Sunteți pe pagina 1din 8

Edificiul romano-bizantin de la

Callatis
– bazilică sau horreum-
Context istoric și geografic

• Edificiul se află pe
teritoriul orașului Callatis
(actual Mangalia)

• Callatis devine parte din


Imperiul Roman după anul
72/71 î.Hr. (foedus
aequum)

• Orașul este menționat ca


episcopie în Notitiae
Episcopatuum (datare a
menționării probabil sub
Anastasius, 491 -518 d.Hr.)

Provincia romană Scythia Minor - sursă:


https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7
/78/Scythia_Minor_map-en.svg/1200px-
Scythia_Minor_map-en.svg.png
Istoricul cercetării
• Sondaje întreprinse de P. Polonic și O. Tafrali în anul
1915 – descoperirea încăperilor sudice și curtea
edificiului

• Cercetări efectuate de Dr. Iacobs de Munich (1918)

• Scoaterea la suprafață a întregului edificiu de O. Tafrali


(1924)

• Zidul de incintă cercetat de Radu Vulpe și V.


Dumitrescu în 1931

• 1959 - cercetările arheologice descrise în studiul lui


Dinu Theodorescu din revista Dacia (1963)

Edificiul romano-bizantin în relativitate cu zidul de incintă și orașul


Mangalia. Sursa: Dinu Theodorescu, „L'édifice romano-byzantin du Callatis”,
în Dacia, nr. 7, anul 1963, pag. 259
Edificiul romano-bizantin în relativitate cu zidul de incintă. Sursa: Dinu
Theodorescu, „L'édifice romano-byzantin du Callatis”, în Dacia, nr. 7, anul 1963,
pag. 259
Planul edificiului după
ultimele cercetări (1959)
• Zidurile sunt reprezentate cu
litera „Z”.

• Partea cea mai mare descoperită


din edificiu este notată cu
„B1...B7”.

• Camerele sudice, camera estică


și curtea interioară au fost notate
cu „A1...A8”.

• Piaștrii curții interioare sunt


notați cu „P1..P4”.

• Canalele de scurgere sunt notate


cu „C”.

• Turnul de pe zidul de incintă


este notat cu „T1”.

• „S” desemnează suprafața ce


limitează edificiul la Sud.

Planul edificiului romano-bizantin după ultimele


cercetări. Sursa:Dinu Theodorescu, „L'édifice
romano-byzantin du Callatis”, în Dacia, nr. 7, anul
1963
Elementele arhitecturale descoperite

Pozele capitelurilor găsite în • Elementele 3, 4, 5 din figura 12 schițat și în figura 13 numărul 2 Schițele și reconstituirile
elementelor arhitecturale
edificiu. Sursa: Dinu au fost descoperite în spațiul B1. descoperite în edificiu.
Theodorescu, „L'édifice
romano-byzantin du • Elementul 6 din figura 12 și elementul 3 din figura 13 au fost Sursa: Dinu Theodorescu,
„L'édifice romano-
Callatis”, în Dacia, nr. 7, anul
1963, pag. 272
găsite în stare nefinisată și au fost identificate ca făcânt parte din byzantin du Callatis”, în
Dacia, nr. 7, anul 1963,
coloanele ce înconjurau atrium-ul. pag. 273
Teorii
O. Tafrali: R. Netzhammer: Dinu Theodorescu: Efthymios Rizos:

• Therma transformată în • Edificiul este o bazilică • Bazilică de tip sirian. • Horreum


bazilică creștină. • Sala bazilicală trinavată (B1, B2 și
B3) - împărțită de cele două • Nu aduce în discuție
• Reconsideră orientarea rânduri de coloane Z 12 și Z 13.
bazilicii – spațiul B este descrierea din revista Dacia
• Consideră spațiul • Altarul probabil așezat în spațiul – afirmă că cercetările nu au
un narthex și spațiul A B 5. fost publicate.
B1...B7 ca fiind
este corpul principal ce • Camerele B6 și B7 ar fi funcționat
ambulatoriul thermei. ca și prothesis și diaconicon.
găzduia nava și piaștrii ce • Afirmă că spațiul B1...B7
ar fi susținut o cupolă • Orientarea altarului către sud nu este clădirea folosită în scop
asemanatoare celei de la este un contraargument – Sfânta al depozitării.
• Consideră camerele A5 Sofia are aceeași orientare a
și A6 ca fiind tepidarium Sfânta Sofia altarului
(Constantinopol). • Afirmă că încăperile sudice
și respectiv caldarium. • Lipsa absidei are precedent în erau destinate depozitării de
cazul bazilicilor (ex. cazul Luxor). dolia.
• Ignoră existența camerelor • Atrium-ul lateral este element
A5 și A6. comun în Siria și Asia Minor. • Invocă proximitatea față de
• Invocă canalele existente
• Caracterul creștin este întărit de zidul de incintă și forma
pentru a-și susține teoria. elementele arhitecturale. clădirii ca argument, invocă
precedente.( Tokod, Ungaria
fiind cel mai apropiat.
Sinteză
• Elementele arhitecturale și dispunerea spațiilor
B1...B7 argumentează probabilitatea că această
clădire avea un scop religios (bazilică).
• Dispunerea intrării estice către naos și atrium-ul
lateral sugerează că avem de a face cu o bazilică
de tip sirian.
• Atrium-ul este decorat cu simboluri creștin în
cazul capitelurilor lucru ce demonstrează că se
află în legătură cu bazilica.
• Orientarea sudică a altarului și lipsa absidei nu Reconstuirea bazilicii siriene din Callatis în viziunea lui Dinu Theodorescu. Sursa:
sunt contraargumente, există precedente în acest Dinu Theodorescu, „L'édifice romano-byzantin du Callatis”, în Dacia, nr. 7, anul 1963,
pag. 297
sens.
• Teoria horreum-ului nu se bazează pe planul
rezultat în urma cercetărilor din 1959 astfel nu
aduce în discuție simbolurile creștine și
elementele arhitectonice care decorau spațiul
B1...B7 și A1.
Bibliografie
• Dinu Theodorescu, „L'édifice romano-byzantin du Callatis”, în Dacia, nr. 7, anul
1963.
• Dumitru Tudor, Enciclopedia Civilizației Romane, București, Editura științifică și
enciclopedică, 1982.
• Idem, Arheologia Romană, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976.
• E. Rizos, „Centres of the Late Roman Military Supply Network in the Balkans: a
Survey of Horrea” în Jahrbuch des Römisch – Germanischen Zentralmuseums
Mainz, 60, 2013 (2015).
• Vitruvius, The Ten Books on Architecture, trad. Morris Hicky Morgan, Dover
Publications, New York, 2017.
• Ion Barnea, Arta Creștină în România – Vol. I – Secolele III-VI, București, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1979.

S-ar putea să vă placă și