Castrul de piatră de la Bumbești-Jiu

Lucrarea de față va aborda istoricul cercetărilor și detaliile castrului de piatră și așezării

civile corespunzătoare acestuia din localitatea Bumbești-Jiu, județul Gorj tratând și problema
cazului de braconaj arheologic ce a afectat acest sit.
Acest castru se afla pe teritoriul provinciei Dacia Inferior având scopul de a apăra
poziția strategică de intrare în defileul Jiului ce conectează actuala Oltenie de Transilvania,
defileu ce facilitează trecerea Munților Carpați. Acest castru ne este prezentat în Enciclopedia
Civilizației Romane ca acoperind o suprafață de 167 x 88 m, având două faze de existență,
prima începând cu construcția castrului de către cohors IV Cypria împreună cu un detașament
al legio V Macedonica odată cu cucerirea Daciei – fortificațiile fiind formate dintr-un val de
pământ, a doua fază fiind și cea care îi dă forma actual vizibilă prin lucrările întreprinse de
cohors I Aurelia Britonnum milliaria (201 d.Hr.) ce fortifică castrul cu construcții de apărare
din piatră.1
Primele cercetări întreprinse la acest castru au fost făcute de P. Polonic și Gr. Tocilescu
în anul 1897, cercetări ce au vizat incinta, pretoriul și clădirile ce-l înconjurau, aceste rapoarte
se păstrează sub forma de manuscris.2
Următoarea serie de cercetări a fost întreprinsă de către C.S Nicolăescu-Plopșor în anul
1937 ce au avut ca scop dezvelirea incintei și a două clădiri ce se aflau pe ambele părți ale
drumului de acces către pretoriu, aceste lucrări au avut și scopul de a consolida zidul incintei,
acum situl fiind trecut în proprietatea statului.3
Ruinele castrului au fost afectate de o întreprindere ce exploata piatră în zonă, această
exploatare a afectat atât zidurile castrului din care în anumite zone s-a extras piatra ce îl
compunea, totuși cel mai mare pericol ce amenința situl a fost când această exploatare de piatră
a încercat extragerea unor bolovani de mari dimensiuni din malul râului Jiu ce flanchează
castrul la vest, lucru ce putea duce la distrugerea completă a castrului.4 Din această cauză în
anul 1957 sub conducerea lui Gr. Florescu încep săpături de salvare, ce constată că mare parte
din castru a fost distrus de colmatarea malului Jiului de curgerea acestui râu într-o perioadă
mai veche, în momentul cercetărilor lor matca râului aflându-se la 1 km de castru, dar un braț
al acestui râu făcut de proprietarii unei mori de apă risca să continue colmatarea malului în
partea sudică, ce păstrează 88m din zidul de incintă.5 Această cercetare a vizat berma (2,5 m)
ce prezenta urme de arsură - șanțul total atingând adâncimea de 2 m cu lățimea de 9 m, zidul
construit din piatră neregulată dar și bolovani de râu cu față cu mortar de var în stilul opus
caementicium și valul larg de 5 m cu panta de 7 m profilul său fiind observabil în panta
malului.6 Cele două faze de existență nu se pot observa datorită faptului că stratul de dărâmături
este forte răscolit și ceramica foarte fragmentată lucru datorat probabil lucrărilor agricole

1
Prof. univ. doc. Dumitru Tudor, Enciclopedia Civilizației Romane, București, Editura științifică și
enciclopedică ,1982, pag.146 (Bumbești)
2
Gr. Florescu, Exspectatus Bujor și Ana Matrosenesco „Săpăturile de salvare de la Bumbești” în Materiale și
Cercetări Arheologice, anul 1957, vol. IV, pag. 103
3
Ibidem pag. 103
4
Ibidem pag. 103-104
5
Ibidem pag. 104
6
Ibidem pag. 106
întreprinse pe spațiul castrului.7 Este descoperită și via sagularis ce este prevăzută cu o rigolă
ce comunica cu canalul de scurgere al castrului, identificat după depuneri.8

Sunt descoperite și fundațiile de piatră de râu legată cu pământ al unor clădiri ce cel mai
probabil au fost construite din lemn deoarece singurele alte fragmente de material de
construcție descoperit înafara pietrei a fost țigla.9 Cercetările de la sud de pretoriu au întâlnit
un zid gros de 80 cm și lung de 2,5 m ce a fost identificat de D. Tudor pe baza manuscriselor
lui Tocilescu ca fiind horreum-ul castrului.10 Aici întâlnim problema înțelegerii ce elemente se
mai păstrează din castru, Polonic afirmă că acest castru păstrează praetentura – parte din latera
praetorii, Nicolăescu-Plopșor afirmă că pretoriul se află în partea dinspre nord D. Tudor
încercând să arate pe baza acestei afirmații că pretoriul se afla cu spatele spre poarta numită de
acești cercetători porta praetoria, în jurul acestei afirmații el considerând că acest castru are
un total de 6 porți.11 În interior apare altă problemă și anume faptul că multe din zidurile
cunoscute nu interacționează uniform cu zidul incintei, deci se poate spune că aparțin primei
faze ale castrului, în acest raport se afirmă că forma neregulată a zidului de incintă este datorată
reliefului, modificat și el de fortificațiile primei faze – „murus cespiticos”.12Ultimul element
de indentificare cronologică din acest raport este o monedă de bronz din timpul împăratului
Filip Arabul.13

O nouă serie de cercetări a fost începută în 1970 de către Expectatus Bujor având ca
scop cercetarea așezării civile de lângă acest castru, așezarea fiind cunoscută prin sondaje
făcute încă din timpul lui Gr. Tocilescu.14 Prima clădire cercetată având dimensiuni mari 17,50
x 12,50 m, aflându-se la sud-est de castru, având mai multe camere una dintre ele fiind
prevăzută cu hypocaustum.15 Alte clădiri au fost identificate între ceea ce este actual drumul
european și gara Bumbești, întâlnind și aici o clădire de dimensiuni mari, 18 x 11,50 m cu
diferențe mari de grosime între zidurile ce formau exteriorul și cele ce compartimentau
camerele clădirii.16 Un element comun al acestor clădiri este faptul că zidurile de piatră și
mortar de var erau inițial scăzute deci pentru pereții exteriori și interiori clădirilor se folosea
lemnul și poate cărămizile legate cu lut.17 O clădire mai rudimentară apare cu o temelie din
piatră de râu legată cu lut având ziduri interioare de 65 cm grosime și exterioare de 85 cm, fiind
pobabil înclăzită cu ajutorul vetrelor.18

Este descoperită și o oală întreagă alături de mari cantități de ceramică ce nu poate fi

reconstituită dar care are în mod clar un scop casnic-alimentar, fiind de origine provincial-
romană lucrată la roată fiind datată din cea de-a doua jumătate a secolului II d. Hr. până în

7
Ibidem pag. 106
8
Ibidem pag. 106
9
Ibidem pag. 107
10
Ibidem pag. 107
11
Ibidem pag. 108
12
Ibidem pag. 109
13
Ibidem pag. 110
14
Exspectatus Bujor, „Așezarea Romană de la Bumbești-Jiu, Jud. Gorj (1969-1972)” în Materiale și Cercetări
Arheologice, anul 1973, vol. X, pag. 107
15
Ibidem pag.108
16
Ibidem pag.108
17
Ibidem pag.108
18
Ibidem pag.108
prima jumătate a secolului III d. Hr. fără a se întâlnii ceramică de import.19 Sunt descoperite
piroane de fier și cuțite dar și vârfuri de sulițe și lănci, puține obiecte de bronz : o fibulă, o
pensetă în formă de S cu arc și un clopoțel.20

Aceste cercetări descoperă și fragmentele unei cărămizi cu ștampilă inversă ce aparținea

Cohors IV Cypria descoperită la o construcție aflată la 80 m S de castru pe malul Jiului.21

Monede apar în cantități reduse, prost păstrate, cele lizibile fiind datate în timpul lui
Marcus Aurelius (161-180) și Gordianus al III-lea (238-244), confirmând datarea pe baza
ceramicii.22

Termele castrului au fost identificate la 42 m S de acesta, partea vestică a acestora fiind

afectată de surparea malului – păstrându-se doar colțul sud-vestic, podeaua s-a păstrat destul
de bine fiind formată din straturi succesive de pietriș mortar alb, fragmente de cărămidă, pietriș
și lut ars.23 Aici întâlnim și un hypocaustum și ceea ce este probabil o intrare degradată posibil
praefurnium.24

O altă descoperire foarte importantă este făcută în 1972 de către localnici, ce în urma
unor ploi ce surpă o porțiune din malul pe care se află castrul, descoperă în colțul N-E la
adâncimea de 50 cm un vas ceramic acoperit cu o lespede de piatră ce conținea 188 monede, 4
fibule (cu un fragment de arc cu spirala), 2 brățări simple și un fragment de lănțișor împletit.25
Astfel cea mai timpurime monedă datează din timpul împăratului Commodus (176-192 d. Hr.)
și cea mai târzie din timpul lui Filip Arabul (244-249 d.Hr), cele mai multe fiind din timpul
împăratului Gordian al III-lea, monedele de tip denar fiind cele mai numeroase (97 de bucăți
în total).26

O altă campanie de cercetări de salvare este începută în anul 1991 cu ocazia amenajării
în zonă a unei instalații hidroenergetice pe Valea Sadului. Secțiunile trasate au fost făcute pe
ambele părți ale drumului european și au depășit pe cele efectuate în anul 1971 arătând că
dimensiunile așezării aferente castrului sunt mult mai mari.27 Aceste săpături scot la iveală o
construcție dreptunghică cu suprafața de 17,30 x 20,20 m, în care se poate delimita concret
doar o singură încăpere aceasta fiind foarte probabil afectată de lucrări agricole moderne,
interesant este faptul că această clădire se aliniază altei clădiri excavate în 1972.28 Este
descoperit și un cuptor cu stâlp central de susținere utilizat pentru prelucrarea ceramicii, care
foarte probabil a fost dezafectat timpuriu lucru sugerat de cantitatea redusă de ceramică

19
Ibidem pag..108
20
Ibidem pag. 108
21
Ibidem pag. 108
22
Ibidem pag. 108-111
23
Ibidem pag. 111
24
Ibidem pag. 112
25
Otilia Gherghe și Petre Gherghe „Tezaurul de la Bumbești-Jiu” în Revista muzeelor și monumentelor –
Monumente istorice și de artă, Anul XLVI nr. În TOM: 2, anul 1977 pag. 9
26
Ibidem pag..13-14
27
Ionescu Dan, Marinoiu Vasile și Calotoiu Gheorghe, „Cercetările arheologice de salvare de la Bumbești-Jiu –
Campania 1991” în Litua – Studii și cercetări, anul 1992 pag. 35-36
28
Ibidem pag. 36
întâlnită, acesta este datat printr-o monedă din timpul împăratului Septimius Severus din anul
201 d.Hr.29

O altă serie de cercetări a fost efectuată în luna iunie a anului 2002 având ca țintă
interiorul castrului cât și așezarea de la S de acesta. Această cercetare a reușit să descopere
urme de construcție fără a delimita rămășițele clare ale unei clădiri, descoperirea marcantă a a
acestei cercetări este descoperirea unui tezaur monetar de argint alcătuit din 92 de piese din
care 87 denari și 5 antonieni din perioada împăraților Septimus Severus și Gordian al III-lea,
perioada maximă de acumulare fiind din timpul împăratului Severus Alexander, descoperit în
interiorul castrului., restul descoperirilor fiind în general ceramică de uz casnic și un vârf de
săgeată30

În anul 2013 întâlnim altă serie de cercetări arheologice preventive de această dată
provocate de reabilitarea drumului E 79. Aceste cercetări producelemente ceramice datate ca
aparținând secolelor II-III d. Hr. fără a fo descpăerote în complexe arheologice, dar fiind
identificate ca aparținând unor vase de uz comun, întâlnind aici și fragmente de materiale de
construcție (cărămizi, țigle și olane).31

Observăm astfel că acest castru a produs o cantitate considerabilă de material prețios

sub forma monedelor tezaurizate de locuitorii castrului ce în mod evident nu au putut fii
valorificate de aceștia. Aceste descoperiri monetare în mod sigur au atras atenția unor persoane
cu intenții mai puțin onorabile ce au încercat îmbogățirea prin mijloace necuvenite exploatând
nelegitim rămășițele castrului. Astfel în anul 2015 ne este adus la cunoștință că acest castru a
fost vizitat de persoane ce au căutat obiecte de patrimoniu pentru a fi valorificate ilegal. 32
Cercetarea lor cel mai probabil a fost efectuată cu ajutorul unor detectoare de metale cu scopul
de a extrage obiecte de valoare din spațiul sitului neținând cont de contextul arheologic sau de
importanța istorică pentru publicul larg.33 Arheologul Vasile Marinoiu a sesizat instituțiile
corespunzătoare pentru a trata astfel de probleme după ce a obsevat faptul că în interiorul sitului
au apărut gropi ce în mod sigur au fost create de om cu scopul extragerii obiecte detectate sub
pământ, acesta afirmând logic că ”Nu se știe dacă au găsit ceva, dacă au fost făcute gropi,
probabil că au extras ceva de acolo.”34 Investigațiile sugerează că aceste persoane au acționat
la adăpostul ceții, informație oferită ulterior de personalul ce lucra la un local din apropiere.35

Din punct de vedere legal situl acesta este înregistrat pe lista monumentelor istorice din
județul Gorj sub codul LMI: GJ - I - m - A -09126.01, lucru ce clasează acest sit ca fiind de
clasa „A” fiind cunoscut instituțiilor statului și protejat de Ordonanța nr.43 din 30 ianuarie anul
2000 prin articolul 2 ce arată clar intrarea sitului sub incidența legii. Această lege interzice prin
punctele 10, 12 și 13 de la articolul 5 al capitolul II deținerea aparatelor ce detectează metale

29
Ibidem pag. 37-38
30
Dr. Vasile Marinoiu, Dumitru Hortopan și Mădălina Mărgineanu „Cercetările arheologice de epocă romană
din județul Gorj(campania 2002)” în Litua – Studii și cercetări, nr. X, anul 2004 pag. 32-33
31
Gheorghe Calotoiu et alli, „Cercetările arheologice preventive în siturile de epocă romană de la Bumbești Jiu,
județul Gorj din anii 2013 și 2014, în vederea reabilitării DN 66 (E79)” în Litua – studii și cercetări, nr. X anul
2015 pag. 160-161
32
https://adevarul.ro/locale/targu-jiu/alerta-maxima-castrul-roman-bumbesti-jiu-hotii-comori-facut-sapaturi-
distrus-zona-afla-sit-arheologic-foarte-important-1_5685293137115986c600280f/index.html 25 Iunie 2017
33
Ibidem
34
Ibidem
35
Ibidem
de către persoane neavizate și utilizarea lor în situri arheologice fără autorizare emisă de
Ministerul Culturii și Cultelor. Fapta este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani și confiscarea
detectoarelor în virtutea articolului 26 de la capitolul VI, putem adăuga aici și articolul 28 care
interzice neanunțarea autorităților referitor la descoperirile arheologice și comercializarea
acestora.

În concluzie avem de a face cu un sit de importanță universal și națională sit ce aduce

mărturii arheologice importante pentru cunoașterea etnogenezei poporului roman chiar dacă
vicisitudinile naturii și necunoștința umană l-au afectat iremediabil.Cercetările depuse au
căutat să absoarbă orice informație disponibilă și au reușit să reconstruiască o imagine coerentă
a acestui castru și a așezării aferente. Situl a păstrat importante obiecte de valoare ce au fost
extrase pentru prezentarea lor către publicul larg, din păcate aceste descoperiri au atras, după
cum am văzut, atenția unor persoane mai puțin onorabile ce căutau profitul personal. Din păcate
până la prinderea acestora nu putem cunoaște prejudicial făcut, nu avem cum să cunoaștem ce
obiecte au descoperit și ce valoare materială și culturală aveau acestea. Prejudiciul poate fi
cunoscut doar în momentul aducerii lor în fața legii sau descoperirii obiectelor în condiția în
care deținătorii încearcă comercializarea lor.
 Planul castrului de piatră de la
Bumbești-Jiu.

Sursa: Otilia Gherghe și Petre

Gherghe „Tezaurul de la Bumbești-
Jiu” în Revista muzeelor și
monumentelor – Monumente istorice
și de artă, Anul XLVI nr. În TOM: 2,
anul 1977

Distrugeri cauzate de localnici.

Sursa: Gr. Florescu, Exspectatus Bujor

și Ana Matrosenesco „Săpăturile de
salvare de la Bumbești” în Materiale și
Cercetări Arheologice, anul 1957, vol.
IV
Malul Jiului pe care se află castrul roman.

Sursa: Gr. Florescu, Exspectatus Bujor și

Ana Matrosenesco „Săpăturile de salvare
de la Bumbești” în Materiale și Cercetări
Arheologice, anul 1957, vol. IV

Cărămizi ștampilate ale cohortei a

IV-a Cypria(CIVC) descoperite la
castrul și vicus-ul militar de la
Bumbești Jiu „Gară”.

Sursa: Vasile Marinoiu, „Unitățile

militare care au staționat în castrele
romane de la Bumbești Jiu” în Litua
– studii și cercetări, nr. IX anul 2003
 Cercetări în așezarea civilă a
castrului de piatră Bumbești-Jiu

Sursa: Ionescu Dan, Marinoiu Vasile

și Calotoiu Gheorghe, „Cercetările
arheologice de salvare de la
Bumbești-Jiu – Campania 1991” în
Litua – Studii și cercetări, anul 1992

Cercetările arheologice preventive

din anii 2013 și 2014 în care se
poate observa castrul roman și
urmele vicus-ului militar.

Sursa: Gheorghe Calotoiu et alli,

„Cercetările arheologice preventive
în siturile de epocă romană de la
Bumbești Jiu, județul Gorj din anii
2013 și 2014, în vederea reabilitării
DN 66 (E79)” în Litua – studii și
cercetări, nr. X anul 2015
Bibliografie

Enciclopedii:

 Prof. univ. doc. Dumitru Tudor, Enciclopedia Civilizației Romane, București, Editura
științifică și enciclopedică ,1982

Articole:

 Dr. Vasile Marinoiu, Dumitru Hortopan și Mădălina Mărgineanu „Cercetările

arheologice de epocă romană din județul Gorj(campania 2002)” în Litua – Studii și
cercetări, nr. X, anul 2004
 Exspectatus Bujor, „Așezarea Romană de la Bumbești-Jiu, Jud. Gorj (1969-1972)” în
Materiale și Cercetări Arheologice, anul 1973, vol. X
 Gheorghe Calotoiu et alli, „Cercetările arheologice preventive în siturile de epocă
romană de la Bumbești Jiu, județul Gorj din anii 2013 și 2014, în vederea reabilitării
DN 66 (E79)” în Litua – studii și cercetări, nr. X anul 2015
 Gr. Florescu, Exspectatus Bujor și Ana Matrosenesco „Săpăturile de salvare de la
Bumbești” în Materiale și Cercetări Arheologice, anul 1957, vol. IV
 Ionescu Dan, Marinoiu Vasile și Calotoiu Gheorghe, „Cercetările arheologice de
salvare de la Bumbești-Jiu – Campania 1991” în Litua – Studii și cercetări, anul 1992
 Otilia Gherghe și Petre Gherghe „Tezaurul de la Bumbești-Jiu” în Revista muzeelor și
monumentelor – Monumente istorice și de artă, Anul XLVI nr. În TOM: 2, anul 1977

Site-uri:
 https://adevarul.ro/locale/targu-jiu/alerta-maxima-castrul-roman-bumbesti-jiu-hotii-
comori-facut-sapaturi-distrus-zona-afla-sit-arheologic-foarte-important-
1_5685293137115986c600280f/index.html 25 Iunie 2017