi, feniţi!
Ce om jovial! Între timp, micul grup îşi face planuri pentru ziua
următoare. Cineva propune o raită pe litoral, dar el refuză: trebuie
să oficieze liturghia atât dimineaţa, cât şi seara.
Francezul, în schimb, face planuri pe termen scurt: mergem cu
toţii să bem ceva la iubitul meu şi rămânem să dormim acolo.
Dar odată ce intrăm în casă, fiindcă băuse deja îndeajuns, preferă
să sară peste pasul ăsta şi intră direct în dormitorul prietenului meu.
Se dezbracă şi îşi etalează cu mândrie chiloţii săi şic cu dungi

13
 Carmelo Abbate

orizontale. Iar când Michele îi spune că îl excită faptul că e preot şi

că ar fi grozav dacă ar purta sutana, francezul îşi deschide geanta, se
ascunde după una dintre coloanele camerei şi apare din nou, tot în
chiloţi, dar purtând cămaşa cenuşie a ordinului, gulerul alb şi
ochelarii.
— Cum arăt?
— Ca un preot de căcat, zice Michele.
Francezul râde, se duce lângă el, îl îmbrăţişează, îl sărută.
Fac sex, apoi adorm. Michele se trezeşte primul. Fac din nou sex.

14
 2

În dimineaţa următoare, pe lângă prenume, francezul capătă şi

un nume de familie.
Nu ştiu din ce structură ecleziastică face parte şi unde îşi ţine
liturghiile. Aleg să fiu prudent şi să mă gândesc la el ca la un fel de
nebun sau maniac care se travesteşte în preot pentru a trăi o aventură
neobişnuită.
Am nevoie de indicii, de date obiective, de dovezi incontestabile.
Mă aflu pe un teren minat.
Pentru mai bine de o lună rămân în Roma, consolidându-mi re-
laţiile în comunitatea gay. Mă duc la biserică de două, trei ori pe zi.
Deghizat printre credincioşi, mă strecor în sacristii şi prezbiterii în
timpul împărtăşaniei. Mă infiltrez ca voluntar în asociaţii parohiale
şi particip la organizarea evenimentelor de duminică.
Leg noi prietenii, nu doar prin locurile în care mă învârt, dar şi
pe internet. Încep pe Facebook, care se dovedeşte o sursă inepuiza-
bilă de informaţii.

O cerere de prietenie pe care o accept după-amiaza târziu, a doua

zi după petrecere, mă ajută să completez portretul preotului francez.
În paginile profilului său sunt o mulţime de fotografii, unele de
la ceremonia hirotonisirii lui ca sacerdot, altele de la numeroasele
slujbe de împărtăşanie din Vatican: în câteva imagini apare alături

15
 Carmelo Abbate

de papa Benedict al XVI-lea. Apoi iată-l în timpul liber, într-o

călătorie împreună cu preotul italian şi cu alţi doi tineri.
Preotul francez duce o viaţă dublă nu doar în realitate, ci şi în
spaţiul virtual.
Pe Facebook are şi o pagină privată. Sub un nume fals.
Fotografia cu care se prezintă prietenilor săi este o imagine de
aproape a ochiului său drept. Profilul nu conţine nicio informaţie
legată de viaţa sa preoţească. Găsesc în schimb modele gay dez-
brăcate pe jumătate, culturişti în tanga şi o colecţie nesfârşită de
penisuri.
Una dintre imagini îmi atrage atenţia mai mult decât celelalte.
Cine ştie, nu e exclus să fie un trucaj: doi tineri (nu el) stau
tolăniţi pe altarul unei biserici. Sunt goi. Poartă doar gulerele cu
negru şi alb.
Ies de pe Facebook. Intru pe un chat pentru homosexuali.
A devenit deja un obicei zilnic, specific orelor târzii.
Caut preoţi.
Vreau să înţeleg cum se comportă, ce scriu, ce tip de relaţii caută.
În zilele petrecute la Roma am cunoscut doar tineri homosexuali.
Mi-au spus că făcuseră sex cu preoţi şi că îi cunoscuseră cu precădere
pe două canale de chat: Me2 şi Gayromeo.
Unul dintre noii mei prieteni îmi povesteşte despre o discuţie
avută pe chat cu ceva timp în urmă cu un bărbat care îi spusese că
poate fi găsit în apropierea gării centrale. Era un cleric străin, chiar
dacă trăia la Roma de mulţi ani. Îi plăcea curăţenia: se oferise să îi
facă curăţenie în apartament.
Îl găseşte pe chat, mi-l pasează şi eu încerc să mă prefac că aş fi el.
Pseudonimul său este Ciaotesoro.
E direct. Chiar prea direct. Mă invită să îl caut la mănăstirea unde
locuieşte.
— Vreau să încalc regulile, îmi place să o frec, dar nu o iau pe la
spate.

16
 Sex la Vatican

Eu: — Perfect, mmmm, perfect.

El: — Săruţi?
Eu: — Da.
El: — Mmmmmm.
Eu: —În orice loc.
El: — Ai îndrăzni să faci asta pe coridorul mănăstirii?
Eu: — Clar, ar fi superexcitant.
El: — Dezbrăcaţi.
Eu: — Da, putem încerca. Dar tu ai o cameră doar a ta?
El: — Da.
Eu: — E perfect, deci putem continua acolo.
El: — Sigur, vom face totul înăuntru... şi din când în când mai
ieşim afară.
Eu: — Ok... perfect, îmi place, îmi place.
El: — Până la ce oră poţi rămâne aici?
Eu: — Până la ce oră vrei tu.
El: — Nu ştiu până la cât să zic.
Eu: — Spune-mi tu, no problem.
El: — Dacă vii pe la 9 seara s-ar putea să mai umble cineva prin
casă, apoi e meciul, abia mai târziu ar fi mai sigur să o facem pe
coridor.
Eu: — Mai târziu e prea...
El: — Prea ce?
Eu: — Prea târziu să mă întorc acasă.
El: — Aşa e, înţeleg.
Eu: — Ok?
El: — Ok.
Eu: — Cunoşti şi alţi preoţi gay?
El: — Nu. Ai păr pe corp?
Eu: — Normal, puţin, pe piept m-am ras.
El: — Cu pula cum stai?
Eu: — Stau foarte bine. Tu?

17