19 Acta Mvsei Porolissensis XIX 1995 Zalau

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.
ro
MUZEUL JUDEŢEAN DE ISTORIE ŞI ARTA ZALAU
ACT1\
MVSEI POROLISSENSIS
XIX
ZALAU 1995
www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro
COMITETUL DE REDACŢIE
redacior responsabil
NICOLAE GUDEA
secretar de redacţie
CORNEL GRAD
IOAN OROS
ALEXANDRU V. MATEI
ELEN1l MUSCA
Răspunderea pentru conţinutul ştiinţific al articolelor, pentru formulări şi pentru

calitatea rezumatelor în limbă străină revine în întregime autorilor.
ACTA MVSEI POROLISSENSIS

Anuarul M-uzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău
Orice corespondenţă se va adresa:

Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă. 4700 Zalău, str. Pieţii Nr. 9. Tel. 060/61.22.23
Toute correspondance serii envoyee a l'adresse:

Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă. 4700 Zalău, str. Pieţii Nr. 9. ROMANIA.
Traducerile in limba germană au fost executate sau revizuite de Ionel Penea

(Zalău). Traducerile în limba engleză au fost executate sau revizuite de Emilio
Gudea (Cluj-Napoca. Traducerile în limba franceză au fost revizuite de R<ldu
Ardevan (Cluj-Napoca). ·
SUMAR
Istorie veche şi arheologie
ZOIA MAXIM- Prelucrarea arheometrică a obsidianului

LUMINIŢ~ MOGOŞ de la Zăuan . . . . . . . ... 11-16
EVA LAKO
(J/interpretation archeometriquc de !'obsidian de
Zăuan) 13-14
IOAN BEJINARIU Materiale arheologice preistorice din colec-

ţia Liceului „Simion Bărnuţiu" din Şim
leu Silvaniei . . . . . . . . . . . . . . 17-38
(Prehistorical Archaeological materials from the col·
lection of „Simion Dl'irnuţiu" Theoretical Highschool
from Şimleu Silvaniei) 30
ISTVAN BAJUSZ Fibule din amfiteatrul roman de la Poro-

- SORIN COCIŞ lissum . . . . . . . . . . . . . . . . 39-47
(Romische Fibeln aus dcm Amphitheater ''on Poro-
lissum) 43
NICOLAE GUDEA Fibule romane din castrele de la Buciumi·

- SORIN COCIŞ şi Bologa (Dacia Porolissensis) . . . . . 49-59
(Pibules romaines provennant des camps auxiliares
de Buciumi et de Bologa (Dacia l'orolisse119is) 55
ISTVAN BAJUSZ Capsule de sigilii romane de la Porolissum 61-72

(Roman seal-box lids from Porolissum) 68
NICOLAE GUDEA Despre fragmente de diplome militare „re-

văzute" sau mai nou descoperite la Poro-
lissum . . . . . . . . . . . . . . . . 72-88
("Ober einige wiedergelesseneu oder neuentdeckten
Militărdiplomfragmente aus l'orolissum) 81-82
ELEK ACSĂDI Die Bestimmung des Fundortes des Schatz-

ATTILA KISS fundes I und II von Şimleu Silvaniei
(Szilagysomly6) . . . . . . . . . . . . 89-91
Istorie medie
GEZA KOVĂCH Structura populaţiei din Sălaj la mijlocul

secolului al XVI-iea . . . . . . . . . . 95-108
(The outline of thc social and ethnic scene of Sălaj-
Land in thc ruiddle of the J6 1h century) 108
VALER HOSSU Chioarul - cetate la graniţa Transilvaniei 109-112

(Chioar-cine Festung an cler Grenze Siebenbiirgens) 112
4
NICOLAE EDROIU Ecouri europene ale .răscoalei lui Horea

(1784-1785) . . . . . . . . . . 113-119
(Les echos curopeennes de l'emeute du Horea 1784-
1785) 119
ELENA MUSCA Centrul de olari Tihău (Jud. Sălaj) 121-121

(TOpferzentrum Tihl1u; Landkreis SiHaj) 126
IONEL PENEA Satul în izvoare sigilare 127-128

(Das Dorf als Quelle zur Herausbildung von Siegeln} 128
Istorie modernă
IOAN CHINDRIŞ Alexandru Şterca Suluţiu în apărarea lui

Iancu de Hunedoara . . . . . . . . . . 133-157
(Alexandru Şterca Şuluţiu in deftnding of Iancu de
Hunedoara) · 153-154
GELU NEAMŢU Aniversarea centenarului execuţiei eroilor

răscoalei de la 1784-1785 în cadrul miş-
cării naţionale româneşti din 1885. . . . 159- 181
(The commemoration of the heros execution of thc
1784- 1785 uprising in the frame of thc Romanian na-
tional movcment from 1885) l81
GELU NEAMŢU Din corespond~·nţ~ lui Simion Bărnuţiu

(1848-1849) . . . . . . . . . . . . 183- 190
(From Simion Bărnuţiu's correspondancc (1848-
1849) . 190
GELU NEAMŢU O autobiografie necunoscută până acum

a lui Simion Balint (1848) . . . . . . . 191-201
(An autobiography of Simoin Balint unknown till now) 201-202
STELIAN Simion Bărnuţiu, student la universitatea

MANDRUŢ din Viena (1851-1852) . . . . . . . . . 203-211
(Simion Ilărnuţiu, RechtshOrer an der Wiener Uni-
versitiit. 1851_:1852) · 211
NICOLAE CORDOŞ Adunarea generală a alegătorilor români

din Transilvania şi Ungaria. Sibiu, 16/28
noiembrie 1894 . . . . . . . . . . . . 213-235
(Thc General Electoral assembly of the Romanians
from Transylvania and Hungary. Sibiu, 16/28 Novem-
ber 1894) 236
IOAN MUSCA Documente privind activitatea despărţă-

mântului Jibou al ASTREI (1912-1918) 237-277
(Dokumente beziiglich der Aktivităten' der Aussen-
stelle Jibou des Kulturforums ASTRA. 1912-1918) 272
5
Istorie contempor~n.ă
CONS'l'ANTIN I('.'' Activitatea politică· a lui· Iuliu Maniu în

STAN preajma preluării· puter.ii (1926-1928) 281-307
(The politica! activity of lulhf'Jl.faniu on the eve of
tacking over t.he power.. 1926-1928) 3'07-308
DĂNUŢ POP Aspecte ale .. instalării administraţiei regi-

mului monarhic autoritar în judeţul Sălaj
(februarie-martie 1938)··. . . . . . . . 309-314
(Aspektc der Verwaltung ill\ Landkreis Salaj wii.hrend
cler ErriChtung des ·autoritar-tnonarchisches Regime.
Feb.-Miirz. 1938) 314
GHIZELA COSMA Coordonate ale discurstihii reprezentante-

telor mişcării feminine diri Transilvania în
p·erioada interbelică . , , . . . . . . ; ~15-;-323
· (The Romanian Feihinii;t. movefI!e;n;t :b~twecn 1918-
. 1938) ... 323
CORNEL GRAD Evacuarea teritoriilor. româneşti cedate în

- CONSTA~TIN vara anulµ,i .1940 . . . . . . . . . 325-358
I. STAN - DORU
E. GORON
:(Die RăumWtg.der rumănis~h~n.-Gcbiet-~. in Sommer
1940) . . . ~58
CORNEL GRAD Absurdui războiului şi 'supra'Vieţuirea prin

- IOAN OR.OS refugiu epistolar~ în u:ţţiversul ,,de acasă" :
jurnalul versifkat ,;Dih ·război" (20 V-
26 XI 1942) al diacului Petru Fodoca din
Cizer, judeţul Sălaj . . . . . . . . . . 359-400
(Die Absurditaten des Krieges und Uberlebens, im
inneren Exil des Diakonus und Schriftsstellers Petru
Fodoca, verOffentlicht im Journal „Zu Hause") 397-398
DUMITRU Minoritatea maghiară din Tra~silvania du-

ŞANDRU pă 23 august · 1944 · ." : ~ . . . . . . . 401-417
(Dic ungaris~he :Minderheit in ·s~ebf.nbiirgl'n nach
23 August 1944) · · 417
GHEORGHE Statutul nord-vestului Transilvaniei de la

ONIŞORU 23 august 1944 la 10 februatie 1947 419-428
(The position of the North-West of· Transilvania in
the period 23 August 1944-„10 · February 1947) 428
Istoria cultilrii
IOAN OROS Un manuscris inedit al copistului Vasile
Moldovanu}. Dascălul: Mineiul· de la Pre-
luci, judeţul Sălaj . . . . . . . . . . 431-442
(Ein unverOffentlichtes Mllll.uskript :des Schreibers und
Lehrcrs Vasile Moldovanu!: Mineiul de la „Preluci",
Landkreis Sălaj) 435-436
6
GABRIEL Primii profesori de limba română de la

VASILIU Universitatea din Cluj (1872-1919) . . . 443-447
(The flrst professors of Romanian laguage at thc Uni-
vcrsity of Cluj. 1872-1919) 447
DIANA TETEAN Culturaşi literatura rusă în „ Gazeta de

Duminecă" între anii 1904-1909 449-453
(La culture et la Uteraturc russe dans „Le journal de
Dimanchc" entre 1904-1919) 453
CORNEL Reclama în ,presa românească interbelică

CRĂCIUN din Carei . . . . . . . . . . . . . . 455-482
(T,a reclame dans la presse roumainc <le Carei l'entrc
deux guerres) 481-48
ANDREI NEGRU „Mişcarea social-economică"-o asociaţie

transilvăneană de cercetare sociografică 483- 490
(Thc "Social-Economic movcment" a Transyh·anian
association of sociologic rcsearch) 490
TRAIAN URSU Monumentele memoriale pentru martirii

din Târgu Lăpuş . . . . . . . . . . 491-504
(Monuments of thc martyrs frou1 Târgu Lăpuş) 504
EMIL TRIF Aspecte cu privire la învăţământul liceal

sălăjau din perioada 1859-1990 . . . . 505-520
(Das gyl;Dllasial Unterichtswcsen im Landkreis Sălaj
zwischcn 1850-1990) 520
·Etnografie
FRANCISC KISS Credinţe populare în judeţul Sălaj culese de

Jozsef Kădăr până în anul 1892 . . . . 532-536
(Les fois populaircs dans Ic rlepartment <le Sălaj }Jrises
par Joszcf Kadar jusqu'a 1892) 535-536
VALENTIN ORGA Folclorul în „Gazeta de Duminecă" (1904

-1911) . . . . . . . . . . . . . . . . 537-550
(Folklore im „Gazeta de Duminică" (Sonntags-jour-
nal). 1904-1911) 550
PAVEL BILŢIU l\tioriţa - colind în Maramureş 551-569

(Mioriţa - a caro! from nfaramurcş) 559
NICOLAE A. Câteva date despre morărit în ţinutul So-

BULAT rocei şi despre morile plutitoare de pe
Nistru (1512-1960) . . . . . . . . . . 561-569
(Quelqucs dates sur le meuneric dans la rcgion de So-
rocaet des moulins flottantessur le Nistru. 1512-1960) 566
7
Toponim te
ONUFRIE Note etimologice 573-580

VINTELER
(Notes etimologiques) 580
GABRIEL Din toponimia satelor Horoatu Cehului,
VASILIU Motiş, Nadiş şi Ukiug . . . . . . . . 581-586
(De la toponymie des villages Horoatu Cehului, Motiş,
Nadiş et Ulciug, dep. de Sălaj) 586
Abrevieri bibliografice Sffl-590

(A bkiirzungen)
ISTORIE VECHE SI 9
ARHEOLOGIE
PRELUCRAREA ARHEOMETRICA A OBSIDIANULUI
DELAZAUAN
Utilajul litic din staţiunea neolitică de Ja Zăuan, din punctul Dâm-

bul Cimitirului a fost parţial studiat (Maxim-Oltean-Lak6 1993). Ini-
ţial s-a efectuat o prelucrare interdiociplinară a materialului, s-au com-
pletat datele arheologice şi geologice pe fişe de litotec.ă, după care s-a
creiat o bază de date pe calculator. Din această bază s-au extras unele
informaţii privind 108 piese din obsidian care pot fi induse, în ordine
descrescătoare, în următoarele grupe: lame de diferite tipuri, piese com-
ponente pentru seceri, răzuitoare, gratoare, vârfuri şi resturi de prelu-
crare (nuclee, aşchii). Acest lot de piese a fost prelucrat matematico-
statistic după mai multe atribute.
într-o primă etapă s-a analiziat frecvenţa uneltelor finite în com-
paraţie cu resturile de prelucrare (fig. 1/1) şi s-a consta.tat prezenţa unei
mari cantităţi de aşchii şi ţăndări. Prezenţa unor resturi de nuclee şi
cantitatea mare a deşeurilor ne sugerează prelucrarea obsidianului în
aşezare. In sprijinul acestei ipoteze vine şi analliza ponderii unor caite-
gorii de obiecte în cadrul staţiunii (flg. 1/2). Trebuie să precizăm că ln
categoria ţăndări1or pot să fie şi bucăţi care să provină din piese finite
care s-au spart în timpul utilizării ceea ce ar explica procentul de
27,780/o. Piesele finite au o pondere de 42,590;0 din totalul pieselor.
Analizând dimensiuni[e (lungime/lăţime) pieselor se constată că
sunt în general microlite, uti.lizându-se inclusiv deşeurile pen.rtru obţi
nerea unor unelte speciale, ceea ce sugerează şi economisirea acestei
materii prime de foar,te bună calitate, dar greu de proourat. Se observă
de asemenea că piesele componente de seceră aru de cele mai multe ori
lungimea egală cu lăţimea, aici incluzându-se şi cele câteva gratoare.
Lamele măsoară până la 5 cm lungime, o s:ingură piesă atilngând 7 cm
(fig. 1/3).
Uneltele cioplite au fost grupate după un criiteriu tipologic în lame
(56,5%), răzuitoare (23,00/o); gratoare şi vârfuri (19,60/o). Numărul mic
al gratoarelor (8,7D/0), al gratoarelor pe lamă (6,50/0) şi a vârfurilor (4,40/o)
se datorează faptului că obsidianul nu se pretează în mod deosebit la
retuşare din cauza structurii sale. De asemenea obsidianul prezintă
direcţii de fisurare şi implicit de desprindere preferenţiale, caracteristice
pastelor eruptive vitroase.
Tipurile de unelte au fosit analizate şi dimensional, astfel s-au obţi
nut câteva grupări care po,t fi legate de analiza morfologică şi funcţională
a piesei. Spre exemplificare am luat lamele, gratoarele şi răruitoarele
(fig. 1/5). S-a constatat existenţa unor răruitoare pe aşchie ce s-au obţinut
prin cioplirea primară a bulgăl'Ullui, lăţimea pieselor variind între 1,5 cm
şi 4 cm. Gratoarele au în general lungimea şi lăţimea proporţionale. hi
caitegoria lamelor sunt incluse multe lame fragmentare care puteau fi
folosite ca dinţi de seceră. Lamele propriu-zise şi lamen~uţi,te 9l1Ilt
ZOIA MAXIM - LUMINIŢA MOGOŞ - EVA LAKO
12
puţine la număr şi nu depăşesc lăţimea de 2 cm, având o lungime de

până la 7 cm. Această din urmă piesă este retuşată prin presiune cu o
mare precizie (Max:im-Olltean-Lak.6 1993, fig. 5/14). Adâncind această
analiză se pot aduce câteva precizări: vârfurile au dimensiuni reduse
(până la 2,5 cm lungime), sunt retuşate superficial şi le considerăm vâr-
:furi de săgeţi. Răruitoarele se grupează toa,te într-un cluster în c~n
trul graficului (fig, 2/1), avâind lungimile între 2,5 cm şi 4,5 cm, iar
lăţimile între 1,5-2 cm. O singură piesă are lungimea de 1,5 cm şi lăţi
mea de 3,5 cm, fiind, probabil, montată într-o unealtă. în ceea ce pri-
veşte categoria lamelor se pol!; disit:inge două grupe, una consistentă
formată din fragmente de lamă care puteau fi folosite ca dinţi de
seceri, şi grupa lamelor prqpriu-zise unde se includ doar câteva piese.
Pentru a uşura munca. arheologului şi mai ales pentru încadrarea
corectă a rocilor în cart:egorii geologice s-a realizat un catal'Og de tipuri
uOJCie în cadrul unei roci s-au ales mostre după structură, bexitură, cu-
loare, luciu, şi transparenţă, o primă determinare este deci cea macro-
scopică. La realizarea acestui catalog am fost ajutaţi de regretatul pro-
fesor E. Stoicovici. Astfel pentru obsidian s-au separat 10 tipuri macro-
scopice după transparenţă, textură şi luciu. Aceste tipuri urmează să
fie ce:r:cetate rniCI'Oscopic pentru precizarea exactă a sursei (dacă este
posibil). fotr-o primă etapă S...Jau ianalizat trei categorii: de Melos; de
„ti\pl" Călinaşti şi un obsidlian semitransparent fumuriu (Mârza-
Maxim 1995).
Obsidianul de la Zăuan a fost descri:s şi geologic fiin:d inclus în
câteva astfel de tipuri (fig. 2/2); cenuşiu deschis, tranisparent cu tex-
tură omogenă, tip 1.4 (31,480/o); mai cenuşiu decât cel anterior, translu-
cid-transparent, tip 1.3 (26,850/o); cu textura din benzi alternative cenu-
şii-negre şi inelare, tip 1.13 (16,67%); tip Tokaj (inf. Bir6 K., Buda-
pesta), tip 1.5 (7,410/o); de tip Melos, 1.7 o singură piesă. Tipul 1.6 a fost
identificat ca provenind din zona Oaş, fără a se putea însă preciza sursa
care urmează să fie identificată într--0 nouă faz;.1 a cereetărilor începute
în anii 1973 (Nandriş 19i5, 71-94, pl. XXI-XXX).
Importanţa staţiunii de la Zăuan, care aparţine sfârşi•tului culturii
Stareevo-CrU? (faza IIIB-IVA) este dată şi de poziţia geografiică, fiind
situată între Pcxlişul Tr:ansilvan cu marea staţiune de la Gura Baciului
(Lazarovici-Ma.xim 1995), Câmpia de Vest şi Bazinul inferior al Some-
şului cu staţiunea de la Homof'oade (Bader 1958) care este în apropierea
unei posibile surse de obsidian. Această situaţie impune o cercetare com-
parată a utilajului litk din aceste aşezari contemporane, corocornte cu
datele din ultimele nivele de la Gura Baciu~ui.
ZOIA MAXIM- LUMINIŢA MOGOŞ - EVA LAKO
BinLIOGR:\FIE
BADER 1968 ~ Tlb. Bader, Despre figurine?,! antropomorfe in caclrul

cuititrii·Criş;
în ActalHN, 5, p. 391-:188.
LAZAROVICI- ~ Gh. Lazarovici-Zoia M·\xim, Gui-a Baciului, monogrufie,
MAXIM 1995 s.t.
PRELUCRAREA ARHEOMETRICĂ A OBSIDIANULUI
13
MARZA-MAXIM 1995 - I. Mârza-Zoia Maxim, Date petroarheologice asupra sta-

ţiunii neolitice de la Gura Baciului, în ActaMN, 32, s.t.
MAXIM-OLTEAN- - Zoia Maxim-Florentina Oltean-Eva Lak6, Despre in-
LAKO 1993 dustria litică din judeţul Sălaj. Un model de litotecă, în
ActaMP, XVII, p. 49-56.
NANDRIŞ 1975 - J. Nandriş, A Re-consideration of the South-East Euro-
pean Sources of Archaeological Obsidian, în Bulletin,
12, p. 71-94.
L'INTERPRiETATION ARCHEOMETRIQUE DE
L'OBSIDIAN DE ZAUAN
(Resume)
L'outillage de pierre trouve dans la station neolithique de Zăuan du point

Dâmbul Cimitirului (La Colline du Cimetiere) a ete partiellement etudie (Maxim-
Oitean-Lak6 1993). Au debut, le materie! a ete soumis a une interpretation inter-
disciplinaire, le donnees archeologiques et geologiques ont rempli des fiches de
litotheque, et apres, il a ete cree une base de donnees sur l'ordinateur. De cette
base! ils ont ete extraits quelques informations concernant 108 pieces d'obsidienne
qui peuvent etre incluses, en ordre decroissant, dans Ies ~uivantes groupes: des
James de differents types, des fragments composants de faucille, des racloirs, des
grattoirs, des pointes et des restes d'usinage (des noyaux et des eclats). Ce lot de
picces a ete etudie d'une maniere mathematique-statistique, sur plusieurs attribute.
Dans une premiere etape il .a ete analyse la frequence des outils acheves par
rapport aux restes d'usinage (fig. 1/1) et il a ete constate la presence d'un grand
nombre de cop!iaux et d'eclats. La presence de quelques restes de noyaux, et Ia
grande quantite de dechets nous suggere l'usinage de l'obsidienne dans le site-
mcme. Pour soutenir cette hypothese il y a aussi l'analyse du poids de certaines
categories d'objets dans le site (fig. 1 /2). II faut bien preciser que dans la cate-
gorie des eclats peuvent etre inclues HU5Si Ies fragments provenant d'objets acheves
qui ont pu se casser pendant l'usinage, ce qui expliquerait le pourcentage de
:27,78 %. Les outils acheves ont un poids de 42,590/o du total des pieces.
En analysant les dimensions (longueur sur largeur) des pieces il est consta-
table que ce sont en general des microlithes, meme Ies dechets, sont utilises pour
obtenir des outils speciaux, ce qui nous suggere aussi l'economisement de cette
matiere premiere de tres bonne qualite, mais difficile a obtenir. C'est aussi remar-
quable que Ies pieces composantes de faucille ont, le plus souvent, la longueur
egale a la largeur, en y incluant aussi les quelques grattoirs. Les James mesurent
jusqu'â 5 centimetres de longueur, une seule piece touchant 7 centimetres (fig. 1{3/.
Les outils tailles ont ete groupes, sur un critere typologique (fig. 1/4), en
lames (56,5 %), racloirs (23,90/o), grattoirs et pointes (19,60/o). Le nombre reduit des
grattoirs (8,70/o), des grattoirs sur lame (6,5 %) et des pointes (4,40/o) est du au fait
que l'obsidienne n'est pas facilement retouchable, a cause de sa structure. De
meme, l'obsidienne presente des directions de separation preferentielles, caracteris-
tiques aux pâtes volcaniques vitreuses.
Les types d'outils ont ete analyses aussi sur dimensions dont on a obtenu
quelques groupes qui peuvent etre !ies ii l'analyse morphologique et fonctionnelle
de l'outil. Par exmple, nous avons considere Ies lames, Ies grattoirs et les racloirs
(fig. I /5). Il a ete constate l'existence de certains racloirs sur eclat. obtenus par le
taillage primaire, dont la largeur variait entre 1,5 et 4 centimetres. Generale-
ment, Ies grattoirs ont la largeur proportionnelle ;'1 la longueur. Dans la categorie
des lames sont incluses beaucoup de James fragmentaires. qui pouvaient servir
comme dents de faucille. Les James proprement-dites et Ies lames-couteaux, sont
tres peu nombreuses et ne depassent pas 2 cm en largeur, ayant jusqu'a 7 cm en
longueur. Cette derniere piece est retouchee par pression avem une grande pre-
cision. (Maxim-Oltean-Lak6 1993, fig. 5/14). Apres avoir approfondi cette analyse,
il reste des choses â preciser: Ies pointes ont des dimensions reduites (jusqu'a 2,5
ZOIA MAXIM - LUMINIŢA MOGOŞ - EVA LAKO
14
centimetres de longueur), sont retouchees superficiellement, et sont considerees

comme pointes de fleches. Les racloirs sont groupes dans un cluster, au milieu du
graphique (fig. 2/1) de longuers entre 2,5 et 4,5 cm et de largeurs de 1,5 a 2 cm.
Une seule piece a 1,5 cm en longueur sur 3,5 de largeur, ayant probablement etc
montee dans un outil. En ce qui concerne la categorie des James, il y a deux
groupes: l'un consistent, forme de fragments de James pouvant etre employes comme
dents de faucille, et l'autre, le groupe des James proprement-dites qui ne contient
que quelques pieces.
Pour faciliter le travail de l'archeologue, et surtout pour encadrer correcte-
ment Ies roches dans des oategories geologiques, ii a ete realise un catalogue de
types, ou chaque roche est accompagnee d'echantillons pour la structure, la tex-
ture, la couleur, le lustre et la transparence, dont une premiere determinaison
est celle macroscopique. A la realisation de ce catalogue, nous avans eu aide du
professeur E. Stoicovici. De cette maniere, pour l'obsidienne, ils ont ete distingues
dix types macroscopiques, selon la transparence, la texture et le lustre. Ces types
vont etre etudies microscopiquement, pour preciser exactement leur source (si
possible). Dans une premiere etape, ils ont ete analyses trois categories de Melos,
par exemple, un type Călineşti, et une obsidienne semitransparent gris (l\1ârza-
Maxim 1995).
Obsidienne de Zăuan a ete decrit geologiquement aussi, etant inclus dans
quelques types de la sorte (fig. 2/2): gris, clair, transparent, de texture hemogene.
du type 1.4 (31,480/o); plus gri que le precedent, translucide-transparent, type 1.3
(26,85%); de texture en bandes alternatives, grises-noires et annulaires, type 1.13
(16,670/o); du type Tokaj (inf. Biro K, Budapesta); du type 1.5 (7,41%), et du type
Melos 1.7 une seule piece. Le type 1.6 a ete identifie comme provenant de la
region d'Oaş, sans pouvoir bienl en preciser la sc:urce, qui va etre identifiee a~
cours d'une nouvelle phase des recherches commencees en 1973 (Nandris 1975.
71-94, pi. XXI-XXX).
L'importance du site Zăuan, appartenant a la fin de la culture Starcevo-Cris
(phase IIIB-IVA), est donnee aussi par sa position geographique, situee entre le
Plateau Transylvain avec son grand site de Gura Baciului (Lazarovici-Maxim
1995), la Plaine d'Ouest et le bassin inferieur du Somes avec Ie site de Homoroade
(Bader 1968), qui est aux alentours d'une possible source obsidienne). Cette situa-
tion impose une etude comparee de l'outiUage de pierre de ces sites contemporains,
compares aux donnees des derniers niveaux de Gura Baciului.
Fig. 1 - Zăuan, 1 Graphique de la frequence des ouiJls achcvcs par rapport aux rcstes
d'usinage; 2 Diagramme du poids de certaines catcgories d'objets; 3 Tableau des objets
d'obsidian en fonction de longueur et largeur; 4 Graphique des outils taillcs groupes selon
Ie critere typologique ; 5 Graphique des lames, des grattoirs et des racloirs en fonction di
longueur et largcur.
Fig. 2 - Zăuan, 1 Diffusion des outils d'obsidian par rapport a la longueur et la largeur;
2 Diagramme des types d'obsidia11.
(Traduit par Alice Lazarovici).
PRELUCRAREA ARHEOMETRICĂ A OBSIDIANULUI 15
t.O
30
2 0·
10
4.
o o
3
o o a
N
<O <O
g<
u o o
8 ~
1. ;;;
,,,, "
a. ~
i5
3 " o
c "' o
„
L
o
o,
~
~ ~ "' "
:f
<O
~.,
o
;o u
:J
;; "'
ă'
";;)"
3
O'
lila piese f i ni~
21. ,07% o ton do ri
li o~ch ii
o la me
g nucle to
§ fragmente
2.
--f. ~o
[. '
" ~ 0~ I r: ., ;-,, 25 j (l ~ '~ .\ O
" ..•.·
E
~
/I
I ~
" ·g 30 I
~
I. 1' I I
(;
j'.': 1 10 ~ 1
17 5
6 1
1
'1
2 '
20
' 3
s 8 (
J_,_ xpl.L, 1 3 1 1 lame,
I 1
1_,_l
-- 10
r I
i
·-
1
t'. 5. o
o 10 so
3. f, 1 20 30 t..O 60 70
l mgime lmm)
81)
Fig . 1 - Zăuan , 1 Graficul frecvenţei uneltelor fin ite în comparaţie cu resturile de prelu-
crare; 2 Diagrama ponderii unor categorii de obiecte; 3 Tabelul obiectelor din obsidian în
funcţie de lungime şi l ăţime; 4 Graficul uneltelor cioplite grupate tipologic; 5 Graficul la-
melor, răzuitoarelor şi gratoarelor în funcţie de lungime şi lăţime.
ZOIA MAXIM - LUMINIŢA MOCOŞ. - · BVA LAXO
115
••
30
20
10 o
'1
o
D 20 60 70
h.1n911nel mm)
i. D l omP
• yro\o ore
0~0jl0<Jrt' r~ lufl'.o j
.A. r<Jz .ti\oure

O vOrlu ri
0 ,93% 2.78% .TIPURILE DE OBSl014N
mi 1 .1
r•.63%
m 1 .2
fJ 1.3
0 ,93%
1, 85% ~~~~~~
26, 85% o 1.1.
~ 1s
B 1.6
nn 17
§ 1.12
m 1 13
11 1 14
31,46%
2.
Pig. 2 - Ză11an. 1 Dispersia uneltelor din obsidian în raport de lungime şi lăţime; 2 Dia-
grama tipurilor de obsidian.
MATERIALE ARHEOLOGICE PREISTORICE DIN COLECŢIA
LICEULUI SIMION BARNUŢIU DIN ŞIMLEU-SILVANIEI
In precedentul număr al anuarului muzeului sălăjean am prezentat

raţiunea care a stat la baza reperitorierii şi publicării materialelor arheo-
logice aflate în colecţii şcolare sau particulare 1. Am început ou mate-
rialele existente în colecţii din Şimleu-Silvaniei, pentru că din 1992
împreună ou colegul H. Pop am început cercetarea sistematică a unor
imporitante si:turi arheologice de pe „Măgura Şimleului", respectiv punc-
tele „Cetate" şi „Observator", concomitent efectuând şi periegheze în
zonă pentru depistarea unor noi situri arheologice.
Colecţia Liceului „S. Bărnuţiu" este una dintre cele mai bogate
colecţii, mai ales sub aspect canJtitativ. Ceramica constituie majoritatea
covârşitoare a pieselor din colecţie; respectivele piese fiind adunate în
timp mai ales pe calea donaţiilor făoute de către elevi ai şcolii. Din pă
cate nu se cunoaşte aproape nimic despre locul de provenienţă al piese-
lor ce compun colecţia; se ştie doar că o parte din artefactele de epoca
bronrului provin de la Derşida, punctul „Dealul lui Balota". Unele din
piesele respective provin chiar din săpăturile lui N. Chidioşan 2 .
Colecţia cuprinde piese din perioada eneolitică, perioada de tranziţie
spre epoca bronmlui, epoca bronzului şi din perioada hallstalttiană. Deoa-
rece nu se cunoşte locul exact de unde provin piesele ne vom rezuma
mai ales la o tratare descriptivă a a:cestor piese.
I
Două vase aproape întregi aparţin perioadei eneolitice - un bol (pl. 15/6)
confecţionat din pastă fină de culoare neagră-cenuşie şi un mic văscior (pl. 14/10)
ornamentat cu 2 (4?) proeminenţe conice aşezate la baza sa. Drept degresant s~a
folosit nisip şi cioburi pisate. După pastă şi după ornamentele conice în relief,
cele două vase par să aparţină culturii Tiszapolgar. In zona Şimleului descoperiri
Tiszapolgar provin de la Giurtelecu-Şimleului, punctele „Coasta lui Damian"3 şi
„Dâmbul Radului"'' seu din diverse puncte de pe „Măgura" unde astfel de mate-
riale au apărut încă de la sfârşitul secolului trecut5.
Colecţia cuprinde şi două vase cvasiintregi aparţinând culturii Coţofeni. Primul
dintre ele {pl. I/I) este un vas de mari dimensiuni, pântecos, cu diametrul maxim
ln zona mediană. Vasul este confecţionat din pastă de bună calitate, drept degre-
sant a fost folosit nisip; culoarea este roşie la exterior, respectiv neagră la inte-
rior. Vasul este foarte bine lustruit atât la interior cât şi la exterior şi este orna-
mentat cu incizii dispuse în sistemul triunghiurilor „îngropate", cu brâuri alveolate
dispuse oblic pe gâtul vasului şi cu mici crestături pe buza vasului. Vasul se înca-
drează în tipul VII - conform tipologiei realizate de către P. I. Romano. Atât res-
pectivul tip cât şi ornamentul nu au valoare cronologică întâlnindu-se în toate cele
trei faze ale culturii Coţofeni7. 1n zona depresiunii Şimleului, vase identice ca tip
1 I. Bejinariu, în Acta MP, XVIII, 1994, p. 11-24.
2N. Chidioşan. Contribuţii la istoria tracilor din N-V României. Aşezarea
Wletenberg de la Derşida, 1980, p. 63. (în continuare se va cita: Derşida).
3 Materiale inedite în col. Muz. Zălau. Periegheză H. Pop, I. Bejinariu.
4 E. Lak6, in Acta MP, V, 1981, p. 54.
5 idem, op. cit., p. 69-70.
8
P. I. Roman, Cultura Coţofeni, Bucureşti, 1976, p. 21, pl. 25/1.
7 idem, op. cit., pi. 54/14; 76/6; 77/6; 116/17.
18 IOAN BEJINARIU
şi decor au apărut în aşezarea Coţofeni de la Agrij „La piatră"s. Cel de-al doilea
vas de factură Coţofeni (pl. 1/2) este de asemenea lucrat din pastă omogenă ames-
tecată cu cioburi pisate. Interiorul vasului este lustruit, iar la exterior apar urme
de slip de culoare cărămizie. Vasul aparţine tipului Ilds (castroane de mari dimen-
siuni cu două torţi plasate în zona diametrului maxim) şi este ornamentat cu o
bandă de incizii verticale sub care se află un registru compus din incizii oblice
în forma „scheletului de peşte". O analogie apropiată găsim la Cefa (jud. Bihor)lu.
Probabil cele două vase provin din aceeaşi aşezare de la Giurtelecu-Şimleului, pct.
„Coasta lui Damian" unde a fost descoperită ceramică Coţofeni foarte îngrijit lu-
crată şi arsăll.
Materialele aparţinănd epocii bronzului reprezintă cca. 95% din totalul mate-
rialelor preistorice din colecţia liceului. Aşa .cum am mai precizatl 2 pot fi delimitate
în funcţie de unele carcateristici cel puţin două loturi de ceramică aparţinănd cul-
turii Wietenberg. Se detaşează prin pastă şi arderea de bună calitate, dar şi prin
depunerile de calcar ceramica Wietenberg de la Derşida, restul ceramicii Wietenberg
poate proveni din diverse puncte unde au fost descoperite materiale similare, pre-
cum Şimleu-Silvaniei punct „Cetate"l3 şi Giurtelecu-Şimleului, punctul „Coasta lui
Damian" şi .,Tărbăcii"l4. Colecţia cuprinde atât ceramică de uz comun cât şi cera-
mică fină lucrată îngrijit. Ceramica de uz comun este bine arsă în majoritatea
cazurilor; drept degresant se foloseşte nisip cu paiete de mică şi cioburi. Culoa-
rea vaselor variază: negru, negru-cenuşiu, maro-cărămiziu. Registrul ornamental
cuprinde brâuri alveolate sau crestate plasate sub buză precum şi proeminenţe care
uneori au şi rol funcţional (apucători). tn ceea ce priveşte formele, vasele acestei
categorii aparţin în general tipurilor descrise de N. Chidioşan, pentru aşezarea de
la Derşida 15 • Tipului rarn îi aparţin numeroase vase în formă de sac, uşor bombate
spre mijloc (pl. 1/3; 2/4-5; 3/1-2; 4/2; 5/1-2,5; 6/3; 13/4). ln categoria Jbl7 (vase cu
profil bitronconic, cu aspect de butoi) pot fi incluse două vase (pl. 2/1; 4/5). Alte frag-
mente aparţin tipului JclS care prezintă în general aceleaşi caracteristici ca şi tipul
Ia singura deosebire fiind dimensiunea mai redusă (pl. 2/2-3; 3/4-6; 4/1-3; 5(3).
Câteva vase cu corpul rotunjit şi cu două torţi sub buză pot fi încadrate în tipul
Id (pl. 5/6; 13/2)19. O altă categorie este reprezentată de vase de dimensiuni mari
sau mai mici cu buza puternic răsfrântă. Aceste vase au diametrul maxim ln
dreptul deschiderii iar buza este decorată de obicei în partea interioară (pl. 8(4;
14/2-3). Aceste vase (mai ales cele de mari dimensiuni) se apropie de tipul IfLD
Ceramica fină este lucrată îngrijit din pastă amestecată cu nisip cu granulaţie
mică, cioburi şi paiete de mică. Vasele au pereţii subţiri. sunt în general arse inoxi-
dant ceea ce a generat culori închise. ln majoritatea cazurilor suprafaţa exterioară
este lustruită, pereţii căpătând un -aspect metalic. Registrul ornamental e~te foarte
bogat, element caracteristic de-altfel ceramicii fine \\<"ietenberg. Predomină orna-
mentele realizate prin intermediul inciziilor ce formează motive diferite, uneori tn
asociere cu ornamente realizate în alte tehnici. Ornamentele plastice apar şi pe
vasele acestei categorii: brâuri subţiri alveolate sau crestate. În tehnica impresiu-
nilor sunt realizate ornamente de formă triunghiulară sau rotundă, precum şi orna-
mente realizate cu ajutorul împunsăturilor simultane şi a împunsăturilor succesive.
Registrul ornamental include şi caneluri înguste sau mai late dispuse de obicei
s Z. Kalmar, P. Pop. în Acta MP, XII, 1988, p. 71-73, pl. 3/15; 6/29.
P. I. Roman, op. cit„ p. 20, pi. 15/14-15.
9
IO I._ Crişan, în Crisia, XVIII, 1988, pl. VI/3.
11 Perie~heză H. Pop, I. Bejinariu. Materiale inedite în col. Muz. Zalău.
12 I. Bejinariu, op. cit., p. 12.
13 I. Bejinariu, Noi descoperiri arheologtcP. preistorice la .";;imleu-Silvante1.•
Comunicarea prezentată la sesiunea Muz. Zalău din 24-25 !XI 1994.
14 E. Lako, în Acta MP, VII, 1983, p. 76.
15 N. Chidioşan, op. cit„ p. 27-31.
16 idem, op. cit„ pi. 8/1-2.
11 idem, op. cit., pi. 8/3-4.
18 idem, op. cit., pi. 8/5-6.
19 idem, op. cit., pl. 9/1-2.
20 idem, op. cit_, pl. 9/5.
MATERIALE ARHEOLOGICE PREISTORICE DIN ŞIMLEU SILVANIEI 19
oblic pe corpul vaselor. Pe unele fragmente apar şi, urme de încrustaţie cu o

substanţă calcaroasă; această metodă de ornamentare se pare că este una subsu-
mată altor tehnici (incizii sau impresiuni etc.).
în ceea ce priveşte formele de vase se observă predominarea în respectiva
colecţie a tipurilor B şi C~ 1 • respectiv a castroanelor şi a străchinilor, reprezentate
prin diverse variante care se deosebesc prin raportul dintre dimensiunile princi-
pale, profilul pereţilor sau modelarea buzei. Gama ornamentală a acestui tip este
foarte variată; cu mici excepţii întreaga suprafaţă a vasului este acoperită cu orna-
mente variate - linii incizate, orizontale sau oblice, benzi umplute cu ha.şuri
oblice, triunghiuri haşurate, incizii ce formează decor sipraiic sau meandric. In
cadrul acestor forme se remarcă un vas (pl. 13/5) care are pe buză, chiar deasu-
pra torţii două proeminenţe asemănătoare unor „coarne". Un vas asemănător a fost
descoperit la Derşida 22, iar proeminenţe asemănătoare apar pe torţile unar vase
aparţinând culturii Vatina23 (a.şa numitele cupe cu „urechi de iepure") şi culturii
Gârla Mare-Cârna24. Vasele asemănătoare unor castroane. clar de dimensitmi
reduse, având de regulă diametrul mai mare decât înălţimea fac parte clin tipul E~"
(ulcele). în colecţia liceului există câteva recipiente ceramice cu aceste carac-
teristici: (pl. 9/5, 9; 10/5-7; 11/1-2, 4-6, 8, 11; 1213). Colecţia cuprinde şi frag-
mente de la patru ceşti lucrate din pastă fină cu pereţii lustruiţi. Toate cele patru
exemplare (pl. 15/1-4) au toarta supraînălţată ce porneşte direct din buză. Vasele
miniaturale, ce apar la Derşida în număr mare26, sunt reprezentate în colecţia liceu-
lui de două exemplare întregi şi unul fragmentar (pl. 9/11-12; 14/7).
Colecţia cuprinde şi alte obiecte realizate din lut, cu destinaţii diferite. Inclu-
cJem aici un buton (terminaţia unei torţi de vas), ornamentat cu incizii spiralice
{pl. 13/7 !, o strecurătoare întreagă (pl. 11/2) ce-şi găseşte o analogie perfectă la
Derşida 27 , două fragmente de linguri (pl. 11/13; 15/8), din care una ornamentată
cu imp!'csiuni rotunde dispuse liniar.
O categorie aparte o constituie fragmentul de car ritual {pl. 13/8 ), rirnamen-
tat cu împunsături simultane caracteristice culturii Wietenberg şi roţile de lut
întregi sau fragmentare ce au aparţinut unor asemenea ,.vehicule" (pl. 10(10-1 I;
14/9). Printre piesele colecţiei remarcăm şi un „cap de băţ" obiect caracteristic
culturii Wietenberg {pl. 14/8). Legat probabil de operaţiunile specifice metalurgiei
bronzului este un recipient (pl. 13/6) cu pereţii vitrifiaţi datorită unor temperaturi
ridicate. Credem că recipientul respectiv a fost utilizat ca şi creuzet.
Se remarcă printre piesele colecţiei o protomă stilizată ce reprezintă o pasăre
acvatică (pi. 7/9). Piesa, fragmentară este ornamentată cu incizii superficiale gru-
pate câte două sau trei, dispuse în paralel sau în formă ele „X"-uri. O analogie
pie.rffectă ca şi formă a fost descoperită Ia Derşida2B. Protomele de acest tip
serveau fie ca terminaţii ale capacelor ori drept elemente ornamentale ce erau
plasate pe corpul sau torţile unor vase2ll. Poate fi vorba însă şi de un fragment
de idol zoomorf, mai ales că din epoca bronzului şi hallsttat există o serie de des-
coperiri, mai ales piese de bronz, dar şi din lut, ornamentate cu protome de păsări
acvatice30, fapt ce ilustrează destul de pregnant, credem, existenţa unui cult al
păsării acvatice în epoca respectivă sau chiar adorarea unei divinităţi cu trăsături
aviforme31.
21 idem, op. cit. pl. 12-15.

22 idem, op. cit. pl. 33/13.
23 N. Tasic, în Praistorija Vojvodine. Cap. Bron:zano doba (rez. lb. engleză),
1974, p. 457-458.
2
~ VI. Dumitrescu, Arta Preistorică în România, Bucureşti, 1974, p. 332, fig.
367-368. '1.6
25 N. Chidioşan, op. cit., p. 37-39.
26 idem. op. cit., p. 45, pl. 23/l-10.
27 idem. op. ctt., pl. 24/5.
28 idem. op. cit., pl. 25/9.
29 C. Kacs6, Necropola tumulară de la Lăpuş. Teză de doctorat, 1981, nota 64,
pl. 25-26.
30 Al. Oancea, în SCIV, 23, 4, 1972. p. 537-532.
31 S. M_orintz, Contribuţii arheologice la istoria, tracilor timpurii, Bucureşti,
1978, p. 33, f12. 14/1-2.
20 IOAN BEJINARIU
Tot epocii bronzului îi aparţin două piese fragmentare realizate din lut:
prima (pl. 16/1) pare să fie un fragment de vatră portabilă sau de la un vas-cup-
tor. Respectivul fragment este realizat din lut în amestec cu cioburi este foarte bine
ars, fapt ce-i conferă rezbtenţă. Suprafaţa exterioară este de culoare albicioasă
probabil datorită depunerilor de calcar. Fragmentul nu prezintă urme de ardere
secundară. Cel de-al doilea fragment (pl. 16/2), a făcut parte probabil dintr-un
altar sau un suport. Bordura laterală a piesei este ornamentată cu două incizii late
care formează o bandă ce a fost umplută cu haşuri realizate în aceeaşi manieră.
O altă categorie a ceramicii din colecţie este reprezentată de ceramica hallstat-
tiană. Ceramica este arsă inoxidabil; majoritatea are culoarea neagră cu aspect
metalic la exterior, iar la interior culoarea roşie-cărămizie. Un lot destul de nume-
ros are o culoare maronie lucioasă. Ceramica este lucrată din pastă de bună cali-
tate, în amestec cu cioburi, mai rar cu nisip. Ceramica hallstattiană este decorată
în principal cu caneluri, mai late sau mai înguste, dispuse oblic pe corpul vaselor
(pl. 12/7; 15/5), sau în ghirlandă (pl. 7/5; 12/8). Pe gâtul unui vas apar două linii
orizontale incizate. Alte fragmente sunt ornamentate cu proeminenţe conice mici
dispuse sub buză (pl. 7/3), sau mai mari dispuse în zona circumferinţei maxime a
vasului (pl. 7/2). Un fragment este ornamentat cu o nervură lată în relief dispusă
vertical pe pântecul vasului. Acest Ultim tip de ornament apare pe numeroase
fragmente ceramice descoperite in complexe din fortificaţia hallstattiană de la Şim
leu-Silvaniei, punctul „Observator"32. ln ceea ce priveşte registrul de forme recon-
stituite, apar vase bitronconice de dimensiuni mari sau mijlocii {pl. 6/1-2, 4-5),
castroane (pl. 7/1-3; 6/6; 12/7-8), precum şi un vas de dimensiuni mai mici de
forma unui bol (pl. 7/4).
Colecţia liceului oup:rfode şi un obiect de corn, asouţit la unul din

capete, cu urme de folosire (pL 16/3). Probabil este vorba de un plantator,
ut;ilizat în agricultură.
In ceea ce priveşte utilajul litic prezent în colecţie, putem indu.de
aici o dailită cu corpul sveltt, cu o secţiune aproximativ pătrată (pl. 17(2).
Piesei îi lipseşte un fragment dlin partea surperi·oară.
In colecţie se mai păsitrează şi patru topoare din piatră, fragmenil:are
însă (pl. 17/1, 3-5). Toate aceste piese sunt rupte din vechime în zona de
rezistenţă minimă (zona orificiului de înmănuşare), lipsind partea dinspre
ceafă, ceea ce face dificilă o încadrare tipologică şi implicit una cronolo-
gică a acestor piese.
IOAN BEJINARIU
PREHISTORICAL ARCHAELOGICAL MATERIALS FROM THE COLLEt.:TlON

OF „SIMION BARNUŢIU" THEORETICAL HIGHSCHOOL FHOM
ŞIMLEU-SILVANIEI (SALAJ COUNTY)
(Summary)
The herewith article presents prehistorical archaeological materials gathered

in time within the collection of this highschool from Şimleu-Silvaniei. The presen-
tation of these materials is included within the research plan concerning the De-
pression of Şimleu.
There are presented pottery and other objects made of burnt clay, stane and
bones tools. The materials belong to the eneolithic period, the periat! of transition
to the Bronze Age (Coţofeni Culture), to the Bronze Age (Wietenberg Culture) and
the Hallstatt Age. For the great majority of the objects the place from where
they come is unknown, the autor making only a descriptive treatment of them.
3'1 Săpături H. Pop, I. Bejinariu, aug. 1994. Mat. inedit in eul. Muz. Zalău.
MATERIALE ARHEOLOGICE PREISTORICE DIN ŞIMLEU SU.V ANIEI 21
e I •I o '
iscrn
.f
. - îUllliHl~N
5Cl1l'
i
11
~
!0~).!))).////«1~U
//.:,.._' ' ' \ '' \\ \' \
I \\ '\'
L1.
t'
/'I
·/
I • -·- •
i :-.·_.·-:,:_.:.-.~.
;~
. --
: .
\:b:~-:<~:- ---.,.--.'-
P/anşa 1, fig.
. I - 2 : ceramica
. ~ toţofem,
..; '.\:·:· fi g. 3 : ceramica
. Wietenberg .
IOAN BEJINARIU
22
/
'/ 'a ""11 i
/j 0 I
I
•'.
:"···
~~}::-:. :> . --·.
_...._........__ _.:...
5cm
Ptaaşa 2, fig. 1-5: ceramică_..Wietenberg.
MATERJALE ARHEOLOGICE PREISTOR1CE DIN ŞIMLEU SILVANIEI 23
I
---·-· 59m
' t -.~ ~··~----·
-------.J
GO
I.
i •• - •
3 ......
·:i· ..-
·-------
i( : •·.·
Pta11şa 3, fig. 1-6: ceramică "'ictcnlx:r~.
24 IOAN BEJINARIU
Sem I•
l\
.'
i!
1
iI
I 2
Planşa 4, fig. 1-5: ceramicii. Wietenberg.
MATER1ALI! ARHEOLOGICE PREISTORICE DIN ŞIMLEU SILVANIEI 25
.~[Ji?f:7Z:·:·:.
•o;;;>:· ..
1'>' . :
'·1· ..
. ,.?9J?
~
1
I
!
5cm
.__..__......___....._......___.
L :'."f-.-:-· .
: • ~· ..' I •
··---·-
..·.:::·:;,··= ·.•.·.·.·.. ·.···• „._, .·:. r
__}
„ .•. • ••~··'-'• • ••·• :.··;- !-;_.

'„
5 \
:~:('~::···
„:-
(:
PtarJşa 5, fig. 1-6: ceramicii. Wietenberg.
IOAN BEJINARIU
26
. --- .... Sem ....... ,· I

L!------1
[---____j
'----~
Planşa 6, fig. 1-2 şi 4-6: ceramică ha!lstattiană; fig. 3: ceramicii Wietenberg.
MATERIALE ARHEOLOGICE PREISTORICE DIN ŞIMLEU SILVANIEI' 27
/ ·4
f, _ _J~
/
/
.Sem
1:~
·/ I
L--~--"-
i ,
i-~- ....:..-.---
,,,~---
s
Ptanşa, 7, fig. 1-5: ceramică hallstaUianll..
28 IOAN BEJINARIU
\\\\\\\\\'\\~
Sem
~
I
rr .„„ ..... ~-····'loA···~--·····„ ........... ' \ - - - - .
.. ·.:-~:;._..""
I .:'
// 2
!//IPP 11111 Id
J.:..:: .•• ~ •
3 i;•'.". . .
Planşa 8, fig. 1-6: ceramică Wictenberg.
MATERIALE ARHEOLOGICI! PREISTORICE DIN ŞIMLEU SILVANIEI 29
~·~/·"·
I\;;; _\ " I
--
!1
t;;,
\\5
;\,
~-~1u~·-=--1 9
Planşa 9, fig. 1-12: ceramică Wietenberg.

IOAN BEJINARIU
30
Planşa 10, fig. 1-1-1: ceramică şi obiecte de lut ars de factură Wietenbeq;.
.„. 1
•• • • • • • • • • • • • „ „ „ „ - - .„-·
·.
3 „ ....... - - ... - - - - - ··"' ....
Planşa, 11, fig. 1-13: ceramică şi obiecte de lut ars de factură 'Wietenberg.
IOAN Bl!JINAlUU
32
.· ...
]
.
r:.1/
ţ
/
'â.'.
'/
. - L.
__,.._.___,,,
O __ ___.
Sem
fl
. 6
(
'
Planşa 12, fig. 1-6: ceramlcll. Wietenberg; fig. 7-8: ceramicii. hallstatiană.
MATERIALE ARHEOLOGICE PREISTORICE DIN ŞIMLEU SILVANIEI 33
ID\ ..... 6
- - „ „„·
O S::.m
.~.
P/a:;şa 13, fig. 1-5: ceramică Wietenberg; fig. 6: creuzet; fig. 7 buton ornamental; fig. 8:
fragment car de cult.
34 IOAN BEJINAIUU
10
le:;?) ;? ,
Planşa 14• f"1g. 1-9 şi 11-12.. ceram1căşiob"

. vas eneolitic
".
iec.edelutars
t d. e factură· Wietenbe rg; f"ig. JO:
..
MATERIALE! ARHl!OLOGICE PRBISTORICI! DIN ŞIMLEU SILVANIEI 35
-. '9'~- ~·-f-.
Ptoflffti 15, fig. 1-8 şi 7-8: ceramlcl şi Ungurl de lut ars de facturl Wietenberg; fig. 9:
protoml de la o paslre acvatici din lut.
36 IOAN BEJINARIU
Ptunşa 16, fig. I: fragment vas-cuptor; fig. 2: frag1nt·nt altar sau supO'l't <lin lut; fig. 3:
unealtă din corn.
ŞIMLEU
MATERIALE ARHEOLOGICE PREISTORICE DIN SILVANIEI 37
Planşa 17, fig. 1-5: topoare şi daltă din piatră.
FIBULE DIN AMFITEATRUL ROMAN DE LA POROLISSUM
Cercetările arheologice erfectuate Ila amfiteatrul de la Porolissum 1,

deşi nu sunt încă finalizate, au reuşit să Uămurească o serie de probleme
leg'8Jte de această clădire, să stabilească o stratigrafie clară,
faze de con-
strucţie şi au permis recol;tarea wrui bogat material arheologic, oompus
din piese foarte diverse. Dintre acestea aicmn dorim să analizăm filbuiele
din bronz.
La datarea acestei categorii de piese ne ajută mult contextul arheo-
logiic în care au fost găsite, fiindcă stratigrafia este bine tlaJtaiblilă. In
continuare vom prezenta structtura stratigrafică, puţin simplificată, fără
a intra în deta1ii2.
Datori,tă descoperirii în 1858 a inscripţiei CIL, III, 836, oa~ vor-
beşte de refacerea clădirii dărâmată de vechime, dataltă în 157 d.Ch,
deţinem o dată cheie în legă:tură cu această construcţie. Săpărtiuri[e au
confirmat existenţa unei faze de lemn şi a unei faze de piatră - aceasta
fiind cea ridicată în 157.
Amfiteatrul aflându-.se pe o terasă destul de îngustă a ()ealuJUJi
Pomet, pentru realizarea construcţiei a fost nevoie de amenajări ale
terenului. Astfel, pentru a adUJce la acelaşi nivel terenul de sub podiiUill,
respectiv din jurul clădirii, în cazul ambelor faze s-a procedat la ~za
rea unrui strat de umplutură, bine delimiitabilă. Zona de lângă poarta de
nord-vest a .suferit modificări ulterioare anului 157, aici s-a construit
un sanctuar dedicat zeiţei Nemesis, cu elemente stratigrafice aparte,
modificare datată de nod în prima ipart.e a secolului III d.Ch. Umplutura
fazei de lemn, pe bază de monete, este datată în epoca lui Hadrian.
Umplutura fazei de piatră se datează prin inscripţia CIL, III, 836, în
157 d.Ch. Deci situaţia stratigrafică generală se prezintă astfe'l (de jos
în sus):
1. Steril
2. Stra:t de nivelare-ump1Uit1Ură aparţinând fazei de lemn. Datare:
epoca Hadrian.
3. Nivelul de călcare a clădirii de lemn. Datare: epoca Hadrian
- 157 d.Ch.
4. Strat de nivelare-~lUJtură aparţinând fazei de piatră. Datare:
157 d.Ch.
5. Nivelul de călcare a clădirii de piatră. Datare: 157-275.
5a. Strat nivelare zona porţii de nortl-vest şi sanctuar. Datare: prima
jumătate a sec. lll.
5b. Nivel de cărlcare, zona sanctuar. Dartare: prima jumăitaite a sec.
III-275.
1 Vezi rapoartele de săpătură in ActaMP, 7, 1983, p. 136-138; 10, 1986,

p. 135-137; 12, 1988, p. 154-156; 16, 1992, p. 148-150; 18, 1994, p. 115-116.
:! Pentru detalii vezi supra nota 1 şi planul amfiteatrului in ActaMP, 16, 1992,
p. 172, fig. 15.
40 ISTVAN BAJUSZ - SORIN COCIŞ
6. Depunere naiturală.
7. Glie.
Această stratigrafie permilte deci ·datarea mai restrânsă a pieselor
găsite în condiţii clare, mai puţiu pentru cele găsite în nivelul depu-
nerii naturale, care, au fost datate pe criterii tipologice şi prin anaiogii
cu alte situri.
Fibulele în număr de 28 alături de alte 3 fibule găsite în 19593 , ce
încadrează în tipurile clasice provinciale dunărene. O excepţie face piesa
nr. 11, răspândită în speaial în Garmania liheră 4 . Tipol•ogic se poate
observ,a o evoluţie identică ou doculaţj.e monetară de la Porolissum5 .
CATALOG
1. Bronz; L = 6,3 cm; întreagă; resortul este format din 8 spire. Capul
faţetat este protejat de o plăcuţă dreptunghiulară. Pe corp o nodozitate. Piciorul
este străbătut de o nervură mediomă şi se Lermină într-un buton. Portagrafa drept-
unghiulară. Fibulă puternic profilată, varianta cu placă la cap; Lauriacum 6, Cluj-
Napoca7. Prima jumătate a sec. II e.n.; M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C 1314/83; C 2 , m.
63, a = 1,70 m, arenă. Inedită (pl. 1/1).
2. Bronz; L = 4,5 cm; fragmentară; resortul este format din 12 spire. Capul
lăţit cu o nervură mediană ce continuă pe corp ali'tturi de o nodozitate. Piciorul
străbătut la rândul lui de o nervură mediană se termină într-un buton. Porlagrafa
dreptunghiulară. Fibulă puternic profilată varianta cu capul liber. Pannonia6 ,
Micia9 • Prima jumătate a sec. II e.n.; M.l.A. Zalău, nr. inv. C.C. 751/83; S 3,
a = 0,40 m (umplutură faza de piatră, anul 157). Inedită (pl. I/2).
3. Bronz; L = 3,6 cm; fragmentară se păstrează o nodozitate de pe corp şi
piciorul (ornamentat cu dinţi de lup), ce se termină în buton; portagrafa dreptun-
ghiulară. Fibulă puternic profilată. Prima jumătate a sec. II e.n.; M.I.A. Zalău,
nr. inv. C.C. 250/89; C33, din groapa unui stâlp de lemn. Inedită (pi. I/3).
4. Bronz; L = 3,9 cm; fragmentară. Acelaşi tip cu nr. 2. Prima jumătate a
sec. II e.n.; M.l.A. Zalău, nr. inv. C.C. 751/83; M 3 ; a = 1,35 m, umplutura fazei
de piatră (monedă Antoninus Pius). Inedită (pi. I/4).
5. Bronz; L = 3,2 cm; fragmentară. Resortul din 8 spire. Capul lăţit prezintă
două incizii spre resort. Pe corp o nodozitate formată din trei creste. Picioru! se
termină în buton. Portagrafa dreptunghiulară. Fibulă puternic profilată, varianta
cu incizii la cap. SiscialO Cluj-Napocall. Prima jumătate a sec. II e.n.; M.1.A.
Zalău, nr. inv. C.C. 1313/83; încăperea A, a = 0,50 m. Inedită (pl. I/5).
6. Bronz; L = 3,2 cm; fragmentară. Acelaşi tip ca precedenta. M.l.A. Zalău.
nr. inv. C.C. 750/83; C1 arenă, a = 1 m; Inedită (pl. I/6).
7. Bronz; L = 2 cm; fragmentară. Se păstrează corpul şi un fragment din
picior. Fibulă puternic profilată, varianta cu piciorul trapezoidal. Augst 12, Cluj-
3 N. Gudea, ActaMP, XIII, 1989, pi. CLXXXV/21, pi. CXCII/19; pi. CXCil/27.
4 Vezi catalogul, nr. 11.
5 N. Gudea, op. cit., p. 208-214.
6 W. Jobst, Die romischen Fibeln aus Lauriacum, în Forschungen in Lauria-
cum, 10/1975, Linz, 1975, pi. I/6.
7 Cercetări inedite - str. V. Deleu - S. Cociş, V. Voişiah, Adela Paki, 1994.
8 E. Patek, Verbreitung und Herkunft, der Romischen Fibeltypen in Pan-
nonien, în DissPann, II, 19, 1942, pi. IV/12.
9 S. Cociş. A. Rusu, in Sargetia, XX. 1986-1987, p. 139, pl. I/2;
10 R. Koscevic, Anticke fibule s producja Siska, Zagreb, 1980, pl. XVI/113.
11 Atelier de fibule, cercetări inedite, S. Cociş, V. Voişian, Viorica Rusu-
Bolindeţ, 1994.
12 E. Riha, Die romischen Fibeln aus Augst (Forschungen in Augst), Augst,
1979, p. 75, pi. 10/261-262.
FIBULE DIN AMFITEATRUL ROMAN 41
Napoca' 3 ; prima jumătate a sec, II e.n.; M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C. 1749283; S 3, m.5,
a = 2,50 m; încăperea d, wnplutura fazei lemn; Inedită (pl. I/7).
8. Bronz; L = 1,8 cm; fragmentară. Acelaşi tip ca precedenta. M.1.A. zalău,
nr. niv. C.C. 1305; C3, m 1, a - 0,35 m; Inedită (pl. I/8).
9. Bronz; L = 3·,2 cm; fragmentară; resortul compus din 8 spire; capul este
protejat de o plăcuţă; corpul este faţetat având o nodozitate reprezentată prin trei
crestături. Piciorul de formă trapezoidală. Portagrafa dreptunghiulară. Acelaşi tip
ca precedenta. M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C. 1312/83; C4, m.10, a = 0,40 m. Inedită
(pl. Il/9).
10. Bronz; L = 3,4 cm; fragmentară. Resortul format din 8 spire. Capul
protejat de o plăcuţă este uşor lăţit şi faţetat. Pe cap o nodozitate pronunţată.
Fibulă puternic profilată; prima jumătate a sec. II e.n.; M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C.
1316/83; C8, m.le, a = 1,35 m; Inedită (pl. 11/10).
11. Bronz; L = 3,8 cm; întreagă. Resortul format din 16 spire. Capul triun-
ghillll.ar în secţiunea cu trei incizii. Pe cap două incizii. Piciorul de asemenea
triunghiular se termină într-un buton. Portagrafa înaltă şi dreptunghiulară. Fibulă
puternic profilată, varial'l/tă, barbară. Germania liberăl4. Secolul II e.n.; M.I.A. Zalău,
nr. inv. C.C. 32/85; S 4 m.52-50, a = 0,15 m. Inedită (pl. II/11).
12. Bronz; L = 7,5 cm; întreagă. Resortul format din 10 spire este acoperit
cu o rolă protectoare ornamentată cu dinţi de lup. Capul scurt este uşor lăţit. Pe
corp o nodozitate aplatizată cuprinsă în partea superioară de două aripi cu cape-
tele unite. Pe acest inel se găsesc patru protuberanţe. Piciorul filiform este orna-
mentat cu dinţi de lup la fel ca portagrafa. Aceasta din urmă este trapezoidală
fiind ajurată cu motive pelta. Fibulă cu aripi norico-pannonică, varianta Garbsch,
238 q. WagnaI5, Gherla16. Prima jumătate a sec. II e.n.; M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C.
30/85; S 4, groapă, faza de lemn. Inedită (pl. 11/12).
13. Bronz; L = 2,1 cm; fragmentară. Resortul are 8 spire. Capul lăţit în
formă de evantai; decorat cu mici incizii. Corpul faţetat. Fibulă cu genunchi,
varianta cu capul semicircular. SisciaI7, MiciaIB; prima jumătate a sec. II e.n.;
M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C. 213/90; m.15, a - 0,15 m. Inedită (pl. II/13).
14. Bronz; L = 3,5 cm; întreagă. Resortul avea 6 spire. La cap se află un
buton. Pe corp o nervură mediană despărţită de picior printr-o altă nervură.
Piciorul scurt conţine de asemenea o nervură. Portagrafa scurtă. Fibulă sarmatică.
Lauriacum' 9 , Micia20 • Ultimul sfert al sec. II - primul sfert al sec. III e.n.; M.I.A.
Zalău, nr. inv. C.C. 1601/87; C10 , m.3/A, a = 0,70 m (încep. sec. III;. Inedită
(pi. 11/14).
15. Bronz; L = 3,6 cm; fragmentară. Corpul dreptunghiular are două incizii
longitudinale; la bază „aripioare". Fibulă arbaletă varianta cu aripioare. Dura-
Europos211, Turda 22 • Prima jumătate a sec. III e.n.; M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C. 1536/87;
C 12, m.9, a = 0,65 m. Inedită (pl. III/15).
16. Bronz; L = 4,9 cm; fragmentară; resortul era format din 16 spire. Corpul
puternic curbat este dreptunghiular în secţiune. Piciorul repliat formează o port-
agrafă tubulară. Singidunum23, Apahida 24 • Fibulă cu piciorul întors pe dedesubt.
Secolul III e.n.; M.I.A. Zalău, nr. inv. 1502/87; poarta de NV. Inedită (pi. III/16).
13 Vezi supra 6.
u A. K. Ambroz, Fibuli juga europeiskoi ciasti s.s.S.R. II o.don.e-IV o.n.e,
Moskova, 1966, 32, pl. 7/6.
10 J. Garbsch, Die norische pannonische Frauentracht in 1. und 2. Jahrhundert
(Miinchncr Beitrăge zur vor und Fruhgeschichte, Band 11), Milnchen, 1965, p. 70,
pi. 35/12. .
16 N. Gudea, I. Chifor, în ActaMP, II, 1978, p. 64, pi. II/8-8a.
11 R. Ko~cevic, op. cit., pi. XXII/175.
Ia S. Cociş, în ActaMN, XXII-XXIII, 1984-1985, pi. II/10.
19 W. Jobst, op. cit., pi. 26/193.
20 S. Cociş, op. cit., pl. III/2.
21 N. P. Toll, Fibulae in Excavations at Dura-Europos, Final Raport 4/4, N12w
Hawen, 1947, pi. XV/124.
22 Informaţie amabilă M. Bărbulescu.
23 D. Bojovic, Rimske fibule Singidunuma, Belgrad, 1983, .P.l XXXII/310-311.
24 K. Horedt, în Apulum, XVI, 1976, pi.. 7/1.. •
42 ISTVAN BAJU5Z - SORIN COCIŞ
17. Bronz; L = 5,5 cm: fragmentară. Pe corp două incizii longitudinale. picio-
rul repliat formează o portagrafă tubulară care se prinde de corp prin trei spire.
Acela.şi tip ca precedenta. M.I.A. zalău, nr. niv. C.C. 33/84; S:i. arena, nivel căl
care. Inedită (pl. llI/17).
18. Bronz; L = 4,3 cm; fragmentară. Corpul rotund in secţiune este puternic
curbat şi se prinde de portagrafă prin 6 spire. Acelaşi tip ca precedenta. M.l.A.
Zalău, nr. inv. C.C. 1595/87; poarta NV de sub dărâmătură. Inedită. (pl. IIl/18).
=
19. Bronz; L 5,8 cm; fragmentară. Corpul având secţiunea dreptunghiulară
are la bază patru spire. Piciorul are un început de faţetare. Acelaşi tip ca prece-
denta. M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C. 129/93; arenă, a -1 0,40 m, depunere. Inedită
(pl. 111/19).
20. Bronz; L = 4 cm; fragmentară. Corpul dreptunghiular în secţiune are
o spiră la bază. Piciorul repliat. Acelaşi tip ca precedenta. M.I.A. Zalău, nr. inv.
C.C. 1501/87; poarta NV. Inedită (pl. 111/20).
21. Bronz; L = 4,1 cm: fragmentară. Piesa este prevăzută cu un buton la
cârligul de prindere. Fibulă cu pidorul întors pe dedesubt, varianta cu buton.
Noricum.2s, Micia26, sec. III e.n.; M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C. 748/83; S 3, m. 25, a ~
0,75 m, arenă. Inedită (pl. IV/21).
22. Bronz; L = 3,9 cm; fragmentară. Acelaşi tip cu precedenta; M.I.A. Zalău,
nr. inv. c.c. 31/85; s~. m.39,50 a = 0,45 m. Inedită (pl. IV/22).
23. Bronz; L= 4,3 cm; fragmentară; braţele sunt scurte; corpul trapezoidal
este incizat cu două dungi. Piciorul repliat. Fibulă cu piciorul întors pe dedesubt.
Singidunum21, Soporul de Câmpie28. Prima jumătate a sec. III e.n.; M.I.A. Zaluă,
nr. inv. C.C. 32/84; M 3. Inedită (pl. IV/23).
24. Bronz; L = 4,9 cm: fragmentară; braţe scurte cu un buton la cap; corpul
dreptunghiular in secţiune este trapezoidal fiind ornamentat cu două şiruri de
incizii şi W1 x la bază. Portagrafa tubulară. Sistemul de închidere prin balama.
Fibulă în formă de T cu corpul trapezoidal. Pannonia2<J, Micia;v. Prima jumătate
a sec. III e.n.; M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C. 1553/87; C10, m.l, a = 0,60 m, poarta NV,
depunere. Inedită (pl. IV/24).
25. Bronz; L = 3 cm; fragmentară; braţele scurte cu un buton; corpul trape-
zoidal este ornamentat cu două rânduri de incizii şi traforat pe mijloc. SL<>temul
de închidere prin balama. Fibulă în formă de T cu corpul trapezoidal şi traforat.
Pannonia31, Mkial'l. Prima jumătate a sec. III e.n. M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C.
307/84; C 12, m.8.'G, a = 0,95 m, poartă NV, după anul 157. Inedită (pl. IV/25).
26. Bronz; L = 5,3 cm; firagmentară; braţele scurte, corpul dreptunghiular
traforat pe mijloc. Piciorul dreptunghiular ornamentat cu un x. Portagrafa drept-
unghiulară. Fibulă în formă de T varianta cu capul dreptunghiular şi traforat.
Turda33. Prima jumătate a sec. III e.n.; M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C. 257/83'; S:i.
m. 20-25, depunere. Inedită (pl. V /26).
27. Bronz; L = 3,5 cm; fragmentară. Corpul traforat cu două orificii în formă
de pelta. Sistemul de închidere prin balama. Fibulă plată, varianta cu corpul tra-
forat. Lauriacum34, Micia35. A doua jumătate a sec. II - prima jumătate a sec.
III e.n.; M.I.A. Zalău, nr. inv. C.C. 249/89; C41, m.44, încăperea K, a - 0,15 m,
Inedită (pl. IV/27).
ISTVAN BAJUSZ - SORIN COCIŞ
25St. Hebehay, A. Stuppner, în FO, 28, 1989, p. 941, nr. 941.

26K. Horedt, op. cit., pl. 7/7.
n D. Bojovic, op. cit., pl. XXXIl/312.
211 D. Protase, Un cimitir dacic din epoca romană la Soporu de Cdmpie, Bucu-
~ti, 1976, pl. xxv/5.
211 E. Patek, op. cit., pi. :X.XIV/12.
:m S. Coci.<;, op. cit., pl. 111/6.
31 E. Patek, op. cit., pl. XXIV/7.
32 S. Cociş, op. cit., pi. 111/4-5.
n Informatie amabilă M. Bărbulescu.
34 W. Jobst, op. cit., pl. 48/344.
35 S. Ofciş, A. Rusu, în Sargeţta, XX, 1986-1987, pi. III/2.
FIBULE DIN AMFITEAŢRUL ROMAN 43
28. Bronz; L = 2,3 cm. Pe corpul dreptunghiular cinci incizii. SistemUI de

lnd\idere prin balama. Nu se poat.e determina tipul. A doua jumătate a sec. II
e.n. - încep. sec. III e.n.?; M.I.A. Zalău, nr. inv. 32/1985; 84, m.46,50, a - 0,15.
Inedită (pl. IV/28).
ROMISCHE FIBELN AUS DEl\1 AMPHITHEATER VON POROLISSUM
(Zusammenfassung)
Die Verfasser prăsentieren eine Anzahl von 28 im Amphitheater entdeckte

Fibeln. Sie gehoren zu den romischen Provizialfibeltypen aus Noricum, Pannonien
und Moesien. Es wurden folgende Fibeltypen entdeckt: krăftig profilierte Fibeln
(erste Hălfte des II. Jh.n.Chr.) (Taf. I/1-8; Taf. II/9-11); norisch-pannonische Flli-
gelfibeln (erste Hălfte des II. Jh.n.Chr.) (Taf. II/12); Kniefibeln (erste Hălfte des
II. Jh.n.Chr.) (Taf. IIl/13); sarmatische Armbrustfibeln (zweite Hâlfte des II.
Jh.n.Chr.) (Taf. III/14); Armbrustfibeln (erste Hâlfte des III. Jh.n.Chr.) (Taf. III/15);
Fibeln mit umgeschlagenem Fu.B (erste Hălfte des III. Jh.n.Chr.) (Taf. III/16-20;
Taf. IV/21-23); Scharnierfibeln (erste Hâlfte des III. Jh.n.Chr.) (taf. IV/24-26, 28);
durchbrochene Scheibenfibeln (Ende des II. Jh. - erstes Viertel des III. Jh.n.Chr.)
(Taf. IV/27).
44 ISTVAN BAJUSZ - .SORIN COCIŞ
. ..';: ..
!(®
i~
.â:~
-'·\::.~„
.-~·--; .
~
.
-~\
fJ
.
.
\.
7 8
Ptanşa I 1-" ,~·1-i 1l' put rnic prof:Jate
FIBULE DIN AMFITEATRUL ROMAN 45
f1Y""'î'-:orr-::J
ţ;~.;:l~~
~<~
\. ·~·
~~~-
·· .. -.· .
.
.
-~~T,\ ':„,
~w' ·.Cl!
1\ F)i /;d\\/.·
\ I/ . •'~- \\.
f
Il~\.t~/'.i' "<'\\.
I :·t.•; I
(-\~\~,\~\ :', •: \_ •
j 4 . ~p; ·'-~~r-:.;C_
PJanşa II 9-11 Fibule puternic profilate; 12 ·Fibulă norico-pannonică; 13 Fibulă cu ge-
nunchi; 14 Fibulă de tip sarmatic.
~~
:~'- 18
19
PltJfJ/11 IH 15 FibuIA !n formA de T; 16-20 Plbale cu piciorul !ntors pe dedeaubţ.
FIBULE DIN AMPITEATl!.UL ROMAN 47
21
~ 22
.
.
·I
~i!!YJ) 2a
Ptan.,<a IV 21-23 Fibule cu piciorul lntors pe dedesubt; 24-25 Fibule în forml de T; 26

Fibulll cu balama ; 27 Fibulil. pletil. treforatA ; 28 Fibull cu balama.
FIBULE ROMANE DIN CASTRELE DE LA BUCIUMI ŞI BOLOGA
(DACIA POROLISSENSIS)
Procesul de cercetare şi de publicare al unor categorii speciale de

material arheologic roman provincial a căpătat şi în România o de21vol-
tare deosebită în ultimii ani. Un loc aparte ocupă în acest cadru mate-
riaJlul roman prov'incial din Dacia Poroli,s.sensis: S-au publicat categorii
speciale de vase ceramice 1, instrumente medicale 2 , mărgele3, ace de păr4,
fibule5, aplice6 , chei7, etc. 8 . O atenţie specială s-a acordat fibulelor care,
spre deosebire de oele mai multe din grupele mai sus amintite de mate-
riale arheologice, oferă date cronologice mai exacte şi chiar departajări
mai fine de natură etnică, socială etc.
în cadrul acestui progriam mai vast de valorificare a materialului
arheologic, publicarea fibulelor ooupă deci un loc special9 . Pe linia acestui
program autorii acestui articol s-au asociat pentru a publica fie pie1Sele
inedite apărute în ultimii ani de săpături arheologice în ca:s:trul de la
Buqium110, fie o par.te din materialul nepublicat în rapoartele anuale
de săpături din castrul de la Bologall.
Numărul de piese prezentate în aceasrtă lucrare este de 29. Din aces-
tea 18 piese provin din oastrul de la Buciumi, iar restul de 11 din castrul
de la Bologa.
J.\lfaj·oritatea pieselor dlin •castrul de la Buciumi au foSlt găsite în barăd.
Au fost cercetate în întregime treii barăd: baraca nr. 2 din praetentura
I D. Isac, in ActaMP, I, 1977, p. 155-172 (Buciumi); idem, in ActaMP,

IV, 1980, p. 191-209 (Porolissum); idem, in ActaMN, XVII, 1980, p. 467-481
(Napoca).
2 N. Gudea - I. Bajusz, in ActaMP, XVI, 1992, p. 249-292 (Porolissum şi
castrele din jur); D. Alicu - S. Cociş, in Apulum, 26, 1989, p. 223-236 (Ulpia
Traiana Sarmizegetusa).
3 N. Gudea - I. Bajusz, in ActaMP, G, 1982, p. 23-41 (Porolissum).
4 N. Gudea - I. Bajusz, în ActaMP, XIV-XV, 1991, p. 81-126 (Porolissum).
5 I. I-I. Crişan, in ActaMP, III, 1979, p. 275-320 (Transilvania); N. Gudea -
V. Lucăcel, in AclaMP, III, 1979, p. 321-378 (de la Porolissum, Buciumi, Românaş,
Romita); S. Cociş - R. Ardevan - R. Pintea, in ActaMP, XVI, 1992, p. 321-338
(Gherla).
6 N. Gudea - D. Tamba, in ActaMP, XVI, 1992, p. 305-340 (Porolissum, Bu-
ciumi, etc.).
7 N. Gudea - Al. Matei, in ActaMP, V, 1981, p. 191-246 (Porolissum, Bu-
ciumi etc.).
8 Au mai fost publicate arme: N. Gudea, în EphNap, I. 1991, p. 69-80; III,
1992, p. 249; C. Ilieş, in ActaMN, XVIII, 1981, p. 413-424; donaria: N. Gudea. [n
ActaMP, VI, 1982, p. 59-69; şi alte grupe de materiale dar in cantitate mai mică.
9 Trebuie să subliniem faptul că abordarea cercetării fibulelor ca subiect de
lucrare pentru doctorat de către S. Cociş a dat un impuls cercetării acestui dome-
niu. lncercând să includă in lucrare un număr cât mai mare de piese S. Cociş a
antrenat la colaborare numeroşi autori, care au pus astfel in valoare un material
neaşteptat de numeros.
10 E. Chirilă şi colab., Castrul roman de la Buciumi, Cluj, 1972, p. 86-90.
11 N. Gudea, săpături inedite.
4 - Acta Mvsei Porolissensis vol. XIX 1995
50 NICOLAE GUDEA - SORIN COCIŞ
deXJtra şi barăcile nr. 4 şi 5 din praeten.tn.J:ra sinistra. Stratigrafia din

aceste barăci prezintă trei nivele de construcţie şi un nivel de „repa-
raţii". Fibulele provin din toate n'ivelurile. Primul nivel de construcţie
datează din epoca lui Traianus şi durează până spre mijlocul secolului
II p.Ch. Cel de al doilea nivel de construcţie datează din a doua parte
a secolului II. Al treilea nivel de construcţie datează de la sfârşitul seco-
lului II şi prima jumă:ta'te a secolului III p.Ch. Ultimul nive[ datează
după mijlocul secolului III. A:dâooimile la care au fost găsiite fibulele
în respeotivele niveluri sunt următoarele: -1,20-0,80/90 m; -0,80-
0,50 m; -0,50-0,30 m; 0,30-0,00 m. Aceste adâncimi oferă parametri
de datare ce corespund aproa1Pe perfect ou datarea fibulelor prin ana-
rroglii tipologice. Se poate ·Constata, de pildă, că piesele aflaite la adân-
cimea de 1,20 m (până la 0,80-90 m) pot fă. datate aproape fără exrepţie
în primele două/trei decenii ale secolului II p.Ch. (vezi nr. 1, 5, 8, 12 etc.).
Este adevărat însă că Sil1Illt unele piese datate mai târziu pe baza analo-
giilor tipologice (vezi nr. 25) .şi care au ajuns în straturile profunde de
locuire. Prezenţa lor la această ,adâncime este acum greu de explicat.
Fibulele care s-iau aflat la adândmli mici (0,30-0,00 m) (vezi nr. 27-28)
datează după mijloCU!l seoolrului III p.Ch.
Acest paralelism între datarea fibulelor pe baza analogiilor tipo-
logice pe de-o parte şi datarea pe baza stratigrafiei, constituie în acek1şi
timp o confirmare a datării straturilor din barăioi.
In. caro1 fibulelor din castrul de la Bologa sHuaţia se prezintă
aproape în acelaşi fel ca la Buciumi. Spunem aproape în aceilaşi fel pen-
tru că, spre deosebire de Buciumi, obiectivele cercetate au fost altele,
nu numai barăcile. Se poate însă constata la prima observare că şi la
Bologa cele ma!i multe fibule provin din barăcile din praetentura şi
retentura.
In cazul barăcilor din oastru'l de la Bologa au fost dellimiltaite clar
trei niveluri de locuire: nivelul I înrtre 1,25-0,90; nivelul II între m.
0,90-0,30; nivelul III între m. 0,30-0,00. Datarea fibulelor se prezintă
în felul următor: fibulele găsite intre adândmi1e 0,90-1,20 pot fi datate
numai la primele decenii a'le secolului II p.Ch. (vezi nr. 2, 3, 4, 7, 11, 14).
Fibulele găsiite Lintre adâncimile 0,80--0,30 m datează în a doua jumă
tate a secolul,ui II şi la încapuitul secolului III p.Ch. (vezi nr.2 4). Fibulele
găsite până la adâncimea de 0,30 m datează din a doua jumătate a seco-
lului III (vezi nr. 29).
Cele 29 de piese din cele două castre publiciate acum se înscriu in
tipurile obi·şnuHe de fibule provinciale din regiunile de la Dunărea de
imijloc şi de jos. Loou11 de descoperire şi analogiile cu piese din alte
provincii sau zone indică ou ce:rititudine acest lucru. Catalogul indică
atât tipul (sau tipurile) cât şi analogiile din localităţile mai importante.
Mai clară apare însă coresponidenţa aproape perfectă între datarea pe
baza str,aitigrafiei .-şi datarea pe bază de tipologie.
In cele ce urmează ne vom opri şi vom discuta numai primele două
piese din catalog. Planşa 1/1-2. Ambele au fost executate dintr-o singură
bucată de bronz. Resortul este format din 10 spire, iar coarda este
înailtă. Capul constă într-o nodozi;taite crestată cu mici incizii pe ambele
cr1e~te. Corpul prezintă lia mijloc două nodozităţi care au şi ele mici
FIBULE ROMANE DE LA BUCIUMI ŞI BOLOGA
51
crestături transiversale. Picio·rul se termină cu un buton supraînăJţat.

Poragrafa estt dreptunghiulară ·şi lată.
Aceste piese, pentru care avem şi context clar de descoperire, pot
fi datate foarte de timpuriu: primele doruă decenii ale secolului II p.Ch.
Tehnica de execuţie dinrtr-o singură bucată, faptul că numărul de astfel
de piese este foarte mic în provinciile dacice sugerează că piesele au fost
importateua. Foarte probabil că ele au fost aduse de militari din trupele
de ocupaţie. DealHel şi alte piese şi descoperiri din provinciile dacice
Porolissuml2, Gherlal3 din Dada Porolissensis, Apuluml4 şi Micia15 din
Dacia Apulensis prezintă indidi că Slllnt piese de import. Luând în constl-
derare looul de unde au fost aidUJSe unităţile militare: Porolissum (cohor-
tele I Ulpia Brittonum, V Lingonum, VI Thracum); Gherla (ala II iPan-
noniorum), Apulum ('legiunea XIII Gemina), Mida (ala Hisparrorum) 15 ,
la care se adaugă acum şi unităţile militare de la Buciumi: cohors II
Nervb Brittonum; Bologa: coho~tele I Ulpia Br1ttonrum şi II Hispano-
rum16 se poate constaita că mai to3.te au Sitaţionat, au trecut sau chiar
provin d:in zonele locuite de celţii pannoni.
Nu am găsit analogii perfecte pentru aceste două piese în nki unul
din determinaitoarelte pentru fibule cunosoute. J. Garbsch, analizând îibu-
lele cu două nodozităţi norirn-pannonice, a precizat o variantă 236 care
prezintă caraateristice asoemănătoare cu piesele noastre 17 , dar care nu
are capul în forma unei nodozităţi. Cea mai apropiaJtă analogie o repre-
zintă acum o fibulă de la Carnuntrum, dar care a fost executată din două
bucăţi 18 . Capul şi nodozităţile sunt idel1ltice, dar numărul acestora din
urmă se ridică la trei, iar piciorul se termină cu buton crestat. Fibuia
aceasta de la Carnuntum a fost denumită impropriu de către J. Matou-
schek19 ca fibulă de tip trompetă. La o simplă analiză a piesei se poate
constarta că determinarea este greşită. Capul piesei nu este în formă de
trompetă, iar pe cap există două nDdozJirtăţi.
ua S. Cociş, in ActaMN, 32 (sub tipar).

12 N. Gudea - V. Ludicel, in ActaMP, III, 1979, p. 381, pi. XIX, 255; p. 372,
pl. XXI/271.
13 S. Cociş - R. Ardevan - R. Pintea, in ActaMP, XVI, 1992, p. 323, pl. I/6.
14 S. Cociş, în ActaMN, 26-30, pl. 1/1, 1989-1993, p. 274, pl. III/21; a fost
publicată ca provenind dintr-o localitate necunoscută. A fost reidentificată de
colega M. Szoke ca provenind de la Micia.
l4a Idem, pi. III/23.
15 W. Wagner, Die Dislokation der rămischen Auxiliarformationen in den
Provinsen Noricum, Pannonien, Moesien und Dakien von Augustus bis
Gallienus, Berlin, 1928, p. 106-107 (cohors I Ulpia Brittonum), p. 104-105 (cohors
I Britannica). p. 194-195 (cohors II Thracum) p. 160 (cohors V Lingonum), p. 76-79
(ala I Tungrorum), p. 60-62 (ala II Pannoniorum), p. 148-151 (cohors I Hispano-
rum), p. 151-1~2 (cohors I Flavia Hispanorum) etc.
16 Idem, p. 111-113 (cohors II Nervia Brittonum), p. 152-155 (cohors II His-
panorum), p. 134-135 (cohors I Aelia Gaesatorum) etc.
17 J. Garbsch, Dte norische- pannonische Frauentracht im 1 und 2 Jh, Miin-
chen, 1965, p. 43-44, pl. 14 (= Milnchener Beitrlige zur vor- und friibgeschichte,
nr. 11).
1a J. Matouschelr:, în FO, 16, 1977, p. 429. fig. 386.
19 Ibidem.
52 NICOLAE GUDEA - SORIN COCIŞ
Deşi anumite oaracteristioe ar penn:iite încadrarea pieselor noastre

între fibulele ou două nodozităţi norico-pannonice sau chiar între fibulele
puternic profilate, priopunem, în actualul stadiu al ce11cetărilor, ca ele
să fie încadrate între fibulele ou două nodo:zJităţi.
CATALOG
Planşa I
1. Fibulă;bronz; întreagă; L = 5,7 cm; piesa este executată dintr-o ~ingură

bucată. Resortul format din 10 spire, coardă înaltă. Capul este format dintr-o
nodozitate crestată având mici incizii circulare. Corpul semicircular în secţiune
prezintă două nodozităţi crestate ornamentate cu mici incizii. Piciorul se termină
într-un buton în trepte. Portagrafa dreptunghiulară. Fibulă cu două nodozităţi;
prima jumătate a secolului II d.Ch. Anologii: Gherla2°, CarnuntumM. Buciumi22,
castru, baraca 5, a = 1,00 m; MIAZ, Inv. C.C. 372/1972.
2. Fibulă; bronz; fragmentară; o parte din spire lipsesc; aceeaşi descriere,
acelaşi tip şi aceeaşi datare ca la piesa nr. 1; Bologa, castru, S XXXII, m. 2,50,
a = 1,60 m = retentura, baracă; Depozit I.A. Cluj-Napoca.
3. Fibulă; bronz; fragmentară. Piesa este executată dintr-o singură bucată.
Capul uşor lăţit este protejat de o placă dreptunghiulară. Corpul puternic curbat
prezintă o nodozitate. Piciorul este lung. Portagrafa trapezoidală. Fibulă puternic
profilată, varianta Okrag; prima jumătate a secolului II d.Ch. Analogii: Gilău22,
Pannonia23. Bologa, castru, S XXVII, m. 54, a = 0,82 m = retentura dextra, ba-
racă. Depozit I.A. Cluj-Napoca.
4. Fibulă; bronz; întreagă; L = 6,8 cm; piesa este executată dintr-o singură
bucată. Resortul format din 8 spire. Capul lăţit este protejat de o plăcuţă trape-
zoidală. Pe corp o nodozitate formată din 3 creste. Piciorul se termină într-un
buton. Portagrafa trapezoidală. Fibula puternic profilată, varianta Okrag; prima
jumătate a secolului II d.Ch. Analogii: Napoca24 , Lauriacum" 0 • Bologa, castru, S
XIV B, m.30, a = 0,80 m; praetentura, baracă; Depozit I.A. Cluj-Napoca.
Planşa II
5. bronz; întreagă; L = 4,4 cm; Piesa este executată dintr-o singură
Fibulă;
bucată. Resortul din 8 spire. Capul protejat de o plăcuţă, este faţetat. Pe corp o
nodozitate formată din trei crestături. Piciorul, rotund în secţiune, se termină în-
tr-un buton. Portagrafa trapezoidală, ornamentată cu două cerculeţe incizate. Fibulă
puternic profilată, varianta cu placă dreptunghiulară la cap; prima jumătate a
secolului II d.Ch. Analogii: Cristuru! Secuiesc2s, Carnuntum27 . Buciumi, castru,
baraca 2, a = 1,25 m. MIAZ Inv. C.C. 233/1973.
6. Fibulă; bronz; fragmentară: spirele lipsesc în bună parte; L = 5,4 cm.
Resortul avea 8 spire. Coardă înaltă. Capul uşor lăţit, protejat de o placă triun-
ghiulară. Pe corp avea o nervură centrală, axială şi o nodozitate din două ele-
mente. Piciorul are şi el nervură mediană şi se termină într-un buton. Portagrafa
20 Vezi nota 13.

21 Vezi nota 18.
22 D. Isac - S. Cociş, în EphNap, V, 1995 (sub tipar) pl. II/5.
23 E. Patek, Verbreitung und Herkunft der romist;hen Fibeltypen in Pannonien
(DissPann, II, 19, 1942), p. 29, pl. XI/1-12.
24 Atelier de fibule din Napoca. Săpături inedite executate de S. Cociş, V.
Voişian, Viorica Bolindeţ-Rusu.
25 W. Jobst, Die romischen Fibeln aus Lauriacum, (in Forschungen in Lau-
riacum, 10), 1973, p. 28, pl. I/16.
26 T. Soroceanu, în ActaMN, VIII, 1971, p. 500, pl. I/1.
21 W. Jobst, op. cit., p. 30, pl. II/9.
FIBULE ROMANE DE LA BUCIUMI ŞI BOLOGA 53
înaltă şi dreptunghilară. Fibulă puternic profilată, varianta cu cap „triunghiular";

sec. II d.Ch. Analogii: Gilău2B, Bologa, castru S XXVII, m. 18,50, a = 0,50 m =
praetentura, baracă (mijlocul secolului II d.Ch.); Depozit I.A. Cluj-Napoca.
7. Fibulă; bronz; fragmentară: partea de jos a corpului şi piciortţl lipsesc;
Lp = 3,5 cm; resortul format din 8 spire. Coarda înaltă. Capul îngroşat, protejat
de o plăcuţă dreptunghiulară. Pe corp o nodozitate formată dintr-un singur ele-
ment. Acelaşi tip ca şi piesa nr. 5. Bologa, castru. S XXVII, m. 7,10, a = 0,80
m = retentura, baracă (prima jumătate a secolului II d.Ch.); Depozit I.A. Cluj-
Napoca
8. Fibulă; bronz; fragmentară; partea de jos a corpului şi piciorul rupte;
Lp = 2,8 cm. Resortul format din 8 spire. Coarda înaltă. Capul puţin lăţit. Pe corp
nervură centrală mediană şi o nodozitate formată dintr-un singur element. Fibulă
puternic profilată, varianta fără plăcuţă de protejare; prima jumătate a secolului
II d.Ch. Analogii: Napoca29, Siscia:JO. Buciumi, castru, baraca 2, m. 44-45, a =
1,00 m; MIAZ Inv. C.C. 221/1973.
9. Fibulă; bronz; fragmentară: jumătatea de jos a piesei lipseşte; Lp =
2,4 cm; Resortul format din 10 spire. Capul uşor lăţit. Pe corp era, se pare, o
nervură mediană; acelaşi tip cu piesa nr. 8. Buciumi, castru, fără loc de descope-
rire precizat; MIAZ fără număr de inventar.
10. Fibulă; bronz; fragmentară: jumătatea de sus a piesei lipseşte; pe partea
păstrată din corp se află o nodozitate formată dintr-un singur element; piciorul
se termină într-un buton; Portagrafa dreptunghiulară. Fibulă puternic profilată(?).
Buciumi, castru, baraca 5, a = 0,65 m; MIAZ Inv. C.C. 376/1972.
11. Fibulă; bronz; fragmentară: se păstrează partea de sus a corpului, cu
capul şi resortul de arc. Lp = 1,2 cm; Resortul format din 6 spire. Pe corp o
nodozitate formată dintr-un singur element. Fibulă puternic profilată(?). Bologa,
castru, S XLV, m 6, a = 1,30 m (începutul secolului II d.Ch.); Depozit I.A. Cluj-
Napoca.
12. Fibulă; bronz; fragmentară: acul lipseşte; L = 4,5 cm. Resortul format
din 8 spire. Capul mic puternic îndoit este faţetat. Corpul, tot faţetat se termină
lntr-o nodozitate formată din două elemente. Piciorul este în formă de placă
trapezoidală, ornamentată lateral cu incizii în formă de dinţi de lup. Fibulă pu-
ternic profilată, varianta cu placă trapezoidală; prima jumătate a secolului II d.Ch.
Analogii: Napoca 31, Singidunum32 • Buciumi, castru, baraca 2, a = 0,90 m; MIAZ
Inv. C.C. 271/1973.
Planşa III
13. Fibulă; bronz; fragmentară: partea de jos a corpului, o parte din spire
şi acul lipsesc; Lp = 2,6 cm; Resortul format din 8 spire. Capul de forma unei
ancore este protejat de o plăcuţă dreptunghiulară. Corpul este decorat pe laturi
cu ornament în formă de dinţi de lup. Fibulă în formă de ancoră, variantă tim-
purie; prima jumătate a secolului II d.Ch.; Analogii: NapocaJJ, Siscia~4 • Buciumi,
castru, baraca 5, m. 42/17, a = 1,00 m; MIAZ Inv. C.C. 302/1973.
14. Fibulă; bronz; fragmentară: spirele şi acul în partea superioară şl port-
agrofa în partea inferioară lipsesc; Lp = 2,4 cm. Capul lăţit are formă semicircu-
lară. Corpul îndoit în forma literei D. Piciorul scurt. Portagrafa era probabil
dreptunghiulară. Fibulă cu genunchi, varianta cu cap semicircular; prima jumătate
a secolului II d.Ch. Analogii: Porolissum35, SingidunumJO. Bologa, castru, ·fără loc
de descoperire precizat; Depozit I.A. Cluj-Napoca.
2s D. Isac, S. Cociş, op. cit„ pl. IV/22.
29 Vezi nota 24.
30 R. Koscevic, Anticke fibule s producja Siska, Zagreb, 1980, p. 38 .. pl. XV/
106.
31 S. Cociş, în EphNap, V, 1995, pl. II-III.
32 D. Bojovic, Rimske fibule Singidunuma, Beograd, 1983, p. 38, pl. XI/93~94.
33 R. Koscevic, op. cit., p. 37, pl. XX/144. ·
34 N. Gudea, V. Lucăcel, op. cit., p. 361; pL X/104-113.
35 D. Bojovic, op. cit., p. 43, pl. XIX-XXI.
36 Atelier de fibule. Săpături inedite S. Cociş, S. Voişian, Viorica Bolind~ţ
Rusu.
NICOLAE GUDEA - SORIN COCIŞ
54
15. Fibulă; bronz; fragmentară: spirele arcului şi acul lipsesc; L = 3,5 cm.
Capul lăţit are formă semicirculară. Corpul puternic îndoit prezintă o nervură me-
diană care continuă şi pe picior. Portagrafă înaltă şi dreptunghiulară. Acelalli tip
ca şi piesa nr. 14. Bologa, castru, fără loc de descoperire precizat. Depozit I.A.
Cluj-Napoca.
16. Fibulă; bronz; fragmentară: partea de jos a corpului, piciorul şi acul lip-
sesc; Lp =3 cm. Capul lăţit semicircular este ornamentat lateral cu incizii in
formă de dinţi de lup. Corpul, semicircular în secţiune, este puternic indoit. Ace-
laşi tip ca şi nr. 14. Buciumi, castru, baraca 2, a = 0,80 m; MIAZ Inv. C.C. ;J44/
1973.
17. Fibulă; bronz; întreagă; L = 4,4 cm. Resortul format din 8 spire. Capul
mare, semicircular, ornamentat cu incizii laterale în formă de dinţi de lup. Pe
corp nervură mediană. Piciorul se termină drept. Portagrafa înaltă, dreptunghiu-
lară. Acelaşi tip ca şi piesa nr. 14. Buciumi, castru, fără loc de descoperire ;Jre.:·i-
zat; MIAZ fărl'"1 număr de inventar.
18. Fibulă; bronz; fragmentară: partea de jos a corpului, piciorul spirele nrcu-
lui ş iacul lipsesc; Lp = 2,5 cm. Capul lăţit, semicircular. Corpul îndoit !n unghi
drept, este faţetat şi ornamentat lateral cu incizii în formă de dinţi de lup. Aceia:;;i
tip ca şi piesa nr. 14; Bologa, în afara castrului, lângă baie; Depozit I.A. Cluj-Napoca.
19. Fibulă; bronz; fragmentară: arcul şi acul lipsesc; L = 3,5 cm. Resortul
protejat de o rolă. Capul mic semicircular. Corpul, puternic îndoit, este faţetat.
Piciorul se termină cu buton. Fibulă cu genunchi, varianta cu resortul in rorn;
al treilea sfert al secolului II d. Ch. - primele decenii ale secolului III d. Ch.. ;
Analogii: Gilău37, Singidunum38. Buciumi, castru, baraca 2, colţul de Nord-Vest,
a = 1,30 m; MIAZ Inv. C.C. 69/1971.
20. Fibulă; bronz; întreagă; L = 3,7 cm. Resortul format din spire protejate
de rolă. Capul mic semirotund. Corpul, puternic, îndoit este faţetat. Piciorul scurt,
este la rândul lui faţetat şi se termină într-un buton. Acelaşi tip ca şi nr. 19.
Buciumi, castru, baraca 2, din pământul aruncat; MIAZ Inv. C.C. 72/1971.
21. Fibulă; bronz; fragmentară; L = 1,7 cm. Se păstrează numai piciorul care
se termină într-un buton. Portagrafa în formă de cârlig, cu incizii laterale. Fibulă
cu genunchi (?). Buciumi, castru, între baracă şi via sagularis corespunzătonr~;
MIAZ Inv. C.C. 249/1973.
22. Fibul4; bronz; fragmentară: lipsesc arcul şi acul; L = 3,4 cm. Cârligul de
prindere al resortului se termină într-un buton. Corpul este îndoit puternic. Picio-
rul scurl Fortagrafa înaltă şi dreptunghiulară. Fibulă de tip sarmatic. Analogii:
lli.şua39, Lauriacum4o. A doua jumătate a secolului II - începutul secolului III
d. Ch. Buciumi, castru, baraca 2, a = 0,60 m; MIAZ fără număr de inventar.
Planşa IV
23. Fibulă;
bronz; fragmentară: arcul şi acul 11psesc, portagrafa parţial ruptă;
Lp = 3,00 cm; Corpul piesei reprezintă un cocoş (?). Portagrafa dreptunghiulară.
Fibulă zoomorfă; secolul II d. Ch. Analogii: Bandul de Câmpie41 , Siscia42 • Buciumi
castru, baraca 2, a =
0,60 m. MIAZ Inv. C.C. 337/l!il73.
24. Fibulă; bronz; fragmentară: arcul şi acul lipsesc. Braţele sunt scurt~ şi se
termină tntr-un buton. Corpul este format din două elemente (bare) cu profil tri-
unghiular. Portagrafa tubulară are o nervură mediană dorsală. Fibulă in formâ
de T cu corpul din două elemente. Analogii: Poro!issum43, Lauriacum44 • Al treilea
sfert al secolului II - începutul secolului III d. Ch. IBologa, castru, passim; Depozit
I. A. Cluj-Napoca.
rr D. Isae, S. Cociş, op. clt., pi. Vl/32.

311 D. Bojovic, op. ctt., p. 53, pl. XXIII/211.
3D D. Protase. S. Cociş, C. Gaiu, în Revista Bistriţei, VII, 1993, p. 52, fig.
!/28-29.
„ W. Jobst, op. cit., pl. 26/1993.
41 I. Kovacs, Dolg-Clu:J, 4, 1913, p. 334, pi. <lB/Ba.
O E. Patek, op. cit., pi. XX/!.
a N. Gudea, V. LucAcel, op. cit., p. 375, pl. XXIIl/303.
t1 W. Jobst, op. cit., pl. 25/188.
PIBULB ROMANI! DE LA BUCIUMI ŞI BOLOGA 55
25. Fibulă; bronz; fragmentară: acul lips~te; L = 4,20 cm. Braţele sunt scurte.
Corpul în formă de trapez este ornamentat lateral cu două rânduri de inc1z11.
Piciorul faţetat formează şi portagrafa; între picior şi corp două spire [nfăşurate.
Fibulă cu picior întors pe dedesubt, varianta cu balama; al treilea sfert al seco-
lului II - începutul secolului III d. Ch. Analogii: Porolissum45, Singidunum46. Bu-
eiumi, castru. baraca 5, a = 1,00 m; MIAZ Inv. C. C. 197/1973.
26. Fibulă; bronz; fragmentară: se păstrează numai partea de jos a corpului
şi portagrafa; Lp = 3,00 cm. La baza corpului o incizie în forma literei X [ntr-un
-cadru patrulater şi apoi un nodul format din trei elemente. Piciorul faţetat, iar
portagrafa tubulară. Fibulă în formă de T (?); prima jumătate a secolului III d. Ch.
Buciumi, castru, via sagularis la capătul barăcii 5, a = 0,60 m; MIAZ Inv. C.C.
236/1973.
27. Fibulă; alamă aurită; fragmentară: se păstrează numai partea de jos a
corpului şi portagrafa; Lp = 3,4 cm. Corpul avea nervură mediană şi pare faţetat;
piciorul este faţetat, iar portagrafa e tubulară. Fibulă în formă de T (?); secolul
III d. Ch. Buciumi, castru, baraca 2, a = 0,20 m; MIAZ Inv. C.C. 77/1973.
28. Fibulă; bronz; fragmentară: se păstrează doar braţele T-u-lui şi partea de
sus a corpului; Lp = 2,5 cm. ln centrul T-ului se află un buton central; pe corp
sunt incizii triunghiulare aşezate median. Fibulă în formă de T (?); secolul III d. Ch.
Buciumi, castru, baraca 2, jumătatea de Sud, a = 0,60 m; MIAZ Inv. C.C. 84/1971.
29. Fibulă; bronz; întreagă; L = 7,5 cm. Resortul format din 12 spire este
prins pe o tijă care se termină la capete cu butoni. Corpul puternic îndoit pre-
zintă o nervură mediană, în partea spre picior are două spire; piciorul, cu ner-
vură mediană, se termină într-un buton. Fibulă cu piciorul întors pe dedesubt; seco-
lul III d. Ch. Analogii: Ilişua47, Singidunum48. Bologa, S XVIII, m. 23, a= 0,20
rn = praetentura, baracă. Depozit I.A. Cluj-Napoca.
FlBULES ROMAINES PROVENNANT DES CAMPS AUXILIAIRES

DE BUCIUMI ET DE BOLOGA
(Resume)
Les auteurs presentent un nombre de 29 fibules decouvertes dans les camps

de Buciumi et de Bologa. Toutes sont en bronze et sont des types provinciales
communes dans la region danubienne. La datation a ete faite compte tenu de la
stratigrapbie des sites et sur la base d'analogies avec d'autres pieces de la Dacie
et de l'Empire. Les types suivants sont presents: fibules ă 2 nodosites pl. 1/1-2
fibules puissamment profilees pl. I/3-4, pi. II/5-12, fibules en forme d'ancore
pl. III/13, fibules a genoux pl. III/4-21, fibules sarmatique pi. III/22, fibules
zoomorphe pl. IV/23, fibules en forme de T pi. IV/24, 26, 28, fibules aux pied replie
en dessous pl. IV/25, 29.
45 N. Gudea, V. Lucăcel, op. cit., p. 374, pi. XXIIl/293.

46 D. Bojovic, OP. cit., pl. XXXII/312.
41 D. Frotase, S. Cociş, C. Gaiu, op. cit., p. 53, fig. 3/38.
411 D. Bojovic, op. cit., pi. XXXIII/319.
56
~t
<l
Pl. I 1-2 Fibule cu două nodoz;itiiţi; 3-4 fibule puternic proHtate.
7
(
\1.!l
10
12
Pl. I I I - 12 fibule puternic profilate
NICOLAE GUDEA - SORIN COCI$
15
i~
:
,.
'='.".
.„.~j:
,~,c~.c-.::-~tYJ
21 22
PJ. III 13 fibulă cu capa! în formă de ancoră; 14-21 fibule cu genunchi; 22 fibulă sar-
matică.
·..
:.:·.
„ 25
27
·~ ...·"
Pt. VI 23 fibull zoomorfii.; 24, 26-28 fibulll. tn form!I. de T; 25, 29 fibule cu piciorul lnton
pe dedesubt.
CAPSULE DE SIGILII ROMANE DE LA POROLISSUM
In u1timii ani s-au publicat o serie de piese mărunte romane de

Ja Porolissum 1 . Cu această ocazie dorim să continuăm acest şir, aducând
în faţa celor interesaţi o altă categorie de piese mici: capsulele de sigilii.
Ele sunt încă insuficient cunoscute, apar rar în publicaţii. Din Dacia au
fost foarte puţine publicate2. Şi o parte din capsulele de la Porolissum
au fost publicate, însă unele exemplare au fost greşit încadrate în cate-
goria aplicilor sau pandantivelor3 • Cu această ocazie facem corectura de
rigoare.
1. Capsulele sunt de fapt nişte cutiuţe de mici dimensiuni ce prote-
jau 1amprentele de sigilii. Ele se compun din două părţi unite prin
balama: a) cutiuţa port sigiliu şi b) capacul. (Pl. 1/1).
aj Cutiuţa port sigiliu este micul recipient în care se aşeza ceara
pentru sigiliu. Ea are pe fund 3, 4 sau 5 orificii, iar pe una sau două
laturi o crestătură. Prin acestea se trecea şnurul cu care capsula era
fixaită de act. La una din capetele cutiuţei se află sistemul de balama.
La capsulele pătrate sau dreptunghiulare aceasta poate să ocupe în tota-
litate una din laturi, la celălalte forme însă este format doar din două
urechiuşe, între care intra urechea singulară de pe capac. Cuiul bala-
malei în multe cazuri este din fier. La capătul opus balamalei de obicei
există o mică adâncitură ce ajurta închiderea fixă a capacului. Forma cu-
tiuţei este foarte variată (vezi mai jos tipologia şi pl. li).
ib) Capacul are forma cutiei. In partea de sus are fixată urechea .
balamalei, iar în partea de jos, pe dos, are de obicei un mic cep ce
intră în adâncitura de pe partea inferioară a cutiuţei, asigurând inchi-
derea fixă a capacului. Majoritatea capacelor sunt decorate cu email.
Intrucârt tehnica emailului din epoca romană este bine cunoscută, iar
mai recent, publicând capsulele de la Tibiscum, D. Benea a prezentat-o
mai pe larg 4 , noi nu insistăm asupra acestei tehnologii.
De altfel capsulele sunt confecţionate prin turnare din bronz, dar
cunoaştem o piesă şi din fier 5 •
2. Capsulele se foloseau pentru protejarea sigiliilor cu care erau
autentificate sau închise actele. Ele erau prinse de act printr-un şnur,
ce era rtrecut prin orificiile cutiuţei, fixat în aceasta cu ceară, în care
apoi se amprenta gema inelului. In multe cazuri s-au găsit urme de ceară
1 Vezi ActaMP - passim.

2 D. Benea, în ActaMN, 19, 1982, p. 337-343; C. Muşeţeanu în SCIVA, 35, 4,
1984, p. 361-365; Al. Diaconescu, C. Opreanu, în SCIVA, 38, l, 1987, p. 59, fig. 28;
M. Bărbulescu, Potaissa. Studiu monografic, Turda, 1994, p. 138 - amintite doar.
3 N. Gudea, Porolissum. Un complex arheologic daco-roman la marginea de
nord a Imperiului Roman, Zalău, 1989 - ActaMP, 13, 1989 (în continuare Gudea
1989), p. 666, nr. 5, 6, 9, p. 668, nr. 12, p. 731, nr. 16-22.
' D. Benea, op. cit., p. 340-342.
5 I. Sellye, Les bronzes emailles de la Pannonie Romaine, în Diss Pann, ser.
2, 8, 1939 (în continuare Sellye), p. 83, nr. 7.
62 ISTVAN BAJUSZ
în capsule, ce probabil avea compoziţie asemnănătoare cu cea găsită într-o

capsulă de la Potaissa: ceară de albine, ulei şi răşină 6 •
Actele închise prin asemenea pecete aşezate în ·capsule erau foarte
variate: •acte particulare - contracte, cereri, scrisori, testamente - , acte
oficiale - administrative sau militare. Textul închis putea fi scris pe
pergament, papirus sau chiar pe tăbliţe cerate. Pe relieful unei pietre
funerare din Intercisa întâlnim un personaj care poartă efecte militare
şi ţine în mână o tăbliţă de pe care atârnă o capsulă (Pl. I~, 3).1 Pre-
zenţa capsulelor în morminte dovedeşte depunerea lângă defunct a unor
texte (scrisori-talisman, testamente?), închise prin sigilare 8• Dar capsu-
lele se foloseau la închiderea şi altor obiecte: casete sau chiar ia sulurilor
de monete, cum s-a putut observia în carul unui tezaur de la Trier9 •
3. Tipuri de capsule. Am încercat să urmărim descoperirile de capsule
din diferitele provincii ale Imperiului şi am putut constata o mare diver-
sitate de forme. Intrucât n-avem cunoştinţă de o tipologie intocmită
pentru această categorie de piese, pe baza capsulelor cunoscute de noi
am încercat o tipologiziare. In toate cazurile tipologi2'larea a avut la bază
forma generală, lăsând la o parte alte elemente secundare (ex.: dimensiuni,
nwnărul găurilor de fixare a şnurului etc.). Capsulele cunoscute de noi
le-am împărţit în 8 tipuri, unele având mai multe variante•. (Pl. II).
Tipul I. Pătrat. Capsula are formă aproximativ pătra<tă. Capacul, de
obkei, 1are aspectul unei cutiuţe, ce prin balamaua ce cuprinde o latură,
se suprapune cutiuţei port sigiliu. Acest tip nu l-am întâlnit încă în
Dacia, dar este prezent în Germania la Kalkrieset 0 , Rheigonheimll, Trier12,
sau în Pannonia la iBrigetio, IPoetovio în Noricurn 13 şi în Dalmatia la
Sakma. 14 Datarea acestui tip de capsulă este generală, sec. II-III.
Tipul II. Dreptunghiular. Capsula este de formă dreptunghiulară
capacul în formă de cutiuţă, balamaua se întinde pe toată lungimea unei
laturi scurte. In Dacia nu cnnoaştem acest tip pe oare am întâlnit-o doar
la Trier 15 •
Tipul Ill. Romboidal. Forma de bază a capsulei este rombică, capacul
este plat. Am stabilirt 4 variante:
Varianta a: rombul este format dintr-un pătrat aşezat pe vârf. Pe
unul din vârfuri este sistemul de balama format din urechi. Nu cunoaştem
s M. Bărbulescu, op. cit„ p. 138.

1 E. B6nis, I. Sellye, R6mai kori emailmunkdk, (Budapest, 1988), (1n continuare
Bdnis-Sellye), pl. 35. Reconstituirea legăturii pe tăbliţă cerată după M. Hartmann

în Kalkriese - Ramer in Osnabrilcker Land. Archi:tologtsche Forschungen zur
Varusschlacht, Bramsche, 1993, p. 168, fig. 65.
8 A. Kolling, in Germania, 52, 2, 1974, p. '478-479, M. Feugere, in Archi:tolo-
gische Schriften des Instituts filr Vor- und Frilhgeschtchte der Johannes Gutenberg-
Untversităt Mainz, 3, Mainz, 1993, p. 148.
11 K. J. Gilles, in Funde und Ausgrabungen im. Beztrk Trter, 26, 1994, p.
9-24.
1o G. Franzius, in Germania, 70, 1992, p. 374, fig. 14/2, 15/2-4.
11 G. Ulbert, tn Limesforschungen, 9, 1969, p. 50, fig. 25-28.
1z R. Schindler, Filhrer durch den Landesmuseum Trter, Trier, 1977, pl. 163.
13 Sellye, p. 87, pl. VIl/15-17.
u Ibidem.
15 R. Schindler, op. ctt., pl. 163.
CAPSULE DE SIGILil ROMANE oa LA POROUSSUM 63
această variantă în Dacia, dar există în Pannonia la Aquincum şi Brige-

tio16. Datarea lor este sec. II-III.
Varianta b: ca precedenta, dar vârful de jos se tennină într-o pro-
tuberanţă circulară. Din Dacia cunoaştem o piesă la Porolissum (cat. nr.
1), în Pannonia la Aquincum, Savana, Brigetio, Siscia17 • Datarea lor este
Largă: sec. II-III.
Varianta c: romb de formă alungită, vârful de jos are o protuberanţă
rotundă. Din Dacia cunoaştem o piesă de la Potaissa.1 8J şi o piesă fără loc
precis de descoperire19• Nu cunoaştem încă ianalogii din alte provincii.
Datare: sec. II-III.
Varianta d: oa precedenta, dar protuberanţe pe trei vârfuri. Cunoaş
tem exemplare doar de la Trier2°, sec. II-III.
Tipul IV. Triunghiular. Forma capsulei este triunghiulară, capacul
plat. Exemplarul cunoscut de noi este din Pannonia, de la Siscia:n, sec.
II-III. Această piesă are partea superioară arcuită şi am inoadrat-o ca
varianta b.
Tipul V. Circular. Forma generală a capsulei este circulară, capacul
plat sau o bordură slab proeminenţată pe dos. Are mai multe Vlariank
Varianta a:· capsula este circulară. In unele cazuri capacul poate s[1
aibă formă de cutiuţă 22 . Din Dacia cunoaştem o piesă de la Tibiscum21,
una de la Porolissum (cat. nr. 2) şi două exemplare de la Potaissa24. Este
o formă larg răspândită şi în alte provincii, întâlnh1d-o în Gallia aa
Nîmes, datată 180-250 25 , în Germania la Aislingen2 6 , datată în sec. I,
Rheingonheim 27 şi Marpingen 28 , datată în sec. II-III,- la Trier29 sau în
Noricum la Poetovio 30 , în Pannonia de la Siscia, Carnuntum 31 sau în
Moesia la Durostorurn 32 • Această variantă se datează în sec. I-III.
Varianta b: capsulă circulară cu o protuberanţă discoidală. în Dacia
cW1oaştem 2 exempLare de la Porolissum (cat. nr. 3, 4). In Imperiu cu-
lG Sellye, p. 86, pl. XV/35, 39.

17 Ibidem, pl. XV /34, 36-38, 40.
13 A fost în colecţia Teglas din Turda, cf. Caiet de notiţe pe anul 1911/I şi
I. Bajusz în ActaMP, 4, 1980, p. 381, nr. 535.
19 C. Muşeţeanu, op. cit., p. 363, nr. 3, fig. 1/3 21.
20 R. Schindler, loc. cit.
21 Sellye, p. 85, pl. 'K.V/3.
22
Ex. Trier: R. Schindler, loc. cit., sau Rheingonheim: G. Ulbert op. cit., p.
50, nr. 24.
J D. Benea, op. cit., p. 337, nr. l, fig. 1.
2
24 Una în fosta colecţie Teglas din Turda: cf. Caiet de notiţe pe 1903/1904 şi
Sellye, p. 83, pl. XV/6.
~ Vezi Bulletin de l'Ecole Antique de Nimes, Suppl, 1, Nîmes, 1993, p. 287,
nr. 264.
20
G. Ulbert, în Limesforschungen, 1, 1959, p. 94, pl. 21/9-11.
27
G. Ulbert, în Limesforschungen, 9, 1969, P. 50, nr. 21-24.
23 A. Kolling, op. cit, p. 479, fig. 1.
29 R. Schindler, loc. cit.

a~ Sellye, p. 38, pl. XV/I, 3, 5.
31 Ibidem, pl. XV/1-4, 6.
12 C. Muşeţeanu, op. cit., p. 363, nr. l, fig. 1/1.
64 ISTVAN BAJUSZ
noaştem exemplare 1ai Trier33, în Germania34 sau Pannonia de la Siscia53

şi Gorsium35a. Sunt datate în sec. II-III.
Varianta c: circulară cu o alungire pe partea inferioară. Din Dacia
crmoaştem asemenea exemplare la Porolissum (cat. nr. 5) şi Potaissa3 6 ,
în Imperiu din Pannonia de la Carnuntum şi Brigetioin. Se datt!1ază în
sec. II-III.
Varianta d: formă circulară cu patru protuberanţe triunghiulare.
Avem cunoştinţă de un singur exemplar de provenienţă necunoscută3.~.
Tipul VI. Oval. Capsula are formă ovală, alungită. Exemplarul cu-
noscut de noi ,are o protuberanţă circulară la capătul inferior. Provine
de la Gilău şi este datat sec. IIP1• Analogii din alte provincii nu ne sunt
cunoscute. Piesa de la Gilău am considerat-o ca fiind varianta b.
Tipul VII. Cordiform. După cunoştinţele noastre este tipul cel mai
răspândit, având multe variante.
Varianta a: formă alungită, cu partea superioară destul de îngustă.
Cunoaştem un exemplar de la Brigetio din Pa.nnonia4°.
Varianta b: ca precedenta, dar partea superioară mai lăţită. In această
vari,antă pot fi încadrate câteva exemplare de la Porolissum (cat. nr. 8,
9 şi poate 7), o piesă de la Buciumi (cat. nr. 6), Copăceni4 1 , Mida42 , din
Moesia de la Durostorum43 sau din Pannonia de la Aquincum, Siscia şi
Riittium 44 • Piesele sunt datate general: sec. II-III, cea de la Micia are o
datare mai concretă: prima jumătate a sec. II.
Varianta c: Partea superioară a capsulei este pronunţat circulară, în
partea inferioară are o protuber:anţă rntundă. Aici se încadrează trei
piese de la Porolissum (cat. nr. 10, 11, 12) şi foarte multe din Pannonia
de la Scarbantia, Brigetio, Savaria, Oarnuntum, Siscia, Rittium etc. 45
Datate gener:al: sec. II-III.
Varianta d: ca precedenta, dar două protuberanţe triunghiulare pe
laterală. In Dacia nu cunoaştem încă acest tip, doar în Pannonia de la
Brigetio şi Siscia4G, sec. II-III.
Varianta e: partea inferioară se termină treflat. Din Dacia există mai
multe exemplare ce pot fi încadrate în ·această variantă: de la Poro-
lissum (cat. nr. 13, 14), Tibiscum - una dafată în a doua jumătate a
sec. II47, Micia, datată în sec. IIJ,43 Romula 49 ; din Imperiu la Trier, datată
"
3
R. Schindler, loc. cit.
34 H. Behrens, în Mainzer Zeitschrift, 7, 1912, p. 87, pl. 31/35-36.
3
0 Sellye, p. 83, pl. XV/7.
33
~ Zs. Banki, în Alba Regia, 15, 1977, p. 167, nr. 94, pl. 1/10.
3 ' in fosta colecţie Teglas din Turda, cf: Caiet de notiţe pe 1903/1904.
37 Sellye, p. 84, pl. XV/10.
3 l Ibidem, pl. XV/11 a-b.
'19 Al. Diaconescu, C. Opreanu, op. cit„ p. 59, nr. 28, fig. 28.
<J Sellye, p. 85, pl. XV/18.
41 C. Muşeţeanu. op. cit., p. 363, nr. 4, fig. 1/4.
42 Idem, p. 365, nr. 9, fig. 1/9.
43 Idem, p. 365, nr. 10, fig. 1/10.
H Sellye, p. 85, pl. XV/21, 26, 29 şi B6nis-Sellye, pl. 34/4.
4 ;; Idem, p. 84, pl. XVfl4, 15, 17, 19, 20 şi idem, pl. 33/3, 5, 7, 8.
46
Ibidem, pl. XV/16.
n D. Benea, op. cit., p. 337-338, nr. 2 şi 3.
43 C. Muşeţeanu, op. cit., p. 365, nr. 8.
•9 Idem, p. 362, nota 7.
CAPSULE DE SIGILII ROMANE DE LA POROLISSUM 65
sfârşitul sec. II,5° în Germania la J:agsthausen, 51 datată 165-170, în Raetia la

Sorviodurum52 şi Cambodunum53, din Pannonia de La Versec şi mali multe
fără loc precis de descoperire 54 sau din barbaricum 55 . Datare sec. II-III.
Varianta f: formă mai alungită ce se subţiază de lia m~jlotc. Din
Dacia cunoaştem trei piese de la Porolissum (cat. nr. 15, 16, 17), în Moesia
la Durostorum5 6, din Pannoni1a de la Siscia, Mursa, Brigetio, Solva,
Aquinoum, Carnuntum57 şi Intercisia58. Datare generală: sec. II-III.
Tot în tipul VII pot fi încadrate probabil capsulele de sigilii de la
Potaissa, aminHte ca având „forma unor lucerne" 59 , dar, ne fiind publicate,
nu putem stabili varianta.
Tipul VIII. Semilunular. Capsula are formă de semilună, part0a de
sus fiind mai îngroşată. Cunoaştem un singur exemplar din Pannonia de
la Versec 60 .
4. Datarea mai restrânsă a aoestor capsule, respectiv a tipurilor,
este foarte dificilă. Forma cea mai veche pare să fie cea circulară (tip
Va) pentru care avem analogii din sec. I (Aislingen), dar o întâlnim
frecvent şi în seoolele II-III. Majorita tea tipurilor însă se pot data în
1
seoolele II-III, atât în Dacia cât şi în Imperiu. Răspândirea capsulelor

de sigilii cu capac emailat este însă strâns legată de producţia pieselor
emailate, de perioada de înflorire a acestui meşteşug, deci sec. II-mijlo-
cul sec. III.
5. O problemă aparte este locul de fabricaţie a acestor piese. Cert este
că acesta trebuie căuta:t într-un mediu unde se produceau piese emailate,
cum ·ar fi atelierele din Gallia sau Germania. Pentru câteva piese de la
Porolissum avem analogii până la identitate în alte provincii, în special
din Pannonia. Capsula nr. 1 are analogie foarte bună din Aquincun1 61 ,
sau cu o mică deosebire la Siscia62, Brigetio 61 şi Savaria64, dar acestea
au în plus un cerc central. Pentru capsula nr. 5 piese identice găsim
la Brigetio şi Carnuntwn6\ în cazul cărora şi dimensiunile oorespund,
sau o piesă din Turda66 , cu aceeaşi dimensiune, dar 8 proeminenţe circu-
lare în câmp. Capsula nr. 10 are analogii perfecte la Siscia (ace:aşi di-
mensiuni)67 şi Brigetio 68 . Piesa nr. 13 are corespondente la Poetovio (inclu-
50 K. J. Gilles, op. cit., p. 19, fig. 8.
51 K. Kortilm, in Fundberichte aus Baden-Wii.rttenberg, 13, 1988, p. 349, fig.
17/5.
52
N. Walke, in Limesforschungen, 3, 1965, p. 155, pl. 111/25, 26.
53
W. Sc~leiermacher, Cambodunum-Kempten. Eine Romerstadt im Allgiiu, Bonn,
1972, p. 111, fig. 55/2.
54
Sellye, p. 85, 86, pl. XV/25, XX/19 şi B6nis-Sellye, pl. 34/1.
55 Idem, p. 85, pl. XV/30.
58
C. Muşeţeanu, op. cit., p. 365, nr. 11, fig. 1/11.
57 Sellye, p. 85-86, pl. XV/27, 28, 32.
se B6nis-Sellye, pl. 33/4.
59 M. Bărbulescu, loc. cit.
&o Sellye, p. 86, pl. XX/20.
Gt Ibidem, pi. XV/34.
G2 Ibidem, pi. XV /38.
ua Ibidem, pl. XV/37.
c1 Ibidem, pl. XV/36.
u:; Idem, p. 84, pl. XV/10.
66
I. Teglas, Caiet de notiţe pe 190311904.
s7 Scllye, p. 83, pl. XV ·s.
&s B6nis-Sellye, pl. 33/5.
5 - Acla Mvsei Porolissensis voi. XIX 1995

66 ISTVAN BA:JUSZ
siv dimensiunile) 69 şi cu o piesă din Pannonia7o, dar şi cu o capsulă din

Jagsthausen (Germania), cu care şi culoarea emailului corespunde, dar
acesta are două buline proeminente în câmp71 sau cu o capsulă din Trie:r72 .
Capsula nr. 14 este identică cu o piesă provenită din Pannonia3, iar
capsula nr. 15 are paralelă la Solva74 (inclusiv dimensiunile corespund)
sau cu altele, cu dimensiuni variabile de la Brigetio, Aquincum, Carnun-
tum75.
Aceste piese identice sugerează acelaşi loc de provenienţă, un atelier
care aproviziona provinciile Dunărene cu bronzuri emailate. insă stadiul
1
actual al cercetărilor privind piesele emailate nu permite stabilirea cu

exaJOtitate al acestui centru. in acelaşi timp nu putem exclude nici µOsi-
bilitatea executării unor asemenea piese nici în Dacia, mai ales că avem
cunoştinţe de centre unde se prelucra şi bronzul, şi sticla - cum ar fi
Tibiscum76 sau Porolissum 77 •
6. CATALOGUL CAPSULELOR DE SIGILII DE LA POROLISSUM
Numărul de ordine din catalog corespunde cu numărul pieselor de pe planşe

(pl. III-IV).
1. Capsulă de sigiliu tip lllb. Fragment. Se păstrează doar capacul. Balamaua
este ruptă la capăt. Pe partea inferioară, pe dos cui de fixare. In centru un cerc.
Atât cercul, cât şi câmpul au fost emaillate. L: 2,7 cm, 1 : 1,8 cm, gr: 1 mm. Sec.
11-111. Porolissum, f.l.d. MIAZ, inv. CC 160/1958.
Gudea 1989, p. 666 nr. 9, p. CCXVII/9, prezentată ca pandantiv.
2. Capsulă de sigiliu tip V a. Fragment. Se păstrează capacul, dar partea
centrală spartă. Fără email, ornamentat cu trei cercuri concentrice în relief. D:
1,7 cm Sec. 11-111. Porolissum, f.l.d. MIAZ inv. CC. 242/1958.
Gudea 1989, p. 666, nr. 2, pl. CCXVII/2, prezentată ca pandanrtiv.
3. Capsulă de sigiliu tip V b. Fragment. Se păstrează fragmentar cutiuţa port
sigiliu, lipseşte partea superioară cu balama. Pe fund 5 găuri pentru prinderea
şnurului (una fragmentară). Marginile laterale distruse de coroziune. D: 2 cm.
Sec. 11-111. Porolissum, f.l.d. MIAZ, inv. CC 142/1958.
Gudea 1989, p. 666, nr. 6, pl. CCXVII/6, prezentată ca pandantiv.
4. Capsulă de sigiliu rtip V b. Fragment. Se păstrează cutiuţa port sigiliu, dar
lipseşte protuberanţa de pe partea inferioară pentru fixarea capacului. Pe fund are
3 găuri, pe laturi 2 crestături. D: 2 cm. Sec. II-III. Limesul Someşean, sat Rogna,
locul Bontauă, turn, de sub dărâmătură. MIAZ, f.n.i.
5. Capsulă de sigiliu tip V c. Fragment. Se păstrează capacul, balamaua ruptă.
Câmpul ornamentat cu un cerc, având în mijloc un buton, iar în cercul exterior
5 butoane. Ambele câmpuri au fost emailate D: 2 cm, gr: 2 mm. Porolissum, f.l.d.
MIAZ, inv. CC 160/1958.
Gudea 1989, p. 666, nr. 5, pl. CCXVIl/5, prezentată ca pandantiv.
6. Capsulă de sigiliu, tip VII b. Fragment. Se păstrează cutiuţa port sigiliu,
având pe fund 3 găuri, pe laturi câte o crestătură. L: 1,5 cm. Sec. II-III. Bucium,
castru. MIAZ.
69 Sellye, p. 85, pl. XV/23.

7
0 B6nis-Sellye, pl. 34/1.
11 K. Kortiim, loc. cit.
12 K. J. Gilles, loc. cit.
73
Sellye, p. 85, pl. XV/30.
74 Ibidem, pl. XV /28.
75
Ibidem.
7s D. Benea, op. cit., p. 342.
11 Gudea 1989, p. 202-206.
CAPSULE DE SIGILil ROMANE DE LA POROLISSUM 67
E. Chirilă, N. Gudea, V. Lucăcel, C. Pop; Castrul roman de la Bucium, Cluj,

1972, p. 70, nr. 23, pl. CX_YIIz6. . _ _ . . ..
7. Capsulă de sigiliu tip VII b. Fragment. Se pastreaza cutiuţa poot s1g1hu.
Pe fund are 3 găuri, pe laterale 2 crestături. L: 3,1 cm 1: 1,7 cm. Sec. II-III.
Porolissum, f.l.d. MIAZ, inv. 206/1958.
Gudea 1989, p. 731, nr. 20, pl. CCL/20.
8. Capsulă de sigiliu tip VII b. Fragment. Se păstrează capacul, dar balamaua
şi partea inferioară ruptă. Ornament migdaloid din brâu proeminent cu interiorul
iniţial emailat. Lp: 2,4 cm, l: 1,6 cm, gr: 1,5 mm. Sec. II-III. Porolissum, f.l.d.
MIAZ, inv. CC 120/1958.
Gudea 1989, p. 731, nr. 18, pl. CCL/18.
9. Capsulă de sigiliu tip VII b. Fragment. Balamaua şi cuiul de fixare de la
capătul opus rupte. In cenitru ornament migdaloid cu email roşu, câmpul exterior
cu email galben. L: 2,7 cm, 1: 1,7 cm, gr.: 2 mm. Sec. II-III\, Buciumi, castru.
MIAZ, inv. CC 176/1970.
10. Capsulă de sigiliu tip VII c. Fragment. Se păstrează capacul, dar are partea
superioară cu balamaua ruptă. De asemeni cuiul de fixare din capătul opus lip-
seşte. Câmpul central este ornamentat cu două cercuri concentrice, emailate. Se
păstrează un mic fragment de email în cercul central de culoare roşie. In partea
inferioară câmp triunghiular, iniţial emailat. Lp: 2,5 cm, 1: 1,7 cm, gr.: l mm. Sec.
II-III. Porolissum, f.l.d. MIAZ, inv. CC 242/1958.
Gudea 1989, p. 731, nr. 17, pl. CCL/17.
11. Capsulă de sigiliu tip VII c. Fr.agment. Se păstrează capacul, balamaua
parţial ruptă, cuiul de fixare din capătul opus există. Câmpul central rotund are
în mijloc un mic cerc cu email portocaliu. Partea inferioară are un registru triun-
ghiular. Ambele câmpuri au fost emaiLate. L: 2,8 cm, 1: 1,5 cm, gr.: 2 mm. Sec.
II-III. Porolissum, f.l.d. MIAZ, inv. CC 533/1992.
12. Capsulă de sigiliu tip VII c. Fragment. Se păstrează capacul dar îi lipseşte
capătul inferior. Ornamentat cu 3 cercuri, două cu câmpul iniţial emailat, cel
central cu o mică gaură. Lp: 2,8 cm, .I.: 1,9 cm, gr: 1,5 mm. Porolisswn, f.l.d.
MIAZ inv. CC 160/1958.
Gudea 1989, p. 731, nr. 16, pl. CCL/16.
13. Capsulă de sigiliu tip VII e. Fragment. Se păstrează capacul cu balama
şi cuiul din capătul opus. Câmpul capacului impărţit în 3 registre: pelta cu email
galben-verzui şi două forme migdail.oide cu email roşu. Vârful treflat este ornamen-
tat cu două cercuri concentrice gravate. L:i 2,9 cm, 1: 1,7 cm, gr.: 1 mm. Sec. 11-
III. Porolissum, f.l.d. MIAZ, inv. CC 118/1978.
Gudea 1989, p. 731, nr. 21, pl. CCL/21.
14. Capsulă de sigiliu tip e. Se păstrează atât outiuţa, cât şi capacul, dar
ambele deteriorate. Cutiuţa are pe fund trei găuri încadrate de două cercuri concen-
trice exterior, pe una din laturi se mai observă o crestătură. Capacul are în centru,
într-un cerc, un ornament în relief, probabil phallus, fixat prin nituire. La una
din capete email roşu. Pe partea inferioară a capacului adâncÎltUră în formă de
V cu email roşu. L: 3,5 cm, I: 1,8 cm, l: 6 mm. Sec. 11-111. Porolissum, fd.d.
MIAZ, inv. CC 310/1981.
Gudea 1989, p. 731 nr. 19, pl. CCL/19 - capaoul, p. 731, nr. 22, pl. CCL/22
- cutiuţa port sigiliu.
15. Capsulă de sigiliu tip VU f. Pe fundul cutiuţei trei găuri pe una din
laturi o crestătură. Câmpul capacului ornamentat cu un brâu în relief în formă de
inimă, terminat în cerc. Pe câmpul superior un buton proeminent. Toate câmpurile
au fost emailate, dar se păstrează doar emailul galben din cerc. L: 4 cm, 1: 1,9 cm,
i: 5 mm. Sec. III. Porolissum, castrul de pe Pomăt, via principalis dextra. MIAZ,
inv. CC 153/1980.
16. Capsulă de sigiliu tip VII f. Fragment. Se păstrează partea inferioară
a cutiuţei port ,sigiliu. Pe fund 3 orificii, din care 2 doar parţial păstrate. Sec.
II-III. Lp: 3,3 cm, 1: 2,5 cm, î: 4 mm. Porolissum, f.l.d. MIAZ, inv. CC 130/1958.
Gudea 1989, p. 668, nr. 12, pl. CCXVIIl/12, încadrată ca aplică.
17. Capsulă de sigiliu tip VII f. Fragment. Se păstrează capacul deteriorat,
partea superioară, inclusiv balamaua, lipsă. La capătul inferior s-a păstrat cuiul
de închidere. Corp bombat din tablă subţire, neemailat. Lp: 2,1 cm, ,I: 1,4 cm,
gr: 1 mm. Sec. II-III. Buciumi, castru. MIAZ inv. CC 188/1968.
ISTVAN BAJUSZ
68
7. Prezenţa capsulelor de sigilii atestă existenţa, răspândirea, vehicu-

larea unor acte importante, fie particulare, fie administrative-militare.
Ele sunt dovezi ale folosirii scrisului în viaţa privată şi administrativă,
presupunând în acelaşi timp şi o organizare instituţională adecvată, pre-
cum şi existenţa unei pături înstărite. în acelaşi timp aceste piese rriici
sunt şi opere de artă, dovezi ale măestriei folosirii emailului de meşteşu
garii romani, demonstrând şi eventuale legături comerciale cu alite pro-
vincii.
JSTV AN BAJUSZ
ROMAN SEAL-BOX UDS FROM POROLISSUM
(Summary)
In the present paper the author deal's with a special category of small
bronze finds, namely seal box lids. These items with various forms are small
boxes in which seals were kept, specially used for closing official documents.
So far the author has found 17 such seal box lids. A part of these items
had already published but some of them are still unpublished. The author tries to
draw up a tipology establishing eight types, some of them having severa! variants
(Plate II).
He could not give a very close dating, but most of these items were intensely
used in the 2nd and Jrd centuries.
Almost all the boxes had lids decorated with enamel. For some of the items
the author could find clase analogies in other provinces of the Roman Empire,
especially in Pannonia (Inferior). Their similarity suggests that they might come
from a common workshop that had produced enemalled bronze items, but it has
not been located yet.
---(
I
I
j
.I
l
I
----- . ..(.,,
"'-,
2
J
Planşa I . I . ( .tpSlllă de .·Hgil iu
2 Tăbliţă c•.rnti:'l închisă cu capsuUi.
3. Piatră funerară d e la ln '. r e'"' - detaliu: tll.bliţă cu capsull.
70 ISTVAN BAJUSZ
VARIANTA
TIP
a b c d e f
.„ .Pătr.lt
li
Ori:r1u11~1111:l.1
fli
RnmhuidaJ
'"
Tnungh1uliu
'VI Oval
o
vu
(\1rJili".irm
VIII
·Semilună
D Planşa II. Tipuri de capsule.
CAPSULE DE SIGII.ll ROMANE Dl! LA POROLISS'UM 71
l ($1 o
(j
,'
,/
3
~
~ 2
fi
"'~,lL'.J
!J .
.. )
1 8 9
Planşa III. Capsule de siglii de la Porolissum.
·10
I 1
11 12
. '
15
Planşa IV. _ap3ule de .JtgtL. d•; la Porolissum.
DESPRE FRAGMENTE DE DIPLOME MILITARE
„REV ĂZUTE" SAU MAI NOU DESCOPERITE LA
POROLISSUM
In şirul localităţilor din provinciile dacice unde s-au descoperit

diplome militare (întregi sau fragmentare) Porolissum ocupă un loc de
seamă. Din totalul de cca 55-60 piese (întregi sau fragmentare) desco-
perite în aceste provincii un număr de 15 au fost găsite la Porolissum
(Gudea 1989, p. 733-740). Acestora li se adaugă acum încă două frag-
mente mai recent descoperite şi vom prezenta o lectură nouă, revizuită,
pentru unul dintre fragmentele publicate anterior (Gudea 1989, p. 737-
738). Fig. 1.
1. In anul 1975 a apărut sub semnătura lui I. I. Russu primul volum
al culegerii de inscripţii antice din provinciile dacice (IDR I). Partea de
început a acestui volum prezenta diplomele militare cunosrute şi publi-
cate până atunci. Cum e şi firesc, atunci când o astfel de culegere atot-
cuprinzătoare a fost întocmită de o singură. persoană, s-au strecurat erori
fle de natură arheologică, fie de natură epigrafică. Unele din aceste
erori au fost deja semnalate şi îndreptate în literatura de specialitate
(Roxan RMD I, p. 65, nr. 40). Altele, împreună cu core<:tarea celori 1aşa
zis îndreptate, încă nu au fost puse în lumină.
In cele ce urmează mă voi ocupa de unul din foagmentele de diplomă
m~li1tară găsite la Porolissum (IDR I DiplD XXIII) aflat în Muzeul
Judeţean de Istorie din Zalău. Fig. 2. fată textul din volum (IDR I DiplD
XXIII, p. 139-141). "23. DiplD XXIII, tabella II, fragment rupt în
două bucăţi (sudate în Laboratorul Muzeului Naţional de Istorie a Tran-
silvaniei din Cluj-Napoca), pe fiecare bucată se află câte unul din orifi-
ciile pentru legarea între ele a celor două :tăbliţe; descoperite în cursul
unei săpături fortuite în pământ la Porolissum în a. 1956, punctul „Bise-
ricuţa" de pe dealul Citera (înalt de 504 m), de către un ţăran din satul
Jac; achiziţionate de S. Papiriu-Pop (Buciumi) şi cedate Muzeului Zalău
(nr. inv. al colecţiei S.P-P. 117). Intus tabella II (scriere rudimentară)
VLP? NERV BRIT (?) [cui praeest ?] FVRIUS FELIX [I ...... ? EX
PEDITE / ....... I ... MEN ...... / ET SENECIAE RELICTAEI. Extrin-
secus, tabella II (scrierea mai ordonată) ..... / .... / (p] VLLI [daphni?].
Ar putea să fie diploma dată pentru un ostaş din cohorta II Nervia
!Brittonum (?), dar literele VLP pentru începutul fragmentului par să
indice epitetul Ulpia, necunoscut până acum pentru această unitate st.a-
ţionată în castrul de la Buciumi. Sigur este numai numele comandan-
tului Furius (R + I în ligatură) Felix (având eventual praenomen, · în
lacună), personaj nou în „prosopographia" Daciei romane; numele osta-
şului ex pedite nu poate fi restabilit, nici nu se poate indica ce să fie
literele IIMENI ... ?; „et Seneciae Relictaei" (?) ar fi numele soţiei sol-
datului ·veteran. Dacă martorul este de fapt L. Pullus Daphnus (tot în
locul III ca şi în diploma (IDR I Dipl D X din a. 129, D1plD XII din
NICOLAE GUDEA
74
anul 140), diploma de la Porolissurn ar putea fi din aceşti ani; dar acela.şi
gentiliciu îl poartă şi alţi martori (ca Verecundus, - Trophinus în a. 105
DiplD I; ori - Aillthus, a. 120 DiplD V) dintr-o perioadă anterioară ca
~i mai târziu, de ex. DiplD XVIII din a. 164. Pentru o datare anterioară
anului 140 pledează totuşi La fragmentul de pe Citera (Porolissum),
faptul că este menţionată ou numele soţia(?) veteranului Senecia Relict
(chiar dacă lectura este deocamdată dubioasă, antroponimele nu deplin
sigure)".
Textul acesta a lui I. I. Ru.ssu a suferit imediat, a.şa cum spuneam,
o emendare de ordin epigrafie. Iată oe Scria M. Roxan (Roxan RMD I,
p. 65, nr. 40) despre acela.şi fragment de diplomă: „ET II AVG (usta)
NERV(iae) PAC(ensis) [britton(um) miliariae] cui praeest Furius Felix
ex pedite [.... imeni F? .... ] et Seneciae Relictaei [fil(i1ae) uxori eius ... ]
fl. p] VLLl [daphni) aut [l. p] VLLI (verecundi) aut [l. p] VLLI [Anthi].
1. The name of province is suggested by the find-spot and name of the
uni1t; 2. Russu restored VLP? NERV BRITT (?) on the first line but this
tit1e seems improbable. Careful examination of the publisched photo-
graph suggests a more pLausible alternative. Cohors II Aug(usta) Nerv(ia)
Pac(ensis) Br1tt(onum) (miliaria) appears sixth in the lists of cohorts of
Dacia Porolissensis in 154 (CIL, XVI, 110 = + 47). For the full title see
CIL, XVI, of Pannonia Inferior. Professor G. Alfoldi suggests ithat Ner-
viae than Nervia Pac might be right; 3. The V and IR of Furius appear
ligatured in the published photographs and the F is far for certain. Russu
suggests that the stroke visible over the R of Furus denotes a ligatured
I and that ithe name of the commaooer ist Furius Felix. He is otherwisse
unkonwn; 4. The positîon of the letters on the 1. 4 suggests that they
may refer to the filiation of the veteran rather then the form of his own
name; 5. Perhaps the wife of the veteran with hcr filiation: Senecia
daughter of Relioteius?; 6. From AD. 79 there are a number of Pulli
among v-:itnesses to diplomata, but if this belongs to Dacia Porolissensis
it cannot have been i&sued before a. 120-123 (of + 21 n. 1). The for-
mula beginning descriptum et reoognitum is absent from the inner face
of tabella II, which indicates a date range cf. a 120-154 (see + 20 n. 9).
There is no instance of a wife being named after the change in formula
concerning the status of ci1dren horn to recipients during the service;
of. I 39 n. 6 which bringS/ the upper limit down to a. 140. The position
of the name [p]ulli suggest.s that he was the third signator. The lilreliest
data is therafore a. 129-140, wheil! L. Pullus Daphnus regulary appears
in that position".
Examinând fragmentul de diplomă am constatiat următoarele: a. se
mai pot aduce câteva corecţii de ordin epigrafie; b. sudarea s-a făcut
greşit (neglijent), acoperind o parte din llirterele rândului 4; din acest
motiv, tot în Laboratorul MU2Jeului Naţional de Istorie a T:riansilvaniei
din Cluj-Napoca am „rupt" piesa pe locul unde a fost „sudrută" şi am
curăţit de pe supra:flaţa ei materialul plastic de culoare închisă care asi-
gura lipirea celor două fragmente. Am obţinut astfel date noi în legătură
cu textul, dar menţionez că un examen radiografic ar putea aduce şi
alte date. Iată ce corecţii se pot aduce oelor două texJte mai sus citate:
FRAGMENTE DE DIPLOME MILITARE DE LA POROLISSUM 75
1. Locul de descoperire a fost greşit indicat de I. I. Russu. Toponi-

mul „Bisericuţă" (504 m) se află pe dealul Pomăt, constituind punctul
său cei mai înalt. Acolo se află colţul de est al castrului mare (Gudea
198(), p. 57-83). Dealul Citera se află cam cu 500/700 m (poate chiar
mai mult) spre Est, iar pe vârful lui se află alt castru roman (Gudea
1989, p. 83-93). Dealul Ci1tera fiind împădurit, acolo nu s..:au putut face
săpături arheologice extinse şi, mi-€ teamă că nici fortuite, numai în
măsura în care urmărindu-se zidul de piatră s-a scos piatra.
2. Dacă locul de descoperire al diplomei este dealul Bisericuţa, atunci
diploma militară poate fi pusă în legătură cu castrul mare. Din păcate
în colţul de Est nu s-au găsit urmele turnului (Gudea 1980, p. 87-88),
care eventual ar fi fost un loc de descoperire clar. în schimb ştim mai
multe date în legătură cu uni·tăţile militare care au staţionat aici (Gudea
1989, p. 162-179). Dacă locul de descoperire a fost vârful dealului Citera,
atunci diploma militară poate fi pusă în legătură cu unitatea care a
staţionat acolo. Din păcate nu se ştie nimic în ce priveşte această unitate
(nici care a construit castrul, nici care a staţionat într-ânsul).
3. In legătură cu lectura textului se pot face următoarele observaţii
şi se pot aduce următoarele completări:
a. itextul tabelei II intus este alcătuit numai din cinci rânduri; s-a
păstrat numai porţiunea sa centrală, marginile, atât spre dreapta cât şi
spre stânga lipsesc;
b. rândul 1: nu există nici literele VLP (aşa cum credea I. I. Russu),
nici literele PAC {aşa oum credea M. Roxan). Sunt perfect vizibile lite-
rele {a) VG din Augusta (aşa cum credea că ar putea fi M. Roxan) şi
NERV {exact aşa cum apare prescurtat acest nume în toate diplomele
unde este amintită unitatea); nu este scris niciodată întreg Nervia!.
Mai apare BRIT cu litere foarte „hibride", dar vizibile (aşa cum a bă
nuit I.I. Russu);
c. rândul 2: nu exiSltă litere care să justifice numele de Furius {aşa
cum credea I. I. Russu) sau Furus {aşa cum a citit M. Roxan); se văd clar
literele V L V S; litem a doua, trataită ca R de către mai sus amintiţii
autori, nu seamănă deloc cu R-ul din primul rând s·au cu cel din rândul
4, tocmai pentru că este litera L; clooă în faţa literei V din VLVS se afla
o singură literă sau mai multe este greu de stabilit. Felix este sigur;
d. rândUJl. 3 a fost bine citit;
e. rândul 4: spre marginea tăbliţei se văd părţile de jos a cinci sau
şase litere oare ar putea fi citite R O L I C I sau A C I L I C I; urmează
apoi un spaţiu; apoi litera L probabiJ. de ilia {fi) L; apoi IMEN; după acest
grup de litere mai exista spaţiu pentru încă cinci sau şase litere. Am
putea deci avea aici numele soldatuliui veteran, filiaţia lui, eventual chiar
apartenenţa la vre-un oraş sau zonă geografică din Imperiu. Nu este
exclusă nici prezenţa unor nume de copii;
.f. rândul 6: începe cu ET SENECIAE; după care nu există mct
Relictaei {cum credea I. I. Russu) nici Relictei {cum citea M. Roxan)
există un singur cuvânt clar Relict; litera care urmează după ul1timul
T ar putea fi F, iar împreună cu cele două haste verticale care urmează
ar putea forma cuvântul FIL{ia) (aşa cum sugera M. Roxan).
NICOLAE GUDEA
76
Rândurile nr. 4 şi 5 par a înscrie diploma prezentă în grupa celor

în care beneficiarul diplomei apare însoţit de întreaga familie (Roxan
RMD I, p. 47-48, nr. 18-20).
g. după rândul 5 ar trebui să urmeze în chip firesc formula „descrip-
tum et recognitum ex tabula aenea .... " care însă lipseşte.
4. Tabella II extrinsecus cuprinde doar numele martorului L. Pul-
lus .... .Aitât I. I. Russu cât şi M. Roxan au sugerat că poziţia pe tablă
a martorului ar coincide cu rândul 3 de pe alte diplome din aceeaşi vreme,
dacă înşiruirea rândurilor ar fi cea obişnuită. Dar nu este deloc obişnuită.,
lucru pe care nici unul din autori nu l-a observat. Pe aceas)t.ă parte a
tăbliţei atât mai sus cât şi mai jos, la distanţa la care ar trebui să se
afle celelalte rânduri nu apare nimic. Am măsurat diSitlanţele între rân-
durile de martori din mai multe diplome militare. Distanţa între rânduri
nu depăşeşte 1,00-1,50 cm. Or pe această diplomă de la Porolissum
nu apar litere nici mai sus cu 3,00 cm, nici mai jos cu 2,00 cm. Faptul
acesta este izolat şi cu totul neobişnuit. Nu pot preciza acum semnifi-
- caţia acestei realităţi. Este o excepţie.
Tot ca excepţie aş menţiona şi faptul că distanţa între cele două
orificii pentru legarea tăbliţelor între ele este foarte mare. Nici acest
lucru nu are analogii.
Lectura la care am ajuns este următoarea:
Tabella II intus
rândul 1 ... a] VG(usta) NERV(ia) BRIT(tonum) [cui praeest]
rândul 2 . . . VLVS FELIX ............ .
EX PEDITE
ROLICI ......... f]IL(io) IMENO ....... .
ET SENECIAE RELICT(i) FIL(ia) .............. .
Tabella II extrinsecus
rând unic [l. p] VLLI] [daphni]
Numele unităţii din care a fost eliberat soldatul ROLICI/ROLIO
este cohors II Nervia Brittonum Augusta miliaria Pecensis. Unitatea a
staţionait începând, probabil cu anul 114, la Buciumi (Dacia Porolissensis).
Nu s-au găsit ştampilele acesitei unităţi în alte easrtre din provinciile dacice.
Unitatea a venit aici direct din Pannonia Inferior şi a staţionat aici până
la sfârşitul stăpânirii romane. La începutul secolului III a purtat epitetul
Antonini:ana (Russu 1972, p. 69, nr. 28).
Numele unităţii apare astfel în diplomele militare:
114 II AVG NERV PAC oo BRITTON RoxanRMD II, p. 150, nr. 87
133 II BRITTON oo IDR I DiplD XI
159 II NERV AVG PAC BRITT oo IDR I DiplD XVII
164 II NERV BRIT oo IDR I DiplD XVIII
164 li NERV BRITTON oo IDR I DiplD XIX
164 II NERV BRITON oo IDR I DiplD XX
Se poate constata că epitetul Augusta nu mai apare după anul 159.
Deasemenea se poate constata că după 159 presclllitarea numelui unităţii
EAGMENTE DE DIPLOME MILITARE DE LA POROLISSUM 77
este în chip constant II NERV BRIT. Este sigur că vorbim despre aceeaşi
unitate pentru că ea are mereu aceeaşi poziţie în lista unităţilor de infan-
terie. Ea urmează după cohors I Aelis Gaes:atorum şi precede pe cohors
II Britannica sau Britannorum miJiaria. Deci dacă poziţia nume1ui de
martor din tabella II extrinsecus nu mai poate folosi la datare, nici măcar
cât înainte, avem în schimb ca dată certă (terminus ante quem) anul 1
în care unitatea a fost mutată în Dacia (114 p. Ch.). Practica menţionării

in diplomă a membrilor familiei a permis autorilor mai sus amintiţi să
dateze diploma în prima jumătaite a secolului II. Sistemul de prescurtare
al numelui unităţii (dacă poate fi luat şi acesta drept criteriu de datare)
apropie diploma de tipul celor emise în jurul anului 164 p. Ch.
Prezenţa diplomei unui veteran din cohors II Nervia Britonum la
Porolissum nu constituie un fapt ieşit din comun. Sunt două posibilităţi
de a explica acest lucru: a. Soldatul veteran s-a putut stabili la Poro-
lissum după lăsarea la vatră; b. Urmaşul sau unul din urmaşii soldatului
s-au stabilit la Porolissum sau chiar au servit într-o unitate militară
de la Porolissum, folosind diploma sau o bucată din ea pentru a-şi
dovedi cetăţenia romană.
II. In anul 1993 în aşezarea civilă a castrului mare de pe d. Pomet,
în zona de clădiri situate de-a-lungul drumului roman care trece prin
faţa laturii de Nord- Esit a castrului a fost găsit un fragment de diplomă
militară. Cu ocazia săpării unei gropi pentru instaliarea unui bazin rezer-
vor de apă, care urma să fie folosit pentru necesităţile taberei arheolo-
gice, la Nord-Est de drumul roman între clădirea OL 1 (Gudea 1989,
fig. 10), la Est şi grupul de clădiri L spre Nord, a apărut în pământul
aruncat, printre alte materiale romane disparate şi fragmentul de diplomă.
Menţionez că în zona gropii au fost găsite materiale romane răspândite
în pământ, fără a fi într-un strat de locuire. Mi se pare că groapa a
fost săpată între două clădiri romane, din şirul celor care se află de-a-
lungul drumului.
S~a păstrat o porţiune din tabella I; dimensiuni 6,7 X 6,00 X 0,15 cm;
Fig. 3-4. Textul întregit parţial al diplomei este următorul:
TabeUa I Intus
data aut si qui caelib e]SSENT CVM iis quas postea
duxissent dum taxat s] INGVLIS SINGVLS[s] ad
............ K(alendas) DEC(embris)
Cn(eio) [p]APIRIO AELIANO CO(n)S(ulibus)
VPER NOVIOMAG(us)
ex pedi] TE
....... ALADI F(ilio) DV ..... .
. . . . . . . . . . . . F(ilio) ED ......... .
. . . . . . . . . . . . F(ilio) ............ .
descriptum et recognITum ex T ABVLA aenea
quae fixa est ro MAE IN MV ro post
templum divi a VG(usti) AD MINcrvam
Tabella I extrinsecus
et sunt in dada por OL(issensis) SVB FLAVIO IT ALI CO
NICOLAE GUDEA
78
quin(is) et vicen(is) pluribusve s TIP(pendis) EME(ritis) DIM(isis)

Honesta
missio(ne) quor nomina svb SCR SVNT IPSIS LIB
posteris eor civit dedet etc ON CVM UXORIB
quas tune habuis cum est civit IIS DATA AVT S i qui cae
lib essent cum iis quae post DVX DVM TAXAT
Datele diplomei sunt următoarele:
a. Cn. Papirius Aelianus cu numele întreg Cn. Papirius p.f. Gal
Aelianus Aemilius Tuscilius a fost consul suffectus în anul 135 p. Ch.
(Piso 1993, p. 51-53); în anii 131-132 fusese guvernator al provinciei
Dacia Superior.
b. Flavius Italicus apare ca procurator al provinciei Dada Poro-
lissensis. In această funcţie este atestat în diploma din anul 133 (IDR I
DiplD XI, p. 104-107); anterior fusese pI'aefectus alae I Ulpia Conta-
riorum in Bannonia Superior (Devijver 1976, p. 368-369, nr. 51).
c. . . . . . Super Noviomagus era comandantul unităţii milirtare din
care s-a lăsat la vatră proprietarul diplomei militare. In Dacia Superior
(Apulensis) se cunoaşte un P. Antonius Super (IDR, III, 2, nr. 379) tată
al câtorva persoane cu funcţii civile şi militare în Imperiu: a. un func-
ţionar municipal în Viminacium (Moesia Superior) numit Aurelius Con-
stantius; b. un soldat din legiunea VI Victoria (Victrix) numit P. Antonius
Victor; c. un tribun al cohortei IIII Delmatarum nurn\Ît P. Antonius.
Inscripţia este nedatată. Ne-am putea gândi eventual la o legătură intre
reprezentantul familiei din Ulpia Traiana şi cohorta IIII Delmataru.m
care a staţionat în timpul domniei împăraţilor CLaudius şi Nero în pro-
vincia Germania Inferior (Stein 1932, p. 186-187). Unitatea s-a mutat
apoi în provincia Britannia unde mai era a;testată în timpul domniei lui
Haddarrus (Holder 1982, p. 116).
Tot la Ulpia Traiana Sarmizegetusa mai este atestat un Herrenius
Super Saturninus (IDR, 111, 2, nr. 188), dar inscripţia datează de la înce-
putul secolului III p. Ch.
Noviomagus era un centru militar ial provinciei Germania Inferior
(Bogaers-Rîlger 1974, p. 76-79), unde însă nu se cunosc unităţi auxiliare
ci numai legiuni (mai e:JDact spus detaşamente din legiuni). Prosopographia
aşezării nu include nici un Super. In schimb în provincia Germania Su-
perior sunt ,atestaţi mai mulţi Super în insc:ripţii (CIL, XIII, p. 620 in-
dioes: cognomina). H. Devijver (Devijver 1976, p. 1073) nu cunoaşte
cognomenul Noviomagus;
d. Unitatea militară din care s-a eliberat soldatul veteran este mai
greu de stabilit. Să urmărim care sunt unităţile militare care sunt ates-
tau~ în diplomele militare purtând titlul de civium Romanorum:
a. în perioada anterioară diplomei din anul 133
110 ala I Brittonum rniharia IDRI DiplD I
106 cohors IDR DiplD II
110 cohors I Brittonum IDRII DiplD I
I Britannica miliaria IDR I DiplD I, II
I Thracum . IDR I DiplD II
FRAGMENTE DE DIPLOME Mll.ITARE Dl! LA POROUSSUM 79
I Flavia Ulpiia Hispa-

norum
III Campestris
IIII Cypria
"
"
VIII Raetorum "IDR I
110 ala ~ DiplD III
cohors I Britannica
I Brittonum Ulpia "
I Vindelicorurn "
I Britannica miliaria "
I Thracum "
II Britannorum "
miharia "
VIII Raetorum "
b. în perioada domniei împăratului Hadrianus:
123 ala I Brittonum IDR I DiplD VII
123 cohors I Britannica miliaria IDR I DiplD VII a
133 ala Siliana IDR I DiplD XI
144 cohors VIII Raetorum IDR I DiplD XV
c. în perioada domniei împăratului Marcus Aurelius:
157 cohors VIII Raetorum IDR I DiplD XV
161 cohors I Ulpia Brittonurn ZPE, 100, 1994, p. 557-
591
164 ala Siliana IDR I DiplD XIX
164 ala Siliana IDR I DiplD XX
Din enumerarea de mai sus rezultă că unităţile militare pentru care
s-ar fi putut elibera diploma despre care vorbim aici au putut fi fie ala
SHiana, f,ie cohors I Ulpia Brittonum. Nu neglijăm însă posibilitatea ca
epitetul c.R. să nu fi fost în chip obligatoriu trecut în dreptul unită
ţilor în toate diplomele militare. Este curios faptul, de pildă, că cohors I
Ulpia Brittonum a purtat acest epitet în diplomele militare de la început
(vezi mai sus) şi nu-l mai poartă în niciuna din diplomele militare din
anui 164.
Cum unitatea militară care a staţionJat la Porolissum (cel puţin după
anul 114) a fost cohors I Ulpia Brittonum (Gudea 1989, p. 162-164)
s-ar putea presupune că aceasita a fost unitatea din care s-a lăsat la
vatră soldatul-veteran, devenit cetăţean.
d. numele acestui soldat este incomplet. Nu s-a păstrat decât filiaţia
lui .... p[ALLADI F(ilius) DV .....
Palladius este un nume neatestat până acum în Dacia Porolissensis
(Paki 1988, p. 220-222) şi în spedial la Porolissum. Se pare că este un
nume de factură grecească (Solin 1982, p. 272-273).
Concluzii
a. diploma militară •a fost eliberaită pentru un soldat din cohors I
Ulpia Brittonum (sau ala Siliaoo?) între anii 135-138 p. Ch. Coman-
dantul unităţii acesteia a fost .... Super Noviomagus. Soldatul pentru
NICOLAE GUDEA
80
care s-a eliberat diploma era . . . . Palladi f(ilius) Du . . . (ultimele două

litere reprezentând foarte probabil indicaţia locului de origine sau a „na-
ţionalităţii");
b. în cazul că unitatea din care s-a lăsat la vatră soldatul a fost
ala Siliana am avea un al doilea caz.când un veteran din 1aoeastă unitate
s-a stabilit într-o altă aşezare decât cea de 1a Gilău, unde a staţionat
unitatea. Primul caz de acest fel a fost atestait la Buciumi (Gudea 1972,
p. 119), într-o diplomă eliberată în anul 164. Al doilea oaz este cel de
faţă atestat într-o diplomă eliberată în anii 135-138.
în cazul că unitatea din care s-a lăsat la vatră soldatul a fos;t cohors
I Ulpia Brittonum am avea carul, firesc am zice, în care soldatul s-a
stabilit în aşezarea de pe lângă castrul în care a staţionat. Acest ultim
caz, pledează parţial pentru atribuirea diplomei cohortei I Ulpia
Brittonum.
III. In anul 1981 cu prilejul săpăturilor arheologice din castrul de
pe vârful dealului Pomet a fost descoperit în secţiunea 71, m. 45, a =
1,50 m, respectiv în praetentura dextra între clădirea B 1 (atelier de
fierărie) şi zidul pentru porticus (de-a-lungul) drumului principalis) un
fragment de diplomă militară. Spaţiul în care a fost descoperit fragmen-
tul de diplomă nu a fosrt un spaţiu locuit (Gudea 1983, p. 124).
S-a păstrat un fragment din tabella I cu câteva litere atât pe partea
interioară (intus) cât şi pe cea exterioară (extrinsecus). Dimensiunile frag-
mentului sunt: 2,3 cm lungimea, 0,7 cm lăţimea maximă şi 0,12 cm gro-
simea. Fragmentul se află în Muzeul Judeţean de Istorie şi Arită din
Zălau. Inventar de şantier P 81 A Bd 110.
Literele sunt în bună parte fragmentar păstrate şi uneori întregirea
lor este nesigură. Lectura pe care o propun este următoarea:
tabella I intus tabella I exrtrinsecus
...... I ........ . . .. Q .. ·. . .
. . . . . II BRIT . . . . . . . . . . . . TAT ROM .
. . . . . . . . IIHISp . . . . . .
. . . . . . . OR . . . . . . . . .
. . . . . . IN . . . . . . . .
a. Pornind de la foarte puţinele date pe care le oferă literele păstrate
am încercat reconstituirea textului pe cele cinci rânduri.
Fig. 5-6 tabella I intus
...... I aelia Gaesator et II Nerv
Britt oo et II BRITannor oo et I Hisp oo et I Can
nanef et II H/Spann et V Lingon et VI Thrac et svnt
in Dacia p OR olissensis svb Sempronio Inge
nuo proc quINis ............ .
tabella I extrinsecus
. . . . . . . . Q orum nomina subscript
svnt civiT AT ROManam ................ .
b. pe partea internă a tăbliţei se recunosc numele a trei unităţi mili-
tare care se înscriu într-o înşiruire aproape standard în diplomele mili-
tare din Dacia Porolissensis din anul 164 (IDR I DiplD XVII-XXII).
FRAGMENTE DE DIPLOME MIUTARE DE IA POROUSSUM 81
Această succesiune ne face să credem că avem de a face cu o diplomă

militară eliberată în ·acelaşi an pentru una din unităţile militare oare
au sJtaţiona.t
la Porolissum;
c. pe partea exterioară a tăbliţei, în porţiunea corespunzătoare păr
ţii interioare, se află (ca şi în cele1alte diplome de epocă) formula prin
care soldatul primeşte cetăţenia romană.
NICOLAE GUDEA
BIBLIOGRAFIE ŞI PRESCURTARI BIBLIOGRAFICE:
Bogaers- Rilger 197'1 ~- Bogares- Chr. Rilger, Germania Inferior, Bonn, 1974.
CIL Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin.
Devijver 1976 H. Devijver, Prosopographia militarium equestrium que
fuerunt ab Augusto ad Gallienum, Leuven, 1976.
Gudea 1972 N. Gudea şi colab., Castrul roman de la Buciumi, Cluj,
1972.
Gudea 1980 1~.Gudea şi colab. Raport preliminar asupra cercetărilor
arheologice de la Moigrad (Porolissum) din anii 1977-1979,
in ActaMP, IV, 1980, p. 81-101.
Gudea 1983 N. Gudea şi colab., Raport preliminar în legătură cu săpă
turile arheologice executate la Moigrad (Porolissum) în anii
1980-1982, în ActaMP, VII, 1983, p. 119-139.
Gudea 1989 N. Gudea, Porolissum. Un complex daco-roman la marginea
de Nord a Imperiului Roman, Zălau, 1989 = ActaMP, 13,
1989.
Holder 1982 P.A. Holder, The Roman Army in Britain, London, 1982.
IDR Inscripţiile Daciei romane, I. Bucureşti, 1977. (Introducere
istorică şi epigrafică. Diplomele militare. Tăbliţele cerate).
Paki 1988 A. Paki, Populaţia Daciei Porolissensis. I, .l:'orolissum, i:n
ActaMP, XII, 1988, p. 215-227.
Pisa 1993 I. Piso, Fasti provinciae Daciae. 1. Die "enatorischen
Amtstrăger, Bonn, 1993.
R0xan RMD I M. Roxan, Roman military diplomas. 1954-1977, London,
1977.
Roxan RMD II M. Roxan, Roman mili lary diplomas. 1971\ to 1984, London,
1985.
Roxan RMD III M. Roxan, Roman military diplomas. 1985-19%, London,
1994.
Russu 1972 I.I. Russu, Auxilia Daciae, în SCIV, 23, l, 1972, p. 63-77.
Stein 1932 E. Stein, Die kaiserliche Beamten und Truppenkorper im
romischen Deutschland unter dem Prinzipat, Wien, 1932.
Salin 1982 H. Solin, Die griechische Personennamen in Rom, Ein
Namensbuch, Berlin, 1982.
UBER EINIGE WIEDERGELESENEN ODER NEUENTDECKTEN

MILITARDIPLOM - FRAGMENTE AUS POROLISSUM
(Zusammenfassung)
Der Verfasser stellte drei Militărdiplomfragmente dar. Das ersten Fragment

(I) wurde schon veroffentlicht (IDR I DiplD XXIII) aber mit einigen Fundort ·-
und Technischefehler (Roxan RMD I, p. 65, nr. 40), Die andere zwei (II-III)
neuentdeckte Fragmente sind.
6 - Acta Mvsei Porolissensls voi. XIX 1995

NICOLAE GUDEA
82
I. Der Verfasser die Daten hinsiclltlich den Fundort des ersten Militărdiplom
fragmentes (IDR I Dip!D XXIII) korrigierte, clas in dem Pometkastell gefunden
wurde. Daneben ergănzte er den Innentext wie folgt.
. . . . . . aVG NERV BRIT cui praeest
. . . . . . . VLVS FELIX
EX: PEDITE
ROLICI . . . . .fIL IMENO . . .
ET SENECIAE RELICT FIL . . . .
II. Das zwenen Fragmenits aus dem Nordv1cus, etwa 100 m ~tlich von porta
praetoria des Pomet-Kastells, st.amm. Das Fragment gehOrt den ersten Tăfelchen
und gibt etwas mehr als ein Viertel des Inhaltes.
Der Innentext lautet
data aut si caelib eSSENT CVM iss quas postea
duxissent dum taxat sINGVLIS SINGVLAs ad
.K DEC . . . . . .
:cn p APIRIO AELIANO COnS
. . .C R CVI PRAEEST
.s VPER NOVIOMAGus .
ex pediTE
.pALLADI F DV . . . .
.F ED . . . . .
• .F . . . . . .
descriptum et recognitum ex TABVL a aenea
quae fixa est ro MAE IN MV ro post
itemplwn divi a VG AD MINERVAM
Der Aussente~ laiutet:
e.t sunt in dacia por OL SVB FLAVIO ITALI CO
quinis et vicenis plurivusve s TIP EME DIM HON
missione quor nomina sub SCRIPT SVNT IPSIS LIB
pasteris eor civit dedit et c ON CVM VXORIB
quas tune habuis cum est civit IIS DATA AVT SI qui cae
lib essent cum iis quae post DVX DVM TAXAT
Die Lesung macht keine Schwierigkeiten. Die Konsul- (Cn. Papirius Aeiianus)
und Prokuratornamen (Flavius ltalicus) gestatteten eine Datierung der Konsti-
tution auf etwa die Zeitspanne 135-138 n. Chr. Der Name der Militiireinheit
hochstwahrscheinlich cohors I Ulpia Brittonum war. Die Namen des Kommandan-
tes ... Super Noviomagus, des Diplomtriigers ... Palladi filius und die Domusangabe
(Du ....) in der Zeilen 6 und 8 sind unsicher gedeutet.
III. Das dritte Fragment wurde in der praetentura dextra des Pomet-Kastells
gefunden, zwischen den Gebăuden. Das Fragmenrt gehorte den ersten Tiifelchen.
Der Innentext Iautet:
. . . . . . Iaelia, Gaesator et ii Nerv
britt oo et ii BRITanor oo et i hisp oo et i can
nanef et ii HISpann et V lingon et VI thrao et sunt
in dacpORolissensis sub tSempronius inge
nus proc quINis. . . . . .
Der Aussentext Iautet:
. . . . .. Quorum nomina subscript
sunt civiTAT ROManam dedit . . .
Die einzelnen Buchstaben liessen dem Verfasser die Reihenfolge e1ruger Mili-
tăreinheiten vermuten und aufgrung dieser Reihenfolge in das Jahr 164 n. Chr
die Kon.stiitution datieren k®nte.
"'···„.•. „ !
I
·~ I
I
J
,,,„
,.
~
„'•·
·i· I
,--- --'- - --
I .-.---7-
..„ I
.I
"' I
:.\
-.-
•;
., I
:1 I
- _.:.:: _ _,_ - ---r- - - - -
. I o ------y:,--- 0
-„
(~ I~
I
·.,I
I
,IJJ;;11111111/ll11111, ·.-· 1~···········.:.r..,·,;,·I;,;;;,;· .. 11111111111I111111 "111_, I
11 11/, ~1111111~1·11
• ,.., : 11111111111111111111,.t'~ -
1~---
~ ~ ~c~~~'!" =- -~01·~ - 'I- =- 1
·,
:_J-······
. ~~ [J:
~
.
• 11\1111111111111111\~\"
~~
= _____
, = ~
„:@
QI- - --
; 1111111111111111111JI' I
I - I
I I
1-. I „
- - - - - ___ 1::(______ .J ~ - -::.._..,.
I I
I I
I,
I,
!·
Fig. 1. Schiţă a părţii centrale tlin complexul daco-roman de la Moigrad (Poro!issum). Locul
descoperirii diplomelor este marcat cu semnul X.
84 NICOLAE GUDEA
'
'I
1,
,.
I.'
•'j\ (
·o'·
. ;
I;
!( \'f..)~lfSl.fR\l,lX·r
I!
'N yJ.iV~i F EJ..l ~

f :>C fED'l"}
1\Ll~l(,l î=lJ.. JME
tTSE Nfc1At:·Rtl.l..l(l
oj
Fig. 2. Fragmentul de diplomă IDR I DiplD XXIII. Tabella I intus.
:i
o.
I
I.
i
; I
;r
'"
Fig. 3. Fragmentul de diplomă IDR I DiplD XXIII. Tabella I extrinsecus

..
·~---:"'.'""--·---:-.-----~--------:--··?..------;-----:-:-_--
I'.
i:
l:
I.
I
E• S:VivT nJ!)ACf "-POR_ . L 5'16 fL•Tl\t' CO·

QVtN ~îv,ce:MPL'1Rn;\ff5 'fJEM~DrM ~ON
""'55f0 QyOR N0f\11t'llf\5VB C'RSVN ,„)s1s , I
POS ff RQVOR OV) TA 't DEDff c: N < V t'1 \1 ')( O II
I
Q\J l\STV"1CHA 81\ISCVMESI (1'{1
'i
u 6" ~SS"ENr«:vrvt•1tS•OVM•PQST· 1
L---·-----'---------L---1.....______;----ll
Fig. 4. Fragmentul ele diplomă descoperit ln vicusul militar în anul 1993. Tabella I intus.
86 NICOLAE GUDEA
D~-~AAVf S•Qvrc~t:L' 8 PQS1 f A\

O'IX f5SENT'OV~~XAî :Tl\K'\'L,StN{)\f [
K t> fc_ .•
<~"t P PH~_,o .L\~l-' AN oe os
!.:. R CVH')R "fSî
.
I
[ ··
I
!l
!
r,;---- PER , NOVf O MAG. : ',
.fXP.fD 'TE -
. l. tiADf . lF~ 0
.
f) EStRt PTVl1Et'Rf
Qti/~E ft'<~ E5TR O
,
„F, --
EOc N, re)( AB li\ AE1't e: ;,
AE. ·~ M 'RQ \JQ5t l
, 't'EM~ t VMD• " ' I\ V I!\ O M ' f\9 R V1~ M ___j
Fig. 5. Fragmentul de diplomă descoperit h vicusul militar în anul 1993. Tabella I cxtrin-
secus.
FRAGMENTE DE DIPLOME MLLITARE DE LA POROLISSUM
87
-.-,
o
AE.t.0.GAES'ATO R fT ""'E~''
SR•Tf~E:T, R•Tf" NNOR!X3Ef" .~,Sf><JQET 'C 1'~
I NA~Ef"EJ",, ~ P"~U:"fVUN(,()~O"''™R"-C~î 5"".,..
n1 t>l\C\'\P QL1~~N5t5SV BJEMPRONlOU'fCiE
i
t"VO PRO (O . '$' O
I I
I
i
' I
\
Fig. 6. Fragmentul de diplomă descoperit ln castru în anul 1891 ·(Pomet). Tabella

I i 1tus.
NICOLAE GUDEA
88
I
f.I'
!
·--~- ... --·------ --------- -· - -- -----~------·-·'------

Fig. 7. Fragmentul de diplomă descoperit iv castru în anul 1981. (Pomet). Tabel!a I extrin-
secus.
DIE BESTIMMUNG DES FUNDORTES \DES SCHATZFUNDES I UND
II VON ŞIMLEUL SILVANIEI (SZILAGYSOMLYO)
Auf dem flache Lande werden die Fundor,te der einzelnen Schatz-
funde - angenommenweise - weniger durch die Formen der Erdooer-
flăche bestimmt, als in Gebirggegenden. · Das mag besonders fi.ir die
Gasse gelten, die zur Zeit der Auffindung des II. Schatzes Csorg6 utoa,
spater Pet6fi utca hies, gegenwărtig den Namen str, Argeşului flihrt,
und die in dem engen Ta111, des 596 hoch Măgura auf den Abhang des
Berges hi111aufflihrt2 • Im Jahre 1889 wurde der II. Schatzfund auf dem
damals im Besitz von Josefina Teleszki gewesenen Grundstlick entdeckt3,
dass nach der Erinnerung der Menschen von damals mit dem Fundort
des I. Schatzfundes identisch war.
Nach den Katasteramtes der Stadt Şimleu! Silvaniei (Szilagysomly6)
war das Grundtslick, dass bei der Auffindung die Grundbuchnummern
232, 233, 234 trog, heute die Nurnmer 1355 (= Parzellenzahl 308) am
2. April 1873 Eigentum von Janos Teleszki, un:d an diesem Tage wurde
das EigentJumsrecht der Josefina Teleszki, volljahrigen ledigen Person
als Erbin eingetragen. Das Grundstlick kam 1915 auf die Namen der
Minderjahrigen Vilma Kovacs und Lidia Kovaos, und war 1932 im
Besitz von Vilma Kovacs verehelichte Andras Mike. Das Grundstlick war
1953 Ei·gentum von Emma Hatvani, gelangrte 1959 in den Besitz von
Florian Mocan, dem es auch heute gehort.
Die Verfasser suchten am 24. September 1994 zum Teil aufgrund
der Katiasterangaben, zum Teil aufgrund der auf Familientradition beru-
herrden Angaben des Urenkels des damaligen Auffindern Ivan Pap, des
Ivan Alber.n, des einstigen Teleszki Grundstiick - den Fundort des
Schatzfundes II - in der alten Osmg6, heute str. Argeşului 23 auf, auf
dem heute <las Haus von Fl:orian Mocan steht. Dieser Ab<schnitt der
Strasse steigt gegen den Berg Măgura leicht an, am Ende der Ostseite
der Grundstlicke zieht sich bereit'S der das Tal einsăumende Berghang
hin. In diesem Berghang sind die Ostwande der Grundstiicke - zwecks
Verlăngerung der Hofe - eingeschni.tten und z\var so, dass die Hofe -
eingeschnitten und zwar so, dass die Hofe und den liber ihnen in 3-4-
5- m Hohe beginnenden Berghang seine senkrechte Erwand voneinan-
der trennt, liber dieser Eridwand erstreckt sich unmittelbar der auch
heute noch benutzte Friedhof der griechisch-kaitholisichen Rumănen.
Abb. 1.
Auf den an der Ostseite der ehemaligen Cs-org6 utc:i, der jetzigen
str. Arg~ului befindlichen 270 m2 grossen schmalen Grundstlicken sind
Wohnhiiuser, Wirtschaf.tsgebaude, winzige Gărten, Obstbăume ;·usam-
1 Kiss 1991, Abb. 1.

2 Kiss 1991, p. 259, Anm, 6, Abb. 2.
J Pulszky 1889, p. 233; Pulszky 1890, p. 7; Pulszky 1897, p. 25.
90 ALEK ACSADI - ATILLA KISS
mengepfercht - weshalb die Chance minimal ist, dass hier in der Ho.f-
fnung auf neue Schatzfunde oder auf. mit ihnen gleichantige Funde
archăologische Forschung durchgefiihrt werden k:ann oder da5s s.ich
eine solche Uberhaupt lohnen wiirde.
Die Lelllte, die die Goldgegenstănde einstmal versteck:ten, gingen
vermutlich vom Eingang <las die spătere Csorgo / Argeşului Gasse einsch-
liessenden Tales etwa 180 m aufwărts, und diirften dann an der Ostseite
des Tales in zwei separat gegrabenen Gruben ihre Schătze verborgen
haben. Es lăsst sich nicht entscheiden, ob die Bestattung des 1889 im
ZUge der vom BiirgermaisLer Sandor Gencsy nach Auffindung von
Schatz II sofort veranlassten Arusgrabung ohne Schădel nnd ohne Beiga-
ben gefundenen rnenschlichen Skelette4 urui die Verbergung des Schatz-
fundes / der Schaitzfunde zu gleicher Zeit geschach bzw. ob zwischen
dem Schatzi:ande / den Schat21funden und dem Grab ein kausaler Zusam-
menhang moglich ist.
Litera tur
Kiss 1991 A. Kiss, Die Schatzfunde I und II von Szilagysomly6 ah

Quellen der gepidischen Geschichte, în Arch. Austr. 75,
1991, p. 249-260.
Pulszky 1889 F. Pulszky, A Szilagysomly6i kincs, in ArchErt N.S., 9,
1889, p. 233-238.
Pulszky 1897 F. Pulszky, A Szilagysomly6i kincs, in ArchErt N.S„ 9,
ELEK ACSADI - ATTILA KISS
4Pulszky 1899, p. 233; Pulszky 1890, p. 7-8; Pulszky 1897, p. 26.

5Die Verfasser sprechen auch auf diesem Wege Albert Ivan, Florian Mocan,
Major i.R. Grigore Apetroaie, dem stiidtischen Anwalt Mircea Breban und Berta
Riederer, Leiterin des Katasteramtes, alle Einwohner von Şimleu Silvaniei, fiir die
im Katasteramt und am Fundort erteilten wertvollen Ratschliige ihren Dank aus.
DIE BESTIMMUNG DES FUNDORTES Dl!S SCHATZFUNDES 91
.t )b. f. S!cizL! d!r Argesului-strasse im Simleu Silvaniei mit den Kataster-BezeJchunngeD
ISTORIE MEDIE
STRUCTURA POPULAŢIEI DIN SALAJ LA MIJLOCUL SECOLULUI
AL XVI-LEA
Primele date statistice cu pnvire la structura populaţiei din Sălaj

(în eV!Ul mediu două cornitate: Solnoaul de Mijloc şi Crasna) provin din
secolul al XVI-lea. Acestea, în general, sunt de trei feluri: urbarii,
conscripţii pentru diferite dijme şi conscripţiile dicale (dicaHs), mai
precis conscripţia porţilor (sesiilor) pentru perceperea impozitu1ui regal.
Ambele corrutate medievale din Sălaj se bucură de mu1te asemenea
conscripţii, pe baza cărora putem trage concluzii destul de convingăto::ire
privind aitât numărul familiilor, cât şi starea lor materială.
Urbariile sălăjene din secolul al XVI-lea au fost analizate de acade-
micianul D. Prodan în volumele privind iobăgia din Transilvania în acest
secol.1 Astfel, urbariul privind domeniul Cehul Silvaniei din 1566-1569,
cuprinzând 44 sate2, urbariul de la Tăşnad din 1566, conţinând 4 sate din
jurul Tăşnadului şi alte 4 sate din jurul Zalăului. 3 în 1594 a fost întocmit
urbariul uriaşului domeniu de la Şimleul Silvaniei al familiei Ba'thory,
cuprinzând date pentru 50 de aşezări, printre care şi două târguri: Şim
leu! şi Crasna.4
Urbariile respective ne asigură date în primul rând despre serviciile
ţărănimii faţă de stăpânii lor feudali.
Date similare găsim şi în conscripţiile dijmelor privind cerealele,
vinul, miei şi porci, stupi de albine. în acest sens cunoaştem două ase-
menea conscripţii din 1569, prima privind plasa Zalău cu 21 localităţi,
a doua plasa Săuca-Sâncraiu cu 19 localităţi. Ele au fost publicate la
Budapesta în 1960.5
După părerea noastră datele cele mai cuprinzătoare le asigură con-
scripţiile dicale, care erau făcute pentru perceperea impozitului regal.
Ele erau intocmite de funcţionarii regali, numiţi „dicatori", cu aşa nu-
mite „bastoane de răboj". Ele luau la bază „poarta" (sesia), indiferent
de numărul familiilor, care trăiau şi gospodăreau pe o singură „poartă".
Acest obicei se baza pe dispoziţiile regilor angevini, încă din 1342, modi-
ficate în 1411 de regele Sigismund de Luxemburg şi apoi de Matia Cor-
vinul în 1467 şi 1487, încercând să modifice darea regală şi în raport
1 D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-Zea, II, 'Bucureşti, 1968.
2 Originalul sub titlul „Dominium Chieh 1566. Arhiva Naţională Ungară (în
continuare ANU) Budapesta, Urbarii et Conscripţii (U.C.) fasc. 101. nr. 47. studiat
de D. Prodan, op. cit., II, p. 195-222.
~. Originalul ANU. Budapesta, U. et C. fasc 113 nr. 2 studiat de D. Prodan,
op. cit., II, p. 333-345, precum şi de M. Petri, Szilâgyi vârmegye monogrciftaja,
IV, p. 635-636.
' Originalul sub titlul „Regesta super connumeratione Colonorum, item Bono-
rum ad arcea Somlium partinentis 10-ma die mensis 8. bris anni 1594 iuxta nouum
calebdarium inceptum". ANU. Budapesta U. et C. fuse. 13. nr. 5. analizat de D.
Prodan, op. cit., li, p. 593-620; M. Petri, op. cit., II, p. 167.
~ I. Ktss, 16 szcizadi dezsmajegyzekek, Budapest, 1960, p. 417-432. orig. ANU.
Budapesta, B. 976.
GEZA KOVACH
96
cu numărul familiilor. Potrivit acestor modificări slugile şi săracii erau

scutiţi de aceasta dare, în schimb jelerii dacă dispuneau de pământ sau
vii, erau supuşi şi ei impozitului regal. 6
Deşi spre mijlocul secolului al XVI-lea populaţia satelor se caracte--
rizia printr-o o stratificare esenţială privind starea materială, conscrip-
ţiile dicale vor lua la bază peste tot doar porţile (sesiile). In cazul celor
două comitate din Sălaj, ele mai specifică pe lângă familiile nobiliare,
numărul porţilor vechi, celor noi, cele alodiale şi părăsite, precum şi nu-
mărul familiilor ţărnni, scutiţi de impoztt, precum şi a slugilor, oare
trăiau pe alodii, sau lucrează la ţărani mai înstrăiţi.
Bine înţeles, conscripţia respectivă se baza pe declaraţiile juzilor către
dicatorii regali, care treceau prin fiecare localitate. Cât că conscripţia nu
specifică numărul familiilor supuse impozitului regal, totuşi din numărul
„porţilor" şi al nobililor putem trage concluzii folositoare cu privire la
reţeaua, mărimea localităţilor şi în linii mari şi la numărul familiilor.
Conscripţiile respective au fost efectuate în 1549, conţinând date
pentru 224 aşezări din comitatul Solnocul de Mijloc şi 50 de aşezări
din comitatul Crasna. Evident, hotarele celor două comitate nu coincid
nicidecum cu actualul judeţ al Sălajului, dar nici cu situaţia antebelică,
întrucât în ele sunt tr-ecute şi sate din zona Şomcutei Mari şi câteva
aşezări din comitatul Sătmar, în schimb lipsesc satele aflate spre est de
Munţii Meseşului. Majoritatea aşezărilor trecute în această conscripţie
există şi astăzi, unele între ilimp s-au comasat, altele au dispărut. Astfel,
în totalitatea aşezărilor, specificate în conscripţia din 1549, 18 localităţi
din comitatul Solnocul de Mijloc, şi alte 6 localităţi din comitatul Crasna
astăzi nu mai există doar ca toponime.
Să analizăm deci datele din conscripţia din 1549.
Aşezarea propr.
nobili
I
„,,,..,.„ o-ru· <le
porţi
familii
iobagi
sărnci
poarta
d~serta
poarto
nouă
poarta
alodială
slugi alţii
o I 1 I 2 I 3 I 4 I 5 I 6 I 7 I 8
Dioşod (Od) 6 7 22 - 2 I - 1
Acâş (.\kos)
Bârsăul de Jos (A!s6 Berekzo)
6 I 19 31
0
I
1 -
4 -
-
-
- -
3
1 I .>
Finteşul de Jos (Als6 Fenteos) I I 7 - - - - -
Asuag:nl tlc Jos (Als6 Zivagh) I 2 4 - 2 --- - -
Oarţa de Jos (A!s6 Warcza) I 2 10 1 4 - - 1
Supurul <le Jos (Ais6 Zopor) (1 :; 19 - 16 - - -
Apacha (pustă lângă Hodod) I 4 8 2 2 - - -
Aran y ~nezco I 3 7 - 2 - - -
Arduzel (:\rdo) I 18 16 - 6 - - 4
Boi•mul lirare (Bajon) I 2 6 - 7 - - I
Bălan (llalashaza) 1 2,5 3 - - - - -
Botiz (llotyzafalwa) I I 3 - - - - -
Benesat (llenedekfalwa) I 6 6 I 3 - - 1
Brebi (llered) 1 2 I 4 - 3 - - 1 I
s I. Bakacs, A dicalis ăsszeircisok (A torteneti statisztiks forrasai - sub red.

Kovacsics J6zsef), Budapest, 1957, p. 51-82.
STRUCTURA POPULA ŢIE! DIN SĂLAJ 97
o I 1 I 2 I 3 I 4 I 5 I 6 I 7 I 8
Dorinţa (Ilerencze) 1 2 - - - - 1 -
Berchez (Berkes) 1 5 IO - 12 - 11 1
Bicaz (Bykach) 1 3 8 - 5 - - -
Ilogdard (Bogdand) 1 10 12 2 - - 1 1
Borzlwk (pusta lângă Asuagiul
de jos) 1 1 1 - 1 - - -
Bozinţa (Bozonta) 1 2 3 - 2 - - -
Benek (neidentificat) 2 4 7 - - - - -
Binşa (Beoshaza) 2 15 12 - 11 - 5 1
Buthyachya (Neidentificat) 1 1 fi - - - 3 --
Ţeghea (Chegen) I 12 17 2 3 - - -
Crişeni (Chygan) 1 14 13 - 7 - - -
Ckeiu-Corabia (Chychofalwa) 1 12 8 - 5 - - -
Ctn:iloş (Chalanos) 2 3 4 - 2 - - -
Ceani (Chyan) 2 2 8 - 2 - - -
Cerneşti (Charnakapalnak) 1 2 - - - - - -
Cehul Silvaniei (Chye) 1 45 - - - - - -
Ciocmani (Csokmany) 1 2 5 - 2 - - -
Cig (Chegh) 5 23 23 - 13 - 2 I
Dăneştii Chloarului (Danyfa!wa) 1 1 4 - - - - -
Domuin (Damlyon) 1 5 7 - 5 - - 1
Craidorolţ (Darocz) 4 40,5 25 - 9 - 6 -
Vadurile (Debreczen) 1 1 - - - - - -
Dobrin (Debren) 3 9 14 - 7 - - 1
D;!rşida (Dershida) 3 4 8 - 6 - - 2
Deja (Deshaza) 1 1 - - - - - -
Drăgăneşti (Dragan4!rfalwa) 1 1 4 1 - - - -
Tămăşeşti I (Egerbeth) 1 1 - 1 - - - -
Tămăşeşti II (Egerbeth) 1 5 4 - 7 - - -
Archid (Erked) l 3,5 7 - 8 - 4 -
Istrău (Esztro) 4 7,5 5 - 9 - - -
Etel (pusta lângă Pir) 3 16 IO -- IO - 2 -
Fersig (Fejerszegh) l 2 4 - 4 - - -
Bârsăul de Sus (Felseo Berekzo) 1 l - - l - - -
Ceheiu de Sus (Felso Chaho!) 2 3 4 - 3 - - -
Fintişul Mare (Fe!seo Feuteos) l 1 6 - - - - -
Oarţa de Sus (feleso \Varcza) I I - 2 3 - - -
Supurul de Sus (Feleso Zopor) 2 3 10 - 6 - l -
Urminiş (Fermenes) 1 2 IO - 6 - - -
Gârdani (Gardanfalwa) 1 2 - - - - - -
Gavora (Gawara) 1 l 4 - - - - -
Girocuţa (Girokutha) 3 l s - 7 - - -
Ghirolţ (Girot) 4 4 8 - 4 - - -
Cărbunari (KarbonachfaJwa) 1 2 2 - 3 - - -
Gârcciu (Gerchion) l 7 12 - 8 - 2 1
So:neş Guruslău (GorcL!o) 1 3 - - 5 - 2 1
Fetindia (Gwzzofa!w~.) 1 5 6 - 1 - - -
Ghirişa (Geres) 1 5 10 - 7 - - -
Giungi (Gheonghi) 1 11 17 1 16 - - 1
Cărpiniş (Gerthianos) 1 1 1 - 1 - - -
Giurtelec Hodod (Gyeorghthe-
!eke) 1 5 20 - 5 - - 1
Ho<lod (Hadad) 2 IO 4 - 6 1 17 2
Hereclean (Haraklan) 1 7,5 8 - - - 5 -
Hotoan (Hathwan) 6 13 19 3 6 - 1 2
Hidig (Hidweg) 2 4 15 - - - - -
Horoatul Cehului (Horwath) 1 4 7 - 3 - - -
Satulung (Hozwfalw) 1 2 5 - 3 - - -
98 GttA KOVACH
Aşezarea
numărul
propr.
numiml familii
de iobag.I
I poarta
deserta
poarta
nouă
poarta
alodialii. slugi al\ii
nobili porţi
sărac• I
o I I I 2 I 3 I 4 I 5 I 6 I 7 I 8
Băseşti (Illesfalwa) I 2 5 - 3 - - -
Inău (Ino) I 9 22 - 7 - I -
Creaca (Karykas) I 2 4 - 4 - - -
Coruia (Krawla) I I 2 - 2 - - -
Cătălina (Ka+halynfalwa) I I - I - - I -
Căuaş (Kawas) 3 8 9 - 7 - - -
Sălişte (Keczkesfalwa) I I 3 - - - - -
Chechiş (Kekes) - - I - - - - -
Chelinţa (Kelenchye) 2 1 4 - - - - -
Cristur (Kereztur) 2 4 2 - - - - I
Chesi (Kezy) 2 2 5 - 3 1 - -
Chiraleu (Kyraly) I 13 8 - 5 - I -
Babţa Mică (Kys Babocha) 1 - 2 - - - - -
Prislop (Kys Bona) 1 2 4 - 3 - - 1
Satul Mic (Kysfalw) 1 15 19 - 3 - - -
Traniş (Kyskorozlo) 2 3 8 - - - - I
Derşida Mică (Kysyder) - - - - I - - -
Corundul Mic (Kyskorond) 3 I 3 - 3 - 1 -
Ciuta (Kysnyres) 1 3 - - 3 - I -
Căciulata (Kocolady) I 2 2 - - - - -
Kolbaszfalwa (Pusta lângă
Corund) I I 2 - I - - -
Coltău (Koltho) I I - 2 - - 2 -
Făureşti (Kowachkapalnak) I I 3 - - - - --
Coaş (Kowas) I 2 - - 3 - - -
Cozia (Kozla) I I 3 2 - - - -
Cheud (Keod) 2 I 6 - 3 - - -
Colţirea (Keolcher) 1 I 2 - 2 - - -
Culcea (Co!chye) I 2 2 - 2 - - -
Chereuşa (Keoreos) 2 7 6 - 3 - 3 --·
Curtuiuşeni (Keorthwelcs) I. I I 3 - 1 - - -
Curtuiuşeni (Keorthwcles) II. I - - - 2 - - -
Chiejd Unguresc (Kewesd
Hungaricus) 3 JO 20 - 4 - 5 -
Chiejd Românesc (Kewesd
Walachicus) 3 4 6 2 5 - - I
Ceheiu de Mijloc (Kcozepseo
Chahol) 1 2 3 - 2 - - -
Oarţa de :\!ijloc (Keozepsw
Warcza) I I - - - - - -
Cuceu (Kochio) I 2 7 - 4 - - I
Coşciu (Kwsaly) 4 5 27 - 5 - 8 I
Laşchia (Lachkonyos) 1 1 - - - - - -
Lăpuş (Lapos) 4 5 15 - 4 - - -
Leleiu (Le!eh) 5 6 8 - 4 2 - 1
Lemnia (Lemnen) 1 I 1 2 2 - - -
Letca (Lythyka) 1 I - 2 3 - - -
I
Lucăceşti (Lwkachfalwa) 1 2 - 2 2 - - I
Mogoşeşti (Magasfalwa) 1 2 6 - 4 - - -
Ceheiu Unguresc (Magyarchahol) 3 13 10 - 3 - - -
Aghireşul Unguresc (Magyar
Egrespatak) I 14 25 - - - - -
STRUCTURA POPULAŢIEI DIN SĂLAJ
99
o 2 3 I 4 I s I 6 I 1 I
Maiad (Mayad) 1 1 3 - 3 - - -
Moigrad (Moygrad)
Mineu (Meneo)
1 1 3 - 2 - - -
Mihaifalău (Mihalfa!wa)
2
7
3 2 - - 1 5 -
10 21 - 2 - 3 2
Mecenţiu (Minthcenth) 7 19 29 1 1 - 3 4
Mocirla (Mochyolya) 1 2 6 - 5 - - -
Mânău (Mono) 2 20 6 - 20 - - 2
Copalnic (Monostorkapalnak) 1 2 1 - 2 - -
Băiţa (Moso Danya) 1 1 - 1 - -
- -
Motiş (Mwtho)
Nadişul Hododului (Nadasd)
1 4 6 - 3 - - 1
1 10 13 2 8 - - 1
Ilabţa (Nagh Babocha) 1 2 4 - 4 - - -
Baiul Mare (Nagh Bona)
Derşida Mare (Nageder)
1 2 4 - 4 - - -
1 2 18 - - - - -
C'orundul Mare (Naghkorond) 1 2 2 - 4 - - 1
Naimon (Naghmon)
Cărpiniş (Naghnyres)
3 7 11 - - - 4 1
1 3 19 2 10 - - -
Notâg (Nagzek)
NrLpradea (Naprad)
2 2 11 - 9 - - -
1 7 16 - 7 - - 1
Bulgari (Nyrruon) 5 7 2 - 7 - - -
Mirşid (Nyrsied) 1 2 7 - 7 - - -
Aghireşul Românesc (Olah 1 5 6 - 1 - - -
Bgrespathak)
Nadişul Românesc (Olah
Nadasd)
1 1 12 2 3 - - -
Orbău (Orbo) 2 4 2 - 3 - - 1
Curitău (Eokoritho) 3 3 6 - 10 - - -
Arminiş (Eormenyes) 1 1 - 1 1 - - -
Păţal (Pachial)
Panic (Panyth)
2 19 31 - 9 - - -
3 16 12 - 4 - - 4
Papfalwa (pustă lângă Urmeniş) 1 - 1 - - - - -
Poptelec (Papthelcke) 1 2 7 - 3 - - 1
Puthfalwa (pustă lângă Lăpuş) 1 1 2 1 1 - - -
Piele Unguresc (Pele Hungaricus) 2 4,5 22 - 13 2 2 1
Piele Românesc (Pele Valachy) 1 1 1 - 3 - 6 -
Sirvăzel (Pele Zarvad)
Pir (Peer)
2 4 9 - 5 - - -
2 41 12 - 1 - - 1
roiniţa (Puynicha) 1 1 3 - 1 - - -
Priblleşti (Prybekfalwa) 1 1 3 - 4 - - -
Prodăneşti (Prodanfalwa) 1 2 4 - 1 - - -
Purcăreţ (Porkerecz) 1 1 - - - - - -
RedefaJwa (pusta lângă Pria) 1 - 1 - 2 - - -
Rcmetea Chioarului (Remethe) 1 2 4 - 2 - - 1
Romna (Rona) 1 1 3 - 1 - - -
Va<l (Nagykapalnak) 1 2 1 1 2 - - -
RcLstoci (Rotochfaiwa)
Şamşud (Samson)
1 1 2 - 1 - - -
8 17,5 28 - 9 2 11 1
Ş:uidra (Sandorhaza) 3 2,5 - - - - - -
Şănnăşag (Sarmasagh) 3 19 28 - 7 3 9 -
Şoimuş (Solmosfalwa) 1 1 - - - - - -
Şomcuta (Somkut)
Văleni (Somkwthpataka)
1 1 12 - 10 - - 1
1 2 - - 9 - - -
Şoimuşeni (Somosfalwa) 1 1 - - 1 - - -
Ulmeni (Sywlelmeth) 1 15 7 - 17 - 2 1
Săcăşeni (Zakachy)
Zakalasfalwa (neidentificat)
7
1
I 17
1
16
3 -
1 2
2
-
- -
2
-
1
Luminiş (Zakathwra) 1 1 3 - - - - -
I
G~ZA KOVACH
100
'numărul
propr.
nulDărul
de
familii poarta
iobagi deserta
poarta poarta
slugi alţii
Aşezarea
I nobili porţi săraci
nouă alogială
o I 1 I 2 I 3 I 4 I 5 l 6 I 7 I 8
2 22 45 3 11 - 14 2
Santău (Zantho)
Sărăuad (Zarwad) 5 6 13 I - 1 1 - -
Siciu (Zech) 6 9 17 1 7 - - 1+3
jeleri
Sălsâg (Zc!zek) ,1 3 3 - 3 - - 1
Sâncraiu (Zenthkyraly) 4 19 25 - 9 - 2 -
Sânmic!ăuş (Zcnthmiklos) 2 - 1 - 1 - - -
Suplac (Zeplak) 1 8 6 - 13 - - -
Ser (Zeer) 3 7,5 18 4 6 - 3 1
Sighet (Zygeth) 3 5 14 - 14 - 3 -
Sălăţig (Zilaghzegh) 5 11 4 - - - - 1
Si!vaş (Zylwas) 2 9,5 17 - 5 - - 1
Sudurău (Zodoro) 3 2.5 s - 3 3 - -
Soiduba (Zo!dobagh) 3 I 3 - 4 - - -
Szochie 3 1 1 - 4 - - -
(pusta lângă Cehfcluţ)
Săuca (Zoe Demetcr) 3 14,5 23 - 16 - - -
Zuna (dispărut lângă Chcreuşa) 3 4 5 - 3 - - 1
Copalnic (Zurdokkapal11ak) 1 2 2 - 2 - - 1
Tăşnad (Tasnad) 1 70 103 - 50 - 11 18
Terebeşti (Tcrebcs) 1 2 JO - 4 - - I
Tohat (Thohath) 1 1 6 - - - - -
Topliţa (Thuplicna) 1 1 4 - 2 - - -
Stremţ (Rothfalw) 1 1 3 - 2 - - -
Thegzeş (Neidentificat) 1 1 6 - 1 - - -
Bucium (Thewrewkfalw) I JO - - - - - -
Spinuş (Thewisscd) 5 9 6 1 1 - - 1
Tu!s6 Ders!da (contopit cu 7 5 3 1 7 - - -
Dernida)
Turbuţa (Thwrbocha) 1 2 3 - 3 - - -
Someş Odorheiu (Odwarhely) 2 2:l 21 - 26 2 3 -
Wyfalw (pusta lângă Vetiş) 1 - - - 5 - - -
Wyfalw (pusta lângă Dobra) 1 1 - - 7 - - -
Someş Uileac (Why!r,k) 4 17 6 1 7 - -- 2
Unin:.ăt (Wynemthy) 5 9 ,;,- 9 - 2 1 1 3
Păgaia (Wztatho) 2 ;; 5 - 7 - - -
Odeşti (Vadafalwa) 1 păr>tsit
Subcetate (Waralya) 1 3 7 - 3 - - -
Warosto (dispărut Zalău) 2 3 3 - 2 - - -
Verveghiu (Werweolgh) 1 I - - - - - -
Vicea (Wyche) 4 5 6 - - - - -
Ortelec (Wartheleke) 2 3 3 - 6,5 - - -
Vima Mare (Wylmany) 1 2 4 - - 5 - -
U!ciuc (Welchiok) 1 18 12 - - 5 - -
+7
jeleri
Zalnoc (Zalnoc) 2 2 - - 3 - - --
Zazăr (Zazar) 1 - - - 4 - - --
Zalău (Zi!ah) I 75 118 9 37 - - 7
Jac (Sakfalwa) 1 1 2 - 2 - - -
Jibou cu Şoimuşul Mic şi 1 18 - - - - - -
Mare (Syb, Nagsolmus et
Kysolmus)
Total -=-- 1299,5 1816 6 9 889,5 23 1751110
STRUCTIJRA POPULATIEI DIN SALAJ 101
Comitatul Crasna
o I l I 2 I 3 I •; 4
I
5 I 6 I 7 I 8
Almaş {Almas) l 2 3 - l - - -
Şeredeiu de Jos mai mulţi no- 2 15 - 5 - - -
bili {Alsosercden)
Bădăcin (Badachon) 4 5 11 14 - - l
Boghiş (Bagos) l 63 59 - 35 - - 3
Bocşa (Baksa) l 18 22 - 9 - 7 l
Badon (Baldon) 1 4 5 - l - 2 -
Borla (Barlaa) 1 125 14 - 5 - 7 -
Bogdana (Bogdanfalwa) l l - - - - - -
Bozieş (Bozzas) 5 7,5 2 - 4 - 1 1
Chigan-Waya (contopit cu 2 6,5 10 - 2 - 1 1
Crişcni)
Ceheiu (Chehy) 5 4 17 - 4 - - 2
Dumuslău (Domozlo) 1 2 - - - - - -
Endrefalwa (pusta lângă Ceheiu)
Meşeseuii ele Sus (Fclsew Keczel)
1
2
1
6 27
7 -
-
1
9
-
-
-
3
-1
Ş~reddu de Sus (Felseo Sered.cn) n1ai 4 21 - 10 - - 1
r.mlţi
nobiL
Gurnslău (Korozlo) 1 18 22 - 28 - 12 1
Giurtelecul Ş:mleului 5 7 19 l 11 - - 1
(Gheurghthelck~)
Gyalakutha (pustă lângă Şimleu) 3 1 12 2 I - - -
Hidig (Hielwegh) 4 17 IO - l - 2 2
Horoat (Horwath) 3 12 18 - 6 - - 1
Huscni (Hozwazoo) 1 12 6 - 2 - - 1
Câmpulung (Hozzwmezew) mai - 10 1 10 - - 1
mulţi
nobili
I!işua (X!oswa) 12 13,5 35 2 4 - - 2
Ip {Ipp) 4 31 16 - 13 - 5 3
Me3cş~uii ele Jos (Kecheel) 2 28 20 - 7 - 5 3
Carnar (Kemer) 3 49 36 - 18 - - 2
Cristelcc (Kcrestelc.k) 5 9 20 - 6 - - l
Pălăluşa (Kyspachal) I - - -_.. - - -
Crasna (Krazna) 7 61,5 84 23 - 21 3
LesmiT (Lechrnyr) 4 15 16 - l - - -
Lompirt (Lomperth) 9 10,5 27 - - - - -
Mă!ădia (Malade) 2 l 7 - 5 - - -
Poala l\Iescşului (Mezeşallya) 8 52 143 3 46 - 6 l
Nuşfalău (Nagfalw) 7 14,5 72 - 45 - 24 2
Plesca (Paliczka) 2 li - - 4 - l l
Pereceiu (Perechyen) 5 43,5 33 - 13 - 13 4
Petenea (Pethenefalwa) 2 17 12 - 5 - - l
Porţi (Porczallya) 2 7 8 - 2 - - l
Recea (Rcchee) 3 36,5 25 - 7 - 5 3
Poala Rezului (Rezallya) 12 27,5 109 6 50 - 5 8
Şimleu! Silvaniei (Somlio) 5 47,5 44 - 10 - 27 -
Sumai (Sommal) 5 7 li - 5 - - -
Şomoş (Neidentificat) 2 2 7 - I - - -
Sermezew (pusta lângă Bale) l 3 5 3 4 - - l
Zoroos (pusta lângă Maladia) 5 3 3 - 5 - - -
Zovarhegy (Neidentificat) I 3 8 l I - - -
Uileacul Şimleului (Wylaak) 2 5 10 - l - 4 l
Valcău (Walkoo) 7 26 19 - 9 - 10 l
Vârşolţ (Warsocz) 7 47,5 22 - 21 - - 3
Zăuan (Zowan) 2 28,5 23 - 12 - l l
Total I - 1823,5 I ll42 I 17 I 475 I l I 169 I 63
GEZA KOVACH
102
Analizând datele inşirate în conscripţia dicală din 1549 putem trage

concluzii convingătoare cu privire la reţeaua de ~zări cât şi la struc-
tura societăţii din cele două comita.te.
Conscripţia cuprinde 224 aşezări din vechiul comitat Solnocul de
Mijloc şi 50 de aşezări din ~omitiatul Crasna. Evident, hotarele celor
două comitate în 1549 nu coincid cu oele din secolul al XVIII-lea. Astfel,
comitatul Solnocul de Mijloc nu cuprinde satele ce se află spre eSit de
Munţii Meseşului, în schimb comitatul se extinde şi asupra zonei Chioa-
rului. Dar şi în cele două comita.te, între hotarele sale din 1549 găsim
mai multe aşezări decât cele înşirate în conscripţiile dioale. Astfel, de
exemplu, cătunele de la Poala Meseşului (Partea de vest) şi de la Poala
Rezului sunt laolaltă. Astfel în urbariul Şimleului din 1594, la Poala
Meseşului sunt înşirate satele Marin, Hurezu, Buciumi, Peoeiu, Bănişor,
Ban, Mal, Cizer, Boian, Poniţa, Stârciu şi 'Pria, deci 12 sate, iar la Poala
Rezului., Lazuri, Fizeş, GiurnelcilJ.<l de Jos, Giurnekiuş de Sus, Iazul de
Jos, lazul de Sus, Aleuş, Drighiu, Cozniciul de Jos, Cozniciul de Sus,
Sârbi, Tusa şi Ratin, drei 14 sate. Da ele se mai iadaogă în 1594 Caras-
telec.9 In cadrul domeniului de la Cehul Silv;aniei, în 1569, mai figurează
satele Aluniş, Asuagiul de Sus, Ţicău, precum şi două sate dispărute
de atunci: Kiszegh şi Naghzegh, deci încă 5 aşezări. Adunate cu datele
din 1549, constatăm că în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în comi-
tatul Solnoc de Mijloc existau 239, iar în cornitatul Crasna 76 aşezări.
Numărul proprietarilor nobili se prezintă astfel: ·trei proprietăţi
eclesiastice, 5 nobili principali şi 75 nobili mici în comitatul Solnocul
de Mijloc, precum şi un voievod cu numele Trif din satul Ujfalu (Satul
Nou) cu 8 sesii. In oornitatul Crasna, pe lângă \o singură proprietate
regală mai sunt două proprietăţi Piclesiastice, 3 :familii de nobili prin-
cipali şi 40 familii de nobili mici, iar 'În trei localităţi nobilii sunt men-
ţionaţi fără nume şi anume: Şeredeiu de Jos, Şeredeiu de Sus şi Câmpu-
lung, toate cele trei sate cu populaţie română. Este vorba de înnobilări
colective a unor cneji sau voievozi.
De ialtfel, familiile nobiliare sunt următoarele:
Comitatul Solnocul de Mijloc
numărul
a.'ezări· sesii sesii sesii sesii Total
proprietari feudall familia lor cu vechi noi alodiule părăsite sesii
sesii
posedate
o I 1 I 2 I 3 I 4 I 5 I 6
B{1thory 5 7 4 - 1 12
Csăky 4 38 32 - 1 81
Drăgffy 118 342 332 - 15 689
Martinuzzi 12 278 120 - 11 409
Jakchy 23 98,5 73 - 16 187,5
7 F. M.aksay, Magyarorszdg birtokviszonyai a 16. szcizad kăzepen, Budapest,

1990, I, p. 402-420.
e Ibidem, p. 429. 436.
9 D. Prodan, op. cit., p. 417-432.
STRUCTURA POPULATJEJ DIN SĂLAJ 103
o I 1 I 2 I 3 I 4 I s I 6
parohul din Ardud 2 14 5 - - 19

parohul din Hodod 1 1 - - - 1
călughiţe franciscane din Coşeiu 1 - - - - 1
Agoston 1 l 1 - - 2
Akossy 1 2,5 1 - 1 4,5
Becsky 3 25,5 12 - 3 40,5
Bene 5 9 3 - 2 14
Berendy 3 6 5 - - 11
noda 1 1 - - - 1
Bornemissza 5 17 9 - - 26
Bozzăssy 3 4 3 - - 7
Litteratus Beoshâzy 2 16 11 - - 27
nudahâzy 2 3,5 1 - 3 7,5
Csiszer 1 1 - - - 1
Csomafay 1 2 - - - 2
Csompasz 1 1 I - - 2
Cs6ghy 1 4 3 - - 7
Dengeleghy 1 4 1 - - 5
Deshâzy 4 12 7 - - 19
Dobay 8 12,5 8 - - 20,5
Dobszay 1 1 - - - 1
Eodonffy 3 7 13 - - 20
Esztâry 4 IO 4 - - 14
Fabian 1 1 - - - 1
Farnasi 2 11,5 1 - - 12,5
Filpessy I 2 3 - - 5
Fogarassy I 2,5 - - - 2,5
Ga!Wwy 2 2 2 - - 4
Garay I 2 - - - 2
Gencsy 2 4 - - - 4
Ha!măgyi 3 8 1 1 - 9
Harakiyâni 3 9,5 3,5 - - 13
Haranghy 2 7 - - - 7
Hatvany I 4 3 - 3 10
Hoc!ossy I - I - - 1
Horvathy 5 18,5 15 - - 33,5
I I I - - 2
Ilosvay
lrinyi I 3 - - - :~
I 27 11 I - 39
Jakabffy
Kaplony 9 24 5 - - 29
Karolyi 2 8 5 - - 13
Kavassy I 2 3 - - 5
K6r6ssy 13 39 24 - - 63
Kusali 3 6 I - - 7
Lukacsy I I I - - 2
Majâdy 2 I 5 - I 4,5
Matusnay 5 3,5 - - I 4,5
)fez6gyany 2 - - - - -
Nadasdy I - - - - -
Mindszcnthy 3 8 I 2 - li
Nagy I 2 - - I 3
Nemethy 3 6,5 I I - 8,5
2 2 4 - I 6
Orgonâs
Paladin I 2 - - - 2
Patay I - I - - I
I 2 3 - 2 7
Pazmany
9 4 - - 13
Pekry
I
5
I
G~ KOVACH
104
' ;
numărul
aŞezări·
sesii sesii sesii sesii Total
proprietari feudali familie lor cu vechi noi alOdialc părăsite sesii
sesii
posedate
o I l I 2 I 3 I 4 I 5 I 6
Pe!ey 2 7,5 13 - l 21,5

Perneszy 9 18 17 - - 35
Porko!ab 3 3 4 - 2 9
Ramocsa l - l - - l
Sarkozy l 2 l
„ - - 3
Sarmassaghy 9 18 33 - 3 54
Selindy l 2 l - - 3
Spaczay 4 6 12 - 2 20
Szakacsy l l - - - l
Szarvady 2 5 7 - - 12
Szecsy l l - - - l
Szenassy l 6 l - l 7
Szentkiră.lyl l 15 5 - - 20
Szilagynagy l 3 - - - 3
Szodoray l 2,5 3 - 3 8,5
Szunay 2 3 3 l - 7
voievodul Trif l l 7 - - 8
Vajda 2 IO 3 3 - lG
Valkay 5 5 5 - - JO
Vay 3 6 l - - 7
Comitatul Crasna
o I I I 2 I 3 I 4 I 5 I 6
regal 2 2 l - - 3
pau'.idenii de la Nuşfa\ău l 4 - - - 4
parohul din Nuşfalău l 3,5 30 - - 33,5
Apaffy 6 23,5 12 - - 35,5
Banffy 6 73,5 60 3 - 136,5
Bathory 26 161,5 199 - 6 666,5
Dobay 3 11 - - - 11
Dragffy 3 4 4 - - 8
Horvath 5 23 4 - - 27
Jakchy 1 25 11 - - 36
Telegdy 5 12,5 18 - - 30,5
Bernald 1 8 - - - 8
Bozzay 4 32 13 - - 45
Bydeskuthy 2 9 - - - 9
Csiszer 1 1 - - - l
Dancs 1 17 14 - - 21
David 1 1,5 - - - 1,5
Gereben l - - - - 1
!Iosvay 2 2 - - - 2
Ippy 2 19 - - - 19
Kărolyi 2 1 - - - l
Kemeri 2 33 5 - - 38
Korosi 1 1 - - - l
STRUCTURA POPULAŢIEI DIN SĂLAJ
105
o I 1 I 2 I 3 I 4 I 5 I 6
Litleratus Perene şi l\fihiily

Majâdi ::O.fikI6s
4
I
II
- -
2
I
-
-
I -
-
13
-
M6re ... 1 I - - - I
Nagy Gâspâr 1 1,5 I - - 2,5
Nagy Mâtyâs 2 7,5 - - - 7,5.
Nagy l\fiha.ly 1 2 - - - 2
Nâdasdy 2 2,5 l - - 3,5
Pandy 3 9,5 2 - - 11,5
Patk6 l - - - - -
Perey 2 14 10 - - 24
Perneszy l 3 - - - 3
Porczy 3 9 25 - - 34
Râthonyi 3 1,4 - - 2 . 3,5
Recsey l 18 3 - - 21
Sulyok 1 6 l - - 7
Szele 3 35 16 - - 51
Szenassy 4 I4 10 - 4 28
T6th l 9 5 - - 14
Vajda 2 2 l - - 3
Varday 2 8 - - - 8
Varsoczy 2 l 2 - - 3
nobili mici nenominalizaţi 3 16 15 - l 32
Luând laolaltă nwnărul total al sesiilor (porţilor) în cele două comi-

tate arată următoarea distribuire:
sesii seşii sesii sesii

Comitatul total
vechi noi alodiale pnrăsite
l
Solnocul de Mijloc 1299,5 889,5 22 69 2280
Crasna 823,5 425 l 17 1266,S
Total 2123 1315,5 23 86 3546,5
Având în vedere numărul destul de ridicat al sesiilor noi, putem

constata că la începutul secolului al XVI-lea populaţia satelor a cunoscut
o creştere esenţială. Tot.odaltă est.e enorm de mic numărul sesiilor alodiale.
ceea ce înseamnă că nobilimea la aceea vreme se baza aproape cu exclu-
sivitate pe servituţile iobăgeşti. Pe de altă parte este redus şi numărul
sesiilor părăsite, drept unnare la aceea ·vreme emigrarea sau fuga ţără
nimii nu reprezintă un fenomen răspândit.
Din partea supuşilor este luat în evidenţă doar numărul :familiilor
sărace (probabil sub un sfert de sesie),. slugi şi alte categorii care bene-
ficiau scutire sau reducere privind impozitul regal. Drept urmare nwnărul
total al familiilor de iobagi sau jeleri îl putem socoti doar în urma unor
calcule estimative. In perioada respectivă pe o sesie întreagă trăiau, în
general, patn.I familii ceea ce reiese şi din conscripţia dijmelor, efectuată
cu 20 de ani mia t.âziu. Inmulţind deci numărul sesiilor cu patru, reiese
că în comitatul Solnocul de Mijloc trăi.au în jur de .8350 familii, iar în
comitatul Crasna. îri jl1r de 5.100 familii:
106 GEZA KOVACH
Mărimea localităţilor era diferită, în general sub 50 de familii. Târ-

guri mai însemnate au fost:
Zalău cu 112 sesii cirrca 450 familii
Tăşnad cu 120 „ „ 480 „
Crasn~ cu 84,5 340
Şimleu cu 67,5 " 230
Boghiş cu 100 400
"
Fireşte este vorba de .familii de ţărani. Alături de ţărani în aceste
târguri trăiau deja şi meşteşugari. Astfel, în 1511 meşteşugarii din Zalău,
Crasna şi Bogiş obţin statut de breaslă. to
Aşezări mai mari au fost:
Borla cu 130 sesii circa 520 familii
Camăr cu 67 260
Cehul cu 45 " 180 "
Silvaniei "
Dorolţ cu 49,5 200
Guruslău cu 36 140
Ipp cu 44 170 "
Nuşfalău cu 85,5 JJ 350
,,
Pereceiu "
cu 55,5 sesii circa 220 familii
Pir cu 42 160
Santău cu 33 130
Şamşud cu 27 100
Şărmăşag cu 28 110
Someş cu 49 200
Odorheiu
Valcău cu 27 100
Vârsolţ cu 68,5 " 270
Zău an cu 40 " 160 "
Dintre f;ţmiliile nobiliare bogate se remarcă familiile Dragffy, Bathory,

Jakchy şi cardinalul Martinuzzi. Restul nobililor dispun de un număr
mai redus de siesii, câ!teodată doar nl -2 sau .chiar nlln:ic. Unii nobili
deţineau şi centre alodiale, având şi slugi. Astfel Dragffyeştii aveau cen-
tre alodiale la Craidorolţ, Someş-Odorheiu şi Berchez, Băthoreştii la
Bocşa, Borla, Crasna, Pereceiu şi J:a cetatea Şimleului, familia Apaffy
la Valcău, familia Jakchy :ia Coşeiu, familia Banffy la Nuşfalău, iar car-
dinalul Martinuzzi la Tăşnad şi Zalău. Dintre nobilimea de rând, familia
Jakabffy dispunea de alodiu Ia Hodod, familia Korossy La Şamşud, fa-
milia Sannassaghy la Chiejd, familia Horvath la Piele, iar familia Becsky
la Santău.
Constatările noastre sunt confirmat.e şi de datele conscripţiei dijme-
lor din 1569, efectuate însă doar în două plăşi; plasa Zalăului şi plasa
Săuoa-Sâncraiu. Această conscripţie menţionează deja numărul total al
IO G. Kovăch, A zilahi cehek tortenetc, Bukarest, 1958, p. 16, şi L. Szadeczky,

lparfejlOdes es a cehek tărtenete Magyarorsztigon, Budapest, 1913, II, p. 341.
STRUCTURA POPULAŢIEI DIN SĂLAJ 107
familiilor dijmuite, arătând şi starea lor materială. Cea pentru plasa

Zalău ne asigură date pentru 20 localităţi, cea pentru plasa Săuoa-Sân
craiu pentru 19 localităţi.
Oraşul Zalău figurează cu 8 străzi, prezentând atât numărul fami-
liilor dijmuite cât şi cantitatea grâului de !toamnă, supusă dijmuirii, pre-
zentată în cruci (gelima) cu 26 snopi (manipulus), după cum urmează:
ţărani
'
ţi'.r:mi ţărani
strada sii.raci cu 1/2 cu o total
jeleri
1/4 ~esie se ie :;csic poziţii
intreCtgă
o I 1 I 2 I 3 I 4 I 5
Plathea Minor I 35 153 204 175 8
Plathea Alzcgh 155 288 585 60 18
Kys Utzya 70 65 280 300 7
Plathea Sykoly 106 187 80 - 12
Plathea Maior 65 178 218 195 10
Plathea Zckely 40 183 222 150 9
Krazna Uthzya 143 520 444 170 18
Thyclki Uthzya 127 131 320 - I 24
Total I 741 I 1516 I 2474 I 1050 I 106
Celelalte aşezări
o I 1 I 2 I 3 I 4 I 5
Aghireş 187 238 3S9 so 22
Crişeni 55 336 416 680 16
Hcrcclcan 77 73 270 - 12
Gârcciu 154 280 423 288 25
Cristur 25 75 100 - 4
Dobrin 55 222 412 460 12
Naimon 94 128 92 - 15
Dioşod 68 380 574 104 21
Şamşud 153 395 698 169 31
Mocirla 40 4.5 30 160 5
Chiejd 84 330 390 334 16
Sărmăşag 162 362 648 90 19
Architl 38 165 262 60 8
Ser 144 340 215 245 21
Sandorhaza 42 15 - - 5
Bura 5 15 - - I
Derrhaza - 35 - - 2
Cehul Silvaniei 20 74 52 - 3
Lekiu 117 61 30 - 14
Total 1450 :-l76V 5069 2630 252
Plasa. Săuca-Sâncraiu
o I 1 I 2 I 3 I 4 I 5
Santău 193 387 70 - 29
Srmtău extranei 32 30 - - 3
Hickaga 26 18 10 - 2
Hoto an 229 69 - - 17
Coruntl 13 224 10-t 60 li
Gll:ZA KOVACH
ţărani ţărani ţllrani

strada ă aci eul/2 cu o Total
jekr
l/4sesie sesie sesie poziţii
întreagă
o I 1 I 2 I 3 I 4 I 5
Tuysed 104 143 102 123 7
Tuysed extranei 18 - - - 2
Su ha 194 230 75 - 15
Sudurău 86 65 41 - 9
Pătai 146 85 32 - 26
Sâncraiu 152 635 688 174 38
Piele 251 313 177 - 27
Chesi 21 105 - - 4
Sărvăzel 118 - - - 13
Săcăşeni 68 622 373 76 30
Mecenţiu 51 144 150 - 28
Girolt 51 401 233 - 27
Căuaş 129 124 130 - 22
Pişcari 34 65 140 - 5
Ghirişa 76 43 90 -
642
I 15
231
Total I 2124 I 4104 I 2515 I I
Datele privind dijma orzului şi ovăzului faţă de grâu sunt neglija-

bile.11 ·
Din numărul familiilor supuse dijmuirii nu putem trage nici o con-
cluzie convingătoare cu privire la numărul total al populaţiei, nici măcar
pentru târgul Zalău. Socotind că o cruce de grâu cu 26 snopi, în con-
diţiile cele mai optime ar da o recoLtă de jumătate de câblă, recolta dij-
muită în oele două plăşi ne dă următoarele cifre:
plasa total cruci cantitate de grâu în câble
târgul ZaJrm 5.781 2.890,5 câble

plasa Zci'.ău 12.974 6.487
plasa Săuca-Sâncrdu 9.472 4.736
(o câb {1 = cea 100 kg.)
Raportat la numărul familiilor, această recoltă asigura doar con-

sumul local al populaţiei.
GEZA KOVACH
THE OUTLINE OF THE SOCIAL AND ETHNIC SCENE OF .S~LAJ LAND IN

THE MIDIDLE OF TIIE 161h CENTURY: .
(Summary)
On the basis of a census made in 1549 in 224 settlemensts in the Solnoc
county nnd 50 settlements in the Crasna county, the author makes a sta!Jistical
analysis of the social and ethni.c structure of tee population of Sălaj Land.
11 I. Kiss, op. cit., p. 417-432.
CHIOARUL- CETATE LA GRANIŢA TRANSILVANIEI
Marele dezastru al armatei ungare la Mohacs, din 29 august 1526,

care a atras după sine căderea Ungariei, a făcut ca teatrul operaţiunilor
de luptă ale turcilor şi austriecilor - principale forţe rămase în cursa
pentru supremaţie - să se mllite la răsărirt de Tisa, extinzându-se trep-
tat în nord-vestul Transilvaniei. La Mohacs, Jocuitorii domeniul11..1i Cetăţii
de Piatră (Chioar), încadraţi în banderiul Dragfyeştilor au dat un greu
tribut de sânge. Insuşi stăpânul lor, Ioan Dragfy, purtătorul steagului
ţării, a căzut odată ou regelel.
Luptele pentru ocuparea ·tronului rega1tului maghiar au dUJS la se}J8.-
rar-ea a două ma.ri parUde, unul patriotic, grupat în jurul voievodului
Transilvanei, Ioan Zapolya, şi altU!l filohabshurgic. Neînţelegerile au dus
la alegerea aproape concomitentă a doi regi: Ioan Zapolya, 1a 10 noi2m-
brie 1526 şi Ferdinand de Habsbtll'g, la 7 decembrie 1526. Pentru a con-
tracara tendinţele acaparatoare ale habsburgilor, Ioan Zapolya a fost
silit, în 1528, să încheie pace cu ·trur'Cii şi să le recunoască suzemnitaiteia.
Feroinand de Habsburg a continuait însă, ofensiva. In toamna anului
1529, însuşi domnul Moldovei, Petru Rareş, a intervenit în sprijinul lui
Zapdlya şi şi~a trimis oştiLe în Maramureş şi pe valea Lăpuşulu5. 2 .
Austriecii n~au părăsit deloc gândul acaparării Transilvaniei. ln
1537, ei au năvălit în voievodat prin părţile nordice şi l-au obligat pe
Gaspar Dragfy, comitele comitatelor Solnocul de Mijloc şi Crasna şi
proprietarul domeniului Ceităţii de Piatră, să ia parte, împreună cu osta-
şii de pe domeniHe sale, la campanie. Dar ausitriecii au fosit a1lungaţi, iar
prin pacea de la Oradea, din 24 februarie 1538, Transilvania a rămas
în stăpânirea vi·ageră a lui foan Zapolya, urmând însă, ca la moar.tea
sa, întreg r;egatul ungar să revină lui Ferdinand de Habsburg. In 22
iulie 1540, Ioan Zapolya a mur1t şi, până la reglementarea suocesiunii,
s-a . constituit un consiliu de regenţă din care a făcut parte şi Gaspar
Dragfy. Poarta Otomană a făcut uz de dreptul său de putere suzerană
şi a acordat .tronul :lui Ion II Sigismund, fiul. minor al lui Zapolya3 .
Deoarece la 29 august 1541, Ungaria centrală a fost transformată în
paşalâc, Dieta de la Debreţin, din 18 octombrie, a recunoscut suzeranita-
tea Porţii Otomane asupra Transilvaniei şi a proclamat autonomia voie-
vodatului4. Prin acest act, regiiunea nord-Viestică, în care se includea şi
Cetatea de Piatră, a devenit un teritoriu de graniţă. De acum s-au pus
bazele unui sistem masiv de apărare a Porţii Someşene. Până prin anul
1580, au fost construite cetăţi noi·· 1a Oradea, Tăşnad, Şimleu-Si'lvaniei,
Seini şi Gherla şi au fost extinse sau întărite cele de la Cehu-Silvaniei,
I Istoria României în date, Bucureşti, 1972, p. 117; Din istoria Transilvaniei,

I, Bucureşti, 1960, p. 117.
~ Idem; şi Al. Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Bucureşti, 1940, p. 9.
3 Idem; şi M. Petri, Szilcigy vcirmegye monographiâja, I, p. 278.
4 Istoria României în date, p. 120.
110 VALER HOSSU
Aridud, Baia Mare, Satu-Mare, Hust şi aLtele. Cetatea de Piatră trebuie

să fi concentrat şi ea o atenţie specială, locuirt:orii Coaşului primind
privilegii colective, în 1579, de la voievodul Cristofor Bathory, pentru
a pu~ta grija exclusivă a zidăriei şi materialelor de construcţie destinate
nevoilor cetăţii5.
Probab'.il că prin tratatu'l de la Gilău, din 29 decembrlie 1541, Cet:i-
tea de Piatră a intrait iar în componenţa Ungariei. Cel puţin din 2i3 ianua-
rie 1544, când Gaspar Dragfy a fost recunosout de regele Ferdinand co-
mite al comitatelor Solnocul de Mijloc şi Crasna, faptul e sigurG.
Oasitea transilvană s-a lansat într-o acţiune de eliberare în luna aprilie
1548. Cetatea de Piatră a fost supusă unui asediu, şi oăpiitanul imperia-
lilor, Viczmandi Tamas a reuşirt să reziste 13 zile, după care a capi1tubt.
Ofensiva a continruat, şi Ioan II Sigismund a readus la Transilvania şi
cetăţile Baia Mare, Cehu şi .Ardud 7 .
N-aJU trecut decât trei ani de la acest eveniment şi austriedi au
năvălit din nou. Printre cele dintâi teritorii cotropite s-a aflat şi dome-
niul Cetăţii de Piatră. Ei aru rămas stăpâni până în februarie 1556, când
transilvănenii, sprijiniţi de oştile muntene şi moldovene, i-au !izgonit
iarăşi pe austrieci8.
Luptele au continuat, cu schimbări de autoritate, până în 1559, când
rc-gina Izabella a murit şi graniţa Transilvaniei ~ fost fixată pe Tisa.
Apoi, după alte ciocniri, la care seouii au participait împotriva princi-
pelui, în urma îndemnurilor trădătoare ale căpiitanului genera1 Melchior
Balassa, regele Ioan II Sigismund a cedat, în aprilie 1562, comitatele
nord-vesrtice, inclusiv zona Cetăţii de Pia.tră, :lui Fer.dinand9 .
Situaţia nu s-a stabilizat, totuşi. La începutul anului 1565, luprele
au fost reluate cu un înc.eput de izbândă al transilvănenilor. Ghe<:>rghe
Bathory, stăpânUll domeniului şi mare dregător în regiune, l-a trădat pe
noul împărat, Maximilian, şi a trecut de partea lui Ioan II Sigismund.
L3. 11 februarie, regele a organimt rezistenţa în cetăţile Bator, Ardud,
Cehu, Baia Mare şi Cetatea de Piatră. Dar aipoi, le-a pierdut pe rând, re-
trăgându-se. Gheorghe Bathory a fost prins de imperiali şi decapitat.
Prin paoea de la Oradea, din martie 1565, aşa zisele „Părţi Ungureşti"
(Partium Hungariae), în oare intra şi Cetatea de Piatră, au fost alipite
la Austria, iar foan II Sigismund şi-a pierdut titlul de rege, rămânând
doar principe ~asaito.
Turoii s-au simţit datori să intervină. Din iunie până în septem-
brie 1565, ei aru asediat Cetatea de Piaitră, care a rezistait. Tabăra lor
a fost aşezată la Ciolt şi Buteasa, de unde şi-au organizat mereu a.saitu-
s J. Kemeny, Transsilvania possesionaria, XII, p. 83, la Fil. Cluj-Napoca !I.
Bibl. Acad. Rom., manuscrise, cota A 246.
6 M. Petri, op. cit., II, 1901, p. 367.
. 7 F. Pesty, Magyarorszdg, helynevei t6rteneti faldrajzi es nyelveszeti tekin-·
tetben, I, Budapesta, 1888, p. 182.
e Istoria României în date, p. 121, 122.
9 Şt. Pascu, Transilvania în epoca principatului. Timpul suzeranităţfi turceşti.
1541-1691, ours litografiat, Cluj, 1948, p. 52-57, la Bibi. Centrală Univ. „Lucian
Blaga".
10 Idem; şi L. Makkai, Szolnok-Doboka megye magyarsdgdnak pn3ztuldsa,
Kolozsvăr, 1942, p. 54; E. Lukinich, Erdelyi terilleti vdltozdsai a t()r6k hoditds.
koraban (1541-1711), Budapest, 1918, p. 115-116.
CHIOARUL - CETATE DE GRANIŢA
111
rile pe dealurile de la inJtrarea în cetate. O parte din trupele inamice

au presat dinspre Coaş. In sprijinul celor asediaţi au intervenit pedeş
tliii imperiali din Satiu-Mru-e, care s-au aşezat mai întâi la Remeţi, şi
astfel austriecii 'au rămas pe mai deipar:tJe stăpânii fortăreţei 11 •
Din ordinul împăratului Maximilian, în 1566 s-a întocmiot urbariul
domeniului Cetăţii de Piatră, în care au fost consemnate obligaţiile mili-
tare a1.e voievozilor 12. E de presupus că organizarea voievodală s-a oob-
ordonat „Căpitănatului" cetăţii, inSltituţie operativă creată încă din 1564,
pc când domeniul mai era în proprietatea lui Gheorghe Bathory 13.
Transilvănenii au reluat ofensiva împotriva imperialilor în 1567. In
luna februarie, Bebek Gyorgy a organizat asediul Cetăţii de Piatră, pe
care a supus-o, apoi, lui Ioan II Sigismund. Faptul a fos.t recunoscut prin
;tratatul încheiat, în 17 februarie 1568, între austrieci şi turci 14 .
După plecarea lui Bebek spre Vest, căpitan al Ceită,ţii de Piaitră a
rămas, pentru mulţi ani, Brinyi Laszlo, pe care îl găsim menţionat şi în
1580 15 . Faptul sugerează că cetatea în sine depindea de principe, care
era preocupat în permanenţă de asigurarea potenţialului de rezistenţă
într~o zonă atât de disputată. Permanentizarea unui dregător cu o ase-
menea răspundere a fost în măsură să mărească eficienţa organizatoirică
în prob1emele apărării zonei şi forţa combativă a luptătorUor promovaţi
în funcţii de comandă după aptitudini şi merite.
Pacea a domnit aici, în continuare, şi a fost întărită. printr-un nou
tratat, încheiat la Speyer în 1570, de data aceasta prin tratative directe
între Austria şi Transilvania. Celei din urmă i-au fost recunoscute oomi-
tatele Maramureş, Solnocul de Mijloc, Bihor şi Zărand 16 • Orientarea stra-
tegici a trebuit să rămână, în continuare, pe direcţia Vest, deoa;rece hota-
rul Austriei a devenit tangent cu ce1l al domeniului Cetăţii de Piatră, adică
pe Someş, între Arduzel şi vărsarea râului Lăpuş, apoi pe acesta Şi pe
r<îul Cavnic. Dezvoltarea satelor şi înfiinţarea alitora noi, sporirea poten-
ţialului economic şi uman au servit ca fundament celui militar. Pentru
întărirea acestui potenţial, Ioan II Sigismund a luat de la domeniul Ciceu
voievodatul Glodu.lui şi l-a ataşat, în 1571, Cetăţii de Piatră 17 . Concomi-
tent, a înfiinţat puternicul domeniu al cetăţii Gherlei. Rolul voievozilor,
j1'1zilor şi curierilor a crescut în ansamblul aparatului militar subordo-
nat Cetăţii de Piatră, care a trebuit să fie gata de intervenţie rapidă.
Faptul că în 1564, pe când domeniul era al lui Gheorghe Bathory, a
funcţionat un „Căpitănat" mi'lit!ar al cetăţii, iar în 1576-1577, pe când
domeniul era al lui Hagymăs Kristoff de Beregsău, ostaşii chioreni se
aflau în subordinea regelui Ştefan Bathory în Polonia şi partiicipau la
11L. Makkai, op. cit., p. 54; Urbariul domeniului Chioar din 1566, !a Arhiva
.Naţională Maghiară, Fond Urbarii şi conscripţii, fasc. 101, nr. 45, fotocopie la Bibi.
Acad. Rom., Fii. Cluj-Napoca.
12 Idem.
u M. Szentgyorgyi, Kovdr videkenek tdrsadalma, Budapest, 1972, p. 19-20.
14 L. Makkai, op. cit., p. 54; Şt. Pascu, op. cit., p. 52; Istoria României ;n
date, p. 124.
i:; M. Lâzăr, în Szdzadok, 1889, p. 132; E. Lukinich, op. cit., p. 136.
16 Istoria României în date, p. 124.
_11 M. Szentgyorgyi, op. cit., p. 23.
112 VALER HOSSU
luptele de la Gdansk18 , denotă că certatea în sine, ca insti.tuţie mi<litiariă,

nu mai aparţinea nobilului, ci ţării, respectiv voievodului, principelui, re-
gelui sau împăratului, după împrejurări. Poziţia de graniţă în care s-a
aflat, după anul 1541, Cetatea de Pil:l!tră, obliga la o astfel de subordo-
nare.
Dealtfel şi aparatul mi:ritar intern a cunoscut acum o modernizare
de termeni, în sensul că peste organizarea tradiţională românească --
ceata de sat, condusă de jude, şi pâlcul de oh.şti, comandat de V10ievod
- a fost suprapusă comanda „decurionului" peste grupa de 10 şi a
„centurionului" peste formaţia de 100. de luptători. Ca dovadă, în armata
de la Gdansk a regelui Ştefan Bathory, îi întâlnim pe centurionul Fran-
cisc din Co~ şi decurionul Marfi.n din Răstoci, alături de luptătorii
recrutaţi din satele: Culc.ea, Per'ii-Vaidru;lui, Lăp~el, Mogoşeşti, Mireşul
Mare (sau Mesteacăn, fiind menţionat în ungureşte - „Nyresi"), Reme-
tea, Şaisa, Şoim~eni, Şomcuta, Sun:luc-Copalnic, TuJ.ghieş, Vărai. Aceş
tia n-ar fi putut să lupte ou efioienţă decât într-o formă orgianiza,torică
care le era familiară clin locurile de unde au descins, sub o comandă
române.ască 19 .
Pentru a manevra mai uşor sub ra:por.t militar, la graniţa vestit-ă a
Transilvaniei, voievodul Orisrtofor Bathory a luat, în 1578, domeniul
Cetăţii de Piatră, în beneficiul său direct 20 , mai ales că el aparţinuse suro-
rii Anna, văduva lui Gaspar Dragfy. Dar statu quo-u1 la care au aj!U:IlS,
în prirvinţa graniţefor stabHite în 1570, împăratul Rudolf al II-lea şi
regele Ştefan Bathory, uricaţi aproape concomitentt pe tronuri - unul
în A1,1Stria, celălialt în Poloni•a uni.tă cu Tmnsilvania21, a instaurat în zonă
o perioadă îndelungată de linişte.
VALER HOSSU
CHIOAR EINE FESTUNG AN DER GRENZE SIEBENBURGENS
(Zusammenfassung)
In Folge der ungarische Niederlage gegen die Tiirken in der Schla.cht bei
Mohacs am 29 Aug. 1526, kamm es zum Streit der GroBmăchte Tiirkei und
Osterreich um die Aufteilung des Territoriums ostlich der Theis.
In Siebenbilrgen, unterstlitzt durch Moldau, wuchs der Widerstand gegen
einer Ausdehnung der ti.irkischen Grenzen nach Osten ins Innere Siebenbiirgen:;.
So mit gelang es erst 1541 die Grenze des neuen Fi.irstentums Siebenbiirgen unter
der Oberhoheit der Ti.irkei festzulegen.
Die Studien des Autors befassen sich mit dieser Grenze welche durch die
Festungen Şoimuş, Lipova, Oradea, Tăşnad, Şimleul-Silvaniei, Cehul-Silvaniei,
Hust und Chioar markiert wurde.
18 A. Veress, Fontes rerum Transylvanicarum, III, Budapest, 1918, p. 4-200.

19 Idem
20 J. KAdar, Szolnok-Doboka varmegye monogr6.phi6.ja, IV, Dees, 1900, p. 124.
21 Mică enciclopedie de istorie universală, Bucureşti, 1983, p. 38, 293.
ECOURI EUROPENE ALE RASCOALEI LUI HOREA (1784-1785)
(NOI CONTRIBUŢII)
Semnificaţiile răscoalei ţărăneşti din Tmnsilvania de la sfârşi1Lui

anu;Iui 1784 au depăşit încă în epocă şi cu mu1t cadrele n:aţiona[e, ale
societăţii româneşti. Desfăşurată într-o arie relativ restrânsă din spaţiul
românesc, având ca zonă nucleu~ Munţilor Apuseni, Zărandul şi părţile
Hunedoarei, răscoala lui Horea a comprimat în liniile ei generale pro-
blematica societăţii româneşti şi mai ou se1amă aspiraţiile masei ţărăneşti
supuse stăpânilor de pământ. ULtimatul ţărănesc adresa1t nobilimii în
numele :lui Horea la 11 no;iembrie 1784 încorpora, prin punatele sale,
revendicările ţărănimii menţinută în Transilvania încă în stare de accen-
tuată iobăgie, de dependenţă personală faţă de stăpânii domeniali. Clari-
tatea exprimării revendicărilor ţărăneşti, în formularea acestora prin
intermediul eliitei rurale, a preoţilor români, raducalismul revendicări:lor
răscrulaţilor au fost de natură să stârnea!S!Că reacţia nobiliară şi în c.ele
din urmă a autorităţifor, a Curţii din Viena, atitudini dintre cele mai
diverse în mediile socio-poliltice din Imperiul Habsburgk 1.
Răscoala lui Horea, o ridicare masivă ţărănească şi românească, a
dezvelit mai ales realităţi ascunse cu mtlJlltă grijă şi îndemânare de nobi-
:limea ma.ghiară, interesată să menţină în Transilvania vechile raporturi
sociale, de esenţă feudală, privilegiile medievale, deveni.te anacronice l:a
sfârşitul secolului al XVIII-lea. Conflictul la care s-a ajuns între con-
servatorismul nobilimii transilrvănene şi reformismul statului ausitr.iac
- conflict sesizat de elementele ţărăn-eşti mai instruite - a fomentat
agitaţiile în rândul supuşilor domeniali, în cea mai mare parte a lor
români. Ţă~anii iobagi au văZlllt în putere.a centrală reprezentată de
llabsburgi un posibil atribut in conflictul nobilime-iobăgime, autori-
tatea ce putea exopera scoaterea din starea de iobag, ştergerea depen-
denţei lor personale. Mirajul noii lumi s-a arătat ţărănimii iobage prin
măsura imperială a efectuare a conscripţiei militare, împiedioată de
nobiHme datorită consecinţelor sale în privinţa forţei de muncă de pe
domeniile proprii; pentru ţăran, starea de soldat, cu toate scarificiile pe
care le impunea, însemn a - ceea ce era atât de imporitanJt pentru el -
1
posibil1tatea concretă de ieşire d1n sistemul iobăgiei şi atragerea pro-

tecţiei puterii statale, a împăratului. Din această zvârcolire s~a dedansat
însăşi răsicoala ţfrrănească acum 210 ani, eveniment ce a stârnd:t alte
reacţii, alte aiti.tu:dini, acţiunirle din aria de desfăşurare între părţi.le af1'ate
1 Pentru problematica generală a răscoalei lui Horea, vezi mai pe larg mono-
grafiile i~torice asupra evenimentului datorate lui N. Densu.5ianu. Revoluţiunea fui
Horea în Transilvania şi Ungaria. 1784-1785, Bucureşti, 1884. VI +523 p. şi D. Pro-
dan, Răscoala lui Horea, I-II, Bucureşti, 1979, 602+766 p.: ediţia a II-a: Bucu-
reşti, 1984, 623+775 p.; precum şi corpusul Izvoarele răscoalei lui Horea. Seria A.
Dtplomataria, I-VI, Bucureşti, 1982-1993; Seria B. Izvoare narative, I-III, Bucu-
reşti, 1983-184.
8 - Acta Mvsei Porolissensis voi. XIX 1995
114 NICOLAE EDROIU
în conflict deschis acum, opinii concretizate prin texte scrise în formulare

diversă şi cu difuziune variaJbilă.
Evenimentul ca atare a .aV'Ut calitatea de a dezveli o realitaite (iobă
gia menţinută cu obstinaţie în Transilvania) şi impune o problematică
(cea a românilor transilvăneni) nu doar înaintea Curţii imperiale, căreia
~i reapărrea acum spectrul răscoalei din Boemia deceniului anrte["ior, ci
m faţa Eurnpei chiar. Segmentte importante ale lumii politice şi diplo-
matice europene, guvernanţi şi diplomaţi, ofiţeri şi funcţionari superiori,
redactori de ziare şi cititorii acestora sau ascultătorii lecturilor publice
a ştirifor din periodicele vremii i1au cunoştinţă, prin mijlocirea infor-
maţiei difuzate asupra răscoalei, de stările de lucruri existente în Tran-
silvania. Cercetările istorice intreprinse în vederea cunoaşterii ecourilor
europene ale răscoalei lui Horea au depisitat un maiterial preţios, divers,
vast, pe baza căruia au putut fi cunoscute modalităţile de difuziune a
informaţiei referitoare la răscoala ţăranilor români transilvăneni şi dega-
jate concluzii semnificative de natură istorică<!.
Informaţiile referi'toare l'a răscoala lrui Hore.a difuzate în Europa acelui
Hmp suferă însă de parţial'itate, fiind produsul cerourilor nobiliare, al
aUJtorităţilor. Din mediul ţărănesc nu parvin decâ:t foare rar te:xibe expli-
cative, oonforme propriei mentalităţi, care să permi,tă, în consecinţă,
audierea şi a celeilalte părţi. Mediatizarea conf1lictului se realizează
prin te~te de provenienţă nobiliară, militară sau funcţionărească, guber-
niul transilvănean expunându-şi deasemenea opinia. Chirar în situaţia
nuanţării tonului, aceste te~te sunt, în cele din urmă, potrivnice cauzei
ţăraniloc răsculaţi, cărora le con!testă şi incriminează modul de acţiune.
Textele nobiliare acoperă pe răsculaţi şi pe căpitanii lor cu cele mai
defăimătoare epitete, acreditând o asemenea opinie şi limbaj în exte-
;rior, aceste texte fiind difuzate înspre Europa şi publicate în ziare!le
.timpului. Asemenea opinie pă,trunde şi în istoriografia de esenţă nobi-
liară, pentru a prezenta lucrurile în vitiune exclusivistă, par.tizană, fiind
menţinută în deceniile de după răscoală pentru proprie dezvinovăţire, ·cu
reminiscenţe în istoriografia ungară din secolul nostru. RăSlcoala lui
Horea a clătinat un 'edificiu. instituit prin forţă şi privilegiu de esenţă
medievală, afirmarea românească de la 1784 ridicând semne de întrebare
suficiente în privinţa viitorului acestui edificiu pentru ca reacţia bene-
ficiarilor lui, aristocraţia ungară, să fie promptă.
Oricum, răsculaţii 1ui Horea au pierdut, înaintea Europei, războiul
inforrn.aţionail. cu nobilimea în contra ,căreia s-au ridicat. Introducem in
analiză două aspeote, ele însele lămuritaare pentru aceas.ta. Cel dintâi
priveşte cauzele ,şi obiectiviele răscoalei, întotdeauna ascunse şi deturnate
de cei .aflaţi la originea lor. Astfel, din întreaga informaţie de presă
referitoare la răscoală, sunt extrem de puţine la număr ştirile/corespon
denţele privind starea ţărănimii iobage 'din Transilvania, privind abuzul
nobiliar, privind conţin!lltul revendicărilor ţărăneŞti. Din cele 60 de
2 N. Edroiu, Răsunetul european al răscoalei lui Horea. (1784-1785), Cluj-

Napoca, 1976, 232 p.; C. Mureşan, Locul şi semnificaţia răscoalei de la 1784 în
context internaţional, în Academia Română. Memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice.
Seria IV, Tom. V, 1980, Bucureşti 1982, p. 73-78; N. Edroiu, Horea's Uprising Euro-
pean Echoes, Bucureşti, 1984, 196 p.
ECOURI ALE RĂSCOALEI LUI HOREA
115
ziare europene şi nord-americane în care se cunoaşte a.stăzi că s-au

publicat ştiri despre răscoală, doar triei au dat punctele ultimatului
ţărănesc din 11 noiembrie 1784 cu cererile de desfiinţaire a nobilimii şi
de împărţire între ţărani a pământurilor acesteia3. în rest, sunt descrise
acţiunile violente ale ţăranilor români pe terenruJ răscoalei, atacurile
asupra curţilor nobiliare, fiind acuzată atingerea proprietăţii, cazurile
de omUJcidere (nobili, soţiile şi copiii lor, câţiva pastori), ou insistenţă
şi în limbaj asupra laturii violente, prezientă, fără îndoială, în des:f~u
rarea evenimentelor de asemenea natură.
Textele având această proveni1enţă, incorporate în coloanele ziarelo~
din centru.I şi apusul Europei trec însă sub totală tăcere execuţiile bar-
bare la care nobilimea maghiară, din proprie iniţiativă, recurgând în
contextul răscoalei la vechea justiţie medi:evală, i-aru supus pe ţăranii
răsculaţi români aju~i prizoni:eri în mâinile lor. Nici un ouvânt despre
execuitaTea în spatele cetăţii Deveî a 34 de ţărani în zilele de 8 şi 9
noiembrie 1784, aruncaţi [n gropi comune săpa1 te de ţăr:anii înşişi. Pe
terien, mu1te din omorurile şi violenţele kl care s-a dedart deopotrivă
1
nobilimea maghiară au fost ou mult mai crude decât cele făptui.te de

ţărani în iureşul răsco:alei. Ţăranii erau lru:aţi prizonieri de către nobilime
la întâmplare, mulţi dintre ei fiind întâlniţi pe drumuri, în afara cadru-
lui prQ/priu-zis al răscoalei, nevinovaţi, dar pedepsiţi pentru cele întâm-
p1ate prin oa.meni aparţinând mediului lor.
Juidecând raportul „pierdeTilor" umane, constatăm şi aici contTariul:
în cursul răscoalei au fost ucişi în jur de 150 nobili unguri şi membri
ai familiilor .acestora, în tabăra ţărănimii răscula.te numărul cefor ucişi
sau executaţi ridicându-se la circa 450 (întiI"'e care şi cei 85 ţărani căzuţi
în lupta de la Mihăileni-Brarl din 7 decembrie 1784). Raportul e, deci,
de 1 la 3, în defavoarea ţărănimii române, dar faptul nu reiese din nici
o corespondenţă de presă, din nici o „scrisoare" nobiliară din Transil-
vania sau din marginile ei. Europa primea informaţii doar despre pier-
derile nobiliare, despre atrocirtăţi1e părţii adverse, nu şi despre cele co-
mise de ea4•
O imagine veridică aSJUpra conflictului din Transilvania, asupra rn-
dreptăţiirii acţiunilor, era greu de con'turat în baza unei informaţii atât
de paritizane. Răscu1aţii erau condamnaţi dintr:u început, în lumina tex1te-
lor de asemenea natw"ă, numai pentru faptul de a se fi răscula1t şi pentru
că erau ţărani români, condamnaţi de nobillime la veşnică iobăgie. Indi-
vizii înconjuraţi de seco1e cu privilegii aristocratice nu puteau admite
3 Aceste ziare apăreau în mediul mai liberal din ceea ce atunci se numea
Ţările de Jos, din micul principat Bouillon: „Journal politique de Bruxelles",
nr. 9 din 26 februarie 1785, p. 152-160; de aici e preluat de „Journal politique
ou Gazette des gazettees" din Bouillon, nr. 6, martie 1785, a doua jumătate,
p. 21-25; precum şi de „L'Esprit des Gazettes, ou Recuil des evenemens politiques
et extraord.inaires, Qui ont pu fixer l'attention du public" din Bruxelles, numărul
din 19 martie 1785, p. 393-394.
4 Excepţia şi aici o face „L'Esprit des Gazettes" din Bruxe'lles, care în nu~
mărul ~ău din 19 martie 1785, p. 394-395 încerca, în baza unor informaţii deja
publicate, să estimeze bilanţul şi raportul pierderilor de vieţi omeneşti [n ctirsul
răscoalei: 300 de nobili şi circa 5-6000 de ţărani.
116 NICOLAE EDROIU
răstJurnarea s.tăriloor de lil.IJCrur:i statuete de ei înşişi în vechile cadre

medievale.
Mul'te din ziarele europene prezentau izbucnirea răscoalei ca o mare
surpriză penrt:ru autorităţile nobiliare şi imperiale, după cum şi acţiunile
ţăranilor jn aria răscoalei: ei „au comis cele mai mari excese, arzând şi
dev.astând ţara, îndeosebi pământurile nobililor", aşa cum făcea „JoUITlal
his'borique et Utterair:e" din lJuxemburg, în numărul său din 1 iaTIJuarie
17855. Dincolo de des·c:rie!l"eia „atrocităţilor" comise de ţăranii români
răoculaţi în oursul derulării confliotului, rămâne semnificativă reţinerea
caracterului antinobiliar al răscoalei, dar mai ales discuţia explicativă
angaj•ată de redacţia ziarului luxemburghez pe marginea acestei cores-
pondenţe vieneze şi a altora publicate în presa timpului cu privire la
situaţia teritoriului locuit de românii răsculaţi; acesta nu e Valachia,
pe care n-'O mai stăpânea acum Ca~a de Austria (este vorba de Oltenia),
ci Transi:trvania, preciza ziarul. In această provincie a Imperiului Habs-
blN'gic românii erau răspândiţi peste tot, ei fiind „o colonie română
straniu de înapoiată", pe carr-e ungurii o priveau ca pe un poipor „min-
cinos şi periculos"6.
Ultimatul ţărănesc adresat în numele lui Horea nobilimii refugiate
în oraşul Deva, datat 11 noiembrie 1784, odată publica,t în presă, chiar
şi numai de trei ziare, ajunge la cunoştinţJa spiritelor înaintate ale tim-
pului, oferindu-le ace51:Jora a·rg;umente pentru combaterea inegahtăţilor,
a sistemului monarhic, a sclaviei, despre care se afla că mai era în fiinţă
în aceste părţi a:le Europei. Astfel, în Franţa, J.-P. Brissot, trăind în
efervescenţa anilor din ajunul Revoluţiei, vedea în punctele ul1timatului
ţăranilor români din Transilvania doar luoruri raţi<0nale. In faimoasa
broşură~pamflet pe care o publica după începutul anului 1785 sub tiitlul
Seconde lettre d'un defenseur du peuple a l'Empereur Joseph II sur
son reglement concernant l'emigration, et principalement sur son revolte
des Valaques; ou l'on discute a fond le droit de revolte du peuple
apreciază că punctul cerut de răsculaţi ca nobilime mai mult să nu
fie „se seca pentru totdeauna izvorul opresiunii" („Par la seconde (point)
on tarissoit ă jama'is la source de l'oppression, en aneantiS1>ant la no-
blesse. Car il faut etre convaincu qu'ielle ne peut exis.ter qu'ave1c la
serviitJude et que ile malheur des societes" 7. Prin solicitarea ca nobilii
care îşi vor găsi slujbă împărătească să trăiască din aceea, dar să plă
tească .şi ei ·contribuţii faţă de s.tat la fel cu poporul de rând - comenta·
în continuiare J.-P. BriSJsot - ţăranii nu doreau decât o politică sănă
toasă, toţi membrii unui stat trebuind să suporte povara acestuia pro-
porţional cu facultăţile lor. Punate}e 4 şi 5 din ui.timattul răsculaţilor,
5 Journal historique et litteraire, Luxemburg, nr. din 11 ianuarie 1785, Tom.

CLXX, p. 52-57.
e Journal historique et litteraire, Luxemburg, nr. din 11 ianuarie 1785.
7 (J.-P. Brissot), Seconde lettre d'un defenseur du peuplc d l'Empercur Joseph
II sur son reglement concernant l'emigration, et principalement sur son revolte
des Valaques; ou l'on discute d fond le droit de revolte du peuple, Dublin (sic!),
1785; în Izvoarele răscoalei lui Horea. Seria B. Izvoare narative; III, Presă. Bro-
şuri. 1784-1785, Bucureşti, 1984, p. 421.
ECOURI ALE RĂSCOALEI LUI HOREA 117
prirvinid împărţirea pămâ!1iturilor nobiliare între ţărani, erau apreciate de

Brissot ca fiind oele caire argrumenltau cel mai mult dreptul r:omânîlor l~
revoltă. Ţăranii aveau dreptul la propr1e:tate, dar pământurile se găseau
încă în mâinile nobili1or, răscoala justificându-se prin aceas.ta întru
fotul. „Si ces propositions etaient injustes, îl faut dire que Ies decla-
rations des etats unis d'Amerique etaient aussi injustes, care elles sont
.exactement Ies memes" - concMde Brissot. „Si Ies Amer1cains ont ete
donies a se re\11o1ter parcequ'on vou:Ioit Les taxer sans leur consente-
ment, a plus forte raison avaient-ils ce droit Ies Valaques, qui n'avaient
.ni proprete, ni liberte, qui etaient a la merei de maîtres impitoiables"s.
Lumea europeană înspre care veneau informaţii despre răscoala ţără
nească din Transilvania, între ştirile de presă răzbătând şi punctele
ulfun:a1luluî notifioait lângă De;va, putJeia fi şocată de radicalismul aces-
tuia. Spiri1te,le r.evoluţionare occidentale se entuziasmară în:să, un Brissot
le propagă mai departe prezentându-le ca model pentru or1ce revol1tă
din acel tiITljp şi le justifică prin teoria dreptului natural al popoarelor
la nevo1tă. Ultîma1tul din 11 noiembrie 1784 însruşi, ca formulare con-
<::entmtă a revendicărilor ţă,rănimii răsculate, ou variante diluarte în
cererile expuse la încheiere.a .celor patru „armistiţii" zonale şi în alte
î~rejurări (la anchetarea răsculaţilor prinşi de autorităţi, nobilime etc.)
este rezul,tatul separaţiilor nete între cele două părţi aflate în conilicrt:.
De-o parte masa ţărănească, uniformă sub aspect socio-economic, fără
diferenţieri în interior, cu minime excepţii pe domeniul minier, al
juzilor şi preoţilor săteşti, aceştia din urmă adjudeicându-1;;i însă un rol
defini;t în răscoală prin autoritate morală. De ceala1tă parte o nobilime
domenială stăpână ,pe sate româneşti compacte în Zarand şi Hunedoara,
l\Jnde s-a conSttituit şi C3 element etmc şi confesional de accentuată dis-
paritate. Separaţia etnică şi cea confesională suprapuse peste cea sodo-
-economkă au .fost de natură să o accentueze pe 'aceasta din urmă, ducând
la punctele r.adioale din u1timatul ţărănesc, formula.te de elita rrurală
românească - preoţi romârri oritodocşi din Zarand. Europa primea astfel
informaţie despre contradicţii social-etniee accentua.te în Transilvania,
radicalismul programu1ui ţărănesc originându-se în atari s,tări de h1cruri.
Prin ridicarea socială, privită ou simpatie de elementele avansaitc dint;r-o
Europă aflată în pragul Revoluţiei Democratice, problematica româ-
nească, a românilor ardeleni intra în lumină europeană în întreaga ei
complexitate, deopo,trivă în latura ei naţională.
Ziarele din oraşele germane, i1taliene, franceze sau din Ţările de Jos
eraiu citite în principal de o elită locală şi prin lecturi publice, infor-
maţiile conţinute în coloanele lor ajungeau la cunoştinţa unui număr
ceva mai mare de persoane, induzându-i şi pe „citHorii" indirecţi. In
conteX!tul modalităţilor de difuziune a presei şi nivelului de :instrucţie de
la sfârşitul secolului al XVIff-lea, impactul presei asupra societăţii de
atunci nu trebuie exagerat. Ziarele timpului enau foiletonate însă de cei
care antologau ştirile mai impor.tante inserate de ziare, pentru a le
republica în periodice speciale, gândirte de redactorii lor ca publicaţii
o Ibidem.
118 NICOLAE EDROIU
care să ofere o adevărată panoramă asupra informaţiei de presă dintr-an

anume segment temporal. Prin a::easită operaţie însă erau ier.::rbizat:~
însăşi evenimentele despre care se rieu:i,ta în informaţia de presă. fiind
reţinute ş;tirile despre cele socotite mai importanite, pentru mccrno::-ia
posterităţii.
in vremea răsooalei 1ui Horea asemenea pubUcaţii erau „L'Eqxit
des Gazettes, ou Recuil des evenemens poliitiques et cxtraordina;rcs, Qui
ont pu fixer l'artten!tion du Public" care apărea la Bruxelles, sau „Me-
morial de l'Europe, ou Tableau chronologique des principaux evenements.
arrives dans cette par,ti e du monde", acesta numai din 178G începe:'ind,
1
pentru anul anterior. Recent identificate in Biblioteca Regală dfo iBrruxcl-

les, aceste publicaţii periodice de antologare a ştirilor de presă mai [m-
poiitante din ziarele timpului conţin numeroase informaţii, corespon-
denţe referiitoare la răscoala lui Horea. Faiptul este plin de semnificaţii.
evenimentul românesc din Transilvania fiind astfel reţinut între cele
notabile de pe continent, fiind propulsat între evenimente~e de impor-
tanţă europeană. Cercurile gazetăreşti ale timpului, oamenii politici.
di1Plomaţii, spiritele luminate de atunci, urmăreau cu mare interes acest
gen de publiicaţil, devenirt chiar ins1trument de informare, se~eatarea
ştirilor de presă oferind posibiliitatea de documentare promptă, uşurând
redactare.a de comenta~ii generale, sintE1tizatoare, atât pentru ziarişti,
oameni :politici, cât şi pentru diplomaţi, aceştia din urmă în vederea
redactării :r;apoiartelor diplomaitice către suveranii lor. in aSiemenea pu-
blicaţii, după cum s-a văzut, punctele programatke din ultimaitrul ţără
nesc erau 'I"eţinute, sensurile răscoalei pu!tând fi astfel cunoscute dinco~o
de paiitizanat şi îocercare de canalizare de către nobilimea maghlară a
opiniei ciititorilor de presă înspre proipria-i atitudine, adversă ţărănimii
române. Rarirta.tea periodicelor europene care au publicat ultimatul pro-
gramatic este con:trabalaMată de cali\tatea lor, de impactul pe care îl
aveau aslllpra cercurilor poliltico-d'iplomatice ale timpului, asupra scrie-
rilor spiritelor avansaite ale vremii. Chia~ dacă presa cotidiană r;e găsea
atunci la începuturile ei, praotidle de manipulare a informaţiei de către
cei interesaţi nu lipsesc, după cum nici tendinţa de cuprindere veridică,
tobală a evenimentelor, de comentare independentă a lor. Răscoala lui
Horea este S1Upusă acestor canoane, îi este prezentată ou insistenţă laitura
vi10ilentă, care artrăgea curiozitatea umană, sensibilitaitea cHi:to<ru~ui, dar
şi cea programatică, chiar dlacă în:tr-un cerc mai restrâns, dar semnifi-
cativ ,pentru poziţia aCGstuia înrtr-'o i1erorhie societală.
Intir-o formă salll a'.rta, c.ategorii social-politice din Europa erau in-
formate, prin ş.tirile de presă difuzate pe continent, de existenţia unei
problematici rornânreşti în Transi lvania, uneori chiar de existenţa româ-
1
nilor în Transilvania, de starea lor, de reacţia lor fa.ţă de abuzul nobiliar.

Este începutul unui proces îndellllng.at, de lămurire ·a opiniei europene
asupra ju!rteţei ridicării româneşti şi necesttăţii afirmării în plan politic-
naţiona:l, statal, îndreptăţirii unei majorităţi demografice productive într-o
nouă cons.~rucţie politico-statală de esenţă democi'atică.
NICOLAE EDROIU
ECOURI ALE RASCOALEI LUI HOREA' 119
LES ECIIOS 'EUROPEENNES DE L'EMEUTE DU HOREA (1784-1785)
(Resume)
Les significationes de l'emeute paysanne en Transylvanie deroule a la fin de

l'annee 1784 ont depasse beaucoup Ies cadres de la societe roumaine et de la pro-
vince. L'emeute de Horea a comprime dans ses lignes generales a ~a fois la proble-
matique de paysans asservis et roumaine de la Principaute de Transylvanie par
!'ultimatum des paysans adresse a la noblesse en 11 novembre 1784 ou ont ete
enoadre Ies revendications de la paysanerie aservi. En meme temps, l'emeute, un
soulevement masive des paysans et roumaine, a decouvri Ies realites de Transyl-
vanie caches par la noblesse hongroise en face de la Cour de Vienne, noblesse
interesse de maintenir Ies vieux rapports sociaux, Ies privileges d'essence medievale.
C'est ainsi que l'evenement comme tel a eu la calite d'imposer la problematique
de Transylvanie, particulierement celle des Roumains transylvains, tant en face de
la Cour imperiale, a laquelle a reapparu le spectre de l'emeute de Bohemie du
decennie anterieur, que en face de !'Europe.
Les couches importants de l'opinion publique, du monde palitique et dipio-
ma.tique europeenne, des gouvernants et des diplomates, des officiers et des fonc-
tionnaires superieurs, des redacteurs des journaux et Ieurs lecturs ou Ies ecouteurs
des conferences publiques ont connu par I'entremise des rapports diplomatiques
ou par Ies nouvelles de la presse Ies etats des choses existantes en Transylvanie.
Apres Ies recherches effectue dans le dernier decennie le nombre des journaux
.europeenne5 dans lesquelles ont ete publie des informations sur I'emeute paysanne
de Transylvanie a atteint le chiffre de 65. Ces informations seront publie dans le
IV ieme tome de la Serie des sources narratives encadre dans le corpus Sources
de l'emeute du Horea.
Les informations concernants l'evenement transylvain diffuse en Europe par
l'entremise des journaux autrichiens, slovaques, allemandes, italiennes, franc;ais,
espagnoles, hollandois, englais, danois, suedois ou polonais ont souffri de partialite.
Elles on ete le produit des cercles nobiliaires ou des autorites. Par l'entremise du
medium, paysan roumain n'ont pas parvenu des textes explicatives qui pourraient
permettre la conaissance de la mentalite des insurges, Ies buts et Ies causes rle
I'emeute. La mediatisation du conflit social a ete realise par des textes de proveni-
.ance nobiliare ou qui se rapportent aux fonctionnaires et aussi de provenianee militaire
ou appartenant au Gubernium transylvain et a la Cour viennoise qui avait expose
elle aussi son opinion. Meme dans la situation ou a existe une nuance de Ia
tonalite, ces textes sont generalement contraires a la cause des paysans insurges
qui a ete conteste et leurs action incrimine.
Dans l'informatbn de la presse de l'Europe de l'Ouest a penetre en queiques
joumaux !'ultimatum paysans du 11 novembre 1784 et a souleve des reactiones
contraditoires. Seulement des esprits eclaires du temps comme J.-P. Brissot ou
Wekherlin ont defendu Ies paysans roumains transylvains insurges. La brochure
edite par Brissot au debut de l"annee 1 î85 intitule Seconde lettre d'un defenseur
dn penp'e et adresse a l'empereur Joseph II sous la forme d'un lettre ouverte a
justifie l'emeute du Horea par des argument'> provenants de la theorie du droit
na turei.
Fait significatif, Ies plus importantes informations de la presse de !'Europe
Occidentale concernantes l'emeute du Horea. ont ete repris par Ies journaux nord-
americaines dans le printemps de l'annee 1785.
La problematique des Roumains transylvains a entre ainsi, a la suite de l'in-
teret produit par l'emeute, dans Ia lumiere de l'opinion publique europeenne et
americaine.
CENTRUL DE OLARI TIHAU (JUD. SALAJ)
Istoria meştqugurHor ardelene, ca şi studierea vieţii şi activităţii

meşteşugarilor, constitui:e şi astăzi un teren preferait al cercetărilor mul-
tM istorici. Privit sub aspeotul de principal producător al bunurilor
materiale din mediul urban, meş.teşugaI"Ul a reprezenta1t .s:ecole de-a
rândJuil, nu numai respon:sabi1ul bunăs.tării materiale în mediul târgurilor
şi oraşelor trailJSilvănene şi a sitJabilităţii economice şi sociale, ci şi pur-
tă:torul progresului social. ,
în ac€st domeniu al cercetării s-au întreprins investigaţii aSIUpra
meşteşugarilor la nivelul îllitregii Transilvanii1, şi parţial asupra me~te
şugarilor din comitatele sălăjene, materiiailizate în studii publicate în
Acta MP sau alte lucrări de spedaliitate2. în majoritate.a cazurilor, pultem
con5'ta'ta că atenţia a foot îndreptată spre acele meşteşuguri care au fost
org3ruzate în breaslă, fiind vorba de prelucrarea materialului documen-
tar cxis.tent şi de situdierea obiedtelor din patrimoniul Muzeului Jude-
ţean de Istorie şi Artă Zalău. Excepţie face Ioan Augu:>itin Goia, care
publică rerulfatul inv2stigaţiillor din ;ter2n din satele româneşti ou me'.Ş1k>ri
nebreslaşi şi Kovach Geza, care s-a ocupat şi de meşteşugurile săteşti.
Pentru documentarea în domeniul meşteşugurilor săiteşti, o r;ursă
reală de informaţii, a~ă1turi de materialul arhivistic, au constirt:uit-o r.tu-
diile etnografice zonale care au apărurt în ultimele decenii, acoperind cea
mai mare parte a ţinuturilor loeui:te din 11ransil vania.
A::Hel, V. Butura vorbeşte în lucrările sal·e privitoare h dezvo~Llrea
cu!turli m3terialc populare româneşti nu numai despre arta populară
românească şi ocupaţiile tr.adiţionale, ci şi despre meşteşugurile Găteşti,
despre trans1P::mt şi schimb de marfă, spec::ificând: „Pe lângă a.3ricultură
şi creşrterea animalelor, o dezvoltare apreciabilă au înregistrat rn orfm-
duirea feudală meşteşugurile ţărăneşti, atât în zonele din interiorul, cât
şi cele din exteriorul Carpaţilor româneşti"J.
Repere ale meşteşugurilor papuhre ţărăneş1ti fixează şi I. Vlăduţiu:
„Meşteşugurile legate de prelucrarea lemnului, a pielii, a lutului, a fibre-
lor ,textile, etc. er2u întâlnite aproape în toate .saite1e" 4 •
O insistenţă utilă în literatura de specialitate din domeniul meşteşu
gurilor Să·te$ti o întreprinde Ioan Augustin Goia, în lucrarea cu caracter
monogr.afi.c „Zona etnografică Meseş". Auitorul reliefează unele aspect~
„ ... mai puţin sau chiar de lo1c .cunosro:te în literatura de specialitate -
1 Şl. Pascu, Meşteşugurile din Transilvania până în sec. al XVI-Zea, Bucureşti,
1954.
~ G. Kov<ich. A zilcihi cehek tortenete, Bucureşti, 1958; vezi şi studiile din
Acta MP, (I-XVIII); E. Lak6, A. L. Goron, în Zalăul pe treptele istoriei, Zalău,
Hl75, p. 43-49.
3 V. Butură, Etnografia poporului român. Cultura materială, Cluj-Napoca,
19î8, p. 6; Idem, Străvechi m'.irturii de civilizaţie românească, Bucureşti, 1981.
4 I. Vlăduţiu, Etnografia românească, Bucureşti, 1982, p. 8.
122 ELENA MUSCA
din domeniul vânătoarei tradiţionale, al pescuitului sau albinăriWJui, al

meşteşugurilor tradiţionale, al instafaţiilor tehnice ţărăneşti ... "5.
Statornic în iruteresul SalU pentru istoriia Săllajului, în speţă pentru
problematica meşteşugurilor, Kovach Geza, elaborează în anul 1986 un
stUldiu intitulat „Despre răspândirea meşteşugurilor la sate în Sălaj 1n
secolul al XIX-lea" 6• Autorul se apleacă mai ales asupra datelor statis-
tice cuprinse în ConscrLpţia Czirakyană din anul 1820 a celor două co-
mitate din Sălaj, s1tatistică incomplclă, care nu reflectă îrutregul sp2Cl:ru
economic meşteşugăresc.
Materialul arhivis.tic al breslelor şi asociaţiilor meşteşugăreşti este,
în mod indirrot, o sursă de documentare pentru meşteşugurile săt.eşti,
deoarece numeroasele reclamaţii şi petiţii înaintate organismelor ierarhic
superioare de către meş.teşugarii urbani organizaţi în bres.le, ca şi inter-
dicţiile pe ieare aceştL1 le obţin în defavoarea meşteşugari1lor de la sate,
ne dau unele date despre existenţa meşterilor ţărani sau a meşterilor
emigraţi de la ora~ la sat din anumite motive: conservatorismul Giste-
mului de breaslă, slabă posibilitate de arvansare în interesul breslei,
pauperizarea meşterilor în anumiite perioade, etc. Deasemenea, găsim
informaţii despre natura meseriilor practicate la sate, sursele de apro-
vizionare cu materii prime, descrieri ale produselor şi date despre piaţa
de desfacere. Lupta continuă desfăşurată de bresle pentru menţinerea
privilegiilor, împotriva meseriaşilor de la sate, atestă poitenţi.alul pericol
pe care aceş~ia din urmă îl reprezentau. Măsurile de precauţiune luate
de către breslaşii din oraşe, enunţate clar în şiedinţe,Je din secolul al
XIX-1lea sau amendamentele obţinute când acestea se impuneau, subli-
niază importanţa ,pe care 10 aveau meşteşugurile sălteşti.
Ilus.trativă în sensul enunţat este evoluţia centrului de olari din
Tihău, localita;te de pe Val1ea Almaşiului, din bazinul Someşu1ui, apro-
piată de Jibou.
în această zonă de nord-vest a României au existat numeroase centre
de olari, organiziate sau nu în bresle, care produceau ceramică de uz
ca'Sni~, de ornamentaţie a casei, de lux sau care servea în anumirt:e mo-
mente ale vieţii sociale. in afară de vase, se confecţionau şi alte produse,
cum sur:t cahlele. Diferenţierile dintre centre rezidă din destinaţia cera-
micii şi ornamentaţie, nu din .tehnidle de lucru. Referitor [a aceste
diferenţieri, Barbu Slăltineanu afirmă că ele apar începând din sooolul
al XVII-lea, aceas.ta nu numai d21torită influenţelor străine, ci şi faiptului
că saşii şi ungurii erau organizaţi în bresle puternice, oare le ofereau
numeroase avantaje (preţuri bune de v<înzare, posibilitail:ea de a vinde
la oraş, obţinerea de smalţuri, legăturile cu centrele din străinătate,
etc.7. Este o realitate faptu'l că până în secolul al XV-lea olarii români
autohtoni au fost în fruntea meşterilor olari, ei fiind „ ... cunoscă0tori ai
celor mai bu:-ie 1argile din n~giune, păstrăitori ai unei ;tradiţii valoroase (... ).
Ei au aprovizionat pe noii stăpânitxi şi .au înrâurit pe me.şterii aces-
5 I. Goi2, Zona etnografici Meseş, Bucureşti, 1982, p. 8.

0
G. Kovach, în Acta MP, X, 1986, p. 305-313.
7 B., Slătineanu, P. H., Stahl, P. Petrescu, Arta populară în R. P. Românu,
Ceramica, Bucureşti, 1958, p. 22.
CENTRUL DE OLARI DE LA TIHĂU
123
tora" 8• Intre olarii de diferite naţionalităţi există o anumită conluc!"are,

fapt confirmat şi în centrele sălăjene. „Restul olarilor români, aflaţi în
sate, neorganizaţi în bresle, vinideau ma.rfa aproape numai părtur'ii ne-
voiaşe ţărăneşti; ei lucrau iZJolaţi şi deipante de înrâuririle .'.lpus2ne,
străini chiar înrâm·irilor saşi!1or şi unguril-0r, vecinii 1or" 9• Aces.ca •'S"t.2
şi cazul centrului române.se de olărit de la Tihău. In studiul d2 faţă
supunem atenţiei specialiştilor câteva date noi despre meşteşugul olări
tului la Tihău, rez'lllltate în urma cercetăril-0r efectuate de muzeul zălăuan.
Trăsăturile caracteris.tice localităţilor în care se praictkă me.ş.te(Şill
gu1l olăriltrului sau ale breslelor de olari, sunt relativ nume,roase. Se
practica olăritul acolo unde baza de materii prime era în perimetrul 11oca-
lit.ăţii. Meşterii care aveau pos~bilităţi financiare îşi cumpă-rau lo.turi Je
pământ argilos, bun pentru oale. In ce priveşte organizarea activităţii,
cuprindea de obicei întreaga familie. In aşezările cu populaţie maghiară
sau săsească, meşteşugul era organizat în bresle, cu reglementări rigu-
roase, exclusivitate, care căutau să protejeze mărfurile membriiorb lor şi
să obţină privilegii, organizaţii închise, unde meşterii români pătrundeau
cu greu. Bresllele sunt specifice mediului orăşenesc, unde membrii lor au
făcut din meşteşug ocupaţia principală şi nu se mai ocupă cu agrioul·tura,
dar „în mediul ţărănesc, unde marfa e produsă şi vândută chiar de către
olar, iar aprovizionarea rCU materii prime sie face de obicei la faţia locului,
nu s-au putut consti:tui 1puterrrice organizaţii de olari ca cele din oraş~" 10 .
Populaţia sătească în epo·ca medievală era ,preponderent române:asică, ori
rt:ocmai olarilor de La sate, în general, le era interzisă organizare:i în
bresle. 'I'otuşi, aşa cum reiese din cele expuse anterior, şi în unele (entre
româneşti de olărit din areai1ul nord-vesrtic al Români·ei existaiu regle-
mentări ale activităţii prin statute, cum este cazul centrului din Vama 11 •
In Zalău dezvolrtarea meşteşugurilor este impulsionată de exis.tenţa pri-
vilegiilor. Se interzicea a:ccesul pe piaţă în scopul des.fa.cerii prodruseior
a meşterilor români din ce:rutrele unde se producea ceramică sau a meşte
ril:or maghiari din alte localirtăţi, chiar dacă erau organizaţi în bresle.
O caracteristică comună şi firească a fost concurenţa acerbă de pe pieţele
de desfacere a produselor. In virtutea privilegiilor, olarii din Zalău şi-au
vândut produsele şi în târgurile din împrejurimi, la Huedin, Hodod,
Cr.asna, Nuşfalău, Hida şi Jibou, deşi centrul cel mai apropiat de .Jiibou
unide se producea ceramiică era Tihăul. Pentru asigurarea lr0oului de
vânzare, olarii zălăruani au plătit anual aruumite sume autor1tăţilor loca~e.
in registrUJl din anul 1777 apare următoarea consemnare: „ ... am dat
vameşului din Jibou 12 bani pentru că a mers 1a olarii străini să-i
oblige ca de acum înainte să nu se aşeze pe locurile noastre" 12. în anul
1778 se în'aintează chiar o cerere pentru locul de vânzare de la Jibou,
înlăturând astfel concurenţa meşteri'lor de la sa.te. La Jibou veneau cu
mărl'uri şi meşterii dujeni. Breasla olari1or din Zalău prevedea în sta-
11Ibidem, p. 21.
'1Şt. Pascu, op. cit., p. 28.
10 Ibidem.
11 Gh. Haiduc, în St. Com. Satu Mare, VII-VIII, 1936-1987, p. 319.
12 Arh. I3MIAZ, Registrul de procese verbale al olarilor, nr. inv. 2; E„ Lak6,
A. L. Goron, op. cit., p. 56.
124 ELENA MUSCA
tutele ei şi interdicţii priviltoare la procurarea unor materii prime, cum

este smalţul1 3 •
Ceramica roşie pktaită a fost confecţionată în numeroase sate din
cuiprinsul Transilvaniei, deoarece până .în timpuri apropiate asigură cerin-
ţele casnice în cea mai m:=ire parte. Sait.ele româneşti în care s-a oon-
fecţiona:t ceramică :mşie nesmălţuttă au fost ma:i numeroase decât ceie
în care s-a produs ceramică smălţiuită, deoarece olarilor ţărani le-a fost
interzisă multă vreme folosirea smalţului de către breslaşii din oraşe,
pe oare aceştia îi concurau în pl"Oducţia tipurilor de uz casnic comun.
i\fu aveau voie să folosească ;.:,malţul nici măcar olarii singurei bresle
româneşti cunosoută şi recunosoută, ceia din Haţeg. Olarii din saitul Tihău
au rămas credincioşi tehnicilor, formelor şi ornamentelor tradiţionale.
în ornamentica vasel'Or roşii nesmă'lţui1te din satele mai izo1ate, predo-
minau motivele de tradiţie străveche, realizate cu coloranţi na.turali în
tehnid simjple.
Conf::cţi 1 onarea oalel\lr 11a Tihău a fost ,detmminată de mai mulţi
factori. Pe primul plan se situează existenţa lutului bun pentru ceramicc"'t
şi de asemenea, existenţa urmelor colorate pentru ornamentarea croma-
tică a vaselor. în hotarul satului se aflau păduri întinse, deci lemnul
pentru arsul vaselor era la îndemână. Un aU factor care a f,avonizat d:::z-
vo1tarea olăritului la Tihău a fost piaţa de desfiaoere, relaitiv sigură.
Olarii din satul Tihău aprovizionau cu ceramică satele situate pe cursul
sălăjean al V<l.ii Someşului şi ce'le sHruate pe cursul inferio,r al râurilor
Almaş şi Agrij. Prin comercializarea ceramidi se obţine un spor de
câştig care completa venitul insuficient obţinut din agriou~tură. Infor-
maţiile referitoare la cent,rul românesc de olari din Tihău au fost obţi
nute de la informatorii looalnici, în încercarea de revitalizare a acestui
centru de olări1t.
Materia primă, lutul „bun pentru oale" se scotea din preajma satului,
din aşa numifa „gl'Dapă de llllt de \lale", care se făcea aoolo unde se
ajungea uşor la stratul de argilă. în hot:iriul satului sunt mai multe părţi
de unde se 'Sootea lutul: Din Balkhii, de unde se sro.tea un lut gros,
care trebuia 1amestecat cru „arina de vale" (pământ de luncă); Valea Gră
diştei, de unde se scotea un lut foante bun, care nu trebuia amesibecat
cu nimic, deoarece „îi umb!lat tare:" şi Piatra Corbului. Humele coLorate
de culori roşu şi alb erau p11ocurate din hotarul satului şi apoi prepariate
de meşteri. Caraoteristka itmdiţională a olă11itului tihăuan a conSitituit~o
ceramica nesmălţuită. Ceramica smălţiuită s-a lucrat începând aproxi-
mativ din anul 1942, smalţul fiind pro1curnt de la oraş, prin cumpăra;re.
Nu ne .pronunţăm asupra influenţelor în ce priveşte confecţionarea cera-
micii smălţuite, confecţionarea acesteia fiind de dată recentă şi de r;cur.tă
durată, ,ea nefăcând obioctul &tu:diului de faţă 14 .
Din hotaru'l satului cu ma,terie primă bună, lutul es.tie tăia,t cu o sapă
îngusităi, încărcat în car şi transportat acasă. Următoarea operaţie era
curăţarea de impuri,tăţi pe cale umedă, fie în hotarul satului de unde era
colectat, fie după ce era 1traI1S1portat acasă. Lutul era lăsat un timp la
13 Ibidem.
14 Informator Ana Bot, 80 de ani.
CENTRUL DE OLARI DE LA UHAU
125
dospit sau nu eria lăsat deloc în funcţie de timpul disponibil pentru

confecţionarea ceramicii15.
Am fost informaţi de către bătrânii din sat, care au practicat a'cesit
meşteşug, că lutul .era frământat pe un „cenuşer", aşezat în aria casei,
prin călcare, jn scopul preparării pentru modelare. La Tihău, cele 3 o~
rraţiJ. se efectuau apmape conoomi:tent: curăţirea lutului, do'Spkea lutui.ui
şi frământatul. Urma modelarea, deci confecţionarea obieotelo'I' de oera-
mică.
Arderea avea loc in cuptoare de două tipuri:

1. Cuptor din lut vertical, de formă cilindrică, bombat la mijloc, cu dia-
metrul bazei cu 20-25 cm. mai mare ,decât diametrul gurii. Aces,t tiP
de cuptor avea trei guri de foc. Aceasta era tehnica veche, tradiţionaiii,
de ardere a vaselor.
2. Cuptor de cărămidă, identic ou cel din lut. în cazul în care era vre::-rle
de ploaie, deasupra gurii cuptorului se confecţiona o argea sim::Jiă,
chiar mobilă, pentru .a aic~eri gura şi a împiedica apa să pătrund:1 ! a
vase în timpul arderii16.
Aşezarea vaselor în cuptor nu era o operaţie simplă. Vasele, selec-
tate după mărime şi forme ,erau aşezate de la exterior spre interior, ln
m1i.i mu~te rânduri suprapruse. Se făcea apoi focul, concomitent în toate
cele trei guri de foc. Arderea era a:soo1ntă; pentru foc se folosea ~emnul
de plop, care arde ra:;:>'.d şi foar,te bine. Aceas1ta era tehnica tradiţion:.<1ă
de ardere. După ce arderea se încheia, gurile de foc erau închise şi cup-
torul era lăsait să se răcească trepta,t. După răcire, cuptorul era descărcat
prin scoaterea vasel·or în ordinea inversă a înc<lrcăr:ii cuptorului. În
final, vasele er::u triate.
Vasele se deosebeau între ele prin frormel2 d2 .capa.::ita.tc I.ii p:]:l
ornamentaţie. După formele de capa:::it2te, la Tihău s2 concecţiona:1 oa~2
de 8-10 litri, „de o cofă", folosite perntru „pi roş.te", acestea fiind o:' ie
mai mari, cu o singură toartă. Oalele pentru rep:i·ra.rea mâncării şi
pentru mămăligă erau mai mici, cu o capacitate de 1/2-1 litru. Ac2st2a
se numes.~, „oale de-un pobor". Se confecţi1 onau: măsură pentru mămăligă,
aiceSitea fiind oale ou pidoare: „cănţi" pentru apă; oluri de diferi.te capa-
cităţi; strecurători; ghivece pentru flori ou „bliduţe" (far.furioare) şi
„ciripuri" (ţigle). Se confecţionau şi obiecte de forme înitinse, care :~o1o
seau ca sursă de inspiraţie formele de lemn, acestea fiind „blidele"
simple. Olarii din Tihău confecţionau unele obiecte care aveau f·::irme
neregulate, cum sunt aşa-numite1e „perseie", adică punguliţe din lut
pentru păstrarea pământiului pentru vămi. Aceste obiecte descrise mai
sus sunt din ceramică nesmălţuită, ornamentate prin incizare şi prin
vopsire. Se ind~u linii drepte, circulare, linii frânte, ondulate, incizaite
cu unghia degetului mare, lucrând în pas:ta încă moale a vaisului. Liniile
colorate se ,trăgeau cu pensula şi cu degetul sub hază, de regulă ::iind
trasată o bandă lată, cdlorată, flancată de două linii circulare. Culorile
folosi.te la Tihău pentru decorarea vaselm au fost ro!ŞU şi alb.
15 Ibid2m; vezi şi I. A. Goia, op. cit., p. 78.

16 Informator Ioan Pop, 76 de ani: I. A., Goia, loc. cit.
126 ELENA MUSCA
Conform informaţiilor obţinute de la săteni, în Tihău s-a confecţio

nat şi ceramică smălţui·tă, dar- numai după anul 1942. Smalţul se obţinea
prin cumpărare, de la târgul din Baia Mare. Se confecţionau diferite oaie
cu ·tJoartă, cu pereţii dreipţi care aveau măsura „de un potor" şi craitiţe
de diferite mărimi, de la capacitatea de fierbere a unui ou până la vase
de tJopit untură, de 10-13 kg17.
ELENA MUSCA
TOPFERZENTRUM TIHAU, LANDKREIS SALAJ
(Zusammenfassung)
I:n diesen nord-westlichen Gebiet Rumaniens existieMen viele Topfereizentren.

teilweise auch in Zechen organisiert, welche verschiedene Keramikprodiukte (Ur
den Hausgebrauch, die Ausschmiickung des Hauses so wie als Luxusartikel e-r-
zeuglten.
Die Unterschiede zwischen den verschiedenen Zentren bestanden nicht in der
Arbeitstechnik sondern ausschlieHlich in der Ornamentierung der Keramiken.
Diese Diferenzen traten in XVII. Jahrhundert hervor, nicht nur auf Grund des
Einflul3es von Aussen, sondern auch wegen des Umstandes, dass Sachsen und Ungarn
in starken Zechen organisiert waren, und si·ch so mit verschiedenen Privilegien
erfreuten, welche sie in Zeiten erwarben, in denen Rumănen durch Statut cler
Eintritt verwahrt war.
In der vorliegenden Studien beschrieben die Autorcn die ornamentaien Beson-
dcrhciten der Topfereien in Landkreis Sălaj, besonders der von Tihău.
17 Informatori Ana Bot şi Ioan Pop.
SATUL IN IZVOARE SIGILARE
Tema ,ne-a fost sugera.tă de num:eroasele însemne sigilare a căror

subiecte reprezintă preocupări interesante şi foarte vechi legate de agri-
cultură, ele fiind un crâmpei al .universului vieţii săteşti.
Explicarea apariţiei sigiliilor1, numărul lor, repetarea unor însemne
sau schimbarea acestora ne cer o privire sumară asupra încadrării admi-
nistrative a localităţilor.
Apariţia după Revoluţia de la 1848 a celor mai multe sigilii săteşti,
unele din ele în grafie românească artestă nu numai organizarea admi-
nistrativă a comitatelor ci şi starea economică a ~ocaliităţHor româneşti
şi niveilul de emancipare a populaţiei acestora.
Deoarece până la revoluţie saltele se aflau în marea lor majoritate pe
teri:torii nobiliare sau fiscale, apariţia sigiliilor este restrânsă şi spora-
dică, ceea ce dovedeşte slaba afirmare a autorităţii (judele). începând cu
anul 1850, întărirea şi organizarea autorităţilor comunei reglementate
prin lege duc în cadrul ierarhic la legături administrative cu preturile
şi comi,tatul.
Actele de cancelarie se înmulţesc şi emisia lor necesită un însemn
distinctiv pentro a dovedi autenticitatea lor. Acest însemn s-a concreti-
zat ,într-un sigiliu.
Ideea de a alege pentru acest însemn ceva caracteristic este foarte
veche iar tematica hagiog·rafică şi iconografică ne confirmă acest [ucr:u.
Pe lângă valoarea lor de a autentifica un aot, semnificaţia sigiliilor este
mult mai profundă. In comitatele Solnocul de Mijlocz şi Crasna3, popu1aţia
românească din comune în marea lor majoritate a folosit în Jegendă ade-
sea limba română, iar simbolurile alese sunt specifice fiecărei zone şi
comune în paI'!te.
Apariţia sigiliilor are loc peste tot, mai ales după anul 1851, dar au
existat şi în Sălaj multe sigilii apărute anterior acestei date (1838-1847).
Aotele sigilate sunt de obicei scrisori, rapoarte, soooteli, adresate
subcercului sau preturii. Aceste dooumente poartă de obicei, semnătura
notarului, uneori pecetea lui întărită de cea a judelui şi chiar a preo-
tu1ui. Vom ilustra luând doar câteva legende: „PETSETU SZATULUJ
BAKSA. O. 1824". Deci pecetea satului Boc.şa O. (Olach, română), 1824
sau „Sigiliu Cornunit. BRED. - 1850". Sigiliu în limba maghiară a
localităţii Jibou: „SIBO HEIYSEG PECSETJE - 1850". (Pecetea !.oc:.i.-
lităţii Jibou 1850). Uneori întâlnim un sigiliu comun pentru mai multe
looali.tăţi, dar cu consemnarea aces,tui fapt în legendă: „SIGI. COMV.
SUIELMED - 1821". Notarea „SUIELMEU" pen:tru ULMENI SĂLAJ.
I ln acest sens vezi: Maria Dogaru, Din heraldica României, Bucureşti, 1991;
Rev. Arh., 4, 1978 şi 2, 1983.
2 Arh. Stat. Sălaj, fond Comitatul Solnocul de Mijloc anii 1848-1865.
3 Idem, fond Comitatul Crasna, anii 1848-1865.
128 IONEL PENEA
Sau „SIG. COM. COSNICIU DE JOS, COSN. DE SUS; CERISA -

1847".
Sigiliile alese de noi pe criteriu temaitic amintit mai sus sunt de
mare valoare, întrucât simbO'lurile lor oglindesc preocupări legate de
agrioultură dintre cele mai felurite şi astfel cea mai bogată simcolistică
sigilară. Pornind de la forme de relief: dealuri, câmpii, munţi, ape şi
tot ce se leagă de acestea prin fauna şi flora locurilor le găsim redate
în maJtriţele sigilare (pădure, arbori, arbuşti, flori, plante de cultură,
animale domestice şi să1ba.tice, păsări, peşti, albine ş.a.): Prin mijlocirea
uneltelor distingem uşor ocupaţiile, meşteşugurile cum sunt: aratul, 1;ec2-
ratul, îmblăciul, apicultura, viticultura, pescuitul, exploatarea lemnului,
creşterea animalelor. Acestea din urmă sunt reda.te şi prin prezentarea
lor: viţa de vie, struguri, albine, peşti, cornutele mari, caii, caprele,
oile şi altele.
Vom lua doar câteva exemple: un câmp liber al scutu1ui, în partea
superioară o plantă cu o tije ou .trei ramuri în stânga şi trei în dreapt:i,
la mijloc denumirea şi jos anul, reprezintă universul cu tot ce înconjoiară
omul nedefinit.
Localitatea Ip: Un scut cu !Herele IP, cască, coroană, lam:brachini,
doi ştiuleţi de porumb, soarele .c;i luna - aştrii cu chipuri de om. EGte
unul din cele mai valoroase sigilii, valoarea constând în umaniziarea
acestui întreg mobil al scutului.
Comuna Băsieşti, cea mai renumită prin numele ce l-a <lat lui
Gheonghe Pop de Băseşti, are încă de Ia 1828 un sigiliu ou un scut mo-
bil în două planuri. In primul plan viţa p:~ un arc şi în al doilea, un
c·.)pac. Legenda .c prezentată .în limba română.
Simbolurile sigiliului comunei Pir: ciorchini dispuşi ca in buchet
ieşind dintr-un vas cu două ramuri, oare dau contur scutului pnn spice
şr ghindă, ne descoperă preocuparea pentru viticuHură, bogăţrn prin
au:rul spicelor, dar şi ataşamentul pentru frumos şi faţă de natură.
Vestigiile sigilare săteşti reprezintă, poate, cele mai pretenţioase
compoziţii heraldice ceea ce înseamnă c:J. s~ragistica noastră şi-a păs
trat caraoterul original şi era strâns leg.ată de realităţile pământului
românesc.
IONEL PENEA
DAS DORF ALS QUELLE ZUR IIERAUSBILDUNG VON SIEGELN
(Zusammenfassung)
Das Thema vieler Darstellung auf Siegeln stellt eine interessante Beschăfti
gung mit sehr alten Formen der Landwirtschaft dar, weil diese ein Ausschnitt i!'..IS
dem Gesamtbereich des dorflichen Lebens waren.
Nach der filhrbi.irgerlichen Revolution 1848, erschienen die meisten darflichen
Siegel, welche zum grol3en Teii mit rumanischer Schri[t versehen waren.
SATUL IN IZVOARE SIGILARE 129
Die historische Bedeutung dieser Siegel liegt zum einen in der Beglaubigung
vorhandener Dokumente, und zum zweiten in der Darstellung des wesentlichen
Lebens -, und Schaffensinhaltes des jeweiligen Dorfes.
Die Uberkommene Siegel sind sehr Symbolhaltig. So finden sich Taler, Hohen
und Berge, als Hinweis auf die Reiefformen; Blumen, Băume, Streucher, Ku~
turpflanzen, Baus - und Wildtiere, Vogel, Fische und Binnen so wic anderes mehr
als Hinweis auf vorhandene Gewerke.
ISTORIE MODE.RNĂ
ALEXANDRU STERCA ŞULUŢIU IN APARAREA LUI IANCU DE
HUNEDOARA
O istorie a elitelor româneşti din secolul al XIX-iea trebuie să-l

aşeze la loc de cinste pe mitropolitul Alexandru Sterca Şuluţiu de la
Blaj1. Sfera de manifestare a personalităţii sale a depăşit cadrul îndato-
ririlor arhiereşti, dealtminteri îndeplinite cu strălucire, in vremuri de
răscruce pentru biserica greco-catolică. De numele lui se leagă momentul
istoric al reînfiinţării arhiepiscopiei şi mitropoliei româneşti ardelene,
distrusă sub principii calvini din secolul al XVII-iea. După evenimentele
din 1840-1843 şi 1848, anii 18;)4-1855 îl scot dm :;ou în planul prim
al istoriei, ca lider naţional şi luptător politic. Corespondenţa cu George
Bariţ 2 aduce revelaţia surprinzătoare a pasiunii şi talentului cu care
arhiereul blăjean a ştiut să facă politică naţională, în calitate de cap bise-
ricesc, până la moartea sa, în l867. Existau premisele mai vechi, din
1840~1843, când Sterca Şuluţiu, pe atunci vicar foraneu al Silvaniei,
a apărat demnitatea limbii române 3 mpotriva unui articol dietal care
viza marginaliz3rea ei în principat4 • Charisma acestui erou-preot, după
definiţia lui Thomas Carlyle, alătură mereu dimensiunii sacerdotale câte
o notă laică apăsată, de unde rezultă apoi pîtorescul deosebit al perso-
najului. Cea mai recent actualizată preocupare a sa este aceea de isto-
ric, prin publicarea lucrării scrise in 1860, Istoria Horii şi a poporului
românesc din Munţii Apuseni ai Ardealului 5 • Genul etalat aici este
reconstituirea monografică pe bază de mărturii scrise şi tradiţii orale,
al căror liant este amintirea personală a autorului. Suntem la graniţa
dintre memorialistică şi istoriografie, în maniera îndrăgită a romanticilor.
Exemplul proxim pentru această metodă este lucrarea lui George Bariţ,
Părţi alese din istoria Transilvaniei 6 • În ambele cazuri este vorba de opere
de bătrâneţe, cu savoarea aparte pe care o dă acea sinceritate detaşată a
omului care vrea să comunice ceva important şi final.
Dar Alexandru Sterca Şuluţiu a practicat şi vocaţia istoricului activ,
de controversie polemică, moştenită de intelighenţia noastră de la cori-
feii Şcolii Ardelene. Cazul se leagă de acelaşi moment fierbinte al anilor
1 Vezi despre el foarte selectiv: Iosif Sterca Şuluţiu, Memorii, III, Sibiu,
1879; idem, O lacrimă fierbinte, Sibiu, 1880; I. Ardeleanu, Oameni din Sălaj,
Zalău, 1938; George Bariţ şi contemporanii săi, III, Bucureşti, 1976, p. 40; IV, 1978,
p. 356-403.
2 George Bariţ şi .contemporanii săi, IV, p. 356-403.
a A se vedea memoriul său către episcopul Ioan Lemeni din 22 martie 1842,
tn Manuscriptum, IX, 1978, nr. 4, p. 16-19.
4 I. Lupaş, O lege votată în Dieta transilvană din Cluj la 1842, în Studii isto-
rice, V, Cluj-Sibiu, 1945-1946, p. 232-264.
s Publicată în Izvoarele Răscoalei lui Horea, Seria B, izvoare narative, II
(1786-1860), Bucureşti, 1983, p. 332-447.
s Vol. I-III, Sibiu, 1889-1891. Vol. I republicat în ediţie nouă, neştiinţifică,
la Braş2v, 1993.
IOAN CHINDRIŞ
1840-1843, când s-a desfăşurat prima fază a unei acţiuni prepaşoptiste

condu.se de Simion Bărnuţiu, numită impropriu Procesul lemeniani. Fer-
voarea războiului ideologic l-a cuprins şi pe vicarul de la Şirnleul Sil-
vaniei, pe o problemă de orgoliu naţional. Din 1841 a început să apară
la Cluj gazeta reformată de orientare naţionalistă „Mult es jelen", cu
suplimentul ei „literar" intitulat „Hon es kiilfold". Era condusă de Szi-
lagyi Ferenc (1797-1876), istoric ardelean cu oarecari pretenţii, auto-
rul primei cărţi istorice tipărite despre Răscoala lui Horea, intitulată
H6ra-viicig Erdelyben (Pesta, 1871). în atmosfera încărcată a conchistei
maghiare de după 1840, Szilagyi publică în primele 23 de numere ale
revistei „Hon es kiilfold" un lung articol despre istoria Ardealului până
la pierderea autonomiei şi căderea sub Casa de Austria 8 • La numărul
14 din 19 februarie 1841, articolul său capătă supratitlul de senzaţie:
Horogszegi Szilagyi Erzebet mejjkepevel (cu portretul Elisabetei Szilagyi
de Horogszeg). Despre ce era vorba? Redactorul clujean făcuse cunoş
tinţă, probabil recent, cu o piesă de sculptură cioplită în fildeş, achi-
ziţionată de baronul J6sika Janos de la an-cicarul Litterati Nemes Samuel
din Deva, după ale cărui spuse ea ar fi provenit din cetatea Hunedoa-
rei. Piesa se prezenta sub forma unui ·disc oval cu lungimea de 6,5 cm.
şi lăţimea de 4,7 cm. Aversul acestui medalion înfăţişa portretul sculptat
în bazorelief al unei femei în costum de epocă, având un blazon heral-
dic în partea inferioară a medalionului. Reversul cuprindea următoarea
inscripţie plină de abrevieri, citită chic:r de Szil3gyi: „Ad similitud:nem
nobilis ac generosae feminae Elisabethae Szilagyi de Horogszeg, Conjugis
Summi viri Vajvodae Johannis Zeechel de Hunyad fecit opus Venetus
opifex Man". Entuziasmul istoricului-redactor nu cunoaşte margin'i. El
publică o coliţ.5 specială cu acest portret, avers şi revers. reprodus în
cărbune de Carol Popp de SzathmEiri şi tipărit după desen. Portretul i
se pare lui Szilagyi că aduce un mesaj esenţial în materie de istorie.
Elisabeta Szilagyi din portret era, sau trebuia să fie, soţia lui Iancu de
Hunedoara, una dintre cele mai mari personalităţi feminine din istoria
Ungariei. Adevărată principesă din evul Renaşterii, ea a triiit clipe fami-
liale zguduitoare, între care moartea prematură a soţului, decapitarea
fiului său Hunyadi Laszlo şi încoronarea fiului mai mic, Matei Corvi-
nul, ca rege al Ungariei. Un rege de obârşie valahă purta coroana Sfân-
tului Ştefan, fapt codificat negativ de inamicii politici ai lui Matei şi
preluat astfel, ca un ce apăsător, de istoriografia preromantică maghiară,
1 St. L. Roth, Der Sprachkampf in Siebenbii.rgen, Braşov, 1842; Al. Papiu
Ilarian, Istoria românilor din Dacia Superioară, I, Viena, 1851, p. 130-138; S.
Bărnuţiu, O tocmeală de ruşine şi o lege nedreaptă, în Foaie pentru minte, inimă
şi literatZLră, 1853, nr. 38, p. 285-288; G. Bariţ, Părţi alese ... , I, p. 618-627; Gh.
Bogdan-Duică, Viaţa şi ideile lui Simion Bărnuţiu Bucureşti, 1924, p. 51-60, 201-
211; George Bariţ şi contemporanii săi, III, p. 1-57; I. Chindriş, Opera şi ideile
lui Simion Bărnuţiu, în AIIA, XXIX, 1988-1989, p. 21-50, S. Bărnuţiu, Discursul
de la Rlaj şi scrieri de la 1848, Cluj-Napoca, 1990.!
a Erdely tărtenetei atnezese a Felseges Austriai haz ideig, în Hon es killfăld,
I, 1841, nr. 1, p. 1-2; nr. 2, p. 5-7; nr. 3, p. 9-10; nr. 4, p. 13-14; nr. 5, p.
17-18; nr. 6, p. 21~22; nr. 7, p. 25-26; nr. 8, p. 29-30; nr. 11, p. 37-38; nr. 12,
p. 45-46; nr. 13, p. 49-50; nr. 14, p. 53-55; nr. 15, p. 57-59; nr. 16, p. 61-62; nr.
17, p. 65-66; nr.18, p. 69-71; nr. 19, p. 73-75; nr. 20, p. 77-79; nr. 21, p. 81 -82;
nr. 22, p. 85-86; nr. 23, p. 89-90; nr. 24, p. 93-94; nr. 25, p. 97-100.
AL. STERCA-ŞULUŢIU IN APĂRAREA LUI IANCU 135
excesiv de naţionalistă şi foarte ostilă mai ales românilor. In această

inscripţie i se pare lui Szilagyi a fi descoperit dezlegarea dorită a pro-
blemei. De vreme ce inscripţia îl numeşte pe Iancu de Hunedoara Johan-
nes Zeechel - ceea ce înseamnă Szekely - de Hunyad, înseamnă că:
acesta, iată, n-a fost român, ci secui, deci ungur. Luat de avânt, isto-
ricul emite la un moment dat o observaţie care cuprinde o greşeală gra-
maticală rizibilă: „Dar cine ar fi şi putut crede că Huniade în sufletul
său, în simţirile sale, în toate faptele sale, în vinele sale curat ungu-
reşti, putea să curgă sânge valah sau străin?" 9 În sprijinul inscripţiei
amintite, el mai citează un poet şi folclorist maghiar al epocii, pe Czuczor
Gergely (1800-1866), între scrierile preromantice historizante ale căruia
se numără şi broşura Hunyadi Janos viselt dolgai1°. Despre originea lui
Huniade, CzuczOT zice: .,Cel mai plauzibil este că tatăl său ar fi fost
Hunyadi Szekely Janos, numit şi Valahul sau Voicu, iar mama sa Morsi-
nai Erzsebet, sora nobilului Morsinai Gaspar"ll. Şi astfel, înarmat cu
autoritatea unei inscripţii pe o broşă de fildeş şi pe afirmaţia dealfel
ambiguă a unui folclorist din vremea sa, Szilagyi apără „originea secu-
iască" a lui Iancu de Hunedoara, până şi împotriva autorităţilor ungu-
reşti ale vremii sale în materie de istorie. Doi ani după publicarea por-
tretului, în ziarul „Mult es jelen" din 7 aprilie 1843' 2 , el se leagă bru-
tal şi expeditiv de reputatul istoric maghiar Majlath Janos (1786-1855).
Acesta era un polihistor legat de vechea viziune istorică a analelor, unde
heroismul istoriografic unguresc al romanticilor nu-şi avea raţiunea.
Intr-un articol recent din „Allgemeine Zeitung"' 3 , Majlath polemizase cu
germanul Hanselmann, scăpând următoarea întrebare retorică ce pro-
voacă mânia lui Szilagyi: „Oare Iancu de Hunedoara n-a fost român,
oare Zrinyi Mikl6s n-a fost croat?" Redactorul de la Cluj conchide că
o asemenea afirmaţie e o blasfemie în gura unui ungur. Dealtminteri
--.:- zice - el a clarificat problema originii lui Iancu de Hunedoara, publi-
cand portretul Elisabetei Szilagyi de Horogszeg cioplit în fildeş, din
inscripţia căruia reiese că voievodul ardelean n-a fost român, ci secui.
Acesta este momentul care a declanşat inspiraţia polemică a vicaru-
lui român din Silvania. Alexandru Sterca Şuluţiu atacă, în stilul epocii,
întreaga problematică a originii lui Iancu de Hunedoara, legând cele
două momente ale intervenţiei lui Szilagyi, 1841 şi 1843. Istoricul ungur
ieşise din normele disciplinei, prin respingere şi dispreţ neanalizat faţă
de români. Cu atât mai pertinent trebuia să fie răspunsul românesc,
ţinând cont de seriozitatea faimoasă a viitorului arhiepiscop de Blaj.
A rezultat un amplu Răsunet la afirmaţia redactorului publicaţiei „Mult
es jelen", Szil<igyi Ferenc, cum că Iancu de Hunedoara nu este de ori-
9 „Ki hihetne hogy Hunyadi, a lelkeben, erzeseben, minden tetteiben val6di
ti:irzsi:iki:is magyar ereiben olah vagy idegen ver folyt volna?" („Hon es kiilfi:ild",
I, 1841, nr. 14, p. 54). .
10 A apărut la Budapesta în 1833. Traducerea titlului: Hainele purtate ale lui
Iancu de Hunedoara.
11 Op. cit., p. 14: „Leghihetobb, hogy atyja Hunyadi Szekely Janos, kit Olahn<1;k
es Vojknak nevezenek, anyja pedig Morsinai Erzsebet, nemes Morsinai Gaspar

testver hugli vala".
12 An. III, nr. 28, articolul Helyreigazitas (Punere la punct).
tJ Nr. 82 din 1843.
IOAN CHINDRIŞ
:36
gine română, ci îşi trage obârşia din familie şi sânge secuiesc, redactat
în 1843 în ungureşte, ca să poată fi înţeles chiar de ce'i influenţaţi de
atitudinea lui Szilagyi. Intenţiona să publice aoest articol, lucru care nu
s-a mai petrecut, din motive încă neelucidate 14 • Ceea ce constituie o pier-
dere, pentru că ne aflăm în faţa unei piese clasice a genului polemic.
Structural, Răsunetul lui Alexandru Sterca Şuluţiu este superior „ani-
madversiilor" Şcolii Ardelene, prin echilibrul de fier al tonului şi prin
abordarea multilaterală a cazului. Marele Huniade este revendicat de
polonezi şi de unguri, în pofida oratorului de neînvins care pledează
pentru obârşia lui românească: adevărul istoric. Dar iată, mai vine şi
domnul Szilagyi Ferenc cu inscripţia domniei sale şi îl găseşte pe Iancu
de Hunedoara . . . secui. Dacă nu e ungur, e secui, deci tot ungur e,
şi mai ales nu e român. Acesta pare să fie ţelul :tenace al lui Sz'ilagyi.
Alexandru Sterca Şuluţiu îşi structur.ează riposta pe trei idei prin-
cipale. Mai întâi desfiinţează „argumentul" de bază al istoricului clu-
jean, cuprins în portretul cu inscripţia amintită. Atrage atenţia asupra
a ceea ce crede cu convingere despre pandantivul în cauză, dar mai ales
despre inscripţia de pe verso: „Nu este altceva decât lucrul de mână şi
opera unui escroc şi falsificator". E interesant de observat că polemistul
român face pe loc o distincţie între portret şi inscripţia acestuia, care
sunt lucrăturile a doi meşteri diferiţi. Portretul poate fi o lucrare ceva
mai veche, dar nu este al Elisabetei Szilagyi. îmbrăcămintea personajului
confirmă acest lucru. „Dar - continuă el - inscripţia o socotesc un
fals şi o cârpeală de mână mult mai recentă", o mână vicleană, „care
imită lucrurile vechi".
Odată dărâmată temelia obârşiei secuieşti a eroului de la Belgrad,
.Sterca Şuluţiu pune în pagină românitatea acestuia. Imboldul întregu-
lui său demers este de fapt acela de a stăvili raptul istoric ce se petrecea
sub ochii săi, prin încercarea obstinată a lui Szilagyi, însă şi dincolo de
·el, de a-l rupe din sânul românilor pe strălucitul bărbat al Europei me-
·dievale. întreaga generaţie ardeleană de la 1848 a fost preocupată de
:soarta elitelor româneşti, de a căror dispariţie legau pe bună dreptate
debilizarea istorică a naţiunii. Pe urmele Şcolii Ardelene, generaţia lui
George Bariţ, Simion Bărnuţiu, Timotei Cipariu, Ştefan Moldovan, Gri-
gore Mihali, Ioan Fekete Negruţiu sondează criza multiseculară a maghia-
rizării nobililor români, înfăţişând imaginea unui trup istoric fără cap,
în poporul român rămas fără o elită ereditară. Acestei angoase care a
bântuit în climatul preromantic ardelean 15 îi este tributară în continuare
„animadversia" împotriva lui Szilagyi. Istoriografia veche şi nouă, ungu-
rească sau ataşată de trecutul ungurilor, este unanimă în a proclama ori-
ginea românească a lui Iancu de Hunedoara, arată Sterca Şuluţiu. Cobo-
14 El se păstrează, într-o copie de altă mână, tot în ungureşte, în fondul

George Bariţ de la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, ms. rom. 970, f.
87r-93v. La sfârşit, de mâna copistului, adnotarea: „Alexandru Sterca Şuluţiu,
despre naţionalitatea lui Ioan Corvin de Hunedoara". Bariţ adnotează la bătrâ
neţe: „Originalul trimis la Academie în 1877". Ar însemna că la Academia Română
există două variante ale manuscrisului: originalul şi copia după care am. făcut tra-
ducerea de faţă. Nu cunoaştem decât copia. ·
1; George Bariţ şi contemporanii săi, III şi IV.
AL. STERCA-ŞULUŢJU !N APĂRAREA LUI IANCU 137
rând în timp, aduce pasaje elocvente din lucrările lui Ignatius Aurelius
Fessler şi Ludwig Albrecht Gebhardi, din Historia pragmatica a lui Nagy
Pal si dintr-un Nemzeti Plutarchus de la 1815, din Benko J6zsef şi cro-
nica~ul Thur6czi, dar mai cu seamă din Bonfinius, care şi-a scris Rerum
Hungaricarum decades chiar la curtea lui Matei Corvinul, fiul lui Iancu
de Hunedoara, afirmând acolo că regele este de neam valah. Cum ar fi
cutezat acest lucru, dacă regele nu era român, ci secui? Cine poate fal-
sifica obârşia unui rege din a cărui milă se hrăneşte? Sterca Şuluţiu
insistă îndelung asupra acestei dezvoltări de argumente, spre a con-
chide că Matei Corvinul nu s-a ruşinat de stirpea sa românească, ci
dimpotrivă, a făcut din ea un titlu de mândrie. Pe filiera obârşiei româ-
neşti i s-a co~1fecţionat regelui acea genealogie legendară din familia Cor-
vinilor romani, cu care s-a făcut cunoscut în Europa. Dacă nu era român,
nu putea fi nici roman, deci nu putea fi Corvin, ceea ce îi plăcea să fie.
Inaintea pă:rţii finale, care este o frumoasă apologie a neamului româ-
nesc, Sterca Şuluţiu se opreşte câteva clipe asupra numelui de Zechel
de care se leagă numele lui Iancu de Hunedoara în cărţulia lui Czuczor.
A existat într-adevăr un Johannes Zechel de Hunyad, respectiv „Joannes
Minor de Hunyad", rudenie a lui Iancu, şi care îşi are mormântul în
aceeaşi catedrală din Alba Iulia, unde îşi doarme somnul de veci marele
cruciat. Autorul Răsunetului îl găseşte consemnat la Thur6czi şi Bonfi-
nius, acolo unde putea să-l găsească şi Szilagyi Ferenc, ba şi într-un
semat'ism ardelean din 1840. Este greu de imaginat că istoricul maghiar
nu cunoştea aceste locuri. Dacă da, atunci atitudinea sa este una de omi-
siune, deci antiştiinţifică, ce-i pune întregul demers sub semnul întrebă
rii. Este ceea ce vrea Sterca Şuluţiu să sugereze.
Acestei părţi dense din replică, dominată de erudiţia istorică, îi ur-
mează un final elocvent pentru mentalitatea politică a intelectualităţii
ardelene din preajma revoluţiei de la 1848. Umbra lui Unio Trium Natio-
num aruncase neamul românesc din Ardeal în colţul dispreţului şi bat-
jocurii, stare îndeobşte cunoscută istoricilor şi laicilor. Se dădeau cele
din urmă lupte pentru ieşirea românilor din chingile constituţiei medie-
vale, pe care o vor dezavua chiar ungurii la 1848, deşi îi favoriza la
culme. în această confruntare ideologică, Sterca Şuluţiu îi combate pe
istoricii rău inteţionaţi, care cred „că din sânul naţiunii române, ca din
Nazaret, nu poate să iasă nimic mare şi bun". La fel ca alţi autori români
ai vremii, chiar mai insistenţi decât el, vicarul Silvaniei scoate în evi-
denţă marile personalităţi din trecutul românesc. In chip frapant, îi
contrapune lui Attila, întru măreţie, pe sud-dunărenii Petru şi Asan,
care l-au ucis în luptă pe Balduin, împăratul francez al Constantinopo-
lului. Face trimitere la Nicetas Choniates, din care se inspiră. N-a fost
mai puţin mare nici Ştefan al Moldovei, pe care cronica lui Stanislaw
Orichowski îl surprinde luptându-se concomitent cu regii Poloniei şi
Ungariei şi cu sultanul turcilor. Numai invidia şi ura sunt cele care
neagă stirpea românească a lui Iancu de Hunedoara, „pentru că era
viteaz, îndrăzneţ şi mărinimos". In concepţia duşmanilor, aceste cali-
tăţi erau incompatibile cu numele de român. Or, naţia română a dat
„sr:;umpei noastre patrii" şi alţi bărbaţi mari şi folositori, în mod con-
IOAN CHINDRIŞ
138
stant. Aceasta e teza, comilllă epocii, cu care Sterca Şuluţiu vrea să-şi
încheie apologia şi confruntarea din text~l până acum ~n~dit. Găseşte
de cuviinţă să-l amintească - în mod greşit! - pe Ioan V1tez de Zredna,
episcop de Oradea şi apoi arhiepiscop al Ungariei, pe Ioan Giczy, guver:
nator al 'Transilvaniei în secolul al XVI-lea, pe N1colaus Olahus, pe cei
din familiile Majlath şi Josika. Au fost cu toţii români - crede - , dar
şi-au pierdut obârşia, iar românii şi-au pierdut nobilimea, din acea c~uză
faimoasă pe care paşoptiştii ardeleni o numeau injuria temporum, vitre-
gia vremurilor. Acest duşman fatal al neamului românesc îl ilustrează
autorul Răsunetului prin zece versuri din Ovidiu, epistola 3 din cartea
IV a Ponticelor, în care răzbate motivul poetico-istoric ubi sunt. Asemeni
marilor stăpânitori a'i lumii, strămoşii noştri romani, am fost· şi nu mai
suntem. „Cu oamenii se joacă puterea cea zeiască".
Ce concluzie istorică se poate trage astăzi, la scoaterea din întuneric
a acestui text vechi de peste un secol şi jumătate? Faptul cel mai impor-
tant este revelarea perspicacităţii istorice a lui Alexandru Sterca Şulu
ţiu. Judecata sa asupra portretului publicat la 1841 de Szilagyi Ferenc
este exactă. O confirmă istoricul de artă Kovacs Andras, cercetător prin-
cipal la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj, o autoritate
temută în materie, căruia i s-a arătat imaginea publicată în „Hon es
ki.ilfold". Verdictul specialistului e simplu. Portretul de femeie poate
data eventual din secolul al XVIII-lea. Nu este chipul une'i unguroaice,
căci costumul nu are nimic unguresc. Blazonul din portret nu a existat
niciodată în Ardeal. Cât despre inscripţie, aceasta este „un fals groso-
lan" din secolul al XIX-lea, aproape de data publicării, când exista deja
ceva arheologie şi în Ardeal. Autorul falsului imită literele şi prescur-
tările arheologice, dar le imită greşit, aşa cum ele nu se întâlnesc nicăieri.
întregul text este un nonsens hibrid, care n-a putut exista în arta gotică
ungurească. La întrebarea pe care materialul o pune în mod firesc refe-
ritor la autorul falsului, istoricul de artă opinează că ar fi vorba chiar de
anticarul Litterati Nemes Samuel, care i-a vândut lui J6sika Janos
această piesă, în atmosfera încărcată de romantism istoric şi exacerbare a
naţionalismului unguresc ce bântuie Ardealul ultimului deceniu de
dinaintea anului 1848.
Exerciţiul polemic analizat îi dă câştig de cauză combatantului român.
Entuziasmul investit de Szilagyi în acest obiect falsificat îi pune compe-
tenţa istorică sub semnul derizoriului. Dacă totuşi a cunoscut adevărul
dar a acreditat minciuna, este cu atât mai grav. Szilagyi pare apoi să
ignoreze locuri celebre din istoricii vestiţi ai Ungariei, unde se certifică
obârşia românească a lui Iancu de Hunedoara. Este la fel de grav dacă
le ignorează real sau le omite intenţionat. În fine, ura preconcepută,
neanalizată, împotriva românilor, pe care Sterca Şuluţiu o decelează cu
atâta pricepere, îl scoate pe pretinsul istoric din hotarele disciplinei,
situându-l în pletora scribilor politici ai vremii. Cu atât mai armonios
se încadrează în aceeaşi disciplină clericul Alexandru Sterca Şuluţiu, fără
pretenţia de a face istorie, însă urmărind corect documentaţia de gen,
logica istorică şi moralitatea în judecată. Prin aceste calităţi, ca şi prin
momentul timpuriu când a fost scris, RăsunetuL lui Alexandru Sterca
AL. STERCA-ŞULUŢIU !N APĂRAREA LUI IANCU 139
-----------·-------·----·- --
Şuluţiu se înscrie între operele de frunte ale· preromantismului istorio-

grafic românesc, al<'ituri de lucrările lui Aror:i Florian, de scrierile de
tiner2ţe ale lui Kog[tlniccanu şi Nicolae Băl(:escu şi de cele ale ardele-
nilor Teodor Aron şi Sim,cn I3ărnuţiu.
IOAN CHINDRIŞ
ANEXA:
VISSZHANG „MULT ts JELEN" UJSAG 1R0JA SZILAGYI FERENC AZON

ALLtTASARA, HOGY HUNYADI JANOS NEM OLAH, HANEM SZEKELY
CSALADBOL ES VERBOL VETTE SZARMAZASAT
Van az emberi termeszetben valami killOnos, es pedig nem csak egyes embe-
reknel, de egesz nemzeteknel is - mit nem tudom, gyarl6sagnak-e, avagy az emberi
sziv a virtushoz val6 termeszetes vonz6dâsânak es hajland6săgănak nevezzem-e?
Melynel fogva a dicsă es virtusaikt61 elhiresedett emberek rokonsâgahoz, verse-
gehez, fUhez fâhoz, sokszor mesekhez, săt lealacsonyit6 kOltemenyekhez is kap-
dosva, Istcn tudja micsoda homâlyos es ismeretlen geneal6giai utakon, ha lehet,
oromest ragaszkodnak, lâncszemet koltnek, faragnak es kotnek; midăn a szegeny
rokon es kit legigazsagosabb joggal illet a verseg, legkisebb sz6val sem emliti avagy
koveteli azt, de csak szive fâjdalmaban, kebeleben s6hajt, latva az irigyseg azon
tărekedeset, hogy ătet azon vigasztalâst61 is megfossza, miszerint verseget, mit a
termeszet tOrvenye neki itelt, magaenak ne tarthassa, ne vallhassa, es az idotol
vărja es remenyli igazsăga felfedezeset.
1gy van dolgunk a nagy Hunyadi Ho116s Janossal is, nem egy nemzet verebol
szârmaztatja, mert nagy es dicsă, s midăn lengyel lengyelnek, a magyar magyarnak
- velle nolle 16 - âllitja, az olah, akit e nagy embernek legigazsagosabb joggal
illetne, hallgat; de nem olyan hallgatâssal - qui tacet consentire videtur 11 - hogy
vagy a lengyel, vagy a magyar allitasaiban megegyezve, dicsă Hunyadink verse-
gebăl lemondjon, hanem olyannal, mint mikor az igazsagot kovetelă mas hatalma-
sabb sz6nokra, a mellette val6 sz6last, bizza; es ezen rendithetlen sz6nok a hist6-
riai igazsâg es j6zan kritika, mely a nagy Hunyadink versegeben eleitol fogva az
olâhok meleltt sz611ott mindig es most is sz61, azert az irigyseg es becstelenită
râgalom rut kepei magokban mar elenyesztek, eltUntek es gyozott az igazsag es
Z';sigmond csâszâr es magyar kirâly, âbrândozott Wrvenytelen fiar61 csak azert
mert mâs rafogas nem lehete. Magyar szârmazasu hosUnkrol nem az olahok, hanem
a magyar es kU!fOldi egykoru es ujabb legtud6sabb tortenetfr6k egy sz6val kimon-
dak az igazsagot: „Hunyadi olâh, tiszta olâh verbal szarmazott", es ezt tobbe senki
se hozhatâ ketsegbe, hacsak olyan nem, aki a magyar Wrteneszetben vagy egeszen
jaratlan, vagy oly vakmeri:i, irigy es szemtelen vaia, hogy a tiszta igazsagot el
nem ismerte, es a nap vilagossaga elătt szemeit behunyta.
De a mult esztendo elejen, ele all Szilagyi Ferenc ur es Febr. 19-en 1842-ben
(sic] a „Hon es kUlf1:ild"l 8 Ujsaga 14-ik szamaban k5zrebocsatvan egy mellkep masat,
melyet Hunyad varmegyeben talaltnak es Szilagyi Erzsebet, Hunyadi Janos hitvese
elefantcsontba metsett kepenek mondatik, amely felUUrasab61, melyben Hunyadi
Janos Szekely Hunyadi Janosnak neveztetik - mi a hosUnkkel egyidos es ujabb ma-
gyar es idegen t1:irtenetir6 tud6s hagyomanyaival, es j6zan kritikavaI homlokegyenest
ellenkezik - azt tamquam jam rem actam19 erositi es publicalja, hogy immâr
Hunyadi se nem lengyel, sem magyar, sem olah hanem vere, nemzete, neve szekely
volt (?), ezt a kicsiny furcsa observati6jat is hozzaragasztvan: „Ki hihetne, hogy
1; „Vrând-nevrând".
17 „Cine tace pare să consimtă".
1s Vezi supra, nota 8.
11 „De parcă lucrurile ar fi clare".
140 IOAN; CHINDRIŞ
Hunyadi a lelkeben, erzeseiben, minden tetteiben, val6di t0rzsz0k0s magyar ereiben,

olăh vagy idegen ver folyt volna?" (sic).
Hoc non obstante,2° a derek es tud6s, most is eletben levo magyar tortenet
iro Grof Majlă.th Janos, Hunyadi Janost olahnak, Zrinyi Mikl6st pedig horvăthnak
irvan, Szilăgyi Ferenc ur nagyon is rnegharagszik es a tisztelt tud6s ferfiut es grofot
folyo 18-13-dik eszt. Aprilis 7-en k1:izrebocsă.tott „Mult es jelen" ujsăgăban, im igy
rovja meg: „De hogy Hunyadi Jă.nost olahnak, Zrinyi Miklost horvă.thnak montla,
ez engedelmevel a tisztelt grof urnak, egy magyar historicus szămăra kisse killo-
nosen hangzik" - (Dii boni!,21 tehăt egy magyar historicus szăjăban az igazsag
bă.tor kimondăsa kiil1:in1:isen hangzek?; ez a kU11:inosnel îs valami kiil5nosebb) -
mert igy folytatja Szilăgyi F. ur: „Azt szinte egy oskolăs gyermeknek is konnyli
megcăfolni Hunyadi Janos erdelyi nemes es szekely vala, s hitvesenek Horogszegi
Szila-::yi Erzsebetnek elefantcsont mellkepen levo felillirăs bizonyităsa szerint csa-
lad-;3 neve is Szekely volt - mely ritka es nevezetes hă.zi kincs B. Josika Janos
ur 0 Excellentiăja birtokăban van".
E hăt az a mellkep, melynek felillirăsăbol Szilagyi F. ur Hunyadi Janosb61
szekelyt formal, es viszhangomnak tărgya. Senki sem meltănyolja jobban es ink:.ăbb
nern 1 iszteli mint en a magyar nemzet magas virtusait, es azert ezen eszrevete-
leimrnel tă.voi legyen, hogy a dicso magyar nemzet egerol egy fenyes csillagjat
is lrhuzni igyekezzen, csak csupăn azt kivănom kitiintetni, hogy az olah nemzet
minden icloben adott a magyar hazănak hasznos embereket es nagy ferfiakat, es
a ma -,yar nemzet irănt jo indulattal viseltetven, es vele hajdon is egy ertelemben
a haza vedelmere es boldogsăga elernozdităsăban munkălkodvan, a haza hatalmas
es fenyes volt - mely peldăul szolgaljon a mostani kornak is.
Es azert az igaz hazafinak, ezen rokonszenvet e ket nemzet kozt taplălni
inkăbb, mintsern serto kitetekkel es kozrebocsătott sertesekkel huteni kotelessege;
es igy en is ezen tiszta szanekkal visszaiterek a tărgyhoz.
Eli:ire figyelmeztetem a tisztelt olvasot, hogy a fent idezett mellkepen Hunyadi
Jănr:s szekely eredeteri:il csak annyit olvastatik: „Ad similitudinem irnaginis Elisa-
bethae Szilăgyi de Horogszeg Consortis Joannis Szekely de Hunyad" etc. Most mâr
SzilăP,yi F. ur engedelmevel en ezen egesz mellkepet, mennyiben beli:ile historiai
igazsagot a nagy Hunyadink szărmazăsărol lehetne kihozni, csak annyira becsu-
lăm, mint azon meset is, mely Hunyadinkat Zsigmond kirăly torvenytelen fiănak:,
avagy a Corvinusok (nem a nemzetre, hanem a familiara nezve mondom) unokăjănak
mondja, es bătran a vilăg el6tt el merem mondani azt, hogy ezen mellkep felill-
irăsa nem egyeb, hanem csak egy az ujabb idok csalfa es csalo (falsaria) kezmlive
es munkaja okainak melyekkel ezen ăllităsomat erositem, kozrebocsătom es fel-
szolitom Szilăgyi F. urat s akărkit mast hozzon fel a nagy Hunyadi Janos szekely-
seget ăllit6lag megăllitott velemenye mellett erosebbeket es azonnal fejet hajtunk
es H•myadinkat a szekely nemzetnek ă.tengedjiik. Ergo ad rem.22
1 Ezen mellkep es annak fellilirăsa spuriussagăt es az ujabb idok csalfa
kez e-; esz mesterseget ărulja el ott a felO.lirăs mert azon a van: „Ad similitudi-
nem· .01 Tehăt az Szilăgyi Erzsebetnek ezen fellilirâs szerint is nem a valosăgos
kepe i:anem csak utănzăsa, mert akkor ezt kell vala tenni - amint ezt rninden
regi kepen lăthatni - : „Vera effigies",2 4 vagy inkabb csak: „Elisabethae Szilăgyi"
etc.; 'ie a me-ter „aa similitidinem" csak azert teve, mert a ravasz kez meltăn att61
ta:\ott es tarthatott, nehogy a nagy hos felesege valosăgos kepe (amint igen terme-
szete·-.en is tortenhetett) valahol megleven, es ezzel egybe hasonlitttatvăn, csalfasăga
vilăgossăgra j1:inne.
Ezen mellkepnek feliilîrăsa csalfa letet maguk a betuk is - melyekkel a
felilli c\s kepeztetik - elvădoljăk. Ezt a kepet (ha ez Szilăgyi Erzsebel vaiosăgos
ke;-:f' 1em az ~kkori eli:ikert, akik a nagy Hunyadink elete parjăt szemelyesen is
ism-" tek, hanem a jovendi:isegert es a kesi:ii maradekert csinăltak. Miert lett volna
tehac sziikseges ezen kepre tejenndo feliilirăst, hierogliphiai szinte olvasthatlan
betiil. b·2n ezen hires hi:is, hires elete părja nevet a maradekt61 eltakarni, homălyba
,,Ace~st;i. nu este totul .

2 „Zei prea:-:1ilostivi !
2 .,Aşadar să revenim la obiect".
2 1 „După asemănarea".
21 ,,Adevăratul chip".
beburkolni? Avagy a metszo kitilzi:itt celjanak - ha ez Szilagyi Erzsebet Hunyadi

Janos hitvese val6sagos kepet a maradekkal kivânta megtudatni, megismertetni -
nem felelhettek volna-e meg jobban a legtisztâbban es legjobban kivesett konnyen
s mindenkitol olvashat6 r6mai betiik formai, melyeket az olas milveszek minden
r6mai nyelven metszett felUlirasokban hasznâlni szoktak? Tehat ezen feliilirâs
betiik formai is nem egyeb mint egy ravasz kez a regiseget utanz6 milve.
En ugyan Szilagyi F. ur âltal masaban kiadott mellkep originaljat meg edddig
nem lattam, de ha oly hasonl6 lesz a kiadott masa az originalhoz, mint azon egy
formaban nyomatott es i:intOtt penzek vagy mas milvek, ugy tekintse meg akârki
reszre hajlatlan szemmel s azonnal eszre fogja venni, hogy a mellkep es a felUl-
iras kU15nbăz6 mesterek milvei, mert a feliilirâs betili homlokukon hordozzâk a
tudatlanabb keznek belyegjeit.
A mellkep i:ilti:izete s f6keppen a fej ekesseg eppen nem magyar, hanem inkâbb
nemet vagy regi olasz, amint arr61 jobban meggy6z6dhetnek mind azok, akik valaha
regi magyar aszonyi ălti:inyt, vagy regi aszonyi kepeket festve lattak, tehat teszem
fel azt, hogy az emlitett es fennforg6 kep regi mii, de ez nem a Szilagyi Erzsebet
Hunyadi Janos hitvese kepe, a feliilirasat pedig csak egy falsifikati6nak es az
ujabb id6k hamis kezmilvenek tartom.
Ezen allitasomat tamogatja a nagy hosUnk Hunyadi Janos sirkOlven talâl-
hat6 felilirâs is - ha valamikor a nagy embereknek cimjeikben az igazi familiai
ne\·et kiteszik, ugy azt a sirki:iveiken leggondosabban szoktak kivesni - ki hagyta
meg nekUnk valami irâsi hagyomânyban - pedig arr61 vannak hagyomânyaink -
aki Hunyadi Jânos sirk6vet lattâk es felillirâsat olvastâk, hogy a lett volna cim-
jeiben vesve: „Joannes Zekely de Hunyad"? Jobban tudta-e az olasz Venetus, a
mellkepnek milvesze, Hunyadi nevet, familiajât, mint hazâja, rokonai, barâtjai?
De ezen mellkep felUlirâsât câfoljâk, Hunydinkat egy hangan s nevvel nevez6
Hunyadinkat, egy id6ben elt es egy ujabb koru es idejil magyar es nemet ti:irtenet-
ir6ink serege - kik ki:iziH csak egy nehanyat az ujabb es azon id6b61 hozok fel.
a) A hires es tud6s Fessler Ungarische Gemălde 3 B.S.14 ugy sz61: „Joannes
Corvinus, aus einem alten, ober verarmten Geschlechte in der Walachei eutspros-
sen".25
b) Vincze Karoly Nemzeti Plutcirchusciban Pesten 1815 pag. 35 igy ir: „Kor-
vinus Janos, kit mâskeppen Hunyadinak hivnâk (tehat nem Zekelnek) Erdelyben
Holl6 nevii faluban szUletett 1402, atyja Buto egy nemes olah (tehât nem szekely). 26
c) P. Nagy Hist.Pragm.Hung.Tom.11° pag 145 Hunyadinkat csak igy nevezi:
„Joannes Hunyadi (tehât nem Zekel) modicae fortunae Valacho patre Butho (tehat
nem szekely apat61) in vico Corvino natus". 27
d) Gebhardi Allgem.Weltgeschichte 2. Band, 34 BUch, 50 Seite azt mondja:
„Georg (inkabb Johann)von Hunyad, ein sehr berUhmter Mann ... war ein sieben-
bfirgischer Walache von niedriger Herkunft, aber von sehr grossen Gaben".28
2s Ignatius Aurelius Fessler, 1756-1839, istoric german, autorul scrierii mono-

grafice Die Geschichte der Ungarn und ihren Landsassen, 10 vol. Leipzig, 1812-
1825. Traducerea pasajului: „Ioan Corvin, originar dintr-o veche familie de nobili
scăpătaţi din Valahia".
25 V. K. Kălesy şi J. Melczer, Nemzeti Plutarchus vagy a Magyarorszcigban
es az ahoz tartoz6 tartomcinyokban elt nevezetes ferfialcnak eletleircisai, I-IV,
Pesta, 1815-1816. Apărută conco-mitent şi în ediţie germană. Citatul tradus este
din vol. I, p. 35.
27 Nagy Pcil, 1788-1859, scriitor şi istoric, autor între altele al unei Historia
pragmatica Regni Hungariae, apărută în două volume la Oradea, în 1817 (ed. a
2-a Pesta 1823). Citatul este din vol. II, p. 145 (ed. Pesta). Traducere: „Iancu de
Hunedoara s-a născut în satul Corvin dintr-un tată valah de condiţie modestă,
numit Buth".
28 Este vorba de lucrarea lui Ludwig Albrecht Gebhardi, Geschichte des Reichs
Hungarn und der damit verbunden Staaten, apărută în patru volume la Leipzig,
în 1780. Citatul este din vol. II, p. 50: „Gheorghe [sic] de Hunedoara, un bărbat
de mare faimă ... a fost un valah ardelean de obârşie joasă, însă cu virtuţi foarte
mari". Citatul face parte dintr-o notă Ia pag. 50, unde credem că numele Georg
-este o scăpare, căci în oglinda paginii numele lui Iancu e scris corect: Johann.
IOAN CHINDRIŞ
142
e) Benko Trans.L.4°C.4 N°12° a nagy hosilnket igy nevezi: „Johannes de

Hunyad, sive Corvinus (quod Corvum, genti suae cognominem in insignibus habue-
rit) aliis Huniades, Laonico Choniates, Turcis, apud Leonclavium, Jancus (nem
vala-e itt legjobb helye, ha Szekelynek is neveztetett, azt frni, Hunngaris vero
Zeche!?) fuit Buthi seu Buthonis cuiusdam Bojerii, hoc est Nobili Valachi filius" 2 il-
- tehat nem szekely fi.
f) Tur6czi Cron.Hung.L.4.C.30 igy sz61: „Erat tune in Regno miles magnanimus
nobili et claro Transalpinae gentis de gremio natus Joannes de Hunyad" 30 - e
szerint is tehat sem neve, sem nemzetsege szekely.
g) Ut6ljara Bonfinius, aki Hunyadi idejeben elt, es Matyas kiraly s a nagy
Hunyadi fia udvaraban irt es Matyas kiraly el6 szavab61 es beszedebol tanulta
es ismerte Hunyadi szarmazăsat, igy ir: „Hic enim (Joannes Hunyadi) Valacho
patre, matre vero Graeca natus" es tovabb Decad.Ill,L.9 ezt mondja: „Mathiae
Regi, quemadmodum supradictum Joannes Corvinus, pater fuit Budi Walachi
filius" - tehat eppen nem szekelynek fia. 31
Es ezen egyidos es egyhangon sz616 erosegek elleneben az Istenert, megall-
hat-e egy mellkep apocriph feH.ilirâsa? Ugyan ha szekely volt Hunyadi nevre es
nemzetsegre nezve - itelje meg akarki - lehetett-e nagyobb szemtelenseg es vak-
merobb bătorsăg egy historicust61 aki Matyas kiraly udvaraban ennek j6teteme-
nyeivel elt es aki onmaga is, de a kiraly szajab61 is tudhatta a kiraly szarma-
zasat meg sok ezen nagy tekintetii magyarok eleteben, kik a kiraly apjat es nagy-
apjat s igy a csaladjat is igen kozel ismertek, eppen abban a critic idoben, amikor
a kiralynak legjobban szemere vetettek nemely magyar magnas ellenei, alacsony
olah szărmazasat, azt irni es avval ellensegei s hatalmas ellensegei el6tt meg
jobban megpiritani es lealacsonyitani, hogy olah verbal veszi szarmazasat? Avagy
ha Bonfin ezt megis teszi, nemde a magyarok, nevezetesen Matyas kiraly j6akar6i.
akik apjat es nagyapjat is j61 ismertek, nem egyhangon hazudtolt:ak volna-e le
Bonfint ezen sz6lval: „Hazudsz szemtelen, hiszen apjat j61 ismertilk, ez a nemes
szekely nemzetsegbol veszi eredetet, mert neve is Szekely volt!"?
A vagy az azon ido beli magnasokat, akik Matyas kiraly szemere nem egyszer
lobbantJottâk az 6 olah szarmazasat es ellene, Gebhardi szerint - 2. Band.34
Buch.50 Seite igy tanakodnak: „Diese Magnaten kamen darin Qberin, dass es
schimpflich filr sie, als alte versuchte Kriegs- und Staatsmiinner von alten Adel,
sei, sich unter das hoch eines noch filnfzehnjiihrigen Knabens zu biegen, dessen
29 Benko J6zsef, 1740-1814, cleric şi istoric maghiar din Transilvania, auto-

rul vestitei monografii Transsilvania sive Magnus Transsilvaniae Principatus olim
Dacia. Mediteranea dictus, I-li, Viena, 1778. Citatul e din vol. I, p. 177. Tra-
ducerea: „Iancu de Hunedoara sau Corvinul (căci avea pe blazon corbul, ca sim-
bol al familiei sale). numit de unii Huniade, de Laonic numit Choniates, de turci,
după cum spune Leunclavius, numit Iancu, a fost fiul lui Buth sau Butho, un
boier sau nobil valah oarecare".
30 Thur6czi Janos, om politic şi scriitor din secolul al XV-lea, al doilea mare
cronicar ungur obiectiv, după Anonymus. Lucrarea sa, cunoscută sub numele de
Chronica Hungarorum, a apărut la Brilnn în 1488, fiind primul incunabul cu con-
ţinut istoric din Europa centra-răsăriteană. In exemplarul de la Biblioteca Cen-
trală Universitară „Lucian Blaga" din Cluj, cota B.M.V. 11, citatul este la pagina
numerotată recent, cu creionul, 123. Alexandru Sterca Şuluţiu nu putea cunoaşte
ediţia incunabul, ci probabil pe aceea din corpusul Scriptores rerum Hungaricarum,
I-III, Viena, 1746-1748. Traducerea citatului lui Thur6czi: „Trăia atunci în
regat un militar strălucit, născut dintr-o familie nobilă şi vestită din Muntenia,
Iancu de Hunedoara".
31 Lucrarea lui Antonius Bonfinius (1427-1503), Rerum Hungaricarum decades,
s-a publicat mai întâi la Basel în 1543. Exactitatea citatelor lui Sterca Şuluţiu am
verificat-o în ediţia critică în trei volume apărută la Leipzig, în 1936 (III, p. 95
resp. 218). Traducerea citatelor din Bonfinius: a) „Acesta era născut din tată
valah şi mamă grecoaică" şi b) „Tatăl regelui Matei, supranumit Ioan Corvinul,
a fost fiul valahului Bud".
Grossvater ein unbekannter, vielleicht unedeler Walache gewesen sei" 32 - nagyobb

ostobasâg, szemetelenseg es tudatlansâggal - es ezeket Szilăgyi F. ur felteheti-e
az akkori derek magyar mâgnasokr61? - vâdolhatjuk-e hogy avval mertek volna
Mătyâs kiralyt a magyar nemzet el6tt lealacsonyîtani, hogy olăh volt, ami nem
volt es az egesz magyar nemzet e16tt amely koze abban a fris idăben meg ezeren
ismertek apjât es csalădjât es eszerent r6gt6n le is hazudtoltăk volna, ha ugy
nincsen - magokat nevetsegesse ezzel tenni es utâlatossă?
De ha - dato non concessoaa - mind ezeket, mind Bonfinr61, mind az akkori
hires magyar mâgnâsokr61, az alacsony tulajdonokat feltehetnăk is, hanem Matyăs
kiralyr61 aki nem csak a tud6sokat es tudomânyokat kedvelte, de maga is tud6s
es bolcs volt, csak azt a butasagot es ostobasăgot melyel egy paraszt es neveletlen
gyermekri.il sem lehet feltenni, fel nem tehetji.ik, hogy az apjat es ennek nemzetet
es szârmazâsat nem tudta volna es ha tudta amint bizonyosan tudta is, oly gyăva
lehetett-e ezen sereny derek kirâly, hogy a midăn ătet az 6 historikusa es ellenei
olah nemzetsegb61 es verbal (mit neki mint alacsony dolgot es piszkot hanytor-
gattak ellensegei) szarmasztattnak mondjăk ezen szemtelenseget es hazugsagot el-
szenvedje es Bonfin historikusat vagy szava visszahuzasăra ne birja - anti neki
mint kiralynak hatalmăban volt - vagy rruisok âltal is, săt maga is mint Caesar
es Nagy Friedrich tollat ragadva meg ne câfolja es mint igazsag szeretă ember
nemzete es i.inbecsillete 6ltalmâra ellenei ellen fel ne keljen es azokat a meg apjât
es nemzetseget ismeră e16 tisztes oreg magyarok elătt le ne hazudtassa es ne szegye-
nittesse? Mert ennek a rea nezve kâros âllitasnak, hogy olah - ha szekely nem-
zetseg nem olâh volt - ellene mondani es azt rogton, in loco et momento 34 meg-
cafolni, abban a friss idoben, mikor rneg a ven magyarok, kik Matyâs kirâly apjât
es szarmazâsât j61 tudtâk eltek, mi volt konnyebb, mint mindjârt ellene mondani
es az egesz magyar nemzet el6tt, az olah szârmazâsât szemere lobbant6 nemely
magyar mâgnâsoknak azt mondani: „Hazudtok szemtelenfi.l hazudtok baratim, hi-
szen j6 oreg magyarjaim lâtjâk kentek, hogy ezek szemteleniil hazudnak, mert j61
tudjâk, hogy apâm is szekely nemzetseg volt s neve is az volt". De tavol legyen,
hogy ezt valaha mondotta vagy olâh szârmazasăt - mit lealacsonyitasara neki han-
torgattak nyilvanosan es mit reâhagyni, ha ugy az az olâh nem volt, reâ nezve
nemcsak kâros, de butasâg es ostobasâg is lett volna - eltagadta volna, săt meg
~1zt mindig elismerte es nyilvân vallotta, erăsitette amint ezt Bonfin Decad.111,L.9
ezen szavaib61: „ls (Mathias Rex) veluti saepius a parentibus acceperat cum
adolevisset se Romana gente natum affirmabat" lâthatni.
De săt Bonfiniusnak azon âllitâsa is, hogy Corvinus Hunyadi Janos a hires
rom.ai Corvinus familiâb61 vette szârmazasât - mi, amint nem lehetetlenseg, hogy
Tnijânus csasz<ir âltal a sz{tmlâlhatatlan r6mai coloniâkkal a Corvinus familiab61
i s suillitott Dacia ba; de hogy Corvin nevezetu familiâk letezzenek Erdelyben es
ezek kl.izul en is nem egyet ismerek magam is j61 tudom - ugy azt megâllitani,
regi hist6riai sorok nelki.il, mint val6t, nem merem, mire mutat egyebre, mint-
sem csak arra, hogy Hunyadi J. es fia Mâtyăs kirăly idejeben, ezeknek tiszta
olâh szarmazâsuk az egesz magyar nemzet es haza el6tt tagadhatatlan es megcafol-
hatatlan igazsag volt. Mire nezve ezt semmikeppen eltagadni nem lehetven, azon
g6g6s magyar magm\sok elleneben, kik regi nemessegi.ikkel kerkedve es el6jogot
kovetelven Hunyadi es Matyăs kiraly olăh szărmazăsat lenezni kivăntak ez eset-
ben, semmit egyebet okosabbat es velekedesem szerint hathat6sabbat is fel nem
hozhatott senki is, mint azt, hogy a hires es regi r6mai nagy familiat61 a Corvinu-
sokt61 veszi nagy Hunyadink is szărmazasat; mely familiănak sem regisegevel,
sem fenyes es hires volta.val egy magyar magnăs familiaja sem vetelkedhetik, s
igy familiai regisegre es fenyessegre nezve is a klralyi tr6nhoz, Matyas kiralynak
el6jogot ki:iveteltek. Ime hat igy all nagy Hunyadink szekely neve es nemzetsege
es ilyen creditben Szilâgyi Erzsebeth mellkepe apocriph feliilirasănak is allanf kell
ezek szerint.
'~ „Aceitimagnaţi au căzut de acord că pentru ei, ca oameni de stat şi

militari încercaţi şi de viţă veche, ar fi dezonorant să se plece sub jugul unui
băietandru de nici 15 ani, al cărui bunic fusese un valah necunoscut şi poate
nen~bil"". Citatul e din lucrarea lui Gebhardi (vezi supra, n. 28), II, p. 115.
"" „fi. da nu înseamnă a ceda".
J• ,.Pe loc şi în aceeaşi clipă".
IOAN cmNDRIŞ
144
Hanem Szilagyi F. U.r provoca! Czuczorra is, aki, mint mondja, Corvinus
Hunyadi Janos szekely nemzetet emliti. En Czuczornak munkajat35 nem lattam,
de ha igaz, hogy Czuczor ezen nev alatt nem mas Hunyadi Zekel Janost, hanem
csak Corvinus Janost erti, ugy allitasanak, mely a coetaneus es regibb ir6k hagyo-
manyaival homlok-egyenest ellenkezik, mint ujabbnak semmi nyomateka vagy
sulya nem lehet. Ellenben ha Czuczor csak Joannes-t Zeche! de Hunyad vagy
Zekel, vagy Szekely (ami tan mindegy) emlit, ugy Czuczornak igaza van, hogy
egy Zekel Janos de Hunyad vagyis Joannes Minor de Hunyad existalt mert errol
Tur6czi is C.4836 emlekezik, de, hogy egeszen mas volt a nagy Corvinus Hunyadi
J. es egeszen mas a Minor Joannes Zekel de H. megcafolhatatlan bizonysagul
szolgălnak neki.ink mind a kettonek az az a nagy es kis Hunyadinak mai napon is
leend Fejervarmegyeben Erdelyben a Fejervari R.Cath. szekestemplomban meglevo
es megtalălhat6 kiilănbi:izo sirjai, lăsd Schematism. Ven.Cleri Dioeces.Transilvaniensis
pro anno a Christo Nato 1840 pag. 103. 37
Hanem adjuk meg azt is Szilagyi F. urnak, hogy a mellkep feltilirasa mellett
Czuczor no s meg mas is Isten tudja ki eppen Corvinus Hunyadi Janosunkat nevezte
volna igy: „Joannes Zechel de Hunyad". Ebbol lehet-e kovetkeztetni meg azt, es
tamquam et ripode erositeni, hogy mivel Szekelynek vagy Zechelnek neveztek,
măr azonnal nemzetsegire is nezve szekely volt? Avagy nem tudja-e Szilăgyi U.r
- es ha eddig nem tudta mast bizonyossa teszem en - hogy az olâhoknill mint
szinten oseiknel a r6maiaknăl is hajdan, szokasban van nevezetesen a ket olah
fejedelemsegekben, hogy a kereszt es familiai nev mellett ritkan marad el, hogy
a hnrmadik melleknevet is hozzăragasszak, s amint a r6mai ugy nevezte embereit:
Marcus Tullius Cicero etc. ugy az olah is mondja: Corvin Ioan Szekuju vagy
Togya Petru Unguru ami magyarul annyit jelente csak, hogy ezek oaahok letere
„Szekely" .vagy „Magyar" melleknevet is kaptak es viseltek es melyik nemzet
kebeleben nincsenek mellek- es idegen nevu familiak? De mind ezek mellet ma 1s
letezik ilyen nevezet „Szekely" nemes olah familia, amint ezen neven is „Ungur"
mit magyart tesz, hasonl6keppen olah nemes familia, valjon ezen nevert „Szekely"
es „Ungur" magyar vagy szekely nemzetsegnek mondhatnok-e ezeket is? Es hogy
ez a Joannes Minor Zechel de Hunyad is, a kirol feljebb sz6 volt, olah volt, nem
csak abbol kovetkezhettem, hogy Tur6czi a feljebb emlitett helyen Hunyadi
Corvin Janos atyjafiânak mondja, hanem inkab abb61, hogy e nevvel „Szekely"
vagy „Zechel" olah hires nemes familia Erdelyben a regi idokben is iletezett, es
abb61 a Zeche! nevezett1 derek nemes olah familiab61 volt az a Zechel is, aki
1448 a magyarok Amurath tOrok sultan elleni tamadasaban az olahok vezere volt,
kikkel az elso fronton vitezill harcolvan, ellso volt a generalok koztil ki eletet
aldozta fel a hazaert, Bonfin.Decad.IIl.L.7° es ebbol az olah nemes familiab61
regebben is Apafi Mihaly erdelyi fejedelem alatt es mellett, forangu tisztsegben
viragzott, mint ismeretes olah, Szekely Laszl6 - lasd Cserei Mihaly keziratat -
es meg hany ily fOrangu nemes olah familM.k nem lappangnak magyar nevezet
alatt, akiknek nyomaiban alig juthatunk mert ir6ink igazsagtalansaga szarmaza-
saikat fel nem jegyeztek es azok is immar nemelyek akiknek olah eredetisegilk
nyomaiban akadnak, vagy amgok szant szandekkal eltitkoljak, homalyban tartjak,
sat, legyilnk oszintesek, eltagadjak vagy rossz akar6 nemely ir6ink tolilnk per fa.~
et nefas 38 elperelni igyekeznek, sot azt is hiszik, hogy az olah nemzet kebelebol,
mint Nazarethbol, semmi nagy es j6 nem szărmazhatik, es ezen hitben szerencsenk
Szilagyi F. urat is a 19-ik szazadban!!! mult esztendei Febr. 19en 14 szâmok alatt
kozrebocsatott „Hon es kiilfOld" cimil ujsaganak ezen szavaib61: „Ki hihetne, hogy
H. a lelkeben, erzesiben, minden tetteiben val6di torzsokos magyar ereiben, olah
vagy idegen ver folyt volna?" ismerni.
MegJehet, hogy Szilagyi F. ur az olahokr61 abban a velekedesben van, melyben
voltak regebben nemelyek a szerecsenyekrol, mintha ezeket az Isten nem egy
3s Vezi studiul introductiv, inel. supra, n. 10.

36 Corect: capitolul 48 al lui Thur6czi, intitulat De bello Domini gubernatoris
in campo Rigomezew comisso, unde între frunta~ii care l-au însoţit pe Iancu de
Hunedoara în bătălia din Câmpul Mierlei (Kossovopolje) îl aminteşte şi pe
„Johannes Zekel domini gubernatorem consanguineus".
37 Corect: la p. 100 (cu cifră romană: C) a şematismului in cauză:
38 „Pe drept ~i pe nedrept".
AL. STERCA-ŞULUŢ1U IN APĂRAREA LUI IANCU 145
agyagb6l teremtette volna a fejerekkel, vagy a gorogok m6dja szerent a tobbi

nemzeteket lenezve, csak a maga nemzetenek bamulja nagyjait, csak ebben talal
Leonidasokat, Miltiadeseket, Temistocleseket csak ebben lel 7 bolcseket.
En pedig hist6riai adatokkal akarom meggyozni Szilagyi F. urat, hogy fentebb
idezet kerdeseben, miszerint, hogy folyhatott volna H. J. ereiben olah vagy idegen
ver, mutatott ketelkedese alaptalan, de tavo! legyen hogy azzal a dicso magyar
nemzet vitezseget, a hadakozasokban kitiintetett batorsagat es mas virtusait kiseb-
biteni, annak fenyebol Jehuzni, vagy eppen alabbval6nak mas nemzetekeinel vagy
eppen az enyemnel tartsam, hanem csupan csak nemzetem a fenn erintett kerdcs-
ben lea!o.csonyitott becsi.iletet es minden nagy tettekre es virtusokra capacit<isat, a
piszokt61, a homalyt61 historiai adatokkal kitisztitani, felvilagositani akarom.
Idegen mas nemzetekbol is tudnek ezereket ele sorolni akik ha a regibb
es ujabb magyar vitezeket batorsagukkal, vitezsegiikkel, haditudomanyukkal es az
ellensegen nyert gyozelmeikkel felUl nem muljak, de ezeket mindenkor a dicso-
segben versenyezhetne, de ezekkel nincs bajom en csak a magam megvetett nem-
zetem becsiiletet akarom vedni es ha valamelyik nemzet oseivel - hiszen mostan1
ldoben minden nemzetbeli oseinkkel dicsekediink - meltim dicsekedhetik, ugy az
olah nemzet a vilag minden nemzeteinek elebe teheti hasonJithatatlan oseit, nagy
embereit a r6maiakat, kiknek unokâi mi az olahok, Szilagyi F. ur szerint is
vagyunk. De en csak a Daciai es Misiai olahokat hozom fel es azt mondom, hogy
ha a magyaroknak volt egy Atillajuk aki a napnyugati es napkeleti birodalm'1t
megrettentette, megalazta, volt az olahoknak is egy Peterok, Atanasek [sic] Joanni-
ciusok akik ugy az azon napkeleti birodalmat sokkal kisebb olah erovel meg-
alaztiik, halc'1los felelembe ejtetek, Balduinus constantinapolyi csaszart a hadban
megoltek a fe!elmes es roppant keresztes hadaknak bator homlokkal mentek e!le-
nebe, Nicetas Choniates in Isaco Angelo L.1° .39.
Ugyan ebbol a megnevezett olah nemzetbol voltak azok is, akik 1330bt1n K<irolyt,
azut<in Lajost es 1415 Sigmund magyar kiralyokon es az ok nelkfi! megtamad6
magyarokon veres harcokban, fenyes gyozedelmet nyertek - Bonfin.Decad.IIaL.9
es L.10, Benko Politic.Transylv.pag.153 N°10a es pag. 146 N° 1oa - es tovabb ebbol
az olah nemzetbiil voltak azok is, akikrol egy lengyel tărtenetir6 Orichovius Anna!.
L.5 ad annum 1552 igy ir: „Ezek (a Moldva-i olahok) termeszeti.ikre, szokasaikra
es nyelviikre nezve nem sokat kill0nb0znek az olaszokt61, ok vad es igen vitez
emberk es egy nemzet sincsen amely a becsiiletert es vitezsegert a hadakoz:ăsban
noha egy igen kicsiny orszaggal bir, annyi szomszed ellensegnek ugy megfelelne,
azokkal mindig beketelenitene, avagy midon megtamadtatik jobban tudnc't magat
vedelmezni - ok oly vitezek hogy ugyanazon egyidoben, minden ellensegeikkel
minden reszrol ullhatatosan hadakoztak es gyozelmesek i1 lettek mert Istvan aki
ami idoben Daciaban uralkodott azon egy nyarban egy nehez harcban meggyozve
Bajazet tă:-ok szultant, Matyas magyar es Albrecht lengyel kinilyokat",40 ebbol
! 39 Preocuparea pentru acest episod din istoria românilor sud-dunăreni a

moştenit-o Alexandru Sterca Şuluţiu de la Samuil Micu şi Gheorghe Şincai, care-i
acordă o importanţă hipertofiată' (mai ales primul). Vezi Samuil Micu, Istoria,
lucrui·ile şi întâmplările românilor, manuscris, la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca
a Academiei Române, cota mss. rom. 39, f. 327v-328r şi Gh. Şinca!, Hronicu româ-
nilor, I, Bucure~ti, 1967, p. 379. Ambii însă vorbesc despre o ucidere silnică a
împăratului Balduin, prins în luptă, şi nu despre moartea în luptă a acestuia.
Cei doi îl aveau ca sursă pe Philipus Brietius, şi nu pe Nicetas Choniates, care
relatează succint întâmplarea în capitolul Imperium /sacii Angeli al scrierii sale
(vezi ediţia lui P. Migne, Patrologiae cursus completus, CXXXIX, al lui Choniates
I, coloana 730).
40
Este o surpriză cunoaşterea de către vicarul din Silvania a lucrării polo-
nezului Stanislaw Orichowski, Rerum Polonicarum ab excessu D. Sigismundi I
care apăruse până la acea dată într-un singur loc: în anexa lucrării lui Joanne~
Dlugos, Historia Polonica, I-II, Leipzig, 1712. Lucrarea era o raritate chiar în
secolul al XVIII-iea. Locul citat de Şuluţiu este în voi. II coloana 1555: Hi
natura, motibus ac lingua non multum a cultu Ita!iae absunt, sunteque homi;;es
feri, magnaeque virtutis, neque alia gens est, quae pro gloria belli et fortitudine
10 - Acta Mvsei Porollssensis voi. XIX 1995

IOAN CHINDRIŞ
146
tehat megtetszik, hogy az olah ereiben is (melyekben btlzog meg a r6mai ver)
a nemes es nagyra termett ver szinten oly bosegben foly, mint barmely nemzet
ereiben, tehat ebbol se ketelkedhetik meltan Szilagyi F. tlr, hogy a nagy Hunyadink
olah nem lehetett azert, mert vitez, bator es nagyle:tkil volt. Irigyseg, koholmany
es megvetes mindaz ami nagy Hunyadinkat az olah kebeltol elszakitani, elperelni
igyekszik. Hisz az olah nemzet edes hazanknak a nagy Hunyadin kiviil meg mas
nagy es hasznos emberekeet is adott, mind a , polgari mind az egyhazi palyan,
verebi:il, kiket elesorolni nem itt a helye, de akik kozill egyet-kettot emlitek: a
politikai palyan Getzit, a hires Getzi gubernatort41 kinek ut6djai maig is leteznek
Kovar videken es K. Szolnok varmegyeben szep j6szagokat is birnak es orokol-
nek, B. J6sikat etc., etc„ etc. az egyhazi palyan pedig Vitez42 N. Varadi pilspok,
ki Matyas kiralyt tr6nra segitette es kinek o1'ah nemes nemzetsege most is letezik
es Olah Mik!6st, esztergomi erseket es hany meg i!yeneket tudnek elOmutatni,
ha valami egy kenyes valami nem akadalyozna. Engedje Szilagyi tlr, hogy mely
feledekenyseg eltemetve tartsa az olah nemzet regi fatumait, bortls viszontag-
sagait, melyek olah nemzetiinket fOnemessege viragat61 es igy a tObbi nemzetek
kozt birt jogait61 megfosztottak es erre a mostani allapotjara juttattak - engedje
azt csak emlitenem hogy hazankban a regibb idokben a magyar es olah nemzet
viszonyai tlgy mint a haza irant lângol6 szive egy es azon egy volt, tehat histori-
kusaink îs nem talaltak !am sziiksegesnek feljegyezni akkor amikor a haza nagy
embereiri:il volt sz6, hogy ez olah vagy amaz magyar volt - ezt a megjegyzest
es killOnboztetest csak az irigyseg ideze ele H. Janosnal, fogarasi birtokos es
kapitany G. Maj1lathnal es B. J6sikanâl is, a haza fOembereinel a tObbi f6rangtl
olah nemesseg, aho! irigysegnek helye nem vaia, feledekenysegben nemzeti meg-
jegyzes nelki.il maradott, es kes6bben mikor a 3 nemzet kozott a Uni6 alkottatott
1° csak a nemesek, olah vagy magyar nevezet nelkiil, mert szilkseg a megkiilOn-
boztetesre nem volt, minthogy ezek egyek voltak 2° a szekelyek es 3° a szaszok
teren a regnicolaris nemzeteket, de majd azutan a nemesek elso regnicolaris nem-
zet neve helyeben a „magyar" nevezet cstlszva be igen konnyen az olah nemzet
f6nemessege jtlta feledekenysegbe szarmazasara nezve es mar alig itt-ott akadhatni
egy es mas olah szarmazastl f6rangu nemsi familia nyomaira.
Ez alkalmatossagga! eleg legyen tehat annyit bebizonyitani, hogy az olah nem-
zet amint a regibb, ugy az tljabb id6kben is - amint ezt a mindennapi peldak
is eri:isitik mindenkor tudott kebeleb61 derek es hasznos ferfiakat a hazanak adni,
es az olah, azon j6 neveles es szerencses kornyiilallasok mellet, status, hadi tudo-
manyokban es mas egyeb szep mestersegekben, sem a magyaroknal sem mas nem-
zetne! nem alabbval6 es ennek ereiben amint mindenkor tlgy most is buzog a
haza boldogsagat szomjuhoz6 forr6 nemes r6mai ver. Arra pedig, hogy olah men-
zetiink egy par szazadt61 fogva az idi:ik mostohasaga miatt ennyire lesiillyedt,
csak Ovid kolt6 L.4 de Ponto Epist.3° ezen verseivel felelek meg:
Quid fuerat Magno majus? tamen ille rogavit

Submissa fugiens voce clientis opem.
Cuique vira totus terrarum paruit orbis,
Indigus effectus omnibus ipse magis.
Ilie Jugurthino clarus Cimbroque triumpho,
angustiores fines cum habeat, plures ex propinquitate hostes sustineat, quibus

continenter aut bellum infert, aut illatum defendit. Habet ab ortum Moesiam, ab
occasu Russiam, a meridie Transylvaniam, a septentrione Scythiam. Tante autem
sunt virtutis, ut cum omnibus his gentibus, quorum fines attingunt, eodem tem-
pore saepe praelio condenderint, victoresque fuerint. Nam Stephanus, qui patrum
nostrorum memoria Principatum in Dacia obtinuerat, una propemodum aestate et
Baiazetum Turcam, et Matthiam Ungarum et Joannem Albertum Polonum bello
magno devincerat, magnaque calamitatem victis intulerat".
41
Giczy (Geczy) Janos, mort la 1589, om politic cu un rol deosebit în viaţa
politică a Transilvaniei, ajuns guvernator al ţării spre sfârşitul carierei.
42
Primatul Ungariei, Ioan de Zredna, supranumit Vitez (1808-1872), n-a fost
de origine română, ci slavă.
Quo victrix toties Consule Roma fuit;

In coeno latuit Marius, cannaque palustri:
Pertulit et tanto multa pudenda vira.
Ludit in humanis divina potentia rebus:
Et ce!'1tam praesens vix habere hora fidem 43
TRADUCERE:
RASUNET LA AFIRMAŢIA REDACTORULUI PUBLICAŢIEI „MULT tS JELEN",

SZILAGYI FERENC, CUM CA IOAN DE HUNEDOARA NU ESTE DE ORIGINE
ROMANA, CI IŞI TRAGE OBÂRŞIA DIN FAMILIE ŞI SANGE SECUIESC
Există un ceva deosebit în firea omenească, şi aceasta nu numai la oamenii

singuratici, ci şi la naţiuni întregi, pe care nu ştiu cum să o numesc: slăbiciune
sau firească predispoziţie şi aplecare a inimii omeneşti spre virtute? Adică aceea
de a se alipi bucuros de înrudirea, consangvinitatea şi orice altceva cu oamenii
vestiţi pentru faima şi virtuţile lor, de multe ori agăţându-se de simple poveşti sau
chiar de nişte poezii înjositoare, pe calea Dumnezeu ştie căror genealogii obscure
şi necunoscute, cioplind şi împletind de zor. Şi acest lucru în timp ce biata rudă
săracă, pe care însă consangvinitatea o investeşte cu cel mai adevărat drept, nu
pretinde ~i nu pomeneşte nimic cu nici un cuvânt, ci doar suspină din străfundul
inimii îndurerate, văzând strădaniile invidioşilor de a o jefui până şi de bucuria
de a cunoaşte şi mărturisi înrudirea cu care legile naturii au înzestrat-o. Nu-i
rămâne decât să aştepte de la viitorime dezvăluirea adevărului.
Aşa stau lucrurile cu marele nostru Ioan Corvin de Hunedoara: el parcă nu
s-a născut din sângele unei naţii, fiind mare şi vestit, şi in vreme ce polonezii n
consideră polonez iar ungurii - velle nolle 16 - ungur, românii, pe care obârşia
marelui om ii îndreptăţeşte cu cel mai adevărat drept, tac. Insă nu tac cu tăcerea
aceea - quitacct consentire videtur 11 - care ar îndreptăţi să se creadă că renunţă
la înrudirea cu vestitul Huniade, fiind de acord cu pretenţiile polonezilor sau
ale ungurilor, ci cu tăcerea căutătorului de dreptate care lasă să vorbească în locul
său un orator mai puternic. Acest orator de neînvins este adevărul istoric şi cri-
tica lucidă, care în privinţa originii marelui Huniade a grăit de la început în
favoarea românilor şi grăieşte până astăzi. De aceea chipurile urâte ale invidiei şi
calomniei ticăloase s-au estompat, au dispărut şi a învins adevărul, inclusiv despre
lnchipuitul fiu nelegitim al împăratului şi regelui Ungariei, Sigismund, iscat doar
pentru că o altă insinuare nu se putea face. Despre eroul nostru „de obârşie ungn-
rească" nu românii, ci cei mai învăţaţi istorici unguri şi străini, mai vechi sau
mai noi. au rostit adevărul într-un glas: „Huniade e român, se trage din sânge
curat românesc" şi asupra acestui lucru nimeni n-a putut aduce îndoială, decât
eventual cineva care sau este complet neumblat în istoriografia ungurească, sau
cineva atât de pizmaş şi obraznic, încât nu recunoaşte purul adevăr şi închide
ochii în faţa strălucirii razelor de soare.
1 Dar numai ce se apucă domnul Szilagyi Ferenc la începutul anului trecut,
şi în numărul 14 din 19 februarie 1842 al gazetei „Hon es klilfi:ild"m publică repro-
ducerea unui portret care se spune a fi chipul sculptat în fildeş al lui Szilagyi
Erzsebet, soţta lui Ioan de Hunedoara, descoperit in cetatea Hunedoarei, în inscrip-
„Şi cine-a fost mai mare decât Pompei cel Mare? J Dar el la Ptolomeus
43
căzu spre ajutor: / Cel căruia-i fusese plecat tot universul / Cel mai sărac din·
lume ajunse la sfârşit. / Iar Mariu, care-nfrânase pe cimbrii, pe Jugurtha, / Şi
care-n Roma consul a fost de-atâtea ori, / A stat în nişte mlaştini, ascuns printre·
rogoaze, / Şi-a suferit şi alte ocări ... un om ca el! / Cu oamenii se joacă pute-
rea cea zeiască / Şi-abia te poţi încrede în clipa cea de-acum". Este din Elegia
III. Unui amic necredincios, din cartea a IV-a a Ponticelor lui Ovidiu. Vezi
Publius Ovidius Naso, Scrieri din exil, traducere de T. Naum, Bucureşti, 1955~
p. 221.
IOAN CHINDRIŞ
Hf.i
ţia ăruia Ioan de Hunedoara este numit Ioan Szekely de Hunedoara. Ceea ce
vinrc în contradicţie diametral opusă cu mărturiile tuturor istoricilor unguri şi
străinl. contemporani cu autorul nostru sau mai recenţi, ca şi cu critica lucidă,
aceas'a - tamquam jam rem actamw - se afirmă aici: că acum Huniade nu mai
este nici polonez, nici ungur, nici român, ci neamul, sâmrele şi numele lui sunt
secuieşti (?). /\dauc:;ă acolo şi această mică şi bizară observaţie: „Dar cine ar fi
putut că creadă că Huniade în sufletul său, în simţirile sale, în toate faptele sale,
în v:nelc sale prin definiţie curat ungureşti, putea să curgă sânge valah sau
stră:n?" (sic).
!Ioc non obstante 20 , cum însă bravul şi eruditul istoric înci\ în viaţă, contele
Majlath .Janos, scrie că foan de Hunedoara este român iar Zrinyi Mikl6s croat,
domnul Szila..,yi Ferenc se supără foarte tare şi în numărul din 7 aprilie pe acest
an <il re>vi~tei sale ,.Mult es jelen" îl pune la colţ pe acest respectat om de ştiinţă,
în felul următor: „Dar că îl face pe Ioan de Hunedoara român şi pe Zrinyi Mikl6s
croat. r1ceasta, cu îngăduinţa domnului conte, sună cam straniu din partea unui
istoric unrur ·. (Dii boni 21 • vasăzică rostirea curajoasă a adevărului sună straniu
în rura unui istoric ungur! Dar există ceva chiar mai straniu decât acest stra-
niu.' .ciindcă -- astfel continuă domnul Szilagyi F. - acest lucru poate fi com-
bătut ~i de un cupil de şcoală, căci Ioan de Hunedoara a fost nobil ardelean şi
secui si după cum atestă inscripţia portretului ~culptat în fildeş al soţiei sale,
Hororlrze"i SzU<ii;ryi Erzsebet, numele lui de familie era Szekely. Această rară' şi
vestită c'."lmoară de familie se află acum în posesia Excelenţei sale domnului baron
J6sika .Tanos".
A-:esta este aşadar pcrtretul pe baza inscripţiei căruia domnul Szilăgyi F.
face -1in Toan <le Hunedoara secui si care este obiectul răsunetului meu. Nimeni
nu ~'ri 0 te~te şi respectâ mai mult ca mine înaltele virtuţi ale naţiunii ungare şi
de ,,~c-ea ac~~te observaţii sunt departe de a doborî vreo stea luminoasă de pe
ce>rul onorabilei naţiuni ungare. Doar atâta vreau să scot în evidenţă, că naţiu
nea rr„·nână a d::it patriei ungureşti în toate timpurile oameni folositori şi bărbaţi
mar;. şi nutrind sentimente bune faţă de naţiunea ungară, muncind într-o bună
coînţel ~'"'ere pentru apărarea ţării şi pentru fericirea ei, ţara a fost puternică şi
prospe-ă, ceea ce poate servi de pildă şi pentru vremurile de astăzi. Este de dato-
ria fi ~~ărui patriot adevărat să cultive această simpatie dintre cele două naţiuni,
nu să nţ.âţe prin afirmaţii şi expresii jignitoare sau prin insulte publice. Cu aceeaşi
bun;i 'ntcnţie mă întorc şi eu la obiect.
't:-a-r dint'.'U început atenţia stimatului cititor că pe portretul în cauză se
poate citi despre originea secuiască a lui Ioan de Hunedoara doar atât: „Ad
simi! tnrlin~m imaginis Elisabethae Szilaryi de Horodszeg Consortis Joannis Sze-
kely r1~ Hunyad" <c. Acum, cu permisiunea domnului Szilagyi F., eu apreciez acest
port•'et. în măsura în care se poate scoate din el adevărul despre obârşia marilor
Huniazi tot atâta ca pe basmul care îl face pe Huniade al nostru copil din flori
al re-„lui Si..,ismund sau nepot al Corvinilor (nu mă refer la naţia acestora, ci
num~i la familie) Şi am curajul să o spun deschis, în faţa lumii, că inscripţia
ace,.tui portret nu este altceva decât lucrul de mână şi opera unui escroc şi falsi-
ficat0r (falsaria) din timpurile mai recente. Ari;rumentele cu care îmi întăresc
acea<;~ă afirm'lţie le fac acum publice şi îl invit pe domnul Szilagyi F. şi pe
oricare .r.i\ aducă altele mai puternice în sprijinul pretinsei origini secuieşti a
marcl.•1i Ioan de Hunedoara, la care eu îmi voi pleca fruntea şi îl voi ceda pe
Hun·<Yle al nristru m1ţ.iunii secuieşti. Ergo ad rem22.
1 Falsitatea acestui portret şi a inscripţiei lui, ca şi situaţia de operă a
mâinii ~i minţii unui escroc din timpurile mai apropiate se trădează prin inscrip-
ţia îmăşi, căci C\colo scrie: ad similitudinem2a. Aşadar şi după această inscripţie
nu est~ vorba de portretul autentic al Elisabetei Szilagyi, ci doar de o imitaţie,
căci în caz contrar trebuia să scrie - după cum se poate vedea fn toate portretele
vechi - : vera effigies24 sau mai degrabă numai „Elisabetha Szilagyi" etc. Auto-
rul a rus acel „ad similitudinem" deoarece acest mână-vicleană se temea şi putea
să se ten.mă ca nu cumva chipul adevărat al soţiei marelui erou să existe cu ade-
vărat pe und-cva (ceea ce cu adevărat se putea întâmpla) şi comparându-I cu al
său, să i se dea pe faţă înşelătoria.
2. Falsitatea inscripţiei acestui portret o trădează şi literele însele cu care ea
-este însăilată. Acest chip (dacă el este cu adevărat al Elisabetei Szilagyi) n-a fost
·-----------·-------------------
făcut pentru cei care au trăit şi care au cunoscut înfăţişarea soţiei marelui
Huniade. ci pentru posteritate şi pentru urmaşii târzii. De ce ar fi fost nevoie ca
inscripţia acestui portret adică numele vestitei soţii a unui vestit erou, să fie
ascunse de urmaşi în ceaţa unor litere ilizibile ca nişte hieroglife? Adică, dacă
scopul gravorului era acela de a face cunoscut urmaşilor chipul adevărat al Eli-
sabetei Szilagyi, soţia lui Ioan de Hunedoara, n-ar fi corespuns mai bine for-
mele de litere romane săpate curat şi citibile de oricine, pe care artiştii italieni
le-au folosit la toate inscripţiile în limba latină? Aşadar şi forma acestor litere
nu este altceva decât treaba unei mâini viclene care imită lucrurile vechi. Eu
până acum n-am văzut originalul portretului pe care domnul Szilâgyi F. îl dă l:n
reproducere. Dar dacă reproducerea este atât de asemănătoare cu originalul cum
seamănă între sine banii sau alte obiecte turnate în aceeaşi formă, atunci pri-
vea<că oricine fără părtinire şi va observa imediat că portretul şi inscripţia sunt
-0pera a doi meşteri diferiţi, fiindcă literele inscripţiei poartă pe frunte stigmatul
mâinii cârpace.
Imbrăcămintea acestui portret. dar mai ales ornamentaţia capului, nu e~te ungu-
rească, ci mai degrabă nemţească sau veche italiană, aşa cum se pot convinge mai
bine toţi cei care au văzut pictată îmbrăcămintea veche a femeilor ma~hiare sau
chipuri de femei de demult. Presupun aşadar că portretul în cauză este o lucrare
veche, însă nu este chipul Elisabetei Szilagyi, soţia lui Ioan de Hunedoara. Dar
inscripţia o socotesc un fals şi o cârpeală de mână mult mai recentă.
Afirmaţiei mele îi vine în sprijin şi inscripţia de pe piatra funerară a mare-
lui nostru erou Ioan de Hunedoara. Asa cum odinioară în titulatura oamenilor
mari era trecut adevăratul nume de familie, tot astfel era el săpat cu mare grijă
in pietrele funerare. Cine ne-a lăsat nouă vreo mărturie scrisă - si slavă Domnu-
lui că sunt multe! din câţi au văzut piatra funerară a lui Ioan de Hunedoara şi
i-au citit inscripţia că acolo ar fi fost scris „Joannes Zekely de Hunyad"? Oare
.cunoştea mai bine autorul portretului, italianul Venetus, numele lui Huniade decât
oame;iii casei, rudele şi prietenii?
Dar inscripţia acestui portret este contrazisă si de sirul istoricilor rnarrhiari si
germani, trăitori pe acele vremuri sau mai recenţi, care într-un glas n' numesc
pe Huniade al nostru cu un singur nume şi dintre care amintesc doar câţiva atât
noi cât şi din acea vreme. '
a) Vestitul şi învăţatul Fessler în Ungarische Gemălde, 5 B., S. 14 scrie astfel:
„Joannes Corvinus, aus einem alten, ober verarmten Geschlechte in der Walachei-
eutspros~en"25.
b) Vincze K.âroly în Nemzeti Plutarchus, Pesta, 1815, pag. 35 astfel scrie:
„Ioan Corvin, pe care dealtminteri îl chema Huniade (asadar nu Zeke!) s-a născut
în satul Corbu din Ardeal la 1402 tatăl său a fost Buto un român nobil (asadar
nu secui)"2G, ' ' ·
I . c) P. Nagy în Hist. pragm. Hung„ tom. II, pai:r. 145 îl numeşte tot astfel pe
Hunrnrle al nostru: „Joannes Hunyadi (aşadar nu Zeke!) modicae fortunae Valacho
patre Butho (aşadar nu din tată secui) in vico Corvino natus"27.
d) Gebhardi în Weltgeschichte, 2, Band, 34 Buch, 50 Seite spune astfel:
„Geor" (mai degrabă Johann) von Hunyad ein sehr beruhmter Mann ... war ein
siebenburgischer Walache von niedriger Herkunft, aber von sehr grossen Gamen"2B.
e) Benko în Trans„ L. 4°, C4, nr. 12 îl numeşte pe marele nostru erou astfel:
„Joannes de Hunyad, sive Corvinus (quod Corvum, renti suae coimominem in
insi1m;.bus habuerit) aliis Huniades, Laonico Choniates, Turcis, apud Ler>ndavium,
Jancu~ (oare nu era aci locul cel rnai potrivit. dacă el s-ar fi numit şi Szekely, să
se fi scris: „Hun"aris vero Zechel"?) fuit Buthiseu Buthonis cujusdam Bojerii, hoc
est Nobili Valachi filius"~ 9 .
f) Thuroczi, Cron. Hung„ L. 4, C. 30 aşa spune: „Erat tune in Regno miles
magnanimus nobili et claro Transalpinae gentis de gremio natus Joannes de
Hunyarl" 30 •
:) In fine Bonfinius, care a trăit pe vremea Huniazilor, a scris la curtea
regelui Matei, fiul marelui Huniade, cunoscând chiar din gura şi din spusele rege-
lui Matei originea Huniazilor, scrie la rândul său: „Hic enim (Joannes Hunyadi)
V alac ho patre, matre vero Graeca natus" şi mai departe, la Decad„ L. 9 astfel
spune: „Mathiae Regi, quemadmodUIIll supradictum Joannes Corvinus, pater fuit
Budi Walachi filius", aşadar nicidecum al unui secui 31 •
IOAN CHINDRIŞ
150
Şi atunci, Îill.potriva tuturor acestor autorităţi cont·:m:.10:-ane :;i un:i:1iF12 ~~oatr~

pcnL"'U 1Jun~nczeu! - sU stea !nscripţ.ia 2.!Jocrifă a unui portret? Int1·-J.dcv.:ir~
dac5 I--Iuni.-:dc a fost secui cu num~]e ~.i cu naţia, ~ocotea~cfi Olici:-12 do.că ~:.~ p~te:-t
o mai fTlare obrăznicie şi un curaj mai nebun din partea uin1i. i·,toric, c.re a
trăit la curtea ~i cu pflinea rec;elui ?.fatei şi a putut afla cle~cen•;enL:1 re~c1ui l.1,hr
din gurn acestuia sau a unor unguri de ranP,' înalt, care mai ffclll în via'.ă şi c::ire
i-au ccu10~cut el· <.proape pe 1.ati'il şi pe bunicul rc::-e!ui, cum '-<Ft cuno·;c•:t ~i
famili::i, decât s<'.i scrie despre rece că se tru:;e din r:lnrc roe~cînc:sc, t•icm;-ii în
acea perioadă t;rea în care câţ.iva ma(J'naţi unguri duc;m:rni îi reprcş-:u ele zur
obâr.,ia o:')scură, valahă? Şi clacă totu~i I3onfinius ar fi făcut acc:1·t·1. îf1rt1 tc'Tlei,
nu cumva un(',t!rii, cu deosebire binevoitorli re:::elui :il1atei. care> i-au cun'l';cu: foarte
bine pe tatăl şi pe bunicul ace•.bia, l-ar fi făct!t mincinos într--un vL:1s, spu-
nându-i: .,:'1inţi, om obraznic, fiindcă noi l-am cunoscut b;nc pe t:'tii~ tău, care
şi-a tras obâr~i:i clin sânp-ele secuiesc, c.':ci şi numele i-a fo:;t Szekely!"?
Oare ac::>i m;:ir] m;:ignaţi ai vremii, care nu odată au fluturat în faţa ochi!~Jr
re;;elui Matei originea sa valahă şi care, clupf'i Gebhardi, 2 B;:ind, 34 Buch, ::O
!sic] Seite, cled~rau astfel: „Diese Ma::maten kamen beide darin uberin, dass es
schimpflicll for sie, als alte versuchte Kriegs- und Staatsmănner vcm alt~n 1\del,
sei, sich unter das hoch eines noch nicht fUnfzehnjăhrigen Knabens zu biegen,
dessen rro,;wnter ein vnbekannter, vielleicht um:deler Walachc gewe·cn sei""~ •.
pot fi bănuiţi de atâta tâmpenie, obrăznicie şi iimoranţă de câtă ii crede în stare
domnul Szilăgyi F.? Putem oare să-i învinuim pe seniorii unguri cle atunci că ar-
fi îndrăznit să-l dejosească în faţa naţiunii pe regele li/latei cu aceea ră este valah,
dacă nu era, ~i ast:i în timpul acela foarte proaspăt, când mai erau mii de oameni
care-i cunoscu~eră tatăl şi familia? Oare n-ar fi fost făcuţi mincinrn;i deîndată,
oare nu s-ar fi făcut de rusine cu aceasta?
Dar chiar dacă - dato non concesso 33 - la toţi aceştia, la Bonfinius şi la
vestiţii aristocraţi unguri, putem să ne închipuim asemenea joase însuşiri. in nici
un caz la regele Matei, care nu numai că a sprijinit învăţaţii şi ştiinţele, dRr a
fost el însuşi foarte învăţat ~i înţelept, şi nu ne imaginăm că ar fi fost in stare
de atâta prostie şi stupiditate, de care nici un copil analfabet de la ţară nu este·
in stare, încât să nu-şi cunoască tatăl obârşia proprie. Iar dacă a cunoscut-o -
şi a cuno<:cut-o desigur! -, să fi fost atât de laş acest rege vrednic şi brav,
încât, in vreme ce propriul său istoric şi duşmanii săi îl vorbesc a fi de neam
şi sânge valah (ceea ce duşmanii îi aruncau în faţă ca un lucru josnic şi mur-
Bonfinius să-şi tragă cuvântul înapoi, lucru care stătea în puterea sa regească?
dar), el să sufere această obrăznicie şi minciună, fără să-l oblige pe istoricul său.
Sau să nu apuce condeiul, prin nlţii ori chiar el, a'emeni lui Caesar şi Fr'deric
cel Mare, ca un iubitor de dreptate şi apărător al obârşiei şi onoarei sale, pentru
a se ridica împotriva duşmanilor săi şi a-i combate, spre a-i face de ruşine şi de·
minciună în faţa ungurilor bătrâni, care îl mai ştiau pe tatăl său şi familia sa?
Căci ce era mai uşor decât a combate imediat, in loco et momento 3 4, în acea
vreme proaspătă, afirmaţia că este valah - căci, nu-i aşa?, dacă este secul nu
mai este român -, in condiţiile când ungurii bătrâni care l-au cunoscut bine şi
pe viu pe tatăl regelui Matei şi i-au cunoscut obârşia mai trăiau încă, şi a le
spune în faţa întregii naţiuni maghiare celor câţiva magnaţi unguri care ii flu-
turau in ochi originea valahă: „Minţiţi, minţiţi cu neruşinare, dragii mei prieteni!
Bătrânii mei uni:ruri văd bine că acestea sunt simple minciuni, căci ei ştiu bine
că t 0 tăl meu a fost de viţă secuiască, şi chiar numele i-a fost Szekely!"? Departe
însă de a fi spus acest lucru undeva sau de a-şi fi negat originea românească, ce
l se tot reproşa pe faţă spre a-l dejosi ! Care atitudine, dacă n-ar fi fost român,
ar fi însemnat clin partea regelui nu numai o treabă păguboasă, dar şi prostie, tâm-
penie. Dimpotrivă, a recunoscut totdeauna originea sa românească, a mărturisit-o
deschis, a confirmat-o. clupă cuvintele lui Bonfinius, Decad., III, L. 9: „Is (Mathias
Rex) veluti saepius a parent:bus acceperat cum adolevisset ~e Romana gente
natum affirmabat".
Ceea ce susţine Bonfinius că Ioan Corvin de Hunedoara şi-a tras origlne:i din
vestita familie romană a Corvinilor (şi nu este imposibil ca între nenumăraţii
colonişti din Roma aduşi de împăratul Traian în Dacia să se fi aflat şi din
familia Corvinilor; ştiu bine că în Ardeal există familii româneşti cu numele
de Corvin, dintre care şi eu cunosc mai multe), acest lucru nu cutez să-l susţin
ca real, fără vreo consemnare istorică veche. Cert este că in vremea lui Ioan de
Hunedoara şi a fiului său, regele Matei, originea curat românească a acestora era
adevăr de netăgăduit ~i de necombătut, în faţa întregii ţări şi a naţiunii ungare.
Şi fiincă acest lucru nu putea .fi tăgăduit cu nici un chip, împotriva orgolioşilor
.aristocraţi unguri care se lăudau cu vechea lor nobilitate, revendicând privilegii,
şi care se năzuiau să dejosească originea valahă a lui Huniade şi a regelui Matei,
nimic mai inteligent şi, după părerea mea, mai de efect nu se putea aduce de
către nimeni, ca faptul că din vestita şi antica familie romană a Corvinilor işi
trage obâqia şi marele nostru Huniade, familie cu care nu putea rivaliza nici
intru vechime, nici întru strălucirea faptelor vreo familie de magnaţi unguri, şi
astfel s-a subliniat şi prin vechimea şi strălucirea familiei dreptul lui Matei la
tronul regesc. Iată aşadar cum stă treaba cu numele secuiesc al marelui Huniade,
si tot atâta credit trebuie acordat şi inscripţiei apocrife din portretul Elisabetei
Szilăgyi.
Domnul Szilâgyi F. face trimitere la Czuczor, care - spune - aminteşte de
asemenea nationalitatea secuiască a lui Ioan de Hunedoara. Eu n-am văzut lucra-
rea în cauză a lui Czuczor 35, dar dacă este adevărat că Czuczor înţelege sub
acest nume nu pe vreun alt Hunyadi Zekel Janos, ci tocmai pe Ioan Corvin,
atunci afirmaţia sa nouă, care se bate cap în cap cu lăsământul scriitorilor con-
tem•Jorani sau vechi, n•.1 poate avea nici o putere sau greutate. Dacă însă Czuczor
aminteşte numai de Joannes Zechel de Hunyad, sau Zekel, sau Szekely (ceea
ce este acelaşi lucru). atunci el are dreptate, căci a existat într-adevăr un Zeke!
,Jcinos de Hunyad. respectiv Joannes Minor de Hunyad, căci despre acesta amin-
te)tc şi Thuroczi, C. 48 3G. Dar că unul a fost marele Ioan Corvin de Hunedoara
~i cu totul altcineva Joannes Zekel de Hunyad, o dovedeşte fără putinţă de con-
trazicere existenţa până astăzi în catedrala romano-catolică din Alba Iulia, in
comitatul Alba rlin Ardeal, a două morminte separate pentru fiecare, pentru
marele Huniade şi pentru Hunyadi cel mic. A se vedea Schematismus Venerabilis
Cleri Vioecesis Transsilraniensis pro anno a Christo Nato 1840, p. 103 31 •
rar să concedem domnului Szilâgyi F. şi aceea că, pe lângă inscripţia acelui
portret. Czuczor ~i Dumnezeu mai ştie cine l-ar fi numit chiar pe Ioan Corvin de
Hunedoara al nostru astfel: „Joannes Zekel de Hunyad". Oare se poate susţine
<lin aceasta, tamquam ct ripodc, că dacă ei l-au numit Szekely sau Zechel a fost
neapărat de origine secuiască? Oare nu ştie domnul Szilagyi - şi dacă până
acum n-a stiut-o i-o confirm eu cu această ocazie --r că la români, ca si la
romanii din. vPch'ime, rar se întâmplă ca pe lângă numele de botez şi de fami-
lie să nu existe adăug-at şi un al treilea adjectiv? Şi aşa cum romanii î~i bote-
zau oamenii Marcus Tullius Cicero etc., tot astfel şi românii spun Ioan Corvin
Secuiul sau Petru Todea Ungurul, ceea ce nu înseamnă decât că aceşti români
au căpătat în timpul existenţei lor şi adjectivele de „Secuiul" şi „Ungurul". Şi
·oare există vreo naţiune unde să nu se poarte nume de familie sau cognomene
străine? Există: chiar o familie nobilă românească numită „Szekely", aşa cum
.există şi familia nobilă „Ungur". Oare pur şi simplu pentru acest fapt pot fi
.ace~t!a numiţi unguri sau secui? Iar că şi acest „Joannes Minor Zechel de Hunyad",
despre care am pomenit mai sus, a fost român. o pot deduce nu doar din faptul
că Thur6czi la locul amintit zice despre el că este rudenie cu Ioan Corvin de
Hunedoara, ci mai degrabă din aceea că şi mai demult au existat în Ardeal familii
vestite de nobili români cu numele de „Szekely" sau „Zechel". Din puternica
familie românească Zechel a fost şi acel Zechel care la 1448 a condus detaşa
mentul de români în războiul ungurilor contra sultanului Murad. Luptându-se în
linia întâi, a fost primul dintre generalii care şi-au dat viaţa pentru patrie (Bon-
finius, Decad., III, L. 7). Din această familie s-a ridicat la ranguri înalte sub prin-
cipele ardelean Apafi Mihâly, ca român recunoscut Szekely Laszlo (vezi manuscri-
sul lui Cserei Mihaly). Şi apoi câte asemenea familii nobile române se ascund în
sânul naţiunii ungare, de urmele cărora abia putem da, căci subiectivismul scrii-
torilor noştri nu le-a consemnat originea? In plus, unii dintre aceşti nobili se
jenează de originea lor românească sau o ascund cu orice preţ ori o ţin în întu-
neric, cu alte cuvinte - ca să fim sinceri - şi-o neagă. Apoi câţiva scriitori rău
intenţionaţi se străduiesc per fas et nefasas să ni-i ne!l"e. să ni-i ia, crezând că
din sânul naţiunii române, ca din Nazaret, nu poate să iasă nimic mare şi bun.
1n rândul acestora avem norocul a-l recunoaşte şi pe domnul Szilagyi F., acum în
IOAN CHINDRIŞ
152
secolul al XIX-iea, în numărul 14 din 19 februarie a anului trecut al gazetei

„Hon es kulflild", cu cuvintele sale: „Cine ar fi putut să creadă că Huniade în
sufletul său, în simţirile sale, în toate faptele sale, în vinele sale prin definiţie
curat ungureşti, putea să curgă sânge valah sau străin?" [sic]
Poate că domnul Szil{1gyi F. are despre români părerea pe care o aveau unii
mai demult despre sarazini, că pe aceştia Dumnezeu nu i-a creat din acelaşi aluat
cu albii, s.:tu urmează metoda vechilor greci de a dispreţui toate celelalte nea-
muri, entuziasmfmdu-se numai in faţa celebrităţilor propriei naţii, numai în rân-
dul. acesteia găsind un Leonida, un Miltiade, un Temistocle, numai acolo desco-
e_erind cele şapte virtuţi.
Vreau să-l conving cu date istorice pe domnul Szilagyi F. că îndoiala dom-
niei sc;le exprimată în întrebarea de mai sus, dacă a putut curge în vinele lui
Ioan de Hunedoara sânge românesc sau străin este neîntemeiată. Departe însă de
mine intenţia ca prin aceasta să vreau a micşora vitejia naţiunii ungare marea
bărbăţie în lupte sau alte virtuţi ale acesteia, să doresc a lua ceva din strălu
cirea ei sau s;i o consider inferioară altor naţiuni, ori naţiunii mele. Vreau doar
să curăţ, să luminez cu date istorice de toată murdăria şi întunericul, ononrea
naţiunii mele ~i capacitatea ei de mari fapte şi virtuţi, denigrate prin respectiva
întrebare.
Toate acestea pot fi spuse şi de către alte naţiuni, care chiar dncă n-au
întrecut prin curaj. vitejie, prin ştiinţa armelor şi prin biruinţele în faţa inamicului
pe eroii unguri, dar în orice caz i-au concurat pe aceştia, întotdeauna. Eu însă
nu am nici o treabă cu aceste naţiuni, ci vreau numai să apăr onoarea nal„iunii
mele dispreţuite. Căci dacă vreo naţiune se poate lăuda pe bună dreptate cu
eroii săi - şi acum este un timp în care ne lăudăm cu eroii de orice naţie - ,
la fel şi romunii pot pune în fruntea tuturor pe neasemuiţii lor eroi, pe marii
romani, ai căror nepoţi suntem noi, românii, chiar şi după domnul Szilagyi. Dar
eu evoc aici numai pe românii din Dacia şi Mysia şi spun că dacă ungurii au
avut un Attila, c.'.lre a înspăimântat şi a umilit împărăţiile apusului şi răsări
tului, apoi au avut şi românii un Petru, un Atanas [sic], care cu mult mai neînsem-
natele lor forţe româneşti au umilit şi au băgat în spaimă de moarte acelaşi
imperiu al răsăritului, l-au ucis în luptă pe Balduin, împăratul Constantinopolului
şi s-au împotrivit cu fruntea sus cumplitelor şi înspăimântătoarelor armate cru-
ciate (Nicetas Choniates, in lsaco Angelo, L. 1°) 3 '.
Din aceeaşi stirpe românească au fost şi cei care au repurtat biruinţe stră
lucite în sângeroasele lupte de la 1330 şi 1415, când regii Karoly şi Zsigmond
cu ungurii lor i-au atacat fără vreun motiv (Bonfin., Decad. na, L. 9 şi 10; Benko,
Politic. Trans., pag. 153, n. 10 şi pag. 146, n. 10). Şi, mai departe, din aceeaşi
stirpe românească au fost şi aceia despre care un istoric polonez, Orichovius.
Annal., L. 5 ad annum 1552 scrie: „Aceştia (adică românii din Moldova) după
natura, obiceiurile şi limba lor, nu prea se deosebesc de italieni, sunt oameni
cruzi şi viteji şi nu există neam care, deşi cu o ţară atât de mică, prin vred-
nicie şi vitejie să fie în stare a face faţă la atâţia vecini duşmani, a fi cu aceştia
mereu pe picior de război sau, atacat fiind, a se apăra mai bine. Sunt atât de
viteji;. încfit s-nu războit de multe ori cu toţi duşmanii din toate părţile în
acela~i timp, ~i au şi învins, căci de pildă Ştefan, care a domnit în vremurile
noastre în Dacia, i-a bătut într-o sinţrură vară, în lupte grele, pe sultanul Baiazid
al turcilor şi pe regii Matei al Ungariei şi Albert al Poloniei" 40 . De aici se vede
aşadar că şi în vinele românilor (în care clocoteşte încă sângele roman) curge
din belşug un sânge tot atât de nobil şi de măreţ ca în vinele oricărei naţiuni,
aşadar nici din acest lucru nu poate scoate domnul Szilagyi F. vreo îndoială cre-
dibilă că marele Huniade nu putea fi român, pentru că era viteaz, îndrăzneţ şi
mărinimos. Invidie, născocire şi dispreţ este tot ceea ce încearcă să-l rupă, să-l
revendice pe marele Huniade de la sânul românesc. Căci în afara marelui Huniade,
naţia română a dat scumpei noastre patrii din sânirele său şi alţi bărbaţi mari şi
folositori, fie în ramura civilă, fie în cea ecleziastică, a căror înşiruire nu-şi are
locul aici, dar dintre care amintesc totuşi şi aici pe câţiva. Din ramura politică
pe Getzi, pe vestitul guvernator Getzil1, ai cărui urmaşi trăiesc şi astăzi în Chioar
şi în comitatul Solnocul Exterior şi deţin ereditar domenii frumoase, apoi pe
baronul J6sika etc., etc. Din ramura ecleziastică pe Vitez 42, episcopul de Oradea,
care l-a ajutat pe regele Matei să urce pe tron şi a cărui ramură nobilă româ-
AL. STERCA-ŞULunu IN APĂRAREA LUI IANCU 153
nească există şi astăzi, şi pe Nicolaus Olahus, arhiepiscopul de Esztergom. Şi

câţi din aceştia aş mai putea arăta dacă nu m-ar opri ceva, un ceva foarte gin-
gaş. îngăduiască-mi domnul Szilagyi să dăm uitării vechea soartă a neamului
românesc, vicisitudinile întunecate care au despuiat naţiunea noastră românească
de floarea aristocraţiei sale, şi cu ea împreună de toate drepturile avute intre
celelalte naţiuni, aducându-ne în starea de astăzi. Dar deie-mi voie ~ă amin-
tesc doar că mai demult în patria noastră raporturile dintre unguri şi români au
fost ele la eg;:il la ei;al, la fel ca şi însufleţirea pentru patria comună, aşadar nici
istoricii noştri n-au găsit de cuviinţă să specifice, atunci când a fost vorba de
marii oameni ai patriei, că cutare a fost român sau cutare ungur. Această speci-
ficare ~i deosebire o aduce înainte numai invidia, în cazul lui Ioan de Hunedoara
ca si în al lui Majlath, seniorul şi căpitanul Făgăraşului, al baronului J6sika şi
al ctitor mari bărbaţi ai patriei. Şi de parcă invidia n-ar fi fost de ajuns, restul
marii nobilimi române a căzut în uitare, din lipsa consemnărilor naţionale, iar
mai târziu, când s-a format Unio Trium Nationum, la locul 1 s-a notat numai
nobilimea, fără numele de român sau ungur, căci nobilii erau una şi nu exista
nevoia de a-i deosebi, !a al 2-lea secuii si la al 3-lea cei din Pământul Săsesc ca
fiind naţiuni regnicolare. Mai târziu însă nobilii au strecurat în locul primei
n.:iţiuni reg-nicolare cuvântul „unguri" şi astfel marea nobilime a românilor şi-a
pieoctut obârşia în uitare şi ignoranţă, încât astăzi abia ici-colo mai dăm de câte o
familie aristocrată de origine românească.
Fie aşadar de ajuns cu această ocazie a preciza doar atât, că naţiunea română,
precum în timpurile vechi astfel şi în cele mai noi, după cum întăreşte acest
lucru viaţa de zi cu zi, a ştiut să dea întotdeauna patriei din sânul său bărbaţi
mari şi providenţiali şi că românul, printr-o educaţie potrivită şi in împrejurări
favorabile, nu este mai prejos de unguri sau de alte naţiuni în artele politice
'>i militare .~au în diferite mestesU!!'Uri. La fel ca întotdeauna, în vinele acestuia
clocote0te şi astăzi nobilul sânire· fierbinte de roman, însetat de fericirea patriei.
Iar la întrebarea de ce românii au decăzut atâta în ultimele secole, din cauza
vitregiei timpurilor, răspund cu aceste versuri ale lui Ovidiu din L. 4 de Ponto,
-epist. 3°:
Quid fuerat Magno majus? tamen ille rogavit

Submissa fugiens voce clientis opem.
Cuique vira totus terr2rum paruit orbis,
Indigus effectus omnibus ipse magis.
lile Jugurthino clarus Cimbroque triumpho,
Quo victrix toties Consule Roma fuit;
In coeno latuit Marius, cannaque palustri:
Pertulit et tanto multa pudenda viro.
Ludit in humanis divina potentia rebus:
Et certam praesens vix habere hora fidem 13 •
ALEXANDRU STERCA ŞULUŢIU IN DEFENDlNG OF IANCU OF

HUNEDOARA
(Summary)
This article circulates a polemic from the very beginning of modern Roma-
nian historiography. Its author, Alexandru Sterca Şuluţiu was a clergy extremely
1nterested in history wbo used to be Vicar-General for the Blaj Romanian Byzan-
tine-Catolic rite bishops when he wrote that text. His residence used to be in
Şimleu Silvaniei in a county called Partium from Transilvania. This Romanian
clcrgy started in 1813 a serious polemic with the Hungarian historian Szilâgyi
Ferenc. The object was the ethnical origine of Iancu of Hunedoara. At that
moment it was well-known on the basis of historical facts that the great hero
<Jf the Middle Ages was of Romanian origine. But the romantic Hungarian histo-
154 IOAN CHINDRIŞ
riography from a well-known sense of exairerated nationalism tried to dispute thi~

origine. In IBH Szilagyi f'erenc published an ivory copy of a female portrait
accompanied by an inscription. Szilagyi Ferenc concluded from that inscription
that Iancu of Hunedoara was a Szekely (Hungarian) and not a Homanian. His
statements were extremely vexing for the Homanians and Alexandru Sterca
Şuluţiu answered that offence in the text that is now first published. It was
written in Hungarian because Alexandru Sterca Şuluţiu was arguing with a Hun-
garian. We publish now the Hungarian text and the first Homanian translation.
Alexandru Stcrca Şuluţiu actually sought in it the bases Szilagyi•s theory of
the Hungarian (Szekely) origine of Iancu of Hunedoara. He remarked that portrait
\";a; a late counterfeit and the inscription an even Iater one. One cannot prove
anything using counterfoits. On the contrary our historian provec! that Iancu of
Hunedoara was Romanian. His son, the king Mathias Corvinus, openly recognized
this origine. And this proof was also strenghtened by using informations, provided
by ancient Hungarian historians like Thurâczi and Bonfinius from where even
the German historians I. A. Fesskr and L. A. Gebhardi had tnken this informa-
tion. The objectivity ancl logic of the Romanian historian his recent documenia-
tion, made him the winner of this historical polemic. Although reduced in ~ize
his 1843 work was a very important Romanian document. To check the truth
about the ivory portrait that Szilagyi Perene talked, stating it was of Iancu de
Hunedoara's wife we .'.lsked a Hungarian art historian that lives in Cluj (Romania).
He is Kov<ics Andrăs, a specialist in Transilvanian gotic. His conclusions con-
firm that of Alexandru Sterca Şuluţiu's. That wasn't the portrait of Iancu of
Hunedoara's wife antl the inscription was counterfeited around the year 1835. So·
this is the confirmation of the Romanian historian's statement.
/\L. ::TE':CA-ŞULUŢ!U IN APARAREA L"[;l IANCU
155
- - - - - - - - - - - - - - - - ·---· ------------------------
IOAN CHINDRIŞ
156
.I
·f
~"~.I
I I
AL. STERCA-ŞULUŢIU !N APĂRAREA LUI IANCU 157
ANIVERSAREA CENTENARULUI EXECUŢIEI EROILOR RASCOALEI
DE LA 1784-1785 IN CADRUL MIŞCARII NAŢIONALE ROMANEŞTI
DIN 1885
Vara şi toamna anului 1884 au fost deosebit de agitate în Tran-

silvania antrenând tot atunci cercuri largi din Ţară, în dorinţa lor
nestăvilÎtă de a comemora centenarul răscoalei de la 1784 condusă de
Horea.
Serbările proiectate pentru ziua de 2 noiembrie 1884 au fost însă
drastic interzise de guvernul ungar, astfel că formele sub care acestea
au avut totuşi loc, încălcând ordinul ministrului de interne Tisza K{1l-
man, au fost variate, dar, în general, modeste. Ca urmare a acestei stări
de lucruri, nemulţumiţi, românii vrând să dea totuşi amploare aniver-
sării centenarului răscoalei, au hotărât comemorarea execuţiei lui Horea
şi Cloşca, deplasând astfel ponderea manifestărilor de la 2 noiembrie 1884
pe data de 28 februarie 1885.
S-a proiectat ca, sustrăgându-se atenţiei stăpânirii, comemorarea
evenimentului să se desfăşoare în biserici, acest.ea constituind, la acea
vreme, ultimul refugiu ce le mai rămăsese românilor ardeleni în faţa
ofensivei intensificate de maghiarizare dusă de către autorităţi.
Se spera şi se credea chiar că, pomenind numele martirilor Horea,
Cloşca şi Crişan în timpul slujbelor religioase şi celebrând parastase în
amintirea eroilor răscoalei, manifestarea va fi tolerată de guvern, iar
românii îşi vor fi făcut în acest mod datoria faţ.ă de umbrele celor ce
s-au sacrificat pentru libertate naţională şi drepturi sociale. Deşi mani-
festarea avea aparent caracterul unei mişcări spontane, cuprinzând
numeroase sate şi oraşe, analizând-o mai atent constatăm că ea s-a pro-
filat ca o adevărată mişcare populară, iniţiată dei George Bariţiu, care,
aşa cum se cunoaşte, decenii de-a-rândul a stat în fruntea mişcării naţio
nale românesti din Transilvania.
Chiar d~că speranţele în desfăşurarea nestingherită a acestor mani-
festări sub girul bisericii s-au spulberat cu repeziciune, acolo unde ele
au avut totuşi loc s-au înregistrat momente de mare demnitate umană
şi de o deosebită frumuseţe morală în ciuda constrângerilor la care s-a
pretat şi de această dată, guvernul ungar fie direct, fie prin intermediul
unor membri ai ierarhiei eclesiastice româneşti.
înţelegând mesajul patriotic al comemorării răscoalei prin parastase
închinate eroilor ei, această modalitate s-a bucurat de cel mai larg spri-
jin din partea presei româneşti de pe ambele versante ale Carpaţilor, şi
dintr-o problemă aparent marginală de cult, a devenit, în fapt, o mani-
festare politică de o reală amploare, menită a sfida regimul dualist.
Pro~ramul aniversării răscoalei condusă de Horea fusese publicat
la 5 iuHe 1884 în presa bucureşteană 1 la iniţiativa unui comitet studenţesc
1
Românul, XXVIII, nr. din 5 iulie '1884, p. 599, Cf. şi România liberă, nr.
2098 din 5 iulie 1884, p. 1-2.
GELU NEAMŢU
160
reprezentând în marea lui majoritate, societatea „Carpa!ii". Preluat im~

diat de presa româneasc.ă din Transilvania2 acesta starneşte o reacţie
violentă a autorităţilor austro-ungare, fapt ce determină pe G. Bariţiu
ca într-unul din articolele sale din 1884, închinate lui „Horea, Cloşca şi
Crişan":1 să strecoare ideea unei comemorări a execuţiei eroilor, care
echivala cu o amânare a festivităţilor programate pentru 2 noiembrie
1884, pe data de 28 februarie 1885. La acelaşi lucru se gândea şi pro-
fesorul ardelean din Craiova, Simion Mihali Mihalescu, atunci când
într-o scrisoare din 20 iulie 1884, îl întreba pe G. Bariţiu dacă: „Acolo
nu se va putea face nici un parastas măcar în ziua executării marti-
rilor?"4.
Cercurile politice româneşti din Transilvania se sfătuiau şi ele ce
este de făcut, căci aşa cum se sublinia în „Telegraful român": „Popo-
rul care nu cinsteşte pe martirii săi, nu este vrednic de existenţa sa" 5 .
Părerea emisă de George Bariţiu în urma frământărilor şi chestio-
nărilor la care fusese supus pe această temă, era următoarea: „Încât
pentru serbarea memoriei acelor martiri, noi suntem pentru 28 februa-
rie ... ". „Nu suntem pentru 2 noiembrie şi nici pentru demonstraţiuni
de acelea, prin care despotismul numai cât se irită şi înverşună fără
nici un folos pozitiv". Şi în final dă sugestia pe care o putea înţelege,
credem, oricare cititor al „Observatorului": „Religiunea noastră ne
învaţă şi ne comandă limpede cum trebuie a fi serbată memoria morţi
lor şi a martirilor" 6 • Şi, întradevăr, toată suflarea românească a înţeles
despre ce era vorba.
Lugojul a fost cel dintâi care a celebrat în modul sugerat de Bariţiu
pomenirea eroilor, încă la 2 noiembrie 1884, după cum anunţa „Gazeta
Transilvaniei", care la rândul ei îmbrăţişează, ceva mai târziu, cu sta-
tornicie şi entuziasm ideea ţinerii de parastase, deschizând o rubrică
specială pentru astfel de manifestări. Acum, corespondentul „Gazetei"
nota că la biserica românii ortodoxă din localitate în prezenţa unui
public numeros s-a celebrat parastasul „întru memoria nemuritorilor
martiri de la 1784" 7 • In împrejurările date însă, acesta a rămas singu-
lar, până când la 28 februarie 1885, şi după aceea, parastasele aveau să
se desfăşoare în majoritatea lor ca o firească încheiere a „sărbătorii
naţionale" a centenarului răscoalei. Acţiunea este susţinută şi în partea
a doua a notelor de călătorie „De la Deva până la Arad" 8 , semnate „Sil-
viu", scrise de Vasile Fodor0 din Şiria încă din septembrie 1884. Era de
2 Telegraful român, XXXII, nr. 82 din 17/29 iulie 1884, p. 325-326.
3 Observatorul, VII, nr. 57 din 10/18 iulie 1884, p. 230-231.
4 George Bariţ şi contemporanii săi, IV, Bucureşti, 1978, p. 63-64. Comen-
tariul din nota scrisorii este că: „Nu, în Ungaria dualismului, aşa ceva era cu
neputinţă!" In realitate, cercetarea noastră demonstrează că parastasele s-au ţinut,
şi înc..'l pe scară largă, dezvoltându-se o adevărată mişcare în acest sens, insă
desigur în mod ilegal. Tocmai această stare de fapt dă importanţă şi forţă acestei
mişcări sui generis ce sfida toate opreliştile interne şi externe.
5
Telegraful român, XXXII, nr. 132 din 10/22 nov. 1884, p. 528.
6 Observatorul, VII, nr. 84, din 1 nov/20 oct. 1884, p. 337-338.
7
Gazeta Transilvaniei, XLVII, nr. 202 din 25 oct./6 nov. 1884, p. 2.
8 Observatorul, VIII, nr. 13 din 25/13 febr. 1885, p. 49-50.
:i Biblioteca Academiei Române, Ms. rom. 1011, f. 140. Vasile Fodor către
George Bariţiu. Vilagos in 4 sept. 1884.
ANIVERSAREA CENTENARULUI EXECUŢIEI EROILOR 161
fapt o repetare şi o precizare a pozitiei lui G. Bariţiu expusă în „Obser-

vatorul" de la 1 noiembrie 1884. ·
Recviemul pentru Horea şi ai săi la 28 februarie 1885 ar fi fost
fără îndoială, o firească încoronare a serbărilor ce avuseseră loc la înce-
putul lunii noiembrie 1884 pe ambele versante ale Carpaţilor, dacă reac-
ţia guvernului ungar nu s-ar fi dovedit atât de vehementă.
Ministrul cultelor şi instrucţiunii publice Trefort Agoston, a luat
cele mai severe măsuri să nu se ţină astfel de manifestări sub patrona-
jul bisericilor româneşti. În aoest sens, el a emis un ordin către toţi
înalţii arhierei români, cu nr. 384 din 24 februarie 1885 10 . Mitropolitul
Miron Romanu111, episcopul Victor Mihali 12 , mitropolitul Vancea 13 şi epis-
copul Ioan Szabo de la Gherla 14 sunt ,obligaţi să trimită circulare în
toată Transilvania, ba chiar şi telegrame, prin care să oprească „sub
cea mai gre răspundere" ţinerea parastaselor.
Paralel cu circularele mitropolitane şi episcopale, în toată ţara sunt
transmise ordine precise către notari. O astfel de circulară prevedea ca
în decurs de 48 de ore să se raporteze forurilor superioare dacă în comuna
respectivă s-a ţinut parastas pentru Horea şi Cloşca. Cum a decurs
acesta şi cine l-a organizat. Datele, evident, erau solicitate cu scopuri
represive15 .
In majoritatea lor, circularele respective se referă la ordinul minis-
trului Trefort, dar chiar şi atunci când această referire lipseşte, ca în
cazul circularei lui Miron Romanul este evident că ea îşi avea sorgin-
tea în presiunile cercurilor guvernamentale. M. Romanul este constrâns
să argumenteze interzicerea parastaselor prin caracterul lor politic. Apoi
îşi exprimă opinia că încălcarea acestor dispoziţii ar fi extrem de păgu
bitoare pentru biserica românească în general, supraveghiată îndeaproape
de organele guvernului ungar gata oricând a-i ciunti din autonomie,
suport material sau influienţă. Căutând cu orice preţ un „vinovat" pen-
tru această mişcare, fie el şi imaginar, este găsit periodicul „Gazeta
Transilvaniei", care deschisese deja lupta, îndemnând clerul român să
desfăşoare parastase chiar şi în zilele de paresimi [postul Paştelui -
n. ns.].
Deşi aspru trataţi pentru aceste circulare 16 , înalţii prelaţi ortodocşi
şi greco-catolici, în fond, nu aveau de ales. Ei n-au dispus de altă
opţiune şi aceasta trebuie subliniat pentru a respecta în întregime ade-
vărul istoric. Şi cu toate că au fost constrânşi, au avut totuşi înţelepciu
nea de a sugera posibilitatea ca fiecare să-şi ia „libertatea de a cultiva în
inima sa memoria bărbaţilor meritaţi pentru naţiune şi biserică"t7. For-
mularea oricât de inofensivă ar părea, însemna, în esenţă, o recunoaş
tere explicită a faptului că cei ce şi-au vărsat sângele la 1784 şi 1785
10
Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 46 din 27 febr./11 mart. 1885, p. I. Cf.
lbid, nr. 56 din 7/19 mart. 1885, p. l.
11
Observatorul, VIII, nr. 16 din 7 mart./23 febr. 1885, p. 62. Vezi anexa I.
12
Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 56 din 7/19 mart. 1885, p. I. Vezi anexa II.
3
1 Ibid., nr. 58 din 13/25 mart. 1885, p. 1-2.
14
Ibid„ ni;, 63 din 19/31 martie 1885, p. 1-2. Vezi anexa III.
15
Tribuna, II, nr. 50 din 3/15 mart. 1885, p. 197.
16
Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 39 din 19 febr./3 mart. 1885, p. I.
11 Observatontl, nr. cit., loc. cit.
11 - Acta Mvsei Po<olissensis vnl. XIX 1995

GELU NEAMŢU
162
au fost nişte „bărbaţi merituoşi" şi că numai împrejurările politice

neprielnice erau acelea care le-au impus înalţilor prelaţi o atitudine cu
care era evident că nu puteau fi de acord în conştiinţa lor.
Faptul că aşa stăteau lucrurile se explica raţional în paginile „Te:e-
grafului român"1B, care, purtător de cuvânt al marilor ierarhi ai bisericii
ortodocse române, - arăta cum aceştia sesizau că lupta naţională a ajuns
în acea vreme (1884-1885) la „paroxim" şi că exista pericolul real al
declansării unor fapte necugetate" cu urmări imprevizibile, ca izbuc-
nirea unor conflicte împotriva puterii publice a cărei agenţi lucrau pe
căi subversive pentru a-i împinge pe români la acte nechibzuite. Mai
mult chiar, „Telegraful" ţine să precizeze: „Numai acesta este sensul
acelor circulare şi desigur că orice om moderat va afla această purce-
dere a capilor noştri bisericeşti din Sibiu şi Lugoj corectă".
Relevând, în continuare, că preoţimea din cercul Orăştiei cu toate
că a ţinut „ici colea câte un parastas" în unele comune, cum se obişnuia
în sâmbetele paresimilor, a făcut-o în linişte, ocolind astfel „provocarea
de conflicte" inutile în timpuri anormale. Corespondentul din Orăştie
ţine, la rândul său, să justifice faptul că această atitudine nu contra-
vine cu nimic „simţului de naţionalitate", pentru că, afirmă el, „naţio
nalitatea nu se manifestă numai în acte de demonstraţiuni neoportune
şi chiar dezastruoase" şi aşa cum arătam mai sus, se face observaţia
justă, în fond, că „Românului i-a rămas conştiinţa sa" de care prelaţii
nu s-au atins „şi în inima sa, fiecare român era liber să zică despre mar-
tirii lor de la 11785: „Fie-le ţărâna uşoară". Justificările de care am
vorbit, nu erau altceva decât expresia şubrezirii poziţiilor politice a înal-
tului cler românesc după aproape două decenii de guvernare potrivit
formulei dualiste. Deşi mai puţin vehement decât „Gazeta Transilva-
niei", „Telegraful român" încă din noiembrie 1884 se plasase pe poziţia
comemorării prin parastase a lui Horea şi Cloşca, în răspunsul la un
articol a lui G. Bariţiu: „Suntem pe deplin de acord cu scriitorul trata-
tului amintit, ca întru amintirea martirilor libertăţii şi ai drepturilor
poporului român din anul 1784 să se serbeze un parastas în toate biseri-
cile româneşti în ziua de 28 faur, în care zi, sentinţa de moarte, demnc"t
de acel secul barbar, s-a executat ... ", căci „Dacă în acea zi sute de
români din patru comitate la poruncă au trebuit să asiste la executan'a
acelei sentinţe, fie ertat acum după o sută de ani poporului rom<în a
face fără poruncă rugăciuni" pentru acei „luptători, pentru redobândi-
rea libertăţii omeneşti răpite naţiunii române". Certitudinea că Horea
şi ai săi au luptat pentru o cauză dreaptă va trăi, se spune în conti-
nuare, în sânul poporului atâta timp cât va mai bate o inimă româ-
nească; şi va rămâne neştearsă atâta timp cât va exista istoria orne-
nirii19.
Şi într-un alt articol, editorial de data aceasta, se sµblinia acff'aşi
stare anormală pentru români care erau puşi în situaţii tot mai critice
suferind persecuţii crâncene. Acestea erau de fapt adevăratele motive
pentru ca „acţiunile politice" să nu fie puse „pe terenul bisericesc şi
•
1s Telegraful român, XXXIII, nr. 22 din 23 febr./7 mart. 1885, p. 85.
19 Ibid., XXII, nr. 132 din 10/22 nov. 1884, p. 528.
şcolar" deoarece era uşor să apară pericolul incomensurabil mai grav

al pierderii până şi al autonomiei bisericii câştigată după atâtea lupte,
autonomie ce putea încă asigura existenţa naţională „între orice împreju-
rări politice". Acesta era deci motivul real pentru care înalţii prelaţi nu
au acceptat ca „O seamă de bărbaţi" să angajeze biserica în politica mili-
tantă, ceea ce nu însemna câtuşi de puţin că prelaţii şi „Telegraful" n-ar
fi considerat pe martirii de la 1784-85 ca gravaţi cu litere nepieritoare
în inimile tuturor românilor20 , consacraţi de istoria obiectivă drept „eroi
naţionali'' 21 .
ln pofida acestor condiţii şi sub avalanşa de opreli~ti venite pe
cale laică şi eclesiastică, în numeroase localităţi rurale şi urbane s-au
desfăşurat parastase, înmănunchindu-se în totalitatea lor într-o adevă
rată „mişcare", nestudiată până azi ca atare, dar a cărei consemnare în
memoria istoriei este necesară deoarece ea dă un contur ma~ nuanţat
situaţiei şi atmosferei politice a anului 1885, caracterizat printr-un avânt
fără precedent al mişcării pentru unitatea românilor în care societatea
„Carpaţii" a jucat un rol de frunte. Tot acum G. Bariţiu intenţiona
să înfiinţeze societatea „Opinca" pentru a-i apăra pe români de dezna-
ţionalizarea proclamată deschis de societatea maghiară EMKE, încura-
ja t<'l în acest sens, pe faţă de statul ungar.
După ordinul general de interzicere, dat de ministrul cultelor Trefort
A.goston, apar şi ordinele locale cum a fost cel de la sfârşitul lunii februa-
rie 1885, trimis preoţilor din ţinutul Aiudului, în care li se interzicea
strict să ţină parastas în memoria lui Horea şi Cloşca la 28 februarie
1885 22 , deşi un astfel de ordin, cum pe bună dreptate remarca „Tribuna",
nu putea fi decât de competenţa unei autorităţi bisericeşti. S-a văzut
că acel ordin a venit şi pe respectiva cale, dar cităm cazul pentru a releva
şi mai pregnant cum forurile oficiale îşi permiteau să încalce propria lor
„legailtate". Desigur, procedeul era general. Dar cel mai puternic con-
turat era în comitatul Solnoc Dăbâca, în fruntea căruia se afla con-
teie Banffy. Acolo, cum constata ziarul lui Slavici, nici măcar nu mai
era nevoie de circulara episcopului de Gherla, deoarece comitele suprem
ordonase pretorilor, iar aceştia la rândul lor, către notarii cercuali să
vegheze neîncetat ca interzicerea ţinerii parastaselor de către români
s;;. fie respectată, ba chiar să „spioneze şi îndată ce ar observa ceva
mişcare sau numai vorbe referitoare la această serbare să facă arătare
I1'Jmaidecât" 21 . „Arătare" fiind evident un eufemism pentru „denunt".
În ciuda acestei situaţii grele românii nu s-au conformat. Am văz~t
c6, discret, G. Bariţiu dăduse ideea în „Observatorul" a ceea ce trebuie
facut în amintirea răscoalei de la 1784-85, iar „Gazeta Transilvaniei"
s-:i. pus efectiv în fruntea „mişcării", afirmând sus şi tare, cu riscul unui
proces de presă, justeţea marilor idealuri de care au fost conduşi eroii
deo la 1784 şi cum apăreau aceştia la data respectivă în faţa „Tribunalului
istoriei".
2 '1
Ibid„ nr. 23 din 26 febr./10 mart. 1885, p. 89-90.
~1 Ibid., XXII, nr. 124 din 23 oct./4 nov. 1884, p. 495.
~2 Tribuna, II, nr. 39 din febr./3 mart. 1885, p. 155.
:J Ibid„ II, nr. 62 din 17/29 mart. 1885, p. 246.
GELU NEAMŢU
164
Necunoscând rolul lui G. Bariţiu în declanşarea campaniei de sărb<'1-

torire prin parastase a conducătorilor răscoalei, tinerii de la „Unitatea
nationaiă" din Bucureşti, organ al societăţi.ii „Carpaţii", afirmau că
Gazeta Transiivaniei", a fost aceea care „a propus dincolo (în Tran-
~Îlvania - n.n.) parastasele pentru Horea şi a luptat fără şovaire pen-
tru ţinerea lor şi pentru aceia cari le-au ţinut, şi că „această faptă româ-
nească trebuie înscrisă cu litere nesterse -între meritele ei nenumărate
pentru cauza poporului român" 2 4, r~comandând ardelenilor s-o iubească
şi s-o sprijinească şi pe mai departe aşa cum au făcut-o şi în trecut,
căci este „singura foaie de peste munţi care ştie ţinea steagul de luptă
sus, neclintit, faţă cu orice ameninţări şi orice ispite duşmane". Cu
toate aceste aprecieri însă, nu uitau să-i impute acesteia filodinasticis-
mul (în realitate destul de firav şi impus de considerente tactice), care
afirmau ei, şi pe bună dreptate, „nu mai poate fi astăzi decât ridicol".
Lupta antihabsburgică a acestor tineri „dacoromânişti" ardeleni emi-
graţi în România, va influenţa în mare măsură mişcarea naţională intra-
carpatică în adâncul ei, deoarece manifestarea antihabsburgică pe faţ<'t
a celor rămaşi acasă, devenea din ce în ce mai greu de realizat în con-
diţiile transformării tot mai accentuate a statului austro-ungar în stat
poliţist.
Editorialul din 24 februarie 1885, cu care „Gazeta" îşi începea mai
apăsat campania, consemnează faptul că răscoala de la 1784 devenise
obiect de cercetare ştiinţifică a istoricilor de orice neam, care avea~!
datoria de a o cerceta în lumina adevărului obiectiv şi în felul acesta se
va vedea că Horea a fost cu adevărat un mare luptător pentru liberta-
tea poporului român. !n acest context, se menţionează şi cartea lui Szi-
lagyi Francisc 25 , în care istoricul maghiar recunoştea că „Horea a pur-
tat pe inima sa soartea poporului său apăsat şi eliberarea lui" şi ctt
această evidenţă trebuie acceptată de orice iSitoric imparţial. După carl.'
autorul editorialului se întreabă retoric: „Ar fi oare cu putinţă ca atunci
când înşişi adversarii apreciază astfel mărimea sufletului lui Horea, noi
urmaşii lui să rămânem nemişcaţi într-un moment atât de sărbătoresc
cum este aniversarea de o sută de ani a morţii sale?". E posibil oare,
să nu avem atâta pietate pentru acele măreţe umbre şi să nu vărsăm
măcar o lacrimă în amintirea lor? Lucru firesc, răspunsul la aceste între-
bări a fost dat de amploarea pe care a luat-o mişcarea.
Până la acea dată, se mai arată în editorial Gazeta" a tăcut
deoarece autorităţile încercau să înfăţişeze situaţia' ~~ntenarului ca şi
când sărbătorirea acestuia ar fi fost opera unor „incitări" din afară (adică
din România) şi ca şi când „noi aici n-am mai vrea să ştim de trecu-
tul nostru, de marii bărbaţi ai acestui trecut şi de jertfele ce le-au adus
ei pentru noi!" Aşezându-se însă din nou liniştea, autorul (probabil
redactorul Iacob Mureşanu) consideră că a sosit momentul ca acest organ
de presă să-şi ridice glasul, solicitând împlinirea unei sacre datorii a
românilor către umbrele martirilor de la 28 februarie 1885. „Nu trebuie
nici o pregătire specială", se pronunţă cu simplitate autorul, trebuie
2
~ Unitatea naţională, I, nr. 24 din 7 mart. 1885, p. 1.
25
Epoca lui Horea în Transilvania, Pesta, 1871, p. 23·1.
ANIVERSAREA CENI'ENARULUI EXECUŢIEI EROILOR 165
numai Să ne îmbrăcăm în veşmintele noastre de sărbătoare şi să mer-

gem al" biserică". Aici sau unde nu este biserică, (recomandare laică
foarte interesantă şi semnificativă) „sub cerul liber" să ne îndreptăm
gândurile noastre spre acei martiri şi astfel să ne întărim noi înşine
credinţa nestrămutată în viitorul poporului român, de care au fost însu-
fleţiţi şi ei.
Ceî cu dare de mână, ca semn al înţelegeriri lor, să dea „milă la cei
sărmani, căci Horea mult se gândea la lipsele lor ... ".
Revenind asupra posibilelor măsuri represive, „Gazeta" sugera ca
acei ce vor fi împiedicaţi să comemoreze evenimentul tocmai în ziua ani-
versării, adică sâmbătă în 16/28 februarie, o pot face şi în ziua urmă
toare care este o duminecă.
In încheiere, justifică manifestarea şi prin aceea că regimul dualist
austro-ungar, pentru a ascunde oprimarea la care supunea naţiunile
nemaghiare, se lăuda în faţa străinătăţii că „sub dânsul domneşte cea
mai mare libertate" 26 . Ce „libertate" domnea, în fapt, am văzut din
măsurile lui Trefort şi Banffy.
În ciuda măsurilor represive, până în 28 februarie „Gazeta" nu-şi
încetează îndemnurile la sărbătorirea centenarului. Ea însăşi editează un
număr jubiliar în doliu mare cu un text în majuscule negre, pe cât de
simplu pe atât de vibrant 27 .
Editorialul acestui număr mai informa încă odată, dacă mai era
nevoie, că „toţi cei ce au luptat pentru drepturile omului şi pentru liber-
tatea popoarelor sunt cinstiţi şi onoraţi de toată lumea cultă care îi
încununează cu cununa nemurirei".
Şi spre cinstea ei, în contrast cu intoleranţa regimului dualist,
„Gazeta", îşi exprimă generoasa speranţă şi dorinţă ca să se ajungă odată
în Transilvania şi acele momente fericite „când fiii ei uniţi prin legă
tura măreaţă a adevăratei iubiri de patrie, fără deosebire de naţionali
tate", să depună o cunună la mormântul eroilor români de la 1784 cari
au luptat în contra tiraniei şi a despotismului2a. '
La „îndrăzneala" „Gazetei" de a arbora chenarul de doliu în amin-
tirea
. celor
d trei martiri, răspunde ziarul H Ellenzek" din CluJ· I care conta-
mmat e orientarea şovină patronată de primministrul Tisza Kalman,
declarJ cu împotriva românilor, sa.silor slovacilor si croaţilor numai o
sing!!:!i! armă poate fi cu efect: armel. puterii"
' ' . "
şi o singură cale va putea
duce la consolidarea statului: „calea unui regim energic şi neîndurător"2n.
Firesc, şi „Unitatea naţională"Jo remarcă numărul îndoliat al „Gazetei"
m Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 35 din 14/26 febr. 1885, p. 1.
' 7 Ibid., XL VIII, nr. 37 din 16/28 febr. 1885, p. 1: „Astăzi în XVI februar
27 Ibid., XLVIII, nr. 37 din 16/28 febr. 1885, p. 1: „Astăzi în XVI februar,
anul Domnului, MDCCCLXXXV, se împlinesc o sută de ani, de când vitejii Horea
şi Cloşca, Au murit moarte de martiri, Două săptămâni după ce soţul lor d'ipi-
tanul Crişan, S-a sfârşit în închisoare. S-au luptat cu credinţă pentru neamul
lor şi-au jertfit viaţa pentru LIBERTATEA POPORULUI ROMAN. Cu bărbăţie
neînfrântă. Au suferit chinurile cele mai cumplite pentru Triumful cauzei drepte a
naţiunei lor. ROMANI! Rugaţi-vă pentru suferinţele lor".
28 Ibid., Editorialul: Braşov, 15/27 februarie 1885".
~ 0 Apud Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 43 din 23 febr./7 mart. 1885, p. 1.
30 Unitatea naţională, I, nr. 20 din 21 febr. 1885, p. 1-2.
166 GELU NEAMŢU
care este apreciat ca dc"md dovadă de sentimente cu adevărat româ-

nesti.
· Fie că circularele au sosit prea târziu, (cu sau fără învoirea expedi-
torilor), fie că au fost ignorate şi cele laice şi cele bisericeşti, fie în
pofida lor, un număr însemnat de manifestări vor avea loc în Transil-
vania, România şi în străinătate, acolo unde se aflau grupuri mai com-
pacte de români. Cele consemnate de presa românească bănuim a fi fost
doar vârful icebergului, majoritatea lor nefiind aduse pur şi simplu la
cunoştinţa publică, nedorindu-se a fi supuse rigorilor oficialităţilor.
Cel mai solemn parastas, se pare că a fost cel de la Braşov unde au
oficiat trei preoţi: din Cetate, din Schei şi din Braşovul vechi. Au luat
parte un mare număr de persoane din toate straturile sociale, între care
se menţionează o mulţime de bărbaţi fruntaşi în frumoase costume naţio
nale din Schei şi Braşovul vechi. A fost un moment impresionant cu aer
de sărbătoare naţională c<:înd, între luminile a peste trei sute de făclii,
excelentul cor din Cetate, sub conducerea lui Dima, a intonat „Plâng şi
mă tânguiesc" şi „Veşnica lor pomenire". Impozante au fost, pentru toţi
cei de faţă, şi cununile de lauri cu spini aşezate pe-o piramidă de pâini
pe care se aflau colivele. Cunun'ile erau de-o frumuseţe ieşită din comun.
De ele atârnau panglici de o jumătate de metru, din mă.tase grea, în
culorile roşu, galben şi albastru interzise în Austro-Ungaria ..Tot acolo
se afla şi o panglică albă, având un anume înţeles. După o astfel de
descriere, ne putem uşor imagina de ce cronicarul care consemnează
evenimentul scrie că: „A fost o serbare în adevăr înălţătoare de spirit şi
de li.nimă !" 31
Sâmbătă 28 februarie s-a ţinut un parastas chiar şi la Sibiu, fapt
confirmat de două surse publicistice 3 ~, fără scl. se precizeze în care loc
anume, din motive explicabile. La Răşinari are loc aceeaşi ceremonie în
biserica veche din piaţă.
în ciuda armatei din localitate pusi'1 pe picior de război, ziua şi noap-
tea, şi a celor 200 de jandarmi mobilizaţi, memoria celor trei „mucenici
naţionali", n-a putut rămâne neînprospătată nici în biserica ortodoxă din
Alba Iulia, unde s-a ţinut un parastas solemn. Autorităţile vor interveni
însă cu o anchetă aspr.ă împotriva unui intelectual din localitate, denun-
ţat pentru faptul de a se fi pronunţat că va ridica un monument de mar-
moră neagră pe locul execuţiei. Tot la Alba Iulia, duminică 1 martie,
s-a celebrat parastasul pentru Horea, Cloşca şi Crişan şi la biserica din
Maieri unde au luat parte alături de simpli enoriaşi şi întreaga intelectua-
litate românească din loc. De remarcat aici şi gestul unui om simplu care
a dăruit bisericii o icoană vrând să reamintească prin aceasta cuvintele
c.e le-a rostit preotul cătră Horea şi Cloşca la execuţia lor33.
Sunt semnalate însă şi cazuri ca acela din Deva, unde mergând popo-
renii la biserică, dezamăgiţi constată că abia de se rostesc în treacăt
câte':'a cuvinte „pentru Sufletele celor trei martiri", fără măcar să se
precizeze numele lor, nume pe care, scria Lucreţia C. Olaru, către Gazeta,
31
Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 38 din 17/29 febr. 1885, p. 2.
32
. Ibid., nr. 39 din 19 febr./3 mart 1885, p. 1. Cf. Observatorul, VIII, nr. 15
dm 4 mart./20 febr. 'l.885, p. 60.
33
Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 47 din 28 febr./12 mart. 1885, p. 1.
româncele îl vor rosti întotdeauna cu mândrie, deoarece Horea, Cloşca

şi Crişan au luptat pentru eternul adevăr că „om pe om să se privească
de om şi să nu se asuprească" 34 •
O altă formă utilizată spre a se ocoli rigorile oficialităţii o consti-
tuia cererea unor persoane particulare de a se ţine parastase pentru eroii
răscoalei din 1784, oferind din agoniseala lor pomenile cerute de tradi-
ţie, cum s-a întâmplat de pildă la Lechinţa, unde s-a desfăşurat la 1
martie un asemenea parastas solicitat de gospodarul George Cioclan35 .
Cazuri similare vor mai avea loc în ciuda faptului că, „Tribuna", atrăgea
atenţia asupra intenţiei autorităţilor de a pedepsi pe aceia ce ar cere
preoţilor săv<:îrşirea de parastase întru pomenirea lui Horea şi Cloşca36.
O interesantă manifestare care nu angaja în niciun fel pe preot a
avut loc în biserica Cetăţii de Baltă, unde după liturghie, enoriaşii de
ambele confesiuni au îngenunchiat spontan, rugându-se pentru cei trei
corifei ai răscoalei. Apoi unul dintre participanţi a cuvântat pe scurt
celor adunaţi cine au fost, de ce s-au ridicat şi cum au pătimit cei trei
eroi. naţionali Horea, Cloşca şi Crişan, după care s-a cântat un recviem3 7 •
ln Sălaj nu s-au ţinut para,stase decât într-o singură loicaliWrt:e, in
Odeşti 38 , motiv pentru care cor€6pondentul care semnaieiază manifesita-
rea se întrea1bă reto.!"ic şi plin de indignare: „Oare despotismul să poot:l
merge tocmai aşa dep.1rte, încât să ne fie oprit a ne rugia lui Dumnezeu
pentru moşii şi strămo;::;1i noştri?". La Odeşti, sub poalele dealului Drii-
guţci, s-a aesJaşurat de fapt un p3rasitas suirpriză. Masia din biserică
era învelirtă în negru şi încăn::aki de pâini şi peste tot ardeau lumânări
şi făclii întocmai ca la marile sărbători. Lumea nu ştia ce va fi, dar
bănuia că după l~/thrghie va avea loc şi o altă ceremonie, după cum
s-3 şi întâmplait a.şa incât corespondentul „Gazetei" încheia mulţumit:
„Dormiţi deci în pace, umbre măreţe, că:Ci fii voştri adevăraţi vă vor
păstra memoria în etern! Pământul ne des.parte dair cerul ne uneş,te ... "
Parastl3se~e au Joc în tot cursul lunii martie şi pe alocuri sunt în-
soţite de numeroase pomeni şi mese comemorative.
La 21 martie are loc un astfel de pairasit as la Oarţa de Jos. „Ţi-era
1
mai mare dragul - se spune în „Gazetă" - a privi poporenii cu pri-

noasele subsuoară, îmbrăcaţi sărbătoreşte." La acest parastas au parti-
cipat de la fruntaşii setulU!i pâna la cel clin urmă om. După ceremonie,
într-o ·m:să particulară s-au întins f3 mese încărcate ou buC01te pentru
pom.3nă, lia crure au contribuit 36 de gospodari. Toţi mesenii printre oare
numeroşi ţărani săraci din sart:ele vecine au glorificat pe eroi, ango-
jc:îndu-se c:a o asemenea manifestare să org.anieze şi în anii urmă:tori 39 .
Deoarece şi în Banat ideea de a ce~ebra memoria conducătorilor
răscoalei de la 1784 era deosebit de populară, susţinută cu asiduitart:e de
„Luminătorul"4u, „G.1zeta" reproduce articolul de fonld apărut la 1 martie
3
~ Ibid., nr. 40 din 20 febr. '4 mart. 1885, p. 1.
35 Jbid., nr. 43 din 23 febr./7 mart. 1885, p. 1.
36
Tribuna, II, nr. 50 din 3/15 mart. 1885, p. 197.
37 Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 48 din 1113 mart. 1885, p. 1.
38
Ibid., nr. 62 din 17 /29 mart. 1885, p. 2.
39 Ibid., nr. 66 din 22 mart./3 apr. 1885, p. 1.
40 Apud Gazeta Transilvaniei, I, nr. 50 din 3/15 mart. 1885, p. 1.
GELU NEAMŢU
168
în periodJ!cuJ. timişorean. Dîn el reese clar panica de care a fost cuprins

guvernul ung,ar în preajma zilei de 28 februarie, când din toa;te părţile
Ban:aibului soseau la redacţie ştiri că în numita zi „toţi jaird:irnnli, pre-
torii şi subpretorii şi Dumnezeu mai ştie câţi haidflci, plăieşti etc. au fost
puşi în mişca,re şi trimişi prin s:atele româneşti ca să spioneze şi să
obseirve: ţine-se li!IJurghie în biserică ori ba? Este par:asbas ori l:l:i?".
Şi tot „Luminătorul"4 1 din Timişoara comenta că soarta românilor în
uliima sutâ de ani s-a schimbat doar în formă nu şi în esenţă, deoarece
puternicii zilei par a nu-i considera decât buni de stors, meniţi a fi îm-
pilaţi şi persecutaţi. In concluzie, redactorul Pavel Rotariu spunea: „Nu--i
mirare deci dacă şi astăzi, după o sută de ani, s-a celebrat cu atâta de-
voţiune parastase pentru sufletele martirilor poporului românesc" în po-
fida tuturor opreffştilor, căci acolo unde autorităţile au închis pur şi
simplu bisericile, sătenii s-au întâlnit să celebreze memoria martirilor
„în încăperile lor sau sub cerul liber ... "4:?.
In părţile Reghinului obstacolele au fost mai mari astfel că preoţii
au hotărât că prăsnuirea să se facă negreşit anul următor43. In comitatul
Solnoc Dăbâca, unde constrângerile erau la fel de mari, dintr-o infor-
maţie provenită de la Şieu-Măghiăruşu 44 se confirmă că parastasele cele
mai nume!'o"tse n-au fost anunţate şi s-au oficiat în satele şi comunele
mai izolate unde, _cum spunea corespondentul: „n-a apucat încă a sosi
telegrama („electricul") cu circulara de la Sibiu. Manifestările s-au ţinut
cu „toată splendoarea", sunt asiguraţi citi1torii.
Cele mai strălucite manifestări în memoria eroilor s-au proiectat
însă să se desfăşoare în Munţii Apuseni. Dar aflând din timp acest
lucru, guvernul lui Tisza Kalman a concentrat acolo cele mai mari forţe
represive, organizând cea mai severă supraveghere. Peste 200 de jan-
darmi au fost expediaţi spre munţi de la Cluj, Turda şi Alba Iulia în
cea din urmă localitate fiind consemnate încă de vineri seara şi trei
companii de soldaţi p~ntru a fi gata de intervenţie 45 . Şi la Orăştie s-au
luat mă-suri dr:asiti.>Ce c11.m info.rmeiază „Telegraful român", într-o r'.)1-3.1-'n·e
pe care o reproducem mai jos întrucât este deosebit de semnificativă
pentru a ilustra fngrijorarea oficialităţilor faţă de această manifestare a
românilor. Măsurile luate, se spune, sunt „obicinuite numai în pre-
seara unei revoluţiuni. S-au consignat miliţia din garnizoana de aici pe
zilele de sâmbătă şi duminecă. Bieţii soldaţi au stat toată noaptea cu
puştile în piramide şi neştiind care poate fi motivul acestei măsuri ex-
cepţionale; unii creaeau că au să fie trimişi contra unei invaziuni ro-
mâne neaşteptate, alţii credeau că este alt război extern în perspectivă.
Atât se ştie că a avut ordine ca în timp de începerea unui război" 413 •
Cei 200 de janda!'mi, constata şi „Gazeta", a111 ple~a1t s"xe munţi
pentru a se „bate ou fantomele", confirmâ1nd şi ea starea de spiri:t n
cercurilor ofidale din Transilv;ania ca fiind vecină cu pani aa: „L1 ordin
1
41 Apud Unitatea naţională, I, nr. 21 din 24 febr. 1885, p. 1.

42 Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 50 din 3/15 mart. 1885, p. 1.
43 Jbid., nr. 59 din 14/26 mart. 1885, p. 2-3.
44 Ibid., nr. 44 din 24 febr/8 mart. 1885, p. 1.
4s Tribuna, II, nr. 40 din 20 febr./4 mart. 1885, P- 159.
46 Telegraful român, XXXIII, nr. 22 din 23 febr./7 mart. 1885, p. 85.
mJi îna1Jt, de ieri de la amiază sau pus mai multe companii de că,tane pe
picior armat şi priveghiază ziua şi noaptea ca să sară întru ajutor pen-
tru a opri nu ştiu ce grozăvenii, cu cari nişte blă:stămaţi au lăţit spaimă
la organele mai înalte•-17.
La Câmpeni a fost trimisă o companie de jandarmi care s-au îm-
părţit la rândul lor şi în satele din jur. Tot acolo au avut loc şi alte
scene. Astfel, este chemat la cazarmă învăţătorul Nicolae Corcheşiu arun-
cându-i-se timp de un sfert de oră tot felul de insulte. Este acuzat de
„agitaţie" şi „dacoromânism", că primeşte din România şi din alte părţi
„toate cărţile oprite ce ies la lumină" şi apoi de la dânsul sunt împărştiate
în popor. Şi încheie ameninţându-l deschis: „dacă numai un pas observ
mâine, care nu-mi convine, te împuşc ca pe un câine".
Presiunile fffna atât de mari este explicabil de ce la Câmpeni n-a
avut loc vreo manifestaţie. Practic organele de represiune se comportau
ca în timpul unei stări de asediu. ITacă - spre exemplu - se întâlneau
pe stradă trei persoane, grupul era imediat împrăştiat de jandarmi. Aşa
s-a întâmplat cu preoţii Vasile Motora, Mihail Conteş şi învăţătorul
Clement Aiudeanuf48.
!n localitatea 1ntregalde, adjunctul preturei din !ghiu, Koncz Albert,
şi-a împărţit pandurii şi jandarmii în trei grupe care au patrulat toată
noaptea de 27 feoruarie prin sat. Paza atât de straşnică se explica şi
prin aceea că autorităţile se temeau de o manifestaţie de amploare după
modelul celei din 3/15 Mai 1884, când cu ocazia aniversării revoluţiei
din 1848 a avut loc o iluminaţie magnifică şi s-au ţinut discursuri înflă
cărate, totul încheindu-se cu inculparea a patru persoane şi condamna-
rea învăţătorului Domşa la 10 zile închisoare şi 50 fl. amendă 49 •
In ziua de 28 februarie, preotul cercului Roşia de Munte, a inspec-
tat personal mai multe parohii, precum Cărpiniş, Abrud-sat şi Bucium-
Cerbu pentru a opri eventualele parastase. La cea din urmă ajunsese
tocmai pe când preotul ieşea din biserică. Chestionându-l dacă a ţinut
vre-o predică poporului, preotul, descendent din familia lui Horea, l-a
pus la punct cu promptitudine determinându-l să renunţe la cercetări.
Deşi atmosfera era extrem de încărcată şi după cum scria cores-
pondentul „Gazetei": „noi pe aici suntem spionaţi şi urmăriţi la tot
pasul din partea autorităţilor politice, ca şi când ne-am afla în stare de
asediu", parastasele la munte s-au ţinut totuşi în măsura posibilităţilor
nu numai la Bucium-Cerbu, ci şi la Bucium-Isbita şi Bucium-Poieni50 ,
şi în general, în toate acele localităţi din care lipseau solgăbirăii (pre-
torii) şi jandarmii51.
în unele sate din Munţii Apuseni s-a ajuns însă şi la scene de încăl
care a celor mai elementare drepturi cetăţeneşti de neimaginat într-un
stat constituţional, cum îi plăcea Ungariei să se afişeze că este. Aşa
de pildă la Lupşa jandarmii au pătruns în biserică pentru a opri servi-
ciul divin şi a-i scoate de acolo pe preot şi pe poporeni.
47
8
' Tribuna, II, nr. 45 din 26 febr./10 mart. 1885, p. 178.
49
50
lbid., nr. 50 din 3/15 mart. 1885, p. 1.
51
Tribuna, II, nr. 89 din 19 apr./1 mai 1885, p. 355.
GELU NEAMŢU
170
„Gazeta", apărătoarea statornică a manifestărilor organizate întru

cinstirea memoriei conducătorilor răscoalei de la 1784-85, exclama -
pe drept cuvânt - plină de indignare: „Nici în faţa bisericilor nu se
opreşte dară despotismul celor de la putere! Nici altarul nu le mai
insuflă respect!"·;~
Revoltată şi „Tribuna" îşi anunţa cititorii din pana parohului orto-
dox A. Cioran, că autorităţile administrative au săvârşit un abuz grav
de putere în comuna Lup.şa. Ziarul lui Slavici descrie cum încă din 16
februarie trecuseră prin Lupşa mai multe trăsuri încărcate cu jandarmi
si constata că acestea nu sunt semne bune, semănând prea mult cu cele
ce s-au întâmplat la 1848. Concluzia era că se apropie „timpuri de grea
încercare". A doua zi dimineaţa, continuei „Tribuna", în mod grosolan
jandarmii în frunte cu Mezey Daniel intră în casa preotului ortodox,
căruia, cu aroganţă îi prezintă o somaţie emisă de vicecomitele din
Turda, Veres Denes, care ordona sistarea serviciului divin în ziua res-
pectivă, iar în caz de nesupunere arestarea şi aruncarea sa în închi-
soare. Atrăgând atenţia jandarmilor că încalcă grosolan legile ţării,
acesta solicită să i se dea în scris de către şeful de jandarmi, ordinul
abuziv, care îi şi este înmânat fără nici-o reticenţă 53 • Răspândindu-se în
sat vestea că preotul se află în pericol de a fi arestat, lumea se adună
iritată gata a izbucni cu violenţă. Preotul însă îi linişteşte. •Toată ziua
patrula a circulat de la o biserică la alta.
Din cealaltă biserică aflată în localitate, jandarmii şi-au permis să
dea afară pe preot şi pe oamenii adunaţi acolo, conducându-i la şosea şi
trimiţându-i, în bătaie de joc, la cârciumă să beie.
Tot atunci, în localitatea vecină, Baia de Arieş, 12 jandarmi din
Cluj şi Turda au sculat în miez de noapte întreg satul pentru a le da
căruţe ca pe dimineaţă să ajungă la fiecare biserică din comitat54_
In aceeaşi zi, de data aceasta la orele dimineţii, jandarmii au năvă
lit cu baionetele la armă în biserica greco-catolică pe când se ţinea
liturghia alungând atât preotul oficiant cât şi pe enoriaşi55. Fără îndo-
ială era o încălcare gravă a brumei de libertăţi ce le rămăseseră româ-
nilor. Ea a dus nu numai la revolta presei, care a relatat pe larg inci-
dentul, ci a atras, fapt notabil, şi o interpelare adresată primministrului
de către deputatul român Petru Truţă în şedinţa dietei din 14 martie
1885. Incălcarea brutală a unei libertăţi fundamentale este pusă de către
deputatul român în legătură cu înăsprirea prigonirii naţionalităţilor din
Transilvania într-un mod fără precedent.
Protestează împotriva încălcării liberW.ţii individuale şi religioase,
cerând, totodată, primministrului să restabilească echilibrul just între
cetăţeni şi funcţionari.
52 Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 49 din 2/14 mart. 1885, fJ. 1.

5a Tribuna, II, nr. 45 din 26 febr./10 mart. 1885, p. 177-178. Documentul este
categoric şi sună în felul următor: „Nr. 3. Onorate domnule părinte vă somez în
numele legii ca să luaţi la cunoştinţă interzicerea în această zi a oricărei slujbe
bisericeşti, Valea Lupşii, 1 martie 1885.
Mezey Dâniel, m.p.,
sergent major.u
r.• Gaz:eta Transilvaniei, XLVIII, nr. 49 din 2/14 mart. 1885, p. 1.
s;; Ibid., XL VIII, nr. 51 din 5/17 mart. 1885, p. 1.
în şedinţa dietei din 29 aprilie 1885, Tisza răspunde extrem de dur

la interpelarea lui P. Truţă arătând că în urma unor informaţii pe care
le primise, sub paravanul sărbătoririi lui Horea şi Cloşca, în acel ţinut,
se pregăteau demonstraţii în contra statului maghiar, astfel că acestea
le-a oprit în toată ţara. Deci, intenţionându-se o manifestaţie contra
„ideii de stat maghiar" a stârpit-o în germene, se laudă Tisza56 • El a
vrut să „apere" naţionalităţile de „agitatori" şi rezultatul a fost tocmai
interzicerea serbărilor în memoria lui Horea şi a serviciului divin despre
care a vorbit interpelantul. Poziţia agresivă a lui Tisza Kalman era spri-
jinită şi de presa oficială. Astfel, ziarul „Nemzet"51 din Budapesta, acuză
pe români că „falsifică istoria" şi-i denunţă ca „agitatori" pentru că
numai de aceea - susţine „Nemzet" - au ridicat pe Horea şi Cloşca
la rangul de eroi ai libertăţii şi au început în tot cuprinsul ţării come-
morarea a 100 de ani a executării lor, pentru ca pe această cale să
„demonstreze şi în contra statului" aducând în legătură cu năzuinţele lor
de acum sângele de martir a lui Horea şi Cloşca. Ştim că năzuinţele la
care se referea ziarul erau cele legitime de unitate naţională.
Evident, P. Truţă nu va fi mulţumit cu răspunsul dur al primminis-
trului şi nici cu suspicionarea naţionalităţilor. Răul spune el vine de la
abuzurile organelor statului, din partea jurnalisticii cu tendinţe şovine şi
a societăţilor de deznaţionalizare, care manipulează opinia publică
maghiară contra naţionalităţilor nemaghiare şi fac denunţuri guver-
nului. Înafară de faptul că răspunsul nu analiza adevăratele cauze ale
situaţiei, se baza în fond, exclusiv pe „rapoartele oficiale". In final, depu-
tatul român cere guvernului o investigare severă şi imparţială a aces-
tui caz.
În apărarea rom<lnilor se ridică şi organul de presă săsesc „Sieben-
bilrgisch - deutches Tageblatt" 53 , care în articolul său de fond arată că,
indiferent de împrejurările în care a avut loc interzicerea serviciului
bisericesc de la Lupşa este evident că, această măsură, a fost una poH-
ţienească. Tot acolo se face şi constatarea că Austro-Ungaria evoluează
cu paşi repezi spre edificarea unui stat poliţist, deoarece măsura avea
drept scop de a preveni „pericolul", iar nu justiţia a fost aceea care a
constatat lezarea legii, fapt ce exprimă deosebirea de esenţă între sta-
tul poliţienesc şi cel de d.rept, conchide ziarul. Acelaşi organ de presă
mai menţiona că în afara celor arătate trebuie să se aibă în vedere şi
faptul că actele religioase stau sub scutul statului. Paragraful 190 al
Codului penal ungar (Legea V din 1878) prevedea că „împiedicarea cu
forţa sau conturbarea serviciului bisericesc al unei religii recunoscute
este o faptă pedepsită de lege cu închisoare şi cu o amendă de până la
o mie de florini".
Numai că în Ungaria donmea bunul plac, aşa încât nu putea :fi
vorba de a se deschide vreo anchetă asupra încălcării evidente a legilor
de către organele statului. Enunţurile pline de emfază ale lui Tisza
•
53
Tribuna, II, nr. 90 din 20 apr./2 mai 1885, p. 358 şi nr. 92 din 23 apr./5
ma1 1885, p. 366-367. Cf. Teodor Păcăţian, Cartea de aur, vot VII, Sibiu, 1913 p.
229-230. •
"' Tribuna, II, nr. 52 din 6/18 mart. 1885, p. 205.
55
din 9 mai 1885. Apud Tribuna, II, nr. 95, din 27 apr;/9 mai 1885, p. 377.
GELU NEAMŢU
172
Kalmân că nu e stat în care naţionalităţile să se dezvolte mai liber ca

în Ungaria erau calificate drept „fraze", adică ceea ce realmente erau,
vorbe goale. În interpelarea sa Petru Truţă a accentuat şi el că un drept
al libertăţii individuale şi de credinţă prevăzut de lege este călcat în
picioare chiar de organele chemate să-l apere. Obligaţia statului consti-
,tuţional era de a respecta fidel legile şi a apăra drepturile şi libertăţile
individuale, iar „Dacă guvernarea de stat nu le ia pe acestea în soco-
tinţă, sistemul de guvernare nu e altceva decât absolutism îmbrăcat în
formă constituţională" 5 ! 1 • Deputatul Truţă îi atrage, totodată, atenţia
ministrului preşedinte că de vrea ca astfel de ordine ce încalcă propriile
legi să fie totuşi „legale", atunci să legifereze două legi distincte: una
pentru naţiunea dominantă şi alta pentru naţiunile oprimate, astfel încât
să se poată face distincţie clară şi să nu fie dusă în eroare opinia publică
internaţională. Intr-tm limbaj ales el arăta limpede esenţa statului
austro-ungar: unde volnicia jandarmilor se ridică deasupra drepturilor
şi libertăţilor poporului, acolo - spunea deputatul Truţă -- încetează
măreaţa idee a libertăţii şi iese la suprafaţă sistemul poliţist care poate
avea urmări din cele mai grave pentru viitorul şi unitatea statuluia 0 .
Opinia publică românească aştepta, desigur, satisfacţie morală în
urma măsurilor abuzive, dar neprimind-o reacţionează aderând la lua-
rea de poziţie a lui Truţă printr-o adresă de mulţumire din partea con-
sătenilor, semnată şi de Axente Sever61. Şi „Naţiunea" din Bucureşti,
cu data de 10 martie 1885, constata la rândul ei, faptul că românilor de
sub coroana Sfântului Stefan li se măsura cu altă măsură decât aceea cu
t.:are se măsura dominanţilor. Autorităţile, se scrie în ziarul bucureştean,
s-au înfuriat când au auzit că românii vor să sărbătorească ziua de 28
februarie şi i-au scos cu sila din biserici, ceea ce a indignat opinia
publică din România, care protesta că „Românii au fost daţi afară cu
jandarmii din locaşul sfânt, batjocoriţi şi loviţi în sentimentele lor reli-
gioase", tot ei fiind şi cei daţi pe m<îna judecătorilor62. Şi alte perio-
dice din România se ridică împotriva actului samavolnic făptuit de jan-
darmi. Astfel, „ Vocea Covurluiului" aprecia acţiunea ca pe o provocare
menită să dea naştere unor izbucniri de violenţă populară. Situaţia cri-
tică a fost evitată, se spune în ziar, doar ,.pentru moment", şi numai
datorită „spiritului de moderaţiune ce l-au dovedit preoţii români" 63 .
Tot o interpelare, dar de data aceasta, venind nu de pe băncile die-
tei ci din coloanele presei este cea pe care o adresează guvernului vice
protopopul Nicule Vlassa din Indol (comitatul Turda Arieş).
59
T. V. Păcăţian, Cartea de aur, VII, Sibiu, 1913, p. 225.
60 Idem, p. 226.
61 Tribuna, II, nr. 76 din 4/16 apr. 1885, p. 301: „ai vorbit din inima şi sufletul
nostru."
Cricăul are trei momente istorice: a) Când a dat Oargă mâna cu Sultz în 1784;
b) Când au bătut gloatele române pe garda de honvezi ungureşti în [848 şi c)
Când un cricăuan, care eşti dumneata, a interpelat pe ministru pentru preoţi, bise-
rică şi naţiune. .
Iţi mulţumim, să trăieşti să mai faci!"
[Urmează 18 semnături].
62 Apud Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 57 din 12/24 martie 1885, p. 1.
63 Apud Tribuna, II, nr. 53 din 7/19 mart. 1885, p. 210.
ANlVURSAREA CENTENARULUI EXECUŢIE! EROILOR 173
Nemulţumit că guvernul „constituţional" l-a oprit să ţină liturghie

şi parastas pentru Horea, Cloşca şi Crişan la 28 februarie, N. Vlassa
întreabă „înaltul regim" de ce interzice ca în mod paşnic să se sărbă
torească de către români aniversarea de 3/15 Mai 1848 şi de ce a inter-
zis pomenirea martirilor din 1784-85, când aceştia au luptat numai pen-
tru a elibera poporul de „greutăţile cele mai crâncene ale sclaviei feu-
dale?" şi încheie în ideea că de nu va primi un răspuns lămuritor, el,
ca unul ce ţine sus şi tare la naţionalitatea sa, respectând adecvat şi
naţionalităţile conlocuitoare, pe viitor promite că în ciuda tuturor opre-
liştilor, va celebra negreşit sărbătorile naţionale.
La 1 martie, adresându-se celor prezenţi în biserică le-a vorbit în
esenţă următoarele: „Ieri înplinindu-se o sută de ani de când martirii
naţiunii române Horea şi Cloşca au suferit moarte pe roată; ar fi tre-
buit ca întru eterna lor pomenire, cu toţii convenind la biserică [ ... ]
să ne rugăm pentru sufletele şi umbrele lor măreţe; însă durere şi iarăşi
durere, aşa ceva nu am putut pune la cale pentru că sunt oprit. Cine a
fost Horea, Cloşca şi Crişan nu vă spun, pentru că aceasta mi s-ar socoti
de crimă şi păcat. Dară pentru ce să vă spun? când voi ştiţi prea bine
din tradiţiunea rămasă de la strămoşi, moşi, părinţi, că cine au fost şl
dacă voiţi a şti mai lămurit, cetiţi Istoria eclată de Densuşianu şi „Gazeta"
şi dacă cele auzite din tradiţiune, cu cele cetite în Istorie şi în ziare vor
afla armonie şi loc în inimile voastre de români, atunci mergând acasă
cu toată familia ruga-ţi-vă [ ... ] şi daţi milă la biserici, Ja şcoli, la
săraci, căci ei au pătimit pentru noi toţi" 6 4.
Preotul din Indol, exprima în acest fel gândurile întregii preoţimi
române legată de popor. Cât despre mănuşa aruncată regimului dualist,
ea a fost ridicată de stăpânire, care l-a tradus fără întârziere în faţa
justiţiei. Judec<:ltorul Nagy Zsigmond îl condamnă la o lună închisoare 65.
Sentinţa dată, se scrie în „Gazeta", indiferent ce hotărâre va lua
Curtea de Apel. în urma recursului înaintat, este o dovadă a intoleranţei
şi persecuţiilor la care sunt supuşi românii 66 .
Pertractarea finală a procesului a avut loc înaintea Tribunalului din
Turda, la 18 septembrie 1886. Procurorul îl acuză pe viceprotcpopul
Vlassa că în articolul din numărul 41 pe 1885 al „Gazetei" se face vino-
vat de delictul de „agitaţie" în baza articolului de lege 174. Pentru apă
rare Vlassa nu apelează la nici-un avocat, ci şi-o concepe singur ca pe o
ca~dă pledoarie la adresa martirilor Horea, Cloşca şi Crişan. în ceea ce
priveşte paragraful de lege invocat de procuror, incriminatul demon-
strează că nu se poate aplica faptelor istorice deoarece în acest caz „n-ar
mai fi istorie, n-ar mai fi critică", nu s-ar mai putea lăuda sau condamna
nimeni de frica acelui paragraf. Arăta că el nu a agitat, dar recunoaşte
sus şi tare că doreşte naţiunii sale „o stare mai bună morală, materială
-ii politică" şi că pentru acest scop va lupta şi pe mai departe alături de
tovarăşii săi de idei. Remarcă totodată, şi faptul că principiile sale poli-
tice coincid cu cele ale deputatului maghiar Mocs<.1ry Lajos, om demn de
simpatia românilor.
64 Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 41 din 21 febr./5 mart. 1885, p. 1.
110 Ibid., nr. 63 din 19/31 mart. 1885, p. 2.
6G Ibid., XLIX, nr. 206 din 14/26 sept. 1886, p. 1.
GELU NEAMŢU
174
La cererea procurorului să-i fie aplicată întreaga pedeapsă prev[1-

zută de paragraful 174, deoarece e un „prea înfocat apărător al lui Horea",
el răspunde: „ca român şi mai vârtos ca preot mă interesează trecutul
naţiunii mele şi păţaniile bărbaţilor ei şi astfel m-a interesat şi istoria
lui Horea". După o consultare de 15 minute, completul de judecat{1 a
stabilit că preotul Vlassa e „vinovat" şi l-a condamnat la 4 săptămâni
închisoare. Inculpatul a înaintat recurs.
Presa românească arăta netemeinicia procesului şi a sentinţei, întru-
cât se ştie că Horea şi soţii săi s-au ridicat în „contra asupririlor, în
contra domnilor feudali cari împilau deopotrivă pe români ca şi pe
maghiari".
Pentru guvern, mai arăta „Gazeta", „toţi cei ce se plâng" sunt ipso
facto „agitatori" aşa încât toţi cei nemulţumiţi sunt înfieraţi ca „agi-
tatori" contra statului ungar. Cei de la putere concluzionează editorialul,
cred că au obţinut un mare succes dacă terorizează pe unii conducători
şi condamnă pe părintele Vlassa, dar ei ar trebui să aibă „ochi să vadă
şi urechi să audă, că azi e generală nemulţumirea cu stările actuale
neluând afară nici chiar pe poporul maghiar" 67 • Prin condamnarea sa,
preotul Vlassa n-a fost decât o victimă a măsurilor guvernului îndrep-
tate împotriva manifestaţiilor - respectiv ţinerea de parastase pentru
martirii români de la 1785.
Faptele dovedesc cu tărie că preoţimea română legată de popor şi
conştientă de demnitatea şi îndatoririle sale, n-a putut fi intimidată, ci
a „păşit energic şi a făcut ceea ce era şi este dorinţa fieşte cărui bun
patriot". Felicitând preoţimea pentru atitudinea ei în acţiunea dedicată
parastaselor, autorul articolului din „Gazetă" afirmă: „Nu putem decât
să fim mândri de acest fapt al preoţimei, care-şi cunoaşte pe deplin
misiunea sa, căci preoţimea, biserica, a fost singurul paladiu al limbei şi
naţionalităţei, conservându-ni-le prin atâtea timpuri de grea cercare" 68 •
Pentru a semăna dezbinare între înalţii arhierei şi popor, la presiu-
nile guvernului care le-au cerut să interzică parastasele, se adaugă arti-
colele ziarului „Ellenzek"69 care laudă în mod ipocrit măsurile luate de
arhierei (în fond contra voinţei şi conştiinţei lor). Constrângerea a fost
sesizată corect de „Gazetă": „Deşi arhiereii noştri într-un moment nefe-
ricit au cedat puterii guvernului, suntem totuşi convinşi că n-au făcut-o
de bunăvoie, ci numai sub influienţa unei neruşinate terorizări". „Gazeta"
mai remarcă şi faptul că presa şovină „Aţâţă pe arhierei împotriva preo-
ţilor care au încălcat dispoziţiile". Ea îşi exprimă solidaritatea faţă de
acei „bravi preoţi cari nu au suferit a fi intimidaţi de ordinul ilegal
al ministrului, ci şi-au îndeplinit datoria de păstori sufleteşti săvârşind
r~găciunile pentru sufletele martirilor de la 1784-85, aşa precum a dorit
şi a cerut poporul" [sb. n.]. Este, credem, deosebit de relevant că poporui
a fost cel ce a „dorit" şi a „cerut" ţinerea parastaselor şi faptul ridică
considerabil valoarea istorică a acestei mişcări - trecute până azi cu
vederea - demonstrând adânca ei concordanţă cu voinţa şi aspira-
67
Ibid., nr. 209 din 18/30 sept. 1886, p. 1.
68
Ibid., XLVIII, nr. 45 din 26 febr./10 mart. 1885, p. 1.
69 Ibid., nr. 54 din 8/20 mart. 1885, p. 1.
ANIVERSAREA CENTUNARULUI EXECUŢIEI EROILOR 175
ţiile făuritorilor de istorie. Totodată, „Gazeta" atrage atenţia înalţilor

arhierei că dacă ar ceda presiunilor guvernului de la Budapesta şi ar
încerca să prigonească pe acei preoţi care ,,au săvârşit rugăciuni în
biserică pentru Horea sub pretextul apărării autorităţii bisericeşti, atunci
ar fi document că s-au aliat cu duşmanii" şi că în acest caz merg contra
cauzei poporului, riscând a rămâne nişte păstori fără turmă.
Dorinţa de răzbunare a guvernului ungar împotriva preoţilor români
„indezirabili" este constatată şi de ziarul „Unitatea naţională" din Bucu-
reşti. Ca şi „Gazeta Transilvaniei" şi acesta se solidarizează cu preoţii
care au fost alături de popor la sărbătorirea centenarului. Iată relatarea
textual: „Ţinerea parastasului în atâtea părţi ale ţării, cu tot ordinul de
oprire al capilor bisericeşti şi al guvernului maghiar, a înverşunat groaz-
nic pe acesta din urmă. El a dat poruncă subprefecţilor să-i raporteze
despre toate localităţile unde s-a serbat parastasul, despre preoţii care
l-au oficiat şi despre modul în care s-a făcut. Va da apoi în judecată pe
autori, desigur pentru crima de înaltă trădare contra statului unguresc".
Gazeta patrioţilor ardeleni din România, oferea în încheiere mâna lor
frăţească preoţilor ameninţaţi. Şi într-un frenetic îndemn clamează:
„Reziste cu curaj. Veni-va şi ziua noastră" 70 •
Valul de comemorări prin parastase a centenarului Horea a cuprins
şi pe românii risipiţi prin alte părţi, în special tinerimea plecată la studii
in străinătate.
Cei de la Budapesta fiind supraveghiaţi îndeaproape n-au putut face
o demonstraţie deschisă, dar aşa cum scria la 5 martie corespondentul
din Budapesta al „Gazetei", deşi „nu au serbat în mod solemn şi în modul
dorit aniversarea centenarului" s-ar înşela acela care ar cugeta că tine-
rii studioşi nu l-ar fi serbat în inima lor în „acest singur loc de refugiu,
unde nu mai poate străbate şi domina asupritorul"' 1 •
Tinerii români din Viena, mai liberi decât cei din Budapesita, se
grtăbesc să anunţe că nu au rămas în urmă cu aniversarea. Ea a fost
serbată printr-un parastas închinat corifeilor răscoalei şi „tuturor acelor
bravi români cari au murit în luptă pentru mântuirea naţiunei", ceea
ce dovedea, spuneau ei, mărimea şi nobleţea sentimentului de libertate
la români. Seara, după parastas, s-au întâlnit cu toţii la o masă comună,
unde s-a citit solemn „admirabila descriere a revoluţiei din 1784-5"
de Al. Odobescu. Ziua de 28 februarie declară ei: va fi veşnic neştearsă
din inimile noaSitre şi rra anul, la zece, la o sută, de iaici înainte o vom
serba-o cu pietatea cuvenită. Această zi ne strânge rândurile mai tare şi
noi tinerii dorim ca tot adevăratul român, ca ziua de 28 februarie să-i
afle pe români, azi încă sclavi, cât mai curând egali îndreptăţiţi şi liberi"·
De la masa comună, tinerii s-au despărţit cu promisiunea că fie-
care atunci când va ajunge în viaţa publică să lucre în cercuri cât se
poate mai largi pentru păstrarea neştirbită a identităţii naţionale şi să
combată cu energie orice tendinţe şi încercări de deznationalizare. Si
astfel - proclamă ei - stăm totdeauna gata la luptă p entru tot c~ 'e
0
frumos, adevărat, drept, bun şi românesc"î2.

70 Unitatea naţională, I, nr. 24 din 7 mart. 1885, p. 1.
71 Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 45 din 26 febr./10 mart. 1885, p. 1.
72 Ibid., nr. 42 din 22 febr./6 mart. 1885, p. 1.
GELU NEAMŢU
176
Tinerii români ce studiau la Milnchen trimit „Gazetei" la 1 martie

o telegramă prin care anunţă că şi ei au serbat aniversarea martirilor73 .
La fel cu tinerii români aflaţi la studii pes1te holtare, şi cei din
Bucureşti, care prin intermediul societăţii „Carpaţii" se aflau în frunt.ea
mişcării de celebrare a centenarului, iau parte la un grandios parastas
servit de patru preoţi în biserica „Sfinţii Apostoli". Au asistat vreo 20
de români ardeleni rezidenţi în Bucureşti, membrii ai societăţii „Carpaţii"',
reprezentanţi ai luptătorilor de la 1848 şi o seamă de fruntaşi din car-
tieri4.
Societat.ea „Carpaţii" prin filiala ei din Brăila ţine şi ea la 1 martie
un parastas în memoria lui Horea, Cloşca şi Crişan. Cu ace·a ocazie
directorul gimnaziului din Jocalitate, Popescu, rosteşte un discurs pe
marginea evenimentelor aniversate în faţa unui public distins, cum relata
„Gazeta" şi „Observatorul«75.
Parastase pentru eroii români se ţin nu numai în centre urbane, ci,
pentru a-:şi dovedi solidaritatea cu fraţii lor de peste Carpaţi, în 25
martie 1885, preoţii bisericii din comuna Comana, plasa Câlniştea, jude-
ţul Vlaşca, organizează şi ei pomenirea martirilor de la 1784-1785. l.P.
Trifescu care descrie manifestarea în coloanele „Unităţii naţionale", în-
cheie exprimându-şi speranţa că: „Această oficiere pentru că s-a făcut
în ziua a II-a a învierii Mântuitorului, pentru noi este un simbol al
reînvierii eroilor Horea, Cloşca şi Crişan de acolo unde credem că au
mai rămas simţămintele de acum 100 de ani"7 6 •
In Transilvania este neîndoios că actul interzicerii ca atare al săr
bătoririi celor 100 de ani de la executarea lui Horea şi Cloşca, a jucat
de fapt un rol catalizator şi incitator. Contemporanii sunt în unanimi-
tate de acord că, în pofida tuturor proiectelor, pregătirilor şi intenţiilor
de a aniversa ziua de 28 februarie, amploarea la care s-ar fi ajuns, n-ar
fi fos,t atât de mare dacă lucrurile ar fi fost lăsate si'i se desfăşoare nor-
mal. Interzicerea a iritat, a îndârjit şi a deşteptat o acţiune de rezistenţă.
Un corespondent comenta în „Gazetă" acest punct de vedere, redând
şi atmosfera zilelor respective şi confirmând faptul că cele mai multe
parastase nu s-au ţinut în ziua interzicerii lor, ci a doua zi, la 1 martie
1885, şi chiar mai târziu. Despre data de 28 februarie 1885 se afirma că
cei mai mulţi preoţi, cu ocazia sfinţirii prescurilor aduse de credincioşi,
pentru morţii lor, numai în treacăt ar fi pomenit numele celor trei mar-
tiri şi poate doar unul din zece ar fi ţinut vreo predică în care ar Îi
menţionat martirajul celor trei umbre, şi apoi ai doua zi, poate nici nu
s~ar mai fi vorbit de eveniment. Atunci însă, când preoţii au fost între-
baţi de cei ce aduceau prescurile în biserici că de ce nu le-au binecuvânrtat
şi de ce nu au rostit rugăciunile îndătinate, preoţii au fost obligaţi să
Ie răspundă că nu au voie; explicându-le motivele, le înfăţişau implicit
cauzele şi obiectivele luptei lui Horea, Cloşca şi Crişan. Rezultatul a fost
;a Ibid., nr. 39 din 19 febr./3 mart. 1885, 1.

74 Unitatea naţională, I, nr. 19 din 17 febr. 1885, p. 1. Cf. Observatorul, VIII,
nr. 15 din 4 mart./20 febr. 1885, p. 59.
1s Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 39 din 19 febr./3 mart. p. 1. Cf. Obser-
vatorul, nr. cit., p. 60.
1e Răşinarul, [Unitatea naţională], I, nr. 29 din 31 mart. 1885, p. 1.
că „toţi românii, pe străzi, în cârciumă. la lucru pe câmp, la mărturii,

în târguri şi seara în cercul familiei, nimica alta nu vorbesc, decât de
faptele celor trei martiri, iar copiii cântă doinele: „Horea şede pe bu-
tuci!! !'m.
Această stare de spirit este explicată convingător şi de publicistul
Ionescu-Gion din România, care arăta cum autorităţile ungare, drama-
tizând situaţia au luat măsuri peste măsuri, tremurând mai ales pentru
noaptea de vineri spre sâmbătă şi în cea de sâmbătă spre duminică.
„Au fo~t sate româneşti - scrie bine informat Gion - cari nu ştiau
de parastasul lui Horea şi cari văzând soldaţii că vin la dânşii, că pri-
marii îi privesc cu nişte ochi bleojdiţi de frică, că funcţionarii mai înalţi
vin, ple.acă şi iar se întorc pr'in satul lor, au cercetat şi au aflat că e
parastasul lui Horea, şi a doua zi, în linişte, cu tristă iubire şi neclintită
Elperanţă s-au dus la biserică şi s-au rugat pentru Horea, Cloşca şi
Cris:m" 78 .
· Publicistul bucureştean adaugă cu ironie nedisimulată că dacă ţăranii
aceştia ar fi fost „subţiri" îndată după ieşirea din biserică, ar fi trebuit
să trimită o adresă de mulţumire autori1tăţilor care le-au vestit aniver-
sarea.
Tot la Bucureşti, „Unitatea naţională", purtătoarea de cuvânt a socie-
tăţii „Carpaţii" constată în articolul „16 februarie [st.v.] dincolo de Car-
paţi", că „Ziua de 16 februarie a executarii martirilor Horea şi Cloşca,
a fost aniversată cu o „adâncă pietate în toate părţile românimii sub-
jugate, fără un cuvânt de ordine anterior, fără o stimulaţie anume, chiar
in ciuda unor duşmăneşti înrâuriri opuse, urmaşii revoluţionarilor de
la 1784 au adus măreţelor umbre tributul lor de recunoştinţă şi de devo-
tament. Manifestare puţin zgomotoasă, închisă [pe] alocuri între patru
pereţi de lemn, ieşită însă pretutindenei din adâncul inimilor, ea a venit
tocmai la timp, ca o dovadă de supremă necesitate, că românii de astăzi
înţeleg pe cei de la 1784, că programa de luptă a sitrămoşilor este şi
programa nepoţilor"'9.
Carpatinii, care au înscris o frumoasă pagină de 1uptă naţiona lC:-1
la 1884-1885, aveau tendinţa de a imprima mişcării naţionale un aspect
cât se poate mai „dacoromân" şi în dorinţa lor de a-i vedea uniţi cu un
ceas mai devreme pe toţi românii, îndemnau şi cu ocazia acestei mani-
festări la ridicare generală, la prinderea armelor şi la lovirea necruţ<'i
toare a celor ce-i oprimau pe români. Conducătorii carpatinilor (Secăşanu
şi Ocăşanu), constatau că la Câmpeni „în munţii Iancului", ar fi trebuit
să se ţină principalul parastas dar acesta a fost silnic oprit de cei 200
de jandarmi înarmaţi până-n dinţi trimişi acolo tocmai spre a împiedica
„izbucnirea unei revoluţiuni", dar prin asemenea măsuri, oprîmatorii ară
tau ei înşişi „ceea ce aşteaptă de la români".
Ziua de 28 Februarie 1885, se mai arată într-un alt număr al zia-
rului, e plină de învăţăminte amare pentru românii aserviţi. In ciuda
tuturor opreliştilor venite din partea guvernului, poporul român şi-a făcut
n Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 58 din 13/25 mart. 1885, p. 1.

1s Ibid., nr. 58 din 13/25 mart. 1885, p. 2.
79 Unitatea naţională, I, nr. 20 din 21 febr. 1885, p. 1-2.

GELU NEAMŢU
178
datoria. Acest lucru este remarcat cu căldură: „Prin aceasta a dovedit

din nou că - se spune în continuare - chiar dacă l-ar părăsi toţi frun-
taşii săi, el va merge înainte, a dovedit că a rămas şi este român, că
gândeşte şi simte româneşte ca şi părinţii săi din gloriosul trecut". Şi
îndemnul vine cu impetuozitate tinerească, dar şi utopică în condiţiile
existenţei unui armament perfecţionat în mâinile aparatului de repre-
siune al statului austro-ungar: „Noi ne închinăm poporului şi-i zicem:
Români din suferinţe, sus capul, a sosit vremea de apoi. Părăsiţi cu
necredinţă de unii din fruntaşii voştri, înconjuraţi de toate părţile de
moarte, trebuie si<l. vă hotărc:îţi odată, sau a trăi sau a muri. Trebuie să
alegeţi între pace şi război, între libertate şi robie" [... ] ,,Horea şi Cloşca
nu mai sunt astăzi, au lăsat însă exemplul faptei lor. Imitaţi-i". [... ]
„Viaţa nu stă numai în suflare, în tichnă, în adăpost şi în hrana de
toate zilele; ea nu e nimic pentru cel care este rob. Inima voastră este
plină şi aprinsă de dorul libertăţii; trebuie deci să punem mâna pe arme,
fie chiar coasa şi toporul, şi trebuie să învingem sau mai bine să murim
decât să trăim în robie"so.
Acelaşi colaborator 'al „Unităţii naţionale", Ocăşanu, propune ca ziua
izbucnirii marii răscoale de la 1784 să fie declarată ca: „sărbătoare naţio
nală pentru Iredenta României libere", dar şi pentru ,..Iredenta României
subjugate", subliniind că martirii de la 1783 se vor mulţumi cu sărbă
torirea memoriei lor de patru ori pe veac, prin sentimente de pietate
(adică prin parastase) însă umbrele lor cer „în fiecare an, o altă sărbă
toare, datorită nu morţii, ci lupte~ lor [sb. n.]. Este de datoria noastră
- mai subliniază autorul - să investim pe viitor aceste sărbători cu
sacrificii, care să ofere o dovadă certă a sentimentelor noastre" 81 . Sub
aceeaşi semnătură („Grachus"), la rubrica „16 februarie 1785" [st. v.] a
„Unităţii naţionale", Ocăşanu îşi exprima ca un vizionar credinţa fermă
că respectiva rubrică" se va mai deschide în foile române după trecerea
unui sfert de veac, şi atunci într-o Românie mare, unită şi liberă, restau-
rată pe urmele vechii Dacii Traiane, în care martirii de la 1785 vor figura,
în mod oficial, în şirul celorlalţi luptători ai realizării idealului român"8~.
Cuvinte cu adevărat profetice, realizate însă ceva mai târziu decât indica
previziunea făcută cu atâta dragoste de neam şi ţară. · -- -
Un omagiu vibrant aduce eroilor răscoalei de la 1784 şi Secăşanu
într-un scurt editorial apărut deasemeni în „Unitatea naţională'' 8 :i. Nu
încape îndoială că prin elanul de care este străbătut el va fi înflăcărat
nenumărate inimi româneşti. Rememorfmd această mişcare de o aprecia-
bilă amploare care a frământat intens o mare parte din popor şi în fruntea
căreia s-au situat numeroşi tineri inteleotuali şi preoţimea ortodocsă şi
greco-catolică cu adevărat pătrunsă de sentimente patriotice, trebuie să-i
conferim importanţa reală, care a fost fără îndoială considerabilă, mai
80 Ibid., nr. 2G din 14 mart. 1885, p. 2. Articolul este semnat „Grachus" -

pseudonimul lui Gh. Ocăşanu.
01 Ibid., nr. 24 din 7 mart. 1885, p. 1.
62 Jbid., loc. cit.
83 Jbid., nr. 16 din 14 febr. 1885, p. 1. Vezi anexa IV.
ales în ceea ce priveşte pregătirea conştiinţei rom[milor pentru marea

bătălie a Unirii celei Mari de la 1 Decembrie 1918.
Este credem acum limpede penitru oricine că, fruntaşii răscoalei ţ[iră
neşti de la 1784 nu numai că n-au fost uitaţi de către urmaşi nici după
100 de ani ci, mai mult, mişcarea pentru sărbătorirea centenarului morţii
Jor, prin parastase, în fruntea cărora au stat în primul rând cei mai
buni preoţi de ambele confesiuni, s-a transformat într-o adevărată mişcare
populară care la 1884-1885 a dinamizat lupta tUJturor românilor pen-
tru independenţa naţională şi unitate.
GELU NEAMŢU
ANEXE:
I. „Un circular arhieresc"*

Prea onor.{ate] d-le protopresbiter!
Interesele vitale ale bisericii nostre naţionale, pentru a căror salvare sunt
dator să mă expun şi în fermitatea convingerilor mele, ce mă animează totdeauna
cu ajutorul lui D-zeu, mă voi şi expune şi de aici înainte cu toată rezoluţiunea,
fără nici-o privire la neplăceri, sau chiar la prigonirile, care în situaţiunea noastră
fatală de astăzi, pot să le întâmpin dintr-o parte sau alta, îmi impun astădată
datorinţa nedispensabilă, să fac atente oficiile noastre protoprezbiteriale, şi prin
ele întreg clerul nostru parohial la aceea: că nu este ertat a profana biserica,
altarul pietăţii noastre religioase şi naţionale, prefăcând-o într-un teren al luptelor
politice, şi şi aceasta nu e ertat nici chiar atunci când ni s-ar părea, că în afaceri
de asemenea natură umblăm de altcum în cea mai bună direcţiune.
Urmând acestei dorinţe a oficiului meu, in special atrag atenţiunea titulat
d-tale, la o ispită nouă, carea precum ni se pregăteşte, „când o foaie periodică
română", căria poate că vor urma şi altele, vine a provoca şi indemna pe clerul
nostru român, ca memoria unor persoane, cari au avut rol tragic in istoria popo-
rului român în Transilvania, să o serbeze prin parastase rituale, pentru cari acea
foaie află de oportune chiar zilele sfintelor paresimi, in cari ne aflăm.
Indemnul la astfel de provocări sunt consideraţiuni politice şi nici decum
motive cu adevărat creştineşti, care in curăţenia lor au să fie ridicate peste orice
alte priviri şi mai ales peste cele ale politicii fluctuante; rămânând fiecărui creştin
bun libertatea de a cultiva in inima sa memoria bărbaţilor meritaţi pentru naţiune
şi biserică, fără ca prin demonstraţiuni de natură politică să se profaneze sânţenia
acelei biserici, care între orice împrejurări politice a fost şi va fi adăpostul nostru
în toate necazurile vieţii şi care deci trebuie cu tot adinsul scutită de influinţele
patimilor ce se ivesc pe terenul politic.
Cred că titulatul d-ta mă vei pricepe de ajuns şi fără alte explicări mai
detaliate, cugetul meu ii vei afla nu numai, ci cu inţelepciunea la care mult con-
tez, îl vei sprijini, pentru aceea in interesul instituţiunilor noastre bisericeşti la
care ne alipim toţi cu toată căldura sufletului, dară cari prea uşor pot suferi
lovituri grele în cazul unor rătăciri nesocotite, te provoc şi chiar îndatorez: ca
atât în centrul ce-l ocupi, cât şi in tot tractul preste care eşti pus ca priveghitor
asupra intereselor bisericei, să fi cu cea mai ageră atenţiune şi îngrijire, ca nu
cumva bisericile noastre să se prefacă - fie măcar pentru un moment - teren
pentru demonstraţluni politice, cari intre impregiurările actuale, pot avea urmări
triste nu numai imediat pentru organele locale bisericeşti, ci in cele din urmă,
chiar şi pentru întregul nostru organism bisericesc.
Sibiu, la 14 februarie 1885.
Miron Romanul,
arhiepiscop.
" Observatorul, VIII, nr. 16 din 7 martie/23 februarie 1885, p. 62.
GELU NEAM1lJ
180
II. „Braşov, 6/18 martie"*
Mult onorat oficiu protopopesc greco-catolic!
Excelenţa sa domnul ministru regesc ungar de culte, cu mandatul din 24

februarie 1885, Nr. 384, notifică, că după informaţiuni oficioase primite, in comi-
tatele transilvane au de cuget a sărbători cu cult divin centenariul lui Horea ~i
Clo~ca în ziua de 28/16 februarie 1885.
După ce însăşi festivitatea lui Horea şi Cloşca este o demonstraţiune con-
trară patriei în direcţiune, nu se poate permite nici a celebra cult divin.
Drept aceea ne provoacă excel2nţa sa, ca cu graba cea mai înteţitoare. şi
cu tot pondul autorităţii noastre episcopeşti să oprim în întreaga dieceză cultul divin
ce s-ar avea în intenţiune de a se celebra în memoria lui Horea, şi despre dispo-
ziţiunile făcute să-i facem raport.
Acest înalt mandat, cu acel adaos se împărtăşeşte mult onoratului oficiu
protopopesc, ca tenorele aceluiaşi numai decât să-l facă cunoscut tuturor onora-
telor oficii parohiale din district prin cerculariu, pe care respectivul preot va
avea a constata ziua şi ora primirei şi fieşte carele în persoană rămâne răspun
zător pentru paza necondiţionată a acestui mandat.
Nr. 4.
presid. - 1885.
Lugoj la 25/13 februarie 1885.
Victor Mihalyi m.p.
Episcopul Lugojuiui.
III. „lncă o circulară",..
Mult onorate în Christos frate!
Venindu-ne la cunoştinţă cum ca m comitatele ardelene s-ar intenţiona a se

ţine în 28 a !unei curente· serbarea aşa numită Horea şi Cloşca, cu serviciu divin,
drept aceea am aflat de bine a opri sub cea mai grea răspunzătate orice serviciu
sacru, ce doar s-ar intenţiona a se ţinea din acea împrejurare, deoarece aceasta
este o demonstraţiune neiertată şi antipatriotică, notificând frăţia ta numai decât şi
fără nici o amânare dispoziţiunea presentă, clerului tractual.
Nr. 1552.
Gherla la 25 februarie 1885.
Ioan Szabo m.p.
episcop.
IV. „Bucureşti 13 februarie 1885"*
Sâmbătă se împlinesc o sută de ani de când capii revoluţiunii române de

la 1784 au fost frânţi cu roata, la Alba Iulia.
Cu o moarte înfricoşată plătit-au Horea şi Cloşca indrăzneala de-a ridica
steagul răzbunării şi al libertăţii poporului lor; eroismul de a schimba, pentru
o _o;curtă vreme, rolul apăsatului cu cel de judecător al impilatorului său.
* Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 56 din )/L' martie 1885, p. 1.

* Gazeta Transilvaniei, XLVIII, nr. 63 din 19/31 martie 1885, p. 1-2.
* Unitatea naţională, I, nr. 16 din 14 februarie 1885, p. 1.
Nici o plângere însă.

Ei nu s-au plâns când, cu paşi fermi, înaintau la locul de pierzare. Noi n-avem
dreptul să-i plângem. Cea mai măreaţă zi a revoluţiei de la 1784, a fost ziua supli-
ciului conducătorilor ei. Inainte îşi învăţaseră neamul cum să lupte; atunci-i arătară
cum trebuie să moară.
Tot ce aveau, datu-ne-au Horea şi Cloşca, nu spre a-i boci, ci spre a-i urma.
Cea mai strălucită pagină în istoria românimii subjugate este aceea pe care ei
scris-au cu sfântul lor sânge: „Muriţi pentru drepturile neamului vostru şi veţi
asigura victoria lui".
Măreţe umbre! Presimţit-a-ţi voi, în ceasul amarelor încercări, că o sută de
ani în urmă, urmaşii voştrii vă vor rosti numele cu atâta pietate şi mândrie? Că
vestea faptelor voastre, răzbind munţii care le-au văzut, va răsuna ca un strigăt
de alarmă pretutindeni unde se găseşte un suflet românesc?
Aţi presimţit! ... De aceea geamăt n-a ieşit din pieptul vostru, nici lacrămi
din ochii voştri. Nepăsători deşertară-ţi amarul pahar şi ca [şi] Christ ştiuta-ţi
că bându-l creaţi o lege nouă pentru poporul românesc.
De legea ta suntem Horeo; urmaşii acestei legi sunt toţi desmoşteniţii nea-
mului românesc. Tu eşti sântul nostru cel mare. In numele tău credem, în numele
tău luptăm, în numele tău e biruinţa noastră.
Acest nume măreţ şi scump poporului român va trăi ca o putere magică,
ca un luceafăr conducător, până va mai bate o inimă de român.
SS [Gh. Secăşeanu]
TIIE COMMEMORATrON OF THE HEROES' EXECUTION OF TIIE 1784-1785

UPRISING IN THE FRAME OF THE ROMANIAN NATIONAL MOVEMENT
FROM 1885
(Summary)
Since 1884 there had passed 100 years from the uprising led by Horea, Cloşca
.and Crişan. The celebration planned by Romanian~ on November 2nd 1884 was
absolutely forbidden by the Hungarian governmtnt.
Thus the national leaders posponed the anniversary on February 28th 1885,
·the dayof Horea and Cloşcas' execution through drawing on the wheel.
The commemoration was to occur through offices for the dead, but these were
alsa interdicted. Still the Transylvanian Orthodox anr! Greek-Catholic clergymen
managed to celebrate reguiems in a few places. Without any restrictions they
also took place in Romania.
Unfortunately in other places the officeo; for the dead were forbidden, the
Hungarian gendarms kicked the Romanians out of the churches. It was once more
·el0<1uent proof of Hungary's change into a police-state.
This truely „requiem movement" has not been studied yet, although it belonged
to the great national movement of the Transylvanian Romanians, either of those
inside the borders of their country or of those who had taken refuge to Romania,
·where they rallied around the „Carpaţi" association.
DIN CORESPONDENŢA LUI SIMION BĂRNUŢIU (1848-1849)
Din cele opt scrisori pe care le prezentăm aici, trei-patru, sunt poate,
mai interesante, deşi nu lipsite de importanţă sunt toate. Scrisorile aduc
incontestabil informaţii noi despre zbuciumata perioadă a revoluţiei de
la 1848 din Transilvania.
Prima dintre scrisori, adresată de Simion Bărnuţiu lui Axente Sever,
din Sibiu, 16 octombrie 1848, îi pune în valoare autorului una din trăsă
turile caracteristice, aceea de a fi pe lângă un hotărât conducător, coor-
don<litor chiar, şi un bărbat foarte discret. El, se vede, şttie ce este o
activitate conspirativă, revoluţie şi operaţiuni militare. Solicită respec-
tarea ierarhiei şi r~omandă ca tribunii să nu „lucre de capul lor" şi
nici chiar el, Axente Sever, să nu facă nimic 1fără „poruncă" de la
Comitet. Sunt evidente deci eforturile sale de a coordona mişcările mili-
tare ale românilor.
,„Discreţia", grija pentru păstrarea .secretului militar reiese şi din
recomandarea pe care i-o face tot lui Axente: „Ia seama, sfaturile nu
ţi le spune la nici un pămânean, afară de aceia cărora cere datoria
str[m.să; nu ţine sfat nici nu vorbi cu mulţimea ce ai de gând să faci" 1 .
Încă două aspecte par demne de luat în considerare din conţinutul
scrisorii. Unul, acela că la o lună după a treia Adunare Naţională de
la Blaj, în oraş se mai aflau încă' numeroşi români înarmaţi, şi al doilea,
faptul că tactica militară a acestora cuprindea şi obligaţia de a ridica
s1x-rietori (ciuhe) pe câmpuri şi dealuri, peste tot pe unde se putea. O
măsură militară destul de naivă, de a cărei eficacitate ne îndoim 2 •
Deşi în plină frământare revoluţionară, între ciocniri şi lupte crân-
cene, S. Bărnuţiu se gândeşte şi la „domeniul Blajului" din Cut ale cărui
venituri alimentau şi seminarul blăjean dar pe care tezaurariatul ar fi
vrut să-l acapareze. El a făcut intervenţii la General Comando, dar îi
cere lui Simion Crainic să se sfătuiască cu I. Man şi să-l informeze cât
mai exact asupra chestiunii1. In aceeaşi problemă, S. Bărnuţiu împreună
cu George Bariţiu mai semnează o scrisoare către vicarul general Simion
Crainic ca rezultat al îngrijorărilor exprimate într-o şedinţă a Comite-
tului naţional din Sibiu, la 25 noiembrie 18484.
Aceeaşi problemă vitală a domeniului Cut îl frământa pe preşedin
tele Comitetului naţional român din Sibiu şi în 13 decembrie 1848, dată
la care îi mai scrie o epistolă lui Simion Crainic5 , dar la aceasta se adaugă
şi importantul proiect al unei noi adunări a clerului, inteligenţei şi a
altor oameni cu influenţă în popor, la Blaj, pentru liniştirea poporului.
Ea trebuia să fie ţinută cât mai curând, fapt pentru care îi cere vica-
1 Vezi anexa I.
2 Ibid.
3 Vezi anexa II.
• Vezi anexa HI.
5 Vezi anexa IV.
GELU NEAMŢU
184
rului general să convoce deja pe toţi protopopii şi vicarii să vină la Blaj.

Trebuiau să vină românii „mai învăţaţi în politică" şi din Chioar şi
Sălaj şi să ceară totodată şi prezenţa acolo a Comitetului (eventual chiar
pe Simion Bărnuţiu).
Proiectata nouă Adunarea de la Blaj nu se va mai realiza însă
deoarece lucrurile nu erau aşezate, adică oraşul Cluj fusese ocupat 6 şi
drumurile nu mai erau sigure.
O consfă;tuire cu aceleasi obiective avusese însc""i loc în Sibiu la 28
decembrie 1848 şi s-a dovedit a fi fost o reafirmare a programului revo-
luţiei româneşti proclamat la Blaj în 3/15 Mai 1848 7 •
S. Bărnuţiu îi mai atrage atenţia lui S. Crainic, în scrisoarea urmii-
toare, tot din Sibiu, la 30 decembrie 1848, nu cumva să mai aibă legături
cu episcopul Lemeni, care fusese destituit de către General Comando.
Acum Comandantul General devenise suprema putere executivă în Tran-
silvania8.
Adunarea de la Blaj (cea de-a patra) fusese proiectată deci pe 30
decembrie (adică pe 11 ianuarie stil nou, 1849); în urma evenimentelor
militare defavorabile, ea nu se mai putu ţine, aşa cum am arătat mai
sus, astfel că S. Bărnuţiu îi solicita lui S. Crainic, locţiitorul lui Ioan
Lemeni, să scrie tuturor celor convocaţi pe respectivul termen, că adu-
narea se amână „pentru timp mai păciuit", când împrejurările o vor
permite, căci ea se poate desfăşura numai în timp de pace şi nu „când
inimile sunt de alte griji neodichnite" 9 •
Un pilduitor document este şi acela din 11 ianuarie 1849 10 emis de
acelaşi Simion Bărnuţiu ca preşedinte al Comitetului Naţional de la
Sibiu, precum şi de Aaron Florian, secretarul său, destinat ocrotirii averii
baronului Dionisiu Kemeny din Cicmandru care nu este izolat. Vezi şi
intervenţiile lui S. Bărnuţiu şi a Comitetului şi pentru apărarea biblio-
tecii lui Iosif Kemenyu.
O mai „lungă" scrisoare, este, în final, cea din 2 iunie 1849 12 , ce nu
apare nici la I. Chindriş 1 3, nici la Şt. Manciulea 14 şi nici la E. Hodoş 1 ;;,
principalii îngrijitori ai publicării corespondenţei lui Simion Bărnuţiu.
Aceasta, ultima, trimisă „de dincolo", din Galaţi, este deosebit de
interesantă datorită faptului că se referă la „peripeţiile" din Ţara Româ-
nească unde S. Bărnuţiu a fost nevoit să se refugieze cu tot Comitetul
6 G. Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani în urma,
II, Sibiu, 1890, p. 380-383.
1
L. Maior, Adunarea de la Sibiu (28. dec. 1848). Reafirmarea programului
revoluţiei române din Transilvania, în Stat, societate, naţiune, Cluj-Napoca, 1982.
p. 316-326.
8 Vezi anexa V.
0 Vezi anexa VI. Cf. G. Bariţiu, op. cit., p. 380-383.
10 Vezi anexa VII.
n S. Bărnuţiu. Discursul de la Blaj şi Scrieri de la 1848, Ed. îngrijită de I.
Chindriş, Cluj-Napoca, 1990, p. 111.
12 Vezi anexa VIII.
13 I. Chindriş, op. cit.
11
Şt. Manciule;a, în AIIN, IV, 1926-1927, Bucureşti, 1929, p. 251-285.
15 E. Hodoş, Din corespondenţa lui Simion Bărnuţiu şi a contemporanilor săi,
Sibiu, 1944, 134 p.
DIN CORESPONDENT A LUI S. BĂRNUŢIU 185
şi cu alţi fruntaşi români ardeleni, care dacă ar fi stat pe loc, în Transil-

vania, i-ar fi aşteptat ş/treangul.
Bine nu au fost primiţi nici „dincolo"., deoarece informaţiile tenden-
ţioase ale inamicului sosiseră acolo înaintea lor, aşa că :a trebuit să
treacă oarecare timp până când autorităţile române s-au convins că
„mădularii Comitetului năţiunei româneşti din Sibiu acum n-au arătat
nici un cuget vrăjmăşesc asupr:a ţării". Tocmai de aceea raportează cu
amărăciune Simion Bărnuţiu Comiteitului, „nu trebuieşte [să] hăţiască pe
bieţii români năcăjiţi destul".
Acuzaţiile aduse românilor erau de a fi fost" „comunişti" în sensul
de a Ji dorit să împartă între sine averile nobilimii maghiare şi cea
de-a doua acuză gravă era aceea cu care rom<1nii mai fuseseră pârâţi
la Curte (în 2 octombrie 1848), cu Dada, (respectiv cu intenţia de a
realiza marele vis al românilor - Dacoromânia). In aceste condiţii părea
firesc ca boierii rom~mi ce se îndoiau de credinţa ardelenilor faţă de îm-
pilra t să se neliniştească. Aceste acuzaţii îl fac pe S. Bărnuţiu să afirme
hotă.rut că: „Unele ca aceste trebuie să le refutăm înaintea împăraitului şi
înaintea lumii ca să nu prindă rădăcini". Era însă prea târziu, fără a
mai socoti firavele mijloace pe care le aveau românii la dispoziţie pentru
informarea opiniei publice şi a oficialităţilor privind adevăratele stări de
lucruri de la 1848-1849 din Transilvania. Războiul informaţional la 1848
a fost pierdut din start de către români. Ei înşişi abia dacă erau cunos-
cuţi (şi s-a lucrat intens de către parltea adversă pentru a nu se ajunge
ca românii şi aspiraţiile lor să ajungă a fi mai bine cunoscute, atât pe
plan local, cât şi pe plan european).
A oferi spre publicare cele 8 scrisori semnate de S. Bărnuţiu (una îm-
preună cu G. Bariţiu, alta cu T. Cipariu şi o a treia cu Aaron Florian) în-
seamnă a contribui la o mai bună cunoaştere a problemelor româneşti de la
1843-1849 din Transilvania şi chiar a felului de a gândi şi acţiona al
principalului semnatar al acestor preţioase documente, Simion Bărnuţiu,
preşedintele „Comitetului", sau cum i se spunea în epocă a „Dietei ro-
mânilor".
Setul de scrisori se află în Fondul Bibliotecii Academiei, Filiala Cluj-
Napoca până a nu fi fost predat Arhivelor Statului Cluj-Napooa. Copii
ale acestor documente se află şi în colecţia Silviu Dragomir a Institu-
tului de Istorie din Cluj-Napoca. La fiecare document, pentru o mai mare
precizie va fi indicată cota veche.
GELU NEAMŢU
,'\.?'JEXE:
I
Sibiu, 16 octombrie 1848
Simion Bărnuţiu scrie lui Axente Sever în vederea transmiterii unei scrisori
şi pentru coordonarea acţiunilor.
Frate Axente,
Cât vei primi cartea aci închisă deuna să trimiţi un expres credincios şi
sigur acolo unde sună cartea aceasta, de unde se va aduce reţepisă de primire.
Vom scrie pretutindeni, tribunilor, să nu lucre de capul lor, ci să ascultăm de
186 GELU NEAMŢU
poruncile Comitetului că altminteri am fi oameni proşti şi nu tribuni. Pen7.ru

aceea nici domnia ta să nu întreprinzi vreo .demonstraţiune până nu vei lua
poruncă de la Comitet ce să faci.
Lucrul merge sub povaţă mai naltă, pe care este întemeiată speranţa nonstd1
mare parte, aşa cât trebue să ne şi bucurăm în aceste năcazuri mari cum că
miliţia ţine cu noi. Ai pus ciuhe de fân pretutindeni? bine. Oamenii carii nu pot
sta aci la Blaj să-i slobozi acasă, dar cu poruncă ca să se adune îndată la semnul
dat sau la poruncă.
Armele care Ic ai de la unguri să nu le dai înapoi, că de-am putea trebue
să-i dezarmăm pe toţi ungurii. Ia seama, sfaturile nu ţi le spune la nici un pămân
tean, afară de aceia cărora cere datoria strânsă; nu ţine sfat nici nu ''orbi cu
mulţimea ce ai de gând să faci.
Comitetul
Simeon Bărnuţ
Bibi. Acad. Române, Fii. Cluj-Napoca, Secţia de mss. şi doc. Fond III, Pachet 15
(Revoluţiade la 1848), mapa 1.
II
Sibiu, 17 noiembrie 1848

Simion Bărnuţiu scrie din Sibiu lui Simion Crainic în chestiunea domeniului
Blajului ameninţat să treacă pe seama tezaurariatului.
Reverendissime domine,
Ne-am rugat de înaltul general comando ca să ne împărtăşească hotărârea
despre vlădica şi să-ţi dea şi domniei tale o instrucţiune, dar încă n-am căpătat
că zic că sunt cu multe cuprinşi precum şi este. Sperăm însă că vom căpăta cât
mai curând. Ne-am rugat de general comando ca să oprească pe tezaurariat să nu
cuprindă dominiul Blajului, până nu vom face şi noi arătările noastre.
Inţelegeţi-vă cu domnu Maniu şi ne scrieţi cât mai curând şi sfatul domniei
voastre cum ar fi mai bine să se administre acele bunuri şi în specie a :semi-
nariului. Ştiţi că am tot zis că ar fi fost bine să-şi cuprindă seminariul bunul
din Cut, după moartea lui Bob. Acum iară suntem în puntul acela. intreaba ;ie
domnul Man şi vă sfătuiţi ce să facem acum şi ne scrieţi îndată ca să ne putem
face şi noi pretensiunile la general comando. Despre care aşteptând răspuns rămâ
nem cu destintă reverinţiă,
al preaonorat domniei tale
umilit servitoriu
Simion Bărnuţiu
Bibi. Acacl. Române, Fii. Cluj-Napoca, Secţia de mss. şi doc. Fond III, Pr.chet
15 (Revoluţia de la 1848), mapa 1. Scrisoare cu litere latine.
Ul
Sibiu, 25 noiembrie 1848
Simion Bărnuţiu şi George Bariţiu scriu lui Simion Crainic în chestiunea
veniturilor domeniului din Blaj.
Prea onoratului domn canonic prepozit şi vicariu general
Simion Crainic,
Comitetul îngrijorat de ceea ce este să se întâmple cu veniturile moşiilor
Blajului, făcu alăturata hârtie către înaltul general comando pe care o duse o
deputaţiune de trimişi.
DIN CORESPONDENŢA LUI S. BARNUŢIU
187
lru;ă domnu secretar Glanz, care ne întâmpină, dede răspunsul dupn cum
-;e vede indorsat, după ce mai întâi dezbăturăm această cauză şi o lămurirăm de
toate laturile cu dânsul. Adică tot sensul rezoluţiunii orale este: Fiscul va trebui
să înţeleagă su'iipensiunea, aşa că el nici un hrucer nu va putea pune în punga
sa dm veniturile Blajului, ci numai le va administra.
Apoi, după pretensiunile ce se vor arăta, va slobozi din ele la respectivele
părţ[, iar ca să se conceadă chiar administraţiunea bunurilor, la mâinile clerului,
aceasta nu se poate. Noi trebuirăm să ne îndestulăm cu acest răspuns, acum
lipseşte ca dumneavoastră să pregătiţi o energioasă şi prea lămuritoare explica-
ţiune asupra drepturilor câte are clerul la fiecare din veniturile Blajului, iar mai
"\"âr„J)• Cutul să fie revendicat ori şi cum.
Dat din şiedinţa Comitetului naţional
A domniei tale mult stimători
Simion Bărnuţiu
George Bariţiu
Bibi. Acad. Homâne, Fii. Cluj-Napoca, Secţia de mss. şi doc. Fond III, Pachet
15 (Revoluţiade la 1848), mapa 1.
IV
Sihiu. 18/30 decembrie 1848
Simion Bărnuţiu şi Timotei Cipariu, în numele Comitetului naţiunii române,
scnu lui .Simion Crainic referitor la legăturHe cu Lemeni şi despre proiectata
..adun<1re de la Blaj.
neverendissime domine praeposite et vicariel,
La scrisoarea reverendissimei domniei voastre vă răspundem că fiindu-vă
oprit a vă pune în comunicaţiune ou episcopul să vă ţineţi strâns de ordinele
înaltului generariu-comandante până la ordine contrarie.
Comitetul nu va lipsi a vă înştiinţa, cât se poate mai în grabă, despre orice
.ar tăia în sfera activ~tatei reverendissimei domniei voastre. Decretele de la guber-
niu în contra căruia a protestat atât Comitetul, naţiunea săsească şi Adunarea
de la 16/28 decembrie, nu trebuie publicate. Pre adunarea de la Blaj, de se vor
~1şeza lucrurille şi se vor bate ungurii din Cluj, vom veni Irk'li mulţi ca să batem
pe kosuteni, cum i-am băutat aici. Numai Dumnezeul armelor să ajutare cauza
<lrea::Jtă a monarhiei şi naţiunei noastre,
al reverendissimei domniei voastre plecaţi

Comitetul naţiunei române
Simion Bărnuţiu, preşedinte
Timotei Cipariu m. p. membru.
Bibi. Acad. Homâne, Fii. Cluj-Napoca, Secţia de mss. şi doc. Fond III, Pachet
l5 (:1evoluţia
de la 1848), mapa 1. Scrisoare cu litere chirilice.
t Scrisul este al lui Timotei Cipariu .
.Sibiu, 13 decembrie 1848

Simion Bărnuţiu scrie lui Simion Crainic în vederea convocării unei adunări
Ja Blaj, pentru liniştirea poporului, şi în problema domeniului din Cut.
Heverendissime domine,
Comitetul au dat proiect la general comando ca să se adune clerul şi inteli-
genţ[ şi alţi oameni cari au influenţă în popor; scopul este ca să li se porun-
cească să stea cu tot de adinsul de popor ca să înceteze de la rele, jafuri, omoruri.
GELU NEAMŢU
188
Adunarea asta trebuie să se facă cât mai curând; dă circulariul la toţi prolt!opopii
şi vicarii ca să vie la Blaj după cum porunceşte general comando.
Circulariul trebuie să se trimită şi la Chioar şi Sălagiu şi trebuie chemaţi
de pe acolo nu numai protopopi şi alţi popi, dar şi pe românii cei mai învăţaţi.
şi mai îmblaţi în politică pre exemplu din Chioar şi Hosu, care au fost deputat
la dietă de multe ori. Acesta şi alţii trebuie chiemaţi honorifice şi şi din porunca
generalului comando.
Consultaţi-vă cu domnul Man şi faceţi cerculariu cât mai curând. Domnu
Man îi cunoaşte pe civiliştii români cari trebuie chemaţi. Fă o arătare la general
comando, pentru ca să trimită la acea adunare nu numai un militariu, după cum
sună porunca, ci să trimită şi din Comitet pe un membru; bine ar fi să fiu eu
unul, ca să fiu acolo ex officio pentru ca să ne putem înţelege mai bine cu toţii
şi despre alte lucruri.
Cu Cutul n-aveţi să faceţi alta decât să-şi pue rec.torul om acolo şi să aibă.
grije de dominiu ca de o proprietate a seminariului. Când s-ar întâmpla să meargă
acolo tezaurarialişti, atunci rectorul le va arăta diploma despre proprietatea serni-
nariulu i, apoi de va vrea să proedeze cineva, procesul va curge la districtul
Blajului.
Al prea onoratei domniei tale stimătoriu
Simion Bărnutiu
preşedintele Comitetuiui
[P. S]) Şaguna ii chiamă pe 16/28 decembrie la Blaj. Se pot chiama pe 19 au 2(}
decembrie calencl. vechiu.
Bibi. Acad. Homâne, Fii. Cluj-Napoca, Secţia de mss. şi doc. Fond III, pachet
15 (Revoluţia ele la 1848), mapa I.
VI
Sibiu, 7 ianucirie 184.'i /2J decembrie 1848
Simion B<lrnuţiu in numele Comitetului naţiunii române se adresează lui

Simion Crainic anunţându-l despre amânarea proiectatei adunări din 30 decembrie
10.rn.
Heverenuissime dominct,
După ce stările împrejur s-au schimbat prin noua năvălire a inimicilor în
patri<l, întratâta cât Şi comunicaţiunile S-au Îngreuiat şi drumurile S-i1U neasecurat
şi după ce consvătuirea ce era să se ţină avea de scop liniştirea poporului, care
însă numai în timp de pace se poate înfiinţa şi dealtmintrea consvătuirile trebuind
a fi cu cea mai rece cercetare ce nu se poate avea când animele /sunt de alte
griji neodichnite. De aci Comitetul convingându-se că ţinerea unei adunări pre
terminul pus în 30 decembrie st. v. nu numai că e cu nepotenţie, fără escluderea
sau împiedicarea celei mai mari părţi a membrilor convocaţi de a lua parte la
această adunare, vă pofteşte pre Reverendissima domnia voastră ca numai decât
s~1 publicaţi şi celor ce s-ar aduna să le spuneţi, cum că terminul acei adunări s-a
prorogat pe un tcmp mai păciuit, care se va face cunoscut atunci şi numaidecât
când stările împrejur vor suferi. Cu care rămânem cu distinctă reverenţiă.
Al reverendissimei domniei voastre prea plecaţi
Comitetul natiunii romii.ne
Simion Bămuţiu
Bibi. Acnd. Române, Fii. Cluj-Napoca, Secţia de mss. şi doc. Fond III Pachet
15 (Revoluţia ele la 1848), mapa I. Scrisoare cu litere latine.
1 Scrisul este al lui T. Cipariu.
DIN CORESPONDENŢA LUI S. BARNUŢIU 189
VII
Sibiu, II ianuarie 1849

Comitetul ia măsuri pentru ocrotirea averii baronului Dionisie Kemeny din
Cicmandru.
Nr. 155-1849
De la Comitetul naţiunii române.
Domnule paroh,
La înştiinţarea domniei tale pentru securanţa averilor baronului Dionisie
Kemeny cătră Comitet făcută, prin aceasta te însărcinez, ca luând lângă domnia
ta pre unul străin desinteresat din ungud sau saşi„ cu acelaşi împreună toate
averile numite să le conscrii şi sub bună grijă să le ţiie, oprind totodată pre săteni,
ca şi pre alţii, să nu îndrăznească nime a se întinde de ele; iară dregătorii satului
vor fi datori în privinţa aceasta a fi ascultători şi a conlucra cu tot adinsul, ca
să nu se întâmple nici o pagubă. Deci care se va afla vinovat, arestat şi legat
să se trimită la jurisdicţiunea concernentă săsească, domnia ta fiind îndatorat
în răspundere şi dariă de seamă pentru păstrarea bunurilor acelora.
Simion Bărnuţiu, preşedinte
Aaron Florian, secretariu.
Adresa: De la Comitetul naţiunei române
domnului Militon Marc, paroh
la Cicmandru
prin Mediaş, Schilssburg.
Arhiva Fil. Acad. Române Cluj-Napoca, Actele Kemeny.
VIII
Galaţi, 2 iunie 1849

Simion Bărnuţiu scrie Comitetului raportând despre peripeţiile întâmpinate în
Ţara Românească şi despre convorbirile avute acolo.
Onorat Comitet,
După multe adversităţi am ajuns aici la Galaţi înainte cu două săptămâni.
De la Giurgiu ;~m mers cu vaporul până la Cladova cu gându să trec la Orşova.
La Verciorova m-au oprit pe temeiul unei porunci venite de la general Gasfend
[Hasfort '! J. Am fost vreo trei săptămâni oprit şi străşuit acolo. După raportl:l
ocârmuitoriului din Severin, Către Departamentul din Bucureşti. mi-au venit Lcu'.-
taite să pot trece la Orşova.
In nota domnului General Gasfend [Hasford ?] cu care mă libera din acest
stat: „că fiindc5. mădularii Comitetului naţiunei româneşti din Sibiu acum n-au
arătat nici un cuget vrăjmăşesc asupra ţării aşadară Simion Bărnuţiu poate să
treacă la Orşova etc. „şi într-advăr Comitetul nici n-au avut, nici n-are nici un
cuget rău asupra ţării", tocma pentru aceea nu trebuiaşte [să] hăţiască pe bieţii
români năcăjiţi destul.
Ajungând aici am aflat la Consulatul amtriac pe domnul Millinfeld Qvebel
din Regim. 1 român i;;i postae slujitoriu, apoi am cercetat ex offo pe domnul
Huber consulul austriac care este un om foarte brav. Acesta este foarte bine
informat despre toate lucrurile Transilvaniei şi cunoaşte toate greşalele care s-au
făcut. Acesta mi-au înlesnit călătoria până la Triest prin Constantinopo!i şi aşa
mâne dimineaţă, în ziua de Rosali, o să plec cu vaporul cătră Constantinopoli.
Şi domnul consul încă m-au îndemnat să fac arătare la Viena despre starea
Ardealului, pentru care până acuma prea puţine s-au făcut.
In Viena nu vreau să petrec, ci voi veni înapoi, cât mai curând.
HlO GELU NEAMŢU
Fiind poprit la Severin m-am dus la Excelenţa sa domnul Puchner rugân-

du-mă să mijlocească eliberare şi mie şi celorlalţi români arestaţi, fără de cuvânt
îndestulit. Excelenţa s-a mi-au zis: bine că d-voastră ziceţi că sunteţi nevinovaţi,
însă asta trebuie dovedită, pentru că alţii vă dau de comunişti şi altele mai
multe. Eu am răspuns că noi cu fapta am dovedit că nu suntem comunişti şi pentru
aceea vom protesta şi protesta [sic!] înaintea acestor calumnii. Atunci au zis că
va scrie pentru noi; nu ştiu dacă au scris au nu, că peste două zile m-au eliberat
de la Bucureşti.
Din acest discurs am cunoscut că iară trebuie să fim pârâţi la Curte, cum
eram pârâţi, în 2 octombrie cu Dacia, când ne-o aruncase Excelenţa sa la prima
vizită ce i-au făcut-o Comitetul. Şi aceasta ne-au aruncat mai mulţi boeri că
nu suntem credincioşi împăratului, aceştia încă trebuie să fie informaţi de inimicii
noştri. Unele ca acestea trebuie să le refutăm înaintea împăratului şi înaintea
lumii ca să nu prindă rădăcini. Spre acest scop mă duc la Viena şi pentru altele
lucruri naţionale.
îndată cum vor intra ruşii în Transilvania şi miliţia noastră, d-voastră vă
duceţi în Transilvania şi vă arătaţi ca Comitet înaintea orânduirii noastre ca să
faceţi 1Jot ce vi se va porunci pentru binele public şi ce va fi ...
Până când mă voi întoarce eu, să se subscrie domnul Cipariu în locul meu.
Excelenţa sa domnul general comandame l-au întrebat pre fratele Bălăşescu dacă
e<.te slobod au nu, i-am răspuns că e slobod şi m-am întâlnit cu dânsul în Bucu-
reşti.
Dacă va fi ca să intraţi in Transilvania, înştiinţaţi pe toţi membrii Comite-
tului ca să vă întoarceţi odată la funcţiunile oficioase. Mâine pleacă şi vreo şase
saşi la Constantinopole, senatori din Braşov.
Al dumneavoastră
Simion Bărnuţiu
Basilius
Bibi. Acad. Române. Filiala Cluj-Napoca, Secţia de mss. ş1 doc. Fond. III.
Pachet 15 (Revoluţia de la 1848), mapa I. Scrisoare cu litere latine.
FROM SI·MION BARNUŢIU'S CORRESPONDENCE (184.8-18t9)
(Summary)
We now present 8 letters ·that bring new data about the tormented period
of the 1848-1849 revolution in Transylvania. The letters proceed from the Romanian
National Comittee in Sibiu, bearing. as the first signature that of Simion Bărnuţiu.
president of the Committee. There also sign George Bariţiu, Timotei Cipariu and
Aaron Florian.
The letters mainly regard a better mi.litary coordination of the Romaniam.
the problem of the Cut estate, which belonged to Blaj, the postponing of the 4Lh
as,;embly in Blaj, the protection of the fortune of baron Dionisiu Kemeny, and also
the roaming of Simion Bărnuţiu's refuge to Wallachia.
O AUTOBIOGRAFIE NECUNOSCUTA PÂNĂ ACUM A LUI
SIMION BALINT (1848)
Un document deosebit de intt-resant intitulat: „Descrierea unor eve-

nimente din l\Junţii Apuseni ai Transilvaniei din anii 1848 şi 1849 de
Simeone cavaler de Baiint, protopop şi paroh unit în Roşia de Munte"
se găs~te în arhiva Silviu Dragomir a Instiitutului de Istorie Cluj-Napoca
şi a rămas nepublicat pc"mă acum 1 .
Este o piesă memorialistică extrem de valoroasă, redactată ele S.
Balint la sârşitul anului 1849, av<.1nd în introducere câteva elemente din
„Raportul despre faptele oastei poporului românesc, de sub comanda
lui Simion Balint, pe timpul războiului civil din Transilvania în anii
1848/9"2.
Documentul pe care-l prezentăm aici nu trebuie confundat înS<-1 cu
„Autobiografia lui Simeon Balint" publicată de A Lupeanu3 , provenită
din fondul Ioan Micu Moldovan, şi constituind probabil conspectul auto-
graf a lui S. Balint pe baza căruia I. Maiorescu a stilizat „Raportul"
menţionat mai sus.
Documentul nostru vine să acopere perioada din viaţa şi activitatea
lui S. Balint în intervalul martie - 10 decembrie 1848, adică de la înce-
putul revoluţiei rom<1neşti din Transilvania până la declanşarea ei s<înge-
roasă.
Este un document amplu, de sine stătător. Un rezumat restrâns al
acestuia a fost totuşi publicat de către N. Bocşan şi V. Leu\ care avansau
şi ipoteza că referirea lui S. Dragomir la această variantă extinsă (pe care
o publicăm noi acum), ar fi o trimi1tere cu o 1eotă greşită 5 , constatc'md
că „rezumatul" pe care-l publicau dânşii din fondul Muzeului Alba Iulia
este identică cu varianta de la Biblioteca Academiei Române (amândouă
provenind de la arhiva parohiei Cib).
În fapt, atunci când S. Dragomir citează din varianta extinsă în mono-
grafia Avram lancu(j, se referă la documentul cunoscut ·.şi transcris de
d<1nsul tot din parohia Cib, dar pe care nu-l publicase încă (originalul
spune S. Dragomir în nota respectivă ~-a fost „pus la dispoziţie"),
1 Institutul de I stor ie Cluj-Napoca, sectorul 1848, Colecţia de documente „S.

Dragomir", cutia II. ·
2
Dic Romiinen der ăsterreichischen Monarchie, II Heft, Wien, 1850. Cf. Obser-
vatoriul, VII, nr. 53 din 16/4 iulie 1884, p. 213 (lb. rom.) Cf. V. Popescu-Râmniceanu,
Luptele românilor din Ardeal 1848-49, Bucureşti, 1919, p. 178-200.
3
A. Lupeanu, în Blajul, I, nr. 2 februarie 1934, p. 54-63.
4
Memorialistica Revoluţiei de la 1848 în Transilvania, Cluj-Napoca, 1988, p.
184-195 (gdiţie îngrijită cţe N. Bocşan şi V. Leu).
5
Ibidem, p. 179, nota nr. ·1.
0
S. Dragomir, Avram Iancu, ed. II, Bucureşti, 1968, p. 48.
GELU NEAMŢU
192
găsindu-se până astăzi în Arhiva sa rămasă la InSJtitutul de Istorie Cluj-

Napoca.
Autobiografia extinsă a lui S. Balint merită a fi publicată ca docu-
ment autonom, ea dovedindu-se a fi deosebit de importantă pentru
luminarea unor evenimente din Munţii Apuseni, îmbogăţind substanţial
informaţiile despre revoluţia românilor. Valoarea acestei autobiografii
creşte şi datorită faptului că ea a fost redactată la foarte puţină vreme
după consumarea evenimentelor şi care astfel erau încă „proaspete" în
memoria autorului. Un alt motiv al valorii documentului îl constituie
şi faptul că numărul documentelor provenite din surse româneşti este
(prin forţa împrejurărilor) mai redus decât al celor maghiare, aşa încât
orice nouă contribuţie la cunoaşterea acestor evenimente şi din punct de
vedere românesc este binevenită.
în afară de numeroase amănunte, trei ni sie par a fi aspectele mai
importante asupra cărora acest document aduce date noi şi clarificări de
substanţă.
Primul aspect este cel al începuturilor revoluţiei în Munţii Apuseni7,
adunarea din Duminica Temii de la Blaj 8 şi prima vărsare de sânge româ-
nesc (la 29 mai 1848 în Abrud) 9•
Al doilea aspect (bine elucidat) este relaţia sa cu comisia de anchetă
Kozma 10 , punctele agravante pe care această comisie i le aduce, precum
şi peregrinările şi suferinţele sale în :arestul ordonat de comisie; la toat~
acestea adăugându-se şi amănuntul (nu lipsit de importanţă) că ţăranii
români arestaţi şi încarceraţi la Aiud în urma măcelului de fa Mihalţ
din 2 iunie 1848 11 au evadat spectaculos frângându-şi lanţurile şi reuşind
să se alăture mulţimii aflate pe Câmpul Libertăţii de la Blaj, în cea de-a
III-a Adunare, după 15 septembrie 1848.
Al treilea, şi poate cel mai important aspect relevat pentru prima
dată de vreun document este acela că eliberarea lui S. Balint şi a altor
deţinuţi politici din închisoarea de la Aiud se datorează sechestrării comi-
sarului regal baronul Vay ca ostatic de către Adunarea a III-a de la Blaj
până la eliberarea respectivilor deţinuţi politici.
Nu lipsite de interes sunt apoi şi acţiunile sale de liniştire a spiri-
telor la Zlatna (după 24 octombrie) efectuate din ordinul lui Avram Iancu
şi Ioan Buteanu (27 octombrie 1848), precum şi reproducerea fidelă a
actului numirii sale de prefect al Salinelor semnat la 10 decembrie 1848
de Simion Bărnuţiu ca preşedinte şi Aaron Florian ca secretar al Comi-
tetului de pacificaţiune de la Sibiu.
GELU NEAMŢU
7
D. Karolyi, în AIIA, XVII, 1974, p. 118-135.
8 C. Suciu, Cum a fost pregătit 3/15 Mai 1848, Blaj, 1925, 73 p.
9 Completează descrierea lui G. Bariţiu făcută acelui incident în Părţi alese
din istoria Transilvaniei pe două sute de ani în urmă, II, Sibiu, 1890, p. 160-161.
10 Original Arh. Stat. Budapesta, Fond G. P., nr. 9012/1848. Fototeca Institu-
tului de Istorie din Cluj-Napoca, foto: 27.708-28.198.

11 G. Neamţu, în Istoria României. Pagini Transilvane, Cluj-Napoca, 1994, p.
241-281.
AUTOBIOGRAI'Ic NECUNOSCUTA A LUI S. DAUNT 193
ANEXA:
Descrierea unor evenimente din Munţii Apuseni ai Transilvaniei din anii 1848 şi
1849 de Simoone cavaler de Balint, protopop şi paroh unit în Roşia de munte
Quneque ipse miserima vidi et quorum ego
magna pars fui.
După ce spiritul libertăţii şi al emancipării popoarelor străbătu în inimile celor
însetaţi de acel drept dat fieştecăruia de la Dumnezeu, care începu a se desvolta
mai întâie în Paris, Viena şi alte state europene. Cetind noi din aceşti munţi
deschilinit cele ce s-au petrecut şi decretat în 15 martie 1848, adecă egalitate,
frăţietate şi libertate, apoi uniunea Transilvaniei cu Ungaria fără nici o condi-
ţiune, am început a medita serios, aducându-ne aminte de un articul al Gazetii
µrenunţat cu vreo câţiva ani mai nainte, sub acest titlu „Oare ce să fie cu româ-
nii'!" Aşa după o serioasă desbatere şi consultare, am hotărât ca să trimitem pe
fericitul martir Ioan Butianu la Cluj, ca să pipăie pulsu, cam cum stau acţiile faţă
cu noi românii.
Aşa Butianu plecă la Cluj în 20 martie, unde cantonă mai multe zile, cu
care ocaziune conversând el cu mai mulţi maghiari, fiind om dotat cu ştiinţă fru-
moasă, ca advocat şi ager de minte, numaidecât cunoscu, că aici nici nu-i vorba
de egalitate şi de frăţietate faţă cu noi şi popoarele nemaghiare, ci scopul lor
acum îl dovediră pe faţă, va să zică acuma nu mai ascultau de orinci;:>iul lui
Szechenyi pronunţat încă la anul 1824 ca cu maghiarizarea să meargă încet peden-
tim. ci din toate puterile. Despre aceste şi alte tendinţe faţă cu monarhia, zicea
el Butianu, că s-a convins mai chiar, cu ocaziunea unui banche~. ce l-au dat
clujenii în sala Redutuluî in onoarea lui Dionisie Kemeny, care tocmai sosi de la
Pesta.
Aceste toate văzându-le şi auzindu-le fericitul martir Butianu, în 31 martie
întorcându-se de la Cluj, veni la mine şi imi enară cele văzute ·şi auzite, după
care ne consultarăm, cum că în asemenea pericol de desnaţionalizare, ar fi consult
ca să nu stăm cu mâinile in tSân, ci să ne îngrijim despre remedii, cum să ne
apărăm naţionalitatea de o parte, iar de altă parte, scumpa noastră patrie Tran-
silvania de contopirea in cazanul din Pesta, pentru că noi nu voiam .să ne mâie
la Pesta, precum mâna ungurenii deseori mânzi din Ardeal la târgul de la Dobriţin.
Aşa ne-am hotărât ca să ţinem o adunare de popor şi aşa Butianu a provocat
pe cei din jurul Abrudului, iară eu pe cei din ţinutul Câmpenilor, ca să se adune
pe 3 aprilie la Abrud, unde vom avea a ne consulta despre fiitoarea nioastră
soarte.
Poporul se şi adună in număr frumos cu preoţi şi învăţători în frunte, însă
îndată am dat de opoziţiune, căci când era poporul cu inteligenţa adunat, ne vine
de la judele primar al Abrudului Nagy Karoly un satrap, cu acel mandat ca
s.ci ne împrăştiem, căci dânsul nu ne dă voie de-a ţine adunare. Aşa se alease
de adunare o deputaţiune de doi membri în persoana mea (Balinth) şi Gerasim
Muncăceanul, cantor şi cive din Abrud, ca să mergem la domnul jude, să-l rugăm
ca să nu ne împiedece. Mergând la dânsul I-am rugat ca din principiul egalităţii
şi al libertăţii ce l-au pronunţat în faţa lumii nu trebue să ni se opună, dove-
dindu-i cu ziarele maghiare în mână, cumcă colo şi colo au ţinut fraţii maghiari
adunări neconturbaţi de nime, apoi fiindcă vorbea limba latină foarte bine, eu ii
zisei ace ci sentinţă latină: „si hi et hae potuerunt, quare non tu, Augustine".
Atunci zâmbi şi ne zise: mă învoiesc numai să fiu şi eu de faţă. Aşa noi îi mul-
ţămirăm şi îl poftirăm să fie de faţă.
Adunarea s-a început la 2 ore după amiazăzi în spaţioasa sală a şcoalei greco-
catolice din Abrud, unde fericitul martir Butianu într-o cuvântare măduoasă a
arătat toate f2z2le prin care a trecut naţiunea română până în timpul prezent;
după dânsul cuvântară alţi oratori, însă niciunul nu atinse coarda cea subţire
ce alted1 pe judele Nagy Karoly, numai Gherasim Muncăcianul care aminti de
epoca în care protopopii cei româneşti itrebuia să ducă cu lectica în spate pe
superintendentul calvinesc la sinod.
tn fine, se decise ca să se pregătească o replicii către ambii episcopi din
Blaj şi Sibiiu, ca să convoce o adunare generală de popor în Blaj pe dumineca
13 - Acta Mvsei Porolissensis voi. XlX 1995
GELU NEAMŢU
194
Tomii, unde fiind tot poporul român reprezentat şi să dispui~ el despre . so~rtea
sa, apoi ca această suplică . să se subscrie de tot poporul dm munte ş1 sa se
comunice şi cu alte ţinuturi. Cu aceasta şedinţa s-a închis şi oamenii s-au dus
în pace fieştecare la ale sale.
După aceasta se publică a1tă adunare la Câmpeni pe 25 martie stil vechi
ziua Buneivestiri a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, după săvârşirea cul-
tului divin în biserica greco-orientală. Eu am ţinut o predică despre solemnitatea
Bunei Vestiri. Aceasta săvârşindu-se, am ieşit din biserică şi cu un număr mare de
popor de la ambele biserici şi din satele vecine, ne-am postat pe un dâmb, din
sus de biserică, în ţintirim, unde fericitul martir Butianu a început a vorbi cătr{1
popor. Insă abia pronunţă vreo câteva sentinţe, când Dimitrie Moga contro:or
şpanal, care sta de-a dreapta noastră cu sateliţii lui, juzi dominiali şi gornici
(vigili) silvanali, întrerupse pe Buteanu în vorbire, erupând în următoarele cuvinl~<
„Oamen,i buni, nu ascultaţi de omul acesta, căci eu aseară am sosit de la Cluj,
acolo am vorbit cu Iosika şi alţi magnaţi ai ţării şi prin unie cu Ţara Ungure-ască
toate le dobândim, dar dacă mai facem pretensiuni, şi acelea le pierdem. Eu
despre aceste stau bun şi chizeşuesc cu viaţa mea şi a familiei mele''..
După ace5te expectoraţiuni se făcu un sgomot şi murmur în popor, sateliţii stri-
gau: „aşa-i, bine zice domnul controlor". Murmurul nu mai înceta. Atunci eu (Balinth)
m-am adresat cătră popor cu următoarele cuvinte: „Oameni buni, spuneţi cine să
vorbească, domnul controlor sau domnu Butianu?" Poporul răspunse: popa Balint
să vorbească. Eu am început a le vorbi ad captum: „spuneţi-mi dumniavoastră
liber este omul a se îngrijii de soartea şi viitorul său?" Poporul răspunde: da. Mai
încolo: „iertatu-i omului a se ruga de Dumnezeu şi de oameni pentru îmbunăt<i
ţirea soartei şi a viitorului său?" Iarăşi: Da. Mai departe: „domnul Moga zise, că
nefiind îndestuli ţi şi ce avem, vom pierde". După ce am pronunţat aceste cuvinte,
am şezut jos, pe pământ şi am zis: „aşa că acuma eu stau jos pe pământ? Aşa
stăm noi, naţia românească, cu toţii ciripiţi la pământ. Aşa-i dară că mai jos de
aci nu putem pica?" Aşa-i! După aceasta se ceti suplica, în care fură rugaţi ambii
episcopi cu consistoriile respective, ca să deie circulare pentru convocarea unui
congres naţional în Blaj, pe dumineca Tomii. Şi numaidecât subscriseră suplica
600 de români.
Intre acestea desbateri sosi şi Iancu de la Vaşarhei (Târgu Mureşului) cu
diploma de advocat. Şi tot în această adunare s-a hotărât ca Butianu să umble
pentru subscriere în ţinutul Abrudului, iară eu cu Iancu în partea de la Câmpeni
în sus, Vidra, Albac (locul natal a lui Horia alias Nicola), Săcătura, Scărişoara,
Ponoru etc. etc. Prin sate la început am dat de opoziţiune, căci fiind tatăl Iancului
in serviciul cameral, unchiul lui şi verii, poporul zicea: „Oare nu cumva, părinte,
va fi ceva înşelăciune pe noi? oare :nu şpanul şi controlorul vor fi trimis pe
Iancu! cu tine? (Poporul muntean are expresiunea aceasta tu şi el). Le-am răspuns:
nu. Şi aşa subscripţiunile urmau pe întrecute. După aceasta Iancu se făcu omul
cel mai popular, prin svada lui în toate vorbirile. Această suplică s-a trimis prin
fericitul Buteanu la Blaj şi la Sibiu, la ambii episcopi şi consistorii.
Pe joia după învierea Domnului (Paşti) prin o provocare a comitelui suprem
a comitatului Albei Inferioare, baron Nicolau Banfi, au fost citaţi (protopopii) a
se înfăţişa câte cu un preot la Aiud. In ziua numită am fost şi eu cu prOitopopul
tractului Bistrei Gregoriu Mihali. Aici ne-au ţinut acel comite suprem o oraţiune
lungă, după care eu cu protopopul Mihali, am plecat la Blaj, ca să aştept11m
acolo dumineca Tomii. Sosind în Blaj, în mijlocul pieţei, un domn canonic cu
numele Barna, om glumeţ şi satiric, care ştie multe anecdote, ne întâmpină cu
următoarele cuvinte: „de ce aţi venit înainte de vreme? să ne goniţi pe noi?"
Eu i-am zis: „Măria Ta, dacă ţi-aş răspunde la această întrebare, după cuvintele
evangheliei, r[1spunsul ar fi prea drastic, dar ce va fi - eventus docebit". în ziua
următoare am făcut vizită episcopului Lemeny, ne-a primit rece, dar totuşi după
cunoscuta ospitalitate, ne învită la prânz. In decurgerea prânzului veni vorba şi
despre emanciparea ţăranilor de sub rabotă. Eu zisei: „le va fi vremea de atâţia
secoli". Atunci episcopul ţinti ochii spre mine şi zise: „voi vedea ocoşilor de unde
vor mai căpăta copiii voştri cipăii?" Eu zisei: „dacă nu, de vom socoti zecimile
care le-am dat până acum domnilor şi din acelea vom suplini cipăii" A.ce~te
ale mele cuvinte nu i-au venit bine bătrânului episcop, căci după aceea a zis
cătră un protopop care mă compătimea că ce maltratări sufăr în arest: „acela,
AUTOBIOGRAFIE NECUNOSCUTA A LUI S. BAUNT 195
deşi mi-e neam, aslăprimăvară m-a ocărât la masa mea", - cu toate că eu în tot
di~cursulnumai acele cuvinte le-am zis.
ln ziua următoare, sâmbătă, aflându-mă în casă, ·la vechiul meu amic pro-
fesorul Pumnul, unde eram încartiruit, iată că vine un popă Todor numit, care
servea pe lângă episcopul şi îmi înmanuază o epistolă sigilată, care suna: Ab
ep1scopo fogarasiensi, Simeoni Balinth, parocho greco-catolico Verespatakiensi. Ex
offo,
ln Loco. Aceasta era titula, iară dinlăuntru:
„Fiule, Primind această scrisoare, porneşte din Blaj, că bine ai ştiut porunca.
Şi deputaţilor încă am spus să nu vie. Dacă nu s-au plecat la părintescul sfat,
vor vedea ce va urma. Iubirii tale ca la preot îţi poruncesc şi de nu te vei pleca
poruncii, ca să ieşi, iregular te vei socoti şi atunci ca oprit de funcţie vei fi sub
jurisdicţia fiscului de comitat. Blaj 17 aprilie 1848. Vlădica Ioan."
Aceste cetindu-le cu amicul Pumnu, ne consultarăm ce ar fi de făcut. El îmi
zise: nu-i bine ca înainte de vreme să te jerrt.feşti, ci te du în vreun sat în
apropiere, apoi vom vedea ce va aduce ziua de mâine. Aşa îi ziseiu: voi merge
în Tiur şi voi fi la amicul Macicaşi parohul romano-catolic, cu care sunt în amiciţie
din pruncie. Cu aceasta am plecat. Fiind în hospiţiu la amicul Matskăsi, iată că
la 2 1/2 ore după miezul nopţii, mă deşteaptă din somn 3 oameni. Aceştia erau
Aron Pumnu, EU.seu Armatu şi ilosif Grindianu, ei îmi ziseră: noi venim de la
M<inărade, unde se află Bămuţiu şi poziţiunea lui e foarte critică, dacă nu se
va aduna popor mult. Aşa ne-a încredinţat Bămuţiu, ca domnia ta să pleci numai
de<:ât pe sate şi să încunoştinţezi poporul despre sosirea lui, ca să se adune la
Blaj. Aşa eu numai decât lăsai a mi se înhăma cei trei cai sirepi şi prinzându-i
la trăsură, o luai pe obârşile Tiurului şi la 4 ore eram în Beşinău, de aici la
Ohaba, apoi îndărăpt la Tiur şi Roşia (cea de pe Săcaş- Veresegyhaz); în toate
saltele am spus cele mie încredinţate. Obosit acum am stat în loc şi m-am bucurat
văzând pe toate dealurile mulţime de popor mergând la Blaj.
După Dumineca Tomii întorcându-mă acasă, mă aflu cu un fulminatoriu
venit mie de la presidiul gubernia! de dato 13 aprilie sub Nr. 80'.l, comunicat cu
scnpta episcopească (de dato 8 aprilie sub Nr. 710) în care sunt inculpat că
eu aş fi aţâţat in Câmpeni poporul la revoluţiune, Ia care inculpaţiune am dat
următoriul răspuns:
Persecuţiunile în contra mea şi delaţiunile la guvern nu mai înceată pentru
că acum numai eu eram piatra scandelii de vreme ce Buteanu după adunarea de
la Dumineca Tomii nu s-a mai întors în Abrud, până în october.
In 2n mai 1848 garda naţională maghiară dobândi din cetatea Alba-Iulia, de
la comandantele, 120 puşti cătăneşti. Aceasta era .tocmai într-o zi de târg, Iunia.
Acum aceşti gardişti, îngâmfaţi, de bucurie, cară vin la varda lor, tot cu feriile şi
pe la 4 ore după ameazăzi .ameţiţi de băutură şi înfuriaţi, aud ceva larmă, unde
se certau doi buciumani întărâtaţi prin un măcelar cu numele ... (Porai), aleargă
aco'.0 12 gardişti cu senat-0rul Kontz în frunte şi încep a plesni cu paturile puştilor
pc care le venea, în urmă începură a-i străpunge cu baionetele. Eu mă aflam
în piaţă în loc mai depărtat de măcel. Acuma românii începură a se aduna în
cc•k. spre a se apăra. Văzându-mă pe mine judele primar al abrudului Nagy
K'~:·aly, îmi zise: du-te pentru Dumnezeu şi molcomeşte poporu, că le voi da satis-
fac'.ie pentru barbara procedură a acestor gvardişti. Eu numaidecât am alergat
la cetele adunate şi le-am zis să nu: se mişte nimica, ci să se întoarcă la ale sale,
căct vom arăta toat[1 scena la înaltul guvern şi ne vom ruga ca să trimită una
comisiune din sânul său, înaintea căreia să arătăm barbara procedură a gvar-
di~tllor din Abrud. Aşa oamenii blânzi se depărtară fieştecare la ale sale. A doua
zi_ veni la m~ne unul Danci1;Jl Candin, cu alt buciuman lângă sine şi îmi spuseră
c;; e1 au venit gata cu mermde, să meargă Ia Cluj şi eu în urmarea promisiunii
ce am făcut ieri înaintea poporului în piaţa Abrudului, să le dau carte să 0 ducă
la 1:ubernie. Eu m-am apucat şi am descris toată scena bravului şi unicului advocat
român în Transilvania, Alexandru Bohăţel, care precum în alte cauze naţionale,
a~a .~i în acea!lta ne-au apărat şi reprezentat, cu toată energia şi sinceritatea între-
pLnându-se cu mână tare 1ii braţ înalt la guvern, ca să puie capăt esceselor şi
maltratărilor, ce se fac de cătră gvardele maghiare paşnicilor locuitori români.
Aczst brav naţionalist mă şi înştiinţă prin deputaţii buciumani, cum că au făcut
toţ: paşii la guvern, ca să trimită din sânul său una comisiune la Abrud, care
GELU NEAMŢU
196
să investigheze despre măcelul ce U făcură gvardiştii din Abrud în 29 mai eu

românii paşnici.
In 14 iunie fiind încunoştinţat de la Zlatna cum că în 15 se va ţine examenul
unde era şi unigenita mea fiică, am plecat cu soţia mea spre a asista la acel
examen şi a-mi aduce fiica acasă, însă sosind în călătoria aceasta la Abrud. imi
spun acolo cum că a venit o comisiune de la guvern. Aşa eu numai decât mă
prezentez, însă nechemat înaintea acelei comisiuni, care sta din următorii: Kozma
Pal, consilier gubernia!, Nemegyei Janos, consilier montan din Zlatna, şi Nemethi
Jozsef secretariu gubernia!, la care după ce m-am recomendat, le-am zis, nu cunn«1
aţi venit ilustrităţile voastre pentru investigarea unui craval ce s-a întâmplat aici
în 29 mai? Pentru că în caz de-i aşa, aşi produce martori. !mi răspunseră că n-at!
venit pentru aceea, ci au altă misiune. Kozma zicându-mi: domnia ta eşti Balinth?
răspunsei că eu. Apoi. îmi mai zise: acuma poţi merge. AŞa am ieşit şi mi-am
continuat calea cătră Zlatna, unde sosind mi-am luat cvartir în otel la Marcu
Georgie, însă ce-mi fu a vedea? Dimineaţa pe la 3 ore când se revărsa ceva de
ziuă, bate cineva 1a uşă odăii unde dormeam. deschid uşa şi iată că văd acolo
pe Tovisi Gergely, judele procesual (szolgabiro) şi protopopul Mihăly. Judele imi
spune că numaidecât să mă gat şi să plec la Abrud că a trimis comisiunea din
Abrud gvardişti după mine. Mă uit in curte unde :văd o ceată de gvardişti din
Abrud, mă uit pe fereastră, văd că toată uliţa şi casa ii încunjurată cu gvardişti
din Zlatna. Aşa numai decât m-am pus în car şi am plecat încunjurat de gvar-
dişti. Sosind în Abrud, m-am prezentat numaidecât înaintea comisiunii, care imi
zise: noi am venit să investigăm după domnia ta. Eu zisei, daună că nu mi s-a
spus ieri, că nu mă duceam şi nu ar fi fost lipsă să se trapateze şi ostenea~cc1
gvardiştii pe la Zlatna după mine. Ei îmi ziseră: acuma să stai aci, până ce vom
găta operatul comisiunii, ca la caz dacă te-ar asupri vreun martor cu ceva, să te
· putem confrunta cu acela. Eu le-am promis .
.Aşa s-a început incviziţia hispanică şi inimicii mei căutară în toate părţile
mărturii mincinoase şi de abia aflară vreo 3-4, însă compuseră un operat rn:1i
de multe coale, după care apoi sosind şi un batalion de săcui grăniceri <fiindcă
mai înainte era în Abrud numai o companie de la regimentul Schifcovits, rusini
şi români) de la Turda, care murmura acolo, ca să-i ducă şi pe ei în execuţiunL'.
cum au dus pe alţii de ai lor la Mihalţ.
Aşa cu aceşti săcui, cam pe la 22 iunie, a început comisiunea gubernialf!
expediţiunea cruciată, în Cărpiniş, Sohodol, Câmpeni şi în satele din jurul Ofenbăii
şi după ce stoarse de pe acele sate vro 5-6 mii florini, m. c. rezultatul fu că au
prins pe Moga Iosif, notariul cercual din Ofenbaia şi puindu-l în fiere, l-au trimis
în carcere la Abrud. Intorcându-se îndărăpt, mai arestară în Câmpeni pe parohul
greco-oriental Ioan Patiţia, pe parohul din Cărpenişiu Ioan Fodor, pe Tioc Teodor,
care tocmai atunci sosise din deputaţiunea ce mersese la Inspruch, pe Morariu
Samoilă şi Corchiş Ioan. Dorirea cea mai ardentă a comisiunii era a pune mâna
pe Iancu, însă acesta o tulise la munte dimpreună cu Corchiş Nicolae. Pentru a
prinde pe vreun român inteligent, nu se poftea mai mult decât să zică un maghiar:
ez is bujtogat6 şi acesta-i un întărâtător. Acuma onorata comisiune încărcată cu
lauri de învingere, cam cu ajutorul unui batalion de săcui a putut prinde 5
români şi a scos vreo şase mii de florini m. c. de pe sate, în 30 iunie se întoarce
cu mare triumf la Abrud. In aceeaşi zi strâng armele de la cetăţenii români din
Abrud. Eu toate acestea le auzisem şi văzusem şi eram rezolut, ştiindu-mă nevi-
novat, să stau de faţă să văd sfârşitul, deşi în preseara zilei de arestare a mea
veni la mine un maghiar, care era în ceva nex familiar cu soacra mea şi i.mi
zise: menjen el sogor, rnert ont elfogjâk, Va să zică: du-te cume~re (afine). r'
pe domnia ta te vor prinde. însă nu l-am ascultat. El se numea a becsilletes Ajtai
lânos, ca să se distingă de un altul Ajtai Janos, care se numea şi Indrişel, acesta
neavând aceeaşi conduită.
Initium dolorum
In 1-a iulie 1848 aflându-mă în casa parohului gr. oriental Dionisie Adamo-
viciu din Abrud eram în aşteptare pre cuvântul de parolă ce am dat, ca să mă
prezint înaintea comisiunii, spre a mă confronta clupă promisiunea ce mi s-a fost
AUTOBIOGRAFIE NECUNOSCUTĂ A LUI S. BAUNT 197
făcut cu martoriii. Nu m-am înşelat într-o parte, căci la 11 ore mtră la mine in
casă t.mservitor de la poliţie cu numele Csucsi Ferenţ şi îmi zise: comisiunea
gubemială te provoacă ca să te înfăţişezi înainte. Ii răspunsei: numai decât.
Aşa cam la 1/2 12 ore mă prezentaiu înaintea aceleiaşi comisiuni, c'1re se
aflat domiciliată în casele Arkoşiane. Intrând în casă îmi zise primul comisnr
Kozma Pal: „iţi fac cunoscut, cumcă eşti prisonierul nostru, aici iţi sunt punctele
agravante, la care ai să răspunzi în termin de 3 zile".
Eu ziseiu: „când mi-am dat cuvântul de parolă, cum că voi sta de faţă, mi
se zise de către Ilustritatea Voastră, că pentru aceea e de lipsă să stau în Abrud,
că dacă m-ar asupri vreun martor, să mă poată confrunta cu dânsul. Insă acum
văd că de aceasta nu e vorbă, cu toate că verbuin nobile debenet esse stabile".
Atunci îmi zise: preste aceasta am trecut. Ai ceva bani? şi dacă ai să-i depui aci.
pentru că în caz contrar ţi-i vor lua militarii. Aşa scoseiu vreo 15 douăzeceri şi îi
depuseiu pre masă comisiunei, care sunt depuşi până în ziua de a~zi, căci nu
le-am mai văzut faţa. ln momentul acela intră în sală 3 militari de la- regimentul
Sifcovits, cari mă petrecură la arest în casele il.ui Winkler Ianos, etajul inltâiu.
într-aceea numai decât se schimbă varda şi în locul Silvactrului vine săcuiu după
care numai decât intră un locotenent de la săcui, cu numele Molnar, care zise
căt;-ă silvactru (caraulă) în prezenţa mea următoarele cuvinte: „dacă prisonierul
acesta se va mişca numai 2 paşi cătră fereastră de la locul de unde stă, numai
decât să-l puşti". După acestea tot acel Molnar îmi luă o maramă de la ·grumaz
şi cureaua cu care eram încins.
Punctele agravate erau următoarele:
Verespataki gi:irog egyesi.ilt lelkesz Balinth Simon ellen fel i.ilt terhelo pont.ok.
1. Topânfalvan a nephez nagyon izgat6 beszedet tartott, melyben egy gyUles
tartasara egy kerelmet inditvanyozott, mire egy bizonyos aszt mondotta, hogy ne
kerelmezzenek, mert avval azt is elvesztik a mijek van, akkor vadlott magăt a
fOldhi:iz verte, mondvan, latjatok, jelenleg a fOldon vagyunk, ennel lejebb nem
eshetlink.
2. A top{mfalvi nyugtalanokkal szuntelen levelez<"st folytatott.
3. Egy bizonyos egyennek azt mondotta, hogy megbanja ha a magyarokkal
tart.
4. Mondatott vadlottnak, hogy itt azon hir terjedett, hogy elfogtak volna, mire
vadlott azt felelte: azon esetre nem allok jota felkeles ellen.
5. Azt mondotta a vadlott, hogy nem nyugszik meg, mig az olah nem emel-
kedik oda, a hol volt a Tuhutum idejeben.
6. Egy alkalommal aZJt rnondotta a vadlott, rnost megvalik melyik lesz ero-
sebb, a fuszujka vagy a hus, a fuszujkra az olahokat. a hus alatt a mogyarokat frtv>·n.
7. A megyeihez tartoz6 nepet a esaszar husegere es hogy egymâsnak utals6
csepp verig husegesek lesznek feleskette.
:Mindezen terheli:i pontokra vadlottnak feleletet rnogtenni kotelessegeve tetetik,
harom nap alatt.
Abrudbanyan 1848 iulius 1-en
Kozma Pal, kormanyszeki tanacsos.

Nemegyei I:inos. banvatanacsos.
I<em2thi Jozsef, kormanyszeki titkar.
[Traducere]
Punctele agravate împotriva preotului greco-unit Simion Balint din Ro~ia
Montană.
1. La Câmpeni s-a adresat poporului cu un discurs deosebit de incitator
prin care a propus cererea pentru a ţine o adunare la care (cineva) a spus s.'1
nu se adreseze prin cereri pentru că prin acelea vor pierde şi ceea ce au; !;oi
atunci (acuzatul) s-a trântit la pământ spunând: „Vedeţi, acuma suntem la pământ,
mai jos nu putem cădea".
GELU NEAMŢU
198
2. A purtat corespondenţă cu neastâmpăraţii din Câmpeni.

3. La o anume persoană i-a spus că o să regrete dacă ţine cu maghiarii.
4. I s-a spus ·1a acuzat că aici s-a răspândit zvonul că ar fi fost prins; la
care acuzatul a răspuns: ,,ln acest caz nu garantez împotriva răscoalei".
5. Acuzatul a declarat că nu se va linişti până când valahul nu se va ridica
acolo unde a fost în vremea lui· Tuhutum.
6. Odată acuzatul a declarat: „Acuma se va vedea care este mai tare fasolea
sau carnea~. Inţelegând prin fasole pe valahi şi prin carne pe maghiari.
7. Pe poporul aparţinând de comitat l-a pus să jure credinţă împăratului şi
că vor fi credincioşi unii altora până la ultima picătură de sânge.
Acuzatului i se impune ca în trei zile să dea răspuns la aceste puncte agra-
vante. ~·
Kozma Pal consilier gubernia.l.

Nemegyei Iănos consilier montanistic
Abrud, 1 iulie 1848. Nemethi Jozsef, secretar gubernia!.
Tot în aceeaşi zi mi-a călcat casa senatorul Koncz cu 12 militari, -luându-mi

toate scrisorile, care le-am adus de la Abrud. După vreo câteva zile s-a rânduit
o comisiune, care să le revadă. Comisiunea stătea din domnii: Gelei Jozsef, senator
şi Dionisiu Tobias, practicant magistratual, astăzi ca preşedinte de tribunal pen-
sionat şi advocat în Abrud. Toate scrisorile s-au cercetat în prezenţa mea, dar
nu s-a aflat nimic suspicios. 'A doua zi după arestarea mea noaptea la 12 ore,
veni directorul poliţiei cu trei militari şi mă escortară, din casa unde eram,
într-o boltă umedă, unde am stat mai lung timp, neavând acea boltă ferestre, nu
ştiam când e ziuă şi noapte.
tn 10 iulie spre arneazi, cam la 2 ore, aud ceva alarmă la uşa boltei, unde
eram închis, larma s-a iscat din aceea, căci un grăniţer săcui a vrut să intre
la mine, fireşte ca să mă maltrateze. Silvactru care era de la Sifcoviciu, la uşă,
nu l-a lăsat ~ă intre. Atunci secuiul îi dete o palmă. Acesta numai decât l-a
trântit la pământ cu patul puştii. De aici re începe un craval între Sifcoviceni
şi săcui, care dură până noaptea !târziu. Această zi era zi de târg şi se puşcară
mai mulţi de ambele părţi, ba şi pre o muiere o puşcară printre ţâţe. A doua
zi pre Sifcoviceni îi mutară la Hoşia, care pretindeau, deşi erau numai o com-
panie şi săcuii un batalion, ca să iasă afară la câmp şi să se măsure.
La trei zile după acest craval m-au scos din acea boltă şi m-au elocat în
acel edificiu, etajul întâiu. Aici m-a cercetat comitele suprem Ştefan Kemeny şi
imi zise: „directe nu-ţi pot ajUlt:a, dar indirect iţi voi ajuta". Cetăţenii din Abrud
strjigau în gura mare, că acum mă ţiu într-o casă aşa cinstită? Şi aşa după ll
zile iară fusei strămutat în bolta cea umedă. Aici, stând vreo 10 zile în acea boltă
umedă, cu aerul corupt întru atâta mi s-a ruinat sănătatea, încât nu mai ştiam
de mine. Aşa familia mea a intercedat la comisiunea gubernială, ca să-mi deie
o altă casă. Mi-au conces să capăt casă la o familie ungurească, dar n-au vrut nice
unii să mă primească. ln urmă se aflară doi neguţători armeni, companişti, cu
numele Gergelyfi şi Tucsik, aceştia mă primiră în casa, în care locuiau ins<\
când m-au dus din boltă nu ştiu, pentru ;că n,umai a doua zi m-am trezit în
casă la dânsul, cu un soldat lângă patul meu şi doi gardişti. Aici am stat pân5
in 6,118 august, ziua Schimbării la faţă. Era seara pe la 9 ore, .silvactru militar
stătea lângă patul meu. Eram numai ambii în casă, când deodată intră pe uşă
un prunc, cu numele Ioanu Moga, fiul preotului Moga din Hălmaj, care era elev
de prăvălie la amintitul neguţător. Zărind eu ceva lumină în ambit cu deschi-
derea uşei, îl întreb, că ce foc se vede acolo afară. El îmi răspunde, că nu c
nici un foc, ci e servitoarea lor în pod cu lumina. După vreo câteva minute se
aude o larmă prin oraş. Atunci eu mă ridicaiu din pat şi făcui semn militarului
să deschidă uşa casei, se deschise şi focul se vedea în grad mare. Aşa, \ieşirăm
ambii din casă şi când eram în ambit, soseşte mai intâiu o calfă de pantofar
(cismaş). Acesta mă apucă de 2 ori spre foc, după aceasta mă lăsă şi se rididi
spre acoperiş, dar spre nefericirea lui, căzu pre dânsul un lemn aprins din acope-
riş şi numaidecât îşi dete sufletul între flacări. Eu cu militarul începurăm a ne
pogorâ pe <trepte, când (unde) ne întâmpină o mulţime de orăşeni, care suiau să
stângă. Cât m-am coborât pre trepte până în curte fieştecare, care trecea pe lângă
AUTOBIOGRAFIE NECUNOSCUTĂ A LUI S. BAIJl'IT 199
mine, îmi arunca câte o palmă-două. Sosind în curte am ieşit tot cu militarul lângă
mine 5i după ce am trecut cam zece paşi, din curte în piaţă, iată că se aruncă
asupra mea un orăşan cu numele Derzsi, care era cantor la biserica reformată,
ridică o secure să mă lovească în cap. Atunci fiind în apropiere advocatul Losonczi
Lajos, strigă cătră dânsul să nu deie, atunci el reclică securea asupra capului meu,
dar, spre norocirea mea, în acel moment soseşte patrula militară, care venea după
mine, mă cuprinde în careu şi mă escortează la vardă. Aşa scăpaiu de ascuţişul
săcurei. In vardă erau toţi prisonierii oraşului, precum şi Iosif Moga, pre cari îi
aduseseră din carcere. Aici eram cu toţii şi după ce am trecut prin aceste două
primejdii, m-am căit în mine, că mi-am ţinut cuvântul de parolă ce am dat Ia
comisiune, că voi sta de faţă şi mi-au venit în minte următoarele stihuri:
Cându-ţi vezi a ta vieaţă în pericul înotând

De poţi, nu şedea de faţă să-ţi vezi sângele curgând
Lasă-ţi casa, ca mai bine viu să scapi dintrânsa tu,
Prinde fuga şi te du.
Că vei mai găsi tu ţară şi-n ea să stăpâneşti
Dar pre tine nu poţi iarăşi viu din morţi să te trezeşti.
A cloun zi s-a început cercetarea din ce s-ar fi iscat focul. Unii ziceau că
eu am aprins, militarul care a fost lângă mine, cu nun1ele Hallak Mihaly şi şi cei
cari erau împrejur, ziceau că toată ziua n-am ieşit ·din casă. Aşa în urmă s-a
constatat că clin lumina cu care a umblat servitoarea în pod s-a aprins mai întâi
nişte aşchiţe, apoi casa toată. In aceeaşi zi au şi dus pe prisonieri iarăşi fa locul
lor, iar pre mine m-a mai lăsat aioi sub paza militarilor, căci strigau mulţi din
oraş, ca să mă omoare, între aceştia mai înfocat şi furibund era advocatul T6th.
Pe„te trei zile mă escortară şi pe mine în carcerul de obşte, într-o casă întu-
necoasă, unde totdeauna sta lângă mine un militar. Din lovitura palmelor, ce am
căpătat cu ocaziunea coborârii din casele, unde fusesem arestat într-atâta mi s-a
umflat capul, încât zece zile n-am văzut cu ochii. tn această carceră am !.tat
până la mijlocul lui septembrie, când deodată într-o duminecă noaptea spre luni,
la dou{1 ore după miezul nopţii, intră la mine directorul poliţiei Dioszegi cu căpi
tanul de la Sifcovits cu numele Pasoti şi locotenentele Iusbacsics şi mi se demândă
ca numai. decât să mă îmbrac ca să călătoresc. Am împlinit ordinul, dar era greu
căci nu aveam pălărie, deoarece arsese. Aşa mijloci domnul poliţiei de îmi dede
vigilul de carcere o pălărie a pruncului său de 4 anJ, care îmi sta pe vârful
capului. Ieşirăm din carcere şi la poactă mă aştepta un car cu 4 soldaţi şi un
comisar magistratual cu numele Kovacs. Intre acestea m-am elocat cu comisarul
lângă mine, şi doi militari îl puseră în net car pe Iosif Moga, iar între militari.
Aş:i plecarăm, dar nu ştiam că unde mergem. Pe cale îmi spuse comisariul, care
era lângă mine, cum că din ordinaţiunea înaltului guberniu suntem transpuşi la
carcere în Aiud. Când se revărsă de ziuă, eram la locul numit .,Traian". Nu
clupă mult sosirăm în Zlatna, unde am pauzat până cătră amiazi. De aici pleca-
răm cătră Alba Iulia şi trecând prin piaţă, pre lângă casele unde erau gardiştii,
un domn de origine român, însă renegat, cu numele Marilai Ignatz, controlor
şpanal, erupse în următoarele cuvinte: „numai pe acesta de 1-aşi vedea în furci".
Fiindcă era timpul ploios, rece şi calea grea, numai seara am ajuns in; Alba Iulia,
unde ne-au încartiruit la hotelul numit „Soare".
A doua zi dimineaţa am plecat cătră Aiud şi dincolo de Bărăbanţ la locul
numit „Podul Iovului" ne întâlnirăm cu comitele suprem Kemeny Istvan, în călă
toria sa cătră Alba-Iulia. Acesta zise cătră comisarul Kovacs, ca să spună în
numele său la vigilul de carcere din Aiud Weisz, ca să ne deie o casă mai cinstită.
Sosind acolo ne dede o casă întunecoasă în vecinătate cu una, în care erau închişi
ţiganii. Aici am stat marţi şi miercuri fără că să ne deie cineva un pahar de
apă sau ceva de mâncare. Singur un prisonier politc din Sohodol,
cu numele Cosmuţiu Ioan, pe care-l libera ziua să meargă la lucru, ne aducea câte
vreo două prune, cu care ne stâmpăram foamea şi setea. A doua zi seara la 9
ore strigă un om la uşa carcerei, care era cu o fereastră mică: „aici e popa Balint?"
Eu răspunseiu: „aici··. Imi zise: domnul fişpan ţi-a trimis de cină şi vin. Moga
începu a murmura, zicând: că aşa se caută prisonierii, după două zile? Eu îl certaiu
200 GELU NEAMŢU
~a_ s~ ta_că. ~ş~ veni. Weisz, _deschise uşa şi ne prezentă cina fişpănească. Aici
1araş1 im1 vemra în minte urmatoarele stihuri:
Inima mea cea trudită,
Ma ia mirarea cumplită
Neavând nici uşurare
Nici milă la întristare
Duşmanii făcură
Rău preste măsură
Că mă înstrăinară
De la o mică ţară
Preste munţi cu brazi
De la ai mei fraţi
Peste munţi cu flori
De la dulci surori
Aici la închisoare
Unde nu văd soare
Nu-s liber a scrie
La a mea soţie
Da-va Dumnezeu
Scăpa-voi şi eu.
Uupă arestarea tn Aiud, la câteva zile vine neobosita mea soacră cu soţia
mea, mă cercetează şi se duc la comitele suprem Kemeny Istvan, întrebându-l,
nu cumva a venit ceva rezoluţiune favoritoare pentru mine, după a treia suplică
ce au subşternut Escelenţei Sale domnului gubernator contele Telek.i, răspunse,
că nu. Se mai rugară de acest domn ca să mijlocească eliberarea, căci sunt debil
şi morbos. El răspunse, aceea nu se poate, căci de l-am elibera. dintr-una ar
merge la adunarea de la Blaj, unde au mers şi mihălţenii care au fugit de aici
(în carcerele de la Aiud în urma măcelului ce se făcuse la Mihalţ in luna lui mai
se aflau mai mulţi Mihălţeni ferecaţi în fere, t.ot primarii satului, pre cari ziua
îi trimitea să măture piaţa.) Aceştia într-una din zile, venindu-le bună ocaziune,
frânseră fierele şi alergară la Blaj în Câmpul Libertăţii, unde se afla lanou şi
Axentie cu vro 5000 de români.
In ziua a doua, după discursul ce l-a avut familia mea cu comitele baron
Kemeny, dimineaţa la 6 ore, se prezentă la uşa carcerii noastre Dimitrie Moga,
care-mi spuse prin fereastra uşii, cum că astăzi suntem liberi şi cum că el a
venit după noi din ordinaţiunea lui Vay comisarul regesc, care se află în Blaj,
cu acea adăugare, ca să mergem ambii la Blaj. Ni se păru foarte curioasă această
faimă după cuvintele ce le pronunţase în ziua trecută comitele Kemeny. Faima
se adeveri, căci pe la 9 ore vine la noi vicecomitele Pogany Gyorgy, acum comite
suprem în comitatul Hunedoarei, ne spune şi acesta cum că suntem oameni liberi,
trebue să mergem la Blaj. Peste o oră ni se deschide uşa carcerei şi primim
ordin ca să mergem la comitele suprem, baronul Kemeny. Am mers, care încă
ne spuse, că suntem liberi şi că trebue să ne prezentăm în Blaj la baronul Vay,
comisariu! regesc. Eu m'.i retrăgeam c<1 nu pot merg:: din cauzf1 ci\ sunt :'1nrhri~;.
El ne răspunse că cu orice preţ trebue să mergem, pentru că aşa-i ordinaţiunea
comisarului, care ar fi trimis căleaşca sa după noi. Aşa am plecat şi am ajuns
cam la 2 ore după amiazi la Blaj, unde întâmpinându-ne poporul, au desprins
caii şi ne-au dus în Câmpul Libertăţii. Acolo, după ce m-am aşezat pe un scaun,
intre tot poporul adunat m-am reîntors la reşedinţa episcopească, unde era baronul
Vay, ca să-i mulţumesc pentru eliberare. La poarta reşedinţei ne întâmpină maiorul
Clococianu de la regimentul Carl Ferdinand, care se afla acolo cu un batalion de
infanterişti. Acesta mă sărută şi lăcrimă pentru patimele mele cele multe, ce am
suferit. îmi spuse cum că baronul Vay silit de poporul adunat ca să ne elibereze,
după sila ce i-au făcut conducătorii poporului pentru eliberarea noastră, zicându-i,
că de acolo nu se va putea duce, până când noi nu vom fi eliberaţi, s-a întors
căt!·e maiorul Clococianu, zicându-i să-l apere în contra acelei ameninţări, să
împrăştie oamenii. El i-a răspuns, cum că cu un batalion de infanterişti el nu
poate rezista la 4-5000 oameni. Cu <toate acestea eu m-am dus la baronul comi-
sariu şi i-am mulţumit pentru eliberarea mea, după care m-am întors la casa mea
pe care nu o văzusem de trei şi jumătate luni.
AUTOBIOGRAFIE NECUNOSCUTĂ A LUI S. BAUNT 201
După catastrofă întâmplată în Zlatna, in 24 octomvrie, a treia zi am

fatala
primit o epistolă cu data Abrud 2i octomvrie de la Iancu şi Buteanu, în care
mă roagă să mă duc la Zlatna şi să liniştesc spiritele cele întărâtate acolo. Numai-
decât am şi alergat acolo, unde am aflat mai mulţi dintre fraţii unguri arestaţi
de popor. Aşa pre cei mai de rând am exoperat de i-am eliberat şi pus pe picior
liber, iar pe unii dintre domni, cari steteau în renume mal bun la popor, la
propria lor cerere cu pază bună şi ordinaţiune strânsă la cei ce îi ipetreceau
pentru susţinerea vieţii lor i-am trimis ca pre oameni liberi la Abrud, numai
~ingur pe şpanul cameral Antos şi controlorul său Marilai n-a voit poporul a-i
estrăda din cauză, precum zicea, că în curs de mai mulţi ani aceşti domni i-au
stors şi silit, prin execuţiile lor. Cu toate acestea lui Marilai i-a succes a-mi
trimite din arest o epistolă în care mă roagă să mijlocesc eliberarea lui. Aşa
mi s-a făcut milă de dânsul, cerându-şi iertăciune pentru nesocotitele cuvinte ce
mi-au fost zis, când m-a petrecut la Aiud. Fiindcă dânsul nu era demult elocat
in serviciul cameral din Zlatna, poporul faţă de dânsul era ceva mai domol. Aşa
mi-a succes a-l scoate din arest şi aducându-l la cvartirul meu, aveam de cuget
să plec cu dânsul cătră Abrud cu trăsura mea, dar mare îmi fu mirarea, când unii
din popor îmi zise: nu-l pune lăngă Domnia-ta, că numaidecât l-ar puşca şi te vor
nemeri şi pe Domniata. Atunci mă întorseiu şi a doua zi am chemat pe unii din
popor şi le-am zis, ca să câştige o trăsură şi doi vigili, cari să ducă pe Marilai
la Abrud, că acolo judecându-l ca pre un renegat şi făcător de rele, să-şi ieie
meritata pedeapsă. Cu aceasta s-a învoit poporu. Aşa l-am adus la Abrud şi de
acolo la rugarea lui, la casa mea în Roşia. Aici a comorat vreo câteva zile, după
care s-a rugat să-i dau pas, ca să poată trece în comitatul Huniedoarei, locul naş
terii sale. I-am dat, în care am scris Marilai Ignatz, dar dânsul mă rugă să scriu
Marilă Ignat, - lupus dum lanquebat, monachus sese volbat, ast postquam con-
veluit, mansil ante fuit.
Domnii trimişi la Abrud au sosit în pace şi au fost primiţi de cătră conaţio
nalii lor cu toată ospitalitatea, unde au petrecut până în 49 la venirea lui Hatvanyi.
Atunci le-am dat consiliu, ca să se ducă la Câmpeni, precum s-au dus.
După întoarcerea mea de la Zlatna, am comorat acasă până cătră finea lui
novembre când am primit o provocare de la Comitetul de pacificaţiune, ca să mă
duc la Sibiu. M-am dus, unde mi se oferi prefectura aşa numită a Salinelor.
Eu din început regretam a primi acel post de prefect, insă la cuvintele şi
indemnul general-comandantelui baron Puchner şi al generalului Pfersmann am
primit postul de prefect al Salinelor, după care mi s-a dat următorul decret, care
sună aşa:
Nr. 638 - 1848.

Comitetul Naţiunei Române,
Luând în consideraţiune capacitatea şi energia domnului Simeon Balint, Comi-
tetul îl denumeşte prefect al gardei naţionale în prefectura ce se întinde în părţile
Arieşului după lista ce i se alătură.
De aceea se invită toate dregătoriile civile şi militare ca să-l recunoască de
prefect şi să-i deie tot ajutoriul de care va avea trebuinţă în privinţa gardei naţio
nale pentru ţinerea ordinei şi a disciplinei. Tot deodată se demândă tuturor tribu-
nilor, vicetribunilor, centurionilor şi vicecenturionilor şi în genere tuturor româ-
nilor, care se află în serviciul gardei naţionale, că denumitului prefect să-i deie
toată supunerea şi ascultarea, spre a potea împlini cu toată exactitatea oficiul ce
i s-a încredinţat.
Sibiu, 10 decembrie 1848. Simion Bărnuţiu, preşedinte
Aaron Florian, secretar.
AN AUTOBIOGRAPllY OF SIMION BAIJINT UNKNOW TILL NOW (1848)

(Summary)
The autobiography of Simion Balint, which we here present, is much largcr
than all his personal records known till now.
It is an extremely valuable memorialistica! piece, written out by Simion
Balint at the end of the year 1849. It covers the period March-December 'lOth 1!148
NJ:;AJl.iŢU
202 GELU
and has a great importance in revealing some of the events unfolded in the
Western Carpathians. 11 also complete the information about the Blaj assembly
on April 18th 1848, and about the Jrd Blaj assembly ·on September 15th 1848. ·
lt is the first case in the literature of speciality, tbat an act of a prefect
appointment has been preserved to our days. Here we have Simion Balint's appoint-
ment as a prefect of the Salt - mines, signed on December IOth 1848 by
Simion Bărnuţiu and Aaron Florian, in the name of the Sibiu Pacification
Committee.
SIMION BARNUŢIU, STUDENT LA UNIVERSITATEA DIN VIENA
(1851-1852)*
Acţiunile revoluţionare crescute în intensitate în capitala Imperiului

austriac în primăvara şi vara anului 1848 au reclamat schimbări profunde
în sistemul de învăţământ superior. După înscăunarea la. 30 martie a
ministrului cultelor şi instrucţiunii publice, von Sommaruga, principiul
tot mai des menţionat al „Lehr- şi Lernfreiheit"-ului, adică tocmai
dorinţa de reformă imediat aplicată, circula insistent în <toate mediil~
universitare, cu toate urmările evenimentelor militare asupra sistării tem-
porare a predării, fapt reluat în mod intermitent doar la un an distanţă
în timp, respectiv în luna martie 1849. Autonomia nouă solicitată acum
se baza pe ideea extinsă a libertăţii de (şi în) gândire, pe capacitatea exer-
citării libere a profesiunii de dascăl la nivelul superior, pe posibilitatea
de mişcare a studentului, neîngrădit în opţiunea afirmată pentru o .anume
paletă de cursuri şi, drept consecinţă, pe un drept propriu de deliberare
cu privire la cadrele didactice, desemnate ca ataire. Acest curent modificat
în teorie şi practică ţintea un scop nu neapărat imediat, anume să con-
tribuie la îmbinarea principiului studiului cu cercetarea, elaborată sub
forma instituţionalizată şi, deci, recunoscută prin lege de către stat. Di..:.
recţia respectivă, manifestată la începutul anilo.r '50 ai veacului XIX în
variate forme „novatoare", avea în vedere primordial aportul unor în-
văţaţi din Germania ori din lumea culturală extins europeană. Devenirea
ei în vreme, vădită mai cu seamă sub ministeriatul contelui Leo Thuri
(1849-1861) constituise, de fapt, reforma structurală a sistemului de învă
ţământ, cu aplicare imediată şi directă în situaţia Universităţii vieneze,
unitate-etalon pentru grupul de experţi ce dezbăteau chestiunile legate
de statutul cadrelor didactice şi de regulamentul de studiu pentru cele
patru facultăţi tradiţionale. Suita de ordonanţe guvernamentale cu carac-
ter provizoriu, apărute între anii 1849 şi '1851, viza tocmai autonomia
universitară în plan organizatoric şi administrativ (30 septembrie 1849);
noua reglementare generală a predării şi însuşirii (18 octombrie 1849, 1
octombrie 1850), toate incluzând măsuri decise să întroneze un sistem
revăzut, în fond, renovat, aşadar după principii moderne, conforme
standardului reclamat de epoca în transformare .acum în palier social-
economic şi politic. Strădania urmărită de legiuitori fusese ca predarea.
studierea şi cercetarea, regândite astfel în convenţia reţelei de seminarii
înfiinţate, să conducă atât la perfecţionare~ profesională a profesorilor,
cât şi la cea necesar menită pe seama tineretului studios universitar. 1
• Ich mochte auch an dieser Stelle dem Direktionsrat der Osterreichisches
Ost-und Siidosteuropa-lnstitut aus Wien herzlich darlken flir Ihre unermUdliche
Unterstiitzung. .
1 Geschichte der Wiener Vniversitiit von 1848 .bis 1898, Wien, 1898, p. 26-40;
Die Universitiit Wien, Diisseldorf, 1929; p. 7, 8; H. Lentze, Dte Universitiitsreform.
des Ministers Graf Leo Thun-Hohenstein, Wte~ 1962, p. 74'."'"""79; R,. Meister, Entwick-
lung und Reformen des osterreichischen Studienwes~ns, .I.,. Wien, 1963, p. 69-77,
STELIAN MÂNDRUŢ
204
Impactul aplicării în practică a sistemului de ordonanţe publicate

între anii amintiţi fusese resimţit cu intensităţi variabile în funcţie de
instituţiile de învăţământ superior din Viena, în cadru general şi restrâns,
în strânsă dependenţă de seria de motive de ordin obiectiv şi subiectiv.
Facultatea de drept şi de ştiinţe de stat din cadrul Universităţii, de pildă,
aplicase deja din 1847 câteva elemente :ale unui nou plan de studiu, cu
accent definitoriu pe caracteristicile esenţiale ale principiilor de drept
modern. Teza menţionată, a „libertăţii predării şi studierii", evidentă
tocmai prin disponibilitatea studenţilor de a-şi alege specialităţile, inter-
valurile de studii şi profesorii (ori docenţii), alte probleme adiacente,
legate de frecvenţa normală şi cea specială, cu cazuistica exprimată în
putinţa dublei opţiuni, atât din partea universitarului cât şi a studentului,
in coroborare cu sistemul de ita::iee instituit („Collegiengelder"), a rămas
în vigoare până în anul 1855 când, prin reorganizarea definitivă a pre-
dării şi examinării la Facultatea de drept amintită, ideea enunţată fuse-se
emendată cu alte norme obligatorii pe multiple direcţii. Astfel încât, at[1t
fondul, cât mai ales forma de desfăşurare a activităţii studiului juridic
în inJterva:lul dat, păstra în mod vizibil un eclectism specific perioadei,
cu elemente specifice regulamentelor anterioare (anii 1810, 1818, 1831,
1847), amalgamate în final cu celelalte derivând din ordonanţele provi-
zorii impuse după 1848, mixtura subliniată reflectându-se dil"ect asupra
materiilor audi:ate şi a evoluţiei tronsonului de studenţi jurişti dintre
anii 1849-1855. Conivent acestui aspect relevat, problema cadrelor didac-
tice utile în aplicarea prevederilor reformei susamintite, procesul lent de
„întinerire", lipsa unor personalităţi marcante în domeniu au pecetluit
într-un fel, destinul facultăţii ttat:ate, procesul de învăţământ derulat
şi, inevitabil fenomenul formării unor serii de absolvenţi în drept, pregă
tiţi ca să facă faţă profesional mai multor specializări.2
Unui atare ex.curs preliminar despl"e cadrul şi existenţa Facultăţii
de drept şi ştiinţe de stat din cadrul Universităţii vieneze în tocmai epoca
reformelor vizând învăţământul superior la mijlocul ve.aieului XIX, se
raliază în continuare consideraţiile exprimate despre anii de studiu ai
juristului Simion Bărnuţiu (1851-1852), aşternute în urma cercetării
unui inedit material arhivistic, anume, matricolele universitare păstrate
în bogatul fond al „Almei Mater Rudolphina". 3
Majoritatea referinţelor critice despre viaţa şi activitatea postrevolu-
ţionară a omului politic, îndeobşte 4 au relevat răstimpul celor trei se-
230-253; I. Hochgerner, Studium und Wissenschaftsentwicklung im Habsburger-

reich, Wien, 1983, p. 159-166; H. Engelbrecht, Geschichte des osterreichischen Bil-
dungswesens, vol. IV, Wien, 1986, p. 221-227;
2 Geschichte ... 1848 bis 1898, p. 103-115, 136-138; Die Universităt Wien ...
p. 24, 25; H. Lcntze, op. ci't., p. '40; R. Meiister, op. cit., p. 82-84; vezi şi în
Geschichte der kaiserlichen Universităt zu Wien, vol. I., W.ien 1854, p. 629-630.
3 Die Anregung zu dem Leiter des Archivs, dr. Kurt Muhlberger und ihren
Mitarbeitern, dem ich auch fUr viele wertvolle Hinweise danken m&hte.
4
G. Bogdan-Duică, Viaţa şi ideile lui Simion Bărnuţiu, Bucureşti, 1924; Idem,
Notes-ul de însemnări al lui Simion Bărnuţiu. 1849-1863, !Bucureşti, 1924; C. Suciu,
Coresponaenţa lui Ioan Maniu cn Simion Bdrnuţiu. J851-18t;~. Blaj, 1929; Al.
Marcu, S. Bărnuţiu, Al. Papiu Ilarfan şi I. Hodoş la studii în Italia, Bucureşti,
1936; E. Hodoş, Din corespondenţa -lui S. Bărnuţiu şi a conteinporanilor săi, Sibiu,
1944; Şt. Pascu, în Studia, IX, 1964, nr. l; R. Pantazi, Simion Bărnuţiu. Opera şi
S. BĂRNlJ1lU, STITDENT LA VIENA 205
mestre (nicidecum doi ani, cum se acrediitase, eventual cumulând întin-

derea cronologică dintre 1850-1852!) frecventate de subiectul central al
prezentei restituiri la Facultatea juridică a Universităţii din capitala
Austriei imperial~, cu minime incursiuni concrete din lipsa materialului
edificator în acest sens.
In situaţia dată din toamna anului 1849 pentru românii transilvă
neni, opţiunea asumată de S. Bărnuţiu în dublu sens, primordial poliitic,
respectiv de reprezentare a intereselor naţiunii sale în delegaţia perma-
nentă desemnată să prezinte suita de memorii, petiţii, adrese avansate
Impăratului (1 septembrie 1849, 10 ianuarie, 29 decembrie 1850, 16 ianu-
arie 1851), şi spiritual, anume perfecţionarea sa juridică, însuşită iniţial
la Academia de drept din Sibiu, apare de .necontestat şi logică pentru
toţi exegeţii amintiţi. Staţiile temporale din existenţa şi devenirea sa
acum la Viena, întrerupte vreme îndelungată de episodul tratamentului
din Germania, cu cele două date limită ştiute, respectiv momentul sosirii
din Transilvania la 23 iunie 1849 şi cel :al plecării spre Pavia în 11 octom-
brie 18525, au impietat modul eşalonării eficiente a duratei şi conţinu
tului semestrelor urmate la facultatea de profil. Exegeza semnată de
G. Bogdan-Duică, cunoscută şi apreciată în spaţiu şi timp, semnalează
câţiva indici preliminarii în înţelegere.a comprehensiunii manifestate de
S. Bărnuţiu pentru studiul juridic, tocmai în ideea nob'ilă a obţinerii
titlului de doctor pentru ocuparea unui post la proiectata universitatea
românească reclamată în Transilvania; la fel, pentru tentativele de în-
matriculare în toamna anului 1849 şi, respeotiv în primăvara celui urmă
tor, ca şi canavaua şicanelor şi ingerinţelor autorităţii poliţieneşti cc
supraveghea vigilent traiul şi acţiunea cotidiană a liderului incontestabil
al rom{milor transilvani, voluntar „autoexil.aţi" la Viena. In temeiul măr
turiilor edite, putem supoziţiona deci că S. Bărnuţiu nu reuşise să
audieze decât într-o mică măsură cursurile facultăţii în toamna anului
1850-1851, adică semestrul prim, atât din pricina stării sănătăţii, a
problemelor politice rămase nerezolvate, a lipsei tuturor actelor perso-
nale necesare înmatriculării, dat fiind faptul că nu beneficia de bursă,
exceptând ajutorul financiar în valoare de 100 florini primit de la o per-
soană particulară abia în 29 octombrie 1850. Chiar d1acă, să presupunem
că ar fi putut frecventa anumite materii în calitate de „ascultător extra-
ordinar", cum se întrevede, de fapt, din nota către poliţie datată în 9
februarie 1851, ori în virtutea continuării studiilor întrerupte la Sibiu
dintr-un dublu motiv întemeiat: revoluţia şi boala, mecanismul birocractic
al acceptării sHuaţiei sale de rezident politic în capitala Austriei, dobân-
direa paşaportului de studii şi a „atestatului de subzistenţă", necesar
autorităţii administrative univernitare, au trenat acţiunea efectuată în
timp, concurând ca după 9 şi 15 februarie 1851, data avansării tuturor
actelor reclamate, înmatricularea sa ca student „ordinar" să poată avea
9dndirca, Bucureşti, 1967; Arhiva personală Simion Bărnuţiu, Cluj, 1973; C. Albu,
Simion Bărnuţiu, Bucureşti, 1985.
5
Al. Marcu, op. cit., p. 2, 174; E. Hodoş, op. cit., p. 6; V. Netea, în RI, XXIII,
1970, nr. 3, p. 521-528; George Bariţ şi corespondenţii săi, VI, Bucureşti, 1983, p.
171-172, 217, 219; C. Albu, în Acta MP, VIII, 1984, p. 435-443; T. Cipariu, Cores-
pondenţă primită, Bucureşti, 1992, p. 391.
STEUAN MÂNDRUŢ
206
loc abia în debutul semestrului doi, cel de vafă, respectiv în 5 mai 1851. 6
Aura de „revoluţionari" pentru grupul celor patru iluştri studenţi jurişti
români (S. Bărnuţiu, I. Hodoş, AL Papiu Harian şi I. Raţiu), care vor
aprofunda studiul dreptului la Universitatea vieneză, va pricinui destule
griji acestora în perioada nefastă, dominată de atmosfera reacţionară ne<J-
absolutistă, mai ales că toţi cei aflaţi aici contribuiau direct la propa-
garea urmărilor revoluţiei, reclamând la unison respectarea prevcderDoi:-
din programul politic adoptat la Blaj. Faptele subliniate acum rămân
caracteristice pentru anii de început ai deceniului şase \ll secolului XIX,
marcat în învăţământul universitar austriac de introducerea reformelor
organizatorice şi administrative, ilustrând un spor meritoriu de studenţi
înmatriculaţi, atât în ansamblul instituţiilor de învăţământ superior, c:it
mai ales la nivelul Facultăţii de drept.7
Interpretând materialul !arhivistic depistat şi redat în original în
anexă, putem estima temporal şi cantitativ demersul studentului jurist
Simion Bărnuţiu. Durata în spaţiu, cele patru matricole universitare (3
în fapt, una fiind repetată, explicabilă datorită modificărilor de natur<'J.
administrativă internă, cu impact inerent asupra prezenţei materiilor au-
diate) acoperă primăvara anului 1851, momentul începerii semestrului
de vară, cunoscută fiind deja data precisă a înmatriculării, şi, toamna
celui următor, cu certitudine 18 septembrie 1852 8, când se eliberează
atestatul de frecvenţă necesar validării calităţii de student la o altă uni-
versitate. Latura cantiitiativ-calitativă a exerciţiului juridic se poate sta-
tistic înfăţişa în defalcarea pe ani de studiu şi semestre: a) în varianta
că S. Bărnuţiu ar fi urmat, totuşi, neoficial anul I din toamna lui 1849-
1850, formula supoziţionată se prezintă astfel: I, semestrul 1, 1849-1850,
semestrul 21, 1850; II, 1, 1850-1851, 21, 1851; III, 1, 1851-1852, 2,
1852; IV, 1, 1852-1853, 2, 1853, deja la Pavia, rămânând totuşi un iJllter-
val prea mare pentru susţinerea examenelor preliminarii de doctorat,
obţinut după efectuarea celor patru „riguroase" în 6 iunie 1854. b) în
ipoteza mult mai veridică, S. Bărnuţiu ar fi debutat tocmai în semestrul
prim, anul universitar 1850-1851, deci 1anul de studiu I, în calitate de
student „extraordinar", apoi de „ordinar" în semestrul următor, 185I.
pregnant ilustrat de matricolele din anexă: II, 1, 1851-1852, 2, 1852;
III, deja la Pavia, 1, 1852-1852, 2, 1853; IV, 1, 1853-1854, 2, 1854, cu
toate examenele menţionate mai sus, trecute conform legii, dar şi în vir-
tutea intervenţiei solicitate prin Ioan Maiorescu la Viena pentru urgen-
8 G. Bogdan-Duică, Notesul . .., op. cit„ p. 213-216, 218, 221, 222, 224; Al.
Marcu, op. cit., p. 3, 175; Arhiva ... op. cit., p. 2: Viena, 28 aprilie 1851, certificat
medical pentru lunile ianuarie-aprilie inclusiv; Viena, 9 iulie 1851, adeverinţă
atestând calitatea de student în drept; I. Chiorean, Iosif Hodoş. Viaţa şi activitatea
sa, Teză de doctorat, Cluj, 1975, p. 42.
7 Despre frecvenţa universitară, vezi in J. Vollmecke, Osterreichische Hoch-
•chulstatistik. 1829 bis 1979, Wien, 1979, tabelul A. 5.3; pentru Facultatea de drept,
vezi în Geschichte ... 1848 bis 1898, p. 402; cu privire ~a cifra de 57 români tran-
silvani la Viena in 1851, vezi in D. Berindei, in Etudes danubiennes, V, 1989, nr.
2, p. 78.
8 Vezi punctul nr. 11 din Anexa a IV-a.
S. BĂRNUŢIU, STUDENT LA VIENA 207
tarea respectivei proceduri în timp.fi Configuraţia amintită este adeve-

rită de mărturiile arhivistice, .astfel: 1851, semestrul 2, patru materii
şi 13 ore de curs săptămânal (în dublu exemplar!); 1851-1852, semestrul
1, 6 materii şi un număr sporit de ore audiate, 27; 1852, sk!mestrul 2,
cifră record pentru materii, ,8 la număr!, cu pandant în indicarea rtriplă
a orelor frecventate săptămânal, de 31 ! Toate acestea contribuie la recom-
punerea tabloului oarecum eclectic al planului de studii, incluzând ele-
mente de drept obligatoriu şi altele la alegere, conform normelor stipu-
late în regulamentele anterioare anului 1848 ori concordante celor recla-
mate de însăşi stadiul evoluţiei societăţii austriece. Se poate uşor sesiza
interferenţa dintre domeniile specifice, cu arii şi intensităţi variate, cu
repercusiuni vizavi de un trecut imediat ori prefaţând alte orizonturi
pentru ştiinţa juridică şi dreptul administrativ de stat. Cuantificarea
ierarhizat realizată pentru materiile frecventate de S. Bărnuţiu rămâne
minim edificatoare cu privire la direcţia proprie de studiu practic, deoa-
rf'oe specialităţile comune se regăsesc împreună ·cu cele singulare, iar
altele se repetă ilogic, creând greutăţi în aprecierea gradului de asimi-
lare şi percepere cognitivă. Caracterul amalgamat al planurilor de învă
ţământ interferate tocmai între anii 1849-1855, au creat serioase pro-
bleme atât legiuitorilor sistemului universitar, respectiv juridic, cât mai
ales masei tineretului studios, îndeosebi străini, marcaţi de greutăţi ine-
vitabile de limbă şi de adaptare la mediu, fapt care până în final con-
curase, probabil, şi la decizia adoptată de S. Bărnuţiu în toamna anului
1852. Eşalonarea făcută pe ani de studiu şi semestre relevă multe incon-
secvenţe, precum cazul repetabilităţilor subliniate, materii reluate ori
altele frecventate conform programei facultăţii. Tabelul realizat include
următoarele materii audiate: 1851, semestrul 2: drept administrativ,
delicte fiscale, statistică, acţiune penală; 1851-1852, semestrul 1: drept
penal, drept civil, drept roman, drept feudal, medicină legală, economie
naţională; 1852, semestrul 2: drept civil, drept civil procesual, drept
roman, drept comercial-cambial, drept canonic, drept financiar, degre-
varea proprietăţii, medicină legală. 10 Din pleiada de profesori cuprinşi
in acest interval, respectiv 12 la număr, se detaşează, prin acelaşi proce-
deu al „repetabilităţii" pe domeniile predate: H. Beer, J. Hornig, W.
Kosegarten, M. Stubenrauch.
Matricolele universitare menţionate îngăduie, totodată, regăsirea al-
tor date importante ce reconstituie traseul vieţii şi activităţii studentului
jurist S. Bărnuţiu între anii 1851-1852. Aspectele excerptate în comen-
tariul prezent vizează nominalizarea celor două situaţii de modificare a
~ G. Bogdan-Duică, Notesul . . . op. cit., p. 133: despre cursurile audiate în

semestrul de toamnă-iarnă 1850-1851 la profesorii Hye (drept penal procesual) şi
Stu benrauch (drept constituţional austriac).
ID Idem, p. 222: de remarcat faptul că materiile predate de profesorii Hye
(„forma procesului criminal cea nouă") şi Stubenrauch („jurisprudenţa constituţiei
austriece"), menţionate pentru semestrul de toamnă-iarnă 1850-1851 vor figura în
cuprinsul tablei de materii a semestrului de vară 1851 (Stubenrauch) şi toamnă
iarnă 1851-1852 (Hye), pe câtă vreme profesorul Edlauer („dreptul public al statu-
lui filosofie jus gentium") nu apare nicăieri, poate dintr-un simplu motiv finan-
ciar, anume că taxa frecventării a trei cursuri ordinare era de 15 florini, iar S.
Bărnuţiu însumează cifra mult ridicată peste numărul legal aprobat!
STELIAN MÂNDRUŢ
208
domiciliului (Wienstadte nr. 30 şi Lanngrube 30), corecta certificare a

vârstei şi confesiunii (cu minime corecturi, totuşi), determinarea locului
naştere şi a ţării de obârşie. Aceleaşi chestiuni materiale dificile de sur-
mont::it pentru majoritatea studenţilor români transilvăneni, cxisti:l şi
aici în cazul plătirii taxei specifice pentru materiile audiate, aşa-numita
„Collegiengeld", respectiv punctele 9 şi 10, instituite prin lege la 12 iulie
1850. Analiza efectuată pe semestre şi raportată la specialităţile frecvcn--
tate, adică numărul total de ore, - taxa fiind achitată în virtutea proce-
deului stipulat, adică de 1 florin pe ora săptămânală 11 - , favorizează ten-
tativa încadrării studentului S. Bărnuţiu în strânsă depend2nţă <le resur-
sele financiare minime, în fluxul materiilor posibile de urmat şi a rezul-
tatelor imediate, având în vedere faptul că exista şi şansa scutirii pro-
centuale, odată cu avizul competent al Consiliului Profesoral. În situaţia
dată, evidenţele statistice denotă jumătatea taxei plătite, chiar degre-
varea de sarcina ei, fără specificarea datelor în timp. Gradarea stabilitii
iniţial în această direcţie şi modurile de evoluţie ulterioară se pot veri-
fica în cuprinsul punctului 11, rubrica terminală a însemnărilor incluzând
anumite cifre indicând totalul ori raportul intersemestrial pentru orek'
de curs, ~aolaltă cu materiile indicate prin „publicum" (scutite de taxă)
şi certificarea datei eliberării a·testatului de studii, necesar transferului
la universitatea din Italia la 18 septembrie 1852.
Dacă matricola universitară analizată acum făcea interesante referiri
la evoluţia studentului Simion Bărnuţiu în cadrul unui sistem de înv<1-
ţământ juridic supus dilemelor „reformei în tranziţie", alte mărturii de
epocă, îndeosebi cele epistolare completează traiectul vieţii şi activităţii
sale în intervalul dat; cel strict circumscris anului 1852 rămâne totuşi
marcat de studiul asiduu al dreptului, de truda la elaborarea unor lucrări
de specialitate (vezi ediţia a doua a „Discursului"), în pofida şicanelor
permanente din partea poliţiei, a greutăţilor de limbă, de adaptare şi a
bolii de plămâni, care au concurat, până în final la înfăptuirea practică
a deciziei mutării la Universitatea din Pavia. La vârs,ta matură de 44
de ani, studentul jurist va aprofunda tema sa predilectă, respectiv filo-
sofia dreptului, cu aiecent pe drepturile personalităţii, aspect creion<lt
evident în cuprinsul rtezei de doctorat elaborate până în vara anului
1854. 12
Capitala Austriei părăsite în toamna anului 1852, revine temporar
reşedinţa doctorului în ştiinţe juridice, care efectuează aici un stagiu
minim de câteva luni, răstimp în oare refuză onorabil propunerea anga-
jării în slujba statului. Viena., universitatea, facuLtatea de profil au con-
stituit totu~i un stimul efectiv şi un fundament teoretic şi practic, real-
mente necesar pentru viitorul cadru didactic universitar de la Iaşi, chemat
aici de 2.celaşi neobosit misionar al destinelor ştiinţei româneşti, A T.
Akademische Gesetzc, Wien, 1859, p. 36, paragraful 3.

11
G. Bogdan-Duică, Viaţa şi ideile ... op. cit., p. 132; C. Suciu, op. cit., p.
12
195, 196; E. Hodoş, op. cit., p. 35: data de 10 noiembrie 1852 drept semnificativă
pentru acceptarea ca student la Pavia; Şt. Pascu, op. cit., p. 13; Arhiva perso-
nală... op. cit., p. 3: Viena, 18 septembrie 1852, carnetul de student; Viena, 23
septembrie 1852, certificat medical; Pavia, 2 noiembrie 1852, cererea de inmatricularP
şiactele necesare.
S. llARNUŢIU, STUDENT LA VIENA 209
Laurian, ce contribuise meritoriu la venirea altui jurist învăţat la şcoala

de drept austriacă, coleg şi învăţăcel al fruntaşului politic restitui.t în
contribuţia documentară prezentă. Atât Simion Bărnuţiu şi Al. Papiu
Ilarian, trecuţi în Moldova şi sprijinind momentul de reformă în spirit
modern european al sistemului de învăţământ romfmesc, cât şi Iosif Hodoş,
alături de Ioan Raţiu, reveniţi la maitcă în Transilvania, au exemplifi-
cat, prin efortul cultural şi politic, dăruirea şi menirea nobilă asumată
de mulţi dintre reprezentanţii poporului majoritar în zonă pentru supra-
vieţuire, dezvoltare şi progresul continuu spre realizarea unui deziderat
scump nutrit pJ.nă la împlinirea definitivă făptuită în anul 1918 Pc c<împia
de la Alba Iulia.
STELIAN IvIÂNDRUŢ
I. Catalog der juridischen Fakultătl3
1/1 1 Vor-und Zuname, Alter, Religion, Wohnung des Studierenden:
Barnotin (Barnutiu) Simon, 42 J., 15 g.Kath., an der Wien, Nr. 30.
2/ Vaterland und Geburtsort: Boksa, S. burgen.
3/ Name, Stand und Wohnort des Vaters ader Vormundes: -
4/ Vorlesungen, filr welche der Studierende and einer oder an verschiedenen Fa-
kultătcn eingeschrieben ist: Verwaltung; Gefiillsilbertrettungen; Statistik; ost.
Strafverfahren.16
5i Wochentliche Stundenzahl: 5; 4; 1; 3_1 7
6/ Name des Dozenten: Stubenrauch; Springer; Springer; Keller.1s
7/ Bestătigung des Besuches: -
8/ Stipendium ader Stiftungs-Betrag. Verleihung: -
9/ Wurde befreit von dem ganzen/halben Kollegiengeldes: a) durch Dekrct des
Proffes. Kolleg.: - ; b) fur die Semester: -
10/ Vorschreibung des Kollegiengeldes: - ; b) Abstattung des KoIIee:ienaeldes:
5·4·4·3·/5•4•4•3•/3·4•4•319
11/ 3'0/6j 'pilbii~u~/Sprl.,;_ger, „Statistikj; w.K.A.Hermannstadt/Kellerj.2°/Archiv der
Universităt Wien, Catalog .. .Sommer-Semester, 1851, p. 11-12.l
13
Despre evidenţa studenţilor înmatriculaţi şi rolul îndeplinit de acest „Cata-
log", vezi în Akademische, op. cit., p. 15-17, paragrafele 38-43 din „Studienord-
nung''-ul din 1 octombrie 1850.
14
Am utilizat tacit cifrele arabe pentru simplificarea redării textelor matrico-
lelor în anexă.
' Dacă acceptăm anul 1808 ca dată a naşterii, atunci neconcordanta este evi-
1
dentă iar omisiunea se datorează unui funcţionar neglijent!

16
Vezi în Offentliche Vorlesungen an der k.k. Universităt zu Wien im
Sommer-Semester 1854, Wien, 1854, p. 5-7; unic A.nuar incluzând o parte din
prelegerile universitare din epocă, aflat în fondul Bibliotecii universitare „Lucian
Blaga" din Cluj.
17
Cu privire la materiile „gratuite" (publica) şi la cele predate „contra taxă"
(Collegiengeld), vezi în Akademische ... op. cit., p. 35-49, paragrafele 2, 3 ale ordo-
nanţei ministeriale din 12 iulie 1850.
1s Vezi în Ubersicht der akademischen Behorden ... an der k.k.Universităt
zu Wien im Sommer-Semester 1854, Wien, 1854, altă piesă documentară singulară,
păstrată în acelaşi fond bogat al bibliotecii universitare clujene citate; Moriz Stuben-
rauch, profesor de drept administrativ, de drept comercial austriac, decan al Facul-
tăţii de drept în anul 1851-1852, în Ubersicht ... op. cit., p. 9, 17; Joseph Springer,
profesor de statistică şi finanţe, în op. cit., p. 5, 8, 17; Gustav Keller. profesor
de drept penal, în Geschichte ... 1848 bis 1898, p. 163, 166.
19 Vezi nota anterioară, respectiv 17.
20
Referirea se face la cursul predat de profesorul Keller şi plătit de S. Băr
nuţiu în baza unui sprijin financiar venit de la Sibiu si consemnat ca atare la
rubrica în cauză.
14 - Acta Mvsct Porolissensis voi. XIX 1995

STELIAN MANDRUŢ
210
II.
1/ Barnutiu Simon, 42 J., 2 1 g.Kath., An der Wien, Nr. 30.
2/ Boksa, SiebenbUrgen.
;Ji -
4/ Verwaltung; GefăllsUbertrettungen; Statistik; ost.Strafverfahren.22
5/ 5; 4; I; 3. 23
()( Stubenrauch; Springer; Springer; Keller. 24
7/ hf.; bf.; bf.; bf.25
3/
9/
10/
11/ publicum /Springer „Statistik/26
/Archiv der Universitat Wien, Catalog ... Sommer-Semester, 1851, p. 11-12./
III.
1/ Barnutiu Simon, 43 J., g.K., Wienstadte Nr. 30.
21 Boksa, S. bUrgen.
;J/ -
4/ Strafrecht; bUrgl.Recht;Vortrage iiber Justinian; Lehenrecht; ger. Medizin;
National. 27
5/ 5; 8; 2; 2; 5; 5;
6/ Hye; Grassl; Hornig; Leeb; Beer; Kosegarten.%8
7/ -
8{ -
9/ -
10/ a> 5; 8; - ; - ; 5; 5; I - - - = = =;/ b) 5; 8; - ; - ; 5; 5_29
II/ 20; publ. /Hornig, Leeb/ 30
/Archiv der Universitat Wien, Catalog ... Winter-Semester, 1851-1852 p. 11-12./
IV.
1/ Barnutiu Simon, 43 J., gr.Kath., Lannighube, 30.3 1
21 Bocsa, SiebenbUrgen.
3/ -
4/ bUrgl. Recht; Ciwilg.Verfahren; Exeget. Vortrage; Wechselrecht; Kirchenher-
meneut: Finanzpolitik; Grundentlostung; Gerichtl.Medizin 32
5/ 8;5;2;4;1;5;1;5.
Vezi nota nr. 15.

21
~z
Vezi nota nr. 16.
2a Vezi nota nr. 17.
24 Vezi nota nr. 18.
2:; Prima menţiune, diferită în dublură, pentru atestarea calităţii gratuităţii
frecvenţei universitare.
~G Vezi nota nr. 20 referirea se face numai la cursul predat de profesorul
Springer.
~ 7 Offentliche Vorlesungen .... op. cit., p. 5-7.
28 Anton Hye, profesor de drept penal şi procesual, în Obersicht . . . op. cit.,
p. 9, 17, 26; Ignaz Grassl, profesor de drept civil austriac, în Idem, p. 8, 17; Joseph
Hornig, profesor de drept roman, în Idem, p. 8, 17; Joseph Leeb, profesor de drept
feudal, decedat în 1852, în Geschichte .... 1848 bis 1898, p. 160; Hieronymus Beer,
profesor de medicină şi psihologie legală, în tJbersicht ... op. cit„ p. 9, 17; Wilhelm
Kosegarten, docent pentru ştiinţele politice, în op. cit„ p. 17.
2
~ Cea dântăi referire la renunţarea achitării taxelor impuse de lege.
30 Este repetat procedeul scutirii pentru cele două cursuri subliniate.
31 Lectură improprie datorită precarităţii textului, certificând o altă adresă
pentru studentul jurist Simion Bărnuţiu.
32 Offentliche Vorlesungen ... op. cit., p. 5-7.
S. BĂRNUŢIU, STUDENT LA VIENA 211
6/ Grassl; Dworzak; Hornjg; Stubenrauch; Huze; Kosegarten; Stubenrauc Beer. 33

7( -
8/ -
9/ -
10/ a) 8·5·-4·1·5·-5·/----"/ b) 8·5·-·4·1"5·-·5 _
11/ 20/7 ~ pubi./H~rnlg/; publ./Stubenrau~h. ,',dr~~de'ntlekung"/; Abgangzeugnis, 18/9.
852, z. 969. 34
/Archiv der Unjversităt Wien, Catalog ... Sommer-Semester, 1852, p. 6-7./
Sil\IION BARNUŢIU, RECHTSHORER AN DER WIENER UNIVERSITAT

(1851-1852)
(Zusammenfassung)
Die hier veroffentlichte „Catalog der inmatriculirlen Studierenden der juridischen

Fakultăt" bringt einige bisher unbekannte Anblicken hlnsichtlich das Lebens und
Wirkens des rumănischer Juristen in der Zeitspanne des Jahres 1851 und 1852.
Der Verfasser zeigt vor und analysiert neue Zeugnisse aus das Archiv der Wiener
Universităt ilber den zitierten Name, die aus Siebenbilrgen, nănlich Bocşa, in Sălaj
stammende, und and der juridischen Fakultăt der Wiener Universi'tăt zwischen der
obengennante Zeitraum studierte.
33
Joseph Franz DworZ3k, profesor de filosofia dreptului, în Ubersicht... op.
.cit., p. 8, 17; Friedrich von Huze, profesor de drept penal şi drept roman, în
Geschichte ... 1848 bis 1898, p. 145.
34
Certificarea obţinerii atestatului de studii în vederea plecării la Universi-
tatea din Pavia.
ADUNAREA GENERALA A :ALEGATORILOR ROMÂNI
DIN TRANSILVANIA ŞI UNGARIA
SIBIU, 16/28 noiembrie 1894)
Urmărirea în juSitiţiie, condamnarea şi închiderea memorandiştilor la

Seghedin şi Vaţ a adus în sânul P.ar;tidull\.li Naţional Român din Transil-
vania şi Ungaria frământări, căutări şi dezbateri ce se vor manifesta
exclusiv numai în alegerea mijloacelor şi a căilor prin care să înainteze
mişcarea naţională română. Deşi aceste frământări s-au manifestat latent
în mişcarea naţională română din a doua jumătate a sec. al XIX-lea,
ele se vor continua şi în timpul mişcării memorandiste 1, accentuându-se
după învestirea Comitetului substitut şi pregătirea unei noi conferinţe
sau adunări generale a Partidull\.li Naţional Român în cursul anului 1894.
în lucrarea de faţă, ne-am propus ca obiectiv de cercetare tocmai
aducere.a la lumină a .acestor frământări, căutări şi dezbateri mai puţin
cunoscute din această perioadă ce a culminat cu organizarea adunării
generale a alegătorilor români din 16/28 noiembrie 1894 de la Sibiu. A
fost necesar să reanalizăm istoriografia problemei, deoarece aceasita făcea
în cea mai mare parte o enunţare a principalelor hotărâri şi obiective
ale adunării din 16/28 noiembrie 1894, fără a prezenta întrunirile şi con-
sfătuirile grupărilor din mişcarea naţională, ca şi activitatea Comitetului
substitut2.
în elucidarea evenimentelor ne-am bazat pe documentele provenite
de la conducerea PaI1tidului Naţional Român, pe vasta coresrpondenţă a
protagoniştilor acestei perioade (I. Raţiu, G. Pop de Băiseşti, V. Lucaciu,
S. Albini, V. Mangra, I. Russu-Şirianu, Al. Mocioni, V. Branişte,
Fr. Hossu-Longin, A Frâncu şi G. Popovici), ca şi pe organele de presă
ale grupărilor ce s-au detaşat din mişcarea românilor din Transilvania.
Del?i întrun'irile, de~baterile şi convorbirile dintre fruntaşii politici
romam şi grupările lor trebuiau să rămână nedivulgate în presă 3 , ele
vor ocupa pagini întregi în ziarele protagoniştilor, mai ales drupă orga-
1 D. Suciu, în ACtaMN, 26-30, istorie 1989-1993, p. 235-262; G. Cipăianu,
Vincenţiu Babeş (1821-1907), Timişoara, 1980; V. Netea, Lupta românilor din Tran-
silvania pentru libertatea naţională (1848-1881), Bucureşti, 1974; L. Botezan, N.
Cordoş, in AIIA, XV, 1972, p. 287-299; Ş. Polverejan, N. Cordoş, Mişcarea memo-
randistă în documente (1885-1897), Cluj, 1973, p. 5G-G3.
2 T. V. Păcăţianu, Cartea de aur sau luptele politice naţionale ale românilor
de sub coroana ungară, VII, Sibiu, 1913, p. 718-iJl; Z. Pâclişanu. în Revista Fun-
daţiilor Regale, nr. 7 din 1 iulie 1934, p. 105-12G; Şt. Pascu. în Desăvârşirea ani-
ficării statului naţional român. Unirea Transilvaniei cu vechea I~omânie Bucureşti,
19G8. p. 78-79; P. _Cociuba. FJ. Bizera, în Crisia, IX, 1979, p. 7B:l-788 A. C;1ciora,
N. Ro~uţ, M. Ţimbu5, Aradul în lupta pentru eliberare sociaW şi naţională, II,
Arad, 1980, p. 97-101, 235.
3 Biblioteca Academiei Române Bucureşti, Seclia mss. (în continuare BAH),
SCCV[[ 2, (12). (Coresp. V. Mangra câtre S. Aulbini din 17 oct. 1894).
214 NICOLAE CORDOŞ
nizarea adunării de la Sibiu din 16/28 noiembrie 1894, dezvăluirile con-

tinuând să se facă şi în anii următori 1895, 1897 şi chiar în 1902.
Din campania de presă a unora dintre grupări (1tribunistă, gazct~~;itit
şi moderată), remarcăm dezvăluirile lui Vasile Mangra, Lumină să se
facă4_; George P_opovici, O întâmpinare 5 ; Ioan Russu-Şirianu, Organizarea
Partidului Naţzonal6; Aurel Mure~ianru, Lămuriri'; Diletanţi politici 0 ;
Al doilea period al campaniei 9 ; Declinul şi dezastrul. Ultimul period d
campaniei memorandiste 10 şi ale lui Valeriu Braniştell, din care am pn·-
luat ceea ce este esenţial pentru activitatea Partidului Naţional Rom;în
şi istoria luptelor naţionale.
După cum S'e cunoaşte, primul aot juridic al procesului Memoran-
dului l-a constirtruit denunţul penal al parchetului general din Cluj conrt.ra
1lui Eugen Brote, „eventual" şi a personalului „Institutului Tipografic''
din Sibiu, la 21 septembrie 189212.
Din actul procurorului şi al anchetei judecătorului de instruc'~c
asupra lui Eugen Brote (ancheta desfăşurată timp de mai mulite luni de
zile), reieşea evident că tendinţa guvernului ungar era de a prezenta
întreaga mişcare memorandistă prin reducerea ei Ia o singură pers<aană.
La interogatoriile luate până la sfârşitul anului 1892, Eugen Brate
va declara că redaotarea Memorandului a făcut-o Comitetul central '.in
urma „condusului" Conferinţei naţionale din 20-21 ianuarie 1892, pen-
tru că - aşa cum va scrie şi în 1895 - „nici unul din membrii săi nu
putea să decline de la sine putere răspunderea pentru cuprinsul Memo-
randului"13. In legătură cu ră1spândirea actului, Eugen Brote recunoaşte.
fără să neglijeze participarea lui personală la această activitate, c:i
hotărârea a fost a Comitetului central1 4 . Vrând să probeze că el nu a
procedat din proprie iniţiativă, ci ca mandaitar, la tipărirea şi răspfmdirea
Memorandului, probabil pentru a scăpa şi de răspunderea penală, Brate
solic1tă conducerii Par,tidului Naţional Român o declaraţie în acest sens.
Ea a fost de altfel preanunţată la 12 februarie 1893, când Eugen Brate
declară la interogatoriu că Comitetul central îşi lua răspunderea pentru
redactarea, tipărirea şi răspândirea Memoranduluil 5 •
Această declaraţie, diiota·tă de Eugen Brote şi scrisă de Dirniitrie
Corn.şa la 18 februarie 1983, întărită cu semnă,turile lui Ioan Raţiu, Dimi-
trie Comşa, Septimiu A1bini şi Daniil Popovici Barcianu, ce preciza cum
Comitetul central a luab „condusul" ca să se tipărească textul s.taibilit
4 Tribuna, 1894, nr. 262-263, 265.
5 Idem, nr. 278 din 30 dec. 1894/11 ian. 1895, p. 1114.
6 Tribuna poporului, 1897, nr. 51 şi 53.
7 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 261-263.
e Idem, nr. 270, 272-273.
9 Idem, 1902, nr. 89, 91, 95, 98, 100-101, 103-104, 110, 114.
10 Idem, 1902 nr. 130-131, 133, 135-137, 140-141, 144-147, 150-153, 156-
177.
11Dreptatea, 1894, nr. 258-259.
12I.P.P. /app/, Procesul Memorandului românilor din Transilvania. Acte şi
date, I, Cluj, 1933, p. 47-50.
13 E. Brote, Un memoriu politic. Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria,
Bucureşti, 1895, p. 143.
14 I.P.P. /app/, op. cit., p. 66-71.
l5 Idem, p. 71-72, 339; II, Cluj, 1934, p. 169-170, 183.
ADUNAREA .GENERALĂ A ALI:GĂ TORILOR ROMANI
215
at Memorandului şi să se distr~bui:e între alegă.torii români şi între nota-

bilLtăţile politice din ţară şi străinătate, a fost depusă la Tribunalul din
Siibiu de Brote chiar in după masa zilei de 18 februarie 189316.
Declaraţia din 18 februarie 1893 dată lui Eugen Brote „în scopul ca
sâ se împartă răspunderea şi ea să cadă nu numai asupra lui, ci r'li asupra
membrilor comitetului" - cum susţinea şi Septimiu Albinil7, va aduce
însă extinderea urmăririi penale şi asupra celorlalţi membri ai Comi-
terului central, prin dispoziţia procurorului general din Cluj, Vita San:dor,
li 13 mai .}8931 .
Hotărârii guvernului ungar de a intenta proces întregului Comitet
central românii îi răspund ,prin organizarea impozantei Conferinţe ex:tra-
ordinare a Paritidului Naţional Romfm din 23--24 iulie 1893. Conferinţa
a dovedtt, de altfel, încă o dată sprijinul larg de care se bucura partidul
in activitatea sa. Solidaritatea exprimată de toţi delegaţii avea o deose-
bită importanţă în evoluţia evenimentelor, în condiţiile urmăririi Comi-
tetului central de către justiţie. Astfel că aici, Aurel Mureşianu (sprijinit
de Al. Mocioni, V. Babeş, Fr. Hossu-Longin şi C. Brediceanu) va propune
găsirea unei soluţii de înlocuire a Comitetului central al Partidului Na-
ţional, Român, în cazul condamnării lui, cu un nou comitet. Propunerea
a fost acceptată iniţial, Alexandru Mocioni fiind însărcinat cu această
rez-0lvare. Mocioni era de părere ca noul Comitet central să fie ales
dintre fruntaşii politici transilvăneni în care vechiul comitet ar avea
încrederea necesară. Eugen Brote, sprijinH de Vasile Lucaciu şi Iuliu
Coroianu, cum consemnează în 1902 Aurel Mureşianu, „dezarmează" adu-
narea, informând-o că procesul nu va avea loc şi că o alegere a unui nou
comitet ar fi .o dovadă de neîncredere faţă de vechiul comitet19.
Lansarea actului de acuzare la 6 decembrie 1893 şi fixarea dezba-
terii iniţiale a procesului pentru 23 ianuarie 1894 urgentează găsirea
modalităţii de a se continua mişcarea naţională şi în cazul eventualei
detenţii a Comitetului central al Partidului Naţional Romfm 20 • Se impu-
nea stabilirea unor noi forme organizatorice care să asigure conducerea
un~tară a luptei naţionale, pentru a da acesteia vigoarea şi eficienţa
cerute de idealul urmărit.
Şedinţa Comitetului central al Partidului Naţional Român din 3 ia-
nuarie 1894 de la Sibiu decide alegerea unui Comitet substitut, căruia să
i se 'încredinţeze „continuarea luptei politice actuale şi menţinerea în
vigoare a programului parrtidului naţional ... în persoanele ce urmează":
Zaharia Baiu, asesor consistorial în Sibiu, Onoriu Tilea, inginer în Sibiu,
dr. Petru Cioran, medic în Sibiu, Iosif Crişan, avocat ân Abru:d, Nicolae
Bă~an, paroh în Bucium-Izbita, dr. George Popa, asesor consistorial în
Abrud, Andrei Cosma, .avocat în Şimleu, Diamandi Manole, comerciant
în. Braşov, dr. Ioan Pop, vicar în Năsăud, dr, Ştefan [Cicio] Pop, avocat
în Arad, Vasile Mangra, profesor în Arad, Ioan Danciu, protopop în Ofen-
16
Idem, vol. I, p. 72-7G; II, p. 205, 213-214; BAR, mss. rom. nr. 5338, f. 150.
11 1.P.P. /app/, op. cit., I, p. 339.
18 Idem, p. 50-53.
19 Gazeta Transilvaniei, nr. 104 din 11/24 mai 1902, p. 1.
20 I.P.P. /app/, op. cit„ p. 55-61: Muzeul naţional de istorie al Transil\·aniei
Cluj-Napoca (în continuare Muz. Ist. Trans.l. nr. inv. M. 2415.
NICOLAE CORDOŞ
216
baia, dr. Ştefan Petrovici, avocat în Lugoj, Constantin Lucaciu, preot în

Iojib, Victor Popea, paroh în Satulung (Braşov), Alexiu Pop, avocat în
Cluj, dr. Augustin Bunea, teolog din Blaj, Vas.ile Suciu, protopop în
Căpuş, Coriolan Pop, avo·cat în Oradea, Dionisie Vaida, proprietar în
Olpret şi Emeric Pop, avocat în Cluj. In final, concluzia Comitetului
central (prin prezenţa a 15 membri), era ca cei 21 de membri numiţi,
împreună cu membrii vechiului comitet, să fie invitaţi a lua parte la o
şedinţă ce urma să se ţină în ajunul procesului la Cluj, „unde li se va
încredinţa conducerea politică pe ,timpul intemniţării":! 1 .
Numindu-se, după cum se observă, oameni „tineri fără nici o avere
şi fără nici un nume oarecare", cum remarca Teodor Mihali, în şedinţa
respectivă se pare că au avut loc discuţii vehemente şi contradictorii ce
au dat câştig de cauză grupării tribuniste, care, după informaţiile lui
Francisc Hossu-Longin, ar fi „terorizat" Comiitetul central, propunând
numai „de prin Sibiu şi jur", ceea ce protocolul şedinţei din 3 ianuarie
1894 nu confirmă. Faţă de hotărârea Comitetului central de a numi
componenţii noului comitet, a fost nemulţumit şi Gavril Tripon, care
dorea să ceară doctorului Ioan Raţiu ca, în cazul că pertractarea proce-
sului din 23 ianuarie 1894 se va amâna, să convoace o conferinţă a ale-
gătorilor care să dispună alegerea noului comitet 22 .
Datorită amânării dezbaterii finale a procesului memorandist pentru
7 mai 1894, Comitetul substitut nu intră imediat în atribuţii. Consem-
năm prezenţa lui Vasile Mangra probabil ca unul din viitorii conducă
itori ai Comitetului substitut, ca invi.tait de dr. Ioan Raţiu la şedinţa din
3-4 februarie 1894 a Comitetului central al Partidului Naţional Rom<1n.
unde s-a discutat repartizarea apă·rătorilor pentru fiecare acuza.t în parte,
precum şi măsurile luate în legă,tură cu atitudinea politică şi administra-
tivă a ziarelor „Tribuna" şi „Foaia popo:rului" 23.
Cert este că la 21 aprilie 1894, dr. Raţiu îl invită din nou pe Vasile
Mangra la prima şedinţă comună a substituţilor şi a Comitetului central
la Cluj pentru 5 mai 1894 24 . Nu ştim ou exactitate ce s-a dis0utait aki.
Se pare că acum s-a definitivat componenţa Comi.tetului substitut, mem-
brilor acestuia trimiţându-li-se o notă de informare pe baza hotărârii
conducerii partidului din 3 ianuarie 1894. Cunoaştem două asemenea
adrese date la 5 mai st.n. 1894 şi expediate pe numele lui Vasile Mangra
şi al protopopu~ui Vasile Suciu din Căpuş, ambii regăsiţi în protocolul
din 3 ianuarie 1894, adrese semnate în numele biroului Comitetulrui cen-
.tral de dr. Ioan Raţiu ca preşedinte şi Septimiu Albini ca secretar. Luând
în cons1derare că Comitetul central era pus sub aouzaţie şi astfel nu mai
avea deplina libertate de a acţiona pe terenul luptei naţionale, se dorea
„ca organismul şi activi1ta1tea partidului nostru şi astfel însăşi cauza
21 Vezi protocolul şedinţei publicat în A. Caciora, N. Roşuţ, M. Timbus, op.

cit., p. 100-101.
22 Ş.
Polverejan, N. Cordoş, op. cit., p. 238.
23A. Caciora, N. Roşuţ, M. Timbu5, op. cit., p. 103-108; Biblioteca Naţionahi
a României Bucureşti, Colecţii speciale (în continuare BNfi), mss. nr. •1023 (Coresp.
V. Mangra către E. Brotc din 5 feb. 1894).
24 Arhiva Bibliotecii Mitropoliei Ardealului Sibiu (în continuare Arh. BMAS),
fond V. Mangra, nr. 203.
ADUNAREA Gi:NiOR.\LĂ A ALEGĂTORILOR ROMANI 217
naţională să nu sufere întru nimic" după întemniţarea memorandiştilor.

Se spera „să nu se simtă nici un gol în sânul luptătorilor naţionali",
Comitetul substitut punând în lucru „toată iubirea, tot devotamentul,
toată energia în servidul cauzei poporului român"25. La numai câiteva
zile după această întrunire, „Dreptatea" de la Timişoara, printr-o cores-
pondenţă trimisă de la Cluj în 7 mai 1894 de Valeriu Branişte, va pu-
bUca „lista completă a membrilor supleanţi în Comitetul naţional, care
la caz că Comitetul e întemniţat, au mandatul să convoace conferinţa
naiţională"26.
Comparând componenţa celor două liste, remarcăm că în noua listă
do la 5 mai 1894 au rămas numai 17 membri din cea de la 3 ianuarie
1894, la care se vor adăuga 7 din vechii şi noii membri cooptaţi probabil
în Comitetul central, scăpaţi de acuzaţiile justiţiei ungare, după cum
urmează: Onoriu Tilea, Iosif Crişan, Nicolae Băişan, George Popa, Andrei
Cosma, Ştefan fCido] Pop, Vasile Mangra, Ioan Danciu, Ştefan Petrovici,
Vi-otor Popea, Alexiu Pop, Augustin Bunea, Vasile Suciu, Coriolan Pop,
Dionisie Vaida, Iuliu Terenţiu Mera, Va'sile Ignat, Vasile Fodor, George
Popovici, Antonie Pallaidi, Ioan Russu-Şirianu, Ioan Drac şi Nicolae
Maier 27 .
A doua zi după verdi'Ctul în procesul Memorandului, Ioan Raţiu con-
voacă în saloanele hotelului „Ungaria" pe mai mulţi fruntaşi ai Partiduiui
Naţional Român la o consfătuire în scopul realizării unei înţeleg~ri fntre
diferitele grupări ale partidului, pentru eliminarea tuturor dhensiunilor
existente în situaţia dată, cu gândul de a coopta pe unii dintre ci în
rândurile Comitetului substitut. Prezent la această întâlnire, Diamandi
Manole solicita ca „tribuniştii, gazetiştii şi mocioncştii să ne dăm mâna
cu toţii", pentru că discuţiile aprinse între diferitele grupări arătau ce
greu este să se realizeze unirea dorită de toţi. Cu toate acestea, I. Russu-
Şirianu şi Iuliu Coroianu resping propunerile de întregire făcu~e chiar
~i de preşedinte prin numirea şi alegerea lui Aurel Isac, Amos Frâncu,
Coriolan Brediceanu, Aurel Mureşianu şi Diamandi Manole în Comitetul
substi:tiut28.
Ioan Raţiu în înţelegere cu câţiva membri ai Comitetului ccn;tral
mai convoacă o altă consfă.tuire la Sibiu în 8 iunie st.n. 1894, invitând,
se pare la consultare „pre mai mulţi fruntaşi ai poporului român, asupra
aqiunii mai potenţate a partidului, ce are să urmeze după verdictul de
la Cluj, şi asupra modali,tăţilor, prin care să se manifosteze aceasită
ac~iunc". De~i au fost invitaţi se pare din toate ţinuturile şi grupările
partidului, încercarea lui I. Raţiu de a convoca în cele db urmă o con-
Icl'inFt a Partidului Naţional Rom<în care să dezbată toate prctl2mele
~5 Ş. Polverejân, N. Cordoş, op. cit., p. 298-300; -:!?. Prcca, în Socic:.ate:-L ~~

mJ.'.n~. nr. 6 din iuni2 1942, p. 34.
2G Dreplalea, m. 94 din 27 aprilie/9 mai 1894, p. 2.
21Ibidem.
20Gazeta Transilvaniei, nr. 261 din 29 nov./11 dec. 1894, p. 1; Tribuna po ?0-
rului, nr. 53 din 19/31 martie 1897, p. 1.
CORDOŞ
218 NICOLAE
ivite nu a reuşit. O altă încercare nereuşită în problema unităţii şi org<i-

nizării parUdului se datorează doctorului Raţiu şi la 18 iunie 1894·!•.
La toate aceste încercări ale doctorului Raţiu de str<1ngere a ri"mdu-
rilor partidului şi de organizare a Comitetului substitut, din toate grur..<:-
rile existente, intervine însi"t Ministerul de Interne ungar, care prin orcL-
nul nr. 321 din 16 iunie 1894 interzice activitatea Partidului Natioi~,;;]
Român, a cărui existenţă nu ar avea o bază legală, soliciti'mdu-i-~e :;:-:-
tocmirea şi înaintarea statutelor de funcţionare conform circularei r.r.
1508 din 1875, care în realitate nu se referă la partidele p::iliticc, ci };1
formalităţile de înfiinţare şi organizare a „reuniunilor" ca pen;o3rc
juridice.
Adus la cunoştinţa doctorului Ioan Raţiu în 20 iunie 1894 de p::-c-
fectul Comitatului Sibiu, Gustav Thalmann3°, ordinul fusese pregiJtir
anterior încă din luna aprilie a anului respectiv. La ordinul confitlenţfal
nr. 276 al guvernului ungar, viceprimarul Si:biului J. Drotleff cerea grab-
nic lui Raţiu la 19 aprilie 1894 următoarele informaţii: 1. Pe ce b;,zi1
s-a constituit Partidul Naţional Rom<1n şi Comitetul executiv al aces.tui:. ?;
2. Care sunt statutele fundamentale?; 3. Es:te constituirea partidului ~':n
ştiinţată? Când şi cui?; 4. Când şi de cine sunt aprobate statutele?~'.
Doctorul Ioan Raţiu va răspunde la 23 aprilie 1894: „In virtu:ca
legii electorale în vigoare, alegătorii români din toate cercurile electora"!c,
în care locuiesc cetăţenii de naţionalitate rom<înă, sunt constituiţi po:i-
ticeşte în partid naţional român. Dreptul alegă,torilor de a se constitrlli
în partide este incontestabil recunoscut în § 104 al legii electorale, c<;::-e
expres recunoaşte partidele şi pretinde numai ca la aduncirile, şedinţe;e
şi festivităţile acestora să poată asista şi reprezentanţii autorităţilor ~K:
ministrative"32. Raţiu susţinea în continuare că de la începutul erei
constituţionale şi in special din 1869 la fiecare perioadă electoralf1, in
preajma alegerilor şi după trebuinţă şi la alt termen, Partidul NaţioL,<11
Român s-a întrunit în conferinţe generale publice (1881, 1887, 1890, H392
şi 1893), la care au participat delegaţii aleşi ai tuturor cercurilor elei<tD-
rale cu populaţie românească, la ele luând parte şi un reprezentant ::1
autorităţilor publice locale, de regulă directorul poliţiei, căpitanul OLl-
sului Sibiu33.
· Dreptul alegătorilor români de a ţine asemenea conferinţe n-a :L.Jst
contestat pentru că legea recunoştea legitimitatea constituirii alegătorilor
29 V. Branişte, Co1·espondenţă 1879-1893, I, Cluj-Napoca, 1985, p. 186; Tribu:i.ri.,

nr. 263 din 10/22 dec. 1894, p. 1049; Gazeta Transilvaniei, nr. 137 din 22 iunjt>/
5 iu!ie 1902, p. 1.
:JO Tribuna, nr. 121 din 11/23 iunie 1894, p. 481-482; Biblioteca Centralii \.1:1i-
versitară „Lucian Blaga" Cluj-Napoca (în continuare BCU Cluj). fond V. Fud,,r,
mss. sertar 32412, doc. 22; Z. Pâclişanu. op. cit., p. 106-107; Dr. Ioan R<lti~ ~i
Emilia RaţiLL. Corespondenţă, I (scrisori primite, 1866-1895), Bucureşti, 1994 1in
continuare Corespondenţă RaţinJ, p. 223-224.
JL 1'rib1ma, nr. 121 din ll_,23 iunie 1894, p. 481-482; Gazeta Transi/r:<11;iei,
nr. 128 din 11/23 iunie 1894, p. 1-2; BCU Cluj, fond V. Fodor, mss. sertar 3~~,, 1 2.
doc. 21; Corespondenţă Raţiu, p. 189; Z. Pâclişanu, op. cit., p. 105. .
, c2 Tribuna, nr. 121 din 11/23 iunie 1894, p. 431-482; Gazeta Transiln1r; >1.
nr. 128 din 11/23 iunie 1894, p. 1-2; Corespondenţă Raţiu, p. 189-191; Z. pi:;, ii-
şanu, op. cit., p. 105-103.
:n Ibidem.
ADUNAREA GENER:\LĂ A ALEGĂTORILOR ROMANI
219
în partide şi de aici concluzia că ele aveau şi dreptul de a-şi alege orga-

nele care să le conducă şi să le reprezinte. Astfel, Partidul Naţional
Rom<:în s-a organizat în cluburi comitatense, cercuale şi comunale după
necesităţi şi posibilităţi, în conferinţe generale care desemnau un Corni.tet
cei1tral electoral pentru conducerea lui uniformă. Pentru toate acestea ca
organe electorale ale unui partid. politic, susţine doctorul Raţiru, nu era
nevuie de statute, căci existenţa lor se baza pe legea şi dreptul electoral,
iar .activitatea lor era normată în programul partidului din 1881, de
altfel cunoscut şi dat publicităţii. In consecinţă, autoritatea publică luase
ac~ de existenţa Partidului Naţional Român, de legalttatea Lui, neavând
nevoie de statute aprobate, pentru că nici nu are trebuinţă de ele. De
a~tfel, romfmii ştiau că şi ceilalţi cetăţeni ai Ungariei (în primul rând
maghiarii şi saşii) se foloseau de dreJ:)tul de a se constitui şi organiza în
partide politice fără a cere aprobarea prealabilă a guvernului şi fără a
.ave-a statute întărite de cineva34.
În concluzie, după cum afirmă doctorul Ioan Raţiu, pe rome:îni nu-i
m,Ti surprinde de loc că: „înaltul guvern se vede că şi-a propus a rezolva
cestiunea naţionalităţilor şi în special cestiunea românească, cu mijloace
violente, cu persecuţiuni, procese politice, întemniţări, degradarea drep-
tu:ui de întrunire şi a libertăţii cuvântului. Toate acestea insă se par
a nu fi suficiente şi astfel se vede că s-a luat hotărârea de a scurta pe
români şi în drepturile emanate din legea electorală, atacând cu putere,
fără motiv şi bază legală, organizaţia lor politică, care celorlalţi cetăţeni
mdi favoriţi de soartă, li se permite în cea mai largă măsură". Ioan
Raţiu avertiza în final guvernul unguresc di, cu cât asemenea măsuri vor
fi mai violente şi mai drastice, cu atcît mai curând se va dovodi absur-
dit:ltea politicii de guvernare faţă de naţionalităţi şi în special faţă de
rorruî.ni3 5.
Presa românească va lua atitudine contra interzicerii Partidului Na-
ţic:--,:il Romfm, condamnând guvernul care dorea să-i scoată pe români din
1e~1litatea consti,tuţională, pentru -ca idupă aceea să-şi poată legitima toate
brutalităţile contra lor, afirmând că „dreptul nostru de existenţă pe
pci:nântul nostru noi ni-l vom µfirma"3 6 , pentru că „Partidul Naţional
Român este însuşi poporul român, care nu cerşeşte graţie, ci pretinde
drnpturi ... şi partidul care îl reprezenta nu poate fi desfiinţat nici prin
·ondinaţiuni absolutistice, nici prin legi draconice" 3î.
La 21 iunie 1894, preşedintele partidului informează printr-o circu-
lar·;} pe membrii Comitetului central cu privire la cele două ordonanţe
pr~mite (anexându-le în traducere românească), „ca după o serioasă me-
ditare, în chip privat, să vă daţi părerea ce e de fc'icut pentru ca marea
noastră cauză naţională înainte să meargă", doctorul Raţiu precizfmd în
final că din partea lui nu va pregeta să-şi facă „datoria de cetiiţean leal
.:1 Ibidem; Vezi şi Corespondenţă Raţiu, p. 94.

:fi Ibidem.
:;.; Dreptatea, nr. 128 din 12/24 iunie 1894, p. 1.
~7 Tribuna, nr. 195 din 16/28 sept. 1894, p. 777.
220 NICOLAE CORDOŞ
şi fiul iubitor al naţiunii mele, înspre binele căreia pe viitor vă solicit

sprijinul" 38•
Printre cei care răspund la această circulară a doctorului I. Raţiu
se află în primul rînd prim-vicepreşedintele partidului George Pop de
Băseşti, care cere convocarea Conferinţei generale a alegătorilor, cu invi-
tarea şi a capilor bisericilor naţionale, propunând chiar o nouă delegaţie
la monarh şi sfătuindu-l pe preşedinte să lase împuterniciţi la condu-
cerea Com1tetu1ui substitut pe lângă protopopul de Lugoj George Pop::wici
(cooptat şi promovat vicepreşedinte al Comitetului ·central al Partidului
Naţional Român în locul rămas vacant al lui Eugen Brnte), ca şi pe Dia-
mandi Manole şi Dionisie Vaida39 . Corespondenţa familiei Raţiu con-
semnează şi răspunsul protopopului George Popovici, care expune punc-
tul său de vedere şi al fruntaşilor bănăţeni (printre care cei din condu-
cerea ziarului „Dreptatea", Al. Mocioni şi episcopul N. Popea), propu-
nând o întâlnire Raţiu-Mocioni spre a discuta asupra crizei şi a modali.tă
ţilor de înlăturare a cauzelor de interzicere a partidului 40 .
Cert este că Partidul Naţional Român nu era cu adevărat un partid
modern, ci numai o organizaţie larg deschisă a alegă.torilor ron~<'mi. El
era mai curând un front de luptă al românilor transilvăneni, în care,
după etica vremurilor, fiecare român era membru natural al acestui
partid. Conferinţele par•tidului erau reprezentanţa suverană a romfmEor
din Transilvania şi Ungaria, constituite fiind prin sufragiu din doi dele-
gaţi de fiecare circumscripţie electorală, iar Comitetele centrale alese cu
aceste prilejuri exercitau puterea executivă a voinţei naţionale expri-
mată ln hotărârile conferinţelor partidului.
Ca „reuniune politică", Partidul Naţional RomJn nu ar mai fi putut
funcţiona pentru că ordonanţa în cauză nu admitea înfiinţarea de partide
politice cu caracter naţional. Se aprobau numai reuiniuni naţionale ca
reuniuni literare .şi culturale. În cazul acceptării şi aprobării d~ statute.
Partidul Naţional Român s-ar fi anihilat .şi s-ar fi pus la discrcţi::t guver-
nului ungar, care l-ar fi desfiiţnat dmedia,t41 .
In realitate, Partidul Naţional Român nu avea un statut, un ;·eguia-
ment de funcţionare, de ·ordine interioară, ceea ce ducea la lipsa unei
discipline ferme, uşurând desigur ivirea şi perpetuarea unei m:Jltitudini
de păreri controversate, a unor curente şi grupări diverse. În cele din
urmă această realitate a dus la declan.şarea cunoscutei crize în mişcarea
naţională transilvăneană4 2 •
La sugestiile primite, doctorul Ioan Raţiu, convoacă o nouă consfă
tuire a vechiului Comitet central pentru data de 17 iulie 1894 la Sibiu,
unde să se discute situaţia Partidului Naţional Român în noile condiţii.
Se dispune aici ca numitul Comi,te.t substitut să stabilească cu toţi frun-
38 Arh. Stat. Bucureşti, fond I. Raţiu, doo;ar 600/1894, f. 3; BCU Cluj. fon'.!
V. Fodor, mss. sertar, 324/2, doc. 21-22 şi 45; Corespondenţă Raţiu, p. 219-220.
224-225.
39 Corespondenţii Raţiu, p. 224-225.
40 Idem, p. 219-220, 227-228.
'41 L. B::iia, în Rl, 1978, nr. 11, p. 1989; A. Caciora, N. Tiaşuţ, M. Timtiu~,
op. cit„ p. 235.
42 L. Bolezan, în AIIA, XIII, 1970, p. 213-242; L. Boia, în Studii, 1971, nr. 5,
p. 963-984.
ADUNAREA GENERALĂ A ALEGĂTORILOR ROMANI
221
taşii politici români rămaşi în libertate, indiferent de divergenţele ante-

rioare de păreri, o linie comună, uniformă de acţiune şi să convoace o
adunare a alegătorilor români (ce ar fi trebuit să aibă loc în 23 septem-
brie 1894), pentru a vedea, cum susţinea doctorul Raţiu, „ce mai zic şi
alţii, să ne înţelegem cu toţii, căci avem lipsă de concursul tuturor
forţelor noastre intelectuale" 43. Acest fapt se confirmă şi în scrisoarea
doctorului George Popovici, pro1:opopul Lugojului, către Francisc Hoss-
Longin din 25 iulie 1894, în care primul se grăbeşte să-l anunţe pe desti-
natar „că afacerile partidului vor lua din nou mersul lor firesc" 44 •
La 13 iulie 1894 Curtea de casaţie a Ungariei respinge recursurile
înaintate de condamnaţii procesului de la Cluj din 7--25 mai 1894, cei 12
membri ai Comitetului central fiind arestaţi din ziua de 25 iulie 1894
în vederea deportării lor la închisorile din Vaţ şi Seghedin. Deşi are!Stat
foar.te repede şi întemniţat la Seghedin, fără să rezolve mul.le din pro-
blemele par·tidului, Ioan Raţiu îşi manifestă în „Jurnalul" său speranţa
continuării luptei de către Comitetul substitut45 , consemnând în această
perioadă că „încetul cu încetul se vor convinge stăpânii noştri că nu noi
mergem înainte, ci poporul ne mână să mergem înainte", şi că nu câţiva
„ultraişti" conduc destinele neamului românesc, ci toată inteligenţa, fără
deosebire de confesiuni~ 6 •
Cei doi conducători ai Comitetului substitut, doctorul George Po-
povici, mai aproape de gruparea moderată a lui Al. Mocioni şi Vasile
Mangra, aderent al grupării tribunis.te, vor încerca .împreună să pună în
aplicare hotărârea consfătuirii din 17 iulie 1894 de la Sibiu, privind
strângerea rândurilor pentru ca în unire şi solidaritate să se continue
lupta naţională. Cei doi vor lua legătura cu Alexandru Mocioni, pentru
ca sJ.-1 consul:te şi să-l convingă a se angaja la o acţiune comună şi soli-
dară în faţa situaţiei create Partidului Naţional Român 47 .
Primele consultări au avut loc la 1 septembrie 1894 între George
Popovici şi Alexandru Mocioni, care se arătase binevoitor a colabora, apoi
între Vasile Mangra şi Alexandru Mocioni (Sibiu, 2-4 septembrie 1894).
continuate fiind la reîntoarcerea spre casă a celor doi în trenul Sibiu -·
Copşa Mică. Vederile şi opiniile lui Alexandm Mocioni, notate de Va::.ile
43 Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 261, 263, 270, 272-273; 1902, nr. 141; Tribuna,
nr. 265 din 13/25 dec. 1894, p. 1057; BCU Cluj, Coresp. G. Pop de Băseşti, vol. II,
f. 30-31 (V. Hossu către G. Pop de Băseşti din 10 aug. l!l94); Arh. BMAS. fond
V. Mangra, nr .197; Corespondenţă Raţiu, p. 219-220, 224-225, 227-228, 235-238.
44 BCU Cluj, Coresp. Fr. Hossu-Longin, vol. XI, f. 118-120.
45 Nu ştim dacă în componenţa Comitetului substitut stabilită la 5 mai 1894
s-au produs modificări în intervalul rămas până la întemniţarea memorandi~·tii::ir,
cert este că de abia în luna august 1894 V. Mangra expediază membrilor desemnaţi
încunoştiinţarea semnată de preşedintele partidului, convenind cu dr. G. Popovici
să-i convoace cât mai repede pentru a stabili termenul şi materialul de dezb.a~ere
al unei conferinţe naţionale (Corespondenţă Raţiu, p. 249-251).
4G BAR, Arh. V. Branişte, fond politice-publice I, mss. 8, p. 12 (în continuare
Jurnal Raţiu); Z. Pâclişanu, op. cit„ p. 123; V. Netea, Istoria Memorandului româ-
nilor din Transilvania şi Banat, Bucureşti, 1993, p. 255.
41 BAR,
CC VII
(Coresp. V. Mangra către S. Albini din 9 aug. 1894);
2, (9),
Idem, mss. rom. nr. 5268, f. 20-23 (Coresp. G. Bogdan-Duică către G. Popovici);
Tribuna poporului, nr. 53 din 19/31 martie 1897, p. 1.
222 NICOLAE CORDOŞ
Mangra şi comentate de George Bogdan-Duică 48 şi Ioan Russu-Şirianu,

constau în următoarele: 1. Să se susţină şi s<'i se continue lupta politicf1
pe baza programului naţional, dar pe teren strict legal şi constituţional;
2. Să se urmeze o politică naţională independentă de orice înrăurire ex-
ternă; 3. Să se schimbe tactica şi spiritul luptei politice, fără a se enunţa
dezavuarea formală a direcţiei şi activităţii politice de până atunci a
Comitetului (de exemplu, schimbarea politicii faţă de Viena, precum şi
a se renunţa „la idei şi principii, care ·au intrat în sângele întregii
naţiuni")49 .
De acceptarea acestor obiective din partea „factorilor competenţi'~
leagă Alexandru Mocioni înregistrarea lui în mişcarea naţională şi parti-
ciparea la conferinţele intime şi confidenţiale în interesul partidului. Ele
însă n-au fost acceptate de întemniţaţii de la Vaţ şi Seghedin,, pe mo-
tivele că: în trecut ca şi în prezent, Partidul Naţional Român a activat
şi luptat numai pe teren legal şi constituţional; nu a stat sub nici o în-
râurire externă, respingând prin Comitetul său orice ingerinţă străină
în direcţia sa politică; prin schimbarea tacticii şi a spiritului în lupta
politică s-ar dezavua în fond toată direcţia şi activitatea partidului şi
îndeosebi .a Comitetului întemniţat 5 0.
în corespondenţa lui Ioan Russu-Şirianu către Ioan şi Emilia Raţiu
din această perioadă, Şirianu îşi manifesta bucuria că „unchieşul" a res-
piru; condiţiile puse de Al. Mocioni, fiind convins că „direcţia noastrf1
politică, inaugurată sub conducerea venerabilului nostru prezident, este
ak'l t de populară, că nici Franţ Iosif n-ar avea putere să o slăbească" 51 .
Neînţelegând de ce Ioan Raţiu insistă pentru atragerea tl.lturor grupă
rilor partidului în jurul conducerii centrale, tribuni.ştii, prin cel amintit
mai sus, îl „admonestează" pe preşedinte, imputlndu-i că nu are încre-
dere în „cei rămaşi să păstrăm moştenirea d-voastră" şi cerându-i să nu
mai icaute „şi alţi stâlpi pentru a sprijini edificiul pe care l-aţi dus pe
umeri, căci - fiţi încredinţaţi - , noi suntem atât de tari, că vom susţine
şi păstra moştenirea scumpă ... ". În final, Şirianu consemnează că şi
ei tribuniştii doresc să existe o unitate în lupta grea ce are loc, socotind
î11&1. că nimeni nu este „factor atât de important în viaţa poporului, înd1t
de dragul lui, ori pentru a-l menaja, să oprim pe loc mersul firesc al
politicii noastre româneşti" 52 .
G. Bogdan-Duică accentua în scrisoarea către bucovineanul George Popo-
48
vici căAl. Mocioni „a cerut într-o întrunire intimă sii renunţăm la spiritul de
până acum al luptei, care ne va aduce la revoluţie, să recunoaştem legalitatea tutu-
ror legilor de până acum, ungureşti şi să primim numai ajutorul moral al româ-
nilor din regat - deşi ei, moderaţii, sunt cei cu mânile necurate!•· (BAR, m<;s.
rom. nr. 5268, f. 20-23).
49 Tribuna, nr. 263 din 10;'22 dec. 1894. p. 1049; Tribuna poporului. nr. 53 din
19/31 martie lB9î, p. I; Gazeta Transilvaniei, nr. 145 din 4/17 iulie 1902, p. I;
2, (10).
Core.<pondenţă Raţiu, p. 252-256; BAR, S (Coresp. V. Mangra către
ccvrr
S. Albini, din 10 sept. 1894); Idem, m<;s. rom. nr. 5268, f. 20-2:J).
2, (10)
50 Tribuna, nr. 263 din 10/22 dec. 1894, p. 1049; Bl\..R, S - - -
CCVII
51 Corespondenţă Raţiu, p. 255-256.
52 Idem, p. 253-254.
223
Concomitent, Alexandru Mocioni îi invită pe Francisc Hossu-Longin,

Aurel Mureşianu, Vasile Hossu, Augustin Bunea şi alţii în 27 septembrie
1894 la moşia sa de la Birchiş, unde împreună cu Vincenţiu Babeş şi
Coriolan Bredkeanu doreau, se pare, să efectueze o consultare cu privire
la continuarea activităţii politice a Partidului Naţional Român din Tran-
silvania şi Ungaria în noile condiţii de după întemniţarea membrilor de
bază şi Comitetului central 53 . De altfel, şi Vasile Mangra va fi invitat
de Al. Mocioni la Timişoara, unde se revine asupra punctelor de la Copşa
Mică, promiţându-i-se în final lui AI. Mocioni posibilitatea de a activa
într-o comisie consultativă de 12 membrL, în care jumătate să fie com-
pusă din partizanii săi, pentru a lucra şi 'În sfera consfătuirii ce urma
să aibă loc la Arad în 17 /29 septembrie 1894 54 .
Consfătuirea confidenţială de la Arad va avea loc în locuinţa lui
Vasile Mangra la data de 17/29 septembrie 1894, dar fără participarea
lui Alexandru Mocioni. La ea au participat cca 30-:rn de fruntaşi polWci
români, printre care: R. Ciorogariu, P. Truţia, Şt. C. Petrovici, D. Vaida,
M. Popovici, G. Moroianu, I. Russu-Şirianu, A. Isac, A. Mureşianu,
A. Frâncu, A Bunea, S. Albini, Şt. Cicio Pop, N. Oncu, A Cosma,
G. Popovici, V. Suciu, V. Mangra, G. Vuia, S. Damian (Braşov), G. Popa,
N. Ungureanu, G. Lazăr, V. Popea, N. Maier, V. Hossu, V. Fodor,
Fr. Hossu-Longin, P. Grozda (Şimand), G. Popovici (Şiria), N. Diamandi
(Oradea), A. Pallade (preot în Bihor) 55 . Ea a durat două zile, ieşind la
iveală mari deosebiri de vederi între grupările existente şi, deşi nu s-au
luat hotărâri majore, cei prezenţi au constatat greutatea situaţiei şi
necesitatea convocării unei adunări generale. Vasile Mangra spera c<'i
la această consfătuire documentele complete ale unei viitoare conferinţe
nalţionale şi ale Congresului naţionalităţilor ce se proiecta, aduse de
Septimiu Albini şi I. Russu-Şirianu (poate varianta înt'emniţaţilor) 5r\ sc'"t
fie validate de cei prezenţi, dar fără succes, deoarece ele n-au fost luate
în discuţie. S-a dispus aici constituirea unei Comisii de 14 membri cu
caracter consultativ, care să studieze situaţia în general şi în special cea
creată Partidului Naţional Român prin interzicerea lui de către Ministerul
de Interne ungar, să se înţeleagă asupra modalităţii de continuare a
luptei în înţelesul cauzei naţionale şi în timp de o lună să comunice
53 BCU Cluj, Coresp. Fr. Hossu-Longin, voi. VII, I. 221-226; Idem, fond A.
Frâncu, mss. sertar 404/5a, scrisorile 6-7.
5-1 Tribuna, nr. 263 din 10/22 dec. 1894, p. 1049; BCU Cluj, fond A. Frâncu,
mss. sertar 404/5a, scrisoarea 7.
55 BCU Cluj, fond A. Frâncu, m5s. sertar 404/3; Tribuna popomlui, nr. 53 din
19/31 martie 1897, p. 1; Gazeta Transilvaniei, 1902, nr. 141, 144.
5G Din Seghedin, la 5 sept. 1894, Vasile Lucaciu îi scria lui Septimiu Aib:ni,
anunţându-l că documentele viitoarei conferinţe a partidului (raportul Comitetului
şi proiectul de rezoluţie) sunt gnta scrise ( DAR, S

61(2)
--.
I Ele au fost :1„iu:>e
CCVI
şipredate la 10 sept. 1894 de V. Mangra lui Septimiu Albini şi I. Russu-Şh·imrn,
probabil pentru a fi prelucrate corespunzător de cei doi, dup{1 dorinţa lui loan
Raţiu şi a celorlalţi inchişi la Seghedin (BAR, S C~~'~)I ) •
NICOLAE CORDOŞ
224
acest plan Comitetului substi:tut57 . Gruparea gazetistă se mişcă şi ea,

Franciisc Hossu-Longin cerându-i lui Amos Fr<încu ca la intrunirea ·~
misiei de 14 din 2/14 octombrie 1894 de la Arad să-şi aducă şi ei
programul58.
Comisia de 14 ce urma să se intrunească la Arad, Blaj sau Deva se
compunea,, după Fr. Hossu-Longin, din următorii: A. Mocioni, C. Bredi-
ceanu, A. Isac, A. Frâncu, A. Mureşianu, Fr. Hossu-Longin, A. Bunea,
N. Oncu, A. Cosma, G. Popovici, Şt. Cicio Pop, S. Albini, N. Ungureanu,
G. Popa (I. Russu-Şirianu nominalizându-i pe Şt. Petrovici şi V. Mangra
în locul lui N. Ungureanu şi G. Popa), ea întrunindu-se la 2--3/14-15
octombrie 1894 în Arad 59 . Prezent şi Alexandru Mocioni cu .toţi oamenii
săi de încredere, se spera in rezultate bune, dar, deşi consultările au
ţinub două zile, nu s-a ajuns la înţelegerea scontată şi la unitate de
vederi, comisia nemaifiind convocată, autodizolvându-se în cele din
urmă datorită inactivităţii ei. Alexandru Mocioni a rămas statornic la
părerile cuprinse în punctele de la Copşa Mică, prezentate din nou aici
sub altă formă. El a cerut ca gruparea tribunistă şi a dr. I. Raţiu să se
pronunţe şi să se clarifice asupra bazei de activitate sau de luptă a
partidu~ui. Cele două grupări au sUlSţinut că această bază de acţiune a
Partidului Naţional Român este precizată în programul naţional din
11881. A doua propunere a lui AI. Mocioni a fost ca cele două grupări
aliate să recunoască fără rezerve că „stările ce ni s-au creat în stat"
sunt legale şi constituţionale. Majoritatea membrilor din Comisia de
14 prezenţi la Arad au văzu:t în aceasta o schimbare de front în poHtica
naţională, o abandonare a punctului întâi din programul naţional (recâş
tigarea autonomiei Transilvaniei) şi în genere o renunţare la revendicările
românilor, Al. Mocioni accentuând dorinţa ca românii să se supună legi-
lor maghiare. Supusă la vot, deşi lipseau S. Albini, A. Bunea şi A. Cosma,
recunoaşterea fără rezervă a legalităţii legilor maghiare nu dă ccîştig de
cauză lui AL Mocioni care obţine numai 5 adeziuni, în contra lui votând
şi gruparea gazetistă. În cele din urmă, comisia s-a dizolvat fără ca să
fi isprăvit ceva6o.
Dintre cei prezenţi la această consfătuire, s-a ales o subcomisie care
să facă ,totuşi ceva şi să pregă:t~ască materialele pentru conferinţa par.ti-
tlului. Alcătuită din V. Mangra, A Mureşianu şi Al. Mocioni, ea nu s-a
'întrunit şi n-a lucrat nimic până la 16/28 noiembrie 1894. De altfel,
Al. Mocioni declarase hotărât la întrunirea din 2/14 octombrie 1894 că
deoarece punctul său de vedere n-a fost acceptat de majorit:atea Comi-
57 Tribuna, 1894, nr. 263, 278; Gazeta Transilvaniei, nr. 262 din 30 nov./12 dec.
2( 11-12)
189!, p. 1; BAR, S - (Coresp. V. Mangra către S. Albini din 25
CC VII
sept. d 17 oct. 1894).
58 BCU Cluj, fond A. Frâncu, mss. sertar 404/5a, scr.isoarea 7.
59 Arh. BMAS, fond V. Mangra, nr. 55; BCU Cluj, fond A. Frâncu, mss. ser-
tar 404/3; 404/5a, scrisoarea 7; Idem, fond Fr. Hossu-Longin. mss. sertar 262/2, doc.
12; Tribuna poporului, nr. 53 din 19/31 martie 1897, p. 1.
60 Tribuna, nr. 263 din 10/22 dec. 1894, p. 1049; Gazeta Transilvaniei, 1894,
nr. 262, 282; 1902, nr. 145; Jurnal Raţiu, p. 42-43, 48; BAR. S ~.
CCVII
ADUNAREA GENERALĂ A ALEGĂTORILOR ROMANI 225
siei de 14, pe el nu se va pune şi nici nu poate aotiva. In

altă bază
această situaţie, Vasile Mangra convoacă din propri·e iniţiativă la Sibiu
pentru 27 octombrie/8 noiembrie 1894 o consfătuire intimă a fruntaşilo.r
partidului şi a Comitetului substitut (a „moştenitorilor" şi a „moşteni
ţilor" cum o caracteriza A. Mureşianu), ca să se facă ceea ce Comisia
de la 14 octombrie nu realizase61. •
La consifătuirea de la Sibiu din 27 octombrie/8 noiembrie 1894 au
pa.r:ticipat: G. Popovici, V. Mangra, S. Albini, I. Russu-Şirianu, G. Tripon,
D. Ciuta, V. Suciu, N. Drac, N. Maier, O. Tilea, protopopul Berinde şi
D. Vaida, aceştia făcând toate preparativele pentru adunarea generală
a alegătorilor români din 16/28 noiembrie 1894. Din „Jurnalul" docto-
rului I. Raţiu aflăm că V. Mangra a propus aici, printre a1tele, ca Comi-
tetul substitut să acorde un vot de încredere lui E. Brote şi Dimitrie
A Sturidza, primul fiind respins în unanimitate, întrucât Onoriu Tilea
susţinu că fugarilor (referindu-se la Brote), nu li se votează încrederea.
In urma unor reproşuri ce i s-au făcut la Sibiu şi dezgustat de activitat2a
pro-liberală a „Tribunei", George Popovici se retrage de la conducerea
Comitetului substitut, el fiind înlocuit cu protopopul Berinde, dar la
rugămintea celor întemniţaţi la Seghed'in rămâne să-şi desfă:şoare acti-
vitaitea pe mai departe până la ţinerea conferinţei din 16/28 noiem-
brie 189462.
De altfel, cei prezenţi la întrunire.a de la Sibiu ce a durat două zile
(27-28 octombrie/8-9 noiembrie 1894) şi-au manifestat indignarea pen-
tru articolele pro-liberale publicate în paginile „Tribunei" şi mai ales
pentru neadevărurile cuprinse în articolul Modeste întrebări63. Se vehi-
cula posibilitatea alegerii unei comisii compuse din 5 persoane (I. M. Mol-
dov.an, A Bunea, N. Droc, O. Tilea şi V. Mangra) care să dispună asupra
atitudinii „Tribunei" şi să aibă dreptul asupra personalului din redacţie
şi tipografie, numindu-s·e în final o comisie cu aceleaşi însărcinărj, r::om-
pusă din George Popovici, Onoriu Tilea şi Vasile Mangra64 .
Pentru pregătirea documentelor celei de a doua conferinţe confiden-
ţiale de la Arad din 7/19 noiembrie 1894, se dispune constituirea a două
comisii, una compusă din V. Mangra, protopopul Berinde, S. Atbini,
A. Bunea ·şi D. Ciuta care să redacteze proiectul de rezoluţie, iar a doua
alcătuită din V. Mangra, S. Albini, A Bunea şi I. Russu-Şirianu pentru
redactare.a raportului de actirvitate al partidului. Cn să nu se dea curs
unor susceptibilităţi din partea moderaţilor, Comite.tul substitut a hotărât
ca acei fruntaşi politici români care au fost invitaţi la consfătuirea din
17 /29 septembrie 1894 să fie din nou prezenţi la întrunirea din 7 /19
noiembrie 1894 de la Arad, tot în locuinţa lui Vasile Mangra, ,,spre a
Gl Tribuna, 1894, nr. 263. 278: Gazeta Transilvaniei, nr. 114 di~1 3115
iulie 1902, p. 1; Arh. BMAS, fond V. Mangra, nr. 57; BAR, mss. rom. nr. 5268,
f. 20-23; Jurnal Raţiu, p. 42-43'.
s2 Tribuna. nr. 278 din 30 dec. 1894/11 ian. 1895, p. 1114; Tribuna poporului,
nr. 53 din 19/31 martie 1897, p. 1; Corespondentă Ratiu. n. 270-271; Jurnal Ratiu.
p. 44--45.
63 Tribuna, nr. 226 din 23 octJ4 nov. 1894, p. 901; BAR, mss. rom. nr. 5268,
f. 20-23; Jurnal Raţiu, p. 62-63.
64 Jurnal Raţiu, p. 68, 85; Corespondenţă Raţiu, p. 273.
15 - Acta Mvsel Porolissensis voi. XIX 1995

226 NICOLAE CORDOŞ
ne sfătui în chip privat asupra celor de făcut în viitor în înţelesul cauzei

noastre naţionale"65.
George Popovici şi Ioan Raţiu sperau că dacă disputa dirutre cele
două ziare, „Tribuna" şi „Dreptatea", nu va deveni acută, atunci ~'{):i
daritatea se va reface la această consfă·tuire, stabilindu-se definitiv „ccn-
clusele şi se va face ultima încercare de a uni toţi factorii partidulu~".
Doctorul Raţiu va trimite pentru întrunirea din 7/19 noiembrie 18~14,
prin filiera Alexandru Filip-George Popovici, un memoriu ce conţine-a
probabil propunerile sale privind organizarea şi activitatea partidulu:w.
Sunt prezenţi aici la Arad în 7/19 noiembrie 1894 dintre cei 42 c.~e
invitaţi cca 15-19 oameni, printre care: O. Tilea, C. Bredice.o.nu, T. lin-
gureanu, V. Branişte, D. Vaida, G. Popovici, V. Mangra, G. Popa, Şt. Cido
Pop, N. Oncu, P. Truţi.a, G. Vuia şi G. Popovici protopopul de Şir:a.
Alexandru Mocioni, în urma convol"birilor cu George Popovici (Sibiu,
1/13 noiembrie 1894), comunică că, datorită principiilor sale diametral
opuse, nu poate lua par.te la consfătuire, fiind de părere că, dacă nu
vor ajunge la o înţelegere completă, adepţii lui să nu participe la con1e-
rinţa din 16/28 noiembrie 1894. Li s-au comunicat aici lucrările Comi·te-
tului substitut din 27-28 octombrie/8-9 noiembrie 1894 de la Sibiu,
pregătindu-li-se spre aprobare documentele conferinţei din 16/28 noiem-
brie 1894.
Consfătuirea a durat o singură zi, făcându-se îndreptări sau com-
pletări prin discuţii purtate asupra acestor materiale (în primul rând a
programului), supunându-se la vot problemele asu~ra cărora nu au re~it
să se înţeleagă. S-au înregistrat păreri diferite' (discuţii contradictorii)
privind convocarea alegătorilor sau a delegaţilor acestora, minoritate-a
gazetistă şi moderato-mocionistă stăruind să se cl>nvoace numai o con-
ferinţă a bărbaţilor de încredere ai partidului, pentru că, după părerea
ei, nwnai aceştia puteau fi chemaţi şi îndreptăţiţi a lua decizii în numele
întregului partid. In final, s-a aprobat ţinerea unei adunări a alegători1cr,
ca o necesitate sesizată din toate părţile şi pentru a se hotărî ce se va
face cu Partidul Naţional Român care a fost dizolvat prin or'donar.ţa
amintită67 .
65 Invitaţia este făcută şi senmată la 30 oct./11 nov. 1894 <lin Lugoj l~L'
dr. George Popovici dar nu în numele Comitetului substitut (BCU Cluj, Coresp.
Fr. Hossu-Longin, vol. XI, f. 121-123; Idem, fond V. Fodor, mss. sertar 324/2,
doc. 28; BAR, S 25/2 (Coresp I. .
Russu-Şrrianu către
S . p erieţeanu-
. B uz ă u u·m
CLXXI .
10 nov. 1894).
66 A. Filip comunica doctorului I. Raţiu că după convingerea lui G. Popo\·1ci.
actualul Comitet substitut nu va executa niciodată cele cuprinse în respectivul
memoriu (Corespondenţă Raţiu, p. 270-272; Jurnal Raţiu, p. Gl; Tribuna, nr. :n 1
din 12/24 oct. 1894, p. 865).
m Dreptatea, nr. 251 din 17,129 nov. 1894, p. 1; Tribuna, nr. 263 din 10,'22 dt''·
1894, p. 1049; Gazeta Transilvaniei, nr. 144 din 3/16 iuHe 1902, p. 1; Corespondenţei
25(3) -
Raţiu, p. 270-272; BAR, S - - - (Corespondenţa I. Russu-Şirianu ciitre S. Pene-
CLXXI
ţeanu-Buzău din 2 dec. 1894); Jurnal Raţiu, p. 68-69.
ADUNAREA GENERALĂ A ALEGĂTORILOR ROMĂNI
227
- Deşi convocarea pentru proiectata conferinţă de la Sibiu din 16/28

noiembrie 1894 datează din 19 noiembrie st.n. 189468 , lansarea convocării,
după cum mărturiseşte Vasile Mangra, n-a avut loc dec<ît ou 48 de ore
înai~e69 , prin publicarea ei în nr. 242 din 14/26 noiembrie 1894 al „Tri-
bune1"70, hotărându-se desfăşurarea unei adunări generale a alegătorilor
români din Transilvania şi Ungaria ce „va delibera asupra organizării
partidului naţional din incidentul ordinaţiunii ministeriale menţionate"
(a se vedea mai sus). Convocarea nu era semnată de conducătorii Comi-
tetului substitut, ci de un număr de 166 alagători (avocaţi, publ'icişti, me-
dici, profesori, preoţi, funcţionari de bancă, ţărani, „proprie.tari sau eco-
nomi") din toate părţile Transilvaniei şi ale Banatului care s-au „însăr
cinat, în comună înţelegere, să cerem avizul poporului nostru asupra
paşilor de făcut în urma stărilor de lucruri ,actuale"'1.
Dar, lovi'tură de teatru! Alexandru Mocioni redactează în Timişoara
la 23 noiembrie 1894 şi publicată în „Dreptatea", nr. 248 din 13/25 noiem-
brie 1894, o declaraţie prin care consideră ca pripită convocarea adunării
alegătorilor din 16/28 noiembrie 1894 de la Sibiu. Motivează declaraţia
prin faptul că convocarea alegătorilor şi nu a delegaţilor face o abatere
de la sistemul practicat de Partidul Naţional Român, pierzându-se însem-
nătatea 1unei reprezentanţe a totalităţii poporului român, sau, cu alte
cuvinte, românii să nu părăsească de bunăvoie organizaţia de par,tid şi
să se supună ordonanţei ministeriale îlegale şi neconstituţionale, pe care
s---0 combată folosind toate mijloacele72. Alexandru Mocioni cere în final
retr.agerea convocării, justificând cu pmverbul că „graba strică treaba"
şi că în cazul când adunarea va avea loc, el nu va participa. La această
declaraţie a lui AL Mocioni se raliază a doua zi şi redacţia „Dreptăţii"
prin pana lui Valeriu Branişte73, care susţinea că prin ea se salvează
baza principală de existenţă a Partidului Naţional Român. Intervenţi'l
lui Valeriu Branişte consemnează că singurul for competent de a se ex-
prima asupra ordonanţei guvernului ungar este Partidul Naţional Român,
care reprezintă întregul popor român din Transilvania şi Ungaria. Deci,
numai Conferinţa naţională este competentă şi îndreptăţită să aducă o
decizie valabilă pentru întregul popor român şi că adunarea de la Sibiu
nu poate vorbi în numele acesituia. Cei care se vor întruni la .adunarea
fli După mărturisirile lui V. Mangra convocarea unei asemenea adunări s-a
<;tabiliat încă în 17 iulie 1894 şi se pare că definitivarea ei s---a făcut în locuinţa
lui Roman Ciorogariu de la Arad cu prilejul consf[1tuirii din 7/19 noiembrie 1894
~(_!!L
( BAR. S CCVII ; Tribuna, nr. 265 din 13.'25 dec. 1894, p. IO:iî' ·
69 Tribuna, nr. 265 din 13/25 dec. 18n4. P- 1057.
70 Idem, nr. 243 din 15/27 nov. 1894. p. 969 repetă convocarea şi adaugă alte
subscrieri de nume.
71 Tribuna. 1894, nr. 242-243. Surprinzător Gazeta Transilvaniei, nr. 249 din
13/~5 nov. 1894 p. 1-2 publică convocatorul adunării cu o zi mai înainte. ceea
ce confirmă pr'ezenţa lui Aurel Mureşianu la acţiunile şi activitatea Comitetului
substitut.
12 Dreptatea, nr. 18 din 21 ian./2 feb. 1895, p. 1; BAR, Arh. V. Branişte, fond
P"!itice-ptlblice I, mss. 5.
T.l Dreptatea, nr. 249 din 15/27 nov. 1894, p. 1-2.
228 NICOLAE CORDOŞ
din 16/28 noiembrie 1894 nu sunt mandatarii unui întreg popor, iar rezo-
luţia adunării nu poate avea putere obligatorie decât pentru alegă•torii
întruniţi aici. In final, Branişte va indemna Comitetul naţional să incheje
consultările întreprinse pentru precizarea viitoare a politicii naţionale
şi să convoace conferinţa naţională.
La această „declaraţiune pripi.ită" a re.acţionat înainte de adunare şi
„Tribuna" prin George Bogdan-Duică, care a combătut poziţia lui Al. Mo-
cioni şi a lui A. Mureşianu privind suspendarea adunării generale a ale-
gătorilor din 16/28 noiembrie 1894 pe motivul că numai delegaţii aleg<i-
torilor aveau dreptul să hotărască 74 . Comitetul substitut, bărbaţii de 1n-
credere, fruntaşii şi conducătorii partidului care au ţinut la principiul
solidarităţii nu au mai dat înapoi, organizarea ei era irev-0cabilă.
In 14/26 noiembrie 1894 primarul Sibiului primeşte înştiinţarea des-
pre organizarea conferinţei, iar în 15/27 noiembrie Zaharia Baiu îi va
prezenta spre aprobare programul adunării. Primarul îşi va da acordul
la ţinerea adunării, crezând că ea va hotărî asupra înfiinţării şi organj-
zării partidului conform statutelor ce urmau să fie aprobate p2 baza
ordonanţei Ministerului de Interne nr. 1508 din 187575 .
Adunarea s-a deschis în 16/28 noiembrie la ora 10 dimineaţa în soia
„Gesellschaftshaus" din Sibiu în prezenţa a cca. 7-800 oameni, cele
trei ziare ale Partidului Naţional Român consemnând prezenţa variind
de la 2000 la peste 5000 de participanţi în afara sălii 76 . Era prezentă inte-
ligenţa română, multă ţărănime şi femei, veniţi din toate unghiurile
ţării unde exi.sita suflare românească, .apoi reprezentanţi ai studenţimii
universitare vieneze, acestora adăugându-li-se multHudinea de adeziuni
de solidaritate: de la alegătorii din toată Transilvania; de la tinerimea
univers1tară din Cluj, Lugoj, Budapesta, Viena şi Graz; de la soţiile celor
închişi la Vaţ; din România (printre care şi de la E. Brote, A. C. Po-
povici şi S. Albini); de la episcopul Victor Mihalyi din Lugoj, viitorul
mitropolit greco-catolic de la Blaj; de la sârbi şi slovaci (din Novi S:id,
Biserica A1bă, Tureansky St. Martin, tinerimea studenţească de la Buda-
pesta, Em. Gavrilla şi redacţia ziarului „Za:stava")77 . Sunt de faţă vice-
primarul Sibiului J. Drotleff şi comandantul de poliţie al oraşului, Robert
Simonis, coresp-0ndenţii de presă ai tuturor ziarelor româneşti din Tran-
silvania, ai unor ziare din România („Voinţa naţională", „Naţionalul" şi
74Tribuna, nr. 243 din 15/27 nov. 1894, p. 969-970.

75 z.
Pâclişanu, op. cit., p. 108-109.
76 Tribuna, nr. 245 din 17;'29 nov. 1894, p. 979; Dreptatea, nr. 252 din lll/30
nov. 1894, p. 4-5; Gazeta Transilvaniei, nr. 253 din 18/30 nov. 1894, p. I _„. -,
Unirea, nr. 50 din 1 dec. 1894, p. 389.
77 Tribuna, 1894, nr. 246-249.
ADUNAREA GENERALA A ALEGĂTORILOR ROMANI
229
„L'Independence Roumaine")78, ai unor ziare săseşti79 şi maghiare (gu-

vernamentalul „Kolozsvar")so.
Salutul Comitetului substitut îl aduce preşedintele Vasile Mangra,
care ară'ta că această adunare se ţine pentru a protesta contra interzicerii
Partidului Naţional Român, constatând că astăzi, când mereu ni se re-
petă ,„ca să ne împ<kăm cu gândul de a fi asimilaţi sau absori>iţi ca
naţionalttate, oare care român s-ar pu:tea împăca cu gândul acesta şi să
stea liniştit, când constatat este, că asimilarea unui popor de căitre altul
este procesul descompunerii sale, este mocuitea lui vecinică!". El afirmă
că în aceste asemenea adunări şi conferinţe particulare şi generale, „am
căutat şi căutăm a apăra individualitaltea etnică şi viaţa naţională a
poporului român în contra sistemului de guvernământ, inaugurat pentru
asimilarea sau desfiinţarea lui". Vasile Mangra va declara în finalul dis-
cursului său că s-au întrunit aici „ca însăşi obştea alegătorilor români din
Transilvania şi Ungaria, direct să ne pronunţăm asupra aces1tei nooe
sHuaţiuni create partidului naţional, să-i dăm sprijin şi putere spre a se
manifesta ca expresiunea winţei naţionale a poporului român" 81 .
La propunerea lui Ioan Russu-Şirianu se aleg organele de conducere
ale adunării, as.1lfel: preşedinte Mihai Popovici, protopopul de Orşova
(ca o contrapondere faţă de Al. Mocioni, la recomandarea lui V. Mangra);
vicepreşedinţi vicarul Mihai Raţiu şi Ghiţă B. Pop comerciantul de la
Braşov, unul din întemeietorii „Tribunei"; secretari (notari) Gavril Tri-
pon, Ştefan Petrovici, I. Russu-Şirianu, Ştefan Cicio Pop, Alexandru
Mangiuca şi Nicolae Diamandi. După o scurtă cuvântare a preşedintelui
adunării, Mihai Popovici, plină de cel mai cald patriotism pentru scopu-
rile adunării, I. Russu-Şirianu prezintă lisita membrilor Comisiei de 50,
care să propună proiectul de rezoluţie (hotărâre), listă ce eslte primită cu
aplauze, după care lucrările adunării se sistează până la orele 1382.
78 Prin Ştefan Perieţeanu-Buzău, ca<;ierul Ligii culturale, care va trimite :>
telegramă lui George Moroianu aflat la Paris, vor fi informate probabil şi ziarele
franceze despre hotărârile adunării din 16/28 noiembrie 1394 de la Sibiu: cum r::1
,.partidul nu recunoaşte guvernului dreptul dizolvării comitetului şi partidului
protestând contra ordonanţei şi nu ~e consideră dizolvat. Conferinţa se declnrr1
solidară cu comit. intemniţat, însărcinând noul comitet convocarea Congr. naţio
nalităţilor" (Muz. Ist. Trans. nr. inv. M. 2770).
î9 Siebenburghisch-Deutchs Tageblatt d~n 18 nov./l dec. 1894 remarca nu-
mărul neobişnuit de mare al participanţilor la adunarea de la Sibiu care s-au
întrunit spre a dovedi public că întregul popor român este solidar cu conducătorii
lor. Constată că românii urmăresc cu energie şi fără şovăire scopul lor politil'
„adică dezvoltarea naţionalităţii sale" şi că această mişcare impozantă nu e opera
unor agitatori, ci a întregului popor român de care se simt so[idari slovacii şi sârbu
din monarhie (cf. Tribuna, nr. 248 din 20 nov./2 dec. 1894).
eo Tribuna, nr. 246 din 18/30 nov. 1894, p. 983; Gazeta Transilvaniei, nr. 253
25(3) 54(22)
din 18/30 nov. 1894, p. 1-2; BAR, S ; Idem, S -CV I
CLXXI C I
81 Tribuna, nr. 25 din 17/29 nov. 1894, p. 977-978.
25(3)
32 BCU Cluj, fond Fr. Hossu-Longin, mss. sertar 262/6, doc. 13; BAR,
CLXXI
54(22) . .
Idem, s---; Tribuna, nr. 245 dm 17/29 nov. 1894, p. 977-978; Dreptatea, nr.
CCVII
252 din 18/30 nov. 1894, p. 4-5; Gazeta Transilvaniei, 1894, nr. 252-253. ln Comisia
NICOLAE CORDOŞ
230
La reluarea lucrărilor, I. Russu~Şirianu ca raportor al Comisiei de

50 prezintă în numele acesteia „expozeul situaţiei", a evenimentelor de
la ultima conferinţă naţională şi până în prezent, din care desprindem
urmă·toarele ideiB3:
- Raportul întăreşte ceea ce doctorul Ioan Raţiu a declarat la pro-
cesul Memorandului, anume că „existenţa unui popor nu se discută, se
afirmă". Enunţul este confirmat de numărul impozant al prezenţei româ-
nilor la adunarea respectivă, cu toţii fiind hotăr<:îţi să susţină „sus şi
tare neatinse toate drepturile ce i se cuvin ... ca fii ai unei naţiuni, care
lovită a putut să fie, dar niciodată îngenunchiată", deoarece „chiar c[md
căzuţi am fi în luptă, câtă vreme nu am renunţat la nimic, existăm
ca cetăţeni, existăm ca naţiune".
- Aduce un omagiu memorarrcHştilor condamnaţi, afirm<:înd că
acţiiunea lor constituie cea mai strălucită pagină a luptelor naţionale,
iar „procesul Memorandului rămâne celebru, nu prin faptul, că întrinsul
a trecut la nemurire a bună parte din ce poporul român are mai distins,
dar el a servit cu prilej ca poporul nostru să se manifeste cu o tf'll"ie
şi o conştiinţă, cum istoria nu mai povesteşte în tot decursul veacurilor".
- Adunarea din 16/28 noiembrie e un răspuns la provocarea de
sistare a activităţii Partidului Naţional Român prin ordonanţa nr. 321
din 16 Junie st. n. 1894 a Ministerului de Interne ungar.
- Se remarcă că nici unul dintre partidele politice ale Ungariei
(guvernamental, apponyist şi independent) nu au statute, pentru că de
fapt nu exista nici o lege care să le impună aşa ceva.
- Partidul Naţional Român nu este o reuniune, ci „însuşi poporul
român, şi existenţa unui popor nu se poate desfiinţa prin nici un fel
de ordin ministerial", iar înţelesul ordinului nr. 1508/1875 nu aprobă
înfiinţarea de reuniuni politice cu caracter naţional, ci numai reuniuni
naţionale ca reuniuni literare ,şi de cultură.
- Mili'tează pentru menţinerea nealterată a programului naţional
de la 1881, ce a fost şi va fi stindardul care i-a strâns pe toţi romilnii
'I.a un loc, fiecare punct răspunzând unei necesiităţi nationale şi statale.
- Constată inaugurarea unui regim sistematic de oprimare, inti-
midare, terorizare şi urmărire a tuturor celor care au fost prezenţi la
procesul Memorandului de la Cluj.
- Susţine colaborarea şi solidaritatea naţionalităţilor din Ungaria
„pentru că români, sârbi şi slovaci, deopotrivă îndurăm nedreptăţile ace-
luiaşi regim nefast", ele convingându-se" că numai din lupta noastră
comună poate isvorî fericirea obştească şi pacea pentru toţi cetăţenii
patriei comune", urgentând convocarea unui congres al celor trei naţio
nalităţi care să pecetluiască această .alianţă.
de 50 vor fi propuşi şi Fr. Hossu-Longin şi A. Mureşianu, care deşi prezenţi la

Sibiu n-au luat parte la lucrările adunării.
83 ln desfăşurarea lucrărilor acestei comisii nu s-au purtat discuţii, raportul
şi rezoluţia fiind primite în conţinutul prezentat. A cerut unele lămuriri numai
V. Branişte, care după ce le-a primit s-a declarat mulţumit. Vezi: Muzeul Naţional
al Unirii Alba-Iulia, doc. inv. nr. 5297 ~i 5422: Tribuna, nr. 24G din 18/30 nov.
1894, p. 981-982; Dreptatea, nr. 253 din 19 nov./1 dec. 1894, p. 1-J; G.azeta Tran-
silvaniei, nr. 255 din 20 nov./2 dec. 1894, p. 1-3; T. V. Păcăţian, op. czt., Yol. VII.
p. 722-731.
ADUNAREA GENERALĂ A ALEGĂTORILOR ROMÂNI 231
- In final salută tipărirea lucrării Voci Latine. De la fraţi la fraţi,

Bucureşti, 1894, ce înregistrează adeziunile fraţilor noştri latini din
depărtări, dar şi sprijinul fraţilor din România pentru cauza naţională 84 •
Proiectul de rezoluţie al Comisiei de 50, prezentat de avocatul Petru
Truţia, conţine următoarele deziderate85:
1. Declară ca neoonstitutională ordonanta nr. 321 din 16 iunie st. n.
1894 privind sistarea activităţii Partidului· Naţional Român, adunarea
protestând contra ei, pronunţându-se hotărât „că naţiunea român, con-
ştie de drepturile ei politice naţionale inalienabile, respinge de la sine
propunerea, că ea se va pleca, pentru a..:şi face existenţa şi activitatea
politică pendentă de la arbitrul guvernului";
2. Adunarea enuntă că Partidul National Român din Transilvania
şi Ungaria susţine în 'întregime programul politic votat de Conferinţa
generală din 12-14 mai 1881 de la Sibiu, „iar pentru realizarea aces-
tui program partidul naţional va lupta şi în viitor pe toate căile şi cu
toate mijloacele legale şi constituţionale", declarând „că membrii Comi-
tetului central aleşi de conferinţa naţională din 21 şi 22 ianuarie 1892,
precum şi aceia, cu care comitetul s-a întregit ulterior86 , sunt bărbaţii de
încredere ai parotidului";
3. Adunarea alegătorilor români protestează solemn contra persecu-
ţiilor politice inaugurate împotriva poporului român pe toate terenurile,
inclusiv a bisericilor sale, şi căruia i se întrezic adunările re'llniunilor
învăţătoreşti, ale sinoadelor preoţeşti şi chiar a congreselor şcolare şi
bisericeşti;
4. Procesul Memorandului „trebuie să-l considerăm ca îndreptat în
contra întregii naţiuni române", deoarece Conferinţa Partidului Naţional
Român din 23-24 iulie 1893 s-a identificat cu întreaga acţiune a Comi-
tetului central;
5. Adunarea condamnă politica guvernului care, în numele ideii de
stat naţional maghiar, ignorând chiar şi puţinele drepturi garantate prin
legea naţionalităţilor, cantă a împiedica dezvoltarea românilor prin apa-
riţia unor legi şcolare, bisericeşti, de colonizări etc. care tind la „e~tir
parea totală a naţionalităţilor";
6. „Considerând interesul capital ce se cuprinde în bună înţelegere,
în dezvoltarea liberă şi paşnică a tuturor naţionalităţilor, care toate
împreună alcătuiesc statul şi patria noastră comună, adunarea se pro-
114 După mărturisirile lui I. Rus~u-Şirianu, raportul a fost redactat de V. Mon-

grn, A. Bunea şi I. Russu-Şireanu. Vezi: Tribuna poporului, nr. 53 din 19/31 martie
25(2)
1897, p. 1; BAR, S CLXXI •
85 Tribuna, nr. 245 din 17!29 nov. 1894, p. 973; Dreptatea, nr. 253 din 19 nov./1
dec. 1894, p. 3; Gazeta Transilvaniei, nr. 255 din 20 nov./2 dec. 1894, p, 1-3;
T. V. Păcăţian, op. cit„ p. 720-722.
86 Ca să nu atragă alte măsuri opresive asupra mişcării m1ţionale române din
partea guvernanţilor, s-a evitat pe cât era posibrl popularizarea existenţei Comite-
tului substitut (vezi Muzeul de istorie Braşov, fond G. Moroianu, dosar V, coresp.
I. Russu-Şirionu către G. Moroianu din 25 dec. ·1894).
CORDOŞ
232 NICOLAE
nunţă pentru întrunirea Congresului naţionalităţilor87, în care pe baza

unui program comun, însă cu susţinerea nealterată a programului Par-
tidului Naţional Român, să lucrăm spre binele şi dezvoltarea culturală,
naţională ,şi politică a fiecărui popor";
7. Adunarea exprimă cea mai călduroasă mulţumire „tuturor biir-
baţilor de stat, publiciştilor şi amicilor poporului român, care au apre-
ciat just cauza noastră dreaptă şi au sprijinit-o cu zel înaintea forului
lumii civilizate. Asemenea aducem tributul nostru de recunoştinţă fra-
ţilor noştri din regat, care în aceste zile grele nu-şi uită de noi";
8. Adunairea respinge acuzaţiile că luptele politice ale românilor au
un caracter iredentist, deoarece Partidul Naţional Rorruîn „din capul
locului a luptat şi luptă cu mijloace legale, pe teren legal"88 .
Preşedintele adunării, Mihai Popovici supune la vot aprobarea rezolu-
ţiei, cere la intervenţia protopopului de Sighiişoara, D. Moldovan, ca ca
să fie primită în bloc fără a fi discutată punct cu punct, ceea ce se
aprobă în unanimitate. La propunerea lui I. Russu-Şirianu, se num2Sc
membri ai comisiei de verilficare a protocolului adunării Zaharia Boiu,
Dumitru Ciuta, Petru Cioran şi Onoriu Tilea, şedinţa încheindu-se ia
aceeaşi zi cu intonarea cântecului ,„Deş.teaptă-te române", nu înainte
ca moşul Nicolae Herlea din Vinerea să solicite adunării intervenţia la
monarh ân favoarea condamnaţilor, pentru graţiere 89 •
După adunare ziarele „Gazeta TransHvaniei" şi .,Dreptatea" îşi înte-
ţesc atacul împotriva ei, considerând-o o improvizaţie necont.riolată pusă
la cale în 9 zile (19-28 noiembrie). Acestea consideră că adunarea de
la Sibiu nu poate delibera în numele par.tidului, ci cel mult îndruma
organele lui executive, iar alegăt,orii vorbesc numai în numele lor şi
nu sunt îndreptăţiţi a fa.ce declaraţii în numele naţiunii române, ceea
ce însemna ca nici rezoluţia să nu a·i,bă o valoare reală (mai ales punctele
1-2, 4, şi 6). Cei ce au organizat adunarea sunt atacaţi nu pentru pro-
gramul ei, ci pentru componenţa lor, deoarece în Comitetul întregit sunt
băI"baţi de încredere ce au primit mandatul Comitetului central şi nu al
Partidului Naţional Român. Necunoscântd pregătirile prealabile ale Con-
gresului naţionalităţilor, se temeau de aceeaşi improvizaţie şi la orga-
87 Din corespondc,1ţa protagoniştilor aflăm că „materialul complet pentru Con-

gresul naţionalităţilor" era stabilit înainte de 25 sept. st.n. 1894, susţinut de
V. Mangra, Ghlţă B. Pop şi G. Bogdan-Duică, dar neacceptat de avocaţii P. Truţia
şi I. Crişan {vezi Muzeul Naţional al Unirii Alba-Iulia, dov. inv. nr. 5297 ~i 5<i.22;
BAR S --~@).
' ccvrrl
88 După aceleaşi mărturisiri ale lui I. Russu-Şirianu, proiectul de rez::Jluţie a
fost redactat de V. Mangra, protopopul Berinde, S. Albini, A. Bunea şi D. Ciu:a
~ : Tribuna poporului, nr. 53 din 19/31 martie 1B97, p.
( vezi BAR, S CLXXI 1).
B9 Tribuna, 1894, nr. 245 şi 247; Gazeta Transilvaniei, nr. 252 din 17/29 nov.
1894, p. 3; Dreptatea, nr. 252 din 18/30 nov. Hl94, p. 4-5. A doua zi, în 17/29 !10iem-
brie 1894 va avea loc şi un banchet la care au toastat V. Mangra, I. Ru~su-Şirianu,
G. Bogdan-Duică, Şt. Cicio Pop, Al. Vaida-Voevod, D. Ciuta, G. /'.ugustini etc. (vezi
Tribuna, nr. 246 din 18/30 nov. 1894, p. 983).
ADUNAREA GE/\.'ERALĂ A ALEGĂTORILOR ROMANI
233
nizarea lui. in consecinţă, cele două ziare militau din nou pentru orga-
nizarea unei conferinţe naţionale a delegaţilor şi nu pentru o simplă
adunare populară de alegători, care după ele nu reprezenta par.tidul9o_
„Tribuna", prin condeiul lui Vasile Mangra, răspunde celor două
ziare şi grupări, acuzându-le că fac confuzie de idei sau beţie de cuvinte
scrise fără control, ce izvorăsc nu din logica faptelor, ci din pasiunile
omeneşti. Vasile Mangra informează opinia publică că nu se putea da
curs convocării conferinţei delegaţilor, deoarece aceasta cădea în sarcina
şi competenţa Comitetului central, iar funcţionarea lui şi a partidului
fusese interzisă, ceea ce toţi cei prezenţi la consfătuirile intime de pârnl
atunc'i luaseră în considerare, dându~i seama că nu se puteau opune
ordonanţei ministeriale. Vasile Mangra nu va uita că în finalul răspun
sului său să reproşeze celor două ziare că în paginile lor puteau să nibă
cel puţin respect pentru mulţimea de participanţi, concluzionând că suve-
ranitatea naţională rezidă în consimţământul poporului (înţelegând prin
aceasta teoria dreptului constituţional modern) şi astfel în activitatea sa
Partidul Naţional Român se poate manifesta nu numai prin conferinţa
delegaţilor, ci ,şi prin adunările alegătorilor91 .
Intemniţaţii de la Vaţ şi Seghedin, ca şi alţi fruntaşi transilvăneni,
vor fi şi ei indignaţi de poziţia celor două ziare şi a personalităţilor poli-
tice din jurul lor faţă de adunarea de la Sibiu, pe care ei au apreciat-o
favorabi1 92. însuşi doctorul Ioan Raţiu în „Jurnalul" de la Seghedin şi
în corespondenţa către George Pop de Băseşti se pronunţă pentru orga-
nizarea adunării din 16/28 noiembrie 1894, ce va avea însemnătatea ~i
după 4 luni de tăcere, consemnând că: „astăzi am avut li.i'să de o
manif~tare grandioasă a poporului român şi n-a fost permis nici lui
Mocioni, nici altuia să pună piedici adunării care fusese convocată fără
învoirea lui". Notând în continuare că „condusele ei sunt la
înălţime", Raţiu le reproşează ·şi celor de la Vaţ că condamnarea ziarelor
„Dreptatea" şi „Gazeta Transilvaniei" era prea drastică, fără ca aceştia
să fie pe deplin informaţi asupra situaţiei şi recunoscând că AL Mocioni,
„în fond are dreptate că partidul nostru este mai bine şi mai legal re-
prezentat prin conferinţa generală a reprezentanţilor tuturor alegăto
rilor93, despre care nu se poate nici presupune, nici afirma că repre-
zintă totalitatea alegătorii.lor români din Transilvania şi Ungaria". Ioan
Raţiu, cunoscând aceste poziţii, consemna că a reprobat cu toată hotă
rârea şi convingerea declaraţia lui Al. Mocioni şi atitudinea ziarului
„Dreptatea" pentru că au adus pagube cauzei, deoarece chiar adversarii
guvernamentali au fost nevoiţi să recunoască însemnătatea acestei adu-
00 Dreptatea, 1894, nr. 256, 258-259; Tribuna, 1894, nr. 262, 265; Gazeta Tran-
silvaniei, 1902, nr. 144-147.
91 Tribuna, nr. 265 din 13/25 dec, 1894, p. 1057.
92 BAR, s54(23-24)
---- Idem, Arh. V.
.
Branişte,
.
fond polltice-publice, I, mss. 3
ccvn
şi 5; BCU Cluj, fond G. Pop de Băseşti, mss. sertar 242/4, doc. 11; Coresponie1ţi'i
Raţiu p. 273-275; Muz. Ist. Trans. nr. inv. M. 2694.
ro Doctorul Raţiu consemna in însemnările de la Seghedin că şi o confrr:nţă
a delegaţilor ar putea fi contestată, deoarece la votarea acestora nu puteau ~ii.
participe toţi alegătorii (Jurnal Raţiu, p. 76).
234 NICOLAE CORDOŞ
nan care a fost „grandioasă" şi fără concursul si învoirea lor sustinând

că ei nu trebuie „omorâţi" pentru a se produ~e dezbinări c~ ar 'cauza
prejudicii intereselor naţionale în viitor. „Cum să nu gre.şească Drepta-
tea - scria Raţiu în finalul corespondenţei către Băs~ti - când orga-
nul partidului nostru de un timp încoace lucră de capul său", referin-
du-se la campania pro-liberală a grupării tribuniste din cursul lunilor
octombrie-noiembrie 1894, care înc<'llcase „condusele" şi dispoziţiile
Comitetului central întemniţat94.
In realitate, adunarea alegătorilor din IG/28 noiembrie 1894 a fost
incontestabil „impozantă şi grandioasă", la fel ca cea din 1893, chiar
dacă „Dreptatea" va declara contrariul, pentru că ea a fost organizată
ca o manifestare a Partidului Naţional Român, care a ieşit în apărarea
drepturilor naţionale pentru a dovedi .guvernului ungar că, deşi acesta l-a
interzis, el nu s-a desfiinţat, ci i-a fost oprită numai continuarea activi-
tăţii. Adunarea de la Sibiu nu a luat în dezbatere activitatea Comitetu-
lui central şi nici alte lucrări, aşa cum ar fi procedat o conferinţă a
delegaţilor, ea susţinând pnin cele 8 puncte ale rezoluţiei organizarea
nealterată a partidului pe baza programului din 1881, fapt pe care îl
mărturiseşte şi Vasile Mangra95.
Afirmaţia unor cercetători că această adunare ar fi „primul act care
inaugurează abandonarea legalismului" .şi „neagă pentru prima dab.l fap-
tic valabilitatea întregii lega!Jităţi dualiste"9ti, este puţin hazardată şi nu
respectă adevărul istoric, deoarece prin ea se anulează toată lupta româ-
nilor transilvăneni din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Din cauza
cercetării insuficient aprofundate şi lărgite a izvoarelor documentare,
autorii nu~i dau seama că toată această activitate a Comitetului sub-
stHruit în care se evidenţiază gruparea tribunistă a fost dirijată şi coor-
donată de Comitetul central întemniţat, cunoscut şi sub denumirea de
generaţie memorandistă, şi care merita o altă caracterizare, pe măsura
ansamblului realizărilor ei în mi:şcarea naţională din a doua jumătate
a secolului al XIX-lea.
Noua politică activă şi dârză a tinerilor tribuni'Şti cu prilejul aces-
tei adunări, pe care o recomandă aceiaşi autori, nu constituia îne<'l înce-
putul noului activism politic. După cum mărturisea I. Russu-Şirianu
în 1904, deja la Conferinţa Partidului Naţional Romc"m din ianuarie 1892
„eram un grup de tineri care intenţionam să punem chestia ruperii cu
politica de pasivitate", dar lupta pentru aducerea la conducerea parti-
dului a unui comitet memorandist, acţiunea de la Viena, desfăşurare:.
procesului şi întemniţarea memorandiştilor, ca şi alte măsuri luate de
guvernul ungar, pentru a contracara ofensiva românilor transilvăneni,
i-a obligat pe aceştia să se mărg:inească la stricta lor apărare, fiind „ino-
portun să mai aruncăm în discuţie şi-o astfel de cheotiune" 97 . Noutatea
activităţii lor va consta însă în pfu/irea pe faţă la sprijinirea Partidului
94 Jurnal Raţiu, p. 76, 81, 83-85; Corespondenţă Raţiu, p. 275-276.

54 22
!l> BAR S < > · Tribuna, 1894, nr. 262-263, 265; Dreptatea, nr. 258 din
' CCVTI '
26 nov./8 dec. lBIM, p. 1.
96 P. Cociuba, Fl. Bizera, op. cit„ p. 785.
f11 I. Russu-Şirianu, Românii din statul ungar, [Arad], 1904, p. 323-324.
235
Naţional-Liberal din România98 , ceea ce va duce la o situaţie în care

gruparea doctbrului Ioan Raţiu, adeptă 'a neiimesteeulrt.Ji Partidului Na-
ţional Român în lupta pentru putere între partidele politice de la Bucu-
reşti, se va rupe definitiv de gruparea tribunistă. Noua mişcare începută
de pro-liberalii tribunişti în toamna anului 1894 va sparge solJidaritatea
şi disciplina de partid, criza menţinându-se ·în stare latentă până la
ieşirea memorandiştilor din închisoare 99. , ·
Adunarea generală a alegătorilor români din 16/28 noiembrie 1894,
prima manifestare publică după procesul Memorandului şi interzicerea
Partidului Naţional Român, condamna politica guvernului ungar care,
în numele ideii de stat naţional maghiar, punea obstacole românilor în
dezvoltarea lor naţională, protestând oolemn şi refuzând hotărârea arbi-
trară de dizolvare a partidului. în felul acesta, ea a fost de fapt o con-
tinuare a mişcării memorandiste,· ce se va· încheia după organizarea
Congresului naţionalităţilor, graţierea condamnaţilor şi publicarea mani-
festului acestora în februarie 1896.
Guvernanţii nu vor sta însă cu mâinile încrucişate. La 1 decembrie
1894, în parlamentul ungar, deputatul „independist" Pazmandy Denes
face o interpelare ministrului de interne maghiar, cerându-i măsuri mai
drastice împotriva românilor şi a hotărârilor votate în adunarea de la
Sibiu din 16/28 noiembrie 1894. Şi ele nu se vor lăsa aşteptate, pentru
că, cu ordinul nr. 1488 din 7 decembrie 1894 al Ministerului de Interne
este din nou întreruptă activitatea Partidului Naţional Român, enunţân
du-se .totodată că oricine desconsideră acest ordin şi va lua parte la
asemenea adunări sau va contribui la convocarea lor, va fi pedepsit cu
arest până la 15 zile şi cu o amendă până la 100 fl. conform legii XL
din 1879, art. 16. lnştiinţarea va fi înaintată la 28 decembrie 1894 de
comitele suprem al Sibiului G. Thalmann lui Zaharia Boiu, Petru Cioran,
I. Russu-Şirianu şi Dumitru Cunţanu. A urmat apoi, la 6 ianuarie 1895,
publicarea în Monitorul oficial al ţării a unui al treilea ordin semnat de
ministrul de interne Hieronymi Karoly, prin care se confirma dizolvarea
Partidului Naţional Român, prevăzută în dispoziţiile guvernamentale
anterioare, ordin ce va fi publicat şi afişat în toate satele şi oraşele
locuite de români10°. Cu toate aceste măsuri, românii din Transilvania şi
Ungaria nu vor abandona lupta pentru apărarea şi păstrarea fiinţei lor
naţionale.
NICOLAE CORDOŞ
98 Constatare pe care o face şi „Dreptatea" în nr. 259 din 27 noiembrie/9 de-

cembrie 1894, p. 1-2, când analizând adunarea de la Sibiu din 16/28 noiembrie
1894, ajunge la concluzia că ea a fost organizată să lovească în moderaţii bănăţeni
şi guvernul conservator, pentru a-i sprijini pe liberali şi pe Dimitrie A. Sturdza
să vină la conducerea României (vezi şi Corespondenţă Raţiu, p. 270-271).
99 L. Botezan, op. cit., p .223-225; N. Cordoş, in Banatica, II (1973), p. 251-253.
100 Tribuna, 1894, nr. 249 şi 271; T. V. Păcăţian, op. cit., p. 674-675, 731-737;
Z. Pâclişanu, op. cit., p. 110.
CORDOŞ
236 NICOL;\E
THE GENERAL ELECTORAL ASSEMBLY OF THE ROMANIANS FROM

TRANSYLVANIA AND HUNGARY. SIBIU, 16/28 NOVEMBER 1894
(Summary)
Our purpose in this study i'i ouUighting the searchings. debat~ an.el move-
ments amid roumanian national mouvement from Transylvania and Hungary du-
ring 1894 as an outcomlng of the proces.s unleashed for the 1892 Memorand.
Our sources for clarifying our perspective up or these events were: the docu-
ments issued by the Roumanian National Party, the vast correspondence betwei!n
the leader of this period and the information held by the press of the most out-
standing groups at the nation.al mouvement.
We've tried to scatch the Substitute Committee's activity after the impri'><>n
of the Memorandist Central Commitee (Board); the preparing and the developement
of General Assembly of the Roumanian elector from Sibiu (16(28 Nov. lfl94) and
the Hungarian Government's proceedings against the Roumanians' fight for natiu-
al identity.
DOCUMENTE PRIVIND ACTIVITATEA DESPARŢAMANTULUI
JIBOU AL ASTREI (1912-1918)
In Transilvania, după 'instaurarea la putere a regimului dualist

austro-ungar şi ca urmare a promulgării ~egilor deznaţionalizării, singura
cale de afirmare naţională a românilor a fost ce.a culturală. Românii din
întreaga monarhie şi-au creat în acest scop numeroase asociaţii, reuniuni,
societăţi, etc. Intre acestea asociaţia cultural-naţională Astra, cu sediul
la Sibiu, a avut rol esenţial în conservarea şi continuarea luptei naţio
nale. Pentru a se face cunoscută şi pentru a-şi propaga ideile, pâna în
cele mai îndepărtate sate şi cătune, s-a descentralizat în despărţăminte.
Primul despărţământ în părţile sălăjene se organizează la Şimleu-Şilva
niei în ziua de 24 octombrie 1870 1, Despărţământul XI, „Sălăgean" al
Astrei 2•
Reorganizările ulterioare au avut ca scop micşorarea ariei de întin-
dere a despărţămintelor în favoarea lărgirii contactelor cu populaţia
românească de la sate şi a unei oooroonări mai eficiente. Programul de
descentralizare din anul 1908 propunea formarea, printre altele3, a Des-
părţământului Jibou 4. El se va constitui abia peste patru ani 5.
In fondul Astrei de la Arhivele Statului Sibiu au fost consultate
mai multe documente referitoare la activitatea Despărţământului Jibou
al Astrei. Pentru publicare au fost selectate dintre ele, cele care ni s-au
părut mai relevante pentru perioada anilor 1912-1918: procesul....verbal
al adunării de constituire a despărţământului şi circulara Comitetului
Central al Astrei prin care aproba în.fiinţarea lui (anexa l); procesul-
vel'1bal al adunării anuale a despărţământului din anul 1913 - ţinută
în localitatea Domnin (anexa ;IO); procesele verbale ale şedinţelor comi-
tetului cercual al despărţământului (anexele 4, 9, 11, 17); rapoartele de
activitate anuală (anexele 2, 3, 8, 12-19, 21, 23); informări ale băncii
,„Sălăjeana" din Jibou (anexele 6, 20, '22, 24); circulare ale despărţă
mântului (fig. 1, 2, 3); ferparul morţii dr. Ioan Suciu, membru pe viaţă
<'11 Astrei (fig. 4).
In anul 1912 adunarea generală anuală a Despărţământului Şimleu
al Astrei întrunită la Badon în 22 septembrie, lua hotărârea descentra-
lizării sale în despărţămintele: Şimleu, Jibou, Chioar, Băseşti 6 • Adunarea
de organizare a Despărţământului Jibou are loc la 14 noiembrie 19'127 •
.Noul 'despărţământ format şi aprobat de c.c. al Astrei în şedinţa sa
1 Arh Stat Sibiu, Fond Astra, doc. nr. 330/1870, f. 1-4; Transilvania, II,
.nr. 1 din 1 ianuarie 1871, p. 10; I. Musca, în ActaMP., XVIII, 1994, p. 500.
2 Arh Stat Sibiu, Fond Astra, doc. nr. 330/1870, f. 3.
J I. Musca, în ActaMP., XVIII, 1994, p. 499-508.
4 Arh Stat Sibiu, Fond Astra, doc. nr. 476/1908, f. 4-!J.
5 idem, doc. nr. 1886/1912, f. 2-8.
A idem, f. 4.
1 vezi, nota 55.
238 IOAN MUSCA
din 7 decembrie 19128, îşi va desfăşura activitatea în comunele apar.ţ.i

nătoare cercurilor administrative Jibou şi parţial Zalău - până la
munţii Mese.ş. Despărţământul va fi condus de un comitet cercual9 ,
alcătuit din: un preşedinte care va îndeplini .şi funcţia de director - ales
în persoana lui Teofil Dragomir, proprietar în Lupoaia; patru membri -
Vasile Pop, protopop în Sângeorgiu de Mese.ş, Gabriel Cherebeţiu, proto-
pop în Some.ş-Odorhei, Laurenţiu Bran, preot în Săplac, Anania Popoyici,
învăţător în Someş-Odorhei; notar - Dr. Aurel Heţco, avocat în Jibou;
casier - Samoil Urian, contabil în Jibou; .controlor - Alexandru Man,
învăţător în Şoimuş. Comitetul ales va .trece imediat la transpunerea în
practică a ideilor cuprinse în statutele Astrei.
In plan organizatoric general, cunoscând realităţile din comitat,
sesizează omiterea înfiinţării unui despărţământ al Zalăului, care, ar
putea cuprinde comunele din jur (inclusiv „marea comună româneascii
Buciumi") şi ar mobiliza în interes naţional intelectualii români din
Zalău şi împrejurimi10.
Din document mai reiese că preocupare.a permanentă a conducerii
despărţământului a constat în atragerea cât mai multor membri: fonda-
tori, pe viaţă, ordinari şi mai ales ajutători din rândul ţăranilor. înscrie-
rea celor din urmă era stimula.tă de taxa mică - 2 coroane şi de primirea
gratuită a unui calendar şi a 10 broşuri pentru „cuHuralizare" 11 • Din
taxele adunate de la membri, 200;0 rămâneau la dispoziţia despărţămân
tului pentru acoperire.a cheltuielilor uzuale. Numărul membrilor a crescut
în primii ani - 28 în 191212, 83 în 191313, 105 în 1914 14 şi a scăzut în
anii războiului la 3415. Sunt remarcate comunele Someş-Odorhei, Inău,
Lupoaia (care la o populaţie de doar 340 suflete avea, în anul 1913, 31
membri1 6). Pentru atragerea membrilor noi şi prevenirea restanţelor se
introduce procedeul luării de „Declaraţiuni"17. în susţinerea materială a
despărţământului Ji·bou, un rol de seamă l-a avut Institutul de credit
şi economii, societate pe acţii ,,Sălăgiana", cu sediul în Jibou, care pe
il.ângă faptul că se va înscrie membru fondator (taxa era de 400 coroane)
şi anual acorda un ajutor de 100 coroane se îngrijea şi de efectuarea
operaţiunilor bancare ale despărţământului1 8.
Pe lângă susţinerea intereselor materiale ale despărţământului,
membrii comitetului cercual s~au îngrijit de organizarea unei colecte
publice pentru ridicarea monumentului „Vlaicu" 19.
In primii ani de la înfiinţare s-au depus eforturi deosebite pentru
crearea agenturilor comunale, unităţi organizatorice subordonate despăr-
e Arh Stat Sibiu, Foni Astra, doc. nr. 1886/1912, f. 7.

9 idem, f. 5v.
10 idem, doc. nr. 259/1913, f. 2v-3v; doc. nr. 728/1914, f. 2-2v.
11 idem, doc. nr. 261/1913, f. 5.
12 idem, doc. nr. 1886/1912, f. 4-5.
13 idem, doc. nr. 1565/1913, f. 4v.
14 idem, doc. nr. 251/1914, f. 3.
15 idem, doc. nr. 634/1918, f. 5-5v.
16 idem, doc. nr. 1565/1913', f. 13.
17 idem, doc. nr. 1258/1914, f. 1.
1e idem, doc. nr. 595/1915, f. 3.
19 idem, doc. nr. 215/1914, f. 2.
DESPĂRŢĂMĂNTUL JIBOU AL ASTREI. 1912-1918
239
ţărnântului. Asemenea agenturi au fost înfiinţate în anul '1914 la Lu-

poaia20 (preşedinte - Ioan Mureşan, primarul comunei) şi Chechiş21 (pre-
şedinte - Demetriu Mureşan, preot local). Fiecare a fost dotată, cu câte
o bibliotecă compusă din câte 50 tomuri de cărţi şi broşuri.
Activităţii culturale i s-a acordat o atenţie sporită, în planurile de
activitate ale despărţământului, întrucât în concepţia generaţiei de atunci,
culturalizarea însemna „menţinerea luptei spre marele ideal: unitatea
culturii şi literaturii poporului român" 22, „o luptă cu îndărătnicie, cu
simţ de disciplină şi mai presus de toate: cu subordonarea micilor inte-
rese personale intereselor mari a naţi unei" cum spunea secretarul des-
părţământului Jibou, dr. Aurel Heţco la 1913 şi cita în continuare:
„Că-avem un vis neîmplinit, / Copil al suferinţii, / De dorul lui ne-au
răposat / Şi moşii şi părinţii ... ! !"23 în acest scop au fost organizate
cursuri pentru alfabetizare, mai ales iarna, în comunele Gâlgău Almaşu
lui:l4 cu 100 ţărani şi Chechiş25 cu 54 ţărani. S-a remarcat zelul depus, în
desfăşurarea acestor cursuri, de învăţătorii Io.an Cioban şi Teodor Corhan
din Gâlgău Almaşului, drept pentru care au fost propuşi spre premiere.
In comunele mai mari s-au preconizat prezentarea de prelegeri, progra-
mate câte una la două săptămâni, sub conducerea unui membru al comi-
tetrului, iar la două luni, în prezenţa întregului comitet. Asemenea pre-
legeri s-au prezentat în comunele Năpradea, Cheud, Someş-Odorhei,
Inău 26 , Creaca. Între aceste prelegeri s-a remarcat conferinţa învăţătoru
lui Alexandru Man „Foloasele învăţăturii şi lipsa de şcoală", susţinută
cu prilejul adunării anuale a despărţământului în Domnin27. Cu ocazia
adunărilor generale anuale se organizau expoziţii de copii 28 . Acţiunile
propuse, pentru amplificarea contactelor între români şi de întrajutorare
a lor, se conturau în: schimburile culturale prilejuite de sărbă:torile tra-
diţionale şi organizarea de întruniri, de serbări sezoniere (ex. „a pomilor
şi păsărilor"), înfiinţarea de coruri, bănci populare, cooperative, etc. Toate
aceste acţiuni au influenţat populaţia satelor, determinând-o să se aboneze
la ziarele româneşti: „Românul", „Foaia Poporului", „Libertatea", „Po-
porul Român", „Transilvania" şi la o cerere asiduă de publicaţii, cărţi,
broşuri în limba română.
Programul activităţilor Despărţământului Jibou al Astrei demarat
atât de promiţător, a fost întrerupt de izbucnirea primului război mon-
dial: .„Trebuie să semnalez că intre împrejurările prezente excepţionale
estimp toată activitatea despărţământului nostru se reduce la conzer-
varea cadrelor existente şi încasarea taxelor de la membri ordinari, event.
pe viaţă ori fundatori căci orice act:ilvitate culturală mai intensivă în
mijlocul poporului e expusă la interpretări eronate şi tendenţioase din
20 idem, doc. nr. 1258/1914, f. 2v.

21 idem, doc. nr. 1543/1914, f. 2v.
22 idem, doc. nr. 1565/1913, f. 12.
2.'l idem, f. 13.
24 idem, doc. nr. 515/1914. f. 2.
25 idem, doc. nr. 1543/1914, f. 2v.
26 idem, doc. nr. 1565/1913, f. 13.
ZT idem, f. 4v.
28 idem, f. 6.
240 IOAN MUSCA
partea acelora, cari n-au respectul cuvenit pentru nizuinţele noastre cul-
turale. Sperez însă, că, după (expirarea stărilor excepţionale) despărţă
mântul nostru îşi va potea relua vechiul avânt" 29 - se afirma în raportul
de activitate din anul 1915. Dintre membrii despărţământului mobilizaţi
pe front, documentele îi menţionează pe Samoil Urian - membru pt>
viaţă, membrii ordinari - Micu Ioan, învăţător, Corbean Teodor, înv[i-
ţător, Man Alexandru, învăţător, Buta Iuliu, librar, Ponorar Teodosiu 0 u
Constatăm deci, că documentele surprind o activitate relativ intens<'1
pe teritoriul Despărţământului Jibou al Astrei, în primii ani după con-
stituire, prin înfăptuiri concrete: atragerea de membrii, sugestii orga-
nizatorice în regiune, înfiinţarea de agenturi comunale, biblioteci, cursuri
de alfabetizare cu ţăranii, ţinerea de prelegeri şi conferinţe populare,
cultiv:area în rândul sătenilor a dragostei faţă de carte şi presa culturală
scrisă în limba română, etc .... Toate aceste acţiuni au avut ca scop,
menţinerea trează a conştiinţei naţionale la populaţia românească din
bazinul cursul mijlociu al văii Someşului. Din păcate primul război
mondial a împiedicat desfăşurarea unei activităţi normale, care va fi ,
reluată după 1918.
IOAN MUSCA
ANEXE
I.
Nr. 1886-1912
Pre/a/onoratului comitet central a/1/ Asociaţiunii pentru literatura românfi şi
cultura poporului român în Sibiu
ln conformitate cu împuternicirea D-voastre din 11 October/octombrie/ n.c.
n. Nrul 1514 referitoare la organizarea noului despărţământ a Jiboului cu destină
/distinsă/ veneraţiune am onoare a raporta, că conform procesului verbal alăttu·at
şi luat în adunarea constituantă ţinută în Jibou la 14 November /noiembrie/ a.c.n.:
1. Despărţământul nou „Jibou" s-a înfiinţat;
2. S-au înscris: a) 1 membru pe viaţă; b) 19 ordinari; c) 5 ajutători achitându-şi
toţi taxele prevăzute în statute, tot cu ace/e/aşi ocaziune şi au plătit şi alţi J
membri vechi taxele. Suma totală a intrărilor C./coroane/ 430„ - din cari 384
cor/oane/ ce compet /se cuvin, sunt de competenţa/ asociaţiunii - s-a depus la
institutul de credit şi economii „Sălăgiana" în Jibou până la aprobarea procesului
verbal din partea pre/a/onoratului comitet central. Libelul de depunere 11 alăturez
sub./.
3. S-a ales de director al despărţământului Dl. Teofil Dragomir proprietar ln
Lupoaia pe ungureşte. Farkasmezo p.u. Karika / Creaca/ (comit. Szilagy /Sălaj/),
iar în comitetul cercual Domnii Vasile Pop, protop/op/; Gabriel Cherebeţiu, protop.;
Laurenţiu Bran, preot şi Ananie Popovici învăţător şi în urmă la dorinţa celor
prezenţi de notar al despărţământului Dr. Aurel Hetco, advocat în Jibou; de ca~ar
Samuil Urian prim contabilul „Sălăgenii" :şi de controlor Alesandru Man, [nvăţ.;'i
tor în Şoimuş.
Astfel terminându-se agendele, cu a căror esecutare am fost încredinţat - Vă
rog, să binevoiţi a lua toate decisiunile spre ştiinţă cu aprobare şi in afacerile>
ulterioare a noului despărţământ „Jibou" să Vă adresaţi noului director ca preşe
dinte D-ului Teofil Dragomir în Farkasmezo p. u. Karika (:Szilagymegye/).
Someş Odorhei la 6 Dec. 1912. Cu deplină stimă Gabriel Cherebeţ.iu, protop.
gr. cat. ca delegat a comitetului central.
29 idem, doc. nr. 595/1915, f. 3v.

30 idem, doc. nr. 633/1918, f. 2.
DESPART.AMANTUL JIBOU AL ASTREI. 1912-1918
241
Proces verbal
al adunării de organizare a despărţământului Jibou c:l asociaţiunei pentru )i·:i.:-
ratura română şi cultura poporului român, ţinută în 14 Novembre n. 191~. Jibou.
Proces verbal
luat în adunarea de organizare a despărţământului Jibou al Asociaţiunei p.::ntru
literatura română şi cultura poporului român, ţinută în Jibou la H Novembre
n/stil nou/ 1912, sub presidiul protopopului din Someş Odorhei Gabriel Cherebt;ţiu
ca delegat al comitetului central, fiind de faţă următorii membrii ai asociaţiunei:
Vasile Mica, mare proprietar Someş-Odorhei, membru fondator, Lazăr Caba, preot
Şoimuş, F:orian Cocian, advocat Domnin, Teofil Dragomir, proprietar Lupoaia, Jr.
Ladislau Gyurko, advocat Jibou, Emeric Pop director de bancă Jibou, Laurenţiu
Bran, preot Săplac, Teofil Varna, preot ln'"u, Ioan Pop, preot lJomnin, memi)ri
ordinari. Apoi la 40 intelectuali (învăţători, preoţi, advocaţi, şi funcţionari) şi ;.in
număr mai mic de ţărani, toţi de pe teritoriul cercului Jibou. Preşedintele .i:1
espresie bucuriei sale că însemnătaLea adunării de azi a strâns la adun.are aproape
întreaga inteliginţă din jur şi bineventeazii. /binecuvântează/ pe cei adunaţi . ..:etci(.:e
apoi script.a Nr. 1514/912, prin care comitetul central ii însărcinează -:::u com·oca:·ea
adunării prezente şi cu organizarea unui desparţământ nou. Schiţează fiin\a A:;o-
ciaţiunei, scoţând în relief scopul şi mijloacele ei; acestea le pune faţă în foţf1 ..:u·
împrejurările, cu trebuinţele şi puterile ţinutului nostru. Ceteşte paragrafi de ac-
tualitate din statute, precum şi întreaga in.>trucţiune pentru organizarea despărţ<i
mintelor nouă. Dintre cei prezenţi denumeşte de notar pe Samoil Urian, conta'uil
în Jibou, iar de casar ad-hoc pe Ioan Taloş, preot în Poptelec şi declara :1dunaTL·a
constituantă de deschisă, punând la ordinea zilei:
1. Anunţarea preşedintelui, că adunarea genera1ă a despărţământului Şimleu,
ţinută în Badon la 22 Sept. a.c. a hotărât, ca acest despărţământ să se desfac{1
în despărţămintele: Şimleu, Jibou, Chioar şi Băseşti. Această hotărâre a fo'>t
aprobată şi de comitetul central în şedinţa din 5 Octomber a.c. Pe baza :icestora,
preşedintele invită pe cei prezenţi să se pronunţe asupra înfiinţării despărţămân
tului Jibou. Vorbesc la obiect: Teofil Dragomir, Dr. Aurel Heţco, Laurenţiu I3ran,
Dr. Ladislau Gyurko, Vasiliu Mica, Ioan Rusu şi Alexandru l\1anu, şi după pre-
cumpănirea serioasă a trebuinţelor ţinutului nostru şi a îndatoririi fiecărui inte-
lectual faţă de Asociaţiune şi prin ea faţă de masa poporului.
Cu unanimitate se hotărăşte fondarea şi organizarea „Despărţământului Ji-
bou" al asociaţi unei pentru literatura română şi cultura poporului român; acest
despărţământ conţine comunele aparţinătoare cercurilor administrative ni Jil:.>au-
lui şi Zălaului, prin urmare şi teritoriul de dincoace de Meseş.
2. Preşedintele invită pe cei prezenţi cari n-ar fi încă membrii să se insc!'ie,
iar pe cei ce sunt deja membri să-şi achite taxele.
a.) lşi achită taxele membrii vechi. 1. Teofil Dragomir, proprietar Lupoaia,
membru ord/inar/.; 2. Teofil Dragomir pentru repauzatul Ioan Ch. Dragomir, fo~t
protopop Năpradea, taxa de membru ordinar, 10 /coroane/; 3. Dr. Ladislau Gyurko,
advocat Jibou, membru ordinar, 10.
b.) Se înscriu de membrii noi achiţându-şi taxele: 1. Ioan Rusu, preot Tr:i-
niş, ca membru ordinar, 10 /coroane/; 2. Ioan Taloş, preot Popte!ec ca membru
ordinar, 10 /coroane/; 3. Iuliu Berţia, librar Jibou; 10; 4. Vasiliu Mihalca, [nvăţă
tor Domnin, 10; 5. Ioan C. Micu, învăţător Lupoaia, 10; 6. Vasiu Csatloş, înv{1ţă
tor Jnău, ca membru ordinar, K /coroane/ 10; 7. Dianisiu Pop Moldovan, preot,
Brusturi, K 10; 8. Alexandru Manu, învăţător, Şoimuş. K 10; 9. Ioan Lung
Mironeanu, econom Lupoaia, ca membru ajutător, K 2; 10. Ştefan Sav, econom,
Şoimuş, 2; 11. Augustin Opriş, pădurar, Someş Odorhei, 2: 12. Vasiliu Murfişian,
casar /casier/, Jibou, ordinar, 10; 13. Samoil Urian, contabil, Jibou, ordinar, 10;
14. Vasiliu Pop, funcţionar de bancă, Jibou, 10; 15. Octavian Bohăţiel, :'uncţionar
de bancă, Jibou, ajutător, 2; 16. Florian Meteş, învăţător, Cuceu, ordinar, 10; 17.
Ioan Vodă, învăţător, Borza, 10; 18. Ioan Cioban, preot, Ciglean, 10; 19. Teodor
Ponorariu, învăţător, Săplac, 10; 19. Teodor Ponorariu, învăţător, Săplac, 10; 20.
Anania Popovici, învăţător, Someş-Odorhei, 10; 21. Nicolau Canci, învăţător, Var,
10; 22. Ioan Pop, preot, Bălan, 10; 23. Ioan Bucşa, învăţător, Dobrin. 10; 24. Ale-
xandru Marcu, candidat de avocat, Jibou, ajutător, 2; 25. Dr. Aurel Heţco, advocat,
16 - Acta Mvsel Porolissensls voi. XIX 1995

242 IOAN MUSCA
Jibou, pe viaţă - 200 1coroane/, adecă 25 membri noi, şi s-a încasat de tot K/oroa-
ne/ 430.
3. Preşedintele pune la ordinea zilei alegerea comitetului cercual şi invită
adunarea să aleagă dintre membrii asociaţiunei un director al despărţământului
ca preşedinte şi patru membrii. Pentru candidare la funcţia de director se emite
o comisiune sub presidiul dlui .Florian Cocian din d. Vasiliu Mica, dr. Ladislau
Gyurko, Ioan Rusu, Dionisiu Pop Moldovan şi Anania Popovici, carea CQ.misie
după consfătuire candidează la acest post pe Dni Teofil Dragomir şi Gabriel Ghe-
rebeţiu. La cererea a 1/4 parte din membrii asociaţiu.nii/ preşedintele ordonează
votare secretă şi invită o comisie de scrutin de doi, ajutorată de notarul ad-hoc
să culeagă voturile. Terminată votarea, preşedintele comisiei scrutătoare enunţa,
că s-au dat de cătră membrii de ai asociaţiunei 32 de voturi din cari a primit
Teofil Dragomir, 18, iar Gabriel Cherebeţiu, 14.
Pe această bază preşedintele enunţă de director al despărţământului şi pre-
şedinte al comitetului cercual pe d. Teofil Dragomir. Enunţă mai departe că aleşi
cu aclamaţie de membrii în comitet pe dnii: Vasiliu Pop, protopop, Meszesszgyorgy/
Sângeorgiu de Meseş/, Gabriel Cherebeţiu, protopop, .Someş-Odorhei, Laurenţiu
Bran, preot Săplac, Anania Popovici, învăţător, Someş-Odorhei. Enun~ă mai de-
parte preşedintele - spre completarea comitetului cercual - la dorinţa adunării·
şi în acord cu dorinţa celor aleşi în comitet, l-a ales cu aclamaţii pe Dr. Aurel
Heţco, advocat, Jibou, de notar, pe Samoil Urian, contabil, Jibou, de cmar, iar pe
Alexandru Manu, învăţător în Şoimuş, de controlor, - fiind aceştia trei din urmă
toţi membrii ai asociaţiunei.
Terminate în forma asta obiectele de pertractat /dezbătut/, din cauza timpu-
lui înaintat, preşedintele încredinţează cu verificarea procesului verbal pe membrii:
Dr. Ladislau Gyurko, Vasiliu Mica şi Emeric Pop, şi după ce directorul de nou
ales T. Dragomir, în numele comitetului mulţămeşte pentru încrederea dată, şi
apelează la sprijinul şi conlucrarea tuturor celor chemaţi de pe teritoriul noului
despărţământ, ca aşa să poată asigura noului despărţământ un Joc între cele mai
active despărţăminte - preşedintele declară adunarea de organizare de inchiiată.
D. m. s. Gabriel Cherebeţiu, delegat al comit. cent. preşedinte. Samoil Urian notar
ad hoc. Se verifică; Dr. Ladislau Gyurko, Emeric Pop, Vasiliu Mica.
1886 - 1912 în 24 Dec.
Multstimate Domnule,
Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă, că comitetul central al - Asociaţiunii,
în şedinţa sa ţinută la 7 Decembrie a.c., a luat act cu aprobare de !nfiinţarea
desp. „Jibou" al - Asociaţiunii, că a avut loc în adunarea de constituire, ~inută
în Jibou Ja 14 Noembrie a.c., având acest despărţământ să cuprindă comJ,mele
aparţinătoare cercurilor administrative al Jiboului şi Zălăului prin urmare şi
teritoriul dincoace de Meseş. tndeosebi a aprobat comitetul central alegerea Dvoas-
tre de director al desp. Jibou, cum şi alegerea comitetului cercual în persoanele
domnilor Vasile Pop, protopop, Gabriel Cherebeţiu, protopop, Laurenţiu Bran,
preot şi Ananie Popovici; deasemenea a aprobat - Domniei Sale Domnului Teo-
fil Dragomir, proprietar, directorul desp. „Jibou" al Asoc. în Lupoaia. - alegerea
de casar a dlui Samoil Urian, aceea de controlor a dlui Alexandru Man şi aceea
de notar a cllui Dr. Aurel Heţco, advocat în Jibou.
Totodată vă aducem la cunoştinţă, că dl. protopop Gabriel Cherebeţiu, ni-a
transpus un libel de depuneri de la Banca „Sălăgeana" despre K /coroane/ 384. -,
taxele încasate de la membrii înscrişi cu ocazia adunării de constituire a des-
părţământului D-voastre.
După aceste vă invităm, domnule director, să convocaţi comitetul cercual, să
vă faceţi un program de muncă insistând, îndeosebi, asupra prelegerilor poporale,
a infiinţării agenturilor şi bibliotecilor prin care şi să înscrieţi membri de toate
categoriile, mai ales însă membri ajutători, cari pentru neînsemnata sumă de K. 2.
- la an primesc 10 broşuri şi un calendar.
Alăturat ./. vă trimitem statute şi regulamente pentru orientare şi, după ce
vă veţi pune pe lucru vă vom trimite cărţi, cu care să puneţi baza bibliotecilor
poporale de prin comune.
DESPĂRŢĂMĂNTIJL JIBOU AL ASTREI. 1912-1918
243
Sperăm domnule director că veţi uza de întreaga autoritate D-voastră pentru

a angaja la o roditoare muncă culturală, în cadrele „Asociaţiunii", pe toţi oamenii.
de bine din acele părţi.
Primiţi, vă rugăm, asigurarea distinsei noastre stime. P. Cosma, prezidE'nt
supl., Oct. C. Tăslăuanu, secretar.
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 1886, f. 2-9.
Nr. 101-1913.
2.
Despărţământul Jibou (:56) al Asociaţiunei p. Iit. şi cult. pop. român Lupoaia
- Farkasmez6, u.p. Karika, Szilitgy m. 1913 Ianuar 16.
Onorat Comitet Central!

Cu mulţămită confirm primirea Preast./imatei/ D.V. scrisoare datată la 24
Dec. 1912 sub nr. 1886-1912, prin care se ia act cu aprobare de înfiinţarea 1wului
despărţământ Jibou, cum şi a Preast. din 25 Dec. 1912, căreia i vom urma în m:1-
sura activităţii, ce abia au putut iniţia în scurtul interval, ce l-am avut ~n ultimile
zile a lunei trecute.
Fiind-că însă, nici Dl. protopop Gabriel Cherebeţiu, ca delegat al Comitetului
Central şi prezident al adunării noastre Constituante din 14 Novembrie 1912, nici
notarul ad-hoc al aceli adunări nu şi-au păstrat copia procesului verbal redacWt
cu acea ocazie, nici lista membrilor înscrişi, nici consemnarea plăţilor de taxe
efectuită atunci, - cari de alt cam aşa cred, că toate să vor fi cuprinzând în ricel
proces verbal, - şi afară de cele 384 Kor. taxe raportate în acel proces verbal
au mai depus în alt libel separaţ la banca „Selăgiana" o sumă de Cor. ·16. drept
200/o-te Competenţe despărţământului, - fără prealabila aprobare a Comii2':ului
Central şi paremisă fără a fi menţionate acele 46 K. în procesul verbal, ristfol.
ca să potem ţinea in evidenţă înscrierile membrilor, plătirile efeptuite :;:i 1n
consecinţă să le potem potrivi toate conform statutelor şi regulamentelor, îmi ieu
voia a Vă roga să binevoiţi cât mai în grabă a-mi trimite în copie simplă pro-
cesul verbal dresat /întocmit/ cu ocazia adunării constituante a despărţământului
Jibou.
Totodată am onoare a semnala, că cu poşta de azi am trimis prin asernnnţie
poştală la adresa Comitetului Central în Sibiu suma de K. 28 - de la - 2n -
membrii ajutători, cari s-au înscris acuma din mica noastră comună Lupoaia
(care abia numără 340 suflete-români), rugându-Vă, să binevoiţi a-mi trimite cât
mai in grabă numărul corespunzător de 30 calendare şi 29 Colecţiuni ele câte 10
broşuri, obveniente /ce revin/ acelor membri, încât va fi posibil cu diverse conţi
nuturi, ca respectivii să şi le poată împrumuta unul altuia.
Sumele aceste Vi le-am trimis, prezidial, fără a fi avut oc:nie de a ranorta
Comitetului cercual, ca astfel să pot mai în grabă, satisface dorul acestor sărmani
dar buni ţărani, de-a primi cât mai iute. calendarele şi broşurile, - honorând ast-
fel însufleţirea lor, dintre cari unii sunt zileri, cari de prezent, abia câştigă câte
80 fileri la zi, dând astfel o pildă şi intelectualilor, dintre cari foarte puţini vor fi
cari să jertfească Asociaţiunei anual câştigul lor câte de 2 1/2 zile. Mai notez, că
aceşti ţărani de aici, din sărăcia lor prenumără 10 exemplare din ziarele 11oastre:
„Românul", „Foaia Poporului", „Libertatea'', „Poporul Român", fără de acele, cari
mi le abonez eu. Sperăm, ca această propagandă să o potem extinde treptat preste
cAt mai multe comune.
tn aşteptarea binevoitoarei rezolvări a cererei mele, semnez cu deosebită
stimă: Teofil Dragomir, directorul despărţ. Jibou al asociaţiunii.
Onoratului Comitet Central al „Asociaţiunei pentru literatura română şi
cultura poporului român" în Sibiu.
101 ~ 1913 in 2J lan.
Domnule Director,
Conform scrisorii Dvoastre de dato 10 ianuarrie a.c., am onoare a vă trimite
alăturat sub ./. copia procesului verbal a adunării de constituire a desp. de sub
direcţiunea Dvoastre. Cele 28 cor. trimise de Dvoastră drept taxă de la membri
244 IOAN MUSCA
ajutători din Lupoaia au fost primiţi de cătră casa centrală a Asociaţiunii noastre.
Chestia expedierii broşurelor din Biblioteca poporală a fost încredinţată adminis-
traţiei acestei biblioteci, care v-a cerut deja unele informaţiuni.
Primiţi, vă rog, încredinţarea deosebitei mele stime. p. Biroul Asociaţiunii
R. Simu.
D-sale, Domnului Teofil Dragomir, dir. desp. „Jibou" al „Asociaţiunii" în
Lupoaia.
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 101/1913, f. 1-3.

3.
Nr. 259 - 1913 30 Ianuar 1913 n.
Despărţământul Jibou al asociaţiunii p. lit. rom. şi cult. pop. român

Sub ./. alăturat am onoare a suşterne raportul general despre activitatea des-
părţământului Jibou în cursul anului 1912 şi sub .//. procesul verbal al primei
şedinţă din 25 c. a comitetului nostru cercual, - spre aprobare.
ln legătură cu acest din urmă cer următoarele:
1. Spre a potea întâmpina mai cu succes greutăţile începutului, se binevoiţi a Incu-
viinţa pe seama despărţământului reţinerea a lor 200/o-e din taxele încasate şi
incasânde prin organele noastre de la membrii ordinari şi ajutători, sub rezerva
aprobarei adunării generale cercuale, - pentru care comitetul cercual garanteazf1.
2. Spre a potea constata exact numărul membrilor despărţământului nostru, din-
tre cari unii s-au înscris încă la adunarea cercuală ultimă din Badon, a despăr
ţământului Şimleu, - căruia am aparţinut şi noi, - se binevoiţi a îndruma des-
părţământul Şimleu, ca sau direct, sau prin biroul central din Sibiu se ne transpună
lista acestor membrii, locuitori acum pe teritoriul despărţământului nostru, -
cu indicarea plătirei, ori neplătirei taxelor, ca să patern ţinea ln evidenţă, In
toate privinţele.
3. Sub 3/. retramit biletul de legitimare Nr. 1886-1912 - greşit scris „pentru Dl.
Ioan Ciglean, învăţ. în Săplac", şi rog să se tramite în locul acestuia un nou bilet
de legit. pentru Dl. Ioan Cioban, preot în Ciglean.
4. ln general, mă mai simt îndemnat a mai face următoarele reflexiuni:
Noul nostru despărţământ cuprinde cercurile administrative al Jiboului şi
al Zălaului (Zilah). Din cercul Zălaului la adunarea noastră de constituke din
14 Novembre an. tr. /trecut/ n-a participat nime. - Cei din cercul Jiboului -
destul de înţelenit /nemişcat/ - evident , că nu vom potea desmorţi şi nepăsarea
celor din cercul Zălaului. 1n Zălau locuesc următorii intelectuali Români -:
DDnni. Dr. George Pop, acovat, Dr. Ioan Ghetie, adv., Dr. Ioan Suciu (Sziics), adv.,
Dr. Ioan Iuga, adv„ Dr. Iosif Fărcaş, medic, Alexandru Orţan, proprietar, Eugen
Boroş, dirigentul /conducătorul/ filialei băncei „Silvania", Dr. Octavian Felecan,
prim. v. notar /prim-vice-notar/ comitatens, vreo 2 ofiţeri la honvezi, apoi alţi
câţiva amploiaţi /funcţionari/ civili şi circa 1000 suflete Români. - Comunele
-dincoace de Meseş (jurul Buciumului) încă aparţin cercului adm. al Zălaului, apoi
multe comune situate de la Zălau spre Şimleu şi spre Jibou.
Propun deci încercarea înfiinţărei despărţământului Zălau. - ln i;copul
acesta să fie recercat ca delegat al comitetului central Dl. Dr. George Pop, advocat
în Zălau, singurul, care cu poziţia şi reputaţia sa ar potea iniţia azi cu sorti de
izbândă regenerarea culturală românească a acelui ţinut.
Dl. Dr. George Pop - se poate că va recomanda de delegat pe Dl. Vasile L.
Pop protopop în Sângeorzul de Meseş. Acest domn e un Român cu simţeminte
foa;te bune, preot venerabil, protopop harnic, - pe terenul Asociaţiunii însă, -
respective pe cel social-cultural nu are noroc, pentru vorbirile sale, de altcum
frumoase, dar multe, dese, fără seamă lungi, fără elan. carini /care-n. 1 urmă lân-
cezăsc atenţia publicului nostru, şi de altcum destul de nepăsător. - Domnia sa
exopera-;e de la comitetul central aprobarea infiinţărei despărţământului Buciumi,
dar din cauza amintită -· din cauza numeroşii intelectuali şi alţi români Ji
jurului - pe lângă sine' numai încă doi membri ordinari vii a putut acuira (!n-
,grijii şi o corporaţie morală ca membră pe viaţă.
DBSPĂRŢĂMĂNTUL JIBOU AL ASTREI. 1912-1918
245
Pe hârtie mai există încă acel despărţământ, azi incorporat la al Jiboului.

Amintitul domn prolopop ar potea însă fi un puternic stâlp al infiinţândului des-
părţământ al Zălaului, dar nu director. L-am ales de altcum şi în comitetul nos-
tru cercual, la a cărui primă şedinţă din 25 c. a şi participat, sosind chiar la ulti-
mul şi cel mai important punct: stabilirea programului de muncii anuală, - in
loc de a intra însă în meritul acestui punct, ni-a conzumat mai tot timpul dis-
ponibil. cu argumentarea prin vorbiri frumoase, lungi, a propunerei sale neactuale
şi necompetentă comitetului cercual, ca să strămutăm numele de ,.Jibou" al des-
părţământului bine început în „Buciumi-Jibou" etc. Din considerare cătră pozi-
ţia sa socială - asta una dată nu i-am detras cuvântul ni /uite/ o chestie neactu-
ală şi necompetentă, care-n procesul verbal nu s-a admis.
Jurul muntos al marei comune româneşti Buciumi, are o populaţie româ-
nească frumoasă, robustă, chipeşe, cu port distinct, economiceşte mai bine situată,
ca cea din jurul Jiboului, cu intelectuali români destui, şi comune aproape
situate deolaltă, cu drumuri bune. - din lipsa oricărei inchiegări social-culturnle
româneşti, însă ei umplu cadrele sociale ale străinilor, ca număr disparenţi ,'dife-
rit/ faţă de ei. A se vedea nr. 8 al „Gazetei Transilvaniei" a.c. articolu! „Coade
de topor", conform căruia în o comună românească de acolo - la serbarea unei
societăţi de maghiarizare (Patronazsegyesiilet /Societate de patronaJI) figurează ca
patroni şi aranjeri nu mai puţini de 14 (patrmprezece) intelectuali fruntaşi Români
din jur: preoţi gr. or. /greco-<>rtodoxi/ şi gr. cat. /greco-catolici/, medic, proprie-
tari, învăţători confes. /confesionali/, notar penzionat etc., intre cari sunt şi cei
doi membrii ord. a Asociaţiunii - ai Domnului protopop Vasile L. Pop.
Aci deci se impune o acţiune de regenerare prin înfiinţarea despărţământului
Zălau.
Din esperienţă mai propun, ca directorii despărţămintelor - la tipul său -
să fie recercaţi prin circulară, a se îngriji, ca materialul adunărilor generale ·~er
cuale să fie prealabil bine studiat, ca parte administrativă, să se poat~. uşor
rezolva - şi cum multe despărţăminte au „oratorii" lor, preainde!ung vorbitori
in chestii de formalităţi şi de închipuite susceptibilităţi locale, să năzuiască ai
determina la obiectivitate şi la cruţarea timpului, spre a nu deplasa meritul rau-
zei şi a nu obosi paciinţa publicului, pe care nu vorbirile „frumoase", însă lungi
şi lâncezitoare, ci faptele relatate ori proiectate şi elanul predărei ii pot electriza.
5. Inzist cu stăruinţă, pentru expedare /expedierea/ grabnică, la adresa mea a
broşurelor şi calendarelor membrilor ajutători din Lupoaia în senzul scriptei
mele din 16 c. /curent!, a căror taxă sa expedat prin mine în 16 şi 24 c. în suma
de 56 cor. 60 fi!. /fileri/. O/a/menii sunt impacienţi; de s-ar fi putut primi bro-
şurele-calendarele la timp, ei ar mai fi acuirat membrii din satele vecine. Rog
expedarea şi la adresa celorlalţi membri ajutători, cari s-au achitat de taxe, con-
form procesului verbal al adunărei constituante şi al primei şedinţe a comitetului
cercual. Întârziind expedarea slăbeşte însufleţirea cu greu stârnită în ţărănime,
- care e prima noastră preocupaţie. Preţul broşurelor se achită cu siguranţă ~i
punctuos.
tn aşteptarea binevoitoarelor rezoluţionari semnez, cu deosebit devotament
Teofil Dragomir, directorul despărţ. Jibou.
259 - 1913 în 26 Febr.
Domniei sale, domnului Dr. George Pop, advocat in Zălau
Multstimate Domnule Dr.,

Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă că comitetul central al „Asociaţiu
nii", în şedinţa sa ţinută la 8 Februarie a.c., pe baza unei propuneri bine moti-
vate a direcţiunii desp. ,,Jibou" al instituţiunii noastre, a decis ca din cercul
administrativ al Zălaului şi din comunele din jurul Buciumului să ~e !nfiinţeze
un nou despărţământ cu sediul în Zălau.
„Asociaţiunea" noastră, în urma îndelungatelor sale experienţe, a ajuns la
convingerea, <:ă numai despărţămintele stătătoare din un număr mai restrâns de
comune pot să dezvolte o activitate intensivă şi rodnică în toate comunele cari
le aparţin şi de aceea stăruim ca pretutindeni despărţămintelc ...
246 IOAN MUSCA
Acest princ1p1u am dori să se realizeze în interesul culturii poporului no~.tru

din acele părţi - prin înfiinţarea despărţământului Zălau.
Drept aceea comitetul sentral vă roagă pe Dvoastră, multstimate Domnule
Dr., să binevoiţi a primi în<>ărcinarea de delegat al său, în scopul constitu.irii
acestui despărţământ şi pentru iniţia ... în modul acesta, a regenerării cuitu:·;,Je
româneşti în acel ţinut.
Trimiţându-vă exemplare de statute şi regulamente, ca să vă puteţi orier.ta
asupra modalităţii de procedare, şi reânoind rugarea comitetului central, vii ru-
găm ... să primiţi e:i."J)resiunea distinsei noastre stime. L. S. P. Cosma, prezkknt
supl., R. Simu ...
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 259/1913, f. 2-3v, 8-9.
4.
Nr. 261 - 1913
Proces verbal
redactat în şedinţa primă a comit. cerc. a desp. „Jibou" al „Asociaţiunei pcnt.
lit. rom. şi cult. pop. român" ţinută Ia 25 Ianuar n. în localitatea institutului de
cred. /credit/ şi economii „Sălăgiana" în Jibou.
Prezenţi: Teofil Dragomir, direct. desp., Gabriel Cherebeţiu, protopop, L;w-
renţiu Bran, preot, Ananie Popovici, înv., Vasile L. Pop, protopop, membri în
comitet, - Vasile Mica, membru pe viaţă, Samoil Urian, cassar, Alexandru M;:in.
inv., controlor, Dr. Aurel Heţco, notarul desp. şi membru pe viaţă.
A: Prezidentul comitetului schiţând pe scurt principiile conducătoarf' ;i
„asociaţiunii" salutând pe cei prezenţi, deschide şedinţa, constatând absenţa l>lui
Vasile L. Pop dintre membri comitetului.
B: Conform ordinei de zi alăturată sub I ./. notarul despărţământului 1-~i
prezintă raportul, în înţelesul căruia în scurtul interval de la inactivarea /lipsa
de activitate/ despărţământului (26 Dec. 1912 n. /nou/) s-a efeptuit /înfăptuit/
următoarele: s-a lanzat apelul alăturat sub II ./. către obştea românească de pe
teritoriul desp. lui, spre a folosi ocaziune Slor /sfintelor/ sărbători a.11e/ Crăciu
nului, anului nou, Bobotezii pentru acvirarea /atragerea/ de membri de divcrsv
categorii a „Asociaţiunii", notificând aprobarea despărţământului prin comitetul
central. ln urmarea acestuia s-au şi insinuat în comuna Lupoaia, 28 membri noi
ajutători, - din Săplac 1, din Chendea 2, şi din Tihău 1 - ordinar, achitânduvi
tacsele.
ln 24. 1. c. /luna curentă/ prin notarul desp. lui s-au espedat /expediat/ 1:!
apeluri cătră învăţătorii noştri mai activi, pentru formarea sub durata iernii de
cursuri pentru analfabeţi, acludându-să fiecăruia circulara comitetului central Nr.
1831-1912. Având speranţa, că această acţiune de propagandă treptat să va mani-
festa în serie continuă, raportul apelează la simţământul de jertfă şi devotament
a membrilor corn. cercual.
Raportul notarului să ia spre ştiinţă.
C: Comitetul cercual î-şi alege cu unanimitate de vice-prezident pe DL
protopop Gabriel Cherebeţiu.
D: Cassarul Samoil Urian raportează, că s-a incassat: a) la adunarea de
constituire de la Dl. Aurel Heţco, adv. /avocat/, 200 cor. ca taxă de membru pe
viaţă . . . 200 cor. b) cu aceiaşi ocaziune de la membri ordinari şi ajutători -
conform procesului verbal al adunării de constituire - taxe de la membri ordi-
nari şi ajutători . . . 230 cor. Suma de sub a) întreagă şi 800/o a sumei de sub b),
in total cor. 384 s-a depus spre fructificare la banca „Să!ăgiana", iar libelul de
depunere s-a trimis comitetului central. Restul de 200/o a sumei de de sub b).
cor 46 s-a depus la aceiaşi bancă cu libel separat, care să află la cassarul de:s-
părţământului. c) Prin directorul desp. lui s-a mai incassat şi espedat comitetului
cetr1~al în 16 !anuar: cor. 28 şi în 4 Ianuar cor. 28, total ... 56 cor. de la 28
membri din Lupoaia, a căror listă prin directorul despărţământului s-a alăturat
la scripta sa din 16 !anuar c. adresată comitetului central. d) s-a mai încasat
ulterior de la Ioan Cioban, inv. în Tihău 10 cor. tacsa de membru ordinar. De
la membri ajutători George Pintea, econom in Săplac, 2 cor., Vasile Sestraş, preot
DESPARŢAMANTUL JIBOU AL ASTREI. 1912-1918
247
în Chendrea, 2 cor. şi Andrei Dragata, înv. în Chendrea, 2 cor. total... 16 cor.

care sumă să află la biroul despărţământului.
Fiindcă spesele ivite până acum s-au acoperit cu cont-curentul ezoperat prin
notarul desp. lui, a căror acte de legitimare încă nu s-a putut câştiga, să vor
specifica la proxima şedinţă a comitetului cercual. Raportul cassarului se ~a spre
.ştiinţă.
E: Spre a putea întâmpina cu succes greutăţile începutului prezidiul propune
a sâ cere de la comitetul central asemnarea alor 200/o obveniente despărţământuiui.
ad. E. Să încredinţează prezidiului a cere asemnarea alor 200/o de la tacsele :le
membri ordinari şi ajutători, încassate şi încassânde prin organele desp. lui sub
rezerva aprobării adunării generale cercuale, pentru care corn. cercual garantează.
F: Stabilirea membrilor despărţământului: ad. F. Conform Nr. V din a. c. al
organului „Asociaţiunei", „Transilvania", şi conform procesului verbal al adunării
de constituire a des. lui şi al înscrierilor de atunci urmate să con5tateazfi, ::ă
despărţământul nostru are: un membru fondator, 2 membrii pe viaţ{1. :J4 membri
ordinari şi 36 membri ajutători. Fiindcă afară de aceşti membri s-au mai inscris
cu ocaziunea adunării generale ultime a desp. lui „Şimleu", c{1ruia am aparţinut
pân[1 acuma - ţinutf1 în Badon şi alţi membri de pe te!·itoriul cl~sp;\rţiimântu:ui
nostru. prezir!iul să încredinţeaz;\ cu eruarea acelora şi astfel cu rectificarea iis-
te[ membrilor despărţământului.
G: Stabilirea programului de muncă anuală. ad. G. La dezbaterea acestui
punct a sosit şi membru comitetului cercual Vasile L. Pop, protopop, care 3
inzistat cu stăruinţă pentru strămutarea numelui despărţământului. Nefiind uceasta
chestie competentă comitetului cercual, nu să admite la desbatere.
Să decide împărţirea cercurilor de propagandă pe teritoriul desp. lui între
membri corn. lui cercual, încredinţându-să biroul, să recerce fruntaşii intelectu_ali
a desp. lui, ca însoţiţi de câte un membru a comitetului, pe lângă înştiinţarea
prealabilă, să facă propagandă pentru înscrierea de membri în comunele, cari
li se vor designa.
b. să se facă dispoziţii pentru prelegeri poporale şi pentru cursul de anal-
fabeti.
· c. cu ocaziile de mai sus să stăruiască pentru înfiinţarea de ajenturi şi biblio-
teci populare.
d. să încredinţează biroul, ca de cele 200/o să să pună câteva premii pentru
conferenţiari.
e. Cei esmişi să raporteze despre cele întâmplate prezidiului.
Cu aceste ordine de zi fiind ezauriată, prezidiul constatează prezenţa tuturor
membrilor din comitet, le mulţămeşte pentru viua interesare şi declară şedinţa :le
ind1isf1. Teofil Dragomir, direct, desp., A. Dr. Heţco, not. desp.
Arb. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 261/1913, f. 2-3v.
5.
Nr. 476 - 1913
Desp. Jibou al Asociaţiunei p. lit. rom. ~i cult. pop. rom.
Nr. 15 - 1913, directoral Lupoaia-Farkasmezo, la 22 febr. 913.
per. Zsib6 /Jibou/
On. ;Onor/ Administraţia bibl. popor. /bibliotecilor populare.' a Asociaţiunei
in Sibiu
Confirm primirea alor opt pachete de broşuri, cari să vor distribui conform
sc.riptei mele din 9 crt. /curent/. Rog totodată să binevoiţi a mai trimite la adresa
subscrisului zece „Abcedare" de gata pentru analfabeţii din comuna Lupoaia.
Aşa ştiu, că aceste „Abcedare" să distribuiesc gratuit. în aşteptarea imediată a
rezolvării semnez cu toată stima, Teofil Dragomir, directorul c\espărţământului.
Rog totodată a să trim~te la adneselc următorilor membrii ajutatori broşuri
pro 1913, eventual şi calendare:
I. Demetrie Mureşian, preot gr. cat. in Kettosmezo (Chechiş) p~r Zsib6 /Jibou/;
2. Emil Russu, comerciant
3. Emil Sîrbu, învăţător . .
248 IOAN MUSCA
4. Păzăca~ George !. /lui/ Alexă, econom,

5. Achim Vasi.id':, econom, . . . in Galg6 (Gâlgău) u.p. /posta u!Lma/ 1\:(-t-
tosmez.o ...
Aceştia au plătit taxele de membrii ajutători pe 1913 la cassarul desp<'!"ţ:\

mântului, taxele acestea cu finele Junei să vor administra la centru pe lâng,·1
c:omput /socoteală, calcul/ potrivit (obveniend /revenind/ despărţământului 20 o/o-te).
după ce în privinţa aceasta vor fi primit rezoluţiunea onoratului Comitet Centrai,
la prezentaţiunea mea din 30 lanua!· a.c. adresată prin mine onor;:t acelu:aşi.
Dl. membru ordinar Teodor Ponorar, învăţător în Szamosszeplak (Săplac) :.i.p.
Szamosudvarhely, Szilâgy m. /Someş Odorhei, comitatul Sălaj), m-a anunţat,_ ,::i
n-a primit nr-ul 1 din „Transilvania". Binevoiţi a dispune imediat la exµedar.Pa
revistei la adresa lui. Cu toată stima, Teofil Dragomir, directorul despărţ.
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 476/1913. f. 1~1v.
6.
Nr. 824 - 1913
Conform jurnalului prezidial Nr. 650-913, primim de la inst. Sălăgiana din
Jibou 153,59 (Unasutăcincizecişitrei coroane şi 59 fileri), drept rata I după acţiile
optate din opţiune nouă. ss. indescifrabil.
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. Nr. 824/1913, f. 1.
7.
Nr. 1097 - 1913
Despărţământul Jibou al Asociaţiunei
Nr. 20/1913 .Jibou, in 12 Iunie 1913

Zsib6
On. Comitet central:

De la ultinml meu raport datat în 4 l\Iarie a.c. N"r. 18/913 s-au mai înscris acbitl\n-
du-şi taxele următorii membrii:
1. Cont !uon 1./lui/ George, econom, Szamosuclvarhhcly/Someş-Odorhei/, ajutător, KZ
2. Moşiu Georgica I. fosif. z
3. Podaru Georgica I. Grigor „ 2
4. Vasiliu Mica, proprietar, 2
5. Carde Mitru, econom, N"aprâd/Năpradea, z
6. Merlaşu !zicfor, 2
7. Con.le Şttfau, 2
8. Lazar Geroge, învăţător pensionat, Năpradea
9. Dragomir Sabin, învăţător Naprad 2
10. Temes Văsălică, econom, 2
11. Stanciu Liviu, 2
12. Precup Patriciu, cantor 2
13. Maior Victor, preot, KM/Cheud/per Naprad, m. ordinar K H>
14. Gâmul;ţiu Iosif, econom, Kod, ajutător 2
15. Hosszu Andreiu, învăţător, 2
16. David Ghcrai;im, econom, 2
17. Filip Beniamin, 2
18. Sav !oan, econom, Nagyg~~osz!6/Someş-Gurusiău z
18 de la cari s-a încasat suma d" K 44
Din această sumă, conform concluzului comitetu'.ui central Nr. 261/913 reţi
nem pentru dezv. 8,80 K, Rămân K 35,20. Din această sumă vi s-a trimis prin
249
d. Vasiliu Mica - după cum ne-a comunicat - în 26 April 1913 taxa încasat:l prin
D-sa. de la membrii înşiraţi sub Nr. 1-4, K 8, restul de K 27,20 vi s-a asemnat
astăzi în numărar.
Membrii ajutători mai sus însemnaţi, contra taxei cu toţii au primit scria
întreagă a broşurilor Asociaţiunei, (din 1912) şi câte un călindar pe HJ13, afară
dl! Sav Iuon, însemnat sub Nr. 18, căruia binevoiţi a-i trimite direct la Nagy-
gn:'i)~zlo (Szilagy mgy. /comitatu\ Săl;!j/ broşurile obveniente /cei revin/ pc l!:l13
ş[ călindarul, căci seriile de broşuri trimise la adresa mea s-au epuizat. Dea::;e-
menea binevoiţi a trimite dlui V. Major, preot, Kod per Năprad, bilet de legiti-
mare şi Nri. din a.c. ai organului Asociaţiunei.
V<\ notific mai departe, că din comunele Szamosudvarhely şi Ino /Inău/ s-au
mai înscris de membrii ajutători 3'8 economi, cărora în mare parte le-a şi distri-
buit broşurile, numele lor voi avea onoarea a vi-l notifica, după, ce vom îiicasa
taxele de la ei, pentru cari au garantat intelectualii din localitate.
Confirm primirea circularului trimis în scopul înfiinţării băncilor poporale
precum şi a trei exemplare din statute top. Acestei îndrumări inportante însă ii
vom putea da urmare, numai după ce odată vom fi prgătit terenul prin prelegeri
poporale şi alte acţiuni de propagandă şi organizare, fiind-că ţărănimea din aceste
părţi în care parte nici după nume n-a cunoscut până acuma Asociaţiunea.
ln urmă notific cu plăcere, că institutul de credit Sălăgiana din Jibou a pu:;
la disposiţia noastră pentru trebuinţele despărţământului un ajutor de K 100. -
care sumă vom întrebuinţa-o conform statutelor şi despre ceea ce la timpul său
vă vom refera. - Teofil Dragomir, directorul despărţ. - Cu toată stima Sarnoil
Urian, casar.
Not{1. Cuitanţa On. Comitf't central emisft sub Nr. 562/913 'în 10 Martie a.c.
e greşită intru-cât suma de K 9,60 trimisă prin noi în 4/III 913 nu e taxa unui
membru ordinar şi a unui membru ajutător, după cum indică cuita /chitanţa/, ci e
resultatul unui comput mai lung expus în adresa noastră de sub Nr. 18/913 din
4 Martie a.c. D. m. s. T. Dragomir, S. Urian.
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. Nr. 1097/1913, f. 1-2.
8.
Nr. 1496 - 1913 /f./ 1
Despărţ!imântul „Jibou" a'. ,,Asociaţiunci"
Lupoaia (Farkasmezo) p./poşta/ Karika ,tCreaca/, 25 august 1913
Onorat Comitet Cenlral

Ivindu-se un incident regretabil în desptirţămâ'.llUl nostru, referitor la adu-
narea gen. cercuală - spre a înconjura vătămarea intereselor despărţiimC.ntului
ma simt constrâns, spre lămurire şi spre ulterioarei eventu:ila chibzuire, a vă
prezenta cazul în următoarele. ln urma unui accident încă de la finea lui Iunie
fiind eu G săptămâni sub îngrijire medicală şi neputfmdu-mă în ace~t interval
d~;J~1rta de acasă am recercat în scris pe Dl. Dr. Aurel He~co (advoca: în Jibcu)
notariul despărţământului, ca în coinţelegere cu ceilalţi Dni. membrii din comitetul
cercual să facă combinaţiuni în vederea ţinerei adunarei gen. cercuale, cl:J.ndu-i
indicaţiunile de lipsă, cu rugare ca despre toate să mă încunoştinţeze, ca apoi în
conformitate cu statutele şi regulamentul în vigoare să potem lua di~poziţiunile
necesare pentru ţinerea adunăr<:i gen. cercuale; i-am scris, că voi lua pa:-~e la
adunarea gen., - i-am indicat totodată, că pe l-a Septcmbre trebuind <1 fiu cu
băieţii mei gimnazişti în Sibiu, aş dori, ca adunarea gen. să nu fie prea aproape
de acest termin.
Cu toate aceste Dl. notar al despărţ. Dr. Aurel Heţco fără de a mă aviza
barem prealabil, fără de a premerge şedinţa comitetului cercual /paragraful 18 din
Regulament) şi cred că fără să fi avizat Onoratul comitet central şi autoritatea
250 IOAN MUSCA
politică (paragraful 41 din statute), a luat dispoziţiuni pentru ţinerea adunfal'i

gen. cerc., a lanzat invitări cătră particulari şi ziare - sub numele meu ca direetur
al despărţământului - pe 31 August în Domnin, avizându-mă despre toate :icl'.'!t>
numai după ce au apărut în ziare invitările, în 23 August n. intrebându-l apoi in
23 August în persoană, că pentru ce e graba aceasta, mi-a răspuns atât în sens.
cât şi verbal, că pentru acea, deorece familia Domnului Florian Cocian din Domn,n
numai sub acea condiţie patronează adunarea, dacă ~e va ţine în 31 Augu,t :i.
În 24 Augmt m-am dus la St. , stimata/ familie Codan în Domnin - cale ,;e
34 kilometri, - care mi-a spus că regretă procedura urmată şi cli de cumva <'.l.
Dr. Aurel Heţco - care a fost în persoană în Domnin - li-ar fi spus, c{1 eu voi
fi împiedicat de a mă prezenta pe 31 August, prea bucuru~i ar fi comimţit !>i1 ~e
amâne adunarea pe 7 Septembrie.
Cu invitările încă s-a procedat a~e, că la unii membrii s-au PXpPdiat, la ":;ii
ba. etc. AccPntuPz, că cu ştirea mea - între mine ~i Dl. Dr. A. Heţco pn•mergi-
tor n-a subversat nici o animozitate ori disarmonie; aşe în cât procedura D-sa;e
mi-e cu totul neexplicabilă; cu toate aceste nu mă pot identifica cu ace procedarf1,
cu atât mai puţin î-mi pot asuma răspunderea pentru ea. Voi inzista deci prin
D-l. v. prezident al comitetului cercual, ca în dată după deschiderea adunărei gen.
cercuale să expună pe scurt cauza ab5enţei mele şi să primească abzicerea mbt
de la postul de director al despărţământului, aşe, că deja nici sub durata adunil1 ci
generale să nu fiu nici - de iure - director şi să fiu desărcinat de toată respon-
sabilitatea procedurei săvârşită prin D-1 Dr. Aurel Heţco în numele meu fi.r{1
consimţământul meu, - şi spre a face ~ă dispară orice susceptibiliUlţi personu;l',
să se anunţe adunarei gen. cercuale prealabil, că nu reflectez a fi reales în noui
comitet nici ca director, nici ca membru al comitetului.
Aceasta cred, că va fi modalitatea aplanărei incidentului, fără vutămare<i tLn
parte-mi a intereselor despărţământului şi fără jignirea ulterioară a modestei mt-le
persoane, - căci ba din contra m-aş simţi moralminte constrâs în baza statutelor
a solicita desvalidareu întregei proceduri urmată prin D-1 Dr. Aurel Heţco. Am
;wi.:<11 totodată pe l\L On. Dn. /lomn/ protopop Gavril Chp1·ebl'ţiu v. prezid('~11 ;d
comitetului cercual, că în urma celor întâmplate va avea să conducă adunana
generală.
Aceste prezentându-le onoratului comitet central spre lămurire şi pentru av;;;.ul
ce ar fi eventual să il mai faceţi la adresa desprăţământului nostru, regretilnd
cele întâmplate şi mulţămind onoratului comitet central pentru binevoitorul sprijin
acordat modestei mele activităţi de până acuma, mă subsemnez. - cu profund:'•
stimă Teoiil Dragomir, directorul despărţământului „Jibou" al „Asociaţiunei".
Onoratului comitet central al „Asociaţiunei" pentru literatura română şi ci.;'.-
tura poporului român în Sibiu.
1496 - 1913 în 27 August /f./ 3.
D-sale Domnului Teofil Dragomir, dir. desp. „Asociaţiunei" în Lupoaia.
Domnule Director,
Referindu-ne la scrisoarea D-voastră dela 25 August a.c., avem onoare a vi1
răspunde următoarele: Regretăm foarte mult procedura urmată de d-l Dr. Ai„!."01
Heţco, secretarul desp. Jibou cu privire la convocarea adunării cercuale din :n
August a.c., fără a ţinea seama de dispoziţiile statutelor şi regulamentelor. AvO:.nd
noi toată încrederea în persoana D-vastre, vă rugăm, în interesul bine înţeles al
cauzei, să rămâneţi în fruntea desp. „Jibou" şi chestia, care a produs .... , supăr.m:'a
D-vostre, o tranşaţi cu bunăvoinţă în o şedinţă viitoare a comitetului despă1 ţ{1-
mântului.
În speranţa unei limpeziri a chestiunii conform intereselor culturale al€ ck·'-
părţământului d-voastre, vă rugăm să primiţi încredinţarea deplinei .....
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 1496 1913, f. 1-3.
DESPĂRŢĂMĂNTUL Jmou AL ASTREI. 1912-1918 251
9.
Nr. 1508 - 1913
Despărţământul Jibou al Asociaţiunei pentru literatura română şi cultura
poporului român
Proves verbal
redactat în şedinţa extraordinară a comitetului cercual al despărţământului „Jibou'',
ţinută în Jibou la 28 August n. 1913 în cauza ţinerii adunării cercuale generale,
fiind prezenţi: directorul Teofil Dragomir, vicepreşedintele Gabriel Cherebeţiu,
membrul în comitet Anania Popovici, notarul Dr. Aurel Heţco şi casarul Samoil
Urian.
După dezbateri detailate, s-a constatat, că din cauza scurtimii timpului şi a
l'oloS:rii unor împrejurări sociale, notarul <lespărţământului - bona fide - a făcut
în interesul adunării generale cercuale toate dispoziţiile şi în numele directorului
de.spărţământului, fără de a-l fi avizat prealabil, - ceea ce directorul desp<lrţă
mântului în şedinţa de azi a comitetului cercual ulterior ia spre ştiinţă, cu condiţia,
ca să fie desărcinat de ori ce eventuală responsabilitate provenitoare din această
procedură. D.u.s. Teofil Dragomir, direct. desp., Dr. A. Heţco, notarul despărţ.
Arh Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 1508/1913, f. 2.
10.
Nr. 1565 - 1913 /f./ 2.
Preonorat Comitet central!
Actele adunării generale a despărţământului Jibou (Zsibo) ţinută în comuna
D<Jmnin, sub prezidiul vicepre~edintelui Gabriel Cherebeţiu, flincl de faţă membrii
casarului, prelângă acea rugare am onoare a le prezenta în alăturare, - sfi bine-
voiţi a lua act despre aceste cu aprobare. Someş-Odorhei la 7 September 1913, cu
destmsă stimă Gabriel Cherebeţiu, v. prezidele comitetului cercual a despărţă
mântului Jibou.
Nr. 1565 - 1913 /f./ 4.
Proces verbal
redaclat în adunarea cercuală a despărţământului Jibou al Asociaţiunei pentru
literatura română şi cultura poporului româ, ţinută în 31 August n. 1913, în comuna
Damnin, sub previdiul vicepreşedintelui Gabriel Cherebeţiu, fiind de foţii membrii
în comitet: Laurenţiu Bran şi Anania Popovici, apoi secretarul despărţământului
IJ;·. Aurel Heţco, controlorul Alexandru Man, casarul Samoil Urian, iar dintre mem-
brit: Vasiliu Mica, membru fondator, Lazăr Caba, Florian Cocian, Emeric Pop,
Dr. Ladislau Gyurco. Vasile Mihalca, Florian Meteş, Ipatie Teo<loran. Teofil Varna,
C0riolan Podoabă. Ioan Gyurko l/ui/ Gregoriu şi Doamna Luisa Cocian ca membrii
ordinari, mai mulţi membri ajutători, intelectualii ele pe teritoriul desp[1rţămAntului
şi mai multe sute de ţărani din comunele: Domnin, Odorhei, Bârsa, ,Şoimuş şi IM1u.
Vicepreşedintele Gabriel Cherebeţiu anunţă absenţa escuzabilă a directorului
cl·::-~părţământului şi ca preşedinte ad-hoc, schiţează pe scurt fiinţa şi mijloacele
asociaţiunei, espune rolul despărţămintelor şi în special chemarea despărţiimântu
lui nostru între popor şi cu cuvinte pline de dragoste şi însufleţire îndeamnă la
munca comună şi la angajarea cât mai multora la lucrare pentru ca despărţămân
tul nostru să ajungă rezultatic satisfil.cătoare; ~alută pe cei adunaţi şi declară
adunarea cercuală deschisă.
1. a) Dă cuvântul secretarului ad. 1 a). Secretarul Dr. Aurel Heţco în Jir.ia-
m'.!nte generale espune un tablou despre activitatea desp{irţ[1mânt ului, accentmî.nd
interesarea constatată în popor pentru Asociaţiune, manifestată mai ales cu oca-
ziunea prelegerilor poporale ţinute în Năpradea, Cheucl, O<lorhei şi Inău. Invitfl pe
ce competenţi la muncă serioasă pentru ca să reînceapă cu adevărat regimul fap-
t-·_ „._. în despărţămintele noastre.
252 IOAN MUSCA
b). Preşedintele invită pe casar să raporteze despre starea casei. ad. lb). Ca-
sarul Samoil Urian raportează că a încasat de la: 1 membru pe viaţă K 200; 24
membrii ordinari a 10 K, 240; 58 membrii ajutători a 2 K, 116; total, 83 membrii,
K 556. Că din această sumă s-a espedat în întregime competinţ.a centrului b
sumă de K 484,80, iar la dispoziţia dispărţământului a rămas 200/o adecă K 7L20.
A mai căpătat despărţământul ajutor de la Sălăgiana, K 100. S-au primit O/o de :a
manipularea sumei ca depunere K 2,77, fiind averea totală K 173,97 (Unasutăştpe
zecişitrei cor., 97 fileri).
Preşedintele, în legătură cu rapoartele, invită adunarea să esmit:i comi~iu
nile oficioase. Se esmit pentru censurarea raportului secretarului membrii Emeric
Pop, Laz:ir Caba şi Ioan Pop, p{'ntru censurarea socotelilor membrii Vasi'.iu Mica,
Florian Cocian şi Ipathie Theodorean, iar pentru încasarea de taxe şi înscric-n n
de membrii se esmit Laurenţiu Bran, Teofil Varna şi Samoil Urian.
2. Pe durata lucrării comisiunilor, preşedintele provoacă pe Alexandru Ma'1.
să ţină conferinţa poporală. ad. 2. Alexandru Man ţine o conferinţii bine aleasă :,i
prelucrată despre foloasele învăţăturii şi lipsa de şcoală, care conferinţă a fost
ascultată cu încordare şi interesare.
3. Preşedintele pune la ordinea dezbaterii raportul comisiunilor emise sub
punct 1. ad. 3. Comisiunile în urma censurării efeptuite declară că raportul ca·-a-
rului şi a secretarului sunt în ordine şi propune desărcinarea acestora, care adu-
narea acceptează. Comisiunea pentru înscrierea de membrii comunică următoruI
rezultat:
a). Membrii noi s-au înscris:
1. Sălăgiana, insti1ut oe crnlit şi cC"Onomie, socktatc pe acţii în Jibou, ele membru fondntor-
cu suma <!~ K 400. Va achita suma în dou'1 rate K 200 în :mul c. iar K 200 în anul 1914
şi anume sau cu numărar, sau cu efecte acceptabile (neţii).
2. Emeric Pop de Hăseşti, director ele bancă în Jibou de membru pe viaţrt, achitând taxa
de K 200 cu acţiiic: Silvania Xr. 713 şi 715 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . :'.Oft
3. Dr. Ladislau Gyurco, ndvocat în Jibou, ele membru pc viaţr, achi:ând taxa de K 201}
cu numărar sau efecte (acţii) accfptaLi1c . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2Cl0.
4. Samoii l:rian, contabil în Jibou, de membru pc viaţă cu cond;ţ.ia ca să plrtteascii taxa de
K 200 în rate anuale de câte K 20 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2"C>
5. Laurenţiu Bran, preot în Săplac, ;[c membru pe viaţă cu comLţh ca ~ă plătească taxa
de K 200 în rnte anuale a K 200 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200.
6. Teofil Varna, preot în Inău, membru pc viaţă, cu condiţia ca srt plătească foxa c!c K 20(}
în rate anuale d"! câte K 20 . . . . . . . 200.
7. Ştefan Ştirb, jcndar de burg Viena, ordinar . . . . . . . . . . . . . . cu K IO.
8. Simcon :Meciu, preot, Traniş, 10.
9. Teodor Dohăţid, protopop, Xăpradea, „ 10.
10. Coriolan FI. Podoabă, preot, Rona, ]()_
11. Iocin Chiurco I. Gregoriu, econom, 10.
Domnin,
12. I,uisa Coci:m n. Pop, Domnin, IO.
13. Alexandru ~!arcu, cand. /candidat/ 10_
adv., Jibou,
14. Augustin Oprişiu, p<idurnr, Odorhei, 2.
ajutător,
15. Xicolae Agârbiceanu, econom, Oclorhci „ 2
16. George Goron, a ~fitrului, econom, 2.
Domnin,
17. O\ăhuţiu Vasalica, econom, 2.
18. Grad Iuon, 2.
Tr:tnsport K 1480.
19. Drngoş Iuon \. Todor, econom, Domnin, ajut<~tor, . . . .K :!.
20. Izidor Gyurko, „ „ „ 2.
21. Ioan Gyurko I. Co:1stantin, econom, Domnin, ajuti'.tor, 2.
b) şi-au achitat taxele :mn:~lc membrii vechi.
22. Gabriel Chcrebctiu, protopop, Odorhci, ordin::>r, .......... K 10_
23. Alesiu II. Coste, preot, 'fihău, 10 ..
DBSPĂRŢAMANTUL JIBOU AL ASTREI. 1912-1918 253
24. Niculae Agârbiceanu, econom, Odorhei, 10.

25. Lazăr Caba, preot, Şoimuş, IO
25. membrii, total, cu suma de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . K 1526.
din care sumă o parte s-a încasat, o parte se va incasa în curând şi o parte se va încasala
termincle designate /desemnate/ <le membrii şi amintite în această consemnare.
4. Preşedintele mulţămind pentru încredere, în numele comitetului depune

mandatul şi conform paragrafului 34 erg. /regulamente/ şi 43 din statute invită
adunarea la alegerea noului comitet. ad. 4. La propunerea membrului fondator
Vasiliu Mica - pe lângă recunoaşterea bunelor rezultate ajunse de comitet '.în
anul espirat -, se realege cu aclamaţie întreg comitetul, pe baza căreia preşedin
tele enunţă ca ales de director al despărţământului pe Teofil Dragomir, iar de
membrii pe Gabriel Cherebeţiu, Vasiliu Pop, Anania Popovici şi Laurenţiu Bran.
5. Preşedintele în numele comitetului face propunerea a/. ca să deleagă :·e-
prezentanţi pentru adunarea generală. ad. 5 a). Să designează membrii Teofil iJrn-
gomir, Florian Cocean şi Aurel Heţco.
b). Ca să se remunereze conferenţiarul Alexandru Man. ad. 5 b). Prin r.c:(;-st
proces verbal să se recomande comitetului central tipărirea conferinţei în o bro-
şură pentru biblioteca Asociaţiunei.
Terminată ordinea de zi, preşedintele enunţă că pentru espoziţia de ~Ujlfi
ami<iză s-au insinuat cca. 200 copii, şi că pentru premiere membrul pe vi<iţ<-L
Dr. Ladislau Gyurko, advocat în Jibou a oferit K 28 - iar comitetul K 34. - de
la 4 membrii s-a strâns suma de K 4. - total K 66. - din care sumă se vor dis-
itribui 8 preimi a K 5 = 40, 11 premii a K 2 = K 22„ iar de K 4 se Yor cumpfrn1
spre disl>ribuire bomboane. Roagă publicul să participe la espoziţie şi mulţămi•1d
tuturor, ce au jertfit şi conlucrat pentru răuşita adunării de azi, cleclarO:i acea~ti\.
adunare de închisă. D.m.s. Dr. Aurel Heţco, secr. despărţământului.
Ni-. 1565 - 1913 tf.,' 7
Onorată adunare generală
Activitatea despărţământului nostru în vi2ţa lui scurtă dc> până o.2um, clup;-t
cum s-a accentuat şi mai înainte, s-.a manifestat întru propagarea în popor a fiinţei
Asociaţi unei, şi în ţinerea de prelegeri potrivi te pentru oamenii noştri.
Puţinul ce s-a putut face, în urma scurtimii timpului dar mai ales în urma
ploilor şi întreruperilor continue de comunicaţie - natural a angajat în m{1~ura
minimă şi ·funcţia mea de casar. Totul a costat în încasarea taxelor de la memb!·ii.
în administrarea laolaltă cu directorul despărţământului - centrului a părţii din
taxe ce conform statutelor compete centrului şi în fine îngrijirea părticelei mai
mici, carea tot în sensul statutelor revine despărţământului.
Despre acestea - p·~ <>curt am onoarea de a-mi da sam:i. în cele următoare :

de la I membru pe viaţii am încasat . . . . . . . . . . . K 200.
<le la 24 membrii ordim;ri, a K JO K 240.
de la 58 membrii ajuti1to~i. a K 2 . . . . . . . . . „ 116.
de la 83 n:embii! total K 556.
Din această sumă, compete centrului în întregime taxa de membru pe viaţ{1.

adeca K 200. Compet mai departe 80% din taxele membrilor ordinari şi ajutC1t'.Jri
de K 356, adeca K 284,80. 1ntreaga competinţă a centrului K 484,80. S-a expedat
la centru: 15/I 913 - K 384, 16.:I 913 - 28, 24/I 913 - 28, 4/III913 - 9,60. 12/VI
913 - 27,20, iar d. V. Mica a expedat în 26 April 1913 - 8, total 484,80 (vezi .:on-
semnarea despre membrii cari şi-au achitat taxa), adecă s-a spedat /expedi:tt/ in
int:·l'gime competinţa centrului. A rămas ca competinţa a despărţământu!ui: 2J". ·D
din taxele membrilor ordinari şi ajutători de K 356 .... K 71,20., ~ donat ca ajutor
institutul Sălăgiana pentru acoperirea trebuinţelor despărţăm. K. 100. S-a câşti
gat %, după aceste sume manipulate ca depunere K 2,77, total 173,97, adec:1
unasutăşeaptezecişitrei coroane 97 f. care sumă formează averea despărţămihtului.
254 IOAN MUSCA
Observ însă că din această swnă e a se achita spesele ivite cu convocarea şi ţine
rea adunării prezente cum sunt: timbru pentru insinuarea /aprobarea/ la pretură,
tipărirea şi espedarea invitărilor etc., cari spese - neputându-mi câştiga docu-
mente justificative, nu le-am achitat, şi aşa rămân ca neachitate, despre cari se
va da comput cu ocaziune proximă.
De încheiere amintesc, că am încasat de la membrul ordinar Nicolae Agârbi-
cean taxa de K 10, şi de la membrul ordinar Alexiu H. Coste K 10, apoi că în
comuna Inău sunt insinuaţi ca membrii ajutători 32 inşi şi că încasarea taxelor
a K 2 - e în curgere. Aceste sume, total K 84, nu sunt cuprinse în sămădaşul
/adunarea/ prezent, ci rămân ca să se raporteze despre administrarea lor în com-
putul următor. Taxele membrilor ordinari însă vor intra şi în procesul verbal al
adunării cercuale de azi.
in fine - mulţămind On. adunării cercuale de încrederea pusă în mine
fiind în sensul statutelor şi în programul de azi pusă la ordinea zilei alegerea şi
constituirea biroului din nou pe un period de trei ani, depun funcţia mea de casar
in mânile On. adunării cercuale. Jibou, in 29 August 1913. Samoil Urian, casar
al despărţ.
Nr. 1565 - 1913 ,'f./ g
Consemnarea
membrilor Asociaţiunei pentru literatura română şi cultura poporului român de pe
teritoriul despărţământului Jibou, cari şi-au achitat taxele pe 1913, prin inter-
medierea biroului despărţământului, respective a casarului.
a.) Membrii pe viaţă: 1. Dr. Aurel Heţco, advocat, Jibou, K. WO;
b.) Ordinari: Teofil Dragomir, propr., Lupoaia, K. 10, Ioan Ch. Dragomir,
preot, Năpradea, 10, Dr. Ladislau Gyurko, adv., Jibou, 10, (5) Ioan Rusu, preot,
Firminiş, 10, Ioan Taloş, preot, Poptelec, 10, Iuliu Berţia, tipogr., Jibou, 10, Va-
siliu Mihalca, învăţ., Bârsa, 10, Ioan C. Micu, învăţ., Lupoaia, 10, (10) Vasiliu
Csatlos, înv., Inău, 10, D. P. Moldovan, preot, Brusturi, 10, Alesandru Man, inc.,
~oimu';>. 10, Vasaliu Murăşan, cas .• Jibou, 10, Samoil Urian, cont., Jibou. 10, (15).
Vasiliu Pop, funcţ. b. /bancă/, Jibou, 10, Florian Meteş, înv., Cucea, 10, Ioan \!odă,
inv. Borza, 10, Ioan Cioban, preot, Ciglean, 10, Teodor Ponorariu, înv. Săplac, 10,
(20). Anania Popovici, înv., Odorhei, 10, Nicolau Conciu, inv., Var, 10, Ioan Pop,
preot, Bălan, 10, Ioan Bucsa, inv., Dobrin, 10, Ioan Cioban, inv. Tihău, 10, (25).
Victor Maior, preot, Cheud, 10.
c.) ajutători: Ioan Lung Mironean, ec., Lupoaia, 2, Ştefan Sav, ec., Şoimu.ş, 2,
A u;;ustin Opri-;;, pact., Oclorhei, 2, {30). Octavian Boh[1ţel of., Jibou, Alexandru
Marcu, c. ad., Jibou, 2, George Pintea, econom, Siîplac, 2, Vasiliu Sestraş, preot,
Chendrea, 2, Andrei Dragată, inv., Chendrea, 2, (35). Demetriu Murăşan, preot,
Chechiş, 2, Emil Rusu, cornere., Chechiş, 2, Emil Sârbu, inv., Chechiş, 2, George
Făzacasiu, etc., Chechiş, 2, Vasiliu Achim, ec., Gâlgău, 2, (40). Gavril Trenca,
preot, Lupoaia, 2, Vasile Murăşan, econom, Lupoaia, 2, Ioan Zeican, econom. Lu-
poai<:, 2, Gavril Lung, 1. Ioan, econom, Lupoaia, :.!, Simion Lung ·1, Sidon, econom,
I.urmaia, 2. (45). Georgica Rusu. econom, Lupoaia, :.!, Simion Lung, a Ani, econom,
Lupoaia, 2, Teodor Moldovan, econom, Lupoaia, 2, Ciiica Czicle, econom, Lupoaia,
:.!. Jnan Fachiol, econom, Lupoaia, 2, (50). Vasiliu Chi~:u, Pconom. Lupoaia, 2, Alexa
Lung l. Grigor, econom, Lupoaia, 2, George Lung a Alexei, econom, Lupoaia, 2,
T<>(}(lo:· Ckk, 1. Niculae, econom, Lupoaia. 2, Ionic Lung, Pconom, Lupo:iia, 2, (.i5).
Simion Pop a Vasili, econom. Lupoaia, 2, Toclere l\1urăşan Lupuţ, econom. Lu-
poaia, 2, George Rus l. Iuon Marii, ec., Lupoaia, 2. George Murăşan. econom, Lu-
poaia, 2, Ioan Murăşan, econom, Lupoaia, 2, (60). Florian Rusu. econom. Lupoaia, 2,
Ioan Coaciu, econom, Lupoaia, 2. Vasiliu Pop a Mitri, ec .. Lupoaia. 2, Iflan •:::iele,
I. Niculae, ec., Lupoaia, 2, Lazaria Lung, ec .. Lupoaia, 2. (65). Ambroziu Lung, ·~c.,
Lupoaia, 2, Vasiliu Rusu, ec., Lupoaia, ec .. 2, Simion Popa l. Ilie, ec., Lupoaia, ::!.
Ioan Savu, econ., Goroslău, 2, Dumitru Corde, ec .. Năpradea. 2, (70). Izidor Merlaşiu,
ec., Năpradea, 2, Ştefan Corde, ec., Năpradea. George Lazar, înv. p., Năpraclca, 2,
Sabin Dragomir, înv., Năpradea, 2, Văsălica Temeş, ec .. N<lpradea, 2, (75). Liviu
Stanciu, ec., Năpradea, 2, Patriciu Precup, ec., Năpradea. 2, Iosif Gambuluţ, ec.,
Cl:teud, 2, Andrei Hosszu, înv. Cheud, 2, Gherasin David, ec., Cheud, 2, (80). Denia-
DESl'ĂRŢĂMĂNTUL JIBOU AL ASTREI. 1912-1913
2:i5
min Filip, ec., Cheud, 2, Ioan Conţ l. George, ec., Odorhei, 2, Georgica Moş I. Io~if.
Pc., Odorhei. 2. Georgica Podariu 1. Grig, ec., Odorhei, 2, Vasiliu Mica, ec., Odo:„Llli,
2. 83 total, K. 556. Jibou în 29 August 913. Samoil Urian, casar.
,f./ 11
Onorată Adunare!
Comisiunea emisă pentru censurarea raportu:.ui cassariului, au l'Saminat ~i
confruntat sumele înscrise în raport cu celea din consemnare şi libel şi le-am
aflat în consonanţă, afară de suma tramisă la birou în 24/I 913, unde după :-eceoi-
sul poştal s-au tramis cu 60 fileri mai mult, iar tacsa de la D-l Alexa Coste ·de
10 cor. nu să văd depuse în libelul de depunere.
Deci, recomandăm on, Domnului cassar pre lângă mulţămită să i se deie
absolutor /eliberare/. Domnin, 31 August 1913. ss. Vasiliu Mica, Ipatie Theodoranu,
F. Cocean.
Nr. 1565 - 1913 !fi 12
Onorată Adunare!
!n timpul acesta de nepotolit avânt, care a dat naştere unei evoluţii muri
sociale de peste hotară, cuprins-a o însufleţire nobilă inima mai multor bărtaţi
din acest colţ a românismului, de a începe lupta pentru marele ideal: uniWt.ea
culturii şi literaturii poporului român.
La convocarea veneratului părinte-protopop Gabriel Cherebeţiu, :1dunatu-:-.;:u
la sfat înţălept în 14 Novembre conducătorii naturali a poporului român de pe
teritoriul despărţământului nostru şi în mijlocul unei mari însufleţiri, cuvântul
trup s-a făcut despărţământul „Jibou" al Asociaţiunei s-a înfiinţat.
S-a pus fundamentul unei fortăreţe aici pe valea Someşului. care dacă va fi
deplin edificată din materialul disponibil a poporului nostru român şi va fi \'red-
nic apărată prin soldaţii voluntari a inteligenţei noastre, şansele de izbândă sunt
mai presus de orice îndoială.
Cum însă în lupta noastră culturală vremea frazelor trebuie să dispară pen-
tru de a deschide epoca faptelor şi această organizaţie numai atunci va ave valoare.
dacă va deveni un factor de acţiuni unitare determinat spre marele ideal: unitatea
culturii 'li literaturii poporului român. Constatând acest adevăr urmarea logică ar
fi, ca în raportul meu de azi să dau un tabJou fidel al activităţii dPsp:lrţământului
dt• la înfiinţarC', până în ziua de azi. ImprPjuriirile grC'le, prin cari trec toate
luptele noastre culturale, greutăţile începutului şi timpul scurt, ce ne-a stat ia
dispoziţie sunt tot-atâtea împrejurări între cari nu e de mirat, dacă în toate ce!e
propusă stăm numai la începutul începutului.
Prin urmare în raportul meu de azi sunt silit a mă restrânge mai mult la
constatări, decât la fapte. Având de a lupta faţă de un ideferentizm binecunoscut
a masei noastre, comitetul a adresat sute de apeluri călduroasă cătră toţi sprijini-
torii acţiunilor noastre de propăşire culturală, rugându-i, în cercul lor să facii o
cât mai vie propagandă în favorul despărţământului, stăruind a câştiga membri
ord:1i<1ri şi mai cu seamii membri ;1jut;"1tori din pătura larg:i a ţăr[mimei noastn'
Ne-am adresat cătră preoţi şi învăţători ca să înfiinţeze coruri, cursuri pentru
analfabeţi şi ne-am propus, ca în toate comunele mai de seamă să ţinem prelegeri
poporale, punând în mişcare, spre faptele hotărâtoare toate elementele noastre de
valoare. În urma acestor apeluri s-a şi simţit mişcări în toate direcţiile indic:t'.P.
dar deocamdată, ca despre fapte pot raporta aici numai despre preleg<'rile poprn·ale.
cari s-a ţinut cu mult succes moral în comunele fruntaşe Năpradea. Cheud. Odorhei
şi Inău. însufleţirea poporului în urma acestor prelegeri mai bine o clovede-;ae
faptul, cii ţăranii în număr frumos ,.-au înscris de membri ajutători şi au primit
cu nespusă bucurie broşurile Asociaţiunei împărţite între ei prin D-l director TPC'fil
Dragomir. cari vor dezvolta în popor dragostea pentru dtrţi şi vor forma mate·;al
pentru biblioteci poporale.
Sub decursul acestor prelegri în comuna Inău s-au înscris de membri a,iu-
tători 30 de ţărani. Alăturea acestui record de însufleţire a inoanilor stau numai
256 IOAN MUSCA
bravii Lupoieni, din care comună mică, abia cu 340 suflete - prin stăruinţa D-lui
Teofil Dragomir, directorul despărţământului - s-au înscris şi ş-au achitat ~axele
31 membri, dintre cari 2 ordinari. Exemplu D-lui Teofil Dragomir şi a D-lui preot
Varna ne arată, ce roadă morală poate produce ţăranul nostru pe lângă condu-
cători, car îşi pricep chemarea.
Ospitalitatea familiilor Mica, Bohăţel, Maior şi Varna au întregit în mod
vrednic cadrul acestor prelegeri, cari în urma vremii rele şi în urma unor pedici
personale a celor chemaţi nu s-au putut continua, dar avem nădejdea, că să vor
continua la toamnă, eventual şi prin puteri noi. între aceste cadre moderne ne-a
decurs activitatea despărţământului nostru până-n ziua de azi. lnsă şi aceste mo-
deste rezultate au reclamat multă energie şi au întâmpinat multe greutăţi. Supre-
mele interese a cauzei însă, impune o luptă mai intensivă pe lângă concentrarea
tuturor forţelor. O luptă cu îndărătnicie, cu simţ de disciplină şi mai presus de
toate: cu ~ubordonarea micilor interese personale intereselor mari a naţiunei.
„Că-avem un vis neîmplinit, I Copil al suferinţii, I De dorul lui ne-au răposat /
Şi moşii şi părinţii ... !!" 1913 la 31 August. n. Dr. Aurel Heţco, secr. desprţ.
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 1565/1913, f. 2, 4-9v, 11-13.
11.
Nr. 2070 - 1913 /f./ 2
Despărţământul „Jibou" al Asociaţiunei p.1.r. şi c.p.r.
Proces verbal
redactat in şedinţa comitetului cercual al despţ.lui „Jibou" al Asociaţiuni, ţinutii

în Jibou la 6 Dec. 1913 în localităţile inst. lui., „Sălăgiana", fiind prezenţi: Teofil
Dragomir, direct. desp.Iui, Gabriel Cherebeţiu, Laurenţiu Bran, Ananie ~>opovici.
membri în comitet, - Dr. Aurel Heţco, Emeric Pop, Samoil Urian, membri pe
viaţă, Vasile Mica, membru fondator, precum şi Alesandru Man, membru ordin:ir,
controlorul despărţământului.
Directorul desp.lui relevând, că din cauza dezastrelor elementare, cum şi a
deprimării generale ce a urmat acestora, mai apoi din cauza zorului de reculegere
economică a tuturor, numai acuma a aflat de conzult a convoca comitetul în şedinţa
ordinară cu nădejde de a putea continua o activitate rodnică a despărţământului.
Aceste permiţându-le, după ce se constatează că afară de Vasile Pop, protopop din
M. Sângeorgiu, toţi membri comitetului sunt prezenţi, îi salută cu căldură şi de-
clară dedinţa de deschisă.
1. Direct. despţ.lui roagă pe cei prezenţi, că în înţelesul paragrafului 43 stat.
să întregească comitetul alegând v. prezident, notar, casier şi controler.
ad. 1. Se alege cu unanimitate de v. prezident, Gabriel Cherebcţiu, pr:-itopop
de Someş-Odorhei, - de notar Dr. Aurel Heţco, advocat în Jibou, de casier, Samoil
Urian, şef-contabil în Jibou, şi de contolor Ales. Man, învăţcl.tor în Şoimuş.
2. Directorul relatează, că taxele încasate de Ia adunarea generală încoace
de Ia membrii ordinari şi ajutători încă în 24 Novembre a.c. s-au trimis prin
mandat poştal Ia adresa Asociaţiunei, în Sibiu, reţinându-se numai cele 20~/r.
obveniente despărţflmântu!ui; tot cu aceiaşi asemnaţiune s-au trimis şi ratele ia>~e
lor de membri pe via~ă al acelora, cari plătesc în rate; în total, cor. 132. Tot
atunci pe lângă o adres:'l. dată în 23 Novembre, ~;-au tr;mis la 2dresa „Asocia-
ţiunei" în plic recomandat şi valorile, respectiv 3 acţii de la diferite bf,nci, în
valoare nominală de cor. 800, cu cuponii (scadenţi) de dividenta pe 1913, dre;-it
achitare a taxelor Inst. „Sălăgiana'', membru fondator, Emeric Pop de Băse5ti, dir.,
de hmcă şi Dr. Ladislau Gyurk6, adv„ membri pe viaţă. ad. 2. Spre ~·tiinţă cu
aceea. că încât, trimiterea s-a efeptuit numai în plic recomandat şi cor.firmarea
încă n-a sosit, biroul e însărcinat să facă întrebare despre primirea valorilor la
„Asociaţiune".
DESPĂRŢĂMĂNTIJL JIBOU AL ASTREI. 1912-1918
257
3. Considerând, că popularizarea Asociaţiunei să poate propaga cu succes,

cu ocazia convenirilor şi petrecerilor îndătinate de caracter public, cum şi cu
ocazia altor manifestaţii publice româneşti, directorul face propunerea, să fie rugat
notarul despărţ.lui, ca - a) să se pună în coatingere cu teologii sălăgeni din
Glterla, cari îndătinează în tot anul a ţine câte o petrecere bine răW?ită în Jibou
şi cu provocare la marele interes cultural, ce-l reprezintă „Asociaţiunea" să-i de-
termineze, ca petrecerea lor din anul 1914 în înţelegere cu comitetul despărţă
mântului „Jibou" s-o ţină la atare termin şi-n atare localitate, care să coincidă cu
adunarea cercuală a despărţământului nostru; b) să recerce pe D-nii protopopi,
cum şi reuniunea învăţătorilor români sălăgeni, să binevoiască înainte a încunoş
tinţa comitetul desp.lui despre timpul şi locul conferinţelor şi a adunărilor lor
tractuale, ca să putem ţine cu acele ocazii şi prelegeri poporale. ad. 3. Să prim"2şte
şi aprobă. '
4. Rec2rcarea Comitetului Central Nr. 916-913 referitoare Ia serbarea pomi-
lor şi a pascrilor, directorul propune a să da spre studiere şi referare la proxima
şedinţă membrului din comitetul nostru Laurenţiu Bran, iar recercarea Corn.
Central de sub Nr. 1856-1913, privitoare Ia cooperative t::it în acela sens, să se
predeie spre studiere şi referare la şedinţa proximă membrilor Dr. Aurel Heţco
şi Samoil Urian. ad. 4. Să primeşte.
5. Rderitor la recercările Comitetului Central Nr. lî51-1829-1G78 din 1913
cu privire la arangiarea de cursuri pentru analfabeţi, Ia câştigarea de me:nbri cu
deosăbire ajutători şi colecta pentru monumentul „Vlaicu", directorul raportează,
că prin biroul Comitetului numitelor apeluri li s-a dat cea mai mare ;mblicitate
posibilă, distribuindu-le fruntaşilor de pe teritoriul desp:'irţământu!ui. Spre com-
plP'.::rPn acestei propagande, însă află de bine să se emită şi din partea desp:'irţă
mântului o circulară tipărită, în care pe lângă reasumarea celor amintite să se
mai estindă şi Ia următoarele, a) invitarea Ia achitarea taxelor restante şi curen~e
de membri, ca aceştia să poată primi organul „Asociaţiunei" şi broşurile ribveni-
ente; b.) să se insinue aceia, cari voiesc să aibă diplomele de membri ordinari;
c.) constatându-să cu regret, că unii membri ordinari abia au primit câte un număr
din organul „Asociaţiunei", iar alţii nici unul şi cum că nici broşuriie obveni-
ente membrilor ajutători n-au ajuns la destinaţiune, prin ce e înpedicată legătura
organică cu „Asociaţiunea" ca instituţie, singuraticii membri s{1 facă cuno"icut
această împrejurare comitetului cercual şi în cât s-ar afla, că toate aceste obvin
tii:1 clin cauza poştei, sau din cauza legii.turii clf.'fectuoasti .cu poşta, să facem dis-
poziţiuni, ca atât organul Asociaţiunei cât şi broşurile conpetente respectivilor
de la centru să se trimită colectiv la adresa notarului desp. lui Dr. Aurel Heţco
spre distribuire directă, căci fără primirea regulată a celor amintite nu să poate
închipui o propagandă îndestulitoare în interesul „Asociaţiunei"; el.) s<i fie rugaţi
toţi aceia, cari doresc, să ţină prelegeri poporale să Ie insinueze de cu bună •;re-
me notarului despărţământului.
6. Privitor Ia prelegerile poporale spre a le da o estenziune mai mare să
propune, că încât va fi cu putinţă tot cam la două săptămâni să se ţin;l câte una
suh conducerea câte unui membru din comitet, care prealabi'. să avizeze atât pe
cei din localitate, cât şi pe cei din comunele vecine spre a forma un cadru mai
potrivit, luând parte şi ceilalţi membri clin comitet intru-cât le-ar permite impre-
giurările; şi tot cam Ia 2 săptămâni să se ţină câte una sub conducerea câte unuia
membru din comitet, care prealabil să avizeze atât pe cei din localitate, cât şi
pe cei clin comunele vecine spre a forma un cadru mai potrivit, luând parte şi
ceilalţi membri din comitet întru-cât le-ar permite inpregiurările; şi tot cam la
2 luni să se arangieze câte o prelegere poporală în cât va fi cu putinţă în pre-
zenţa întregului comitet în comune mai insămnate, ca Săplacu, Şoimuşul, Cuceul,
Creaca, Jac (lângă Porolissum) şi Bălan, după un plan, ce-l va comunica biroul.
ad. 6. Să încuviinţează.
Nefiind alte obiecte de pertractare la ordinea zilei. directorul, după ce mul-
ţămeşte celor prezenţi pentru viua şi conştiua interesare faţă de „Asociaţiune"
declară şedinţa de închisă. D.c.m.c. Teofil Dragomir, directorul desp.ărţ., A. Dr.
Heţco.
Arh. Stat. Sibiu, fond. Astra, doc. nr. 2070/1913, f. 2-4v.

258 IOAN MUSCA
12.
Nr. 215 1914 ,'f./ 2
Despărţământul Jibou al Asociat. pentru lit. rom. şi c.p.r.
Jibou în 2G Ianuarie !.ll4
Onorat Comitet central!

Pentru a ţinea în perfectă evidenţă agendele despărţământului nostru şi a
putea rezoia condusele aduse, am onoarea a Vă relata următoarele:
1. În 7 Decembrie 1913 am espedat la adresa Asociaţiunei procesul verbal
al şedinţei comitetului nostru cercuia! din G/XII 913, fără ca până acuma să ; i
primit aprobarea; rog deci aprobarea acelui proces verbal.
2. Circularele Nri. 1 i51/913, 2159/913 şi recercării Nr. 44/914 am nizuit a
satisface după putinţă şi împrejurări toţi membri comitetului, atât în particular
cât şi prin aci sub A) alăturatul circular al despărţământului nostru. Fiind •m{1
despărţământul nostru abia la începutul anului al doilea al activităţii sale, agen-
turi şi biblioteci poporale numai în decursul anului curent vom înfiinţa, pentru
care scop Vă rog să binevoiţi anticipativ a ne trimite zece biblioteci ambulame.
ca astfel cu ocazia prelegerilor poporale ce intenţionăm a le ţinea în diverse
comune, momentan să înfiinţăm agenturi la cari deodată să introducem ~i biblio-
tecile poporale.
3. Pentru monumentul Vlaicu am întreprins colecta al<Hurată aici sub B)
a cărei rezultat final de K 50,50 Cincizeci de coroane 50 f. conform scriptei alătu
rate sub C) le-am depus la institutul Sălăgiana spre fructificare cu 60/o în libelul
Asociaţiunei de sub Nr. depunerii 224/Ill., rugându-vă să binevoiţi a cuita colecţia
şi pe cale ziaristică, ca astfel să fim justificaţi faţă de co.ntribuenţi, iar la adre~a
mea să binevoiţi a confirma primirea sumei. ·
4. Confirm primirea scriptei On. Comitet central Nr. 49/914 şi a patru diplome
(una de membru fundator, trei pe m. pc viaţă) dintre cari, două le-am ~i dis-
tribuit celor pe cari îi priveşte, două însă sunt necesitat a le trimite cu poq;1
de azi în plic separat, şi anume a d. Paul Nodis, preot în Mal, din cauza C'{1
comuna Mal nu zace pe teritoriul despărţământului nostru şi a ci. Dr. Ladisl<iu
Gyurk6, din cauza că numele său de botez în loc de Ladislau e scris <'ron:,t
Laurenţiu.
Vă rog deci, să binevoiţi a emite pentru membrul pe viaţă Dr. Ladislau
Gyurk6, advocat în Jibou o diplomă esactă, precum şi pentru membrul pe viaţ{1
Dr. Aurel Heţco, advocat în Jibou, care cu ocazia înfiinţării despărţământului 1_,i-a
fost achitat taxa de membru.
5. De la ultimul raport am încasat următoareletaxe ele membru:

Rus Florian, econom, Farkasmezi.i/Lupoaia/p. Karika, m. ajut K 2.
Lung I.,azare, /Creaca/ ')
Simion Pop I. Ilie, 1.

Vasile Cicle I. Simion, 2
"Maria Muril.şan a Vârvorii, 2
2
Ileana Lung 1. Filimon,
Ioan l\furăşan, primar,
,,
Ionic Lung, econom 2
Ioan Lung Mironeanul, croitor, „ 2
Ioan C. ~Iicu, învil.ţător, m. ordinar JO
Ioan Ternovean, notar, Almâ~balashaza/Bălan/ IO
per Kett6smezo/Chechiş
Victor Doth, preot, Aruasbalashaza/Bălan/ m. ordinar, K JO
per Kcttosmezo/Chechiş/
Zaharic Murăşan, econom, m. ajutător 2
Grigoriu Pop, 2
A!exiu Iauchis, 2
Nistor Dragoş, învăţător, 1.
Octavian Miron, subnotar 2
DESPĂRŢAMANTUL JIBOU AL ASTREI. 1912-1918 259
Dionisiu Pop Moldovan, preot, Somroujfalu/Brusturi/ m. ordin. 10

per Karika/Creaca/
George Dobanga, învăţător, 10
Gavril Bercean, econom, m. ajut. „2. 10
Ioan Farkas, „2. 10
George Rusu, „2. 10
Vasiliu Goron „ 2, 10
Ioan Moldovan 1. Todor, econom, „2. 10
Alexandru Cioban, econom, „2. 10
Ioan ::IIurăş:m Cucu, „2. 10
Dumitru Ianchiş, „2. 10
George Mate, „ 2, 10
Ioan .\foldovan 1. Dumitru, econom, „ 2, 10
Total K 99
din care sumă detrăgând K 19,60 drept 200/o pentru trebuinţele despărţământului,
restul de K 78,40 plus K 1. - din filerii pentru fond special, total K 79,40 adeca
şeaptezecişinouă cor. 40 f. conform scriptei alăturate sub C7 am depus-o la insti-
tutul selăgeana spre fructificare cu 60/o în libelul Asociaţiunei de sub Nr. depu-
nerii 224/III. Rog confirmarea acestora.
Rog deci să binevoiţi a dispune ca organul Asociaţiunei şi respectiv broşurile
obveniente să se trimită fără greş la adresele mai sus indicate. in legătură cu
aceasta atrag atenţiunea On. Comitet central la împrejurarea regretabilă că o
mare parte a membrilor ordinari din despărţământul nostru în anul 1913 n-au
primit nici un număr clin organul Asociaţiunei, în special ci-lor Dr. Ladislau
Gyurko şi Dr. Aurel Heţco, advocaţi Jibou, Samoil Urian, contabil Jibou, Ioan C.
Micu, învăţător, Farkasmeză, per Karika, Ioan Vodă, învăţător, Szamosszeplac
/Aluniş' per Szamosudvarhely, mi-au împărtăşit că n-au primit nici un număr pe
anul 1913. Vă rog deci cu toată stima, să binevoiţi a controla espedarea regulată
a Transilvaniei şi a broşurilor şi a dispune espedarea ulterioară a Transilvaniei
la adresele mai sus indicate şi pe anul 1913. Membrii ajutători din comuna Som-
rouifalu /Brusturi/ mai sus înşiraţi să roagă, ca încât ar fi cu putinţă numai la
doi inşi să se trimită broşurile din a. 1914. La ceilalţi colecţii diferite din alţi ani,
de cum-va sunt disponibile, ca astfel respectivii să aibă o lectură mai variată şi
mai estinsă.
De încheiere observ, că taxele de membrii indicate în această scrisoare, toate
sunt pe 1914. Cu profundă stimă: Teofil Dragomir, directorul despărţ. „Jibou" al
„Asociaţiunei".
13.
Nr. 515 - 1914 /f./ 2
Despărţământul „Jibou" al „Asociaţiunei" p. lit. rom. şi cult. pop. rom„ Lu-
poaia /Farkasmeză , p. Karika, Szilagy m./ 24 febr. 1914.
Onorat birou central!

ln modesta activitate culturală ce o dezvoltăm în cadrele despărţământului
nostru avem mare lipsă de solicitudinea Onoratului birou central, în rezolvarea
cererilor noastre şi mai ales în tramiterea neîntârziată a broşurilor, cari consti-
tuesc biblioteca poporală a „Asociaţiunei". Cu deosebire, când ţinem prelegeri
pop. în cutare sat, e neapărat de lipsă să avem la îndemână un număr cores-
punzător de broşuri sau o colecţie de biblioteca pop. Prin atari broşuri am îăcut
şi in anul tr. cea mai bună propagandă. De aceea am cerut în scrisoarea mea din
2G !anuar a.c. zece bibliot<:!ci ambulante, cari însă pâni: acuma n-au avut noroci-
rea de a le primi.
260 IOAN MUSCA
Pe 8 mărţişor n. a.c. despărţământul nostru e invitat la examenul cursului

de analfabeţi în comuna Gâlgău, unde harnicul preot tânăr D-l Augustin Podo<1bi1
cu 2 învăţători zeloşi au inaugurat un atare curs cu peste 100 ţărani, dintre ,·ari
80 in~i vor face un examen cu succes foarte bun; ca să potem încuraja act>astt1
activitate vrednică, şi ca să potem înfiinţa acolo pe lângă o agentură şi o bib:iu-
tecă ambulantă, vă rog să binevoiţi am tramite cât mai în grabă, dacă nu tome
cele 10 biblioteci ambulante, apoi barem 1-2 biblioteci; sau în cel mai rău c:az
barem 80-100 broşuri şi calendare de pe an. 1914, - şi de cumva broşurile
nu ni le a-ţi putea pune gratis la dispoziţie, vom răspunde costul lur din casa
de.spărţământului.
Fiind-că membrii ajutători din comuna Lupoaia (Farkasmezo, p. Karika.
Szilagy m.) cari la timpul său vi i-am semnalat, că şi-au achitat taxele pe anul
curent, n-au primit încă în anul acesta nici o broşură. - rog să binevoiţi a le
expedia la adresa respectivilor, - notăm ca de calendare de pe an. 1913 n-au lip~•\
- fără dacă se poate, de pe an. 1914.
în aşteptarea preţuitei rezolvări semnez, cu deosebită stimă, Teofil Dragomir.
direct. desp. a Jiboului.
Onoratului birou centr. al „Asociaţiunei". Sibiu.
/Am luat spre ştire Nr. 34 din a.c .. s-au trimis. calendarele, se vor da pe 1915.
în sensul acest în scris dir. desp. 28/Il 914. s. Indescifrabil/.
515 - 1914 Exp. 4/III 91'1 /f./ 3 în 2 mar::e
Domnule Director,
Referindu-ne la scrisoarea D-voastră de la 24 Februarie a.c., avem ono:1;·e
a vă aduce la cunoştinţă, că cu poşta de azi v-am expediat pe adresa D-voa~t"e
100 ex. diferite cărţi, pe care aveţi să le distribuiţi cu ocazia examenului. ce-I
veţi ţinea în comuna Gâlgău. Preţul acestor cărţi este K. 30. - , din care vt1 (iărn
un rabat de 200/o !;>i astfel ve-ţi avea să ne trimiteţi K 24. Cărţile pentru cele
10 biblioteci, ce le ve-ţi înfiinţa cu ocazia prelegerilor poporale, vi le-am adresat
d-lui secretar al desp. Dr. Aurel Heţco în Jibou. Am făcut-o aceasta, pentru C'<'i
nu ştim gara cea mai apropiată a D-voastre; iar expediţia, de reguli:i, o facprn !a
pachete mai mari cu trenul, realizând în chipul acesta oarecari economii, foţ{1
de expediţia cu poşta.
Alte desluşiri, cu privire la expedierea cărţilor din biblioteca poporală pe
seama membrilor ajutători, vi le-a dat administraţia acestei biblioteci: din :~B
Februarie a.c.
Primiţi, vă rugăm, încredinţarea deosebitei noastre stime.
s. Indescifrabil.
D. sale Domnu;ui Teofil Dragomir, dir. desp. „Asociaţiunii" „Jib:Ju" 1n
Lupoaia.
14.
Nr. 728 1914 /f./ 2
Lupoaia /Farkasmeză/ p. Karika. 21 martie 1914
Nr. 12 - 1914
Am primit cu bucurie notificarea din 7 Martie a.c. Nr. 235-1914, că Domnul
Dr. George Pop, advocat in Zălau a fost încredinţat cu convocarea adunării dP
constituire a desp. Zălau; - în ce priveşte însă detaşarea de la desp. „Jibou'"
a comunelor: Rachiş, Chendre şi Gălpâia şi ataşarea acelora la despărţ. „Almaş".
desp. nostru nu poate consimţi la aceasta, fiind acele comune mari situate in cer-
cul administrativ al Jiboului, cu cale sigură de comunicaţie, având noi tendinţe
a ne întinde şi respective a ne mărgini activitatea culturală la întregul cerc act-
minist. al Jiboului.
DESPĂRŢAMANTUL JIBOU AL ASTREI. 1912-1918 261
E necesar, ca despărţămintele să aibă centre fireşti spre care gravitează

comunele respective şi ca baremi directorul şi notarul desp. să fie dintre intelec-
tualii domiciliaţi in acele părţi.
Cele 13 comune detaşate de la cercul Zălaului cătră desp. Bucium deşi sunt
situate, cum să zice, „peste Meseş", sunt însă legate cu Zălaul prin două drumuri
bune, cari traversează toate acele comune, cari au în Zălau of. carte funciară,
judecătorie, tribunal, pretura, of. de dare, direcţ. financiară, etc., apoi ~ârguri bune
de săptămână, cari toate ar înlesni coatingerea eventualilor conducători ai desp.
Ză!au şi cu acele părţi, până când acele comune de o parte între sine nu mai au
coheziunea aceasta, de altă parte slăbesc şansele infiinţândului desp. :11 ?:ălaului,
iar ele sJ. vor adauge cătr<l ele comune din desp. Almaşului, situat în comitatul
Clujului, concentrarea activităţilor va fi şi mai anevoioasă.
E regretabil, că intelectuelii noştri domiciliaţi în centrele pretoria!e i!in
Sălaj - fiind cei drept ca toată lumea - supra însărcinaţi cu agende profe~iona;e
şi particulare, în unele centre nu să îndeamnă şi cu întemeierea şi cu conducerea
despărţămintelor.
Stimatei încredinţări de sub nr. 304-1914 de a câştiga membri prin subscrieri
de „Declaraţiuni", - clin cauza contractului rar cu intelectualii, nu voi putEa
satisface chiar pe terminul proscris, fiind avizat în această privinţă aproape numai
la activitatea mea personală. Spre orientare însă, în privinţa tipărirei organului
şi tipăriturilor „Asociaţiunii", am avizat Onoratul birou despre nr.-ul membrilor
la cari cu siguranţă să poată conta estimp în desp. nostru.
Acestea având onoare a vi Ie împărtăşi, semnez cu deplin devotament: Teo-
fil Dragomir, direct. despărţ. „Jibou". L.S. Despărţământul „Jibou" al Asociaţiu
nei p. lit. şi cult. popor. rom.
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 728/1914, f. 2-2v.
15.
NL 729 1914 /f./ 2

Despărţământul „Jibou" al „Asociaţiunei" pentru literatura română şi cult.
pop. român. Nr. 11 - 1914, Lupoaia, Martie 1914.
Onorat birou Central!

impedecat de a vă putea răspunde particular la mai multe recercări, am
onoare a vă raporta la acele sumar în următor: ...
1. Confirm primirea diplomei membrului pe viaţă Dr. Laclislau Gyurk6,
căruia io am înmânat, - n-am primit însă nici acuma diploma de membru pe
viaţă a D-lui Dr. Aurel Heţco, advocat în Jibou, deşi acesta îşi achitase taxa cu
un an mai înainte. Rog deci trimiterea diplomei de membru pe viaţă a D-lui.
Aurel Heţco, advocat în Jibou.
2. Confirm primirea recercării On. Comitet Central Nr. 304 din B febr. a.c.
referitoare la înscrierea membrilor ordinari prin „Declaraţiuni". Acestei onorate
însărcinări, nu vom putea satisface chiar pe terminul impus, din cauza con-
tactului rar ce îl am cu membrii. Dar vom satisface cu puţină întârziere. Spre
orientare însă în privinţa tipăririi „Transilvaniei" vă notific, că am deplina spe-
ranţă, că n-rul membrilor despărţământului nostru: fondatori, pe viaţă, şi ordi-:
nari va atinge şi estimp, în cel mai rău caz, cifra de 40.
3. Confirm primirea a lor 4 bilete de legitimare a membrilor pe ::i. 1914
şi unul pe 1913'. Acest din urmă al D-lui Ioan C. Micu, învăţător în Lupoaia vi-l
retrimit sub ./. cu rugare să binevoiţi a-i trimete un bilet pe 1914, deoarece pe
cum am indicat la timpul său şi-a achitat taxa şi pe 1914. M. On. Mihai Pop, pro-
topop gr. cat. Cuceu (Kucsa, u.p. Zsib6, Szilâgy m.) în 23 februar a.c. înscriindu-s<l
de membru ordinar şi achitându-şi taxa întreagă, vă rog să-i trimiteţi bilet ele legi-
timare, - şi Transilvania, la adresa indicată.
4. Membrii ajutători din comuna Brusturi (Somroujfalu p. Karika, Szilâgy1
m.) mi-au insinuat, că n-au primit broşurile de pe februar a.c. Binevoiţi a dis-;·
pune espedarea lor. /Au fost dinainte expedate./
262 IOAN MUSCA
5. Confirm primirea alor 100 (osută) broşuri pentru cursul de analfabeţi

(83 inşi) din comuna Gâlgăµ. Am împărţit toate broşurile respectivilor elevi şi
lncă la câţiva cunoscători de carte din acea comună, la 8 I. /luna/ c., cu ocazia
perfect reuşitului .for examen, care ne-a pus în uimire, iar costul lor minus 200;0
rabat vi-l achităm cu 24 coroane, depuşi in libelul „Asoc." de la „Sălăgiana„,
după cum confirm aci sub .//. alăturatul estras de cont al „Si:ilăgianei". Bine-
voiţi ai ţinea în evidenţă pe învăţătorii noştri Ioan Cioban şi Teodor Corbean,
din Gâlgău, pentru eventual premiere din partea Asociaţiunii, în privinţa căreia
la timpul său şi eu voi face propunere. /Am luat act separat./
6. Confirm primirea alor 505 tomuri şi broşuri nelegate (necompactate) în
scopul inactivării alor 10 biblioteci ambulante pentru despărţ.ământ. Treptat, ·,rom
proceda la înfiinţarea agenturilor şi introducerea bibliotecilor ambulante. Spre sco-
pul acesta binevoiţi a ne trimite fără întârziere baremi 30-40 blanchete pentru
inventare, ca să le avem, atât la centru, cât şi în comune. Binevoiţi a ne indica
totodată, că legarea cărţilor şi confecţionarea dulapurilor în sarcina clespărţămân
tului sau în a biroului central din Sibiu vom avea să o facem?
7. On. D. Augustin Podoabă preot gr. cat. în Gâlgău, cu scripta sa oficioasi"1
Nr. 43-1914 din 15 Martie a.c. îmi face cunoscut, că în comuna sa s-au înscris
40 membri ajutători, conform listei aci sub .i//. alăturată şi D-sa ca membru •irdi-
nar, însărcinându-să personal a incasa întreaga taxă de coroane 90, şi a o admi-
nistra cel mult până la finea Junei Mai a.c„ la casarul desp[1r\.; mă roag<'1 tot-
odată, ca şi până atunci să-i exoperez anticipativ trimiterea organului „Asociaţiu
nei" pentru D-sa, - şi trimiterea în câte un pachet a broşurilor obveniend-:!
tuturor membrilor din comună la adresa D-sale. (Lista membrilor ajutători am
primit-o şi am expediat nr-ii 1 şi 2 din Hll4. 23/III 914.) N-am nici un motiv
de a dubita în împlinirea promisiunilor zelosului şi vrednicului preot tânăr, -
de aceea vă rog, ca până la achitarea taxei să binevoiţi ai anticipa organul .,Aso-
ciaţiunei", - cum şi broşurile apărute până asuma în 1914 şi cele cari vor mai
apărea să binevoiţi a le trimite în câte un pachet francat la adresa: On. D.
Augustin Podoabă, preot, gr. cat., Almasgalgo /Gâlgăul /\Imaşului/. u.p. Zsibo.
Şi până voi putea întregi lista tuturor membrilor, spre orientare comunic rii
numărul membrilor ajutători în anul curent vor atinge cifra de 150 (unasută
cincizeci).
8. Suma de cor. 50, fii. 50, colectată pentru monumentul Vlaicu, conform
recercării D-v de sub nr-ul 215-914 o am espedat la adresa ,.Asoc." în Sibiu. jar
lista contribuirilor vi s-a trimis cu raportul meu din 27 Ian. a.c., iar acuma v{1
rog să binevoiţi a ne cita pe cale ziaristică.
9. La recercarea comitetului nostru cerc. s-au tinut curs cu 52 analfabeţi ~;1
în comuna Chechiş - limitrofă cu Gâlgăul - la examenul lor din 8iJII fiind invi-
taţi numai în 7/III, nu am putut asista, având totatunci examen cu analfabeţii
din Gâlgău.
în aşteptarea preţioaselor şi neîntârziatelor rezolvări. despre cari vă rog să
fiu încunoştinţat, am rămas cu deosebită stimă: Teofil Dragomir, directorul des-
părţ. L. S. Despărţământul „Jibou" al Asociaţiunei p. lit. rom. şi cult. popor. rom ..
Arh. Stat Sibiu, fond Astra, doc. nr. 729/1914. f. 2-3v.
16.
Nr. 1258 - 1914 Lupoaia, 11 iunie 1914 n. /f./ 1
Nr. 16 - 1914 Despărţământul „Jibou" al Asociaţiunei.

Conformându-mă îndrumărei Onoratului comitet central de sub Nr. 304 -
914 - aci alăturat am onoare a vă transpune 20 „Declaraţii" de la membrii ord.
ai despărţământului nostru pe un period de 5 (cinci) ani: anumit, de la Teofil
Dragomir, Ananie Popovici, Demetriu Mureşan. Alexandru Nossa, Aug. Podoabă,
Teod. Corbean, Ioan Pop, preot gr. ort, Ioan Vodă, Teod. Ilie, George Bobanga,
Alexandru Man, Lazăr Caba, Ioan Pop, preot gr. cat„ Simeon Meciu, Teod. Bohăţel,
DESPĂRŢĂMÂNTUL JIBOU AL ASTREI. 1912-1918
263
Ioan C. Micu, Mihai Pop, Victor Both, Ioan Ternovan şi Dionizie Pop Moldovan.
Succesiv şi ocazional voi mai lua „declaraţii" şi de la restul membrilor despărţă
mântului nostru, notez însă, că în urma crizelor multiple şi a deprimărei generale
economice înscrierea membrilor, încasarea taxelor şi întreaga noastră lucrare
culturală e mai anevoioasă de cât în anii trecuţi.
in 21 mărţişor a.c. sub nr. 11 am cerut de la On. birou central vreo 30
blanchete pentru inventarierea bibliotecilor ambulante, cari voim a le inactiva şi
în aceeaşi scrisoare am dovedit plătirea a lor una sută broşw-i cu 24 cor., depuse
la „Sălăgiana", în libelul Asociaţiunei'', alăturat despre aceasta avizul „Sălăgea
nei". La aceste neprimind răspuns, rog de urgenţă tramiterea blanchetelor cerute
şi confirmarea plătirei semnalate.
l>e la ultimnl raport încoace casariul clespărţământului nostru a mai încasat următoa
rele taxe:
l. J,aurcnţiu Bran, ac0!1to ratei taxei ele membru pc viaţă K - JO.
2. :'dihai l'op, taxa <le m. ord. pe 1914 10
:~. Xiculae Ag:irbicrnn 1914 JO.
4. Teofil Dragomir 1914 IO.
5. Lazăr Caha 1913 JO.
li. Ioan Pop, preot. gr. cat. „ „ 1913 IO.
Din Tnău de la membrii ajutători înscrişi pc anul 1913, cu ocazia preJegerei pop. clin
unul tr. - prin D-l Teofil Varna s-a încasat ele la:
7. Ikrin<lc Grigor a moşului taxa pe 1913 K - 2.
8. Darolţi Vasa!ic:l 1. Grigor, taxa pc 1913 K - 2.
9. Pop <;!igor a Văsi:ilichi I. !uon 2.
10. Varna Iuon 2.
11. Berincle Grigor a Grnrgea l. Simion 2.
12. Cănaciu Gheorghiţă a )lării 2.
J:J. llârnan Georgea )rării 2.
14. Şandor Crigor 1. Zahar ie 2.
15. Lo1lin Trandafir 2.
16. llerindc Vasile a I,ichi To<lori 2.
17. Cavra Tuon I. Tuon 2.
18. Bârsan Vasalică a Puseului 2.
19. ScLncean Pavel 2.
20. Szabo <;ligor a cantorului 2.
21. Szatmari GLorge 2.
:!2. Din Some~-OdorhE-i prin Dl. Vas. Mica, taxa pe anul 1913 de la următorii
membri ajutători: din acea comună pe anii 1913:
22. Moş Iuon a 1. Iosif, K.-2, 23. Opriş Alexa, K 2, 24. Moş Alexa, 25. Ilieş Vasile
a !\.1mi, 26. Lucăcel George, 27. Moş Toader a Mitri, 28. Podar Mitru, 29. J\Io~
Georgică 1. George. Din Domnin (Dobjon) poşta în loc. prin dl. Ipatie Todoran
taxe de la următorii membri ajutători din acea comună pe an. 1913: 30. Gyurko
Izidor 1. Costan, 31. Gyurko Iuon 1. Costan, 32. Goron Geoge a Mitrului, total
cor. 112, adecă unasutădouăsprezece coroane. Din această sumă, 10 cor. sunt rata
din taxa de m. pe viaţă a D-lui Laur. Bran, din restul de cor. 102. - 80°/o,
adeca cor 81,60 plus cor. 10, rata de taxă a D-lui Bran, în total cor. 81,60 au
fost depuse la banca Sălăgeana, după cum dovedeşte scripta aci sub B/. alăturată
ele Ia acea bancă, iar 200/o, adeca cor. 20,40 au trecut în depunerea despărţămân
tului nostru, cum şi ajutorul mărinimos de una sută (100) coroane, care a bine-
voit a-l pune la dispoziţia despărţământului nostru pe anul 1914 banca Sălă
geana, s-au mai depus tot în libeiul special al despărţământului încă 6 cor., cari
ni s-au restituit din cheltuielile adunarei gener. cercuale din anul tr. S-a mai
'Itncasat ulterior în 10 Iunie din Năpradea (Naprad), poşta în loc) de la: 33. M.
On. Domn Teodor Bol;iăţel, protopop g. c. taxa de m. orei. pe 1914, K 10, 34. de
fa Dl. Sabin Dragomir, învăţătpr, taxa de m. ajut. pe 1914, K 2, cari sume încă
au trecut le destinaţia lor, despre ce voi produce act la proximul raport.
Rog să binevoiţi a confirma p!"imirt:'a sumei de cor. 91,60, ca taxe de Ia
membri, să binevoiţi a dispune ţinerea în evidenţă a plătirilor efeptuite prin des-
264 IOAN MUSCA
părţământul nostru pe anul 1914 şi trimiterea „Transilvaniei", respective a bro-

şurilor la adresa celor pe care ii priveşte. in cât de la acei membrii cari nu ţi-au
achitat taxa pe anul 1914, ve-ţi binevoi a încasa prin mandat poştal, vă rog, ca ~i
de la acele sume să ne fie rezervate cele 200/o statutare, pentru că altcum nu
vom potea răspunde nevoilor crescânde ale despărţământului.
in 8 Iunie a.c. s-a ţinut o deplină reuşită preleger popor. în comuna Creaca,
asistând mult popor şi intelectuali din jur. Tot în 8 Iunie s-a înfiinţat în comuna
Lupoaia o agentură şi s-a inactivat o bibliotecă ambulantă, constatatoare din !iO
tomuri şi broşuri, toate de noi compactate şi aşezate în o casetă potrivită, cu
încuietoare.
Rog deci să binevoiţi a dispune rimiterea organului „Asociaţiunei" ia adre:;a
prezidentului agenturei: Ioan Mureşan, primar corn. prezidentul agenturei Lupciaia
în Farkasmezo, p. Karika, Sz.ilagy m. Solicitând încă o dată rezolvarea neîntârziahi
a tuturor celor mai sus înşirate semnez cu deplin devotament Teofil Dragomir
dir. despărţ. „Jibou".
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 1258/1914, f. 1-2v.
17.
Nr. 1543 - 1914 Despărţământul Jibou al Asociaţiunei p. lit. rom. şi cuit. iJopr.
rom.
Nr. 23-1914 Lupoaia (= Farkasmez0, p. Karika) la 19 iulie 1914.

La scrisoarea mea din 21 Iunie a.c. Nr. 16-1914, tramisă onoratului comitet
central între alte aclusă am alăturat sub B/. în origine un act de la banca „Siilr:-
geana", prin care recunoaşte că s-au depus prin casarul despărţământului 110>-
tru in libelul „Asociaţiunei" suma de cor. 91,60, rugându-vă să confirmaţi primi-
rea acelui act. in stimatul Dv. răspuns însfi din 15 Iunie a.c. Nr. 1258-1914, nu
se confirmă primirea acelui act. Cu asta ocazie Vii mai aclud un atare act sub ..
despre depunerea de încă a lor ccir. 119,20 în libelul „Asociaţiunei". Numele :)
categoria membrilor de la cari s-au încasat ultima vi-o alătur sub .. // .. Rog :n:;ă
cu insistenţă, să binevoiţi a-m confirma atât primirea actului despre depunerea
de cor. 91.60, cât şi a celei de cor. 119,20 ca să avem faţă de toate organele legi-
timaţia recerută până la ultimul fileri, căci în lipsa acestora am fi înpiedecaţi
de la orice încasări şi manipulări ulterioare de •bani.
Din taxele de membri specificate în lista de sub .//„ 124 cor. sunt taxe de
la membri ajutători şi ordinari, din cari mi-am luat voaie a reţinea conform :;ta-
tutelor 200/o adeca cor. 24,80 pentru trebuinţele despărţământului nostru, iar res-
tul de cor. 90,20 plm cor. 20 rata taxei de m. pe viaţă a D-lui Teofil Vama s-a
depus in libelul Asociaţiunei.
Dintre membri ajutători cuprinşi în lista de sub .//. cei din Gâlgău (= A!-
măsgalgo) îş primesc broşurele în un singur pachet pe adresa D-lui preot din
localitate Aug. Podoabă, fiind ei mai mulţi de 30 inşi. ln comuna aceasta s-au
înscris 40 m. ajutători, dintre cari 31 şi-au achitat taxa, restul ind îl vor achita
ulterior, despre ce ni-a garantat preotul lor.
Vă rog insă să binevoiţi a dispune să se expedeze broşurele de pe anul 1914
şi celorlalţi membrii ajutători, din alte comune însemnaţi în lis'..a :ici sub .fi.
alăturată, cum şi „Transilvania" pentru cei ordinari din acea listă.
Am onoare a vă mai raporta, că în 5 Iulie cu ocazia unor foarte bine retL~ite
prelegeri poporale ţinute în comuna Chechis (Ketti:ismez3) în acea comună s-a
înfiinţat o agentură a „Asociaţiunei" şi s-a aşezat în îngrigirea acesteia o biblio-
tecă ambulantă constatatoare din 50 tomuri şi broşuri toate compactate pe spesele
despărţământului şi aşezate în o casetă închisă procurată prin despărţământ.
Rog, prin urmare să binevoiţi a dispune tramiterea organului „Transilvania"
pentru acea agentură, fie la adresa agenturei, fie la adre"a prezidentului ei, preo-
tul local dl. Demetriu Mureşan Kett6smez6 (poşta în loc) Szilagy m.
DESPĂRŢĂ.'-'IĂNTUL JIDOU AL ASTREI. 1912-1918
265
Aci alăturat am onoare a vă transpune declaraţiile următorilor membri:
Sam?il Urjan m. pe viaţă, Laure.nţiu Bran m. pe viaţă, Teofil Varna m. pe viaţă,
Alesiu H. Coste m. ordinar, Emil Rus m. ordinar Şi Teodor Ponorar m. ordinar
cu totul :;;ase declaraţii.
Sub///. am onoare a alătura procesul verbal al şedinţei comitetului central din
11 iunie, referitor la adunarea cerc., cerând aprobarea şi grabnica :ncunoştinţare
despre aceasta.
Rugându-vă să binevoiţi a lua act despre cele raportate şi a-mi rezolva cere-
rile cuprinse în acest raport, semnez cu stimă şi devotament Teofil Dragomir,
directorul desp. „Jibou".
PROCES VERBAL
luat în şedinţa comitetului cercual al despărţământului Jibou al Asociaţiu
nei pentru literatura română şi cultura poporului român, ţinută in 11 iulie 1914
ln Jibou fiind de faţă: directorul despărţământului Teofil Dragomir, secretarul dr.
Aurel Heţc:J, membrul fondator Vasiliu Mica, membrii pe viaţă Emeric Pop, dr.
Ladislau Gyurko şi Teofil Vama, apoi membrii in comitet Gabriel Cherebeţiu,
Laurenţiu Bran, Anania Popoviciu, Alexandru Man şi casarul Samoil Urian şi
membrul ordinar Vasiliu Murăşan.
1. Preşedintele salută pe membrii prezenţi şi relatează că în urma tlepresiunei
generale economice, carea a împiedicat simţitor şi activitatea despărţământului
nostru, nu s-a putut pregătit terenul aşa ca să putem spera o adunare bine cerce:.
tată la sate, prin urmare e de părerea că adunarea generală cercuală din ăst an să
se ţină in Jibou. Roagă membrii ca să se pronunţe in această materie şi să sta-
bilească şi terminul adunării generale.
I. Luându-se in considerare deosebite împrejurări, care pot să inf:uenţeze
succesul adunării cercuale, să decide cu unanimitate ţinerea ei în Jibou. Ce pri-
veşte termenul să decide cu majoritate de voturi ca adunarea cercuală să se
ţină in 2 August 1914 la 3 oare după amiazi.
in legătură cu acestea să concrede biroul cu stabilirea programului şi cu
convocarea membrilor. Conform averti5mentului sosit de la centru, pe lângă punc-
tele statutare să ezice luarea in programa adunării şi a unei conferinţe despre
Mihail Eminescu. Pentru ţinerea acestei conferinţe se designează membrul in
comitet Laurenţiu Bran.
Nefiind alte obiecte de pertractat, şedinţa să ridică. Cu verificarea procesului
se concred Emeric Pop şi Vasiliu Murăşan. D. n. s. Teofil Dragomir, director
despărţ„ ss. not. despărţ., Să verifică ss, Vasiliu Mureşanu, Emeric Pop.
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 1543/1914, f. 2-3, 4-4v.
18.
Nr. 251-1915 Despărţământul „Jibou" al Asociaţiunei p. lit. rom. şi cult. popor.
rom. Lupoaia 15 mărţişor 1915 (Farkasmezo, p. Karika, Szilâgy m.) !fi 2.
Nr. 1 - 1915

Spre a ţinea în perfectă evidenţă toate agendele despărţământului · nos!ru.
am onoare a vă raporta următoarele:
1. Neprimind ca în anii trecuţi de la centru blanchetele tndătinate pentru
facerea raportului general, m-am văzut necesitat am rubrică insum blanchl.'te
după modelele anterioare şi astfel sub ./. alăturat am onoarea a vă prezenta rapor-
tul general de pe anul 1914 - spre binevoitoare apreciere.
2. Revenind asupra recercărilor Onoratului Comitet Central. nr. ~811 d.in. 7 nov.
1914 şi nr. 31 dni 18 ianuar 1915 - referitor la încasarea taxelor ş~ administrarea
acelora la ca~a comitetului central, - am onoare a constata, că dm taxele. inca-
266 IOAN MUSCA
sate prin despărţământul nostru de la membrii ordinari şi ajutători - din caz

in caz 800/o am depus la banca „Sălăgeana" din Jibou pe libelul „Asociaţiunei",
reţinând 200/o pentru trebuinţele despărţământului, asemene am depus 30 K. rate
de taxe de la membrii pe viaţă, specificând amânunţit, că de la cine ce sumii s-a
încasat, toate aceste cu aprobarea onoratului comitet cent. pe care din caz in
caz l-am înştiinţat, alăturându-i şi câte o scriptă de legitimare despre depunere
din partea băncei „Sălăgeana" - despre ce şi pe mine mă legitimează următoarele
scripte cuietatoare ale onoratului comitet central:
a) cea din 28 febr 1914 nr. 215 despre primirea lor ... cor. 79,40
b) „ 10 sept. nr. 1258 91,60
c) „ 15 sept. „ nr. 1543 119,20
Total cor. 290,20
Iar despre starea prezentă am onoare a vă alătura aci sub .//. scripta băncei
„Sălăgeana", conform căreia de la despărţământul nostru „Asociaţiunea", are la
„Sălăgeana" de prezent depuse spre fructificare cor. 769,29 (şeptesuteşesezecişinouă
coroane şi 29 fileri), de cari dispune liber şi trimitând libelul - care se află in
Sibiu la On. Comitet Central se pot ridica, când trebuinţa va cere. Casa despărţă
mântului asemene este in ordine deşi casierul e dus pe câmpul de luptă.
3. După cum veţi binevoi a afla timp aci alăturatul „Raport General" despăr
ţământul nostru in 1914 a dezvoltat o mulţumitoare activitate, care dacă nu i-nter-
veneau împrejurările generale excepţionale, ar fi devenit şi mai mulţămitoare.
in decursul anului 1914 şi-au achitat taxele 14 membrii ordinari, 91 m. ajută
tori şi s-au încasat rate de taxe de la membrii pe viaţă, cor. 30. Avem restanţieri
12 m. ordinari (dintre cari învăţătorii Teodor Corbeanu şi Alexandru Man sunt
pe câmpul de luptă), dintre cari la 10 inşi le voi trimite ultima recercare de
plată şi încât nu ar plăti până finea !unei c. veţi binevoi a încasa restanţele prin
mandat poştal pe baza declaraţiunilor date, despre ce veţi binevoi a mă în.~tiinţa,
spre a-i putea ţinea şi eu în evidenţă.
4. în „Transilvania" nr. 7-9 din 1914 la pag. 374 la despărţământul Şimleu
intre m~ fondator e inelu~ şi dl. Vasile Mica, iar intre membrii pe viaţă dr.
George Pop adv. la Zălau, în mod. -greşit, - căci ei de fapt aparţin despărţă
mântului „Jibou", astfel la pag. 360 au rămas afară dintre membrii despărţă
mântului nostru, din care cauză apoi e greşit şi conspectul sumar de la pag. 381,
- cari greşeli in rapoartele viitoare rog, să fie corese, în conformitate cu raportul
general al despărţământului nostru.
Revenind stări normale în ţară sperez, ca şi despărţământul nostru îşi va
relua vechiul avânt.
Rugând să binevoiţi a lua act despre cele mai sus raportate semnez cu
deosebită stimă Teofil Dragomir, directorul despărţ. „Jibou".
Onoratului Comitet Central al „Asociaţiunei" p. Iit. rom. şi cult. pop. rom.
in Sibiu.
Arh. Stat. Sibiu, fond ASTRA, doc. 251/1915, f. 2-3.
19.
Nr. 595 - 1915 Despărţământul „Jibou" al A5ociaţiunei p. lit. rom. şi cult. popor.
rom, /f/ 3,
Nr. J - 915 Lupoaia 29 i_unie 1915

lmpiedecat prin împrejurări neatâmătoare de voinţa mea, numai .acuma pot
reveni la preastimata recercare a Onoratului Comitet Central din 16 April a.c.
....
nr. 251 - 915 în cauza' ridicărei sumei- obvenite din diferite taxe de membrii ~
267
de la Banca ,,Sălăgeana" din Jibou şi transpunerea la casa ,centrală a „Asociaţiu

nei". 1n privinţa asta îmi ieu voaie a atrage preţuita atenţie Onoratului Comitet
Central de o parte la acea împrejurare, că depunerile la „Sălăgeana" sunt în
deplină siguranţă - posibilă la bănci, bilanţul ei fiind de o soliditate exemplară,
- de altă că cea mai mare parte a acelei depuneri provine de la însăşi banca
„Sălăgeana", ca taxa ei de membru fundator - abstrăgând de la acea că numita
bancă în fiecare an mai contribuie câte cu una sută coroane, pentru trebuinţeie
speciale ale despărţământului şi că e cel mai valoros razim al despărţământuJui
nostru.
Prin urmare sunt de acea modestă părere, că de cumva nu subversează altă
trebuinţă specială de acea sumă, - decât numai a se depune la alt institut -
să binevoiţi a absta de la ridicare chiar în timpul acesta când băncile noastre mai
solide la răscont nu uzează defavorurile moratorului, iar faţă de clientelă -
aproape numai ţărănească sunt cea mai mare cruţare. Intre atari împrejurări ni se
impune de sine îndemnul de a menaja situaţia ataror bănci. Se subînţelege că pe
lângă toate aceste voi urma îndrumările Onoratului Comitet Central după ce res-
pectuos l-am rugat să ie în binevoitoare apreciere cele raportate.
Trebuie să semnalez că între împrejurările prezente excepţionale estimp
toată activitatea despărţământului nostru se reduce la conservarea cadrelor exis-
tente şi încasarea taxelor de la membrii ordinari, event. pe viaţă ori fundatori
căci orice activitate culturală mai intensivă în mijlocul poporului e expusă la
interpretări eronate şi tendenţioase, din partea acelora, cari n-au respectul cuve-
nit pentru năzuinţele noastre culturale. Sperez însă, că după expirarea stărilor
excepţionale despărţământul nostru îşi va putea relua vechiul avânt.
Am onoare a vă mai raporta, că de la ultimul meu raport din 15 Mart1e a.c.
lncoace despre încasările efeptuite până atunci, au mai plătit la casa despărţă
mântului:
Dl. Lazăr Caba, preot gr. cath. în Şoimuş taxa de m. ord., Cor. 10
Teodor Ilie, înv. de stat în Tihău 10
Vasilie ).Iureşan, caskr de bancă în Jibou 10
Simeon Meciu, preot gr. cath. în Traniş 10
laolaltă Cor 40
din cari reţinând pentru despărţământ 200/o, cor. 8, restul de cor. 32, împreună
cu rata taxei de m. pe viaţă, care în acest interval a plătit-o domnul Teofil Varna,
preot gr. cath. în lnău, de cor. 20, în total cor.'- 52 s-au depus pe libelul „Asocia-
ţiunei", despre ce-aţi binevoit a vă convinge prin acea, - că libelul prin mijlo-
cirea „Albinei", trimiţându-se la „Sălăgeana", către suma finală semnalată în ra-
portul meu anterior de cor. 769,29, inducându-se şi acele cor. 52, starea prezentă
a depunerii contează, cor. 821,29, după cum dovedeşte libelul, care vi s-a retri-
mis per „Albina". Rog deci să binevoiţi a confirma cu proxima ocazie şi primirea
sumei de cor. 52.
ln acest interval prin Onoratul Comitet Central s-a mai încasat direct cu
mandat poştal de la Dl. Lazăr Ca ba, cor. 10, de la" dl. Vasilie Mureşan cor. 10, şi
pare-mi-se şi de la dl. Teodor Ille cor. 10, ca taxă pe anul 1914, - drept acea
sumele de câte 10 cor. pe cari respectivii Ie-au fost plătit anterior şi la casa des-
părţământului binevoiţi a le conta ca taxă pe an. 1915. Despre încasările directe
efectuite cu mandat poştal rog să fiu încunoştinţat în detail, ca să le pot ţinea îri
evidenţă şi să pot reţânea cele 200/o statutare ulterior, din sumele cari eventual
vor mai încurge.
Rugind, ca cele raportate să binevoiţi a le. lua , spre ştiinţă şi a le rezolva
ln sensul raportului prezent, semnez cu deplin devotament Teofil Dragomir, direc-
torul despărţ. „Jibou" al „Asociaţiunei" Onoratului Comitet Central al „Asociaţiu;.
nei" p. lit. rom. şi cult. pop. român în Sibiu.
268 IOAN MUSCA
20.
Nr. 921 - 1917 Jibou 19/V

„Sălăgeana" Institut de Credit şi Economii, Giro-Conto la Banca Austro-Ungară
On. „Asociaţiunea" pt. lit. şi cult. pop. rom. Nagyseben
Ţinând cont situaţiune financiară în piaţa de bani, ne vedem ~n
de actuala
demnaţi conform dispoziţiunilor referitoare la depuneri a vă face cunoscut, că
depunerea D-voastre nr. intrării până la 31 Decembrie 1915, de la 1 Iulie 1917 vă
v-a fructifica <:U 40/o, iar depunerea intrată de la Ianuar 1916, din 1 Iulie Hll 7 :.e
va fructifica cu 3 112010 până la altă dispoziţiune. Cu stimă „Sălăgeana" Institut
de Credit şi Economii Societate pe acţii. Directorul executiv semnătura indesci-
frabilă.
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 1921/1917, f. 1.
21.
Nr. 910 - 1917 /f( ~
Despărţământul „Jibou" al Asociaţiunei p. lit. rom. şi cult. popor. rom.

Lupoaia la 15 Mai 1917

La st. recercare a On. Comitet Centr. nr. 671 - 1917 că să raportez despre
activitatea despărţământului nostru ciezvoltată în anul 1916, am onoare a vă relata
următoarele:
O mare parte a membrilor „Asociaţiunei" de toate categorie din despărţă
mântul nostru fiind concentraţi la miliţie ne lipsesc puterile cele mai valoroase
de muncă culturală, cum şi indemnul spre aceasta. intre astfel de împrejurări
nu s-a putut dezvolta nici o activitate meritorie, decât s-au păstrat după putinţă
cadrele despărţământului.
lncasări în anul 1916 din partea despărţământului nu s-au făcut. A f<icut
numai On. biroul centr. din Sibiu. Incasări directe de taxe de la membrii, prin
mandate poştale, a căror consemnare rog să binevoiţi a ne-Q comunica, ca să potem
avea în evidenţă şi aici atât încasările cât şi restanţele.
Totodată, îmi ieu voaie a constata, că în anexa V a raportului gen. al On.
Comitet Centr. despre lucrările „Asociaţiunei" în anul 1915: conservart>a membri-
lor, „Transilvania" nr. 7-12 et. l91G, pag. 140 şi anexa VI (pag. 164) în loc de 2
membrii fondatori, figurează numai unul, lip.sind numele celui mai vechi m. fun-
dator al d-lui Vasile Mica, proprietar în Someş Odorhei. Rog deci, că aceasta
intrelăsare să fie corectată.
Totodată cu adân<:ă părere de rău notific, că acelaşi membru fondator Vasile
Mica a răposat la 21 lanuar 1907 n. Cu profundă stimă Teofil Dragomir directorul
despărţământului Jibou al „Asociaţiunei'\ (Consemnarea membrilor <lesp. .Jibou
s-a trimis în 15/IX 1917 s. indescifrabilă.).
Onoratului Comitet Central al „Asociaţiunei" pentru literatura română şi
cultura poporului român. Nagy Szeben - Sibiu.
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 910/1917, f. 1-lv.
?2.
Hr. 445 - 1918
,.Sălăgeana" Institut d.e Credit şi Economii, Societate pe acţii Zsibo
/Jibou/ 8 Februarie 1918.
P.T. „Asociaţiunea" pt. lit. rom. şi cultura poporului rom. Sibiu.
tn urma agravărei situaţii financiare şi abundenţei de numerar au trebuit
a reduce în general etalonul depunerilctr, şi a.şa cum începutul de 1 Ianuarie 1918.
269
şi depunerea D-voastre se va fructifica cu JO/o adeca trei procente. Vi accentuAm

însă, că încât ne vor permite împrejurările, fără ca ln partea D-voastre să se facă
orice paşi ne vom nizui, ca să ridicăm acest etalon.
Încât cu aceasta nu aţi consimţi, vă rugăm binevoiţi a ne aviza cu 15 zile
înainte de a ridica depunerea. Cu stimă: Emeric Pop, directorul ~xecutiv.
Arh. Stat. Sibiu, fond Astra, doc. nr. 445/1918. f. 1.
23.
Nr. 633 - 1918
Lupoaia - Farkasmezo, p. Karika Szilagy ... , 15 mărţişor 1918 n.

Referindu-mă la circulara On-lui Comitet Centr. nr. 102i-1917 - primită ln
17-IX 1917, cum şi la conspectul restanţelor cu l• Septembre a aceluiaş an, nr. 922
.am onoare a ve raporta următoarele:
ln privinţa încasărei taxelor şi a înscrierilor de membrii să face atâta cât
e cu putinţă intre împrejurările actuale. Fiind casarul la miliţie taxele din cas [n
cas să depun la „Sălăgeana" în Jibou. Spre a potea continua însă, doresc să nm
legitimaţia On-ului Comitet Centr. despre tot ce i-am dat în seamă; cea ce din
dosarul actelor despărţământului nostru tramisă la centru dacă le ţineţi in evi-
denţă, să poate constata cu uşurinţă.
În ultimul meu raport transmis in asta privinţă la 29 VI 1915 sub nr. 3 ve-am foe
raportat depunerea sumei de cor. 52 pc libelul asociaţiunei la „Să!ăgeana" specificând că de
[a cine s-au încasat despre ce după cum ve-am scris in acel raport, ve-aţi putut convinge·
·prin aceea că lihelul de depunere prin mijlocirea „Albinei" tramiţându-să la „Sălăgeana"
cătr{L suma finală semnalată în raportul meu anterior de ... inducându-să şi acele . .
Cor. 769,29
52
stare'.\ <le atunci a contat „ 821,29

după cum ne-aţi potut convinge prin libelul <le depunere, care vi s-a retramis per. „Albina".
Confirmarea primirei acestor 52 cor. deşi o am cerut-o, nici până în ziua de nu a-ţi
bincYoit a mi-o tramite.
De atunci s-au mai încasat per. „Silăgeana" următoarele taxe :
În, 1915- 9.XI <le la Ştefan Ştirb burgjandariu in Viena cor. 10.
11. XI „ Xicu[ae Agarbiceanu 10.
„ 19.V „ Teofil Varna rota din taxa de m. pc viaţă 20
În 1917 21.V „ Ştefan Ştirb burgjandariu in Viena 10
Îtt 1918 21.II „ Xiculae Agârbiceanu 20
12 III „ Teofi!Dragomir taxa de m. orei. pc 1917 10
, . Joan Gyurk6 pe 1915-16-17 30
„ Simeon ;\[~cin 30
, . Dionisie Pop ~Iol<lovan ,, 30
„ ;\lihaiu Pop protopop - 1917 10
„ Ioan Voda, inv. „ 10
ln 1918 12 II de la Vasile Seştras, preot gr. ort. în Chendrea
Kcndremal p. Kett()smezo taxa de înscriere cor. 2
de m. ord. pe 1918 10
I,nolaltă 22 cor. 180

transport cor 22 şi cor 180
În 1918 15/III s-:1 mai depus la „Sălăgeana" spre creditarea depunerii „11.sociaţiunei" dela
dl. Laurenţiu Ilrau restul taxei de 111. pe viaţă cor. 180
. ~a.ol:lltă 202 şi cor. 18~
270 IOAN MUSCA·
Din 180 cor. subtrăgându-se pe seama despărţământului 200/o, cor. 36 cu restul clt•
coroane 144 s-a creditat la „Sălăgeana" contul depunere al „Asociaţiunei" - Dl.
Laur. Bran a mai plătit 20 cor. în 1913 despre ce v-am raportat în 23/XI 1913,
iar On. Comitet Centr. a confirmat primirea acelei sume cu scripta sa de ... 8/Xll
nr. 1970-913. ·
Iar starea totală a depunerilor asociaţi unei la· „Sălăgeana" face de present.
cor. 1286-63, de cari poteţi dispune în orice moment.
Rog deci, ca în cel mai scurt timp să "binevoiţi prin confirmarea libelului de
depunere a vă convinge despre toate aceste şi despre toate încasările schiţate in
acest raport (inclusiv cele 52 cor. amintite mai sus) să binevoiţi a-mi trimite
confirmare oficioasă. . .
La cas. că On. Comitet Centr. nu ar avea organe şi timp spre a trimite con-
firmările cerute atât acum, cât şi in viitor - pe lângă cea mai mare părere de
rău vom fi necesitat a pune postul de director al Despărţământului Jibou - l<l
disposiţia Onoratului Comitet Central nemaifiind aplicat a continua încasări -
fără de a fi primit legitimaţie specificată despre sumele deja administrate Onoru-
tului Comitet Central şi ne mai având timp disponibil de a reveni totdeauna la
dosarul actelor cu anii înapoi.
Mai amintesc aci ca depunerile propuse ale despărţământului fac de presen\
cor. 230, 40 adecă douăsutetreizeci cor. şi 40 fileri.
Rog mai departe, că după ce vă veţi fi convins despre efectuirea depunerilor
mai sus schiţate, să binevoiţi a dispune tramiterea pentru domnul Laurenţiu
Bran a documentului despre calitatea de "membru pe viaţă cum şi biletele indăti
nate pentru ceilalţi membrii ordinari, care şi-au achitat taxele.
Unii dintre membrii ordinari ai desPI"ăţământului şi-au tramis taxele direct
la On. birou central, de la alţii în anii tr. 's-au încasat şi cu mandate poştale. Ar
fi bine să am şi eu conspectul acestora, ca astfel să-i pot ţinea [n evidenţă.
Referitor Ia apelul de sub nr. 422-1918 (adresa nr. 142) şi cât a-ţi mai tramis
atari adrese băncei „Sălăgeana" şi D-lui Dr. Ladislau Gyurko în Jibou - noi am
subscris cu toţii pe ... tramisă „Sălăgeanei" - anumit „Sălăgeana" a deschis r.ub-
scrierea cu cor. 200 ap-0i Dl. Dr. Gyurko ca om fără prunci cu cor. 100 şi apoi
noi cei cu câte 4-6 prunci la şcoală câte 20 cor. etc. deja sunt subscrisă câteva
sute coroane şi după încheiere sumele vi să vor tramite prin numita bancă.
Dintre membrii ordinari ai despărţământului în toamna anului 1917 a repa-
sat Vasile Mureşan, casier de bancă în Jibou, iar. dintre restanţieri membrul pe
viaţă Samoil Urian şi membrii ordinari Micu Ioan, înv., Corbean Teod. înv., Man
Alexandru inv., Berţa Iuliu librar, şi Ponorar Teod. înv. sunt pe câmpul de luptă.
Cu aceste incheiându-mi raportul şi cerând luarea lui spre ştiinţă, sunt al
Preaonoratului Comitet Central devotat stimător, directorul despărţământului .Tibou,
Teofil Dragomir ...
. . . Despre sumele încasate în 1918 de la D-nii Teofil Dragomir, K. 10; Ioan
Gyurko K. 30, Simeon Meciu K. 30, Dionisie Moldovan K. 30, Mihai Pop protopop
K. 10, Ioan Vodă, inv., Vasile Sestraş, preot K. 2, ca taxă de înscriere şi K. 10
tax6 membru ordinar, nu am fost avizaţi până acum. Lib. de la instit. „Sălăgeana"
dimpreună cu celelalte hârtii de valoare ale Asociaţiunii, sunt depuse spre păs
trare la „Albina" din Sibiu, şi aceasta, până de present, nu a încunoştiinţat, cu ce
sumă ne-a creditat contul a instit. „Sălăgeana".
îndată ce vom primi avizul, vom trimite biletel de legitimare şi confirmarea
prezidială.
3) tn 1916 s-au încasat taxe prin mandate poştale de la următorii membrii:
Teofil Dragomir, Demetriu Mureşan, Dionisie Pop, preot, Bălan, Ioan Vodă, Laz;~r
Caba, Ioan Pop, pr. Domnin, Teodor Bahăţiel, Mihai Pop, Ioan Târnovean, Vasile
Mureşan (decedat), Luiza Codan n. Pop, Alexiu H., Florian Cocian şi Vasile Pop,
câte K. 10, la olaltă K.... 1n 1915 a solvit taxa de 10 cor. direct lor cassa Aso-
ciaţiunii. Florian Cocian, adv., asemenea şi preotul Lazăr Caba, inv.
4) La cererea D-voastră, în 15/IX 1917, vi s-a trimis confirmarea membrilor
sub nr. {122/1917.
5) După ce vom primi avizul de la instit. „Albina" vom trimite diploma de
membru pe viaţă şi libelul de legitimare pentru Dl. Laurenţiu Bran.
271
6) avem onoare a vă transpune consemnarea membrilor, aşa cum

Alăturat
~e prezintă la data de faţă în cassa Asociaţiunii. La membrii restanţieri, de ...
! 2 şi 5. taxele deja solvite se vor induce după primire ... de la instit. „Albina".
Referitor la apelul nostru nr. 442/1918, avem onoare a vă comunica, că în
desp. Jibou am trimis astfel de apeluri la următorii D-ni: Dr. L. Gyurko, Emeric
Pop, Florian Cocian şi ... precum şi instit. „Sălăgeana". Vă mulţumim pentru cele
împărtăşite în cauza aceasta şi ne-am bucura, dacă ne-o mai recomanda persoane,
cărora să le putem trimite astfel de apeluri.
Primiţi, Vă rugăm, încredinţarea deosebitei noastre stime.
Conspectul membrilor din desp. Jibou ai Asociaţiunii

Membrii fundatori:
I\{ embritor fundatori :
1. „Sălăgeana'', inst. de credit şi economii în Jibou, taxa
Membrii pe viaţă:
I. Dr. Aurel Hcţco, advocat Jibou, taxa solvită
~- J)r. Laclislau Ghiurko, adv. „
3. Emeric Pop, dir. de „
bancă
4. Samuil Urian, contabil, Jibou, solvit K. 20 în 1913
5. Laurenţiu Bran, Szamosszcplak „ „ 20 „
6. Teofil Vama, Inău, solvit K. 40 în 1914 K. 20 şi în
1'.fembrii ordinari
1. Teofil Dragomir, proprietar, Lupoaia, solvit taxele până
2. Anania Popovici, învăţ. Someş Odorheiu „
3. Demetriu :IIureşan, preot, Chechiş
4. Augustin Podoabă, preot, Gâlgău „
S. Teodor Corbean, învăţ., Gâlgău, mobilizat.
6. Ioan Pop, preot. Bălan solvit taxele până
7. Ioan Vodă, învăţ., Borza
8. Teodor Ilie, învăţ., Tih6
9. Gheorghe Ilobanga, înv., Brusturi
10. Alexandru Man, în\·., Şoimuş, mobilizat.
11. I,azăr Caba, preot, „ solvit. taxele până
12. Ioan Pop, preot, Domnin
13. Simion Meciu, preot, Tranis „
14. Teodor Ilohăţiel, protopop, Năpradea
15. Ioan C. :Ilicu, înv., Lupoaia solvit.
16. Mihaiu Pop, protopop, Cuceu, solvit taxele până
17. Victor Bott, preot, Bălan
18. Ioan Ternovean, not., Bălan „
19. Dionisiu :IIo!dovan, preot, I3rusturi „
'.W. Iuliu Barţia, librar, Jibou, mobilizat. n-a solvit
21. Ioan Cioban, învăţ., Ciglcan „
22. Ioan Bucşa, preot, Dobrin, a solvit taxele până 19 ..
23. Victor 1faior, preot, Cheucl, n-a solvit nimic
24. Ştefan Ştirb. jandarm, Viena, a solvit taxele până 19 ..
25. Corio!an Podoabă, preot, Rona, n-a „ nimic
26. Ioan Gyurko lui Grgeoriu, prop. Domnin, a soh·it taxa până 19 ..
27. I,uiza Codan n. Pop, Domnin, „
28. Xicolae Agârbiceanu, adm. domu. Someşodorheiu „ „
29. Gavril Cherebeţiu, protopop, Someş Odorheiu, a solvit taxa până 19 ..
30. Alexiu H. Coste, preot, Tihău
31. Emil Buzu, cornere. Chechiş ,,
32. Teodor Ponorar, Someş-Săplac, n-a solvit nimic
33. Florian Codan, adv„ Domnin, solvit taxele până 19 ..
34. Vasile Pop, funcţionar Jibou „ „
Sibiu, în 6 Aprilie 1918, ss. indescifrabil, cassar suplinitor.
Aril. Stat, Sibiu, fond Astra, doc. nr. 633/1918, f. 1-5.
272 IOAN MUSCA
24.
Nr. 1082/1918
Azi am încasat de la Ştefan Ştirbu din Wiena I Brannerstrasse nr. 14 suma
de C. 10 ca taxă pe anul 1918 ca membru ordinar din care 200/o s-a depus Ja
contul Despărţământului Jibou al Asociaţiunii. Jibou 27/VI. Cu toată stima „Sălt1-
geana" „Institut de credit şi economii, societate pe acţii". ss indescifrabil.
Arh. Stat, Sibiu, fond Astra, doc. nr. 1082/1918, f. 1.
DOKUMENTE BEZUGLICH DER AKTIVITJ\TEN DER AUSENSTELLE

JIBOU DES KULTURFORUMS ASTRA, 1912-1918
(Zusammenfassung)
Die von uns erforschten Dokumente belegen die Errichtung de.r AuJ3enste1le
Jibou am 14. Nov. 1912. und ihr Funktionieren bis in ·das Jahr 1918.
Die AuJ3enstelle erhohte durch ihre Arbeit die Zahl der Mitgleider, dehnte
Teofil Dragomir Ulnd sind von Ihn unterzeichnet. Sie bezeugen eine intensive
national - kulturelle Arbeit dieser AuJ3enstelle, zum Zwecke der Erweckung und
der FordeI"llilg eines Nationalbewun.tseins angesichts einer Zeit, in welcher d:is
Osterreichisch-Ungarische Imperimn verschiedene Gesetze zur Desnationalisierung
in Kraft setzte.
Die AuJ3enstelle erhiihte durch ihre Arbeit die Zahl der Mitglieder, dehnte
sich auf die umliegenden Dărfer aus, griindete Bibliotheken und bereicherte 1iiese
mit Schulheften und Biichem. Weiterhin orga\nisierte sie Vorlesungen, Chorve-
ranstaltungen und Traditionsveranstaltungen.
Mi,t dem Beginn des ersten Weltkrieges wurden die Arbeiten des KuHur-
vereins shrk behindert und stagnierten in der Folge.
/Lr .-.. ,cduri.<;<·'"" ,d~- -"'9"'4.;,.,a.u. ,....„ ftW/'a~".,,ca„,~~ ~„
,,,,,-.r ~„;a_ r„~„..c". pc.~c.„ ~~~.,,, ,,,..„,;,„.;_, ..,_,: ~..Lr....c,,., l"-.1'"~' · .
L.: c.....,i.,. ~;..,....r;;; ~ •. Y~ ..../ ~ „'!' .,ţ/,,„C#:•.E„,. „,,. ;1,~„ ..1a/. ,,.,,„
·;.,,~ fa-"'"';,,.,;„,~„, ~~ :;;;;:;;-;;;;d:~=~-~-;_-,_ ·i l't'ctd·c~/ eu <4·
,,l::;n.r.,,a-{ ~,."rd..J,....u. .<b.Z<&d. f-·~ 4-&• ("'!"- ~,;<f..,..,:~· m;,..>~h._.·:
42.c _,,. a,,JoGc.-L'L~a.<• 'f{:..„~~ ./~ „,,L~t.eJ"'- t ~j'I--<"' "u4.A1 ~1.e.<1~.v~/';~€,
"'"'~ fa-•dJ<'V, L,.,K.vv ~'"'' /"t u r Y~ •....,,„ ~„ ~„~ '
,,.a~a. r ,B~~ :;;„µ ~~ ~_...,,/"'4da~ , 4~~ ,lf':° .C. 4
_,.L.,(~ t;.I._,.,:.. a..c1-. ·oe.d ;/~ ~U.1:.cc, · /""71" "'•·~-urorav ~. cu.

;ţ,t,,.,.._,, ~~.;_.,,. t
T~an/ • ~; :l:;/..4.~ , ./~; ./:/
--
P<14"na/ ;tu~ / -'n-,::„
X....,,,.. .17"'/V' ,-.,..u-e ~~ ~s,./ ~d.:..a.>-<- · .#/'-"„ ~- «/o .:..d„ ~
,îec-r.,~·j~....r••·
'
•·<.:, ~ect:'
„ .
~,;
. ,
„~· ~~c-C,".,. „a/L'-. ) ,,."•.'
„ ~ "' ,
.u.--./
.,.._,._::c_ _,_a..· ,~ ,.av "f'"a::;_a,,,.„, f„f, · ,dv/"-' f,,.,.._ ·~~ ..:e~~.-~„'-: ·
f}u.,,_a:....r,,Lv ,,a;:, ,.,Uf"Vr.C.:1(, ~·,'.._ · ...-Lv . c :, .-,_,m,..,,::Xaic.«..-~.;.:
? „ . •
..dl,. ,.a-1«. _.. „t-c........, ,Î.v ",-. du4<a.u/ ,,..,.~,-u- ~e"f/;;;, ~..rc.f..:;t.__,r„, a...... '
~,.. J• • ~uv .... .rc ~ foU „u · ~.,_a.r„ '. ~dwtC/ Al/U'' ~;i>î..,_,..h•
;s-/'1,)9,j,' ~ M:z.u / ~t.T,,..(, ~< <d• .d ,.;.....,~~, e..........,':' ,,e<-v ~<a •
4'- o..-~ ~t..-,,Z< / d •
-~ .,,,, -~ .
Po<jl~«-t.Ca/~
. ....
~~<XAna-1 "/'rt.J.:
- ...
~~ -/."·.rQ/ Ar~·,.,-r:.....~· -..t,;..a,;..,.,. ~d,,'f 4~ „, . ~..t:--
' ~' ~
„ ,. '"'
..:dv,a . . ~*4tt..a/ ./L/ ~ fa!.;;~ f<d...- AV ~~de/~· fu,. -
I' . I > I / ; "
~...t~ .... -1'-'4~ ('~ ~'fu../. 'Cac..t ....• :?;,'i ,: µ,_, ,...ur~. -
I r ._ >
Îdv ,-4.v „raL..J~ !"f.~„„· ~~Z:.......c/"~-ft-~""'"?~ · -
- , _,.. ,
.1-r.ca/ ,,cU.t~~,_..rcL.,r -....._.., . ~-t..c/ ,,e.~· ·~u-.:r„ · 4~"-'
,,dv n.revv ;1.:V Y4r7"1-.,.,·t. 2uu~ ~aht ,- ~ ~~ ,,dc/~<ut<VV 4J>
kc.- ,__,_, ~ .r~
- ~
. -"'Ţ
....,
~ ~,.rdGc/"....,„
. ,,., , „
.,.duL UÂ.;;.
.
,,a.a..-~
~~<CV _,.d,_, ~el'..;..,-4:/ ~a..r.d- ;<op,/ ~t.l~..c,„~ ~ .·:
~ ~RAUZ/;M-~~~~~
1' -
C~flţ-
,, ,, „.„
~~--~~.~~
~~•
~,;; ~ ... yJ,a--d.tn/l'<tU"
, >
z_:z., fq.I .._ · C ~ ~~f- A<V ~e
~~r~.:._.r ___.;: .-. ,,,441/ac;.;' ,.:......;, .

,dt,,,~;1,.u~Uv.· ~Le.V ~:
~ . , -'}~U1t1.'. .„
, . .,,.,P~y,: Î-t~... _
~...J ~t ~~IV;'- -:cW e4'-/
. „.
Fig. 1. (copie xerox) Procesul-verbal al adunării de constituire
a Despărţământului Jibou (f. 4)
18 - Acta Mvsef Porollssensfa voi . XIX 1995

....
-
,~-. v · •
.A1..t..
·· ·J- · --,
I-·
_,. t.„ 1.J.
"- ---· __:
~ i -- „
P.T.D O Y. NUL E
'·
~ri~ pr~zenta a~o~

onoare a Vă in~lta la şedinţa comltotu-
lunl cereual al desp5rţ ~ mântului "J I B O U " a as·o~iaţiunei pentru
literatura români şi cultur:J. poporului ro111.ln,care s~ va ţine;;;. în
JIBOU la .t-S- Januar I'H3, la oarele -// 1n loc~lul insti.t1'tului · ·:::~la- 1
glana"pc l~ng~ urm ~ toarea
O R D I N E d e Z I *
cercual,
I.raport~l not~rulul
2.ale~~rea viceprczidentului cercual C§ 41 din $tatute ~1

5 38 b.al reEu1amentului>,-
3.raportul cassarului,
cererea asemnă riI prin comitetul central a lor 20% din
tacselo in~assate dela membri C§ 7.40 din statute şi § 38 al rcgula-
mentului>pe seama despăr!-ământului.
,... 5.Stabilirea membrilor aespărţăruântulul,
~ 6.St.abilirc~ unui program de muncă pe unul
7.8vcntual~ propuneri.
JIBOU,la 21 J~nu~r 1913 n.
t. Dfu\GOMirt A~Dr.!1EtCO
•·1,,
~~'·
~ diroctorul deşp~ -~:· ihH • .!.e:Jp.~rţ. '
r:
F ig. Z. (copie xerox) !nvitaţi e la şe dinţacomitetului cercua l al D e~pă rţământulul Ji.bou d-in 25 ianuarie 1913.
DESPĂRŢĂMĂNTUL JIBOU AL ASTREI. 1912-1918 275
P~ T. Domnule!
Cor;a/etul central din Sibiiu a „ASOCIATIUNEI pentru eY 111m• ~j iiieralura/Pci;dr~'iu~·~f;;;ân„
llJGnd act cu aprobare de infiinţarea noului nostru de spărţământ „JIBOU",. căru ia aparţin comu-
nele din cerco;.rile administratiue al JIBOULUI ş'al ZALAULUI,-subscrişii şi până ce comitciul cer-
c ual i- ş i v a pute începe ac/iuita/ea, ne. luăm uoie a Vă recerea cu toată stim a, ca pe un cunos·
c ut şi călduros ·sprijinitor ~ tuturor a : ţ iunii? r noastre dz prop 5. ş ire cultura lă şi e conorn ică naţională,
să binevoili din ocazia Sf.-lor Să rbători a Crăciunului, anului nou şi Bo'iolezii a face in cercul
D-voastre o cât mai vie propagandă în favorul noului despăr{ământ, stăruind d in răsputeri a câş·
l iga membri ordinari şi cu deo si1bire m~mbri aju/iilori din p ă lura largă a (a răniinei n ou ~!ri> iubi/I',
vre dnică de o soarte mai bună, la care insă numai prin puterile noastre propr;i, izuorile din dril·
gos/ea de m am va pule să ajungă şi prin invă/ă lurile desinlaes::z le şi mprihanite a b ărb a/ilor
um in a/ i eşi/i din sânu l ei. Că ş!iga r z a d ? m 2mbri ajulă~o ri dintre ţăra n ii noslrii Ve - 11ă fi cu alOI
m ui uşoară, CUCâf pmfru ro)d2:;ta fa x fi an:i:zlă d ? 2 C?rJQ11!, fiecare mern /Jru ajufdlar pritneş /11
g ratis un calrndar §i :nce brop ri, di! deo s e bită ua loari? pentru deşteptare a p1Jporului nostru.
N u ne'ndoim nici un m oment, ca inc âl P. T. Du. inca n'a-/i fi membru a a s o/iaţiun ei, ue ţi da
un inim os in:bmn c2/Jr d in j1.1 rul D :i. inscriinduvă momentan in acea categorie d e membrii ai
a so:ia/i11nei care ue- va conoer1i mai bin e. In ac2 ;/ sCJp 110/ăm, că taxa de membru fundato r e 400
or., d2 m : .~ 1'.J.-..i p ~ via{ă 2)) cor. plăt i te odată pmlru /Jtd2auna, taxa de membru ordinc r e 10
cor., iur de m~ .71,ru ajută/ Jr 2 cor. p lă tindu-le înainte.
Tot,odaiă. v2- /i bin 21n i a a vă i.'IJ•iji d lax?lz cz u>r m::.zrg2 pri.'1 slăruin/a P. T. D ; .' să se
trirnild Ier a l r:?sa D 1mn..,lui S :mnil Uri an, cassieriul d !spar/ământului nostru.
In qlep!c: re a p re/ioas ?i D u: conlucrări semnăm in Jibou la 4 Januar n. 1913.
T EOFIL D R AGOMIR AUREL Dr. HETCO

11crtlou.l i!~•P.~'·
JCJLJIJ IJERt'IA ,,,.pri.Iar J. 1;,,.ţ~.li· i• JJBQJ!,
Des~ărtământul ,,Ji~ou" al Jsociatiunei" ~. lit. rom. ~i cullurn ~o~oruiui român.
P. T. Domnule!
Cre d că a -Ţi primit prin mijlocirea despăr!ământului nos tru al „Asociaţiunci" circul:irc toe
comitetului central Nr. 175, 1829 şi 1678 '9 13, sau incat acelea nu ar fi aj uns înc ă la adres a
0.-Voastră, - le puteti a!la încă in Jibou la casarul despăr\ ămân tului nostru, la d. S. Urian.
ln cât însă 0.-Voastră ·de altcum cunoaşteţi menirea Asuci a\ iunei şi necesitatea urgentă de a
ridi ca poporul nostru la o s tar e culturală şi economică mai conştientă; credem, c ă faţă de
D .-Vo astră în privinţa aceas ta nu e de lipsă să stăruim mai pc la rg.
In ce priveşte însă cscculiva, din incrcdintarca comilclului noslru cercual, Vă atra-
:!em binevoitoarea atenţiune la următo a rele:
1. In c.e priveşte introducerea cursurilor de analfabeţi, e cunoscută nepăs area po-
porului nostru. Face-Ţi însă intelectualii din comună lot p osibilul pentru introducerea acestor
cursuri. Să nu Vă descurajeze numărul restrins, fie cât de mi c, al acelor, cari se vo r insinua
_la curs; esamenul lor, care se va ţin ea pe l ângă partici pa rea comitet ului nost ru cercual la
t impul său, în cutare sărbătoare in presen\a analfabeţilor din comună, va forma pentru aceştia pe
viilor cel mai puternic indemn de a nizui să iasă in num ăr cât mai mare din negrul întunerec
a l neştiinţe i de car te. La tot cazul binev oiţi a-ne notifica deschid~rea cursulu i.
2. Binevoili a stărui la câştigar ea de mcm b~ii noui a jută tori şi ordinari, şi !a ac hi-
tarc:i. ta xelor atât curente câ l şi rcst ar:te, şi re spective trimi terea· acelor laxe - f:'.ră întâ r-
ziere - la adresa casarul ui Samoil Urian, Zsib6, ca astfel orga nul As oc iaţi unei !a membrii or-
ciin::iri ş i broşurile atât de interesante la memb rii ajutători să se poată trimite f ără întârziere
şi fă ră întrerupere .
Cu părere d e rău am înţele s, că unii membrii nu primesc regulat nici org anul Aso-
ciat iunci , nici broşurile. Fiind că !ăr 5. de acestea nu sa poat e susţinea l egătura organica intr e
mem brii singuratici şi instituţiune, iar rostul acesteia nu poa le fi p ricep ut de popor, Vă ru-
g ăm, încât aceasta împ rejurare a r urma din leg ăt ura defectu oasă cu po sta, să binevoiţi a -ne
rn di.~ a nume le membr ilo r, cari pe viilor a r dori, ca atât organul Asociaţ '. unci, cât şi broşurile
să le ice în p rimir e de la notarul· despăr\ământului nos tru Dr. A. Hetco.
Totodată Vă rugăm s ă ne fa c eţi cunoscut şi numele me mbri lor u rdinari <l in locali·
lat c.:i O-Voastră , cari n':w primit încă legitim area, şi ar dori să li-se cslradeie diplo mă de
me mbru ordin ar - ca să le-o putem esopera.
3. lncâl în comuna O-Voastră ve-ţi avea cel puţin 4 membrii de orice categoric cu
taxele curente achitate şi a-îi dori să aveţi în comună o bibliotecă ambulantă dela Asocia-
·iiunz, binev.)iti a o comunic:i. aceasta d-lui notar Dr: A, Hetco, ca imediat să putem constitui in
·comună o agentură de a Asociaţiunei şi în legătură cu aceasta să Vă putem esopcra fără amânare
.şi o b i bliotecă poporală.
4. Fiindcă prelegerile poporale conslituesc un puternic miiloc de deşteptare popo-
rală, de solidarizare şi popularizare a Asociaţiunei, Vă invităm să binevoiţi a Vă insărcina
cu ţinerea de astfel de prelegeri potrivite împrejurărilor, . insinuând prealabil la notarul des-
·păr\ământului Dr. A. Hetco obiectul cc sunteţi aplicat a-l tracta.
ln speranţa, că nu ve\i denega preţiosul D-Voastr.ă concurs la lucrarea nc:istră sp re
.ridic area culturală, moralii şi l·cono.wică a poporului nostru scqmăm
Cu loa!.i stima:
Teofil Dragomir, Dr. Aurel Hetco.,

di r. despArlAmântului. n<>l- dcsp.
Tig. :i;liu Ser:ra, .!Wnu. 19!~.
Fig. J-4. (copii xerox) Circulare ale Despărţămlntului Jibou al Astrei

DESPĂRŢĂMANTUL JIBOU AL ASfREI. 1912-1918
277
Subscrisii Cii inimd infr.întd de durere, dcir cu resemndre în voii;; Tat<llui Ceres~:
clducem Id cunostintcl. Cd pred iubitu l nostru sot, tdtd, lrnte, cumn<lt ver· si consiingean
va
Dr. IOAN SUCIU

advocat, locotonent in reg. 32 de honvezi, me mbr_u. p_~.-~~ (lt~_ la_ „Astra••.
membru in comitetul de supraveghe rela„Silva nia", etc.
dupa un morb contras în t'lp·a rdred p dtriei, servind de ld ir.cepului resbelului pe todte frontu-
rile, provci.zut fiind cu Sf. Sacrnmente in 2 4. Mc1i u d. c . ia I Odra p. rn in etdte de 42 ·ani
d11pd o ccisdtorie fericitei de 8 dni, si· a ddt no bilul Sdu suflet Creatorului.
Oscl. mintele sc-umpului nostru se vor aseza spre odih ni: veci nicli in 26 Maiu Id :5- aore
. I p. m. dup.'i ritul bi~eri cei gr. cat. rom.ine .
Suflet nobil! Aparafai patria ca Erou, iubitutiai neamul sl famiila res~!atali

fia terina usoara si amintirea binecumtata a neamului tau !
\ i11ric<'l Tar·nu ,
S.1 h ia Dl' . Suciu nasc. Sela;;ian, ra•ile. 011u1, A11;1, Juff:I' ca cumnnta.
ca solie. ~i Mar-iscuta cu !:im. lor, Di111iisiu Pup Moltlo\·au
ca frn ti si surori. si soli a Ma ri sca Ia,
loau, S.rlnu. Lucia,
ca fi i si fica . Dr. Geor~iu S rco~au Dimifriu Coltau ~i soli a Corneliii,
si Olga Secos;su, loau Chiuha !J si solia Rafila,
ca uuchiu si ma: uso . ca vo: i si vere.
Scr~s S. Zilah, 1918 -V.
Fig. 5. (copii x erox) Ferparul morţii dr. Ioan Suciu, membru pe viaţă al Astrei
ISTORIE, CONTElVIPORAl~Ă·
ACTIVITATEA POLITICA
A LUI IULIU MANIU IN PREAJMA PRELUARII PUTERII
(1926-1928)
Aducerea la conducerea ţării a generalului Alexandru Averescu de

către Regele Ferdinand în primăvara anului 1926 a creat serioase pro-
bleme Partidului Naţional Român. Vasile Goldiş a părăsit partidu[! şi
a intrat împreună cu Ioan Lupaş, I. Lapedatu, dr. P. Groza şi C. Bucşan
în guvernul averescan. Goldiş îşi motiva atitudinea într-un articol pu-
blicat în Cuvântul Ardealului, subliniLind că încă din fragedă tinereţe
„am fost şi am rămas luptător al Partidului Naţional Român, partidul
istoric al mfmdrului Ardeal", iar în cadrul acestuia „fără teamă şi
fii.ră zăbavă, am năzuit spre înfăptuirea visului de veacuri al părinţi
lor noştri: unitatea politică a neamului în statul naţional român". Au-
torul articolului afirma că a nutrit convingerea că P.N.R. să preia
conducerea ţării în colaborare cu alte formaţiuni politice democratice
din Vechiul Regat. V. Goldiş îl acuza deschis pe I. Maniu că „a râvnit
ncâncclat să ajungă diinsul în fruntea guvernului ţării întregi." Din
aceste motive, „I. Maniu a denaturat fiinţa partidului nostru naţional,
1-a distrus, eliminând cuvântul „român" din numele său"l.
Atitudinea lui GoldL"? se explică mai ales prin impresia că este
marginalizat în cadrul partidului, dar şi prin nemulţumirea faţă de
<isccnsiunea politică a lui Iuliu Maniu. Fruntaşul politic arădean dorea
să aiung<i cât mai repede la putere şi de cc nu, să preia conducerea
partidului. Nemulţumirea lui Goldiş data încă din vara anului 1924 când
a eşuat fuziunea P.N.R. cu Partidul Ţărănesc, el acuzându-l pe I. Ma-
niu că împiedică contopirea celor două partide prin amânări ncjus-
ti fi.cate ale realizării acestui act2. Critica fruntaşului arădean faţă de
~eful P.N.R. s-a accentuat după fuziunea acestui partid cu Partidul
Naţionalist al Poporului. Într-un amplu memoriu din 1925, Goldiş re-
proşează lui Maniu „incoerenţele, inconsecvenţele şi enormele greşeli
de tactică săvârşite în opoziţie în cursul guvernării liberale de la 1922
pfmă azi" 3 .
După părăsirea P.N.R, Vasile Goldiş şi partizanii săi politici au
convocat o adunare la Sibiu în 2 mai 1926, prin care şeful acestui
grup a fost proclamat preşedinte al Partidului Naţional Român. Con-
ducerea acestei grupări politice a lansat un apel dntitulat „Către Na-
1 Cuvântul Ardealului, Arad, I - nr. 1, din 15 aprilie 192G: Vasile Goldiş,

politică şi cultură (1919-1934). Ed. de Aur. Ardelean şi Vasile Popeangă, Arad,
19'.1:1, p. 114-115, doc. 17.
2 V. Goldiş, Corespondenţă 1888-1934, Ed. de Gh. Şora, Cluj-Napoca, 1922,
p. 96.
3 !n Ţara noastră, Cluj, III, nr. 3, 1925, p. 76; V. Goldiş, politică şt cultură ... ,
cd. cit„ p. 104-112, doc. 16.
282 CONSTANTIN I. STAN
ţiunea Română". Documentul preciza necesitatea de a realiza o „so-

lidaritate deplină şi armonie desăv<:îrşită între fii tuturor provinciilor
îmbrăţişate la sânul Patriei Mame". În vederea materializării nobilu-
lui ideal panromânesc, Goldiş chema „pe toţi românii cu sufletul cu-
rat şi cinstit la luptă şi jertfă nepregetată pe altarul iubirii de neam
şi patrie". Autorul mesajului îşi îndrepta atenţia spre truditorii ogoa-
relor „din sânul cărora m-am ridicat şi eu ca odrasla unei smerite
familii preoţeşti, făgăduindu-le tuturor toată dragostea şi grija mea
părintească". În final, V. Goldiş îşi reafirma ataşamentul faţă de mo-
narhie şi suveran, precizând: „Să ne strângem oaste neânfrântă în ju-
rul gloriosului nostru Rege Ferdinand Dezrobitorul".4 La 10 martie
1927, gruparea condusă de V. Goldiş a fuzionat cu Partidul Poporului.
Parlamentarii Partidului Naţional Român au justificat această atitudine
prin faptul că la înfăptuirea programului guvernamental au contribuit
şi cei cinci miniştri ardeleni, „însuşindu-ne chiar de la început prin-
cipiile progresiste ale acestui program". Se aveau în vedere rezultatele
interne şi externe ale c:ibinetului Averescu, mai cu seamă ratiificarea
de către Italia a Unirii Basarabiei cu România. De asemenea, se apre-
cia că procesul de consolidare a statului român impune înfiinţarea de
partide politice rom<îneşti tari şi omogene „reprezentcînd armonizarea
sub principiul solidarităţii naţionale a tuturor intereselor diferenţiate
prin nedreptăţile istoriei şi prin nedreptatea socială". Totodată, se avea
în vedere personalitatea genera[ului Aveirescu, comandat de armat:i
pe frontul din Moldova în anii primului război mondial.
În final se anunţa că s-a hotărât în unanimitate „alipirea noastrc"1
desăvârşită la Partidul Poporului (... ), hotărâţi de a lupta în viitor ca
ostaşi credincioşi acestui partid pentru consohldarea şi prosperitatea
scumpei noastre Românii"5.
În ciuda acţiunii propagandistice, fuziunea celor două formaţiuni
politice a trecut aproape neobservată de opinia publilcă. Partidul Po-
porului era într-un evident declin, iar gruparea lui Goldiş era destul
de slabă.
Atenţia observatorilor politici era îndreptată spre „naţionali" şi
„ţărănişti" ale căror relaţii s-au îmbunătăţit.
La 18 aprilie Hl26 a fost colivocat Congresul extraordinar al Par-
tidului Naţional, unde a fost adoptată o moţiune prin care se făcea „un
călduros apel" la Partidul Ţărănesc în vederea fuziunii, sau încheierii
unui cartel electoral între cele două partide. 6 .
Oferta a fost primită favorabil de conducerea Partidului Ţărănesc,
după o serie de discuţii purtate în cadrul Delegaţiei Permanente, iar !a
24 aprilie Hl2G aceasta a dat un răspuns pozitiv, acceptându-se pen-
4 Cuvântul Ardealului, I. nr. 10, din 10 mai 1926.

5 Idem, II, nr. 57, din 14 martie HJ27; V. Goldiş, Politică şi cultură ... ,
ed. cit., p. 141-f42, doc. 22.
6 Biblioteca Academiei Homâne, Secţia Manuscrise (în continuare se va cite
B.A.R., Secţia Mss.), Coresp. N. Ivrga, voi. 333/2, f. 342-343, Scrisoarea lui I. Mi-
halache din 21 septembrie I921i către N. Iorga; Patria, Cluj, VIII, nr. 86, din 21
aprilie 1926.
ACTIVITATEA POLITICĂ A LUI IULIU MANIU. ID26-1928
283
tru moment ideea unui cartel electoral. Acordul a fost semnat de Iuliu
Maniu şi Ion Mihalache. El preciza că fuziunea nu s-a putut realiza
din lipsă de timp, dar ea rămânea „o problemă a viitorului dorit apro-
piat". Potrivit documentului, în trei circumscripţii din Transilvania au
fost desemnaţi în fruntea listelor comune membri ai Partidului Ţă
rănesc ..În schimb, opt circumscripţii din Vechiul Regat aveau pe pri-
mul loc fruntaşi ai Partidului Naţional Român. 7
în cadrul acestor alegeri parlamentare din mai 1926, aparatul de
stat a intervenit deseori în favoarea guvernului, în condiţiile înăspririi
stă.di de asediu. Au avut loc sechestrări de persoane, confiscarea ma-
terialelor de propagandă electorală ale adversarilor8, etc. Toate acestea
au determinat victoria Partidului Poporului, care a obţinut 52,0!J0/0 din
voturile exprimate şi ·-292 de mandate în Adunarea Deputaţilor. Blocul
Naţional T<-irănesc a obţinut 27,730/ 0 din voturi, adică G9 de mandate,
P.N.L. 7,340/o din voturi şi 16 mandate, Liga Apărării Naţionale Creş 4
t.in~ (L.A.N.C.) 4,760/o din voturi şi 10 locuri în Parlament. Celelalte
liste nu au deţinut minimum de 20/o din totalul voturilor, fapt pentru
care, potrivit noii legi electorale nu puteau intra în Parlament9 .
Conlucrarea Partidului Naţional cu Partidul Ţărănesc s-a afirmat
ş: în cadrul alegerilor parţiale din august l!J26. Ele au fost pregătite
cu atenţie de „naţionali" şi „ţărănişti~'. cele două partide s-au pre-
zentat în cartel electoral, av<înd liste comune. Iuliu Maniu îl informa
pc N. Iorga într-o scrisoare din 18 iunie 1926 în legătură cu modul în
care a acţionat pentru participarea în bune condiţii la această consultare
a electoratului, care permitea îmbunătăţirea reprezentării parlamentare
a celor dou<I partide. El arăta că a venit la Bucureşti unde a discutat
cu membrii Delegaţiei Permanente care se găseau în Capitală, modul
de abordare a alegerilor parţiale. „Am fost de acord cu toţii că menţi
nerea cartelului electoral cu ţărăniştii este necesară atât din1 punct de
vedere politic general, cât şi ţinând seama de posibilit<lţile electorale".
Maniu apreciaz[1 că „naţionalii" au pus candidaturi la Bihor, Covurlui
şi Tutova, în Ilfov, Ialomiţa şi Caliacra. Fruntaşul polhic ardelean îi
aducea la cunoştinţă faptul că în Bucureşti s-a propus candidatura lui
Pantelimon Halippa, care „a întâmpinat oarecari rezistenţă la orga-
nizaţia noastră din Capitală". El sublinia că această candidatură are
mai degrabă un caracter naţional, nefiind doar a Partidului Ţărănesc.
I. Maniu îl informa pe Nicolae Iorga că în organizaţia din judeţul Co-
vurlui au apărut disensiuni, un grup condus de un anume Ienciu se
ridic[1 împotriva liderului organizaţiei Lucasievici, membru al delega-
ţiei permanente. Disputa are la bază ambiţii politice. „Situaţia este
agravată prin împrejurarea că ambii şi-au depus deja candidaturile".
7 Aurora, VI, nr. 133H, din 26 aprilie HJ26.

8 Arh. Stat. Bucureşti, fond Ministerul Afacerilor Interne (în continuare se
va cita M.A.I.), dos. 556/1926, f. 1, dos. 568/1926, f. 2, dos. 584/1926, f. 1-2, dos.
58d/1926, f. 3, etc.
9 Monitorul Oficial, partea I, nr. 122, din 4 iunie Hl26; M. Ivan, Evoluţia par-
tidrlor noastre politice in cifre şi grafice 1919-1932, Sibiu, 1933, tabelele 12-13;
I. Scurtu, în St. Com. Brukcnthal, XVII, 1974, p. 227.
Iuliu Maniu dezminţea ,în final, unele zvonuri privind tratativele

între „naţionali" şi „liberali", arătând că ele au un caracter fante-
zistlO.
Colaborarea între Partidul Naţional şi Partidul Ţărănesc în cadru•
alegerilor din vara anului 1926 a fost determinată de similitudinea de
obiective şi aspiraţii ale celor două formaţiun:i politice, ele izvorând
din necesitatea unirii eforturilor în scopul înlăturării guvernului ave-
rescan venit la putere, după opinia lor, în condiţhl ilegale.
Conlucrarea celor două partide a creat condiţii favorabile grăbirii
pregătirii fuziunii celor două organisme politice.
Având în vedere acest lucru, Comitetul Central Executiv al Par-
tidului Ţărănesc întrunit în zilele de 10-11 iulie 1926 a apreciat c{1
momentul este potrivit acceptării propunerii de contopire făcuUi îna-
inte de alegeri de Partidul Naţional. Delegaţia Permanentă a parti-
dului era împuterrnicită să facc'i demersuri necesare în vederea fuziunii.
Ion Mihalache a fost împuternicit să conducă tratativele clin partea
ţărăniştilor cu naţionalii.
Pe baza celor hotărâte de Comitetul Central Executiv al Partidului
Ţărănesc, I. Mihalache a expediat în 12 iulie 1926 o scrisoare lui I.
Maniu informându-l că acceptă cu plăcere să examineze împreună pro-
blema fuziunii, fixând ca dată limită de încheiere a discuţiilor 31
august 192611.
Cele dintâi convorbiri în vederea fuziunii celor două partide au
avut loc la 17 august 1926 în Bucureşti şi sunt purtate de I. Maniu şi
I. Mihalache. Cei doi preşedinţi de partide au convenit ca: I. Partidul
Naţional şi Partidul Ţărănesc să fuzioneze într-un singur partid care
se va numi Partidul Naţional-Ţărănesc. II. Principiile de bază pro-
gramatice ale partidului fuzionat vor fi cele zece puncte stabilite în
1924. III. Organizarea partidului fuzionat se va face pe baza statutului
întocmit în 1924 - asemenea revizut de comun acord la o nouă în-
tâlnire. IV. Organizarea provizorie până Ia Congresul General al Par-
tidului fuzionat se va face după următoarele norme: 1. Conducerea
centrală a Partidului fuzionat va fi încredinţată unui Comitet Central
compus din actuala Delegaţie Permanentă a Partidului Naţional şi
actualul Comitet Central al Partidului Ţărănesc întregite la numcJ.r egal
de fiecare partid; 2. Un comitet de direcţie mai restrâns, care se va
compune din doisprezece membri delegaţi de fiecare partid din sânul
Comitetului său Central; 3. Preşedintele Partidului fuzionat va fi de-
semnat de acel Comitet de Direcţie. Partidul Ţărănesc s-a fixat şi
menţine preşedinţia d-lui Iuliu Maniu; 4. Secretar general va fi ales
dintre membrii Partidului Ţărănesc; 5. Câte doi vicepreşedinţi vor fi
desemnaţi de fiecare partid; 6. Casierul va fi desemnat din sânul Par-
tidului Naţional; 7. Biroul este organ pur executiv. Organe deliberative-
sunt: Comitetul Central şi Comitetul de Direcţie.
Prezidiul ia parte la votare. în caz de paritate de voturi, hot<'irârea
se va da de partea unde votează preşedintele.
IO B.A.R., Secţia Msse, Coresp. N. Iorga, vul. 333/2, 1926, f. 378-379.

11 Ţărănismul, II, nr. 12, din 12 iulie 1926.
ACTIVITATEA POLITICĂ A LUI IUUU MANIU. 1926-1928
285
Potrivit înţelegerii stabilii.te, chestiunea fuziunii se va rezolva până

la 25 septembrie 192512.
Discuţiile între Ion Mihalache şi Iuliu Maniu au continuat în data
de 28 august 1926. Potrivit procesului verbal încheiat, s-a ajuns Ja
înţelegerea ca provtinciile să fie conduse de comitete provinciale provi-
zorii, care se vor compune din contopirea actualelor comitete provin-
ciale „aflate în funcţiune".
Comitetul proviincial din Ardeal şi Banat (unul singur) va fi pre-
zidat de actualul preşedinte al Partidului Naţional, Iuliu Maniu.
Comitetul Provincial din Basarabia va avea în frunte pe actualul
preşedinte al Partidului Ţărănesc Basarabean.
Pentru Bucovina va fi desemnat preşedinte provizoriu Al. Vaida
Voievod şi secretar general deputatul T.V. Săveanu.
În Vechiul Regat, chestiunea constituirii Comitetului provincial ră
mâne în suspensie deoarece Partidul Naţional nu a avut un astfel de
comitet, iar Partidul Ţărănesc a avut mai multe. Până la crearea aces-
tui comitet conducerea acestei provincii revine Comitetului de Direc-
ţie. Partidul Ţărănesc reclamă pentru sine preşedinţia acestui comitet.
I. Maniu nu se pronunţă în această chestiune.
Pentru organizaţiile judeţene provizorii s-a precizat că există prin-
cipiul de liberă înţelegere între ele. În caz de neînţelegere va interveni
centrul prin intermediul unei comisii de arbitri cu voturi în număr egal
pentru fiecare partid, aplicându-se în caz de nevoie absolută şi de pre-
şedinte de la centru.
Iuliu Maniu cere o prealabilă clarificare în unele judeţe pentru
a evita o serie de neânţelegeri1 3 .
În seara aceleiaşi zile s-a încheiat un nou proces verbal în care se
puneau în discuţie problema conducerii unor organizaţii judeţene ale
partidului fuzionat. I. Maniu a cerut cu acest prilej: a) În Basarabia
preşedinţia în două judeţe: b) În Bucovina în două sau trei judeţe; c)
În Vechiul Regat preşedinţii actuali ai Partidului Naţional din următoa
rele judeţe; care sunt membri în conducerea centrală mai restrânsă
a Partidului Naţional: 1. Dorohoi (N. Iorga); 2. Dolj (C. Argetoianu);
3. Ialomiţa 4. Vlaşca, Vaslui (Gh. G. Mirenescu); G. Durostor; 7. Ca-
liacra; 8) Ilfov, judeţ sau capitala (în caz de neînţelegere între cele două
actuale organizaţii) 9. Romanaţi; 10. Covurului, 11. Botoşani, 12. Brăila,
13. Tutova.
I. Mihalache apreciază că rezolvarea acestor chestiuni trebuie să
se facă după contactul între organizaţiile judeţene respective. Totuşi,
în dorinţa d'.:' a înlesni fuziunea admite în prealabil: a) !n Basarabia,
un judet pentru dl. Pelivan, b) In Bucovina două judeţe (cu doi pre-
şedinţi) c) Vechiul Regat patru judeţe de sub punctele 1--8. Pentru
rest nu se poate pronunţa obligatoriu până nu consultă şi alţi condu-
12 V . .Arimia, I. Ardeleanu, Al. Cebuc, Istoria Partidului Naţional Ţărănesc,

Documente 1926-1947, Bucureşti, Hl94, p. 15-16, doc. 2.
L3 Idem, p. 16-17. ·
cători 14 .In cele din urmă, şeful P.N.R. a acceptat în principiu ca pre-
şedinţia organizaţiei din Vechiul Regat să fie asigurată de un ţărănist.
I.Maniu a sacrificat pe „iorghişti" cărora le-a rezervat conducerea
în numai două judeţele (Dorohoi şi Râmnicu Sărat) dar a susţinut în
schimb pe foştii, „takişti" care au primit şefia unor organizaţii din Ia-
lomiţa, Romanaţi, Vaslui, Muscel şi Argeş. Într-o scrisoare adresată
în septembrie 1926 lui Maniu, Mihalache îl informa că a acceptat multe
concesii, dar preciza „am onoarea să vă comunic că mi-e imposibil
a-mi lua angajamente personale peste cele ce mi-am luat. Nu mi-aş
putea angaja răspunderea mai departe decât când aţi putea păşi şi
dumneavoastră spre concesii în Ardeal". Preşedintele Partidului Ţără
nesc solicita conducerea provizorie a orgnizaţiilor din trei judeţe pentru
partidul său (Maramureş), Bistriţa şi încă unul în judeţele minori-
tare15.
Iuliu Maniu a ţinut o strânsă legătură cu N. Iorga. La 1 aprilie
1926, el îi trimitea profesorului un mesaj care însoţea „convocatorul"
pentru congres cu rugămintea să binevoiţi a-l semna".rn. La 30 august
1926, Maniu îl informa pe colegul de la şefia Partidului Naţional că a
purtat în zilele din urmă fructuoase tratative cu Ion Mihalache. Cei
doi interlocutori ;au constatat că „alegerile parţiale în curs împiedică
tratativele prealabile de fuziune, cât şi convocarea delegaţiilor perma-
nente a partidelor până la termenul de 1 septembrie 1926".
I. Maniu preciza că a căzut de acord cu Ion Mihalache ca trata-
tivele între cele două formaţiuni să fie terminate până cel târziu în a
doua jumătate a lumii septembrie 1926, motivând atitudinea „ca să se
termine odată această chestiune care frământă de mult opinia publică,
împiedică libera acţiune a ambelor partide, dă prilej de aUîtea intrigi
şi la atâtea încercări de ademenire din partea adversarilor noştri". Ma-
niu îl avertiza pe Iorga că va primi din partea lui Ion Mihalache pro-
puneri curente, arătând, totodată, că discuţiile cu şeful Partidului Ţă
rănesc au fost încununate de succes. I. Maniu afirma C<'i în urma în-
trevederii sale cu liderul ţărăniştilor .,am putut constata armonia dorită
şi necesarei între vederile noastre politice, atcît ca program politic cât
şi ca program de guvernământ". Autorul mesajului îşi exprima regre-
tul că nu a putut discuta personal cu Iorga aceste probleme, dar a
fost nevoit să se deplaseze în judeţul Bihor la una din alegerile par-
ţiale. El îi cerea marelui istoric să-l avizeze telegrafic la Cluj dacă
acceptă termenul de 26 septembrie pentru ţinerea Delegaţiei Perma-
nente spre a lua în discuţie problema fuziunii cu ţărăniştii 17 .
La 21 septembrie 1926, I. Mihalache a expediat un mesaj lui N.
Iorga, informându-l că a fost delegat de Comitetul Central al Parti-
dului Ţărănesc pentru a examina cu P.N.R. posibilitatea înfăptuirii
acestei fuziuni. Conducătorul ţărăniştilor preciza că a avut discuţii cu
I. Maniu ajungând la realizarea fuziunii pe baza principiilor programa-
H Idem, p. li.
15 Idem, p. li-18.
JG B.A.R., Secţia Mss., Corespondenţă N. Iorga, vol. 333/1, f. 312.
17 Idem, f. 372-373.
ACTIVITATEA POLmcA A LUI IULIU MANIU. 1926-1926 287
tice, a statutului, a celor 10 puncte stabilite în 1924. Semnatarul scri-

sorii trecea apoi în revistă organizarea noului partid numit Partidul
Naţional-Ţărănesc - precum şi organele sale de conducere. I. Miha-
lache arată că în ceea ce priveşte preşedinţia I. Maniu a cerut cu in-
sistenţă ca desemnarea preşedintelui să fie făcută de Partidul Naţional
şi pe seama unei persoane din sânul său. „Partidul Ţărănesc condi-
ţionează ca fuziunea să se facă de astă dată sub preşedinţia d-lui Iuliu
Maniu".
Conducătorul ţărăniştilor a evidenţiat faptul că la 26 septembrie
1926 a fost convocat Comitetul Central al Partidului Ţărănesc spre a
se pronunţa asupra fuziunii.
Ion Mihalache îl ruga pe N. Iorga să examineze chestiunile legate
de contopirea celor două partide în cadrul Delegaţiei Permanente a
Partidului Naţional convocată în aceeaşi zi.
In final, şeful Partidului Ţărănesc îşi exprima speranţa că cele
două conduceri vor stabili contopirea partidelor Naţional şi Ţărănesc.
„Am fi fericiţi - preciza învăţătorul din Topoloveni - ca hotărârile
celor două organe să fie identice şi unanime, înfăptuindu-se astfel
actul atât de important pentru viitorul Statului Român, act atât <le
mult aşteptat şi de masele partidelor noastre şi de întreaga opinie
publică a Ţării"w.
La 27 septembrie 192G, I. Maniu expediază prin intermediul lui
Şain Giorgiu o convocare lui N. Iorga, trimisă de omul său de încre-
dere I. Lugoşianu. Convocarea era privitoare la Congresul General al
Partidului Naţional „şi prin urmare publicarea ei ar fi de natură ur-
gentă". Lugoşianu îi cere lui Sain Giorgiu să i-o restituie „cât mai
grabnic cu aprobarea sau observaţiunile d-lui profesor Iorga" 19 .
Cu toate acestea, N. Iorga se considera nedreptăţit. El aprecia că
I. Maniu a acţionat în aşa fel încât să rămână unicul conducător al
partidului fuzionat. La 3 octombrie 192G, marele profesor a expediat o
scrisoare deschisă lui Iuliu Maniu, publicată în suplimentul ziarului
Neamul Românesc din 11 octombrie 192G, în care îşi exprima dez-
aprobarea faţă de fuziune, condamnând pe cei care cu puţin timp îna-
inte se pronunţau în favoarea contopirii cu liberalii, iar acum sunt
adepţii unirii cu Partidul Ţărănesc" şi cu preponderenţa evidentă a
acestuia, în apele unei doctrine şi unor metode diametral opuse con-
vingerilor lor".
Autorul scrisorii condamnă, totodată, procedeul considerat incoe-
rent al aprobării statutului discutat şi votat fără nici-o seriozitate şi fără
măcar dovadă de atenţie a mă înştiinţa despre pretinsa discuţie şi de
a-mi comunica rezultatul, e pentru mine doar încă o jignire, iar nu o
realitate politică acceptabilă". N. Iorga dezvăluie faptul că fuziunea
nu s-a realizat cu o unanimitate de voturi căci cei zece membri iorghişti
ai Delegaţiei Permanente a Partidului Naţional s-au abţinut de la vot
şi atunci s-a recurs la aprobarea prin „aclamaţii" a fuziunii. Sem-
natarul scrisorii apreciază că problema unirii cu Partidul Ţărănesc nu
JD Idem, f. 342-343.
19 Idem, voi. 335/1, 1926, f. 227.
a fost discutată în cadrul organizaţiilor locale, membrii Congresului

fiind puşi în faţa faptului împlinit, „înfăţişându-se ca definitiv rezulta-
tul negocierilor".
În felul acesta, precizează marele istoric, „un act care putea fi
folositor ţ<1rii se preface în încoronarea de simptă formă a unor per-
tractări care au fost aerul unui complot pentru simple satisfacţii şi
ambiţii". Având în vedere acest lucru, N. Iorga nu se considera legat
,,prin nimic de aceste acte abuzive", declarând cu fermitate că „ră
mânând cu numele la care am dreptul, cu prietenii mei nedezlipit de
steagul de democraţie naţională pe care cei ce fuzioneză arată că îl
părăsesc" 19 his.
Atitudinea lui N. Iorga este în mare parte îndreptăţită, deoarece
Partidul Naţional Ţărănesc s-a realizat în urma unor aranjamente „de
culise" între Iuliu Maniu şi Ion Mihalache care au fost principalii
actori ai fuziunii celor două partide. Deşi deţinea funcţia de preşedinte
al Partidului Naţional, Iorga nu a participat la nici una din tratati-
vele naţionalilor cu ţărăniştii.
Drin aceste motive, marele istoric a expediat o nouă scrisoare lui
I. Mlaniu ~a 10 octombrie 1926 în care îi solicita să fie adusă la cu-
cunoştinţa Congresului „hotărârea mea de a nu participa în nici o ca-
litate la conducerea partidului până ce el nu-şi va avea coeziunea, dis-
ciplina şi credinţa necesară faţă de şeful unic". Autorul mesajului in-
formează că reprobă „orice alianţă sau colaborare care, pentru mo-
tive de dubioasă reuşită electorală, ar implica renunţarea oportunistă
fie la principiile de naţionalism, fie la acelea de onestă democraţie
culturală" 2 o.
Nicolae Iorga s-a delimitat programatic de Iuliu Maniu şi Ion Miha-
lache, fapt relevat cu ocazia unor întruniri ale partizanilor săi politici
de la Galaţi, Craiova, Bucureşti şi în alte oraşe.
In noile condiţii, forţele „naţionaliste" se regrupează în jurul lui
N. Iorga a cărei personalitate era dominantă, fapt care dovedeşte, tot-
odată, că iorghiştii nu vizau satisfacerea unor interese materiale per-
sonale sau ambiţii politice egoiste. La baza poziţiei lor stăteau accep-
tarea principiilor renumitului istoric 2I.
Tot la 10 octombrie 1926, s-a desfăşurat Congresul Partidului Na-
ţional în lipsa lui Iorga care a refuzat să ia parte la lucrările acestui fo-
rum deşi deţinea alături de I. Maniu funcţia d~ preşedinte al partidu-
lui. Atitudinea marelui istoric era mai degrabă manifestarea unei re-
zistenţe pasive, el fiind hotărât să boicoteze fuizunca celor două
partide.
Congresul Partidului Naţional a adoptat cu aclamaţii o rezoluţie
prin care aprobă hotărârea de fuziune a Partidului Nţional cu Par-
ta. bis. N. Iorga, Corespondenţă. Ed. de E. Vaum, II, Bucureşti, 1986, p. 288-289;
Neamul Românesc, XXI supliment la nr. 123 din 11 octombrie 1926; B.A.R.
Secţia Mss., Coresp. N. Iorga, vc;l. 335/2. f. 433-434.
:10 B.A.R., Secţia Mss., Coresp. N. Iorga, voi. 335/1, f. 157-158; N. Iorga,
Corespondenţă . . , II, p. 209-290
21 P. Ţurlea, Nicolae Iorga în viaţa politică a României, Bucureşti, 1991,
p. 233.
ACTIVII A TEA POLITICĂ A LUI IULIU MANIU. 1926-1928 289
tidul Ţărănesc.Denumirea noului partid să fie Partidul Naţional Ţă

rănsc. Principiile de bază programatice ale noi~ formaţiuni politice vor
fi cele zece puncte stabilite în 192422 . Organizarea definitivă a parti-
dului fuzionat se va face pe baza statutului întocmit în anul 1924, care
urmează să fie revizuit de comun acord.
Comisia Centrală a partidului va fi încredinţată unui comitet Cen-
tral fromat din actuala Delegaţie Permanentă a Partiduluii Naţional şi
de actualul Comitet Central al Partidului Ţărănesc, întregite la număr
egal de fiecare pa:ritid.
Un comitet de Direcţie mai restrâns, care se compune din 10-
12 membri delegaţi de fiecare partid din sânul comitetului său central
va fi organul executiv de conducere.
Preşedintele partidului fuzionat va fi Iuliu Maniu.
Secretarul general va fi desemnat din rândurile membrilor Parti-
dului Ţărănesc, iar casierul va fi ales dintre membrii Partidului Naţio
nal Român.
Câte doi vicepreşedinţi vor fi desemnaţi de fiecare partid.
Biroul este organ pur executiv.
Comitetul de Direcţie este organ deliberator. Preşedintele ia parte
la votare. în caz de paritate de voturi, hotărârea se va da de partea
unde votează preşedintele.
Provinciile vor fi conduse de comitetele provinciale provizorii, care
se vor compune din contopirea actualelor comitete provinciale aflate în
funcţie.
Comitetul provincial din Ardeal şi Banat unul singur va fi prezi-
dat de actualul preşedinte al Partidului Naţional din Ardeal şi Banat.
Comitetul provincial din Basarabia va fi prezidat de actualul preşe
dinte al Partidului Tărănesc Basarabean. Pentru Bucovina va fi ales
Alexandru Vaida Va'ievod, iar secretar general deputatul T. G. Să
veanu. Comitetul provizoriu al Vechiului Regat va fi încredinţat tem-
porar unui membru al Partidului Ţărănesc23.
Programul noului partid avea în primul rând în vedere necesita-
tea adoptării unei noi Constituţii care „să fie astfel întocmi.tă, încât
să reprezinte o chezăşie pentru dezvoltarea forţelor vii ale naţiunii".
După opinia Partidului Naţional Ţărănesc noua lege fundamentală a
statului trebuie să cuprindă toate garanţiile drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti, precum şi mijloacele legale de apărare împotriva oricărui
abuz.
Prir.cipiile programului şi Statutului aprobate la 10 octombrie 1926
aveau în vedere administraţia publică, justiţia, armata, cultele, econo-
mia, finanţele.
Pe plan economic se avea în vedere că România era un stat agrar
şi de aceea trebuie să se acorde o atenţie deosebită agriculturii. Iuliu
M.a.niu a precizat însă în presă că revizuirea pe cale legislativă a re-
22 C. I. Stan, în Acta MP, 1994, p. 358-359.

23 Congresul Partidului Naţional, în Patria, VIII, nr. 224, din 12 octombrie,
nr. 225, din 14 octombrie 1926; V. Arimia, I. Ardeleanu, Al. Cebuc, op. cit., p.
19-20, doc. ·1.

formei agrare „nu intră între problemele actuale ale politicii Parti-
dului Naţional Ţărănesc"24.
Crearea P.N.Ţ. a fost un succes al opoziţiei. S-a constituit astfel
un puternic partid antiliberal. Sesizând forţa partidului, Al. Averescu
care era preşedinte al Consiliului de Miniştri şi şef al Partidului Po-
porului a propus în cadrul unor tratative de la mijlocul lunii decem-
brie 1926 cu Iuliu Maniu un număr de 20-30 de locuri în Parlament
(prin demisia unor deputaţi ai partidului de guvernământ) şi 2-3
posturi de cabinet. I. Maniu a refuzat oferta, cerând cu insistenţă fu-
ziunea Partidului Poporului cu P.N.Ţ. şi organizarea de noi alegeri
parlamentare25.
Averescu nu a fost de acord, iar tratativele s-au rupt.
De altfel, după 10 octombrie 1926, Nichifor Crainic i-a sugerat :ui
V. Goldiş ca în colaborare cu Ion Petrovici să devină membrii ai
P.N.Ţ., propunere refuzate'! de omul politic arădean, motivând că pie-
dica de neînlăturat este P.N.Ţ. în frunte cu dl. Maniu, duşmănit de
Partidul Liberal, al Poporului, mai apoi şi de N. Iorga26.
Treptat, generalul Averescu a vrut să iasă de sub tutela liberalii,
ca urmare a presiunilor tot mai puternice din rândurile membrilor
partidului său, în special a grupului condus de Mihail C. Brătianu,
într-o discuţie avută la începutul lunii mai 1927 el cerea să fie li'1sat sc"1
guverneze dup<I propriile concepţii pe baza programului formaţiunii sale
politice.
Liderul P.N.L. s-a simţit ofensat de această atitudine şi ar fi re-
plicat „Va să zic, după ce te-am adus la guvern acum vrei să te ridici
şi să mă domini? (... ). Nu mai am încredere în dumneata" 27 .
Deşi, oficial se declara adversar al revenirii lui Carol în ţară, măr
turisind într-una din şedinţele Camerei Deputaţilor că „problema re-
gală nu dă dreptul nimănui să o ridice şi să tulbure liniştea în ţarc"1.
Ceea ce s-a stabilit de Consiliul de Coroană el stabilit. Tabăra care ar
încerca să ridice această problemă ar fi zdrobită"2 8 . Generalul Alexandru
Averescu a încercat o apropiere de fostul prinţ moştenitor căutând să
lovească în liberali. El l-a folosit în acest scop pe Mihail Manoilesc:u
care a luat legătura cu Carol. Averescu încerca, în felul acesta, o apro-
piere de conducere P.N.Ţ. care se pronunţa pentru rediscutarea pro-
blemei carliste. De altfel, la 31 ianuarie 1927, partidul condus de Iuliu
Maniu a publicat un comunicat în care se afirma că faţă de împreju-
rările actuale cercetând situaţia creată prin consecinţele actului de la
4 ianuarie şi având în vedere necesitatea asigurării ordinii monarhice
constituţionale, ca temelie a unei vieţi de stat democratice, socote~te
că se impune revizuirea pe cale legală a actului de la 31 decembrie 1!125
2·1 Patria, VIII. nr. 230, din 20 octombrie 1926; I. Scurtu, în Cumiclava, V,
1971, p. 269-283; I. Ciupercă, în Al/A - Iaşi, XVII, 1980, p. 513-531; Idem,
Opozit ie şi putere în România anilor 1922-1928, laşi, 1994, p. 196-198.
2j lntrevcderea Averescu - Maniu, în Viitorul, XIX, nr. 5G42, din 16 decem-
brie 192G.
~° Cf. V. Goldiş, Politică şi cultură .. „ ed. cit„ p. 17.
27 Al. Averescu, Uzurparea de la 4 iunie, Bucureşti, 1927, p. 11.
28 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, (in continuare se va cita D.A.D.), nr. 38,
şedinţa din 3 februarie 1927, p. 1035.
ACTIVITATEA POLITICA A LUI IULIU MANIU. 1926-1928 291
şi 4 ianuarie 1926. In acest scop, Partidul Naţional Ţărănesc credea

oportună convocarea unui Consiliu de Coroană"29.
în aceste împrejurări, I.a 27 mai 1927, regele Ferdinand a cerut
lui Averescu să formeze un cabinet de „Uniune Naţională". După câ-
teva zile, la 31 mai, suveranul a tr:imis o scrisoare prin Constantin
Hiott, şefilor partidelor politice prin care le cerea să contribuie la for-
marea unui asemenea guvern. La 2' iunie, Al. Averescu a adresat câte
o scrisoare lui I. Maniu, I. I. C. Brătianu, dr. Nicolae Lupu, N. Iorga
şi A. C. Cuza, prin care îi invită să participe la o întrunire comună a
doua zi, spre a studia modalitatea concretă de realizare a propunerii
regale3°.
În răspunsul său, I. Maniu a precizat că P.N.Ţ. acceptă partici-
~area la „un guvern naţional" dar condiţiona acest lucru prin condu-
eerea lui de o personalitate neutră. Şeful naţional ţărăniştilor cerea,
cie asemenea, ca ministerele de finanţe şi de interne să fie încredin-
ţate unor personalităţi făr<I partid, iar măsurile excepţionale să fie
abrogate. Totodată, Maniu solicita organizarea unor alegeri libere şi
corecte, în urma cărora să se constituie un nou cabinet, al formaţiunii
politice majoritare în noul Parlament3I. Nici ceilalţi lideri politici so-
licitaţi nu au fost de acord cu un guvern „de uniune naţionalrt", având
în frunte pe Al. Averescu, care din aceste motive a fost obligat să-şi
depună mandatul. Comentând acest eveniment, Pamfil Şeicaru preciza
în. cartea sa de rememorări scrisă şi publicată în exil, acum mai bine
d 'treizeci de ani, că două au fost cauzele demiterii guvernului Ave-
1..:-
rescu: „Primul element - scria marele ziarist şi analist politic - boala

regelui Ferdinand al cărui sfârşit era de aşteptat. Al doilea, presupusa
întrevedere la Belinzona a generalului Averescu cu prinţul Carol. Prin
oamenii din anturajul lui O. Goga, Ionel Brătianu aflase că parlamen-
tul intenţiona să anuleze actul constituţional din 4 ianuarie 1926, prin
care se ratificase renunţarea lui Carol la drepturile de succesiune la
tron şi deci aducerea pe tron la moartea ,lui Ferdinand a celui pe
care şeful Partidului Liberal îl considera nedemn de a fi rege. Partidului
Liberal nu i-ar fi rămas decât soluţia de a se proclama repu--
blican"32.
La 4 iunie 1927, Ferdinand a încredinţat puterea lui Barbu Ştirbei.
A.cest guvern avea un caracter eterogen deoarece membrii lui făceau
p:irtc din mai multe partide. C. Argetoianu, Mihail Popovici, Al. La-
pedatu, dr. N. Lupu, Grigore Iunian. Iuliu Maniu a acceptat partici-
parea foi M. Popovici în acest cabinet, conştient fiind că el este de
scurt;! durată. Relevând caracterul eterogen al guvernului, N. Iorga
consemna în amintirile sale că miniştrii care se urau între ei, „n-aveau
~!' Partidul Naţional Ţărănesc cerc revizuirea actului de la 4 ianuarie 1926,

h Cuvântul, III, nr. 675, din 3 februarie 1927; M. Muşat, I. Ardeleanu, România
d·rpă Marca Unire, II/I, 1918_..:.HJJJ, Bucureşti, 1986, p. 831.
;,J lndrcptarca, IX, nr. 125, din 3 iunie 1927; vezi detalii la Gh. I. Florescu,
i:i Al!A - laşi, XIV, 1977, p. 240-243.
;;i Patria, IX, nr. 97, din 7 iunie 1927.
S! P. Seicaru, Istoria partidelor naţional, ţărănist şi naţional-ţărănist, II,
\r,1drid, HJ63, p. 52.
mei un sentiment şi rnc1 o stimă pentru un conducător răsărit prin

surprindere" că astfel de combinaţii „nu pot reuşi într-o societate atât
de puţin solidară şi de slab dispusă la sacrificii"33. ·
Deşi incomplet, guvernul condus de Barbu Ştirbei a depus jură
mântul imediat, luându-se măsuri severe de securitate de teama unor
eventuale încercări de răsturnare venite din partea generalului Ave-
rescu34. Aceste temeri erau, după p<lrerea noastră nejustificate, deoa-
rece Al. Averescu nu se mai bucura de popularitate ca în perioada
războiului şi a primilor ani postbelici. Graba constituirii cabinetului
B. Ştirbei se explica mai mult prin evoluţia rapidă a bolii regelui
Ferdinand, moartea lui fiind aşteptatc'i. Noul prim-ministru nu a putut
menţine guvernul, iar la 20 iunie 1927 a depus mandatul. A doua zi,
Ion I. C. Brătianu a format un nou guvern liberal autointitulat .,de
uniune naţională" din care făceau parte şi unii oameni politici din cabi-
netul precedent: C. Argetoianu, Stelian Popescu, Al. Lapedatu. La 6
iulie, portofoliul Ministerului Afacerilor Externe a fost încredinţat lui
N. Titulescu.
Alegerile au fost fixate pentru zilele de 7 şi 10 iulie. I. I. C. Bri1-
tianu a adresat lui I. Maniu prin I. C. Duca o propunere de a încheia
un Car'tel electoral, în condiţil favorabile lui. Şeful P.N.Ţ., după cum
era de aşteptat, a refuzat oferta. Brătianu a propus apoi lui M. :Po-
povici, Gr. Iunian şi P. Halippa să rămână în guvern dar aceştia nu au
acceptat oferta35.
Alegerile s-au caracterizat prin ingerinţe de tot felul din partea
guvernului. Gama acestor abuzuri a fost diversă: interzicerea întruni-
.rilor şi a propagandei electorale, arestarea sau molestara delegaţilor
adverşi, etc.36. Alegerile s-au încheiat cu victoria scontată a P.N.L.
care a obţinut 1.704.435 voturi sau 61,69% din totalul lor, în baza
cărora a primit 82,700/o din numărul mandatelor în Cameră şi 85,30;0
din numărul celora de la Senat. adică 318 mandate din care 184 :re-
prezentau prima guvernamentală37.
P.N.Ţ. a acumulat cele mai multe voturi primite de partidele po-
ntice de opoziţie: 610.149 voturi, sau 22.090/o din voturi, respectiv 54
mandate; blocul maghiaro-german deţinea G,3°/ 0 din voturi respectiv
15 mandate, celelalte formaţiuni aveau sub 20/o3 8•
Avându-se în vedere înrăutăţirea stării sănătăţii regelui Ferdi-
nand, Corpurile Legiuitoare au fost convocate pentru ziua de 19 iulie
:r.iN. Iorga, O viaţă de om. Aşa cum a fost, III, Bucureşti, 1934, p. 195.
34 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.A.I., dos. 112/1927, f-3.
35 Viitorul, XX, nr. 5797, din 24 iunie 1927.
:J6 Arh. Stat., Bucureşti, fond M.A.I., dos. 605/1927, f. 5-7,
'31 M. Doganu, Analiza statistică a „democraţiei parlamentare" din România,
Bucureşti, 1946, tabelul nr. 1; Alegerile din 7 iulie pentru Camera Deputaţilor.
Studiu Statistic, în Buletinul Statistic al României, nr. 3, iulie-septembrie I92i,
p. 12.
38 Ibidem; Arh. Stat. Bucureşti, fond. M.A.I., dos. 536/1927, f. 3. Din Adunarea
Deputaţilor lipseau o serie de personalităţi politice precum N. Iorga sa1;1 Al. Ave-
rescu, ultimul abia obţinuse un loc in Senat. (S. Cutişteanu, Gh. I. Iomţă, Electo-
ratul din România în anii interbelici, Cluj Napoca, 1981, p. 128; vezi detalii;
. I. Scurtu, în AIIA - Iaşi, XIV, 1977, p. 395-403).
ACTIVITATEA POLITICĂ A LUI IULIU MANIU. !92~1928 293
în loc de 27 iulie, după cum se stabilise iniţial. In aceiaşi zi de 19 iu-

lie, odată cu validarea numărului minim de jumătate plus unu din
totalul mandatelor, Adunarea Deputaţilor şi Sena'tul s-au declarat legal
constituite. Câteva ore mai târziu, la 20 iulie, s-a anunţat moartea re-
g.elui F'2rdinand la ora 2,15. ln ziua de 23 iulie 1927, el a fost în-
mormântat, în biserica mănăstirii Curtea de Argeş, alături de înain-
taşul său regele Carol I39.
După moartea regelui Ferdinand, Regenţa formată din patriarhul
Miron Cristea, prinţul Nicolae şi Gh. Buzdugan, înaltul preşedinte al
Curţii de Casaţie şi Justiţie intra în atribuţiuni, regele Mihail Ji' fiind
minor. Regenţa era de fapt în mâinile lui Ion I. C. Brătianu, adevă
ratul conducător al ţării, dar care exercita o conducere autorizată, căci,
nu d~'1dca socoteală în faţa acestei instituţii.
Iuliu Maniu a sesizat tendinţele autocrate ale lui Ion I. C. Bră
t'.ci:-:u. El a afirmat în şedinţa Adunării Deputaţilor din 25 iulie 1927
cii Regenţa a fost alcătuită „fără concursul liber exprimat al naţiunii",
inC'!usiv al P.N.Ţ. Liderul naţional-ţărăniştilor a subliniat că Regenţa
care exista în fapt avea obligaţia să asigure respectarea strictă a le-
galităţii şi drepturilor cetăţeneşti. Maniu a atras atenţia că această in-
~tituţie trebuie să fie informată în legătură cu măsurile luate de gu-
vern şi are dreptul să dizolve Parlamentul şi să organizeze alegeri
libere40. I. I. C. Brătianu a respins însă aceste afirmaţii considerându-le
ca netemeinice şi răuvoitoare.
Pentru a contracara influenţa liberală Iuliu Main, a adresat o
scrisoare generalului Alexandru Averescu, şeful Partidului Poporului
şi N. Iorga, conducătorul Partidului Naţional Democrat în care propu-
nea o acţiune comună vizând răsturnarea guvernului liberal condus de
Ion I. C. Brătianu41. Nicolae Iorga a răspuns favorabil propunerii şe
fului P.N.Ţ. La 12 noiembrie 1927, el a adresat o scrisoare lui Iuliu
Maniu, în care îşi exprima opinia privind „necesitatea unei sincere
colaborări a întregii opoziţii pentru a reda ţării libertatea legală de
care este lipsită şi a soluţiona potrivit cu eternele principii ale drep-
tului orice chestiune de stat, se impune tuturor conducătorilor de
partid42. La 19 noiembrie 1927, Maniu îl înştiinţează pe N. Iorga că
dat fiind acceptarea colaborării de către Partidul Naţional Democrat,
naţional-ţărăn1ştii i-au delegat pe M. Popovici şi Eduard Mirto să ia
contact cu trimişii „iorghiştilor"43. N. Iorga a delegat în acest scop
pe doi din colaboratorii săi cei mai apropiaţi: Cihodariu şi Taşcă, pen-
tm a purta tratative cu P.N.Ţ.
Concomitent, I. Maniu, pentru a contracara influienţa liberală şi-a
îndreptat atenţia asupra fostului principe moştenitor Carol, aflat la
:!l Monitorul Oficial, partea I, nr. 158 bis, din 20 iulie 1927; M. Rusenescu,
in R.I. 11, 1977, p. 2037; D. Popescu, în Colocviul româno-american. Cotrocenii
în istorie: 15-17 iulie 1993, Bucureşti, 1994, p. 103-109; I. G. Duca, Amintiri
politice, III, Mllnchen, 1982, p. 215-217.
40 D.A.D., nr. 6, şedinţa din 25 iulie 1927, p. 128.
41 Neamul Românesc, XXII, nr. 181, din 19 noiembrie 1927.
42 N. Iorga, Corespondenţă ... , II, p. 290.
43 Ibidem.
Paris. în vara şi toamna anului 1927, Carol a fost vizitat de trimişii

lui Iuliu Maniu: Virgil Madgearu, Mihail Popovici, Citta Davilla, Virgil
V. Tilea şi Victor Cădere. Ei au transmis dorinţa şefului P.N.Ţ. de a
se întoarce în ţară cu condiţia însă de a se despărţi de Elena Lupescu.
Ulterior însă, datorită răspunsurilor echivoce ale fostului principe, li-
derii naţional-ţărănişti, în frunte cu Maniu au dezminţit orice legătură
avută până atunci cu el.44
însuşi Carol făcea declaraţii prin care îşi exprima dorinţa de a re-
veni în ţară. Chiar în ziua morţii regelui Ferdinand, el a organizat o
slujbă religioasă la biserica românească din Cartierul Latin şi a dat
publicităţii o declaraţie prin care afirmă că actul de renunţare la tron
a fost făcut sub presiune: „anumite persoane m-au constrâns să o fac.
Ţara mea e în pericol!". Autorul declaraţiei preciza că „această situaţie
îmi dă dreptul de a interveni". În final, fostul prinţ moştenitor declara:
„Sunt şi am fost întotdeauna un patriot sincer şi loial, am în inimă
dorinţa de a fi folositor ţării mele şi de a nu provoca tulburări, dar
niciodată nu voi refuza să răspund la apel atunci când îmi va fi
adresat""5.
în ziua de 21 1iulie acelaşi an, Carol a dat o declaraţie unui redac-
_tor al ziarului parizian Le Matin, în care relua o serie de afirmaţii fă
cute anterior, subliniind şi de data aceasta că a fost silit de anumite
persoane să renunţe la prerogativele sale de moştenitor al coroanei
României". Fostul prinţ moştenitor declara răspicat că are dreptul în
noile condiţii „să intervină personal", deoarece, după opinia sa, „Vii-
torul României trezeşte serioase îngrijorări". Carol socot~te că în ca-
litatea sa de cetăţean român şi de tată al regelui minor are „dreptul
şi datoria de a veghea ca mărirea naţiunii, obiectul străduinţelor a doi
glorioşi suverani, să nu sufere nici o atingere, aşa ca fiul meu să
primească o moştenire nepângărită, când va veni vremea lui" 46 .
Guvernul a luat măsuri severe ca aceste declaraţii să nu ajungă în
ţară. Totodată a fost dat un comunicat de către cabinetul brătienist
destinat presei şi opiniei publice internaţionale în care se afirma că de-
claraţiile carliste „nu au avut nici un răsunet în ţară"4 7 . La 21 octom-
brie 1927, el a mărturisit unui redactor de la Agenţia Havas că „dacă
ţara mă va chema voi răspunde chemării (... ). Nu sunt pretendent
care agită, dar nu mă dezinteresez de chestiunea constituţională a Ro-
mâniei"48.
La rândul său, Mihai Manoilescu, fost ministru averescan, făcea
dese declaraţii prin care anunţa venirea lui Carol în ţară. Aflat la
Paris, el a primit de la Carol cinci scrisori adresate lui Iuliu Maniu,
I. I. C. Brătianu, N. Iorga, A. C. Cuza şi Al. Averescu, spre a le
preda personal celor cinci lideri politici. Scrisorile erau identice şi da-
tate 20 iulie 1927. Prin ele, şefii partidelor politice: Partidul Naţional
44 Arh. Stat. Bucureşti, fond Ministerul Propagandei Naţionale (în continuare
se va cita M.P.N.), Presă externă, dos. 38, f. 66.
45 Cf. C. Neagu, culisele Palatului Regal (1930-1940), Bucureşti, 1990, p. 94-95.
46 Arh. Stat. Bucureşti, fond Casa Regală. Carc;l Caraiman, dos. 2/1927.
41 Idem. f. 9.
48 Idem, fond M.P.N. Inf. Presă Externă, dos. 38 f. 56.
ACTIVITATEA POLITICĂ A LUI IULIU MANIU. 1926-1928 295
Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Democrat, Liga

Apărării Naţionale Creştine şi Partidul Poporului, erau informaţi că
declaraţiile sale din 31 ianuarie HJ27 care „au fost cu totul oprite de
a fi reproduse în România" sunt autentice, cu toate că unii lideri po-
litici s-au îndoit de existenţa lor, „cerându-mi să le confirm". In final,
fostul principe moştenitor solicita ca: „declaraţiile mele să fie aduse la
cunoştinţa ţării şi să dea poporului posibilitatea legală de a judeca
în mod liber şi conştient 11 4!l.
Venirea lui M. Manoilescu în ţară era cunoscută de autorităţile
rom{me, astfel încât la punctul de frontieră mesagerul carlist a fost
arestat şi dcferit justiţiei, fiind depus la închisoarea Jilava. Conco-
mitent, din ordinul guvernului au fost arestaţi şi alţi carlişti din ca-
pitală şi provincie, între care amintim pc coloneii Paul Teodorescu şi
Ştefan Z;Jvoianu, Ion Axinte din Iaşi, Ilie Arjoca şi Ion Pavel din
Craiova 50. în folul acesta, cabinetul Brătianu urmărea să dea o zdrobi-
toare lovitură partizanilor lui Carol şi mai ales să-l compromită defi-
nitiv pc acesta din urmă.
Arestarea lui M. Manoilescu a prilejuit partidelor politice de opo-
ziţie s;'\ se solidarizeze cu el şi să organizeze cu acest prilej o puter-
nicii campanie antiliberală. De altfel, I. Maniu a declarat presei că
singura soluţie pentru rezolvarea situaţiei create era demisia imediată
a guvernului Br:1tianu, iar generalul Averescu a iniţiat o amplă acţiune
de solidaritate cu Manoilescu51.
Tot acum, şeful Partidului a avut o întrevedere cu I. Maniu plă
nuind organizarea unor acţiuni comune antiliberale.
Guvernul a luat măsuri ferme interzicând manifestaţiile pro-car-
liste. In şedinţa Adunării Deputaţilor din 27 octombrie l!J27 Ionel Bră
tianu avertiza că oricine se împotriveşte ordinii constituţionale stabi-
lite este „inamic al statului". Şeful P.N.L. atarăgea atenţia că venirea
lui Carol în ţară este interzisă. În replică, Iuliu Maniu a precizat că
este de acord cu apărarea naţională, integritatea statului nostru „şi
instituţiunea monarhică, prin urmare Coroana". Şeful P.N.Ţ. declara
că „naţiunea este suverană şi are dreptul să discute orice chestiune care
interesează viitorul ei", astfel încât, atunci când „interesul ţării ar pre-
tinde sC1 se discute această chestiune, partidul nostru nu s-ar da în-
dărăt de a o discuta". În final, I. Maniu a cerut demisia guvernului,
pentru a se organiza alegerile libere52.
La 10 noiembrie 1927, începea în faţa Tribunalului Militar al Cor-
pului II Armată procesul lui M. Manoilescu. Inculpatul era acuzat de
4
~ Idem, fond Casa Regală ·Carol Caraiman, dos. 2,11927, f. 9; Adevărul, XL
nr. 1:3462, din 5 noiembrie 1927; Eug. Teodoru, Din scrinurile regilor, Iaşi, 1979,
p. 352.
50 Arh. Stat. Bucureşti, fond Casa Regală. Regenţa Mihai, dos. 31/1925-1927,
f. 150.
51 Idem, dos. 12/1927, f. 2.
" 2 D.AD., nr. 5, şedinţa din 27 octombrie 1927, p. 43-45; I. Scurtu, Contri-
buţii privind viaţQ politică clin România. EvoluţiQ formei de guvernământ in isto-
riQ modernă şi contemporană, Bucureşti, 1988, p. 247-248.
5:J Adevărul. XL, nr. 13467, din 8 noiembrie 1927.
'296 CONSTANTIN I. STAN
atentat în contra siguranţei statului, încercare de a provoca tulburări

în ţară, uneltire contra Constituţiei şi a succesiunii la tron.
M. Manoilescu a propus pe lista martorilor nu mai puţin de 110
persoane. Intre aceştia se afla şi I. Maniu, care a fost cel dintâi martor
care a depus mărturie. Rememorând aceste clipe, inculpatul scria peste
ani: „A intrat stângaci, ca de obicei şi a răspuns la întrebări mai
stângaci ca de obicei. Se vedea cu câtă greutate căuta să se păstreze,
fără deviere, pe linia lui şi să nu se lase antrenat nici de dorinţa de a
plăcea auditoriului, nici de sentimentalism, dincolo de atitudinea p::!
care şi-o prescrise singur acasă.
Preocuparea lui era să lovească în regimul lui Brătianu cât mai
mult şi să se angajeze pe cartea prinţului cât mai puţin".
Declaraţia lui Maniu a fost, după părerea lui M. Manoilescu „pen-
tru cauza prinţului un câştig necontestabil iar pentru tezele mele o
confirmare făcută cu multă autoritate"54.
Amintindu-şi de acest eveniment, I. Maniu aprecia într-un dis-
curs în Parlament că arestarea lui M. Manoilescu a fost un act abuziv
deoarece preciza: „Pentru partidul nostru, care a protestat ori de c--J te
ori s-a săvârşit o ilegalitate, era firesc să protesteze şi faţă de ile-
galitatea producerii contra lui Mihail Manoilescu55.
Pe o poziţie similară s-au situat şi ceilalţi martori prezenţi şi
cnre au vorbit. Ei au susţinut că arestarea lui Manoilescu este un act
ilegal şi au cerut imediata lui eliberare.
Procesul a luat pentru guvern o turnură neaşteptată, întorcându-se
împotriva lui. La 14 noiembrie 1927, la ora două noaptea, Consiliul
de judecată a hotărât cu 3 voturi pentru şi 2 contra, achitarea lui
M. Manoilescu. Comentând acest eveniment, Nichifor Crainic, admi-
rator a lui Carol, consemna în memoriile sale că judecarea şi achitarea
lui M. Manoilescu a fost „o puternică lovitură morală dată guvernului
şi îndeosebi lui ion I. C. Brătianu, despre care se spune că acest proces
i-a grăbit moartea"56.
La 24 noiembrie 1927, ora 6,45, Ion I. C. Brătianu a încetat din
viaţă în urma unei amigdalite. Deşi şeful P.N.L. a fost supus la două
operaţii în ziua de 23 noiembrie efectuate de doctorii Constantin An-
gelescu si Traian Nasta, el nu a putut supravieţui, murind de amigda-
lită. A fost înmormântat la Florica, alături de tatăl său Ion C. Bră
tianu.
Cu toate cc'i nu de puţine ori ziarul° Dreptatea, oficiosul P.N.Ţ„ a
scris articole dure la adresa fostului şef al P.N.L., şi prim ministru
în repetate rânduri, în numărul din 25 noiembrie 1927 a fost nevoit să
recunoască meritele ilustrului defunct scriind: „S-a stins încă unul
din cei câţi au ţinut pe umerii lor grava sarcină a realizării celui
mai mare ideal românesc: întregirea neamului. (... ). Cu Ion Brătianu
se duce una din forţele reale politice care a vegheat la destinele Ro-
54 M. Manoilescu, Memorii, I. Ed. de V. Dinu, Bucureşti, 1993, p. 144-145.

ss I. Maniu, Testament moral politic, Bucureşti, 1991, p. 64.
56 N. Crainic, Zile albe - zile negre. Memorii, I, Ed. de Nedic Lemnaru,
Bucureşti, 1991, p. 206-207.
ACTIVITATEA POLmcA A LUI IUUU MANIU. 1926-1928
297
mâniei în ultimii douăzeci de ani (... ). Şi guvernarea aceasta a fost

destul de fructuoasă, dacă ţinem seama că Ion Brătianu a prezidat gu-
vernul care a declarat şi care a făcut războiul de întregire a neamului".
Organul de presă al P.N.Ţ. considera, în final, că Ion I. C. Bră
tianu n-a .fost „un reformator adevărat, a fost un înţelegător al si-
tuaţiei critice şi a găsit totdeauna calea necesară ca să se poată strecura
pe lângă ideile democratice fără a-şi prejudicia cu ceva gândurile sale
pe care le crede·:t cele mai folositoare ţării în epoca ci de consoli-
dare"57. ·
In aceste împrejurări, P.N.Ţ. îşi intensifică acţiunile de înlăturare
a liberalilor de la putere. Inc~i de la 4 noiembrie 1927, L Maniu şi
partizanii săi politici au hotărât organizarea primului Congres al par-
tidului în ziua de 20 noiembrie 1927 la Alba Iulia pentru a forţa Re-
genţa să ceară demisia cabinetului liberal. Guvernul a refuzat însă să
aprobe ţinerea acestei adunări la Alba Iulia, motivând că nu poate
admite „să fie pângărită cetatea sfântă a neamului" 58 •
Din aceste motive, conduoerea P.N.Ţ. a amânat convocarea Congre-
sului, care trebuia pregătit cu multă atenţie.
în aceste împrejurări, Regenţa a numit ca prim-ministru pe Vin-
tilă Brătianu fratele şefului defunct. El nu avea calităţile înaintaşului
său la conducerea partidului căci, aşa după cum sesiza un contempo-
ran, nu era plămădit „din aluatul din care se dospesc cârmuitorii de
ţări şi noroade" 59.
Noul preşedinte al Consiliului de Miniştri, urmărind să se men-
ţină la putere şi dându-şi seama că partidul pe care îl conduce trece
prin momente de criză, a intenţionat să realizeze o colaborare cu P.N.Ţ.,
oferindu-i acestuia, în alegeri 450/o din voturi. Liderii naţional-ţărăniş
tilor au refuzat oferta, cerând necondiţionat putereaao.
In noile condiţii, partidul condus de Iuliu Maniu şi-a reluat cam~
pania de răsturnare a cabinetului liberal, organizând ample manifes-
taţii în ţară, cea mai importantă s-a desfăşurat la Bucureşti în 12
martie 1928. La multe mitinguri au fost ţinute discursuri procarliste.
Cu ocazia întrunirii de la Bârlad, de pildă, unul din vorbitori şi-a în-
cheiat cuvântarea cu urarea „Trăiască regele Carol al II-lea". In ace-
laşi timp, la adunările amintite au fost organizate atacuri împotriva
Regenţei61.
Iuliu Maniu cultiva însă un semnificativ echivoc. Pe de o parte
făcea presiuni. asupra Regenţei, din mâinile căreia dorea să preia pu-
terea politică, iar pe de altă parte făcea declaraţii procarliste. Această
poziţie se reflectă în audienţa pe care Regenţa i-a acordat-o la 21
57 Ion Brătianu, în Dreptatea, I, nr. 35, din 26 noiembrie 1927; I. Scurtu,

Ion. l. C. Brătianu. Activitatea politică, Bucureşti, 1992, p. 97, I. G. Duca, Op. cit„
p. 81-83.
se Adevărul, XL, nr. 13469, din 13 noiembrie 1927.
so M. Teodorian-Carada, Efemeridele. lnsemnări, amintiri. 1908-1928, Roman,
1937, P. 139.
oo M. Rusenescu, I. Saizu, Viaţa politică în România 1922-1928, Bucureşti,
1979, P. 229-230.
61 C. I. Stan, în Apulum, XXI, 1983, p. 352.
martie 1928. Cu acest prilej, Maniu a fost informat de regenţi în legă

tură cu venirea sa la putere, fără însă a-i indica o dată limită. Pen-
tru a câştiga timp şi sesizând faptul că dorind puterea de la Regenţă,
şeful P.N.Ţ. recunoaşte această instituţie nu numai de drept, dar şi
de fapt, unul din regenţi, patriarhul Miron Cristea i-a solicitat acestuia
să facă o declaraţie în acest sens. Totodată, Regenţa a încercat să-l de-
termine pe conducătorul naţional-ţărăniştilor să renunţe la pretenţiile
sale, fără a avea însă succes. Tot cu rezultate ITTegative s-a încheiat
şi acţiunea lui N. Iorga care „a încercat timp de două ore să aducă pe
Maniu fa o atitudine conciliantă. În zadar - notează marele istoric
în memoriile sale - el vrea puterea pentru dânsul şi imediat"62 .
Concomitent, I. Maniu, sesizând slăbiciunile partidului de guver-
nământ şi-a intensificat activitatea de subminare a cabinetului liberal.
ln acest scop, el a hotăr[1t retragerea deputaţilor şi senatorilor parti-
dului pe care îl conducea de la lucrările Corpurilor Legiuitoare şi a
lansat zvonul organizării primului congres al P.N.Ţ. Cu acest prilej
se preconiza ţinerea unei aduni'tri la Alba Iulia. în vederea obţinerii
succesiunii la putere. Acest obiectiv a fost popularizat de liderii par-
tidului. Unul dintre aceştia, D. R. Ioaniţescu afirma în cadrul uneia
din desele întâlniri ale naţional-ţărăniştilor: „La Alba Iulia se va da
un avertisment serios factorilor determinanţi. Se va cere imediat o
viaţă normală în stat, având la bază legalitatea şi dreptatea. Se va
soma guvernul liberal, fruct al violenţei şi fraudei, să plece. (... ) Alba
Iulia va spune - conchide fruntaşul amintit - am tolerat destul (... ).
domnia fărădelegilor, bătăi şi chiar crime ale guvernelor de aventură
şi dictatură"63.
Alegerea oraşului Alba Iulia drept gazdă a congresului şi adunării
naţionale nu este întâmplcitoare. Prin ea, P.N.Ţ. îşi propunea să apere
integritatea teritorialii a României şi să-şi reafirme totala sa adeziune
faţă de realizarea şi întărirea unităţii naţionale. Se urmărea, totodată,
combaterea ideii că partidul condus de I. Maniu urmărea ruperea Tran-
silvaniei din trupul ţ<'\rii. Alba Iulia are, de asemenea, o semnificaţie
istorică majoră, fiind localitatea cea mai reprezentativii pentru lupta
românilor pentru libertate socială şi naţională. Aici, Mihai Viteazul a
intrat triumfal, Horia şi Cloşca au fost traşi pe roată, iar la 1 Decem-
brie 1918 peste 100.000 de români au aclamat Unirea Transilvaniei cu
România pentru vecie.
Conducerea P.N.Ţ. a organizat o amplă campanie de pregătire a
adunării, având o serie de întruniri în judeţele Ialomiţa şi Ilfov, Brăila,
Bucureşti, Cernăuţi, Craiova şi Iaşi. Cu acest prilej, cetăţenii erau in-
formaţi în legătură cu scopul adunării de la Alba Iulia şi a celor de la
Bucureşti, Brăila, Cernăuţi, Cra10va şi Iaşi. Cei din judeţele de la sud
şi est de Carpaţi erau îndemnaţi să participe la aceste din urmă ma-
nifestaţii, şefii organizaţiilor locale fiind instruiţi în acest sens64 . Au
62 N. Iorga, Memorii, V, Bucureşti, f.a., p. 2î8-2î9.

63 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N., Inf„ dos. 44, f. 2.
64 Dreptatea, II, nr. 143, din 5 aprilie; nr. 145, din î aprilie 1928.
ACTIVITATEA POLITICĂ A LUI ruuu MANIU. 1926-1023
299
fost luate măsuri. încă de la începutul lunii aprilie 1928 s-a convocat
congresul general al P.N.Ţ., având următoarea ordine de zi:
1. Darea de seamă asupra activităţii partidului şi a parlamentului;
2. Raport asupra planului de acţiune a partidului; 3. Propuneri pentru
modificarea statutului; 4. Alegerea Comitetului Central Executiv; 5.
. Fixarea viitorului rnngres6 5. Adunarea era fixată pentru 6 mai.
La mijlocul lunii aprilie, partidul condus de I. Maniu a lansat o
chemare intitulatu Poporul român. Documentul condamna politica pro-
movată de guvernul liberal, considerat ca fiind „un regim de exploa-
tare şi asuprire". Manifestul chema toţi cetăţenii la luptă împotriva
cabinetului brUtienist care trebuia să părăsească puterea, îndemnân-
du-i să participe la adunarea de la Alba Iulia66.
în vederea atragerii maselor de tineri, organizaţia de tineret a
P.N.T. a lansat un manifest care revendica între altele: 1. Restabilirea
tutu~or drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti; 2. Uşurarea impozitelor;
3. Acordarea de credite ţăranilor nevoiaşi; 4. Amnistie generală poli-
tică şi militară; 5. Continuarea şi desăvârşirea reformei agrare; 6. Ri-
dicarea culturală a tineretului muncitor; 7. Lupta împotriva alcoolis-
mului, a imoralităţii, ş.a.67.
I. Maniu a adresat un apel locuitorilor din judeţul Alba, intitulat
Fraţilor din judeţul Alba, în care sublinia necesitatea luptei împotriva
„sărăciei şi nedreptatea la care ne-au adus cârmuitorii de azi". in fi-
nal, documentul insera o patetică chemare pentru locuitorii din această
parte a ţării de a participa la adunarea din capitala de judeţ: „Veniţi,
- glăsuia manifestul - şi voi cu toţi falnici luptători ai judeţului
Alba pentru a dovedi că suntem vrednici de părinţii noştri" 6 B. Un apel
asemănător a lansat şi organizaţia din judeţul Vâlcea, în care se arăta
necesitatea ca .,inalta Regenţă să izgonească cât mai neântârziat un
guvern incapabil şi odios". Documentul îndemna, în final, locuitorii din
acest colţ de ţară să participe la adunarea de la Alba Iulia69,
Iniţial, guvernul a interzis această adunare deoarece se temea de
consecinţele politice ale unei astfel de acţiuni. Guvernanţii erau îngri-
joraţi deoarece P.N.Ţ. putea să readucă în discuţie problema carlistă,
mai ales că se răspândiseră zvonuri potrivit cărora Carol avea intenţia
să sosească la Alba Iulia chiar în timpul adunării.
Fostul principe moştenitor părăsise Parisul la 21 aprilie 1928, iar
ln 28 aprilie era deja în Anglia, fiind instalat în vila industriaşului
Barbu Ionescu de lângă Gladstone. Aici, Carol a lansat un manifest în
care exprima opoziţia fostului prinţ moştenitor faţă de guvernul liberal
arătând: „Cu mare durere văd că at.ât în afară cât şi înlăuntrul ţării,
situaţia, în loc să se îmbunătăţească, devine tot mai rea". Pentru a
atrage populaţia", documentul insera o serie de reforme: încurajarea
agriculturii, stabilizarea monetară, descentralizarea administrativă,
G5 Alba-Iulia, X, nr. Hi, din 15 aprilie 1928.

66 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N. Inf., dos. 86, f. l, 9; Universul, LXIV,
nr. 100, din 20 mai 1928.
67 Acţiunea ţărănistă, I, nr. 6, din 1 mai 1928.
68 Alba-Iulia, X, nr. 19, din 1 mai 1928.
69 Cercul, (Rm. Vâlcea), II, nr. 1213, din 15 martie 1928.
300 CONSTANTIN I. ST AN
desăvârşirea reformei agrare, manrea pensiilor, reorganizarea Băn

cii Naţionale a României, scoaterea ei de sub influenţa P.N.L., încura-
jarea capitalului străin ş.a. În final, este reafirmată dorinţa de a reveni
în patrie: „Vreau să mă înapoiez prin voinţa voastră spre a conduce Ro-
mânia la locul ce i se cuvine în lume, spre a continua opera celor trei
regi ai noştri 11 10.
Guvernul român a reuşit să împiedice deplasarea lui Carol în Româ-
nia, cu toate că pe aeroportul Carindon din Londra erau pregătite două
avioane care trebuiau să decoleze în ziua de 6 mai. 1928 la ora 4 dimi-
neaţa. În ziua de 7 mai, Ministerul de Externe englez a cerut lui Carol
să părăsească Anglia, impunându-i-se că „prezenţa sa a devenit inde-
zirabilă datorită faptului. că a abuzat de ospitalitatea ce i s-a acordat" 71.
Carol a rămas în Anglia până la 16 mai 1928, apoi s-a deplasat in
Belgia fără a mai desfăşura vreo activitate politică72 .
La eşecul acestei acţiuni au contribuit se pare şi unii lideri ai P.N.Ţ.,
în special Iuliu Maniu care folosea problema carlistă ca mijloc de pre-
siune pentru preluarea puterii. Sesizând acest lucru, C. Argetoianu con-
semna în amintirile sale: „În realitate, Maniu nu avea nici cea mai mica
intenţie de a se încurca cu Carol, dar lăsa lumea să creadă că era înţe
les cu prinţul"73.
În cele din urmă, guvernul a acceptat autorizarea adunării, după
insistente demersuri din partea liderilor naţional-ţărăneşti. In paralel,
cabinetul liberal a luat m<'isuri severe. Au fost mobilizate la Alba Iulia
importante forţe poliţieneşti, de jandarmi şi chiar militare. Gheorghe Tă
tărăscu, subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne, a primit
sarcina conducerii acestor acţiuni. El şi-a stabilit cartierul general la
Aiud. Prin ordonanţa Corpului VI de armată în judeţul Alba s-a intro-
dus starea de asediu, interzicându-se întâlnirile pe străzi şi grupurile
formate din mai mult de cinci persoan~ 74 . A fost prohibit consumul de
akool în timpul desfăşurării manifestaţiei. Totodată, cabinetul liberal
s-a preocupat âe limitarea numărului participanţilor la adunare. Au fost
suspendate unele trenuri, s-au utilizat avioane care au lansat manifeste
contra P.N.Ţ., îndemnând populaţia să nu participe la adunarea de la
Alba Iulia75.
In paralel cu acţiunile guvernanţilor de boicotare a adunării, orga-
nizatori! au luat măsuri pentru manifestaţia de la Alba Iulia.
70 Arh. Stat. Bucureşti ,fond Casa Regală, dos. 6/1928, f. 1-4; C. N. D. Ma-
rinescu, Fapte din umbră, III, Bucureşti, 1980, p. 62-63.
71 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N. Inf., dos. 44, f. 41; Dimineaţa, XXIV,
nr. 7693, din 11 mai 1928 p. 15; Ion Bodunescu, Ion Russu-Şirianu, Descifrarea
unei istorii necunoscute, III, Bucureşti, 1975, p. 29,
72 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N. Inf„ dus. 44, f. 41. Concomitent, guver-
nul liberal a luat măsuri severe pe plan intern pentru preântâmpinarea venirii lui
Carol (Idem, fond M.A.I., dos. 816/1928, f. 17).
. TJ C .Argetoianu, în Monarhia de Hohenzollcrn văzută de contemporani, Bucu-
reşti, 1968, p. 385-386.
74 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N. Inf„ dos. 44, f. 18; Adevărul XL, nr.
13610, din 3 mai 1928.
75 Arh. Stat. Bucure.5ti, fond M.P.N. Inf. dos. 44, f. 17.
ACTIVITATEA POLITICĂ A LUI IULIU MANIU. 1926-1928
301
Pentru primirea şi găzduirea participanţilor s-au format şase sec-

toare. Conducerea P.N.Ţ. a făcut apel la membrii par,tidului care dispu-
neau de automobile să le pună la dispoziţia organizatorilor. Marele efort
organizatoric nu a fost întâmplător, deoarece mase mari de oameni se
deplasau spre Alba Iulia, în coloane de zece mii, parcurgând distanţe
de până la 200 km.; ţăranii din judeţul Alba şi regiuni mai îndepărtate
ale Tuansilvaniei, muncitori mineri din Valea Jiului, meseriaşi, fUnc-
ţionari76. Afluxul spre Alba Iulia era aşa de mare încât, încă din ziua
de 4 mai aici erau prezenţi circa 60 OOO de oameni, conform informaţii
lor furnizate de documentele vremii 77. Partidul condus de I. Maniu se
bucura de populari,tate în rândurile opiniei publice şi de aceea afluxul
era aşa de mare.
Pregătirea adunării era urmărită cu viu interes în străinătate. La
Alba Iulia s-au aflat numeroşi corespondenţi ai presei străine cca. 2000,
Teprezentând publicaţiile de mare tiraj şi prestigiu precum: Le Pettte
Parisienne, Daily Express, Washington Post, Times, New York Herald,
Corriere della Serra, Journal des Debats, ş.a. Unii ziarişti pentru lipsă
de discernământ au fost alungaţi 78 .
Participanţii la manifestaţia de la Alba Iulia au pătruns prin cele
patru bariere ale oraşului. Ei purtau în frunte steaguri, muzici, coruri,
pancarte antiguvernamentale. La ora opt dimineaţa s-a oficiat un serviciu
religios, după care cei prezenţi s-au îndreptat către sala „Ion Luca
Caragiale" amenajată festiv. în cadrul Congresului, Virgil Madgearu,
secretarul general al P.N.Ţ., a prezentat raportul intitulat Situaţia ţării
Şi activitatea P.N.Ţ. Documentul condamna cabinetul condus de Vintilă
Brătianu, care era calificat drept „un guvern de uzurpaţiune sprijinit
de un parlament izvorât din alegeri falsificate (... ). P.N.Ţ. - continuă
raportul - va pune în mişcare toate energiile pentru întronarea fără
amânare a unui regim de legalitate corespunzător voinţei naţionale" 79 .
După prezentarea raportului, a vorbit I. Maniu, care a condamnat
guvernul liberal, întrucât „.a falsificat viaţa parlamentară numai şi numai
de a nu ajunge poporul la guvern", pronunţându-se pentru înlăturarea
lui 00 • în aceeaşi manieră au vorbit şi P. Halippa, Şt. Cicio Pop, Mihail
Popovici şi Aurel Dobrescu.
Cei 677 delegaţi, reprezentând cele 71 de judeţe ale ţării, au adoptat
o moţiune citită în cadrul adunării de deleg.atul Lugojeanu. Acest docu-
ment sublinia sprijinul neprecupeţit al congresiştilor faţă de „neclintita
unire făcută prin jertfa celor 800 OOO de morţi", .arătând că poporul se
angajează „să apere până la ultima picătură de sânge unirea cea veşBică".
Congresul condamnă politica P.N.L., considerat „duşman al poporului
(... ), anticonstitu~ional şi ilegal". Adunarea naţională pretindea Regenţei
7h A. Petric, in Anale de istoric, XIV. nr. 2-3, 1968, p. 191.

Tl Arh. Stat. Bucureşti, fond MJ>.N. Inf., dos. 44, f. 17.
•H Idem, f. 61; 98-99; I. Ciupercă, în C.I., XI, 1980, p. 513-520.
n Dreptatea, II, nr. 167, din 7 mai 1928; V. Madgearu, La situation politique
en Roumanie. Raport presente a l'Assemblee d'Alba Iulia ze· 6 mai 1928, par ...
et le resolution du congres et l' Assemblee · d' Alba Iulia, .Paris, f.a., p. J-21.
eo Dreptatea, II, nr. 168, din 19 mai 1928.
demiterea guvernului liberal şi instaurarea unuia condus de Iuliu

Maniub 1.
Adunarea naţională şi-a început lucrările la orele 11 şi 30 min. La
prima tribună din mijlocul oraşului, manifestaţia a fost deschisă de
Ştefan Cicio Pop, ales preşedinte al adunării. El a salutat în cuvântul s{rn
pe participanţi. Vorbitorul a condamnat guvernul liber.al, cerând înlocui-
rea lui. Aceeaşi poziţie au avut şi ceilalţi vorbitori: Iuliu Maniu, Ion
Mihalache, P. Halippa02 . De la tribună, un preot a cerut participanţilor
să depună un jurământ, care exprimă angajamentul celor prezenţi de
a duce lupta până la capăt împotriva guvernului: „Jurăm să nu încetăm
lupta pentru răsturnarea acestui guvern numit printr-un decret stors
mişele~te regelui Ferdinand pe patul de moarte şi amc"mat de !nahta
Regenţă şi după moartea lui Ion Bră.tianu. Jurăm că vom lupta în toate
oraşele şi satele noastre fără odihnă. Jurăm să creăm o Românie Nouf1,
liberă, mamă ocrotitoare pentru toţi fiii ţării" 03 .
Din mulţimea participanţilor la adunare, dornică să înlăture regimul
liberal s-a răspândit ideea „marşului asupra Bucureştiului". Unii lideri
în frunte cu Aurel Dobrescu, şeful organizaţiei P.N.Ţ. din judeţul Făgă
raş şi Iuliu Haţieganu s-au pronunţat în favoarea satisfacerii acestui
deziderat. Chiar şi unul din membrii conducerii, Ion Mihalache, se lăsa.se
convins, după câte se pare., de necesitatea ca întreaga adunare s:ă se
deplaseze la Bucureştib4. în schimb, liderii moderaţi în frunte cu I. Maniu
nu considerau necesară o astfel de acţiune. Şeful partidului a cerut
insistent participanţilor să se împartă în grupuri mai mid şi să plecie
acasă, lăsând conducerea .P.N.Ţ. să decidă asupra soluţiilor viitoare. În
această situaţie, I. Maniu şi partizanii săi politici au acceptat sprijinul
autorităţilor, fiindu-le teamă de agitaţiile populare. Deşi, iniţial guver-
nanţii au refuzat să acorde gratuităţi pentru delegaţii veniţi cu trenurile,
ulterior au acordat această concesie contribuind la temperarea .zelului
participanţilor, la podul de peste Mureş au fost postaţi soldaţi cu mi-
tralien~05.
P.N.L„ aflat la putere, s-a pronunţat împotriva acestui act. Ofi-
ciosul său, ziarul Viitorul, considera manifestaţia o înscenare „Cu toate
înscenările de operetă şi cu tot tragi-comicul vrednic de pana nemuri-
torului Caragiale", subliniind că naţional ţărăniştii urmăresc să creeze
Dan Alecu, Alba Julia, 6 mai 1928, Constanţa, 1928, p. 18-19.

fll
Dreptatea, II, nr. 168 din 9 mai 1928. Unii oameni politici au exagerat nu-
82
mărul participanţilor, considerând că au fost 200 OOO de persoane (vezi G. G. Io-
nescu, Pagini de istorie. Din trecutul partidelor noastre istorice, Bucureşti, 1945,
p. 76). Guvernul, în special I. G. Duca a apreciat că la Alba Iulia au fost prezenţi
30-40 OOO de oameni (Arh. Stat. Bucureşti, fond Casa Regală Regenţa Mihai,
dos. 7/1928, f. 4-5; Idem, fond M.P.N. lnf. dos. 44, f. 23) evident, cu scopul de
a-i diminua importanţa. Cifra de 100 OOO de participanţi ni se pare cea mai apro-
piată de adevăr.
83 Dreptatea,II, nr. 168, din 9 mai 1928; Acţiune ţărănistă, I, nr. 7, din 1 iulie
1928; D. Alecu, op. cit„ p. 20-21.
04 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N. Inf„ dos. 44, f. 35.
85 Idem, f. 36; C. Argetoianu, op. cit„ p. 392; N. Petreanu, I. Coman, în Ma-
gazin istoric, IV, nr. 8 (41), 1970, p. 53.
ACTIVITATEA POLITICĂ A LUI IULIU MANIU. 1926-1928
303
„o atmosferă de ură, de nemulţumire, de vrajbă şi duşmănie între

fraţi "86.
Guvernul liberal considera adunarea de la Alba Iulia drept o mani-
festare a opoziţiei parlamentare, preocupându-se de subaprecierea acestei
acţiuni şi să o compromită pe plan intern şi extern. Pentru materiali-
zarea acestui obiectiv, încă din seara zilei de 6 mai, ministrul de in-
terne I. G. Duca informa plenipotenţiarii români în străinătate pentru a
aduce la cunoştinţa autorităţilor din ţările unde sunt acreditaţi că „În-
trunirea de la Alba Iulia s-a desfăşurat în cea mai deplină linişte (... ).
S-a vorbit despre o moţiune aproape identică cu cea votată acum două
luni la Bucureşti şi privea înlocuirea guvernului. La aceasta se reduce
revoluţia de care vorbea presa străină (... ). In toată ţara - arăta mi-
nistrul român - domneşte cea mai desăvârşită ordine" 87 . O telegramă
cu conţinut asemănător a expediat acelaşi I. G. Duca a doua zi repre-
zentanţilor diplomatici români din străinătate 88 . Aceste mesaje aveau
scopul vădit de a minimaliza adunarea de la Alba Iulia pentru a nu
compromite cabinetul liberal pe plan intern şi extern. Din aceleaşi mo-
tive, autorităţile guvernamentale au arestat pe unii ziarişti, cum a fost
de pildă corespondentul ziarului Daily Expres, care a enunţat că Ia
Bucureşti a izbucnit revoluţia, sau reprezentantul ziarului Le Petit
Parisiene, care a transmis ştiri falseB9.
Guvernul a luat măsuri şi pe plan intern. Din ordinul lui au fost
pedepsiţi cei 43 de funcţionari ai statului care au participat la adunarea
de la Alba Iulia, deoarece „calitatea de funcţionar îi împiedică a parti-
cipa la manifestaţii publice"oo.
Concomitent, el s-a preocupat ca problema dinastică să rămână în-
chisă pentru totdeauna. 1n acest sens, I. G. Duca preciza în circulara
trimisă reprezentanţilor diplomatici români peste hotare că la Alba
Iulia nu s-a făcut nici o aluzie la chestiunea lui Carol, care este „de
toţi considerată ca definitiv închisă" 9 1.
Partidul Poporului, care urmărea o apropiere de liberali, în scopul
revenirii la putere cu sprijinul lor, a fost împotriva adunării de la Alba
Iulia, considerând-o ca fiind „o tentativă de şantaj nu numai contra
regimului liberal, ci contra tuturor organizaţiilor politice de dincolo de
Carpaţi". Ziarul lndreptarea vedea, fireşte, exagerând lucrurile, „pri-
mejdia unei rupturi a solidarităţii şi unităţii naţionale" 92 .
Partidul Naţional de sub şefia lui Nicolae Iorga a avut o atitudine
binevoitoare faţă de întrunirea naţional-ţărăniştilor, cu toate că marele
istoric părJsise de puţină vreme, împreună cu partizanii săi politici,
?.i>Viitorul, XXI, nr. 6060 din 3 mai 1928, nr. 6055, din 9 mai 1928.
r.1 Arh. Stat. Bucureşti ,fond M.P.N. Inf., dos. 44, f. 17; 23.
38 Idem, f. 26.
B!l Idem, f. 60; 98.
00 Idem, fond M.A.I. dos. 320/1928, f. 'i-10.
~1 Idem, fond M.P.N. Inf., dos. 44, f. 2, vezi şi Stephane Floresco, L'affaire
Carol, Paris, 1928, p. 98. Cu toate acE;>stea, unii lideri ai P.N.L. simpatizau cu Ca-
rol, atât C. Argetoianu cât şi directorul oficiosului P.N.L. Alexandru Mavrodin
(vezi Dionisie Nobilescu, Restauraţia, Cluj, 1933, p. 38).
!l2 Jndreptarea, X, nr. 68, din 24 mai 1928.
P.N.Ţ. Oficiosul iorghist califica adunarea de la Alba Iulia drepti „cea

mai importantă manifestaţie politică ce s-a produs ele câţiva ani îc-
coace"93. Şeful acestei formaţiuni politice a trimis o telegramă lui Iuliu
Maniu în care subliniază necesitatea ca P.N.Ţ. să preia conducerea ţării:
„încredinţat că guvernul actual n-are nici un motiv serios a deţine mai
departe puterea, doresc şi eu ca în viitorul regim care îl va hotărâ în-
ţelepciunea Regenţei, valoarea neâncercată încă a 0efilor ardeleni, pre-
cum şi a elementelor ţărăneşti autentice să aibă tot rolul care i se cu-
vine"94.
în favoarea acţiunii organizată la Alba Iulia s-au pronunţat şi lide-
rii Partidului Social Democrat: Iosif Jumanca, Constantin Titel Petrescu,
Ion Flueraş. Vorbind în cadrul acestei adunări, C.T. Petrescu arăta:
„În cetatea istorică a libertăţii poporului românesc se adună azi din nou
ţăranii înfrăţiţi cu muncitorii, pentru a scutura jugul tiraniei liberale.
Voim alegeri libere şi un guvern democraticii95_
Regenţa, în schimb, nu a primit favorabil adunarea de la Alba Iulia,
care, în concepţia sa nu trebuie să aducă prejudicii guvernului liberal
preocupat de obţinerea împrumutului în străinătate 96. Atitudinea Re-
genţei se explică prin aceea că ea nu putea acepta impunerea unei so-
luţii sub presiunea opiniei publice şi era ataşată de P.N.L. De altfel, ea
nu privea cu ochi buni P.N.Ţ. datorită opoziţiei sale faţă de actul de
la 4 ianuarie 1926 şi legăturilor cu fostul principe Carol.
Adunarea de la Alba Iulia a avut un larg ecou internaţional. Astfel,
ziarele italiene, exagerând lucrurile, informau că 60.000 de ţărani sunt
pregătiţi să porneasci'i spre Bucureşti. De asemenea, o serie de zfan'
americane cum ar fi. Times, The Wasliinton Post, The New York Herald
ş.a., publică numeroase articole cu titlurile: „Ţăranii se îndreaptă spre
Bucureşti, spre a răsturna Regenţa", „Apropiata revoluţie ţ<1rănească
din România", „Trupele s-au ciocnit cu mulţimea". etc, în care este
prezentată în mod exagerat starea de spirit existentă 97 . Atitudinea aces-
tor publicaţii se explică mai ales prin dorinţa de senzaţional a unor ga-
zetari pentru a atrage cititorii, dar şi prin neverificarea unor ştiri, in-
formaţii din diferite surse. Aceste ştiri nu corespundeau realităţii şi nu
P.rau prezentate cu obiectivitate.
Presa bulgară a fost mai realistă, înfăţişând în general cu obiectivi-
tate si discernământ informaţiile primite. Ziarele Democraticesco zgovor
sau Slovo au manifestat chiar admiraţie pentru adunarea de la Alba
Iulia98 . Atitudinea publicaţiilor bulgare se explică mai ales prin existenţa
în ţara vecină a unui puternic partid agrarian.
9JNeamul Românesc, XXI, nr. 102, din 8 mai 1928.

~~Ibidem; Dimineaţa, XXV, nr. î692, din 10 mai 1928, p. 13, N. Iorga, Co-
respondenţă . .. , p. 291.
05 Adevărul, 41, nr. 13613, din 6 mai 1928; Socialismul, XXII, nr. 20, din 13
mai 1928: M. C. Stănescu, Mişcarea muncitorească din România în anii 1924-1928,
oo Arh. Stat. Bucureşti, fond Casa Regală. Regenţa Mihai, deis. 12/1928, f. 2;
Z. Ornea, Ţărănismul. Studiu sociologic, Bucureşti, 1969, p. 57.
97 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N. Inf. Presă Externă, dos. 44/f. 3; 35.
911 Idem, f. 69-73
ACTIVITATEA POLITICĂ A LUI IULIU MANIU. 1926-1928 305
Adunarea de la Alba Iulia, cea mai mare manifestaţie organizat}

de un partid politic din România interbelică a demonstrat popularitatea
cor.sidera.bilă a P.N.Ţ., creşterea nemulţumirii populaţiei faţă de poli-
tica liberală dornică să înlocuiască guvernul condus de Vintilă Br5-
tianu cu altul având în frunte pe Iuliu Maniu. P.N.Ţ., care nu fusese la
conducerea ţării, constituia o speranţă pentru numeroase categorii so-
ciale, mai cu seamă cele mijlocii şi mici ale populaţiei, inclusiv cele
defavoriza te.
Adunarea din 6 mai 1928 a arătat, totodată, capacitatea de organi-
zare a partidului condus de Iuliu Maniu şi popularitatea lui destul de
ridicatu în rândurile populaţiei. Ea a constituit, în acelaşi timp, un aver-
tisment pentru Regenţii, liderii naţional-ţărănişti încercând să o deter-
mine să le acorde puterea. Sesizând acest lucru, Panfil Şeicaru scria
după trei decenii şi jumătate, în lucrarea sa cu caracter memoralistic:
„Adunarea de la Alba Iulia a avut caracterul unui ultimatum adresat
Regenţei. In acest moment, guvernul liberal era virtualmente căzut"m'.
In adevăr, această adunare a netezit drumul P.N.Ţ. spre putere. Chiar
unii membrii ai guvernului, potrivit unui contemporan, şi-au dat seama
că acum aducerea partizanilor lui Iuliu Maniu la putere nu mai putea
fi prea mult amânat<:1100_ Astfel, la 3 noiembrie 1928, guvernul Vintilă
Brăitianu a demisionatIOI, constituindu-se după încercările tardive ale
lui Nicolae Titulescu de a forma un cabinet de uniune naţională, un gu-
vern prezidat de şeful P.N.Ţ., Iuliu Maniu.
Adunarea de la Alba Iulia a fost deci un succes pentru P.N.Ţ. şi
implicit, pentru conducătorul Iuliu Maniu. Dovedind tenacitate şi perse-
verenţă, liderul naţional ţărăniştilor a şitut să profite de criza prin care
trecea P.N.L., în special după moartea liderului său necontestat Ion I. C.
Brătianu. Maniu a înţeles că acum este momentul să-şi realizeze pla-
nurile şi aspiraţiile lui politice, mai cu seamă că nu mai avea un ad-
versar politic pe măsura defunctului lider liberal. Şeful P.N.Ţ. a în-
cercat sc"1 se foloseasc{1 de problema carlistă pentru a accede! la putere.
El s-a convins însă că fostul principe moştenitor nu se bucură de o
popularitate deosebită în rândurile opiniei publice, iar grupul său din
interior, deşi era destul de gălăgios, nu cuprindea personalităţi politice
de prestigiu ci o serie de transfugi din unele partide care se foloseau
de Carol mai mult pentru a parveni.
Deşi scurtă, perioada de după formarea P.N.Ţ. până la cucerirea
puterii este densă în evenimente politice. Moartea regelui Ferdinand
şi apoi a lui Ion I. C. Brătianu, au favorizat ascenStiunea lui Iuliu Ma-
niu, care intră treptat pe primul plan al scenei politice româneşti. Clar-
viziunea politică, caracterul său ponderat, verticalitatea sa, au făcut din
şeful P.N.Ţ. - un lider politic de prestdgiu. Deşi a amânat încredinţa-
P. Şeicaru, op cit, II, p. 56.

9!J
A. p .Samson, Memoriile unui gazetar (1927-1937), Bucureşti, 1979, p. 25.
ioo
iui Arh. Stat. Bucureşti, fond Casa Regală, Regenţa Mihai, dos. 7 /1928, f. 10;
dos. 12/1928, f. 1-2.
30fi CONSTANTIN I. STAN
rea puterii lui I. Maniu şi partidului său, Regenţa a fost nevoită în cele
din urmă să facă acest lucru. Începea acum o nouă etapă în viaţa şi ac-
tivitatea politică a marelui om politic român, nu lipsită de frământări şi
de21iluzii.
CONSTANTIN I. STAN
Anexe:
I
Scrisoarea lui Iuliu Maniu din 111 iunie• 1926 către Nicoliae Iorga.
Stimate Dom1rnle Iorga.
Vă cer înainte de toate scuze cu care vă scriu aceste câteva rânduri chiar în
plecare. Venit la Bucure~ti, am discutat cu puţinii membrii prezenţi în Bucureşti
ai Delegaţiei permanente cele ele făcut la alegerile parţiale. Am fost de acord
cu toţii că menţinerea cartelului electoral cu ţărăniştii este necesară atât din punct
de vedere politic general, cât şi ţil'lând seama de posibilităţile electorale.
Dl. Ioaniţescu va avea amabilivatea să vă expună verbal consideraţiunile dis-
cutate de noi. Cât priveşte candidaturile la Bihor, Covurlui, Tutova sunt ai noştri,
în Ilfov, Ialomiţa şi Caliacra, ţărăniştii au şanse serioase. Având în vedere te-
roarea sistemului electoral averescan, n-avem decât în Bihor, Covurlui şi poate
Ialomiţa Ul'lele şanse având în vedere legătura personală ce o are Goga cu Ră
ducanu.
Candidatura lui Halippa în Bucureşti a întâmpinat oarecari rezistenţă la
or!(anizaţia noastră din Capitală. Cred că nu este altceva de făcut mai ales ţinând
seama de faptul că candidatura d-lui Halippa în Bucureşti este mai mult un act de
satisfacţie pentru acest om de treabă şi pentru Basarabia prea mult umilită. Cal'l-
diciatum d-lui Halippa o consider mai mult naţională, iar nu a Partidului Ţă
rănesc.
Pe sâmbătă, când vui fi din nou în Bucureşti, am rugat să vină încoace pe dl.
Ienciu din Galaţi pentru a înlătura, dacă se poate, col'lflictul domniei sale cu dl.
Lucaşievici. Ambii reclamă candidatura oficială, având ambii motivele lur. Mi se
pare cu totul imposibil şi cM3r comic ca la nişte oameni de profesie să ducem
luptă oficială contra unui membru a Delegaţiei Permanente, specialist cunoscut
şi consacrat de opinia publică. Situaţia este agravantă prin împrejurarea că
ambii şi-au depus deja candidaturile.
Ce priveşte zgomotul din jurul unor tratative între noi şi liberali sunt sigur
că aţi înţeles de la primul moment că ele nu există decât în fantezia liberalilor.
Nu am discutat nici direct, nici indirect cu nimeni. Sunt de aceeaşi părere pe
care am arătat-o Ia ultima îl'ltrunire.
Vă rog stimate d-le Iorga să exprim asigurarea distinsei stime ce vă păs
trez şi respectuosc salutări.
Iuliu Maniu.
AI dumneavoastră devotat,
Suro;;a: B.A.R., Secţia Mss., Coresp. N. Iorga, voi. 333/2. 1926, f. 378-379.
II
Scrisoarea raport a lui Iuliu Maniu din 30 august 19::?6 cutre' Nicolae Iorga.
Prea stimate domnule profesor.
Văzând în zilele din urmă pe Dl. Mihalache a trebuit să constatăm ambii că
alegerile parţiale în curs, împiedică atât tratativele prealabile de fuziune, cât şi
convocarea delegaţiilor permanente a partidelor până la termenul de 1 septembrie
1926. Am căzut Îl'lsă ambii ele acord că cel mult în a doua jumătate a lunii sep-
ACTIVITATEA POLffiCĂ A LUI IULIU MANIU. 1926-1928 307
tembrie trebuie să fie tratativele terminate şi delegaţiile permanente convocate

fiind în interesul nostru al tuturor, ca să se termine odată această chestiune, c4re
frămăntă atât de mult opinia publicâ, împiediC'ă libera acţiune a ambelor partide,
dă prilej la atâtea intrigi: şi la atâtea încercări de ademenire din partea adver-
sarilor !'loştri politici.
Dl. Mihalache mi-a pus în vedere că în proximele zile vă va cerceta în
scopul de a-şi face propunerile concrete a trata toate de1:13liile şi a afla vederile
dumneavoastră în legătură cu această chestiune. Mi-a arătat şi mie felul său de a
vedea şi mi-am expus şi eu punctul meu ele vedere, precis, dar pur personal al
meu. Garanţiile care au ieşit la iveală din acest schimb de idei nu mi se par
insuportabile, spre noroc am putut constata armonia dorită! şi necesară între ,·e-
derile noastre politice, atfat ca program politîc, cât şi ca program guvernamental.
Aş fi dorit mult să v{1 cercetez pentru a cunoaşte fără întârziere părerea Dvs.
Regret însă, trebuie să plec chiar azi la Bihor pentru alegerea parţială de de-
putat de care ne desparte abia câteva zile. Vă rog însă prea mult să binevoiţi a
mă aviza telefonic la Cluj, Str. Băii nr. 1, daci"1 acceptaţi termel'lu! de 26 septem-
brie pentru ţinerea şedinţei Delegaţiei Permanente, care într-un chip oarecare va
trebui să răspundă ofertei fărăni~tilor. Din parte-mi aşi dori mult C.'.l acest.'.! să
poatl1 fi afirmativ.
Vii rog prea stimate Domnule profesor, să primiţi asigurare.'.! distinsei stime
ce vă păstrez şi respectoase salutări.
Iuliu Maniu.
Al D-voastrădevotat,
Sursa: Idem, f. 372-373.
III
Scrisoarea lui I. Lugoşianu din 27 septembrie 1926 către Şain Georgiu.

Domnul I. Maniu, care părăseşte Capitala astăzi, m-a însărcinat să-ţi comunic
convocarea alăturată destinată a fi transmisă D-lui profesor Iorg.:i. prin mijlocirea
D-tale binevoitoare.
Precum vezi, en este privitoare la convocarea Congresului General al Par-
tidului Naţional şi prin urmare publicarea ei ar fi de natură urgentă. Ţi-aş fi,
deci, foarte obligat dacă ai binevoi să mi-o restitui cât mai grabnic cu aprobarea
sau obligaţiunile D-lui profesor Iorga.
In graba de a ţi-o transmite am lăsat în alb numărul articolului din statu-
tul pe care nu-l am la îndemână, căci singurul exemplar din st.atutul Partidului
Naţional aprobat se află în posesia D-lui Mal'liU, pe care n-am evut posibilitatea
să-l văd, dar care mi-a făgăduit azi dimineaţă că mi-l va trimite înainte de ple-
carea sa.
Al D-tale sincer devotat,
I. Lugoşianu
Sursa: Idem, voi. 335/l, 1926, f. 227.
TIJE POLITICAL ACTIVITY OF IULIU MANIU

ON THE EVE OF TllE TAKING OVER OF THE POWER (1926-1928)
(Summary)
This research is a sequel of the other two which appeared in the previous
issues of ACTA MP dedicated tu the activity of Iuliu Maniu, after the Great
Reunion.
Though short, the period after the organization of P.N.T. (October, 1926) till
the conquest of the power (November, 1928) is dense in political events. The death
of King Ferdinand, followed by the death of I. C. Brătianu, favoured the rising
of Iuliu Maniu who advances, step by step, on the first level of the Romanian
political stage. His political clear-sightedness, his balanced character, his verticality
had made of the leader of P.N.T. a prestigious political leader. Thoughl the Re-
gency had postponed to commit the power to Iuliu Maniu and his party, it was
finally bound to do it.
It then started a new stage in the life and the politica! activity of the poli-
ticiaR, though worries and disillusionments did not lack.
ASPECTE ALE INSTAURĂRII ADMINISTRAŢIEI
REGIMULUI MONARHIC AUTORITAR IN JUDEŢUL SĂLAJ
(FEBRUARIE-MARTIE 1930)
La 8 iunie 1930, beneficiind de un complex de împrejurări favora-

bile, pe tronul României a urcat Carol al II-lea. Regenţa, instituită după
moartea regelui Ferdinand, în iulie 1927, şi-a încetat activitatea.
Încălcându-şi obligaţiile asumate în 1925 la Milano, Carol a sosit
în ţară la 6 Junie 1930 şi a fost proclamat rege, două zile mai târziu, în
Parl2.mentul României. O vreme, până la 10 februarie 1938, Carol al
II-lea va domni potrivit prerogativelor acordate monarhului de Constitu-
ţia din 1923. După această dată va trece, pe baza unor pregătiri anteri-
oare, dar şi profitând de situaţia favorabilă lui existentă atât pe plan
intern cât şi extern, la un regim autoritar, ce-şi va avea suportul şi
într-o nouă Constituţie.
Soarta regimului politic din România a fost decisă, în bună măsură,
de rezultatul alegerilor parlamentare din anul 1937. Acordurile electo-
rale precum „pactul de neagresiune" dintre P.N.Ţ. şi partidul „Totul
pentru Ţară" sau „Cartelul electoral" dintre P.N.L., Partidul German şi
Frontul Românesc au sporit starea de confuzie a electoratului. Acest
fapt, la care se adauga şi extrema pulvertlzarc a spectrului politic - la
alegeri participând 13 partide politice şi alte 53 de grupări secundare
- au făcut ca nici un partid politic să nu obţină, conform prevederilor
legii electorale din 1926, 400/o din totalul voturilor, necesare pentru a
forma guvernul.
Lovind în uzanţele politice tradiţionale prin instaurarea guvernu-
lui Partidului Naţional Creştin (condus de Octavian Goga şi care obţinuse
abia 9,150;0 din totalul voturilor valabil exprimate) Carol al II-lea a
fi'1cut un salt serios spre noul tip de putere barând, în acelaşi timp, calea
spre putere a Mişcării Legionare, care devenise, cu 15,380;0 din voturi,
al treilea partid al ţărli.
Folosindu-se de guvernul Goga - Cuza, regele şi cercurile poli-
tice care îl sprijineau, au pregătit terenul pentru instaurarea regimului
autoritar. Schimbarea regimului polii.tic a fost premeditată. Detaliile lo-
viturii de stat au fost puse la punct încă la 25 ianuarie 1938; în cadrul
unei audienţe acordată de rege lui Armand Călinescu, problema fiind
reluată, într-un cadru mai larg, la 9 februarie 1938. Iată cum relatează
Călinescu desfăşurarea evenimentelor şi problemele discutate: „Trecem
în altă cameră şi ne aşezăm în jurul unei mese: Rex în cap, Tătărăscu
la dreapta, eu la stânga şi lângă mine Urdăreanu. Examinăm problema
loviturii de stat. Guvern compus din comitetul de patronaj (foşti prim-
miniştri) cu partiarhul preşedinte, apoi titular cu la interne, Micescu,
general Antonescu şi Victor Iamandi. Cancicov, Savu, Camărăşescu, V.
Niţescu, Andrei Rădulescu, general Florescu. Administraţia luată de co-
lonei în judeţ. Proclamaţie Rex, apoi stare de asediu. dizolvarea parti-
DĂNUŢ POP
310
delor. Dezbateri până la ora 6,30, stabilind programul pentru ziua de

10"1. Planul a fost îndeplinit! Forma de guvernăm<"mt adoptată de cc'"'1trc
noul regim a fost cea a cabinetului de uniune naţională, condus de Miron
Cristea, ,,garanţie - spune Veiga în Istoria Gărnii de Fier - neutrii şi
venerabili"t a sprijinului dat statului român, într-un moment de pericol,
de către Biserica Ortodoxă Română, simbol naţional prin excelenţ<'1":!.
În cuvântarea rostită cu prilejul depunerii juri"1mântului de către
membrii noului guvern Carol al II-lea spunea: „Ast<'"izi suntem chemaţ;; a
începe o er;I nouă în istoria patriei noastre, o eră în care erorile din
trecut trebuiesc corijate cu cea mai desăvârşită energie şi cu cea mai
adâncă chibzuială", inr în Proclamaţia către popor încerca să justificP
schimbarea operată prin neajunsurile vieţii politice care „a adus o
nesfârşită nelinişte şi turburare în viaţa şi sufletul poporului"3.
Decrctul-lege4 , referitor la starea de asediu, din 11 februarie 1938,
prevedea „introducerea stării de asediu pe tot cuprinsul ţării" (art. 1),
trecerea puterilor „atribuite de legi şi regulamente, în tot ce este referi-
tor la menţinerea ordinei publice şi siguranţei Statului, în mâinile au-
torităţilor militare" (art. 2) şi preciza, în art. 4, drepturile acestor auto-
rităţi. Starea de asediu urma să se ridice, „când se va crede oportun"
(art. 6).
Toate aceste măsuri au afectat şi administraţia judeţului Sulaj.
Prefectul judeţului din timpul guvernului condus de O. Goga, dr. Vi-
dican Teodor, numit prin Înaltul Decret Regal nr. 4333 din 30 Decembrit>
1937, a fost înlocuit cu colonelul Petrescu Gheorghe. Noul prefect era, la
data numirii, Comandantul Regimentului 7 Grăniceri din Baia-Mare şi
a fost, prin deciziunea Ministerului de Interne No. 4623, „delegat pro-
vizoriu a îndeplini funcţiunea de prefecti al acelui judeţ" (Sălaj n.n.)5.
Instalarea în funcţlle a avut loc în ziua de 11 februarie 1938, ora 16, în
sala festivii. a Prefecturii Sălaj.
Concomitent toate transferările, detaşările şi delegările f;kute în
intervalul de la 29 Decembrie 1937 până la 10 Februarie 1938 au fost
revocate, urmând ca funcţionarii, respectivi să treacă în posturile ai că
ror titulari au fost anterior6.
Regimul politic constituţional era înlocuit, prin măsuri ce se suc-
ced, după 10 Februarie 1938, cu repeziciune, cu unul :autoritar. Cen-
zura se înăspreşte. Un ordin circular al Şefului Cenzurei, adresat, la 11
februarie 1938, tuturor Prefecturilor din judeţe aducea precizări supli-
mentare privind regimul presei. !n ziare nu mai puteau apare informaţii
despre partide, întrevederi şi consfătuiri, declaraţii ale oamenilor poli-
tici, comentarii asupra actelor guvernului, critici la adresa guvernului
caracter politic, „clişeele foştilor oameni politici", critici la adresa insti-
I A.Călinescu, !nsemnări politice 1916-1939, Bucureşti, 1990, p. 377.

2 F. Veiga, Istoria Gărzii de Fier 1919-1941. Mistica 11.ltranaţionalismului.
:i Universul, 55, nr. 42 din 12 februarie 1938, p. 1.
4 Ibidem, p. 1.
5 Arh. Stat. Sălaj, fond Prefectura Jud. Sălaj, dos. 5002/1938.
G Gazeta Oficială a Jud. Sălaj, 12 februarie 1938, No. 9, An. XX.
Il'<STALAREA REliIMULl)I CARLIST IN SALAJ. 1938
311
tuţiilor fundamentale ale statului, ştiri care ar interesa apărarea naţio

nală sau siguranţa statului, etc.7.
Funcţionarilor de stat, judeţ şi comun{t din judeţul Sălaj le era
interzis, printr-un ordin al noului prefect, „a face declaraţiuni şi comuni-
cări presei", orice abatere de la această dispoziţiune trebuind sancţio
natc't cu toată rigoarea 8 . Proclamaţia regelui Carol al II-lea către na-
ţiune a fost afişată în toate localităţile din judeţul Sălaj. În oraşe (Za-
lâu, Şimleu-Silvaniei, Carei) s-au afişat câte 50 exemplare, în centrele
celor 10 plăşi câte 20 exemplare, iar în comunele rurale câte 10 exem-
plare. Pe tot timpul cc.ît Proclamaţia urma să fie afişată, orice alt afişaj
era strict interzis9.
La 18 Februarie 1938, colonelul Petrescu, prefectul jud. Sălaj, nu-
n~ca, pe baza propunerilor venite din partea pretorilor plăşilor din judeţ,
noii primari ai comunelor urbane şi rurale din judeţ. Comisiunile interi-
mare prevăzute de art. 136 din Legea Administrativc.1 şi consiliile comu-
nale prevăzute de art. 29 din aceeaşi lege încetau, astfel, s[1 mai existe.
Atribuţiile acestora au fost preluate de primarii numiţi. Prin această
măsură, evident nedemocratică, regimul îşi asigura un control mal efi-
cient asupra aparatului de stat, eliminând orice posibilitate de influen-
ţare a lui pe calea alegerilorIO_
fn multe comune ale judeţului Sălaj au apărut nemulţumiri ale
locuitorilor faţă de această măsură arbitrară a regimului, mulţi diatre
noii numiţi necorespunzând funcţiilor încredinţate. Despre primarul din
corn. Tămăşeşti, de exemplu, pretorul plasei Cehu-Silvaniei scria: „este
compleotalmente lipsit de energie şi autoritate, neavând nici spiritul de
iniţiativă, neavând nici o atitudine fermă faţă de locuitori, care să pro-
ducă rezultate bune în administrarea comunei . . . nu este capabil să
menţină ordinea în muncă ... este lipsit de abilitate şi echilibrul atât
de necesare noului ritm al administraţiei de azi"ll.
Erau apoi alţii care recunoşteau cinstit că nu corespund funcţiilor
în care au fost numiţi. Primarul din comuna Huseni cerea să fie schim-
bat din funcţie deoarece era „om în etate şi sărac" dar şi pentru că,
arăta el, „nu prea ştiu scrie şi chiar de citit citesc destul de greu aşa că
de multe ori nu sunt în stare să-mi lămuresc îndeajuns unele ordine pri-
mi te de la autorităţi"12.
Adc."1ugând acestor exemple cazul, nu singular, al primarului din
corn. Iaz, despre care pretorul plasei Şimleu-Silvaniei ari'1ta, într-un ra-
port adresat Prefecturii, că „a fost primar sub întreg regimul politic din
Hl33-1937 considerându-se şi azi exponentul alegătorilor, cărora voeşte
să le facă pe plac şi în consecinţă refuză în mod sistematic aplicarea
măsurilor noului regim"I 3 , devine evident că regimul nu a reuşit să-şi
impună, peste tot şi cu maximă eficacitate oamenii cei mai fideli.
7 Arh. Stat. Sălaj, .fond Preftctura Sălaj, dos. 5071/1938.

B Idem, dos. 5451/1938.
~ Idem. dos. 6026/1938.
10 Al. Gh. Savu, Dictatura regală (1938-1941), Bucureşti 1970, p, 185.
11 Arh. Stat. Sălaj, fond Prefectura Jud. Sălaj, dos. 2565/1938.
12 Idem, dos. 2100 /1938.
i:: Idem, dos. 1934/1938.
DĂNUŢ POP
312
Mulţi primari dintre cei numiţi şi meniţi, la 18 febmarie 1938, s;l

conducă comunele judeţului au fost, din motivele prezenta!te sau clin
altele, înlocuiţi în scurtă vreme. Criteriul fundamental pentru ocuparea
unor posturi în aparatul administrativ a devenit devotamentul faţ[1 de
regimul autoritar al regelui Carol al II-lea.
După ce, la 17 februarie 1938, a fost dat „Decretul-lege pentru mo-
dificarea legii privind reprimarea unor infracţiuni contra ordinci publice
şi a legii pentru apărarea ordinei în stati' prin care se instituiau pedepse
cu închisoarea de la 6 luni la 1 an pentru cei care constituiau grupuri,
nuclee, cuiburi în scopul răspândirii ideilor politice (art. 1) şi se inter-
zicea „funcţionarilor publici, membrilor clerului de or:Icc confesiune,
membrilor corpului didactic de a face parte dintr-un partid polittic, de
a adera b acţiuni politice ori de a lua pare la orice manifestare cu ca-
racter politic" (art. 2)14 a urmat un eveniment politic ce va marca înlă
turarea, de fapt ~i de drept, regimului parlamentar. Acest evcnime11t,
va fi adoptarea unei noi ConstiJtuţii. Textul noii legi fundamentale a sta-
tului a fost publicat în 20 februarie 1933 în Monitorul Oficial, partea
I-a, nr. 42 şi după promulgare în urma plebiscitului din 24 februarie
1938, a fost republicat în Monitorul Oficial din 27 Februarie 19381 5 . „De-
cretul relativ la plebiscitul pentru Constituţie", prevedea obligativitatea
votului, care urma să fie făcut prin declaraţiune verbală înaintea birou-
lui de votare. Cei care votau împotrivă erau trecuţi pe liste separa.te.
Rezultatele lui, la nivelul întregii ţări, consemnate în raportul către
rege din 27 februarie 1938, arătau că „4.297.581 de glasuri au fost pen-
ltru primirea Constituţiunii şi numai 5.483 au fost împotrivă1 6 .
Plebiscitul, în judeţul Sălaj, a fost cu multă grijă pregătit. O con-
ferinţă administrativă, ţinută în data de 22 februarie 1938 la Prefectura
judeţului, a reunit prefectul, comandantul garnizoanei şi comandan-
tul Legiunii de Jandarmi, preoţi ortodocşi, greco-catolici, romano-ca-
tolici şi reformaţi, şefii de autorităţi din Zalău, corpul profesoral, pre-
torii, notarii, primarii comunelor, învăţători, alţi funcţionari de pe te-
.ritoriul judeţului Sălaj. ln cadrul lucrărilor conferinţei col. Petrescu,
prefectul judeţului, a prezentat conţinutul Constituţiei ce urma a fi
aprobată prin plebiscit la 24 februarie 1938. Tot aitunci cei prezenţi
CIU fost deslegaţi, de către protopopii confesiunilor mai sus menţio
nate, de vechiul jurământ.
S-au stabilit, aci şi acum, şi dispoziţiile relative la pregătirea zilei
de 24 februarie 1938. Aceasta era declarată sărbătoare naţională, cu
arborarea drapelelor; cursurile şcolilor şi toate serviciile publice erau
suspiendate, satele si oraşele urmând să îmbrace haine de sărbătoare.
După oficierea serviciului divin, în „dimineaţa redeşteptării naţionale",
toţi locuitorii înscrişi în listele de alegători erau obligaţi să se prezinte
la vot, în caz contrar urmând să fie „amendaţi fără cruţare şi încasaţi
imediat". Votarea trebuie să sfârşească la ora 15,00 în comunele ru-
rale şi la ora 18,00 în comunele urbane.
14 Cod. Hamangiu, 1938, I, p. 122-145.

15 Ibidem, p. 172.
16 Ibidem, p. 172-173.
INSTALAREA: REGIMULUI CARLIST IN SĂLAJ. 1938 313
Funcţionarii aveau un regim special. O telegramă semnată de A.

CJ.linescu, adresată Prefecţilor din judeţe, aducea cuvenitele lămuriri.
Şeful fiecărel instituţii trebuia să facă, din ajun, un tablou cu toţi
fonc:ţionarii, indiferent dacă erau sau nu înscrişi în lis1tele electorale,
JX'nlru a se prezenta la vot. Adunaţi în localul instituţiunii, în dimi-
TlL'aţet de 24 Februarie 1938, la ora 8,00, funcţionarii, bărbaţi majori,
unnau să plece in corporc, in frunte cu şeful instituţiei respective, la
-secţia de votare11.
In general, în Sălaj,
lucrurile s-au desfăşurat într-un climat de or-
·d:: :1e şi linişte.· Puţine
incidente s-au semnalat. Ele nu au influenţat,
jnsă, in vreun fel, rezultatul final al plebisdtului. Rezultatele votului
în fiecare plasă din judeţ au fost comunicate Prefecturii, telefonic, în
ziud plebiscitului până la ora 20,00 iar a doua zi dimineaţa, listele de
votanţi au fost îm.intate, în scris, primului preşedinte al Tribunalului
.Judeţean.
Nou:i. Constituţie acorda regelui puteri mult mai largi dec:1t cca din
Hl23. Regele era declarat „Capul St<l!tului" (art. 30). Puterea legisla-
tivă era exercitată de rege prin Reprezentanţa Naţională. Tot regele
·sancţiona şi promulga legile iar iniţiativa legilor îi era tot lui acordată
(art. 31). Constituţia acorda prioritate puterii executive, încredinţată
rl'r.:;clui, c<ire o exercita prin guvernul său (art. 32). Guvernul era nu-
mit direct de suveran şi răspundea numai în faţa sa.
Este evident că, <leşi a menţinut principiul potrivit cărui toate
puterile emană de la naţiune, precum şi pe acela al separării puterilor
1n stat, noua Constituţie a concentrat aceste puteri în mâna regelui.
Drepturile acordate suveranului de Constituţia din 1923 erau şi ele men-
ţinute. În pofida unor drepturi atât de largi, Carol al II-lea a men-
ţinut principiul inviolibilităţii persoanei regelui (art. 11).
Parlamentul îşi pierdea o însemnată parte din vechile al~ribuţii.
F.rau proclamate, prin noua Constituţie, principalele libertăţi şi drep-
turi cctr1ţeneşti dar, pe lângă drepturi, românii aveau şi datorii. Se in-
terzicea oriCC:irui român de a „propovădui prin viu grai sau în scris
schimbarea formei de guvern a Statului, împărţirea averii altuia, scu-
tirea de impozite ori lupta de clasă" (art. 7). Pentru n garanta liniştea
publică se introduce pedeapsa cu moartea şi pe timp de pace ,.pentru
atentate contra suveranului, membrilor familiei regale, şefilor statelor
-str;:iine ~i dc:mnitarilor Statului din motive în lC'gătură cu ~xerciţiul
funcţionarilor ce le sunt încredinţate, precum şi în cazurile de tâl-
hiir:c cu omor şi asasinat politic" (art. 15).
Monarhia îşi asigura, prin Constituţia din februarie Hl38 rolul do-
minant. precumpănitor în sistemul politic al ţării. S-a trecut practic,
de h forma de guvernământ monarhic-constituţional-parlamentară la
cca de monarhie autoritar<'!.. Curba, pe care avea să evolueze regimul
instaurat în februarie 1938, va fi una sinuoasă, marca'1:ă, profund de
mutaţiile din viaţa internaţională şi de presiunile la care România era
supusă din exterior.
17 Arh. Stat. Sălaj, fond Prefectura jud. Sălaj, dos. 6319/1938.
314 DĂNUŢ POP
Sălajul, parte integrantă a ţării, nu putea evolua altfel. Au simţit

şi locuitorii lui, ca toţi ceilalţi, schimbarea produsă şi au traversat
aceleaşi etape ale instaurării regimului autoritar, formlirii instituţiilor
sale. Prin decretul ·- legea nr. 1422 clin 31 martie ID3818 au fost dizol-
vate „toate asociaţiunile, grupările sau partidele politice", dispărând
astfel un element fundamental al democraţiei moderne. Voinţa polit:c,·1
a electoratului ·--- de a aduce la putere pe ·Cei dispuşi să practice de-
mocraţia -·- nu se putea exprima în noile condiţii, societatea devenea in-
capabilă să controleze şi limiteze puterea prin mijloace democratice.
Se încheia un capitol de istoric românească şi un altul nou încept.'<L
DĂNUŢ POP
ASPEKTC DER \'ERWALTUNG IM LANDKREJS SALAJ Wi\IIREND

DEH EHRICllTUNG DES AUTORITĂR - MONARCIIISCHEN REGIMS
(Feb.-Mărz 1938)
(Zusammenfassung)
Im fri.ihjahr 1938 gelangt es dem seit l!l30 regirenden rumănischen Konig

Karl der II. ein neues politisches Regim zu errichten. Praktisch ging Rumănien
von einer konstitutionell - narlamentarischen Monarchie zu einer mvnarchischen
Dikt:1tur. .
Die crsten, wie auch wichtigsten, MaBnahmen wăhrencl des Prozeses cier
Errichtung clieses Hegims waren folgencle: Erklărung des Ausnahmezustande~.
Organisierung eines Volksentscheides fi.ir eine neus Verfassung und Auflosung
der politisrhen Parteien.
Die i\nderung im politischen Hegim des Landes berUhrten auch den Lancl-
kr<>is Salasch sehr stark. Der Abllisung cler alten Kreisverwaltung durch eine
neue, mal3 Konig Karl der JJ. hochste Wichtigkeit zu. So wurde in cler ersten
Phase 10-11. Feb. 1938 der zi\'ile Lanclrat dr. Theodor Vidican durch einen milit.ăr
- Oberst Gheorghe Petrescu ersetzt. Spăter wurden auch alle anderen hoheren
Verwaltungsbeamlen der Landratsămter, wie auc~ clie B[1rgermeister cler Stădte
und Gemeinclen, welche his her gewăhlt waren durch ernannte ersetzt.
Der ncuc>n Verwaltung ţ:!"elang es am 24 Februar 1938 den Volksentschei-
dun~· Ober clic neue Verfassung im Lanclkreis Salasch in einem Klima cler Buhe
und Orclnung abzuwickeln.
lB Uni\"er~ul, 1 aprilie> HJ:J8, p. 3.
COORDONATE ALE DISCURSULUI REPREZENTANTELOR
MIŞCARII
FEMININE DIN TRANSILVANIA DIN PERIOADA
INTERBELICA
Interpretarea discursului elaborat şi practicat de reprezentantele

mişcării feminine din Transilvania în perioada interbelică, presupune
câteva observaţii privind începuturile mişcării. Condiţiile concrete în
care aceasta a debutat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au
înscris manifestările sale în cadrul mai 'larg al luptei pentru emanci-
pare naţională. Mişcarea feminină a devenit un segment al acesteia,
adaptându-se programatic obiectivelor mişcărli naţionale.
Într-o conferinţă intitulată „Misiunea Femeii Române", prezentată
în ianuarie 1910, Maria Baiulescu surprindea semnificaţiile acestui
fapt. .„Chestiunea feminină este pentru fieşte care ţarii deosebită şi
trebuie tratată particular. Noi care avem să luptăm încă pentru viaţa
r:oastr[i naţională, trebuie sii înrolăm femeia instruită la munca cultu-
rei noastre naţionale. Femeia română nu trebuie să se alipească direc-
ţiunei internaţionale a 1igelor femeieşti din Apus, carl aduc cu sine
cosmopolitismul. Noi avem mult mai mari probleme de rezolvat în in-
teresele noastre proprii. Am vii.zut din trecut că numai femeia este
capabilc"i s[1 ne păstreze tezaurul naţionalităţii. În referinţele poporului
r.ostru ea arc misiunea s[1 primească o educaţiune superioară cu bază
naţională - sublinia Maria Baiulescu" 1. În acest context se urmărea
în primul rând emanciparea culturală a femeii, iar activitatea acesteia
dincolo de cadrul tradiţional al familiei se materializa în acţiuni pc
tărâm filantropic, cultural, educativ, pentru conservarea şi fortificarea
identităţii naţionale2.
Aceste constatări le considerăm indispensabile pentru hermeneutica
discursului feminin ardelean interbelic, în condiţiile în care acesta a
evoluat puternic marcat de tradiţie. Astfel, cu toate C<i la 1918 prin
Cnire se finaliza un proces ale cărui obiective animaser[1 şi mişcarea
frminin[1 din Transilvania de la începuturile sale, primii ani interbelici
r:-au adus r<isturnări spectaculoase în perceperea „problemei feminine"
la nivelul mentalităţii colective. Se remarcă tendinţa menţinerii miş
c.irii feminine din Transilvania în vechile coordonate ideologice, com-
patibilizate cu noile realităţi istorice.
În consecinţă ,în primii ani de după război, care au adus o genera-
Ezare la nivelul spaţiului românesc a polemicilor în jurul „problemei
fi:minine", în Transilvania nu păreau să se manifeste tendinţe de depă
şire a vechilor limite ale aspiraţiilor feminine. Purtătoarele de cuvânt
1 Maria Baiulescu, Misiunea Femeii Române, în Gazeta Transilvaniei, an

L:·:XXIX, nr. 1, (Braşov), 1926, p. 3.
2 Para~chiva Câncea, Mişcarea pentru emanciparea f emcii în România,
1? :8-1948, Bucureşti, 1976, p. 25.
316 GHIZELA COSMA
a mişcam, în majoritate aparţinând vechii generaţii care a activat şi

înainte de război, nu şi-au restructurat discursul în jurul revendicărilor
radicale fem)niste, care n-au fost îmbrăţişate nici acum ca şi revendi-
cări şi obiective prioritare.
S-a remarcat astfel percepţia negativă a feminismului radical, sau
în cel mai fericit caz receptarea sa ca un fenomen de avangardă, ale-
cărui idei şi manifestări societatea nu era însă suficient pregcltită pentru
a le împărtăşi. „De la modelele fixate şi dovedite, ca exemple vrednice
de urmat şi de la străbunele noastre clasice, nu putem face salturi de
sufragette care bombardeaz<1 partalele parlamentelor, reclamând lăr
muitor intrare, într-un mediu impropriu firei şi vocaţiunei femeii", arilta
în 1920 Elena Pop Hossu Longin3. „Feminismul nostru n-are la bază
cultura necesar<! ideii salvatoare", - concluziona Constanţa Hodoş, con-
siderând C<'i puţine femei îl înţeleg cu adevărat 4 . Valeria Tulbure ob-
serva şi ea că „Unele din reprezentantele emancipării au apucat-o pe
cărări greşite, pe suişuri unde femeia noastră nu poate încă urca. La
noi femeia abia acum ajunge la con';)tiinţa propriei sale valori şi a im-
portanţei ei în dezvoltarea şi progresul neamului". Astfel, definea în
continun.re ca alternativă „emanciparea raţională", prin culturc'i şi edu-
caţie5. Ideea nu era o inovaţie, mişcarea feminină din Transilvania o
îmbrăţişase deja şi o aşeza la limita superioară a revendicărilor sale_
E~ comporta acum o dezvoltare teoretică, conformă noilor realitJţi,
atât din punct de vedere al mijloacel01~, al tacticii, cât şi al obiecti-
vului final
Din ac,~eaşi perspective) era definit tipul femeii ideale. ,.Vrem S<'i
avem femei inteligente şi harnice şi nu păpuşi care cultiv<! luxul, ori
femei moderne care imitând pe bărbaţi în unele slăbiciuni ale lor, cred
a câştiga în ochii lumii", sublinia Vi ora Ciordaş, preşedinta Reuniunii
Femeilor Române din Beiuş, în cuvc'"tntul ele deschidere a Adunări ge-
nerale a Ikuniunii în Hl216. La Congresul Uniunii Femeilor Române
desfclşurat în 1924 la Baia Mare, Maria Baiulescu pleda pentru „femeia
normală care să aibă puterea şi priceperea de a exista moral şi mate-
rial prin propriile sale forţe" 7 . Ori fix<înd acest model ideal şi ca stra-
tegie „emanciparea raţională", miscarea feminină din Transilvania res-
pingea feminismul radical, calific<îndu-1 ca iraţional, ca o mişcare ce
promova obiective ce nu puteau fi atinse printr-o $oluţie naturală.
Aceasta a generat chiar o receptare cu sens peiorativ a cuvantului
„feminism", folosit mult prea des pentru desemnarea de revendic<'iri
ridicole şi extravaganţe 8 . rn cel mai fericit caz, pentru a salva locul
3 Elena Pop Hossu-Longin, ln chestia feminină, în Transilvania, an LI, nr. Jl,
(Sibiu), 1920, p. 901.
4 Constanţa Hodoş, Femenismul nostru, în Societatea de mâine, an III, nr. 24,
(Clujl, 1926, p. 440.
5 Valeria Tulbure, Cum înţeleg emanciparea femeii, în J,umina femeii, an I,
nr. 3 (Cluj), 1920, p. 96.
6 „Anuarul al Ii-lea al Reuniunii Femeilor Române, 22 febr. 1920-12 iul.
1921, 12 iul. 1921-28 mai 1922" (Beiuş), 1922.
7 Mari;>. Baiulescu, Un manifest pentru colaborarea femeilor române, în
Gazeta Transilvaniei, cm LXXXVII, nr. 1, 1924, p. 3.
e Micaela Catargi, Feminismul, în Transilvania, an 59, nr 12. 192î, p. !;93.
MIŞCAREA FEMINISTĂ DIN TRANSILVANIA. 1918-1940 317
termenului în vocabularul mişcării feminine ardelene, s-a ajuns la de-

finiţii ajustate. Astfel, în articolul „Problema feminină", Maria Ba-
iulescu definea feminismul ca rezultat al dorinţei femeii educate de a
activa mai intens în afara căminului, şi încercând o compatibilizare ,a
sa cu spiritul ardelean, - considera finalitatea acestui deziderat ca
fiind sprijinul pe care femeia dorea să-l acorde soţului şi statului. Nu-
mind acest prim pas „feminism", aprecia că el putea să se facă violent
ca-n Anglia, sau cu „libertăţi largi de concepţie exagerată". „La noi,
sublinia în continuare, femeia cultă nu a purtat lupte ridicole pentru
c3ştigarea drepturilor sale, ci a stăruit la ridicarea demnităţii sale pen-
tru a avea autoritatea necesară pentru ajutorarea tovarăşelor sale din
clasele m:dijite, pentru ap<°lrarea copilului" 9 . In consecinţă mişcarea
feminină din Transilvania nu era concepută ca o mişcare contestatară
care să atribuie în acest sens femeii un rol combatant. „Drepturile ce-i re-
vin nu şi le va câştiga printr-o răsturnare făţişă ori ascunsă a ordinei so-
ciale, nici nu va zdrobi în mod forţat desfăşurarea inevitabilă a eveni-
mentelor favorabile eliberiirii ei definitive din sclavia morală si in-
telectuală în care zăcuse secole întregi" aprecia Viora Ciordaş10. ·
În condiţiile în care mişcarea, femininei. se detaşa de spiritul mişc1irii
feministe, refuzând să caute originile în improvizaţii ad-hoc determi-
nate de moda timpului, apela la istorie. Astfel se sublinia faptul că
activismul feminin ardelean s-a născut din necesităţi istorice, existând o
tradiţie în susţinerea de către femeile române a tovarăşilor lor de viaţă
în momente de cump1'tnă care au presărat istoria acestui popor. A(:eastă
manieră de a demonstra prin apelul la istorie raţiunile şi sensul acti-
vismului feminin ardelean, a fost practicată pc tot parcursul perioadei
interbelice. Recurgând insistent la memoria colectivă ca depozitară a
amintirii unor femei celebre ale trecutului românesc, se invoca tradi-
ţia ca temei al demersului feminin contemporan şi se fundamenta, se
argumenta o ideologie particu1ară 1 1. Pe de altă parte acest aspect poate
fi privit şi ca expresie a unor afinit~i.ţi cu discursul practicat înainte
de război, la nivelul mişcării naţionale.
De altfel, aşa cum reiese şi din paginile anterioare, acesta nu este
singurul aspect care atestă continuitc;ite. Se poate vorbi de câteva co-
ordonate tradiţionale care stau la baza arhitecturii discursului mişcării
feminine din Transilvania în perioada interbelică, de o statornicie la
nivelul valorilor profesate, chiar dacă realitatea istorică oferea un nou
cadru şi mijloace de exprimare.
·Naţiunea ca valoare supremă, trebuia apărată şi consolidată. Aces-
tor obiective trebuia să-şi subordoneze menirea femeia, ca mamă şi
9 Maria Baiulescu, Problema f emenină, în Gazeta Transilvaniei, an XCIV,

nr. 113, 1931, p. 1.
10 „Anuarul al II-lea al Reuniunii Femeilor Române, 22 febr. 1920-12 iul.
1921, 12 iul. 1921-26 mai 1922", Beiuş, 1922.
11 vezi în acest sens discursurile Mariei Baiulescu, in Reuniunea Femeilor
Romdne din Braşov. Raportul jubiliar al comitetului Reuniunii Femeilor Române
din Braşov 1851-1926, Braşov, 1928, p. 9-15 şi Sofia Meteş, Femeia românii în
trecutul Ardealului, in Arh. Stat. Cluj, Fond Sofia Meteş, nenumerotat.
318 GHIZELA COSMA
soţie, tovarăşă de viaţă şi educatoare, făuritoare a viitorului neamului12.

Astfel, familia era cea prin care femeia putea în primul rând să aducă
servicii naţiunii, de aici un adevărat cult al familiei profesat prin gân-
direa şi acţiunea elitei feminine ardelene 13. Rolul şi locul femeii în so-
cietatea românească era conceput din perspectiva acestei construcţii
în care femeia avea un rol bine stabilit şi de importanţă deosebită14.
Activitatea pe tărâm cultural, educativ, religios, filantropic, con-
stituiau direcţii consacrate în care femeia putea să-şi manifeste plenar
abilităţile. Educarea tineretului, ridicarea culturală şi asanarea morală
a societăţii, educaţia în spirit naţional şi cultivarea tradiţiei în acest
sens, asistenţa socială, erau modalităţi prin care putea să contribuie la
fortificarea edificiului naţional.
După război, prin discursul feminin s-au fixat câteva obiective
prioritare spre care trebuiau să se concentreze demersurile femeilor.
Efortul lor era canalizat în primul rând spre lumea satului, spre fami-
lia ţărănească. Semnificativ sublinia Maria Baiulescu în discursul „Fa-
milia ţărc'inească", importanţa ridicării sociale şi morale a familiei ţă
răneşti şi pleda în acest sens pentru educaţia agricolă, menajeră, in-
dustrială, igienică, religioasă, naţională, a femeii de la sateI5.
Educaţia tineretului era considerat un alt pol în jurul căruia tre-
buiau să graviteze preocupările feminine. Aceasta după cum arăta ace-
eaşi Maria Baiulescu, pentru a-l feri de „moravurile decadente, învăl
m<i.şeala convulsivă a materialismului, al demoralizării, a corupţiei con-
tagioase"l6. în condiţiile în care se constata că dezechilibrul moral şi
intelectual al epocii era mai primejdios decât cel financiar, economic,
se îndemna la o nouă cruciadă feminină împotriva nedreptăţii, min-
ciunii, adulterului, luxului, asasinatuluil7. ,
În aceastci. luptă, cultivarea credinţei trebuia să devină o armă şi
un obiectiv spre redresarea morală a societăţii1 8 . Ea-şi dovedise în
timp valoarea nu numai ca scut împotriva viciilor, dar şi al altor
primejdii 1!l. între acestea, în discursurile sale Maria Baiulescu invoca
comunismul, cu atât mai mult cu cât în faţa ideilor sale molipsitoare
considera că nu există nici o stavilă decât, moralul unui popor\ con-
12 Elena Pop Hossu-Longin, Amintiri 1880-1930, Cluj, 1932, p. 123-126.
13 Lumina femeii, an l, nr. 3, 1920, p. 96.
14 vezi în acest sens Maria Baiulescu, Rolul biopolitic al femeii române, in
Gazeta Transilvaniei, an XC, numerele 37-41, 1927.
I'> Maria Baiulescu, Familia ţărănească, conferinţă ţinută la secţia feminină a
Congresului internaţional agricol, în Gazeta Tmnsilvaniei, an XCII, nr. 60, 1929,
p. 2.
16 Discursul Mariei Baiulescu la Congresul Uniunii Femeilor Române, în
Gazeta Transilvaniei, an LXXXVIII, nr. 1 94, Hl25, p. 5.
17 Cuvântarea preşedintei Maria Baiulescu la Jubileul Reuniunii Femeilor
Române din Braşov, în Reuniunea Femeilor Române din Braşov. Raportul jubilar
al Comitetului Reuniunii Femeilor Române din Braşov, 1851-1926, Braşov, 1928,
p. 13-14.
1 8 Maria Baiul eseu, Un manifest pentru colaborarea femeilor române, in
loc. cit., p. 3.
19 Maria Baiulescu, Credinţa strămoşească, în Gazeta Transilvaniei, an LXXXVI,
n:-. 1-5, 1923, p. 6.
20 Discursul Mariei Baiulescu la Congresul Uniunii Femeilor Române, in
Gazeta Transilvaniei, an LXXXVIII, nr. 1, 1925, p. 5.
MIŞCAREA FEMINISTĂ DIN TRANSILVANIA. 1918-1940 3Hl
ştient de puterea, <le valoarea, de tradiţiile şi de originea sa". Orice

"atentat împotriva obârşiei poporului român", a religiozităţii sale, îl
considera echivalent cu un atentat la adresa existenţei sale20. Şi aceasta
pentru c<i .aşa cum arăta Sofia Meteş în conferinţa „Imperative roma-
neşti", pârghia rezistenţei noastre de veacuri s-a fixat în „ideea na-
ţională şi în credinţa în Dumnezeu". Credinţa, sublinia Sofia Meteş, a
fost mereu un factor de rezistenţă şi temei al vieţii familiale, sociale,
şi de stat'.! 1•
Acestea erau deci obiective şi modalităţi tradiţionale de activizare a
femeii pe tărâm social, dar regândite pentru ambianţa postbelică şi pro-
fesate în consecinţă de discursul feminin în Transilvania în perioada
interbelică. Depăşirea acestora şi diversificarea preocupărilor femeii era
acceptatei doar în măsura în care aceasta nu afecta edificiul familial.
Astfel, îmbrăţişarea unor profesii de către femei era privită cu multă
circumspecţie. Această stare de spirit a dominat încă primii ani de
după r<izboi şi o reflectă şi constatările Elenei Pop Hossu-Longin: „Ccki
dacă mergem pe cărarea pe care am apucat-o, când cu îmbulzeală aproape
bolnăvicioasc.1, se îngrcimădesc fetele noastre la cariere independente. azi
mâine, dacă se admite cu at<'Ha uşorinţă aceasta, vom avea, un pro-
letariat feminin şi vetrele familiale vor deveni pustii, în dauna incalcu-
labilă a statului şi neamului" 22. Însă treptat această atitudine negativei
vehementă, se va dilua sub presiunea realităţilor.
Manifestarea femeii pe tărc'1m economic, socializarea ei tot mai
accentuată devenise evidentă. Legislaţia puncta şi ea paşi noi în direc-
ţia emancipi"irii civile şi politice a femeii. Se adăuga influenţa femi-
nismului profesat de mişcarea feminină din Vechiul Regat şi starea de
spirit a noii generaţii. Ori discursul feminin ardelean nu putea si"t r<i-
mâni"1 imun, să nu recepteze toate acestea şi ca ideologul hindu să
persevereze în ideea că ajunge să-ţi torci lîna în casei pentru ca sei fii
uşurat de nevoi. Acest lucru îl constata Micaela Catargi într-o con-
ferinţă intitulată „Feminismul", ţinută în 1927 la şedinţa festivă a sec-
ţiilor „Astrei", şi afirma că mai devreme sau mai târziu, ca o evoluţie
fireascc'i, emanciparea îşi impune legea. „Legiuitorii o resping un timp,
cedează apoi şi~ credem - continua ea - că în gravul proces de eva-
luare al societăţii actuale este mai bine ca bărbatul şi femeia s;-1 se
uneascc."i, înţelegători şi compc.itimitori pentru a dezlega împreună pro-
blemele". Concluziona că rosturile grupărilor feministe trebuiesc în-
ţelese ca o evoluţie naturală a societ<iţii23. Treptat se va remarcn re-
gândirea unor aspecte legate de activitntea economică şi social poliLc<i
a femeii.
Semnificativ în acest sens este şi apelul lansat de Uniunea Femeilor
Române în Hl25 şi intitulat „Cuvânt de pregătire pentru femeile rom2!lc
în legătură cu noua lege administrativă". Se sublinia ct1 ţinând cont de
extinderea Uniunii prin adert1rilc din 1924-Hl25 şi cuprinderea unor
2 1 Sofia Meteş, Imperatii;c româneşti, în Arh. Stat. Cluj, Fond Sofia :-.1eteş,
nenumerotat.
:!2 Elena Pof) Hossu-Lon~in, 1n chestia feminină, în loc. cit.
2J Micaela Cuturgi, Feminismul, în loc. cit.
GHIZELA COSMA
320
societăţi de asistenţă, culturale şi de idei, s-a decis ca pe lângă acţiu

nile tradiţionale Uniunea să continue opera de ridicare a demnităţii
feminine prin pregătirea ei civică şi prin pregătirea pentru emanci-
parea ei politică, în condiţiile în care bărbaţii români s-au convins de
a{:eastD. necesitate, fapt confirmat de documentele adoptate la Alba-
Iuli::i. şi de Sfatul Ţării la Chişinău, dar şi de Constituţia din 1923. Fe-
meia română era îndemnată să nu piardă acest moment ce-i oferea
posibilitatea de a experimenta, a se pregăti, a se manifesta în marea gos-
podărie a statului, urmând exemplele înaintaşelor care la un moment
dat au avut curajul de a îmbrăţişa meserii, asigurându-şi existenţa dln
mui1ca proprie. In încheiere se concluziona: „Nepregătindu-se femeia
în toate ramurile de activitate, nu numai că va pierde ea, dar şi socie-
tatea care va răm{me lipsită de aportul femeii şi prin aceasta într-o
stare mai inferioară de civilizaţie.
Fiecare femeie trebuie să muncească ceva.
Să binecuvânteze dar momentul, care-i deschide cai noi, rnr nu să
se arate nevrednice ca fecioarele nebune din Evanghelie" 2 4.
Acelaşi mesaj răzbate şi din discursul rostit în 1925 de Maria Ba-
iulescu la Congresul Uniunii Femeilor Române, prin care îndemna so-
cicbiţile feminine să se ocupe de educaţia civică şi socială a femeii prin
cursuri pentru femei2 5 . Tot ea aprecia în 1927 în cadrul conferinţei
„Rolul biopolitic al femeii române", că femeia român;_) va evolua ca şi
femeia din alte state şi în problema drepturilor publice, tot în plină
demnitate şi înţelegere cu fraţii şi soţii săi pentru realizarea acestei pre-
vederi în Constituţie, prin votarea unei noi legi. Şi sublinia semni-
ficativ „Prin urmare vedem că nu există nici un antagonism între
ambele sexc 11 26.
Observ;im urmărind fragmentele prezentate anterior, abandonarea
vehemenţei cu care în primii ani de după război a fost respinsă pro-
blema emancipării femeii pe tărâm economic, dar mai ales politic. Con-
tabilizând realităţi evidente, paşii făcuţi în continuare pentru eman-
ciparea femeii. erau percepuţi ca rezultat al unei evoluţii naturale. !n
acest sens se impune punctul de vedere exprimat de Maria Baiulescu,
potrivit căruia, problema feministă trecuse prin cele mai grele faze, de
la ridicul.arizarea, la discutarea sa, pentru a fi în cele din urmă accep-
tată27. Emanciparea politică a femeii pe baza unui consens general, ca
rezultat al maturizării ideii şi societăţii care o accepta, nu ridica fe-
meia împotriva bărbatului, ci se realiza cu spriiinul acestuia din urmă
si cu acordul său. Este o perspectivă care se înscrie în tiparul tradi-
ţional al ideologiei mişcării feminine ardelene. în emanciparea femeii
trebuia înlăturată orice acţiune care putea lua aparenţa luptei dintre
sexP În acelaşi spirit se respingea ideea vehiculată la un moment dat a
2~ Uniunea Femeilor Române rlin Românio' către femeile române. Cuvânt de

prcglitire pentru femeile române în legătură cu noua Lege pentru Unificare Ad-
ministrativă, în „Gazeta Transilvaniei", an. LXXXVIII, nr. 1, 1925, p. 3. ,
~ 3 Discursul Mariei Baiulescu ln Congresul Uniunii Femeilor Române in
Ga::::eta Transilvaniei, an LXXXVIII, nr. 1, 1925, p. 5.
2G Maria Baiulescu, Rolul biopolitic al femeii române, în Zoe. cit.
Z1 Ibidem.
MIŞCAREA FE..MINISTA DIN TRANSILVANIA. 1918-1940 321
constituirii separate a unei grupări politice feminine, pledându-se pen-

tru colaborarea femeilor cu partidele politice care au dovedit prin tre-
cut, organizare şi activitate, capacitatea lor de conducere 28 . Ca urmare
presa ardeleană semnala în deceniul patru tot mai des constituirea
de secţii feminine ale partidelor politice în Transilvania29.
Evoluţia evenimentelor internaţionale, a accentuat în deceniul al
IV-lea sentimentul de insecuritate naţională care s-a răsfrânt asupra
discursului mişcării feminine. Problematica feminină era abordată ex-
clusiv din prisma datoriilor naţionale ale femeii, în faţa pericolelor ce
ameninţau statul naţional, naţiunea română. Discursurile antirevizio-
niste rostite în acest context chemau femeile române la o mare şi ho-
tărâtă mişcare care să se opună oricăror intenţii de revizuire, să se
angajeze în efortul de apărare al ţării3°. In acest sens Sofia Meteş subli-
nia în l!JJG la Adunarea generală a Grupării Femeilor Române din
Cluj: „Dacă popoarele mari şi mai puternice ded1t noi, a căror viaţă
naţională c bine statornicită în alvia hotarelor fixate de veacuri, uti-
lizează energia femeilor cu admirabile rezultate în toate domenille vieţii
publice, cu atât mai mult neamul nostru nu se poate lipsi de impor-
tantul capital de muncă, energie şi entuziasm ce-l reprezintă femeia"3 1.
Dar emanciparea femeii nu mai constituia acum problema care pola-
riza discursul. Ea a trecut din nou într-un plan secundar, cedând locul
unui obiectiv prioritar - apărarea integrităţii şi suveranităţii naţio
nale. Lupta se declanşa împotriva a tot ceea ce slăbea vigoarea resor-
turilor morale ale neamului, ideea naţională ca reazim şi temelie a
vieţii de stat32_
In concluzie, urmărind evoluţia şi conţinutul discursului mişcării
feminine, se pot detaşa câteva etape distincte prin caracteristici. Ast-
fel, în perioada fundamentării sale, până la război, discursul a fost
dominat de ideea emancipării naţionale. Emanciparea femeii era privită
prin prisma acestui obiectiv, deci subordonată lui şi limitată la eman-
ciparea culturală. In acelaşi sens, depăşirea cadrului tradiţional al ac-
tivităţilor feminine, al familiei, viza activitatea filantropică, culturală,
religioasă, subordonată de asemenea emancipării naţionale.
După Unire s-a deschis o nouă etapă în evoluţia discursului femi-
nin, care s-a concentrat în primul rând în jurul problemet drepturilor
femeii şi care s-a extins temporal cu precădere în limitele deceniului
al III-lea. Ca elemente noi au apărut în discurs aspecte legate de munca,
de drepturile politice şi civile ale femeii. In virtutea tradiţiei, acordarea
acestor drepturi şi exercitarea lor nu trebuia să genereze conflictuali-
2B De la U.F.R. Moţiune relativ la anteproiectul de lege pentru reforma ad-

ministrativă, în Gazeta Transilvaniei, an XCII, nr. 43, 1929, p. 6.
~ vezi de exemplu, Gazeta Transilvaniei, an XCII/ nr .17, 1930, p. 6, Idem,
an XCIX, nr. 54, 1936, p. 4.
30 Maria Baiulescu, Glasul de protest al femeilor române, în Gazeta Transil-
t'aniei, an XCV, nr. 96, 1932, p. 2. Elisabeta Henţiu, Rolul femeii române în lipsa
natională., în Idem, an XCIX, nr. 58, 1936, p. 4, Sofia Meteş, Revizionismul, în
Arh. Stcît. Cluj, Fond Se.fia Meteş, nenumerotat.
31 Arh. Stat Cluj, Fond Sofia Meteş, nenumerotat.
3'l Semnificative sunt în această direcţie de exemplu pledoariile împotriva
căsătoriilor mixte, vezi de ex. Arh. Stat. Cluj, Fond Sofia Meteş, nenumerotat.
21 - Acta Mvsei Porollssensla voi. XIX 1995

32t! GHIZELA COSMA
zarea intereselor femeii şi bărbatului. Totul se subordona unui nou obi-

ectiv, a.părarea şi consolidarea cuceririlor de la 1918.
Ultima etapă în dezvoltarea discursului mişcării feminine între răz
boaie a fost dominată de ideea apărării statului naţional într-o ombi-
anţă internaţională deteriorată, accentuându-se datoriile femeilor, eme:n-
ciparea lor în continuare fiind privită din perspectiva creşterii posibi-
lităţilor lor de manifestare în serviciul patriei.
Însă dincolo de aceste delimitări se constată coerenţa discurswui
feminin, conferită de dimensiunea naţională a mişcării, la care s-a
raportat pe tot parcursul perioadei definirea celorlalte dimensiuni: c';.J]-'
turală, religioasă, filantropică, etc. De aici a rezultat o axiologie pro-
prie, în limitele căreia a fost gândit discursul feminin înainte şi dt:pC:-t
1 ;izboi.
Pentru această continuitate pleda şi profilul celor care au susţinut
acest discurs. Multe din personalităţile feminine care au contribuit la
fundamentarea ideologic1l. a discursului, l-au profesat înainte, dar şi
după război. Erau în primul rând soţii, fiice ale unor cunoscute perso-
nalit1l.ţi ale mişcării naţionale din Transilvania, influenţate în iniţiativa
lor în mare măsură de acestea, şi care au elaborat un discurs care-şi
explică şi prin cele arătate mai sus afinităţile cu discursul mişcbrii
naţionale din Transilvania. Astfel de exemplu, Viora Ciordaş sau Elena
Pop Hossu Longin 33 sc numărau printre figurile care au debutat în miş.:.
carea feminină anteblică şi au continuat să activeze şi după război.
Dar cea mai semnificativă figură a rămas Maria Baiulescu, care ini-'
ţiind în 1911 federarea societăţilor feminine din Transilvania, a con-
stituit un organism reprezentativ al mişcării" feminine ardelene în frun-
tea căruia s-a situat şi în perioada interbelică, rămânând în continuare.
principalul purtător de cuvtmt al femeilor din Transilvania34 . Din această
perspectivă discursul său a rămas unul de referinţă. Lor li s-au adăugat
şi alte nume în perioada interbelică, însă s-a remarcat în genere o a]i.:.
niere pc direcţia inaugurată de aceste deschizătoare de drum.
Astfel influenţa feministă a fost sensibilă şi s-a exercitat prin :e-
mei originare sau reprezentante ale mişcării feminine din Vechiul Re-
gat, sau prin tânăra generaţie. Discursul tradiţional a îmbrăţişat ::-e-
vendicările feministe în cele din urmă, dar le-a integrat viziunii s<!le
tradiţionale privind rolul şi locul femeii în societate. Sunt relevante,
pentru acest aspect intervenţiile în cadrul congreselor sau .altor întruniri
ale Uniunii Femeilor Române după extinderea sa şi cuprinderea unor
societăţi din Vechiul Regat, Basarabia şi Bucovina, şi care conture<1z<l.
clar două tipuri de discurs. Discursul tipic ardelean înscris în coordon.a-
tele tradiţionale şi discursul feminist promovat cu precădere de rep::-e-
Viora Ciordaş, soţia lui dr. I. Ciordaş, lider al mişcării de emancipare na-
:I.I
ţională din Bihor. A fost preşeclinto'l Reuniunii Femeilor Re.mânc clin Beiuş şi 3ur.
Elena _Pop-Hossu-Longin, fica lui Gheorghe Pop de Băseşti, a fost printre mem-
brele fondatoare a Reuniunii Femeilor Homâne Sălăjene, a organizat reuniunile
.de la Hunedoara, Orăştie.
:l4 Maria Baiulescu, fiica lui Bartc.lomeu Baiulescu. s-a afirmat prin activitate
publicistică şi în cadrul mişcării feminine din Transilvania. a fost Preşedinta
Reuniunii Femeilor Române din Braşov şi preşedinta Uniunii Femeilor Romilne.
MIŞCAREA FE."1INISTA DIN TRANSILVANIA. 1918-1940 323
zentante ale societăţilor din Vechiul Regat. Deşi delimitarea n-a fost
rigidă şi colaborarea n-a exclus o influenţă reciprocă, discursul reprezen-
tantelor femeilor ardelene a r.ămas fidel ideologiei tradiţionale care a
conservat şi în perioada interbelică identitatea atât de bine definită a
mişcării feminine din Transilvania.
GHIZP.I.A COSMA
TIIE ROMANIAN FEMINIST MOVEMENT BETWEEN

1918-1938
(Summary)
The feminine movement started in the second half the 19t~ century, as
a manifestation c,f the general struggle for national emancipation. This period
is c.;sential for the whole development during the between the wars epoch. There
ar~ some traditional coordinates at the basis of the feminine discourse in Tran-
"ilvania before and after the war, as well as some constant va!ues taken into
account.
Women had to protect nation as a supreme value and they acc0mplished this
tas:-: through their role in the family. There was a certain reluctancc in the epoch
towards thc feminist radical demands in the Old Kingdom, the dominant tcndency
being that of keeping the movement between the limits of the traditional de-
mands, based on the idea of „nati0nal emancipation" of women. Thus, the rno-
vement didn't become ofensive in order to give special rights to women. In
fa~t. the discourse approached c;bvious problems and realities, conceived as
steps of a natural evolution, in which women were not men's enemies, but their
companions and helpers. Other such steps were also filantropic activities, cultu-
ra'. and religious ones, in which women went beyond the strict limits of feminine
ac•;ivities.
The problem of women's rights is tackled after the Union, mostly in the
3-rd decade. Am0ng the new elements there are aspects connected to work, to
thf' politica! and civil rights of women. Traditionally, the practice of these rights
didn't hring into conflict men's and women·~ interests, but came to protect the
accomplishments of 1918.
The last stage of development in the discourse of feminine movement bet-
wcen the wars was: dominated by the idea of protecting the national state, in
the same line of feminine manifestation for the goocl of the state.
Beyond these restrictions, one can see the cuherence of the feminine rno-
vement in the national dimensions. Most c,f the outstanding feminine figures cared
fo, the continuity of this national discourse, before and after the war: they were
d;1;~~hters and wives of well-knc..wn personalities of Transilvanian national
m(;vement.. Amonq them: Viora Ciordaş, Elena Pop Hosu Longin, Maria Baiu-
le,cu-who were, first of all, pioneers of the feminine way, continued between the
wars by other names. The feminist influence was minor. Finally, even if the sepa-
ra'..:'ln was not very rigid and included a mutual influence, the discoure of Tran-
si!vanian women stayed faithful to the traditional ideology.
J; vezi de exemplu discursurile rostite la Congresele Uniunii F<>n1eilor Ro-

mâne în 1924. 1926.
EVACUAREA TERITORIILOR ROMANEŞTI CEDATE
IN VARA ANULUI 1940
Gravele şi iresponsabilele decizii adoptate de conducerea României

(regele Carol al II-lea, Consiliul de Coroană şi Guvernul) în vara anului
1940, prin acceptarea Ultimatumului sovietic (27 iunie)l şi, apoi, a celui
de-al doilea „arbitraj" (Diktatul) de la Viena (30 august)2 au avut ca
primă consecinţă, evacuarea imediată a teritoriilor cedate şi, concomi-
tent ocuparea lor de către trupele sovietice, respectiv, maghiare astfel:
Bcisarabia şi nordul Bucovinei - în termen de 4 zile (începând din 28
iunie, ora 14,00 - ora Moscovei}, Transilvania de. nord-vest şi est -
în termen de 15 zile. Este de observat că, dacă pentru evacuarea Basara-
biei şi nordului Bucovinei de către administraţia civilă şi trupele româ-
neşti şi, concomitent, ocuparea teritoriului evacuat de către sovietici,
s-au acordat numai 4 zile, fără nici o perioadă de graţie, pentru evacua-
rea Transilvaniei cedate (aproximativ aceeaşi suprafaţă cu a Basarabiei
plus nordul Bucovinei) „arbitrii" vienezi au fost ceva mai generoşi, acor-
dând 14 zile (31 august-13 septembrie) şi 9 zile pentru ocuparea mi-
litar<\ a1 teritoriului cedat de către trupele maghiare (5-13 septembrie,
ora 24).
Cu toate acestea, nu se poate spune că evacuarea Transilvaniei ce-
date s-a desfăşurat în condiţii totalmente diferite de cea a Basarabiei şi
nordului Bucovinei, cu excepţia, evident, a evitării rămânerii unor mari
unităţi şi a convoaielor de refugiaţi în spatele liniilor inamice, datorită
înaintării rapide, fără respectarea termenului minim, impus unilateral,
de către trupele sovietice (în cazul Ultimatumului).
I. EVACUAREA BASARABIEI ŞI NORDULUI BUCOVINEI

în istoriografia românească postbelică s-a vorbit până în urmă cu
5 ani extrem de puţin şi în termeni voalaţi (motivele se cunosc! şi nu
insistăm) despre momentul evacuării teritoriilor cedate în Hl40, cu deo-
sebire a teritoriilor din Est: Basarabia si nordul Bucovinei. A analiza
aşadar, serios drama momentului 1940 °Se impune cu necesitate. Din
1 M. Muşat, 1940, Drama României Mari, Bucureşti, 1992, p. 61-67; M. Mu-
şat, I. Ardeleanu, România după Marea Unire, II/2, Bucureşti, 1988, p. 1106--
1137; Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele lui pentru Basarabia (Culegere de
documente), Chişinău, 1991, p. 8-25 (doc. 4-20); Gh. Buzatu, în Moldova, II, Iaşi,
nr. 3 (B);iunie 1991 (nr. special), p. 22-32, doc. 40-59.
2 A. Simion, Dictatul de la Viena, Cluj, 1972, p. 179-217; T. Bunescu, Lupta
poporului român împotriva dictatului fascist de la Viena (august 1940), Bucureşti,
1971,. 94-123; Opinia publică internaţională despre Dictatul de la Viena, Cluj-
Napoca, 1975, p. 100-188; M. Muşat; op. cit., p. 137-155, 179-210; M. Muşat, I.
Ardeleanu, op. cit., p. 1225-1305; Gh. Cernea, Ardealul frânt în două. Un strigăt
de durere şi revoltă, Bucureşti, 1940; B. Vago, in East European Quartely, 5, no.
1 (1971), p. 47-73; C. Grad, in Acta MP, XVII, 1993, p. 241-269.
CORNEL GRAD - C-TIN I. STAN - DORU CORON
această cauză, o analiză obiedivă bazată pe documente de arhivă -

edite şi inedite - , a momentului 1940 se impune cu necesitate.
Generall,ll Ion Gheorghe, participant nemijlocit la evenimentele din
vara anului 1940 şi, totodată, un analist avizat al perioadei, are următoa
rele opinii despre Ultimatumul sovietic şi consecinţele sale dezastruoase:
„Ultimatumul sovieticilor a fost de o brutalitate neobişnuită. El cerea
evacuarea în decurs de 4: zile. Cine nu voia să acepte dominaţia sovie-
tică, trebuia să părăsească provincia în cadrul acestui termen. Este de
neconceput ce însemna aceasta pentru trupele împrăştiate în Basara-
bi:a şi Bucovina' de Nord, pentru mii de funcţionari şi familiile lor,
pentru sutele de mii de români, care nu voiau să rămână sub dominaţia
bolşevică şi ce însemna aceasta pentru bogăţiile poporului şi statului,
ce nu mai puteau fi salvate, ţinând seama de cei care rămâneau în re-
giunile ce urmau să fie cedate.
Problema ~acuării a fost îngreunată şi de faptul că nu se făcuseră
nici un fel de pregătiri pentru această eventualitate. Se acordase crezare
lozincii despre cccordonul de fier şi de foC>• şi se crezuse ţara în siguranţă.
Toate acestea se dovedeau acum a fi o minciună criminală. Pentru a
face crima şi mai ·deplină, au fost date chiar ordine care dnterziceau
retragerea familiilor de funcţionari şi ofiţeri pentru a nu se crea \o
panică «nejustificată„.
Pregătirile militare pentru apărare şi asigurările lăudăroase ale con-
ducerii de stat au amuţit. Sub impresia Ultimatumului sovietic, oamenii
din conducere şi-au pierdut într-atât capul, încât au uitat de cerinţele
fundamentale ale onoarei nationale. Hotărârea Consiliului de Coroană de
a se supune necondiţionat brutalei ameninţări, love<l/ ţara şi mai greu
decât Ultimatumul. Oricât de dureroasă era pierderea teritorială şi mai
dureroasă însa era pierderea ţinutei morale. O profundă amărăciune
a pus stăpânire pe toţi românii patrioţi. Cum fusese posibilă această ne-
norocire naţională? Cine era vinovat nu numai de îmbucătăţirea ţării ci
şi de decrepti tudinea morală?
Şocul moral al poporului român era uriaş. S-au ridicat voci pentru
a protesta :împotriva . regelui şi a consilierilor săi care încercau să se
justifice, declarând că ,este inutilă o rezistenţă împotriva colosului so-
vietic, Ca şi cum onoarea unei naţiuni are sens şi valabilitate numai
atunci când succesul este sigur! "3.
Izolată pe plan internaţional după capitularea Franţei, România a
fost nevoită să accepte Ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940. De aceea,
la 28 iunie. 1940, ministrul român de externe, Constantin Argetoianu,
pe baza deciziei Consiliului dei Coroană din 27 iunie, a anunţat auto-
rităţile sovietice că „Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe
care le-ar avea recurgerea la forţă, deschiderea ostilităţilor în această
parte a Europei, se vede silit să primească condiţiile de evacuare spe-
cificate în răspunsul sovietic". Autorităţile române solidtau însă prelun-
girea termenului de evacuare a Basarbiei şi Bucovinei de Nord „din pri-
3 I. Gheorghe, Calea României spre statul satelit, Bibl. M.Ap.N., cota III/
0340/1, f. 30.
EVACUAREA: TERITORIILOR CEDATE IN 1940 327
cina ploilori şi inundaţiilor care au stricat căile de comunicaţii 114 • Şeful

diplomaţiei româneşti nu s-a limitat însă la cererea formulată în răs
punsul guvernului român, ci a expediat, în aceeaşi zi, o telegramă ci-
frată lui Gheorghe Davidescu, solicitându-i să intervină „pe toate căile
posibile pentru ca termenul de patru zile fixat pentru evacuarea Basa-
rabiei şi Bucovinei de Nord să fie prelungit până la opt zile". Constantin
Argentoianu indica să se motiveze această amânare prin faptul cc'i „o
evacuare într-un timp de patru zile ar fi materialmente imposibilă şi ar
avea drept rezultat dezorâine dăunătoare tuturor"5.
în discuţia avuE1 cu Molotov la 28 iunie 1940, orele 11,00 (ora Mos-
covei), când i-a prezentat şi răspunsul guvernului român, Gheorghe Da-
videscu a solicitat - conform instrucţiunilor - prelungirea termenu_lui
de evGcuare, izbindu-se de un refuz categoric din partea sovieticilor. In-
făţişâml modul în care a reacţionat Molotov, diplomatul român telegra-
fia superiorilor, arăt{md: „La ora 14, trupele sovietice vor începe înain-
tarea lor pentru a ocupa trei oraşe menţionate în notă: Cernăuţiu, Chişi-·
nău şi Cetatea Albă." Termenul de evacuare era neschimbat, dar dac[1
„din motive tehnice ar reieşi necesitatea unei prelungiri pentru câteva
ore, atunci delegaţii sovietici sunt împuterniciţi să admită prelungirile
necesare". în discuţia avutc"i cu Gheorghe Davidescu, Molotov a justi-
ficat această poziţie prin faptul că „militarii sovietici sunt hotărâţi să
dea o replică dur;) tărăgănărilor românilor". Ei sunt nemulţumiţi de rils-
punsul guvernului român cara „nu pare a aprecia exact situaţiunea de
la fruntarie". Şeful diplomaţiei sovietice solicita cabinetului de la Bucu-
reşti să nu treacă la o nouă amânare. Guvernul sovietic va aştepta până
în 28 iunie la amiază, după aceasUi oră trupele Armatei Roşii trec la
atac 6 .
Profit{111d ele împrejurările favorabile lor, sovieticii au acaparat şi
ţinutul Herţa, care nu fusese inclus în nici un document. Relevând acest
lucru, Alexandru Cretzianu, pe atunci subsecretar de stat la Ministerul
Afacerilor Externe, scria în amintirile sale că ,,noile frontiere erau mar-
cate printr-o linie groasă, trasă cu creionul roşu. Pe această hartă,
urma creionului acoperea o porţiune corespunzătoare unui teritoriu lat
de 7 mile, aşa încât era imposibil să se stabileascr1 de care parte cad
anumite localităţi. Mai mult, această linie a fost trasă atât de grosolan,
încât ea' a trecut şi peste un punct nordic al Vechii Românii, tăind un
teritoriu care nu fusese menţionat în însuşi Ultimatum. Câteva zile mai
târziu, aceasta a fost cauza unor serioase incidente şi a pricinuit pierde-
rea multor vieţi omeneşt!"7.
Intr-adev;_'lri la punctul Herţa, în judeţul Dorohoi, au avut loc nu-
meroase incidente cauzate de depăşirea liniei demarcaţionale de cc''itre
4 Arh. M.A.E. (în continuare ser va cita Arh. M.A.E.), fond 71/U.R.S.S., vol.
91, 1940, f. 202; S. Neagoe, Bătălia pentru Bucovina, Timişoara, 1992, p. 153. Armata
Boşie dispunea de un puternic disPozitiv de atac aflat/ sub comanda generalului
Jukov cifrat' la circa 40 de divizii şi o flotilă aviatică puternică (I. Şişcanu, în
R.l.M„ nr. 4 (10), 1991, p. 18.
ă Arh. M.A.E„ fond 71/U.R.S.S„ voi. 91, 1940, f. 246.
6 Idem, f. 222. Telegrama nr. 1641 din 28 iunie 1940, ora 2,30, semnată Gh.
Davidescu către M.A.E. al României.
7 Al. Cretzianu, The Lost opportunity, London, 1957, p. JO.
328 CORNEL GRAD - C-TIN I. STAN - DORU GORON
trupele sovietice. Un locotenent şi un caporal român au fost împuş

caţi de evreii din Tg. Herţa, iar comandantul unităţii de cavalerie din
oraş a dat ordin de tragere, înregistrându-se morţi şi răniţi de ambele
părţi, inclusiv printre evrei 8• Autorităţile române au făcut demersuri
repetate pentru a obţine retragerea armatei sovietice din colţul de nord
al judeţului Dorohoi (perimetrul Herţa). In acest sens, a1 insistat şi mi-
nistrul Germaniei la Moscova, contele Friederich W. von Schulenburg.
Ministrul român în capitala U.R.S.S., Gheorghe Davidescu şi generalul
Aurel Aldea, şeful delegaţiei române în comisiunea mixtă de la Odessa,
au făcut dese intervenţii cerând „îmbunătăţirea condiţiilor de ew1cuare;
precum şi rezolvarea incidentelor provocate de trupele roşii" 9 .
Incidente similare au avut loc şi în alte sectoare. La Vadul Siret şi
Vicşani, blindatele sovietice au depăşit linia de demarcaţie convenită,
ocupând aceste localităţi. Un divizion român de cavalerie a ripostat însă.
In timpul ciocnirii au fost capturate 20 de tancuri inamice şi au fost
făcuţi prizonieri mai multe sute de ostaşi. Ulterior, militarii capturaţi au
fost eliberaţi, iar carele de luptă au fost predate trupelor sovietice, care
s-au retras a doua zi, punând astfel capăt incidentuluilO_, De asemenea.
o coloană mecanizată sovietică a trecut frontiera Bucovinei, înaintimd
20 km în regiunea Maramureş, pe Valea Izei, în direcţi8j Baia Borşa.
Intrucât această zonă se afla în afara teritoriului supus evacuării -
conform acordului guvernelor sovietic şi român - generalul Florea Ţe
nescu, şeful Marelui Stat Major al armatei romfme, cerea la 3 iulie
1940, generalului Aurel Aldea, şeful părţii române în comisia sovieto-
româmi. pentru lichidarea litigiilor în legătură cu evacuarea trupelor ro-
mâne şi a instituţiilor din Basarabia şi Bucovina de Nord: „Vă rog să
interveniţi pe lângă Comandamentul Roşu pentru retragerea acestei co-
loane din această zonă. în caz contrar, vom fi siliţi să împiedicăm înain-
tarea prin orice mijloc, ceea ce ar putea da naştere unui incident se-
rios"ll.
Timpul scurt în care trebuia încheiată evacuarea armatei, materia-
lelor, muniţiei a creat serioase probleme autorităţilor române. Marele
Stat Major român a ordonat că ,,astăzi 28 iunie, începe evacuarea Basa-
rabiei aplicând întocmai planul «Tudor„". Spre a înlătura dezordinea,
a grăbi deplasarea şi ca să preîntâmpine pe cât posibil dezordinea,
supraaglomerarea gărilor, vagoanelor, mijloacelor de transport: „ofiţerii
şi funcţionarii vor lua numai strictul necesar, bagajele. Nu este admis
mobilier ... Evacuarea Chişinfiului şi a Basarabeascăi până la ora 18" 12 .
În aceeaşi zi, Secţia operaţii din; Marele Stat Major a elaborat un nou
ordin, semnat de însuşi şeful acestei instituţii, generalul Florea Ţenescu,
potrivit căruia „evacuarea Basarabiei şi Bucovinei trebuie încheiată în
patru zile, până la 2 iulie inclusiv, ora 12. Oraşele Cernăuţi, Chişinău
e Arh. Stat. Buzău, Fond Poliţia Buzău, dos. 15/1940, f. 151 v.

9 B.A.R., Arh. Ist., fondul nr. 26, dos. 972, f. 409-424.
10 Arh. Stat. Buzău, fond Poliţia Buzău, dos. 15/1940, f. 150.
11 Arh. M.A.E., fond. 71/U.R.S.S., vol 96, 194.0, f. 69; I. Sişcanu, Raptul Ba-
sarabiei 1940, Chişinău, 1993, p. 123, anexa 4.
12 Arh. Stat. Bulcureşti, fond Ministerul Afacerilor Interne (în continuare se
va cita M.A.I.), dos. 530/1940, f. 125.
EVACUAREA TCRJTORIILOR CEDATE IN 19~0 329
şi Cetatea Albă vor fi predate până astăzi 28 iunie, ora 20. Până în 29
iunie ora 12 se va evacua până la linia sud Cernăuţi - Crişcău - Vâr-
tec<'tuţi - !arnăuţi - Lipnic - Mândoc - Căinarii Vechi - Floreşti
- Răutu! - Orhei - vest Chişinău - Sălcuţa - Căuşenii Vechi -
Volintiri - Lacul Alibei (exclusiv). Până în 30 iunie ora 12, se va eva-
cua până la linia Razencea - Dinăuţi - Nestoria - Briceni - Ediniţa
- Bălţi - Telineşti - Cobâlcea - vest Chişinău - Gărbuna - Pârâul
Valea Seacă - Berezina - Râul Cogâlnic - Tatar I3unar (toate exclu-
siv). Pân[1 în ziua de 1 iunie, ora 12, se va evacua până la linia Prutului
în Moldova p<înă la Lipcani -- Zagaiceni - Făleşti - Corneşti - Târg
Vârz<ireşti - Sărata Galbenă - Comrat - Valea Ialpug. În ultima zi,
2 iulie, până la ora 12 se va evacua integral pânii la Prut".
Ordinul specifica itinerariile pentru accesul trupelor sovietice în
Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă: „Calea Ferată se va rezerva pentru
evacuarea materialelor mai importante; bolnavii, familiile ofiţerilor şi
funcţionarilor, mobilierul şi materialele mai puţin importante se vor
evacua după materialele militare şi de fortificaţii. Pe lângă trenurile de
evacuare vor circula câte 3-4 trenuri de persoane zilnic. Nu se execută
distrugeri la căile ferate, instalaţii, depozite, aerodromuri, întreprinderi
industriale, uzine electrice, telegraf, telefon, material rulant. Pe fiecare
direcţie de retragere se va lăsa câte o comisie militară cu interpret
spre a rezolva eventualele incidente cu autorităţile sovietice. La toate
trecerile peste Prut, armata rom:1nă va instala câte un serviciu de ordine
şi poliţie. Grănicerii şi jandarmii trec în subordinea armatei"13.
Retragerea armatei române se făcea în ordine. Comunicatul Secţiei
Operaţii din Marele Stat Major, difuzat la radio şi publicat în cotidia-
nele apărute în ziua de 30 iunie 1940, arăta că operaţiunile de evacuare
au continuat, conform programului, până la linia generală înălţimile
nord râul Siretul Mic-Cuciurul Mare, Briceni-Bălţi Vest, Chişinău
Basarabeasca-Tatar-Bunar. Documentul informa, totodată, că: „pe
unele direcţiuni, elementele rapide ale forţelor U.R.S.S., depăşind ritmul
de evacuare convenit, au întrecut trupele noastre în retragere, dând
naşl,r?re la incidente locale"14.
Armata română în retragere a fost supusă la numeroase acte de
umilire, mulţi soldaţi şi ofiţeri au fost dezarmaţi, bătuţi şi chiar omorâţi
de trupele sovietice, sau bandele bolşevice înarmate 15.
13 V. FI. Dobrinescu, Bătălia diplomatică pentru Basarabia 1918-1940, Iaşi,

19!1!, anexe XLVIII.
14 Arh. Stat. Bucureşti, fond Ministerul Propagandei Naţionale, (în continuare
se \!a cita M.P.N.), Presa internă, dos. 500, f. 93.
15 Arh. M.Ap.N. - M.St.M., fond Armata I (21), dos. 917 - Comandamentul
Aero, f. 11-16.
Pentru detalii suplimentare referitoare la evacuarea Basarabiei şi Bucovinei
de Nord, precum şi a reacţiei armatei române faţă de comportările agresive ale
uni>i părţi din populaţia civilă locală faţă de autorităţile române in retrager~ a
se vedea şi materialul documentar Restituiri. Documente inedite despre Basarabia
şt Bucovina, 1940-1941, în Adevărul literar şi artistic, Bucureşti, IV, nr. 269 din
21 mai 1995, p. 6-7. Menţicmăm că sursele documentare sunt indicate cu apro-
ximaţie, fără a se menţiona fondul, dosarul, fila. Referitor la acest material
dor:umentar prof. dr. Ion Şerbănescu, de la Centrul pentru studierea istor'ei evrei-
La 30 iunie 1940, la 3 km distanţă spre sud' de Chişinău a fost

dezarmat de către unităţile roşii Regimentul 30 Artilerie şi un divizion
din Regimentul 25 Artilerie. Generalul Aldea a protestat, arătând că:
„Trupele sovietice de pe râul Prut stânjenesc trecerea trupelor române.
ln regiunea staţiei de cale ferată Frecăţei au fost lansaţi 200 de paraşu
tişti oare au ocupat trecerile peste râul Prut16. De asemena, într-o tele-
gramă expediată în data de 3 iulie de generalul Florea Ţenescu, gene-
ralului Aldea se preciza că, în data de 2 iulie, „Detaşamentele motome-
canizate sovietice au atacat, printr-o acţiune organizată, unităţile române
care se găseau în zona Giurgiuleşti-Reni, înconjurând şi dezarmând o
companie de infanterie care a suferit pierderi. Unităţile noastre, înde-
plinind cu stricteţe dispoziţirmile, nu au ripostat". Şeful Marelui Stat
Major al armatei române a cerut vehement generalului Aldea: „Pro-
testaţi ~şi insistaţi ca ordinele care se dau să ajungă pi'tnă la detaşa
mentele de pe Prut"11.
Numeroşi contemporani ai evenimentelor au înfăţişat atitudinea aro-
gantii, inumanC:i chiar a trupelor ruseşti. Cunoscutul istoric Gheorghe
Brătianu arăta că unităţile motorizate ale Armatei Roşii înaintau foarte
repede şi ameninţau cu continuarea mersului lor către întreaga Moldavă.
Aceste forţe „ocupau in Bucovina şi în nordul Moldovei poziţii stra-
tegice care să le permită dacă se va ivi prilejul să treacă, fără cea mai
mică împotrivire, Prutul şi să pătrundă de-a lungul tuturor văilor până
în inima teritoriului românesc spre· Ploieşti şi Bucureşti. Dar, pe de altă
parte, unii ofiţeri sovietici s-au dedat la provocări, la răscolirea senti-
mentului naţional, reproşându-le românilor că nu rezistă, aşteptând
momentul să-i ia prizonieri. Au fost necesare măsuri ferme din partea
comandanţilor unităţilor care se retrăgeau ca ostaşii români să nu răs
pundă la provocări" 18 . La rândul său, Al. Cretzianu, rememorfmd acele
zile, scria: „Paraşufrştii au fost lansaţi în toate punctele unde trebuiau
să treacă trupele române. Unităţile motorizate şi blindatele Armatei Roşii
traversau Basarabia şi Bucovina de Nord chiar din prima zi şi proce-
dau în mod activ la provocarea de dezordini printre trupele noastre.
1n multe locuri, soldaţii noştri au fost dezarmaţi. Ofiţerii şi-au scos insig-
nele şi au suferit şi alte umilinţe din partea armatei bolşevice. Peste
tot, agitatorii Armatei Roşii s-au adresat soldaţilor noştri, îndemnându-i
să dezerteze şi să întoarcc"i armele împotriva ofiţerilor lor. In mai multe
ocazii, trupele sovietice au deschis pc loc focul împotriva coloanelor
noastre în marş. Trupele noastre au fost reţinute numai cu mari dificul-
tăţi să nu răspundă" 19 . Un alt martor ocular, colonelul George Maghe-
rescu, pe atunci căpitan, scria: „Sovieticii nu aQ respectat înţelegerea
lor din România, a intrat în polemică cu C. Stănescu (autorul documentarului).
Vezi în acest sens Pentru a respecta adevărul integral ... în Idem, nr. 277 din 16
iulie 1995, p. 6-7, precum şi Cele mai multe minciuni le spun oamenii emoţionaţi,
în Idem, p. 6-8. ·
16 Idem, f. 90. Telegrama nr. 6502 din 3 iulie 1940, semnată de generalul
Florea Ţenescu către generalul Aldea.
17 Arh. M.A.E., fond 71/U.R.S.S., vol 98, 1940, f. 22.
18 Gh. I. Brătianu, l,a Bessarabie. Droits nationaux ct historique, Bukarest,
1943, p. 195-197.
w Al. <;:retzianu, op. cit., p. 56-57.
EVACUAREA TERITORIILOR CEDATE fN 1940 331
şi călcând-o în picioare s-au repezit la trecerea de la ·Prut. În graba lor,

o,rice coloană o opreau, o înconjurau, intrau cu tancurile printre cai
pentru a crea de banda tă în unităţi şi pentru a nu se· mai putea menţine
ordinea şi disciplina de către ofiţeri. Separau trupai de ofiţeri". Ei în-
demnau soldaţii basarabeni să lase caii şi fechipamentul, armele şi să
plece acasă. Mulţi basarabeni, dornici să scape de armată, au acceptat
oferta sovieticilor. Regimentul 6 Roşiori Bălţi, potrivit aceluiaşi martor
ocular, a fost dcsfiinţat 20 • Din Divizia 15 Infanterie, care se retrăgea
dinspre Bender, au plecat 3.000 de ostaşi. S-au destrămat mai cu seamă
Regimentele 10, 20 şi 7 Infanterie. Regimentul 4 Infanterie, dislocat
în preajma Cetăţii Alba, s-a autodizolvat. în Divizia 2 Cavalerie cele mai
afectate au fost Regimentele 6 şi 7 Cavalerie. Din Diviziai 8 Infanterie,
numai Regimentul 29 se retrăgea organizat. O situaţie asemănătoare
exista în Diviziile 34 şi 27 Infanterie.
Un alt participant la evenimentele din imtie 1940, Iorgu Dimian,
originar de pe plaiurile Basarabiei, scria peste ani că, în acele zile de
vară, se afla cu unitatea sa în Tighina şi a primit ordin din partea
superiorilor săi ca în decurs de o zi să se strângă şi să se împacheteze
materialele unităţii. Ordinul, potrivit martorului, a surprins neplăcut
soldaţii şi ofiţerii regimentului. Deplasarea s-a făcut cu destulă greu-
tate, întrucât şoselele erau aglomerate, iar drumurile desfundate din
cauza ploilor. „A treia zi - scria acest martor ocular - au apărut nişte
bande înarmate care îndemnau populaţia să arunce cu pietre şi tot felul
de obiecte murdare în noi. Puteam să-i nimicim, dar aveam ordin să nu
tragem"21. în rândurile acestor bande se aflau mulţi evrei. Doi dintre
ei se găseau în fruntea unui grup înarmat care a jefuit magazia de ali-
mente şT echipament a Diviziei 21 Infanterie, aflată în comuna Sângeru,
judeţul Lăpuşna, act bantitesc săvârşit în noaptea de 28 spre 29 iu-
nie2'2.
Unii evrei au deschis ostilităţile sub protecţia· trupelor sovietice. La
Cetatea Albă, de pildă, evreul Karolik, care se ocupa cu creşterea şi
selecţionarea porumbeilo"r de rasă, făcând cu ajutorul lor şi spionaj în
favoarea sovieticilor, a fost primul care a tras· cu revolverul în1 ofiţerii
români din localitate. El, împreună cu un grup de comunişti, „au primit
trupele sovietice cu steaguri roşii şi flori, cu cocarde îri piept, manifes-
tându-şi astfel bucuria"23.
La Chişinău, potrivit relatărilor unei martore a evenimentelor, d-ra
Vasilica M. Gheorghe - evreii au primit unităţile armatei roşii „cu
steaguri roşii în mână, panglici roşii în piept şi fotografiile lui Stalin şi
Lenin. Strigau: uUra! Trăiască Armata Roşie care a eliberat Basarabia
de sub jugul boierilor români (...)» La un moment dat, toţi evreii· din
oraş au ieşit înarmaţi cu revolvere şi puşti, terorizând· populaţia ·creştină
indiferent civil sau militar, ori preot. !n pr.ima zi s,~. început arestarea
20 G. Magherescu, Adevărul despre Maresalul Antonescu, I, Bucureşti, 1991,

p. 59-60. .
21 I. Demian, în Patrimoniu, nr. 1/1991, p. 123-124. ·.' · : ' · ·
22 Arh. Stat. Bucureşti, f-ond M.A.I., dos. 530/1940, f. ·124. ··
2"J Arh. Stat,· Buzău, f6nd Poliţia Buză·u, dos. 15/1940; f; t"67. ·
poliţiştilor şi militarilor rămaşi, precum şi a oamenilor politici"- Toate

instituţiile şcolare,
inclusiv facultăţile, erau pline de arestaţi pe care
îi ridicau de la domiciliu sau de pe străzi 24 . Până şi clădirile Seminarului
ortodox şi Facultăţii de Teologie din Chişinău au fost transformate în
puşcărie. Printre arestaţi se aflau cinci foşti deputaţi din Sfatul Ţiirii
care în martie 1918 a hotărât Unirea Basarabiei cu România. Toţi cei
cinci s-au comportat demn, deşi au fost supuşi unor presiuni psihice,
schingiuiţi, respingând cu tărie acuzaţiile de trădători, autori de înstrăi
nare a unor teritorii, declarând că aşa le-a dictat conştiinţa. Ulterior,
ei au fos~ schimbaţi cu un grup masiv de comunişti români, aflaţi în
închisorile româneşti, care au mers în U.R.S.S.25.
Sovieticii au reuşit prin presiuni şi şantaj să atragă de partea lor
minorităţile naţionale din Basarabia. Alături de evrei au colaborat ucrai-
nienii, rutenii. Trenurile româneşti erau blocate sau întârziate prin staţii.
Un tren de muniţii, compus din 18 vagoane, era reţinut în gara Reni
încă din 1 iulie ora 4, deoarece lucrătorii feroviari ucrainieni şi ruşi nu
vroiau să permită evacuarea26. De asemenea, trupele roşii au refuzat să
predea autorităţilor române materialele de război aflate la Seletin şi Bo-
rodina27. Incidente serioase s-au petrecut şi în cursul evacuării părţii de
nord a Bucovinei. In gara Adâncata, de pildă, ceferiştii, în mare parte
ucrainieni şi câţiva evrei, au refuzat să ataşeze la ultimele. trenuri va-
goanele în care erau încărcate depozitele de bani ale Băncii Naţionale
şi Administraţiei Financiare din Cernăuţi. Aceste vagoane au căzut în
mâinile ruşilor28.
La Cernăuţi s-c: constituit în după amiaza zilei de 27 iunie un „comi-
tet popular condus de Sâllo Blum şi Glaubach. A doua zi, la 28 iunie,
au încercat să dezarmeze armata care primise ordin să nu provoace in-
cidente. Instituţiile publice au fost devastate, iar Catedrala Sf. Nicolae
a fost dinami.tată. Au fost asasinaţi şeful gării, preoţi, comisarii Constan-
tin Mateescu, Nicolae Pascal şi Stog29 .
Situaţia grea a unităţilor române din Basarabia şi Bucovina de Nord,
calvarul retragerii datorită atitudinii răuvoitoare a autorităţilor de la
Moscova au creat nemulţumiri şi proteste din partea autorităţilor mili-
tare române. In pofida realităţilor existente, a numeroaselor probe, ge-
neralul-locotenent Kozlov, reprezentantul autorităţilor sovietice, a de-
clarat: „Trupele sovietice nu au luat ca prizonieri ofiţeri şi grade infe-
rioare şi nici: nu au dezarmat unităţi din armata română"30_
Evenimentele care aveau loc peste Prut au creat serioase nemulţu
miri în rândurile armatei române, unde exista dorinţa de a rezista în
24 Idem, f. 376.
25r. Scurtu, C. Hlihon, Anul 1940. Dram~ românilor dintre Prut şi Nistru,
Bucureşti, 1992, p. 115-117.
26 Arh. M.A.E., fond 71/U.R.S.S., vol. 98, f. 95.
TT Idem, f. 93.
28 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N., Informaţii, dos. 813. Nota informativă nr.
2380 din 13 iulie 1940 către M.P.N.
29 Arh. M.A.E., fond 71/U.R.S.S., vol. 98, 1940, f. 89. Telegrama nr. 6564 din
3 iulie, semnată de generalul Ţenescu r.ătre generalul Aldea.
30 Idem, f. 23-25. Vezi şi I. Sişcanu, Raptul Basarabiei ... , p. 108.
EVACUAREA TERITORlILOR CEDATE IN 1940
333
faţa cotropitorilor sovietici. Aflat la o şcoală de ofiţeri de rezerva m

iunie 1940, Liciniu Faina mărturiseşle peste ani că toţi elevii acestei in-
stituţii militare, înfrunte cu ofiţerii comandanţi, aşteptau ordinul „pen-
tru a participa din prima clipă la luptele de apărare a Basarabiei". Spe-
ranţele îndreptăţite ale tinerilor ostaşi dornici să-şi apere ţara nu au
fost satisfăcute, întrucât, scrie mai departe Liciniu Faina, „am primit
ordin să mergem la dormitoarele noastre ,să depunem bagajele şi să
executăm programul de instrucţie prevăzut. Basarabia a fost cedată
fără luptă"3 1 . De asemenea, majoritatea soldaţilor şi ofiţerilor, potrivit
documentelor vremii, era dornică să se revanşeze, pedepsindu-i astfel
pe cei care i-au umilit şi batjocorit. Starea de spirit din rândurile armatei
este surprinsă de un raport al Poliţiei Buzău, înaintat Ministerului de
Interne, în care se arăta: „Printre soldaţii şi ofiţerii ce s-au retras din
Basarabia şi Bucovina domneşte o indignare şi o revoltă sufletească
contra comuniştilor şi evreilor care s-au dedat la jafuri şi atacuri ban-
ditcşti"32.
în primele zile ale lunii iulie 1940, generalul Ion Antonescu a adre-
sat un memoriu regelui Carol al II-lea în care prezenta imaginea sumbră
a tragediei românilor basarabeni şi bucovineni: „In Basarabia şi Bu-
covina1 se petrec scene sfâşietoare. Mari şi mici unităţi abandonate de
şefi şi surprinse fără ordine se lasă dezarmate, la prima ameninţare.
Funcţionarii, familiile lor şi ale ofiţerilor au fost lăsate pradă celei mai
groaznice urgii.
Materialele imense şi depozite militare acumulate acolo şi menţinute
până în ultimul moment, din ordin, au .rămas în mâinile inamicului.
Iată, Majestate, schiţat din fugă numai un capitol al tragediei şi al
calvarufui unui neam, care este numai la început. Poporul şi armata au
fost dezarmaţi fără luptă. Demoralizarea lor este fără limită. Lipsa lor
de încredere în conducători este totală. Ura lor în contra vinovaţilor, a
tuturor vinovaţilor de ieri şi de azi, creşte.
Consiliul de Coroană a hotărât să cedaţi. Decizia a dezlănţuit haosul.
Consecinţa lui: anarhia şi anarhizarea sunt numai la începutul lor" 33.
Bandele înarmate bolşevice aveau scopul să creeze destabilizare,
dezordine. Membrii acestora profitau de situaţie pentru comiterea unor
furturi şi chiar jafuri. Doi evrei se aflau în fruntea unui asemenea
grup care a organizat o spargere la magazia de alimente şi echipament
3 Diviziei 21 Infanterie, aflată în comuna Sângeru din judeţul Lăpuşna,
actul banditesc săvârşit în noaptea de 28 spre 29 iunie34 .
Jafurile, crimele şi fărădelegile se săvârşeau în prezenţa şi cu acor-
dul tacit al trupelor sovietice. La Chişinău, evreii şi agenţii bolşevici au
primit aceste forţe, potrivit unei note informative a Poliţiei Buzău, din
31
L. Faina, în N. Lupan (editor), Pactul germano-sovietic, Bruxelles, 1989, p. 65.
Arh. Stat. Buzău, fond Poliţia Buzău, dos. 15/1940, f. 150.
:l'.l
Pc marginea prăpastiei 21-23 ianuarie 1941, ediţia a II-a, Bucureşti, 1992,
:JJ
p. 57-58; M. Agaphie, J. Rotaru, Ion Antonescu. Carieră militară. Scrisori inedite,
Bucureşti, 1993, p. 151-153, doc. 46; A. Kareţki, A. Pricop, Lacrima Basarabiei,
Chişinău, 1993, p. 235-236, p. 235-236, doc. 48.
34 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.A.I., dos. 530/1940, f. 124.
20 iulie 1940: „Cu steaguri roşii în piept şi fotografia lUi Stalin şi

Lenin ... ".
Folosindu-se de aceste informaţii, mulţi istorici sovietici au ajuns
la concluzia că Armata Roşie a fost întâmpinată de populaţia Basara-
biei cu o mare însufleţire. Autorii lucrării Istoria R.S.S. Moldoveneşti
au rezervat chiar un paragraf intitulat „întâmpinarea Armatei Roşii de
către oamenii muncii din Basarabia" în care precizau: „Întâlnirea A::--
matei Roşii eliberatoare cu oamenii muncii din Basarabia s-a transfor-
mat într-o mare sărbătoare a întregului popor. Au fost zile emoţionante,
de neuitat"35.
Majoritatea populaţiei Basarabiei nu i-a primit cu satisfacţie pe noii
stăpâni. Mulţi români basarabeni au luat drumul pribegiei. Până în te-
ritoriul liber al României, ei au avut de îndurat greutăţi inimaginabile.
înfăţişând aceste momente, un contemporan al evenimentelor scria: „Pă
răsind în grabă! avutul, basarabenii şi bucovinenii au fugit cu cât erau
pe ei, lăsând în urmă gospodării şi aşezări româneşti înstărite, lăsând
ogoarele lucrate, părăsind pământul moştenit de mii de ani, îndepărtân
du-se de mormintele unde odihnesc cei dragi, de bisericile frumoaSl',
de mănăstirile tăinuite în adâncuri de păduri" 36.
La rândul său, preotul Paul Mihail, refugiat din Chişinău la Iaşi,
scria în paginile revistei Moldova din 29 ianuarie 1941: „Fiecare refu-
giat a lasat bunuri materiale, uneori părinţi, soţie şi copii, jalea şi am<'i-
răciunea erau mari. Iar cu cei ce se refugiat~ pleca o stăpânire rom<î-
nească, dar nu şi o cultură naţională şi o religie creştină de două mii
de ani" 37 .
Numeroşi refugiaţi au fost bătuţi, umiliţi, înfometaţi, deposedaţi de
puţinul lor avut luat în grabă, unii chiar omorâţi de bandele înarmate
bolşevice. Mărturiile sunt foarte numeroase şi zguduitoare, în cea mai
mare parte, prin tragismul lor. Astfel, notarul Constantin Constantinescu
din comuna Hoffncengsta1 (judeţul Cetatea Albă) relatează că în plasa
!băneşti din acelaşi judeţ, un grup înarmat a atacat cu arme de foc cele
360 de căruţe ale familiilor· funcţionarilor, jandarmilor, pretorilor „pră
pădindu-le tot avutul, iar femeilor li s-au luat chiar şi pantofii"38 .
Alexandru Damian din Chişinău declară că a fost atacat de evrei care
vroiau să-i ia calul şi căruţa, iar când a ajuns în târgul Hânceşti a fost
ameninţat cu moartea de către evrei, scăpând ca prin minune 39. Preotul
Ion Popovici din comuna Zberoaia, judeţul Lăpuşna, declară că notarul
Nicolae Sitt de origine rusă a pregătit premilitari pentru primirea trupelor
ruse şi a format bande de dezertori cu care jefuia pe refugiaţi. TotJ el
35 Istoria R.S.S. Moldoveneşti, II, Chişinău, 1968, p. 337; Istoria P.C. din Mol-
dova. Studii, ediţia a III-a, Chişinău, 1982, p. 289. O atitudine asemănătoare are şi
Istoria R.S.S. Moldoveneşti din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Chi-
şinău, 1984, p. 349.
36 b. Pădure, Basarabia şi Bucovina de Sud sub noua stăpânire. Noiembrie
1940, f. 1.• p. 5. .
'51 P. Mihail, Mărturii de spiritualitate romdnească din Basarabia, Chişinău,
1993, p. 10.
38 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.A.I., dos. 116/1940, f. 121.
39 Arh. Stat. Buzău, fond Poliţia Buzău, dCIS. 15/1940, f. 229. Raport din 16 iulie
1940 al Poliţiei Buzău către M~nisterul de IQterne. ·
EVACUAREA' TERITORIILOR CEDATE ÎN 1940 335
declară că un alt notar, Alexei Cerencov, tot de origine rusă, aflat în co-
muna Groşeşti din acelaşi judeţ, a împuşcat pe protopopul Ioan Drajinski
şi pe fiul acestuia. „Soldaţii români - potrivit informaţiilor sale - erau
dezarmaţi şi jefuiţi de trupele ruse, de asemenea şi refugiaţii civili". Preo-
tul Ion Popovici declara, în final: „Am văzut soldaţi români şi civili mu-
tilaţi de evrei"4°. Fărădelegi similare s-au comis şi în alte părţi ale Ba-
sarabiei. In judeţul Soroca au fost profanate şi jefuite mănăstirile de maici
de la Dobruşa, fundată în 1772 şi cea de la Căldăruşanca (ctitorie a Ma-
riei Cantacuzino). La Bălţi, catedrala şi cele 6 biserici ortodoxe, precum
şi cea romano-catolică au fost devastate şi profanate. Preotul din co-
muna Româncăuţi, localitate situată la aproximativ 60 km est de Hotin, a
fost batjocorit şi omorât. Şeful de post din comuna Abaclia, judeţul Ti-
ghina, a fost ucis în mod bestial. Oraşul Tighina a cunoscut aceeaşi bar-
barie bolşevică. Locuinţele au fost devastate, locuitorii au fost împiedi-
caţi să; se retragă. A fost jefuită mănăstirea Noul Neamţ ridicată după
secularizarea averilor mănăstireşti de călugări veniţi la Chiţcani de la
m<inc'istirea Neamţ, din Moldova4I.
Afluxul de refugiaţi era foarte mare, iar problemele cu care se con-
fruntau erau numeroase şi trebuiau rezolvate cât mai repede. Pentru so-
luţionarea lor s-a înfiinţat Comisariatul General pentru plasarea refu-
giaţilor din Basarabia şi Bucovina de Nord.
Ministrul de Interne, David Popescu, a elaborat o decizie în 3 iulie
privind ajutorarea populaţiei venită din Basarabia şi Bucovina de Nord.
Potrivit acestui document, populaţia sosită din aceste provincii era obli-
gată să se înscrie la birourile înfiinţate în acest scop în Capitală şi în
provincie. Ea era împărţită în patru categorii: a) funcţionarii şi familiile
lor: b) liber profesioniştii de toate categoriile; c) proprietarii agricoli, in-
dustriaşii şi comercianţii; d) populaţia civilă şi copiii.
Populaţia evacuată va fi ajutată prin intermediul Crucii Roşii şi a
comisiilor locale_ înfiinţate. Nimeni nu va putea colecta ajutoare ori bani,
îmbrăcăminte, alimente fără autorizaţia comisiunii centrale a Crucii Ro-
şii. sau a comisiunilor judeţene ori locale. Toate sumele vor fi depuse la
Crucea Roşie sau la comisiunile judeţene sau locale.
Prin intermediul Ministerului Muncii vor fi plasaţi la lucru acei
care au capacitate de muncă. Premilitarii vor fi luaţi sub îngrijirea In-
spectoratului pregătirii premilitare. Copiii mai mici de şapte ani rămân
sub îngrijirea Crucii Roşii. Funcţionarii publici şi familiile lor vor primi
ajutor stabilit în raport cu numărul membrilor familiilor42.
Organele locale, primăriile, prefecturile au luat măsuri rapide. Au
fost constituite comitete de asistenţă, au fost create posturi fixe de orien-
tare şi de ajutor în gări, pe şosele. S-au organizat centre sanitare, s-au
creat cantine unde refugiaţii urmau să servească masa. A fost nevoie de
acţiuni rapide, de o bună şi eficientă orgnizare, deoarece numărul refu-
giaţilor creştea din zi în zi, evacuarea făcându-se cu toate mijloacele de
40 Idem, f. 227. Raport din 14 iulie 1940.

41 C. loniţoiu, în Patrimoniu, nr. 1/1991, p. 95-96 ..
42 Arh. Stat. Bucureşti, fond,; M.P.N., Informaţii, dos. 500, f. 96-111; B.A.R.,
Secţia Mss., Arv. fam. Brătianu, cota A. 1530, f. 117-124.
CORNEL GRAD - C-TIN I. ST AN - DORU GORON
33fi
transport. Numai în ziua de 20 iunie s-au scurs în Moldova 80 de tre-

nuri. In sudul Basarabiei se foloseau trenuri, vapoare, şlepuri. Mulţi
evrei, în schimb, doreau să ajungă în Basarabia. La 30 iunie au trecut prin
punctele Ungheni şi Cristeşti 7600 evrei şi familiile lor, iar prin Galaţi
alţi 20QQ43. La Ungheni, pe teritoriul românesc, erau adunaţi alţi circa
30.000 de evrei care doreau să treacă în Basarabia, dar autorităţile sovie-
tice refuzau să-i primească, motivând că nu sunt născuţi aici 44 . In schimb,
la 10 iulie 1940 se găseau adunaţi în localitatea Ungheni (U.R.S.S.) 5-6000
de români basarabeni: bărbaţi, femei ,copii, care doreau să treacă în
România, dar noile autorităţi de frontieră le refuzau deplasarea în patria
mamă. Potrivit Comisariatului de Poliţie Buzău, ei se aflau într-o situa-
ţie foarte grea, deoarece acest comandament raporta: „Cu permisiunea
armatei roşii şi sub imboldul acesteia, evreii localnici s-au repezit ca
fiarele asupra românilor, care aşteptau să li se permită intrarea în ţar:'t
şi după ce i-au maltratat i-au deposedat completalmente de tot ce aveau
cu ei, lăsându-i doar cu hainele 045 .
Numeroase instituţii au venit în ajutorul refugiaţilor. La 5 iulie 1840,
Mitropolia Moldovei şi Sucevei a remis o scrisoare Rezidentului regal al
Ţinutului Prut în care îl inform.a că întreg clerul şi personalul bisericesc
din eparhie subscriu salariul pe o zi pentru refugiaţii basarabeni şi buco-
vineni. Se vor face colecte, mănăstirile vor acorda adăpost refugiaţilor
„spre a ameliora într-o cât mai mică' măsură situaţia atât de precară a
fraţilor basarabeni"46. La rândul său, mitropolitul Nifon al Olteniei a
expediat Cultelor a telegramă în care se angaja să găzduiscă în mănăs
tirile eparhiei „cinci mii de fraţi bucovineni şi moldoveni din Basarabia
care au trebuit să părăsească căminurile şi gospodăriile lor" 47. Poliţiştii
şi ceilalţi salariaţi ai Ministerului de Interne din toată ţara au cedat sala-
riul pe o zi pentru a veni în ajutorul refugiaţilor poliţişti, jandarmi şi
gardieni publici din Basarabia şi Bucovina de Nord 4B. Au fost date ordine
prefecţilor, în special celor din Moldova, pentru a asigura condiţiilor ne-
cesare primirii refugiaţilor. Rezidentul regal al ţinutului Prut telegra-
fiază la începutul lunii iulie 1940 prefectului judeţului Neamţ, infor-
mându-l că aici vor fi evacuaţi refugiaţii bucovineni din judeţul Hotin.
Ii cere să întreprindă măsurile necesare pentru încartuire, masă şi asis-
tenţă sanitară celor veniţi de dincolo de Prut49 .
In toate judeţele ţării s-au constituit comitete pentru organizarea
primirii şi ajutorării refugiaţilor. În Iaşi, acest comitet avea în frunte pe
însuşi prefectul judeţului. Noul organism a creat birouri de informaţii
şi îndrumare a refugiaţilor. S-au colectat fonduri în bani sau în natură,
alimente, îmbrăcăminte. Găzduirea refugiaţilor s-a făcut în şcoli, hote-
luri şi la particulari. Hrănirea lor s-a realizat la cantinele organizate în
municipiu şi Crucea Roşie. S-au împărţit ajutoare în natură (hrană şi
43 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N., Informaţii, dos. 500, f. 91-92.
44 Arh. Stat. Buzău, fond Poliţia Buzău, dos. 15/1940, f. 249.
45 Idem, f. 319-320.
46 A. Kareţki, A. Pricop, op. cit., p. 237, d~. 49.
47 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N., Informaţii, dos. 500, f. 94.
48
Arh. Stat. Buzău, fond Poliţia Buzău, dos. 38/1940, f. 1.
49 A. Kareţki, A. Pricop, op. cit., p. 229, doc. 43.
EVACUAREA TERITORIILOR CEDATE !N 1940 337
îmbrăcăminte) şi bani la toţi cei care au fost găsiţi în aceste regiuni din
imediata apropiere a Prutului. La Tg. Frumos şi Podul Iloaiei, primarii
respectivi, în colaborare cu subfilialele Societăţii de Cruce Roşie, au or-
ganizat cantine în gări pentru servirea refugiaţilor în trecere 50 . Demn
de amintit este şi faptul că Agenţia Consulară din Iaşi printr-o scrisoare
expediată la 21 iulie 1!940 Rezidentului regal al Ţinutului Prut oferea loc
de cazare refugiaţilor basarabeni în localurile Şcoalei Italiene din loca-
litate: „în acest mod ţinem a vă da micul nostru sprijin acestei ţări ospi-
taliere, unde atâţia supuşi de ai noştri au fost întotdeauna bine primiţi,
în mod fratern 11 51.
Autorităţile române au luat măsuri pentru evacuarea şi repartizarea
pe la prefecturi, primării a funcţionarilor, notarilor din Basarabia şi Bu-
covina de Nord, respectându-se pe cât posibil preferinţele acestora. De
reguhl, soţii şi soţiile au fost repartizate în acelaşi loc. Unii refugiaţi au
fost transferaţi în aparatul administrativ al unor ministere.
Numeroşi oameni politici au luat atitudine fermă faţă de cedarea
Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi fărădelegile comise aici de ocupanţii
sovietici. La 4 iulie 1940, un grup masiv d~ oameni politici, în frunte cu
Iuliu Maniu, Dinu I. C. Brătianu, Virgil Madgearu, dr. Nicolae Lupu,
Mihail Popovici au fost primiţi în audienţă de regele Carol al II-lca, după
ce suveranul le-a acceptat cererea scrisa depusă în prealabil. in cadrul
audienţei acordate, membrii grupului au precizat că, prin părăsirea Ba-
sarabiei si Bucovinei de Nord, „rupte din trupul vechii Moldave, ţara
noastră pierde odată cu toate bogăţiile pământului lor, trei milioane şi trei
sferturi din locuitorii ei, din care aproape două milioane şi jumătate sunt
români". Iuliu Maniu, Dinu I. C. Brătianu şi ceilalţi oameni politici au atras
atenţia cu acest prilej asupra „condiţiilor nemaipomenit de brutale ale>
evacuării, ca :şi prin călcarea din primul ceas al convenţiei ce ne-a fost
dictată nu mai rămâne nici o îndoială asupra caracterului ei real". Ceda-
rea Basarabiei şi Bucovinei de Nord era concepută de cei care au fost
audiaţi de rege ca un prim pas către alte ciuntiri teritoriale, care ni se
pregătesc. „Avem deci datoria - precizau ei - să apărăm cu atât mai
hotăr<ît şi mai dârz drepturile şi graniţele României". Ei arătau că Bul-
garia solicita României cele două judeţe din sudul Dobrogei (Durostor şi
Caliacra) încorporate în 1913. Dar cel mai mare pericol îl reprezentau
pretenţiile Ungariei asupra Transilvaniei. Ei protestau, în final, împo-
triva „tendinţelor de ciuntire a graniţelor ca şi a discuţiilor ce le pot în-
lesni". Ei luau astfel atitudine fermă faţă de dezmembrarea unităţii ro-
mâneşti „împotriva căreia protestăm în numele întregului popor ro-
mân"52.
Un alt grup masiv de parlamentari şi oameni politici a înaintat, prin
profesorul Nicolae Iorga, un protest în cadrul şedinţei Comisiilor reunite
50 Idem, p. 230231, doc. 44. Raportul din 3 iulie 1940 al prefectului judeţului
Iaşi, colonelul C. Carp către Rezidenţa regală a ţinutului laşi.
51 Idem, p. 234, doc. 47.
52 B.A.R., Secţia Mss., Arh. fam. Brătianu, cota A. 1530, f. 120-124; C.I.C.
Brătianu. Carol li. Ion Antonescu. Amintiri. Documente. Corespondenţă, Bucu-
reşti, 1992, p. 96-1000.

de politică externă a Camerei şi Senatului, întrunite la începutul lunii

iulie 1940_ Documentul reliefa continuitatea de viaţă materială şi spiri-
tuală a românilor din Basarabia smulsă în mod samavolnic din trupul
Moldovei la 1812. Autorii memorialului atrăgeau atenţia că, în 1918, Ba-
sarabia s-a unit cu România „pe baza dreptului la autodeterminare care
e la baza teoriei constituţionale a Republicii Sovietelor". Semnatarii do-
cumentului arătau că Bucovina n-a fost niciodată sub stăpânire rusească.
Ei subliniau că ultimatumul sovietic „nu poate găsi nici un temei istoric
şi legal. Înstrăinarea unei atât de largi părţi a României unite calcă
peste dreptul a trei milioane de ţărani rome:1ni şi a unei părţi de intelec-
tuali devotaţi cauzei naţionale"53.
Evoluţia galopantă a evenimentelor în următoarele două luni a de-
monstrat că Ultimatumul sovietic a fost doar un prolog al rapturilor
teritoriale care vor urma. Relevând acest lucru, Constantin Vişoianu,
fostul ministru de externe al României (1944-1945), arăta într-un me-
morandum înaintea Conferinţei de Pace de la Paris că: „Pentru poporul
rom:rn întreg, lovitura primită fu teribilă. El nu s-a îndoit, totuşi, că vii-
torul cel mai apropiat îi rezei;.vă lovituri încă mai teribile. Două luni mai
târziu, frontierele statului se prăbuşiră la rândul lor, atât la Vest cât şi
în Est. Şi prin aceasta, prin disperarea fără limite ce o încerca, România
începu să ruleze către abisul alianţei cu Germania" 54 .
În acelaşi sens scrie şi generalul Ion Gheorghe: „Dar în paharul stt-
ferinţelor, pe care trebuia să-l bea poporul român ca urmare a capitulă
rii conducerii sale ,căzuseră numai primele picături amare (... ) Condu-
cerea românească a renunţat deja o dată la apărarea onoarei naţionale
şi a continuat să păşească pe acest drum"55_
Presa internaţională a condamnat raptul teritorial făcut de sovietici,
subliniind C<l. acesta este doar începutul. Ziarul englez Evening Standard
şi agenţia Asociatcd Press afirmă că Ungaria a masat trupe lângă fron-
tiera României, inr Bulgaria a luat măsuri similare. Potrivit acestor re-
laUiri, 23 din cele 24 de divizii ungare se găseau la graniţa către Româ-
nia în timp ce de partea opusă se află numai 8-10 divizii. Celelalte di-
vizii române, peste 20, se găsesc în sudul Moldovei şi pe linia Prutului56 .
La rândul său, ziarul american de mare tiraj The New York Times scria,
în aceste zile, evidenţiind complicitatea fascismului german şi celui ita-
lian în raptul teritorial săvârşit de U.R.S.S.: „Italia consimte anexarea
Basarabiei de către Rusia, iar Germania caută să convingă România să
cedeze făr<l. luptă"57_
°'·1 Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N„ Informaţii, dos. 500, f. 110-111; A. Pe-
trc~cu, în Patrimoniu, nr. 111990, p. 149-151; M. Muşat, I. Ardeleanu, România după
Marea Unire, II/a, Bucureşti, 1988, p. 1135-1137.
51 C. Vişoianu, în Gh. Buzatu (editor), România cu şi fără Antonescu, Iaşi,
1991, p. 90.
5:; I. Gheorghe, op. cit., pag. 31.
5G Arh. Stat. Bucureşti, fond M.P.N., Informaţii
Presă externă, dos. 1081,
f. 119.
'57 Idem, f. 111.
EVACUAREA: TERITORIILOR CEDA TE IN 1940 339
II. EVACUAREA TRANSILVANIEI CEDATE
Pronunţarea sentinţei arbitrale de la Viena din 30. august 1940 -

pretinsă rezolvare obiectivă, pe cale politico-diplomatică a diferendului
româno-maghiar privitor la Transilvania - şi, mai ales, acceptarea58 lui
de către conducerea României au avut drept efect imediat, pe plan in-
tern, declanşarea unui val de manifestaţii de stradC:i spontane59, impo-
sibil de oprit, în aproape toate marile oraşe ardelene şi bănăţene (Cluj,
Oradea, Braşov, Bistriţa, Baia Mare, Alba Iulia, Câmpia Turzii, Turda,
Sebeş, Arad. Timişoara etc.)60, dar şi în cele din Vechiul Regat (Bucu-
reşti, Iaşi, Constanţa). S-au semnalat şi acţiuni de protest în localităţi
rurale, cum a fost cazul judeţului Severin. La aceste manifestaţii au par-
ticipat mii de civili şi militari, exprimându-şi indignarea, durerea şi re-
volta. Gradual, st;;:rea de spirit a opiniei publice a: evoluat de la stu-
poare generală şi disperare la mânie, ură şi dorinţă de împotrivire faţ<"i
de „arbitri, beneficiarii şi acceptanţii (conducerea Rom<."miei) actului proas-
păt semnat". In acelaşi timp, participanţii la aceste adunări de protest şi-au
manifestat hotărârea - în pofida îndemnurilor la linişte şi calm, venite
de la autorităţi 6 1 - de-a apăra cu armele frontiera vestică, cerând for-
marea unui guvern de rezistenţă naţională62.
Hotărârea de a rezista a fost amplificată şi de atitudinea insolent;! a
beneficiarului (Ungaria), care s-a grăbit să răspândeasc<I în teritoriul ce-
dat manifeste demobilizatoare. Astfel, la Surduc (judeţul Sălaj) a fost g<"i-
sit un manifest maghiar cu următorul conţinut: „Venim. Pâine şi pace
aducem. La cine găsim arma în mână este duşmanul nostru. Cine cu noi
vine este prietenul nostru. Veniţi cu noi, nu luptaţi contra noastră. S;!
trăiască Adolf Hitler!"63.
Agenţiile de presă şi posturile de radio străine - îndeosebi cele en-
gleze, americane, turceşti, iugoslave şi greceşti - reflectând, desigur,
sentimentele de simpatie ale opiniei publice şi ale cercurilor guvernante
din ţările respective faţă de drama prin care trecea România, descriau în
comentariile lor modul în care poporul român a reacţionat la auzul celor
petrecute la Viena. In acelaşi timp, mass-media din Germania, Italia şi
Ungaria, obediente faţă de autorităţi, nu conteneau cu laudele faţă de
strălucitele roade ale „Arbitrajului", conceput, în cele mai mici detalii,
de Berlin şi aprobat cu slugărnicie de Roma lui Mussolini.
58 I. Gheorghe, op. cit., p. 31.

5!l Prima! manifestaţie anti-diktat a izbucnit la Cluj în seara zilei de 30 au-
gust - cf. Gh. I. Bodea, V. T. Suciu, I. I. Puşcaş, Administraţia militară horthystă
în nord-vestul României, Cluj-Napoca, 1988, p. 140.
60 Vezi pentru detalii: T. Bunescu, Lupta poporului român împotriva dicta-
tului fascist de la Viena (august 1940), Bucureşti, 1971, p. 129-168; A. Simion,
Dictatul de la Viena, Cluj, 1972, p. 204-215; Gh. I. Bodea, V. T. Suciu, I. I. Puşcaş,
Administraţia ... , p. 131-149.
61 Telegrama confidenţială nr. 1704 din 31 august 1940 a ministrului de In-
terne, generalul David Popescu, către toţi prefecţii judeţelor cedate (vezi Arh. Stat.
Sălaj, fond Pretura Jibou, dos. 37/1.940, f. 1.
62 A. Simion, op. cit., p. 205, nuta 72.
63 Arh. M.Ap.N„ fond Armata I, dos. 958, f. 12; C. Grad, în Acta MP, VI!,
1983, p. 368, doc. 29.
341) CORl':EL GRAD - C-TIN I. STAN - DORU GOR0:--1
Astfel, Radio Londra, într-o emisiune în limba română (4 septem-

brie, orele 22,30), arăta: „De când a sosit d-l Iuliu Maniu la Cluj au loc
mari manifestaţii. «Jos cu Hitler!» a răsunat ieri în toată Transilvania_
Două divizii de la Satu Mare, precum şi un regiment comandat de colo-
nelul Strat, un cunoscut erou, au refuzat să se retragă64. Afară de jalea şi
durerea voastră (a românilor - n.n.) e de reţinut bucuria triumfătoare
de la Budapesta fiindcă au câştigat atâta teritoriu fără să verse o pică
tură de sânge_ Şi asta fiindcă s-a găsit la Bucureşti un guvern care să
accepte un asemenea arbitraj_ Ca şi cum România nu ar fi avut o armată.
Aceasta nu a\ fost decât un gest de josnic dispreţ al Germaniei şi Ita-
liei pentru dreptatea şi interesele României. Arbitrajul de la Viena ne
aminteşte fabula cu aruncarea copiilor la lupi ca să scape cei din sa-
nie (... )., Pe ce s-a bizuit guvernul român când s-a dus la Viena? Pe
trecerea personală pe lângă Fiihrer? Se poate lăsa soarta unei ţări pe ast-
fel de credinţe? Poate s-au bizuit pe garanţia promisă? Dar garanţia
aceasta îmi aminteşte de soarta Cehoslovaciei, care a fost şi ea garantată
de aceeaşi Germanie (... ). D-l Gigurtu vă recomandă: «Fiţi calmi, discreţi
şi demni!». Calmi? Poate chiar nepăsători faţă de ceea ce s-a întâm-
plat! Discreţi? Ca să nu se afle condiţiile ruşinoase?"65.
Postul New-York (în limba italiană), aceeaşi zi, orele 23,30): „DL Iu-
liu Maniu a plecat la Bucureşti. D-sa spera că noul guvern va lupta pen-
tru reîntoarcerea Transilvaniei la România. Revolta tăranilor din Tran-
silvania continuă" (subl. ns.)66. ·
Acelaşi post, la orele 23,50, într-o corespondenţă din Cluj: „Se
anunţă serioase ciocniri la Braşov între soldaţii maghiari şi români din
armata română. Manifestanţii au trecut pc străzi strigând: «Noi vrem
Uniunea Sovietică». Ciocnirile din Braşov au fost provocate de soldaţii
maghiari, care au cerut să fie eliberaţi din armata română. Tragerea, la
care au fost întrebuinţate şi mitraliere, a durat o oră. Alte tulburări se
anunţă din Oradea Mare, Târgu Mureş şi Cluj"67.
Radio Londra (5 septembrie, orele 7,15), emisiune în limba turcă:
„Azi va începe ocuparea Transilvaniei de către maghiari. în fruntea ar-
matei maghiare se află amiralul Horthy şi contele Teleki"68•
Radio Budapesta: „Regentul Horthy a adresat următorul ordin de zi
armatei, când aceasta a pornit la ocuparea teritoriilor române cedate:
«Din nou o parte a nedreptăţii de la Trianon s-a reparat, pornind să re-
câştigăm posesiunile patrimoniului nostru milenar. Aducem fraţilor noştri
unguri din Transilvania libertatea»"69. „Trupele maghiare au trecut fron-
tiera română azi dimineaţă la orele 7, pentrn a ocupa teritoriile cedate -
anunţă o telegramă din Budapesta către Agenţia Havas. Toate clopotele
maghiare au sunat în aceste regiuni. t.imita ocupării de astăzi (5 septem-
6~ Este prima informaţie publică - e drept, confuză - despre fenomenul in-

s11 bordonării unor unităţi militare române din zona de frontieră.
G:; Arh. Stat. Bucureşti, fond Preşedinţia ConsiliulUi de Miniştri, dos. 522/1930,
f. J.
66 Ibidem.
G7 Idem, f. 4.
r,n Ibidem.
ro Idem, f. 14.
EVACUAREA TERITORIILOR CEDA TE IN ta4o 341
brie - n.n.) este în teritoriul îngust din colţul nord-vestic legat de ac-
tuala frontieră maghiaro-română"7o.
Agenţia D.N.B., prin corespondentul său din Budapesta, comunica la
orele 10,30: „Astăzi la ora 7 dimineaţa a început, în sunetele clopotelor,
intrarea armatei maghiare în Transilvania de Nord. Introducerea s-a des-
făşurat conform programului, adică în sectoarele frontierei de nord, cu
excepţia Oradiei Mari"71.
Radio Ankara (5 septembrie 1940, orele 7,00): „Nimic nu mai sperie
populaţia română. Guvernul din Berlin poate să se supere! Asemenea
fapte dovedesc, din partea poporului şi a câtorva generali, care au de-
misionat din armată, pentru a lupta contra ideilor Guvernului, că dorin-
ţele ~i ideile lor naţionale şi dragostea pentru România Mare au fost
pătate de acei miniştri care au semnat dictatul de la Viena. Această pată
nu cade numai asupra României, ci şi asupra întregului bazin dunărean,
şi nu poate fi spălată nici cu întreaga apă a Dunării. Germania a încercat
să pună capac evenimentelor din Balcani, prin presiunea pe care a fă
cut-o în vederea cedării de către România a Transilvaniei, Dobrogei şi
Basarabiei; în acest capac nu poate ascunde declararea (corect declanşarea)
focului în adâncime. Poporul român niciodată nu poate uita această tra-
gic<i lovitură şi batjocură din partea Germaniei" 72 .
Radio Budapesta (5 septembrie, orele 15,30): „În unele cercuri poli-
tice străine se afirmă că noile graniţe ale Ungariei trebuie atribuite dorin-
ţei Germaniei de a consolida prietenia germano-maghiară. Faţă de această
afirmaţie este însă de precizat că, fără îndoială, trasarea actualei graniţe
maghiare a contribuit la consolidarea amiciţiei ungaro-germane, dar ea
nu a fost o urmare a acestor sentimente, ci consecinţa obiectivităţii ger-
mane"73.
Evoluţia stării de spirit a. populaţiei şi a armatei în aceste prime
zile după pronunţarea Diktatului este surprinsă nuanţat în rapoartele
informative şi contrainformative ale Armatei 1 române 74 .
De altfel, cu puţine zile înainte de momentul 30 august 1940, în zona
Şimleu Silvaniei a fost confiscat un exemplar din manifestul „Tineretul
ardelean" în care se afirma răspicat protestul tineretului faţă de forţele
externe care atentau la integritatea ţării sau faţă de cei care acceptau,
în calitate de factori politici decizionali interni ,să pună în discuţie pro-
blema frontierei de Vest. !n numele tuturor idealurilor pentru care s-au
jertfit atâtea generaţii de eroi ai neamului, tineretul refuza orice com-
promis şi era gata să pună mâna pe arme pentru a apăra pământul Tran-
silvaniei, aflat în primejdie de moarte.
Redăm, în continuare, câteva pasaje din acest manifest: „Răscrucea
istorică la care se găseşte astăzi neamul şi ţara noastră, cere, mai mult
ca oricând, să ştim ce vrem ... Dacă în aceste clipe de măreaţă gravitate
istorică nu ne vom înţelege menirea pe pământ, nu suntem vrednici să
70 Ibidem.
71 Ibidem.
12 Idem, f. 17-18.
TJ Idem, f. 22.
74 C. Grad, în Acta MP, VII, 1983, p. 330-380; Idem, în Idem, X, 1986, p.
39.J-405.
trăim. Intrebarea se pune răspicat: Se poate ciunti Ardealul pentru liber-

tatea cc'"iruia s-au jertfit generaţii după generaţii, Ardealul unde s-a plfi-
mădit destinul nostru istoric, citadela culturii şi spiritului românesc?
Nu! Ardealul nu se dă! Cine vrea să-l ia, să tragă sabia şi să şi-o in-
crucişeze cu a noastră ... Noi nu tratăm că vindem sau nu vindem trupul
ţării. Cine trădează, trădează (subl. ns.) ... Pe vechea linie a destinului
nostru transilvănean, pe linia generaţiilor creatoare de istorie, pc linia
luptei intransigente pentru libertate şi independenţă, a sunat ceasul lup-
tei pentru apărarea eternelor noastre ideale. Nu cedăm o palmă de p:~
mânt din sfintele noastre ogoare. STĂM GATA DE LUPTĂ"75_
Raportul contrainformativ nr. 63 din 30 august consemnează, printre
altele, tT.rmMoarele: „In urma ştirilor date la Radio Budapesta că Rom{1-
nia a fost obligată de puterile Axei să cedeze o mare parte din Tran-
silvania, populaţia românească este consternată şi încă nu şi-a putut g;)si
echilibrul sufletesc. Se pare că ardelenii sunt hotărâţi să se opună orici1-
rei cedJri " 7G_
A doua zi, 31 august, Regimentul 7 Jandarmi Someş sesiza Armta 1
că „în urma comunicărilor făcute de Radio Budapesta şi de celelalte pos-
turi străine, populaţia română este complet consternată, iar în urma con-
firmărilor făcute azi dimineaţă de Radio Bucureşti, consternarea a cres-
cut şi mai mult şi s-a transformat în indignare şi revolt[i contra celor
care au semnat sentinţa de moarte a atâtor români. S-au văzut oameni
plângând şi protestând contra cedării. ln armată, atât la ofiţeri, cât şi la
trupă se observă aceeaşi demoralizare şi revoltă contra cedării Ardealului
aproape întreg. În general, starea de spirit, atfit la populaţia română, dtt
şi în armată, este din cele mai rele. Moralul este scăzut, însă disciplina
se menţine încă" (subl. ns.)77_
In conformitate cu ordinul M. St. M. nr. 212.107 /B din 31 august 7S
s-au dat dispoziţii pentru a se explica ofiţerilor şi trupei raţiunile pentru
care a fost acceptat Diktatul vienez. Conform documentului, aceste ra-
ţiuni ar fi fost: 1. Cedarea s-a făcut sub ameninţarea unei intervenţii con-
jugate a statelor beneficiare ale noului raport de forţe pe plan european;
2. Viaţa şi istoria neamului românesc nu se încheie o dată cu acest act.
ci acesta a însemnat un sacrificiu necesar pentru victoria de mâine. Se
cerea, în final, ca ace?te raţionamente care, în esenţă, reprezentau poziţia
guvernului, exprimată în comunicatul către ţară, să fie aduse la cunoştinţa
75 Arh. M.Ap.N. - M.St.M., fond Armata I, dos. 958, f. 376-377, cf. C. Grad.
în Acta MP, VII, 1983, p. 361-362, duc. 21. Observaţie: documentul a fost reprodus
fragmentar de A. Simion, în op. cit. 1, p. 157-158, nota 52 şi de S. Neagoe, în Lu-
ceafărul, XXIV, nr. 1009 din 29 august 1981, p. 1 şi 7, fără paragraful: ,,România
are cheia situaţiei în Europa. Când flăcările petrolului românesc se vor vedea din
Budapesta şi din mari depărtări, să se ştie că a sunat ceasul din urmă pentru cei
care vor să ne ciuntească". S. Neagoe crede - reluând o idee din declaraţiile unuia
din autorii documentului - că acest pasaj a fost scc.is din manifest. Documentul
publicat de noi demonstrează că ideea eliminării pasajului citat a rămas în sta-
diul de intenţie. .
7G Idem, dus. 924, f. 645-646; C. Grad, în Idem, p. 363, doc. 23.
77 Idem, f. 651; Idem. p. 365, doc. 25.
78 Idem, dos. 958, f. 9; Idem, p. 367, doc. 27 (vezi, pentru comparaţie, şi 23 Au-
gu$t. Documente, I,"p. 101-102, doc. 70).
EVACUAREA TERITORIILOR CEDATE IN 1940
343
îr~ ',regii armate, pentru a se preîntâmpina izbucnirea unor nemulţumiri

şi dezordini greu controlabile.
Un alt manifestî 9, datat tot 31 august, editat de autori necunoscuţi,
chema întreaga populaţie să pună mâna pe arme şi să facă, astfel, un zid
de netrecut al credinţei în virtuţile neamului românesc: „Români! Urgia
<le veacuri iar s-a abătut peste plaiurile noastre româneşti (... ) Ştim cu
toţii cCt nici unul din noi nu se poate obişnui cu gândul că leagănul cul-
turii noastre să dispară, fărâmiţându-se teritoriul nostru naţional. Um-
brele marilor români: Horea, Cloşca, Crişan, Avram Iancu, Simion Băr
nuţiu, părintele Lucaciu şi, alţii ies din morminte. . . Veniţi cu toţii
mâine, 1 septembrie 1940, cu sufletele cernite, dar nu înfrânte - românul
nu piere niciodată - , pregătiţi să ne închinăm la biserica! părinţilor şi
strămoşilor noştri (... ) Fie ca această lovitură să fie preludiul victoriei
t1oastre de mâine (... ) Nu uitaţi nicidoată că numai din rana scoicei iese
perla". Intrucât nu există nici un fel de informaţii privind autorii acestui
manifest, opinăm, dat fiind şi stilul romantic-intelectualist al apelului de
impotrivire armată („ ... să punem mâna pe coasele şi topoarele moţilor
11oştri, şi suflet lângă suflet să formăm iarăşi zidul de granit al românis-
mului ce a fost bântuit de atâtea ori ... ), cu rezervele de rigoare, că
acesta a fost redactat în mediile universitare clujene. Spre această conclu-
zie converge şi informaţia din alt raport privind adunarea a circa 150
intelectuali români în sala de şedinţe a Rezidenţei Regale\ din Cluj (31
august, orele 17 ,30)so.
Legiunea de Jandarmi Maramureş raportează Biroului Statistic Mi-
litar Cluj, la 1 septembrie, orele 0,50, că în judeţ, starea de spirit este
foarte agitată, inter'\Îenind deruta generală. „Toată lumea şi-a pierdut
capul şi nu ştie ce să facă" - notează succint raportul 81 . Sub ameninţa
rea intrc'irii iminente în oraş a elementelor înaintate ale armatei maghiare,
garda naţională refuz<! să mai dea concurs jandarmilor, motivând că nu
mai are ce apăra, iar Legiunea de Jandarmi nu acceptă ordine de la pre-
fect, aşteptând ordine superioare .
. Prin raportul contrainformativ din 2 septembrie 82, lt. col. C.E. Ma-
nolescu, şeful Biroului Statistic Militar Cluj informează M.St.M. şi Ar-
mafa 1 că populaţia din zonă „este complectalmente demoralizată şi dez-
-0rientată, iar cuvântul ce sei rosteşte foarte des este trădare". Manifes-
taţiile de protest n-au mai fost smnalate, iar spiritele, extrem de agi-
tate până atunci - degenerând în incidente româno-maghiare provocate
de elemente ale ambelor comunităţi - , s-au calmat. Din informaţii ne-
controlate rezultă că gărzile maghiare se constituiau cu febrilitate şi ac-
ţionau în punctele fierbinţi, pentru a prelua, încă înainte de intrarea
trupelor maghirae de ocupaţie, administraţia locală. In raport se cerea din
nou intensificarea propagandei româneşti prin radio pentru a informa
populaţia în legătură cu etapele de evacuare a teritoriului cedat de către
autorităţile române şi, concomitent, de ocupare a lui de către trupele ma-
7!J Idem, dos. cit., f. 618; Idem, p. 368-369, doc. 30.

co Idem, f. 170; Idem, p. 369, doc. 31.
81 Idem, f. 28; Idem, p. 369-370, doc. 32.
8
~ Idem, f. 164-165; Idem, p. 370-371, doc. 34.
ghiare. Acesată contrapropagandă prin radio era cu atât mai necesară cu

cât propaganda maghiară prin radio şi prin manifeste era foarte activă.
Astfel, prin manifeste diversioniste aruncate dintr-un avion maghiar83 în
zona Ariniş, Mireş, Fersig (actualul judeţ Maramureş) populaţia român{1
era îndemnată să nu se opună cu armele deciziei de la Viena (aşa cum
ar fi plănuit Iuliu Maniu în alianţă cu comuniştii!). în continuare, ace-
laşi manifest, intitulat „Fraţi români şi ardeleni", inocula cu perfidie
ideea inutilităţii oricărei rezistenţe, deoarece „s-ar vărsa fără nici un rost
scumpul nostru sânge românesc şi s-ar face praf din Ardeal în urma
bombelor străinilor. In unire cu coqrnniştii este o trădare de ţară şi o
crimă fatală, care nu numai C<'i ne bagă în război, dar şi mai mult, ne
prăpădeşte prin revoluţie". Şi, ca o încununare a diversiunii, în finalul
documentului se insinuează tema Ardealului independent: „Trebuie să
ne scăpăm ;viaţa ca din nepoţii noştri să se renască ARDEALUL INDE-
PENDENT".
Teritoriul cedat al Transilvaniei urma să fie evcuat de administraţia
română! (autorităţi civile şi armată) şi, respectiv, ocupat de trupele ma-
ghiare pân<'i în 13 septembrie 1940 - orele 24, în 9 etape succesive84 .
Noua frontieră f~xată prin sentinţa arbitrală urma traseul: Salonta
(sud) - Oradea (sud) - Huedin (sud) - Cluj (sud) - intr<îndul Turzii
(rămânea României - n.n.) - Târgu Mureş (sud) ::- Odorhei (sud) -
Sfântu Gheorghe (vest) - Zagon (sud) - Covasna (sud-vest) - linia
Carpaţilor Orientali (vechea frontieră cu Moldova, până la vest de Vatra
Dornei - Ocna - Cârlibaba - Tomnaticul (cota 1397).
In locul Armatei 1 române evacuate, comandate de generalul Corni-
c10m, în Transilvania cedat<'i urma să pătrundă Armata maghiară, co-
mandată de Nagy Vilmos, şi Armata a II-a maghiară, comandată de Jany
Gusztav, cu un efectiv total de 309.932 de militari, însoţiţi de tehnica şi
mijloacele de luptă prevăzute pentru caz de război. Cele două armate
pătrundeau spre interiorul Transilvaniei până la noua frontieră cu Ro-
mânia pe 5 direcţii principale, cu ramificări la Vişeu şi Reghin, astfel:
1. Oradea - Huedin - Cluj; 2. Secuieni şi Tarcea - Marghita - Şim
leu Silvaniei - Jibou - Dej - Gherla Sucutard; 3. - Carei - Tăşnad -
Cehu Silvniae~ - Gerăuşa - Şomcuta Mare - Dej; 4. Satu Mare -
Baia Mare - Târgu Lăpuş - Bistriţa - Reghin (cu divizare pe direc-
ţiile: 1. ~ârgu Mureş - Corund - Baraolt - Odorhei - Sfântu Gheor-
ghe; 2. Gheorgheni - Miercurea Ciuc - Târgu Secuiesc - Covasna); 5.
Sighetul Marmaţiei - cu ramificaţie spre est (Borşa) şi sud-est (Năsăud -·
Rodna Veche - Tiha Bârgăului)85.
Pe fundalul derutei generale din primele zile ale lunii septembrie
apare fenomenul cel mai grav, care, dacă s-ar fi extins la nivelul între-
gii Armate 1, ar fi dus la o catastrofă militară cu urmări greu previzi-
bile: părăsirea în masă a unor unităţi militare de către ostaşii originari
din teritoriul cedat.
ID Idem, f. 101; Idem, in ActaMP, X, 1986, p. 392-393, doc. 1.
114 Universul, an 57, nr. 243 din 4 septembrie 1940, p. 1 („Noua hartă a Româ-
niei. Linia de demarcaţie a ţării în Vest şi Est, cu etapele succesive de evacuare
în Ardeal"); Gh. I. Bodea, V. T. Suciu, I. I. Puşcaş, în op. cit„ p. 138-139.
85 Idem, p. 152.
EVACUAREA TI:RITORIILOR CEDATE IN 1940
345
Ajunşi în localităţile de baştină, aceşti militari ardeleni plecaţi din

unităţile lor fără învoire, unii chiar cu armamentul asupra lor, au încer-
cat, în unele cazuri, să; se opună, împreună cu populaţia civilă deznă
dăjduită de întorsătura evenimentelor, ordinului de evacuare a autori-
tC1ţilor civile şi militare româneşti. Astfel, s-au semnalat participări la
r.~anifestaţii antidiktat - chiar din partea ofiţerilor activi din garnizoa-
nele marilor oraşe transilvănene 86 - şi încercări izolate de împotrivire
.1rmată la retragere, cum au fost cazurile din judeţele Someş (Simişna)87
t;.i N<"i.s;iud (Nepos) 88 , mai ales în primele 4-5 zile după pronunţarea Dik-
L1tului. Treptat, legiunile de jandarmi şi trupele în marş forţat spre
noile aliniamente au localizat focarele de revoltă, nedând, astfel, ocu-
pantului motive reale pentru operaţiuni de pacificare la preluarea teritoriu-
lui cedat. Date fiind sutele de cazuri de represiuni sângeroase executate
de trupele maghiare ocupante în momentul preluării teritoriului cedat
(amintim, aici, numai cazurile arhicunoscute petrecute la Oradea, Ip,
Treznea, Satu Mare, Zalău, Cluj, Nuşfalău, Hida, Camăr, Marca, Sucu-
tar<l, Mureşenii de Câmpie; descrise pe larg în presa timpului şi analizate
cu atenţie ştiinţifică abia în ultimii 10-20 ani) 89 , se poate uşor imagina
~lmploarca manifestărilor antiromâneşti, dacă ar fi fost cât de cât motive
c;lre S<t justifice asemenea acţiuni.
In acest context, trebuie să evidenţiem activitatea febrilă, eficientă a
M.St.M. român şi a comandamentelor de mari unităţi pentru a stăvili şi
.-~ lichida rapid asemenea fenomene periculosae. Acesta cu atât mai mult
cu cât la niveluri superioare ale puterii se produceau seisme politice de-
vastatoare~ care aveau să măture într-o săptămână regimul carlist90 . Ast-
fel, ca urmare a semnalărilor insistente din partea eşaloanelor inferioare
(a se vedea cu deosebire rapoarele Armatei către M.St.M.: nr. 23.350,
23.354, 23.363, 23.372, 23.390, 23.401 din 1 şi 2 septembrie HJ40) 91 , M.Ap.N.
<;i l\I.Sf.M. au emis în 2 septembrie un ordin circular nr. 17.835/B92 prin
care se cerea imperios tuturor comandanţilor de mari unităţi să ia măsuri
urgente de stopare a dezordinii produse la şocul Diktatului în rândurile
armatei. Se recomanda metoda convingerii, la nevoie, aplicarea sancţiu
nilor prevăzute de legi şi regulamente.
Din <inaliza preambulului ordinului cibt, se desprinde cu claritate
concluzia că factorii responsabili din conducerea armatei erau pe deplin
conştienţi şi-şi asumau întreaga responsabilitate pentru consecinţele ime-
cli:1 te ale acceptării Diktatului. Cităm: „Ultimele evenimente, cari au dus
la ciuntirea teritoriului naţional, fără ca armata să fi fost pusă în
~ituaţia de a lupta pentru apărarea Patriei, a produs o explicabilă durere
oo Istoria militară a poporului rnmân, VI, Bucureşti, 1989, p. 341-346.

87 Arh. l\T.Ap.N. - M.St.M., fond Armata I, dos. 958, f. 515, C. Grad, in
Acta.~·rp, VII, 1983, p. 374, doc. 39.
Gll Idem, dos. cit., f. 351, p. 373, doc. 38.
n9 A s2 vedea, cu deosebire, Gh. I. Badea, V. T. Suciu, I. I. Puşcaş, op. cit.,
p. 151-437 şi V. Lechinţan, în Acta MP, VII, 1983, p. 271-305.
!:O I. Maniu, Cauzele prăbuşirii fostului regim, Bucureşti, HJ40.
91 C. Grad, în Acta MP, VII, 1983, p. 370-372, doc. 33, 34, 36.
~ 12 Arh. M.Ap.N. - M.St.M., fond Armata I, dos. 934, f. 678; vezi şi 23 August
1rN1. Documente, I, p. 105-106, doc. 74.
în sufletul tuturor ostaşilor, de toate gradele. Din această cauză se p<,re

că, în oştire îşi face drum părerea că România nu trebuia să consimtc'1 :.le
bună voie la cedările succesive de teritorii şi, mai ales, nu trebuia sil se
supurni .~rbitrajului de la Viena. Asemenea opinii, dacă sunt lăsate sc't
circule liber, pot produce o stare de revoltă care uşor se poate transforma
în acte de indisciplină, cu consecinţe incalculabile pentru ţar<:i".
A doua zi, 3 septembrie, printr-o telegramă fulger, ministrul api1-
rării naţionale, gen. de divizie C. Nicolescu, trimitea comandantului Ar-
matei 1, spre difuzare, ordinul general nr. 73, prin care se interzicea:
„în mod absolut tuturor militarilor, ofiţerilor, subofiţerilor şi gradelor
inferioare activi şi de rezervă, de a participa sub orice formă la manifes-
tările cu caracter politic. Sincera atitudine a militarilor în orice împre-
jurare, şi astăzi mai mult ca oricfmd - specifica acest ordin - , trebuie
să fie executarea strictă a ordinelor cu convingere, hotărfire şi eneq;;e,
fără nici un fel de comentariu"!l3 .
Din rapoartele Armatei 1 ce:l.tre M.St.M. - Secţia a II-a rezulti1 ':ti
primele simptome ale insubordonării şi părăsirii unităţilor aflate în re-
tragere de pe zoni'1 au apărut în sânul Diviziilor 1G şi 17 infanterie (Re-
gimentele 87, 81 şi 65 infanterie) din C.6.A.
· Astfel, în raportul nr. 23.390 din 2 septembrie se semnalează e<'"i: .. '. n
Regimentul 87 inf. starc;i de spirit este rea 3 batalioane au rămas cu ':u-
mi'1tatc din efectiv. Oamenii au depus armele şi muniţiile şi în timi::ul
nopţ.ii au fugit. La Reg. 81 inf. mulţi au fugit cu armamentul. în gara
Sărmăşag 110 oameni cu armament şi muniţiuni au fost dezarmaţi. 1\u
reuşit să fugă 150 de oameni cu armament şi muniţie în Zalău! Trenul a
fost oprit, fără a se' trage. Fugarii, căutând să se împrăştie în porur;;b,
au tras focuri de armă. Comandamentul Oituz raportează că s-au pr: ns
fugarii Reg. 65 inf. amestecaţi cu cei din Rcg. 81 inf. care se duceau :a
Dej la P.S." 94 .
In aceaşi zi, prin raportul nr. 23.401 95 (urmare la raportul nr. 23.390),
Armata 1 informa M.St.M. - Secţia a II-a că, în 1 septembrie, un sol-
dat fugar a rănit cu arma doi soldaţi din Reg. 1 inf„ iar în gara ZaEiu,
cu ocazia dezarmării ostaşilor fugari, a fost rănit soldatul Meseşan Gri-
gore tot din Reg. 81 inf. (decedat în spitalul de zonă din Zalău şii JD-
mormântat în cimitirul militar al oraşului - n.n.). La fel, se raporteazi'l
că „starea de spirit a început să fie agitată şi la Regimentul 7 grăniceri
şi că, dace:i se va continua mişcarea pe jos, se riscă să se mărească şi rr.ai
mult num<.'lrul dezertorilor cu armament. Movila raportează că soldaţii de
la coloane ai Diviziei 17 se retrag în dezordine, tr<'igând focuri de arr:ie
şi rachete (... ) _
S-au luat măsuri ca armele şi echipamentul oamenilor să fie •mse
în tronurile din gi'irile hotărâte de acest comandament, apoi oamenii s;1 ~ie
lăsaţi la vatră".
Totalul general al fugarilor din C.6.A., raportat la ziua de 5 SEP-
tembrie, când deja fenomenul încetase, a fost de circa 1.664 de oamni.
u:1 Idem, dos. 958, f. Iî5, cf. C. Grad, în Acta MP, X, 1986, p. 393, cioc. 3.
~H Irlcm, f. 141, C. Grad, în Acta MP, VII, 1983, p. 371, doc. 35.
9:, Idem, f. 156, cf. Idem, p. 3î2, cioc. 36.
EVACUAREA' TERITORIILOR CEDATE IN 1940 347
t0ţi originari din teritoriul cedat, după cum urmează: Divizia 16 inf. (Reg.
87 inf. - cca 470; Reg. 81 inf. - cca 380; Reg. 7 Grăniceri - cca 90;
Brigada artilerie - cca 50; Grupul Recunoaştere Corp G.A. - cca 5;
Grup Recunoaştere Divizia 16 inf. - cca 35; Servicii - cca 450; total
Divizia 16 infanterie .:.___ cca 1.430); Divizia 17 infanterie (Reg. 65 inf. -
cc::1. 100; B.M.D. - l; Brigada Artilerie - cca - 30; Grup Recunoaştere
- cca 3; Servicii - cca 100; total Divizia 17 infanterie - cca 234).
Pentru elucidarea cauzelor, duratei şi efectelor acestui fenomen {pără
sirea unităţilor de către ostaşii originari din teritoriul ce urma să fie
cvJ.cuaţ până la 13 septembrie 1940) - taxată iniţial, pripit şi injust,
d:-ept dezertare - , după instalarea unităţilor în noile garnizoane, la sud
de frontiera fixată prin Diktat, s-a instituit la nivelul Armatei 1 o comi-
s;ci de anchetă care a luat declaraţii 96 de la comandantul C.6.A. şi, pe
cale ierarhică, de la comandanţii Diviziilor 16 şi 17 infanterie şi de la
co'.llandanţii Regimentelor 87, 81 şi 65 infanterie.
Coroborând declaraţiile comandanţilor unităţilor C.G.A., afectate de
<w~st fenomen, rezultă indubitabil că nicidecum nu se poate vorbi de
dezertare, de neîndeplinirea obligaţiilor ostăşeşti de către trupa originară
din teritoriul vremelnic cedat. Dimpotrivă, mai ales din declaraţiile col.
N Petriman şi lt. col. L Haica, comandanţii Regimentelor 87 şi respectiv
{):J infanterie, rezultă că vina trebuie c[mtată în altă parte, în orice caz
mult mai sus (vezi lipsa constantă de informare corectă a populaţiei şi a
trupei cu privire la, stadiul tratativelor cu Ungaria; ordinele contradic-
torii din primele zile de dup;I Diktat; evacuarea pripită - citeşte fuga -
pdrţii sedentare a unităţilor operative. Concomitent, s-a creat o situaţie
farii ieşire pentru comandanţii regimentelor în retragere, care primiseră
iniţial ordinul - în urma revoltelor din primele zile - să lase, pe loc,
la vatră, ostaşii localnici şi, în acelaşi timp, să evacueze materialul de
luptă la timp şi fără pierderi, în condiţiile când peste 900/0 din efectivul
acestor unităţi era originar din teritoriul evacuat.
La toate acestea se adăuga, sporind deruta şi dezordinea, activitatea
o:-;:pnelor de informaţii horthyste, care au tras maximum de foloase din
incmentul greu prin care trecea Romfmia, difuzând pe calea undelor şi
prin manifeste aruncate din avion zvonuri diversioniste (exemplu; „Ar-
dealul independent" - vezi supra, nota 83).
Un singur element a putut fi utilizat propagandistic de Ungaria, în
ac,.istă perioad<:'i: l<'isarea la vatră în primele zile după Diktat, a osta-
-şilor originari din ·tertoriul cedat, fără echipamentul civil sau militar
acccvat, din cauza, evident, precipitării evenimentelor şi a lipsei acestui
ec~ipament din gările propuse pentru desconcentrare. Se ştie că părţile
sedentare ale unităţilor au fost primele care s-au evacuat în noile garni-
zo.rne, lăsând comandanţii de unităţi şi subunităţi într-o situaţie jenantă
faţă de subordonaţii ce solicitau lăsarea la vatră. La fel, mijloacele de
transport C.F.R. erau supraaglomerate, făcând cu greu faţă necesităţilor
momentului (volumul mare al materialelor evacuabile şi timpul extrem
de scurt acordat pentru executare) şi ordinei de urgenţă: materialele sta-
"'; /cfrm, dos .883, f. 98, 107-110, 111-113, 120-123, C. Grad, în Idem, X, 1986,
1: J')S-405, doc. 9-12.
348 CORNEL GRAD - C-TIN I. ST AN - DORU GORON
tului, în primul rând cele cu caracter militar, administraţia, inclusiv ar-

hiva, valorile băneşti şi, bineînţeles, transporturile militare operative (oa-
meni şi armament).
In cele cca 2 săptămâni, armata în retragere şi-a luat asupra sa şi
sarcina suplimentară de a asigura evacuarea integrală şi în ordine a bu-
nurilor şi instituţiilor vizate şi, în acelaşi timp, de a coopera cu gărzile
maghiare constituite în localităţile ce urmau a fi preluate în zilele urmă
toare de trupele maghiare9 7. rn ziua de 4 septembrie, administraţia civilă
a judeţelor Satu Mare, Sălaj şi Maramureş fusese evacuată, şi leg;Hurile
telefonice erau - în 5 septembrie - deja întrerupte 98 , iar în judeţele
Năsăud, Someş şi Bihor operaţiunile de evacuare continuau în ritm alert,
cu inerente şi explicabile greutăţi, provocate de lipsa cooperării între di-
versele instituţii civile şi militare în retragere.
Pentru a ilustra această stare de lucruri vom prezenta, în continuare,
pe farg, câteva rapoarte privind mersul evacuărilor până la data: de l 3
septembrie 1940. Aşa cum s-a specificat anterior, primele judeţe din care
s-a evacuat administraţia au fost Sălajul, Sătmarul şi Maramureşul, c~n
form ordinelor primite de la Ministerul de Interne.
Astfel, la Prefectura judeţului Sălaj, în 31 august 1940, orele 24, se
primea' telegrama nr. 1.704 - identică pentru toate judeţele cedate - .
semnată de ministrul de interne, general David Popescu, în care se spe-
cificau următoarele: „Faţă de situaţia creată prin hotărârea de la Viena,
hotărâre dureroasă pentru neamul românesc, se impune din partea tutu-
ror cuminţenia desăvârşit<\, pentru ca nu cumva, prin dezordine, să ajun-
geţi la situaţii şi mai grave, care ar putea pune în pericol existenţa noas-
tră de stat independent. De aceea, ca păstrător al ordinii publice, vă în-
demn a lua imediat contact cu toţi reprezentanţii vieţii noastre publice
şi de a începe de îndată o propagandă intensă în scopul ca populaţia ro-
mânească din teritoriile pierdute să rămână pe loc în mod ostentativ, chiar
în moa dârz şi strâns uniţi, poporul şi pătura intelectuală. îndemnaţi
pătura intelectuală de toate gradele să nu părăsească poporul, să rămână
în mijlocul său, servindu-l de călăuză ca şi în trecut (... Autorităţile vor
rămâne şi ele pe loc, pentru a veghea la. ordine şi linişte, până în mo-
mentul predării (subl. ns.). Luaţi contact şi cu reprezentanţii minoritari,
rugându-i să impună conaţionalHor abţinerea de la orice provocare, pen-
tru a se evita generalizarea dezordinii care ne-ar putea duce pe toţi la
situaţii dureroase şi pentru ca predarea teritoriului să se facă în linişte
şi cât mai civilizat"99.
Două ore mai tf1rziu, Ministerul de Interne expedia _un nou ordin
telegrafic, ,,extraurgent cu precădere" (nr. 37, 621 cuvinte) prefectului
judeţului Sălaj, care, la rândul său, urma să-l trimită în copie tuturor
pretorilor şi primarilor: „Evacuarea va fi călăuzită de ideea ca unităţile
administrative şi intreprinderile comunale rămase în teritoriile cedate tre-
buie să poată funcţiona şi pe mai departe, ca şi în prezent. Să nu lăsăm
97 Idem, dos. 958, f. 521-523, C. Grad, in Idem, p. 395-396, doc. 6. (Nota infor-
mativ;i din 06.09.1940 n Biroului Statistic Militar Cluj despre mersul evacuărilor).
98 Idem, f. 514, C. Grad, in Idem, p. 395, doc. 5.
99 Arh. Stat. Sălaj, fond Pretura Jibou, dos. 37 /1940, f. 1.
EVACUAREA HRITORIILOR CEDATE IN 1940
349
fraţilor noştri părăsiţi impresia că-i despuiem de bunuri ce aparţin comu-

nelor lor, iar noilor stăpânitori să nu le oferim prilejul de a ne acuza de
vandalism şi de a ne critica din nou. Principal se vor evacua numai
:bunuri ce ar constitui în adevăr o valoare de netăgăduit şi care ne apar-
ţine nouă ca stat, ţinut sau judeţ, precum şi valorile artistice culturale şi
de documentare istorică, care intră în averea noastră naţională". In con-
tinuare, telegrama cuprindea instrucţiuni precise privind modul de eva-
cuare a organelor administrative şi a inventarului mobil (valori băneşti,
arhiva secretă „îndeosebi de la jandarmerie şi poliţie" etc.). Trebuiau să
se evacueze, de asemenea, „studiile de monografie statistică, cărţile geo-
grafice, graficele şi orice studii care ne interesează pe noi românii ca
element etnic în ţinuturile cedate (... )" bibliotecile, muzeele ce apar-
ţineau comunelor, judeţelor, ţinutului sau statului şi numai pe cele rare
care ne privesc direct pe noi ca popor dominant în Ardeal. Se cerea să
nu se degradeze, sub nici o formă, clădirile, mobilierul şi inventarul r<1-
mas, iar întreprinderile comunale trebuiau lăsate în cea mai bună stare
de funcţionare. Dintre funcţionari urmau a fi evacuaţi „numai acei a 61-
ror viaţă ar fi periclitată din cauza atitudinii din trecut".
în ceea ce priveşte evacuarea populaţiei, se cerea respectarea ordi-
nului telegrafic nr. 1. 704 şi se indemna „poporul să rămână la locul lui,
pentru a se afirma mai departe entitatea românească".
Administraţia, instituţiile sociale, culturile, de învăţământ etc., .în-
treprinderile economice de importanţă naţională urmau să fie evacuate
până la 4 septembrie 1940 la Deva sub supravegherea nemijlocită a pre-
fectului judeţului Sălaj, colonel Gh. Opriţaioo.
Prin ordinul confidenţial nr. 280 din 1 septembrie 1940, prefectul ju-
deţului Sălaj comunica tuturor celor 10 pretori, precum şi primarilor
oraşelor Zalău, Şimleu Silvaniei şi Carei unele măsuri privind predarea
edificiHor administrative către noile autorităţi maghiare 101 . De asemenea,
li se comunica faptul că evacuarea se va face din staţiile de îmbarcare,
unde existau vagoanele C.F.R. pregătite pentru această operaţie: Carei -
30 vagoane, Tăşnad - 10, Supur - 10, Şimleu Silvaniei. 50, Zalău -
100, Ulmeni - 15, Someş Odorhei - 10 şi Jibou - 25102.
Finalul ordinului consemna următoarele: „Asupra orei de plecare a
trenului veţi lua contact cu gara respectivă. Toate aceste trenuri vor fi
diriguite la Deva, unde noi am trimis deja delegaţi pentru încartiruire ...
Pentru plasa Crasna (se) va lua contact imediat cu gara Ciucea pentru
a stabili dacii nu i s-a fixat această gară pentru îmbarcare. In caz că nu,
notariatele Căţeluşa (azi Meseşenii de Jos) şi Vârşolţ (se) vor îmbarca,
1oo Prin telegrama 1755- din 30 august 1940, Ministerul de Interne stabilea
modul şi locul de evacuare a autorităţilor judeţene, astfel: Sălaj - la Deva, Cluj
- la Turda, Mureş - Blaj, Odorhei - la Sighişoara, Maramureş - la Făgăraş,
Satu Mare - la Lugoj, Bihor (Oardea) - Caransebeş şi Beiuş, Trei Scaune - la
Braşc;v, Ciuc - la Prahova, Năsăudul - la Râmnicu Vâlcea, Someş - Ia, Alba
Iulia, instituţiile academice din Cluj - la Sibiu (cf. Arh. Stat. Bucureşti, fond
M.A.L. dos. 442/1940).
10 1 Arh. Stat. Sălaj, fond Prefectura judeţului Sălaj, Prefect - confidenţiale,
dos. 280/1940, f. 1-2.
102 Idem, fond Pretura Jibou, dos. 38/1940, f. 1.
CORNEL GRAD - C-TIN I. ST AN - DORU GO RON
350
în ziua fixată mai sus, în gara Zalău, respectiv Crişeni, iar restul plaselor
în gara Şimleu. Fac apel la toate autorităţile pentru purtarea cât mai
corectă în aceste împrejurări aşa de grele"I03.
în urma primirii acestui ordin confidenţial, pretorul plasei Jibou
comunica la 2 septembrie, notarilor din subordine ordinul mai sus amin-
tit „spre strictă executare". În acelaşi timp, pretorul comunica următoa
rele: „D-nii notari care intenţionează a rămâne pentru predarea birou-
rilor notariale autorităţilor maghiare, mâine 3 sept. a.c., orele 8 dimi-
neaţa vor aduce la. această pretură toate actele confidenţiale, confiden-
ţial-personal, M.O.N.T., planurile de A(părare) P(asivă) ale comunelor,
registrele de contabilitate pe anul financiar 1940/41 împreună cu soldu-
rile spre a ni le preda nouă contra chitanţă. D-nii notari care se vor evacua
în ziua de 4 a.c. vor aduce cu dânşii în lăzile de evacuare următoarele:
1. Toate actele confidenţiale-personale, confidenţiale, obiectele de artă ale
comunelor, fotografii etc. 2. Registrele de contabilitate ale comunelor, pă
şunilor, comitetelor şcolare, precum şi orice altă contabilitate ce se con-
duce la primăriile comunale. 3. Toate soldurile în numerar vor fi aduse
personal şi pe răspundere dei către notari. 4. In caz că primarii s-ar
opune la ridicarea soldurilor, vă veţi prezenta imediat cu prezentul ordin
la şefii posturilor de jandarmi şi veţi ridica cu forţa tot numerarul sau
efectele ce comunele le au asupra lor. De executarea prezentului ordin
rc"imâneţi personal răspunzători şi urmează a vă gândi că dincolo în Ro-
mânia liberă veţi continua aceeaşi viaţă de funcţionari cinstiţi şi oneşti" 104 .
Sub presiunea timpului foarte scurt, în repetate şedinţe ale consiliu-
lui de colaborare de pe lângă Prefectura judeţului Sălaj, s-a analizat de-
taliat situaţia creată în urma evenimentelor de la sfârşitul lunii august
1940. Astfel, în şedinţa din 2 septembrie s-au stabilit modalităţile şi ope-
raţiunile care trebuiau efectuate în vederea evacuării administraţiei, în-
treprinderilor şi instituţiilor din oraşul de reşedinţă Zalău.
în conformitate cu ordinul confidenţial nr. 290/1940 al prefectului ju-
deţului, col. Gheorghe Opriţa, în gara Crişeni se formau două garnituri
de tren, compuse în total din 95 vagoane C.F.R., şi care trebuiau încăr
cate în cursul zilei de 3 septembrie 1:940, până la orele 21, ambele garni-
turi urmând să plece în noaptea de 3/4 septembrieI 05 .
Cu primul transport, compus din 50 de vagoane, se evacuau Adminis-
traţia Financiară, Serviciul Sanitar, Spitalul, Banca Naţională,_ B.I.N.A.G.,
Camera Agricolă, Ocolul Silvic, Camera de Comerţ şi Industrie, Camera
de Muncă, Tribunalul judeţe"an, Judecătoria, Parchetul, Penitenciarul, Le-
giunea de străjeri, Ins'pectoratul Şcolar şi toate şcolile şi gimnazii!~. C~
a doua garnitură, formată din 45 de vagoane se evacuau: plasele Bucmm1,
Zalău, Crasna, Prefectura judeţului, Primăria Zalău, Poliţia şi Jandar-
meria, Oficiul Poştal şi Telefoanele, Depozitele C.A.M. şi M.A.T., pai;o-
hia greco-catolică, Baroul Avocaţilor, Asigurările Sociale, liber profes10-
niştii şi alte categoriiI06.
103 Ibidem.
104 Ibidem.
105 Idem, fond BINAG Sălaj, dos. 8, f. 1-2.
106 Idem, -f. 1.
EVACUAREA TERITORIILOR CEDATE IN 1940
351
Totodată;. poliţia judeţeană 107 a primit ordinul să ia severe măsuri

pentru dirijarea eficientă a circulaţiei din oraş spre gara Crişeni şi, tot-
odat<l, de supraveghere permanentă a operaţiunilor de încărcare, prin con-
stituirea unei gărzi, care avea împuternicirea să acţioneze cu toată ent'r-
gia împotriva celor care creau panică Şi dezordine prin nerespectarea in-
strucţiunilor de transport şi îmbarcare.
Deja în ziua de 6 septembrie, nu se mai putea lua legătura cu le-
giunea de jandarmi din judeţele Sălaj, Satu Mare, comunicaţiile telefonice
fiind în trerupteioa.
În rnota informativă şi darea de seamă asupra măsurilor de ordine şt
mersului evacuărilor în judeţele Someş, Năsăud şi Mureş - Biroul Sta-
tistic Militar Cluj (lt. col. C.E. Manolescu) se evidenţiau următoarele: la
Dej şi în judeţul Someş, Legiunea de Jandarmi are gărzi, în afară de uni-
tăţile armatei, şi la diferite instituţii de stat constituite din câte un şef
şi 3 o:'lmeni. La Ocna Dej, „în urma măsurilor de paz<.l care s-au luat şi
muncitorii r<"tmânând convinşi că li se vor plăti drepturile şi că salinele
vor rămâne în plină funcţiune, (... ) cu începere de la 3 Le„ la salină
domneşte perfectă ordine"10 9 . In toate cele tre~ capitale de judeţ (Dej,
Bistriţa, T<îrgu Mureş), bunurile tuturor instituţiilor administrative şi ar-
matei erau pe rampele gărilor, dar nu puteau fi încărcate din lipsiii de
vagoane şi braţe de muncă suficiente. !n plus, în judeţul Năsăud, c\·a-
cuarea se desfăşura anevoie şi din cauza plecării de la postul său a pre-
fectului judeţului, lt. col. Emil Poruţiu, în ziua de 2 septembrie, „dezin-
teresându-se de evacuarea bunurilor si averea statului" 110.
Pe miisur<i ce operaţiunile de evacuare a teritoriului cedat se apro-
piau de final, caracterul rapoartelor informative şi contrai!il-formative îşi
modificau sensibil conţinutul în direcţia furnizării unor informaţii docu-
mentare de detaliu privind comportamentul trupelor de ocupaţie ma-
ghiare, şi primele măsuri antiromâneşti luate de proaspăt instalate.! ad-
ministraţie militară. În cei patru ani cât va dura ocupaţia maghiarii în
Transilvania de Nord şi Est (formula „Transilvania de Nord" ca şi „Kord-
Vestul Rom<îniei", nu acoperă exact sp<!ţiul-geografic, teritoriul vrerr.el-
nic cedat, câtă vreme întreaga Transilvanie de Est, de la Nord la Sud, a
constituit obiectul cesiunii), organismele militare specializate ale arma-
107 Idem, f. 2.
lll8 Vezi nota 98.
109 Idem, f. 522-.'.523, cf. C. Grad, în Idem, p. 396-397, doc. 7.
110 Idem, f. 477; C. Grad, în Idem, p. 398, doc. 8. Pentru atitudinea lipsită de
responsabilitate, onoare şi demnitate a foştilor prefecţi militari, Ion Antonescu a
luat măsura ca cei vinovaţi să fie consideraţj demisionaţi, acest ordin nefiind sus-
ceptibil de interpretări permisive: „Nu revin. Am cumpănit înainte de a decide. Un
ofiţer nu poate executa un ordin care dezonorează epoletul său şi pe acela al
întregii instituţii (... ) Din lipsă ele conectare, am prăbuşit totul în această ţară.
Există o lege care face răspunzător pe subaltern - chiar şi pe ofiţer - dac{1 nu
atrage atenţia superiorului său - fie chiar ministru - când comite o ilegalitate şi
ia parte ia o astfel de acţiune (... ) Crima nu se poate ascunde sub teoria enunţării
de slugă a ordinului şi sub splendoarea epoletului. ea murdăre!';te 'ncest epolet. Cu
nceastă mentalitate aţi dat toţi, sub o formă sau alta, concurs tâlharului şi trădMo
rului şi ţara s-a prăbuşit" (Arh. Stat. Bucureşti, fond P.C.M., dos. 349/l!l40-1941,
f. 16-17, cf. 1\1areşalul Ion Antonescu. Secretele guvernării. Rezoluţii ale Condu-
ci[torului Statului (septembrie 1940 - august 1944), Bucureşti, 1992, p. 32).
tei, printr-o colaborare eficientă şi continuă cu cele două consulate ro-

mâneşti din Cluj şi Oradea, vor desfăşura o activitate extrem de labori-
oasă, strâns legată de cea cu caracter pur militar, de strângere a tuturor
informaţiilor necesare privind tratamentul aplicat românilor de ocupant
(atrocităţi, abuzuri administrativ-economice, expulzări, trimiteri în com-
panii şi detaşamente de muncă şi internări, exterminări ale evreilor în
lagărele naziste din Polonia etc-). Aceste informaţii vor constitui obiectul
câtorva sute de dosare, prezentate ca reclamaţii româneşti în faţa comi-
siilor mixte italo-germane şi a Comisiei de ofiţeri din Cluj şi Braşov de-a
lungul celor patru ani şi, totodată, vor fi principala sursă documentară
a contracarării propagandei maghiare, prin presă şi radio, conferinţe în
ţară şi străinătate, privind drepturile istorice ale României asupra în-
tregii Transilvanii.
(Notă. Această activitate a organismelor militare specializate a con-
stituit obiectul unor lucrări speciale consacrate problemelor specifice: Re-
clamaţiile româneşti adresate Comisiei de ofiţeri clin Cluj 111; Documenta-
rele privind relaţiile româno-maghiare şi situaţia teritoriilor vremelnic
cedate, realizate de Marele Stat Major român112; Propaganda prin radio
în. frontul antidiktat (Activitatea postului de radio „România Mare" al
M.St.M. în anii 1941-1944)113, etc.
Afirmaţia privind modificarea progresivă a conţinutului rapoartelor
militare este ilustrată de 5 documente redactate intre 8 şi 23 septembrie
l!HO.
Astfel, lt. col. C. E. Manolescu, şeful Biroului Static Militar Cluj,
informează, la 8 septembrie, Secţia a II-a a Armatei 1, că mulţi inte-
lectuali români părăsesc teritoriul cedat, deşi, faţă de intenţiile autorită
ţilor de ocupaţie de a efectua un recensământ al populaţiei, ar fi prefe-
rabilă rămânerea lor pe loc. Faţă de ultimele evenimente de la Bucureşti
- venirea la putere a generalului Antonescu - populaţia îşi manifestă
îngrijorarea, aşteptându-se la evenimente tragice. în raport se eviden-
ţiază, de asemenea, apariţia la Cluj, în 8 septembrie, a ziarului „Gazeta
noastră" (serie nouă), editat de Emil Haţieganu, preşedintele „Comunită
ţii româneşti din teritoriul cedat"114.
Printr-un raport telefonic din aceeaşi zi, 8 septembrie, Armata 1
informează Secţia a II-a a M.St.M. despre stadiul evacuării teritoriului
cedat de către armata română şi ocupării lui de către elementele înain-
hte ale armatei maghiare. In acelaşi raport se dau si informaţii sumare
despre înzestrarea tehnică şi moralul armatei ocupate: „Carele de luptă
fabricaţie italiană, cca 3-4 tone, cu blindaj numai în faţă; servanţii
spun că sunt rele. Biciclete rele, material de artilerie calitate bună, dar
fragilă. S-au văzut căruţe ce transportau mitraliere Schwartzlose A_A.,
puse pe trepieduri imporovizate. Nu s-a observat nici un material an-
ticar. Posedă puşti mitraliere Saint-Etiene, servanţii declară că sunt
111C. Grad, în Acta PM, IX, 1985, p. 533-573.

112 Idem,în Acta MP, XVI, 1992, p. 457-499.
113 Idem,în Acta MP, X, 1987, p. 365-420.
114 Arh. M.Ap.N. - M.St.M., fond Armata I, dos. 958, f. 626, C. Grad,• ln
Acta MP, VII, 1983, p. 375-376, doc. 41.
EVACUARE.A TERITORIILOR CEDATE IN 1940
353
foarte proaste; mitraliere Maxim - ruseşti, vechi şi funcţionează prost·

caii slabi, căruţele foarte rele, lipsesc plăşi de fân, pături, frâie. Trup~
are echipament bun; ofiţerii bătrâni şi obezi. Armata maghiară înaintează
cu timiditate. Are ordin să nu tragă, chiar dacă trupele române ar
trage. Ofiţerii sunt prietenoşi, parte din ei cunosc limba română"115.
In lumina acestor constatări privind dotarea tehnică a armatei ma-
ghiare şi a moralului ei, prin comparaţie cu stadiul de înzestrare a ar-
matei române şi moralul ei ridicat înainte de 30 august, acceptarea Dik-
tatului de la Viena şi evacuarea fără luptă a teritoriulu cedat apar cu
atât mai greu justificabile.
O dată cu ziua de li septembrie, parvin primele informaţii despre
masacrele colective comise de trupele de ocupaţie în localităţile româneşti
proaspăt ocupate. Astfel, Armata I raportează Secţiei a II-a a M.St.M.
că, din informaţiile furnizate de C.11.A, în satul Treznea ar fi avut loc
un incident sângeros, provocat de săteni, soldat cu moartea a 20 de lo-
calnici (ţărani), precum şi incendierea a jumătate din sat. Informaţiile
despre incident au fost furnizate de ofiţerii delegaţi maghiari, fără a se
putea verifica susţinerile acestoralls. (S-ar fi văzut atunci că nu sătenii
au provocat incidentul şi că victimele sunt mult mai numeroase: 86 şi
nu 20! n.n.).
Prin nota telefonică din 13 septembriell7 Armata I este informată
despre atingerea noii linii demarcaţionale, în Secuime, de către elemen-
tele înaintate ale armatei maghiare. Nota dă şi informaţii sumare despre
primele incidente sângeroase petrecute la Cluj, Mănăştur şi Chintău.
A doua zi, Ziua Crucii (14 septembrie), va fi comis cel mai mare masa-
cru colectiv din teritoriul cedat, la Ip: 157 de morţi. Dar despre acest
asasinat informaţiile complete vor fi adunate de-a lungul mai multor
ani.
La nici două săptămâni (25 septembrie) după ocuparea teritoriului
cedat, Secţia a II-a informaţii a Armatei I înaintează Secţiei a II-a' a
M.St.M. un ferparllB, difuzat de autorităţile maghiare de ocupaţie în
teritoriul cedat. Ferparul, conceput ca un necrolog al României Mari,
Idem, dos. 898, f. 371, C. Grad, in Acta MP, p. 376, doc. 42. ln ceea ce pri-
115
veşte modul de preluare a teritoriului cedat, :şi starea de spirit a poulaţiei, in ra-
port se specifica: „1. Ungurii au respectat liniile fixate prin convenţie. 2. Inaintarea
trupelor maghiare se face nu numai pe comunicaţii, ci şi peste câmp cu patrule.
3. In ziua de 6 septembrie trupele maghiare au avut în gara Acâş (Sălaj) un tren
blindat, motivând că verifică rezistenţa liniilor. ln aceeaşi zi, acest tren a fost văzut
şi la Careii Mari. 4. După spusele ofiţerilor maghiari, in Ardeal ar veni cca 100 mii
oameni şi că au fotografia din avion toate fortificaţiile noastre şi, în special, mij-
loacele de inundare. 5. Starea de spirit a populaţiei maghiare este entuziasmată.
Persecutarea populaţiei rc.mâne a început de pe acum: fapt constatat în comunele
din care s-au retras ultimele elemente române. 6. Consulul german din Carei a
fost insultat de armata şi cetăţenii maghiari. I s-a rupt steagul, zvastica de la ma-
şină şi i s-a strigat să părăsească oraşul (... ) Ungurii nu manifestă o atitudine
binevoitoare faţă de germani, sub motiv că nu li s-a cedat întreg Ardealul".
116 Idem, f. 369, C. Grad, în Acta MP, VII, 1983, p. 377, doc. 43.
117 Idem, dos. 916, f. 4, C. Grad, în Idem, p. 377-378, doc. 44.
118 Idem, dos. 928, f. 646, C. Grad, în Idem, p. 378-379, doc. 45.
%3 - Acta Mvsel Pn<nliasensis voi. XIX 199$

354 CORNEL GRAD - C·TIN I. STAN - DORU GORON
abundă în expresii batjocoritoare la adresa statului român şi a spiritului

românesc şi, în egală măsură, Ligii Naţiunilor şi a statelor semnatare ale
Tratatului de la Trianon. Cităm:
„Cu fatală durere frăţească, dar împăcaţi sufleteşte că Horthy,
Hitler şi Mussolini au vrut aşa, anunţăm că cel ce pe sine n-a vrut să se
sacrifice, fiu şi rudenie,
trianonic născută, ROMÂNIA MARE,

campion de neînvins de minciuni al lumii şi al altor asemănătoare ~u
cruri etc., în vârstă de 22 de ani, după lungi suferinţi de preamărire a
româno-maniei şi clepto-maniei, oarecum în urma amputării sale de
către Dr. Stalin, după ungerea dinJ urmă adiminstrată de păstorii su-
fleteşti Hitler şi Mussolini, şi-a redat sufletul nu creatorului său, ci în-
gerului păzitor care a înfruntat nedreptatea.
Rămăşiţele pământeşti ale mortului nostru guraliv, a toate pro-
miţător şi nimic înfăptuitor, după ce nici Turnu Severin nu a mai voit
să-l primească şi fiindcă a alunecat de sub el şi pământul, le vom aşeza
la Viena spre veşnică odihnă. Pentru odihna sufletului său, slujba de
slobozenie va fi celebrată de grof Teleki şi Csaky în parlament.
Amintirea-i să se odihnească în istorie!
Drag fiu puşcaş-pândaş de acum nu vom mai auzi strigătul tău eroic
de război: „Fură !".
1940, August, 30.
Ferdinand şi Maria, Carol şi d-na Lupescu, Wilson,
părinţi tatăl educator şi mama Beneş,
Chamberlain,
unchi
fraţi de au murit de aceeaşi boală
Cehoslovacia şi Polonia,
Anglia, Franţa, Turcia, Mica Antantă, Marea Antantă şi Oficiul de

Palavre din Geneva, ca rudenii jeluitoare.
Intreprinderile funebre festive ale Ungariei şi Bulgariei."
Poate exact patru ani (septembrie-octombrie 1944) ostaşii care
suferiseră ruşinea abandonării fără luptă - din ordin - a aproape
jumătate din teritoriul Transilvaniei, consecinţă a acceptării semnării
de către regimul carlist a unui act politic de cesiune teritorială total-
mente injust, al doilea arbitraj (Diktatul) de la Viena, ce viola grosolan
normele dreptului internaţional - vor reface marşul umilinţei din 1940,
în sens invers, prin luptă, recâştigând, cu preţul sângelui, Transilvana,
libertatea şi demnitatea ţării.
CORNEL GRAD - CONSTANTIN I. STAN -
·DORU E. GORON
EVACUAREA: TERITORIILOR CEDATE !N 1940
355
ANEXE:
J. Oficiul Poştal Militar No. 14
Nu. 22.467 din 3 iulie 1940

COMANDAMENTUL M.U.
Oficiul Poştal Militar No. 14
Către
Comandaemntul Aera
Rugăm distrugerea prin ardere a acestui buletin, după ce aţi luat la cunoştinţă
"cţe conţinut.
BULETTN CONTRAINFORMATIV
(Copie după I buletinul contrainformtitiv No. 183 din 1 iulie 1940, al M.St.M.
gecţia II-a).
I. Starea de spirit în armată: în general bună.
II. Populaţia civilă:
I. Populaţia românească.
- Biroul Statistic Militar Iaşi raportează ca, m oraşul Iaşi populaţia evreiască,
în majoritate fiind, simpatizează cu regimul comunist, arată pe faţă bucuria veci-
nătăţii ruşilor Ia Prut şi are o atitudine sfidătoore. Această atitudine nemulţu
meşt.e şi îngrijorează populaţia românească care vede o agravare a situaţiei 1 în
viitor. Ultimele evenimente au produs îngrijorare şi în populaţia românească din
Cadrilater. In acest sens se semnalează că în oraşele Călăraşi şi Olteniţa, sosesc
zilnic familii româneşti refugiate de la Silistra şi Turtucaia.
- Biroul Militar Statistic Cluj raportează că românii din Ardeal şi Banat cer
cu insistenţă ca postul de radio Bucureşti să dea informaţiuni concrete şi precise
pentru a nu fi nevoie a se asculta posturile de emisiune străine, care dau tot
felul de ştiri petrecute pe teritoriul românesc.
2. Minorităţile.
tn legătură ci.I evenimentele ce decurg în Basarabia şi Bucovina, se semna-

lizează următoarele:
- In ziua de 29 iunie 1940, Btl. 2/R. 39 Inf. a fost dezarmat în gara Bălţi
de trupe sovietice. Soldaţii evrei şi basarabeni au fost opriţi, iar unii ofiţeri de-
g-radati. Comandantul Batalionului - maiorul Văicescu Cunstantin - a fost prins
de ruşi. Populaţia a ajutat la dezarmare.
Personalul ·C.F.R. din Bălţi şi staţia Drochia, a derutat trupele din trenuri,
c!oportând ştiri false relativ la o pretinsă distrugere a podului de la Ungheni.
Şeful gării Bălţi a lipsit de la postul său, refugiindu-se in primele momente,
in Moldova.
Evreii din Soroca, înarmaţi, au atacat camioanele destinate evacuării, opu-
nându-se astfel evacuării funcţionarilor şi familiilor militare.
La Soroca au fost împuşcaţi: comisarul Murafa, de către avocatul evreu
Flocsor, administratorul financiar Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Gear
gescu de la Centrul de Recrutare ~u fost, de asemenea, executaţi. Căpitanul
Buruiană s-a spânzurat.
Comitetul ·terorist din Soroca este format - printre alţii - de avc;caţii
Flocsor şi Picraevschi Brazulli.
Înainte de retragerea trupelor din Bălţi, numeroase avioane sovietice făceau
evoluţii, lansând manifeste şi foi din ziarul „Libertatea" cu conţinut comunist.
Ciocniri între populaţia evreiască deoparte şi refugiaţi şi trupe, de alta, au avut
loc la Ungheni în cursul nopţii; sunt şi victime. Au fost reţinuţi de ruşi şeful
gării Ungheni precum şi mai mulţi ofiţeri.
In gara Iaşi se găsesc mulţi evrei care vor să se refugieze în Basarabia.

Din declaraţiile refugiaţilor sosiţi în ziua de 3 iulie la Bucureşti rezultă că secre-
tarul general de pe lângă Rezidenţa Nistru - dl. Glod - ar fi fost împuşcat de
o bandă i::le comunişti. Aceeaşi bandă ·ar fi împuşcat 40 de .funcţionari ai Judecă
toriei Chişinău care au contribuit! la condamnarea comuniştilor. Se pare că ele-
mentele evreieşti din Basarabia au organizat in grabă cete de români basarabeni
inconştienţi pe care îi instigă la manifestaţiuni ostile cc.ntra refugiaţilor civili şi
în special a armatei. Un grup de jidani a dezarmat şi dezechipat câţiva ostaşi
români care se retrăgeau, lăsându-i numai în cămaşe şi izmene, scuipându-i in
văzul tuturor; aceao;ta s-a întâmplat pe şoseaua naţională Chişinău-Huşi, în dreptul
comunei Ialoveni. Două autocamioane ale Div. 21 Inf. cu circa 100 soldaţi care se
retrăgeau intre Etulia-Frecăţei au fost opriţi de un detaşament sovietic compus
din circa 50 ostaşi, care, după ce i-a dezarmat şi huiduit, i-a lăsat să-şi continue
retragerea.
In apropiere de staţia Frecăţei au deraiat li vagoane dintr-un tren militar
în care se aflau şi refugiaţi. De la Galaţi a plecat un tren ajutor pentru restabi-
lirea liniei. De la Bolgrad şi Etulia, circa 500 bulgari au înconjurat un tren mir-
litar cu scopul de a-l împiedica să se retragă. Mecanicul trenului, deşi ·rănit grav
de focurile de armă ale atacatorilor, a reuşit totuşi să conducă trenul trecându-l
peste Prut. Puţin mai târziu, în acelaşi loc, a fust atacat un alt tren militar care
avea şi refugiaţi. Se crede că atacul s-ar fi executat de către soldaţii sovietici
îmbrăcaţi în hainele populaţiei locale. S~a tras cu mitral_iera. Sunt mai mulţi morţi
şi răniţi.
Pretutindeni se revarsă o ură fără margini împotriva elementuluţ şţ mai ales
a autorităţii româneşti.
La sosirea in Chişinău a unui general sovietic, populaţia basarabeană ar fi
ieşt înaintea generalului rus, reclamându-i în corpore că sunt .istoviţi şi" nu mai au
cu ce trăi din cauza şperţului şi a impozitelor supra puterilc;r lor.
Toţi refugiaţii< din Basarabia declară că au avut de întâmpinat foarte mari
greutăţi numai din partea comuniştilor locali - majoritatea evrei -, care sub
influenţa evenimentelor i-au supus la torturi, i-au. bătut cu pietre, le-au devalizat
bagajele, le-au împiedicat transporturile, luându-le animalele şi distrugându-le
vehiculele.
Evreii comunişti din Tighina au dezarmat şi dezbrăcat pe jandarmi, apoi
echipându-se în uniformele acestora s-au erijat în organe de ordine şi pază, oprind
pe cetăţeni să părăsească oraşul.
Refugiaţii din Bucc,vina declară că la Cernăuţi, înainte de intrarea trupelor
ruseşti, populaţia evreiască a devastat biserici şi a executat numeroşi fruntaşi
români şi ofiţeri. La ocuparea oraşului Viniţa, trupele ruseşti au fost întăm.pinate
de întreaga populaţie evreiască în frunte cu primarul oraşului - evreul Şatran
~ care a făcut act de supunere şi Illanifestaţie de simpatie trupelor ruseşti. Toate
drapelele româneşti au fost rupte, lăsându-se numai culoarea roşie care a_ fost
arborată.
Refugiaţii bucovineni declară că, neprimindu-se nici un c,rdin, foarte mulţi
funcţionari ai statului nu s-au retras, nevoind să-şi părăsească posturile fără
dispoziţiile centrului. Printre personalităţile marcante ucise de bandele comuniste
la Cernăuţi se afirmă că este şi chestorul de poliţie Vasile Bolocan, cum şj . aju-
torul de primar al oraşului. Refugiaţii veniţi din direcţia Cernăuţi susţin că re-
şedinţa metropolitană şi catedrala au fost devastate, fiind împuşcat UT\ membru
al familiei Flondor.
Se afirmă că, la Cernăuţi, evreii comunişti intre 15-16 ani au cc,mis acte de
barbarie dezarmând pe soldaţii români, pe ofiţeri şi poliţişti, înfigând baio-
netele şi armele în corpurile acestora. La catedrala din Cernăuţi comuniştii au dat
crucea jos şi au pus steag roşu cu fotografia lui Stalin, iar interiorul a fost de-
vastat cu diferite grenade. Toţi refugiaţii declară că toată dezordinea u provoacă
numai evreii comunişti şi ucrainieni. La Viniţa au fost împuşcaţi de comunişti
şeful gării şi un magazionier. O mică unitate în retragere prin Ismail a fost ata-
cată de populaţie - partizani ai comuniştilor - care au; prădat parte din ma-
terialele acestei unităţi. In oraşul Bolgrad grupul de comandă al Companiei 8 Gră
niceri Pază Talmaz, a fost atacat de către bulgari care au dezarmat soldaţii, lu-
ându-le bocancii '>i bluzele. ln gara Tăr;iclia a rămas blocat un tren in cnre
EVACUARl!A: TERITORIILOR ·CEDA'Tll ·IN ·1940 357
5e aflau şi ofiţeri.'· o mica · unitate a fost atacată'; ·:de· · populaţie la Reni;

s-au putut retrage făcând uz de arme. Intre staţiile Bolgrad şi Greceni s,-au
ciocnit două trenuri militare; răniţi foarte puţini, iar circulaţia re5t.abilită. Din
Ismail s-au adus la Heg. 20 Inf. J· agenţi comunişti, soldaţi din acel regiment,
care au întrebuinţat armamentul automat contra trupelor noastre. Căpătănia por-
tului Brăila· :are arestaţi 3 soldaţi de infanterie dintr-un batalion> de· la 'Chilia,
care îmbrăcându-se .civili au tras cu o mtiralieră în' populaţie. Gara Galaţi atacată
de un grup de .comunişti în cursul zilei de 30 iunie ora- 17, iriterveninil arrtiata
aceştia au fc.st mitraliaţi, lăsând pe teren mai mulţi morţi şi răniţi. . .
Hefugiaţii diri Bălţi declară că acei care s.:au dedat la actei de ·teroare în
acel oraş au fost' chiat funcţionarii' statului, iii general toţi min"oritari" ~ care s~~u
instalat prin forţă' în fruntea instituţiilor din BălţL · · · · · · 1 · (• ·
La Soroca, după actele comise în contr~ ~ofiţeri)«;>~ Şi ş~~~l~r de. autor;iµţt.~ă~
maşi înc_ă_ pe, loc, S-lj. ţim1t O- şecUnţă abandelc,'r <:OIŢlµniste: 1F1. nr~ectur~, j_ud~ţului,
luânrl cuvântul învăţătorul Lupaşu Gheorghe, , .fqst, Rrefec:t , de. judeţ, fost . dep,titat,
membru îri sfatul orăşenesc al F.R.N„ preşedintele F'.R.N.-ului din judeţul So-
roca, a ieşit înaintea trupelor sovietice purtând drapelul roşu. La Lipnic, func-
ţionarii C.F.R. au primit trupele sovietice cu drapele roşii. ln gara Bălţi evreii au
cerut concursul trupelor sovietice pentru a dezarma pe ofiţerii şi soldaţii români.
La Călăraşi-Târg, şeful detaşamentului de poliţie română - regăţean - a fost
ameninţat cu moartea de gardienii publici basarabeni în momentul când l~
dat ordin de evacuare. La Galaţi şi Constanţa panică în populaţia civilă faţă de
ştirile cc vin din Basarabia.
La Ismail, . comandantul pompierilor ar fi fost ucis. !Circa 300 soldaţi de) la
P.S. ale unităţilor locale au dezertat cu armele şi echipamentul. La BCJlgrad,
populaţia de origine bulgară a atacat populaţia românească. Tot la Bolgrad ar fi
fost atacat un escadron. In pădurea Cobeni (Reni) ar fi fost împuşcaţi doi ofiţeri
români. în comunele învecinate populaţia civilă a atacat unităţile românei în re-
tragere. S-au format cCJITlitete revoluţionare, iar pe silozuri a fost arborat dra-
pelul roşu. La Cetatea Albă evreii au dat foc primăriei.
J. Comunismul.
La Oradea au fost scrise pe ziduri, în limba maghiară, lozinci comuniste şi
în contra Partidului Naţiunii. La Baia Mare au fost răspândite manifeste cu ace-
laşi conţinut. Se afirmă că partidul comunist va interveni energic pe lângă Le-
gaţia sovietică din Bucureşti pentru a opri plecarea comuniştilor în Basarabia, spre
a nu se micşora efectivul comuniştilor activi. Partidul comunist a hotărât să ex-
p!Gateze intens actuala stare de spirit a populaţiei şi să canalizeze, toate nemul-
ţumirile în favoarea mişcării revoluţionare desfăşurând în acelaşi timp o intensă
propagandă pro sovietică.
4. Diverse.
Se semnnlează că în rapidul Chişinău-Bucureşti, sosit in capitală in seara
de 28 iunie, controlorul şi conducătorul trenului încasau de la refugiaţi gume in-
t!'e 500-1.000 lei fără a elibera tichete. ln schimb, in diferite gări au rămas re-
fugiaţi ce nu erau primiţi, neavând bilet.
Se semnalează nemulţumiri intre lucrătorii întrebuinţaţi la dublarea liniei
C.F Comarnic-Predeal, cauzate de insuficienţa salariilor şi neplata lor la timp;
se semnalează începutul instigaţiilor printre ei.
D.O.
p. ŞEFUL DE STAT MAJOR Şeful Secţiei II-a
Cole.ne! Gh. Gheorghiu Lt .colonel Ivanovici D. Dan
Arh. M.Ap.N. - M.St.M., fond Armata I (21), dos. 917 - Comandamentul Aero,
f. 11-16.
DIE RXUMUNG DER RUMANISCHEN GEBIETE, IN SOMMER 1940
(Zusammenfassungt .
Die Autoren prăsentierten an Hand der vorhandenen Dokumenten die Kon-

sequenzen, welche sich aus der sofortigen Akzeptierung des sovietischen Ulti...i
matums (26-28 luni 1840) und des Wiener Diktats vom 30. August 1940 durch
die rilmanische Filhrung (Karl d. II., Kronrat, Regierung) ergaben.
Sie erweiterten mit ihrer Arbeit die vergleichenden Analysen zum Desasters
cier Răumung BăS<ll"abiens und Nord - Bukovine in 4 Tage (28 luni - 2 luli
1940) so wie Nord - Siebenbiirgens in 14 Tage (31 August - 13 September 1940)
wie auch iiber die groBen teritorialen -. okonomischen -. militiirischen -. kul-
turellen -, seellschen -, und besonders moralischen Verluste.
Aus dem Studien erkennt man viel ilber das Benehmen der Okupanten im
~tzten Teritorium so wie die Reaktion der ethnischen Mehrheitj darauf.
ABSURDUL RĂZBOIULUI ŞI SUPRAVIEŢUIREA, PRIN REFUGIU
EPISTOLAR, ÎN UNIVERSUL „DE ACASA": JURNALUL VERSIFICAT
„DIN RAZBOr (20 V - 26 XI 1942)' AL DIACULUI PETRU FODOCA
DIN CIZER. JUDEŢUL SĂLAJ
Patrimoniul Secţiei de istorie contemporană a Muzeului Judeţean de

Istorie şi Artă Zalău deţine, din anul 1988, două interesante piese docu-
mentare: un jurnal versificat de front şi o carte poştală militară expe-
diat[t de pe frontul din Răsărit. Ambele piese sunt datate 1942 şi au apar-
ţinut diacului Petru Fodoca din Cizer, judeţul Sălaj (inv. 426 a, b, I.M.C.).
Prima şi cea mai importantă piesă se prezintă sub forma unui caiet
şcolar, liniat, cu 27 de file, scrise pe ambele feţe cu cerneală albastră*.
Iniţial, caietul a avut 32 file ,dar 5 s-au pierdut, probabil prin degrada-
re mecanică, înainte de anul 1988, când piesele au fost donate instituţiei
noastre de către muzeograful arheolog Dumitru Gh. Tamba, rudă prin
alianţă cu Petru Fodoca (bunicul soţiei sale) (7.VII.1911 - l 7.XI.1986).
Prin eforturile unuia din semnatarii acestui articol (I.O.) s-a reuşit
identificarea, într-un sat din apropierea Cizerului, Şeredeiu, a încă uneia
din copiile caietului original.
După informaţiile noastre, aceste cântece („verşuri") de cătănie erau
destul de bine cunoscute în zonă, atât în varianta scrisă, cât şi în cea
orală, diacul Petru Fodoca fiind unul dintre vestiţii animatori ai „habe-
lor" (şezătorilor) din Valea Crasnei superioare, până târziu, prin anii
1975. In acest mod a fost posibilă reconstituirea întregului conţinut al
caietului, filele 1-4 (cântecele („verşurile") 1-4 şi 5 (primele 8 din
cele 11 strofe).
Din primele 5 cântece cel mai expresiv ni se pare al 3-lea, cu deose-
bire strofele 2 şi 3: „Aşa-mi vine un dor şi un plâns; / Unde-am fost,
unde-am ajuns / Din Ardealul cu vâlcele / în Rusia-ntre şrapnele I Din
braţele nevestii / 1n prăpastul Rusii (i) / De la scumpa mea soţie I In
bolşevica Rusie /".
Tema înstrăinării, însingurării şi a dorului copleşitor faţă de casă şi
familie este prezentă aproape în fiecare cântec. Spre exemplificare, cânte-
cul G, versurile 3 şi 4 din strofa 3: „De când de-acas-am plecat / Vai,
că mult m-am streinat" /. La fel, oroarea faţă de grozăviile unui război
absurd, prezentat amăgitor de propaganda invadatorilor drept bătălie pen-
tru „cruce, credinţă şi civilizaţie": „Nimenea din satul meu/ N-ajungă unde
sunt eu, / Nici acela ce-mi vrea ră~ / Să nu vie unde-s eu /" - C.7,
strofa 4; „Pe-aici, verişor, e rău, Că vin găini tot mereu, / Vin ~ăinile
ruseşti / Când le-auzi îngălbeneşti /" - C. 7 - strofa 6; „Viaţa îi grea
* Deşi
caietul provine din arhiva familiei Fodoca şi conţine cântecele (ver-
şurile) în stil populnr ale diacului Petru Fodoca, totuşi scrisul nu este al auto-
rului. Vezi, pentru comparaţie, în anexă, mostrele de grafie din caiet şi cartea
poştală militară scrisă cert de Petru Fodoca.
360 CORNEL GRAD - IOAN OROS
pentru noi / Cei ce suntem în război, / Pentru toţi viaţa-i grea / Câţi se
găsesc aicea / Şi civili şi militari / Duc viaţă cu amar I (...) / Casele sunt
prăpăd.ite / Satele sunt pustiite,/ Copiii de foame mor / Maicile strig-aju-
tor, I Ajutoare mereu vin / Că le trimite Stalin I Cu tunul, cu avionul, /
De tremură pământul". „Vin avioane jemând / Şi lasă grenade-n vânt, /
I
Când grenada jos soseşte Tot ce-i viu se· prăpădeşte." f' C-8, - strofele
6-11 şi: „Pământu-i aproape tot şes, I Cer senin, dar tună des, / Tună
des şi des trăzneşte, / Vai de-acel ce-l nimereşte. / Fulgerile nu-s curate/
Că nu·-s de Ilie date, / Aceste trăznete vin I Trimise de la Stalin, / De
la Stalin cel turbat / El religia o strioat, / Biserica o zdrobeşte, / Pe Isus
îl prigoneşte" /. ·.
Unul dintre cele mai interesante cântece, din punct de vedere do-
cumentar-istoric, este numărul 15 („Călătorie din război - La toţi ai mei"),
un adevărat jurnal de călătorie: din Cizer, prin Tăşnad, Ungaria Veche,
Slovacia, Cehia, Polonia, Ucraina, Bielorosia, până pe câmpull de luptă
de la Ktirsk-Orel, în Rusia nesfârşitelor stepe.
„Am mai mers vreo săptămână / La Iablotsknoje comună, / Aici iar
ne-am aşezat / Pe un timp mai 'ndelungat. / Aici bătrânim mereu I Că
traim cu mare greu, / (... ) / Când septemvrie a sosit / Pe-aici vorbeau
de conced, / Par când fu ziua de nouă / Ce conced ne trebe nouă, / Căci
în zorii cei de ziuă /, A-nceput ioc ofensivă / Şi atunci să vezi, măi frate,
/ Turiul rusului cum bate, / far când tunul bubuieşte I Tot în cale pră
Eădeşte / (... ) Când toate astea le priveşti / De tânăr î.mbătrâneşti! I( ... )
Şt până-n şasăsprezece / Donul nu l-am putut trece /, Morţi, răniţi sunt
sute, mii, / Vai şi-amar de cei ce-s vii." /.
In ·cântecul 19-15 VII 1942 - la soţie, Petru Fodoca se arată senin,
împăcat cu soarta, „mai fericit": „De când m-am mărturisit / Mă simt
mai fericit / Nu mi-i aşa frică de moarte / Cum îmi era mai înainte /".
Un detaliu inedit despre acest moment este fumizat ÎI]j strofa 7 şi 8:
„Când, dragă, m-am spovedit / Cu Dumnezeu am vorbit, / Că popa a
fost unguresc, / N-a priceput ce vorbesc. / Insă bunul Dumnezeu / A
ştiut tot gândul meu" /. De notat că obsesia nemărturisirii, a dezlegării
de păcate, l-a urmărit tot timpul pe cel plecat să lupte „pentru cruce" în
„bolşevica Rusie". In acest sens, este semnificativă şi cartea poştală mili-
tară, expediată preotului gr. cat. Dumitru Pop din comuna natală, Cizer:
„!mi pare foarte rău, D-le părinte, că am venit din comună neîmpărtăşit
cu sfânta taină a cuminecăturii. Aici nu am unde să mă împărtăşesc. Că
din sfintele biserici bolşevism.ul şi....a făcut cea mai mare bătaie de joc. Nu
cred ochilor ceea ce văd".
O imagine plastică a războiului din Răsărit, văzut de un ţăran român,
rătăcit într-un conflict străin de el este realizată în cântecul 24 („De pe
malul râului Don - La toţi") din 25 IX 1942. De observat că, printr-un
simţ ancestral, Petru Fodoca presimte că acest moment al încăierării de
pe Don va schimba soarta războiului şi participanţii se vor întoarce la ros-
turile lor de acasă. Ceea ce s-a şi întâmplat: dezastrul de la Cotul Donu-
lu1 care corelat cu cel de la Stalingrad, a schimbat cursul războiului:
'
„Pe' o margine a Donului / Stă armata Neamţului, / Iar pe marginea . cea-
laltă / Stă a Rusului armată./ Iar. a Neamţului armată / Cu honvezi ames-
tecată / Tot mereu la ruşi trimite / Boambe ce fac multă moarte / (... )
ABSURDUL RĂZBOIULUI IN'TR-UN JtnlNAL DE RĂZBOI 361
Nici a Rusului ·armată f'Nu doarme, ci stă ş~aşteaptă~ /'Ziua, noaptea ne

cinsteşte r
I La. fel, după cum primeşte <~ ..) :ne trei s~ptămâni încoace I
Mare. luptă .aici se face f (. ·.. ) Doamne, ciuntă aeest 'război / Să· ne-it·toar-
cem iar 'napoi I La a noastre case dragi /; La Soţii şi copilaşi La copii şi
la femei /, Orişicare la ai săi" /.
r
•' în aceiaşi t~rmeni este căinată soarta vitregă a mamelor şi a feciorilor
lor plecaţi pe front: „Vai de maica cu feciori, / Că plânge de multe ori, I
Ea se trudeşte şi-i creşte / Statu-i ia şi-i foloseşte, / Cum m-a luat şi pe
mine / Şi m-a dus în ţări străine I Să mânc pâne nesărată / Prin Rusia
blestemată. / (... ) Of, de-ar da D-zeu un foc / Ca să sece Donul tot, / Apa
din Don de-ar seca /Mulţi voinici s-ar libera" / C. 26.
Despre medicii militari, care - siliţi să lucreze în condiţii precare,
de f.i:on t -:: se .sţr,ăduia-µ să salveze de. la moarte cât mai mulţi. combatanţi,
fără a mai avea timp de psihicul fragil al pacienţilor lor, Petru Fodoca
are o părere execrabilă, e~plicab~~i).. prip. rqenţaljt.aţea celui prins în cap-
cană (în acesţ. caz; rc}zboiul „crâncen .de pe' Don)„ bănuitor şi neîncreză
tor în tot ceea ce reprezintă semnul autorităţii~ „Intr-o lună am umblat/
La pansat şi la legat; f La·runa: m-ain"vindecat /'Şi de doctori am scăpat./
Doctorii cei militari. / Sunt ca nfşte lnăcelc:i.ri, I Mai cu drag aş vrea să
pieiu / Decât să mai merg la ei. l Aşa taie.in soldaţi / Ca oamenii porcii
graşi /Doamne, mult am suferit /.Cât timp·ei m-au lecuit." / - C.27 -
15 X 1942, La. soţie. ·· · · . · · „. ·· · ·
Poate matr~~ qecât, taăte·gre:utăţile"ră?boiului:'·este dorul după soţia

rămasa· acasă: ·:: „ · · : ·• · ;. ·
J.,Nu mi-i greu, dar mă omoară / Dorul vostru, soţioară / Nu ştia,

simţeşti tu, ori ba, / Ce-i la inimioara mea" i / Dragă, pe inima mea /
O arde dragostea ta / Inima mea· veştejeşte, / Dorul tău o prăpădeşte.
I Unde sunt nu-i t.are ,g,reu / Pe n-aş avea dorul tău. / Dar dorul tău e
cu mine/ Şi mă omoară· c,u"*île /". - C.30 - 15 XI. 1942. La soţie.
Din cauza dorului mistuitor, orice cuvânt venit de acasă, neconform
cu aşteptările destinatarului, c~p.ăţă. propor.ţii: eatastrofale: „Cu aşa cu-
vinte grele / Răspunzi, tu, scrisorii ;mele? f''La·' asta·. nu m-am gândit / Că
surutJ aşa prăpădit / Cum tu/ ·d't'<lgă~ s'Ocote·şti~" f D,ar griji să nu-ţi bă
nuieşti. /" (Aici sensul, .~tţ. ,ay:ettţ~ât9r.:''V.e?;i. să "n.'u-ţi pară rău, să nu
regreţi - n.n.). · , ;; · · .„,„.
Versurile finale ale · acestriţ ·ulti:rt'l' · cantec:· sunt antologice, prefigu-
rând crezul testamentar, a;r:ti~tie.'.Şî etk,· ~f ~elµi, ca.re a scris Cel mai iu-
bit dintre pământeni, Marin Preda: ,„„Dacă. dragoste nu e, nimic nu e".
lată şi crezul - păstrând, evident, ·propdrţiHe, diacului gr. c.at. Petru Fo-
doca, ţăran român de 31 ani, din'. s-atul 0~,:"judeiţul Sălaj**, trimis să
lupte ca honved. într..:o al'.ni.a.t~'ştr~Hnă, aepă,rte de casă, într-o ţară şi mai
străină, Rusia. Singurul .lui .~pdjin i:iioral io. acest univers ostil este satul
natal (cu tot ce cuprinde: . casa; .soţia~„ fifoele, rudele, vecinii, preotul,
„toţi"). Dacă şi această legătură se ttlp·e:„i:itund
.:·. _... ..
ht.(inai
: .. ,
,
rămâne nimic:
. ' : :• „ : .: ·.~· .
•• In perioada 8 septembrie 1940 -'- ·16 octom'.bl"ie' · 1944, Cizerul, ca urmare a
Diktatului de la Viena (30 aug. 1940), s-a aflat sub . stăpânir~a Ungariei. .Graniţa
arbitrară cu România trecea nu departe de hotarul sat!Mm;' 'pe' ·fa· sud' tfe 'Ciucea.
„Dacă-i socoteala aşa, / Nu-mi mai scrie, draga mea, / Şi mei poc
nu «mi~ mai trimite /Că din poştă nu-l voi scoate. / (... ) Că nici eu nu-ţi
voi mai scrie / Până când te voi şti vie; / Dacă nu-i iubire, nu-i / Mai
mult nu ştiu ce să-ţi spui" /. (subl. n.).
CORNEL GRAD - IOAN OROS
ANEXE:
1. Cântecul de despărţire de soţie şi fetiţe când a.m plecat la război
Adio, puişorii mei iubiţi, adio!

Adio, voi rămâneţi să plângeţi in urma mea,
Mă duc de-acum pe-un drum nefericit, adie/!
Adio, n-am, ce· face c-aşa-i soarta mea,
Căci lângă vrn eu am simţit
Fiorii dragostei dintâi,
Dar nu pot să mai rămân.
Adio, scumpa mea soţie, adio!
Adio, eu mă duc, iubito, la război,
Mă duc de-acuma, Olă duc spre Rusia, adio!
Tu rămâi, tu rămâi să plângi în urma mea,
Căci lângă tine .am simţit ... (lipsă in text).
2. Din război
Rusia,. 20.V. 1942

(La soţie)
Soţie dragă, cartea mea

Găsească-te voioasă
Şi să grijeşti cât vei putea
De ce este pe-acasă.
Iar despre mine, draga mea,
Deloc să nu fi-ntristată
<:ă Dumnezeu şi ~e pe-aici
Mă. va scăpa odată.
Pe aici, dragă nu mi-ar fi rău.
Cu costul o duc bine,
Numai de asta trece greu
CA-i gândul meu la tine.
Mi-ai scris, soţie, într-o cartel
Că eşti .bolnavă foarte rău;
Eu de-atunci, dragă, la tine
Mă tot gândesc mereu.
Ce vei mai putea face,
Iubita mea soţie,
Iar cum eşti bolnavă
Pe-acasă ce-o să fie.
' Scrisoare. carte poştală
ABSURDUL RĂZBOIULUI INTR·UN JURNAL DE RĂZBOI
363
Ştiu ·că al tău tată

Multe-ţi va lucra,
lnsă nimica mi face
Cum eu ţi-aş ajuta.
Dar nu fi supărată
Că bun e Dumnezeu
Şi iar voi veni, dragă,
Să-ţi fiu ajutor ei.I.
Pân-atuncea, dragă,
Hi zic la revedere
Şi-a noastre dragi fetiţe
Să-ţi fie mângâiere.
Voie bună, scumpa mea soţie şi feţiţe dragi. Vă sărută cu dor, Petro.
. . '. . .
· 3. Din război
Rusia, 30.V. 1942

.(L3 .soţie1
Frunză verde de· bUjor · · ·· '

Să scriu carte-mi vine dor,
Iţi scriu ,draga mea soţie,
· Din depărtata Rusie; ·
Aşa ... mi vine un dor şi-un plâns,
. Unde--am fost, unde..,am ajuns,
Din Ardealul cu ·Vâlcele
ln Rusia-ntre şra(p}nele.
Din braţele nevestii
In prăpastul Rusii(i),.
De la scumpa mea soţie
In bolşevica Rusie. •·
De la părinţii iubiţi,
De la socrii mei ·doriţi,
De· la· fraţi, de la surori,
De la dragii mei şogori2,
De la scumpele· cumnate-
Am venit foarte. departe.
Am trecut multe hotară
Şi-am ajuns in depărtare.
··Am venit spre tăsărit,
lil Rusia m-am oprit.
M-am ·oprit in Rusia,'
·.. •Unde~i ieftină moartea.
Insă bunul Dumnezeu .
Nu mă va lăsa·la rău,
Dumnezeu imi v-ajuta
Şi de p-aici 'c,i scăpa.·
Nu suntem noi cei dintâi
Care suntem in război;
Au mai fost şi or mat fi
Până: oameni or trăi~·
Când asta carte am scris
Dvrul vostru m-a cuprins.
Do!'ul tău, .şoţia mea, ·
Dorită Veronica.
11 Cumnaţi (ardelenism), orig. rnagh.
Dor de l-a mele fetiţe,

. le ştiu că sunt micuţe,
Că
De draga Veronica
Şi de scumpă Mărioara.
I•:u vă doresc prin scrisoare
Să aveţi zile uşoare.
Al tău .·soţ scrie cartea,
HCll"lved3 Petru Fodoca.
Vă sărut cu drag, puişori iubiţi.
4. Din război
Rusia, 2 VI 1942
(La vărul Duma Flore)
Să .ţeriu carte-mi vine dor

Ţie, ·dragă verişor,
Iţi scriu asta cărticea
De-aici de prin Rusia.
Iţi scriu carte cu mult dor
Ţie, dorit verişor.
Te ştiu Flore si pe tine
Că eşti străinat ca mine.
·De l-ai nostru sat iubit
Şi de tatăl tău dorit.
Şi de Iubiţii tăi fraţi,
De vere şi de cumnaţi.
Şi de socru şi de soacră
Şi de soţia ta dragă.
Ţi-ai c·lăsat scumpa soţie
. '·Şi plecaşi la datorie.
Ştiu; vere. că ţi-o fi dor
De dragul tău puişor;
· De dragă suţia ta
C-ai"lllsat-o sin!!urea.
'' Şi· eu, verişor iubit,
•. ·Am·venit spre răsărit
Şi· de-aici din depărtare
· Ţi-am mai trimăs o scrisoare.
Nu .~iu, verişor iubit,
Dacii cartea ai primit;
Că ·răspuns n-am căpătat
Sau, poate,· că nu mi-au dat.
Câ'.nd astă carte-i primi,
Te rog, verişor, să scrii
De· Ia noi cu cine eşti
L:' Şi să-mi scrii cum mai trăieşti.
Asta carteo-o scriu cu dor,
1' Al tău· iubit verişor,
Cu mult dor iţi scriu cartea,
Honved Petru Fodoca.
Te .c;alut cu mare dor·.. şt. drag, scump al meu verişor, f'lore. Al tău
care te ... (lipseşte în text). ·.
3 Ostaş, soldat (maghiarism) 1.:·
365
5. Din război
Rusia, 4. VI. 1942

(La suţie)
Dragă nevăstuţă
Şi scumpi puişori,
Eu pe-aicea, dragă,
N-aş dori să mor.
Eu, de la Dumnezeu,
Atât îmi doresc
Ca-n această lume
Să te mai găsesc.
Lângă puişorii care

Imi rup inima.
Lângă Veronica
Şi Mărioara.
Să te găsesc dragă
La a mea căsuţă,
SănŞtoasă şi veselă,
Scumpă nevăstuţă.
Să ai lângă
tine
Fetiţelemele
Care-s prea slăbuţe
Şi prea rriititele.
Fii cuminte, dragă,

Roagă-te mereu
Ca să ne ajute
Bunul Dumnezeu.
Nu-ţi pierde nădejdea,
Nu te supăra,
Că bun e Dumnezeu
Şi ne v-ajuta.
Vom tnvinge odată.

Şi cu Rusia
Ş-oi veni ,soţie,
Iar la casa mea.
lri scumpa' mea ţară,
tn Ungaria,
tn dragul Ardeal
Iar oi inti.Jrna
ajutor, dragă,
Şi
Iar eu iţi voi fi
· Cât pe asta lume
·Vom mai vieţui.
Al tău iubit soţ,
Petru Fodoca,
Iţi scrlu asta carte
Chiar din Rusia.
Vuie bună, scumpele mele s'oţie şi fetiţe.
Cu drag, Petru. ·
366
6. Din război
Rusia, 7. VI. 1942

(La soţie)
Stând pe pajişte-nverzită
Cu gândul l-a mea iubită,
La nevasta mea cu jele
Şi la fetiţele mele.
Iau peniţă şi hârtie
Şi cu drag încep a scrie,
Scriu cu dor Şi scriu cu jele
Mult doritei scumpei mele.
Scriu de-aici din depărtare
Scumpei mele soţioare.
De când de-acas-am plecat
Vai, că mult m-am streinat,
Numai bunul Dumnezeu
îmi este ajutorul meu
Şi nădejdea de mai bine
Ca să viu iară la tine.
Bine..:i este oarecui.
Că-i acasă lâng-a lui,
Nici mie nu-mi-i rău,
Dar gAndesc la voi mereu.
Nu mi-i greu, dar greu m-apasă
Dor de voi şi de pe-acasă,
Inima zdrobită-mi este,
Dorul vostru o zdrobeşte.
Dorul care pe obrazul meu
Face ca să curgă lacrimi tot mereu,
Este durul de la voi
Doriţi puişorii mei.
Dorul cel ce ,,;ne-ntâie
E de Ia tine soţie,
De la voi trei puişori,
De l-a tale dragi surori.
De la a tăi fraţi iubiţi,
De la socrii mei doriţi,
De l-a mei părinţi, surori,
De la fraţi, de la şogori.
Draga mea soţie, nu te supăra,
Că şi dorul greu se va termina,
Când eu la voi oi veni
Şi-mpreună vom trăi.
Până atuncea, puişor,

Te sărut cu mare dor. Fc.'doca Petru.
7. Din război
Rusia, 15 VI 1942
(La Boca Gheorghe, verişor)
Frunză verde pelinitA

Dorit verişor Gheorghită,
De la mare depărtare
Iţi trimit asta scrisoare.
}.DSURDUL RĂZBOIULUI INTR-UN JURNAL DE RĂZBOI
367
Vei şti vere despre mine

Că până acum sunt bine,
Am primit scrisoarea ta
Şi îţi mulţumesc de ea.
Ce mi-ai scris am inţeles,
Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc,
Că tu, verişor iubit,
Văd câ nu m-ai părăsit,
Că ajuţi soţiei mele,
Tu simţeşti că io-s în rele.
La lucru m-ai ajutat,
Foarte mult m-ai bucurat
Nimenea din satul meu
N-ajungă unde sunt eu.
Nici acela ce-mi vrea rău
Să nu vie unde-s eu.
Cine nu crede ce-i rău

Pe drumul care sunt eu,
Dumnezeu sfântul ferească
Să ajungă să păţească.
Pe-aici, verişor, e rău,

Că vin găini 4 tot mereu,
Vin găinile ruseşti
Când le-auzi îngălbeneşti.
Dumnezeu ne va ajuta
Şi de pe-aici oi scăpa,
Şi rn-oi mai întoarce iară
In mult dor1ta mea ţară,
In cc.muna mea dorită,
La căsuţa mea iubită,
La soţia mea cu jele
Oi veni vere la tine

Şila toţi care-mi vreau bine,
Şicu drag i-oi săruta -
Asta-i la inima mea.
Roagă-te, vere, mereu
La prea bunul Dumnezeu
Ca să scap şi eu din rele.
La scumpă soţia mea
Ce-o am lăsat singurea
Şi Ia tine verişor,
La cumnate şi şogori,
Că şi tu-i avea folos
Dac-oi scăpa sănătos,
De-oi scăpa să viu odată
La care cu drag ro-aşteaptă.
Jţi scriu cartea cu peniţă,
Mult doritul meu văr Ghiţă,
A scris asta cărticea
Honved Petru FCJdoca.
Voie bună, dorit şi dragul meu văr, Gheorghe. Cu drag, Fodoca Petru.
• Avioane, în jargonul cazon
6. Din război
Rusia, 18 VI 1942
(La soţie)
Iar m-a ajuns un dor greu

Să mai scriu la puiul meu,
La scumpa; mea !l_oţioară
Că dorul ei IJ'lă omoară.
lţi scriu, dra~ă. asta carte
Că dorul tău rău mă arde
Şi mă mai arde un dor
De sculT1pii noşt'i puişori.
De dragă·Vi'orica,
De scumpa Mărioara,
De tine· sc,ţi'a mea
Că te-ain lăsat· singurea.
Te.-am lăsat soţia mea
Să. trăieşti cum vei putea.
Pe tine te-am părăsit
.Şi dep::irte am venit.
Am VP.nit în Rusia
Să lupt· pentru ţara mea
Şi· să lupt pentru credinţă,
Pentru religia :sfântă.
Viaţa ii grea pentru noi,
Cei· ce suntem în războiu,
Pentru toţi viaţa-i grea
Câţi se găsesc aicea.
· Şi civili, şi militari
Duc viaţa cu amar.
Toţi· pe:-:ai'ci se rtăcăjesc
Şi foarte cu greu trăiesc.
Casele· suÂt prăpădite,
Satele• sunt pustiite,
. Copiii de foame mor,
,Maicile strig-ajutoru.
Aj)ltoare mereu vin
C~ le trimite Stalin,
Cu ti.Jrilil, cu avionul
De- tremură, pământul.
Vin· avioane iemând5
Şi· Iasă grenada-n vânt,
Când grenada jos soseşte
: .~
Tcit ce-i viu se prăpădeşte.
Şi mie. mi-a fost sortit
Ca să fju ·acoperit
De pământ ce-u aruncat
Grenada. când a picats.
Dar Dumnezeu m-a ferit
Şi nimic rău n-am păţit,
· Nimic nu mi s-a ntâmplat,
. Numai m-:oim cam speriat.
Frunză verde ele trifoiu
Vai de cel ce-i in războiu,
. N~are-un' pic de stâmpărare7
··Nici când şade la mâncare.
5 Gemând (ardelenism)
s A căzut (ardelenism)
' Linişte, repaus :.: .. :J·_·:.····
ABSURDUL RĂZBOIULUI INTR-UN JURNAL DE R.AZBOI 369
Vin avioane pe sus

Care-s trimese de Rus
Şi lasă ~ranade grele
C~ aduc moarte cu ele.
:!\foi in orişice loc stăm
Gropi in pământ ne facem,
for noaptea in gropi dormim,
Că pe pământ nu-mlrăznim.
Dar drăguţul Dumnezeu
Nu mă va lăsa la rău,
DuITlnezeu îmi va ajuta
Şi la voi oi inturna.
La voi cei trei puişori
C;i mă usc de-al vostru dor,
De-aici din străinătate
Eu vă doresc sănătate.
Voie bună, dorită soţioară şi fetiţe.
Cu drag, Petru.
9. Din război
Ru~ia. ?.!'i VI 1942
ţie,
.• De departe. iti scriu
Scumpă şi dragă o;oţie,
De depaFte din Rusia
Unde-i ieftină moartea.
Ştie bunul Dumnezeu
De-oi mai vedea ce-i al meu,
Ştie numai cel de sus,
Iar tu, dragă, dă-mi răspuns.
Şi te rog, dragă, aşa,
Ascultă-mi rugarea mea:
Pâr:iă mă vei .şti c~-s viu.
Scliinpă drăgă să-mi mai scrii,
Iar dacă-i primi vreo veste
C-al tău soţ nu mai trăieşte,
Iar când sigură vei fi
Că nu mai sunt printre cei vii,
Să mergi la popa în sat
Si să-l spui 'c~am răposat.
·Să ceteaseă rugă'ciuni
Şi să~mi ceară iertăduni
Oe. Ia fri.u:iza cea de vie
Şi de. la tine soţie,
De la fe.tiţele mele
Ce le ·lăsai mititele,
De la scumpii mei părinti.
De la„ soc11i; cei .doriţi,
De la unchi, de la mătuşi,
~e l-a mele surori dulCi,
De la fraţi, de la şogori,
Şi de la scumpii mei veri.
De la scumpele cumnate,
De la. nepoţi şi nepo:;ite„ „ .
24 - Acta Mvsel Porolluenals voi. XIX 1995

370 CORNCL GRAD - IOAN OROS
De la scumpii mei nănaşi

Şi de la prietinii dragi,
De la iarba dintre spini
Şi de la ai mei dragi vecini.
Să mă ierte de-am greşit
Cât cu dânşii am trăit,
Ca şi bunul Dumnezeu
Să iet"te păcatul meu.
Iară tu să faci aşa,
Scumpă soţioara mea:
Păr frumos să despleteşti,
Pe mine să mă jeleşti,
Că eu ţi-am fost soţ iubit
De Dumnezeu rânduit,
Cu mine te-ai cununat
Şi puţin laolaltă am stat.
Iar, apoi, din când în când
Să-ţi mai aminteşti prin gând
Şi să zici cu glasul tău
Să mă ierte Dumnezeu.
Vă trimit aceste şirei
De ziua plecării mele,
Când de mine dor va arde
Să cetiţi aceasta carte:
Sărutarea mea să vie
Mult dorita mea soţie,
Iar sărutările mele
Să atingă buzele tale.
Iar pe-a mele dragi fetiţe
Să le sărut in guriţă,
J<;u, care am scris cartea,
Voie bună, scumpa mea soţie şi fetiţe.
Cu drag, Petru.
10. Din război

Rusia, 28. VI. 1942
(La şogori şi şogorene)9
Având puţin timp de stat

Să mai scriu m-am apucat,
Să mai scriu câteva şire
Cu dragoste şi iubire,
La doritele cumnate,
Că mi-i dor de ele foarte,
Şi la scumpii mei şogori,
Că şi de ei duc mult dor.
(La Ioan)
Mai întâi, în poezie
Ţi-oi scrie, Ioane, ţie;
Ţie, scumpul meu şogor,
Că de tine duc mult dor.
1 Rânduri
9 Cumnate (ardelenism), orig. magh.
ABSURDUL RĂZBOIULUI INTR-UN JURNAL DE RAZBOI 371
Te ştiu şrieoraş pe tine

Că tu, dragă, nu eşti bine,
Că cum trăieşti tu nu-i traiu
Numai dureri şi tinzaiu;
Când să fii mai fericit
Atunci eşti mai necăjit,
Zilele !oate sunt pline
De dureri şi de suspine.
Cu cât dragă sufereşti
P'i>ate să te mântuieşti,
Al tău şogor de t.leparte
Doresc să ai sănătate.
(La Alexandru)
Sfi mai scriu câteva şire
De dragoste şi dr1rire, ·
I ,a Alexandru al meu şogor
Şi de tine îmi este dor.
Că şi tu eşti la străini,
Dar tot nu eşti ca şi mine,
Că tu când ai dor de casă
Poţi. merge c-ai tăi te lasă.
Eu de-aici nu pot scăpa
Până sP va termina
· Prăpăditul de războiu
Jn care am ajuns noi.
Iar tu, dragul meu şogor,
Să fii bun şi-ascu~tător,
Cât vei putea să ajuţi
La iubiţii tăi părinţi,
Să dai dragă ajutor
La părinţi şi la surori
Şi griji să nu-i năcăjeşti,
Mai bine să-i veseleşti.
De-i vrea dragă să faci bine,
Dumnezeu va fi cu tine,
Jar eu, din străinătate,
Iţi doresc noroc la toate.
(La Florica)
Mai compun câteva şire
Cu mult dor şi cu iubire,
Ţie, mult 'dorita mea,
Şogoreană Florica.
Iţi scriu draga mea cumnată,
Cum trăiesc eu în armată,
ln armată-i rău de noi,
Cei ce suntem in război.
Că nu ştiu din care parte
Imi va veni cruda moarte,
Rusul mereu ne pândeşte
Şi cu boambe ne cinsteşte.
Cu boambe şi cu granate
Aducătoare de moarte,
Cu boambe multe şi grele,
Amar de zilele mele.
Pân-acuma Dumnezeu
M-a ferit de ce-a fost rău,
Iar tu, draga mea cwnnată,
Te rog, nu fi supărată
Şi, te rog, nu te certa

Cu dragă soruţă-ta,
Cu draga ta surioară
A mea scumpă soţioară.
Să nu te superi pe ele,
Pe dragi fetiţele mele.
Din cât poţi le d-ajutor
Că nu va fi în zadar.
Eu acasă de-oi veni
Cu drag îţi voi răsplăti,
Iar câte zile-oi fi viu
Tot veselă să te ştiu.
Eu iţi doresc de departe
Să ai multă sănătate,
Eu iţi scriu această carte
Din Rusia, al tău bade10.
(La Rafila)
Mai scriu şi la scumpa mea
Şogoreană Rafila:
Vei şti Rafilă de mine
Că până acum "unt bine.
Te rog, draga mea cumnată,
Să-mi scrii şi tu câteodată,
Să-mi scrii câte-o cărticea
Să mă mai bucuri cu ea
Şi până mi-l şti că-s viu,
Te rog, tot mereu să-mi scrii.
De cumva ş-oi răposa
Altu' nu te-oi mai ruga.
Te rog prin astea cuvinte
Să fii draga mea cuminte
Şi să fii ascultătoare
De părinţi şi surioare.
Şi cât poţi, dă ajutor
La a tale dragi surori,
La a ta scumpă măicuţă,
La al tău iubit tătuţă,
Că şi eu -.lin depărtare
Iţi doresc zile uşoare
Şi să fii tot sănătoasă,'
Veselă şi bucuroasă.
(La toţi)
Eu, dragă,
la toţi v-am scris,
Iar acum-aştept răspuns,
Iar acuma, mai întâie
Aş dori ca toţi să-mi scrie.
Eu de-aici din depărtare
Vă doresc zile U'ioare,
Vouă scumpii mei şogori
Şi l-a voastre dragi surori,
Vă doresc vouă cumnate
Noroc bun şi sănătate
Şi să trăiţi laolaltă
Cu iubire adevărată.
Să iubiţi fetele mele
Că-s a voastre nepoţele
Şi pe scumpa voastră soră
Că şi ea a rămas singură.
10 Unchi
ABSURDUL RĂZBOIULUI INTR-UN JURNAL DE RĂZBOI
373
Eu cu dragoste vă scriu
Ş-oi tot scrie până-s viu,
Iar când îţi şti c-am murit
Să ştiţi că mult v-am iubit.
Voie bună v'oi mai scrie
Şi răspuns 'napoi să-mi vie.
Cu mult dor vă scriu cartea
Doriţii mei şogori dragi: Ioan şi Alexandru, scumpele mele şogorene,
Florică şi Rafilă, vă doresc multă voie bună şi sănătate, noroc. Cu drag,
al vostru Petru.
11. Din răsboi
Rusia, 30 VI 1942
(La soţie)
Iar mai scriu o poezie

Tot de aici de prin Rusia,
To• la a mea soţioară.
Că dorul ei mă omoară,
Prin care să siii de mine
Că până-n prezent sunt bine,
Bine-s dar trăiesc cu dor
Pentru tine puişor.
Că ştiu cum ai lăcrămat
Când mâna cu tine-am dat,
De tine m-am despărţit
Şi departe am venit.
Te ştiu dra~ă cum ai olâns
Cum lacrămile ţi-au curs,
Când am venit de la t.ine
Ca să tre~ în ţări străine.
Iar acum, scumoă nevastă,
Te ştiu că eşti supăratii,
Dar tu nu te supăra,
Mai bine te roagă aşa:
Să ne-ajute Dumnezeu
Să nu ne lese la rău,
Dumnezeu să deie bine
Şi să viu iară la tine.
Şi eu aici m-oi ruga ·
Să-mi ajute Precesta,
Cu bine de-aici să scap
Şi să viu la ce-am mai drag.
Frunză verde foi mărunte
Aş avea de scris mai multe,
Dar hârtia-i mititea,
Nu pot scrie cât aş vrea.
Ne mai având unde scrie
Decât dor şi bucurie,
Scriu voie bună cu dor
Şi la micii puişori.
Sărutări sute şi-o mie
îţi trimit scumpă soţie,
Sărutări nenumărate
De 1-al tău soţ de departe.
Voie bună, puişor scump„ de la· al vostru soţ care vă doreşte, Petru.
12. Din război
Rusia, 8 VII, 1942

(La ai mei mici naşi, Niculaie,
Veronică şi Oniţă)
La Niculaie
Frunzuliţă a rujilor
M-a ajuns un mare dor,
Să-ţi scriu asta poezie,
Dorit Niculiţă, ţie.
Iţi scriu cartea cu mult dor,
Ţie, al meu nănaş tânăr.
Să ştii dragă despre mine
Că, pân-acum, sunt bine,
Eu scrisoare am primit
De la tine, naş iubit,
Tot' cc-ai scris am înţeles
'Şi cu drag îti mulţumesc.
Pe aici viaţa ii i;rrea foarte
De nici nu-ţi pot scrie-n carte,
Moartea mereu ne pândeşte,
Dar Dumnezeu ne fereste.
Să stii nănas Niculaie ·
C-ai°ci e mare bătaie,
Noi luptăm pentru credinţă,
Pentru religia sfântă,
Căci Rusu-i un păcătos,
Biserica a distrus,
De când de-acas-am venit
Clopote n-am auzit,
Nici preot cetind din carte
Patimile adevărate
Ce Isus a pătimit
Pentru cei de pe pământ.
Pe-aici totu-i prăpădit,
Isus e bc>tjocorit,
Mai rău ca pe Golgota
Când a căzut cu crucea.
Bisericile-s zdrobite
Pentru jocuri folosite,
Bolşevicii aşa au lucrat,
Diavolul i-a învăţat.
Ne mai având ţJrea mult loc,
Te sărut cu mare foc,
Sărutarea mea să-ţi vie
Dragă năna5 Niculaie.
Cu drag, al tău fin, Petru.
La Veronica
Sămai scriu câteva şire,

Cu dor mare şi iubire,
La nănaşa mea cea mică
Cu numele Veronică.
Eu, mai 'nainte de toate,
lţi doresc tot sănătate
Şi câte zile-oi fi viu
Tot veselă să te ştiu.·
ABSURDUL RĂZBOIULUI INTR-UN JURNAL DE RĂZBOI
375
Cum stam trist şi pus pe gânduri

Ţi-am compus aceste rânduri,
M-am gândit că, până-s viu
La toţi, dragă, să vă scriu.
Din Rusia de departe
îţi trimit această carte,
Te rog prin asta scrisoare
Să fii, dragă, ascultătoare
De părinţii tăi iubiţi,
De-ai mei nănaşi doriţi,
Să iubeşti soţia mea
Că-i dragă finuţa ta.
Şi pe-a mele dragi fetiţe
Că sunt a tale finuţe,
Dă-le ajutor tot mereu
Până când oi veni eu_
Eu de-aici, din depărtare,
Hi doresc zile uşoare,
Voie bună, naşă mică
Cu numele Veronică.
Cu mare dor, al tău fin, Petru.
La Oniţa, naşa
Să mai scriu aici ceva

La micuţa nănaşa,
Iau hârtie şi peniţă
Să-i scriu la draga Oniţă.
Mai întâi vei sti de mine
Că sunt sănătos si bine,
Sunt sănătos dar mi-i greu
0
Şi mi-i dor de voi mereu.

Te rog prin asta scrisoare
Să fii, dragă, ascultătoare,
Să asculţi de maică-ta,
Să iubeşti pe soră-ta.
Pe tatăl tău să-l cinsteşti,
Pe frate-tău să-l iubestl
Şi să trăiţi împreună ·
Veseli şi cu voie bună_
Iar când mergi la mine acasă
Să-mi iubeşti scumpa nevastă
Şi dragi fetiţele mele,
Să te joci mereu cu ele.
Să le iubeşti tot mereu,
Pre cum vă iubesc şi eu,
Să le iubeşti că-s micuţe
Şi sunt a tale finuţe.
Cu dor şi drag, voie bună, al tău fin, Petn
13. Din război
Rusia, 10 VII, 1942

(La soţie)
Soţioară, draga mea,

Mult îmi arde inima,
Mult este arsă de dor
Pentru tine pui~r.
376
Şi pentru a' mele fetiţe

Ce de mine-s despărţite.
Aţi rămas în întristare,
Când plecaiu în depărtare,
Dar rui:raţi pe Dumnezeu
Să viu iar în satul meu
Şi împreună să fim,
Cu toţi să ne veselim.
De-aş putea din piept să scot
Inima cu dor cu ·tot,
Să o pun la sânul tău,
Să ştii şi tu cum- sunt eu.
S-o pot băga-ntr-o alună
Şi să ţi-o trimit pe lună,
Şi în fiecare seară
S-o trimit la mine-n ţară.
Tu s-o pui lâng-al tău piept
Ş-apoi ea să-ţi spună drept,
Să-ţi spună inima mea
Cum mi-e ·viaţa de grea.
lnsă, scumpa mea soţie,
Te rog, dragă, şi-ţi scriu ţie,
Tu să nu fii supărată
C-oi scăpa. şi eu odată
Noi toată ziua lucrăm,
Gropi adânci mereu săpăm,
Noaptea nu putem doririi
Că nu ne lasă Ruşii, '
Că mereu peste noi zboară,
Aducând rrioarte ·amară,
Că ne bat cu bombele,
Scurtându-ne zilele.
ScriU prin· astă căr'ticea
Cum e timpul pe aicea,
Prin aceasta carte spun
Că pe aici timpul e bun.
·Pământu- aproape-i tot şes,
·· Cer senin, qar tună des,
Ttihă des şf des trăzneşte,
Vai de-acei .ce-l nimereşte.
Fulgerile nu-s. curate,
Că nu-s de Ilie' date,
Aceste ·trăznete viri
Trimise de la ·Stalin. .
De la Stâliri cel tUrbat,
El religia 6 stricat,
Biserica· o ·:i;drobeşte,
Pe Isus· U prigoneşte.
Nu mai 'este pe pământ
Darul Domnului cel sfânt,
Toată lumea astăzi face
Cum diavolului ii place.
Eu, până când voi trăi,
Pe Hristos 1-oi preamări
Şi de-aici din ţări străine,
Mă voi întoarce la tine.
Eu pân-atunci, de departe
Te sărut prin astă carte.
Scriu ciceastă car.te, :dragă,
Cine a ceti să-nţeleagă',.
Ce în carte; este scris ·
Şi să~mi. dea · 'napoi răspuns.
ABSURDUL RĂZBOIULUI INTR-UN JURNAL DE RĂZBOI 377
Iar prin aceasta scrisoare

Te cuprind în brăţişoare,
Te cuprind pe subsiori,
Te sărut de mii de ori.
Pe scumpe fetele mele
Le sărut cu drag pe ele,
Vă sărut cu dor prin carte
Că de voi sunt prea departe.
Vă sărut cu mare dor şi drag în guriţa voastră dulce de mii de ori,

Petru.
Din război
Rusia, 20 VII, 1942

(La soţie)
fară m-a ajuns un dor

Să scriu I-al meu puisor,
Cu mult dor m-apuc a scrie
La iubita m'.!a soţie,
De pe-aici, dragă, îţi scriu
Că pân-acuma sunt viu,
Sunt vi•1 şi trăiesc ~u greu,
( ândinrl la tine mereu.
Şi mereu mă voi ruga
La Isus ~i maica sa,
Eu mă voi ru!l"a mereu
De prea bunul Dumnezeu
Şi de Sfânta J\1aria
Să mă scape de-aicea.
Scapă-mă, Doamne, odată

De-astă Husie stricată,
Să mă duc l-a mea muiere
Şi la dragi fetele mele.
Printre aceste rânduri

Trimit mii de sărutări
Ţie, dra~ă nevăstuţă,
Şi la a noastre dragi feliţe.
Voie bună, dragă soţie şi fetiţe.
15. Căiătoria din război
Rusia, 28, VII, 1942

(La toţi ai mei)
Chiar acum n-am ce lucra,

M-am gândit !>ă scriu ceva
lntr-o mică poezie
Lunga mea călătorie.
La toţi dragii mei voi scrie

In această poezie.
Să ştiţi pe Wlde-am umblat
De când de-acas-am plecat,
Eu de-acasă am pleca.t
Până la cerc la Tăsnad.
De la cerc de la Tăsnad
Pe noi ne-a repartizat.
Eu cu trenul plecaiu iar
Spre ·oraşul Fehervur11,
Iar la Szekesfehervi1r rt,
De pe tren ne-am dat jos iar
Şi la cazarm-am plecat,
Unde ne-au şi echipat.
După ce ne-au îmbrăcat,
La companie am plecat.
Am fost cantonaţi la căşi,
în satul Seregheieş 1 ~.
Zece zile aici am stat,
Cai, căruţe am căpătat.
După zece zile iar
Am plecat la Fehervar,
Am mers până la gara mare,
Gara pentru îmbarcare.
Iar după ce am îmbarcat,
Spre Buda-pest 11 am luat.
ln Bucla-pest am sosit,
Câtva timp am poposit.
De-acolo câncl am plecat,
Până-n Komarom 1s n-am stat.
Putinei aci :im stat
Şi la drum iar am plecat
SprP margine de hotar,
în I sekuiv<.ir 1".
Jar de-aici, canci am plecat,
Ungaria am lăsat.
Am trecut fruntiera
în Cchmlovacia.
Puţin la Sered 17 am stat,
Spre Jablunkh:m 18 am plecat.
Din Jahlunkhan am pornit
In Tefehin 11 ne-am oprit,
Iar câncl am trecut gara
Am fost în Polonia.
în Odember.r,~J ne-am oprit
Că-i oraş mare, vestit,
Iar de-aici dac-am plecat
În Kattovitz~ 1 iar am stat,
Şi-am plecat clin Kattovitz
Până la gară Mislovitz~~.
Iar de-aici dac-am plecat,
In gara tunel n-am stat.
Am trecut fruntiera
în tara Ucraina.
Prin. multe gări am umblat,
Dar puţine am însemnat.
11- 14 Localităţi în Ungaria

15-ls Localităti în Slovacia
19- 20 Localităti în Cehia
2 i-22 Localităţi în Polonia
ABSURDUL RĂZBOIULUI lNTR-UN JURNAL DE RĂZBOI
37Y
în Lucov2a şi Ternopol2 4
Ne-am mai oprit puţinel.
Prin Hadrogin25 şi Sedskha28
Gomel vest27 Pustieisshaia28.
Două săptămâni am stat
Tot pe trenul cel turbat,
Care m-a înstreinat
De-a mea casă si de sat.
Iar în gară la Ligovi~'ll
Am debarcat totul jos,
Două săptămâni am stat
Şi iară am îmbarcat.
Şi ne-am dus la Komariciu 3 \
Iar am debarcat si-aici
Şi-aici dac-am debarcat
Două săptămâni am stat,
Iar de-aici am înbarcat
La Dimitrev 3 1 am plecat.
Aici iar am debarcat,
Cincisprezece zile am stat.
De-aici dacă am înbarcat,
Până la Kursk 32 n-am mai stat;
Am trecut prin Mofina"3
Gyakănăva Rişkovoua~.
Iar dac-am ajuns la Kursk
Tot de pe. tren jos am pus,
. Pe căruţ'e am încărcat
Şi la pădure-am,plecat.
Lângă Durnevo-n~5 pădure
Am stat ciodspr.ezece ·zile.
Când acestea le-am plinit,
Noi pe drum iar am pornit.
Ne-am tot dus o zi de vară,
Cât pe jos şi cât pe carăas,
'Nainte, spre răsărit,
La Iaişenki3 7 ne-am oprit.
In comună iar ne-am dus,
De la comună din sus,
Sus pe un deal mai înalt
Şi aici ne-am aşezat.
Am stat şapte sau opt zile,
Ne-a sosit mare-ngrozire
într-o seară, la adunare,
Vai, un avion mare,
Nu pe sus de la pământ
Şi cu bombe ne-a cinstit,
Dar lângă noi a căzut,
Nu prea multe au făcut.
Pe unul l'o omorât
Şi pe zece i-o rănit,
Vreo patru zile-am mai stat
Şi iar la drum am plecat.
21-2° Localităţi în Ucraina

21-28 Localităti in Bielorusia
2'l-30 Localităti în Ucraina
a1-J5 Localităti în Rusia
3
'' cărute ·
i1 Loc<ilitate în Rusia
380
In KolodeskPB comună
Am mai stat o săptămână
Şi frontul s-o depărtat,
Şi mai departe-am plecat.
Şi ne-am dus trei zile'ntruna
In Barahodo39 comună
Şi aici am poposit
Două zile şi-am pornit,
Am mers două zile tare
Până într-un oraş mare,
Starioskol'O· e numit,
De noi de-acum cucerit.
Am mai mers vreo săptămână
La Iablotsknojell comună,
Aici iar ne-am asezat
Pe un timp mai ··ndelungat.
Aici' bătrânim mereu
Că trăim cu mare greu,
Că ziua -noaptea auzim
Tunurile bubuind.
. Avioane· ru~esti vin.
Ziua noaptea· vâjâind.
Nu stim în care minută
Viaţa noastră se ciuntă.
Tot cu frică ziua- noaptea,
Că nu. stim unde stă moartea
Şi nu ştiu în care ceas
Lumea asta am s-o las.
Aici stăm mereu. lucrăm,
Secară, lemne adunăm,
Pe iarnă aici să stăm.
De când aici ne-am oprit
Luna iulie o trecut.
A trecut şi luna a~u„gust
Şi de-aici tot nu ne-am dus.
Când septemvrie a sosit
Pe-aici vorbeam de conced 42,
Dar când fu ziua de nouă
Ce ccinced ne trebe nouă,
Căci în zori«i» cei de ziuă
A-nceput iar ofensivă
Şi atunci să vezi, măi frate,
Tunul rusului cum bate.
Jar când tunul bubuieste
Tot în cale prăpădeşte:
Vezi avioane cum vin.
Vin pe jos şi vin în lin
Ca să ieie seamă, frate,
Cu 1<renada unde-or bate
Şi aşa aici nu-i traiu
Numai chin si numai vai.
Căci cât e ziua de mare
Numai fum se vede-n zare,
Numai fum si numai foc
De te îngrozeşti pe loc.
Când toate astea le priveşti
De tânăr imbătrânesti.
Aste, ştiţi cât au ţinut?
Din nouă au început
- 41 Localităţi din zona de contact Ucraina, Rusia, Bielorusia.

'2 Concediu (ardelenism)
ABSURDUL .llAZBOIULUI lNTR-UN JURNAL DE RĂZBOI 381
Şi până-n ~asăsprezece
Donul nu l-am putut trece,
Morţi, răniţi, sunt sute, mii
Vai şi amar de cei ce-s vii.
Ştie bunul Dumnezeu
Unde-o fi mormântul meu,
Viaţa mi-i foarte grea
Cât oi sta prin Rusia.
Voie bună la toţi ai mei. Cu drag, Petru.
16. Din război
Rusia, 6 VIII, 1942

(La soţie)
Iar m-apuc cu drag a scrie
La iubita me~ soţie,
ln ziua de 6 agust
M-am apucat de compus.
/\nu' patruzeci şi doi
Să mai scriu de prin războiu,
Să şti«h şi tu, mândra mea,
Cum îmi petrec viaţa.
Viaţa mi-i foarte grea
Că-i alături cu moartea.
De multe ori mă gândesc:
Chiar acum mă prăpădesc.
Dar Dumnezeu mă fereşte,
Husul nu mă nimereste.
Fân-acuma Dumnezeu
M-a ferit de ·ce-a fost rău.
Odat-am fost învălit
De pământul '!Zvârlit.
Când grănada a picat
Cu pământ m-o ast11pat,
Iar pe un bun camarad
Tot în bucăţi l-a tăiat.
Pe zece i-o rănit greu
Care-o fost în jurul meu.
Toţi la spital au plecat,
Eu scăpaiu nevătămat.
Dumnezeu m-a ocrotit,
Fie în veci de veci mărit.
In douăzecişidoi Iunie
Mi s-a întâmplat asta mie,
In pădure lâng-un sat
Ce Iaişenki l-o chemat,
Iar de atunci de câte ori
Am gândit că minteni mor,
Că mereu ne-a bombardat
Stalin, omul blăstămat.
Dar Dumnezeu ne-a ferit,
Husul nu ne-a nimerit;
Dumnezeu să ne ferească
De mânia cea rusească.
Di:agă, îţi doresc prin carte
Mult noroc şi sănătate,
Trimit mii de sărutări,
Vouă, trei dragi puişori.
Voie bună, scumpa mea soţie şi fetiţe dragi. Al vostru, Petru.
17. Din război
Rusia, 10 VIII, 1942

(La soţie)
De aici, de departe,
Mai scriu o poezie
La a mele dragi fetiţe
Şi la scumpa mea soţie,
Eu, scumpa me c;oţie,

La tine mult gândesc
Şi prin aceasta carte
Vreau să-ţi mai p<>vestesc.
Ce bucurie mare
lmi faci când îmi scrii carte,
Cum îmi alini tu, dragă,
Dorul ce mult mă arde.
Dorul vostru, dragă,
Este foarte greu,
Pe mine mă face
Să suspin mereu.
Numai atunci, dragă,

Mă mai mângâiesc.
Când câte-o scrisoare
De la voi primesc.
Nu stiu ce să fie
Cu părinţii tăi.
Că demult nu mi-au scris,
Nu ştiu ce-i cu ei.
Nici cu ai tăi fraţi şi surori
Nu ştiu ce să fie,
Că nu vreau să-mi scrie.
Te rog, dragă soţie,

Spune-le şi tu lor,
Spune-le ca să-mi scrie.
Că şi de ei mi-i dor.
Despre ai mei fraţi şi surori,

Despre al meu tată drag
Nici nu mai zic nimica,
Văd că ei m-au iubit
Cu vărul meu Gheorghiţă

Ce va fi cu el, oare,
Că demult nu mi-a scris
Putinică scrisoare.
Iar ţie, scumpă dulce,

Cu drag îţi mulţumesc
Că numai de la tine
Mereu scrisori primesc.
Eu, scumpa mea soţie,
Iţi mulţumesc de ele
Şi până oi veni acasă
Iţi zic la revedere.
Noroc, soţioară şi fetiţe. De la al vostru soţ şi tătuţă, voie bună. Cu

drag, Petru.
ABSURDUL RĂZBOIULUI lNTR-UN JURNAL DE RĂZBOI
383
18. Din război
Rusia, 12 VIII 1942

(La verişoara Duma Ană şi soţul)
Iţi trimit asta scrisoare

Scumpă, dragă verişoară,
Ţie şi la soţul tău,
I .a iubit şogorul meu.
Veţi şti. dragii mei, de mine
Că până-n prezent sunt bine,
Pân-acuma Dumnezeu
M-a ferit de ce-a fost rău.
Nu mi-e rău, dar rău m-apasă
Dor de voi şi dor de-acasă,
Dor de scumpa-mi nevăstuţă
Şi de-a mele dragi fetiţe.
Doru-i greu, dar n-am ce face
Până se va face pace
Şi se va găta războiu
Să viu dragii mei la voi.
Şi să trăim împreună.
Veselind în voie bună.
Şi să mai uităm de dor
Că-i prea greu inimilor.
Pân-atunci, dragă şogore,
Să-mi mai scrii câte-o scrisoare,
Tu şi cu soţia ta,
Cum petreceţi viaţa.
Scrieţi-mi, dragii mei, carte
Şi-mi povestiţi despre toate
Câte se petrec prin sat,
Aici cine-a mai plecat.
Eu vă scriu cu drag ~i dor,
Al vostru văr şi ::;ogor,
Terminând cartea de scris
Eu vă rog să-mi daţi răspuns.
Eu, scriitorul de carte,
Doresc multă sănătate
La cel ce-a ceti cartea
Şi la cei ce-or asculta.
Voie bună, Cel ce scrie
Vrea răspuns 'napoi să-i vie,
Eu, care am scris cartea,
Voie bună, dragă vcri~oară Oniţă şi dorit şogore. Cu drag, Fodoca
Petru.
19. Din război
Husia, 15 VIII /1942/

(La soţie)
De ziua sfintei Mărie

Mai compun o poezie,
Cu mult dor şi mare jele
Scriu scumpei soţiei mele.
Şi l-a mea fetită mică

Cu numele Viorică,
La scumpa Marioara,
Că astăzi e ziua sa.
Scumpii mei trei puişori
Vă scriu carte cu mult dor,
Vă trimit prin astă carte
5ărutări nenumărate.
De când de-acasă am plecat,
Am fost trist şi supărat,
Fiindcă nu m-am spovedit
Când de-acasă am venit.
Şi de-atunci mereu, mereu
M-am rugat lui Dumnezeu
Ca să-mi deie harul sfânt
Cât voi trăi pe pământ.
Dumnezeu o rânduit,
Ieri, dragă, m-am spovedit,
Astăzi m-am cuminecat
Şi m-am spălat de păcat.
Când, dragă, m-am spovedit
Cu Dumnezeu am vorbit,
Că popa a fost unguresc,
N-a priceput ce vorbesc.
lnsă bunul Dumnezeu
A ştiut tot gândul meu.
Preotul m-a dezlegat
Şi canonul mi l-a. dat.
Canonul pentru păcate
Care aduce la suflet moarte,
Iar Dumnezeu m-a iertat,
Cu Hristos m-am împăcat.
De când m-am mărturisit
Mă simţesc mai fericit;
Nu mi-i-aşa frică de moarte
Cum îmi era mai 'nainte.
Mulţumesc lui Dumnezeu
Că mi-a plinit dorul meu,
Două doruri am avut,
Un dor mi s-a împlinit.
Dorul de mărturisire
Pentru suflet mântuire.
Şi mi-a mai rămas un dor
De voi cei trei puişori.
Acest dor se va ciunta
Când Dumnezeu s-a 'ndura
Şi îmi va da ajutoru
Să viu la voi, puişori.
Fân-atunci, soţia mea,
Roagă-te la Precesta
Şi la bunul Dumnezeu
Să nu ne Iese la rău.
Şi să deie-n lume bine,
Să viu, dragă, iar la tine,
In satul meu cel iubit,
Unde am trăit fericit.
în sat am trăit cu bine
Şi-au fost toţi ai mei cu mine,
Nu cum trăiesc aicea,
Amar de viaţa mea.
ABSURDUL RĂZBOIULUI INTR-UN JURNAL DE RĂZBOI 385
Voie bună-ti voi mai scrie,

Scumpă şi dragă soţie,
La dragi fetiţele mele
Şi vă zic la revedere.
Vă doresc zile fericite, scumpa mea soţie şi fetiţe, al vostru Petru.
20. Din război
Rusia 22 VIII 1942

(La soţie)
Iară' m-a ajuns un dor

Să mai seri u o mică carte
La scumpa mea soţie
Şi la a mele dr::igi fete.
Veţi mai şti despre mine,

Că trăiesc foarte ~reu,
Că-i prea greu dorul vostru
Şi m-apasă tot mereu.
Viaţa mi-e foarte grea

Şi suferesc mereu
Că foarte mulţi buboi
Se fac pe trupul meu.
Când s-a vindecat unul
Nu pot să m-odihnesc,
Căd altul iar se face
Şi iară tlureri suferesc.
Către această durere

Mai suferesc mereu
De dorul vostru, dragă,
Că-i dor•1l cel mai greu.
Mă tot gândesc iubită

Când va veni ziua
Să fiu iar lângă tine
Şi să te pot săruta.
Acea sfântă zi n-o ştie

Numai bunul D-zeu,
Căci moartea pe-aici, drag<\
Ne pândeşte mereu.
Ziua ne pare lungă
Şi tot mereu muncim.
Iar noaptea-i şi mai lungă
Căci nu ne odihnim.
Căci când să adormim,

Vin avioane grele,
Azvârlind bombele jos,
Purtând moartea cu ele.
Tu, fii, dragă, cuminte
Şi te roagă tot mereu
Să mă scape de-aici
Prea-bunul Dumnezeu.
Bucurii şi sărutări de la al vostru soţ şi tătuţă, scumpele mele soţie
şi fetiţe, mii de sărutări.
2S - Acta Mvsel Poroli&Sensls voi. XIX 1995

21. Din război
Rusia 28 VIII 1942

La cumnate, Florică şi Rafilă
Scumpele mele cumnate

Vă mai scriu aceasta carte,
Să mai ştiţi şi voi de mine
Că până acum sunt bine.
Sunt bine şi nu mi-i rău,
Multumesc lui D-zeu.
Vă ~criu cu drag asta carte
Că mi-e dor de voi, cumnate.
Eu cărţi tot mereu v-am scris,
Dar voi nu mi-aţi dat răspuns.
Nu ştiu ce poate să fie
Sau vouă vi groază a scrie,
Sau voi n-aţi primit scrisori
De la mine, al vast' şogor.
Vă rog să-mi scrieţi vreo carte,
Scumpele mele cumnate.
Florică dragă, dorită,
Şi Rafila mea iubită,
Terminând cartea de scris,
Vă rog ca să-m,i daţi răspuns.
Vă doresc voie bună şi noroc, scumpele mele cumnate, Florică şi R.2-

filă. Al vostru bade, Petru.
22. Din 'război

Rusia, 9 IX 1942
(La soţie)
Mai scriu aceasta carte
La scumpa mea soţie,
Că dorul ei mă arde
Şi iar îmi vine-a scrie.
Mi-i dor, mi-i dor, soţie
De fete şi de tine,
Numai pentru voi, dragă,
Trăiesc în asta lume.
Numai nădejdea, dragă,
Mă face să trăiesc,
Să scap de-aici odată,
Cu drag să-ţi povestesc.
De viaţa petrecută
Cu chin şi mare greu
De când am venit dragă,
De lângă sânul tău.
Atunci, soţie dragă.
Cred că te vei îngrozi
Când eu, cu a mea gură,
Despre tot ţi-oi povesti.
Despre viaţa amară
Ce o petrec cu mare greu,
In Rusia blestemată,
Departe de satul meu.
Aceia zi mult dorită
Eu cu dor o tot aştept,
Când oi veni iar Ia tine
Şi să te strâng la al meu piept.
387
Până atunci, soţie dragă,

Iţi trimit prin asta carte,
Mii si mii de sărutări
De la al tău soţ de departe.
Sărutarea mea să vie
La voi drăguţe fetiţe
Şi la scumpa soţie.
Sărutări nenumărate
Vă trimit, soţie dragă,
Ţie şi la a noastre fete
Din Rusia 'ndepărtată.
Vă doresc tot binele si multă sănătate.
Şi mii de sărutări de ia al vostru soţ şi tătuţă Petru.
23. Din război
Rusia 20 IX 1942
(La soţie)
Azi, douăzeci septemvrie,
Mai compun 'l poezie.
· Fiind zi de sărbătoare
Mai trimit asta scrisoare.
O trimit din Rusia
La scumpa soţia mea,
Trimit aceasta scrisoare
Să treacă multe hotare.
Să treacă din Rusia
în ţara Ungaria,
In Ardealul cu vâlcele,
In mâna soţiei mele.
Cu dor cartea s-o cetească,
La mine să se gândească,
Cum mi-i de grea viaţa
Ce-o petrec în Rusia.
Du-te carte ca pe vânt,
La poştă să nu stai mult;
Du-te carte şi soseşte
La scumpa mea-i povesteşte.
Povesteşte-i despre mine
Cum trăiesc în ţări străine,
Povesteste-i câte-i sti
Numai nu o naca.11:
Povesteşte-i mai pe larg
De viaţa care o trag,
Spune-i că-i greu pentru noi,
Cei ce suntem în războiu.
Moartea mereu m-a pândit,
Dar D-zeu m-a ferit
Şi de-aici'nainte eu
Pun nădejdea-n D-zeu
Să mă ferească de rele
Şi să mă'ntorc iară la ele,
La scumpa mea nevăstuţă
Şi la a noastre dragi fetiţe,
Pân-atunci, carte, prin tine
Le scriu că mă găsesc bine,
Le trimit prin tine, carte,
Sărutări nenumărate.
Vă doresc multă voie bună, scumpa mea soţie şi fetiţe, al \TOstru Petru.
24. Din război
Rusia 25 IX 1942
(La toţi)
/ De pe malul râului Don /
Cui să cetească îi place

Poftească şi vie-ncoace,
Cine vrea să ştie multe
Din războiu vie şi asculte.
Pe o margine a Donului
Stă armata Neamţului,
Iar pe marginea cealaltă
Stă a Rusului armată.
Iar a Neamţului armată
Cu honvezi amestecată
Tot mereu la Rusi trimite
Boambe ce fac multă moarte.
Boambele cu avionul,
Şrapnelele cu tunul
Şi gloanţele cu puşca,
Mai mult cu mitraliera.
Nici a Rusului armată
Nu doarme, ci stă şi-aşteaptă;
Ziua, noaptea ne cinsteşte
La fel după cum primeşte.
Donul, apă blestemată
Cu mult sânge amestecată„
Cu sânge de militari
De la Ruşi, Nemţi şi Maghiari,
De trei săptămâni încoace
Mare luptă-aici se face
Şi mult sânge s-a vărsat,
Mulţi soldaţi au răposat.
Iar alţii din lupta mare
Au rămas fără picioare.
Şi fără mâini dintre ei,
Şi răniţi sunt sute, mii.
Spitalele toate-s pline
Numai vaiet şi suspine
Şi mulţi prin spitale mor,
Amar de copiii lor.
în mijlocul Donului
Şade maica dorului
Şi impărţeşte la dor
La soldaţii ce nu mor,
La dor mereu impărţeşte
La însuraţi de-a lor neveste,
De-a lor copii şi fetiţe,
La feciori de-a lor drăguţe,
Doamne, ciuntă 43 acest războiu,
Să ne-ntoarcem iar 'napoi
La a noastre case dragi,
La soţii şi copilaşi.
Dumnezeu să ne ferească
De granada cea rusească.
Doamne, adă sfânta zi
Să ne putem veseli,
n Aici în sensul de a termina, a sfârşi.
ABSURDUL RĂZBOIULUI INTR-UN JUR,NAL DE RĂZBOI 389
Câţi sunt vii să se întoarcă

La căsuţa lor cea dragă,
La copii şi la femei,
Orişicare la ai săi;
lnsuraţi la nevăstuţe,
Feciorii la a lor drăguţe,
La drăguţe şi părinţi, ·
Să fie toţi fericiţi. · .
Iar acum la terminate
Doresc multă sănătate
Cui mi-a ceti scrisoarea
Şi la cei ce-or asculta.
Voie bună le zic eu
La toţi cei ce nu-mi vreau rău.
Am scris aceasta scrisoare
Eu, Petru, din depărtare..
Voie bună şi sănătate vă doresc şi noroc la toţi, dragii mei. Cu drag,
Petru.
25. Din război
Rusia Jo IX 1942
(La soţie)
lţi scriu aceasta hârtie,
Scumpă şi dragă soţie.
Când cartea în mână soseşte,
Lasă-ţi lucru şi ceteşte.
îţi scriu despre traiul meu
Ce-l petrec foarte el! greu
Şi despre viaţa ·mea
Ce-i alături cu moartea.
De când de-acasă am venit
In acest războiu cumplit
Grea viaţă pentru noi,
Câţi ne găsim în războiu.
Mâncarea-i destul de bună,
Dar numai tare puţină;
Cu mâncarea ar mai trece
Dar Ruşii nu ne dau pace.
Ziua, noaptea ne pândesc,
Mereu, mereu ne cinstesc
Cu bombe şi cu granate,
Cu gloanţe neanumărate.
Vin boambe cu sutele,
Gloanţele cu miile;
Vin ca o furtună mare,
Fulgerând şi tunând tare.
Mulţi voinici îşi găsesc moartea
Prin asta străinătate,
Iară cei ce mai trăiesc
Nu-i trai, numai chinuiesc.
Amar de viaţa mea
Ce-o petrec prin Rusia,
Că trăiesc foarte cu greu,
Vai şi amar de traiul meu.
Doamne, rău m-ai putut bate,
Poate pentru a mele fapte
Sau pentru a lumii rele
Ne-ai trimis astea vremi grele.
;.:1;
CORNEL ;GRAD - ioAN OROS
Doamne, '.ridură-te pre noi

Şi J'le scapă din războiu,
Scapă-mă, doamne, de rele,
Să merg la fetele mele.
Să (mă) întorc în 'l mea ţară
La scumpa mea soţioară,
Să ·mă'ntorc la scumpa vatră,
La cei ce cu drag m-a'1teaptă.
La soţie şi fetiţe,
La şogori şi şogoriţe,
La părinţii mei iubiţi,
Şi la •merii mei doriţi.
La fraţi şi-a mele surori,
La verL'!oare şi veri,
La nepoate şi nepoţi,
La voi, dragii mei, la toţi.
Iar acuma, scumpa mea,
Vreau să termin scrisoarea,
Zicându-ţi la revedere
Şi la fetiţele mele,
Voie bună-ţi scriu cu dor
Eu, al tău soţ, Petrişor,
Din astea locuri străine
Vă doresc noroc şi bine,
Vă doresc prin asta carte
Sărutări nenumărate,
Sărutarea mea să vie,
Dragifeti~ şi soţie
Şi să vă găsesc voioase,
Vesele si sănătoase
Când oi veni iar la voi,
Iubiţi puişorii
mei.
Vă doresc să fiti. toată viaţa vesele şi sănătoase, scumpă soţie şi fetiţe,
Petru.
26. Din război
Rusia 8 X 1942
(La toţi)
Vai de maica cu feciori,

Că plânge de. multe ori,
Ea se trudeşte şi-(i) creşte,
Statu-(i) ia şi-i foloseşte,
Cum m-a luat şi pe mine
Şi m-a dus în ţări străine
Să mânc pâne nesărată
Prin Rusia blestemată.
Mulţi voinici is pe aicea
Aduşi tot din ţara mea
Pe unii îi plâng maicile,
Pe alţii nevestele.
Măicuţe nu lăcrămaţi,
Nevăstuţe nu oftaţi,
A voast'ă-i toată vina
De a noastră viaţă grea.
ABSURDUL RAZBOIULl)I lNTR-UN JURNAL DE RAZBOI
39\
De ce nu faceţi tot fete
Să şadă cu voi pe vetre,
Să nu mai faceţi feciori
Să umble .prin multe ţări.
Eu, aici, prin Husia
Imi îmbătrânesc faţa.
Barba şi musteaţa-mi creşte,
Părul de ~ cap albe)te.
Of, de-ar da D-zeu un foc
Ca să sece Donul tot.
Apa din Don de-ar seca
Mulţi voinici s-ar libera,
Dar Donul curge mereu,
Mulţi voinici oftează greu,
Oftează şi-s năcăjiţi
După soţii şi păr!nţi
Şi după copiii lor
C-au rămas fără ajutor,
Că mai toată vara a(u) stat
I ,ângă Don ul blestemat.
Apa Donului turbată,
Cu mult sânge amestecată,
Cu sţlnge nevinovat
Pentru Stalin cel turbat.
Cu astea cuvinte închei, ..
Voi bună, dragii mei,
Voie bună, sănătate
Vă dores.c la toţi şi toate.
Voie bună la tqţi. C1:1. ~~a~·'.· Petfu.
27. Oin război
. ~'
Rusia 15 X 1942
(J ,a soţie)
Iară am un dor a-ţi scrie,

Ţie, dragă puişor,
Iţiscriu cu drag şi cu dor,
Ca să mai ştii, scumpa mea,
Cum petrec prin Rusia,
Cum petrec şi ce muncesc
Şi pe unde mă găsesc.
Pân-acum, pre cum ştiai,
Aveam căruţă şi cai.
Şi la cai nu mi-a fost greu -
Mulţumesc lui Dumnezel,J. -
Numai asta mi-e mai greu
Că sunt bolnav mereu.
Eu la spital· ;;im plecat,
La spate m-au operat
Foarte greu m-au chinuit,
Foarte mult am suferit.
După ce m-au operat, .
O lună-ntreagă am umblat
La spital mergeam mereu
Cu un camarad al meu,
Care şi el suferea
De o operaţie grea.
lntr-o lună am umblat

La pansat şi la legat;
La luna m-am vindecat
Şi de doctori am scăpat.
Doctorii cei milltari
Sunt ca nişte măcelari;
Mai cu drag aş vrea să p(i)eiu
Decât să mai merg la ei.
Aşa taie în soldaţi
Ca oamenii porcii graşi.
Doamne, mult am suferit
Cât timp ei m-au lecuit.
Nici acuma nu sunt bine,
Altă boală a dat de mine,
Fie ce-o vrea D-zeu,
La spital nu mai merg eu.
Insă tu, soţia mea,
Te rog, nu te supăra,
Dumnezeu e bun şi mare
Şi-mi va trimite scăpare.
Lui D-zeu m-oi ruga
De boală mă va scăpa,
D-zeu cu noi va fi
Şi la tine voi veni.
Fân-atuncea, puişor,
Te sărut cu mare dor
Şi îţi zic la revedere
Mil de sărutări, dragă soţie şi fetiţe ... Cu drag, al vostru, Petru.

<
28. Din război
Rusia, 25 X 1942
(La soţie)
Măr dulce, frunză de vie,

Mult dorita mea soţie,
Eu de la cai sunt mutat
Şi în gardă m-au băgat.
In gardă la magazie
Şi de-aici, dragă, ţi-oi scrie.
Santinelă stau mereu,
Serviciu' nu-i tare greu,
Iar cum va fi mai târziu,
Asta nu ştiu ca să-ţi scriu.
Numai de asta mi-i greu
Că sunt bolnav mereu.
De la cai când m-a mutat,
Am fost foarte supărat,
Dar mulţam lui D-zeu,
Căci nici aici nu-mi-i greu.
Numai asta trece greu
Că mă tot gândesc mereu
Ce va fi oare de mine
Şi când oi veni la tine,
Ca să-ţi pot să-ţi povestesc
Câte aici suferesc
Şi câte am suferit
De când de-acasă am venit.
ABSURDUL RĂZBOI.ULUI INTR-UN JURNAL DE RĂZBOI
393'
Eu, când . la tine oi veni,

Multe iţi voi povesti.
Pân-atuncea, puişor,
Te sărut de mii de ori.
Voie bună,. scumpă soţioară.
29. Din război
Rusia, 1 XI 1942
(La fetiţele mele, Viorica şi
Mărioara)
Cu mare dor şi ci.I jele

Scriu la· fetiţele mele;
Ele-s mici şi nu prea ştiu
Cu cât dor şi drag le scriu.
Eu şi lor cu drag le scriu
De s-a-ntâmpla să nu viu
Şi· de s-a-ntâmpla să mor
Pe ·pământul Ruşilor.
Când vor fi mai mărisoare
A mele mici fetişoare,·
Să preceapă ·c•au avut
Un tată ce le-a iubit.
Iar ·de-a fi. să viu acasă
Să· le găsesc sănătoase,
Că mă gânde.Sc ·cu mult dor
La fete si maica lor. ·
La a· mele dra.gi fetiţe
Şi la a ·lor scumpă măicuţă,
Că mi-i foarte dor de voi, ·
Iubiţi puişorii mei.
..... , Vă -sărut, PetruH
La Viorica
Dorita mea Viorica",

:.•
Scumpa mea fetiţă mică,
Tu eşti~ .·dragă, prea micuţă
Şi ·nu şti'i de-al tău tătuţă.
Tu eşti mică, puiul meu,
Nu .ştii ce-i bine şi rău,
Dar.·dacă, vei. creşte. m;;ire,
Fii buna, şi. ascultătoare.
Eu, de-aici, de n-oi scăp.a
Ascultă de maicăcta ·
Şi .o întreabă pe-a ta măicuţă,
Dar eu n-am avut tătuţă?
Iar câl"ld vei fi, ciragă, mare
Să cetesti a•.mea scriso;ire,
S-o ceteşti, apoi să plângi,
La pieptuţu' tău s-o strângi,
" Până aici textul se află identic în ambele caiete, iar C. 2 se termin".
394
Să gânde:;ti la al tău tătuţă

Care te-a lăsat micuţă
Şi s-a dus la Rusia
Ca să-si caute moartea.
De aici dac-oi scăpa
Şi la tine oi înturna,
Să ştii, pUL'iorul meu,
Că în veci nu-ţi va fi rău.
Te sărut, fetiţa mea dragă. Al tău tată, Petru.
La Marioara
Zboar:i cărticică, zboară
La a mea fată, Mărioară,
Şi lângă ea te opreşte
Şi aşteaptă pân' va cre:;te.
De cumva n-oi înturna
De aici de prin Rusia,
Când va fi fetiţa mare
Să-i spui, draga mea scrisoare,
La a mea scumpă fetiţă,
Că te-a scris a ei tătuţă
Care este străinat,
In Rusia depărtat.
IubiUt·)mea Mărioară,
Când vei fi mai mărişoară,
La scoală te du mereu,
Să ştii ce-a scris tatăl itău,
Iar când vei şti ceti bine
Ceteşte ce-i scris ele mine.
Când vei ceti ao;ta scrisoare
Să plângi, dragă Mărioară
Şi să întrebi de maică-ta
Unde s-o dus tătuţa
Şi ele ce nu vine, oare,
Să vadă cât sunt de mare.
Te sărut, scumpa mea l\tărioară. Al tău tătuţă.
30. Din război
Rusia, 15 XI 19-12
(La soţie)
Iar incep cu drag a scrie,

Ca să ştii, dragă, mereu
Despre traiul ce-l duc eu.
De când din ţară plecaiu
Mai mult am fost tot la cai,
Iar prin luna octomvrie
M-au mutat la magazie.
Santinelă stam mereu,
Dar de loc nu-mi era greu,
Dar si de-aici m-au mutat,
Oloire 1s am înfiin~at.
s
4 Ofoi-niţă
ABSURDUL RAzDOIULUI INTR-UN JL';RNAL DI: RĂZBOI
395
Dumnezeu m-:i ajutat_ ,

Şitot bine am umblat.'
De când sunt în oloire
Nu mi-i greu, dar_ nici prea bine.
De când aiei am intrat
De boală m-am vindecat
Şi de-atuncea nu, mi-i rău,
Mulţumesc lui Dumnezeu.
Nu mi-i greu, dar mă omoară
Dorul vostru, soţioară.
Nu ştiu, simţeşti tu. ori ba,
Ce-i la inimioara mea.
Dragă, pe inima mea ·
O arde dragostea ta.
Inima mea veştejeşte,
Dorul tău o prăpăde~te.
Unde sunt nu-i tare greu,
De n-as avea dorul. tău.
Dar dorul tău e cu mine
Şi mă omoară cu· zile.
Dorul, scumpă soţioară,
Mă arde la inimioară;
Dorul şi dragostea' ia
S-a pus la inima mea ..
Ca o piatră să _lăsară
Şi nu le pot scoate iară
Până când oi inturna •
La tine, soţia mea.
Când, dragă, mi-i săruta,
Atunci de dor oi scăpa;·
Pân-atunci iţi scriu prin carte
Sărutări nenumărate.
· Săruţăi;-i cu miile.
Să-ţi· atingă· buzele,
Acele sărutări, toate,
Să fie de mine date.
Voie bună, scumpa mea, soţie dragă şi fetiţe.
Fodoca Petru.
31. Din război

Rusia,· 20· XI 1942
(La soţie)
Am primit o cărticea,
Dragă soţioara mea;
Ba chiar patru am -primit
De la tine, pui iubit ·
Prin care am înţeles
Cât de cu /dra,g/ r;n~ jubeşti.
Un pachet am, mai primit,
Mai bine n-ar fi venit,
Să fi ars când o venit
Sau, atunci când l-ai făcut, .:.:
Aici să nu fi venit,
Aş fi fost mai mulţumit„ .
Din acest pachet al tău
Nimic n-am folosit eu1 , ..
~·· ~ •'\ ', : i.·-. -Maşina şi tot. ce a_ fost. „ .. "_ .. ;i" l (•'
Le~am daţ să nu,Je ~i. v:ă4..;:•; ..... . ::·.,:
Că mi-ai scris, soţia mea,

Ca să-ţi cunosc iubirea.
Cu asa cuvinte rele
Răspunzi, tu, scrisorii mele?
La asta nu m-am gândit
Că sunt a.')a prăpădit 46 ,
Cum tu, dragă, socoteşti,
Dar griji 47 să nu-ţi bănuie.5ti' 8 •
Dacă-i socoteala aşa,
Nu-mi mai scrie, draga mea,
Şi nici poc4 9 nu(-mi) ma(i) trimite
Că din poştă nu-l voi scoate.
Să vie pocul 'napoi,
Să ştii că-i de la războiu,
Unde eu trăiesc în bine
Şi nu mă gândesc la tine.
Ţi-a.5 mai scrie, draga mea,
Nu mă lasă inima,
Dacă nu te iubesc eu
După ce să-ţi scriu mereu.
M-am gândit, soţia mea,

Că, dacă nu-i dragostea,
Dacă nu mai e iubire
De ce să gândesc la tine,
Iar acum, la terminate,
Te rog priR< ~ceastă carte,
Până mi şti viu, soţie,
Te rog, te rog, nu-mi mai scrie,
Că nici eu nu-ţi voi mai scrie
Până când te voi şti vie;
Dacă nu-i iubire, nu-i,
Mai mult nu ştiu ce să-ţi spuiu.
- Sfârşit -
Când am plecat de acasă
Fo(a)ie verde de trifoi,

Anul patruzeci şi doi
Mi-a venit ordin si mie
Ca să plec în cătănie,
Ca să plec în ţări străine
Unde nu cunosc pe nime',
Numa' frunza si iarba
Că este în toată lumea.
Când eram ca să dau mâna
Foarte mă dorea50 inima ... s1.
4s Neisprăvit
n Grijeşte, ai grijă
48 A regreta, a-ţi părea rău ·
411 Pachet (ardelenism)
so A durea (regiooalism)
51 După opinia l\Oastră, versurile acestuî cântec, Când am plecat de acasă,
deşi sunt incluse duptf'sumar, par a fi o variantă ulterioară a primului cântec:
ABSURDUL RĂZBOIULUI INTR-UN JURNAL DE RAZBOI 397
C11prins11l 1942
Titlul pg. de unde c data La cine

luna
I. Cântec din războiu I Rusia IO V T,a soţie şi fetiţe

2. Din războiu I - " -- 20 V I,a soţie
3. Din războiu 3 - " - 30 V La soţie
„
4. Din războiu 6 - - 2 VI La văr. Duma
5. Din războiu 8 - .. -
„
4 VI
Flore
I,a soţie
„-
6. Din războiu 9 - 7 VI La soţie
7. Din războiu 10 - - 15 VI I,a Boca
Gheorghe, verişor
8. Din războiu 13 - „„ - 18 VI La soţie
9. Din războiu 15 - - 25 VI La soţie
10. -- „ - 18 - " - 28 VI La şogori şi şo
gorene
11. - "„ - 22 - "- 30 VI La soţie
12. - - 23 - " - 8 VII La ai mei mici
naşi
13. - " - 26 -- " - 10 vrr J,a soţie
14. - " - 28 -- " - 20 VII I,a soţie
15. Călătorie din războiu 30 - "- 28 VII La toţi ai mei
16. Din războiu 35 - "- 6 VIII I,a soţie
17. - "„ - 36 - "„ - 10 VIII I,a soţie
18. - - 38 - - 12 VIII La verişoara,
Duma Ana şi soţul
19. - "- 39 - "- 15 VII La soţie
20. - "- 41 - " - 22 VIII La soţie
21. - "- 42 - " - 28 VIII La cumnate,
Rafila şi Florica
22. -
"- 43 - "- 9IX La soţie
23. - "- 44 - " - 20 IX La soţie
24. Din războiu
De pe malul râului Don 45 Rusia 25 IX La soţie
25. Din războiu 47 - " - 30 IX La soţie
26. - "- 49 - " - RX La soţie
27. - "- 51 - "- 15 X La soţie
28. - "- 53 -- " - 25 X La soţie
29. - "- 54 - "- I XI La fetiţele mele
30. - "- 56 - "- 15 XI I,a soţie
31. "- - 57 - "- 26 XI I,a soţie
DIE ABSURDITliTEN DES KRIEGES UND UBERLEBENS, IM INNEREN

EXIL DES DIAKONUS UND SCHRIFTSSTELLERS PETRU FODOCA,
VEROFFENTLICHT IM JURNAL „ZUHAUSE" 1942
(Zusammenfassung)
Die Autoren prăsentieren - in crweiterter Form - und kommentieren zwei

lnteressante Dokumente aus der jungsten Geschichte. Erstens „ein Versjournal"
von der Front und zweitens eine Militărpostkarte von der Ostfront abgesandt.
Das Versjournal in Form eines Schulheftes zierkulierte lange Zeit im trai

der Krasna, bei geseeligen Zusammenkiinften. Das Journal enthălt 31 Milităl'
lieder in folkstumlicher Form, verfasst von Petru Fodoca zwischen den 20.05 und
26.09.1942 als dieser sich Soldat an Ostfront befand.
Sich in einem feindlichen Umfeld befindend, zieht er sich in sein Inneres
Exil in Form einer Korrespondenz in Versen mit den daheim gebliebenen (Frau,
Tochter, Pfarrer) zurilck.
Aus allen diesen Lieder springt sugestiv das Grundthema der Fremde, d~
Alleinseins, und der SehnsuC'ht nach Heimat und Familie.
. . . {Ţ) --· ..
J l,.O~t, M-1.VU. u.- tVvvC\. 11.0'vti..J;j\ 1-o~n-Ov~\~ (,OJv~ j<>i.~ t~
i)-4.N cf).:;. ~ /\-~ f-~ . ~ l)V"~W .;ww'-., /.fr.>~~t.,lM1.(
00-w f
;f.;, „r.. ..,.,;,... ~ .l,<,\ :t. ,{).,:,_;,{
1'l>LVn ~ ~,,J;. I
~ ~~of.1_~V~ /J,&ot m ~-
<11 _ ~V(.. ~..o~L;~ -1~~· \M.AM~~ •
t·
;
?la. . Â)~'- ~'- ~ ~:. ~~~1 IA A~l. ~~

/;)~ ·-.li -O~ 1\)-!Y\~ ~~ "'
R·(;v~~ Ot .{. ~- il.:. f9HJ..

( lJ-.•l\ Di ţ~ )
.1 ~ J-vO'v Y.J{~~
'C :.§;:;~::~~"t! t:~~ A~i;,

~e,o-~ '~ ~~ ~ U}()~t, ~..: ~~~t;:
~ ~v,~o„ t>l;..,._ ~ 8:(-- ~i-u.:tXu. l~ ~c. ~o.
~ ~~~~i-~l!)UJt m~~~u_fo~ ~c.N~
. -~~- -
F ig. 1. Pagină dintr-o copie după jurnalul versificat , ,Din r ăz boi " al diaculi Petru Fodoca
din Cizcr
Ftg .. 2-3. Car t.e poştal a" miLtar ă cu sensul
· olograf a l diacului 'Petru Fodoca . ..
MINORITATEA MAGHIARA DIN TRANSILVANIA
DUPA 23 AUGUST 1944
Una din urmările actului de la 23 august 1944 a fost intrarea ime-

diată a României în război cu Ungaria şi eliberarea după numai douC:-1
luni de zile a teritoriului pierdut prin Diktatul de la Viena. In conjunctura
determinată de ieşirea României din războiul antisovietic şi de des-
făşurarea ostilităţilor militare cu Germania şi cu Ungaria, elementele
şovine de origine maghiară din nordul Ardealului au încercat şi au reu-
şit, ln bună măsură, să capteze bunăvoinţa multor comandanţi şi ofi-
ţeri ai trupelor sovietice din zon[1, pentru a-şi păstra poziţiile dobân-
dite în vremea stăpânirii horthyste. În sudul provinciei, mai ales în
localităţile în care populaţia de origine maghiară era relativ numeroasă,
o parte dintre unguri au început s<'i colaboreze activ cu ostaşii arma-
tei roşii, cu intenţia disimulată de a-i incita împotriva populaţiei şi a
administraţiei româneşti. Pentru a le capta bunăvoinţa, maghiarii au
acţionat pe scară largii sub paravanul formaţiunilor politice de stânga,
la care s-au grăbit să adere mulţi dintre ei, prin intermediul cărora şi-au
organizat de altfel şi manifestările şoviniste.
Rapoartele, notele şi studiile informative asupra situaţiei poliţie
neşti din toamna lui 1944, întocmite de legiunile de jandarmi şi de
chesturile de poliţie, remarcă înregimentarea ungurilor în partidul
comunist, stabilind o relaţie directă între această aderenţă şi acţiunile
antiromâneşti întreprinse de ele. Or, după cum relata Direcţia Gene~
rală a Poliţiei, în studiul din 21 august 1946 asupra mişcării maghiare
de rezistenţă, ea „a avut un caracter anticomunist şi antiromân" 1 , astfel
că ungurii colaborau cu un inamic împotriva celuilalt.
Facem de la început precizarea că nu întreaga populaţie de origine
maghi<m'l din Transilvania s-a raliat la acţiunile revizioniste patronate
de liderii acestei mişcări şi de organizaţiile create de ei în câteva dintre
rapoartele şi notele informative ale organelor de ordine publică întâlnin-
du-se menţiuni exprese privitoare la existenţa unor locuitori sau comu-
nităţi ungureşti loiale statului român 2 • Raportul nr. 9579 S, din 2 august
1946, al Inspectoratului Regional de Poliţie Cluj aprecia că populaţia
de orţgine maghiar<! de pe raza lui (judeţele Cluj, Turda, Someş şi
Năsăud) ar fi fost astfel clasificată din punctul de vedere al tendinţelor
politice: 85-900/o adversari ai regimului de atunci din România, 10-150/o
democraţi, în care se putea avea încredere şi 50o;0 din totalul ungurilor
puteau fi consideraţi reacţionari, gata de luptă3.
Suntem convinşi că aprecierile de asemenea natură conţin o mare
doză de subiectivism şi tocmai de aceea le considerăm orientative. Este
Arh. Stat. Bucureşti, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 46/1945 f. 14.
1
2
Vezi idem, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei Teritoriu dosar
484/1947, f. 1. • •
3
Idem, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 46.tl945, f. 13-14.
26 - Aci• Mvsei Porolissensis voi. XIX 1995
l>UMITRU ŞANDRU
402
posibil ca proporţiile maghiarilor loiali faţcl. de stalul român să fi fost

superioare celor menţionate în rapoartele jandarmeriei, poliţiei şi sigu-
rantci căci în ele se consemnau de obicei situaţii care ridicau probleme
leg~te' de ordinea publică a statului, făcându-se mai rar referiri la stări
de lucruri normale, dar cert răm;:"lne faptul că un număr mare de unguri
din Transilvania, în unele zone comunităţi întregi, au manifestat în
această perioadă ostilitate făţişă faţă de ţara ai căror cetăţeni erau şi
că acţiunile lor, vizând desprinderea provinciei din trupul României, au
ţinut într-o stare de alertă permanentă instituţiile de resort ale stla-
tului, au nemulţumit profund populaţia romfmească şi au generat ten-
siuni între aceasta şi minoritatea maghiară.
Din analiza izvoarelor documentare se poate observa că intelclua-
lii, în special preoţii, profesorii şi învăţătorii maghiari au fost cei mai
fervenţi propagatori a'i revizionismului. Nota informativă din 13 aprilie
194G a postului de jandarmi C.F.R. Baia Mare consemna că în oraş se
desfăşura o propagandă făţişă care susţinea că în curând acel teritoriu
din nordul Ardealului va aparţine Ungariei. Intelectualii maghiari între-
ţineau în acest fel o stare de spirit încordată în rândul conaţionalilor
lor, făcându-i să creadă că nu peste multă vreme nordul Transilvaniei
va fi alipit la Ungaria4. La pelerinajul din duminica Rusaliilor (1 iunie
1946), organizat în comuna Şumuleu judeţul Ciuc, episcopul dr. Marton
Aron, referindu-se la lucrările Conferinţei miniştrilor de externe de la
Paris în care s-a discutat problema graniţelor dintre statele participante
la cel de-al doilea război mondial, declara în predica ţinută că „(hotărâ
rea de la Paris din 7 mai 1946 a cuprins sufletul populaţiei maghiare de
o decepţie amară şi că populaţia maghiară nu mai poate tolera situaţia
de minoritate, situaţie nedreaptă şi umilitoare)", incitând mulţimea la
acţiune şi la proteste contra hotărârii5. Un rol de asemenea important
l-au jucat în întreţinerea sentimentelor revizioniste şi cetăţenii maghiari
stabiliţi în perioada 1940 şi 1944 în nordul Transilvaniei, ca şi cei intraţi
fraudulos în ţară după 23 august 1944 şi răspândiţi pe cuprinsul întregii
Românii 6 • Masa de manevră a fost reprezentată prin maghiari din toate
straturile sociale, dar grupurile cele mai active s-au dovedit a fi recru-
taţi din rândul tinerilor şi adolescenţilor.
lntr-un amplu studiu (49 pagini dactilografiate) al Direcţiei Gene-
rael a Poliţiei, din 21 august 1946, întitulat MIŞCAREA MAGHIARĂ
DE REZISTENŢA, realizat pe baza informaţiilor oferite de organele
de siguranţe:!. din nordul Ardealului, care însumează doar o parte din
acţiunile antiromâneşti ale ungurilor din acest teritoriu de după 9 mar-
tie 1945, dată la care el reintra de drept în componenţa statului român,
se evidenţiază că în rândurile minorităţii maghiare exista o mişcare de
rezistenţă organizată, cu centrul la Cluj, de unde porneau clirectivele
4
Idem, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Teritoriu, dosar 4i/1946-
l94i, f, 2. Vezi şi rapoartele informative ale legiunilor din subordinea Inspectora-
tului de Jandarmi Oradea (Arh. St. Oradea, fond Inspectoratul de Jandarmi Ora-
dea, dosar 363/1946, f. 109, 149 şi 190).
5 Arh. Stat Bucure~ti, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 46/1945 f. 11.
6 Vezi Arh. Stat Galaţi, fond comitetul Democrat Evreiesc, dosar 1/1946 1948,
f. 2.
:t-UNORITATEA MAGHIARĂ DIN TRANSILVANIA DUPĂ 1944 403
privitoare la activitatea ei, şi cu cea mai puternica zonă de organizare în

teren în regiunea secuiasci1, îndeosebi în localităţile Târgu Mureş, Odor-
hei şi Sfântu Gheorghe. Această mişcare apăruse la Cluj înainte de 6
martie 1945, din iniţiativa episcopului dr. Jozan Nicolaeî. Din analiza
evenimentelor petrecute în nordul Transilvaniei între 9 martie 1945 şi
21 august 1946, dat<.'i la care a fost finalizată sinteza, rezult<i că mişca
rea de rezistenţc_·1 se afirma continuu, în dauna ordinii statului român .
8
De fapt, ea a api1rut în toamna lui 1944 în timpul eliberării nordului

Transilvaniei de sub ocupaţia horthyistă nu numai aici, ci şi în sudul
provinciei. 1n perioada la care se referă raportul Direcţiei Generale a
Poliţiei, manifesit<!rile ungurilor au fost însă mult mai numeroase, ceea
ce ne determină să venim şi cu alte exemple pentru a întregi tabloul
atitudinii populaţiei maghinw de dup<"t 23 august 1944 de pe cuprinsul
întregii Transilvanii.
La 21 octombrie 1944, Legiunea de jandarmi Cluj relata, într-o noti1
informativei, prin care cerea intervenţia autorităţilor centrale pentru a
i se permite reinsitalarea în municipiu, că poseda informaţii potrivit
ci1rora toţi ungurii din capitala judeţului şi cu aceasta întregul „partid
maghiar", pentru a-şi menţine poziţiile avute în timpul stăpânirii ungu~
reşti, se înscrisesen!, pentru a-şi camufla atitudinea, în partidul comu-
nist, sperând astfel ca oraşul să fie tot sub controlul maghiarilor şi ca
acest grup să predomine prin toate manifestaţiile sale populaţia rom<1-
nească9. La 7 noiembrie 1944, Legiunea Caraş menţiona că cele mai rele
elemente din rândurile ungurilor şi germanilor intraseră în partidul
comunist şi di, sub această mască, terorizau populaţia românească şi
în special pe funcţionari!O. Legiunea de jandarmi Satu Mare consemna.
în acelaşi sens, în darea de seamă din 7 noiembrie 1944, că imediat ce
judeţul fusese ocupat de trupele ruseşti, ungurii începuseră să se înscrie
în Partidul Comunist din România şi să întreţină ideea că ar fi fost mai
bine ca teritoriul s<.'i rămână sub stăpânire sovietică 11 • ln fine, ca Si't
oferim şi un exemplu din sudul Transilvanie'i, studiul informaitiv al
Legiunii Hunedoara, din 15 noiembrie 1944, relevă ostilitatea maghiarilor
faţă de populaţia românească, fapt ce producea indignarea acesteia din
urmă. Ungurii acţionau subversiv prin Madosz şi foarte mulţi dintre
ei, în special din păturile de jos, se înscriseseră în partidele comunist
şi social-democrat, devenind recalcitranţi faţă de autorităţile publice.
„Astfel de unguri, cu ocazia întrunirilor ţinute de Partidul Comunist şi
Social-Democrat au ajuns pc1nă acolo ca să strige în public: (Jos guver-
nul, Jos Armata, Jos Siguranţa Statului, Jos Jandarmeria etc. etc.)"12.
7 Arh. Stat Bucureşti, fond Direcţia Generală a Poliţiei. dosar 46/1945 f. l,
14-Hi. Episcopul va deceda in ianuarie 1946.
8 Ibidem, f. 1.
9
Idem, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Centrala, dosar 46/1944,
vol. I, f. 10.
10 Arh. Stat Oradea, fond Inspectoratul de Jandarmi Oradea dosar 36/1945,
f. 8. •
11
Idem, dosar 38/1944, f. 90. Vezi şi buletinul informativ al aceleiaşi legiuni
asupra perioadei 25 ianuarie - 25 februarie 1946, care ilustrează cu numeroase
exemple acţiunile revizioniste şi şovine ale populaţiei maghiare inregimentate fn
P.C.R. (idem, dosar 35/1946, f. 190).
rn Idem, dosar 36/1944, f. 12-13.
DUMITRU ŞANDRU
404
în condiţiile în care ungurii s-au înregimentat în organizaţiile poli-

tice de stânga, românii au refuzat înscrierea în ele, atât datorită repul-
siei faţă de ideologia pe care o propagau, cât şi din cauză că acestea cap-
taseră pe şoviniştii maghiari, care, su~ masca unor lozinci democrate,
susţineau iredentismul Budapestei'~. In asemenea condiţii,_ în multe
judeţe ei şi-au putut asigura funcţii influente în teritoriu. In Făgăraş,
de pildă, secretar al organizaţiei judeţene a Partidului Comunist din
România era, în decembrie 1944, un maghiar, deşi ungurii de aici, în
număr mai mic de cinci mii, reprezentau doar 5,470;0 din totalul locuito-
rilor14.
Vreme relativ îndelungată, romirnii din Ardeal s-au menţinut în
afara formaţiW1ii politice în care pătrunseseră maghiarii. Legiunea de
jandarmi Bihor relata, într-o notă informativă din 6 septembrie 1946, că
în ultimul timp în plasa Aleşd începuseră să se înscrie în partidul comu-
nist şi unii locuitori români, cărora le-au fost încredinţate anumite pos-
turi de conducere. Urmarea a fost aceea că ungurii s-au retras din par-
tid, astfel că la dalta întocmirii notei mai rămăseseră în el doar 5-6
persoane. Acelaşi proces se produsese şi în cadrul organizaţiei Tinere-
tului progresist. Toate persoanele retrase din P.C.R. s-au înscris în
Uniunea Populară Maghiară, care, la Aleşd, în ultima vreme, îşi ţinea
şedinţele cu uşile închiset5.
Maghiarii din România, aderând în număr relativ mare la partidele
politice de stânga, nu numai că s-au bucurat de anumite favoruri din
partea militarilor armatei roşii staţionaţi în ţară, dar adesea s-au folosit
de ei împotriva autorităţilor şi a populaţiei româneşti. In lunile sep-
tembrie-octombrie 1944, în scunta perioadă în care administraţia româ-
nească a încercat să-şi exercite atribuţiile în teritoriul eliberat al Tran-
silvaniei, aceasta a înlocuit cu persoane de origine română pe conducă
torii instituţiilor locale şi judeţene ce fuseseră instalaţi în timpul stă
pânirii maghiare, cărora comandamentele militare sovietice au refuzat
să le recW1oască însă autoritatea. Mai mult decât atât, în unele părţi
ruşii au repus în posturi pe funcţionarii de origine maghiară. La con-
ducerea plăşii Târgu Secuiesc, judeţul Trei Scaune, de exemplu, coman-
damentul sovietic din localitate a reinstalat un pretor maghiar, pe dr.
Rakos Arpad, care a început să restaureze imediat conducerea adminis-
trativă ungurească. La 22 septembrie, pretorul s-a deplasat în comuna
Belani, unde a cerut şefului de post de jandarmi să lase în funcţie pe
primarul maghiar, prin obligarea celui nou, numit de autorităţile româ-
neşti, de a-i ceda imediat locul şi să înfiinţeze o gardă înarmată compusă
numai din unguri, dispunând totodată ca şcolile să-şi înceapă cursurile
la 1 octombrie cu învăţători maghiari, care să predea în limba lor. Trei
zile mai târziu, la 25 septembrie, şeful Secţiei de jandarmi Cătălina, din
acelaşi judeţ, a fost chemat la comandamentul sovietic din Târgu Secuesc,
13
Arh. Stat Bucureşti, fond Inspectoratul General al Jandermeriei, Centrala,
dosar 25 /1945, f. 9.
14 Idem, dosar i9/1D44. f. 195; Breviairc statistique de la Roumanie, Bucarest,
1940, p. 21.
15 Arh. Stat Oradea, fond Legiunea de jandarmi Bihor, dosar 41/1946-1947
f. lJ.
MINORITATEA MAGHIARĂ DIN TRANSILVANIA DUPĂ 1044 405
unde i s-a pus în vedere să execute ordinele pretorului, ameninţându-l

că, dacă nu va da ascultare acestuia, nu avea nici un rost să mai rămână
în comună, întrucât jandarmii români aveau doar sarcina de a urmări
pe partizanii germani. Or, după cum se consemna într-o notă din 5
octombrie 1944 a Inspectoratului General al Jandarmeriei, primarii
unguri din plasa T<î.rgu Secuesc numiţi de pretorul Rakos instigau popu-
laţia, îndemnându-o să nu dea ascultare jandarmilor rom~ini şi afir-
mând că aceştia vor pleca din regiune 1r..
La începutul lui februarie 1945, la incitaţiile unor maghiari, coman-
dantul militar sovietic din Oradea a arestat cinci lideri ai Partidului
Naţional-Ţărănesc, inclusiv pe preşedintele organizaţiei judeţene Bihor,
avocatul Eugen Chiş 17 • În judeţul Sălaj, în august 1945, delegatul Comi-
siei Aliate (Sovietice) de Control din Zalău a oprit cercetările ce se
efectuau asupra persoanelor care săvârşiseră atrocităţi împotriva româ-
nilor în perioada în care teritoriul fusese sub dominaţie maghiară 18 •
Referindu-se la acest fapt, Legjunea de jandarmi Sălaj remarca, în bule-
tinul informativ pe perioada 26 august - 10 septembrie 1945, indignarea
locuitorilor din plăşile Buciumi şi Şimleu Silvaniei, în care avuseseră
loc masacrele împotriva populaţiei de origine română din satele Treznea
şi Ip, întrucât, până la acea dată, nu se luase nici o măsură împotriva
celor ce îi terorizaseră în timpul stăpânirii horthyis,te, ucigându-le fra-
ţii şi părinţii, locuitorii insistând ca celor vinovaţi să li se aplice pedepse
la fel cum le fuseseră administrate celor ce persecutaseră pe evrei în
Regait19 .
Pe de altă parte, Comisia aliată (Sovietică) de Control a intervenit
în câteva rânduri la autorităţile româneşti, obligându-le să pună în liber-
tate pe mulţi dintre supuşii maghiari pe care îi internase în lagăre2°,
timp în care faţă de germanii încadraţi în aceeaşi categorie juridică ea
nu a manifestat nici cea mai mică toleranţă. ln ianuarie 1946, de exem-
plu, în urma unei cereri exprese din octombrie 1945 a Comisiei Aliate
(Sovietice) de Control, cetăţenii maghiari din lagărul Turnu Măgurele
au fost eliberaţi şi predaţi delegatului guvernului de la Budapesta, pen-
tru a-i repatria în Ungaria2 1 •
Se înregistrează, totuşi, câteva cazuri în care administraţia rusească
din România s-a arătat complet lipsită de îng.ăduinţă faţă de unguri.
Aşa de pildă, în ianuarie 1945, autorităţile militare sovietice au ridicat
şi au internat în lagărul Sânpetru, judeţul Braşov, 14 minoritari ma-
ghiari din Purcăreni şi 1:ârlungeni, acelaşi judeţ, care plecaseră în Unga-
ria şi reveniseră acasă. In lagărul Sânpetru au fost concentraţi în luna
16
Vezi Arh. Stat Bucureşti, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Cen-
trala, dosarele 71/1944, f. 9; 85/1944, f. 22.
17
Arh. Stat Orarea, fond Inspectoratul de Jandarmi Oradea, dosar 45/1945,
f. 183.
18
Arh. Stat Bucu!"eşti, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dosar
25/1945, f. 9.
rn Arh. Stat Oradea, fond Inspectoratul de .Janda;·mi Oradea, dosar 47 /1945,
f. G30.
20 Idem, dosar 46/1945, f. 623.
21 Arh. Stat Ia~i. fond Inspectoratul Regional de Poliţie Ia.5i, dosar 30/1946,
f. G3.
DUMITRU ŞANDRU
406
respectivă şi saşii din judeţ pe care ruşii i-au deportat în Uniunea Sovie-
tică şi probabil că ei fuseseră aduşi aici în acelaşi scop, dar nu au fost
incluşi în loturile celor dislocaţi din ţani. Este posibil ca ungurii rPs-
peetivi &i fi săvârşit fapte care să fi iriitat pe ruşi, at{ita vreme c<ît, în
iulie 1945, cei sănătoşi continuau să se afle în detenţie, de ptmerea în
libertate bucur<.îndu-se doar cei bolnavi 22 , întrucât aproape toate celelalte
informaţii atestă că ungurii s-au bucurat de un regim de favoare din
partea ocupanţilor.
·în condiţiile în care comandamentele militare sovietice au tolerat şi
chiar au încurajat actele antiromâneşti ale maghiarilor, aceştia au mani-
festat agresivitaite faţă de autorităţile statului romfm la reîntoarcerea lor
în judeţele din nordul Transilvaniei. Nota Inspectorului General al jan-
darmeriei, din 24 iulie 1945, releva în acest sens că populaţia maghiartt
din unele localităţi se artitase foarte refractară faţă de jandarmi, cu pri-
lejul reinstalclrii lor în nordul Ardealului şi că ungurii dintr-o serie de
judeţe, ca Ciue, Odorhei, şi Trei Scaune, refuzau să se prezinte la Cer-
curile Teritoriale ori la comisiile de recrutare 2 3.
Principalul coordonator al acţitmilor întreprinse de ei după 1944 a
fost Madosz-ul, transformait, la 16 octombrie 1944, în Uniunea Popular<!
Maghiară. Ori de câte ori, istoriografia comunistă din România, a făcut
referiri la această organizaţie i-a elogiat activitatea „constant demo-
crat.ci" şi eforturile depuse pentru a asigura o conveţuire armonioasă a
ungurilor cu românii2 4 • Uniunii Populare Maghiare nu i se pot imputa
intervenţiile făcute la autorităţile româneşti cu scop de a proteja inte-
resele minorităţii pe care o reprezenta, deşi multe din ele rămân discu-
tabile, căci urmăreau să îi scoată pe etnicii maghiari de sub incidenţa
legislaţiei statului în care trăiau. Dar, pe de altă parte, organizaţia a
excelat în înrtreţinerea şovinismului în rândurile maghiarilor din Tran-
silvania, iar prin acţiunile patronate a atentat în permanenţă la integri-
tatea teritorială a ţării. F'aptul că Partidul Comunist din România a bene-
ficiat de serviciile ei în lupta pentru acapararea puterii în stat, folosind-o
în campania de înlăturare din posturi a funcţionarilor administraţiei
locale şi judeţene şi de impunere în locul acestora a persoanelor dispuse
să coopereze cu comuniştii, a generat un proces care în Ardeal s-a dove-
dit adesea potrivnic intereselor populaţiei româneşti, iar la scară naţio
nală celor de stat. Dar comuniŞ(tii din România, ca şi cei din alte ţări,
internaţionalişti prin definiţie, nu puneau în acea perioadă nici un preţ
pe naţitmea a cărui nume îl aveau înscris în titlul partidului. A fost şi
motivul care a făcut, de altfel, necesară crearea de către istoriografia
oficială a partidului comunist a unei imagini false despre acesit aliat al
său, ca şi pentru ceilalţi.
22 Arh. Stat Bucureşti, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Centrala,
dosarele 17/1944-1945, f. 104; 77/1945, f. 80-82. ·

2a Idem, dosar 27 /1945, f. 77.
l!I Cităm aici lucrarea lui L. Banyai, Pe f~gaşul tradiţiilor frăţeşti, Bucureşti,
1971, pp. 265-273, ca mostră în această privinţă, unde nu se întâlneşte nici mă
car o aluzie privitoare la şovihismul de care a dat dovadă Uniunea Populară Ma-
ghiară.
MINORITATEA MAGHIARĂ DIN TRANSILVANI/\ DUPĂ 1944 407
Arhivele scot in relief nenumărate acţiuni ale Uniunii Populare

Maghiare care pot contrazice in totalitate afirmaţiile apologeţilor aces-
tei organizaţii. In buletinul informativ al Legiunii Sălaj pe perioada
26 august - 10 septembrie 1945, după ce se relata că revizioniştii ma-
ghiari susţineau propaganda pentru reîntoarcerea nordului Transilvaniei
la Ungaria, se preciza că Uniunea Populară Maghiară nu numai că urmă
rea activitatea tuturor instituţiilor româneşti, dar şi incita pe unguri
împotriva lor. La adunarea acestei organizaţii din comuna Curtuişeni, de
pildă, când preşedintele Uniunii a cerut să i se aducă la cunoştinţă
nemulţumirile, ungurii au strigat în cor: „{Ce caută drapelul românesc
la Monumentul eroilor din faţa Plotonului de grăniceri români)". Tot
cu acel prilej ai au scandat „Trăiască Ungaria Mare" 2::;. In iulie 1946,
postul de jandarmi P<încota, judeţul Arad relata că ungurii reprezentau
populaţia cea mai periculoasă din localitate. Ei erau înrolaţi în Madosz şi,
prin această organizaţie, îşi manifestau ideile naţionaliste. Sfidau auto-
rităţile rome:îneşli şi susţineau di în curând Ardealul va fi al lor, întrucât
ruşii îi sprijineau 2 r;.
În rapoartele poliţiei şi jandarmeriei din 1945 sunt semnalate multe
cazuri de refuz sistematic din partea tineretului maghiar de a se con-
forma dispoziţiilor emise de organele militare româneşti. Sinteza din 21
august 1946 a Direcţiei Generale a Poliţiei menţiona în acest sens că,
la 31 mai 1945, ungurii din regiunea Braşovului, sabotaseră ordinele pri-
vitoare la concentrări, cerând totodată, instalarea unor autorităţi ma-
ghiare în acel teritoriu 27 • Legiunea de jandarmi Sălaj rapor:ta că, la 5
septembrie 1945, circa 200 de 'tineri din Carei, în timp ce veneau de la
recrutare, au manifestat în faţa monumentului eroilor sovietici clin loca-
litate în contra regelui, a armatei rom<îne şi a guvernului, declarând că
nu vroiau s.[1 facă armata în România, ci în Uniunea Sovietică, după
ce, în drum spre localul de recrutare, aflaţi în coloană, au scandat lozinci
ca „Jos Armata! Jos Regele! Jos Guvernul!, Aici e pământ unguresc!"~s.
La începutul lui octombrie 1945, tinerii maghiari care mergeau la recni-
tare, împreună cu primarul şi cu not~rul comunei Albiş, judeţul Bihor,
2
' Arh. Stat Oradea, fond Inspectoratul de Jandarmi Oradea, dosarele 47/1945,
f. 631-632; 39/1946, f. 78. Alte informaţii asemănătoare în dosarul 47 /1945.
26 Arh. Stat Bucureşti, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Teritoriu,
dosar 479/1946, f. 1. La Pâncota, în 1941, populaţia de origine maghiară reprezenta,
22,580/o din totalul locuitorilor comunei, pe când cea românească 51,050/o (cf. Ue-
censământul general al României din 1941, 6 aprilie. Date sumare provizorii,
Bucureşti, 1945, p. 10).
:17 Arh. Stat Bucureşti, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 46 '1945 f. 2.
'. 28 Arh. Stat Oradea, fond Inspectoratul de Jandarmi Oradea, dosarele 47 /1945,
f. 631-632; 39/1946, f. 78. Ştirea retransmisă, prin Inspectoratul de Jandarmi Ora-
dea, a fost înregistrată cu unele deformări în sinteza din 21 august 1946 a Direc-
ţiei Generale a Poliţiei. Aici se arată că, la 3 septembrie 1945, ungurii din Carei,
care trebuiau să meargă la recrutare, s-au deplasat la comandamentul sovietic din
localitate, purtând steaguri naţionale maghiare şi manifestând contra comisiei de
recrutare, împotriva statului român şi a armatei lui. A doua zi, tinerii au ultra-
giat pe magistraţi, au atacat sediul Poliţiei şi au demonstrat pe străzi cu tricolorul
maghiar, scandând: „Jos România, „Jos Guvernul român", „Jos hotarele" (Arh.
Stat Bucureşti, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 46/1945, f. ·3).
DUMITRU ŞANDRU
408
au manifestat în faţa primăriei clin Marghita, strigând că „ei sunt ostaşi

honvezi" 2 ~.
După revenirea părţii de nord a Ardealului în componenţa sta-
tului român, şoviniştii unguri de aici au plănuit câteva acţiuni pentru
reîncorporarea prin forţa armelor a provinciei, sau măcar a teritoriu-
lui ce-l dobândiseră prin Diktatul de la Viena, la Ungaria. In buletinul
informativ al Inspectoraitului General al Jandarmeriei asupra situaţiei
poliţieneşti din luna august 1945, stărilor de lucruri din nordul Transil-
vaniei le era rezervat un amplu spaţiu. Se preciza că populaţia maghiară
clin nordul Ardealului continua să manifeste ostilitate fată de autorită
ţile statului român, prin diverse acţiuni, toate vizând dr~ptul de auto~
determinare asupra acestui teritoriu, ce-l doreau trecut în componenţa
Ungariei. Organizaţiile şovine, conduse de intelectuali (profesori şi înv<1-
ţători), căutau să menţină treaz, prin toate mijloacele posibile, senti-
mentul unui puternic naţionalism şi ideea regatului milenar. Existau
organizaţii maghiare care militau pentru alipirea Ardealului la Ungaria
sau măcar pentru independenţa provinciei. Se răspc"mdeau manifeste,
insigne şi se expuneau în diferite locuri culorile drapelului maghiar.
Erau păstrate imprimatele şi sigiliile ungureşti, iar în administraţie con-
tinua să fie folosită limba maghiară. Tinerii refuzau să se prezinte la
comisiile de recrutare de pe lângă Cercurile Teritoriale. Numeroase
acte de ostilitate, uneori chiar agresive, au avut loc cu ocazia reinstală""'.
rii autorităţilor româneşti în nordul Ardealului, mai cu seamă în judeţele
Mureş, Ciuc, Trei Scaune şi Odorhei. Centrul tuturor acţiunilor era ora-
şul Târgu Mureş. In iulie, aici fusese descoperită o organizaţie cuHural<i
şovină, condusă de profesorii şcolilor normală şi comercială din muni-
cipiu. Ea răspândea manifeste cu caracter subversiv care cereau alipi-
rea Transilvaniei la ·Ungaria sau trecerea ei sub administraţia Uniunii
Sovietice. Organizaţia primea instrucţiuni de la Serviciul de propagandă
maghiară din Budapesta, prin agenţi ce treceau ilegal frontiera. Orga-
nele jandarmeriei au descoperit o organizaţie condusă de fostul şef nl
jandarmeriei populare din judeţele Odorhei, Ciuc, Mureş şi Trei Scaune;
Pila Iştvan, cu centrul la Sfântu Gheorghe, care avea ramificaţii în toate
judeţele de mai sus, întreaga ei activitate fiind coordonată de agenţi tri-
mişi .de la sediu. Organizaţia dispunea de mai multe depozite de arma-
ment. în unul din ele, cel din comuna Covasna, judeţul Trei Scaune, de
la locuinţa lui Pila Iştvan, au fost găsite numeroase arme automate, puşti
şi pistoale, un Brandt şi însemnate cantităţi de muniţii, arme; muniţii ş.i
explozive descoperindu-se şi la sediul P.C.R. din plasa Covasna. ·La · 1
august 1945, în casa primarului comunei Ciuruş, judeţul Trei Scaune,
Debretzy Tena, au fost găsite 15 puşti, iar sub duşt.imeaua grajdului
cinci lăzi cu 50 de proiectile de Brandt3o.
In iulie 1945, în ajunul deschiderii lucrărilor Conferinţei de la Pots-
dam, Pila Iştvan a organizat la Sfântu Gheorghe o consfătuire cu colabo-
ratorii săi de încredere, unde s-a fixat planul pentru înlăturarea admi-
nistraţiei româneşti şi pentru lansarea cererii de alipire a Ardealului la
Arh. Stat Bucureşti, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 46/1945, f. 6.

29
30
Ibidem, f. 4; idem, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Central;i,
dosar 25/1945, f. 18-20.
Ungaria. Nu s-a trecut la acţiune, deoarece şefii organizaţiilor judeţene

Ciuc, Odorhei şi Mureş au apreciat inoportună data fixată, din cauză că
pregătirile nu erau încheiate, decizând amânarea începutului rebeliunii
pentru o altă zi. La 6 august 1945, când s-a făcut percheziţie la domici-
liul lui Pila, din comuna Covasna, s-au găsi/t un tun antitanc, două
I3randt-uri şi diferite arme automate, care au fost predate, în totalitatea
lcr, cu titlu de capturi de război, delegatului local al Comisiei Aliate
(Sovietice) de Control. Ca urmare la 15 august 1945, Legiunea de jan-
darmi Trei Scaune l-a arestat pe Pila Iştvan, împreună cu 14 membri ai
organizaţiei1 1 • între complici au figurat Silvasy Vidor, fost şef al Poli-
ţiei din Sfântu Gheorghe, numit în acest post la 1 mai 1945 şi îndepăr
tat la 7 septembrie 1945, Elefant Iosif, comisar de poliţie în acelaşi oraş,
investit în funcţie tot la 1 mai 1945, demis din ea la 19 septembrie şi
reprimit la 1 noiembrie 194532 • Complotiştii au alcătuit memorii pen-
tru a le trimite comisarului afaceril:>r externe al U.R.S.S. Viaceslav
Molotov, în care se cerea autonomia Ardealului sau alipirea lui la Uniu-
nea Sovietică 33 . Arestaţii au fost puşi însă în libertate, deoarece Pila
Iştvan a declarat că armele fuseseră strânse pentru a fi folosite împo-
triva fasciştilor. El a reluat contactele cu colaboratorii săi, continuând
s<I facă propagandă şovină şi ameninţând pe cei ce l-au denunţaJt3 4. La
28 august 1945, la sediul poliţiei din oraşul Târgu Secuiesc a fost des-
coperit un alt depozit de arme, muniţii şi explozive (26 mitraliere româ-
neşti şi germane, două pisto::ile, o armă automată Faustpatrone şi multe
muniţii) organizat în taină de şeful acestei instituţii Szekely Ştefan şi
de ajutorul său, Bene Zol!tan 3:;.
Paralel, ungurii au acţionat prin alte câteva organizaţii, legale ori
subterane, în vederea întreţinerii atmosferei revizioniste în rândurile
acestei minorităţi şi antrenării ei la lupta pentru desprinderea Ardea-
lului din trupul României. în februarie 1946, la Sfântu Gheorghe, a fost
descoperită ,.Uniunea luptătorilor libertăţii maghiare", condusă de Csek
Tibor, considerat autor al atentatului de la sediul P.C.R. din comuna
Cematu de Jos, judeţul Trei Scaune, din seara zilei de 11 ianuarie 1946
şi instigator la dinamitarea monumentului eroului sovietic, de la Târgu
Secuiesc 3a. In februarie 1946, autorităţile pol'iţieneşti au semnalat înfiin-
ţarea la Cluj a „Mişcării maghiare de rezistenţă", cu circa 50.000 de
membri, care ţineau ascunse importante cantităţi de arme şi muniţii.
Organizaţia avea caracter revizionist şi legături cu Partidul Micilor
Agrarieni din Ungaria3'.
În ianuarie Hl46 a luat fiinţă la Braşov „Comi1tetul de ajutorare
maghiar", organizaţie al cărui sediu central era tot la Cluj. Ea şi-a con-
31 Idem, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Centrala, dosar 25/1945,

f. 21 şi 61; idem, fond Direcţia Generală a Poliţiei. dosar 46/1945, f. 4.
32
Idem, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 46/HJ.15, f. 4.
33 Ibidem, f. 5.
3~ Ibidem.
35 Idem, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Centrala, dosar 25/HJ45,
f. 233.
3' Idem, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 46 11945, f. 8.
a1 Ibidem.
DUMITRU ŞANDRU
410
stituit filiale la Ara<l, Alba Iulia, Carei, Deva, Miercurea Ciuc, OradL'a,
Sfântu Gheorghe, Sighet, Salonta, Sibiu, Şimleu! Silvaniei, Sighişoara,
Teiuş, Timişoara, Târgu l\'[ureş, Zalău şi în alte oraşe. Scopurile decla-
rate erau trei: 1) Ajutorarea prizonierilor unguri care se întorceau din
U.R.S.S. în Ungaria, prin România; 2) Educarea şi plasarea în 'Romi1-
nia a copiilor înfometaţi din Ungaria; 3) Ajutorarea profesorilor şi învă
ţutorilor maghiari din Ardeal care nu fuseseră încadraţi şi nu primeau
salariu'18, însă aproa1~e toţi conduc[1torii ei erau şovinişti notorii, unii
neavând nici măcar cetăţenie română. Preşedintele filialei din Braşov,
Szabo Beni, care a iniţiat înfiinţarea ei, a deschis o listă de ajutor pen-
tru suma de 1.OOO.OOO lei. Născut la Măghereni, judeţul Turda, de mese-
rie blănar, cu domiciliul în Braşov, cunoscut de chestura locală ca vechi
revizionist, în trecut Szabo Beni fusese preşedinte al organizaţiei bra-
şovene a Partidului Maghiar şi conducător al diferitelor organizaţii cul-
turale, religioase etc., care desfăşurau însă propagandă revizioniS>tă. Pân<'"'1
la 23 august 1944, el a păstrat cel mai strânse legături cu Consulatul
maghiar din Braşov cu care colabora şi-l ajuta în acţiunile contra sta-
tului romfm. După 23 august 1944, a fost internat în lagiir, ca ostatic,
până la eliberarea de către unguri a conducătorului comun1Uiţii rom<î-
neşti din nordul Ardealului, dr. Emil Haţieganu. Sediul asociaţiei era în
acelaşi local cu cel al Uniunii Populare Maghiare. În comitetul de con-
ducere se aflau mulţi şoviniştFl, iar unii dintre ei fuseseră internaţi dup[t
23 august 1944 In lagiirul de la T;îrgu Jiu, dar eliberaţi In cursul anului
1B45 40 • Preşedinte al filialei din Şimleu Silvaniei era un oarecare Toth
Francisc, învăţ[1tor, domiciliat în acest oraş, dar venit In 1941 din Unga-
ria. Fusese reţinut la Inchisparea Zalău, în perioada 13 mai - rn noiem-
brie 1945, sub acuzaţia că terorizase subalternii, ca sublocotenent, co-
mandant al unei companii de lucru a armatei maghiare. Figura pe lista
suspecţilor de la poliţia din Şimleu Silvaniei şi secretarul organizaţiei, dr.
Nadudvari Gheorghe, domkiliat în Şimleu Silvaniei, dar venit în 1940
din Ungaria, ca medic~•. La începutul lui iulie 1946, la Oradea a fost
descoperit<! organizaţia „Păs[1rile s[1lbatice", compusă din funcţionari,
judecători, directoarea unei şcoli secundare de fete, câteva călugăriţe şi
elevi de liceu, ale c<'iror scopuri erau editarea de manifeste şi adunarea
de arme şi muniţii. Elevii arestaţi cu aceastii ocazie aruncaseră cu pietre
în trenurile cu trupe române care veneau de pe front. Tot atunci, la
Oradea a mai fost descoperită organizaţia „Tinerii hotăr<:îţi", compusă din
elevi de liceu care urmăreau scopuri similare „Păsărilor sc'i.lbatice"4 2 •
Legiunea de jandarmi C.F.R. Braşov încunoştiinţa Inspectoratul Gene-
ral al Jandarmeriei, la 10 octombrie 194G, că deţinea informaţii potrivit
cărora în nordul Transilvaniei propaganda revizionistă .era întreţinut[1
sub masca part1delor şi organizaţiilor democrate ale ungurilor. Acestea
38
Idem, dosar 1J5/l!J41l, f. 35 ~i 42.
~~· I biet cm, f. 24.
-10 ibidem, f. 2î.
41 Ibidem, f. 35.
4
~ Idem, dosar 46, 19.J.5, f. 12.
MINORITATEA MAGHIARĂ DIN TRANSILVANIA DUPA 1944 411
co11S1tituiseră „Grupe de rezistenţă maghiare'", care urmăreau şi amenin-

ţau pe cei bănuiţi că ar fi lucrat împotriva intereselor lor 43 •
în general, orice adunare a maghiarilor, indiferent de caracterul ei
era transformată de către şoviniştii unguri într-un prilej de etalare a
ostilităţii membrilor acestui grup ctnic faţă de statul român şi faţă de
autorităţile lui. La Oradea, de pildă, la manifestaţia de stradă din 15
martie 1945, consacrată împlinirii a 97 de ani de la izbucnirea revo-
luţiei din 1848 din Ungaria, participanţii, purtând drapelul şi stema
maghiară, au protestat împotriva instaurării administraţiei româneşti
şi au cerut conducere ungurească în nordul Ardealului 44 • La adunarea din
12 august 1945, convocată de organizaţia P.C.R. Târgu Secuiesc, s-a
martifestat împotriva statului, a guvernului şi a armatei române şi au
fost rupte pancartele pe care erau scrise lozincele: „Trăiască guvernul
Groza" şi „Trăiască prietenia româno-maghiară". La adunare au par-
ticipat şi jandarmii unguri din „jandarmeria: populară", care au venit
înarmaţi, fără ca poliţia sc1 ia vreo măsură împotriva lor 45 • La 15 martie
1946, tot la Târgu Secuiesc, a avut loc o adunare organizată de Tine-
retul Progresist Maghiar, prilejuită de împlinirea a 98 de ani de la în-
ceputul revoluţiei ungare din 1848, care a căpătat un caracter şovin şi,
prin faptul că a fost încurajată de oficialităţile locale, - întrucât toţi
funcţionarii Poliţiei din judeţul Trei Scaune, inclusiv şeful ei, ca şi se-
cretarul P.C.R. erau unguri - tc1inuită 46 • La ea au participat secui din
oraş şi din comunele învecinate, precum şi elevi, care au defilat cu dra-
pele mari ungureşti, toţi manifestanţii av:md pe piept tricolorul maghiar.
S-a cântat imnul naţional al Ungariei şi s-a scandat lozinca „Trăiască
sfânta patrie maghiară". Poliţia şi sectorul de jandarmi primiseră ordin
să interzică orice manifestaţie de stradă, dar ele nu numai că nu s-au
conformat, ci chiar au organizat-o şi au participat la ea. Şeful poliţiei
din Târgu Secuiesc a dat demonstranţilor un drapel românesc care a
fost purtat, în mod sfidător, în poziţie orizontală şi cu p<înza înfăşurată,
în timp ce drapelele ungureşti erau ţinute în sus, cu pânza desfăşu
rat<i. Este demn de remarcat - se arăta în raportul 8798/1946 al Ins-
pectoratului de Poliţie Mureş - că la sărbătorile româneşti aceste au-
toriităţi nu au participat, deşi au primit ordin. În plus, în acelaşi timp,
şeful gării T<îrgu Secuiesc a fost ameninţat că dacă nu schimbă placa
din staţia C.F.R„ scrisă în limba română, cu alta în maghiară, va lfi
omorât, iar gara aruncată în aer. Faţă de asemenea acţiuni - conchidea
raportul - românii de aici sunt profund indignaţi 47 •
Orientări promaghiare şi vădit antiromâneşti au fost date şi ser-
b<lrilor şcolare pregătite de învăţători şi profesori, cu sprijinul preoţilor,
uneori şi de că1 tre aceştia din urmă. În seara zilei de 27 iulie 1946, la
8erbarea organizată de Uniunea Popular<! Maghiară din Haţeg, în oraşul
Deva, sub conducerea preoţilor romano-catolici, cu participarea copiilor
43
Idem, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Teritoriu, dosar 67 /1946--
EM ~. f. 12.
11
Idem, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 46/1945, f. 2.
'15 Ibidem, f. 3.
'" Idem, dosar 41/1946, f. 4-5.
17
Ibidem, f. G. Pentru alte detalii vezi şi idem, dosar 46/1945, f. 10.
t:lUMITRU ŞANDRU
412
din şcoala primară, festivitatea, axat.<1 pe teme religioase, a căpătat un

caracter revizionist, şovin. Toate obiectele şi toate persoanele ce au apă
rut pe scenă aveau culorile tricolorului maghiar. Populaţia din sală, circa
1.000, avea, de asemenea, buchete de flori cu culorile drapelului un-
guresc, cu care au răsplătit pe „artişti"·18 . într-o notă infonnativă, din
23 ianuarie 1947, a Inspectoratului de Jandarmi Cluj, intitulată Problema
şovinismului maghiar, era menţionat un caz similar de acţiune antiro-
mânească de pe raza judeţului Turda. La 12 ianuarie 1947, la Casa de
cultură maghiară din comuna Moldoveneşti a fost organizată o serbare,
cu participarea elevilor ce urmau cursul secundar la Cluj, patronată de
preotul Naghi Domenic şi de directorul şcolii primare, Cehezi Feri, care
a avut un pronunţat caraoter şovin. ASl1:fel eleva Palfi Elena Irina, din
clasa a V-a a şcolii normale maghiare din Cluj a recitat „o poezie în
care se arăta că mamele de unguri plâng ostaşii honvezi, care, totuşi, şi-au
ascuţit săbiile în sânge românesc". Aceasta, ca şi o altă poezie, a satis-
făcut pe unguri, dar, pe de altă parte, a indignat populaţia românească
participantă la serbare, care a fost astfel forţată să ia atitudine faţă de
maghiari 4n.
Paralel, manifestele răspândite de unguri au constituit alte probe
evidente ale intoleranţei de care ei dădeau dovadă, în unele dintre ele
românilor contestându-li-se chiar drepturile elementare pe care legis-
laţia ţării le consacra. Astfel, în manifestele difuzate la Târgu Mureş
în seara zilei de 20 iunie 1945 se protesta contra redeschiderii şcolilor
româOJeşti, iar tinerii secui erau chemaţi să acţioneze „(pentru a apăra
porunca destinului maghiar, dacă va fi nevoie, cu dinţii, cu carnea şi cu
cele 10 unghii)" 50 . Manifestele răspândite, în februarie 1946, în judeţul
Ciuc acuzau până şi conducerea Uniunii Populare Maghiare că ar fi tră
dat interesle ungurilor din România5 l, în pofida faptului că această or-
ganizaţie s-a plasat în fruntea instituţiilor care au coordonat acţiunile
revizioniştilor maghiari din Transilvania.
Izvoarele documentare consemnează, pe hlngă nenumărate acte prin
care ungurii au nesocotit autorităţile româneşti, şi câteva cazuri care
au c<1pătat aspect de rebeliune. Intr-o radiogramă, din 8 februarie 1946.
a Inspectoratului Regional de Poliţie Mureş trimisă secretarului general
al Ministerului Afacerilor Interne, Avram Bunaciu, şi directorului ge-
neral al poliţiei se arăta că poliţia de reşedinţă Miercurea Ciuc îi ra-
portase, în aceeaşi zi, la ora 15,40, cu no.ta telefonică 5. 781, că, pe data
de 6 februarie, la ora 13,00, fuseseră reţinuţi, pentru crime de război,
patru secui din Gheorghieni şi unul din Miercurea Ciuc, care urmau a
fi trimişi la Tribunalul Poporului din Cluj. Pe la ora 13,00, ziua de 8
februarie, s-au strâns în faţa comisariatului de poliţie Gheorghieni, unde
cei cinci se aflau reţinuţi, circa 500-600 de persoane, recrutate mai mult
din rândurile profesorilor, a elevilor, a gospodarilor şi a soţiilor acestora
din localitate, care au protestat contra arestării protopopului Laszlo
4s Idem, dosar 115/l!l46, f. 371.
'9 Idem, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Centrala, dosar 39/1947,
vol. I. f. 139.
!o Idem, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 46/1945, f. 2.
51 Ibidem, f. 8.
Ignaţiu, cerând eliberarea lui. Atât protopopul, cât şi organele comisa-

riatului de poliţie au rugat lumea să se împrăştie, însă fără rezuLta,'t.
Mulţimea a pătruns cu forţa în curtea comisariatului şi a eliberat pe
toţi arestaţii, luându-i cu ea, făr~1 ca personalul redus al poliţiei să fi
putut împiedica acest act şi fără să se fi făcut uz de armă. La ora 14,30
lumea a plecat de la poliţie. La această acţiune, pătura muncitorească nu
a luat parte, ba chlar s-a arăltat dispusă să intervină, însă, c<1nd sindi-
catele s-au sesizat, lumea era deja împrăştiată. Comisarul Chlşioiu Ioa-
chim, din Gheorghieni, a fost bruscat şi molestat52 • La demonstraţie a
luat parte şi ajutorul de primar, Elekes Vincenţiu, de 28 de ani. înainte
de demonstraţie, el a avertizat pe Vargancsik Iosif şi pe alţi activişti
P.C.R. să fie atenţi cu preotul Laszlo lgnaţiu, „căci un singur dangăt de
clopot va aduna populaţia celor 9 sate şi va mătura pe toţi aceia care
au luat parte la arestarea preotului". După eliberarea protopopului Va-
rancsik s-a exprimat în public: „(Noi· suntem Tribunalul Poporului şi
nu cei ce judecă la Cluj)" 53 .
Procesul celor de la Gheorghieni a început la 5 martie 1946., la
Tribunalul Militar Braşov, în el fiind implicate 16 persoane, ce fuseseră
arestarte la 8 februarie 5 ~. La 12 aprilie, Curtea Marţială a pronunţat sen-
tinţa, achirtând pe toţi inculpaţii de scoaterea prin forţă din arestul po-
liţiei a criminalului de război Laszlo IgrnHz. Întrucât chiar procurorul
a cerut achitarea, s-a dat naştere la comentarii cu privire la modul în
care s-a judecat acest caz, care, „după părerea opiniei publice, s-a trans-
format dintr-un proces de extremă gravitate într-o parodie (subl. auto-
rului), fapt ce şi-a găsi;t ecoul şi în presa locală, anunţând că procesul
de la Gheorghi.eni a decurs într-o atmosferă veselă";; 5 _ Cum la elibera-
rea persoanelor arestate participaseră şi doi supuşi maghiari, dr. Sagi
Ştefan şi Lovassy Zoltan, după proces s-a ordonat, telefonic, ca poliţia
din Miercurea Ciuc să-i treacă peste frontieră, în baza ordinului nr.
42001/1946 al Poliţiei de SiguranţP1 • Organizaţiile Partidul Social De-
mocrat şi Uniunii Populare Maghiare din Gheorehieni au cerut însă
Direcţiei Generale a Poliţiei, prin telegramele din 11 şi, respeotiv. 12
mai 1946, să anuleze hotărârea de expulzare pe motiv că ei nu ar fi luart
parte la acţiune, că cei doi ar fi avut paşapoarte eliberate de Consulcttul
suedez şi că soţia lui Sagi era cetăţeancă românăG 7 • Dar, la începutul lui
mai, dr. Sagi Bela şi Lovassy Zoltart cu soţia fuseseră deja trecuţi peste
frontiera de stat, pe la Episcopia Bihorului5s.
Au fosit frecvente cazurile în care ungurii au comis acte de agresiune
împotriva organelor româneşti de ordine publică. Aşa, de pildă, în noap-
tea de 11/12 aprilie 1945, populaţia din comuna Arpăşel, judeţul Bihor,
52 Idem, dosar 132/1946, f. 4.

sa Ibidem, f. 15.
5• Ibidem, f. 18.
55
Ibidem, f. 25 şi 27. Ziarul „Drumul Nou", din Braşov. publica, la 14 apri-
lie 1946, articolul Procesul rebelilor de la Gheorghieni. O şedinţă veselă la Curtea
Marţială din Braşov.
56
Arh. Stat Bucureşti, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar 132/1945, f. 25
31-32.
51 Ibidem, f. 31-32.
!8 Ibidem, f. 35.
DUMITRU ŞANDRU
a dezarmait plutonul de grăniceri, ducând la Salonta şapte soldaţi, îm-

preună cu comandantul lor59 • Maghiarii din comuna Ciumani, judeţul
Ciuc, au atacat, în seara zilei de 10 iunie 1946, postul de jandarmi, ce-
rând plecarea lor din localitate 60 • Legiunea de jandarmi Timiş-Torontal
consemna, într-un raporit de la finele lui 1945, că românii din judeţ
erau antimaghiari, exemplificând atitudinea lor prin acţiunea unui grup
de tineri din comuna Urseni care, la 24 decembrie 1945, au evacuat din
sală pe ungurii ce participau la o serbare organizată de membrii acestui
grup etnic6 ', dar tot aici legiunea evidenţia că maghiarii îşi continuau
acţiunile şoviniste, prin acapararea funcţiilor administrative în comunele
în care ei se aflau în mică minoritate faţă de români şi că qpuneau re-
zistenţă faţă de autorităţile locale, în special împotriva jandannilor,
câD.d încercau să-şi facă datoria. Astfel, orice măsură luată de jandarmi
împotriva ungurilor oe comiteau infracţiuni de drept comun devenea la
elementele şovine oprimare sau „pornire din ură de rasă". La Ghiroda,
când s-au făcut percheziţii domiciliare la câţiva maghiari, la care s-au
găsit haine militare, ei au declarat Uniunii Populare Maghiare că jan-
darmeria „era animată de ură de rasă", acuzaţia generalizându-se şi
punându-se în sarcina jandarmilor fapte ce nu săvârşiseră62 • Or, sen-
timentele antiromâneşti ale maghiarilor din Ghiroda pot fi exemplifi-
cate printr-un act comis câteva luni mai târziu, în seara zilei de 10
aprilie 1946, când un grup de membri tineri ai Uniunii Populare Ma-
ghiare s-a dus la biserica ortodoxă din localitate, de unde au luat toaca,
pe care au rupt-o în bucăţi, declarând că lor nu le trebuia biserică ro-
mâneasc{r., deşi în comună trăiau 850 de români şi numai 518 unguri 63 .
In unele localităţi din nordul Transilvaniei acţiunile antiromâneşti
din anii 1940-1944 ale maghiarilor au fost continuate şi după revenirea
acestui teritoriu la România. în comuna Roteni, judeţul Mureş, locuiau
circa 2.000 de unguri şi numai 65 de români. 1n perioada 1940-1944,
maghiarii au exercitat presiuni pentru a-i converti pe români la cultul
reformat, dar numai patru dintre ei au adoptat această religie. După
eliberarea comunei, la Roteni s-a creat o „gardă populară", format<! nu-
mai din unguri, şi, în decursul celui aproape un an de zile până când
a fost restaurată adminstraţia românească, membrii ei au persecutat pe
români. În timpul când a funcţionat „garda populară" a fost împărţită
întreaga avere a bisericii greco-catqlice, în locuinţele parohiale au fost
cazaţi maghiari care nu posedau casc, iar în biserică s-a instalat un ate-
lier de fierărie. Abia în martie 1947, cei ce comiseseră aceste acte au fost
supuşi cer~etărilor pentru ca persoanele vinovate să poate fi deferite
jw;tiţiei 64 . In ianuarie 1945, când ruşii au deportat populaţia de ori-
gine etnică germană din România şi din Ungaria în U.R.S.S., autorităţile
59 Idem, dosar 46/1945, f. 2.

so Ibidem, f. 11.
61 Idem, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Teritoriu, dosar 492/
1947, f. 6.
6 2 Ibidem, f. 7.
63 Idem, fond Direcţia Generală a Poliţiei. dosar 63/1946, f. 24. Vezi pentru
numărul locuitorilor Recensământul general al României din 1941 .. . , p. 266.
dosar 39/1947, vol. II, f. 221-223.
maghiare au ·inclus pe liste şi un mare număr de români din comunele

Sanislii.u, Ciumeşti. Pişcolţ, Careii Mari şi Tăşnad, judeţul Sălaj, care au
fost trimişi la muncă forţată în Uniunea Sovietice.':\, deşi ordinul Coman-
damentului militar sovietk se referea numai la nemţi';~.
Unul din motivele majore de nemulţumire pentru populaţia romc.î-
nească din Transilvania a fost determinat de faptul că în multe locali-
tăţi funcţionarii din timpul stăp;:înirii horthyiste au continuat si"i fie
menţinuţi în posturi. Deş'i, la 9 martie 1945, guvernul de la Moscova a
recunoscut drepturile României asupra nordului Transilvaniei 66 , ce-i fu-
sese răpit prin Diktatul de la Viena, autorităţile ruseşti, recte Comisia
aliată (Sovieticii) de Control, au refuzat, până în iulie 1945, să admită
revenirea organelor româneşti de ordine publică în teritoriu 67 • Când aoeş
tia s-au întors, procesul înlăturării funcţionarilor numiţi de administra-
ţia ungurească s-a dovedi.t în unele judeţe extrem de greu de înfăptuit.
În august 1945, Inspectoratul de Jandarmi Mureş consemna că pe
raza sa, după revenirea autorităţilor româneşti, majoritatea instituţiilor
rămăseseră încadrate cu elemente minoritare, care manifestau o Liră
continuă faţă de tot ce era romfmesc. De aceea, locuitorii cereau ca cel
puţin o parte din funcţionarii comunelor s<'i fie de origine română 68 . Or,
ati;tudinea ostentativ antiromfmeascc.':\ a funcţionarilor unguri genera ne-
mulţumirea îndreptăţită a celor lezaţi. Acelaşi Inspectorat raporta, l<.! 9
octombrie 1945, Inspectoratului General al Jandarmeriei că sergentul
major Arpad Petre, provenit din „jandarmeria populară", se făcea vino-
vat de acţiune şovinistă, prin aceea cc.i într-o convorbire avutii. cu· un
ostaş sovietic i-a declarat că se simţise mai bine sub regimul maghiar,
deoarece conducerea ţinutului era patronată de „patria sa: Ungaria'". in
plus, el nu se ţinea de serviciu, lucînd parte la şedinţele organizaţiei co-
muniste în timpul programului 69 . în buletinul informativ al Legitmii
Satu Mare asupra situaţiei poliţieneşti de la 25 decembrie 1945 pân[1
la 25 ianuarie Hl4G, se relata că locuitorii din Baia Sprie îşi exprimau
indignarea pentru c<':\ li se distribuise cartele de alimentare imprimate în
limba maghiară şi completate de un funcţionar de la primărie în aceeaşi
limbă 70 .
La 10 ianuarie 1947, Legiunea Turda comunica Inspectoratului Re-
gional de Poliţie Cluj că populaţia română manifesta mari nemulţumiri
pentru că tineretul maghiar, stimulat de conducătorii Uniunii Populare
Maghiare, trecuse la acte antiromcîneşti făţişe. Astfel, în noaptea de 4/5
ianuarie pe străzile comunei Bădeni a fost răspândit tricolorul unguresc,
iar în localul primăriei steagul maghiar a fost lipit pe rola maşinei de
65
Idem. foncl Emil Haţie~~mu, dosar 7!)/1946. f. 2; Arh. Stat Oradea. fund
Inspectoratul ele Jandarmi Oradea. dosar 49/Hl45, f. 181; Uomânia. Viaţa pu/irică
în documente, 1945, Bucure~ti. 1994, p. 165.
G~ România. Viaţa politiră in documente, 1945, p. 198.
67
Vezi Arh. Stat Oradea. fond Inspectoratul ele Jandarmi Oradea, (k!-.ar
49/1945, f. 762.
69
Arh. Stat Bucure~ti. fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, Centr;:la,
dosar 25/l!J45, f. 4.
9
c Idem, dosar 27/Hl45. f. 697.
;o Arh. Stat Oradea, fond Inspectoratul ele Jandarmi Oradea, dosar 33/l!J46,
f. 109.
DUMITRU ŞANDRU
416
scris. 1n plus, - relata comandantul legiunii - epurările funcţionarilor

români şi înlocuirea lor cu maghiari continua, cum s-a întâmplat la Bă
deni şi VălenFl. La 1 martie 1947, aceeaşi legiune raporta că primarul
comunei Mihai Viteazu, Tătar Carol, se exprimase la o .adunare a rom-
posesoratului local, la care luaseră parte numai maghiari, că „cu legile
româneşti se şterge pe picioare'm. Datorită dispreţului manifestat faţă
de lege de către el, care avea obligaţia să o aplice, legiunea a întreprins
o anchetă, după care a hotărât să-l destituie. 1n seara zilei de 6 martie
1947, locuitorii maghiari din romună s-au întrunit la şcoala unitariană
locală, unde au decis să organizeze o demonstraţie. A doua zi, circa 150
di111tre ei s-au deplasat la sediul Uniunii Populare Maghiare din Turda
şi de aici, împreună cu deputatul lor, Bende, la prefectură, unde au ce-
rut să fie cercetait din nou cazuF 3 .
Aproape pretutindeni, acolo unde organele administrative au operat
schimbări în rfmdurile personalului, maghiari·i au încercat să restaureze
vechea situaţie. Legiunea de jandarmi Turda consemna, la 23 aprilie
1947, că în judeţ conducătorii Uniunii Populare Maghiare duceau o ac-
ţiune şi o propagandă şovină care urmărea înlăturarea tuturor elemen-
telor româneşti ce deţineau funcţii de sitat în administraţia judeţului şi
a comunelor. Se relata cazul din comuna Lunca Mureşului, unde preşe
dintele local al Uniunii, Kessony Ioan, a convocat comitetul organiza-
ţiei, cerându-i să-i destituie pe români din funcţii, pe motiv că populaţia
de aici ar fi fost formată numa'i din unguri. Două persoane de origine
maghiară din comiitet - Bacsy Benianin şi Boaşă Dionisie - s-au îm-
potrivit, au refuzat să semneze procesul-verbal şi l-au denunţat pe Kes-
sony la şeful de post de jandarmi74. în romuna Chesău, judeţul Cluj,
funcţia de preşedinte a Uniunii Populare Maghiare şi-a arogait-o un oa-
recare Horvâth Ştefan, care fugise în 1940 d'in sudul Transilvaniei în
nordul ocupat de maghiari, înrolându-se în armata ungară şi luptând
împotriva celei româneşti până la sfârşitul războiului când a revenit
acasă şi s-a instalat primar, pretinzând că era democrat. Comportarea lui,
în noua calitate, pe care o deţinea încă în iunie 1940 faţă de elementul
românesc din comună a scandalizat nu numai pe români ci1 şi pe unguri,
care doreau înlocuirea lor tot cu un maghiar, dar care să nu fi fost cel
puţin înrolat în armata horthyis·tă•5.
Fapte1e şoviniştilor unguri au generat constant nemulţumiri în rân-
durile populaţiei româneşti şi ostilirtate faţă de autorii lor, dând naştere
câteodată la reacţii ce s-au dovedit greu de temperat. ·In ziua alegerilor
parlamentare, 19 noiembrie 1946, un oarecare Cristoph Carol din ro-
muna Ţaga, judeţul Someş, s-a exprimat în public „că îşi făcea nevoile
pe drapelul românesc şi că el nu dădea nimic pe statul român". Indig-
dosar 37 /1947, vol. I, f. 53.
72 Ibidem, f. 331. Vezi alte cazuri asemănătoare în dosarul citat.
7 a Ibidem, vol. II, f. 296.
74 Ibidem, vol. III, f. I. Or, în Lunca Mureşului, la recensământul din aprilie
19!1 au fost înregistraţi 568 români !ii 917 unguri (Recensământul general al Ro-
mdniei din 1941 ... , p. 80).
dosar 39/1947, vol. IV, f. 144.
naţi de asemenea afirmaţii, locuitorii români din comune1e Sântio,ara şi

Cesariu au venit la Ţaga, la 21 noiembrie, cu intenţia de a-l bate, Cris-
toph fiind salvat de la agresiune prin intervenţia energică a jandarmilor.
Dată fiind amploarea conflictului, organele de ordine publică au înain-
tat Curţii Marţiale, atât pe Cristoph cât şi pe români. Pus în libertate,
după anchetă, el a continuat să-şi exprime în mod deschis sentimentele
antiromâneşti, afirmând, în localul notariatului, că dacă Ungaria ar fi
mai mică „decât o şapcă" tot acolo s-ar fi dus să trăiască şi că în Ardeal
majoritatea populaţi1ei era formată din unguri, dând de exemplu oraşul
Cluj, în care, potrivit declaraţiilor lui, 98o;0 din locuitori ar fi fost ma-
ghiari, restul de 2<J/0 fiind reprezentat prin români, cei mai mulţi dintre
aceştia din urmă funcţionari şi flotanţi7 6 •
Refuzul multora dintre maghiarii din Transilvania de a accepta sta-
tutul de cetăţeni loiali ai României a fost alimentat de o propagandă
neântreruptă desfăşurată de cercurile politice de la Budapesta şi de
şoviniştii unguri din Ardeal de îndată ce a fost semnat Tratatul de Pace
de la Trianon, în 1920. Diktatul de la Viena le-a întărit acestora speran-
ţele refacerii regatului milenar. Cinci ani mai târziu, când nedreptatea
de la 30 august 1940 a fost anulată, eforturile lor s-au canalizat spre
acţiuni de subminare a autorităţii statului român, acţiuni care au oferit
motive întemeiate de suspiciune oficialităţilor române faţă de minori-
tat:ea maghiară şi care s-au dovedit dăunătoare raporturilor dintre ro-
mânii şi ungurii ce trăiau pe acelaşi !teritoriu.
DUMITRU ŞANDRU
DIE UNGARISCHE MINDERHEIT IN SIEBENBURGEN NACII

23 AUGUST 1944
(Zusammenfassung)
Eine der Folgen der 23 August 1944, war der sofortige Eintritt Rumanien in
dem Krieg gegen Ungarn und die Befreiung des, durch den zweiten Wiener
Schiedsspruch verlorenen Teritoriums nach nur zwei Monaten Kampf.
Im Durcheinander der Zeit des Austritts Rumăniens aus dem Krieg gegen
dem Sovietunion und der Befreiung des Landes vom folgenden Kampfes gegen
die Ar;hsenmăchte, einer Zeit ohne funktionierenden Verwaltungsorgane, versuch-
ten schauwinistische ungarische Elemente aus dem Norden Siebenbiirgens so-
vietische Komandanten und Truppenschefs des Gebiets filr ihre Interessen zum
Erhalt der Verwaltungsmacht in ihren Hănden zu gewinnen, was ihnen auf tei-
weise gelang.
Die Haporte, Noten und Informationen Studien der Gendarmerie und Poli-
zei i.iber die politische Situation im Herbst 1944 kennzeichnen deutlich das zwis-
chen dem Eintritt vieler Ungarn in das Kommunistische Partei und ihrer antiru-
manischen Aktionen ein direkter Zusammenhang besteht.
1a Ibidem, vol. I, f. 132.

STATUTUL NORD-VESTULUI TRANSILVANIEI:
DE LA 23 AUGUST 1944 LA 10 FEBRUARIE 1947
Votul adunării de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, n-a rezolvat

diferendul româno-maghiar asupra Transilvaniei. Partea ungară nu s-a
împăcat deloc cu noua realitate, fapt demonstrat, printre altele, şi de
atacul surprinzător declanşat de regimul ·lui Bela Kun în Ardeal. Reac-
ţia promptă a românilor, care au ocupat Budapesta răsturnând Republica
Ungară a Sfaturilor după 133 de zile de existenţă, a dejucat planurile
Budapestei. Acţionând la cererea expresei a Antantei armata română îşi
apăra, în acelaşi timp, teritoriul naţional. Semnarea tratatului de la
Trianon (20 iunie 1920) întărea actul de unire şi-i conferea, totodată, gi-
rul politico-diplomatic al comunitf'1ţii internaţionale.
Că Ungaria a refuzat constant să accepte realitatea Trianon-ului a
ieşiit cu claritate în evidenţă o dată cu ascensiunea regimului hitlerist
care contesta, la rândul s<iu, sistemul de tratate încheiat după primul
război mondial. Horthy a văzut în Germania aliatul puternic de care avea
nevoie pentru revizuirea frontierelor. Momentul favorabil pentru abor-
darea problemei Transilvaniei de pe o astfel de poziţie s-a ivit în 1940,
oda.ta cu dictatul de la Viena, impus României de către Hitler şi Mus-
solini.
Pierderea nord-vestului Transilvaniei, cumulată cu cea a Basarabiei,
nordului Bucovinei, Herţei şi Cadrilaterului, priva România de o supra-
faţă de 99. 738 km 2 (33 80;0 din teritoriul naţional) şi 6,8 milioane locui-
1
tori. Economia era dezorganiza·tă, daune considerabile erau înregistrate în

privinţa resurselor naturale, a capitalului investit, suprafaţa arabilă era
diminuată. După preluarea puterii de către generalul, apoi mareşalul,
Ion Antonescu şi trecerea în tabăra germană, într-o primă fază au fost
recuperate teritoriile din Est. Problema Transilvaniei a devenit astfel
prioritară. De altfel, era notorie concepţia lui Antonescu că el se lupta
în est pentru refacerea graniţei din v~st.
Înfrângerile Germaniei, mai ales după 1943, au condus la demara-
re'!. tratativelor României cu Aliaţii în vederea obţinerii păcii separate.
Pe parcursul discuţiilor, purtate atât în numele lui Antonescu, cât şi al
Opoziţiei, problema recunoaşterii drepturilor României asupra Transil-
vaniei a revenit, de fiecare dată, ca un leit-motiv. Statele Unite, Marea
Britanie şi Uniunea Sovietică şi-au manifestat, conştiente de poziţia stra-
tegică a Bucureştiului, disponibilitatea de a nu recunoaşte dictatul de la
30 august 1940.
Actul de la 23 august 1944, renunţarea la alianţa cu Germania şi re-
venirea pe coordonatele tradiţionale, a coincis cu declararea deschisă a
necesităţii eliberării imediate a nordului Transilvaniei. Monarhia. guver-
nu'., partidele politice, au exprimat acest deziderart:, iar drmata era gata
ca alături de trupele sovietice să lupte pentru eliberarea completă a Ro-
mâniei. Dar, ceea ce părea extrem de simplu în seara de 23 august, s-a
GHEORGHE ONIŞORU
420
dovedit curând a fi o problemă delicată, datorită poziţiei marilor pu-

teri.
Transilvania, privită ca o zonă în litigiu între două state după 1944
este în strânsă legătură cu problema şi statutul minorităţilor. S-a încercat
rezolvarea acestei probleme prin diferite mijloace şi metode, în special
prin rectificări de frontieră şi schimburi de populaţie. Astfel, au fost
înriegistrate schimbări esenţiale în raport cu situaţia antebelică 1 . Cele
mai evidente se referă la scăderea numărului evreilor (datorită Holo-
caustului şi apo'i emigrării masive spre Palestina) şi a germanilor. De
asemenea, importantele anexiuni ale Uniunii Sovietice au „rezolvat"
sine die mai multe diferende interetnice. Prin cumularea acestor factori
proporţia minoritarilor a scăzut spectaculos în !Europa de Est, de la
27,80/o, înainte de război, la o medie de doar 7,20;0 după 1945.
Pentru Rom{mia prima şansă de a obţine confirmarea, prin inter-
mediul unui act semnat de marile puteri, drepturilor depline asupra
Transilvaniei a fost discutarea condiţiilor de armistiţiu. Delegaţia care
s-a deplasat la Moscova în acest scop, încă din 29 august, se baza pe
promisiunile făcute de Cei Trei Mari, la Cairo, şi de Uniunea Sovietică,
pe parcursul negocierilor de la Stockholm. Una din dificultăţile majore
rezida în concepţia Depar.tamentului de Stat al Statelor Unite care se
pronunţa, în principiu, pentru amânarea adoptării unei decizii defini-
tive în chestiune.a Transilvaniei pentru Conferinţa de pace. Era, de fapt,
o repetare a situaţiei de după primul război mondial când diplomaţia
americană refuzase să recunoască unirea cu Basarabia, pornind de la con-
siderentul că regimul sovietic ar fi trecător. De aceea, măcar în privinţa
Transilvaniei, România a avut, paradoxal, dar explicabil, sprijinul
U.R.S.S.-ului. Stalin era grăbit Statutul Basarabiei şi
Bucovinei de Nord, lăsând, în compensaţie întreaga Transilvanie părţii
române.
Astfel, cu ocazia discutării problemelor teritoriale 2 , delegaţia ro-
mână a cerut ca articolul 20 să fie reformulat în sensul că nordul Tran-
silvaniei urma să aparţină României şi să fie eliberat prin efontul co-
mun al armatelor aliate şi a celei române. Finalmente, ceea ce s-a ob-
ţinut a fost consemnarea în textul Convenţi.ei că România revenea la
graniţele din seprtembrie 1940 cu excepţia Transilvaniei. Statutul aces-
teia era reglementat prin articolul 19, convenabil Bucureştiului, căci de-
clara dictatul de la Viena (numit „arbitraj") nul şi neavenit. O undă de
speranţă rămânea şi Ungariei, pentru că se prevedea că Transilvania sau
cea mai mare parte a acesteia urma să aparţină României. Deci, deşi
partea română primis,e satisfacţie în chestiunea Ardealului, aceasta nu
era deplină, ultimul cuv<înt fiind lăsat pe seama preconizatei Conferinţe
postbelice.
Pe acest fond trebuie înţeleasă receptarea activităţii depuse de or-
ganizaţia poliitică a maghiarilor din România de către celelalte partide
1
St. M. Horak (ed.), Eastern European National Minorities 1919-1980. A
Handbook,_ LittlPton, Colorado, 1985, p. 13-14.
~ Vezi, pe l~r~, ai:upr;i. discuţiilor din septembrie 1944 de la Moscova. V. F.
Dobrmescu, Romama şi organtzarea pmtbelică a lumii 1945-1947 Bucureşti 1988
pp. 33-58. ' ' ' '
STATUTUL TRANSILVANIEI INTRE 1944--1947 421
politice. Uniunea Populară Maghiară (sau MADOSZ-ul, după cum era

cunoscută înainte de război) şi-a făcut destul de repede apariţia pe scenă,
manifestându-se ca partid etnic de stânga, aliat al Partidului Comunist
din România. De altfel, la 8 octombrie 1944, „Scânteia" publica ade-
ziunea acestei formatiuni la Platforma Frontului Naţional Democrat3,
iniţiată de comuni~;ti,' documentul fiind semnat de Gherasim Kurko şi
David Alexandru. Afişarea veleităţilor Uniunii Populare Maghiare a
stârni't reacţia violentă a Partidului Naţional Ţărănesc, la 11 octombrie,
„Dreptatea" publicând pe prima pagină articolul semnat de Corneliu Co-
posu Şi iWadosz-ul vrea să intre în g'livern? 4 • Cu acest prilej era atacată
prezenţa reprezentanţilor U.P.M. la mitingul organizat de Frontul Na-
ţional Democrat pe stadionul A.N.E.F., într-un moment în care trupele
romc"ine erau in plină ofensivă pentru eliberarea întregii Transilvanii.
Finalizarea operaţiunilor militare cu succes, la 25 octombrie 1944,
şi reintroducerea administraţiei româneşti părea să pună capăt calvarului
românilor transilvăneni. La eliberare au contribuit pe lângă trupele re-
gulate o serie de detaşamente şi grupe de partizani, organizate la iniţia
tiva lui Iuiiu Maniu sau apărute spontan ca urmare a unor necesităţi lo-
cale. Dar, la 13 noiembrie, da:tă la care soldaţii şi ofiţerii români lup-
tau pentru eliberarea Ungariei alături de Armata Roşie, mareşalul Ro-
dion Malinovski a remis r·eg.elui Miha:i o notă, prin care cerea retragerea
adminstraţiei româneşti din nordul Transilvaniei.
Acţiunea sovietică, ce se pare că avea şi girul anglo-americanilor,
pe lâng.:1 faptul că se constituia într-un act neloial faţă de un aliat, re-
amintea echivocul ce plana încă asupra destinului Transilvaniei. Retra-
gerea administraţiei a avut un impact negativ atât în rândurile populaţiei
c<:1t şi al oamenilor politici. ConcomH:ent cu nota din 13 noiembrie,
Malinovski cerea şi dezarmarea trupelor româneşti neregulate ce acţio
nau în Ardeal. Răspunzând acestui 'imperativ Iuliu Maniu a făcut de-
mersurile necesare, dar eforturile sale erau considerart:e tardive de par-
tea sovietică. în comentariul difuzat de radio Moscova în emisiunea de
la ora 5 din 21 noiembrie se sublinia, de altfel, că meritele r.evin con-
ducerii Armatei Roşii care „a lichidat în Transilvania toate grupele de
bandiţi care se numesc grupuri de voluntari, gărzi naţionale etc." 5 .
Evident că, într-o atare situaţie, stările de spirit ale românilor şi
maghiarilor erau contradictorii. Un .raport al regionalei Sibiu din de-
cembrie 1944, adresat Ministerului Afacerilor Interne, observa tocmai că
„populaţia este nemulţumită de situaţia neclară cu privire la Ardealul
de Nord ca şi de situaţia de popor privilegiat ce se creiază ungurilor, cu
care suntem în război" 6 , concluzia fiind că „populaţia minoritară un-
gară este foart:) optimistă." Dar, cu toate acestea până la instaurarea gu-
3
Scânteia, 8 octombrie 1944; Asupra apariţiei Frontului Naţional Democrat
în special, dar şi a tacticii P.C.R. folosite pentru cucerirea puterii politice după
1914, vezi pe larg, Gh. Onişoru, în A.I.I. - Iaşi, XXIX, 1992, p. 215-238.
4
Dreptatea, 11 octombrie 1944; Arh. Stat. Bucureşti, fond Ministerul Pro-
pagandei Naţionale, informaţii, dosar 961, f. 21. .
5
Idem, fond Ministerul Propagandei Naţionale, buletine, dosar 256, vol. III,
f. 1.
6
Idem, fond Ministerul de Interne, dosar 46/1944, f. 53.
GHEORGHE ONIŞORU
422
vernului Groza n-a mai intervenit nici o schimbare a statutului nordului

Transilvaniei.
Noul cabinet, instalat la 6 martie 1945 în urma jmixiunii brutale
a Moscovei, avea nevoie de capital politic, iar chestiunea Ardealului era
potrivH.ă în acest sens. De aceea, la 8 martie 1945, Petru Groza şi Gheor-
ghe Tătărăscu (ministrul de externe) adresau următoarea telegramă lui
Stalin, a cărui protejaţi erau:
„Excelenţei Sale Preşedintelui Comisarilor Poporului al U.R.S.S„ Ma-
reşal al UniLmii Sovietice, I. V. Stalin.
Donmule Mareşal,
După actul din 23 august 1944, prin care Rom{rnia s-a alăturat
Naţiunilor Unite pentru a purta război împotriva duşmanilor comuni,
a fost dorinţa vie a poporului român de a se regăsi în graniţele Tran-
silvaniei din care o parte i-a fost pe nedrept răpită. Această provincie
a fost eliberată prin eroismul Armatei Roşii în strâns<i legătură cu Ar-
mata Română şi poporul român din nordul Transilvaniei aşteaptă cu
înfrigurare ziua revenirii sale înăuntrul graniţelor României. Guvernul
român are onoarea de a adresa guvernului U.R.S.S. şi înaltului Coman-
dament Sovietic rugămjntea de a împlini aceast<'i dorinţă a poporului
român. Guvernul român înţelege ca administraţia pe care o va instala în
această regiune să vegheze la apărarea drepturilor naţionaliU1ţilor conlo-
cuitoare şi să se 'inspire în metodele sale de principii de egalitate faţă de
întreaga populaţie. El va veghea, de asemenea, la menţinerea unei de-
săvârşite ordini pentru ca astfel nimic să nu tulbure buna funcţionare a
tuturor serviciilor frontului de lupl<i. Guvernul romfm nădăjduieşte că
intervenţia sa va găsi înţelegere şi binevoitoare soluţionare din partea
guvernului Uniunii Sovietice şi !naltului Comandament Sovietic. Pri-
miţi, vă rog, domnule mareşal, încredinţarea înaltei noastre considera-
ţiuni.
Petru Groza, Gheorghe Tătărăscu."
Răspunsul, prompt şi afinnativ, sosea a doua zi7:

,,Domnule Preşedinte,
Guvernul Sovietic a examinat cererea guvernului rom[1n expusa m

scrisoarea dumneavoastr ădin 8 mar.tie, privitoare la instaurarea admi-
nistraţiei româneşti pe teritoriul Transilvaniei. Având în vedere că noul
guvern român, care a preluat actualmente guvernarea ţării, îşi asumă
răspunderea pentru cuvenita ordine şi linişte pe teritoriul Transilvaniei
şi asigurarea drepturilor naţionalităţilor precum şi a condiţiunilor· pentru
funcţionarea regulată a tuturor instituţiilor locale ce deservesc nevoile
frontului, guvernul sovjetic a hotărât să satisfacă cererea guv.enmlui ro-
mân în conformitate cu Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944
să consimtă pentn1 jnstaurarea în Transilvania a administraţiei guver-
nului român.
7 Ambele texte în Frontul Plugarilor, 11 martie 1945.
STATliTUl. TRANSILVANIEI INTRE tll44-1947 423
Preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului al U.R.S.S.-ului I. V. St.a-

lin,
Moscova, 9 maI'tie 1945."
Dincolo de condiţiile în care s-a reuşit reintroducerea administraţiei
romfmeşti în întreaga Transilvanie, rezultatul trebuie consemnat ca un
succes al Bucureştiului. Serbările de la Cluj, ce-au urmat acceptului din
9 martie, au relevat întocmai imensa satisfacţie pentru acest act resiti-
tutiv.
Surprinşi de decizia sovietică, lua.tă fără consultarea lor, anglo-ame-
ricanii au protestat pe lângă reprezentantul sovietic din Comisia Aliată
de Control. Răspunz<1nd, în şedinţa Comisiei din 18 martie, generalul Su-·
saikov declara că „Transilvania n-a fost redată României, ci tot ce s-a
întflmplat a fof;t c<1 administraţia românească a fos.t abilirtată să intre în
nordul Transilvaniei pentru a o administra." 8 Astfel, problema era con-
siderată închiS<:i, aşteptându-se decizia Conferinţei de pace. De altfel,
pe parcursul anului Hl45 alte evenimente notabile n-au mai intervenit
în privinţa acestei chestiuni. .
Situaţia s-a schimbat total fo 1946, bineînţeles în legătură cu anun-
ţarea deschiderii Conferinţei de pace, în plan extern. In interior anul a
fost dominat de anunţarea alegerilor, prilej de punere în discuţie a ati-
tudlnii partidelor faţ-1 de problema naţională. In acest context, pe plan
intern, activitatea Uniupii Populare Maghiare era îh centrul atenţiei.
Astfel, în raportul pe luna februarie 1946 al organizaţiei judeţene Timiş
Torontal a P.C.R. se sublinia că Uniunea „lucrează satisfăcător, numai
în unele cazuri izolate la conducerea acestei organjzaţii s-au infiltrat
elemente horthiste reacţionare şi acolo există 'ieşiri şovine ... Organizaţia
are mare influenţă asupra populaţiei maghiare de la no'i în judeţ şi la
alegeri se poate conta că 900/o din populaţia maghiară va vota cu F.N.D.-
ul. Adunările Uniunii Populare Maghiare sunt foarte popularte." 9 Dar,
dacă sentimentele şi aspiraţiile maghiarilor erau mai greu de exprimat
în Banat, nu acelaşi lucru se întâmpla în judeţele în care ei constituiau
majoritatea. Spre edificare iată extrase dintr-un raport înaintat Minis-
terului de Interne, la 12 februarie 1946, ce relatează starea din judeţul
Odorheii: ~.Imensa majoritate a populaţiei maghiare priveşte asupra
Organizaţiei Naţiunilor Unite de la Londra spunând că la Conferinţa
păcii Ardealul de Nord va reveni Ungariei sau - în cel mai rău caz -
va fi autonom. Reacţiunea maghiară face o intensă propagandă în sco-
pul de mai sus. Această problemă este agitată făţiş, fără nici un fel de
reticenţă. Provocările reacţionarilor maghiari, la adresa puţinilor români
are de scop de a releva incidente care să servească la dovada necesară
că o paşnică conlocuire cu· românii este imposibilă"10.
După cum este cunoscut, în vederea alegerilor, la iniţiativa Parti-
dului Comunist Rom~1n, arcul guvernamental a pus bazele Blocului Par-
8 Y. Lahav, Soviet Policy and the Transylvanian Question, IeM:lsallm, 1977,
p. 27.
,
0
Arh. Stat. Timişoara, fond Comitetul judeţean P.C.R. Timiş Torontal, dosar
I 1946, f. 34.
lJ Arh. Stat. Bucureşti, fond Ministerul de Interne Direcţia Administraţiei de
Stat, dosar 60/1946, voi. I, f. 67-68.
GHEORGHE ONIŞORU
424
tidelor Democrate. Uniunea Populară Maghiară a făcut cunoscut că va

merge pe Liste separate, având obiectivul de a culege cât mai multe voturi
ale maghiarilor. În aoest sens, trebuie subliniat că a existat acceptul
conducerii oomuniste, la 27 martie 1946, oficiosul naţional-ţărănist
„Dreptatea" reamintind că, în fapt, U.P.M. este condusă din umbTă de
Vasile Luca şi oamenii săi de încredere 11 •
fo plan extern trebuie remarcate efoi.iturile Budapestei în preajma
deschiderii Conferinţei de la Paris. Se încerca sensibil'izarea Occidentului
unde avea o poziţie mai favorabilă decât România, cât şi a Uniunii
Sovietice. Pe parcursul vizitei unei delegaţii maghiare, în aprilie 1946,
la Moscova a fost abordată chestiunea Transilvaniei direct cu Stalin.
Secretarul general al delegaţiei ungare la Conferinţa de la Paris, Kertesz,
a obţinut (sau cel puţin aşa susţine el) promisiunea dictatorului de la
Kremlin că Ungariei îi vor reveni 22.000 km. 2 din cei 104.000 km. 2 ce
se cuveneau României1 2 • Curând însă, partea maghiară va descoperi că
au fost (dacă au fost) doar promisiuni de circumstanţă şi cc1 Stalin nu
va interveni în favoarea Ungariei.
La 7 mai 1946 debuta, la Paris, discutarea proi,ectului de- tratat cu
România. Problema Transilvaniei ocupa, în mod firesc, un loc central 1:1.
Cu acest prilej Consiliul miniştrilor de exteme, abilitat să redacteze
acest text, stabilea că gran'iţa de vest a României esite cea de la 1 ianua-
rie 1938. Deci, era recunoscută suveranitatea României .asupra întregii
Transilvanii, fapt menit, firesc, să producă satisfacţie la Bucureşti şi
reacţii negative la Budapesta. De altfel, Ungaria nu s-a mulţumit doar
cu criticarea acestui proiect, ci a venit cu o notă revendicativă, înaintată
de ministrul de externe Istvan Gyongyosy. Se solicita ca o suprafaţă
de 12.000 km2 (incluzând oraşele Satu Mare, Oradea şi Arad) să fie, rtotuşi,
atribuite Ungariei. Consiliul şi-a păstrat însă poziţia iniţială şi nota
maghiariă a fost i.iespinsă. Din nou partea ungară nu s-a împăcat cu rea-
litatea, primul ministru Ferenc Nagy declarând în faţa Parlamentului
de la Budapesta, la 9 mai, că nimic nu este definitiv. A urmat intensi-
ficarea propagandei maghiare în străinătate, fiind lansate zvonuri,
uneori h'ilare, cum ar fi cel că Stalin ar fi decis să transforme Tran-
silvania într-o republică independentă, plasată sub protectorat rusesc.
Pe de altă parite, r()J!llânii se prezentau în faţa Conferinţei separaţi
în două. tabere, una a guvernului, cealaltă formată din diplomaţii rămaşi
în exil, conduşi de Grigore Gafencu. Partea bună a lucrurilor rezidă în
faptul că ambele puncte de. vedere coincideau în problema Transilvaniei.
De altfel, chiar delegaţia oficială nu reprezenta un bloc unitar, existând
numeroase disensiuni între Tătărăscu, Gheorghiu-Dej sau Pătrăşcanu.
Cu ocazia unei viz'ite întreprinse la Cluj, ministrul de justiţi,e Lucre-
ţiu Pătrăşcanu, în acelaşi timp membm marcant al conducerii Partidu-
lui Comunist, ţinea să dea asigurări că în chestiunea Transilvaniei nu
putea exista echivoc. Astfel, el declara că „în ceea ce ne priveşte, şi fac
11 Dreptatea, 27 martie 1946.

12
J. B. Duroselle, Histoire diplomatique de 1919 a nos jours, Dalloz, 1962,
p. 476.
la Vezi detalii asupra evoluţiilor din luna mai 1946, în legătură cu chestiu-
nea Transilvaniei la Conferinţa de pace în V. F. Dobrinescu, op. cit., pp. 120-123.
STATUTUL TRANSILVANH:l INTRE 1944-1947 425
această declaraţie exprimând punctul de vedere al guvernului şi Comi-

tetului Central al Partidului Comunist, respingem orice formulă de com-
promis în problema Transilvaniei şi afirmăm dreptul nostru asupra între-
gii provincii romfmeşti"u. Curând această luare de poziţie, coroborată
cu un întreg complex de împrejurări, se va dovedi fatală pentru Pătrăş
canu, acuzat de naţionalism.
Soarta Transilvaniei preocupa un segment important al populaţiei,
dornic să asiste la încheierea provizoratului. Sinteza buletinelor infor-
mative pe luna iunie 1946, înaintată conducerii M'inisterului de Interne,
consemna tocmai neliniştea din rândul populaţiei, generată „din cauza
agitaţiunilor revizioniste ale ungurilor, pe chestiunea Ardealului" 15 •
Speculând această stare de spirit, mai ales Partidul Naţional Ţărănesc
condus de Iuliu Maniu a pedalat pe problema naţională. Aceasta, dar nu
numai, a contribuit la creşterea popularităţii sale. La conferinţa adminis-
trativă din 5 iulie 1946 raportându-se situaţia din circumscripţia Oradea
se arăta că „opolZiţia (este) foarte tare, în special în judeţele Sălaj şi
Mairamureş, apoi în Saitu Mare şi mai puţin în Bihor. La Sălaj şi Mara-
mureş: fieful lui Maniu. O explicaţie este şi tendinţa divergentă a naţio
naUtăţilor conlocuitoare care - deşi aparent încadrate în bloc (Blocul
Par:tidelor Democrate) - duc o acţiune de subminare" 16 • In mare, lucru-
rile erau valabile şi pentru circumscripţia adminisnrativă Timişoara unde,
conform informaţiilor prezentate la aceeaşi conferinţă din 5 iulie, „mulţi
unguri şi evrei încadraţi în partidul comunist. Din această cauză s-a
accentuat acţiunea opoziţiei care încearcă pe orice cale să contrabalan-
seze ... " 17 •
Un impediment, cel puţin îri Transilvania, în calea percepţiei P.C.R.
ca apă•rător al dezideratului naţional era masiva infiltrare a maghiarilor
în acest partid. De exemplu, în organizaţia de bază de la Prefectura
judeţului Mureş, conform raportului întocmit la 24 iulie 1946 de Insp€c'...
toratul Regional de Poliţie Cluj, dintr-un total de 36 de membri doar
2 erau români' 8 • Dar polul principal unde se regăseau maghiarii din
România era Uniunea Populară Maghiară, în lipsa altui cadru mai adec-
vat. Raportul judeţenei Timiş Torontal a P.C.R., din 31 august 1946,
atrăgea atenţia tocmai acestui fapt într-un moment în care desfăşu:...
rarea Conferinţei de la Paris reţinea 'atenţia: „în rândurile populaţiei
maghiare se observă o agitaţie în chestiunea Ardealului. In urma discur-
sului ministrului de externe al Ungariei, Gyongyosy, se observă în rân-
durile lor o pronunţată solidaritate naţionalistă şi scoaterea în· evid~nţă
în toate cazurile a coloritului unguresc. In Uniunea Populară Maghiară
se caută să se atragă şi populaţia de origine germană pentru a forma o
masă cât ma'i mare" 19 • Ţinându-se cont şi de apropierea alegerilo't, fixate
în cele din urmă la 19 noiembrie, în scopul unei reprezentări cât mai
masive a maghiarilor în noul Parlament de la Bucureşti, în august a
11 România liberă, 13 iunie 1946.

15 Arh. Stat. Bucureşti, loc. cit., dosar 13/1946, f. 109.
16 Ibidem, f. 12.
17 Ibidem, f. 11.
18 Ibidem, dosar 55/1947, f. 104.
19 Arh. Stat. Timişoara, loc. cit., dosar 1/1946, .f. 155.
GHEORGHE ONIŞORU
426
luat fiinţă la Cluj Frontul Maghiar DemocraF 0 . Această organizaţie urmă

rea cuprinderea ungurilor neîncadraţi în U.P.M., vize:înd depunerea de
liste proprii. Finalmente eforturile F.rontului Maghiar Democrnt au
eşuat, singura formaţiune politică acceptată să reprezinte la alegeri
minoritatea ungară fiind U.P.M., asupra căreia guvernul avea un con-
trol mai sigur.
Lucrările propriu-zise ale Conferinţei de pace de la Paris au avut
loc între 29 iulie şi 15 octombrie 1946. Delegaţia României a fost com-
pusă din 73 de persoane, îr.i. frunte cu ministrul de externe Gheorghe
Tătărăscu. Printre ceilalţi membri se remarcau Lucmeţiu Pătrăşcanu,
Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ştefan Voitec, Lotar Rădăceanu, Ion Gheorghe
Maurer. La 31. 'iulie era dat publicităţii proiectul -tratatului cu România.
Graniţa cu Ungaria rămânea fixată pe aliniamentul de la 1 ianuarie 1938,
spulberând speranţele Budapestei.
Activitatea delegaţiei române la Paris, latura mai puţin cunoscut<!
de marele public, a fost expusă în cadrul şedinţei Comitetului Central
al Partidului Comunist Român din 31 august 1946 21 • Un loc central a
fost ocupat de critica activităţii depuse de grupul Gafencu la Conferinţă,
pentru că acesta pe lâng<'i cerinţele ţinând de interesul suprem naţio
nal, a dezvăluit starea de teroare ce domnea în România. Astfel, Ion
Gheorghe Maurer arăta că „în Franţa se duce o acţiune de defiiimare de
către românii de acolo în frunte cu Gafencu, Tilea şi Cretzeanu, care
sunt în legătură cu Maniu şi Brătianu din ţara noastră". în acelaşi sens
se pronunţa şi Ana Pauker care cerea „demascarea lui Gafencu şi banda
lui". O surpriză constituie relevarea faptului că şeful delegaţiei guverna-
mentale, ministrul de externe Gheorghe Tăltărăscu, avea un punct de
vedere diferit faţă de cel al Partidului Comunist Român. 'l'ătărăscu
dorea să ceară suma de 500 milioane de dolari Ungariei, drept despăgu
bire de război şi pentru daunele aduse de regimul horthyst în Ardea-
lul de Nord între 1940 şi 1944. Dar, în urma intervenţiei energice a lui
Gheorghiu-Dej s-a renunţat la acest punct de vedere. De asemenea, con-
form declaraţiei Anei Pauker, din cadrul aceleiaşi şedinţe din 31 august,
rezultă hotărârea de a se renunţa la solicitarea statutului de cobelige-
ranţă!: ,,S-a lămurit opinia publică chestia cu cobeligeranţa ţării noas-
tre (am făcut un pas înapoi, pentru a face doi paşi înainte). Să fim vigi-
lenţi asupra rt:uturor punctelor de felul acesta ... ". In sfârşit„ Ion
Gheorghe Maurer aprecia pe un ton optimist că: „Chestiunea teritorială
este rezolvată în cea mai mare parte, putem spune 1000;0 ", meritul reve-
nindu-i, în concepţia aceluiaşi Maurer, lui Gheorghiu-Dej „care a depus
o muncă titanică", fiind „artileria grea în această delegaţie".
Forma definitivă a tratatului cu România a fost dcrtă în urma Con-
ferinţei miniştrilor de externe de la New York, desfăşurată între 4
noiembrie şi 11 decembrie 1946. În pofida eforturilor depuse de diplo-
!Ilaţia şi diaspora maghiară nici acum, în ultimul moment, n-a mai
mtervenit nici o schimbare în privinţa graniţei rorruîno-ungare. A fost
20
Libertatea, 30 august 1946.
Vezi stenograma la Arh. Stat. Galaţi, fond Regionala P.C.R. „Dunărea de
21
Jos" Gal~ţi, dosar 1/1946, f. 96-98 (mulţumim colegului dr. Dumitru Şandru pen-
tru amabilitatea cu care ne-a pu.c; la dispoziţie acest document).
STATUTUL TRANSILVANifil ·INTRE 1944--1947 427
fixată în schimb data de 10 februarie 1947 pentru semnarea de către

România a tratatului.
La 30 ianuarie 1947, prin decret-regal, Gheorghe Tătărăscu, Lucre-
ţiu Pătrăşcanu şi Ştefan Voitec au fost numiţi plenipotenţiari pentru
semnarea acestui important document internaţional 22 • Comisia s-a depla-
sat la Paris, la data stabiliW. iniţial, fără nici un inciderub. Partea I a
tratatuluF:i, relativ la frontiere, stabilea în primele două articole gra-
niţele României. Astfel, articolul 1 era formulat astfel: „Frontierele
României, indicate în harta anexată Tratatului de faţă (Anexa I), vor fi
cele care erau în fiinţă la 1 ianuarie 1941, cu excepţia frontierei româno-
ungare care este definită în articolul 2 al Tratatului de faţă. Frontiera
româno-sovietică este astfel fixart:ă în conformitate cu Acordul sovieto-
român din 29 iunie 1940 şi Acordul sovieto-cehoslovac din 29 iunie 1945"'.
Cât despre articolul 2, acesta era scurt şi clar: „H6tărârile sentinţei de
la Viena din 30 august 1940 sunt declarate nule şi neavenite. Frontiera
dintre România şi Ungairia este restabilită prin .articolul de faţă astfel
cum exista la 1 ianuarie 1938".
Prin decizia forului de pace diferendul româno-ungar era rezolvat,
fiind menţinută graniţa consfinţi.tă . încă din. 1920, ··prin tratatul de la
Trianon. Dreptul isitoric, participarea României la război alături de aliaţi
printr-un efort. substanţial material şi urp~. circUI1lstanţele în care s-a
produs dictatul de la Viena din 1940, au ~nclinat balanţa spre Bucu.,.
reşti. Pe parcursul premergător. semnării <!.ctului din, 10 februarie 1947,
deşi eforturile Ungariei au fost demne de subliniat, practic n-a existat
nici un moment· în care suveranitatea României asupra întregii Transil-
vanii să fie conrt:estată prin vreun document emanat de la Puterile Aliate.
De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că delegaţia română a beneficiat
de suportul părţii sovietice în chestiunea Ar.dealului, ce s-a dovedit deci-
siv într-un moment în care Armata Roşie controla Estul Europei. Astfel,
în şedinţa Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 31
august, citată deja 24 , Ion Gheorghe Maurer sublinia tocmai că „tovară
şul Vîşinski s-a ridicat şi a spus că nu are nimic de adăugat în plus,
însă a arătat drumul pe care Ţara Românească a pol'nit, a arătat libertă
ţile din ţara noastră şi că România se află pe adevăratul drum democ.ta-
tic". De asemenea, s-a putut vedea că prorhi~iti:r\.eţ1. lui. Stallri făcuta:
maghiarilor privind aeordarea a 22~000 km 2 din Transilvania nu s-a mate-.
rializat în nici un fel. '
. Actul d~ la 10. februarie 194 7' îndepăTţa ori'ce dubiu ţe purt:ea plana
asupra statutul.u.i Transilvaniei .. Totuşi, atât diplpmaţfa, cât şi exilul
ungar, dar şi maghiarii din -România nu s-au·impăcat uşor cu realitatea::
Astfel, · d~şi Uniunea Populară Maghiară ' a fost ceoiJtată · în Blcicul ,Par.-,.
tidelor Democrate încă din februarie 194725, aceasta nu rezolva mare
lucru. Prefectura judeţului Sibiu rapo:nta, de altfel, în aprilie 1947 că
„ungurii sunt organizaţi în Uniunea Populară Maghiară, însă sub masca
22 Monitorul Oficial, partea I, nr. 27, 3 februarie 1947, p. 779.

23 Arh. Stat. Bucureşti, fond· Casa Regală ·Mihai„dosar ·4/1947, f. 4.
24 Arh. Stat. Galaţi, loc. cit., dosar 1/1946, f. 96. .
2s Scânteia, 14 februarie 1947. · ·'
GHEORGHE ONIŞORU
428
democraţiei fac şovinism" 2 n. Un ultim exemplu .elocvent în acest sens

la care facem apel este desprins din raportul informativ al Circumscrip-
ţiei Administrative Oradea, înaintat în septembrie 1947 Ministerului de
Interne: „În noaptea de 22/23 august 1947 au apiirut în judeţul Bihor
şi în municipiul Oradea, fiţuici cu următorul conţinut: „Unguri! Răzbu
naţi-vă asupra rom<:1nilor pentru trădarea lor de la 23 august 1944". După
alegerile parlamentare din Ungaria în rândurile populaţiei maghiare
din judeţul Bihor şi din celelalte judeţe din raza Inspectoratului, ele-
mente reacţionare şovine-maghiare, au început să lanseze zvonuri des-
pre retrocedarea unor judeţe din Ardealul de Nord, Ungariei, cu con-
cursul U.R.S.S. care fiind mulţumită cu rezultatul alegerilor şi succesul
partidului comW1'ist maghiar, în felul acesta ar voi să satisfacă Unga-
ria. În urma măsurilor luate pentru identificarea colportorilor acestor
zvonuri, a fost rieţinut la Oradea numitul Komocsa Emeric, de profesie
croitor, membru în Partidul Comunist Român" 27 • Din fericire, după 1944
mişcarea comunistă din România renunţase la tezele aberante în pro-
blema naţională susţinute înainte de război, iar Marile Puteri erau angre-
nate în cursa războiului rece, lăsând pe un plan secundar cererile revi-
zioniste ale Budapestei.
Integrarea României şi Ungariei în „lagărul socialist", deşi a ate-
nuat, cel puţin la suprafaţă tensiunile, n-a putut rezolva, evident, o
dispută seculară. Poate că o Europă unită, clădită pe alte principii, va
neW?i s-o facă, deşi este limpede în acest trepidant final de mileniu că
asistăm la o neaşteptat de violentă izbucnire a naţionalismului.
GHEORGHE ONIŞORU
THE POSITION OF THE NORTH-WEST OF TRANSILVANIA

IN TBE PERIOD: AUGUST 23•d, 1944 - IFEBRUARY lOth, 1947
(Summary)
Looked upon as a litigious ar-ea between the two countries, Romania and
Hungary, Transilvania has been, aft.er 1944, closely linked to the problem and
position of the nation!ll minorities.
They have tried to solve this problem through various ways and methods,
particularly through changing the bon:lers and exchanging population. There have
been thus recorded essential changes as against the inter-wars situation.
An important part of the population was preocuppied by the fate of Trnn-
silvania, eager to witness the end of its provisional state. The synthesis of the
News Bulletins, issued in the month of June, 1946, submitted to the Ministry of
Home Affairs had recorded the anxiety of the population of Tran~ilvania, produ-
ced by „The Revisionist propaganda of the Hungarians in the matter of Transil-
vania".
l!G Arh. Stat. Bucure'iti, fond Ministerul de Interne Direcţia Administraţiei de

Stat, dosar 20/1947, f. 1.
21 Ibidem, dosar 40/1947, f. 111-112.
ISTORIA CULTURII
UN MANUSCRIS INEDIT AL COPISTULUI VASILE MOLDOV ANUL.
DASCALUL - MINEIUL DE LA PRELUCI, JUDE'fUL SALAJ•
Confundat adesea din pricina numelui cu Vasile Sturze Moldovanu!',

însuşit tacit de către alţi copişti2, iar, ulterior, atribuindu-i-se chiar
manuscrise inexistente3, Vasile Moldovanu!, dascălul, a fost unUJl dintre
importanţii copişti peregrini care au activat 'în diferite zone ale Tran§i.1-
vaniei (Maramureş, Sălaj şi Bihor), la sfftrşitul secolului al XVII-lea şi
în prima jumătate a secolnlui următor4.
Considerat pe drept cuvânt preot şi dascăl - nu şi „dascăl obiş
nuelnic", cu mgreşit s-a interpretat5, ci, mai degrabă, dascăl şi zugrav6,
de la Vasile Moldovanu!, dascălul, ne-au parvenit cu adevărat doar şapte
manuscrise, copiate într-un răstimp de peste treizeci de ani (1700-1732)7.
* Comunicare susţinută la Simpozionul Naţional „Vechi tipărituri şi manu-

scrise", ediţia a XV-a, Sibiu, 9~11 decembrie 1994.
1 Vezi T. Roşu, /nsemnări, l, Beiuş, 1941, p. 17 (apud D. Radosav, în Studia,
series Historia, XXV, 2, 1980, p. 16, nota 7; At. Popa, în Crisia, IX, 1979, 'p. 333.
Semnalarea confuziei se face la D. Radosav, idem, şi FI. Dudaş Cazania, 1983, p.
152.
2 FI. Dudaş, Manuscrisele, I, 1985, p. 130. V. şi nota 16.
3 Este cazul Apostolului de la Năneşti (ms. inv. 3395, Muzeul Judeţean Satu
Mare) care, datorită structurii formal identice la titluri, este luat drept copie a
Cazaniei lui Varlaam (V. D. Radosav, loc. cit., p. 15) situaţie însuşită de către
FI. Dud~, în Cazania, 1983, p. 71 şi passim. Asupra faptului că acest manus.cris,
astfel descris, nu este o Cazanie, ci un Apostoz (cel despre care vorbea I. Bârlea,
op. cit., p. 139) ne-a prevenit - atunci când am consultat manuscrisul - dna
Elena Bărnuţiu, specialista în carte veche de la Muzeul Judeţean Satu Mare. De
asemenea, se mai ştia că biserica din Bocicoel (MM), locul unde a fost realizat
manuscrisul, dispunea de o Cazanie a lui Varlaam tipărită (1643), încă de la 1650
(N .B.), cu însemnări ce atestă prezenţa necontenită a ei. aici, până la 1767 (deci şi
la 1692-1700!). (Toate datele la FI. Dudaş, Cazania, 1983, p. 206). Ca atare, în
această situaţie, la ce bun mai era o copie a acesteia, socotită, oricum, un lux
prea mare pentru posibilităţile de atunci ale unei comunităţi? Apoi, cu greu se
poate accepta, logic vorbind, existenţa aceleea5i greşeli de datare în cuprinsul
exact al aceleiaşi însemnări prezentată identic pe două manuscrise diferite -
ambele realizate de acelaşi copist.
4 Despre activitatea copiştilor peregrini (moldoveni, munteni şi muncăceni)
vezi la FI. Dud~. Manuscrisele, 1, 1985, p. 101-142, iar pentru catalogu! manu-
scriselor realizate de către aceştia în zonele transilvane menţionate, idem, Manu-
scrisele, 2, 1986, p. 156-223.
5 De fapt, „dascălul ot Băşocel" şi nu „dascălul obişnoel [nic]" (V. fig. 4 C\.l
însemnarea olografă a copistului). Lecţiunea greşită a lui I. Bârlea (lnsemnări,
1909, p. 139) a fost preluată de către At. Popa, art. cit„ p. 333 şi, apoi, după nce-
lea'ii _surse, aceasta a fost exploatată de FI. Dudaş în Cazania, 1983, p. 152 şi
alte scrieri ale sale.
6 Şt. Meteş, in ACMIT, 1929, p. 116 (Apud FI. Dudaş, Manuscrisele, 2, 1986,
p. 129, 179), Şt. Meteş, Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Ardeal
şi Ungaria, I, Arad, 1918, p. 371.
7 Mai pe larg despre activitatea copistului a se vedea la Fl. Dudaş, Cazania,
1983, p. 152 şi idem, Manuscrisele, 1, 1985, p. 128-130.
432 IOAN OROS
Acestea sunt următoarele: Apostolul de la Năne.şti (MM), 17008 , Mineiul

de la Preluci (SJ), scris cam în aceeaşi perioadă 9 , Miscelaneul (cuprinzând
Liturghier şi Strastnic) copiat în Gârbău-Dejului (CJ) la 171810, Molit-
velnicul (1727), scris în Husasăru de Criş (BH) 11 , alt Molitvelnic realizat
în Cheriu (BH), în 1728 12 şi Cazania lui Varlaam, manuscris copiat Ia
anul 1732, în satul Crestur (BH) 13, dar ajuns peste timp în Sălaj14.
Socotim că Mineiul-Prăznicar de la Preluci -- Sălaj a fost realiwt
în jurul anilor 1700, în ţinutul someşan, atunci când copistul îşi urma
itiner.a:rul pe linia: Bocicoel (MM) - Gârbău Dejullui (CJ) 15 - Husasău
s Ms. inv. 3395, Muzeul Judeţea:l Satu Mare. Acest manuscr;5 a fost semna-
lat mai întâi de către I. Bârlea (Op. cit., 1~09, p. 139) ca aparţinând bisericii din
Năneşti, judeţul Maramureş şi a fost identificat ca fiind al dasc{1lului Vasile
Moldovanul, după însemnarea datorată copistului: „Şi am scris eu, robul lui
Dumnezeu şi mult păcătosul întru toate popa Vasile Moldovanu!, dascălul ot
Băşcoel (lecţiunea corectă - n.n.). De la Zidire văleat 7200, de la Hs. 1700."
(F. 264). V. fig. 4.
9 Ms. inv. nr. 1092, Fondul de Carte Veche Românească de pe lângă Parohia
Ortodoxă Română „Sfânta Vinere" Zalău. Manuscrisul a aparţinut bisericii din
Preluci, filie a bisericii din Valea Loznei, judeţul Sălaj şi este menţionat pentru
prima oară la A. Cânda, în Mărturisiri şi evocări, Oradea, 1980, p. 225.
10 Ms. 3199, BAR Bucureşti, descris de G. Ştrempel, Copişti, I, 1959, p. 266;
idem, Catalogul, 3, 1987, p. 47-48. Atribuirea o aflăm atât din titlul primei părţi
a Manuscrisului, „scris de popa Vasiliia Moldovanu! şi zugrav în sat în Garbou.
let 7229 roj(destvo) (= de la Naştere) 1718, meseţa octomvrie 25", cât şi de pe
însemnarea aflată pe verso-ul primei file: ,.Scris-au această Liturghie în Gârbou
(jud. Sălaj?), let 7229, roj(destvo) 1718, meseţa noemvrie 27 dni, când au perit
luna de tot, noapte. Merţa grâu 4 horgoşi, mălai 3 horgoşi." (Cf. G. Ştrempel,
Catalogul, 3, 1987, p. 48). ln idem, Copişti, I, 1959, p. 266, este indicat Gârbău
Dejului. V. şi nota 14.
11 Ms. inv. 1955, Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, descris de FI. Dudaş,
în Cazania, 1983, p. 152; idem, Manuscrisele, 2, 1986, p. 179. lnsemnarea de atri-
buire (Apud FI. Dudaş, op. cit„ 1986, p. 179): „Cade-să a şti că am gătat de scris
acest Molitvenic eu, mult păcătosul ereu Vasile Moldovanu! zugraf, în sat in
Husasău (... ) 25, toată iarna( ...) 7235, ot H(ristov)a 172(7)."
12 Vezi At. Popa, în art. cit., p. 325. Manuscris aflat într-o colecţie particulară.
l3 Ms. inv. 8, Fondul de Carte Veche Românească Sălaj, Protopopiatul BOR
Şimleu Silvaniei (Valcău de Sus). Iniţial manuscrisul a fost atribuit copistului
Ioan Lengher (Vezi A. Cânda, in ActaMP, XVII, 1993, p. 380-381, text datat din
1982: Fl. Dudaş, Cazania, 1983, p. 463). Este meritul incontestabil al cercetătorului
FI. Dudaş de a fi examinat atent ductul copi1stului Cazaniei în raport cu alte
manuscrise, pentru a depista falsa autoatribuire operată de către Ioan Lengher pe
baza doar a unor însemnări şi desene inserate ulterior în cuprinsul manuscrisului.
Precizări privind paternitatea lui Vasile Moldovanul, dascălul, asupra acestui
manuscris oferă FI. Dudas, în Manuscrisele, 1, 1985, p. 130.
14 tn legătură cu faptul dacă este vorba de localitatea Cristur-Sălaj ~au
Cristur-Bihor, problema a evoluat de la susţinerea primei variante, deci ca loc
de scriere a Cazaniei în Sălaj numai prin faptul că, la momentul studierii lui,
acest manmcris circulase şi se afla depozitat aici (vezi nota 13), iar, ulterior, s-a
socotit, pc drept cuvânt, ~atul Cristur-Bihor ca localitate în care n fost scris:'i
Cazania (FI. Dudaş, Cazania, 1983, p. 463-464, A. Cânda, în ActaMP. XVII. l!J93,
p. 376) lucru întărit şi din perspectiva traseului urmat de copistul Vasile Moldo-
vanul, dascălul, în raport cu cel al lui Ioan Lengher din aceeaşi perioad[i
15 Dacă este vorba de localitatea Gârbău-Dej (V. Şt. Meteş, Măniistiri româ-
neşti din Transilvania şi Ungaria, Sibiu, 1936, p. XIII, nota 2; G. Ştrempel,
Copişti, 1959, p. 266) sau chiar Gârbău-Cluj, atunci, mai mult ca sig:..ir, Vasile
Moldovanu], dascălul, va fi urmat, ca mulţi alţi copişti, drumul de-a lungul Some-
şului Mic în amonte, spre izvoarele Crişului Repede şi, apoi, pe cursul acestuia
în aval (Dej - Gherla - Cluj - Huedin - Ciucea - Oradea), iar dacă este-
UN MANUSCRIS INEDIT: MINEIUL DE LA PRELUCI
433
de Criş (BH) - Cheriu (BH) şi Crestur (BH), localitate în care, probabil,

moare, lăsând neterminat ultimul său manuscris 16 .
Nu avem consemnat printr-o însemnare olografică anul scrierii; lip-
sesc, de altfel, şi multe file pe care s-ar fi putut afla scrisă datarea
concretă, întrucât popa Vasile Moldovanu!, dascăilul, nu era, de regulă,
zgârcit din acest punct de vedere. Atribuirea s-a făcut, mai întâi, în baza
însemnării olografe de la fila 199v:
„Robul lui D(u)mneză(u) popa Vasile Dascălul au făcut: D(u)mneză(u)
iarte" 17 , iar pentru un argument în plus privind confirmarea ca autor-
copist al Mineiului de la Preluci în persoana popii Vasile Moldovanu!
dascălul, am procedat la expertiza/comparaţia grafică cu Apostolul de
la Năneşti (1700) şi s-a constatat atât identitatea ductului, cât şi aceea
a manierei de execuţie a desenelor.
Referitor la conţinutul manuscrisului menţionăm că, actualmente ii
lipseşte începutul şi .,Slujba pe septembrie întâia zi" cel puţin, dar se
păstrează slujbele în continuare, începând cu 8 septembrie până pe
15 august, inclusiv completările obişnuite acestui tip de scriere religioasă
în forma sa manuscrisă, adică: evanghelii, apostoli, antifoane, polieleul
işi psalmi izbrani, iar în cazul de faţă şi o „cazanie pentru patemile
Domnului". De asemenea, mai are în plus, în afara structurii comune 18 ,
„Glasurile Ila duminicile peste tot anul" şi un Calendar (1 septembrie -
4 iunie; atât s-a păstrat). Dăm mai jos structura manuscrisului:
I. Septenn-rie în 8 zile. Naşkrea Xăscătoarci de D mnczău (În colontitlu: Naştere Pre-
cisii) f. (2r)-f. (Hr);
2. Septcmvrie 14 zile. I,a Cinstita Cruce (În colontitlu: Zioa Crucii) f. (Sr)-f. (16r);
3. Prcacuvio<n >sa ;\idea noastră Pcm1sehfiie (În colontitlu: Vinerea :\fare) f. (16r)-f. (22VJ;
4. Sf<î>ntul nrnrde mucLnic Dimitrie (În colontitlu: Simedru) f. (23r)-f. (30r);
5. ~ăbor<ul > Arlwnghel'or Mihail şi GaYriil (În colontitlu: Arhangheli) f. (30r)-f. (36V);
6. VăYec!cuiia Preac:stii (În colontiUu: Văvc<lrnia) f. (36V)-f. (42r);
7. Dicl:er.n-r e G zile. La :'fntul Xicolre (În colontitlu: Sf<î >ntul N"icoke f. (42V)-f. (50V)
8. DichcmYTic 15 (sic) zile. Naştnea D<o>muului Is.Hs. (În colontitlu: Naşterea !ni Hs.)
f. (SOVJ-f. (58V);
9. Obrezaniia ll<o >mnului nostru Is.Hs. şi sf<î >ntul părintele nostru Vasil:e cel l\Iare (În
colontitlu: Obrezaniia lui IIs., Să<n>t Vădul) f. (58v)-f. (65V);
10. Botezul D <o >mnului nostru Is. Hs. (În colontitlu: Botezul lui Hs.) f. (66r)-f. (73r);
11. Strctrniia D<o>mnului nostru Is. (În colontitlu: Zio<a> cu lumina) f. (73r)-f. (SOv);
vorba de Gârbou-Sălaj (V. Ştrempel, Catalogul, 3, 1987, p. 47-48), este posibil

şi P:celuci-Sălaj, ceea ce schimbă traseul copistului, orientându-l din vafnă In
vamă, din mănăstire în mănăstire, cu mici abateri, în funcţie de comenzile gfisite
ln cale, pe unul din cunoscutele „drumuri ale sării" ce traversau pe atunci. ţinu
turile Sălajului, dinspre Dej spre Bihor (Dej - Bobâlna - Gârbou - Jibou -
Zalău - Crasna - Zăuan - Şimleu - Marghita).
16 Credem că Intr-acest fel se poate explica de ce un alt copist, Ioan Len-
l°5her, activând în zonă pe traseul: Surduc - Aştileu - BC1laia - ChiŞiaz -
Chiraleu - Cristur (BH), se va fi întâlnit, după 1727, cu Vasile Moldovanu!,
dascălul, - ba chiar vor fi stat împreună în anii 1731-1732, când Ioan Lengher
scria la Cristur Şapte taine; ru;a ajungând acesta, de fapt, „să-şi insu1ească" ma-
nuscrisul Cazaniei, cel care peste timp se va afla în Sălaj, la Valcău de Sus.
17 Lucru neobservat până acum de către alţi lectori care uu avut manuscrisul
ln mână.
18 Menţionăm că .Judecăm aici această structură în funcţie de mil'leiele ma-
nuscrise existente în şi legate de judeţul Sălaj, judeţ în care au fost identificate-
până acum cel puţin 14 exemplare.
434 IOAN OROS
12. Bl<a>govcşteniia Preacistei (În colontitlu: Ill<a>goveştl'nic) f. (80v)-f. (84V);

13. Vineri, a ş:1sia s:lptămană, n sf nt11Iui şi marelui post (În colontitlu: Sîmbiita 1ui J,azar)
f. 85r)-f. (93V);
14. Dumineca Florilor (În coloutitJu: Dumineca Florlor>) f. (93v)-f. (103r);
15. În Sf<î>nta şi marea gioi Ia utrenie (Pagină anulată) f. (103V);
16. În sfnta şi marca miercuri, scara la vecernie f. (104r)--f. (107r);
17. În sf<î>nta şi marea gioi la utrenk (În colontitlu: Gioi mari) f. (107V)-f. (l 13V);
lH. Întru sfnta şi marca vineri scara Ia wcernic f. (l 13V)-f. (115v);
19. În sfnta şi m:irca simhătă la utrt'nic (În colontitlu: Sîmbăta cca marc) f. (l lSV)-
f. (l 18VÎ;
20. În sfntn şi marca sîmbătă la vecernie f. (119r\-f. (121'');
21. în Dimineaţa Paştc!or a îm·i~rii lui lis. (În colontitlu: iÎn zio<a > de Paşte) f. (122r)-
f. 128r);
~2. Sfntul marele mucenicu Gheorghic (În colontitlu: ~Iucen<ic> Ghnirghic) f. (128r)-
t. (JJ4V);
23. Înălţarea D<o>mnului nostru Is. IIs. la ceriuri (În colontitlu: La Ispas) f. (134V)-
i. (14QV);
24. Dumineca a cinzcce!ea. Rusalii (În colontitlu: Rusaliile) f. (140V)-f. (145V);
25. ~aşterea lui Ioan Predteci (În colontitlu: Simziani) f. (146r)-f. (154V);
26. Evangheliia Ia slujbă, Ia Rusalii f. (155r);
27. ~fai mariîntre apostoli: Petru, Pavel (În colontitlu: Petru i Pavel) f. ( 155v)-f. ( 162r)
28. Preobrajeniia D <o·>mnului nostru Is. Hs. (În colontitlu: Preobrajeniia) f. (162r)-f. (167");
29 .. \\·gust 15 zile. Adormirea Preacistei (În colontitlu: Sintămăria) f. (167v)-f. (172r);
30. E~·angheliilc, utri'mii<c. Văscreasna (În colontitlu: Văscreasnă) f. (172V)-f. (177V);
31. Apostoli şi evanghelii pe dumineci, la liturghie f. (178r)-f. (183r);
:12, Ev<an>gheliile Sfntelor Strastii f. (184r)-f. (195r);
33. Şi citim şi această car.ancl pentru patemile D <o >mnului nostru Is. Hs. După Strastii
f. (195'")-f. (199V);
:~4. Duminecile piste tot anul. (Glasurile) f. (200r);
35. Antifoane la Strastii (În colontitlu: Antifoane) f. (20lr)-f. (212VJ;
36. Polieleu la praznic-c f. (213r)-f. (214r);
37. Psalmi izbran f. (214r)-f. (2I9v);
38. (Sinaxar) 1 scpt.-4 iunie f. (219'")-f. (22lv).
De dimensiuni: 32,2+20,4 cm, manuscrisul conţine 221 file, nu-

merotate mecanic. Textul este întrerupt în mai multe locuri (între f.
1-2; 70-71; 88-89) prin pierderea în timp a filelor. Succesiunea pagi-
nilor este dată de reclamă, dar nu peste tot, iar număr'uil rândurilor pe
pagină variază între 26-29. Există în acest manuscris cel puţin trei
pagini goale (f. JOOr, 183v şi 200v) lăsate expres, credem, spre a fi ulte-
rior desenate.
Din copertă a mai rămas doar o tablă de lemn cu urme ale îmbrăcă
minţii din piele. Legătura din câte 12 sau 16 file este alcătuită din apro-
ximati'V 21 caiete. Hârtia este cu 'filigran, reprezentând sigla ,,WAR" (f. 1)
şi acvila înaripată, stând pe o coroană (f. 3). Cerneala folosită are culoa-
rea neagră (decollorată spre brun), iar desenele sunt executate în negru
şi cărămiziu (brun).
Scrierea este chirilică, semiuncială dreaptă cu tendinţe de înclinare
spre stânga.
Referitor la decoraţie, remarcăm faptul că aceasta este identică, ca
factură şi stil, cu cea a Apostolului de la Năneşti (MM) (v. fig. 4-'--6).
19 Jnv. PCN nr. 487, Parohia ortodoxă română „Sfânta Vineri" Zalău, manu-
scris copiat în cea de a doua parte a sa de către diacul Gavril Moldovan din
Cristolţul Mare (SJ) la anul 1811.
UN MANUSCRIS INEDIT: MINEIUL DE LA PRELUCI
435
Pe fila (P) avem pe Iisus Hristos pe tron, flancat de doi îngeri, desf'n
'.in peniţă, în negru şi cărămiziu, amintind de maniera de lucru a zugra-
vului de icoane şi a pictorului de biserici care era Vasile Moldovanu!,
dascălUll. Fiecare început de capitol este însoţit <le vignete cu motive
florale - aceleaşi aproape peste tot.
Singurul lucru pe care îl putem afirma, deocamdată, relativ la arhe-
tipul folosit, este că acesta e de provenienţă moldovenească, la fel cu
cel al Mineiului de la CăpâGna, judeţul Sălaj 69 . Manuscrisul aici descris
are şi câteva texte în slavonă, atât pentru indicaţiile tipiconale, dar nu
numai (f. 42r, 146-147r, 148v-149r).
Mineiul, copiat de Vasile Molidovanul, dascălul, la sfârşitul secolului
XVII, începutul secolului XVIII, provine de 1la biserica din localitatc:l
Preluci (filie a bisericii Valea Loznei, judeţul Sălaj), inv. nr. 1, fiind
cea mai veche carte pomenită în inventarele bisericii 20 • Nu avem alte
indicii privind circulaţia manuscrisului în zonă, în afară de această
localitate, unde a fost identificat; nefiind, de fapt, nici aceasta consem-
nată pe manuscris.
IOAN OROS
USTA ABREVIERILOR
1. I. Bârlea. lnscmnări, 1909 - I. Bârlea, lnsemnăriclin bisericile Marumu-

reşului, Bucureşti,1909.
2. Fl. Dudaş, !\fanuscrisele, I, 191!5 - FI. Dudaş, Manuscrisele româneşti din bi-
sericile Bihorului, I, Oradea, 1985.
3. Fl. Dudaş, Manuscriselr, II, 1986 - Fl. Dudaş, Manuscrisele româneşti în bi-
sericile Bihorului, II, Oradea, 191!6.
4. Fl. Dudaş, Cazanie. 1983 - FI. Dudaş, Cazania lui Varlaam în Transil-
vania, Cluj-Napoca, 1983.
5. G. Ştrempel, Copişti, I, 1959 - G. Ştrempel, Copişti dl' manouscrise româ-
neşti până la 1800, 1, Bucureşti, 1959.
6. G. Ştrempel, C=ztalogul, 3, 1987 - G. Ştrempel, Catalogul manuscriselor româ-
neşti, 3, Bucureşti, 1987.
BIN UNVEROFFENTLICHTES MANUSKRIPT DES SCHREIBERS UND LEIIRERS

VASILE MOLDOVANUL ,,MINEUL DE LA PRELUCI" LANDKREIS SA~AJ
(Zusammenfassung)
Im ersten Teil der Arbeit prăsentiert der Autor verschiedene i.iberlieferte

Manuskripte des Lehrers V. Moldovanu!, einer der wichtigsten wandernden Schrei-
ber moldauischer Abstammung, welcher in verschiedenen Gebieten Siebenburgens
(Maramureş, Sălaj, Bihor) tătig war.
20 A. Cânda, in ActaMP, VIII, 1984, p. 604.
IOAN OROS
436
Auf Grund dieser Dokumente ist es rnoglich die Arbeitswege dieses Schrei-
bers, durch Siegenbiirgens in den Jahren 1700-1732. in wekhen er sich als
Pfarrer, Lehrer, Kirchenmaler verdingte, nachzuvol!ziehen.
Im zweiten Teil der Arbeit schreibt der Autor detailiert liber ein unveri:iffent-
lichtes Manuskript V. Moldovans, „MINEUL DE LA PRELUCI" - eine Abschrift
aus der Zeit, um 1700, als dieser die Mararnuresch in richtung Bihor verliJ3.
Diese Abschrift wurde auf Grund eines Schriftvergleichs dem Schreiben
Moldovanu! zugeordnet und wird heute unter der Nurnrner 1092, im Bercich alte
rurnăniscl;ie Bucher der Kirche „Sfânta Vineri" in Zalău aufbewahrt.
Fig. I. 1lfi1t.ei11l de /a Prdaci (SJ), cca. 1700, c-opi>t V,tsile )[ol<lovanul, <lascillul - „Iisus
Pantocrntor tro11â11<l" (f. I'').
Fig. 2. Mineiul de Za Preluci (SJ) , cca . 1700, copist Vasile Moldovanul, dase ălul - paginA
cu vignete de frontispiciu (f. 122). _.
. \·.
·\
Năneşti (SlVI), 1700, copist Vasile Moldovanu!, dascălul -

Fig. 4. Apostolul d l'! la „Sf. Ioan
Bogos 'ovul Evanghet:stul", însemn ar ea olografă: „ .. . popa Vasil e Moldovanu! , dascălul ot
Băşcoe l" (p. 264).
UN MANUSCRIS INEDIT : MINEIUL DE LA PRELUCI
441
l ;~
-_..,
i::"
Gi 0
. # • ••
;. ·.1. ·
F' Aposto/:.t l de za Năaeşti (SM), 1700, copist Vasile Moldovanu!, dascălul - pagină d
ig. 6 · comparaţie grafică cu fig. 3 (p. 90).
PRIMII PROFESORI DE LIMBA ROMÂNA DE LA UNIVERSITATEA
DIN CLUJ (1872-1919)
Cu toţii, în acest an trăim momentul sărbătoririi evenimentului

istoric: 75 de ani de la înfiinţarea unor importante instituţii de cultură
şi învăţământ în Ardea~: Universitatea „Dacia Superioară", mai târziu
numită, pe merit, „Ferdinand l", conservatorul „Gheorghe Dima", Muzeul
Limbii Române, actualul Institutut de Lingvistic{1 şi Istorie Literară
„Sextil Puşcariu", Institutul de Arheologie, Institutul de Istorie, Liceul
,.Gheorghe Bariţiu", Liceul „George Coşbuc". Am dat exemple numai
din oraşul Cluj dar suntem convinşi că în 1919, in fiecare localitate din
Ardeal, au luat fiinţă noi şi noi şcoli, academii (= instituţii de învăţă
m,lnt superior), muzee etc.
Intrebarea care s-a pus este următoarea: înainte de anul 1919, a
fost, a existat o activitate în domeniul cercetării în Transilvania. A :;us-
ţine cti nu a existat, sau c;i s-a desfc.lşurat la un nivel scăzut este gre-
şeaLl. E drept, că în 1919 faptele, lucrurile au pornit pe noi făgaşe, s-a
impus o redimensionare a fenomenului cultural. Este ştiut că primul
rector al Universităţii clujene a fost Sextil Puşcariu, iar CEtl care a girat
pentru o scurtă perioadă această funcţie, datorită unor situaţii dîficile
apă.rute în Universitatea clujeană, a fost tot un profesor de limba
romjnă, e vorba de Nicolae Drăganu.
tn puţinele studii, cercetftri existente referitoare la Universitatea
clujeană din perioada 1872--1919 nu sunt analizate, suficient, materia-
lele referitoare la predarea limbii române. De la înfiinţ<!rea universi-
tăţii a existat o catedră de limba rom<.înă. Primul titular al disciplinei a
fos~ Grigore Silaşi, el ocupând această funcţie între 1872--1886. insu-
şin.du-şi primele cunoştinţe la importantele şcoli ardelene <le la Năsăud,
Dej. Cluj, Blaj, Gr. Silaşi lşi va completa studiile la Vicn'l la Seminarul
„Sfclnta Barbara", unde a stat timp de 10 ani (1862-1872). Chiar din
primul an de studii şi-a luat doctoratul în teologie. În 1872 este nwnit
profesor de limba şi literatura rom<în;l la Faoultatea de Filozofie din
Cluj, unde funcţionau la acea dată, şapte profesori maghiari şi doi gcr-
m,ir.i. la diferite discipline. Fiind un apărător al drepturilor tineretului
studios român va fi îndepărtat de la catedră în 1886, dupc.1 14 ani de
muncă asiduă. Inc<1 din anul şcolar 1884-85, din ordinul ministrului
A. Trefort de ila Budapesta, a fost absolvit de predarea cursurilor ca
apoi să fie înlocuit cu Grigore Moldovan.
Lucrarea în care îşi expune, în modul cel mai închegat, punctele
de vedere profesorul clujean este „Renaşterea limbii româneşti în vor-
bire şi scriere" publicată în trei fascicule dintre care primele dou[1 au
apărut la Cluj în 1879 şi 1881, al treilea la Gherla în 188:'1. învăţatul
din Cluj a publicat mai multe articole în revistele: „Erdelyi Muzeum",
„Transilvania", „Familia", „Amicul Familiei". S-a spus, pe drept cuvânt,
că este singurul autor din această perioadă care a scris studii originaile
444 GABRIEL VASILIU
şi competente. Cursurile ţinute I.a facultate l-au impus şi peste Carpaţi

şi în 1877 .a fost ales membru onorific .al Academiei Rom{\ne. Titlurile
cursurilor ţinute au fost publicate în Acta. Reg. Scient. llniversitatis
Claudiopolitanae pe anii 1872--1883. Le amintim pe cele mai impor-
tante: „Despre limba şi literatura română" (1872), „Istoria limbii şi
literaturii române" (1872--1883); „Gramatica română -- analiza limbii
române" (1872), „Originea şi dezvoUarea istorică a limbii rom<îne''
(1872), „Dialectul românesc din Macedonia în paralelă cu limba romc"m:1
de dincoace de Dunăre" (1872-1879), „Derivarea în limba română"
(1872, 1874, 1882), „Topica limbii şi versificaţia" (1872, 1873, 1875),
„Istoria lingvisticii român~ti" (1873, 1876, 1881), „Limba romfmă din
Istri.a şi limba retoromană în paralel cu morfologia limbilor surori"
(1875, 1877, 1884), „Elemente străine în 1limba română" (1875), ,,Forma-
rea cuvintelor în limba română" (1876, 1879), „Fonetica şi ortografi.:i
limbii române" (1877, 1879, 1881), „Elemente de limbC:i armeană d~
vest" (1878), „Sintaxa limbii române pe baza istoriei limbii" (1879).
Numai .această enumerare de titluri ne dovedeşte varietatea şi com-
plexitatea preocupărilor. Din 1879, pe lângă funcţia de profesor de limba
şi literatura română, a fost şi profesor de limbi semitice. PreocupărilP
lingvistice aile lui Gr. Silaşi s-au orientat pe patru fc'igaşe 1 : lingvisticc'1
generală, istoria limbii române, definirea locului limbii romfme între
celelalte limbi romanice, probleme de ortografie.
Gr. Silaşi este susţinătorul părerii că limba română s-a format atiît
în nordul cât şi în sudul Dunării căci „Dunărea, f1luviu rege [ ... ], era
mai vârtos mijlocul de legătură între fraţii de un sfmge .şi de o limb{t
decât un zid despărţitor" 2 . Importanţa studierii limbii unui popor pen-
tru elucidarea problemelor de istorie în lipsă de aJ.te surse îl pun pc
profesorul clujean să susţină ,,Pentrucă unde nu mai ajung doc:umen-
tele şi monumentele istorice, totuşi rămâne încă un document şi monu-
ment mai istoric decât toate, <limba care cu elocinţă rară ne is•toriseşte
trecutul poporului"3. Acorda, în cercetările sale, importanţa cuvenită
contactului între diferite popoare şi limbi. Convingându-se, pe baza cer-
cetărilor, că nu există o influenţă în lexicul romfmesc din partea longo-
barzilor, hunilor, avarilor, Gr. Silaşi aminteşte şi explică trecerea aces-
tor popoare pe teritoriul patriei, dar insistă asupra infiluenţei slave,
maghiare, turceşti şi greceşti. Conştient de importanţa numelor topo-
grafice (= toponimice) şi dialectologiei, pentru explicarea istoriei popo-
rului român el pledează pentru o culegere .şi o interpretare a .toponimiei
„deoarece pe numirile topografice se pune în prezent mare pondere
chiar şi în demonstraţii istorice despre începutul şi locuinţele mai vechi
ale diferitelor ginte"4. Deşi considerat printre ultimii reprezentanţi ni
I G. Vasiliu, Păreri despre limbă ale lui Grigore Silaşi, în Cercetări de ling-
vistică, XVIII (1973), nr. 1, p. 11-20.
2 Gr. Silaşi, Stu:lii asnpra dialectului niacedo-român în paralelă cu cel daco-
român", în Transilvania, VII (1874), nr. 8, p. 31.
3 Gr. Silaşi, Jnsemnătatea literaturii române tradiţionale, in Transilvania, VIII
(1885). nr. 3, p. 33.
4 Gr. Silaşi, Renaşterea limbii române în vorbire şi scriere, în Amicul Fami-
liei, III (1880), nr. 32, p. 263.
PRIMII PROFESORI Dl! UMBA ROMANA
445
curentului latinist nu întâlnim la Gr. Silaşi exagerări sau vulgarizări.

Aducând în discuţie elemente de lingivistică romanică, el consenmează
trecerea limbii române între limbile neolatine, fără drept de replică,
de către părintele · romanisticii. Fr. Diez. O bibliografie bogată: Diez,
Hofmann, Holland, Schlegel este utilizată pentru compararea limbii
române cu c~lelalte limbi romanice. In contextul romanisticii, studie-
rea limbii române este necesară, deoarece ea „a păstrat chestiunile şi
alte elemente de limbă în forma mai străveche şi mai originară decât
surorile italiană, spaniolă sau portugheză şi franceză de aceea P. Maior
cu tot dreptul a putut afirma că ea se arată mai veche decât aceste
surori, de unde unii filologi, bunăoară, englezul Bruce-Whyte, nu ezită
a numi limba românească cheia limbilor romanice" 5 . Foarte multe arti-
co,le le consacră şi ortografiei limbii române. El priveşte cu satisfacţie
înlocuirea albafetului chirilic cu cel latin, deoarece primul este „un
impediment în dezvoltarea culturii româneşti". Este cunoscută concep-
ţia Şcolii Ardelene privitoare la purificarea limbii. Gr. Silaşi discută
cele trei „operaţiuni": cea a purificării, a neologizării şi a ligizării. În
concluzie putem spune că profesorul clujean s-a călăuzit în toată activi-
tatea sa privitoare la limba română după principiul susţinut de Iacob
Grimm „ ... limba noastr<'l e totodată istoria noastră" 6 idee completată
de profesor „Dulcea-ne limbă naţională formează tezaurul nostru cel
mai preţios ereditu (=moştenit) de la străbuni' 0 . Schimbarea din func-
ţie a lui Grigore Silaşi s-a făcut nejustificat. Acuzat de oficialitilţi că
predă cursuri în limba rom<:înă, activitate interzisă, la început i-a fost
suspendat cursul, apoi destituit. Suntem în anul 1886. înlocuitorul este
Grigore Moldovan, care a funcţionat între 1886-1918. Părerile con-
tempomnilor, mai ales a celor din Bucureşti, despre profesorul Moldovan
sunt aspre. Printre cei mai înverşunaţi critici se numără Ioan Slavici
şi Nicolae Iorga. Pentru a ne convinge ne-am adresat aceloraşi surse
pe care le-am folosit în cazul lui Gr. Silaşi: „Almanahul Universităţii
clujene şi presei timpului. În Revai Nagy Lexikon lui Gr. Silaşi nu i se
acordă nici un rând, lui Gh. Moldovan 38 de rânduri.
Născut la Gherla la 12 martie 1845, urmează şcoala în oraşul natal,
apoi a urmat Academia de Drept pe care o absolvea în 1876. E numit,
pentru o perioadă, inspector şcolar în provincia Turda. în toată pregăti
rea sa a fost ajutat, susţinut de episcopii igherleni Vancea şi Pavel.
Aceste informaţii le aflăm dintr-un articol în care îşi face un curriculum
vitae. Timp de un an a îndeplinit şi funcţia de subcăpitan de onoare la
magistratura Clujului. Numirea 'lui ca profesor de limba română ia Uni-
versitatea din Cluj, în anul, deja amintit, 1886, e&te destul de- puţin
lămurită, în întreaga sa activitate s-a dovedit un disciplinat şi ascultător
salariat.
Cursurile ţinute la facultate sunt din domeniul folclorului, etnogra-
fiei, istoriei şi a limbii române. Nu vom mai întâ'lni preocuparea per-
manentă pentru limbă ca la predecesorul său. La început publică o carte
5 Gr. Sil~şi, Discursuri filologice şi istorice maghiare, privitoare la români, [n

Amicu[ Familiei, I (18î8), nr. I, p. ~-
6 Gr. Silaşi, lnsemnătatea . .. , p. 33.
7 Gr. Silaşi, Renaşterea . ..• fasc. I, p. 4.
44(} GABRIEL V ASIUU
de gramatică romana, câteva articole despre ongrnea moţilor şi arme-

nilor din Transilvania. De abia în anul universitar 1889-90 studentii
vor putea audia două cursuri ele specialitate: „Originea .şi formar~a
limbii române prezentate în literatura ele specialitate maghiară", în
care susţine cu fermitate, pe baza unor articole ap[irute la Budapesta
şi Viena, originea exclusiv sud-Dunăreană a poporului român. Al doi-
lea curs se intitulează „Pe baza studiilor române explicarea articolului
românesc în cele trei dealecte".
Mai reţin atenţia şi cursurile, care sunt şi publicate sub formă de
rezumat în revista „Ungaria" 8 : „Elemente turceşti şi maghiare în limba
română", „Date despre dialectul macedo-rom[m".
Din numărul materialelor publicate in revista mai sus menţionată,
preocupările de limbă ocupă 250/o . . . Putem să afirmăm, fărc"1 să gre-
şim, că cea mai bună realizare a profesorului Moldovan a fost revista
„Ungaria", intitulaUi destul de pretenţios, „social-ştiinţifică-literară",
c31"e a apărut între 1881-1898 şi între 1907-1909, la Cluj. Dar nu arti-
colele redactorului şef sunt cele mai vaforoase, ci cele semnate de col.:i-
boratori, să-l amintim numai pe Alex. Viciu. Revista a avut un regim
aparte, în lumea presei ardelene şi a presei romfmeşti. Din 1895 îi
11daugă şi un supliment intitulat „Cronica Româno-Maghiar<!.". Datorită
bunei înţelegeri cu autorităţile a fost numit decan şi apoi prodecan al
Facultăţii de Filozofie, pe o perioadă de ccîte un an şi rector între
1906-1907.
Dacă unele articole sunL simple polemici, un fel de replici la criti-
cile la care a fost supus, ca de exemplu, „Răspuns I.a memorandumul
tinerilor români din Bucureşti" (1892) sau „Scrisoare deschis;!. către
Urechie Vasile" (1894), „Gramatica rom[mă" este un manual destul ele
simplu şi redus şi foarte puţin original departe de rigorile unui curs
universitar. Mai interes.ante, dar nici acestea nu sunt originale, sunt
articolele care dezbat probleme din folclorul rom[mcsc: „Poporul ro-
m<:în din zona Aiud-Alba", „Albumul condoleanţelor" (1872), un gru-
paj de dmtece de jale, „Balade româneşti", „Proverbe romc"meşti" (1892),
„Coroane din florile folclorului rom[mesc'; (1884). Este şi autor drama-
tic, a scris piesele „Ileana Cosânziana", ,,Lada satului", „Dragostea lui
Florica", dar şi studii de istorie „Andrei Şaguna", „M:1na rusă în Româ-
nia"' (1916).
Cei doi profesori clujeni au avut destine diferite, primul Grigore
SJla~i - apreciat şi iubit la Bucureşti; cPl de al doilea - Grigore
Moldovan - apreciat şi iubit la Budapesta; ei sw1t primii profesori
universitari ·care au predat limba română la Cluj, unde au venit din toate
colţuri'le Ardealului, tineri români, maghiari, sa.şi, şvabi, evrei, ruteni,
slovaci pentru a se instrui la cele 4 facultăţi, mulţi <lin ci, profesând
până către 1930, fiind apreciaţi pentru cunoştinţele şi profesionalismul
de care au dat dovadă.
GABRIEL VASILIU
B Ungaria, revistă socialo-ştiinţifică-literară, redactată de Gregoriu Moldovan,

Cluj, 1891-1898; 1907-1909.
PRIMU PROFESORI DE UMBA ROMÂNĂ
447
TilE FIRST PROFESSORS OF ROMANIAN LANGUAGE AT

TJIE UNIVERSITY OF CLUJ (18i2-1919)
(Summary)
Before the First World War, Cluj had not only been an admini~tr.ative
centre of Transylvania, but also a powerful cultural centre.
From 1872, when the University of Cluj was founded, until l!Jl!J, two pro-
fessors of Romanian language have taught here, Grigore Silaşi and Grigore
Moldovan. Youth from all parts of Transylvania learnt at the University.
The two professors, mostly Grigore Silaşi, have contributed by their work to
the completion and the deepening of the studies of Ianguage, history, dialectolugy,
ethnology, history of language etc.
Today, when we celebrate 75 years from the foundation of the Universi1y
of Cluj, it is very important that everyone should know what was inherited and
wliich was .the starting point in 1919.
Grigore Moldovan, the one who replaced Grigore Silaşi in teaching Roma-
nian language, is a very contested personality by manY research workers.
CULTURA ŞI LITERATURA RUSA IN „GAZETA DE DUMINECA"
INTRE ANII 1904-1909
Declarată organ de cultură, „Gazeta de Duminecă" nu şi-a dezmin-

ţit intenţiile pe tot parcursul apariţiei. Pe lângă publicarea a numeroase
materiale referitoare la cultura locală, etnografie şi folclnr, revista înre-
gistreati't colaborări ale unor personalităţi cunoscute. Sunt tipărite arti-
cole şi poezii ale lui G. Coşbuc, O. Goga, eseuri despre M. Eminescu,
Al. Vlahuţă, I. Agârbiceanu, M. Sadoveanu. Publică frecvent în această
revistă Emil Isac, Ioan Pop Reteganu, Sofia Nădejde, Maria Ciobanu
şi mulţi alţii.
La începutul acestui veac (1904-1909) sunt frecvente tra::lucerile din
operele 1lui H. C. Andersen, E. T. Hoffmann, L. Bertold, Jules Verne ş1,
îndeosebi, din Lev Tolstoi. L. Tolstoi este cunoscut în prezent la noi şi
peste hotare prin capodoperele sale clasice, prin romanele Război şi
pace, Anna Karenina, lnvierea. Puţină lume cunoaşte astăzi nuvelistica
lui Lev Tolstoi, ori în perioada la care ne referim, tocmai această parte
a operei sale a fost tradusă şi .răspândită în marea masă a cititorilor.
Majoritatea povestirilor de după 1880 ale 'lui L. Tolstoi au un carcater
moralizator, un stil simp1u, accesibil, motiv pentru care au fost recep-
tate rapid de masele largi ale populaţiei. Multe din aceste opere au ajuns
în manualele de limba română oa texte de lectură.
Interesant ni se pare faptul că răspândirea în România a operelor
colosului de la Iasnaia Pollana parcurge un itinerar invers ordinii în
care au fost create. Astfel, primul roman tradus în limba română este
lnvierea, în 1899. Până la moartea soriitorului, în 1920, sunt traduse Ia
noi, pe lângă romanul amintit, povestiri şi nuvele tolstoviene, scrise
după 1880. Cele mai multe traduceri se fac după versiuni intermediare
(franceze şi germane) şi, de aceea, denaturnază, adesea, textul original.
In numărul 34 din 1904 al „Gazetei'1 ... pare trraducerea Cel dintâiu
rachier. Povestirea, al cărei titlu original este Kak certjonok krajusku
vykupal - Cum a răscumpărat drăcuşorul bucata de paine, arc la bază
două poveşti - bielorusă şi tătară - care explică modul în care a apă
rut rachiul făcut din grâne. Pornind de la un subiect de basm, Tolstoi
îl dezvoltă în spiritul moralei sale. Prima parte a povestirii are multe
puncte comune cu povestea lui Ion Creangă despre Stan Păţitul. Perso-
najul principal -- un ţăran harnic, dar sărac, ce trăieşte „cu frica lui
Dumnezeu", este ispitit de Diavol. Prima încercare eşueazii, iar Diavo-
lul, îmbrăcat în slugă, îl ajută pe ţăran să se îmbogăţească, după care il
sfătuieşte ca din surplusul de grâne să facă băutură. împins pe drumul
păcatului, ţăranul trece prin toate ipostazele decăder\i umane, simboli-
zate în trei animale: vulpe, lup şi, în final, porc. Co11cluzia lui Tolstoi,
c<I orice păcat atrage după sine un altul, apare şi în povestirea Cei trei
tâlhari, publicată în 1907, în nr. 28 al revistei. Pornind de la această
29 - Acta Mvsei Porollssensls voi. XIX 1995
4!50 DIANA TETEAN
concluzie, scriitorul atrage atenţia, în majoritatea lucrărilor sale, asupra

necesităţii autoperfecţionării continue.
Prin anii optzeci ai secolului trecut, Tolstoi resimte tot mai hcut
stupiditatea modului de organizare al societăţii şi caută soluţii de ieşire
din impas. !n articolul său Despre nebunie, el afirmă că „majorhatea
omenirii se află, chiar dacă numai temporar, într-o stare de nebunie
deplină" 1 . Marele scriitor caută, însă, să vindece această lume „nebună''
prin metode utopice. Singura forţă soci.ală, care a hrănit veacuri 1ntn•gi
Rusia, singura capabilii, după opinia lui Tolstoi, să readCică socieW.•L<l
rusă pe calea cea bună, era ţărănimea, cel mai puţin atinsă de corupţia
ce domnea peste -tot. Ei i se adresa Tolstoi în povestirile sale cu carac·ter
popular, dorind să „îmbrace" într-o haină artistică învăţăturile lui C:ris-
tos şi să le redea în iaşa fel încât să poată fi citite de „bătrc"tni, funei
sau copii şi, pe fiecare dintre ei, să-i pasioneze, să-i înduioşeze, sj-i
facă să se simtă mai buni" 2 . Povestiirile „populare" ale lui Tolstoi tir:d
spre o concentrare maximă. Laconismul prezentării evenimentelor urm:1-
reşte să scoată în evidenţă veridicitatea învăţăturii moral-religioase a
scriitorului. In povestirea De unde vine răul în lume?, publicată în Di!".
3 din 1906 <(p. 3-4) al „Gazetei de Duminecă", un eremit încea1rcă si1
afle cauza răului într-o discuţie cu animalele: Corbul consideră că răul
vine pe lume din cauza foamei; Turturica, că vine de la dragoste; Şcr
pele vede cauza răului în răutate, iar Cerbul - în frică. Morala - în
stilul concepţiilor lui Tots-toi din această perioadă: „cauza răului este
trupul, că de la dânsul vin foamea, dragostea, răutatea şi frica".
Propovăduind ascetismul, Tolstoi mărturiseşte cu durere în jurna}ul
său: „Mi-e groază să o spun, dar ce să fac dacă este a.şa, încf1!t, cu
toată dorinţa de a trăi doar pentru suflet, pentru Dumnezeu faţă· de
mU'He şi multe prnbleme nu poţi să nu şovăieşti, să nu fi nehotiirfrt" 3 .
Contradicţiile scriitorului se adâncesc tot mai mult şi, în 1885, el
îi scrie lui Certkov, care a jucat un rol important în viaţa lui din ultimii
ani: .,,Sunt derutat, doresc să mor, îmi trec prin minte tot felul de pla-
nuri de fugă şi mă gândesc chiar să profrt de situaţia mea şi să-mi
schimb întregul mod de viaţă"4.
Meditaţiile despre moarte sunt strâns legate la Tolstoi nu do.ar
de dorinţa schimbării modului de viaţă, ci şi de posibi1litatea cunoaşterii
totale a propriului eu, a pătrunderii în cele mai profunde straturi ale
conştiinţei personale şi, prin ea, a celei universale, deci, de posibmtaitea
cunoaşterii „secretului" vieţii şi al morţii. Deosebit de sugestivă în acest
sens, este nota Tolstoi despre moarte, publicată în nr. 17 din 1906 (p. 9),
în „Gazetă". Nota cuprinde două citate din Tolstoi, fără indicarea sur-
sei: „Moartea este schimbarea conştiinţei de a mă cunoaşte pe mine
însumi. Şi astfel frica de moar.te e o grozavă credinţă deşartă. Moartt:>a
e o întâmplare îmbucurătoare, care termină orice viaţă. Suferinţa d('
aceea s-a dat, ca să oprească pe oameni de la moarte; de a·ltcum cel cc
1 L. N. Tolstoi, Polnoe sobranie socienij, Moscova-Leningrad. 1928-1958, :JB.

p. 404.
2 Idem, 63, p. 326.
3 Idem, 58, p. 65.
4 Idem, BI, p. 104.
CULTuRA RUSA IN „GAZETA DE DUMINECA"
451
poate înţelege viaţa şi moartea, o doreşte pe cea din urmă. Altfel însă
nu se poate ajunge I.a moarte decât prin sufe.rinţ[1". în alt loc: „MoaI"tea
e nimicirea acelor organe, cu ajutorul cărora observ lumea. Spargerea
unei sticle, prin care priveam până acum lumea şi înlocuirea ei cu alt-
ceva. Moartea e trecerea dintr-o conştiinţă, lîntralta, dintr-o imaginaţiune
(închipuire) întralta. De pe o scenă trece omul în alta. în momentul aces-
tei treceri e lămurit, că ceea ce ţinea de real (existent) nu este decât
o nălucire. În acest moment să poate vedea realitatea originală (primor-
dială). De 1aceea e de însemnătate şi interesant momentul morţii".
Cumpăna dintre viaţă şi moarte, ca moment al înţelegerii sensului
ascuns al existenţei umane şi a valorii supreme :a artei, stă în cen-
trul atenţiei şi în „povestirea rusă" - Cântecul pasărei din 1905, nr.
5 (p. 2-3).
În nr. 42 din 1907 (p. 1), „Gazeta de Duminecă" tipăreşte portretul
lui Lev Tolstoi ală•turi de cel 1al scriitorului şi omului politic norvegian
Bjornsterne Bjornson, iar [n nr. 45 din 1908 (p. 4) apare sub titlul Ce
crede Tolstoi?, un articol care punctează principalele repere ale filozo-
fiei religioase a scriitorului rus.
Ultimii ani de viaţă ai lui Tolstoi, ai „celui mai complex om dintre
marile personalităţi ale secolului ial XIX-lea" 5, au coincis cu războiul
ruso-japonez şi revoluţia din 1905 din Rusia. Cele două evenimente sunt
mereu prezente în „Gazetă". Aproape că nu există număr al revistei
în 1904-1905 în care să nu găsim amănunte referitoare la războiul
ruso-japonez.
în numerele 47 (p. 3) şi 49 (p. 2) din 1904 sunt traduse reportajele
Aventurile unui erou rus de 13 ani şi Din grozăviile războiului ale lui
Vasili Iv.anovici Nemirovici-Dancenko (1844-1936), fratele cunoscu'.tului
regizor, dramaturg, scriitor V'ladimir I. Nemirovici-Dancenko (1858-
1943). Vasili a lucrat in cantate de corespondent militar şi în timpul
ră:tboiului ruso-turc din 1877-1878, precum şi în primul război mon-
dial. Scenele prezentate din războiul ruso-japonez creează imaginea unei
lumi de „nebunie şi groază", descrisă şi de scriitorul Leonid Andreev
în nuvela Râsul roşu. Numele lui L. Andreev este 1amintit alături de ce'le
ale lui M. Eminescu şi M. Sadoveanu (nr. 45, 1908, p. 9), în legătură c11
apariţia a două volume de traduceri din opera sa: Guvernatorul şi Novele.
Andreev era considerat „cel mai puternic din scriitorii tineri ai Rusiei"
(p. 9) de la acea dată.
Războiul ruso-japonez constiruie un pri'lej de informare a cititorului
român în legătură cu diferite obiceiuri şi datini ale „muscalilor". In
acest sens amintim articolele Dumineca Floriilor la soldaţii ruşi (nr.
l!'i, 1904, p. 1), Judecata lui Dumnezeu în Caucasia (nr. 13, l!J06, p. 1),
sau Sărutarea de Sfintele Paşti a Ţarului Rusiei (nr. 16, 1904, p. 1).
ln acest ultim articol este descris un vechi obicei al ruşilor de a săruta
pe primul întâlnit în ziua Invierii, obicei păstrnt incă Ia 'lipovenii din
Români1a. Acest sărut simbolizează reconcilierea dintre oameni şi, tot-
odată, purificarea sufletească. Conform datinii, de Sfintele Paşti omul
trebuie să devină mai bun, mai iertător, mai pur.
s M. Gorki, Sobranie soeincnij, Moscova, 1951, 14, p. 307.
452 DIANA TETEAN
Dar „Gazeta de Duminecă" nu prezintă doar scene idilice, ca ce.a

dintre Ţarul Rusiei şi santienelă de Sfintele Paşti, ci încearcă să eecze
o imagine cât mai veridică despre realităţile din ţara vecină. Elocvente
sunt articolele: Ţarul şi Evreii din Rusia (nr. 38, 1904, p. 5), Bătaia ~n
Rusi.a {nr. 37, 1904, p. 7), Chinuri neomeneşti (nr. 31, 1905, p. 1---2).
Ultimul relatează pe scurt despre soarta exilaţilor ruşi în insula SahaUn,
„un loc blăstămat de Dumnezeu, care totdeauna îi noros şi cuib de
boale". Din anul 1869, guvernul rus „aici trimite pe acei prizonieri pc
cari îi este ruşine a-i omorî; dar pentru aceea totuşi voieşte a-i îngropa
de vii". Fără a aminti în mod direct numele lui A. P. Cehov şi, cartea
acestuia Insula Sahalin (1894), un adevăr.at rechezitoriu la adresa condu-
cerii Rusiei, articolul interferează cu acesta prin titlul său, care c un ei~nt
din cartea mai sus amintită.
Dar căutările sufletului acela neliniştit al poporului rus, chinuit
de sensul vieţii" 6 , se răsfrânge nu doar în opera lui Cehov sau Tolstoi,
ci şi în cele ale 1lui M. Gorki. După opinia lui M. Sadoveanu, în scrierile
lui Gorki, cititorii români puteau „să presimtă frămnntarea oceanului
uman de la graniţa Europei până sub Cercul Polar şi în fundul Sibe:-ici,
frământare de valuri nebiruite care trebuiau să rupă zăgazurile" 7 .
Multe dintre operele lui M. Gorki sunt citite la noi în franceză sau
germană, primele traduceri în limba română fiind publicate în diverse
reviste, doar 11a începutul secolului nostru. Un rol important în populari-
zarea creaţiei scriitorilor ruşi o are şi editura „Lumen", care tipăre~te
cărţi foarte ieftine, la 15-20 de bani bucata. La această edituri"1 ap:1r
până în 1905 13 povestiri ale lui M. Gorki.
AcUvitatea literară şi politică a iLui Gorki e discutată intens, ade-
sea polemic, în ziarele şi revistele vremii. De aceea, arestarea scriito-
rului, în 1905, îşi găseşte ecou în ziarele progresiste. Pe prima pagirn1 a
nr. 6 al „Gazetei de Dumiil1'ecă" din 1905, este publicat, sub po.rtretul iui
Gorki, articolul Marele scriitor rusesc Maxim Gorki în temniţă, în oa.re
se arată că pentru a înăbuşi revoluţia din 1905 din Rusia, „guvernul
rusesc nu s-a temut a recurge şi la celea mai mari credulităţi, nstfei a
dat poruncă că pe conducătorii mişcării să-i tragă în închisoare, ia::- pc
poporeni, dacă nu se supun de bună voie, să-i împuşte. Unul dintre
conducătorii poporului - afară de popa Gapon - a fost şi marele scri-
itor, Maxim Gorki. La dânsul s-au aflat câteva proclamaţiuni şi astfel
a fost dus în temniţă, ba pe cum venise vestea era pe aci să fie sp;.1n-
zurat".
Arestarea lui Gorki a stârnit un val de nemulţumiri în întreaga
Românie, care a culminat cu trimiterea unei telegrame de protest din
partea ziariştilor români ţarului Rusiei. Telegrama, semnată de Dl. Al.
Ciurcu, preşedintele sindicatului ziariştilor din capitală, şi tipăritei în
„Gazeta Transilvaniei", „Adevărul", „Dimineaţa", apare şi în nr. 5 din
1905 (p. 3) al „Gazetei de Duminecă" şi cuprinde următoarele:
6 M. Sadoveanu, Mărturis'ri, Bucureşti, 1960; p. 417.

7 Idem.
CULTURA RUSĂ lN „GAZETA DE DUMINECĂ" 453
„Sire!"
.„Orice mare ilustraţie intelectuală aparţine lumei întregi. De aceea,
în numele presei române şi impu:te.midt de colegii mei, îmi permit a
ruga pe Maiestatea Voastră, să crniţe vieaţa şi libertatea marelui scriitor
Maxim Gorki, care e o glorie nu numai pentru naţiunea rusă, dar şi
pentru întreaga omenire.
Acel care are onoarea a vă adresa această respectuoasă rugăminte,
a avut 'feil"icirea de a însoţi pe moşul vostnl ilustru, Alexandru II, pe
câmpiile de războiu ale Bulgariei şi de a fi fost decorat de cătră marele
împărat.
Sire!
Toată lumea civilizată pune temeiu pe sentimentele de nobleţă şi pe
generositatea Maiestăţii Voastră".
În continuare revista relatează că asemenea proteste au fost trimise
şi din partea scriitorilor germani şi a ce'lor maghiari. Revisita conchide:
„Şi e de sperare că Gorki va fi eliberat, ceea ce s-ar şi cuveni". În ace-
laşi an, în nr. 17 (p. 7) revista publică un articol: Maxim Gorki - greu
bolnav, în care aduce la cunoştinfţa dtitor:ului român precara stare <le
sănătate a cunoscutului scriitor „al marelui pământ slav" 8•
Cunoaşterea pământului şi poporului rus se face şi prin interme-
diul proverbelor şi zicătorilor ruseşti, care sunt „presărate" în diferite
numere ale revistei.
În nr. 49 din 1906 (p. 2-5) e publicată traducerea Un om bogat,
fără indicarea, însă, a autorului sau a traducătorului. După stil aceasta
ar putea fi o povestire a lui I. S. Turghe.nev.
Ca lllil adevărat organ de cultură, „Gazeta de Duminecă" ia încercat
şi a reuşit să iasă dincolo de graniţele psihologiei naţionaliste şi să se
încadreze în universalirt:ate.
Fără a avea, desigur, pretenţia de a epuiza subiectul, 1am încerc::i.t
doar să a.tragem atenţia asupra importantului rol pe care l-a jucat
„Gazeta de Duminecă" la începutJUl acestui veac, mai precis între anii
1904-1909, în răspând.kea culturii ruse în ţarn noastră.
DIANA TETEAN
LA CULTURE ET LA LITERATURE RUSSE DANS „LE JOURNAL

DE DIMANCHE" ENTRE 1904-1909
(Rcsumc)
L'article essaye de relever le role important que a joue „Gazeta de Duminecă"

(„Le Journal de Dimanche") au debut de ce siecle, precisement entre 1904-1909,
dans la propagation de la culture russe en Roumanie. En ce but l'article presente
et commente des materiaux concernant des personnalites et des evenements cul-
turels et politiques de l'epoque.
8 M. Sadoveanu, Evocări, Bucureşti, 1954, p. 255.
RECLAMA IN PRESA ROMANEASCA INTERBELICA DIN CAREI
Cercetarea domeniului reclamei cu referire la oraşul Carei benefici-

ază, chiar din start, de un excelent punct de vedere exprimat într-una
dintre gazetele romfmeşti interibelice ce apăre.au aici. Este vorba despre
un articol de popularizare 1 ce se referă, în mod explicit, tocmai la des-
cifrarea resorturilor intime ale subiectu1lui prezentului studiu. Reclama
este echivalată cu accepţiunea ei cea mai accesibilă unui public prea
puţin .avizat, anume cu ,,a merge vestea". Autorul anonim al articolului
constată marele impact al enunţurilor aducătoare de câştig ra'Pid şi
sigur, pentru societatea interbelică: „ ... Deschizi grazetele, răsfireşti
prin reviste, calendare şi multe cărţi, călătorind treci pr:in gări, intri
în oraşe, pe pereţi şi table anume fixate ceteşti reclame peste reclame,
între cari de câte ori nu dai, de ce ai nevoie şi cauţi. Ce uşurotate pentru
lumea de azi ... " Reclama - numită cât se poate de nimerit „sufletul
vieţii de azi" - pare a fi o invenţie provenită. din acelaşi prolific mediu
germanic. La jumătatea secolului al XIX-lea a trăit în Lipsea (Leipzig)
un librar şi edi.tor care se numea Filip Reclam. Lui i se datorează debu-
tul într-un domeniu al relaţiilor publice ce s-a diversificat atât de mult
până în zilele noastre, ajW1gând cel mai eficient mijloc de a-ţi dubla şi
tripla câştigurile. Foarte interesante sunt informaţiile despre modul de
producere a d:iseursului laudativ din mediul american şi francez. Nu
insisUim aici asupra acestor elemente care pot fi extrase direct din
presa locală a timpului de cei realmente interesaţi de problema ca atare.
Demo:1straţia la care asistăm - pentru că în fond despre aşa ceva este
vorba mereu pe paroursul textului menţionat - are ca finalitate rele-
varea stării de lucruri din Ardeal, aici unde minoritarii sunt cu mult
mai bine racordaţi la scara de valori europene2 .
Comerciantul Iosif POLITZER este, la Carei, leaderul domeniului de
referinţă. Când facem această afirmaţie atât de tranşantă ne gândim,
firesc, nu numai la insisitenţa cu care ~evine în paginile periodicelor tim-
pului, ci mai ales la calitatea demersu1ui interpretativ, Ia imaginaţia de
care dă dovadă. Spre deosebire de colegii săi de breaslă care se cram-
ponează, în cele mai numeroase cazuri, de o formulare pe oare o găsesc
suficient de explicită, POLITZER nu-şi permite prea muHe reveniri la
un text considerat definitiv. Mereu el va mai adăuga ceva, va 'încerca
o nouă punere ÎI7 pagină, va formula o nouă versiune avantajoasă pen-
tru desfacerea produselor din magazinul său.
1 „Reclama", în Graiul Neamului, I, nr. 2/1 mai 1927, p. 3.

~ Ibidem: „ ... mai ales la noi în Ardeal. Câţi comercianţi, meseriaşi şi alţi
români nu se plâng, că aici în ţară nu le merge bine.. Nu, căci nu ştie nimeni de
ei! Ungurii, ovreii cu grămada-şi fac reclamă, în gazete maghiare şi române, ~i
le merge, pe când românul se plânge, că el nu se poate fericii. Nu, că nu-şi face
redamă. "' ·
456 CORNEL CRĂCIUN
Profitând de seriozitatea unei într:eprinderi comerciale create în anul

1896, POLITZER se impune pe piaţa looală cu deosebire în preajma săr
bătorilor de iarnă. Astfel, cu ocazia marelui ·târg de Crăciun al anului
1931 - când îşi sărbătorea împlinirea a 35 de ani de comerţ - insistă
asupra importanţei pe care o capătă împlinirea dorinţelor copii'lor de
către ceilalţi membri ai familiei: „ ... preţul articolelor de jucării este
redus 'la cost, ba la une1'e chiar sub cost" 3 , respectiv: „ ... cu reducerile
ce nu şi le poate admite oricare firmă, a înlesnit situaţia părinţilor dân-
du-le posibilHatea şi celor mai săraci să le fa.că o bucurie de ziu'l Naş
1
terii Domnului copilaşilor lor ... "4 Folosind tehnica intercalărilor p2

durata textului respectivului număr de ziar, comerciantul din Carei
„bombardează" literalmente pagina pentru a se impune în memoria vi-
ZJuală a concitadinilor săi. Actua'li şi potenţiali clienţi ai stabilimentului
pe care-l posedă în centrul comercial al oraşului, copii, femei şi bărbaţi,
toţi pot găsi măcar unul dintre produsele pe care şi-l doreşt~ cu insis-
tenţă: poşete pentru doamne şi domnişoare, cărucioare pentru copii, cio-
rapi de mătase GBL 5. Foarte interesantă este „diplomaţia" preţurilor
pe care-o practică, care dublează calitatea şi designul avantajos al modc-
lefor. Astfel, pe durata aceluiaşi număr dedicat sărbătorilor din iarna
lui 1931, asistăm '1a o veritabilă mişcare simfonică :a preţurilor. Deja p2
prima pagină avem textul refel".itor la jucării pe care l-am amintit
puţin mai sus. ln pagina a treia a publicaţi'ei distingem următ{)arele
cupluri de „forţe" competiţionale: poşetele iau preţurile „cele mai conve-
nabile, jumătate oa Ila alte magazii"; cărucioarele pot fi achiziţionate
„cu un preţ de nimica", ciorapii de mă.tase GBL" pe lângă preţul de
Lei 110, în Carei nu găsiţi decât la mag.azi.a POLITZER" 6 . in pagina a
patra este părăsită calea referirilor concrete în favoarea unei exprimări
cu titlul de generalitate universal admisă: „ ... ou reducerile ce nu şi le
poate admite oricare firmă ... "7 St:nategia veşnicei reveniri şi a reluării
insistente a enunţurilor fac parte componentă din arsenalul uzitat ac
comerciantul în cauză. in decembrie 1933, descifrăm o nouă referire la
sectorul jucăriilor de CrădunB. Peste alţi trei ani, cu ocazia celui de-al
41-lea târg de Crăciun al comerciantului, ajungem la o formuL3re deose-
bit de percutantă: „Târgul al 41-lea de Crădun a lui POLITZER întrece
toate aşteptările de până .acum. PREŢURI IEFTINE CA DIN POVEŞTI!
Posibilitate abundentă de cadou. Asortiment uriaş. Gust de capita:lă" 9 .
Recunoscând dificultăţile apăTute în .aprovizionare şi deservire odată cu
declanşarea celui de-al doilea răziboi mondial, POLITZER răm<:îne aC'e-
faşi optimist incorigibil -- secret care i-a menţinut faima .şi clientela
de-a lungul deceniilor - atunci ·când garantează respectarea, printr-Un
3 Graiul Neamului, V, nr. 35/29 noiembrie 1931, p. 1.

4 I bid<'m, p. 4.
5 Jbi.dem, p. 3.
C Jt,·:c~rm.
7 lbic!<'m, (J 4.
~ Ibidem, VII, nr. 12/decembrie 1933, p. 3: „Cu toate că importul de jucării
întâmpină mari greutăţi, cumpărări .avantajoase şi ef ine de jucării, fabricaţi:!
originală, Germană, se pot efectua şi în anul acesta numai la Politzer".
9 Solidaritatea, II, nr. 3/13 decembrie 193G, p. 3.
RECLAMA ROMANEASCĂ IN CAREI
457
travalLu personal, a prestigiu;lui „la înălţimea ~teptărilor publicului din

oraşul Careii Mari"10.
Nici celelalte sărbători creştine esenţiale - p,aştile - nu sunt tre-
cute uşor cu vederea de întreprinzătorul comerciant careian. Anul 1936
ne oferă posiblita-tea unei desfăşurări de forţe fără precedent în econo-
mia domeniu1ui referenţial. Din nou,, textele sunt reluate frecvent şi
benefic pentru autorul lor. Deosebit de semnificativ este enunţul apărnt
pe 19 aprilie 1936. Invocaţia este făcută femeii precaute, care - firesc
îşi probează această calitate ,târguind şi economisind parale „căci pre-
ţurile Lui POLITZER sunt IEFTINE, calităţile lui POLITZER sunt ŢI
ITOARE, mărfurile lui POLITZER sunt GUSTOASE"ll. După această
prima tranşă de invocaţii adjectivale se pretează un mic gest conspi-
rativ, cu atât mai apreciat de o reprezentantă a sexului frumos: „ ... Vă
şoptesc Dvs., un lucru pe care fiecare femeie îl ştie: ciorapi, chiloţi,
combinezoane de mătase numai i}a POLITZER trebuie cumpărate". Moti-
vul? Nimic mai simplu: „POLITZER dă m3rfă bună, preţurile lui POLIT-
ZER sunt ieftine, mărfurile lui POLITZER sunt la modă". Iar după un
scurt intermezzo, asaltul ofertant continua: „La POLITZER prime~ti
marfa cea mai frumoasă, cea mai bună, cea mai ieftină, în orice cali-
tate, mărime şi culoare". Nu ne dezmeticim bine din aceas,tă avalanşă
de superlative şi ingeniosul comerciant ne pune în prezenţa unei utile
şi insistente recapitulări: „Dacă vrei să târguieşti bine, frumos şi ieftin,
cercetează şi vizitează - fără oblligaţia de cumpărare - magazinul spe-
cial de ciorapi, chiloţi, combinezoane de mătase a lui POLITZER, unde
de toate găseşti numai ceeace visezi!" In a-tari condiţii îndemnul final
devine superfluul2 ... Pe linia amintiteiur repetări şi prescurtări textuale
se situează invocaţia din data de 23 aprilie 1936. De această dată este
1
re1uată doar prima fracţiune a reclamei integrale13 - cu foarte mici

modificări - probabil autorul ei considerând că este suficientă această
versiune scur,tă pentru un public deja cucerit.
Atenţi 1a specia 1 lă pe care i-am acordat-o lui POLITZER ar putea con-
duce la ideea unei veritabHe lipse de concurenţă în domeniu, însă lu-
crurile nu stau deloc aşa. Proprietarul unei prăvălii de modă pentru
dame - venerabilul HERSKOVITZ -- îşi cons0truieşte reclama prin refe-
rire la o loterie pe care ·o organizează, în mod special, pentru cei „cari vor
tace o cumpărătură de cel puţin 1000 Lei" 14. Având în vedere faptul că
marele premiu este „UN COVOR în mărime de 3 X 4 metri şi în vialoare
de 20.000 Lei" care „se poate vedea în fiecare seară în prăvălia frumos
luminată", nu ne îndoim că a repurtat un succes pe măsura ofertei ...
Ludovic KERTESZ este titularul unui binecunoscut magazin de ma-
nufactură. In primăvara anului 1922 se adresează publicului din Carei de
o manieră ce aminteşte bucuria suscitată de întoarcerea păsărilor mi-
gratoare: „Au sosit! Au sosit! Articole de Manufactură Galanterii Bur.1-
bac pentru brodărit ciorapi de prima calitate. Cele mai moderne cravate
JoIbidem, V, nr. 170/25 decembrie 1939, p. 3.

n Ibidem, I, nr. 21/19 aprilie 1936, p. 3.
12 Ibidem.
13 Ibidem, nr. 22/23 aprilie 1936, p. 1.
14 Graiul Neamului, II, nr. 33/14 octombrie 1928, p. 3.
458 CORNEL CRĂCIUN
au sosit pentru firma: Ludovic Kertesz, Calea Victoriei No. 36 (vis-ă-vis

cu CC!fetărie Nemethy) Să-Şi iae fie cine osteneală de a privi vitrina aces-
tei firme! Servici prompt. Pretruri fixe" 15 • în vara ace1uiaşi an revine
cu un anunţ datorat reparaţiilor Ila looalu1 magazinului său, situaţie în
car: este nevoit să-şi transfere temporar mărfurile în prăvălia de gabn-
terie GROSZ şi SCHWARTZ. Publicul este invHat să profite de pe urma
reducerilor de pre~uri pe care le onorează în aceste condiţii1°.
Din primăvara anului 1922 datează şi prima consemnare a unui
depozit de ghete local. Este vorba despre comerciantul Paul HARASZ
care ofertează Ghetele Relia - „oele mai bune şi mai renumite"l7. Sec-
torul este însă dominat de reprezentanţa uzinelor clujene DERMATA.
Suntem în situaţia favorabilă de a deţine reclama pe care şi-o realizează
stabilimentul la inaugurarea sa oficială, odată cu începerea anului şco
lar 1930/1931. Poate tocmai din cauza emoţiilor debutului sau pe consi-
derente pur pragmatice, prima ,,ieşire" în lume a magazinului speciali-
zat se cantonează la nivelul descrierii produsului şi a preţului iaferent.
Ceea ce este de remarcat, în acest caz, este utilizarea vignetelor pentru
redarea imaginii concrete a pantofului sau ghetei ofer.tate1 8 • într~o altă
intervenţie se insistă asupra calităţii şi preţului de o manieră mai mult
deccît promiţătoare: „Ghete de prima garanţie sunt numai cele „DER-
MAT A" ce se cumpără cu cea mai deplină încredere iatât ca calitate cc.ît
şi pentru preţurile unitare de pe •talpă«19. în data de 9 mai 1936 are
loc inaugurare.a prăvăliei de ghete „ERICA", oe aparţine lui Samuel
HERMAN, un fost angajat al firmei DERMATA. Descrierea bunelor ser-
vici'i pe care ,şi le oferă noul comerciant merită să fie redată în forma
originală: „ ...Servire domnească •atentă fără nici o obligaţie de cum-
părare. Preţurile ieftine fixe gravate în talpă, asigură On. Clientelă, c[1
nu se i:nşală. Numai mărfurile expre bune din toate fabricile de ghete,
cari garantează pentru fie-oare păreche de ghete şi rastfel fiecare părechc
de ghete, în ca.Zi că nu corespunde, va fi schimbată" 2o.
Sectorul colonialelor este disputat de către firma MATOLCSY, fra-
ţii LUDESCHER şi LEFKOVITS. Primul dintre cei enumeraţi, care parc
a fi şi cel mai vechi în branşă, îşi reorganizează prăvălia în toamna anu-
lui 1936 după ce „în ultimii ani a fost închiriată de către FRAŢII
LUDESCHER". Aprovizionată cu mărfuri noi şi proaspete, în mare asor-
timent, ea acorda şi alte iaviantaje clienţilor fideli: preţurile cele mai
convenabile şi servire promptă, atentă şi precisă2 1 . FRAŢII LUDESCHER
sunt renumiţi pentru rnărlurHe lor de calitate şi pentru pre~urile extrem
de scărute pe care le practică de Paşti. Exemplul cel mai elocvent este
vinul care costă, în condiţiile speciale deja amintite, doar 7 lei un litru22•
15 Gazeta de Luni, I, nr. 6/3 aprilie 1922, p. 4.

16 Ibidem, nr. 21/17 iulie 1922, p. 4.
17 Ibidem, nr. 14/29 mai 1922, p. 4.
18 Graiul Neamului, IV, nr. 34/21 septembrie 1930, p. 3.
19 Solidaritatea, I, nr. 2i8 decembrie 1935, p. 1.
20 Ibidem, nr. 27/28 mai 1936, p. 4.
21 Ibidem, nr. 1/12 noiembrie 1936, p. 1.
22 Ibidem, nr. 19.'5 aprilie 1936, p. 1.
45~
LEFKOVITS şi-a creat un bun renume din comercializarea peştelui de

Dunăre, pe care-l aduce în fiecare Miercuri şi Joi 23 . O intervenţie a
respectivuLui comerciant, din fanuarie 1939, ne reţine a•tenţia prin mo-
dul de construire a textului: „Nu trebue să târguieşti colonia·le şi fructe
meridionale dela Satu-Mare, Oradea şi Bucureşti, că le poţi primi mai
ieftin în prăvălia LEFKOVITS din CAREI"24 . O prezentaţie împănată cu
superlative deţinem din partea unui reprezentant de plan secund al
domeniului, respeetiv comerciantul HAULER25. Chiar dacă posibilităţile
sale investiţionale sunt inferioiare, asta nu înseamnă că nu-şi valorifică
dreptul la supravieţuire. în consecinţă, propunerea sa nu este cu nimic
inferioară - pur formal - celorlalte reclame trecute în revistă. Este
şi acesta un reflex al dreptului la competiţie ce se manifestă liber într-o
societate democratică . . . Ne situăm în acelaşi •teritoriu cu filiala V.
FARAGO, care-şi lansează propunerea cu ocazia sărbătorilor sfârşitului
de an 1933. Dincolo de o necesară - în opinia proprietarului stabili-
mentului - etalare a produselor oferite, textul nu conţine inovaţii rele-
vante26.
în ciuda faptuLui că sectorul comercial este deosebit de generos re-
prezentait din punct de vedere al cantităţii reclamelor, vom mai reţine
- spre comentare - doar două anunţuri luate din spaţii tot al opuse. 1
Primul dintTe ele se referă la prăvălia de fierărie STRUHAR şi MANDL.

Având în vedere profilul ofertei, aceasta se adresează - prioritar -
meseriaşilor (adică unor profesionişti) şi conţine datele esenţiale nece-
sare respectivului nivel iniţiatic 27 . Cea de~a doua este ocazionată de [nau-
gurarea librăriei şi papetăriei MINERVA, în toamna anului 1924. Pro-
prietarul stabiUmentului - din nou un minoritar: MARCOVICS -
este interesat ca din reclama lui să reiasă trei elemente definiitorii: în
primul rând adresa localului, apoi enumerarea materialelor oferite spre
cons.um şi, finalmente, avantajele la achiziţionare: „ ... preţul cel mai
redus. - D. funcţionari şi învăţători se împărtăşesc în reducere de
10o/0"2a.
„Românii Şi alcoolul" este titlul unui articol meniit să ne pună pe

gânduri. Deşi a apărut într-un ziar din C:areiul interbelic, el îşi păstrează
intacte toate calităţile informative şi concluzive necesare unei atitudini
23 Ibidem, nr. 1/12 noiembrie 1936, p. 2.

24 Ibidem, IV, nr. 143/18 ianuarie 1939, p. 2.
25 Ibidem, I, nr. 19/5 aprilie 1936, p. 2: „Cele mai plăcute aperitive, cele mai
gustoase răcituri, cărnării, brânzeturi, fructe meridionale cele mai proaspete şi
beuturile cele mai bune se pot gusta, mânca şi cumpăra, cu preţurile cele mai
ieftine la HAULER din Carei".
26 „Cumpăraţi pentru trebuinţele Dvs. de sărbători dela FARAGO V. filiala
unde găsiţi aromate, vopseli, coloniale, cafea prăjită, pesmeţi, ghiveciuri, compo-
turi. zaharicale, pentru pom de Crăciun, apă minerală de „Stoiceni". Vin excelent
Preţuri reduse Serviciu prompt numai la FARAGO V. Piaţa Unirii şi str. General
Moşoiu", in Hot.arul, I, nr. 17/21decembrie 1933, p. 3.
-· Gazeta de Luni, I, nr. 15/5 iunie 1922, p. 4.
28 Neamul Nostru, I, nr. 29/13 septembrie 1924, p. 4.
460 CORNEL CRĂCIUN
obiectivante în raport ou subiectul în ca.uză. Autorul articolului - zia-

ristul C. SORAN - ne iat·enţionează printr~o statistkă menită să îngri-
joreze opinia publică locală: în primăvara anului 1924 ·- atunci dmd
s-a rea'lizat sondajul -- existau la nivelul judeţului al cărei capitală era
Careiul, un număr de 802 cârciumi. Dintre acestea 664 erau patronate
de evrei, 86 de unguri şi numai 52 de români (slavă Domnului!). Con-
cluziile sunt ·şi mai deprimante dacă împărţim populaţia totală a jude-
ţului la numărul enunţat de cârciumi. Ar rezulta -- concludent - un
număr de 285 de suflete la o cârciumă!! !29 Dacă mai adăugăm şi pro-
centajul de 70-80D/o sifilitici pe care-l înregistrează, din motive de
alcoolemie avansată, Ţara Oaşu.lui - avem o panoramă extrem de rele-
vantă ...
Dacă atribuim localului funcţia primordială de spaţiu amenajat pen-
tru petrecerea timpului liber într-un mod plăcut şi folositor, atunci o
primă 1uare de poziţie în presa careiană o vom înregistra cu referire
la Casina Română din localitate. Atributele puse în joc cu .acest prilej
- es.te vorbQ despre toamna anului 1928 - se referă la posibilitatea de
a întâ•lni Lumea românească, de a te distra „pe plac şi ieHin" 30.
In primăvara 1anului 1934 se deschide o cofetărie ultra-modernă în
Carei, prilej pentru proprietarul acesteia să lanseze o invitaţie extrem
de sugestivă, pentru a-şi recruta o clientelă permanentă. Să urmărim
puţin modul în care-şi conduce finul demonstraţiei: „ ... In cofetăria mea
se vor primi întotdeauna prăjituri fine şi proaspete, bomboane speciale
- cafea neagră şi cafea cu lapte - frişcă şi îngheţată de tot felul".
Mai mult decât atât: ,, ... Primesc comenzi pentru nunţ.i şi alte ocazii,
pe care le efeotuez prompt şi eftin". Pentru a capacita protipendada
loca1 lă sunt necesare lămuriri suplimentare, pe care propri·etarul loca-
lului le oferă cru promptitudine: „ ... F'ac cunoscut că ptmă acum am
condus cea mai renumită cofetărie din Baia-Mare, care fapt garantează
că în cofetăria mea se vor servi lucruri fine .şi gustoase" 31 .
In toamna anului 1936 se inaugurează cafeneaua şi ospăt;Iria „Re-
gele României", un bun prilej pentru noii ei comanditari să„şi bnseze
oferta pe piaţa locală. In comparaţie cu ceea ce am putut descifra pentru
pretenţiile unei cofetării - chiar şi de elită - situaţia este mult m1gu-
mentată în cazul pe care-l vom discuta acum. Construcţia urmeazC:-1 o
sinusoidă ce nu poate scăpa nici unui potenţial client. Se debutează prin
relevarea calităţii produselor propuse. „ ... Bucătărie escelentă rom<:înă,
maghiară şi franceză. Grătar special. Mititei. În fiecare seară supă de
fasole proaspătă. Vinuri de soiu ardelenesc!" După etalarea acestei prime
avalanşe de promisiuni tentanbe urmează, logic, propunerile din sfera
serviciilor puse la dispoziţia onoir public. „ ... Servire punctuală, rapidă
şi atentă! Preţuri ief.tine! Muzică ţigănească combinată cu J.azz-bancl!
(vă puteţi imagina ce poate rezu.l•ta ... ) Luminat feeric!" Nu în ultimă
instanţă, noii, chiriaşi „de mare practică orăşenească" sunt intercs:;ţi
29 Ibidem, nr. 9/26 aprilie 1924, p. 2.

31 Graiul Ncamu!ui, II, nr. 34/21 octombrie 1928. p. 3.
3. Hotarul, II, nr. 30/19 aprilie 1934, p. 1.
RECLAMA: ROMANEASCĂ IN CAREI
461
să enumere o veritabilă tipologie de prestaţii pe care le ang2jcază: abo-

namente, nunţi, petreceri, banchete şi diverse întruniri3'.!.
Aceiaşi cafenea iese în evidenţă, doi .ani mai târziu, graţie serviciilor
jazzului condus de capel-maistrul Ştefan Stoica din Cluj 33. O altă pro-
punere 'interesantă - probabil de mare efect şi gr2cl de repetitivitate
in mediul provincial - ne adresează ŞOPRON! Ana, proprietara restau-
r?ntului din Piaţa Unirii nr. 7. Se pare că exista iun obicei al serilor
de carbotaj .:__ organizate de pcr-eferinţă în ziua de Sâmbă·tă --- ce se
adresau unui public fără prea mari pretenţii. Oferta doamnei ŞOPRON!
Ana este susţinută şi de prezenţa unor elemente suplimentare indispen-
sabile realizări unei atmosfere de neuitat: concursul de popice şi mu-
zica unui jazz-band34. Trecimd în revistă aceste reclame, în aparenţă.
doar lipsite de consistenţă, putem realiza faptul că ştim a'lât de puţin
despre modul în care-şi petreceau timpul liber bunicii şi străbunicii
noştri ...
Anton LITZ, proprietarul restaurantului „CASINO", demonstrează
- în context - o serioasă opţiune pentru modul pragmatk de punere
în pagină a ofertei. Adresându-se unui public specializat - respectiv
obişnuit să ia masa la localuri - el mizează pe stabilitatea acestuia,
indicând doar valoarea lunară a abonamentului3".
*
Nu întâmplător am inclus prestaţia fabricii de băuturi „TRANSIL-
VANIA" din Carei la capitolul serviciilor oferite de meseriaşi, fiindcă
prin dimensiuni şi zona deservită se pretează unei atari situări. Prima
ofertă datează din primăvara anului 1922, atunci când suntem avertizaţi
că: „Plăcut le vei putea petrece Sărbă 1 torile Paştilor dacă îţi vei procura
Rom Liqueruri Cognacuri Vinuri Ia fabrica de liqueuri şi cognac
„TRANSILVANIA" (lângă Primărie)" 26 . După cum lesne se poate con-
stata, stabilimentul este avantajat şi de poziţia sa strategică ... Doi ani
mai târziu, proprietarii fabricii revin ou un text suficient de moralizator
- ce insistă pe coordonatele general valabile ale calităţii şi ieftinătăţii
produselor: ,,PENTRU CE VA PRADAŢI BANII (chiar aşa!) cumpărând
licheururi în sticle decorate şi cu numiri foarte sunătoare (aviz amato-
rilor de azi!), dar de calitate inferioară, când ştiţi că cel mai bun, mai
verifabil şi mai ieftin licheur se poate cumpăra numai la fabrica „TRAN-
SILVANIA" (lângă Primărie)" 37 . Într-un fel extrem de ciudat, acum -
la trecerea a mai bine de şapte decenii de la formularea reclamei - ne
cuprinde regretul pentru pericolele cărora trebuiau să le facă faţă înain-
taşii noştri ...
32 Solidaritatea, I, nr. 42,'10 septembrie 1935, p. 4. Vezi aici şi un alt text

apărut în Gazeta de Luni, I, nr. 3113 martie 1922. p. 4: ,.HOTEL-RESTAURANT-
CAFENEA „Regele României" careii-Mari Camere curate şi modern aranjate!
Mânc[truri alese şi bine pregătite !Beuturi excelente! Locul de convenire al clasei
inteliqente din localitate şi din rirovincie!"
33 Solidaritatea, III. nr. 131/16 octombrie 1938, p. 4.
34 Ibidem, II, nr. 94/12 septembrie 1937. p. 2.
35 Ibidem, III, nr. 131/16 octombrie 1938, p. 4.
36 Gazeta de Luni, I, nr. 7/10 aprilie 1922. p. ·1.
".IT Neamul Nostru, I, nr. 3/15 martie 1924, p. 3.
462 CORNEL CRĂCIUN
Sectorul legat de confecţionarea hainelor este ex.trem de bine re-

prezentat la Carei. Incepând cu oferta doamnei Maria FABIAN - din
primăvara anului 1922 - şi până la incisivele tentative de impunere p<.'
piaţa locală, operate de croitorul Ludovic SABAU în verile anilor 193'7
şi 1938, deţinem un material realizat după cele mai serioase canoane ale
domeniului. Aşa cum afirmam, prima „mutare" îi aparţine doamnei Mari~1
FABIAN ce posedă o „croitorie franceză pentru bluze .şi toalete pentru
dame" situată în plin centrul localităţii, respectiv pe Calea Prinţul Carol
la nr. 15. Textul oferit spre lectură îmbracă forma unei abile combinaţii
între tipurile de se["Vicii puse la dispoziţia clientelor .şi calitatea accs-
tor.a38. Adalbe~t HANCSIS este adeptul unui stil mult mai direct dt'
prezentaţie: „Cele mai elegenate costume, după ultima modă, se fac nu-
mai în atelierul de croitorie Adalbert Hancsis Str. Regina Maria 1 "~~.
Pentru a rezuma cele exprimate, sugerăm o posibilă schemă ce ai!" arăfa
în felul urmMor: a) calitatea produsului - formulată printr-un super-
lativ; 2) calitatea prestaţiei - combinaţie de adjectiv cu substantiv;
3) concluzia ce rezul•tă cu necesitate - adverbul de exclusivitate „numai".
Intr~un mod similar se prezintă, cu ocazia Paştilor anului 1924, croi-
torul Iosif WEISZNER40.
O evidentă înviorare a sectorului o aduce un alit meseriaş minori-
tar, este vorba despre Leopold WEISZ. De această dată oferta este adrt>-
sată în exclusivitate bărbaţilor şi este axată pe calităţile probate de
cre1atorii de modă englezi: „Domnilor! Vreţi paltoane, costume elegan:te în
ultima modă? Vizitaţi ,atelierul de croitorie engleză ce l-am deschis în
Carei, Str. Pintea Viteazul No. 2. Sunt în situaţia de a satisface cele mai
rafinate pretenţii, având ultima modă din Londra şi pot achiziţiona cele
mai fine stofe engleze, după monstrele ce se pot vedea zilnic în ate-
lier ... 1141 Să insistăm puţin asupra elementelor definitorii ale unei con-
strucţii simptomatice pentru un anumit traiect mental. Debutul recla-
mei, schiţat sub o formă intenţionat interogativă, este menit S·ă atragă
atenţia asupra prestaţiei stabilimentului. El nu face altceva decât S<i
pregătească terenul pentru evidenţierea datelor legate de plasarea în
spaţiul oraşu1ui. Deşi suntem într-o zonă provincială de graniţă şi am fi
poate tentaţi să considerăm că pretenţiile localnicilor n~ar trebui să fie
extrem de mari, „tratamentul" 1'a care-şi supune virtualii clienţi croitorul
în cauză este acela al unei adevărate met:Jropole. Grija deosebi1ă, pedan-
teria pe care o .afişează vis-ă-vis de doleanţele consumatorilor, este desti-
nată să le cucerească acestora sufragiile atât de necesare. In fond. este
minunat să fii tratat ca şi oum ai reprezenta cea mai vânată investiţie
posibilă . . . Intr-un text de revenire, datat în octombrie 1936, acelaşi
38 Gazeta de Luni, I, nr. 2/6 martie 1922, p. 4: „CROITORIE FRANCEZA

PENTRU BLUZE ŞI TOALETE PENTRU DAME în Careii-Mari, Calea Prinţul
Carol 15. Pregătesc costumuri de stradă, de casă sau de societate pentru dame
şi copii, precum şi pentru mirese după moda cea mai nouă, care va satisface r:i
gustul cel mai delicat. Costumurile de jale le pregătesc prompt la termen şi cu
preferinţa altor comande. Cu toată stima: MARIA FABIAN".
39 Neamul Nostru, I, nr. 5/29 martie 1924, p. 4.
40 Ibidem, nr. 9/26 aprilie 1924, p. 7: „Oele mai bune şi eftine costume se
fac numai la Iosif Weiszner croitor în Careii-Mari, Calea Victoriei 26".
4.. Graiul Neamu.lui, VI, nr. 6/14 februarie 1932, p. ·1.
RECLAMA' ROMANEASCĂ IN CAREI
463
Leopold WEISZ demonstrează o netă diversificare a ofertei. în primul

rând, el nu se mai adresează doar bărbaţilor; în al doilea, introduce o
punere tehnică în pagină mult mai dinamică; în al treilea, adaugăl ele-
mente suplimentare - menite să capteze benevolenţa publicului. Formula
interogativă din primul exemplu analizat este înlocuită aici şi acum
de o invocaţie rituală atent decanta 1tă: „Elegant şi bine se îmbracă la
LEOPOLD WEISZ". în continuare se păs·trează referirea obligatorie la
situarea spaţială a stabilimentului. Noutatea apare la detalierea titula-
turii atelierului, în care nu mai fa.ce absolut nici o referire la moda
engleză: „ ... croi,torie pentru dame, domni, militari şi uniforme şcolare".
În acest segment al reclamei intervine o interesant{t intercalare între
caracterul formatului de litere cules cu petit şi cele supradimensionate.
Partea a treia a construcţiei textuale - ultima de fapt - cuprinde ele-
mentele de supralicitare, menite - în intenţia autorului - să atragă
luarea aminte a clienţilor. Jonglând între plural şi singular, Leopold
WEISZ afirmă: „ ... Executăm orice lucrare ce .atinge branşa noastră.
De cur<înd întors din Bucureşti, Vorbim româneşte la perfecţie." 42 Prima
remarcă are darul să atenţioneze pe toţi posibilii clienţi prin nota de
generalitate pe care o conţine. Faptul că meseriaşul tocmai ·a fost la
Bucureşti este destinat, cum uşor se poate bănui, publicului românesc
care începea să fie „asaltat" de ofertele producătorilor de etnie româ-
nească. Cunoaşterea limbii era, în atari condiţii, mai mult decât utilă
într-o competiţie dură. Să nu .uităm că ne găsim într-un an - 1936 ·-
care înregistrează un puternic reviriment naţional românesc, punctat de
numeroase luări de poziţie naţionaliste, pe fondul unei progresive de-
precieri a situaţiei politice europene ...
Primăvara anului 1937 este dominată de ofertele proprietarilor de
saloane de modă feminine. Aşa este cazul doamnelor SZEPESI, respectiv
KOVACS şi PUCSER. Ambele oferte au un fond comun datorat folosirii
inadecvate - cel puţin .aşa rezultă din context - a unei trimiteri super-
lativizate. Doamna SZEPESI pregăteşte ,,cele mai gustoase şi cele mai
moderne haine pentru doamne"43, în vreme ce la al doilea atelier citat
pob fi comandate: „ ... - pentru sezonul de primăvară - paltoane, cos-
1tJume, haine engleze şi fronceze în creaţia cea mai gustoasă pc lângă
preţurile cele mai convenabile"44. Nu este de mirare - vezi formulările
aiuristice de mai sus - că vom asista la o vehementă luare de poziţie,
în presa vremii, la adresa acestor „perle" de exprimare în limba româ-
nă.· Ne propunem să revenim asupra acestui aspect - deloc neglijabil -
în finalul prezentului studiu.
Verile anilor 1937 şi 1938 sunt utilizate, cu asiduitate, de un mese-
riaş român oare este dornic să se impună în domeniu. Ludovic SABAU
îşi deschide un atelier de croitorie pentru domni în acela~i spaţiu unde
a profesat Leopold WEISZ. Nu am putea afirma că îi succede acestuia
sau că-şi împart spaţiul de activitate - deşi lucrul acesta pute.a fi in-:-
.tâlnit extrem de frecvent în această perioadă - , considerăm că mult
42 Solidaritatea, I. nr. 48 22 octombrie 1936, p. 3.

4:J Ibidem, II, nr. 68/14 martie 1937, p. 4.
41 Ibidem, nr. 69/21 martie 1937, p. 3.
CORNEL CRĂCIUN
464
mai importantă este ideea de „moştenire" a unei poziţii privilegiate in

graţiile publicului local, pe care o forţează specialistul de etnie română .
.Al;;a cum afirmam ceva mai devreme, atitudinea lui nu era singulară, ci
ea se încadra unui veritabil curent de opinie ce urmărea să armonizezt'
situaţia demografică net superioară a elementului românesc cu poziţia
de inferioritate pe plan socio-economic faţă de minoritari.
Debutul şi finalul prezentaţiei lui Ludovic SA.BAU sunt relevante
in ·ceea ce priveşte dimensiunile problematicii formulate. Invoc:::iţia este
redată în formula: „Firmă Românească!", iar concluzia în termenii:
„ ... Rog sprijinul Onoratului Public român". Ce se petrece între aceste
extreme? Consecvent modelelor existente în circulaţie, croitorul nostru
se simte obligat să-.şi plaseze cât mai avantajos adresa stabilimentului,
după care nu pier:de ocazia să se autoevidenţieze: „ ... După experienţe
îndelungate (minunată această plasare la plural, care sporeşte impactul
informaţiei) ce am câştigat lucrând în Capitală şi în cele mai mari or~t'
din ţară". Urmează, oarecum firesc, o listă a servkiilor pe care le pune
la dispoziţia celor interesaţi. Ceea ce este şi mai relevant este faptul
că se preiau, fără modificări, formulările ce individualizează domeniul
- dar îi şi probează inadecvarea lingvistică45 . Deşi plasată în subsolul
primei pagini a unei publicaţii ou mare priză la publicul careian, :x-
clama din debutul lunii septembrie 1938 nu aduce - practic - nimic
nou în economia mijlo:icelor de persuasiune. Realizată într-o notă im-
perativă, minimalizată de generalizarea nefuncţională din context, re-
clama pedalează pe calitatea stofelor menite să susţine eforturile prac-
ticianului46.
Sectorul fotografic este controlat cu autoritate de către domnişoar.'.l
Victoria URBAN. Chiar de la prima intervenţie demnă de memorat -
databilă în aprilie 1934 - avem certitudinea că ne găsim în prezenţa
unui autentic profesionist. Deşi nu e semnată, reclama - prin consitroc-
ţia ei - nu poate decât să ne conducă la acelaşi personaj. Încă de aid
se pot decela constantele proiecţiei mentale pe care le va exploata, bene-
fic, în anii următori. Invocaţia este percutantă: „O fotografie bună
încântă orice privire!" Ea este urmată de invitaţie, formulată la modllll:
„Mergeţi cu toţii la noul atelier fotografic deschis în localul - moment
în care pot interveni posibile modificări de tex·t47. Demonsitraţia calită
ţilor ofertantei se realizează după un tipic cvasiidentic: „Rutina şi C'll-
noştinţele conducătorului acestui atelier, 'Care a studiat arta fotografică
la Academia din Dresda" (anunţul din aprilie 1934) 48 sau „Rutina şi
cunoştinţele întinse în acest domeniu ale d-rei Victoria Urban, care a
----·-----
45 Ibidem, nr. 92:29 august 1937, p. 2.
46 Ibidem, III, nr. 125/1 septembrie 1938, p. 1.
47 „Mergeţi cu toţii
la noul atelier fotografic deschis în locul vechiului nte-
lier al decedatului Schmidt şi vă veţi convinge de acest adevăr", in varianta pu-
blicată în Hotarul, II, nr. 30/19 aprilie 1934, p. 3; „Mergeţi cu toţii la atelien.tl
Foto Victoria deschis de curând în Str. Stroescu No. 18 şi vă veţi convinge singuri
de acest adevăr", în Democratu! Român, I, nr. 11/4 septembrie 1936, p. ·1 şi res-
pectiv Solidaritatea, I, nr. 41/3 septembrie 1936, p. 3.
48 Hotarul, II, nr. 30/19 aprilie 1934, p. 3.
RECLAMA' ROMANEASCĂ IN CAREI
465
studiat arta fotografică vreme îndelungată la Bucureşti"49 (versiunile din

septembrie 1936). Urmează un spaţiu laudativ la adresa oraşului şi, im-
plicit la cea a fotografului: „ ... formează cea mai deplină garariţic ci'i
oraşul nostru a fost dotat cu o întreprindere de adevărată artă fotogr.a-
fică:iu, unde oricine poate merge cu cea mai desăvârşită încredere". Fina-
lul diferă, funcţie de anul de realizare a textului 51 . Preluarea în exploa-
tare a fostului atelier fotografic HUSZTHY - lucru ce se petreC'e cu
începere de la 1 octombrie 1936 (moment ce semnifică lărgirea cifrelor
de afaceri) - este anunţată în două periodice ale vremii sub forma
unui text ce diferă relativ puţin şi care ne confirmă obiceiul de utilizare
a acestei formule operative şi eficiente de a face reclamă 52 . La finl'le
lunii noiembrie 1937 avem ocazia !Xl apreciem un a!:t „preparat" laudativ,
ocazionat de mutarea atelierului FOTO VICTORIA -- fapt ce confirmi'i
succesul în branşă - din strada Avram Iancu în Piaţa Brătianu. De
această dată s-ar părea că ne aflăm în situaţia unui unicat, pe care ne
şi luăm permisiunea să-l reproducem în cele ce urmează: „Fotografiile
eşite din noul atelier corespund celor mai noui cerinţe, fiindcă pentru
confecţionarea lor se întrebuinţează cele mai moderne aparate, cari au
fost date la iveală în arta .technică fotografică. ·--- Deci, Onorc;i,tul Public
poate fi asigurat pe deplin, că suntem în măsură a satisface celei mai
gingaşe pretenţiuni în această artă" 5 3. Odată în plrus este evidenţiată
dorinţa de progres a societăţii româneşti provinciale interbelice, căreia
i se subordonează calitatea ofertelor de profil.
Frizerii şi coaforii din Carei încearcă să facă faţă, în mod absolut
onorabil, unei presiuni conourenţiale ce vine dinspre alte sectoare ale
micilor meseriaşi locali. Categoric, oferta lor nu se situează la cele m:.1i
înalte cote valorice. De „vină" pentru această stare de lucruri pot fi,
în egală măsură, atât cei ce prestează serviciul respectiv, cât şi cei cc
beneficiază de pe urma lui. In actualul stadiu al derulării investigaţiilor
noastre credem că este mai util să demonstrăm cum se face şi c<H se
face reclamă de către frizeri şi coafori, nu de ce nu se fac:e cât ar trebui
poate să se realizeze acest lucru. Gheorghe FABIAN şi TOTH Fran:::isc
par a-şi disputa întâietatea în Careiul interbelic. Concurenţa e cu aLlt
mai aspră, cu cât - cel puţin în anul 1934 - cei doi au ateliere situate
49 Democratul Român, I, nr. 11/4 septembrie 1936, p. 4; Solidaritatea, J, nr.

41/3 septembrie 1936, p. 3.
50 Versiunea din 1934. Cea din 1936 se reduce la formula: „întreprinde:-e de
artă fotografică".
5-„Fotografii bune şi ieftine se pot face la Carei numai în acest atelier din
sţrada Avram Iancu" - varianta 1934 - şi „Toată lumea să se fotografieze )a
Foto Victoria din str. Stroescu No. 18" - în 1936.
52 Părţile ce diferă din text sunt următoarele: ,.AVIZ! Urban V~ctoria a
preluat din 1 octombrie fostul atelier fotografic HUSZTHY reamenajat" în Soli-
daritatea, I, nr. 45/2 octombrie 1936, p. 4; „AVIZ ! Cu onoare aduc la cunoştinţa
publicului, că dela 1 octombrie am preluat fostul atelier fotografic Huszthy, unde
voiu deschide salonul meu fotografic, VICTORIA ... Cerând binevoitorul sprijin
al onoratului public rămân, cu stimă: Urban Victoria" în Democratul Român, I,
nr. 16/8 octombrie 1936, p. 2. Partea comună celor două texte este următoarea:
„Salonul fotografic e prevăzut cu cele mai moderne şi mai noi aparate fotografice.
Fac fotografii artistice nu numai în caz de timp frumos, ci în orice timp al zilei,
deci şi ~eara, pe timp noros, la lumină artificială".
53 Graiul Neamului, XI, nr. 41/27 noiembrie 1937, p. 2.
30 - Acta Mvsel PoroJissensis voi. XIX 1995

4GG CORNEL CR,\CIUN
la mică distanţă, pe Calea Victoriei, evident într-un spaţiu central, pnv1-

legiat, al oraşului ... ) Gheorghe FABIAN este, nici mai mult, nici mai
pUJţin, „Cel mai bun coafor de dame din Carei" 54 - - şi poate că această
părere o împărtăşesc mulţi dintre concitadinii săi. La o distanţă de doi
ani - în condiţiile ofensivei elementului românesc -- el se recomand<"t
ca fiind „românul FABIAN din Carei". Textul este susţinut de superla-
tive - „cele mai reuşite şi mai durabile ondulaţii, (n.a.), instrumentele
şi maşinile cele mai moderne" - şi de prezenţa, obligatorie într-o astfel
do preparaţie incantatorie, a adverbului de exclusivHaite - „numai Li
friseurul specialist de doamne" 55. „BărbieruL•• TOTH Francisc - după
propria sa formulare - se insinuează pe piaţa ofertei locale cu prilejul
sărbătorilor de la finele anului 1934. Momentul este foarte bine ales si
exploatat, în consecinţă, de întreprinzătorul meseriaş: „Doamne Lor! 01~
dulaţie permanentă pentnu părul Dv. puteţi să faceţi la Carei numai la
bărbieruL Toth Francisc din Calea Victoriei, având cea mai modernă in-
stalaţie în acest scop. Adresaţi-vă cu încredere. Cu un preţ eftin aţi
scăpat de grija ondulatului, atât de .anevoioasă şi de costisitoare, pentru
aproape un an. Nu neglijaţi îngrijirea şi frumuseţea părului Dv.! "~r;
Punerea în pagină merită să fie şi ea comentată. Textul debutează au o
a:dresaţie exclamativă ce este subliniată. Urmează un corp italic de
format mediu, apoi o transcriere în petit, cuvântul „bărbierul" subliniat,
corp italic mediu şi petit. Finalmente, ultima propoziţie -- cea care
atenţionează odată în plus asupra importanţei îngrijirii părului - este
redactată cu corp înalt. Conţinutul şi tehnoredactarea servesc de minune
scopului declarat de meseriaş: atragerea unei clientele permanente.
Un ultim exemplu, pentru acest sector deosebit de reprezentativ,
l-am ales dintr-llln spaţiu mai puţin prezentat în paginile presei autoh-
tone. Domnul Ştefan DRĂGUŞ este proprietarul unui atelier de tinichi-
gerie şi apaduot (alăturarea este puţin stranie ... ) situat în Strada Ştefan
cel Mare nr. 3. Este un meseriaş cu multă experienţă, dacă luăm în con-
siderare faptul că şi-a creat stabilimentul în anul 1895. Bucurându-se de
aprecierea concitadinilor săi prin statutul aparte pe care-l posedă, el
îşi construieşte un text simplu şi atent d'mtărit, în care insist;:l. exact
atât cât este cazul .şi unde e necesar: „ ... Garantează de execuţia cu
gust, mulţumind chiar pe cei mai pretenţioşi. Pregăteşte gratuit plan şi
devizul lucrărilor. La invitaţie se prezintă şi-n provincie." 57 Ce idei putem
extrage din această prezentaţie? În primuL rând, sentimentul că a fost
făcută de cineva care-l cunoştea foarte bine pe meseriaş - vezi utili-
zarea persoanei a III-a singular şi aerul de obiectivitate ce rezultă de
aici. In al doilea, oferta gratuită a planuLui şi devizului - de unde im-
presia de mare responsabilitate a executantului şi implicită economie a
beneficiarului. Posibilitatea unei gratuităţi era la fel de bine privită şi
atunci, ca şi în zilele noastre. Nimeni nu-l obliga pe ofertant să recu-
noască că-şi scotea această „pierdere planificată" din costul întregii
lucrări! In al treilea, posibilitatea de a se deplasa pentru lucrări în veci-
54 Hotarul, II, nr. 50/11 octombrie 1934, p. ·1.

55 Solidaritatea, I, nr. 25/17 mai 1936, p. 4.
56 Hotarul, II, nr. 59-60/22 decembrie 1934, p. 5.
57 Graiul Neamului, IV, nr. 16/20 aprilie 1930, p. ·1.
RECLAMA' ROMANEASCĂ IN CAREI 4G7
năta·tea Careiului. Acest lucru însemna, automat, că-şi sporea extrem de

mult clientela. Ca şi unii dintre fotografi - care uzitau şi ei în repetate
ocazii formula respectivă - Ştefan DRAGUŞ îşi proba, prin egalizarea
şanselor de a fi contactat din mediul urban sau rural, profesionalismul
atât de necesar unei cariere de lungă durată.
Un segment aparte în expunerea noastră va fi ocupat de prezenta-
rea reclamelor de produse, persoane şi servicii publice. Domeniul este
destul de puţin cunoscut, suficient de vast pentru a se prnta unei selecţii
ce prezinUt evidente note subiective şi extrem de interesant. Cel puţin
asta ne propunem să demons·trăm în cele ce urmează!
„Celebrul" comerciant local POLITZER este preocupat, în mod spe-
cial, de felul în care poate fi conservată frumuseţea feminină. Printre
mUJl.te produse pe care le propune spre cumpărare, se află şi corsetul
sexappel de cauciuc care „dă forma perfectă feminină" 58 . Construcţia
textului său se bazează pe asigurarea unei comodităţi, atât de apreciate
de reprezentanrtele sexului frumos.
Transferându-ne într-un alt spaţiu al obiectelor de lungă folosinţă,
ne vom afla în prezenţa produselor fabricii de încălţăminte „DERMATA"
din Cluj: „GHETELE DERMATA" sunt apreciate de ~oată lumea, ci'1d o
păreche de ghete DERMATA înlocuiesc 3 părochi de ghete de altă
marcă" 59 . Nu ne mai rămâne nimic de adăugat ... Pe acelaşi „c'1lapod"
se ofertează tocurile de cauciuc marca „AMERICA", fabricaţie a Uzinei
Chimice S.A. Bucureşiti6°. Şi în acest caz, putem distinge o atentă echi-
librare gramaticală între adjective şi atribute, totul fiind pus în slujba
ideii de perfecţiune a mărfii ce ni se încredinţează spre testare. Nu
părăsim acest teritoriu înainte de a face faţă .asaltului chimistului fabricii
SCHMOLL din Braşov. Acesta ne propune minunata ,,,Schmoll-Pasta"
care nu se usucă niCiodată, un produs plin de calităţi şi extrem de
ief.tin 61 .
Vasile TOTH este proprietarul unui magazin care comercializează
biciclete. in primăvara anului 1938 el expune, spre vânzare, modelul
german al respectivului an (aproape incredibilă această concordenţă tem-
pwală lin'terbelică!) ce poate fi .achiziţionat pentru o sumă modică şi
chiar ou plata în raite62. Un important birou comercial din Carei este
preocupat de soarta sătenilor ce nu-şi pot fructifica la maximum recol-
tele realizate. Pentru a veni în întâmpinarea doleanţelor acestora şi spre
a evita eventualele afaceri necurate ale morarilor profesionişti, es.te ofer-
Solidaritatea, I, nr. 52/20 noiembrie 1936, p. 3.

58
Ibidem, nr. 20/12 aprilie 1936, p. 1.
59
Ibidem, nr. 24/10 mai 1936, p. 4: „Tocurile de cauciuc de calitatea cea
· 60
mai de încredere sunt cele de mal'oa „AMERICA" fabricaţia Uzinei Chimice S.A.
Bucureşti, care se găsesc de vânzare fn orice pielărie mai bună. lncercaţi-Je cum-
părând numai de marca aceasta şi vă veţi convinge de calitatea lor aleasă". Vezi
şi ibidem, nr. 28/7 iunie 1936, p. 4: „ ... Bine umbli, dacă păşeşti pe „PALMA"!
căci e marcă mondială. Se găseşte de vânzare în oricare prăvălie de pielărie mai
bună! lncercaţi tocurile de această marcă şi vă veţi convinge de calitatea lor
a!ea ""i·; ~ ••
6. Ibidem, II, nr. 70/28 martie 1937, p. 3.
62 Ibidem, III, nr. 119/19 mai 1938, p. 2.
468 CORNEL CRĂCIUN
tată „MEDICAGO" - „Maşina universală de măcinat şi sdrobit" care

„este ultimul şi cel mai mare progres în technica morli.ritului" 03_ Un alt
utilaj extrem de folosi,tor sătenilor ar putea fi plugul „Ebcrhardt", ce
poate fi obţinut în urma unui concurs gospodăresc organizat, în primă
vara anului 1937, de F'rancisc MANDL -- reprezentantul local al fc1bricii
de pluguri a fraţilor Eberhardt din Ulm (Germania). Calităţile utilajului
sunt incontestabile, preţul de achiziţionare a scăzut în comparaţie cu al
altor firme, iar calitatea de furnizor al Curţii Regale, pe care tocmai au
obţinut-o proprietarii fabricii germane, ne scuteşte de alte insistenţe 04 .
Sfera de practică sportivă - fie că cs·te vorba de- performanţă sau
numai de exerciţiu recreativ - nu pute.a lipsi din vederile unei pre-
zantaţii laudative. în 15 iunie 1927 îşi începea, la Carei, cursul său de
scrimă maestrul italian Pellegrini. Conceput să dureze şase săptăm<:îni,
contra unei taxe de 1200 de lei, respectivul curs avea să polarizeze in-
teresul publicului tânăr din loca1Hate65 . La 7 august 1932, clubul sportiv
local „VICTORIA" a organizat o mare zi sportivă - ou întreceri la mai
multe discipline, dintre care cel mai însemnat moment a fost meciul
de fotbal 66 • O propunere incitantă, ce îmbină turismul l',>i sportul, vine
din partea lui Iuliu BROCZKO - reprezentantul local al biroului co-
mercial „Dacia". în decembrie 1937, el se oferă să intermedieze o călă
torie de plăcere cu „Trenul de sport „Venus" Bucureşti -- Budapesta --
Viena fără paşaport şi vizum(?)" 67 . Expediţia acopcrc"'1 şi Revelionul
1938 ...
În condiţiile dedanşării celui de-al doilea război mondial se observă
o impresionantă creştere a interesului faţă de modul cum îşi duc exis-
tenta locuitorii ·urbei. Unul dintre reflexele acestei stări de lucruri se
repercutează în sectorul gastronomic, presa anului 1940 înregistrând o
serie de sugestii şi informaţii referitoare la acest aspect. în gazeta „Soli-
daritatea" se asigură spaţiu tipografic pentm „Rubrica gospodinei" -
susţinută de doamna Viorica LAURENŢIU, îrnvăţă·toare maestră din Carei.
Săptămânal, ea le prezintă concitadinelor ei o serie de reţete şi de me-
niuri ce cuprind combinaţii culinare de folosinţă zilnică 68 . F'ără a fi
redactată în termenii unei reclame autentice, rubrica amintită ne ajută
să pătrundem puţin mai profund în „tainele" existenţei cotidiene ale
familiilor de condiţie medie de la finele deceniuliui patru.
Pentru a realiza translaţia spre sectorul divertismentului, credem
că un exemplu nimerit este acela al numeroaselor reuniuni mondene or-
G3 Ibidem, I, nr. 17. 22 martie 1936, p. 4.

i;i Ibidem, II, nr. 67 /7 martie 1937, p. 3-4.
65 Graiul Neamului, I, nr. 8/12 iunie 1927, p. 3.
6G Ibidem, VI, nr. 19/20 august 1932, p. 3.
01 Solidaritatea, III. nr. 106/9 decembrie 1937. p. 2.
c,a Ibidem, V, nr. 172/13 ianuarie 1940, p. 4. Iată ce cuprindea oferta săptă
mânală: „Luni - Morcovi cu smântână şi frigănele de pâine. Conopidă cu unt.
Ştrudel cu mere; Marţi - Mazăre bătută. Praz cu carne. Compot de pere; Mier-
curi - Supă de roşii. Vinete umplute cu carne. Torte cu mac; Joi - Topitură cu
brânză de vacă şi mămăligă. Budincă de macaroane. Friptură de raţă; Vineri ·-
Sup<"t ele fasole boabe. Macaroane cu sos de roşii. Spum[\ de vin; Sâmbătă -
Ochiuri în tomate. Cartofi francezi. Plăcintă cu brânză; Duminecă - Supă de
carne. Musaca ele cartofi. Friptură de raţă pe varză. Mere în aluat". Poate se in-
spir{, cineva ...
RECLAMA' ROMÂNEASCA IN CAREI
469
ganizate de asociaţiile social-culturale locale.Dintre acestea, într-o pozi-

ţie privilegiată se situa Reuniunea Femeilor Române. în data de 11 •Jc-
tombrie 1931, respectiva reuniune organiza un ceai dansant ia cafeneaua
„Metropol": „ ... în ţinută de stradă. Căci Reuniunea nu caută să des-
volte luxul, ci să distragă publicul românesc într-un cerc cc''it mai intim
~i familiar, contribuind în acelaşi ti.mp cu venitul, puţin c[1t, la ajuto-
rarea celor lipsiţi până şi de pâinea zilnică"oo.
Emisiunile radiofonice încep să pătrundă în conştiinţa maselor lu
finele deceniului trei. într-un articol găzduit de „Graiul Neamulul"7°,
ziaristul N. D. CORÂCIU se adresează unui public larg de cititori spre
a-l convinge de avantajele noului mod de comunicare: „ ... locul cel mai
potrivit de instalare (la sate, n.a.) .ar fi şcoala. Ce adevc'.'irat focar cul-
tural ar fi atunci şcoala? Cu câtă plăcere n-ar veni oamenii la şezători
ascultând şi la radio. Desigur că cu timpul locul lor ar fi la casele cul-
turale. Dar neexistcînd azi decât alocuri, le putem aşeza la şcoalcl.".
Din domeniul spectacolului cultural propriu-zis am selecţionat d1teva
anunţuri, sperăm relevante, pentru „campania" de presă ce însoţea ma-
rile manifestări artistice. Concertul tenorului Nicoară Sassu, din 16 mar-
tie 1938, este anunţat - în termeni cv.asisimilari - în două publicaţii
locale ale timpului. Originar din Arad, au studii absolvite la Academia
de Muzică din Viena, tânărul solist român prezenta garanţia studiilor
-efectuate la Bucureşti cu maestrul Folescu şi premiul obţinut la concursul
internaţional de canto din Viena. Aflat în ajunul plecării la Milano,
pentru perfecţionarea callităţilor sale muzicale deosebite, el le oferă careie-
nilor privilegiul de a-l asculta într-un recital extraordinar. Prez·entaţia
concertului insistă asupra acestui aspect relevant pentru mentalitatea
provincială în speţă: „ ... O rară ocazie când .şi lumea de aici poate să
asculte concertul unui tânăr artlist român, care ne-a făcut cinste în
streinătate, remarcându-se alături de cântăreţii altor neamuri" 71 . .Ernun-
ţul din „Solidaritatea" insistă - cu deosebire - pe d:1telc personale ale
vocii tenorului72 ~i pe editarea programului concertului respectiv.
Teatrul Naţional din Cluj prezintă - pe data de 20 iunie 1924 -
spectacolul cu piesa „Sărutul Morţei((, o dramă în patru acte de Louis
Gouriadec. Din textul anunţului aflăm că respectiva producţie a avut un
succes nemaipomenit în Belgia (nu ne dăm seama în ce măsură realizau
careienii valoarea acestui etalon!) şi în America. În plus, pi2sa: „ ... E
o operă sănătoasă de purificare socială şi în care sc tratează cu multă
mtehgenţă chestiunea boalelor lumeşti, nenorocirea atâtor generaţii. Nu-
mele autorului(?) e destul de cunoscut pentru a garanta opera sa." 73 în
18 martie 1933 se află în localitate ansamblul Teatrului „Vestul Româ-
nesc", ce pune în scenă comedia în 3 acte „Fraţi de cruce" de Paul
Prodan. Din prezentaţie reţinem esenţialul, .şi anume: „ ... Piesa cc se
va juca fiind una dintre cele mai vestite comedii rom<îneşti(!?), iar in-
tetpreţii rolurilor fiind dintre cei mai buni şi încercaţi artişti ai teatrului
l!lGraiul Neamului, V, nr. 2a111 octombrie 1931. p ..'3.

70 Ibidem. III, nr. 30'29 septembrie 1929. p. 1.
7. Ibidem, XII, m. 11/11 martie 1938, p. 4.
72 Solidaritatea, III. nr. 114/14 martie 1938. p. 1.
73 Neamul Nostru, I, nr. 18/28 iunie 1924, p. 1.
470 CORNEL CRĂCIUN
„Vestul Românesc", noi prevedem o excelentă reuşită a acestei unicP

reprezentaţii teatrale, la care invităm publicul a lua parte în număr
cât mai mare" 74• Actorii fiind atât de serioşi, nici măcar nu li s-au mai
pomenit numele ... Reprezentanţii ansamblurilor bucureştene nu se pu-
teau lăsa mai prejos în ceea ce priveşte reclama producţiilor înscena1t~'.
Comedia „Gaiţele" de Alexandru Kiriţescu este jucată la Carei de colec.·-
tivul Teatrului Naţional din Capi.tală, la 17 iunie 19-34. „ ... Comedia
aceasta constituie mândria li.teraturii noastre dramatke. La Bucuresti C'a
a fost jucată de 250 ori. Interpreţii rolurilor sunt cei mai de seamă ~rtiş1i
ai Teatrului Naţional. Localnicii vor avea fericitul prilej să admire
farmecul unor impozante decoruri şi vor fi delectaţi de o rară şi frumoas;-1
muzică de scenă. " 75 Nu vom face aici nici o referire la spectacolele dt>
revistă ale trupei „Că.răbuş", deoarece tipologia de prezentare a produ-
selor acesteia nu diferă cu mult de punerea în pagină „clasică" operatii.
şi în alte localităţi din provincia ardeleană. Mult mai incisivă esite anun-
ţarea prestaţiei din 1 februarie 1936 a TeatruLui Naţional bucureştean.
Persuasiunea este abil întreţesută prin raportarea antitetică dintre cali-
tatea spectacolului şi pauperitatea artistică ce se înregistrează aici, li!
graniţă: „... Suntem convinşi că publioul românesc va susţinea această
mişcare culturală, atât de necesară aici unde respirăm un are strivit de
indiferentismul naţional. Această reprezentaţie teatrală („Fete în uni-
forme", n.a.) este un popas de des·tindere a încorda.tei hrană(!) după exis-
tenţă ... Este absurd a concepe că publicul românesc ar rămânea imper-
meabil faţă de o importantă şi utilă mişcare culturală cum este aceaslii
reprezentaţie pe care ne-o dă „Compania Teatrală din Bucureşti". Va fi
o reprezentaţie în care verbul românesc se deapănă sonor, în sală, duc<'md
dela scenă la public, într-o limbă literară, imagini, tablouri, însoţite cu
adevăl'!llri superbe ... Ne place a crede că „Fete în uniforme" excelent.a
piesă în 12 tablouri, în frunte cu vestita artistă Maria Antonova, c;.m:~
se va juca Sâmbătă seara 1 Februarie va fi admirată şi aplaudată de o
sală ticsită" 76 •
Chiar dacă e destul de slab reprezentat, comparativ ou alte oraşe ale
zonei, sectorul plastic posedă suficiente calităţi laudative spre a putea
fi menţionat în prezenta lucrare. Expoziţia pictorului băimărean Petru
T. Ratz, găzdui.tă între 18 şi 28 decembrie 1928 de cafeneaua „Regele
României", este vernisată de Aurel P.opp - colegul său de breaslă. Tra-
ducâd o evidentă retardare mentală provincială, textul reclamei apare
mult după inaugurare.a expoZiiţiei şi ocupă un loc puţin avantajos --
undeva în cuprinsul penultimei pagini a ziarului. în plus, el este redac-
it:at cu litere dispuse sub forma petit şi are evidente t.rim:iteri comer-
ciale: „ ... Intrarea e gratuită şi fără nici o obligaţiune. Cumpără cine
vre.a. (ca în magazinele de manufactură, n.a.) Dar oricui i se îmbie cea
mai bună ocaziune să vadă arta frumoasă a unui artist cu renume(!) şi
plaiurile pitoreşti dela Baia-Mare reproduse de dl. Ra.tz parcă ar fi vii" 77 •
Textul ce anJUnţă vernisajul expoziţiei de pictură a doamnei Elisabeta
74 Graiul Neamului, VII, nr. 4/12 martie 1933, p. 4.
75 Hotarul, II, nr. 38/14 iunie 1934, p. 4.
76 Solidaritatea, I, nr. 9/26 ianuarie 1936, p. 4.
17 Graiul Neamului, II, nr. 42/23 decembrie 1928, p. 7.
RECLAMA ROMANEASCĂ IN Cf\REI 471
Hubic-Galov, din 27 februarie 1937, îmbină datele referitoare la poziţia

social.:i a soţului - judecător în Valea lui Mihai - cu prestigiul obţinut
de artistă prin frecventarea şcolii de pictură băimărene7S.
Urmărirea proiecţiei reclamei în sfera de referinţă a spectacolului
cinematografic ar putea forma subiectul unui studiu aparte în ceea ce
priveşte Careiul interbelic. Aici şi acum ne vom rezuma la relevarea unor
trăsături caracteristice - adevărate „fixaţii" ştiinţifice ale textului ,tipă
rit. O excelent11 introducere în temă ne ajută să facem anunţul publicat
de periodicul „Solidaritatea" pe data de 1 iarnuarie HJ36: „Cum vrei să-ţi
începi noul an? Cu distracţii şi surprize? Vrei să-ţi petreci bine seara
de revelion? Cea mai potrivită ocaziune de distracţie tot cinematograful
rămâne, unde poţi să-ţi petreci mai minunat seara de revelion şi merită
deci să-ţi începi anul cu el. 31 decembrie tragere loterie gratuită cine-
matograf; 1-2 ianuarie Cel mai monumental film ce s-a realizat P<înă
.azi „BENGALI". Imnul eroizmului şi a camaraderiei, în rolul principal
cu Garry Cooper" 79 . Prodrucţiile muzicale şi cele ale genului de aventuri
domină piaţa ofertei interbelice. Noi am ales, spre exemplificare, doar
„modele'' de enunţuri cu referire la prima categorie amintită. Cinema-
tograful „Astra" din Carei prezenta, în perioada 31 ianuarie--2 februa-
rie 1931, „cel mai reuşit film sonor, care a stcîrnH admiraţiunea lumii
întregii. „Două inimi într-un vals" e filmul care înalţă sufletele şi şterge
durerile. E filmul de pură artă muzicală şi scen'kc.i, care merită să fie
văz;ut de toată lumea, mai cu seamă că preţurile nu sunt ridicate 116 :i.
O constantă a demersului persuasiv este reprezentată de superlativul ce
trebuie să introducă, cvasiobligatoriu, producţia căreia i se face reclamă.
El poate fi sau nu dublat - uneori chliar triplat - pe parcursul circuitu-
lui, însă nu poate lipsi din construcţie. !n cazul deja prezentat, datele
particulare ale filmului sunt augmentate de larga posibilitate de acces
pe care o dau preţurile ce nu sunt ridicate. !n această democratizare a
posibilităţi~ de vizionare a spectacolului putem distinge unul dintre
secretele reuşitei mesajului filmic in conştiinţa opiniei publice. Impactul
acestei invitaţii deschise la consumarea unui vis colectiv are do:;r de
câştigat de pe urma uniformizării costului biletului de intrare. De aici
derivc"1 at<:lt succesul de public, cât - mai ales - reţeta de încasări. Cu
mult mai declamativ este „scenariul" ce premerge derularea proiecţiilor
unui alt film muzical .al anHor '30: „Cel mai mare eveniment cinema-
tografic va .fi înregistrat la Carei in zilele de 17 şi 18 Februarie a.o.
(1934, n.a.) când se va rula extraordinarul film-şlager.,. MELODIA
INIMII care este cea mai fenomenală realizare şi cel mai străluc!t film
„operetă"&!. Ploaia de superlative este menită să supraliciteze o produc-
ţie care nu a revoluţionat evoluţia genului, nef:iind reţinută în mod
special de memoria interpretativă a lucrărilor de specialitate. MELODIA
INTh1II se supune însă canoanelor menii.te să asigure succesul oricărei
realizări, ce impuneau ca fiecare ofertă nouă să încerce să fie ooperioară
78 Solidaritatea, II, nr. 66/28 februarie 1937, p. 3.

79 Ibidem, I, nr. 5/1 ianuarie 1936. p. 3.
M Graiul Neamului, V, nr. 4/1 februarie 193'1, p. 3.
01 Hotarul, II, nr. 22/1 februarie 1934, p. 3.
CORNEL CRĂCIUN
472
celei deja existente. Dacă producţia era inferioară calitativ, ea putea

„recupera" mult prin ingeniozitatea şi percutanţa „imaginii" construite
prin reclamă. In cadrul sectorului muzical, run loc particular era deţi
nut de ecranizările unor operete sau music-halluri celebre. Din aceastfr
categorie face parte şi oferta locală din zilele de 23-25 iunie 1934:
„Aici prima oară! CONTESA MARIŢA Cine nu cunoaşte această opc1x"'.i1
nemuritoare a lui EMERIC KALMAN ~i oare există vreuniul, pe c~re
nu-l interesează filmul acesta şi care nu ar vrea să audă muzica fru-
moasă şi fermecătoare a acestui film?" 02 Menit să zgândăre orgoUiul pro-
priu al spectatorului - pe principiul: „nu sunt mai prejos dec[1t vecinul
meu" - textul se amplifică pe această spirală ascensională a unei per-
petue interogaţii. Răspunsul enigmei nu-l poate da decâ:t publicul printr-o
prezenţă masivă in sala de proiecţie. Următorul film-operetă din pro-
gramul cinematografului din Carei este, între 30 iunie şi 2 iulie Hl34,
„Moanţi şi iubitul ei" - un tipic exemplu de adaptare a prolificei cine-
matografii maghiare interbelice la pretenţiile mediocre ale unui gust
public contaminat. De altfel, titlul în sine spune totul despre produsul
înveşmântat în ambalajul muzical al operetei veşnic tinere ... De această
dată găselniţa .autorrulud reclamei este reprezentată de compararea nctriţei
ce deţine rolul titular cu celebra Greta Garbo! ! !63 Nici genul şi, cu atât
mai p!Uţin, calitatea peliculei nu cadrau cu acest sacrilegiu comport."1-
mental, dar el traduce - pe de o parte ourajul fără limite al concurenţei
în domeniu, pe de alta apelul la memoria afectivă a publicului „educat"
prin intermediul Marelui Ecran şi aflat la curent cu topul vedetelor
momentului. In fine, aacă în zilele noastre genul muzical a căzut !n
desuetudine, el a permis construirea unor cariere fulminante pe durata
anilor interbelici. Aşa e şi cazul tenorului spaniol Jose Mojica, comparat
- nu de puţine ori - pentru fotogenia sa şi in virtutea darurilor inter-
pretative, ou celebrul Rudolph Valentino. CalHăţile interpretului şi a.1e
producţiei in care evoluează la debutul lunii februarie 1936 pe ecranul
cinematografului din Carei sunt atent combinate şi superlativizate într-un
text ce rămâne multă vreme în memoria cinefilului: „ ... Tenorul adorat
al femeilor Don Jose Mojica într-un grandios fi.Im spaniol „ULTI1\1A
ROMANŢA". Un film mruzi·cal, piooresc şi senzaţional în cadrul exotic al
Mexicului de azi (anii '30, n.a.) ... „Ultima romanţă" întrece cu mult suc-
cesele extraordinare ale tuturor filmelor lui Jose Mojica. Cu acest film,
celebrul tenor a ajuns la culmea carierei sale"b4.
Presa perioadei, care oferă spaţiul tipografic pentru susţinrea dome-
niului pe care-l analizăm, este nevoită şi ea - la rândul ei - să promitci
o serie întreagă de avantaje cititorilor spre a putea supravieţui. Astfd,
editorul ziarului „Graiul Neamului" are o idee ingenioasă şi utilă ia
finele lunii octombrie 1931: aceea de a propune un cadou de 10 note
muzicale de la Magazinul MORA VETZ din Timişoara pentru cei ce pot
face dovada practică că şi-au achitat abonamentul lunar. „Efortul" pe
care-l preS1Upune achiziţionarea aminti·telor note este explicitat prin
82 Ibidem, nr. 39/21 iunie 1934, p. 3.

83 Ibidem, nr. 40/28 iunie 1934, p. 4.
84 Solidaritatea, I, nr. lli7 februarie 1936, p. 3.
RECLAMA ROMANEASCĂ IN CAREI 473
faptul că respectiva gazetă îşi oferă serviciile de reclamă

editurii timi-
şorene: ,„ .. Firma Morevetz este cea mai mare editură de
note muzicale
din România, iar preţurile îi SJUnt cele mai ieftine. Trimite catalog gratis
pentru ori şi cine ... "&5 Procedând identic cu mul-te alte publicaţii din
branşa sa, ziarul „Hotarul" intercalează de foarte multe ori în interiorul
numerelor editate - de preferinţă pe prima pagină - texte scurte, dar
explicite, ce fac referire la existenţa sa. Aşa este cazul la finele lunii
septembrie 1933: „ATENŢIE! Cine .susţine ziarul „HOTARUL" serveşte
cultura rome:înească în general şi cauza Românilor dela graniţa de Vest,
în special" 06 . Indemnul conţinut în publicaţia „Solidaritatea" -- la de-
butul anului 1936 - pedalează pe aspectul pecuniar al problemei: .„Re-
clama este sufletul comerţului! Publicaţi în „SOLIDARITATEA", care
face publicaţii, anunţuri şi reclame DUPA TARIF MINIMAL"& 7 . Tre-
buie să remarcăm, dincolo de aspectul suficient de comun al celor trans-
mise, modrul de dispunere şi de subliniere a elementelor considerate esen-
ţiale în contextul atingerii scopului propus prin intermediul anunţului.
Sectorul beletristic nu putea lipsi din sfera de interes a factorilor
culturali locali. In numărul de Paşti al săptămânalului „Graiul Nea-
mului" este recenzată cea mai bogată carte de rugăciuni a momentului
-- suntem în anul 1927 - care „cuprinde toate celea de lipsă pentru
cantori, elevi, intelectuali şi popor. Rugăciuni de dimineaţă, de se3ră,
b mânemt şi înserat ... "B Literatura de calendar are adm!iratori fer-
venţi în zonă, dacă este cazul să dăm crezare insistenţei cu care se reco-
mandă producţia ziarului „Universul"69 pe anul 1934. Spaţiul literar al
.anului 1936 este controlat, la Carei, de apariţia a doruă lucrări cu profil
asemc'inăbor şi care au un succes oarecum previzibil, având în vedere
investiţia laudativă ce le însoţe~te. Prima dintre ele se intHuleciză „Unde
merge România" şi aparţine vestitului profesor craiovean Th. Martinescu
Assău 90 . Cea de-a doua, ce se preocupă de aceiaşi problemă spinoasă a
solidarismului naţional pus serios 13 încercare de sibuaţia destJUl de ten-
sionată a Europei, este semnată de un colaborator al gazetei locale „Soli-
daritatea"91.
83 Graiul Neamului, V, nr. 30/25 octombrie 1931, p. 1.

86 Hotarul, I, nr. 5:28 septembrie 1933, JJ. 1.
87 Solidaritatea, I, nr. 7/12 ianuarie 1936, p. 3.
86 Graiul Neamului, I, nr. 1.12•1 aprilie 1927, µ. 4.
89 „Ce să citiţi. Cel mai bun şi folositor calendar pe 193l cete ca]enclarul-al-
manah al ziarului „Universul". Cuprinde un material atât de bogat şi variat . .:[1
nu trebuie să lipsească din nici o casă. Cereţi-l la depozita:·ii de ziare şi Jibriirii.
Se poate cere şi ramburs. Preţul 30 lei", în Hotorul, II. nr. lB 4 ianuarie rn:l4, p. 1.
oo „Vestitu[ profesor Th. Martinescu Assău din Craiova autoru~ :1 o mu;ţim2
de lucrări de conţinut naţionalist al spiritului vremii, are ~'Ub tipar o nou[1 J ucrare
intitulată: „Unde merge România", în care tema principală ec.te tendinţa ds ·:on-
verg-ere a forţelor naţionale către un scop: Solidaritatea şi uni'atea celuleior ;;r;c!a'e.
tn cele 300 pagini se găseşte descrisă toată durerea şi năzuinţa unui 'neam ce
balansează încă nesigur în imperativele vremii. E o lucr<1re ce merită to;:it;i ::iten-
ţiurl€a şi sprijinul românilor. O recomandăm călduros publicului românesc din
timp!", în Solidaritatea, I, nr. 8'19 ianuarie 1936, p. 3.
91 Ibidem, nr. 44,24 septembrie 1936, p. 3: Recomandăm călduros lucrarea
„SOLIDARISMUL" a distinsului nostru colaborator Ion C. Sbiru - o forU\.
de muncă a românisului - care în cele 230 de pagini descrie haosul social politic
în care ne svârcolim în căutarea unei orientări salvatoare. Arată lupta interesată
474 COR1'EL CllACIUN
Campaniile electorale dau naştere unei lupte acerbe ş1 m ceea .ce

priveşte reclamele elaborate de fiecare formaţiune politică în parte. Cu
ocazia alegerilor din decembrie 1937, locuitorii din Carei sunt invi~i\i
insistent să-şi dea voturile partidului „UNITAŢII NAŢIONALE·' care
este reprezentantul cel mai autorizat al intereselor solidarismu1ui local.
Pentru bogăţia clişeelor mentale pe care le conţine, pentru savoarea ex-
primării şi, nu în ultima instanţă, pentru conotaţiile mereu actuale pe
care i le putem găsi, ne-am luat permisiunea să-l reproducem în tota-
litatea sa: „Cetăteni votati semnu[ nuîntttirei voastre Fiecare cct<ltean
treaz şi cuminte,' fie plugar, meseriaş, comerciant, int~lectual, p'.::nsi;nar,.
fost luptător pe fronturi, I.O.V., voluntar, decorat, colonist, moţ, adl'c<"t
toţi cei cari vor o îndreptare a lucrurilor de astăzi într-un mai bine şi
sc<'iparea fiecăruia din nevoile mari de astăzi votează lista partidului
.,UNITAŢII NAŢIONALE" în acestea alegeri cu semnul drapelul biruin-
ţei c~tăţeneşti sau steagul mfmtuirei tale, familiei, ţării: trimiţcînd ~;,,.
casa ţării adevăraţi deputaţi şi conducători ai poporului. Cu acest ser.m
vei învinge. Ţine-I dară bine-n minte. P.une peceta pe lis·ta cu ac::es:
semn SOLIDARISMUL"92.
Obosiţi după lungul parcurs la care am fost nevoiţi să facem faţă,
îl vom invita --- în finalul studiului - pe lectorul ce şi-a probat ri,b-
darea şi pasiunea, drept recompensă, să ne însoţească în1r-un superb
loc de recreere. La începutul lunii iunie 1930 erau redate în exploata;-('
băile sărate din Coştiu, spre bucuria protipendadei careiene. Renovaie,
mcirite şi completate cu instalaţii competitive, ele au fost dotate cores-
punzător şi pentru distracţia publicului: „ ... s-a aranjat Muzic:1 Bat. 9
Vânători, care va concerta în fiecare zi c<:îte G ore pe tot sezrnul băilor
şi s-a pus la dispoziţia vizitatorilor restaurant şi bufet chiar în inte-
riorul (curtea) băilor"93_ M3i mulit decât at<ît, suntem înclinaţi să apre-
ciem că alături de cei mulţi care nu au putut rezista tentaţiei bahice
s-au aflat şi câţiva cetăţeni prudenţi care au dat concurs îndemnului:
·„Păzeşte-ţi sănătatea şi bea în continuu apa minerală „Matild şi Vâl-
cele"94. Nici nu se putea visa un tratamen1 mai nobil dec<ît cel indimt
mai sus!
În locul clasicelor note concluzive, am socotit că ar fi cu mult m;1i
util - pentru a rotunji imaginea evoluţiei domeniului de referinţă 1~1
Carei -- să reţinem şi o reacţie la modul cum se concep textele de re-
clamă de către unii dintre ofertanţii epocii. În paginile ziarului Gr<hul
Neamului din prima jumătate a anului 1932 sunt înserate o serie de
reflecţii critice ce pleacă de la nerespectarea regulilor elementare ;~'e
gramaticii române. Semnatarul notelor - zugravul de firme Sabin
CÂRCIOC - face o demonstraţie pe exemple concrete, dovedind - -
a partidelor politice după acapararea puterii, cum şi noul orizont ~ocial-po)i:.:c

al „Solidarismului" - curent şi crez social-politic nou în comandamentele imr>l'-
rioase ale vremii naţionalismului epocei. Lucr·area merită atenţiunea :·omâni> r,
solidarinrea cărora se impune în jurul ideii noui a viitorului, care in sifu::~.1:1
de azi nu pnate fi decât .. Solidarismul" tuturor forţelor vii, cinstite şi necon:cte
Incit - Se gă5eşte de vânza;·e la librării. PREŢUL 100 LEI".
92 Ibidem, ITI, nr. 107 16 decembrie Hl37. p. 3.
93 Graiul Neamului, IV, nr. 22,8 iuriie 1930, p. ·1.
94 Solidaritatea, I, nr. 33,9 iulie 1936, p. 2.
RECLAMA ROMANEASCĂ !N CAREI
475
pentriu majoritatea cazurilor - reaua voinţă a comercianţilor sau mese-

riaşilor în ceea ce priveşte vehicularea termenilor din limba românei. De
pildă, firmele GUTTMAN şi BORGER - respectiv JANITZKY, îş,i
denumesc stabilimentul _,„Magazin de Piele" în loc de „Magazin de Pie-
lărie'" cum ar fi corect9,). Se afirmă pozitiv „Magazin de Fierărie" şi nu
,.Prăvălie de Fier", „Pompe Funebre" şi nu „Intreprindere Funebrală", sau
„Institut de Înmormântare"; „Modistă" şi nu „Modistă de Pălărie". In-
tervenţia scrisă a zugravului de firme - deci un profesionist în dome-
niu - este cu atât mai binevenită cu cât se observă un fogrijoră·tor
fenomen de împrumut lingvistic de la comercianţii şi meseriaşii minori-
tari spre cei români. Nu e cazul să revenim asupra exemplelor pe care
le-am diseminat în interiorul studiului, însă nu putem să nu subliniem
această susţinere completă a circuitului reclamei în Careiul interbelic.
Cu alte cuvinte, cetăţenii sunt preocupaţi nu numai de existenţa şi rele-
vanţa textelor de prezentare, ci sunt sensibili şi la aspectul calitativ,
estetic, al problemei în cauză. Distingem, chiar dacă expresia este discu-
tabilă, un început de teoretizare a importanţei sectorului de marketing
în mediul urban provincial interbelic. Ni se poate reproşa faptul că toate
citatele pe care le face Sabin CÂRCIOC se referă doar la minonitari.
Lucrul este perfect explicabil, fiindcă aceşti·a controlau comerţul, mita
producţie şi sfera serviciilor - respectiv domeniul reclamei. A'titud;nea
semnatarului articolului citat este elegantă şi la obiect. Ea nu are în
vedere persoana, ci numai respectarea regulilor gramaticii limbii romfme
· - lucru extrem de firesc în Rom<:lnia.
ParC1Urgerea materialului oferit de presa interbelică careian;l. ne-a
convins, mai mult ca niciodată, despre adevăratele dimensiuni şi impli-
caţii ale domeniului cercetat, despre necesitatea continuării demersurilor
în vederea obţinerii unei imagini de ansamblu a spaţiului ardelean.
CORNEL CRAC/UN
ANEXE
I. COMERCIANŢI
„Avis Cu onoare aduc la cunoştinţa P.T. Public, că prăvălia :r.ca de manufac-

tură din cauza lucrărilor de transformare, interimal(!) am aşezat-o în prăvălia de
gdlanterie GROSZ şi SCHWARTZ (lângă claustrul călugăriţelor). ln acest timp
toate mărfurile depozitate le voiu vinde cu un preţ foarte redus, la ce atrag
atenţiunea P.T. Public cumpărător. Sprijinul P.T. Public cere Ludovic Kertesz.
P2ste câteva zile voiu servi P.T. Public în prăvălia mea veche transformată şi
mârită (Casa Sternberg, lângă cofetăria Nemethy)."
(!n „GAZETA de LUNI", I, nr. 21/17 iulie 1922, p. ·1)
„
„Toţi aceia, cari vor face o cumpărf1tură de cel puţin 1000 Lei în prăvălia
de modă de dame a lui HERSKOVITS vor primi un bilet gratuit, cu care vor
putea câştiga prin loterie UN COVOR în mărime de 3x4 metri şi în valoare de
oo „Cum se face estetică urbană la Carei" în Graiul Neamului, VI, nr. 17/17
iunie 1932, p. 3.
CRĂCIUN
476 CORNEL
Z0.000 Lei. Covorul se poate vedea în fiecare seară în prăvălia frumos Jumina:<'1.
Biletul se primeşte Ia cumpărare. Tragerea loteriei se va face în prezenţa d-:ui
notar public şi a proprietarilor de bilete."
(în „GRAIUL NEAMULUI", II, nr. 33/14 octombrie HJ2B, p. 3)
*
„tn 9 mai c. Sâmbătă dimineaţă s-a deschis aranjat modern, J>răvălia de ghr;~
„ERICA" în casa d-lui ROTH Lipot şi vecinătatea d-lui Herskovits Ernestin. 8<:·r-
vire domnească, atentă, fără nici o obligaţie de cump<irare. Preţurile idtine fixe
r,ravate în talpă, asigură On. c:ientelă, că nu se înşeală. Numai miirfuri exprEs
bune din toate fabricile de ghete, cari garantează pentru fiecare păreche dl' ghe:e
::;i astfel fiecare păreche de ghete în caz, că nu core~puncle, \'a fi ~chimb<:tf1.
Semmel Herman fostul angajat al DERMATA roagă spirijinul On. Public."
(ln „SOLIDARITATEA", I, nr. 27/28 mai 1936, p. 4)
„Cu onoare aducem la cunoştinţa mult stimaţilor cumpf1rrttori. cum c .·1 P'r:1-0
vălia de coloniale şi mixte de dec211ii „MATOLCSY". de lâng(t biserica ;·om:m(J-

catolică, care în ultimii ani a fost închiriată de către fraţii J.UDESCHEI? ·- aprn-
vizionată cu mărfuri noui şi proaspete în mare asortimen~ :\ M DESCHIS-O. Ul".de
cu preţurile cele mai convenabile şi servire promptă. atentu şi p;·2cis:'i st<'\m :·;_1
dispoziţia On. Public cumpărător. al cărui sprijin binevoitor îl cer: comercianţii
de coloniale şi mixte MATOLCSY ŞI HEINRICH Vinuri !'xcelente rle proprie
producţie cu 10 Lei litrul, iar la 5 litri cu 8 Lei litrul. Zi!nic cafea proospăt
măcinată!"
(in „SOLIDARITATEA", I, nr. 51/12 noiembrie 1936, p. 1)

„
„Obişnuitei". noastre vitrine şi expoziţiile clin Duminici şi Sărbători, din pri-
cina că personalul e plecat la concentrare nu s-au mai putut aranja.
Asigurăm însă c'ientela noastră că o voi servi eu personal şi că voi fi. C'il
şi până acum, la înălţimea aşteptărilor publicului din oraşul Careii Mari. POUT-
ZER Magazin de mărunţişuri CAREII-MARI."
(ln „SOLIDARITATEA", V, nr. 170/25 decembrie 1939, p. 3)
II. LOCALURI
„Atenţiune! încunoştiinţăm P.T. Public, că curt<'a rafenelei noastre am tran~
format-o într-o grădină cu parc modern, elegant şi plăcut. în acest local plf1cut
de vară în toată seara concertează o orchestră de lăutari, iar de trei ori la săptă
mână: Marţi, Joi şi Sâmbătă orchestra Regimentului 88 de Infanterie. 1ngheţat;\_
cafea de ghiaţă, beuturi răci, culină excelentă. Cu toată stima cerem sprijinul
Publicului inteligent Szirmai şi Lefkobits proprietarii Hotelului „Regele României".
(ln „GAZETA de LUNI", I, nr. 21,'17 iulie 1922, p. 3)
*
„Cofetărie nouă Cu onoare aduc la cunOl?tinţă publicului local, că Duminec;"1
22 Le. voi deschide cofetăria mea cu aranjament ultra-modern vis-a-vis de şcoala
primară romano-catolică (Norma) în ca~a SpHz. în cofetăria mea se vor primi
întotdeauna prăjituri fine şi proaspete, bomboane speciale - cafea neagr(i si
cafea cu lapte - frişcă şi îngheţată de tot felul. Primesc comenzi pentru ~'U"1ţi
şi alte ocazii, pe cari Ie efectuez prompt şi eftin. Fac cunoscut că până acum cm
condu.> cea mai renumită cofetărie din Baia-Mare, care fapt garanteaz·1 c[1 în
cofetăria mea se vor servi lucruri fine şi gustoase. Rog on. public s<\ ml'i ~priji
nească. Cu toată stima: proprietarul cofetăriei „Sport" din Carei".
(În „HOTARUL", II, nr. 30'19 aprilie 1934, p. l)
•
„Sub c"Jnducerea 5pecială a unor chiriaşi noui s-a deschis Sâmbiitf1 ~e<:ra
(trecută) Cafeneaua şi ospătăria „Regele României". Bucătihie escelentă românf1.
maghiară şi !';anceză. Grătar ~pecia!. Mititei. in fiecare seară supă de fa'.c:Olt>
RECLAMA ROMANEASCĂ !N CAREI 477
proaspătă Vinuri de soiu ardelenesc! Servire punctuală, rapidă şi atentă! Preţuri

ieftine! Muzică ţigănească combinată cu Jazz-band! Luminat feeric! Chiriaşii noui
de mare practică orăşenească angajează: abonaţi, nunti, petreceri, banchete şi
prevederea altor feluri de întruniri. - Lozinca lor este: Totul pentru oaspeţi. a
căror sprijin binevoitor îl cer."
(În „.SOLIDARITATEA", I, nr. 42.10 septembrie 1936, p. 4)
III. MESERIAŞI
„Domnilor! Vr2ţi paltoane, costume elegante în ultima modă? Vizitaţi ate-

lierul de croitorie englez'.! ce l-am deschi5 în Carei, Str. Pintea Viteazul Nr. 2.
Sunt în situaţia de a satisface cele mai rafinate pretenţii, având ultima -modă din
Londra şi pot achiziţiona cele mai fine stofe engleze, după monstrele ce se pot
vedea zilnic în atelier. Stau la dispoziţia On. Public şi execut prompt. Grăbiţi ~;i
faceţi comandă la croitorul Weisz Leopold, str. Pintea Viteazul 2."
(În „GRAIUL NEAMULUI", VI, nr. 6/14 februarie 1932, p. 4)

*
„Cu onoare bcunoştiinţăm Mult Onoratul Pub:ic Feminin, ca m salonul de
modă pentru Doamne KOVACS şi PUCSER din Carei, Str. Iuliu Maniu nr. 23. se
pregătesc -. pentru sezonul de primăvară - paltoane, costume, haine engleze şi
franceze în creaţia cea mai gustoasă pe lângd preţurile cele mai convenabile."
(În ,,SOLIDARITATEA", II, nr. 69. 21 martie 1937, p. 3)
*
„Firmă Românească! Am deschis atelier de Croitorie pentru Domni în Carei.
Str. Pintea Viteazul Nr. 2. După experienţe îndelungate ce am câştigat lucrâml
ln Capitală şi în cele mai mari oraşe din ţară, confecţionez costume bărbăteşti şi
uniforme şcolare cel mai gustos, modern şi cu preţ convenabil. Rog sprijinul Ono-
rantului public român. Cu stimă: .SABAU LUDOVIC croitor."
(În „SOLIDARITATEA", II, nr. 92/29 august 1938, p. 2)
*
„O fotografie bnnă încântă orice privire! Mergeţi cu toţii la noul atelier foto-
grafic deschis în localul vechiului atelier al decedatului Schmidt şi vă veţi con-
vinge de acest adevăr. Rutina şi cunoştinţele conducătorului acestui atelier, care
a studiat arta fotografică la Academia din Dresda formează cea mai deplină
garanţie că oraşul nostru a fost dotat cu o întreprindere de adevărată artă ~'cno
grafică, unde oricine poate merge cu cea mai desăvârşită !ncredere. Fotografii
bune şi ieftine se pot face la Carei numai în acest atelier din strada Avram
Iancu".
(În „HOTARUL'', II, nr. 30/19 aprilie 1934, p. 3).
*
„Foto - Victoria O fotografie artistică lucrată, încântă orice privire! Mergeţi
cu totii la atelierul Foto - Victonia deschis de curând în strada Stroescu 18
şi vă ~eţi convinge singuri de acest adevăr! Rutina şi cunoştiinţele întinse in ace~t
domeniu ale d-rei Victoria Urban, care a studiat arta fotografică vreme !nde:un-
gată la Bucureşti, formează cea mai deplină garanţie că oraşul nostru a fost dotat
cu o întreprindere de artă fotografică unde oricine poate să meargă cu cea mai
desăvârşită încredere. Toată lumea să se fotografieze la „Foto - Victoria" din str.
Stroescu nr. 18".
(ln DEMOCRATUL ROMAN, I, nr. 11/4 septembrie 1936, p. 4).
„
„AVIZ! Cu onoare aduc la cunoştinţa publicului, că dela 1 Octombrie :im
preluat fostul atelier fotografic Huszthy, unde voiu deschide salonul meu ::otografie.
VICTORIA. Salonul fotografic e prevăzut cu cele mai moderne şi mai noi aparate
CRĂCIUN
478 COR!'<EL
foto optice. - Fac fotografii artistice nu numai m caz de timp frumos, ci in

orice timp al zilei, deci şi seara pe timp noros la lumină artificială. Cerând bine-
voitorul sprijin al onoratului public român, cu stimă: Urban Victoria ....
(ln „DEMOCRATUL ROMÂN", I, nr. 16/8 octombrie 1936, p. 2).
IV. CINEMATOGRAF
,.ATENŢIE. Zileie acestea, dela 7 la D februarie, va rula la cinematograful

„Astra" din loc. cel mai somptuos film românesc, lucrat după _elebrul roman
„Ciu:eandra" al eminentului romancier national, Liviu Rebreanu. Cele mai (ru-
moase obiceiuri vechi româneşti sunt redate" cu bogăţie de culori vii, relevând mo-
mentele înalte şi luminoase din viaţa patriarhală rustică, a poporului rnmân.
Artiştii cei mai valoroşi, societari ai Teatrului Naţional din Bucureşti, se întrec
pe ei înşişi prin gradul înalt al grandioa5elor lor realizări scenice. Cum pentru
noi „Ciuleandra" este primul film românesc (?), care va delecta sufletele noastre,
datori sunt toţi Românii din Carei să se folosească de această ocazie rară, -
sprijinind în acelaşi timp arta cinematografică naţională".
(ln „GRAIUL NEAMULUI", V, nr. 5/8 februarie 1D31, p. 4) .
•
„Cinematograful orăşenesc va prezenta In curând 3 şlagăre deosebit de sen-
zaţionale. Toate aceste filme aparţin producţiei anului 1933/34 şi vor fi prezentate
la noi înaintea multor oraşe. La 9 şi 10 Decembrie se va juca extraordinarul film
,.Nagana" în care vor apărea peste 40 de urşi, întrecând toate producţiile de până
acum. L:t 13 şi 14 Decembrie, sub titlul „Căpitanul Severin" vor rola artiştii VAR-
KONY MIHAI şi LUIZ FRENKER şi se va putea admira cele mai minunate pri-
velişti de iarnă. La 16, 17 şi 18 Decembrie, se va prezenta filmul „Dragă Maşin",
cea mai nouă şi mai mare producţie a renumitei artiste de cinematograf POLA
NEGRI, în care se relatează crima săvârşită asupra Regelui Sârbilor şi este dotată
cu cele mai magistrale acţiuni. Până în prezent, acest film nu s-a jucat nicăeri la
noi în ţară".
(ln „HOTARUL", I, nr. 15/7 decembrie 1933, p. ·1) •
•
„Pregătiţi-vă pentru cel mai mare şi mai senzaţional film care întrece cu
mult toate creaţiile cinematografice vestite de până acum. Apariţia extraordinară
a acestui film constituie o mare sărbătoare în istoria cinematografică. Se numeşte:
KING-KONG (A opta minune a lumei) şi e lucrat după un roman al lui Edgar
Wallace. in rolurile principale vor apărea Fay Wray şi Robert Armstrong".
(tn „HOTARUL", II, nr. 26/8 martie 1934, p. 3).
„
„ ... cel mai impozant film din câte s-a văzut până acum: „VERONICA" cu
GAL FRANCISCA şi partenerul său Paul HORBINGER în rolul principal. 1n
alte oraşe, această capodoperă cinematografică a fost jucată câte 2-3 săptămâni
în şir. A-ia ceva n-a mai văzut oraşul nostru. Să nu scape deci nimeni ocazia
de a vedea acest film încântător".
(În „HOTARUL", II, nr. 37/8 iunie 1934, p. 4).
„
14-16 iulie „Păcatul Madelanei Claudet" prin care se redă in culorile cele
mai ;iişi mai puternice, dragostea şi jertfa unei mame. Rolul principal îl deţine
vedela Helen Hayes, care debutează în acest film mai întâiu ca fată tânără, apoi
ca damă elegantă". mamă iubitoare, cocOltă şi în fine ca o bătrână lovită de soa;tă,
cu o artă desăvârşită şi cu o putere dramatică atât de zguduitoare, încât pubhcul
va privi acest film cu lacrimi în ochi ... "
(ln „HOTARUL", IT, nr. 41-42/12 iulie 1D3-1, p. 2).
„
RECLAMA RO:V!A"IEASCĂ !N CAREI
479
„11-13 august a.c. FRUMOASA din ARANJUEZ cel mai interesant film al
sezonului de vară. E o întâmplare modernă cu subiect emoţionat în care mi ... te-
rioasa vedetă „regina eleganţei" BRIGITTE HELM apare în rolul unei fete amo-
rezate care cade în urma unei iubiri pasionată şi sinceră. Impresionantă este sC'ena
când recunoaşte că pentru ea a murit iubirea. Cadrul acestei pasiuni ;irzătoare t;e
desfăşoară în cele mai pitoreşti ţinuturi din Spania şi e însoţit de o splendidă
muzică spaniolă.
Publicul e dator să răsplăteasci't strădaniile ce le depun conducătorii l'i:ie-
matografului pentru ca gustul său ~ă fie preferat în alegerea filmelor cele r:rni
pretenţioase'·.
(ln „HOTARUL", II, nr. 43--44/9 august 1934, p. 2).
*
„A cucerit cele 5 continente!
Ca.~ino de Paris
Cel mai mare spectacol muzical
Balete nemaivăzute până în prezent!
O muzică încântătoare!
O distribuţie fără precedent
Celebrul cântăreţ: AL .JOLSON
şi o stea nouă: RUBY KEELER
Un film cum n-ati mai văzut!
Cel mai nou! Cel mai mare! Cel mai inter<"sant!
T ARZAN cel fiiră fricii
Championul înotului: BUSTER GRABBE
într-un grandios film de junglă".
(in „SOLIDARITATEA", I, nr. 10,12 februarie 1936) .
•
„15-17 februarie Copila răsfăţată
a lumii, cea mai strălucitoare stea a ecra-
nului SHIRLEI TEMPLE într-un film de milioane: „MICUL COLONEL". Un inge-
raş de fată izbuteşte să înduioşeze inima de piatră a unui sever colonel şi să
aducă astfel fericirea în căminul greu încercat al părinţilor ei. O senzaţie deose-
bită în acea~tă capodoperă a cinematografiei este ultimul act, care ne înfăţişează
progresul uimitor al fimului în culori naturale. Culorile se văd plastic, spre uimi-
rea spectatorilor. cari nu mai pot deosebi filmul de realitate. E ultimul stadiu al
f:irnului în culori naturale".
(În .. SOLIDARITATEA", I, nr. 12/16 februarie 1936, p. 4).
*
„La Cinematograf două filme de mare valoare!
„INFERNUL LUI DANTE". Un film de milioane, care ne înfăţişează a.~cen-
siunea şi căderea unui om, a cărui singură ţintă în viaţă a fost bogăţia. lată
câteva dintre senzaţionalele puncte de atracţie ale acestei capodopere a cine-
matografiei:
1. Grandiosul şi înfiorătorul „Infern al lui Dante" cu exhibiţiuni spect:.i<·u-
loase, nemaivăzute până în prezent. Sute de figuranţi, efecte senzaţionale, :;urp:; Zl'
uluitoare.
2. Prăbuşirea giganticului „Infern". înfiorătoarea catastrofă e~te reclat{1 [n
mod senzaţional. Dimensiuni uriaşe. lnvălmăşeală. Groază.
3. Catastrofa unui uriaş transat 1antic cuprins de flăc{1ri. Scene (•moţion<:~:e.
Lupta cu echipajul nedisciplinat. Panica pasagerilor. Acţiune puternică, Y."r.ti-
mentală, susţinute de un ansamblu de artişti de mare clasă. Cel mai senzaţional
film de aventuri al sezonului!!! „ORAŞUL PATIMnOR". O dramă de aventuri
de mare putere, cu renumitul Paul Muni, cunoscut din filmul „Sunt un evadat ... "
(ln „SOLIDARITATEA", I, nr. 13/23 februarie 1936, p. 3).
480 CORNEL CRĂCIUN
V. PRESA LOCALA
„Fiecare Abonat al ziarului nostru primeşte gratis 10 note muzicale deia
Magazinul de note muzicale MORAVETZ din Timişoara, dacă trimite chitanţa de
abonare pe luna (Septembrie) a firmei susnumite. Firma MORAVETZ e;te cea
mai mare editură de note muzicale din România, iar preţurile îi sunt cele mai
ieftine. Trimite catalog gratis pentru ori şi cine. Rugăm totdeauna a imita !una
I-'reccdentă".
(ln „GRAIUL NEAMULUI", V, nr. 30/25 octombrie 1931, p. 1).

*
„Mulţi
nu ştiu cu câtă greutate se scoate un ziar. Nu e de.stul ca să fie :;cris,
ci mai trebuesc şi bani pentru plătirea tipografului, a hârtiei şi pentru cumpăra
rea timbrelor. Şi toate acestea din ce să le facem dacă onoraţii abonaţi nu ne
achită abonamentele?!?
De aceia iubiţi abonaţi mai gândiţi-vă şi la plată, căci altfel „Hotarul" va
muri înainte de vreme!"
(În „HOTARUL", II, nr. 21/25 ianuarie 1934, p. 1).
*
„Cine ne asigură 5 abonamente, trimiţându-ne înainte costul lor, primeşte
gratuit „Solidaritatea" pe un an.
Solidaritatea face un călduros apel fiecărui cititor, să sprijine acţiunea sa
romârwască.
Fiecare poate deveni un apostol al crezului ei: propăşirea culturală şi mate-
rialăa tuturora, a Statului şi a Naţiunei".
(ln „SOLIDARITATEA", I, nr. 1/1 decembrie HJ33, p. 1).
VI. DIVERSE
„Băile sărate din Coştiu s-au renovat, s-au mărit şi completat instalaţiile,
pentru distracţia publicului s-a angajat Muzica Bat. 9 Vânători, care va concerta
în fiecare zi câte 6 ore pe tot sezonul băilor şi s-a pus la di~poziţia ·.;izitatorilor
restaurant şi bufet chiar în interiorul (curtea) băilor".
(tn „GRAIUL NEAMULUI", IV, nr. 22/8 iunie 1930, p. 4).
*
„Femeia precaută este atentă Ia fiecare pas al său. Dacă cumpără la POLIT-
ZER ciorapi, chiloţi, combinezoane de mătase, economiseşte bani, căci preţurile
lui POLITZER sunt eftine calităţile lui POLITZER sunt durabile, mărfuri:e lui
POLITZER sunt gustoase!"
(În „SOLIDARITATEA", I, nr. 22/23 aprilie 1936, p. 1).
*
„Numai Corsetul sexappel de cauciuc dă forma perfectă feminină. Asigură
toată comoditatea. Nu împedică mişcarea liberă. Comod, perfect, elegant, durabil.
Singuratic Ia POLITZER!".
(În „SOLIDARITATEA'', I, nr. 2/20 noiembrie 1936, p. 3).
„
.,Plugul Ebcrhardt - perfecţia de căpetenie a technicei germane - întinde
o îndeplinire primordială în toate raporturile de teren, este alcătuit din materia
de cea mai mare garanţie aşa zicând de o durabilitate vecinică ... Plugw·i i~ermane
EBERHARDT . . . Orice ma;-că s-a scumpit, numai plugurile germane de oţel "e
capătă şi mai ieftin decât în preţurile vechi până Ia 15 Martie. Orice plugar :>ă :;e
provadă cu cele necsare până ce nu se ridică preţurile. GRIJIŢI DE MARCA!"
~ln , SC'LIDAHjTATEA", II, nr. 67/7 martie 1937, p. 3-4).
„
481
„Cu cât e mai mare, cu atât mai eftină! Chimistul fabricei SCHMOLL
spune:
Cine cumpără zero, pe acela il co.stă lu.struitul unei perechi de ghete 60 de
bani.
Cine cumpără cutia Nr. 4, pe acela îl costă lustruitul unei perechi de ghete
42 de bani.
Iar cine cumpără cutia Nr. 5, pe acela U costă lustruitul unei perechi de ghete
numai 32 de bani.
(Tlignetă doamna şi servitoarea) - Mario! Deacum încolo vom cumpăra numai
Schmoll Nr. 3, căci aceasta este cea mai potrivită pentru gospodăria noastră de 6
persoane.
„Scitmoll-Pasta" nu se usucă niciodată!"
(ln „SOLIDARITATEA", II, nr. 70:'28 martie 1937, p. 3).

*
,,Circul Emilio vă procură excelente distracţii. Cai dresaţi şi Scara Morţii in
CIRCUL EMILIO. Trapez Volant, Cerb săritor la CIRCUL EMILIO. Jonglări pe
cai. Numai pentru câteva zile în oraşul nostru. Reprezentaţii la ora a,30 sear::?.
Duminica la ora 4, matineu familiar cu preţuri reduse".
(ln „SOLIDARITATEA", III, nr. 129/9 octombrie 1938, p. 3).
*
„BARBAX În 3 minute te bărbiereşti fără săpun ~i fără pensu'.1i, ~ntrebuir.-
ţând crema de ras BARBAX Produs al Fabricei „ARDEALUL" S.A. CAREI Secţia
chimică". (Vignete prodtts + ceas + faţa unui bărbat zâmbitor).
(ln „SOLIDRITATEA", III, nr. 131/16 octombrie 1938, p. ~).
LA RECLAME DANS LA P!RFSSE ROUMMNE DE CAREI PENDANT

L'ENTRE DEUX GUERRES
(Riisume)
Notre etude realise une abordation thematique et une anaJyse concrete de

l'evolution de la reclame dans la presse roumaine de Carei pendant l'e<1tre deux
guerres.
Le domaine commercial est domine par POLITZER - son magasin a ete
cree en 1896 - tant par l'insistence avec qu'il revienne dans Ies pnges de la
presse, que par la qualite de son demarche interpretatif et l'imagination de ses
constructions semantiques. A la difference de ses collegues qui utilisent le memc
text explicatif, il ajoutera toujours une explication, essayera u;1e nouvelle mise
en page, formulera une frais version, d'avantage pour se defaire de produits dr
son magasin. Ses offerts s'intensifient aupres des fetes chretiennes. La :·epresen-
tance de l'usine DERMATA de Cluj s'impose en ce qui concerne Ies depâts de~;
chaussures. Nous sommes dans la situation favorable de poseder plus des types
succesives des reclames, y compris laquelle de l'inauguration officielle du magasin
dans l'automne de l'annee 1930. Le secteur des produits coloniales
est dispute par Ies firmes MATOLCSY, Ies freres LUDESCHER •:t LEFKOVIT~
Si nous accordons au local public la fonction primordial d'espace :lmenagc
pour Ie reunion entre amis, alors une premiere prise de position - l'automne
de l'annee 1928 - se refere a la Casine Roumaine de Carei. L'hotel et la cafe
„Regele României" (Le Roi de la Roumanie) est - dans le context - Ie plu:;
important etablissement public du domaine.
Le secteur Iiee aux maisons de couture est extremement bien :·epresente
dans la presse de l'endroit. En commenc;ant avec l'offre du madame Maria FA-
BIAN - du printemps de l'annee 1922 - jusqu' aux incisives tentatives de
dominer la marche locale du couturier Ludovic SABAU de l'ete des annees 1937
et 1938, nous detenons un material realise selon Ies meilleurs modeles. L'ana!yse
31 - Actil Mvsei Porolissensis voi. XIX 1995

482 CORNEL CRĂCIUN
du-c:;ela fait l'objet d'un veritable etude du cas dans l'interieur du domaine de
rE:forence.
Le secteur du foto est controle autoritairement par le mademoiselle Victoria
URBAN. Les texts et Ies reprises modifies sont analyse pour leurs qualites seman-
tiques et la technique de mise en page. Gheorghe FABIAN et TOTH Franci'c
disputent le premier place comme Ies plus importants coiffeurs de la ville. Leur
offre, bien que honorable, se situe au-dessous du niveau des autres services mis
o':t la disposition de la collectivite.
Un segment a part dans !'economie de natre etude est reserve aux reclames
des produits, personnes et services. îls sont analyse Ies offres de lingerie (eminine,
des chaussures et des machines agricoles. La sphere de la pratique sportive vst
represente par le cours d'escrime du maître PELLEGRINI (l'ete d'annee 19~7).
Ies initiations du club VICTORIA et le voyage de plaisir avec le Train du sport
„Venus" sur la route Bucharest-Budapest-Vienne - organisee it l'ocasion du
ri;vcil!on 193.:i.
Dans l'annee 1940, le journal „Solidaritatea" offre une espace typographique
permanent pour la „Rubrique du bonne menagere" - soutenu par l'institutr!ee
Viorica LAURENŢIU. Chaque semaine, elle presente aux ses concitoyennes ·..me
serie des recettes et menus qui contiennent combinations culinaires d'usage quoti-
dienne.
Le domaine du spectacle cultural est illustre par l'entremise des conce·ts
musicals, des pieces du theâtre, d'expositions plastiques et - specialement - df's
projections cinematographiques. Parce que l'offre etait trop abondante, nous optons
seulement pour Ies productions musicales de l'epoque.
La presse, la litterature et la campagne electorale du decembre 1937 conclu-
rent un parcours eloquent a travers l'espace de la reclame de Carei pendant l'~ntre
deux i!ueri es.
Dans le final, nous avans retenu aussi une reaction ă l'adresse de la mani(;re
du construction des texts de la reclame dans Carei. Les notes critiques sont con-
centres dans l'article „Cum se face estetică urbană la Carei" (Comment se fait
l'e5thetique urbaine au Carei), qui a apparu dans le journal „Graiu~ Neamului''.
du 17 juin 1932. Elles appartiennent aux peintre des firmes Sabin CARCIOC qu1
demontre la mauvaise foi des offrants en ce qui concerne l'utilisation correcte
des mots de la langue roumaine.
«MIŞCAREA SOCIAL-ECONOMICA» - O ASOCIAŢIE
TRANSILVANEANA DE CERCETARE SOCIALA
„Mişcarea social-economică" a fost o asociaţie a intelectualilor pa-

sionaţi de cunoaşterea realităţii noastre sociale, organizată în jurul revis-
tei interbelice „Societia:tea de mâine", revistă care a fost preocupată,
între altele!, de crearea unui nucleu instituţionalizat de cercetare socio-
grafică în Transilvania. „Societatea de mâine" (1924-1945) continuă
tradiţia publicaţiilor transilvănene care, la sfârşitul secolului al XIX-lea
şi inceputul secolului al XX-lea, au fost preocupate de cunoaşterea directă
a realităţii şi aru sprijinit cercetarea acesteia, mai cu seamă a satului
românesc2•
:Influenţată de avântul cercetării monografice iniţiată şi patronat[1
de Dimitrie Gusti, revista a milHat încă din primul an al apariţiei pentru
concentrarea şi coordonarea tuturor forţelor dornice şi capabile să facă
cercetare socială într-o „asociaţie de anchete". Ideea înfiinţării la Cluj
a unei asemenea asociaţii a întrunit adeziunea multor fruntaşi ai vieţii
politice şi culturale ardelene, între care se cuvin a fi menţionaţi Antoniu
Macioni, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Mihai Popovici şi Zaharia Mun-
teanu. Preocuparea centrală a conducerii revistei era „sistematizarea
anchetei", adică elaborarea unui plan hotărât de lucru şi fixarea unor
direcţii tematice pentru toţi cei interesaţi să întreprindă cercetări de
terca nemijlocită a realităţii, acţiunea socială este lipsită de suport.
terea nemoijlociotă a realităţii, acţiunea socială este lipsiiă de suport.
„Să ne cunoaştem pe noi înşine şi ţara noastră, ... , trebuie să fie o
râvnă a intelectualităţii noastre. Nu pentru a exagera simţul de mândrie
naţională, ... , ci pentru a introduce un spirit de judecată cumpănită, de
critică sănătoasă ... Sistemul de anchetă la faţa locului, luând sub ana-
liză fenomenele vieţii publice, intrând în dedesubturile sufleteşti ale
păturilor sociale, merită să fie încetăţenită şi la noi. Ancheta agrară,
industrială, demografică, sanitară întemeiată pe cercetări minuţioase de
fapte ne va fi de infinită utilitate obştească", preciza I. Clopoţel, redac-
torul şef al revistei şi unul din promotorii cercetării sociografice româ-
ne")iti3.
Instituţionalizarea sistemului de anchete sub egida revistei a d~butat
prin publicarea statutelor „Asociaţiei intelectualilor Societatea de mâine",
în februarie 1925, prilej cu care I. Clopoţel a precizat locul activităţii
preoonizate a se desfăşura în acest cadru în contextul mai larg al teoriei
1 Pentru caracterizarea generală a revistei vezi studiile noastre: în Viitorul
social, iulie-august 1983, p. 322-330; Problematica sociologică a revistei Societatea
de mdine, în Aspecte ale gândirii filosofice şi sociale transilvănene, Cluj-Napoca,
1992, p. 341-3"80.
~ Ov. Bădina, Cercetarea sociologică concretă. Tradiţii româneşti, Bucureşti,
1966. p. 59-65.
~ I. Olopoţel, în Sllcietatea de mâin:e, an I, 1924, nr. 35, p. 691.
484 ANDREI NEGRU
şi practicii sociale. Cercetarea sociografică era menită, după părerea !Xi,

să adune materialul faptic, pe baza căruia să fie elaborate atât sinte-
zele teoretice, cât şi direcţiile acţiunii sociale. Concepută ca o punte
de legătură între laboratorul ştiinţific şi câmpul de acţiune socială, între
savant şi omul politic, cercetarea preconizată de I. Clopoţel dep<Işeşte
înţelesul „clasic" al noţiunii de sociografie, definită ca „o descripţie
socială, propriu-zis şi statistică şi etnologică, fără a avea altă ambiţie
decât a stabili un catalog de fapte sociale cât mai complet, un Corpus
de documente sociale" 4 , îmbogăţindu-se cu un nou sens, acela de iden-
tificare, definire şi soluţionare a problemelor sociale manifestate în soc:e-
tatea românească.
„Asociaţia intelectualilor Societatea de mâine" şi-a fixat ca scop
„iniţierea anchetelor şi cultivarea ştiinţelor social-economice", scop cc
urma a fi realizat prin: a) cercet-area situaţiei economice, demografice,
sanitare şi culturale a populaţiei; b) studierea situaţiei spedfice a mino-
rităţilor etnice; c) sintetizarea materialului documentar şi elaborarea de
soluţii pentru problemele sociale depistate pe teren; d) editarea de
sinteze informative şi de studii teoretice; e) organizarea de conferinţe
şi şcoli libere; f) sprijinirea formării specialiştilor în domeniul ştiinţelor
sociale. Scopul şi obiectivele „Asociaţiei" au fost prezentate în detaliu
In adunarea de constituire din 11 februarie 1925, tfiind sirutetizate de
I. Cfopoţel astfel: „Vrem să cunoaştem la faţa locului condiţiile mate-
riale ale populaţiei, viaţa sa morală, gradul de intelectualitate, aspectele
etnografice, demografice şi biologice, mentalitatea despre ideea de stat
şi îndatoririle cetăţeneşti, cadrele istorice, situaţia populaţiei minori-
tare, să reconstituim datele statistice, pentru ca ~a sfârşit să facem operă
de sinteză, să creem formulele sociologice ... Scopul nostru este înt:::-t.'it:
să cunoaştem necesităţile pământului nostru, să tragem concluzii de ordin
sociologic şi să închegăm rândurile cărturărimii noastre" 5 .
„Institutul de studii Societatea de mâine", denumire adoptat:: în
cadrul adunării de constituire a „Asociaţiei", era structurat pe patru
secţii ştiinţifice - economică, sanitară, culturală, minoritară - membrii
săi urmând să fie grupaţi din punct de vedere administrativ în secţii
regionale, care <trebuiau să întrunească cel puţin 40 de membri activi.
El s-a dorit .a fi o organizaţie de anvergură, atât ca dimensiune numerică
şi extensie teritorială, cât şi ca producţie ştiinţifică. „Vom spune că am
izbândit abia atunci când instHutul de studii va avea trei mii de membri
activi şi va fi capabil să editeze 10 monografii pe an", preciza I. Clopoţel
în cuvântul de deschidere a adunării constituante 6 . „Institutul de studii
Societatea de mâine" era condus de un comitet central compus din
membrii fondatori din afaria Clujului, preşedinţii secţiilor, preşedinţii
comitetelor regionale şi comitetul executiv alcătuit din D. Gusti -- pre-
şedinte, P. Suciu, Axente Iancu, V. Aradi, I. Jumanca, S. Manuilă,
ing. Macş.ai, I. Clopoţel, dr. Gyadas, dr. Pall Arpad şi dr. Rudolf
Brandsch. Remarcăm prezenţa lui D. Gusti ca preşedinte al comitetului
4 D. Gusti, Opere I, Texte stabilite, comentarii, note de Ov. Bădinc. 11i
O Neamţu, Bucureşti, 1968, p. 418.
5 I. Clopoţel, în Societatea de mâine, an II, 1925, nr. 7, p. 103.
6 Ibidem.
ASOCIAŢIA ,,MIŞCAREA SOCIAL-ECONOMICA"
485
executiv, situaţie care demonstrează rolul său în crearea inSltitutului si

ataşamentul acestuia la principiile care călăuzeau activitatea Institutul~i
Social Romfm din Bucureşti, şi, de asemenea, pe cea a unor intelectuali
minoritari, fapt care ilustrează pe de o parte deschiderea institutului spre
problemele minorităţilor etnice, iar pe de altă parte dorinţa acestma de
a colabora cu intelectualitatea românească, inclusiv acordul faţă de Pro-
gramul său.
„Ins,titutul de studii Societatea de mâine" s-a remarcat în peisajul
cercetării sociale transilvănene prin efortul de instituire a chestionantlui
ca normă unitară de sistematizare a investigaţiilor de teren. Membrii săi
au fost preocupaţi de elaborarea unui insitrument de lucru c0mun, menit
să asigure caracter unitar cercetărilor, recol·tarea unui material docu-
mentar relevant din punct de vedere ştiinţific, obţinut în condiţiile unei
obiectivităţi depline şi pretabil la o prelucrare unitară. O contribuţie
deosebită la activitatea metodologică a institutului au avut-o V. Aradi,
care a elaboriat un chestionar sociografic7 ale cărui coordonate erau in-
spirate din teoria monografică gustÎ!ană şi M. Şerban, autorul unui .,for-
mular individual" (familial) pentru strângerea materialului document.ar
servind la stabilirea bazelor economice ale existenţei s0ciale, cu scopul
de a constitui punctul de plecare pentru chestionarul unei anchete socio-
grafice"8 o combinaţie între o fişă de buget familial şi o fişă a gospodăriei.
Un alt merit de necontestat al institutului a fost instituirea anche-
tei ca metooă de standardizare a cercetărilor rurale. Din această perspec-
tivă menţionăm ancheta colectivă proiectată de conducerea sa, prin inter-
mediul secţiei din Turda, pentru vara anului 19259. Organizarea unei
asemenea investigaţii de amploare ca extensie teritorială (în peste 60 de
localităţi de pe Valea Arieşului) şi durată (o lună de zile de activitate pe
teren) a constituit o adevărată „piatră de încercare" pentru institut,
implicând rezolvarea unor probleme (suport financiar, echipă de investi-
gatori, asigurarea condiţiilor de cazare şi masă pe teren), se pare, in-
surmontabile.
Incercând să depăşească acest moment dificil, „Institutul de studii
Societatea de mâine" a instituit, prin intermediul revistei, un concurs
de monografii economice regionale, care trebuiau să fie realizate pe baza
unui chestionar - tipt 0, urmărindu-se obţinerea unor date comparabile
în vederea elaborării unei sinteze sociale zonale. Instituirea acestui „sis-
tem de monografii", ce urmau a fi realizate individual şi nu colectiv, a
fost probabil determinată de faptul că revista şi conducerea institutului
au conştientizat eşecul anchetelQr realizate în grup, încercând să regân-
dească şi să redimensioneze activitatea de cercetare desfăşurată sub
egida sa şi, implicit, să instituie un cadru mai viabil şi mai adecvat con-
diţiilor şi posibiliităţilor concrete de lucru ale colaboratorilor.
7 V. Aradi, în Societatea de mâine, an II, 1925, nr. 9, p. 243-244.

a M. Şerban, în Societatea de mâine, an II, 1925, nr. 18, p. 314-316.
9 Anchetele noastre pe Valea Arieşului, in Societatea de miine, an II, 1925,
nr. 29-30, p. 490.
IO Pentru prosperitatea satelor. Patru premii pentru cele mai bune monografii
regionale, în Societatea de mâine, an III, 1926, nr. 33-34, p. 564.
486 ANDREI NEGRU
în noul cadru organizatoric, cel al „Mişcării social-economice - aso-

ciaţia publiciştilor şi intelectualilor cu interes permanent faţă de pro-
blemele social-economice", constitui tă la sfârşi.tul anului 1926, colaborarea
pe terenul cercetării sociale era formulată explicit in termenii „coope-
raţiei social-economice", al cărui sens a fost exprimat sintetic de Şt. Bez-
dechi astfel: „O mână de oameni - oare nu-s absorbiţi de politica mili-
tantă - se consti.tuiesc într-o societate al cărui scop este să strângă în
chip sistematic, prin anchete şi discuţii relative la domeniul socia-l-
economic, toate sau cât mai multe din datele trebuincioase pentru rezol-
varea nenumăratelor probleme din acest domeniu. Ea atrage atenţ.ia
omului politic asupra acestor probleme şi îi indică soluţii!le care total-
mente se degajează din studiul sistematic al acestor probleme. Dar chiar
dacă oamenii politici pot ignora sau nesocoti aceste indicaţii, asociaţia
prin metoda ei de cercetare, prin interesul pe care caut.:-1 să-l trezească
pentru anumite chestii, prin publicaţiile periodice pe care-şi propune să
le facă, speră să trezească în cercuri cât mai largi interesul pentru ase-
menea probleme şi să agerească ochii cât mai multora pentru recunoaşte
rea nevoilor noastre şi pentru găsirea leacului lor"n.
Programul „Mişcării social-economice" se înscrie pe coordonatele
anterioare ale „Institutului de Studii Societatea de mâine" - desce1~tra
lizarea cercetării sociale prin crearea de secţii regionale, relativ indep:::-n-
dente de centru; atragerea în asociaţie a publiciştilor minoritari dornici
de colaboriare; editarea lucrărilor mai importante, supuse în prealabil unei
dezbateri colective, într--0 bibliotecă proprie - lucru de altfel firesc,
în condiţiile în care se încerca asigurarea unei continuităţi între activi-
tatea celor două -instituţii.
Ca metodă de investigare socială, respeotivul program propunea an-
cheta de cabinet („dezbaterea metodică a problemelor ce nu reclamă
descinderi la faţa locului") şi ancheta de teren („examinarea personală
şi controlată amănunţit a faptelor şi stărilor sociale"), prin care se în-
cerca cuprinderea întregului complex al vieţii sociale: „Vom da toată
atenţia laturii economice, fenomenelor sociale, aspectelor culturale, în-
făţişărilor etnografice, stărilor psihologice şi faptelor medico-sociale. Vom
pune în comisiile noastre de studii în mod bine gândit problema coopera-
tismului, a sindicalismului, problema educaţiei culturale, problema mino-
ritară, problema feminismului :şi problema biopolitică" 12 . Orientarea pro-
gramatică spre investigarea „problemelor sociale" n-a condus însă la o
detaşare totală faţă de activitatea de monografiere a unităţilor sociale,
„Mişcarea social-economkă" propunându-şi să cultive sistemul mon0t,ora-
fic şi să zugrăvească cât mai complet localităţile şi regiunile tip.
Statutul „Mişcării social-economice" detalia punctele :şi ideile con-
ţinute în statutele „Institutului de studii Societatea de mâine". Astfel
scopul său era: a) să realizeze ianchete şi monografii .asupr:a realităţii
sociale româneşti; b) să trezească, prin conferinţe publice şi publicaţii
periodice, interes pentru chestiunile sociale în rând1J1.l intelectualităţii;
c) să editeze lucrări cu conţinut social şi economic; d) să adune şi să
pună la dispoziţie cercetătorilor şi autorităţilor informaţia necesară cu-
11 Şt. Bezdechi, în Societatea de mâine, an III, 192G, nr. 44, p. 6Bfl.

12 I. Clopoţel, în Societatea de mâine, an III, 1926, nr. 45, p. 709.
ASOCIAŢIA „MIŞCAREA SOOAL-ECONOMlCĂ"
487
noaşterii stărilor culturale, economice şi sociale a diferitelor regiuni ale

ţării; e) să întemeieze orice fel de întreprinderi economice care ·ar ajuta-o
în atingerea scopurilor sale.
Conducerea asociaţiei era asigurată de c[utre un comitet de direcţie
compus dintr-un preşedinte, trei vicepreşedinţi, un secretar general,
un casier şi patru membri, preşedinţii secţiilor. Membrii asociaţiei activau
în cadrul organizaţiilor regionale şi a organizaţiei centrale; care aveau
patru secţii de specialitate, şi anume: secţia cc-onomică, secţia culturială,
secţia sociaUi şi secţia minoritară, în cadrul cărora, în anumite cazuri,
se puteau constitui şi subcomisiiI3. Primul comitet de direcţie avea urmă
toarea componenţă: N. Ghiulea, preşedinte; Şt. Bezdechi, dr. Mi.iller şi·
dr. P<ill Arpud, vicepreşedinţi; Ion Clopoţel, secret<ar general; Sulyok
Ştefan, administrator general; Caspar Fr„ casier, la care se adăugau
preşedinţii secţiilor: VI. Ghidionescu, 1\1. Şerban, S. Cioranu şi N. Daş·-:
covici. în cadrul acestor secţii sunt menţionaţi în perioada imediat ~rmă
toare constituirii lor următorii membri: VI. Ghidionescu, Bitay Arpâd,
Valeriu Puşcariu, Ion Breazu, Olimpiu Boitoş, Şt. Bezdechi, Iuliu Haţic
ganu, dr. Iacobovici, Ligeti Ernest, S. Manuilă, dr. Goia, dr. Olariu,
(secţia culturală); Mihail Şerban, C. Sudeţeanu, Şt. Bezdechi, Iuliu Haţie
ganu, Gh. Popovici, Radu Dragnea, P. Suciu, Ov, Hulea, Ion Mehedinţeanu
(secţia socială); Sabin Cioranu, dr. Weiss (secţ.ia economică); N. Daşcovici,
Ghiţă Pop, Vasile Stoica, Ion Băilă, Emil Isac, P. Suciu A. Buteanu,
Kadar Emeric şi V. V. Tilea (secţia minoritară) 14 •
Spre deosebire de „Institut", „Mişcarea social-economică" nu şi-a
propus „sistematizarea anchetei", adică organizarea unor investigaţii co-
lective, ci a considerat că cercetările de factură individuală sunt mai
conforme cu posibilităţile celor angrenaţi în activitatea sa, cu atât mai
mult cu cât asemenea anchete fuseseră întreprinse şi în.afote de înfiin-
ţarea respectivei asociaţii. „Prin cercetări personale în diferite regiuni
ale Ardealului şi Banatului, colaboratori ai noştri au pus în lumină nece-
sitate a cunoaşterii stărilor social-economice ale acestei provincii", se
preciza într-un articol programatic din revistă 1 5. ·
Trecerea la sistemul anchetelor individuale n-a însemnat îns<l şi
renunţarea la planurile şi instrumentele uniforme, comune de lucru. „Miş
carea social-economică", concepută ca o „asociaţie de studii, anchete şi
monografii", se preciza în acelaşi articol, „va întreprinde prin organiza-
ţiile sale locale studierea monografi<:ă din punct de vedere social, econo-
mic, cultural, moral a provinciei noastre, regiune de regiune, judeţ de
judeţ, sat de sat. Aceste anchete monografice vor fi făcute în temeiul
unui plan comun, bine studiat, cu chestionare şi metode de lucru uni-
forme, pentru ca lucrările noastre să poată fi centralizate şi să se facă
deducţiile sintetice necesare pentru concluzii mai mari şi mai profunde" 16 .
IJ Mişcarea social-economică. Statute, în Societatea de mâine, an III, H126,

nr. 49-50, p. îG3 şi 787-788.
14 Mişcarea social-economică asociaţia publiciştilor şi intelectualilor cu in-
teres permanent faţă de problemele social-economice, în Societatea de mâine, an
nr, 1926, nr. 45, p. 706.
15 Un nou an, în Societatea de mâine, an IV, 1927, nr. 1-2, p. 3.
16 Ibidem, p. 4.
488 ANDREI NEGRU
In programul tematic prioritar al „Mişcării social-economice" figu-

rau o serie de teme importante - situaţia şcolii primare ardelene şi
necesităţile şcolare ale Andealului în general; situaţi.a economico-socială
a ţărănimii arde1ene după împroprietărire; dezvoltarea coope;raţiei rurale;
starea sanitară şi cu1turală a populaţiei rurale etc. - , rezultatele inves-
tigaţiilor urmând a fi publicate în r,evistă, precum şi în „Biblioteca
Mişcării social-economice".
Un moment important pentru „Miişcarea social-economică" l-a repre-
zentat prima sa conferinţă, în care au fost prezentate şi dezbătute câteva
comuniCări de interes teoretic şi metodologic, care, alături de programul
menţionat mai sus, jalonează activitatea sa viitoare, stabilind noi perspec-
tive de abordare a realităţii sociale şi noi direcţii de studiu. Examinând
ordinea de zi a acestei prime conferinţe, N. GhiuJea a sintetizat princi-
palele probleme care stăteau în atenţia „Mişcării" la acest nou în::::eput
de drum, şi anume: organizarea muncii în anchetă; educaţia culturală a
maselor; determinarea condiţiilor şi necesităţilor economice ale Ardealu-
·Iui şi Banatului, precum şi a crizei în care se aflau aceste regiuni; pro-
blema administraţiei comunale; problema minorităţilor etnice 17 .
Cea de-a doua conferinţă a „Mişcării social-economice" 18 a avut ca
temă prc>blemele sociale ale Munţilor Apuseni. Deşi problema „salvării
moţilor din mizeria tr.ecutului" era una stringentă, se considera.că aceasUi
acţiune trebuia să fie precedată cu necesitate de „studiul monografic şi
regional al complexului de împrejurări" al populaţiei din zonele mon-
t:me. Acest studiu se putea realiza, după părerea lui I. Clopoţel, numai
prin cooperarea pe terenul cercetării social-economice a intelectualităţii
din centrele urbane din Munţii Apuseni şi din jurul acestora. „Să formăm
un brâu de jur împrejurul Munţilor Apuseni, chema el, noi cărturarii
de inimă şi să nu slăbim până ce printr-o silinţă colectivă şi c::mcentrică
nu dezvăluim fidel munţii şi nu propunem soluţiile cele mai adecvate
de renaştere ... " 19 . Conferinţa s-a desfăşurat în cadrul a două reuniuni
publice, una la Arad în 2 ootombrie 1927, cu participarea intelectualilor
din Brad, Deva, Orăştie, Alba-Iulia şi Oradea, iar cealaltă la Cluj în
9 octombrie '1927, întrunind intelectualitatea centrelor Abrud, Câmpeni,
Aiuld, Turda şi Huedin, în cadrul cărora s-au dezbătut o serie de aspecte
ale vieţii economico-sociale şi culturale din regiunea Munţilor Apuseni.
Această a doua conferinţă s-a finalizat într-un program general de ridi-
care a regiunii, în fapt o sinteză a unor valoroas·e studii şi comunicări
prezentate cu acest prilej. program prezentat de I. Clopoţel, secretarul
general al „Mişcării social-economice" la finalul reuniunii de la Cluj.
Cu acest prilej, el a accentuat din nou necesitatea fundamentării solu-
ţiilor date de problemele sociale pe studierea sistematkă a realităţii.
„Insuficient cunoscută, problema regiunilor muntoase reclamă întâi de
toate o sistematizare a cercertărilor, creindu-se fonduri pentru anchete de
teren ce urmează a fi făcute de către cei iniţiaţi ... ", afirma el 20 •
17N. Ghiulea, în Societatea de mâine, an IV, 1927, nr. 15-16-17, p. 206.

1s I. Clopoţel, în Societatea de mâine, an III, 1926, nr. 49-50, p. 773.
19 Problema Munţilor Apuseni (convocare la o anchelii), în Societatea de mâine,
an IV, 1927, nr. 33-34, p. 411.
20 I. Clopoţel, în Societatea de mâine, an IV, 1927, nr. 41-42--43, p. 471.
ASOCIAŢIA ,,MIŞCAREA SOCIAL-ECONOMICA"
480
Anchetele de la Arad şi Cluj reprezintă momentul de vârf al activi-

tăţii „Mişcării social-economice", care n-a mai reuşit ulterior să org.a-
nizeze întâlniri de o asemenea anvergură_ Activitatea individuală de
cercetare socială a membrilor săi a continuat fosă, revista „Sodeta,tea de
mâine" publicând materiale sociografice cu totul remarcabile, între care
cel al lui Petru Suciu, „Ţara Moţilor. Regiunea industriei lemnului",
putând servi, fără nici o exagerare, drept model al genului. In pofida
acestei abundenţe de articole şi studii rez'Ultate din efortul individual
de investigare al unor intelectuali ataşaţi „Mişcării", I. Clopoţel a sus-
ţinut mereu necesitatea muncii în echipă, subliniind imposibilitatea cu-
prinderii de către cercetătorul izolat a unei reali,tăţi atât de complexe
cum era cea a regiunilor muntoase ale ţării. Pe linia reviitalizării cerce-
tării sistematice şi unitare a acestor zone, trebuie menţionat şi efortul
lui Pavel Gre{,U (responsabilul filialei din Lugoj a „Mişcării sodal-ec:o-
nomice") de a elabora un chestionar economic21, precum şi intenţia con-
ducerii revistei „Societatea de mâine" de a institui premii pentru lucrări
de factură sociografică asupra unor localită.ţi sau zone22_
„Mişcarea sodal-economică" n-a fost preocupată numai de cercetarea
situaţiei populaţiei din regiunile montane ale ţării, ci a tins să-şi extind1J.
aria anchetelor de teren şi înspre alte sectoare ale vieţii sociale, şi
anume: situaţia meseriaşilor români clin Ardeal, situaţia proletariatului
îndustrial, situaţia populaţiei oră,şeneşti etc. Alte probleme, care nu ne-
cesitau investigaţii pe teren, putând fi elucidate prin dezbaterea în comun
de către persoane avizate în domeniul respectiv, au fost aboridarea pr!n
intermediul unor anchete de cabinet. Aceste anchete, realizate pe baza
unor chestionare publicate de revista „Societatea de mâine", ale căror
răspunsuri au fost, şi ele, înserate in paginile sale, au avut ca obie0t:
presa ardeleană, căminul şcolar ca instrument principal al culturalizări_i
satelor, şcoala primară şi secundară, cooperaţia, starea sanitară şi bio-
logică a poporului român, organizarea culturală regională. 1n cadrul
acestei din urmă dezbateri, I. Clopoţel a reiterat jdeea unor anchete
sistematice monografice, idee susţinută şi de P. Suciu, cail:'e susţinea
necesitatea înfiinţării unui cerc de studii în fiecare centru regional, „pen-
tru o largă şi documentată studiere a problemelor social-economice cum
şi pentru o temeinică cunoaştere a regiunii proprii prin anchete socio-
grafice şi prin publicarea de monografii"23 .
Analiza, chiar şi succintă, a activităţii de cercetare socială desfăşu
rată sub egida revistei „Societatea de mâine" relevă existenţa unui anu-
mit decalaj între programul iniţial şi realizările sale efective. Aceste
neîmpliniri, sesizabile şi în alte caruri, nu umbresc cu nimic rezultatele
obţinute de „Institutul de studii" sau de „Mişcarea social-economică".
Căci merită subliniat faptul că respectivele instituţii au încercat să
suplinească absenţa unei cercetări sociale de tip academic în Transilvania,
unde, să nu uităm, fiinţa deja o catedră universitară de sociologie, cu
realizări deosebite !În domeniul sociologiei culturii. Şi dacă mai adăugăm
21 P. Grecu, în Societatea de mâine, an XVI, 1939, nr. 1, p. 21-23.

22 vezi: Societatea de mâine, an XVI, 1939, nr. 3, p. 92.
23 P. Suciu, în Societatea de mâine, an XII, 1935, nr. 11-12, p. 167.
490 ANDREI NEGRU
faptul că sub egida acestora a funcţionat şi o şcoală de studii libere,

concepută ca un focar de răspândire a culturii în mase, ca o şcoală a
adulţilor, putem conchide că cele două asociaţii au depăşit sfera cerce-
tării sociale propriu-zise, tinzând să devină nişte asociaţii culitural-ştiin
ţifice şi să-şi sporească, astfel, impactul asupra vieţii social-culturale
transilvănene din primul deceniu de după Unire.
ANDREI NEGRU
'
TllE SOCIAL ...ECONOMIC MOVEMENT - A TRANSYLVANIAN ASSOCIATION
OF SOCIOGRAPIIIC RESEARCU
(Summary)
This article presents the activity of the cultural-scientiiic association "The

Social-Economic Movement" founded in Cluj, in the first decade after the unifica-
tion on the }st December 1918 under the care of „The Society of Tomorrow Review".
Organized according to the model offered by the Romani.an Social Institute in
Bucliarest led by Dimitrie Gusti, the association gathered the Transylvanian intel-
ligentsia keen on studying the social reality. It had as a rilain aim the initiation
and supporting of some systematic and collective investigations carried out under
standardized means of research which should ensure the results obtained through
objectivity and scientific value.
MONUMENTELE MEMORIALE PENTRU MARTIRII
DIN TÂRGUL LAPUŞ
La 5 decembrie 1918, în Târgu Lăpuş, judeţul Maramureş, a fost

comis, de către militari ai armatei ungare, un abominabil asasinat asupra
populaţiei româneşti paşnice. Acea dată şi zi, de joi, nu va fi niciodată
uitată de locuitorii Ţării Lăpuşului. Asasinatul era săvârşit la numai
cinci zile după realizarea Marii Uniri, la numai cinci zile după împlinirea
visului secular al românilor de a trăi cu toţii într-un stat naţional.
Încă din 28 noiembrie, cu o săptămână în urmă, a fost lansată che-
marea ca românii să vină în număr cât mai mare la Târgu Lăpuş, pe
data de 5 decembrie, fiind şi zi de târg („mărturie", cum i se spune în
zonă), pentru a li se comunica, de către delegaţii · lor lia Alba Iulia,
hotărârile ce se vor lua acolo, la 1 decembrie, unde un popor, o naţiune
de câteva milioane, reprezentată de peste o sută de mii de români, tre-
buia să decidă, pentru totdeauna, Unirea Transilvaniei cu România.
Oribilul asasinat avea loc după evenimente internaţionale care puse-
seră capăt atât războiului mondial cât şi Imperiului austro-ungar; la
2 noiembrie Ungaria îşi proclamase independenţa de stat; la 11 noiem-
brie avusese loc armistiţiul între Aliaţi şi Germaniia, c.a în ziua urmă
toare să fie proclamată republica în Austria. A dispărut, astfel, imperiul
bicefal, dar au rămas uneltele sale de opresiune care se opuneau mer-
sului normal al istoriei. Se impunea, prin urmare, anihilarea lor, fapt
ce a cerut poporului român mari sacrificii umane . şi materiale în anul
1919. Acum, însă, la sfârşitul anului 1918, românii transilvăneni erau
slab înarmaţi în raport cu trupele maghiare bine dotiate. Pe români nu-i
apărau armele, ci numai credinţa că dreptatea e de partea lor. Ştiau că
Unirea, de curând înfăptuită, se înscrie în mersul normal al istoriei şi
că în România toate popoarele vor fi egale. Doar, la A~ba Iulia, se
spusese: „Unirea tuturor românilor într-un singur stat numai atunci va
fi statornicită şi garantată prin istoria mai departe a lumii, dacă va
răspunde tuturor îndatoririlor impuse prin noua concepţie a civilizaţiunii
şi ne va inspira dart;oria să nu pedepsim progenitura pentru păcatele
părinţilor şi, ca urmare, va trebui să asigurăm tuturor n~amurilor şi
tuturor indivizilor conlocuitori pe pământul românesc aceleaşi drepturi
şi aceleaşi datorinţi"l. Tot atunci Adunarea Naţională a hotărât, privind
organizarea teritoriilor unite, dar şi atirtudinea faţă de naţionalităţile
conlocui.toare. în aliniatul unu, al punctului trei, se stabileşte: „Deplin.a
libertate naţională pentru toate popoarele coitlocuitciare. Fiecare popor
se va instrui, administra şi judeaa în Jimba sa proprie prin indivizi din
sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile
l V. Goldiş, Discursuri, Bucureşti, 1928, p. 17-18; Idem, Scrieri social-politice

şi literare, 1976, p. 172.
492 TRAIAN URSU
legiuitoare şi la guvernarea ţării în prnporţie cu numărul indivizilor ce-l

alcătuiesc" 2 •
Lăpuşenii adunaţi, aproximativ 1500 de persoane, în curtea şcolii
diP centrul localităţii, au ascultat acestea şi altele d!in cele ce s-au dis-
cutat şi hotărât la Alba Iulia. Festivitatea era pe sfc'lrşite când au năvălit
soldaţii unguri, care au mitraliat şi împuşcat în masa de oameni paşnici.
Abominabilul asasinat s-a soldat cu 32 morţi şi 140 de răniţi~. Despre
tragicul moment vorbesc do~umentele vremii şi o investigaţie făcută cu
aproape 50 de iani mai târziu.
Atunci, însă, o comisie mixtă romc'lno-maghiară a încheiat, la 11 de-
cembrie 1918, un raport referitor la masacrul de la Târgu Lăpuş, pe
care-l prezentăm integral:
„ln Lăpuşul Unguresc (Târgu Lăpuş n.n.), joi (28 nov. crt.), s-a ţinut
adunare populară cu scopul de a alege delegaţii pentru marea adunare
a poporului român la Alba Iulia. După alegerea delegaţilor, prezidentul
Andrei Ludu, protopop în Lăpuş, a rugat poporul ca pe joia viitoare
(5 dec.), să se întrunească iarăşi la adunare poporală, ca să li s~ comu-
nice din partea delegaţilor hotărârea adusă la Alba Iulia.
Pe ziua de 5 decembrie, poporul din Lăpuş şi jur, conform invitării
făeute, s-a întrunit iară·şi în locul designat spre acest scop, în edificiul
şooalei confesionale gr(eco) cat(olice), situat în piaţa Lăpuşului. Fiindcă
la această .adunare s-au adunat cam 1500 oameni, - neîncăpfmd în loca-
lurile şcoalei, adunarea .s-a ţinut sub cerul liber, in curtea .şcoalci.
Aid notăm, că poporul s-a prezentat la adunare sub stindardul na-
ţional, în cea mai mare oroine.
Prezidentul deschide adunarea la ora 10 şi jumătate şi delegaţii au
comunicat poporului hotărârile d!in Alba Iulia. Un delegat, protopopul
Ludu, a vorbit poporului în curbea şcolii de pe un amvon. După dânsul
a luat cuvântul avocatul dr. Ciortea, care a vorbit poporului din galeria
şcoalei. Avocatul dr. Io.an Olteanu voia să închidă adunarea, dar abia
adresase câteva cuvinte, s-a aui;it un strigăt: «Fugiţi oameni, .că vin sol-
daţi străini„, şi în acee~i clipă au şi urmat .câteva detunături de puşcă,
iar un om care ţinea în mână un stindard, a ~ăzut mort la pământ.
Poporul 'îngrozit a luat-o la fugă, peste grădina şcoalei, iar inteli-
genţa de pe balcon s-a adăpostit în localurile din etaj ale şcoalei.
Soldaţii străini, în număr de 60, cu 2 mitraliere, au aşezat apoi o
mitralieră în poarta şooalei şi au p~cat în mulţime, p<:'lnă ce publicul
s-a refugiat, care încotro a putu't, afară de vreo 14 cari au rămas morţi
în curtea ş.coalei.
După măcel, soldaţii unguri s-au urcat în etaj şi între baionete au
silit inteligenţa română să părăsească localul şcoalei. În urma provo-
cării brutale, intelectualii au părăsit şcoala între baionete, - ffn pi.aţa
2Idem, Discursuri, p. 19; Idem, Scrieri ... , p. 172-173.
3 A. Precup, Date despre evenimentele din 5 decembrie 1918, .de la Tg. Lăpuş,
ms. (la Biblioteca judeţeană Maramureş, nr. 559), p. 27. Alte informaţii dau cifra
de 27 morţi; A. Gociman, Uomânia şi revizionismul maghiar, Ed. a II-a, Bucure~ti,
1934, p. 270-273: I. Olteanu, Afirmarea românească in Someş. Patru ani de gos-
podărie liberală 1933-1937, Cluj, 1937, p. 56-57; V. Căpâlnean, I. Sabău, V. Achim,
Maramureşenii în lupta pentru libertate şi unitate naţională, Documente 1848-1918.
Bucureşti, 1981, p. 358-359.
MONUMENTE MEMORIALE LA TÂRGU-LĂPUŞ
493
satului (din anul 1966 e declarat oraş, n.n.) au fos.t puşi în rând în faţa
puştilor soldaţilor. Au scăpat de la moarte la intervenţia unor jidani din
loc şi s-au resfirat la casele lor, afară de un învăţător cu numele Suciu
din Dobrk, care a fost puşcat în localul şcoalei, şi afară de avocatul
dr. Titus Ciortea, care a fost grav rănit la un ,picior.
Nu a fost destul atâta, ci peste noapte soldaţii aceştia au umblat
prin case, căutând pe comandantul gardei române şi pe gardişti. Aflimd
pe un sergent din comuna Libotin, care a fost în serviciul gardei din
loc, l-au omorât cu baionetele, iar banii, inelele şi ghetele i le-au furat.
Comandantul gardei, locotenentul Vasile Latiş, numai aşa a scăpat de la
moarte, că .s-a refugiat în satul din jur.
O .altă mitralieră au aşezat-o în piaţă şi cu aceasta au puşcat în
oamenii adunaţi la t<'.°trg, omorând o muiere, înaintea bisericii reformate.
Rezultatul acestei bravuri vandale a fost, că 14 oamtoni paşnici au
fost omorâţi şi - după cum s-a eonstatat oficios, 40 au fost răniţi. Dar
numărul morţilor şi al răniţilor e mai mare, deoarece mulţi răniţi au
fost transporaţi de-ai lor acasă, pe care, şi au murit pe drum sau acasă.
Despre aceştia încă n-avem date pozitive.
În decursul investigaţiei s-a constatat că numiţii soldaţi unguri se
ţin de regimentul 39 din Dobriţin. Ei au fost trimişi pentru apărarea
bunurilor erariale din comuna Strâmbul Băiuţului (Kohi.ivolgy), - au
venit în Lăpuş fără a se putea constata că la invitarea cui; s-a con-
statat însă că a fost o bandă de hoţi sub comanda locotenentului Szocs
Bela, inginer în Groşi, care nu numai că a jefuit de la victimele îm-
puşcate de ei la Lăpu·ş banii, vestmintele şi ghetele din picioare, dar
au jefuit şi banca românnească «Lăpuşana», furând de acolo o sută de
mii de coroane.
S-a constatat mai departe, că numiţii soldaţi au avut ştire pozitivă,
că în Lăpuş se va ţine adunarea populară pe ziua de 5 decembrie, ceea
ce apare din protocolul de investigaţie şi anume din fasiunea martorului
ungur Turucz6 Ferenc, care zice, că intrând soldaţii în Lăpuş au întrebat
pe sergentul român, care i-a întâmpinat la pod, .că: «Unde se ţine adu-
narea românească».
S-a constatat mai departe, că soldaţii unguri, ajungând în piaţa Lăpu
şului, fără motiv şi fără a le sta cineva în cale, au năvălit de-a dreptul
asupra şcoalei române, unde se ţinea adun.arca, pe cei doi gardişti români,
care făceau serviciu la poartă i-au dezarmat şi fără nici o vorbă au
început a împuşca în oameni. la început din puşti şi apoi momentan
din mitralieră, omorând şi rănind o mulţime de oameni nevinovaţi.
S-a susţinut în decursul investigaţiei aserţiunea, că soldaţii unguri
au fost atacaţi din partea românilor şi numai după acest incident s-au
năpustit asupra şcoalei. Aserţiunea aceasta nu corespunde adevărului,
pentru că prin martori de toată ·încrederea s-a dovedit, că nimenea nu
a puşcat asupra lor, nimenea nu i-a .atacait, din contră chiar şi cei doi
soldaţi maghiari, cari au căzut, au ajuns în focul mitralierei şi au murit
dt> gloaneţele mitralierei.
Prin actul acesta de barbarism s-a atentat la viaţa locuitorilor ro-
mâni din L1ipuş şi jur, sub pretextul ieă românii din jur atacă averile
494 TRAIAN URSU
erariale din Strâmbul Băiuţului. Toţi aceşti soldaţi au împuşcat şi

omorât acolo vre--0 câţiva oameni nevinovaţi.
fo urma acestor acte brutale, inteligenţa română din Lăpuş şi jur
este adusă în teamă extraordinară, temându-şi în orice moment viaţa de
asemenea bande de hoţi, cari se girează a fi trupe regulate ungur~ti.
Dej, la 11 decembrie 1918.
Dr. Ioan Mezei, advocat, dr. Augustin Badea, advocat, dr. Artene
Mureşan, căpitan, membri esmişi din Consiliul Naţional Român din Dej.
Observăm, că constatările din raport s-au făcut în acord cu exrn~ii
Consiliului Naţional Maghiar.
Comisia mixtă a adus unanim hotărârea, că - atât fo contra locote-
nentului Szi.ics Bela, cât şi a celoclalţi membri din detaşament, să se
pornească procedura judecătorească militară, prin C.N. Maghiar.
1n ce priveşte cazul de la Strâmbul Băiuţului (comună în cerrul
Lăpuşului}, amintit în raport, deocamdată vă putem numai atâta comu-
nica, că soldaţii maghiari ac împuşcat şi în această comună în rornJni,
omorând la moment trei inşi, dac numărul celorlalţi morţi şi răniţi nu
s-a putut încă constata, pentru că oamenii, cari au fost din diferite
comune, i-au şi dus cu ei.
Intreg detaşamentul de 60 membri stă azi încă în Strâmbul Băiuţului
ţinând comuna şi întreg jurul sub teroare, încât Consiliul Naţional
Român cercual din Lăpuşul Unguresc, pe care l-am încredinţat cu an-
chetarea cazului, ne-a răspuns, că ancheta deocamdată nu o poate face,
pentru că din cauza terorismului nu se pot apropia de sat şi nici oameni
de pe acolo nu pot veni la sediul Consiliului.
Dej, la 11 decembrie 1918.
Cu stimă: Consiliul Naţional Român al comitatului Solnoc Dobâca
în Dej, Dr. Liviu Micşa, prezident
Dr. C. Ciupe, ,secretar.
fată mai JOS numele celor ce au fost omorâţi de soldaţii maghiarii

cu ocaziunea masacrului de la Lăpuşul Unguresc:
1 Filip Va:sile, plutonier din comuna Libotin, omorât în chipul cel
mai îngrozitor, având 32 de împunsături cu baioneta în piept şi spate
şi două împuşcături, i-au tăiat un deget, pe care avea două inele, i s-a
făcut o cruce în frunte tăiată C'l1 baioneta, şi l-au desbrăcat complet.
2. Ungur Teodor, agricuLtor din Libotin
3 Perhaiţia Varvara, ţărancă din Libotin
4 Dr. Ciortea Titus, advocat din Tg. Lăpuşului, mort mai târziu
din cauza rănilor
5 Vasile Suciu, învăţător din Dobricul Lăpuş
6 Maria Titu, ţărancă din comuna Răzoare
7 Vlaşin Vasile, din comuna Răzoare
8 Petru Pop, din comuna Suciu de Sus
9 Maria Poliar, din comuna Suciu de Sus
10 Ioan Chindriş, al Petri, din comuna Suciu de Jos
12. Filip Simion, din Suciu de Jos
11 Bude Casian Pavel, din Suciu de Jos
MONUMENTE .MEMORIALE LA TĂRGU-LAruş
495
13 Luchian Nicolae, din comuna Costeni

14 Lucian Gavrilă, din comuna Costeni
15 Pop Teodor P. Ioan, din comuna Groşi
16. Ungur Nicolae, din comuna Groşi
.17 Vasile Bude, din comuna Ungureni
18 Vasile Herman, din Strâmbul Băiuţului
19 Ioan Şanta P. Gheorghe, din comuna Rogoz
20 Năstăcuţa Perhaiţa, din comuna Libotin
21 Teot Rachila, din comuna Dămăcuşeni
22 Pop Ioan Melinteanu, din comuna Lăpuş
23 Herţa Gheorghe, agricultor din Rogoz
24 Şanta Ileana, ţărancă din Rogoz
Afară de aceştia au fost răniţi 90 de români dintre cari 10 au rămas
invalizi, iar ceilalţi s-au vindecat rămânând numai cu urmele rănilor" 4 •
Din aceeaşi zi, de 5 decembrie, şi din zilele următoare sunt şi alte
documente 5 care se referă la tragedia de la Tg. Lăpuş. Acestea sunt de-
claraţii ale unor participanţi direct la eveniment, a căror viaţă a fost
ameninţată de către acei asasini unguri. Aşa e declaraţia, din 6. 12. 1918,
depusă la Consiliul naţional român al comitatalui Solnoc-Dobâca de
către preotul ortodox român „Ioan Andreiu din Coruieni, care a fost
martor ocular la măcelul îngrozitor din Lăpuşul Unguresc (Tg. Lăpuş
n.n.)" 6. Preotul descrie desfăşurarea, în mod civilizat şi paşnic, a întru-
nirii românilor, care, însă, este tulburată de soldaţii-asasini unguri.
Descrie apoi brutalitatea acelor asasini, precum şi intervenţia unor evrei
şi maghiari pentru salvarea fruntaşilor români duşi spre un zid pentru
a fi executaţi.
Un alt document, din 7. 12. 1918, spune „că în urma atentatului
soldaţilor maghiari au murit 38 de români şi sunt numeroşi răniţi" 7 .
Acest document, înaintat „Către Comandamentul trupelor de ocupaţie
din Bistriţa" ne di't informaţii valoroase, începând astfel: „Subsemnatul
dr. Liviu Micşa, prezidentul Consiliului naţional român al comifatului
Solnoc-Dobâca are onoare a vă aduce la cuno.ştinţă cele ce urmează:
Iodată după ce s-a aflat despre hotărârea adunării naţionale din Alba
Iulia, consiliul maghiar al judeţului nostru s-a întrunit în oraşul nostru
Dej care e capitala judeţului şi a reclicat protest în contra hotărârii de
la Alba Iulia, motivându-şi protestul. cu existenţa de o mie de ani a sta-
tului maghiar şi ameninţând cu învrăjbirea şi cu un nou războiu, dacă
se va infătui unirea Ardeal'1!1lui cu România.
Acest protest l-au lansat şi în presă, invitând totodată toată maghia-
rimea din Ardeal ca să protesteze la fel.
1 A. Gociman, op. cit„ p. 270-273; I. Olteanu. o)J. cit„ p. 54-56; V. Căpâl

n2,1n, T. Sabău. \'. Achim, op. cit .• p. 356-358.
5 C. Grad, Documente incdttc privind incidentele de la Tdrgu Lăpuş şi Cuf-
cnia din decembrie 1918, ms. (Se află la Muzeul judeţean Maramureş, pentru Mar-
maţia, VII). ·
6 Idem.
7 Idem.
496 TRAIAN URSU
Luarea acestei poziţii din partea consiliului maghiar faţă de drep-

tul de iiberă di:sp1mere a poporului român peste soarta sa a predispus
spiriteile în cercurile maghiarilor la o ţinută duşmănoasă faţă de noi" 8.
Masacrul din 5 deC'embrie 1918 e prezent şi acum în memoria oame-
nilor din zonă. Mai trăiesc puţini din cei care atunci aveau câţiva aru.
Aceştia îşi amintesc cu durere de tragedia de atunci. Relatările lor se
bazează pe cele auzite de la unii participanţi direcţi la everumentul
tragic din acea zi de neuitat. Aşa e relatarea lui Vasile Vasc9. Cele pov€6-
tite de el sunt cunoscute de la Vasile Latiş 10 . Avertizarea poporului,
adunat în curtea şcolii, „că vin d~mani", a dat-o „preotul Teodor Her-
man din Răzoare, care a strigat: «Fugiţi, oameni buni, unguri-s pe noii»
Lumea nu mai ştia ce să creadă. Până să se dezmeticească, o bandii
foarmată a înaintat până in faţa şcolii din piaţă, unde erau oameni
adunaţi şi îşi ascultau delegaţii. Au instalat alei mitraliere şi au înce-
put să terorizeze târgul. Il căutau pe Vasile Latiş, comandantul gărzii
naţionale locaile"ll, care împreună cu „soţia sa, Veronica, s-au ascuns
în galeriile de mină din Răzoare. Căutându-l pe Vasile Latiş, bandiţii
au ajuns la casa lui, în timpul nopţii. Acasă era fetiţa adoptivă a aces-
tuia, Iuliana (n. 1911). Au trezit-o s-o întrebe despre părinţi. Văzând-o
că are, prins în păr, tricolorul românesc, au vrut s-o împuşte. Fetiţa
a fost salvată de către jandarmul maghiar Molnar Iosif, zis Feri, din
Tg. Lăp~"12.
Detaşamen1mtlui miHtar de asasini i s-au alăturat şi locuitori ma-
ghiari ca: Szasz Samoilă, Kokeş Alexandru, ca şi inginerul Szlics Bela,
care aotiva în Groşii Ţibleşului13, de fapt adevăratul organizator al asa-
sinatului.
La rândul său, preotul „Teodor Herman s-a ascuns la fierarul Red-
nic Dumitru, căsătorit cu o maghiară. A stat în podul grajdului până
sâmbătă seara, când soldaţii-asasini au părăsit Tg. Lăpuş. Aflaseră c<i
vine în localitate un batalion românesc de la Gâlgău" 14 .
Un alt lăpuşean, Ion Lucian, din satul Costeni, în vârstă de 81 ani,
în anul 1990, povestea cum a fost asasinat bunicul său, căruia, în 1914,
i-au fost luaţi ,trei feciori pentru fronturile deschise de Austro-Ungaria.
;,Bunicul meu - spunea el - mergârid }ia Tg. Lăpuş, la adunarea din
5 decembrie 1918, împreună cu alţi vreo 50 .de costenari, a fost ucis
de către o bandă de criminali. Lucurile s-au petrecut aşa: când s-a tras
în mulţime, bunicul a fost împuşcat în picior. Nemaiputând să fugă, s-a
ascuns printre morţi şi răniţi. Dar unul din bandă l:..a observat şi l-a
străpuns cu •baioneta. Aşa a murit de baionetă". Şi încheie astfel nepotul:
„Numele lui este trecut pe Monumentul Eroilor" 15 , din Tg. Lăpuş.
e Idem.
• Vasile Vase (n. 12.11.1910), str. M. Sadoveanu nr. 11, Tg. Lăpuş.
10 Vasile Latiş era învăţător. Pe front a fost ofiţer în armata austro-ungarii.
A fost apoi inspector şcolar. Lui Vasile Vase i-a fost naş de cununie.
11 Şt. Bellu, în Graiul Maramureşului, II, nr. 292, sâmbătă, 1.12.1990, p. 3.
12 Carnet de teren, IX, p. 53.
13 Idem, p. 52.
14 Idem, p. 52-53.
15 Şt. Bellu, op. cit.
MONUMENTE MEMORIALE LA TARGU-LAPUŞ
497
Locuitorii zonei Lăpuş, ca şi autorităţile judeţului Someş aveau con-

vingerea că se impune imortalizarea momentului 5 decembrie 1918,
precum şi amintirea martirilor de atunci, prin dit mai dese evocări şi
ridicarea unui însemn memorial. Astfel, despre :tragicul eveniment s-a
vorbit de nenumărate ori în aşezările zonei, ca şi în alte părţi ale Tran-
silvaniei. Momentul a fost evocat şi cu ocazia Adunării generale a Astrei,
ţinută la Răşinari, în 28 iulie 1929_ În luna următoare, „În 15 August ...
s-a aranjat de despărţământ (al Asitrei din Tg. Lăpuş n.n.), cu concursul
1511JUdenţilor universitari, o petrecere a cărei venit de lei 6000 s-a des-
tinat pentru comandarea unei plăci comemorative a măcelului din 5
decembrie 1918 pe care se va grava numele celor 24 măcelăriţi în
curtea .şcolii gimnaziului «Petru Rarcş„" 16 .
Dorinţa lăpuşenilor s-a împlinia abia în anul 1936, la 21 mai 17 , c<1nd,
în centrul localităţii Tg. U\puş, în faţa catedralei a fost dezvelit monu-
mentul martirilor, a cărui inscripţie anunţa că însemnul e „Spre veşnică
recunoştinţă şi omagiu eroilor căzuţi la 5 decembrie 1913 pentru între-
girea neamului. Filip Vasile plotoner, Suciu Vasile învăţător, Vlaşin Va-
sile, Ungur Teodor, Perhaiţa Varvara, Pop Dumi.tru, Chindriş Ioan, Dr.
Ciortea Tiitus:, Bude Casian, Şanta George, Pop Tt:pdor, Buda Vasile,
Ungur Nicolae, Dumitru Filip, Herman Vasile, Lucian GavriL Luci.an
Nicolae, Şanta Ioan, Herţa George, Bude Zecheiu, Herman Ludovica şi
86 răniţi. Ne-am jertfit viaţa cu drag celui mai scump ideal Unirea tutu-
ror românilor şi aceasta să Vă servească drept pildă pentru a pă,stra
pământul sfânt al Ţării stropit de sângele no·stru".
Comparând cele două tabele, cu numele martirilor, cons.tatăm că
sunt comune 16 nume, iar 13 nume apar numai într-o parte sau numai
în alta. Adăugând cele trei persoane împuşcate la Strc.1mbu Băiuţului,
de aceeaşi asasini, obţinem numărul de 3218 martiri, aşa cum s-a văzut
mai stis.
Autorităţile locale şi ale judeţului Someş, căruia aparţinea Ţara
Lăpuşului, au ridicat monumentul martirilor cu scopul de a-i imortaliza
pe „cei zidiţi la temelia României", fiind totodată „o sfântă datorie
pentru toţi beneficiarii actuali ai jertfelor <le sânge, iar împlinirea aces-
tei obligaţii trebuie grăbLtă ca prin eventuale omisiuni, inerente timpu-
lui care uită, să nu facem o operă .insuficientă"I9_
La festivitatea dezvelirii monumentului, lăpuşenii au participat „cu
aproximaţie zece mii de săteni în ţinută de maI"e sărbătnare" 20 . Au
fost prezenţi poli1tideni şi membri ai guvernului: Valeriu Roman, fiu al
Lăpuşului, subsecretar de stat, Ion Olteanu, prefectul judeţului, Con-
stantin C. Brătianu şi alţii.
Vorbitorii au evocat vitejia strămoşilor şi dragostea lor pentru pă
mântul românesc. Referindu-se apoi la tragicul moment, primarul Nico-
16 Transilvania, nr. 10-11, oct.-nov., 1929, p. 888.

17 I. Olteanu, op. cit., p. 60.
lB Gheorghe Măşcan (1905-1980) spunea, la 21.02.1980, că dânsul a văzut. în
după-iamaza zilei de 5 decembrie 1918, 39 de morţi într-o sală de clasă. jos în
stânga, în clădirea şcolii din centrul comunei Târgul Lăpuş. (Cf. Carnet de teren,
II, p. 181).
19 I. Olteanu, op. cit., p. 53.
20 Ibidem, p. 58.
32 - Acta Mvsei Porolissensls voi. XIX 1995

4!J8 TRAIAN URSU
lae Perhaiţa spunea că „şi codrii răsunau de geme.tele şi pltmsctcle celor

mutilaţi şi familiile celor ucişi mişeleşte în această piaţă"21. La rândul
său Constantin C. Brătianu remarca: „timpul, care netezeşte şi acoperă
multe, n-a reuşit, de astă dată, să şteargă din minte şi inimile noastre
grozăvia faptei nedemne.
Şi iată
pentru ce peste pata de sânge, mărturie crudă a jertfei, am
pus pentru totdeauna astăzi piatra recunoştinţei şi a reculegerei". Dar
continua el, „Nu am legat într-însa nici urii, nici răzbunare ·- am aprins
doar candela amintirei şi am cioplit triumful dreptăţii pe care anii de
restrişte nu l-au putut opri"~ 2 •
In cuvântarea lui Valeriu Roman găsim cuvinte pline de emoţie,
c<lnd se referă la martiri, dar şi de rele prevestiri pentru ţara noas.tră,
care s-au adeverit peste numai câţiva ani. „Să le cinstim amintirea
(martirilor n.n.), - spune el - ca o mică satisfacţie - postumii ce le-o
dăm lor şi ca o aducere aminte celor vii că fără spirit de jerftă liberta-
tea nu se poate păstra. Toate neamurile mari din lume cinstesc memo-
ria eroilor lor. Şi noi românii, în ziua de azi, ne împlinim această sfântă
datorie faţă de toţi acei care s-au jertfit pentru noi". Ca apoi să conti-
nuie astfel: „Şi aceasta trebuie s-o facem mai ales acuma când cei care
ne-au ţinut atâta vreme sub călcâiul lor, iară trag nădejde că ne vor
putea pune din nou jugul pe grumazii noş.tri. în jurul nostru se ridicc'i
nori de război, libertatea noastră iară poate Ii pusă în joc, noi iarăşi
noui (noi n.n.) jertfe vom trebui să dăm"23. Cele spuse atunci, în 1936,
sunt valabile, din păcate, şi pentru sfârşitul de secol XX.
Intre cei ce au vorbit, la manifestarea din 21 mai 1936, era firesc
să fie şi Ion Olteanu, ca prefect al judeţului, dar şi ca unul care a scă
pat cu viaţă din ghearele asasinilor. S-a adresat martirilor, spunând:
„ne închinăm memoriei voastre sfinte. Monumentul ce v-am ridicat, v-a
arăta de-a lungul vremilor puterea noastră de jertfă, ·tăria iubirii :noas. .
tre de neam, o superioară conştiinţă naţională, călită şi oţelită la focul
nestins a dragostei de ţară. ·
Voi clăcaşii de ieri, aţi fost străjerii neadormiţi ai hotarelor noastre
etnice, apărându-le prin sufletele voastre mari şi nobile cu ultima pică
tură a sângelui vostru.
Sângele vostru a dat cheagul vieţii generaţiilor de mt1ine cari trebuie
să fie vrednice de jertfa voastră de ieri.
V-aţi ridicat în slava cerurilor, alături de acele măreţe umbre, cari
patronau spiritul de jer.tfă a generaţiiilor crescute şi îndrumate de ei.
Şi dacă zămislirea neamului a fost plămădită în lacrimi şi sânge,
voi aţi rămas în marea tradiţie a obârşiei noastre". Iar în încheierea
cuvântiuloi său, Ion Olteanu se adresa celor prezenţi, astfel: „Domnilor:!
O mică parte a epopeii naţionale s-a desfăşurat şi pe pământul nostru.
Ne-a onorat destinul, am onorat pământul prin jer.tfa sângelui vărsat.
Eroi ai neamului! Slăvită Vă fie memoria Voastră!" 24 .
21 Ibidem, p. GO-Gl.
22 Ibidem, p. 62.
ZI Ibidem, p. 64.
24 Ibidem, p. G5.
MONUMENTE MEMORIALE LA TÂRGU-LĂPUŞ
499
Se ştie că militarii-asasini şi şovinii locali nu au fost nici judecaţi

şi nici pedepsiţi pentru crimele lor abominabile_ De asemenea se ştie
că România şi guvernele sale nu au dus, în perioada interbelică, o poli-
tică şovină faţă de minorităţile naţionale din ţara noastră şi deci nici
faţă de minoritatea maghiară de aici şi nici faţă de Ungaria şi poporul
maghiar. Se ş.tie, însă, că regimul horthist şi guvernele de Ia Budapesta
au susţinut, în aceeaşiperioadă interbelică, o propagandă antirom;1-
nească virulentă, cu grave consecinţe pentru românii de sub ocupaţia
horthis.tă, în perioada 1940-1944.
Horthismul a acţionat nu numai împotriva naţiunii române, dar şi
împotriva a ceea ce simboliza românismul_ Astfel de simboluri erau şi
monumentele memoriale, multe fiind distruse, demolate sau mutilate
în Transilvania de Nord, începând cu primele zile ale lunii septembrie
1940, odată cu instalarea administraţiei invaziei horthiste. În actualul
judeţ Maramureş au acţionat asupra monumentelor memoriale din loca-
lităţile: Băseşti, Borcuţ, Stremţ, Ulmeni etc. Şi monumentul martirilor
din Tg. Lăpuş a fost demolat imediat după invazia horthistă, la iniţiativa
elementelor şovine locale, intre care era şi pantofarul Juhasz 25 .
După eliberarea patriei, „în anul 1946 au fost înălţate, pe acelaşi
loc, pietrele monumentului şi pajura de altă dată" 26 . Ou această ocazie,
pe una din feţele monumentuluj. a fost săpată următoarea inscripţie:
„Lt. rez. Sever Sălniceanu, serg. Iuliu Sălniceanu, sold. Teofil Cupşa, Ro-
man Drumereschi. Acest monument a fost ridicat în anul 1935 (1936 n.n.).
In anul de doliu 1940 a fost dărâmat. S-a reclădit în anul 1946 în amin-
tirea Eroiior pentru reîntregirea neamului". Precizăm că Sever Sălni
ceanu şi Iuliu Sălniceanu erau din Suciu de Sus, iar Teofil Cupşa era
din Tg. Lăpuş. Acceştia „au căzut eroic, cu arma în mână, pe frontul
din Transilvania în lupta pentru eliberarea patriei de sub ocupaţia fas-
cisto (hitleristo n.n.)-hor.tistă", iar „Roman Drumereschi, din Băiuţ, ...
a fost împuşcat la marginea satului de către armata horthis.tă, în retra-
gere. El .a fost pus să-şi sape groapa, în care s-a prăbuşit după îm-
puş.care"27.
Epopeea monumentului martirilor şi eroilor din Tg. Lăpuş nu s-a
încheiat atunci. In 1949 este demolat pentru a doua oară, „tot în timp
de nopaite, în mod organizat şi cu sprijinul conducerii locale, [n cadrul
căreia reuşiseră să se strecoare elemente duşmănoase", faţă de poporul
Tomân, între care „amintim şi pe Hajdu Zoltan" 28 . De la această faptă
mârşavă s-aiu scurs mai mulţi ani până să fie refăcut.
Monumentul, înalt de 500 cm, construit din beton :Şi marmură neagră,
a fost amplasat în parcul din centrul o.raşului. Vulturul, ce-l avusese
iniţial, a dispărut după 194929 • Cel instalat cu ocazia ultimei reconstrucţii,
25 R. Precup, op. cit., 33.

26Ibidem, p. 39.
'Z1Ibidem.
28 Ibidem, p. 42.
29 Vulturul, turnat din bronz, avea crucea în cioc. A dispărut în anul 19-10.
Se pare că a fost îngropat în fundaţia unei case, care se construia atunci. (Cf.
Şt. Bellu, Qp. cit).
500 TRAIAN URSU
în 1968, a fost turnat la Baia Mare, dintr-un aliaj de aluminiu şi cosi-

tor30 Ca elemente decorative, în afara vulturului, monumentul mai are
patru vaze la bază şi patru sfere sus, toate din mannură albă. Mai sunt
săpate în marmură cruci şi ramuri de laur.
Dezvelirea oficială a monumentului a fost stabilită pentru data de
24 ianuarie 1968, dar această festivitate nu a mai avut loc niciodată.
Nici presa nu s-a ocupat de acesit monument. Doar într-un ziar central,
la care, probabil, nu ajunsese consemnul tăcerii, a dat o notiţă sub gene-
ricul „Manifestări consacrate Zilei Unirii", care spunea: „Ieri, cu prilejul
împlinirii a 109 ani de la Unirea Principatelor, la Tg. Lăpuş a avut loc
dezvelirea unui monument ridicat în memoria luptătorilor pentru liber-
tate, independenţă şi unitate naţională" 31 . Cum vedem o simplă ştire.
Adevărait, mai mult decât nimic. Însă, fără nici un comentariu, care
se impunea la această a doua redezveltre. Atunci, în „Ziua Unirii", cetă
ţenii din localitate „au aprins lumânări iŞi au depus o coroană de flori"3 2.
Numărul lor a sporit mereu, dând naştere unei grandioase manifestări
patriotice. Mai multe ore, cât a durat această „dezvelire" sui-generis, a
domnit o disciplină desăvârşită.
Nu putem încheia prezentarea acesitui monument fări'1 a menţiona că
„autorităţile de par,tid şi de stat (formulă consacrată pentru perioada
dictaturii comuniste), aici nu au depus flori, cu ocazia sărb<.itorilor na-
ţionale. Sesizările erau ascultate, ba chiar notate în carnete, şi . . . la
atâta se reducea totul.
Aparent, este inexplicabilă această atitudine ale autorităţilor comu-
niste faţă de un monument al martirilor români, asasinaţi de militari
unguri. Ar fi o explicaţie, totuşi: lipsa de coloană vertebrală a indivi-
zilor care reprezentau puterea locală şi judeţeană, dar şi lipsa de patrio-
tism a acelor conducători, precum şi teama de a nu „supăra" minoritatea
maghiară de aici. De ce exista această teamă? Greu de explicat. Dar ea,
teama exista, şi încă puternică, persistentă. Aceşti indivizi aveau un
cod prlopriu de la care nu se abăteau o iotă. Ei credeau că-i o mare
greşeală evocarea, cu prea mult zel patriotic, a unor evenimerute din
istoria naţiunii române la care comunismul nu-şi adusese nici o contri-
buţie. Despre „contribuţia" comunismului la viaţa naţiunii române se
poate vorbi doar de la 1944. Cu timpul, însă, au început a-şi aroga
„contribuţii" începând cu anul 1921, ca treptat-treptat să coboare până
la 1893 şi chiar mai în urmă ... Din păcate această ;teamă, când e vorba
de unele evenimente ale istoriei României, o vedem şi după decembrie
1989, la cei care cu mult zel îşi zic opoziţie. Asta mă face să afirm că
partea aceea, fricoasă şi fără coloană vertebrală, a fostei conduceri co-
muniste s-a mutat în aşa-zisa opoziţie. Teama aceasta de a nu greşi (faţă
de cine?) era cu atât mai inexpJ.icabilă cu cât „Comitetul executiv al
Sfatului popular regional Maramureş, întrunit în şedinţa sa din 31 oc-
tombrie 1967, prin Decizia nr. 1415, a aprobat din fondul de „Rezervă
30 R. Precup, op. cit., p. 42.

31 Manifestări consacrate zilei Unirii, în România liberă, XXVI nr. î236, joi,
.25.01.1968, p. 1.
3'2 R. Precup, op. cit., p. 45.
MONUMENTE MEMORIALE LA TARGU-LAPUŞ
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -501
-
bugetară", suma de 40.000 lei pentru reconstrucţia monumentului. Acţiu
nea de reconstruire a fost dusă la îndeplinire de căitre Sfatul popular
raionul Lăpuş, care a lucrat „cu mult simţ de răspundere, cu respons.a-
bilitate şi elan"33.
Locuitorii Ţării Lăpuşului îi amintesc şi-i pomenesc cu respect :;;i
veneraţie pe martirii din 5 decembrie 1918. Au făcut-o în timpul dict.J.-
turii comuniste, fără acordul autorităţilor respective. Acum, însă, senti-
mentele lor sunt .împărtăşite şi de conducători.
Ca urmare, cu ocazia primei sărbători a zilei de 1 Decembrie ca
„Ziua Naţională a României", la Tg. Lăpuş, în faţa bisericii ortodoxe, în
preajma căreia fusese amplasat, în 1936, Monumentul martirilor, deci în
anul 1990, au fost dezvelite şi sfinţite două troiţe 34 , din lemn de srtejar,
închina:te istoricului eveniment, ca şi eroHor şi marti'rilor ce şi-au jertfit
viaţa pentru împlinirea visului secular al românilor, Unirea, şi eroilor-
martiri care, în decembrie 1989, au lichidat dictatura comunistă din
Rom{mia.
Ce1e două troiţe, înalte de 550 cm fiecare, sunt fixaite în câte un
postament din beton şi au feţele acoperite cu ornamente ca: figuri umane
(laice sau biblice), motive geometrice şi vegetale şi inscripţii. De aseme-
nea, fiecare troiţă are acoperişul învelit cu draniţă.
;Troiţa din stânga, cum privim spre biserică, are pe faţa dinspre
vest inscripţiile: „Prin cruce la lumină " şi „Lăsaţi copilaşii să vinc"1 la
mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei"
(Marcu, 10-14)35. Stâlpul vertical are sculpturi reprezent{rnd personaje
biblice: „Maica Domnului", „Iisus răstignit", „Ieşirea din mormânt",
„Un apostol în faţa mulţimii" şi, în final, „Iisus cu braţele încrucişate".
Pe faţa de est, coborând de sus în jos, citim şi vedem: „1 Decembrie 1918
zi sfântă tuturor românilor", apoi două figuri, a lui Traian şi Decebal,
sub care e inscripţia: „România a avut şi are încă nevoie de bărbaţi
adevăraţi". Întâlnim apoi portretul mar'tirului Vasile Filip, asasinat în
mod bes.tial de către unguri, cum am văzut mai sus. Portretul e încadrat
de inscripţia: „Eroul Vasile Filip 1918". Mai jos e redată o scenă d_e
masacrare a populaţiei civile, care, ·CU siguranţă, se referă la oribilul
asasinat din 5 decembrie 1918. Scena e în curtea şcolii confesionale din
centrul oraşului. Civilii, adică rom{111ii, unii sunt căzuţi sub gloanţe, alţii
încă mai sunt în picioare. Călăii, purtând pene de cocoş, deci militari
unguri, trag de la sol şi de la etajul unei case, as.upra mulţimii. Sub
această imagine de groază citim: .,Veşnică recunoştinţă eroilor ce şi-au
jertfit viaţa pe altarul sfânt al Patriei sitrăbune, pentru reîntregirea
neamului românesc". Mai jos sunt două frunze de stejar, iar la baza
troiţei găsim un text din care aflăm că: „Această troiţă a fost ridicată
cu ajutorul S.G.C.L. Târgu Lăpuş şi al Primăriei. Autor Al. Perţa C.
Colaboratorii: Emil B., G. Frătuţiu, S. Leşe, Aurica P.-Cuza". Braţele
J3 Ibidem, p. 44.
3\ A. Petruţ, în Graiul Maramureşului, II. nr. 311, joi, 27.12.1990. p. 2. (Troiţa
din stânga, cum privim spre biserică, a fost inauguralii la 22.12.HJ90. Cea din
dreapta. la 1.12.1990) .
.i,; Textul corect: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora
ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Marcu 10-14".
502 TRAIAN URSU
laterale ale troiţei sunt fixate de stâlpul vertioal cu cuie din lemn. Pe
monument sunt sculptate: motive geometrice, torsada, striuri, cruci, ro-
zete, denticuli şi capul de cal.
Troiţa din dreapta are capetele cosorobului sub formă de cap de
cal36 , iar pe faţa de vest, pe stâlpul principal, sunt frunze de stejar şi
următorul ·text: „Cel ce ţine seama de poveţe merge pe calea vieţii i.ar
cel ce dispreţuieşte cercetarea umblă pe cale rătăcită". (Proor. 10-h)J 7 _
Partea de sus a stâlpului principal e încadrată între două ornamente )n
formă de stalactite. Faţa aceasta are sculptate, de sus în jos, următoarek·
imagini: „Maica Domnului", „Iisus răstignit", „Dumnezeu binecuvântând„
şi ,„Duhul Sfânt sub formă de porumbe[". În partea de jos a stâlpului
se află o cruce realizată prin decuparea masei lemnoase. Braţele late-
rale ale troiţei, prinse de stâlpul principal prin cuie din lemn şi din fier
forjat, reprezintă, datorită elementelor ornamentale, două jerbe din
frunze de stejar. Pe faţa de est, pe cosorob, citim: „Dreptatea a fosr~
cucerită cu sânge", iar pe stâlpul principal: „Glorie veşnică eroilor din
dec. 1918 înfăptuitorii Marii Uniri şi celor din dec. 1989 care ne-1:u
scăpat de dictatura comunistă. Dec. 1990". Mai jos :este reprezentată o
troiţă La baza căreia se află popor îngenuncheat. La baza troiţei mai ci11m
că: „Această troiţă a fost ridicată cu ajutorul credincioşilor din or. Tg.
Lăpuş, cu concursul Primăriei şi a şefilor de unităţi. Autor: Al. Perţ.a
Cuza. Colaborratori: Radu Florian, Aurica Perţa-C., Leşe Simion" 38 .
începând cu 6 decembrie 1992 în oraşul Târgu Lăpuş se află înc<"1
două plăci memoriale39 , care se referă, una, în mod direct la abomin:i.-
bilul asasinat, făptuit de militarii unguri la 5 decembrie 1918, marcilnd
clădirea în care avusese loc adunarea populară din acea zi tragică şi dr•
neuitat pentru românii lăpuşeni, iar cealaltă, în mod indirect, amintin-
du-l pe primarul de atunci, Antal Szasz, care a oprit, prin intervenţia
sa hotărâtă, extinderea măcelului.
Prima placă se află pe clădirea fostei şcoli confesionale40 , azi şcoala
generală din Piaţa Eroilor. Placa e din marmură albă de 40/90 cm, fiind
fixată deasupra porţii de intrare în clădire. A fost cioplită la S.C. Ma-
lagra S.A., de către meşterii Adrian Tuns şi Dănuţ Pop, sub îndm-
marea ing. Ioan Leşe, carre au săpat pe suprafaţa ei următorul !text: „In
această clădire a funcţionat în anul 1918 Consiliul Naţional Rom<în
36 Motivul acesta este redat în zeci de exemplare la consolele de la biserica

de lemn „Sfinţii Arhangheli" din Rogoz, judeţul Maramureş, monument de arhi-
tectură de mare valoare, adevărată bijuterie în rândul monumentelor din România.
Această biserică e la numai cinci km depărtare de centrul oraşului Târgu Lăp~.
';f1 Textul corect: „Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel
ce leapădă cercetarea rătăceşt.e. Pilde 10-17". (Textul acesta şi cel de Ia nota 35 e
în cf. cu Biblia, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al
Bisericii Ortodoxe Române, 1975.
38 Acelaşi autor a mai confecţionat troiţe pentru: Timişoara, Chişinău (Basa-
rabia), Ruginoasa şi Satu Mare (Cf. Gralul Maramureşului, III, nr. 389/30-31.03.
1991, p. 2), Baia Mare (Cf. G.M., II, nr. 294/5.12.1990, p. 2), Buzeşti, corn. Fărcaşa
(Cf. G.M., III, nr. 398-399/12.04.1991, p. 1), Baia Mare (Dealul Dura), (Cf. G.M.,
III, nr. 502/27-28.07.1991, p. 2), Băseşti etc.
39 Şt. Bellu, în Graiul Maramureşului, IV, nr. 1010/06.12.1992, p. 1.
4D Şcoala confesională a fost inaugurată în anul 1858.
MONUMENTE MEMORIALE LA TĂRGU-LAPGŞ
503
Lăpuş, care la 5 decembrie a anunţat în adunare populară Unirea Tran-

silvaniei cu România. Adunarea a fost atacată de un detaşament din
R. 39 Debreţin al armatei Ungare, pricinuind numeroase victime în
morţi şi răniţi". La dezvelirea acestei plăci au fost prezenţi credincioşi
lăpuşeni în frunte cu protopopul ortodox Ioan Ciceu şi preotul A. Mu-
reşan. Corul bisericii or.todoxe a interpretat cântece religioase şi pa-
triotice.
De aici întreaga asistenţă, în frunte cu preoţii lor, s-a deplasat la
·casa41 lui Antal Szasz, pentru a fi dezvelită a doua placă memorială. Pe
tot traseul, corul bisericesc şi credincioşii ortodocşi au cântat colinzi reli-
gioJ:Se. În faţa casei erau aşteptaţi de preotul reformart, de urmaşii lui
Antal Szasz şi de popor. S-a slujit, de către preoţii ortodocşi, un parastas
pentru cel care a fost Antal Sz{tsz şi s-a dezvelit placa de marmură albă,
de 33/66 cm, pe care se află un text bilingv: „în această casă a trăit
S?itsz Antal, miliitant local de seamă al prieteniei dintre maghiari şi
români (1878-1961)"42.
Szasz Antal, ca primar, a fost prezent când s-au stabilit, în 28 noiem-
brie, delegaţii pentru Alba Iulia, cu care ocazie s-a convocat adunarea
poptJlară pentru 5 decembrie şi când i-a asigurat „pe cei de faţ<i că
populaţia maghiară localnică nu va impieta .în nici un fel aceste acţiuni
ale românilor"43. Mai mult, în 4 decembrie, cu ocazia întrunirii delega-
ţilor, pentru a stabili detaliile de a doua zi, „Sz{1sz a informat Consiliul
(Naţional Român cercual Lăpuş n.n.) că detaşamentul de Ia Băiuţ se pre-
găteşte să atace adunarea"44. Atacul s-a comis, cum am văzut mai sus.
Au fost zeci de morţi, aproape 200 de răniţi şi peste 50 de persoane „între
care şi membrii C.N.R. cercual" duse „în piaţă pentru a fi executate".
Dar „Szasz Antal, cu un grup de unguri şi evrei, a imobilizat soldaţii
însărcinaţi cu execuţia, creind posibilitatea celor arestaţi să poată fugi" 45 •
A doua zi S7.<i.sz şi câţiva maghiari au fost arestaţi, urmând a fi pedep-
siţi, dar sosirea trupelor române i-a determinat pe criminali să fugă, iar
arestaţii au scăpat cu viaţă.
Pentru faptele umane şi pentru caracterul său cinstit şi drept, ro-
mânii, care l-au cunoscut direct sau au auzit de comportamentul lui
Szi1sz Antal, nu-l voi< uita niciodată şi-i vor păstra vie memoria.
Cele cinci însemne memoriale, prezentate mai sus, au o semnificaţie
deosebită. Ne amintesc de atrocităţile comise de că·tre guvernanţii de la
Budapesta şi autorităţile maghiare faţă de naţiunile cotropite de ci, în
general şi în mod special faţă de naţiunea rornimă. În acelaşi timp, însă,
ne spun, cele cinci însemne, că poporul de rând, aparţinând celor două
naţiuni, a trăit, în general, în bună înţelegere. Important şi semnificativ
e faptul că, în cele mai multe cazuri, a triumfat înţelepciunea poporului.
TRAIAN URSU
·11Str. Tineretului. nr. 29.

„Ebben a hi1zban elt Szasz Antal a magyar roman baratsag jelenWs helyi
4 21
szemelyisege (1878-1961)".
4J A. Vaida, în Graiul Maramureşului, IV, nr. 1013/11.12.1992, p. 1.
44 Ibidem.
45 Ibidem.
504 TRAIAN URSU
<MONUMENTS OF TllE MABTYRS FROM TARGU LAPUŞ
(Summary)
On the 5th of December 1918, in the town of Târgu Lăpuş, 32 Homanian

civilians were murdered and 140 others were injured by Hungarian soldiers from
the 39 Debrecin Regiment.
The town hall and the citizens raised faur memorials to commemorate the
Romanian martyrs. They alsa dedicated a memorial plaque to the Hungarian
mayor, who had saved the life of the Romanian intellectuals condemned to death
by the same murderers.
ASPECTE CU PRIVIRE LA INVAŢAMÂNTUL
LICEAL SALAJAN DIN PERIOADA 1850-1990
1. ln municipiul Zalău. A. înfiinţat la 1 septembrie 1924 Liceul

Român de Stat Zalău a funcţionat sub diferite denumiri: Liceul Mixt
Nr. 1 Zalău, Gimnaziu Zalău, Gimnaziu Mixt Zalău, precum şi Liceul
Teoretic Mixt, Liceul Mixt, Liceul Teoretic Mixt şi Comercial, Liceul
Teoretic etc. La început a funcţionat în clădirea Muzeului Judeţean
Sălaj, apoi in clădirea actualei Şcoli cu clasele I--VIII „Simion Bli.r-
nuţiu" Zalău, iar din anul 1960 funcţionează împreună cu Liceul de
Cultură Generală „Ady" Zalău, sub denumirea de Şcoala Mroie Zalău,
Licc•u Real-Umanist Zalău, Liceul de Ma:tematică Fizică Zalău, Liceul
Teoretic Zalău. Despre istoricul şi activitatea acestei unităţi, cu vechi
tradiţii şi cu condiţii de preg<ltire temeinică a elevilor, au apărut mate-
riale în diferite publicaţii, ou deosebire în „Şcoala Noastră", precum şi
cu ocazia aniversării liceului, (350 ani în 1970), ocazie cu care s-a dez-
velit şi o placă comemorativăl.2.
Ne oprim în cele ce urmează la un moment mai deosebit din viaţa
şi activitatea acestei unităţi anume anul 1938, când prefectul judeţului
Sălaj înairntează un raport denumit „Starea generală administra:tivă,
financiară, economică şi culturală din judeţul Sălaj pe anul 1938" adre-
sat Excelenţei Sale Domnul Rezident Regal al Ţinutului Someş (Dej),
cu Nr. 597 din 66 II 1938.
In conţinutul materialului se fac referiri la măsurile luate cu pri-
vire la desfiinţarea şi reorganizarea şcolilor secundare. Se face aprecie-
rea. că prin dispoziţiile date nici un judeţ nu a fost atât de crunt lovit
ca Sălajul precum şi fap.bul că era grav atinsă viaţa spirituală şi cultu-
rală a locuitorilor români de pe aceste meleaguri.
Se arată că până în 1938 erau 3 licee de băieţi, din care două com-
pl·e-te la: Carei şi Şimleu Silvaniei şi unul cu 7 clase la Zalău. Era un
liceu de fete şi o Şcoală Normală da Băieţi la Carei precum şi o Şcoală
Normală de Conducăt-0are la Şimleu Silvaniei. Din acestea au mai rămas
un singur Liceu de Băieţi la Şimleu Silvaniei, cele din Carei şi Z21l~iu
au fost reduse la nivel de gimnaziu, ca şi Liceul de Fete din Carei şi
Şcoala Normală de Conducătoare din Şimleu Silvaniei, iar Şcoala Nor-'
mală de Băieţi din Carei a fost desfiinţată.
Prefectura aducea ca argument faptul că o populaţie de 3:i0.000 de
loc1uitori a rămas cu un singur liceu şi douV. gimnazii de băieţi, trei
gimnazii de fete şi două gimnazii industriale de băieţi.
Se mai menţiona faptul că „a rămas văduvă" de o şcoală secund:.iră
pentru populaţia română chiar capitala de judeţ Zalău. În acest oraş
existau: o Şcoală Normală de Băieţi, care a fost mutată la Ca.rei şi apoi
1 ArhCCDSj (Arhiva Casei Corpului Didactic din Sălaj), Documentele cu pri-
vir~ la aniversarea liceului, dir.

J M. Kovacs, in Şcoala Noastră, II, Nr. 3, 1992, p. 51-58.
506 E:VIIL TRJF
desfiinţată, un liceu de băieţi (în limba română), redus la gimnazJu.

Acesta în douărânduri fusese ridicat la rangul de liceu prin truda,
străduinţa harnicului director. Prima dată funcţiona cu 8 clase, a doua
oară cu 7 clase.
Mai grav se socotea faptul că în Zalău era un liceu minoritar com-
plet al confesiunii religioase reformate, care funcţiona „într-un palat
somtuos" menit parcă să sfideze cuLtura românească, condamnată in
felul acesta la regres".
În continuare se face remarca că: „spiritul de economii al Statiului
nu trebuie aplicat la cultură mai întâi şi mai ales în acesit judeţ de
frontieră, unde se simte mai mult nevoia şcolii rom<îneşti, pentru :rt'-
deşteptarea atâtor români deznaţionalizaţi în cursul veacurilor" 3 .
Deci, în 1938 activitatea unităţii a fost întreruptă. Reînfiinţ.a.rea s-a
datorat, pe lângă intervenţiile oiidale şi faptului că în 12 octombrie
1947 unii părinţi au întocmit un memo·riu adresat M.E.N., care cu deciz:'..a
Nr. 249730/(1947) din 18 octombrie 1947 aprobă funcţionarea liceu}ui.
La reînfiinţare era al şaselea liceu teoretic din judeţ 4 .
Din documente mai re:miltă faptul că la 1 decembrie 1944 s-a ;_-;-
fiinţat a. Liceul Industrial Maghiar de Stat Zalău, pentru fete. Aces:a
funcţiona cu 8 catedre, 17 erau vacante. Erau înscrişi 17 elevi romfrr:i
şi 162 maghiari~.
b. Llceul comercial din Zalău, funcţionează cu el. V-a din anul
şcolar 1945-1946. Examenul de admitere s-a dat în 29 octombrie Hl45_
Se puteau înscrie băieţi şi fete. Absolvenţii urmau Academia Comerd:i1(1
şi puteau intra în p.roducţie 6 . AceS1ta fiind unitate nouă, neavfind sp<.::iu
pentru funcţionare, a convieţuit la început cu gimnaziul existent sub
denumirea de: Gimnaziu de Stat şi Liceul Comercial Zalău, pentru
băieţi7. Liceul a fost aprobat cu decizia M.E.N. Nr. 238608/1947, unde :::c
dispunea ca fostul Gimnaziu Teoretic Zalău să funcţioneze în anJUl
1947-1948 ca Gimnaziu Unic, plătit de stat şi cu clasele de la Liceul
Comercial Zalău achitate de către aceştia din urmă.
Din acest moment Camera de Comerţ şi Industrie Sălaj interv}:-;e
la Prefectură şi la M.E.N. arătcînd că nu sunt condiţii, „clădiri şi uti'.:ij
şcolar" suficient pentru fiinţarea celor două licee şi nici mijloace finan-
ciare suficiente pentru a funcţiona separat. Aceasta vine cu argumente
în favoarea Liceului Comercial Zalău, care era în plin progres avJnd
deja 71 elevi în 1947. Se solicită transforma.rea liceului în unitalte buft'-
tară, unificarea celor două licee, delegarea de director, dizolvarea celor
două comitete şcolare şi alegerea unui singur comitet. Se mai propu.r:t'a.
:; Arh. Stat Sălaj, Fond Prefectura, fila 597, Raport asupra stării gene!<t'e
administrative, economice şi culturale din Judeţul SC1Jaj pe anul 1038, întocmit dP
Prdctunl la ordinul Curţii Regale Nr. 6831/1938 şi în conformitate cu ordinu! : .ii.
din Legea administrativă, din 5 martie 1939.
' idem, fila 9315, Decizia de reînfiinţare a liceului Nr. 249730, a M.E.N. ,:;n
18 cclombrie 1947.
0 Arh. Stat. .S{ilaj. Fundul Revizoratului şcolar. Tablou cu datele necesare 'cri-
tocmirii bugetului pe anul 1947-l!J4B, din G ianuarie 1948, mapa 18c1194B.
li Arh. Stat. Salaj, Fond Prefectura, fila 15848'1945, Adresa Lic2ului C~mcr
cial Zalău Nr. 728, din 17 octombrie J!J45, adresa Nr. 712/1945.
7 idem, Adresa Prefecturii Nr. 9Jl5/l!J48.
DESPRE !NVĂŢĂMANTUL LICEAL SĂLĂ.JCAN
c.i. bugetul să fie pentru toate cele trei unităţi: Gimnaziu Unic, Liceul
Teoretic şi Comercial Zalău8 .
In anul şcolar 1947-1948 Liceul Comercial funcţiona cu 3 clase
(V, VI, VII) şi 70 de elevi, iar Gimnaziul Unic cu 298 elevi, .total 368
elevi. Se Îll!tâmpinau greutăţi pentru plata celor 4 clase, pentru personalul
administrativ şi de serviciu de la clasele cu profil economic. Acestea
se achitau din fondul Comitetului Judeţean .al Şcolilor Sălaj, din taxele
elevilor. Şi în anul 1948 Camera de Comerţ şi Industrie Sălaj inte;rvine
la M.E.N. pentru anularea deciziei 249730 din 1947, cu privire la reîn-
fiinţarea liceului Teoretic Zalău. Aceasta trimite şi la Prefectură adresa
Nr. 23/1948 solicitând cazarma „General Dragalina" pentru Liceu şi
internat, care era neocupată. Mai solicită eventual clădirea de la cazarma
nouă, care de asemenea era neocupată. S-a fă·cut intervenţie chiar la
Parlament, dar s-a respins. Se mai solicită şi clădirea fostului Gimnaziu
Comercial de Fete, care a funcţionat în Zalău, până în 1940. în încheiere
se arăta: „Comisia Judeţeană a Camerei de Comerţ Sălaj, în şedinţa din
5 decembrie 1947 a decis să doneze 3 imobile ale sale pentru înv<i.ţăm<Înt
şi internat". Comitetul şcolar <le la Liceul Comercial Mixt Zalău, în
şedinţa din 29 decembrie 1947 „a acceptalt această donaţiune''.
Prefectura Judeţului Sălaj cu Nr. 405/1948 solicita Ministerului In-
dustriei şi Comerţului şi Ministerului Educaţiei Naţionale aviz pentru
construirea unui local de liceu şi internat. (Prefect Miron Mohiu, învă
ţ;'\ tor). Cu acelaşi număr se anunţa şi Camera de Comerţ şi Industrie
s:·,'.c1j în 15 ianuarie 1948, cu faptul că se acorda avizul pentru ccle trei
proprietăţi, pe seama ·construirii unui nou local de înv;;l.ţi"imilrnt şi in-
ternat9. Pe acelaşi profil se mai întâlnesc în timp: Şcoala Medie Tehnică
de Finanţe Zalău şi Gimnaziu Comercial de Fete Zalău. Se mai men-
ţio:<Pază apoi Şcoala Civilă de Fete Zalău 10 .
B. Pe cuprinsul judeţului învăţăm[mtul pedagogic pentru pregătirea
educatoarelor (conducătoarelor), a învcl.ţământului are o tradiţie bine-
cur.oscută în r<îndul slujitorilor şcolii. Iată ce scrie Gheorghe Matieşanu,
fc,;;t, profesor la Şcoala Normală din Zalău. Şcoala Normală Maghiară
din Zalău .a fost creată în virtutea art. XXVIII al unei legi din 1868 îndată
după crearea dualismului şi deodată cu decretarea înfiinţării aitor 19
şcoli surori. Doi ani s-au .„căznit" autorităţile centrale şi locale cu orga-
nizarea şcolii, cu recrutarea corpului didactic etc„ până C<lnd, în sfârşit,
s-d stabilit data începerii cursurilor. Reproducem în traducere româ-
nească „actul constituit" cuprins în comunicatul Revizoratului şcolar al
Comitatului Crasna şi Solnocul de Mijloc, în care se spune că: „Şcoala
Normală de învăţători (Zalău), anul I se deschide la 15 octombrie a.c.
(1870). Se pot înscrie elevi sănătoşi care au împlinit vfirs'ta de 19 ani şi
care dovedesc că posedă cel puţin atfltea cunoştinţe cât se predau în
R idem, Adresa Liceului Comercial Zalău Nr. 88î 1194î, adresa Prefecturii Nr.
93:·.; din 30 octombrie 194î.
:i idem, Adresele Nr. 7222/1948; 10354/194 î, şi adresa Camerei ele Comerţ şi
ln•.;'l~trie Sălaj Nr. 931.
IO Colecţia de legi, decrete, hotărâri, Tomul XXVII/1949, 1-30 septembrie,
B!rureşti 1949, par,. 44; Arh. Stat. Sălaj, fondul Prefectura, fila 23', adre<:a Camerei
de Comerţ Nr. 2311948; Gh. Matieşanu în Aspecte ale dezvoltării învăţământului
din Sălaj,Zalău 1971, p. 52.
508 EMIL TRIP
primele patru clase ale gimnaziului, şcolii reale sau civile. Candidam!
tcebuie să se supună la examenul de admitere" 11 . Se mai institue un
curs excepţional cu durata de un :an, la care se puteau înscrie tinerii în
vârstă de 20 de ani, prin examen de admitere, din materiile primelor
patru clase ale gimnaziului, reale sau civile, sau din obiectele -şcolii
primare superioare. înscrierile şi examenele s-au ţinut între 1-15 oc-
tombrie, în fiecare zi, „din caz în caz".
Aceste precizări au fost făcute de revizorul şcolar Kerekes Iosif, de
la Judeţul Crasna şi Solnocul de Mijloc, în şedinţa din 19 septer:1-
brie 1870.
Comitetul director era format din patru membrii maghiari şi un
român dr. Ioan Nechita. Corpul profesoral număra -4 membri, din care
12 maghiari şi doi români: Gavril Trifu şi Victor Rusu. P.rinltre obiectele
de studiu erau: germana şi româna, limbi în care se puteau susţine şi
examenele de capacitate. Mai târziu limba română ,a fost scoasă din pro-
gramă, urmând ca examenul să se dea numai în limba m aghiar{1. Dar,
viaţa primei Preparandii din Zalău a :fost scurtă, abia 23 de ani. La
1 iulie 1892 a fost transferată ia Timişoara.
După o pauză de 21 de ani Şcoala Normală de învăţători din Zalfm
a fost reînfiinţată, după cum relatează profesorul Gheorghe Matieşeanu,
care a fost elev bursier în 1914. Aici au mai învăţat: Ioan Vascan, din
Fetindia, Iuliu Ghilea, Ludovic Murgu din Zalău şi Ioan Tobar (şvab).
In Zahi.u în vremea aceea nu era nici urmă de şcoală romfmcasc;1, ~le
asemenea nici în Şilmeu Silvaniei, Crasna, Jibou. Nici limba rom[m{1 riu
mai era materie de învăţământ. Era tolerată s;îmbăta o singuru orii de
religie. Toate celelalte materii se predau în limba maghiară şi germanii
ca limbă străină. Durata cursurilor era de 4 ani. La sfârşitul anului se
susţineau examene. Examenul de capacitate se dădea din următoarele
materii: religie, ştiinţe pedagogice (psihologie, organizarea educaţiei şi
instrucţiei în şcoala primară maghiară, practica pedagogică), anatomie,
limba şi literatura maghiară, istoria poporului maghiar, constituţia ma-
ghiară şi geografia Ungariei. In ·această perioadă numai preotul greco-
catolic Traian Trufaş, care preda religia era român.
Au urmat apoi marele eveniment din istoria poporului român, uni-
rea din 1918. Ca urmare s-au deschis rând pe rând şi ş00li român("Şti
din Transilvania. În acest context pe data de 2 septembrie 1919 se ln-
fiinţează şi Şcoala Normală de Învăţători din Zalău în localul unde a
funcţiunat ultima Ş<:oală Normalii de Stat până la sffrrşitul războiului
1914-1918, în incinta aotualului Liceu Teoretic din Zalău. Urmele r{1z-
boiului erau adânci. Mobilierul şcolii risipit. Cele patru piane ale şcolii
vechi nu se mai găseau. Din vechiul personal al şcolii rămăsese do:ir:
administratoarea, constabila şi bucătăreasa. Fapt ce atest.a continuitatea
unităţii: profesorul Gheorghe Matieşanu, fost şi elev al şcolii, care avC':i
23 de ore de limba română în Caitedră şi-a asumat şi conducerea inter-
natului. Acesta a condus şi societatea de lectură ,,Gheorghe Laz:ir" a
elevilor. A funcţionat la şcoală 11 ani (1919-1930). Durata şcolilor nor-
11 Comunicatul Revizoratului şcolar al Comitatului Crasna şi So!nocul de

Mijloc, în „Neptanit6k Lapja" din 1870.
DESPRE !NVĂŢĂMĂNTUL LIOEAL SĂLĂJEAN
509
male era de 6 ani, fiind primiţi absolvenţi a patru clase e1ementare

prin examen de admitere. Examenul de capacitate se dădea din: limba
română scris, cu subiect dat de minister, pedagogie oral, (psihologie,
metodică, didactică), matematică scris şi oral, desen, dato.riile învăţ<'"1-
torului, o probă de disertaţie cu subiect ales de candidat şi o lecţie prac-
tică ţinută la şcoala de aplioaţie. Această unitate de învăţământ a trecut
prin multe greutăţi. Din 1932 împreună cu cea din Satu Mare a fosit
transferată la Carei, unde a funcţionat până în 1940.
In 1946 s-a reînfiinţat Şcoala Normală de Educatoa.re Zalău. 12 .
Deosebit de importante ni se par mărturiile făcute cu ocazia înfitl-
nirii de la 3 iulie 1975 a primei promoţii .de absolvenţi după 60 ani de
la înfiinţarea şcolii în limba română (1925) (anexa 5, 6). Aceasta a avut
loc într-o sală de clasă a fositei Şcoli Normale din Zalău, dădire rămasă
in memoria multo.ra ca „Şcoala Olaru", fost elev şi care a condus ani
de-a rândul Şcoala Elementară din Zalău, care a funcţionat şi în clă
direa Liceului Teoretic, corpul „C". Din 20 de absolvenţi au fos.t pre-
zenţi 12, unii au decedat, alţi din felurite motive nu s-au putut prezenta,
alţii au transmis mesaje. A fost o intâlnire de suflet, încărca1tă de emoţie,
de învăţăminte, cum numai dascălii ştiu şi pot să o facă. Amintirile
despre profeso<ri erau fă.cute cu cel mai mare respect.
Dintre dascc.llii care .au funcţionat aici putem aminti pe: Cornel
Pop, prof. director, I. Petrescu, secretar, Petre Modreanu, Gheorghe
Modreanu, Ioan Marinescu, Petre Popescu, institutori la şcoab de apli-
caţie, Oşan Nicolae, matematică, Gheorghe Matieşanu, română-fran:.::eză,
Pompei Ţolea, geografie-naturale, Graţian Capota, pedagogie şi director
la Şcoala de Aplicaţie Zalău, Dionisie Maer, pedagogie şi directo.:- la
Şcoala de Aplicaţie, Gheorghe Duma, muzică, Ioan Luca, practică agri-
colă, Vasile Timbus, lucru manual, Titus Pop preot, religie, dr. Alexandru
Filipescu, preot, religie, Remus Roşca, Trufaş Traian, Constantin De11i:1an,
etc. (Traian Cionfi absolvent în prima serie şi Gheorghe Perneşiu pro-
fesor mărturisesc). Cei subliniaţi au funcţionat şi în perioada şcolarizării
primei serii de absolvenţi (1919--1925).
Din materialele prezentate cu aceas.tă ocazie rezultă faptul C<'i.: .,în
anul 1919, în condiţii deosebit de grele după primul război mondial,
cu .tot felul de lipsuri şi privaţiuni am venit aici, unde am fost primiţi
cu braţele deschise". Şi în continuare se arată faptul că toţi erau copii
de ţărani care n-au adus cu ei decât sfaturile înţelepte ale părinţilor,
cinstea, omenia şi bunul simţ moştenit de la ei. Aceştia erau sfătuiţi
de acasă să fie buni, cuminţi, să înveţe, să asculte şi să respecte p:-ofe-
sorii. Profesorii i-au primit ·cu dragoste şi înţelegere. Mulţi dintre ei
le-au devenit ca nişte părinţi <!devăraţi. Condiţiile nu erau din cele mai
bune, aveau de parcurs între şcoală, cantină, internat o .distanţă de
5---6 km pe frig, ploaie etc. După absolvire „crizele de tot felul 12-am
simţit din plin". în perioada 1929--1933 când erau dascăli nu au primit
salar mai mu1te luni. Mulţi din ei au plătit tribut greu în timpul răz
boiului, au suferit daunele ocupaţiei horthyste şi urmările acesteia.
12 G. Matieşanu, op. cit., p. 52.
510 EMIL TRIF
La întâlnirea (50 de ani de la absolvire) arătată mai sus se puteau

uşor desprinde concluzii despre un colectiv de elevi care de asemenea
se forma numai în unităţile şcolare de acest tip. Dar din relaUirile unuia
dintre ei s-a putut desprinde cât de atent trebuie să-l primească dascălul
pe elev, şi nu în ultimul rând să-'l cunoască. Unul a fos1t coleg cu pro-
moţia sărbătorită şi care înainte cu o lună şi jumătate de examenul de
diplomă a fost eliminat. Acesta a fost nevoit să se transfere la Satu
Mare, unde a absolvit cursurile cu bine, luând diploma Nr. 1, dintre
cei 39 de elevi.
.Dintre absolvenţii colegi, sau din alte serii, se aminteau nume de
preSltigiu în şcoala sălăjană, care au activat în judeţ ca învăţători, pro-
fesori, directori, inspectori, care .şi-au onorat meseria de dascăl, după
cum îi pregătise, formase şcoala. Se pomenea de: Ioan Nuşfeleanu, Vasile
Iluţiu, Traian Cionfi, Vasile Fărcaş, Ioan Ştirbu, Teofil Blaj, Gheorghe
Pemeşiu, Olaru Macedon, Ioan Ardeleanu Denise, Cordean Ilieş, Szekely
Victor, Ardeleanu Eugenia, Racz Eleonora, Filip Florica etc. 13.
C. La înfiinţarea unităţilor de învăţăm<1nt liceal s-au întâmpinat
de la început greutăţi ·cu privire la lipsa spaţiilor adecvate. Acestea, în
majoritatea lor au început .activitatea în spaţii răzleţe, inadecvate pro-
cesului de învăţământ. Au acordat sprijin oficialităţi.le locale şi populaţia.
Până la asigurarea condiţiilor necesare acestea au funcţionat in
diferite clădiri arătate mai sus. Cele înfiinţate mai tc.lrziu şi-au deschis
cursurile pe lângă diferite unităţi existente. Liceul Industrial Nr. 2
({Liceul de Electrotehnică) la Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 4 Zalău,
unindu-se apoi cu Liceul Industrial Nr. 1 Zalău. Liceul Industrial Nr. 3
(de chimie), în spaţiul Liceului Pedagogic Zalău, până în 1978-1979.
Liceul Industrial de Construcţii Zalău, pe lângă Liceul Teoretic Zalău.
Liceul Pepagogic Zalău, pe lângă Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 6 Zalău
(anexa 1).
Profilul liceelor mai vechi, înainte de 1945, de regulă, de cultură
generală, industrial, pedagogic etc. După această dală remarcam o mai
mare diversificare: rămân în continuare profilele: de cultură generală,
industrial, pedagogic, 1919 (reluat 1969-1982) la care se mai adaugă:
~eal umanist (1968), matematică-fizică (1976), filologie-is1torle (1977),
agroindustrial (1966, economic (1970), metalurgie (1974), biologie (1977),
mecanică (1973), chimie industrială (1977). electrotehnică (1977), con-
strucţii industriale, arhitectură (1969), industrie uşoară (1982), industria-
lizarea lemnului (1977), comerţ (1945; reluat 1977), minerit (1972),
(anexa 2).
Denumi.rea liceelor s-a schimbat în decursul existenţei lor. Unele
licee din mediul rural au fost de scurtă durată (anexa 1). Viabile s-au
dovedit a fi: Liceul din Ileanda, Crasna şi Sărmăşag. Celelalte au func-
ţionat la Gârbou 1962--1973, Hida 1963-1973, localnicii manifestându-şi
nemulţumirea lor cu ocazia de~fiinţării. La Hida au mai rămas clasele
de seral afiliate pe lflngă Liceul Jibou.
Au .funcţionat în calitate de directori cadre didactice cu prestigiu
profesional şi moral (anexa 1).
13 întâlnirea absolven(ilor Şcolii Normale din Zalău, promoţia 1925, Casa Cor-
pului Didactic Sălaj.
ANEXE:
I. ÎXY.\T.\:'IL\XTUL UCEAJ, DI~ JCDETCL SAl,.l,.j
-
Xumcle şi Xumcle şi
Kr. Denumirea prenumele prenumele Obs.
perioada profilul perioada perioada
crt. 1icc ului directorului director adj.
1 I 2 I 3 I 4 I 5 I 6 I 7 I 8 I 9
I. Liceul Român ele 1924-1932 cultură Leontin înainte de

generală Ghergariu de 1940 tl
Stat Ziilau M
Ul
a) Gimnaziu din 1932-1938 cultură I,iviu Trufosiu 1945 ...
Zălau (Liceul generală Indrea ""
:<l
tT1
~lixt Xr. 1 Zălau)
1946-1960 cultură
Lolici Ioan
Lungu Iulian 1953-1960
r.o:ici Ioan
Fărcaş \.,.asi!c 1948 ...
z
b) Gimnaziu )Iixt
Zălau generală Fărcaş Vasile I,ungu Iulian ~
2. Gimnaziu de fete
Zălau
1932 Cornelia Suci11 %
>
3. I.iceul , ,'Wesele- 1936-1948 liceu Szasz •.\rpad 1936-1948 z
nyi" Zălau (de 1948-1949 reformat Moldovan Ioan 1948-1949 C!
,...
sat 1646) ~
a) Liceu de cultură 1950-1960 cultură Szekely Vasile 1950-1960 Babilon Abdrei 1950-1960
Szilaghi Iuliu 1950-1976 f;l
generală „A<ly" generală >
,...
Zălau
Cil
b) Şcoala Medic 1960-1970 Fărcaş Vasile 1960-1970 T.ascu Gheorghe 1960-1970 >
1960-1970 ,....
Zălan Perneş Elisa b·2ta
1970-1972
>
.....
c) I,iccul Real-Urna- 1970-1976 real-urna- Perneş Elisabeta 1970-1972 Han Ioan m
nist Zălau nist Han Ioan 1972-1976 Pop Eugenia 1972-1976 >
1976-'82 :\Ioldovm1 1976 z
ci) Liceul de :\late- 1976 matematică Rusu Gheorghe
matică-Fiz'că fizică Elisab<..ta
Zălau Opriş Ioan 1982-'86 Sz'lăghi Iuliu
Cobârzan C-tin 1986„.
4. Grup Şcoler 1973-1976 mecanică l\lunteanu Vasile 1973-'74 IIosu :\!aria 1973-1977
I.A.I.F.O. Zălau Radu Ioan 1974-'78 Coste Grigore 1975-1979
Stejerean Elvira 1977-1979
a) Liceul Industrial 1976 mecanică Suciu Iuliu 1978-1982 Chisvasi 1979-1982
~r. 1 Zălau (1979) electroteh- Gheorghe
nlc Hlrza Ileana 1982-1987 Hirza Ileana 1979-1989
Ţifrea Ioan 1987--1990 .........
t,.'1
~·
......
1 I 2 I 3 I .j I
I
5 I 6 I 7 i 8 I 9 ~
5. I Grup Şcolar 1974-1976 elcctroteh- Rabantescu Aurel 1974-1978 Hîrza Ileana I 1976-1978 I
a)
I Liceul
I.C.E.E. ZOI""
Industria! 1976-1979
nic
elec troteh-
Hîrza Ileana
Rabantescu Aurel
1978-1979 Chişvasi Gheorghe 1978-19791
Nr. 2 Zălau nic Hîrza Ileana

6. Liceul Industrial 1977-1978 chimie ind. llfiillu I,contina 1978-1979 Turoş Gheorghe 1978-19821
Nr. 3 Zălau mecanică Perneş Alexandru 1979-1984 Faluvaghi Zoltan 1982-1987
electroteh-
nic
Sas Floare
Cîmpean Elena
1984-1984
1984
Crihan Eugen 1987 I
a) I,iceu\ de chimic 1978-1985
industrială Nr. 3
Zălau
b) Liceul Industria\ 1985
Nr. 3 Zălau
7. Liceul Industrial 1969-1976 construcţii Elec Ioan 1969-1979 Pasmandi 1976-1978
d~ Consrtucţii instalaţii Margar_ta
Z:Uau arhitectură
a) Li:cul Industrial 1976-1985 construcţii Neag Ioan 1978-79 Haiduc Rodica 1978-1982
Nr. 3 Zălau instalaţii Miill< r Rudo:f 1979-182 Iloia Iosif 1982-1987 ~
,....
arhitectură Haiduc Rodica 1982-85
b) Liceul bdustrial 1935 construcţii Iepan Lucia 1985-88 Pop Doina 1987 ~
'li
Nr. 4 Zălau instalaţii Neag Ioan 1988
I 8. Liceul Industrial 1932
arhit<..ctură
industrie Cheta Ana 1982-90 Hanu Ileana I. 1983
Nr. 5 Zftlau uşoară Suciu Iuliu 1984
9. Şcoala Normală 1919-1932 învăţători Pop Cornel
de Î11\'ăţ1itori d ;n (1931)
Zălau
a) Liceul Pedagogic 1969-1932 învăţători Fărcaş V;.1;,:ile 19G9-77 Suciu Iuliu 1969-1978
Zălau şi Nemeş Cornel 1977-82 Temeş Stda 1969-1976
educatoare Fărcaş Cornc'.h 1978-1982
10. I,iceul „Simion 1919-1948 cultură Dr. Ioan Os ian 1919-40 Kaha!mi Mihail 19-14-47
Bărnuţiu" Şimleu generală Kah:ilmi Mihail 1940-41
Silvaniei
a) I,iceul de L?i ic ţi 1919-1930 cultură Oprea Ilenedek 1941-44
Şimleu Silvaniei generală Pop Victor 1944-48
b) I,iceul de hi'deoţi 1930-1940 Dr. Orsos Zoltil.n 1956-58 K,r;oches Ioan 1947-1948
„Sim"on Ilărnuţiu" ~Iathe Al. Iosif 1958-59 Vintuvache Mihai 1956-57; 1964--65
S. Silvanid 1964-65
<:.> -·-----
"" c) Liceul Maghiar 19t0-1944
I
Boşca Ghl!orghe 1959-68 Căbuz Ioachim 1957-1958

> Şimleu! Silvaniei Anton Constantin 1968-78 Plrvu Gheorghe 1958-59;
n
;; 1962-63
1969-1977
~
!!. 1944- ' 1978-90
<l) Liceul '.\Iixt Guţiu Octavian
~ Şimleu Silvaniei
2.
;· e) Şcoala '.\lt!die 1956-1961 ::\[a the
Iosif 1959-1968
„„ Mixtă Şimleu Pit Ioan 1966-1968
"„2?. Silvaniei
„ t:I
~
~
f) J,iccul de Cultură
Generală „Simion
1961-1973 cultură
generală
Dull Vasile
Papp Bela
1968-1969
1968-1972 ~
><
llărnuţiu" Şimleu
Silvaniei
z

Bărnuţiu" Simleu
~
Silvaniei „c:
h) Liceul de Filologie 1977 filologie c:
Istorie „Simion istorie g
Bărnuţiu" Şimleu economie „>
Silvaniei ind. uşoară
mecanică
"'
F:'
electroteh- >
.....
nic "'~
11. Liceul Agricol 1966-1977 agricol Atoderoaie :Mihai 1966-1976 Chicu Mihai 1966-78
Şimleu Silvaniei Uscat Codreanu 1978-88
a) Liceul Agro-Indu- 1977-1988 industrial- Popa Vasile 1976-87 Popescu Alexandru 1978
striai Şimleu agricol Purdui Ioana 1987
Silvaniei
12. Liceul Economic 1970-1977 contabilitate Dunca Nicolae 1970-77 Ş:i.msu<lan Iuliu 1973-74
-
Şimleu Silvaniei administra-
ţie CJ1
w
- Ul
1 I 2 I 3 I 4 I 5 I 6 I 7 I 8 I 9 ~
~
a) Liceul Economic 1976-1977 contabilitate Dunca Nicolae 1970-77

de Contabi!itatc
şi Comerţ Şimleu
alimentaţie
publică
I
Siivanici 1975-77 contabilitate
economie
agrară
I alimentaţie
publică
1977 economic-
comreţ
13. Liceul de "'Iecani- 1974-1976 mecanică Tătaru Vasile 1974-1978 Gozman Florian 1967-78
că Şimleu Silva- electroteh- Florian Gheorghe 1978-82 TătaruVasile 1982 ....
nici nic
a) Liceul Inclustrial 1976- metalurgic Pop Olimpia 1982 ...
Şimleu Silvaniei
14. Şcoala Meclie 1957-1964 cultură Pitică Petria 1957-60 Deak Zoltan 1957-64
l'l1
Jibou gen. real Trif Emil 1960-63 Trif Emil 1958-60 3::
.....
.....
uman
Pitică 1963-73 Şerban 1960-61 ;;l
a) Liceul ele
Generală Jibou
Cultură 1964-1977 cultură gen.
real-uman
Pctria
GîlgăuGheorghe 1973-82 I Bercan Ioan
Vasile 1961-64 .:;;
li) Liceul de Mate- 1977-1982 matematică Dcak Maria 1982-86 Fati Vasile 1965-68
rnatică-Fi:Gidi -fizică Gilgău Gheorghe 1969-73
Jibou
c) Liceul Industrial 1982 mecanică Simpălean Liviu 1986-88 Pitică Pctria 1973-77
Jibou Ivascu Roznlia 1977-82
Tărău Nicolae 1982-86
Sicora )laria 1987
15. Şcoala )leclic 1956-1965 cultură Robu Vasile 1956-58 Constantinescu 1956-57
Mixtă Cehu generală Veronica
I
Silvaniei Ciomârtan Graţian
)focan Augustin
1958-60
1960-61
1963-71
Iako b Ioan
)focanu Augustin
1957--59
1959-60 I
a) Liceul de Cultură 1965-1977 cultură Moraru Ioan 196!' I Şerbănescu Ana 1960- 61
Generală Cehu generală Şerbănescu Ana 1961-63 Pop Viorel 1961-63
Silvaniei. )fandru Vittor 1971-82 'Mândru Yictor 1963-65
1968-71
I
-
b) I I,iccul
Industrial I 19 7 inl!ustriali- Gyalay Gheorghe 1982-87 Beşe Dumitru 1965-68
I
Cehu Silvaniei zarea lem- Mânclru Victor 1987 Benedt:k Elisabeta 1965-68
nului Pop Ioan 1971-72
Ionescu Ioan 1978-82
„ Kolcsar Victoria 1982-87
Stan !lfaria 1987 ...
16. I Licenl <le Cultură I 1962- 1977 cnltură Pop Ioachim 1962-64 Todoruţiu Valeria 1964-72
Generală Ilcancla generală Petre Dumitru 1964-72
Cea ca Octavia 1972-78
a) I Liceul Agroindus- I 19 7 mecanic Ccaca Alexandru 1978
trial Ileanda tj
agricol
1977- 78 mecanic, rn
agricol, ~
agricultură
1978- 81 industrial, ~
~
1987- 88 agricol,
mecanică
17. IŞcoala l\Iedic 1962- 65 cultură Văscan Crăciun 1962-68 Orha Vasile 1962-67 ~
a)
Gârhou
Liceul Gârbou 1965- 68
generală
cultură
~...
generalâ
b) Liceul Teoretic
Gârhou
1968- 72 Pop Eugenia
Sabău Traian
1968-71
1971-73
g
18. Şcoala !IIedic 1963- 67 cultură Antal Emil 1963-78 Haidu Cornel 1963-64 "'
)<
!;:.
Crasna generală
(1963-1977)
Topai Alexandru 1963-64
1964-78
...m
Bodiş Irina
Pop Aurel 1964-69 ~
a) Liceul Real-Uma- 1967- 1977 real-uman Hecsko Ştefan 1978-82 Achim Petru 1969-76
nist Crasna
b) Liceul Agroindu- 19 7 industrial Pop Ilie 1982-87 Takacs Felicia 1978-80
stria I Crasna agricol Luca Ana 1987 ...
19. Şcoala !lfe<lie 1963- 1965 cultură Rusu Petru 1963-66
l\Iixtă Hi<la generală
a) Liceul <le Cultură 1965- 1973 cultură Căţănaş Victor 1966-72

Generală Hida generală
CJ1
......
CJ1
b)
1 I 2
Liceul Real Uma-

I 3
1965-1973
I 4 I
real-umanist Giurgiu Ana
5 I
1972-1976
6 I 7 I
I
8 I
I
9
-
"'
C)
nist Hida Vale Emilia 1976-1983

)Iilionennu 1986 ...
Gheorghe
Groza Vasile 1983-1986
20. J,iceul Real Uma- 1963-1972 real-umanist Ilunyadi Emerie 1963-1965 Reehita Xicolae
nist Sănnăşag Pre<loncscu )farin 1965-1974 Horco Alexandru
Ha<lu<lYa<li )faria
a) Liceul Indistrial 1972- minier Pu~caş Vasile 1974-1982
Sărmăşag )Iărcuş Dumitru 1982
I
NOTĂ: Datele au fost comunicate <le conducerile şcolilor în :inul 1988.
2. Î:NVÎŢÎ:UANTUL LICEAL ÎK PERIOADA 1968-1988

~
....
.....
Kr·
crt. I Profilul 119681196911970 11971 119721. 1973119741197511976119771197811979
~
"11
I. Jndu~trial - I 1 1 1 3 5
I 5 5 7 7 6
2. i\groindustrial
-
1 I 1 1 1 1 I I 1
I 3 I 3 3
- -
3.
4.
Economic
Pedagogic - 1
I
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
I 1
1 1
-
1
5. Real-umanist 6 6 6 6 6 5 6 6 5 1 -·· --
6. )Iatcmatică-fizieă - - - - -- ·-· -- - 1 1 2 2
7. , Filologic:-istorie -- - - - - - - - - 1 I I
8. De cultură generală 3 3 3 3 3 2 1 I 1 - - -
I
10 12
I Total unităţi
I I I
13
I
13
I
l:J IS
I I
15
I (.~
I
15
I
1-!
I
14
I
13
Xr.
crt. Profilul 11980 11981 1198'..! 119831198411985119861198711988
-----
I. Industrial 6 6 8 8 8 8 8 8 8
2. Agroindustrial 3 3 3 3 3 3 3 3 3
3. Economic - - - - - - - - -
4. Pedagogic I I - - - - - -- --
5. Real-umanist - - - - - - - - -
6. :)Iatematică-fizică 2 2 I I I I 1 1 l
7. Filologic-istorie 1 I 1 I 1 1 I 1 1
8. De cultură generală - - - - - - - -- - o
I !Jl
I Total unităţi I 13 I 13 I 13 J 13 I 13 I 13 I 13 I 13 I 13
"':<>
"'
~
>
~
3:
POPULAŢIA ŞCOLARA ŞI PERSON'ALUL DIDACTIC DIN ÎXVĂŢA:-L\X1TL LICEAL 1960-1988 >
z
- 2
Nr. I I Elevi I 't::"'
crt.
I I I I I
Personalul didactic
Q
;..
I 11960/
1961
1980/ 1985/ 1987/ 1960/ 1970/ 1980/ 1985/
1970/.
1971
1981 1986 1988 1961 1971 1981 1986
1987/
1988
'"'
Cil
>
-r-.- Total judeţ 1874 12808 13341 14184 88
5396 251 600 511 495 t
rr- Total mediu urban 1842 10236 9647 10173 ~ 198 538 449
4474 To6 "'
~
-1-.- l\Iunicipiul Zalău 731 1598
5437 5074 5304 26 fj"2" "'"30"7' I 23 2 223"
-2-.- Oraşul Cehu-Silvaniei 315 ---s3§ ---sTl -So7 2 0 2 1 3 9 '34
506 34
-3-.- Oraşiil Jibou 247 483" ----s9i 957 1119 _1_9_ 2 0 4 6 4 6 40
-4-.- Oraş\l.I Simleu-Silvaniei 549 1887 3069 28051 2943 -18- 7 5 116 137" ~
I
III. I Totale mediu rural I 32 I 922 I 25721 36941 40111 5 I 53 î 62 I 62 I 89
Anuarul statistic al judeţului Sălaj
1981, p:ig. 159 şi 1986, pag. 177
Statistica inspectoratului şcolar c:Jl
1987-1988 .......
-:i
cJ1
.....
CD
SITUAŢIA
4. ABSOLVENŢILOR DIN LICEE ŞI ŞCOLI PROFESIONAI,E
Treapta I-a Treapta II-a Şcoli profesionale

- din care cupri~şi în_:_ _
din care cuprinşi in : din care cuprinşi în :
Anul
Total
elevi
Tmpt.
II-a
I Ş<.
profes.
produc-
ţie curs
de calif.
Necu-
prinşi
Total
cleYi
Inv.
super.
I
şi
Prod.
curs
de calif.
Neue-
prinşi
Total
elevi
produc-
ţie
necu-
prinşi
I
I
1975
Hl76
1977
2333
2774
2895
1289
1307
1306
480
744
890
472
659
581
92
62
118
875
905
915
266
273
265
529
544
557
80
88
95
776
413
526
754
413
526
I 22
-
-
1978 3464 1598 1339 467 60 1571 232 1312 27 483 483 - ~
.....
....
175 64 499 499 -
1979 3669 1603 1182 862 22 1159 920
~
1980
I
3669 1603 I 1182 884
I
- 1159 175 984 - 499 499 - 'i:l
1981 3609 142(} ·1079 1110 - 1484 -168 1316 - 428 428 -
r
1982 3220 1210 1002 1008 - 1429 162 1267 - 486 486 -
1983 3795 1496 1413 886 - 1350 162 1188 - 358 358 -
1984 4813 1843 1875 1095 - 1168 176 992 - 699 699 -
1985 4415 1687 1515 1213 - 1292 181 1111 - 715 715 -
1~86 4247 1707 1633 804 23 1635 16G 1405 64 940 .940 -
1987 . 3979 1645 2234 100 - 1504 123 1343 38 1121 1121 -
1
I --- ----- ---''-----"'------------- I

Statistica Inspect?ratului Şcolar Sălaj
DESPRE INVĂ Ţ ĂMĂNTUL UCEAL SĂLĂJEAN 5i9
CATALOGUL CI,ASEI NOASTRE

cii· ocazia examenului de capacitate din iunie 1925
I. :\nlelcan Ioan· comuna Benesat jud. Sălaj p

2. Ilădilă Ioan A
3. Bob I,iviu Cluj-Napoca, Piaţa Mihai Vit. 6 p
4. Cionfi Traian Cluj-Napoca, str. I mai, nr. 4 · p
5. Corcloş Petru A
6. Frtrcaş Ioan Zalău, str. Decebal, nr. 8 p
7. Foltiş Ioan nucureşti, Bui. Norei-Sud, nr. 13 p
8. c;helase Gheorghe A
9. )fax im Ioachim Cluj, str. Buciumi, nr. I A
10. )foigrădcan· Gavril Aghircş 114 p
11. )fisehie Constantin A
12. )foise Xicolae A
13. Oniga Tănase A
14. Paraschiv Radu A
15. Păunescu Ioan A
16. Pop .lurel · Crasna nr. 356
17. Porumb (~heorghe Cluj-Napoca, str. Magaziei 3 p
18. Potircii Ştefan Pleniţa - Dolj A
19. Puica Vasile Dej, Piaţa Mihai Viteazul 8 p
20. Sabou Gheorghe Cluj-Napoca, str. Traian 29 p
21. Vilceann Dumitru A
22. Pura Iosif Sîmnihaiu Almaşului, Sălaj p
Acest catalog al clasei a fost întocmit de şeful clasei care a ţinut 1.ocul. dirigintelui„
din lipsa profesorilor, la data de 3 iulie 1975, într-o sală de clasă a fostei Şcoli Normale de
Înyi'1ţr1tori din Zalău, cu ocazia aniversi'trii a 50 de ani <le la terminarea şcolii şi luarea di-
plomei ele învăţător, Cionfi Traian. · ·
*
• *
Olaru Macedon a fost coleg cu ei până în ultimul an când a plecat la Carei - motivele
snnt trecute in cuvântul tipărit.
Trif Emi
PENSIONARI
absolvenţi ai Şcolii Normale din Zalău (1919-1930)
1. Szekely Victor 1. maghiară Jibou

2. Găcianu Iosif inv. Cuceu
3. Racz Eleonora înv. Zalău
4. Gyorffi Barna matern. Zalău
5. Cordoş Vasile maistru instr. Zalău
6. Buhai Veturia înv. Bobota
7. llirişan Grigore inv. Brebi
8. Buhai Augustin inv. Bobota
9. Filip Florica înv. Bobota
10. Pop Felicia înv. Bobota
li. Chira )far ia înv. Poiana Blenchii
12. Chira Ioan pt. geograf. Poiana Blenchii
13. Iacoh I,ăpu~eanu înv. Glod
14. Rus ,\ugustin înv. Chizeni
15. Gherghely Ioon inv. Tetişu
16. Bogclan Gavril înv. Fii du
520 EMIL TRIP
17. Georgeta Maria im·. Rătau

18. Ardelean Eugenia înv. Zalău
19. Csepei Ana I. rom. · ·Nuşfalău
20. Turcsany Margareta înv. Pericei
21. Grad Ioan îuv. I,uminiş
3.VH.1975
întocmit cu sprijinul participanţilor la întâlnire (50 <le ani <le la prima promoţie)
Inspector general Trif Emi
DAS GYMNASIAL UNTERRICIITSWESEN IM LANDKllEIS SÂLAJ

ZWISCHEN 1850-1994
(Zusammenfassung)
Die ăltesten Schulen existierten sei elen Jahre 1646 unei IB58 als Gyrnnasien
in der Stadt Zalau. Sicher angesicht5 desen. das sich der Landkrcis untcr ath-
liindischen Besatzung befand war die Unterrichtssprache an diesen .Schulen un-
garisch.
Nach 1919 wurde das erste staatliche rumiini5che Gymnasium in Zalau zu
mal nach 1945 erweiterte sich das Netz unei die Formen des Unterichtswesen stark.
So wurden Schulen fi.ir allgerneine Kultur, Industrie. und Pedagogik errichtet so
wie auch umanistischc Realschulen und Gymnasien mit mathcmatisch - physika-
lisc1.1en -, phio!ogischen - , historischen - , agro-industrieJ!cn -, iikonomischen -.
und anderen Profilen errichtet.
Es gab auch in den grolleren Gemeinden, wie Ileancla, Krasna und Siirmăşag
Gymnasien welct.1e, jedoch nur kurze Zeit bestanden.
Das Gymnasiale Unterrichtswesen in Zal[m wie auch in Landkrcis hat l'ine
gro6e Tradition. Die Absolventen erfreuen sich in cler Mehrheit einer guten p.rofes-
sionellen Vorbereitung mit hervorragenden Resultaten.
ETNOGRAFIE
CREDINŢE POPULARE DIN SALAJ, CULESE DE JOZSEF KADAR„
PANĂ ÎN ANUL 1892
Cercetarea culturii populare şi a celei livreşti de pe cursul mijlociu

al Someşului are ca puncte de referinţe, până in zilele noastre şi mate-
rialul bogat, adunat timp de mai multe decenii, de istoricul J 6zse.1i
Kadar.
Monografistul J6zsef Kadar (1850-1939), născut în satul Moldove-
neşti (jud. Cluj), stabilit în oraşul Dej la 1876, a funcţionat ca şi profesor
în şcoala elementară din localitate. S-a remarcat ca şi istoric al melea-
gurilor someşene, strădaniile sale ştiinţifice materializându-se în mai
multe lucrări, dintre care cea mai importantă este Monografia comita-
tului Solnoc-Dăbâca, respectiv volumele doi-şaptel.
Lucrarea Credinţe şi practici superstiţioase din împrejurimile Deju-
lui şi valea Arieşului - 1892, scrisă în limba maghiară şi rămasă în
manuscris, constituie o dovadă a preocupărilor monografistului în direc-
ţia adunării şi conservării unei părţi a creaţiei populare pentru posteri-
tate2. Culegerea conţine 207 de subiecte numerotate şi şase nenumero-
tate de pe valea Someşului, dar şi din împrejurimile Clujului, v·alea
Arieşului şi chiar părţile Bistriţei. A.şa cum rezultă din titlu, lucrarea
a fost redactată în anul 1892, cu unele adăugiri ulterioare. Din n:<Ytele
marginale reiese că ultima însemnare datează din ·anul 1927. Nu cunoaş
tem motivele pentru care culegerea nu a văzut lumina tiparului.
Urmă;rind frecvenţa 'localităţilor someşene, care figurează în manu-
scris, se poaite constata numărul mare de subiecte cu care figurează
satele sălăjene oum sunt Gâlgău pe Someş, Glod, Ileanda, Cristolţ şi
Muncelul Gârboului.
Privitor la tehnica adunării materialului documentar se pot constata
unele deficienţe: de multe ori lipseşte sursa de informaţie, data culegerii
sau chi·ar indicarea localităţii de provenienţă, care reiese, totuşi, di.n
context. Dintre puţinele surse de informaţie, menţionăm doar pe cele
semnate de Clemente Hossu din Glod şi Irina Rosenberg din Gâlgău pe
Someş. Culegerile din satele sălăjene de pe valea Someşului provin din
mediul românesc, altele ca şi cele din Ip şi Jibou din comunităţi româno-
maghiare. Se poate constata şi faptul că subiectele din culegere nu au
fost incluse între materialele monografiei comitatului3.
In etnologie este, îndeobşte, cunoscut rolul şi funcţiile din trecut
ale credinţelor şi superstiţiilor în viaţa de toate zilele a poporului 4 .
Evenimenllele legate de munca câmpului, creşterea animalelor, starea
l F. Kiss, în MuvelUdestorteneti tanulmanyok, Bucureşti, 1980, p. 239-250.

2 Exemplar dactilografiat al culegerii în colecţia noastră.
3 Cu privire la credinţele populare din monografie vezi: J. Lorincz, în
Samus, II, 1978, Dej, p. 169-183.
4 I. Cuceu, M. Cuceu, Vechi obiceiuri agrare rom11n·eşti, Bucureşti, 1976,
p. 28-29.
524 FRANCISC KISS
sănătăţii şi a puterii de muncă, dragostea, căsătoria, botezul, moartea

precum şi unele zile însemnate ale anului erau strâns legate, în imagi-
naţia populară, de prezenţa şi intervenţia unor forţe miraculoase sau
personaje fantastice 5• Această lume iraţională, cristalizată în imagini,
dublată de reprezentări simbolice şi ritualuri mistice, conţine multe din
elementele, din ideile fundamentale ale concepţiei populare despre lume
şi viaţă.
Societatea rurală, înclinată spre conservatorism, de-a lungul
secolelor, explică multe din fenomenele naturii, din întâmplările zilnice
neobişnuite prin asocierea acesto.ra de activitatea personajelor fantastice.
Perturbaţiile din natură, calamităţile, scăderea ferti'lităţii solului, a pro-
ducţiei animaliere, precum şi epidemiile dezastruoase tSe datorau, în
concepţia populară, activităţii malefice a unor forţe obscure. Fabularea
colectivă a determinat bine locul şi rolul .acestor fiinţe fantas.tice. Apar
în felul acesta vrăjitori şi vrăjitoare, Fata Pădurii, strigoi, diavoli şi
spiriduşi dând târcoale şi intervenind, influenţând viaţa omului. Lupta
împotriva acestora era considerată o datorie a fiecărui membru al colec-
tivităţii umane respective şi o putem considera ca un reflex d2 apărare
a comunităţii în faţa forţelor naturii şi a vicisitudinilor vieţii. Practicile
mistice, considerate eficiente, au fost transmise de la o generaţie la alta.
Atunci, când ·aceste încercări au rămas ineficiente sau dmd individul
era lipsit de experienţă, s-a apelat la ajutorul unor „personaje" pricepute
în vrăji, persoane care, dealtfel, se găseau în fiecare sat. Multe din în-
tâmplările neobişnuite sunt relatate cu mare putere de convingere._con-
ferind naraţiunii un iz de veridiciitate. Unele însemnări conţin şi date
·autobiografice, din perioada de tinereţe a autorului, reflectând spkitul
de într-ajutorare, de solidaritate umană la nevoie, ce se poate constata la
nivelurile de bază ale vieţii sociale6 .
Dintre figurile mitologice cel mai frecvent o întâlnim pe Fata
Pădurii, numi.tă şi Pădureana, ·care apare ca fiind o fatc"t f.rumoasă cu o
mare putere de seducţie asupra flăcăilor, dar şi foarte periculoasă.
De la Clemente Hossu din Glod-Someş, aflăm că: „Dacă femeia
pleacă de acasă trebuie să aşeze o mătură sau o cruce pe copilul ei sugar,
dacă nu face aşa Fata Pădurii îi poate schimba copilul cu copilul ei.
Dacă femeia a uitat să facă în felul acesta şi nenorocirea s-a întâmplat,
5 M. Pop, Obiceiuri tradi~ionale româneşti, Bucureşti. HJ7G. p. 28-29.

6 în culegere găsim mai multe exemple privitoure la solidaritatea umană;
asll'el, Kadar arată că slujbele făcute de preotul român se• bucurau ele marc apre-
ciere şi în rândurile populaţiei maghiare din satul Moldoveneşti (jud. Clu.i - n.n.).
/1ce;1~ta se poate dovedi ~i cu următorul caz:" în primf1vara anului 1%7, prPotul
unitarian din Moldoveneşti, Francisc Orbok, îl roagă pe tatăl meu, care avea drum
la Turda, să ducă două pâini, slănină şi ceva haine de corp, împachetate într-un
desag, la fiii acestuia, elevi în oraş. TaU1l meu, pune desaga în căruţi\, o Jeag[1
bine şi porneşte la drum, dar abia a depăşit hotarul salului când obser\'i"I di
desaga nu mai este. A căutat peste tot, dar în zadar. S-a întors acas[1 supi:rat,
s-a interesat pe la săteni, dar fără rezultat. Povesteşte cele întânwlate şi preotului
român Ioan Deac, care în prezent slujeşte în satul Borze~ti. Preotul. care (inea
şi la mine pentru că îl mai îndrumam pe Iuliu. fiul acestuia, i-a spus tatălui meu:
„Nu te mai necăji, dragă domnule Andrei, voi încerca să fac ceva pentru tine".
A inb·at în biserică şi numai el ştie ce a făcut acolo, dar este adevărat că în ziua
de luni dimineaţa desaga cu hainele a ap·ărut în curtea noastră, făr:'i pâine şi
slănină". (106, Moldoveneşti, jud. Cluj).
CREDINŢE POPuLARE DIN SĂLAJ
525
îşi poate recăpăta pruncul furat dacă aprinde focul în cuptor şi când
acesta s-a încins pune copilul nepoftit pe lopată şi îl îndrepată spre foc.
Poate fi sigură că va apare imediat copilul ei pentru că Fata Pădurii
îl readuce pe nevăzute." (51, Clemente Hossu, Glodu-Someş).
„De te întâlneşti cu Fata Pădurii şi vrea să te atace, loveşte-o tu
prima dată, dar cu mâna stângă, pentru că dacă loveşti cu dreptul Fata
Pădurii îţi ia toate puterile şi te omoară." (32, Clemente Hossu, Glodu-
SomeŞ).
„Povestesc bătrânii satului că mai demult în pădurile Muncelului,
care erau foarte întinse, a fost văzută, de mai multe ori, Fata Pădurii,
adică diavolul, .care a luat chipul unei fete frumoase. Părul ei negru ca
tăciunea ajungea până la pământ. Pădureana este foarte periculoasă
pentru flăcăi. Te poţi apropia de ea numai cu focul, de care aceas.ta, îşi
fereşte părul ei cel frumos. Se apropie mai mult de bărbaţi sau flă·căii
care dorm la turmă sau la marginea pădurii. Flăcăii, dacă îşi dau seama
de pericolul ce-i paşte, încearcă să fugă şi să se ascundă. Dacă nu
reuşeşte să-i ademenească pe flăcăi, Pădureana ţipă şi fuge ca nebună,
doborând în calea sa copaci şi stânci. Dacă nu este recunoscută şi flăcăul
răspunde la vorbele ei dulci, poate rămâne mut toată viaţa". (186, Mun-
celul Gârboului)
Din culegerile lui Kadar reiese faptul că la sfc'l.rşi;tul veacului trecut
se menţinea credinţa că cele mai multe personaje fantastice se găsesc
în apropierea omului, pândind fiecare mişcare, fiecare pas al acestuia.
Ele acţionează mai mult în liniştea nopţii, dar atacă şi ziua căutând vic-
time în rândul indivizilor singuratici sau a călătorilor obosiţi. Din cate-
. goria acestor fiinţe malefice întâlnim diavolii şi strigoii. in lupta împo-
.triva acestora se folosea adesea semnul crucii, rugăciunea şi slujbele
religioase.
„Dacă diavolul îţi apare în vis să faci semnul crucii cu limba de
trei ori şi vei scăpa de prezenţa lui." (47, Clemente Hossu, Glodu-Someş)
„Dacă vrăjitoarea are nevoie de ajutorul diavolului, atunci aceasta
pune o oală de apă la fiert şi când apa clocoteşte apare şi diavolul."
(48, Clemente Hossu, Glodu-Someş)
„Dacă cuiva îi apare diavolul în cale, care, pe deasupra îi trage şi
o plamă, să răspundă făcându-i un cadou, o năframă sau un dop şi dacă
face în felul acesita, atunci diavolul îl va duce înitr-un loc unde sunt
ascunse comori." (61, Clemente Hossu, Glodu-Someş)
„Se crede despre copacul babei că cel care doarme sub el moare,
pentru că pomul este plin de otravă." (75, Irina Rosenberg, Gâlgău pe
Someş)
Există şi personaje care nu se dădeau în lături de a-l chema chiar

şi pe cel necurat în ajutor.
„Dacă cineva vrea să afle în ·ce loc se găseşte un lucru tăinuit ->
mai zicea Clemente Hossu - , .acesta putea să ceară ajutor chiar diavolu-
lui. Pentru a primi ajutorul dorit, să se impune.a să facă în felul următor:
să ţină o găină şi un cocoş negru în coteţ, până ce găina oua. Să ţină
acest ou sub soare până ce va ieşi din el un mic drăcuşor negru, care-l
va întreba: stăpâne dragă, ce doreşti? Drăcuşorul este gata să-ţi satisfacă
526 FRANCISC KISS
orice dorinţă, să-ţi caute comori ascunse, dar când se întoarce a<'.asă
să-l ospetezi cu coajă de pâine ca să nu fugă de la tine." (56, Clemente
Hossu, Glodu-Someş).
„Se povesteşte despre un om din Cristolţ că ar fi fost strigoi şi fura
laptele oilor. Aici se crede că copilul care se naşte cu şira spinării pre-
lungită, adică are coadă, este strigoi. Se afirmă, despre omul pomenit
mai-nainte, că odată a apărut la stână în chip de câine să fure laptele
oilor, d:ar câinii ciobanu1ui l-au încolţit, mUiŞcându-1. Ne având ce face
a luat din nou chipul de om şi atunci a fos,t recunoscut de către cioban.
După ce ciobanul a oprit câinii, strigoiul a luat din nou chipul ide
câine şi a fugit de la faţa locului. Dimineaţa, ciobanul a povestit sătenilor
cele ;întâmplate şi astfel s-a aflat adevărul despre strigoiul din satul
lor." (158, Cristolţ)
„In popor se crede despre strigoi că în zilele de sărbătoare se întâl-
nesc în hotarul satului şi se bat între ei. Atunci, când •>e reîntorc acasă
se pot vedea pe trupul lor urmele luptei. Se mai crede că atunci c.ând
strigoii idorm, sufletul lor iese din .trup. Dacă nevasta ştie că bărbatul
ei este strigoi, atunci nu-i mişcă trupul din loc pentru că dacă-l întoarce
s-.ar putea ca sufletul să nu poată reintra în trup." Aşa spre exemplu:
„Se povesteşte despre Teodor Sima din Cristolţ că ar fi fost sitrigoi.
Odată, in preajma Crăciunului, acesta a plecat la târgul din Olprert:.
La întoarcere s-a oprit la nişte cunoştinţe, în satul Ceaca. Noaptea, în
timp ce dormea, sufletul omului a ieşit din trup, aşa cum se petrece
acesta la strigoi. Gazdele văzând că badea Toader nu se mai mişca 1-au
crezut mort şi l-au aşezat pe o laviţă. In zori, la cântatul cocoşului,
sufletul la badea Toader s-a reîntors, dar n-a mai găsit trupul la locul
lui. A ieşit pe fereastră şi în chipul unui purcel a plâns până dimineaţa,
dar în zadar pentru că badea Toader Sima a rămas mort." (159, Crristolfl
„S-a întâmplat în satul Turbuţa, în luna iunie 1892. Un bătrân, des-
pre care se zvonea că ar fi fost strigoi, a murit. Se povesteşte că acesta,
în timpul vieţii, obişnuia ca, în chip de câine, să ia laptele vitelo,r şi
oilor. Aici, se crede că, atunci când un strigoi moare, moare doar pe
jumătate şi dacă este înmormântat după datină, revine între cei vii şi
ia cu el, rând pe rând neamurile sale, aceştia murind înainte de vreme.
Pentru a preveni nenorocirea, se obişnuieşte să se bată un par în inima
mortului, în aşa fel ca parul să-l prindă de ţarină. Numai în felul acesta
va fi mortul cu adevăra.t mort.
La puţin timp după înmormântarea acestui bătrân, mai multe dintre
neamurile sale au murit pe neaşteptate. Au ieşi.t, aşadar, neamurile în
cimitir, au dezgropat mortul şi au bătut un par în inima acestuia. Fapta
a ajuns şi la cunoştinţa autorităţilor din Jibou, care, în prezent, cerce-
tează cele întâmplate." (155, Turbuţa)
Este interesant de constatait că acest obicei medieval se mai practica,
la sfârşitul veacului t,recut, în satele de pe valea Someşului. Un caz
asemănător s-a petrecut în anul 1793 în satll11 Valea Stejairului, jud. Ma-
ramureş). In urma dezgropării unui mort, despre care sătenii credeau
că ar fi fos.t strigoi, locuitorii din Valea Stejarului au fost amendaţi,
de către episcopul ortodox. cu suma de 500 de florini. S-a ordonat, tot-
CREDINŢE POPULARE DIN SĂLAJ
527
odată, ca această sumă să fie folosită pentru construirea unei biserici7.

Prima informaţie scrisă, cu privire la obiceiul dezgropă,rii foştilor strigoi
şi vrăjitoare, o avem într-o lucrare a medicului Samuel Ki:i1eseri, apărută
în anul 1709. Ki:ileseri, poveşteşte că locuitorii satelor Bobâlna, Cristei,
Broşteni şi Păuca, din judeţul Alba, pentru a opri bântuirea epidemiei
de ciumă, au dezgropat mai mulţi foşti ,strigoi, printre care se număra
şi un fost popă ,şi i-au prins de ţarină străpungându-se inima lor cu un
par, după care, c11m se spunea, epidemia s-a oprit8.
„În satul Cristolţ este o fântână despre care se spune că în ea sălă
şuieşte un diavol. Locuttorii satului au hotărât, la un moment dat, să
cureţe fântâna pentru a o putea folosi. Atunci, când apa a fost scoasă
până la fundul fântânii s-a putut vedea un călugăr, şezând şi citind
dintr-o carte. Sătenii s-au speriat şi au fugit de la faţa locului, apoi
au ,revenit şi au astupat fântâna." (166, Cristolţ)
,,A trăi.t în satul Glod o vrăjitoare bătrână care era foarte bogată
şi ţinea o comoară ascunsă într-o oală. Simţând că-i vine sfârşitul şi-a
trimis bărbatul după apă proaspătă să se spele. În vreme ce bărbatul
era după apă, bătrâna s-a ridicat şi a săpart o groapă sub masă ascunzând
oala cu aurărie şi argintarii. După aceas-ta a lovit groapa de ·trei ori cu
fundul zicând: atunci să fie scoasă comoara de aici când voi da de trei
ori cu fundul de pământ. Feciorul ei, care în taină urmărea totul, a
făcut întocmai, după ce ea a murit şi astfel a ajuns la comoarră. De
atunci, toţi urmaşii lui sunt şi până astăzi foarte bogaţi." (62, Clemente
Hossu, Glodu-Someş)
De multe ori personajele fantastice au un caracter hâ1tru şi se dis-
trează pe seama oamenilor „căscaţi". „Un căruţaş şi alţi doi, călă:torind
noaptea, au găsit în calea lor un berbec legat. S-au bucurat de norocul
neaşteptat. Cu mare gll"'e&iate au reuşit să ridice berbecul în căruţă,
dar minunea minunilor: caii nu au putut mişca căruţa din loc. N-a folosit
nici biciul nici îndemnul şi aşa au rămas pe loc până în zorii zHei.
Atunci, berbecul a sărit din căruţă şi s-a îndepă,rtat râzând şi bătând
clin „palme". Călătorii s-au dezmeticit şi ei, dându-şi seama că au avut
de-a face cu diavolul şi încă cu unul hâtru, care te păcăleşte. Se poate
spune că şi dracul râde de omul prost." (163, Cristolţ)
întâmplările legate de personaje fantastice pot să aibă şi un caracter
anecdotic, prevestind, într-un fel, procesul de dispariţie a superstiţiilor
şi a unor credinţe populare.
„Locuitorii din satul Ileanda sunt foarte superstiţioşi, mai ales fe-
·meile. Ele cred ·că nu este bine să torci în ziua de marţi pentru că vine
diavolul şi îţi strică munca. S-a întâmplat ca un flăcău din acest sat
să-şi fi adus nevasta dintr-un sat din Sălaj, la care nu i-a fost teamă
să toarcă în ziua de marţi. Se minunau femeile din Ileanda şi nu mai
ştiau ce e de făcut. Un flăcău, încurajat de plângerile nevestelor, a pro-
mis în gura mare: „voi avea eu grijă ca ea să poarte frica dracului".
In.tr~o seară de marţi, când bărbatul femeii nu era acasă, flăcăul s-a
vopsit, a îm'brăcat nişte ţoale şi în chip de drac a intrat în casă la ea
i
7 J. Kadar, Szolnok-Doboka vcirmegye monogrciphicija, III, 1900, D~es, p. 317.

8 S. Koleseri, în Cibinii, 1709, p. 112-114.
528 FRANCISC KISS
urlând cât l-a ţinut gura. Tânăra nevastă, văzând cele întâmplate, s-a
ridicat de lângă furca de tors, a pus mâna pe un durgălău şi a început
să-l lovească în domnul drac. EI, văzând că nu are altă scăpare a început
s--0 roage, s-o liniştească să nu se sperie că doar el nu este altcineva
decât feciorul vecinului. Dar tânăra nevastă a continua bătaia strigi'md:
„eu lovesc dracul şi nu feciorul vecinului". Mai mulţi flăcăi din sat,
având ştire ce se pregăteşte, se aflau adunaţi în faţa oasei şi s-au mi-
nunat de cel întâmplate. Văzându-l pe flăcăul guraliv bine bătut şi
mai apoi dat afară, au râs cu mare poftă şi rc1d poate p<1nă azi, de faptul
cum l-'a omeni.t drăcoaica pe dracul." (155, Ileanda)
O mare parte a credinţelor şi practicilor mistice se referă la munca
câmpului, la creşterea animalelor şi la diferite bunuri. Interesul sporit
pentru bunurile materiale, în special faţă de cele necesare subzistenţei,
îşi găseşte explicaţia în faptul că viaţa ţăranului a constat din munca
neîntreruptă şi istovitoare. Roadele activităţii zilnice nu erau sigure:
fenomene naturale neprevăZ'lllte puteau compromite în întregime rezul-
tatele ostenelii şi ţăranTil putea fi atins la temeliile existenţei sale. Unele
din practicile mistice, menite să ducă la conservarea bunurilor, au un
caracter general, ele fiind răsp<:îndite pe un spaţiu de mare întindere,
altele au un specific local9.
„Dacă cocoşul cântă în noapte înstelată, înseamnă că vin femei rău
făcă·toare, din satele vecine, să fure laptele vitelor. Răufăcătoarele pot
fi oprite, în calea lor, dacă se pun cărbuni, luaţi din cuptor, în prispa
casei." (57, Clemente Hossu, Glodu-Someş)
„Se obişnuieşte la Glod ca în sâmbăta de paşti, dnd oile se dau
în turmă, să se tragă focuri cu puşti pentru că, astfel, laptele oilor nu
poate fi funat dn nimeni." (58, Clemente Hossu, Glodu-Someş)
„Laptele unei vaci cu ugerul plin, se poate lua în felul următor:
furi o bucată de pâine sau mălai şi sare din casa gospodarului şi dacii
ai reuşit vei avea lapte din belşug. Cel păgubit îşi poate recăpăta laptele
furat, dacă face la fel." (38, Jleanda)
„Se crede la Gâlgău că vrăjitoarele bătrâne iau forma de cerc şi
în felul acesta se apropie, pe neobservate, de turmele de oi." (70, Gâlgău
pe Someş)
„Nu este bine să ascunzi în pământ bani nepereche pentru că dia-
volul ţi-i fură." (71, Gâlgău pe Someş)
.,Dacă cineva mulge vaca şi o picătură cade pe pământ se crede că
vaca nu va mai dia lapte. Astfel se îngrijesc locuitorii din Gâlgău de
fiecar:e picătură de lapte." (73, Gâlgău pe Someş)
„Dacă cineva doreşte ca vaca lui rsă dea mai mult lapte atunci ~ă
pune în oala de muls o petricică găurită. Poate fi sigur că va iavea atâta
lapte de la o vacă ca şi alţii de la patru." (76, Gâlgău pe Someş)
„Dacă legumele din grădină sunt distruse de furnici, conopiştiri~
şi de alte goange se procedează în felul următor: se prinde un rac dm
vale, se omoară .şi se astupă într-un colţ al grădinii." (91, Ip)
„Se crede că mărunţind cu cuţitul pâine în lapte ugerul, vacii va
orepa." (92, Ip)
9 I. Cuceu, M. Cuceu, op. cit.
529
„Pentru ca laptele vacii să nu poate fi furat, atunci când fată se

leagă o fundiţă roşie pe coadă." (93, Ip).
„Mai de muLt când nu erau încă linii ferate, zece S<1teni din Cristolt
~u pornit cu carele la drum, înspre Moldova, pentru a cumpăra mălai:
In drum s-au oprit să prânzească. Atunci unul dintre călători a spus
celorlalţi: „puneţi un ciubăr lângă car pentru că eu îl umplu cu laptele
oilor, care pasc nu departe de noi". S-a făcut şi omul, mormăind câteva
cuvinte de neînţeles, a împlântat cuţitul în car după care a aşezat ciu-
bărul sub crăpătura din care a curs lapte. În timpul acesta oile alergau
neliniştite făcând zarvă mare. A observat cele înt{1mplate şi ciobanul de
la oi, care era şi el priceput în vrăjitorii. Acesta şi-a arunca.t şuba pe
jos începând să-o lovească cu bâta din mână. În timp ce acesta ciomăgea,
omul de lângă căruţă a început s11 strige de durere, implor;înd să fie
lăsat în pace de către cioban. În cele din urmă a scăpat, cerând iertare
de la cioban." (154, Cristolţ)
„Este un obicei răspândit ca la târgul de animale vânzătorul să
dea un ban înapoi cumpărătorului. Acesta se numeşte banul norocului."
(155, Cristolţ)
„Pentru ca vrăjitoarele să nu paată fura laptele vacilor, primc"1vara
dnd vaca se dă în ciurdă se ia cu o lopată noroi de pe urmele copitelor
şi se aşează în drum spre casă spunându-se: nu întorc urma, ci aduc
laptele vacii acasă pentru ca să nu poate fi furat de nimeni." (17 4,
Cristolţ)
„Ploaia cu grindină poate fi oprită dacă aşezi în curte două securi
în formă de cruce." (50, Clemente Hossu, Glodu-Someş)
„Pentru a se preveni ploile au gheaţă, în satul Muncel, nu se lu-
crează în zilele de joi, între Paşti şi Sfântul Ioan. Ziua din săptăm<.înă,
în care a căzut Sfântul Ioan, se sărbătoreşte încă şapte săptămâni."
(182, Muncelul Gârboului)
„Se obişnuieşte la Muncel ca cel care a arat primul din acel ~m să
învite preotul satului la ogorul lui. Preotul este adus cu căruţa, înconju-
rat de mare alai. Ajuns la ogorul gospodarului harnic, preotul ţine o
slujbă şi se roagă pentru recolta din acel an. La dus şi la întors fetele
din sat udă bine cu apă pe flăcăii din alai," (183, Muncelul Gârboului)
„Pentru ca albinele să adune mai multă miere, se obişn1Uieşte <'a
primăvara, când stupii sunt lăsaţi afară să fie trecuţi prin gura lupului.
Se crede că în felul acesta albinele vor fi mai puternice şi vor fura
mierea de la albinele vecinilor. Acest obicei, mai de mult, era pedepsit
de lege." (187, Muncelul Gârboului)
„Ou ocazia secetelor îndelungate, în satul Ileanda se obişnuieşte să
se ceară ploaie. Aceasta se face în felul următor: câteva fete, de obicei
ţigănci, sunt îmbrăcate cu crengi de sălcii, în aşa fel încât să nu rămtmă
descoperită nici o părticică a trupului. După aceasta, ele cutreiercl satul
strigând în gura mare: „Dumnezeule, dă apă." La auzul rugăminţilor,
femeile din sat ies în poartă cu găleţi pline cu apă şi udă bine alaiul.
De multe ori se întâmpla că după două-trei zile să pornească ploaia, ceea
ce întăreşte credinţa oamenilor. Acest obicei este răspândit în mai multe
sate şi se repetă de câteva ori pe an. Ţigăncile primesc pentru strădaniile
lor făină, untură, slănină şi carne afumată." (196, Jleanda).

530 FR.'\NCISC KISS
Practicile legate de păstrarea sănătăţii şi a puterii de muncă prezintă

un amalgam de credinţe mistice şi tămăduiri bazate pe cunoştinţe empi-
rice_ Se poate constata că unele din tratamentele aplicate bolnavului
aparţin de domeniul medicinii populare.
„Es.te obiceiul, în satele din jurul Jiboului, ca de gâtul copilului
nou născut să se lege un ban, de către o femeie ştiutoare. Se crede că
în felul acesta copilul nu mai poate fi deochiat. To1tuşi, dacă acesta s-a
întâmplat şi copilul ajunge să fie bolnav, femeia, care este bănuită de
săvârşi.rea faptei rele, es:te rugată să-l scuipe pe copil de trei ori. Dacă
copilul nu se însănă.toşeşte se face ln felul următor: se pune un pahar
cu apă la fiert şi cu un cuţit se face deasupra lui semnul crudi. După
aceasta se aruncă trei bucăţi de cărbuni în apă, după fiecare făcându-se
semnul crucii şi paharul se acoperă cu palma. Dacă apa începe să şuiere
înseamnă că copilul a fost deochiat şi pentru a se vindeca este spălat,
cu apa din pahar, pe creştetul capului, pe podul palmei şi mijlocul tălpii,
iar la sfârşit este pus să bea trei înghiţituri de apă. Ceea ce rămâne în
pahar se aruncă în colţul uşii. Aşa procedează şi cei de religie refor-
mată." (21, Jibou)
„Dacă pe neaş.teptate apare o fur.tună mare se crede că cineva s-a
înnecat în apă sau s-a spânzurat." (49, Clemente Hossu, Glodu-Someş)
„Şarpele intrat în gura unui om -adormit se poate scoate dacă pui
în faţa lui .o .cană cu lapte călduţ." (39, Jleanda)
„Dacă cuauveaua îţi cântă pe acoperişul casei, poţi fi sigur că cineva
din familie va muri. Acelaşi lucru se crede şi atunci ccînd pe acoperişul
casei se bat două ciori." (49, Jleanda)
„Dacă cineva are dureri de măsea, de cap, sau de stomac pentru
însănătoşire se fac următoarele: bolnavul este îndreptat spre uşa casei
şi este pus să .rostească: „Aşa cum uşa nu are dureri, aşa S<i.-mi treacă
şi mie durerea." După aceasta bolnavul trebuie să treacă pe rnngă cuptor
şi să repete aceste cuvinte, aşteptându-şi vindecarea." (54, Clemente
Bossu, Glodu-Someş)
„Dacă se îmbolnăv~te un copil, se crede că aceasta este lucrarea
diavo}uLui. Pentru ca copilul să scape de suferinţă, se procedează în
fel'tll următor: se ia cămaşa copilului bolnav, se întoarce, se leagă într-un
colţ al cămăşii doi bani şi se aruncă peste gard. în locul unde a căzut,
cămaşa este îngropată şi se aştepată însănătoşirea copilului." (55, Cle-
mente Bossu, Glodu-Someş)
„Primăvara, la primul fulger, românecele iau o piatră sau o bucată
de fier cu care îşi lovesc capul zicând: „Ler, Ler, capu meu să şie tare
cumu-i un şier." (126, satele de pe valea Someşului)
„Primăvara, româncele obişnuiesc să-şi frece faţa şi trupul cu p_etale
de ghiocei, crezând că atunci vor răm{rne sănătoase şi frumoase ca
ghiocelul." (127, satele de pe valea Someşului)
,.Iarba numită „Potraca" în româneşte, dacă este ţinută timp de
trei zile în ţuică, vindecă hernia." (125, satele de pe valea Someşului)
„Iarba numită „Potraca" în româneşte, dacă esite ţinută timp de
însărcinate pentru a avorta .. Bărbaţii folosesc această plantă pentru vin-
decarea herniei." (176, satele de pe valea Someşului)
531
„Limba boului" se foloseşte pentru tămăduirea rănilor. Iarba nu-

mită „Lupari", ţinută în lapte, vindecă furunculul. Aceasta cr~te pe
malul Some.şului şi se mai numeşte „Neru Lupului". (180, satele de pe
valea Someşului)
„Dacă dneva se îmbolnăveşte pe neaşteptate este semn că a fost
deochiat. Pentru a-l vindeaa se ia un pahar cu apă curată, în care se
aruncă nouă bucăţi de cărbuni şi se rosteşte numele celui bănuit cu
deochiul. Bolnavul trebuie să bea trei înghiţi.turi de apă, după care este
frecat în jurul inimii, pe creştetul capului şi în podul palmei. Restul,
ce rămâne din apă, se al"uncă în colţul uşii, iar paharul se aşează cu
partea de jos în sus." (170, Cristolţ)
„Se crede că unele boli oa şi holera, tifosul şi dezinteria sunt aduse
de strigoiul numit ,„Ciuma". Pentru ca strigoiul răufăcător să ocolească
satul se face în felul următm: „într~o seară de marţi se ţese şi se bro-
dează o cămaşă care se pune într-un vârf de par, aşezat la marginea
satului. Ciuma găseşte cămaş,a şi luând-o drept plată merge mai departe.
Dacă Ciuma a intrat în sat, atunci douăsprezece fete şi doisprezece flăcăi
sunt puşi în faţa unui plug şi se trage o brazdă în hotarul satului. Aşa
fac locuitorii din Muncel şi în prezent, în anul 1892, dar după cum mi-a
povestit preotul din acest saţ, în zilele următoare au murit mai mulţi
oameni. Cauza ar fi fost faptul că ,tinerii plugari erau păcătoşi." (185,
Muncelul Gârboului)
Credinţele legate de dragoste şi căsătorie îşi ocupă locul cuvenit în
culegere. Prin felurite practici se încearcă trezirea şi stimuLarea senti-
mentelor de dragoste care trebuie să se contureze în relaţii matrimo-
niale. Printre vrăjitoare şi ghicitoare sunt foarte căutate cele ca·re au
putere să intervină în dirijarea sentimentelor umane. Unele prac.tici,
aşa cum se crede.a, puteau să aibe consecinţe fatale, provocând nenoro-
cirea sau moartea rivalului în dragoste.
„Dacă moare soţia sau soţul cuvia şi acesta nu reuşeşte nicicum
să-şi găsească pe altcineva, atunci să ajune în şapte zile de marţi. In
noaptea următoare îi va apare în vis persoana aşteptată. Dacă văduvul
sau văduva nu a visat, atunci să ţină post în continuare, până ce aceasta
se va întâmpla." (53, Clemente Hossu, Glodu-Someş)
,.O fată bătrână care nicicum nu-şi găsea peţitor a făcut în felul
următor: a prins o broască, a cusut-o la gură şi a aruncat-o în fântâna
din care bărbatul dorit aduooa apă. S-a întâmplat oa din apa, luată din
fântână, să fi băut, prima oară, nevasta acestuia. Femeia a murit, iar
după un timp fata bMrână s-a măritat cu văduvul." (160, Cristolţ)
„Dacă se bănuieşte că o femeie ar fi murit în urma uneltirii vrăji
toarelor, ,adevărul se poate afla în felul următor: dacă mortul este ridicat
sub el trebuie să se găsească o broască. Dacă .apare doar o broască
atunci făptaşul este fată, dacă apar mai muMe broscuţe atunci vinovată
este o femeie, având mai mulţi copii. Dacă broasca se şi umflă, atunci
făpto.şa este şi însărcinat." (161, Cristolţ)
„O femeie din Cristolţ a găsit, odată, lângă străşina casei, un ulcior.
încercând să-l ridice a simţit, deodată, o durere mare în mână. Cu mare
greUJtate a reuşit să aducă ulcior.ul în casă şi a povestH bărba.tului cele
întâmplate. Băr-batul s-a uitat în gura ulciorului, dar nu a văzut nimica.
532 FRANCISC KISS
A început să lovească uşor peretele ulciorului şi deodată a crepat geamul

cc:-sei. S-au uitat unul la altul nedumeriţi, după care bărbatul a ridicat
ulciorul şi a dait cu el de podea. Din ulcior s-a sparit o bucăţică mai
mare, dar în clipa aceea s-a spart şi geamul de la fereastră. În cele din
urmă, bărbatul a spart ulciorul în bucăţi, din care au căzut seminţe de
bostan, de porumb, de grâu şi de ovăz. ÎnrnmpLarea mi-a fost povestită
chiar de către bărbatul acestei femei, fiind sigur c<i la mijloc era fapta
iubitului nevestei sale, ca el să moară." (164, Cristolţ)
„O fată care nu s-a putut nicicum mărita, la sfaturile unei vrăji
toare, a legat o seceră de un copac din grădină şi in nouă seri, una după
alta, a pus câte un ban pentru diavol. După necasta au sosit si peti tDrii."
(16G, Cristolţ) · . ·
„Pentru ca să-ţi .faci rost de un iubit sau de o iubită, în satul Cristolţ
se fac următoarele: se prinde o broască cu nouă zile înainte ele Sângeorz
şi se pune într-o ceaşcă găurită în nouă locuri. Ceaşca cu broasca în ea,
se astupă în grădină, în dimineaţa zilei de Sângeorz. La nouă zile, după
sărbătoare, se scoate ceaşca, în zorii zilei şi se vor găsi în ea două bucăţi
de oase, una având forma de cC:irlig, alta de furculiţă. Dacă îţi place
de cineva îl atingi cu cârligul, dacă urăşti pe cinev,a îl atingi cu furculiţa
şi dorinţele tale se vor împlini." (172, Cristolţ) .
„Acum vreo treizeci de ani, feciorul unui gospodar bogat nu şi-a
găsit nicicum o nevastă potrivi.tă. După mai multe încercări, s-a adresat
unei vrăjitoare vestite. Ea l-a sfătuit să facă în felul următor, du-te acasă,
prinde un liliac, taie-i aripa dreaptă şi încă în noaptea aceea fă o groapă,
la rădăcina unui soc. Pe aripa tăiată pune trei căţei de usturoi, trei
bo.abe de piper, trei dinţi de şopârlă, trei ochi de broască şi cele trei
rădăcini pe care le primeşti de la mine. Să ştii că aceste rădăcini au fost
culese de mine în luna mai, în locul unde, noaptea, strigoii joacă hora
zmeilor. Aceste leacuri le pui într-un săculeţ, pe care-l aşezi în mâneca
cămăşii şi-l ţii acolo până ce îţi voi spune cc să faci. Te vei duce la
peţit, într-o vinerea, în vreme de post. Cu şapte zile înainte de post,
culcă-te cu cămaşa întoarsă şi cu piciorul stâng încălţat. În ziua de peţit
nu te spăla şi nu mânca. Imediat, după răsăritul soarelui, du-te la plim-
bare, pe uliţele în care locuiesc fote de măritat. În timp ce te vei plimba
fetele vor ieşi în faţa casei sau te vor privi pe fereastră, dar tu nu te
uita la ele şi nu le răspunzi la întrebări. Atunci, când treci în faţa oasei
celei mai frumoase fete să rosteşti încet: „Chiar de aş fi bou breaz bârlo-
breaz din ciurda dârlobârblobrezanilor, asta să fie a mea şi dacă n-ar vrea."
După rostirea acestor cuvinte faci şapte paşi înainte, pe urmă te întorci
acasă. în seara următoare .să te duci din nou în faţa casei, unde locuieşte
fata care îţi place şi aşteaptă până cc va c<:1nta cocoşul, după care scoţi
punga din mânecă şi-o arunci în cu!'tea fetei. Dacă faci cele ce ţi-am
spus, poţi fi sigur că fata nu va mai avea răbdare şi va ·trimite peţitori
la tine. Flăcăul a făcut în felul acesta şi, după şapte zile, fata s-a îm-
bolnăvit, n-a mâncat, n...,a băut şi a cerut părinţilor să meargă la acest
flăcău pentru ca să vorbească cu el. Mama ei a făcut aşa şi nu peste
mult timp fata s-a vindecat şi a ajuns mireasă fericită." (171, Cristolţ)
Zilele însemnate ale anului, de cele mai multe ori coincid cu sărbă
torile religio,ase având semnificaţii multiple. Ele au calitatea de a oferi
533
prilejul dezvăluirii unor secrete, de previziune, pot ajuta la împlinirea

uno:- dorinţe personale sau constituie momente de cumpănă a vieţii şi
comportării umane, oferind, totodată şi un răgaz pentru refacerea forţei
de muncă. La Cristolţ, spre exemplu, „se menţine obiceiul ca în seara
de Anul Nou să se pună păpuşi de paie, îmbrăcate în ţoale, în poart1a
fetelor băr~ne. Nu sunt scutiţi de acest haz nici holteii." (169, Cristolţ)
„Se obişnuieşte, în seara zilei de Anul Nou, ca flăcăii din sat să se
posteze pe două dealuri, faţă in faţă şi să strige unii la alţii, d<ind în
vileag faptele neomeneşti ale unor.a din sat. Bunăoară, se dau de ştire
legăturile de dragoste tainice ale preotului, învăţătorului şi altor fruntaşi
din sat. Cei care s-au supărat, în urma acestor glume, apucă, câteodată,
o furcă sau un par şi-i pândesc pe strigători." (177, Cristolţ)
„În seara de înainte de ziua de Sângeorz, se pun rugi în porţi pentru
ca strigoii să nu poată fura, în acel an, laptele vitelor şi oilor. în acelaşi
timp unii săteni urcă pe dealurile din apropiere şi încep<:înd cu miezul
nopţii până la cântatul cocoşului, strigă unii la alţii ameninţ[md strigoii
să nu încerce cumva să fure laptele animalelor. Se crede -că în timp ce
se strigă strigoii, av[111d chip de câine, nu se pot apropia de grajdurile
gospodarilor. Dacă strigătorii au mai făcut şi c<:ite un răgaz, atunci, stri-
goii pot pătrunde în grajduri şi laptele vacilor va fi ca apa, în restul
anului." (181, JHuncelul Gcîrboului)
„În satele din Chioar, mai ales în Ileanda, femeile nu torc în seara
d~ marţi şi vinerea. Se posteşte şase săptăm[mi, înainte de Crăciun şi nu
se mănâncă carne până în noaptea naşterii Mfmtuitorului. Atunci se
mănâncă toate bunătăţile, la care până atunci au renunţat. La miezul
nopţii sătenii pornesc la colindat. Cu ocazia dşlegilor flăcăii merg la
colindat cu un colac în mână şi invită sătenii la nunţi." (194, Jleanda)
„Un alt obicei interesant este trimiterea de bucate la morţi, în ziua
cie Bobotează. Aceasta se face în felul următor: se duce un cuibăr la
fântâna satului în jurul căruia se .aprind lumunări. Bucatele se pun în
ciubăr şi cu o lingură mare de fier se pune apă din fânt[mă. Cr1te lumâ-
nări se sting, în timp ce ciubărul se umplă cu apă, atclţia îngeri vor duce
buc.'.ltele la cel dispărut. Când ciubărul s-a umplut cu apă, se ridică, se
fac treisprezece paşi înainte, după care apa se varsă pe jos. Procedeul
este repetat de treisprezece ori, după care, oamenii, cu sufletul împăcat
se întorc acasă." (197, Jleanda)
O parte din culegerile de folclor consemnate de J. K[1dc'1r se referă
la unele tradiţii orale, legate de întemeierea localităţii respective, în-
tâmplări miraculoase din viaţa sătenilor sau pur şi simplu mistifică unele
realităţi istorice, spre exemplu, emigrarea unei părţi ,a populaţiei locale,
în speranţa unei vieţi mai bune, în Romunia şi în America, la sfârşitul
veacului trecut.
„S-a întâmplat la Cristolţ, acum zece ani. Nevasta unui oarecare
sătean, pe nume Lecu, a fost în mare dragoste cu Ştefan Hârdău, zis şi
Falaurs. Indrăgostiţii au hotărât să fugă în Romc'mia, pornind în taină
la drum. Lecu, aflând de cele petrecute, cu ajutorul solgăbirăului a în-
ceput urmărirea fugarilor. Cei doi au fost prinşi în apropierea hotarului
cu România şi au fost închişi la postul de jandarmi. Femeia a fost, mai
apoi, trimisă sub pază, spre casă, dar lângă Braşov, într-un sat, birăul
534 FRANCISC KISS
a eliberat-o. Femeia, împreună cu copilul ei, furat de acasă, a rămas o

vreme în acest sat şi în felul .acesta bărbatul părăsit n-a mai dat de
urmele ei. A .trăit în vremea aceea la Cristolţ o vrăjitoare bătrână, despre
care se zvonea că ar fi fost prietenă cu diavolul şi care, pentru plată
bună, a promis să vină în ajutor. Bărbatul părăsit a plătit bucuros şi
astfel vrăjitoarea s...,a pus pe treabă. După trei săptămâni, într-o scară,
când femeia, împreună cu copilul ei, se pregătea de culcare, a simţit,
deodată, că ameţeşte şi se ridică în aer. În zorii zilei, când diavolul nu
mai are nici o putere, femeia a fost lăsată dincolo de Turda, pe dealul
Feleacului. A fost găsită dimineaţa, de către călători, fiind dusă la spital,
în Turda. După ce s-a vindecat s-a reîntors acasă la băl'batul ei. Întâm-
plarea mi-a fost povestită de această femeie." (153, Cristolţ)
,,A fos.t o mare dragoste între un flăcău, cizmar în satul Cris,tolţ şi
o fată frumoasă. După un timp cei doi s-au căsă·torit. Nu a trecut bine
ziua nunţii şi dragostea bărbatului a început să scadă ca în cele din urmă
ea să rămână singură, bărbatul dispă·rând, nimeni nu ştia unde. După trei
ani de aşteptare femeia a fost căutată de o bă.trână vrăjitoare, care a
între hat-o:
„- Unde este bărbatul tău?
- Nu ştiu, mătuşă, a plecat de trei ani şi nu mai am nici o ştire de la el.
- Dacă vrei îl aduc acasă.
- Aş fi fericită - a răspuns ea.
- Atunci să-mi dai trei ceşti noi." A primit cele cerute, le-a umplut cu
apă şi le-a pus pe plita sobei. Când a început să fiarbă, bă1trâni:i a spus:
„- Bărbatul tău este în viaţă şi se află departe în America, dar îl p-0t
aduce acasă, dacă vrei, numai să-mi spui cum să-l aduc, pe sus, prin aer,
sau mai încet, dar mai sigur?
- Fă cum ştii, numai să ajungă bine acasă.
- Bine, atunci îl aduc prin aer şi să fii sigură că nu-i se va întâmpla
nici un rău." După aceasta vrăjitoarea a luat cele trei ceşti, le-a umplut
din nou cu apă şi le-,a pus din nou la fierit. In timp ce apa fierbea, s-a
dezbrăcat şi a jucat în jurul focului, mormăind cuvinte de neînţeles.
Aşa a făcut până în zorii zilei şi atunci a poruncit femeii: .
- Aşterne patul pentru bărbatul tău şi deschide poar.ta pentru că deîn-
dată soseşte. Să nu te sperii că va sosi în zbor şi va avea greutăţi în
spa•te. Lasă-l să doarmă şi trezeşte-l după două ore.
După cele spuse, bătrâm s-a îmbrăcat şi a plecat. Abia a răsărit
soarele şi bărbatul mult aşteptat a sosit în zbor, a intrat în casă, fără
să scoată o vorbă şi s-a culcat. După ce a fost trezit a întrebat:
- Unde sunt?
- Acasă, dragul meu - a fost răspunsul nevestei.
După ce şi-a revenit, s-a arătat bucuros şi a povestit că a fost în
America şi i-a mers bine, a avut atelierul lui în care a lucrat cu pa tru1
calîe. Aseară a pornit să fa.că câteva cumpărături, da·r, deodată, a fost

cuprins de o mare nelinişte, s-a reintors acasă şi a adunat lucrurile sale
mai de preţ. Atunci a simţit cum o mână nevăzută îl ridică în aer şi de
atunci nu mai ştie ce s-a întâmplat, doar că a ajuns acasă." (157, Cristolţ)
Despre începuturile satului Cristolţ se povestesc următoarele: odi-
ni-Oară în locul satului s-a întins un codru uriaş în care sălăşuia un taur
535
ur~ru;;. În fiecare zil, la amiază, .acest taur alerga până la Cluj să se

adape. Odată cu zidirea Clujului oamenii s-au sfătuit multă vreme asupra
locului de ridicare a oraşului pentru că nu puteau alege între vatra unde
se află astăzi Clujul şi locul pe care s-a format satul Cristolţ. În cele
din urmă mai mulţi au fost de părere că oraşul trebuie ridicat pe malul
Someşului Mic, altfel s-ar afla acolo unde se găseşte Cristolţul. (215,
Cristolţ)
,„Mai la vale de satul Gârbou este un loc numit Lunca, unde înainte
de ridicarea satului Muncel se ascundeau trei tâlhari şi un balaur uriaş
care înghiţea oameni şi animale, ma şi căruţele cu caii cu care se trans-
porta sare de la Ocnele Dejului. În felul acesta, sătenii nu foloseau dru-
mul ci mergeau pe poteci, peste deal. Urmele acestor poteci se văd şi
până în zilele noastre. S-a întâmplat, odată, ca cei trei tcîlhari să fie
prinşi şi, pentru faptele lor neomeneşti, să fie osândiţi la spânzurătoare.
Cei trei tâlhari se căiau şi au promis oa în .schimbul iertării păcatelor
vor omorî balaurul din pădure. Au fost iertaţi şi s-au pus pe treabă.
Au făcut dintr-un buştean o capră de lemn, i-au pus roţi şi doi dintre
t~1lhari s-au ascuns în ea, al teilea a împins capra spre bârlogul balau-
rului. Acesta a înghiţit, dintr-o bucată, capra de lemn, dar cei doi din
burta caprei au început să-l împungă şi să-l taie cu săbiile lor. Balaurul
se zvârcolea de durere şi cu coada lui ţepoasă l-a omorât pe tâlharul
rămas în afară. Unul din tâlharii ascunşi în burta caprei a reu~it să
spântece balaurul şi să iasă la lumina zilei, dar celălalt, rămas înăuntru,
s-a înecat în sângele monstrului. Se povesteşte că tâlharul scăpat cu
viată s-.a făcut om de omenie si a ridicat satul Muncel. Evenimentul
povestit s-a întâmplat cu multe ~ute de ani în urmă. Se ştie că clopotele
bisericii Cristolţ are nouă sute de ani, dar toată lumea ştie că satul
Muncel este înfiinţat c11 mult înainte .acestuia." (216, Muncelul Gârboului)
Culegerea lui J6zsef Kădăr fixează unele credinţe, practici şi obi-
ceiuri aşa cum s-au prezentat ele la sfârşitul veacului trecut. De atunci
a trecut mai bine de un secol şi multe din aceste tradiţii şi obiceiuri
s-au pierdut sau sunt pe cale de dispariţie. Consemnarea unora din cre-
dinţe este un merit al culegătorului şi prin faptul că de multe ori mesajul
informativ al textului nu poate fi disociat de talentul de narator ai
unor colpoltori de literatură orală.
FRANCISC KISS
LES FOIS POPULAIRES DANS DU DEPARTAMENT DE S:\LAJ PRISES PAR

JOZSEF KADAR - ANNEE 1892
(Resume)
L'historien Jozsef Kcid<ir (1850-1939) est ne dans le village de Moldoveneşti

(dep. de Cluj) et il a enseigne a l'ecole elementaire de Dej. Il est l'auteur de la
monographie du departament de Solnoc-Dăbâca parue dans sept volumes.
L'oeuvre „Les fois et les pratiques superstitiones" a ete ecrit en 1892 et est
reste en manuscrit. La recueil contien 207 sujets prises sur la vallee de Someş
mais aussi dans Ies environs de Cluj et la vallee de Arieş.
536 FRANCISC KISS
En suivant Ia frequence des Jocalites dans Ia manuscrit de K<.idar on peut

constater que Ies villages de Sălaj sont presentes avec un grand nombre de fois
et des pratiques superstitieuses.
L'analyse de recueils met en evidence que Ies evenement~ !ies de travaile
de la tern', production, l'c'tat de la santc et le pouvoir de travail, l'amour, le
mariage, la vie et la mort ensigne certains jours de l'annee ont ete influence par
l'intervention des quelques forces miraculeuses et personages fantastiques. Ce monde
avec beaucoup des elements symboliques contient beaucoup des idees principales
de Ia conception populaire sur le monde et sur Ie vie.
Ce recueil fixe Ies unes des fois et des habitudes de telle maniere commP
ont c'·t{ prPsentc <'1 Ia Iin du siecle passe. Dans plusieurs cases le message ]nfor-
matif du texte ne puet pas etre disocie de ce talent de narateur das certaines
colpolteurs de Jitterature populaire.
FOLCLORUL ÎN GAZZETA DE DUMINECA (190.:1-1911)
În condiţiile accentuării politicii de maghiarizare --- dusă de guver-

nele de la Budapesta - fruntaşii naţionalităţilor asuprite din Austro-
Un.garia au apelat la toate căile posibile pentru strângerea legăturilor
cu poporul. Aceştia erau conştienţi că doar ridicarea economicii şi cultu-
rală a acestuia putea asigura o bază puternică luptei de emancipare poli-
tică. În slujba realizării acestui deziderat s-a situat cu un rol important
şi presa, mult timp una dintre puţinele posibilităţi de exprimare publică.
Ziarele româneşti din Ardeal, de până la Unire, erau scrise cu credinţa
preotului cf111d slujeşte la altar şi se citeau cu evlavia creştinului c<"md
se apropie de -cuminecătură 1 .
Fruntaşii S<-tlăjeni hotărăsc editarea unui „organ de publicitate social-
economic", în condiţiile conturării unor limpeziri în S<înul mişci"1rii naţio
nale rom<îneşti determinate de întărirea curentului activist, pe fondul
unui recul al „pasivismului" în urma morţii preşedintelui P.N.R., dr.
I Raţiu şi a încetării apariţiei ziarului TRIBUNA, din Sibiu. Scopul
mărturisit al GAZETEI DE DUMINECA, noul periodic 2 era de „a veni
în nemijlocită atingere cu poporul şi inteligenţa de la sate'' 3 .
Foaia sălăjană urma să .apară o dată pe săptămânii, dumineca, la
Şimleu-Silvaniei, începând cu data ele 3 ianuarie 1904, dată cu adevărat
memorabilă în istoria revuisticii din această parte de ţară. Proprietar
editor este unul dintre cei mai laborioşi cărturari sălăjeni, Ioan P. Lazăr,
afirmat în paginile TRIBUNEI lui Slavici, iniţiatorul unei tipografii pro-
prii (VICTORIA), memorabilă figurii localei de patriot naţional, cunoscută
în toate satele sălăjene4. Redactor-responsabil a fost la început ilustrul
autor de basme şi folclorist, Ioan Pop Reteganul, cu o faimă naţională
recunoscută, care moare din păcate în anul 1904, fiind urmat în această
funcţie de Victor Deleu (1906--1910) şi de Dionisie Stoica (1910) 5 .
•Modalitatea de concepere a ziarului este tipică pentru ceea ce se
cheamă o gazetă pentru popor sau o gazetă poporală, destinată în primul
rând ridicării cultural-politice a poporului de la sate, cu rubrici speciale
pentru învăţământ, partea literară, manifestaţii artistice, iar pe prima
pagină o ilustraţie revelatoare, viz<înd fie marile instituţii româneşti (pa-
latul episcopal din Oradea, Castelul Peleş ş.a.), fie cele ale unor perso-
nalităţi (Partenie Cosma, deputaţii naţionali etc.), căci aşa cum scria
L Breazu în 1930 (Patria, nr. 15), condiţiile din Transilvania reclamau
în locul ziarului de senzaţie şi informaţii zilnice, forma populară, săptă
mtmală, care a prins teren mai larg şi rădăcini mai adânci 6 .
I G. Tulbure, în Almanalwl Presei Uomâne, HJ2G. p. !JO.

2 M. Popa. în ArtaMP, XVIII, l!J!J4. p. 509.
:: in Gazeta de Duminecă, an I, 1904, nr. 1.
4 I. Ardeleanu sen.. Oameni din Sălaj. Momente clin luptele naţionale ale
românilor sălăjeni, Şimleu-Silvaniei, 1938.
;, M. Popa, op. cit., p. 509.
6 Ibidem, p. 510.
538 V ALE:-.:TIN ORGA
Pe lângă materialele cu conţinut politic sau economic, un loc im-

portant îl ocupă cele eul.turale, grupate în „Foişoara" - rubrică deja
consacrată de alte ziare româneşti (Foişoara sau Foiţa): Tribuna, Telc.:-
grafui român, Revista Orăştiei, Libertatea ş.a. La fel ca toate gazetele
amintite sau nu aci, şi aceasta se va apleca asupra literaturii populare
româneşti. Dar în efortul său de a reda în paginile sale acest gen de
creaţie GAZETA DE DUMINECA s-a lovit de unele limite: apărea doar
o singură dată pe săptăm<?mă, calitatea culegerilor depindea de pregătirea
culegătorului, fie de împrejurarea care a determinat culegerea. La aces-
tea se mai adăuga şi factorul subiectiv al repertorului informatorilor e;ît
şi. faptul că aceştia proveneau din medii diferite. Materialul este mult
mai sărac decât în alte ziare ale vremii. Sistematizarea acestuia cs~
deosebit de anevoioasă, datorită concepţiei folcloristice a timpului.
Astfel pentru început ne permitem să facem câteva sublinieri statis-
tice, legate de prezenţa folclorului în paginile Gazetei. Dintre cei opt'
ani de apariţie, anul 1910 (al VIl-lea) rezervă spaţii în mai multe nume:-e
textelor culese, urmând apoi 1909 şi 1906. Cel mai săr.ac este 1911, ul:i-
mul de .apariţie, însă şi incomplet; sistarea apariţiei făcându-se cu mult
înaintea sfârşitului calendaristic al anului.
Trecând în revistă pe cei care au trimis material folcloric, atribUin-
du-şi (sau atribuindu-li-se) calitatea de culegători am putea identifica
35 de „rnlaboratori". Dintre aceştia 10 sunt învăţători, 3 - cantori bis..:-
riceşti, 2 - studenţi, un preot, un econom (agricultor), un „tunar" aflat
în Cluj. Restul nu au precizate ocupaţiile. Celor de mai sus li se alătur;\
şi I. Pop Reteganul, redactorul foii, cu state mai vechi în acest domeniu.
Cel puţin patru dintre cei amintiţi mai sus sunt tineri: Valeriu Crişan
- „studinte" în Blaj, G. M. Pteancu ·- teolog, Dumitriu Pop -- pre-
zentat ca „june econom'' în Drighiu în 1905, iar mai apoi soldat ~n
Zalău şi Iosif Ţimel care pentru faptul că ·trimite din Zagra mai multe
materiale grupate sub genericul „Versuri de dor -- din cătănie", ne face
să îl considerăm ori soldat, ori recent lăsat la vatră. Nu excludem posi-
bilitatea ca în numărul avansat mai sus să existe şi alţi tineri. între cei
„inventariaţi" de noi, se află şi o femeie: Maria Melnec, din Mihalcea
(Bucovina).
Cel mai activ îl con.siderăm .a fi studentul V. Crişan, ale cărui ma-
teriale sunt adunate totodată şi de pe o arie mai mare. Originar --- pro-
babil - din Ohaba (Comitatul Făgăraş), cele mai multe provin din ţinutul
natal. Alte materiale provin din ţinutul Blajului, regiunea mai cuprin-
zătoare a Târnavelor, din Sângiorgiul-român, dar şi folclor contem9oran
lui (exemplu suita de doine pe tema „românului în America"). TotuŞi o
mare parte a materialului nu are indicată zona de provenienţă.
Ace.astă colaborare ne permite să considerăm că foaia sălăjean;.i
ajunge, ca răspândire, până la Blaj, unde cu siguranţă nu se limitează la
mediul studenţesc. Mai mult considerăm că tinerii aflaţi la studii aki,
plecând în vacanţe, acasă, au dus-o şi în sate mai îndepărtate.
. Foarte activ colaborator s-a dovedit a fi şi învăţătorul Teodor A..
Bogdan din Bistrita cu at<?1t mai valoros cu cât acesta a corcspomlit
de-a lu~gul întregii ~pariţii a ziarului, domeniile abordate fiind diverse.
Pe ffmgă creaţia populară, acesta trimi·te şi prelucrări în versuri a sno.:1-
FOLCLORUL IN „GAZETA DE DUMINECĂ"
vclor şi anecdotelor care drculau la aceea vreme, pe scama unor etnii

(ţigani, jidani) sau a încălcărilor unor cadre .ale comunităţii.
Fără intenţia de a realiza clasamente, remarcăm şi cantitatea de ma-
terial trimisă de Patriţiu Chiş, începând cu anul 1910. Cea mai mare
parte au fost versuri pUiblicate sub genericul „Poesii poporale", valoarea
lor fiind crescută şi datorită faptului că provin din aceeaşi localitate:
Giurtelecul Şimleului.
În comparaţie cu exemplele de mai sus, ceilalţi „colaboratori" au o
contribuţie mai modestă canHtativ, fiind cei mai mulţi ocazionali. Dar
important ne pare a fi faptul că din punct de vedere al locurilor de unde
provin acestea acoperă o arie geogr.afică foarte întinsă. Aşa de pildă au
fost publicate materiale „localizate" după colaboratori astfel „de pe Ţara
Oltului", „din Făgăraş", „Onaca" (corn. Făgăraş), Blaj, „Din jurul Bla-
jului (Fur)", „de pe Tţ1.mave", Bistriţa, Năsăud, din comitatul Bihor şi
fireşte din mai multe localităţi sălăjene ş.a.
Mai semnalăm contribuţiile în acest domeniu a două condeie literare
m:ii cunoscute, dealtfel colabor.atori insistenţi ai Gazetei de Duminecă,
E. Isac (sub pseudonimul I. Cassu)7 şi I. V. Şoricu (D. Nica)B.
Nu putem să trecem cu vederea numele „şef-redactorului" I. Pop-
Re'"...eganul, cel care împreună cu Ioan P. Lazăr au publicat folclor din
Sălaj în coloanele Tribunei sau în „Biblioteca poporală a Tribunei" 9 •
Cc! dintâi a colaborat cu astfel de materiale la ziarul sibian încă din
1885, fiind în acest sens unul dintre cei mai activi. Aria de pe care pro-
vin textele din culegerile sale editate sau nu, este mult mai marc, de-
păşind chi.ar Transilvania1°. Acesta a început publicarea folclorului adu-
1n t însă, în Familia.
I. Pop Reteganul a avut în perioada „Tribuna" şi o contribuţie teo-
retică. Considerăm că prezenţa materialului folcloristic în foaia din
Şimleu-Silvaniei nu se datorează modelului comun al ziarelor rom<?mcşti
din Ardeal, care publicau asemenea culegeri, ci şi pentru că „şef-redac
torul" Gazetei îşi avea propria concepţie despre importanţa culegerii şi
valorificării creaţiei populare. El este din punct de vedere al modului
de clasificare a materialului de literatură populară, tributar orientării
latinistell. Inregimentat mişcării folcloristice de la Tribuna, ideile pe care
le va enunţa vor purta însă amprenta .angajării militante (şi) a folclo-
risticii. Astfel acesta scria în articolul „Despre modul de a aduna mate-
rialul de liter.atură populară": „Vedem adecă, că se ridică duşmani mali-
ţioşi şi ignor.aţi, care ne prezintă lumii ca pe un popor barbar, fără limbă
capabilă de cultivare, fără creier dezvoltat În('.ât să poată primii cultura
apuseană, fără inimă capabilă de educaţie europeană, ne prezintă ca pe
an popor primitiv, leneş, ignorant, barbar după strictul înţeles al cuvân-
tului Acestor fol de duşmani, fireşti nu le putem astupa gurile cu una
cu două, dar dacă le vom arăta produsele literaturii noastre poporale,
7 lbidC'm, p. 511.
R Gazeta . .. , I, Hl04, nr. 4.
9 L. Ghergariu, în ActaMP, II, 1978. p. 389; D. Pop, în Siudii de istorie lite-
rare şi folclor, Cluj, 1968, p. 123.
10 D. Pop, op. cit., p. 130-158.
li Ibidem, p. 112.
540 VALI;:-.TIN ORGA
create de poporul care n-a învăţat numai din cartea vieţii ceea ce ştie,
atunci cu totul altă părere va avea despre noi" 1:!. Astfel că literatura
populară, considerată drept o oglindă a „geniului popular'; (idee muh
mai veche), este chemată să dea replica cuvenită unor afirmaţii înjurioase
făcute de reprezentanţii ideologiei oficiale maghiare 13 • Interesul faţă de
folclor ţine seama de noile necesităţi ale momentului social-istoric din
Ardeal. Exploatarea creaţiei poetice populare se face în sens realist, orien-
tând-o într-o direcţie ştiinţifică, propuni'md o abordare lingvistică. Se
evidenţiază astfel şi ideea valorii stilistice şi de limbă naţională a limbii
din poezia popul.ară 14 . De aici necesitatea reproducerii cu fidelitate a
materialului adunat. I. Pop-Reteganul recomanda, referindu-se la poe-
ziile populare, că e necesar ca ele să fie notate întocmai cum le rosteşte
poporul, „fără a adauga ori a lăsa, ceva afară" condamnându-i pe cei ce
îşi „permit licenţii poetice, care .aici n-au loc" 15 .
Folcloristul sălăjean solicitând materiale de literatură popularii ur-
mărea realizarea unui „op care să oglindeze cât s-ar pute.a de clar \'iul
spirit al poporului" 16. Aşadar în eforturile sale împinge investigaţiile
spre studiul psihologiei populare. El demonstrează că spiritul voinicesc
este cel mai bine reprezentat la români 17. Aşadar ,,trecutul" primului
redactor-şef al Gazetei de Duminică, este un gir al activităţii de
publicare a materialelor folclorice, de către acest ziar.
Astfel publicând o suită de poesii poporale, culese de Dumitru Pop,
sub titlu apare şi nota „Din Sălagiu, în dialect sălăgenesc" 18 . Aceea~i
grijă a transcrierii exacte reapare şi pentru o „schiţă tradiţională, culeasi't
din gura poporului", din Maramureş, despre înfrângerea tătarilor în
lupta de Borşa, mai exact de la „un veteran cu numele «Ioan Pleş al
Gafiei» din Jod, care a repausat în anul 1903 în etate de 103 de ani".
Petru D. Bilţiu - cel care a comunicat revistei această legendă -- sc·ia
în final că a considerat „a reproduce după putinţă -- tesaurul acesta în
simpla lui splendoare originală, căci dacă îmi place a mă mândri oa
eroismul străbunilor: nu-mi e ruşine nici de provincialismul lor, în care
află limbismul (lingvistul - n.n.) tesauri aduşi din Roma" 1a. Unele cu-
vinte sau expresii sunt explicate în text, pentru înţelesul cititorilor.
Redacţia subliniază la rându-i că „am şi publicat în întocmai, iotă de iotă,
de o parte pentru cuprinsul ei istoric, de altă parte pentru că-i scrisă în
provincialismul fraţilor noştri din Maramureş"~ 0 • Cu altă ocazie redacţia
scria „Sub rubrica «Din bătrâni» vom publica cu plăcere poesii şi prose
rem.ase resleţe de la bătrânii noştri, că în unele din ele aflăm o limbii
aleasă şi dulce •<ca un fagure de miere» cum e bunăoari't şi în poesia (... )
I:! Tribuna, VII, 1890, nr. 120.

i:i D. Pop, op. cit., p. 112.
l4 Tribun~, Joc. cit.
IG Ibidem, IV, 1887, nr. 243.
1:; Ibidem.
11 D. Pop, op. cit., p. 114.
rn Gazeta de Dnminecă, I. 1904, nr. 22.
w Ibidem, nr. 38.
20 Ibidem.
FOLCLORUL IN „GAZETA DE DUMINECĂ" 541
ce mi-a trimis un bătrân venerabil, abonat al Gazetei noastre dl. I. Sabo

din Ardihat"21.
De reţinut şi atenţia pe care P. D. Bilţiu o acorda variantelor. Ac.t.>St.a
a remarcat că „prin toate comunele româneşti din 1V1armaţia poveswsc
bătrânii despre înfrângerea tătarilor de la Borşa, care de care însă: cu
varianţe una mai interesantă de c<ît alta. La de acele vom reveni de
altădată"2"2 .
Pe de altă parte remarcăm, ca o scădere, faptul că în puţine rânduri
este amintită sursa primară, „informatorul", cel de la care a fost auzită.
La aceasta se mai adaugă numărul foarte mare de versuri, care nu au
semnalat locul de provenienţă, exact. Considerăm că cei mai mulţi au
consemnat pentru prima oară ceea ce se vehicula prin sat la momentul
respectiv, în diferite ocazii, fără a încerca să ·aprofundeze, să redea în-
tregul, mulţumindu-se cu fragmente de cele mai multe ori. Astfel ei s-au
transformat în simpli „informatori".
Dintre aceştia Dimitrie Pop, din Drighiu a fost „informator" al lui
D. Stoica şi I. P. Lazăr pentru datele etnografice publicate în „Schiţa
monografică a Sălajului" (1908), iar Mihai Bene (cantor) din Unim<Jt a
fost unul dintre informatorii lui I. Pop Reteganul, căruia îi comunica
folclor adunat din diferite localităţi din Sălaj23. Ei publică şi sub se!TI-
nătură proprie în Gazeta de Duminecă.
Puţini sunt cei care indică sursa de unde au auzit una sau alta din
piesele trimise, demonstrând astfel munca de „culegător". Astfel înt[tlnim
formule de genul „Cântece poporale culese de M.C. învăţător. Auzi!e de
la N. N. Frunteşiu din Şirnea"; „Versul Câşlegilor --- Auzită de la r<."ipo-
satul Mihai Huzu, fost cantor bisericesc în Mica şi comunicată de A. Bug-
nariu învăţător"; „Pasărea şi câinele - comunicată de Dimitrie Pop.,
auzită de la Dumitru Venter din Drighiu"; ,,Balada - trimisă de V.P.R.,
auzită de la o babă din jurul Şimleului"; „din înţelepciunea unui cio-
ban" ş.a.
Trecând la capitolul creaţiei populare putem aprecia că poezia popu-
lară reprezintă cantitativ cea mai importantă parte a materialului pu-
blicat.
Colinda, de pildă, este prezentă doar în numărul apărut în perio.3da
Crăciunului, lipsind chiar în unii ani (1909, 1910).
Importanţa acestora pentru cercetătorul de azi este mai mică, ele fiind eu
motive religioase, surprinzând pe alocuri prin deviaţa de la schemele consacrate.
Astfel avem un exemplu în care tratând fericirea ce cuprinde cerul şi pământul
la nruşterea lui Isus, este adusă în antiteză imaginea Iadului:
.,Iadul de plânse răsună

De gândeşti, că din ~er tună,
Şi dracii-s cu mare frică
Neputând grăi nimică".
"1 Ibidem, nr. 23.

n Ibidem, nr. 38.
23 L. Ghergariu, op. cit., p. 399.
24 Gazeta de Duminecă, II, 1905, nr. 51.
VALENTIN ORGA
542
În acelaşi număr al ziarului ne este oferită o altă colindă, axată pe tema

păcatului originar: „Adam dacă a greşit". Izgonit din Rai, întâiul dintre oameni,
jeleşte noua sa situaţie şi îi reproşează Evei:
,.Amar Evi'i, ce făcuşi

Pe tine te ascultaiu
Din pomul oprit mâncai".
Spăşit, Adam îl roagă pe Dumnezeu să-i ierte:

„Dar, Doamne, cu mila ta
Cată spre zidirea ta
Şi nu ne lăsă scârbiţi
Să fim până la sfârşit".
Interesantă ne-a părut şi una dintre colinzile trimise de Teodor Maxim, dii\
Răstolţu Mare şi pe care o reproducem mai jos:
„D'astă gazdă s'a sculat,
Mândră masă
A'ntins în casă.
Deşteptând pe Dumnezeu.
Dumnezeu a şi venit
Pe gazdă de l'a cinstit
C'un pahar galbin 18 mână.
Da'n toarta paharului
Scrisu-i spicul grâului,
D'a buza paharului
Scrisă-i viţa vinului,
Da'n buza paharului
Scrisă-i raza soarelui.
Da'mprejur p'ângă pahar
Scri'Se-s stele măruntele
Cu luceferi printre ele,
Să răsaie, să pripiască,
Pe jidovi să-i potopiască"25.
1n Sărăuad la sfârşitul colinzii se obişnuia să i se .. strige" gazdei:

„Iar noi, cari colindăm.
De la Dumneata aşteptăm,
Să ne dai un dar frumos,
în mărirea lui Christos.
Şi vr'o doi trei pumni de nuci,
Să se joace bieţii prunci.
Şi-o fune lungă de porc.
Să o'ntoarcem p'ânga foc
Şi-un colac de grău frumos,
Ca peliţa lui Christos.
Vă dorim ca să trăiţi,
intru mulţi ani fericiţi"2G.
Colinde au fost trimise din Raştolţu Mare. Şamşud şi Corteşul de Su5. Ca şi în
alte cazuri cele mai multe nu au semnalat, Jocul de culegere.
·lnvăţătorul bistriţean Teodor A. Bogdan a publicat în paginile Gazetei de
Duminecă câteva balade: „Mândrele şi generariu" („baladă din popor"), „Marcu",
„Mo<l:rtea voinicului", „Sonu şi turcii", „Pruncul şi Baba". O altă baladă este semnată
cu iniţialele V.P.R. Acest capitol ar merita abordat separat, într-un studiu mai
consistent, prin urmare nu vom zăbovi asupra sa.
2:; Ibidem V 1908, nr. 52.

w Jbide.,.,;. '
FOLCLORUL IN „GAZE'J'"A DE DUMINECĂ"
543
De asemenea întâlnim şi oraţii de nuntă „versul de Câşlegi - închinare la

nuntă" sau „chiuitori la ospăţ (... ) când duce chemătorul găina la Nănaşe". [II,
(1905), nr. 52; VI (1909) nr. 4].
Demn de reţinut am considerat şi „Cântecul ciobanului", .. cules de M.C„ !n-
văţător. Auzit de la N. N. Frunteşiu din Şirnea", datorită motivului mioritic al
morţii ciobanului. Acesta, murind în munţi, rămâne pe seama grijii naturii. De:·u-
larea descrierii ritualului de înmormântare se produce în ritmul dialogului: între-
bare-răspuns. După stabilirea cadrului în care se produce moartea:
„Sus în vârful muntelui,

Sub cetina bradului
ln bătaia vântului
Şi'n urletul lupului",
ne este dezvăluită forma morţii:
.,De trăznet, când a trăznit

Şi pe min' m'a omorât".
Deşi pe întreaga durată a acţiunii prezentate nu se pomeneşte existenţa a~tor

persoane, care ar fi putut să înfăptuiască crima, înclinăm să afirmăm că moanea
se datorează totuşi acestora, fapt sugerat. Considerăm ca argumente versurile „Şi'n
urletul lupului" - acel urlet înfiorător, prevestitor al morţii şi „De trăznet. cfmcl
o trăznit" ... - prezentarea unei morţi fulgerătoare, neaşteptate. În sprijinul afir-
maţiei noastre aducem şi ultimele versuri care deplâng o soartă cruntă, nea~'.ep
tată de păstor:
„Oiţe şi miorele
Flân.geţi-mă voi cu jele,
Plânge-ţi acum, voi cu toate
Crunta şi reaua mea soartă".
Având în vedere că ciobanul nu se află niciodată singur cu turma, faptul cii

el îşiîncredinţează soarta diverselor elemente ale naturii, presupune că tovar;'1şii
săi l-au abandonat. Ori în cazul unei morti în condilii altele decât criminale, ;-ic-
tima este înmormântată, creştineşte. · ·
În ansamblul său „Cântecul ciobanului" este o adevărată bijuterie a crE':1ţiei
7
populare2 • . ·
După cum am afirmat şi în alte rânduri poezia lirică ocupă spaţii foarte mari,
iar în cadrul acestora versurile inspirate de dragoste sunt foarte numeroase, ilus-
trând momentele prin care trec tinerii satului.
Alegerea mândrii se face in primul rând după frumuseţe, dar şi clupă c~:rac
terul fetelor:
„Câtu-i ţara ungurească
Nu-i ca fata românească
Când ia brâul şi să'ncinge
Din obraz îi varsă sânge
Când ia brăiele-amândouă
Din obraz îi varsă rouă". (nr. 17;'1905)
sau:
„Pe lume şi pe câmpie
Nu-i mândră să-mi placă mie.
Am aflat una amu
La buze-i ca zahăru". (nr. 21.1908)
V Ibidem, VI, 1909, nr. 5.

28 Ibidem, II, 1905, nr. 17.
544 VALENTIN ORGa
Fetele frumoase şi cu căutare la feciori erau pizmuite de cele urâte:

„Surată gălbinicoasă,
Ce eşti pe min'mânioasă?
Că ce m'o făcut frumoasă?
Că nu-i vina maicii mele
Ci e vina moaşii mele,
C'a svârlit baia pe prunc
Şi mă iubeşte un june
Şi-a zvârlit baia între pruni
Se mă iubească doi juni". (nr. 38/1909)
De cele mai multe ori natura devine confidentă celor apăsaţi de dor:
„Codrule, codruţule
Deschide-ţi d1rările
Căci acasă nu mă lasă
Doru mândrei ce m'apasă.
Dorul mândri-i arzător
Şi mă face călător". (38il908)
Odată dragostea prinsă, dorul e tot mai greu:

„Dorul meu e numai dor
Nu-l pot spune tuturor,
Las' că-l ştie oare cine
Care-l trage ca şi mine
Că tot dintr-un loc ne ,-ine". (nr. 17/1907)
sau:
,.De-ar fi doru ca doru
N'ar mai bătrâni omu,
Dar doru-i un rău de câne
Bf1trâneşte fără zile.
De-ar fi doru vânzător
Făce-m'aşi neguţător
Şi mi-aşi scoate şatra'n rât
Şi-aşi vinde drag pe urât.
Mi-aşi scoate şatra în prag
Şi-aşi vinde din el cu drag
Ba vinde-aşi urât, şi-aşi da.
Din dragoste mi-aşi lăsa". (nr. 19fl!l07)
sau:
„Eu cu dor, badea cu dor
Nu pot spune tuturor.
Două doruri într-un loc
Nu trebuie mai mare foc;
Două doruri într-o teacă
Nu trebuie mai multă pară,
Ardă-te focu de dor
Şi pe tine bădişor".
Dar nu toate „dragostile" se sfârşesc prin căsătorie. La unele, părinţii se opun:

„Bade pentru ochii tăi
Mă urăsc părinţii mei
La fântână nu mă mână
Dup-o ţâr de apă bună,
La prilaz nu-mi dau răgaz
Cată bade să te las". (nr. 26/1907)
FOLCLORUL IN „GAZETA' DE DUMINECĂ"
545
tn unele cazuri o dragoste mare împiedicată, se putea transforma într-o tra-

gedie:
„Când îs colea la luat,

Părinţii nu i-au lăsat.
Ei de mână s'au luat,
Şi-n fântână s'au aruncat."
Alteori unul dintre parteneri işi găsea altă iubire:

„Frunză verde de alun
M'a lăsat mândruţa'n drum,
M'a lăsat, că o-am lăsat,
Că altă mi-am prins în sat,
Colo'n valea cea spinoasă,
Oacheşă şi mai frumoasă". (nr. 49/1908)
!n aceste cazuri lnsă exista şi un răspuns:
„Bade, badişorul meu

De nu ţ'am fost drăguţă eu?
Sângele-ţi meargă părău
Stee când l'oi opri eu.
De nu ţ'am fost dragă tare
Sângele iţi meargă vale.
De nu ţ'am fost dragă bine
Sângele meargă din tine;
Ş'atunci să se oprească
Când ii fi la măta-n casă.
Şi atunci de s'ar opri
Când la măta nor'oi fi". (nr. 15/1910)
sau:
„Cine ne-o strica pe noi
Pe noi mândro pe-amândoi
Aibă casa cucului
Şi odihna vântului". (nr. 31/1907)
sau:
„Frunză verde de sasău
Daţi-ar mândră Dumnezeu
Numai ce ţi-oiu pofti eu.
Să umbli tot pe uliţă
Cu oala după jintiţă,
Pe răzoare după flori
Nebunind după feciori". (nr. 31/1907)
Din lăcomie sau din nevoie unele căsătorii se încheie intre reprezentanţi ai
unor trepte sociale diferite diri satul tradiţional; fie fata frumoasă, trebuie să
meargă după feciorul bogat dar lipsit de calităţi:
„Uite, maică, urâtul

Cum îmi poartă inelul,
Nu mi-l poartă să mi-l deie,
Ci mi-l poartă să mă ieie.
Decât urât să mă ieie
Mai bine inelul pieie,
35 - A:ct.s Mnei Porollssensis voi. XIX 1995

VALENTIN ORGA
546
Că urât de m'a lua

Eu, maică, m'oiu spânzura,
De crenguţa cimbrului
în mijlocul târgului,
ca să'nvete maicile
Să nu'ş deie fetele
Pe toate uliţele". (nr. 47/1908)
sau invers, feciorul caută să se disătorească pentru avere:

„Pentru două trei cârlane,
Luai hâda, bate-o Doamne,
Pentru doi ciuntaţi de boi
Adusei ciuma la noi.
Pentru că m'am însurat,
Sara nu poţi merge'n sat,
La nevasta cea frumoasă,
Că hâda _ta nu te lasă". (nr. 24/1908)
Dar de cele mai multe ori părerea este altu:

„Maică măiculiţamea
Nu mă da după urât
Ni de-avea casă cu zid,
Dă-mă după care-mi place
De n'avea Cl;lsă şi-a face". (nr. 33/1907)
sau:
„Decât să o iau bătrână
Mai bine cu capu'n tină,
Că de tină m'oiu spăla
Dar de ea nu poţi scăpa". (nr. 33/1907)
sau:
„Decât pită şi slănină
De la muierea .bătrână,
Mai bine o coajă arsă
De la o fată frumoasă". (nr. l 7 /1907)
în alte cazuri, cu toate că dispun de avere fetele nu au trecere, rămânând

nemăritate:
,,Maică câşlegile trec

O mă spânzur o mă leg.
Maică cârnileaga vine
Amar şi vai de mine
Că nu mă peţeşte nime". (nr. 1/1906)
ln cazul unei căsătorii făcute fără Yoia lor, fetele mai suspină după iubirile
dintâi:
„Dute dor unde te mai
Şite alină unde-ţi spun.
Unde-i clop cu pene'n cui
De te-a'ntreba, că ce fac,
Spune-i că m'am măritat.
De te-a'ntreba, după cine:
Dup'urât şi amărăciune.
De te-a'ntreba, după care
Dup'amaru cel mai mare". (nr. 38j1908)
FOLCLORUL IN „GAZETA: DE DUMINECA" 547
în timp ce feciorii le amăresc şi mai mult sufletul:
„Mândră mândruliţa mea

,Când tu te vei cununa
Şi popa te-a întreba
Place-ţi urâtu ori ba?
Mândră nu-i avea ce face
Ce îi zice că îţi place". (nr. 4/1905)
Un alt motiv al versurilor populare îl constituie abaterile de la normele

morale ale societăţii tradiţionale: - lenea:
„Că luni caer îşi făcea

Marţi în furcă şi-l punea,
Miercuri la târg se ducea,
Joi acolo târguia,
Vineri acasă venia
Şi Sâmbăta odihnea
Şi-o săptămână trecea.
Dumineca se spăla,
Lui Dumnezeu se ruga,
La biserică alerga
Cătră popa cuvânta:
Părinte Sfinţia ta
Sărbătoare-i azi, ori ba,
,Ori nebunit-o toaca?". (nr. 2/1909)
- beţia:
„Face-mi-aşi şură şi casă

Dar pălinca-i tot pe masă;
Mi-aşi face casă şi şură,
Dar pălinca-i tot la gură.
Cui îi place pălinca
Şase boi n'a mai mâna;
Cui ii place şi vinu
N'a mai mâna nici unu".
- îngâmfarea:
„Hopa, hopa pe podele
La oala cu rumenele
Ştie dracul cum s-a uns,
Pe frunte nu i-a ajuns". (nr. 17/1907)
- infidelitatea:
„Tu muiere, tu nevastă
Cine-i la fereastra noastră?
Mă bărbate nu fi prost,
Că alai cânele nost,
Tu muiere, tu bolundă
Cânele nost nu-i cu gubă". (nr. G/1910)
ln vers şi cânt şi-au înecat oamenii şi necazul:

„Mâncatu-s Doamne, de rele,
Ca iarba de păsărele;
Mâncatu-s şi de streini
Ca iarba de boi bătrâni". (nr. 33/1907)
548 VALENTIN ORGA
„De la gură voie'mi fac

La inimă petri zac,
De la gură voie bună
La inimă petri sună". (ib.)
sau supărarea JJ€ slujbaşii statului, mult prea sârguincioşi:

„Birăule, birăule
Poarte-ţi mâţa căruţa
Să-ţi moară birăiţa,
Să te mânce temniţa
Că n'ai umblat cu dreptate
Şi mi-ai pus borneu pe spate". (nr. 33/1905)
Feciorii satelor ardelene erau nevoiţi s<1 facă serviciul militar în conditii
e~trem de grele, impuse de autorităţile austriaco-maghiare. „Cătanele" întâmpinau
d1fic_ultăţi decurgând din instruirea într-o limbă străină, dar şi din obligaţia de a
participa la războaie în serviciul unor interese străine. Jalea revolta înstriiinarea
izbucnesc într-o abundenţă de expresii în cântecele de cătăn'ieW. De 'ace5t gen de
creaţii nu duc lipsă nici paginile Gazetei de Duminică. In acest caz nu funcţio
nează mitul Bunului împărat:
„Bată-te împărate bată

Ziua de mâni şi de alaltă,
De plângerea fetelor
De dorul feciorilor". (nr. 37 /1908)
„Când ţi-am fost maică mai dulce
M'a jurat neamţul sub cruce,
Când ţi-am fost maică mai drag
M'a jurat neamţul sub steag". (nr. 33/1905)
Dorul după cei dragi şi de satul natal este cu atât mai greu cu cât feciorii
sunt supuşi unui tratament inuman:
„Neamţule cum nu ţi-i jele
Văzând sângele pe curele
Mergând din spatele mele?
Neamţule cum nu ţi-i greu
Că vezi sângele ciacău
Mergând din căpuţul meu?" (nr. 33/1905)
In ceea ce priveşte sentimentul înstrrăinării, durerea despărţirii de

satul natal sunt foarte bine ilustrate şi de „doinele din America" trimise
aşa cum am mai scris de V. Crişian. Luate împreună, aceste creaţii, care
oglindesc o realitate nouă creată de fenomenul - mai nou - al emi-
grării, dezvăluindu-ne un tablou nu tocmai colorat al situaţiilor prin care
sunt nevoiţi să treacă cei ce au ales ace.astă cale.
Mai consemnăm cele câ.teva povestiri al căror mesaj este desprins
din înţelepciunea populară, chiar dacă personajele unora vin dint'l"'-o lume
a necuvântătoarelor. Ne limităm doar la a le pomeni titlurile: „Purceluş
fără alunecuş", „Neamţul la bătălie", „Omul ~i scorpia", „Chivăra trăieşte,
chivăra plăteşte", „Lăcomia", „Vulpea cu ~apte minţi" (aceasta comu-
nicată de Maria Melnec din Bucovina), „Ce a născocit Avestita", „Pasărea
şi câinele".
29 A. Goţia, in Repere sibiene, II, 1980, p. 337.
FOLCLORUL IN „GAZETA: DE DUMINECA• 549
În încheiere menţionăm cele patru studii asupra creaţiei populare:

„Poporul român în poezia sa" - de Simeon Goican, student teolog în
anul III, „Codrul în poezia noastră poporală", „Dragostea. în poezia
noastră populară" (cu tex.te din colecţia Jarnik-Bârseanu) şi „Şezătoarea
şi foloasele ei", - conferinţă ţinută la despărţământul Şimleu al Astrei,
de către Emanuil Stoica. La acestea se adaugă articolele „Ouăle de paşti"
(reproducere după Elena Voronca) şi „Joimăriţa", scris de I. Dariu din
Braşov.
Gazeta de Duminecă şi-a avut rolul său în viaţa ţinuturilor sălăjene
şi nu numai. Prin folclorul publicat în paginile sale îşi face un merit
deosebit în promovarea valorilor spirituale ale satului românesc care a
rezistat opresiunii, reuşind să împingă primele generaţii spre oraşele
transilvănene. Valoarea acestor tex.te este suficient de mare încât să fie
reunite într-un repertoriu comun.
VALENTIN ORGA
ANEXA
LISTA COLABORATORILOR
1. I. Adam
2. M. Bene - cantor - Unimăt / inf. C-tin Lazăr
3. P. D. Bilţiu - Maramureş
4. Teodor A. Bogdan - Învăţător, Bistriţa
5. V. Bran
('. Bugnariu - învăţător - Mica I inf. Mi'hai Huzu, fost cantor
7. I. Cassu - /E. Isac/
8. Patriciu Chiş - Giurtelecul Şimleului / inf. Ilie Ciulnic
9. Ioan I. Copăcianu - de pe Târnavă
10. V. Crişianu
- Ohaba (corn. Făgăraş)
- Blaj/ inf. Nicolae Frăţilă (Tur)
Idomir Tămaş (Ohaba)
11. I. Dari u - Braşov
12. G.P. - învătător
13. V. Galoş - Învăţător
14. - învăţător din Almaşu (corn. Bh.)
15. M.C. - învăţător / inf. N. N. Fruntaşiu (Şirnea)
16. G. Maranc - Bucovina
17. Tudor Maxim - „tunar" Cluj, Răstolţu Mare
18. Maria Melnec - Mihalcea (Bucovina)
19. I. D. Mihaiu
20. D. Wica (Soicu)
21. S. Oros - învăţător din Şimleu
22. Dumitru Pop - ţăran, Drighiu /Zalău/ inf. V. Cucu
23. !ului Pop - Cut
24. Antoniu Papp
25. G. M. Pteancu - teolog - Pr1slop
26. N. Rosmarin - Bihor
27. S.F. - Corteşiul de Sus
28. I. Sabo - Ardihat
29. V. Sala - Bihor
30. Teodor Secan - Bucea
31. Şandru - cantor, Preuteasa
VALENTIN ORGA
32. I. Tîuh.an - Sărăud

33. I. Abrudan Toboleanu - învăţător
34. Iosif Timel - din Zagra
35. Ioan Pop Reteganul
FOLKLORE IM „SONNTAGSJOURNAL" (1904-1911)
(Zusammenfa ssung)
Am 3. !anuar 1904 pubtiziert das Sonntagsjournal aus Şimleu Silvaniei et!iche

l\'Lateriellen zur Studien der Folklore, angefangen von Balladen, Doina, Tranz-
ausrufungen und Witzeleinen bis hin zur reinen Folklore.
Din Re.dakteure setzen in ihre Publikation den Materiallien aus dem Land-
kreis Salasch keine Grenzen, weil in diesem Gebiet des Landes mehn•rc Kultur-
regionen zusammentreffen und sich gegenseitig beeinflill3en.
MIORIŢA COLIND IN MARAMUREŞ
Numărul scrierilor consacrate Mioriţei este expresia cea mai fidelă

a interesului aparte care l-a suscitat pentru cercetarea de specialitate.
Cu tot acest interes pe care l-a suscitat Mîoriţa rămâne pe mai departe
o operă deschisă, iar încercarea de a pătrunde în tainele etnogenezei ei
prin studierea atentă a variantelor rămâne pentru ceircetător un dezide-
rat pe cât de tentant pe atclt de dificil, datorită complexităţii ei, com-
plexitate ce a generat un număr impresionant de păreri şi ipoteze legate
de continutul ei.
Va.riantele analizate de către noi aparţin ca arie geografică nordu-
lui Transilvaniei, cuprinzând zonele aparţinând din punct de vedere
administrativ de actualul judeţ Maramureş (Chîoar, Codru, Lăpuş, Mara-
mureşul istoric), spaţiu în care Mioriţa circulă numai sub formă de
colind ca şi în întregul Ardeal, variante care au conservat nu puţiID.e
elemente particularizante, care studiate cu atenţie ar putea furniza noi
semnificaţii ale unor motive din structura morfologică a colindului.
În privinţa motivului prezentării personajelor, variantele din Ţara
Lăpuşului, zonă arhaicii şi deosebit de conservatoare, nu sunt lipsite de
astfel de elemente. In enumerarea acestora întâlnim în variantele de 1a
Costeni termeni definind ranguri existente în vremuri îndepărtate în
ierarhia stânei, fapt ce ne întăreşte convingerea c.ă personalul stânei în
acele vremi îndepărtate era statuat şi divizat potrivit unor :reguli şi
rânduieli stipulate prin consuetudine. „Sus, în vârfu' muntelui /, Era
tri păcurărei, I Cel mai mare-i vesăl mare, / Cel mai mic îi vesăl mic" 1 •
Construcţia „vesăl mare" ar însemna după relatările informatorilor, mai
marele peste ciobanii turmari, iar construcţia „vesăl mic" ar semnifica
adjunctul acestuia.
Cercetările de specialitate ne confirmă existenţa acestei ierarhii în
comunitatea pastorală. Romulus Vulcănescu ne vorbeşte de existenţa
între păsitori a unei duble ierarhii organice: una de tipul familial şi o
alta de tipul gradului de participare economico-socială. In frm1tea celei
de a doua ierarhii se află un staroste de păstori, un celnic cu vătafii şi
celelalte subtrepte ierarhice2 •
În variantele din zonele amintite, întâlnim frecvente abateri de la
structura tripartită a numărului de personaje, considerate de unele inter-
pretări îndepărtări de făgaşul tradiţional mitologic şi privite ca mai
recente 3 . Trebuie să subliniem că în textele mai ales din zona Chioar
întâlnim un număr de opt ciobani având în pază opt turme, număr ce
ne este sugerat cu aproximaţie „sunt vo opt turme de oi I Şi vo opt
păcurăroi" 4 • In variantele din Maramureşul istoric ni se prezintă turma
1 P. Bilţiu, Poezii populare din Ţara Lăpuşului, Bucureşti, 1990, p. 19.

2 R. Vulcănescu, Etnologie juridică, Bucureşti, 1970, p. 226.
~ Gh. Vrabie, Poetica Mioriţei, Bucureşti, 1984, p. 66.
4
A. Fochi, Mioriţa, Bucureşti, 1964, text XXIX, Plopiş.
PAVEL BILŢ!U
552
grea, adică turma mare păstorită de un număr de şapte Ciobani. „Pă

şesucu' cel frumos, I Gre turmă de oi s-o pus. I Da cu oi cine umbla? I
Ia şepte păcurăraşi " 5 •
Ar fi dificil de admis că îndepărtarea acestui motiv de structura
tripartită ne conduce la variante mai noi, deoarece trebuie să admitem
că între poezia mioritică şi realitatea etnografică ex'istă o legătură strânsă.
în altă ordine de idei şi aoeste variante păstrează nealterate toate moti-
vele nucleu cu toată încărcătura lor etnografică, indiciu al aceleiaşi
vechimi. Tocmai în această realitate etnografică trebuie să căutăm expli-
caţia la frecvenţa numărului mai mare de tre'i a personajelor. Există
dovezi şi documente certe, că în zonele de deal şi de munte, neprielnice
agriculturii, păstoritul a căpătat o extindere mai mare. Creşterea oilor
ca ramură foarte importantă a economiei sedentare ţărăneşti mixte per-
mitea şi o bună adaptare a specificulu'i geografic. Maramureşul cu munţii
lui întinşi şi bogatele păşuni montane ne slujeşte drept un exemplu
concludent. O diplomă din 1541, referitoare la comuna Ieud ne vor-
beşte de existenţa doar în această aşezare a nouă stâne, o st.î.nă cuprin-
zând în medie 200~300 de oi6 • Rezultă că păSltor<itul era organizat aici pe
st<"ine mai mic'i, dar în satele maramureşene au existat până târziu stâne
cu turme mari, păstorite de un număr mai mare de •trei ciobani. Tur-
mele mari erau tiipecifice păstoritului din Ţara Lăpuşului şi ea zonă mon-
tană cu păşuni întinse şi mănoase, aşa cum ne sugerează variantele de
colind. „Pă picior de munte, / Merg oile-n munte I De multe nu-s
multe, I Numai nouă sute'" 7 •
Statutul ritualic al stânei joacă în Mioriţa un rol primordial. Păcu
rarii care aparţineau primei trepte ierarhice adică erau „cei mai mari" se
asoL"iau, ne spun variantele din întregul Ardeal, pe principiul consangvi-
nităţii. De aceea erau „fraţi", „frăţişori", „primăveri" (veri primari),
ori „veri primari". Ciobanul care dorea să se integreze la stână, dar nu
făcea parte din comunitatea consangvină a celor grupaţi în ceată, nu
putea fi constrâns după legea sângelui să-şi exercite, în rt:otalitate, obli-
gaţiile ritualice legate de aceasită ocupaţie~. Ruptura care se produce aici
ar putea fi una de neam, ea producându-se între ciobanii „cei mai mari"
care se află în raporturi de rudenie, deci sunt cum aminteam fie „veri
primari", fie „primăverei", „fraţi", sau „frăţişori" şi „oel mai mic" care
este străin de neam, el fiind „streinel", „străinuc", „negru străin". Rup-
tura se produce graţie neapartenenţei lui la structura de neam, la rude-
nia de sânge.
Statutul ritualic al asocierii la stână îngăduia şi asocierea fârtaţilor,
cum ne sugerează variantele Mioriţa colind, deoarece între fârtaţi se
stabileau relaţii de rudenie, în urma ritualului înfrăţirii având ca miez
amestecarea sângelui, aşa încât fârtaţii duceau o viaţă comunitară, sub
raportul obligaţiilor profesionale, s'imilară cu cea a fraţilor de sânge 9 •
s CalendarulMaramureşului, Baia Mare, 1980, p. 15.

L. Mihalyi, Diplome maramureşene din secolul al XlV-lea -
6 XVo-lea Mara-
mureş, Sighet, 1990, p. 356-357.
7 Peteritea, în AFMM, 1980, p. 107.
e R. Vulcănescu, op. cit., p. 226.

9 Ibidem.
MIORIŢA - COLIND IN MARAMUREŞ 553
Cercetătorul Al. Amzulescu lansează o nouă ipoteză, originală şi

totodată personală, potrivit căreia la baza Mioriţei ar sta un ritual de
iniţiere al ciobanului nou venit la stână 10 .
Ipoteza nu ni se pare numai foarte frapantă, dar şi nelipsită de un
fundament probabil care poate fi susţinut cu multiple argumente.
Variantele de Miorita colind din Tara Maramureşului conţin ele-
mente neluate în seamă incă de cercetători, dar de mare însemnătate ce
par să ne sugereze cu limpezime că ciobanului nou venit la stână i se
pretinde cunoaşterea riturilor de· bază în viaţa stânei, care odinioară pro-
babil că au fost obligatorii pentru cel ce se integra în comunitatea pas-
torală. Ciobanului „străin" şi acest !f:ermen ar putea fi înţeles şi ca
străin de cunoaşterea statutului ritualic al stânii este trimis „după
apă-ntre vălcele" sau „după apă-ntre izvoară", apă care era folosită în
riturile de tratare a oilor bolnave.
Cercetările efeotuate de noi asupra păstoritului din această zonă ne
argumentează că apa necesară efectuării unor rituri de vindecare a oilor
bolnave trebuia adusă după un anwnit ritual de unde ·se adună două
izvoare. „Aducem apa sara pă lună plină d'e und'e să bat doauă izvoară
şi nu vorovem când merem după ie nimnică unu cu altu şi o dam
la oi" 11 .
Variantele Mioriţei colind din Maramureşul istoric, în acord cu
conservatorismul acestui spaţiu, ne furnizează şi alte elemente nu mai
puţin interesante legaite de statutul ritualic bogat, cu reguli care ne
argwnentează arhaicitatea lui. Se pare că doar Maramureşul şi Ţara
Oaşului sunt singurele zone în care variante multe la nwnăr conservează
hotărârea sfatului de judecată de a-l omorî pe ciobanul osândit, oscilând
între moamea prin împuşcare, tăiere, aruncarea în ţepi sau „punerea
între fărtaie". Motivul ne apare conservat în formă identică în toate
variantele: „Ori să-l puşte, ori să-l taie /, Ori să-l puie-ntre fărtaie /,
Ori să-l taie, ori să-l puşte I Ori să-l puie-ntre ţăpuşte"12.
Folcloristul maramureşean Isidor Râpă pune acest chip de ucidere
a ciobanului prin aruncarea lui în ţepi cu jertfele umane aduce de către
strămoşi regelui ZalmoxisJ3. Părerea ni se pare întemeiată de vreme ce
exegeţi ai religiei strămoşilor, ai istoriei lor menţionează că era îndăti
nat la băştinaşi trimitirea din câte cinci în cinci ani a câte unui sol
lui Zalmoxis, care să-i spună durerile şi nevoile lor. Trimiterea se făcea
în felul următor. Se trăgea la sorţi unul dintre daci. I se înşirau toate
câte au să le transmită zeului, apoi era zvârlit în sus spre a cădea între
lăncile fixate cu vârful în sus. Dacă solul murea străpuns, ei credeau
atunci că Zalmoxis le era favorabil şi că le-a primit cererile. Dacă nu
murea ei dădeau vina pe sol, spunând că este un om rău şi trimiteau
altul în locul luit4.
Prevederile hotărârii sfatului de judecată asupra modului în care
urmează să fie omorât ciobanul osândit, prezente în motivul mai sus
10 Al. Amzulescu, in REF, 24, 1979, 1, p. 53-61.

11 N. Paşca, 59 ani, 1979, Lăpuş.
1
~ A. Fochi, op. cit., textele: XXI, XXII, XXIV.
18 I. Râpă, în Com. St. Sighet, 1970-1971, p. 91.
14
C. C. Giurescu; D. C. Giurescu, Istoria românilor, I, Bucureşti, 1974, p. 70.
PAVEL BILŢIU
554
citat, ne dezvăluie două modalităţi în care el urmează să fie ucis, ambele

de factură ritualică: aruncarea în ţepi ascuţite şi „punerea între fărtaie",
adică expulzarea lui spre a fi ucis între hotare, dacă avem în vedere că
.folcloristul Dumitru Pop ne explică termenul „fărtaie" ca însemnând
hotară 1 5.
Pedeapsa la hotare era o formă de sancţiune ritualică extrem de
veche în comunitatea sătească românească. Judecarea şi pedepsirea la
hotare păstrează caractere străvechi rituale deosebite în structura lor
de judecare şi pedepsire din vatra satului.
De altfel importar:i.ţa hotarelor este consemnată direct sau indirect
s.i în alte forme de activitate materială sau spiri.tuală la români. La
hotare se încheiau acte de hotărn'icie, se luau mărturiile, se expulzau
răufăcătorii, se legau prieteniile între v.ecini, frăţiile de cruce între flă
căi. De aceea hotarul în conştiinţa juridică a ţăranului român reprezintă
o instituţie de drept cutumiar, fără de care nu puteau fi explicate şi
concepute multe din aspectele arhaice ale legii ţării sau obiectul pămân
tului16.
Cercetători dintre cei mai prestigioşi au aşezat la baza acestei capo-
dopere a creaţiei noastre orale Mioriţa riturile de înmormântare. C.
Bră'iloiu a fost printre cei dintâi exegeţi ai Mioriţei care sublinia că
pentru a înţelege balada este bine a se analiza în lumina riturilor şi
simbolurilor ţărăneşti de înmormântare 17 • Dumitru Caracostea, analizând
prezenţa ustensilelor ciobăneşti la mormântul păstorului ajunge la con-
clUZ'ia potrivit căreia „toate acestea arată că înainte de a fi poezie, ima-
ginile mioritice au fost ritualuri1 8 • Mai recent Ion Taloş prooedează la o
amănunţită analiză a riturilor funerare ce stau la baza Mioriţei colind,
punând la contribuţie un material bogat cules de pe întregul cuprins al
Ardealuluirn.
Cu siguranţă spaţiul, situat în preajma stânii, în perimetrul ei, în
care ciobanul cere testamentar să fie îngropat subscrie acestor rituri.
Este important de subliniat că în variantele Mioriţa colind din Mara-
mureş ca şi în cele din întregul Ardeal ciobanul optează pentru spa-
ţiul rezervat mieilor, nedorind alt loc de înmormântare decât „în jocuţu'
mieilor", „în ţărcuţu mieilor".
Preferinţa pentru acest spaţiu de cea mai largă circulaţie, aşa cum
aminteam, derivă din sacralitatea acestui spaţiu, generată de sacralitatea
animalului căruia îi este destinat.
Sacralitatea mielului ne este de altfel generat într-o fază străveche
prezenţa lui în riturile de înmormântare, care ulterior a dispărut din
acest spaţiu al Maramureşului, imaginea înmormântării cu mielul rămâ
nând doar o urmă, o reminiscenţă conservată în variantele de colind
15 D. Pop, în Studia, Series Philologia, 1965, I, p. 133.

1s R. Vulcănescu, op. cit., p. 1193.
17
C. Brăiloiu, în Elogiu folclorului românesc, Bucureşti, 1969, p. 362.
18
D. Caracostea, O. Bârlea, Problemele tipologiei folclorice, Bucureşti, 1971,
p. 131.
19 I. Taloş, în AMET, Cluj, 1983; Idem, în AF, II, 1982, p. 95-133.
MIORIŢA - COLIND IN MARAMUREŞ 555
Mioriţa. în variantele din Rozavlea sau Borşa ciobanul cere în testa-

ment „Să-mi puneţi un miel la cap" 20 •
Mai trebuie să subliniem că oaia şi mielul în riturile de înmormân-
tttre din unele regiuni ale ţării s-a conservart: până astăzi. în judeţul Pra-
hova se mai practică şi astăzi ritualul datului oii peste sicriu la groapă,
care probabil într-o fază veche era sacrificată.
Cercetările arheologice ne atestă prezenţa oii în riturile funerare ale
populaţiei vechi din România. Oase ale acestui animal s-au descoperit
în mai multe morminte dintre care cele situate la Ocna Sibiului21 • Cer-
cetările arheologice ne atestă prezenţa acestui animal şi în riturile
funerare ale altor popoare. Important de subliniat că în momentele sla-
vilor din Moravia sau din alte părţi s-au descoperit oase de oaie, care
făceau parte din ofranda funerară, ofrandă similară cu cea practicată
de populaţiile vechi din România22.
Sacralitatea mielului constituie miezul semnificaţiei unor obiceiuri
tradiţionale din folclorul nostru. În judeţul Prahova a fost atestart: un
fel de obicei practicat de Anul Nou constând din colindarea cu acest
animal pe la casele gospodarului. Obiceiul se numeşte „Cu miel~elul
alb" şi simbolizează puritatea. Mielul este purtat de un băiat din gos-
podărie îmbrăcat în alb. Mielului i se pune la gât o zgardă albă cu clo-
poţel şi este învelit cu un cearşaf, ca să nu fie văzut, vedere care ar
compromite primir.ea lui cu plăcere. Se umblă pe la fiecare casă unde
este dezvelit de gospodar care rosteşte: „Precum lâna mielului este albă
şi curată aşa şi sufletul meu să fie fără grijă şi curat ca şi el. Gospo-
darul dă bani celui care a adus mielul care rosteşte „mulţi ani să tră
ieşti", „mulţi ani fericiţi"2 3 •
Vorbind de prezenţa mielului în folclorul obiceiurilor tradiţionale
trebuie să subliniem că ea nu lipseşte nici din Maramureşul istoric. In
ceremonialul nunţii şi astăzi pe Valea Vişeului şi la Borşa se praatică
aducerea mieilor la miri. O fată aduce pe o tavă doi miei din aluat,
având gâtul împodobit cu şnur roşu, rostind un cântec ceremonial. Ver-
surile par să ne sugereze semnificaţia acestui rit, acela de prosperitate şi
spor în turme. „Că io zin cu vo doi mei I Să-şi .facă mirii botei"24.
Legătura dintre Mioriţa colind şi riturile .funerare ne apare pusă în
lumină şi de către alte elemente e1tnografice conservate în variantele
care circulă în zonele amintite. Intr-un text înregistrat de noi la Chiuz-
baia ciobanul osândit cere să fie înmormântat cu creanga de măr. „Şi-o
crenguţă de lemn dulce I Pune-mi-o în loc de cruce"25.
în obiceiurile de înmormântare mărul are o simbolistică a lui aparte.
Simion Florea Marian menţionează că în unele comune din Transilvania
2J A Fochi, op. cit., text XIX; V. Şteţco, Poezii populare din Tara Maramu-
reşului, Bucureşti, 1990, p. 94. •
21 D. Nicolescu-Plopiş; W. Wolski, Elemente de demo9rafie şi ritual funerar
la populaţiile vechi din Romania Bucureşti, 1971, p. 223. ·
22 Ibidem. ·
23 Obiceiuri de Crăciun din comuna Breaza, judeţul Prahova, in Cule9ătorul,
Buletinul Arhivei etnografico-folclorice a Muzeului etnografic al Transilvaniei,
Cluj, 1923.
2 4 ln AFMM, 1980, p. 200.
25 P. Bilţiu, La fântana lină. Colinde din Transilvania nord-vestică, mss.
PAVEL BILŢIU
556
pomul mortuh.J'i. se face ca şi în Bucovina dintr-o creangă de măr

oarzăn, iar după ce s-a împodobit se împlântă într-o coşlată şi împreună
cu acesta se pune într-un blid" 26 •
•În unele sate din Bucovina s-a conservat până astăzi în obiceiurile
de înmormântare mărul ca merinde a mortului. Datina de a se pune
măr ca merinde a mortului s-a conservat şi în imaginile colindelor cu
incipitul „Mă ~uai, luai", descoperite în părţHe Sătmaru}ui „Patruzc'ici de
cuie I În sălaş să-m' puie I Şi-on măruţ ba dulce /, Cu-a cela m-oi
duce" 27 .
În balada Mioriţa, Constantin Brăiloiu semnala între primii „sub-
stiJtuirea unui element sau obiect întâmplător accesoriilor normale din
ceremoniile ţărăneşti" 28 . Mircea Eliade observa şi el că instrumentele
pe care păstorul doreşte să 1e vadă la mormânt sfârşesc prin a figura
realităţile culturale ale funeraliilor 29 • Variantele care circulă intens în
zonele Codru, Chioar l?i Sălaj axate pe motivul fetei de maior conţin
substituirea steagului prezent în ceremoniile funerare ţărăneşti consa-
crate tinerilor nelumiţi. „Fluierul cel drag 1, Mi-l puneţi de steag"3o.
Prezenţa instrumentelor muzicale la mormântul ciobanului care sunt
fluierul şi trâmbiţa nu trebuiesc privite doar în context literar, ca rezul-
tat al unor metafore poetice, ci trebuiesc privite şi pe linie etnografică.
Cercetările ne dovedesc existenţa în ceremonialul funebru, mai ales la
românii din Moldova a bocitului cu interpretare vocală şi la fluier 31 •
În Moldova, potrivit cercetărilor, mai este îndătinat şi astăzi bocitul la
fluier, fără intervenţia vocii umane 32 . Simion Florea Marian aminteşte
de existenţa bocitului la fluier şi în Transilvania şi Ţara Crişurilor
Alb şi Negru. „ln loc de a boci pe cel repausat se aguiră un individ
care ştie zice bine din fluier şi acela apoi aşezându-se la capul repau-
satulu'i începe a zice dintr-un fluier ciobănesc câte-o melodie foarte
jalnică 3 3.
Variantele din Ţara Lăpuşului ne furnizează date interesante pe
:linia relaţiilor dintre ustensilele ciobăneşti prezente la mormânt şi reali-
tatea etnografică. Într-o variantă de la Suciu de Sus întâlnim „fluierişca
de fag", alături de „fluierişca de os" 34 • Considerăm prezenţa probabilă
aici a unui strămoş al fluierului. De altfel cercetările arheologice ne
atestă forme asemănătoare cu acest instrument, mult uzitat de către
păstori, încă din neolitic35.
Referitor la prezenţa trâmbiţei în variantele din Maramureşul isito-
ric ne îndreaptă tot către o realitate etnografică. Ea nu poate fi despăr-
26 S. F. Marian, !nmormântarea la români, Bucuresti, 1892, p. 169.
21 ln AFMM, 1980, p. 80. .
2 8 C. Brăiloiu, op. cit., p. 361.
29 M. Eliade, De la Zalmoxis la Gengis-Han, Bucureşti, 1978, p. 243.
30
A. Fochi, op. cit., textele XXVI-XXVIII; D. Pop, Folclorul din zona
Codrului, Baia Mare, 1978, textele: 372, 376, 379.
3l Al. Tiberiu, Instrumentele populare ale poporului român, Bucureşti, 1956,
p. 184.
32 Ibidem, p. 186.
a3 S. F. Marian, op. cit., p. 184.
34 P. Bilţiu, op. cit., p. 13.
as Al. Tiberiu, op. cit., p. 146.
MIORIŢA - COLIND lN MARAMUREŞ 557
ţită de actul bocirii ritualice din cadrul ceremonialului funebru. Bocirea

defunctului cu trâmbiţa s-a conservat până astăzi în spaţiul de peste
Gutâi îmbrăcând forme interesante în satul Strâmtura. Bocirea cu
trâmbiţa este întâlnită şi în alte zone ale ţării, mai ales din Moldova.
Simion Florea Marian vedea în această formă de bocire a defunctului
„o însuşire a poporului român (care şi-o păstrează în moentul înmormân-
tării unui cioban şi nu numai) în unele ·comune din Bucovina şi mai
ales de prin munţi, când se cântă numai cu trâmbiţa" 30 •
Între ustensilele cu care ciobanul doreşte să fie înmormântat apare
frecvent în variantele din zona Codru şi Maramureşul istoric lancea,
care se întâlneşte şi în variantele altor regiuni din Ardeal3 7 • Lancea a
slujit ca armă de apărare, stân'ile fiind adesea ţinta multiplelor atacuri
ale animalelor sălbatice. Considerăm însă că acest element etnografic
este şi o moştenire din perioada dind în cadrul păstoritului se mai prac-
tica vânaitul, cele două ocupaţii nefiind încă complet separate, perioadă
în care hrana ciobanilor nu era asigurată numai din produsele stânii, ci
~i din vânat.
Numărul elementelor etnografice cerute de ciobanul osândit să îl
însoţeasoă în marele drum este în Mioriţa colind din zonele amintite
impresionant. Dintre acestea nu ~ipseşte toporul, care apare frecvent în
variantele din Ţara Oaşului, subscriind şi el aceleiaşi realităţi etno-
grafice.
Cerce1tările arheologice ne dovedesc :;:irezenţa la toate popoarele în
cadrul riturilor de înmormântare a ustensilelor de metal de toate cate-
goriile. Ele sunt foarte frecvente în mormintele băştinaşilor din epoca
fierului, după cum frecvente sunt şi în perioada Daciei romane sau a
perioadei post-romană (secolul al V-lea). Prezenţa lor a fost semnalată
mai ales în mormintele daco-geţilor 38 • Frecvenţa obiectelor de metal a
fost semnalată şi la populaţiile vechi din România39 . Obiectele de metal
folosite în riturile de înmormântare au fost interpretate şi pe linia valo-
rii lor simbolice, fiind legate de ideea de forţă şi de durată, poate chiar
de renaştere, deoarece la începutul descoperirii lor metalele erau con-
siderate sacre.
Variantele din Maramureşul istoric ne furnizează şi alte elemente
interesante strâns legate de realitatea etnografică a colindului mioritic.
S-ar putea multe discuta asupra spaţiului în care ciobanul îşi exprimă
testamentar dorinţa să fie îngropat, uneori acesta ar dori să fie „De-a
umbruţa bradului" 40 sau „Su crucea molidului". în numeroase variante
bradul substituie obiecte din recuzita înmormântării tradiţionale. „Din
locuţ de copârşeu I Puneţ' scoarţă de durdzău. I Şi din locuţ de sălaş I
Pw1eţ' scoarţă de bohaş"41.
Trebuie să avem în vedere că bradul deţinea un loc important în
mitologia vieţii şi continua şi în cea a morţii. Este arhicunoscut obiceiul
36 S. F. Marian, op. cit., p. 118.
31 I. Taloş, in AF, II, 1982, p. 95-135.
JS D. Frotase, Rituri funerare la daci şi daco-romani, Bucureşti, 1971.
J~ N. Bot, in AMET, 1982, p. 118.
40 A. Fochi, op. cit., text: XVI.
il Ibidem, textele: XIX, XXII.
PAVEL BILŢIU
558
românesc de a se pune pe mormântul unui fecior un brad împodobit

cu panglici, beteală care să semnifice dublulul vegetal al mortului, arbo-
rele cu care acesta se presupune că a fost înfrăţit sau îngemânat la naş
tere. Dar bradul se mai punea şi la mormântul unui tânăr neînsurat
pentru a simboliza căsătoria cu care în mod normal trebuia să se înso-
ţească înainte de a muri 42 .
Interesante rămân consideraţiile lui Tancred Bănăţeanu legate de
functia bradului în riturie funerare: „L' arbre a ete considere toujours un
0
1
etre vivant, ayant un âme, pour expliquer la croyance en sa vie - ou

a sppose que l'arbre renferme, ou bien est lui - meme la reincarnation
d'un mort de son âme exterieure au du mort lui meme" 43 .
în raport cu realitatea etnografică se află şi alte elemente prezente
în Mioriţa colind din acest spaţiu, care încă nu au fo,st luate în conside-
rare. Deseori ciobanul cere să fie înmormântat în vârful muntelui adică
„în vârvuţu muntelui"44. O astfel de dorinţă, alegerea unui astfel de
spaţiu trebuie interpretată şi ea pe linia credinţelor religioase ale stră
moşilor legate de înmormântare. Aşa cum se ştie vârfurile munţilor
erau considerate sacre, erau locuri unde preoţii oficiau rugăciuni, cere-
monii şi incantaţii. Ele asociau $i cultul soarelui, deoarece preoţii urcaţi
pe vârfurile munţilor se considerau aproape de soare45 .
Mai există în variantele de colind mioritic din Maramureş şi alte
elemente interesante legate de ritul spaţiului de înmormântare. Intr-o
Mioriţă de la Ieud, ciobanul cere să fie înmormântat „In strunguţa fete-
lor, I In caLea nevestelor" 46 . Reintegrarea cosmică în jurul căreia pola-
rizează întregul nucleu al Mioriţei includea mai întâi împlinirea căsăto
riei, ca ceva dat să se întâmple şi dincolo de fire. Aşa încâit eroul miori-
tic doreşte împlinirea acestui eveniment crucial al vieţii fie şi într-o
manieră simbolieă, datorită existenţei prematur întrerupte.
Aşa cum observa Mircea Eliade nici o viaţă nu este completă fără
nuntă şi este de ajuns să trimitem lectorul la numeroase lucrări publi-
ca:te despre simbolismul nupţial al riturilor şi obiceiurilor legate de în-
mormântarea băieţilor şi fetelor tinere, în Europa şi în alte regiuni ale
lumii 47 .
Motivul maicii bătrâne, abia schiţat în colindul din Maramureş, şi
axat pe ideea de cruţare a mamei este şi el în acord perfect cu realitatea
etnografică. în unele variante întâlnim conservată data exactă la care
avea loc coborârea oilor de la munte pentru iernart:. „Şi-a zâni dzua
cruci I Voi la ţară-scoborî"~a.
Maica care îşi aşteaptă nerăbdătoare fiul ne este zugrăvită în multe
variante maramureşene în chipul femeii de la ţară, înfrăţită cu ocupa-
R. Vulcănescu, Coloana cerului, Bucureşti, 1972, p. 69. ·

42
T. Bănăţeanu, in Revue des etudes indo-europeen, IV, fasc. 1-2, janvier-
43
juin, 1947.
0
P. Lenghel-Izanu, Poezii şi poveşti populare din Maramureş.
45 C. C. Giurescu; D. C. Giurescu, Op. cit., p. 70.
46
P. Lenghel-Izanu, op. cit., p. 225; Antologic de folclor din judeţul Mara-
mureş, p. 103.
47
M. Eliade, op. cit., p. 244.
• 9 A. Fochi, op. cit., text XVII.
MIORIŢA - COLIND !N MARAMUREŞ 559
ţiile tradiţionale. „Vi-ţ' tîlni c-o maică, I C-o maică bătrână /, C-on furcoi
la mână"4 9 • Aşteptarea fiului subscrie şi ea unei rânduieli îndătinate.
„Mămuca m-a agodi (aştepta) / Cu cina gata pă masă I Şi cu apă răce-n
vasă" 50 •
Studiierea Mioriţei-colind din perspectiva etnografică constituie un
preţios punct de sprijin în cunoaşterea etnogenezei acestei capodopere,
facilitându-ne să pătrundem tot mai adânc în reconstituirea rădăcinilor
spirituale ale poporului român.
PAMFIL BILTIU
MIORIŢA - A CAROL FROM MARAMUREŞ
(Summary)
The study of this caro! from an etnographica! point of view constitutes a

valuable support for the knowledge of the genesis of this masterpiece of folk art
and one of the posibilities to reconstruct the spiritual roots of the Romanian
people.
CÂTEVA DATE DESPRE MORARIT IN ŢINUTUL SOROCII ŞI
DESPRE MORILE PLUTITOARE DE PE NISTRU (1512-1960)
De-a lungul istoriei sale poporul român a creat o cultură materială

originală, cultură ce ilustrează, pe lângă ingeniozitatea tehnică, o cunoaş
tere perfectă a materialelor folosite şi, de asemenea, a condiţiilor geo-
grafice şi climatice.
Cultura materială a populaţiei româneşti din teritoriul dintre Nistru
şi Prut este expresia unei concepţii unitar.e de viaţă, bazată pe locuirea
ei neîntreruptă pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri.
Printre ocupaţiile legate de cultivarea pământului un loc de seamă
îl ocupă morăritul. Atât instalaţiile tehnice, tradiţionale sau moderne,
folosite, cât şi cantitatea de cereale produsă vorbesc despre nivelul de
dezvoltare a morăritului în acest .te~ttoriu. Se ştie că, în cantităţi mie'i,
prelucrarea cerealelor în crupe şi făină se făcea la râşniţă şi pivă, iar
în cantităţi mari, cerealele erau prelucrate fie la morile de vânt, fie la
cele de apă, statornice sau plutitoare. Desigur, predominau morile de
vânt, răspândite pe întreg teritoriul dintre Nistru şi Prut, iar morile de
apă se întâlneau mai ales pe Prut, Nistru şi Răut, dar şi pe unii dintre
afluenţii acestor râuri.
Astfel, despre existenţa unor mori la Soroca vorbesc mai multe
izvoare documentare. Spre exemplu, Ia 1 iunie 1512, domnitorul Mol-
dovei Bogdan II adresează reg,elui polon o scrisoare, în care îl roagă să
i se transmită în posesie câteva mori aşezate: „faţă în faţă cu castelul
nostru de Soroca I ... I care ne apără de păgâni" 1 . La 17 ianuarie 1517
Bogdan II întăreşte faptul primirii de la Ştefan cel Mare, de către un
anume Calian, a satului Soloneţ, cu mori, în schimbul a alte 1trei sate:
.,:cosaoevţi i Trincinţi i Strijacovţi da prisluhaiut s naŞemu grad,u, s
Soroţe . . ." 2 • Insăşi atestarea unor mori în ţinutul Sorocii la începutul
secolului al XVI-iea dovedeşte existenţa acestora cu mult înainte, ţinând
cont de faptul că Soroca era atestată documentar încă de la 1499.
in 1640 boerul Ştefan din Ţipâlova, pârcălab de Soroca, şi Toader
Mălai, văitaf de „hânsari" (husari) din Chişelniţa, punând nişte mori pe
apa Nistrului, întră în conflict cu stăpânii moşiei Voroncăuţi Dumi-
traşco Fulger, Ionaşco Hripcovici şi Manule, care, folosindu-se de obi-
ceiul pământului: „au luat de la acele mori tot venitul ce le revenea
lor pe toată săptămâna şi de sâmbăta sara până duminică sara"3. La 4
august 1640, domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, le face judecată dreaptă,
după legea ţării, întărindu-le, astfel, posesiunea pentru: „acele vaduri
pentru mori, pe râul Nistru, din hotarul satului Voroncăuţi, ca să aibă
1 G. F. Cebotl)renco, Sorocscaia creposti pomiatnic starinî, Chişinău, 1984,
p. 10.
2 idem, p. 10.
3
M. Dragnev, A. N. Nichitici, Moldova ie epoca feudalismului, III, Chişinău,
1982, p. 596.
NICOLAE A. BULAT
a ţinea ei, după obicei, şi să aibă a-şi lua venitul de la morile acelor
oameni străini, precum a fost din veci obiceiul I ... !, venit ce va avea
de s<:1mbătă sara până duminică sara"~.
Tot cu judecată domnească, la 2 iulie 1661, s-a terminat şi încerca-
rea boerului Miron Costin, pârcălabul Hotinului, de a acapara o moară de
apei pe râul Ciorna, în ţinutul Sorocii, moară ce aparţinea Mănăstirii
Sfânta Vinere din Iaşi.
Pe la 1720 a fost întemeia\t schitul Cosăuţi (devenit mai târziu
Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului")\ schit aşezat lângă un râuleţ
ce punea în mişcare pietrele celor două mori ale mănăstirii, la care se
măcina făina pentru mănăstire şi pentru satele vecine.
Dar o informaţie mai largă despre numărul morilor de la Soroca
găsim în documentul numit „Darea de samă a conducerii de zemstvă
Soroca şi hotărârile adunării a XXXI judeţene, 1899". Conform datelor
statistice cuprinse aici, în judeţul Soroca erau: 308 mori de vânt, 242 de
apă, 8 trase de cai şi 50 cu aburi. După Dicţionarul Enciclopedic de
Brochaus şi Efran (în lb. rusă, S. Pe1tersburg, 1900, vol. 30, p. 901-903),
în judeţul Soroca funcţionau 386 mori de vânt, 255 de apă, 19 cu aburi şi
12 cu cai. Oraşul Soroca avea numai 7 mori, iar producţia tuturor mori-
lor era de aproape 2800 de copăi („cetverice") de făină.
Câtă populaţie era implicată în morărit la nivelul judeţului în anul
1930 aflăm din datele Recesământu1'ui Populaţiei Romfmeşti efectuat
în acelaşi an:
Popu laţia totală implicată în mod-.rit Jucl. Soroca Oraş Soroc a

I 916
I 153
l'roprietari şi patroni I :\[ I F I )f I F
Popu laţia acth·f1 4-!8 28 36 3

Prop rietari şi patroni 125 5 8 -
Sal ar iaţi 129 2 26 I
l' cen ici l - - -
Conform datelor statistice ale anului 1930, în oraşul şi judeţul So-

roca funcţionau 138 de mori, iar în toată Basarabia circa 1000 de mori
ţărăneşti. Acestea din urmă, fiind scutite de impozite, concurau cu suc-
ces morile industriale.
La începutul anilor 30, proprietarii de mori ţărăneşti încep să se
organizeze, obţinând - una din primele lor biruinţe - reducerea cu
500/o a taxei pentru combustibil şi ulei mineral. In anul 1935 proprie-
tarii de mori ţărăneşti se organizează în Asociaţia generală a micilor
morari şi proprietari de uleiniţe; un mare suces al acesteia fiind obţi-
4 idem, p. 596-597.
5 Adăpostită
pe un loc unic prin frumuseţea sa, de jur împrejur apărată de
culmi acoperite de stejari seculari şi de păşuni bogate, mănăstirea a fost sute .de
ani sprijinul suferinţelor şi speranţelor ţăranilor din această parte a ţinutului
Soroca.
DESPRE MORĂRITUL IN ŢINUTUL SOROC'°' 563
nerea în acelaşi an (1935) a impozitului pe cifra da afaceri pentru morile

ţărăneşti.
Morăritul mic era industria cea mai dezvoltată, aitât în Soroca, cât şi
în întreaga Basarabie, devenind prin anii '30 industria agricolă de bază.
In anul 1936 industria alimentară a judeţului Soroca era repr-ezentată de
171 mori, 119 fabrici şi prese de ulei, 2 fabrici de bomboane, 2 de spirt
şi una de bere.
Scăderea numărului de mori de la 598 (1898) la 171 (1936) se poate
explica, pe de o parte, prin consecinţele calam'iităţilor naturale şi sociale
abătute pe acest teri toriu în această perioadă, dar şi prin apariţia morilor
1
cu un randament mult mai mare şi, deci, prin lichidarea treptat<l a

morilor mici şi neavantajoase - pe de altă parte.
Pe tot cursul Nistrului, în sus, spre Otac'i şi, în jos, spre Raşcov,
nu era un sat aşa de bogat în mori de apă plutitoare ca şi Cureşniţa, sat
aşezat în lunca Nistrului, la 12 km de târgul Soroca, vestit, încă de la
început de secol, prin oamenii săi, ţărani răzăşi liberi care şi-au închinat
viaţa păm{1ntului şi apei. De primăvara devreme şi până toamna târ-
ziu, deasupra satului se auzea cântecul monoton al morilor. Informaţiile
(orale) culese recent arată că, la începutul secolului nostru, la Cureşniţa
erau vreo 17 mori plUJtitoare6 , iar pe la începutul deceniului al treilea
doar 127, ca la sfârşitul aceluiaşi deceniu să mai fie doar 10 8 • De ase-
menea, în satul vecin, Holoşniţa, la începutul secolului au fost 7 mori,
iar la sfârşitul anilor '30 mai erau 5, din care 4 se aflau pe Nistru,
mai sus de sat, la locul numit „Zidul dracului" 9 .
Până la 1940, la Holoşniţa era şi o moară statornică, pe uscat, cu
motor1°, precum şi o alta cu aburill.
Intrevăzând nevoile economico-sociale locale şi bazaţi pe ideea fruc-
tificării energiei gratuite a apei Nistrului, 2-3 gospodari se uneau cu
economiile lor în vederea construirii unei mori. Pentru aceaslta, mai
6 Inf. Jamba Pantelei Mihail, n. 1896, 78 ani, Holoşniţa.
7 Inf. Vera Ravscaia, n. 1913, Cureşniţa.
8 Una din cele mai vechi mori de apă de care îşi amintesc sătenii din
Curesniţa aparţinea lui Costache a lui Niţă şi era plasată pe râul ce curgea prin
sat. Tot cu ajutorul localnicilor mai în vârstă am găsit posesorii morilor plutitoare
de la Cureşniţa, pe la sfârşitul anilor '30: 1. Petraşevschii Abram -Ion (moşteni
tor rămâne feciorul său, Ion); 2. Bursacovschi Vasile Timofei (moara veche s-a
distrus şi posesorul construeşte una nouă); 3. Revenea Gheorghe (dup·"t moart0:1 sa
moara a fost moştenită de fratele său, Revenea Ilie.); 4. Revenco Vasile (socrul
lui Jamba Pantelei Mihail. V. nota 6); 5. Bulat Alexandru Matvei; 6. Bulat Alexei
Iacob; 7. Bursacovschii Alexei Timofei; 8. Bulat Nicolai Filip, Bulat Isidor, Re-
venco Vasile (tata lui Revenco Grigore Vasile, rămas moştenitor) şi Pascari Foca
- toţi patru părtaşi ai unei singure mori; 9. Tomac Gavril Filip; 10. Bulat CJ.i-
mintii Filip, Revenco Isai Ion - ambii părtaşi la aceeaşi moară. Din rânâul
acestor vestite familii de morari s-a ridicat şi cunoscutul meşter, Mihai Ion Revenco
care a ridicat multe mori în părţile Sorocii.
9 Inf. Arion Leontii Nicolai, 78 ani, Holoşniţa. Locul numit „Zidul dracului"
era un vad cu apă repede, vârtejuri şi bulboane. Posesorii celor 5 mori plutitoare
de la Holoşniţa erau: 1. Prisacaru Ion; 2. Prisacaru Ştefan; 3. Burduja Jon; 4.
Prodan Grigore; 5. Prisacari Toma, Burduja Ion Vasile şi Maxim Gherasim -
toţi trei părtaşi ai aceleeaşi mori.
10 Proprietar Ion A. Coşciug.
11 Proprietar Lefter ZahArescu.
NICOLAE A. BULAT
564
înt<:îi, cumpărau şi aduceau pe mal, la locul stabilit, buşteni de stejari,

lungi de 8-9 m şi cu grosimea la w1rf de 25-30 cm. Cu „lestia" de
mana tăiau stejarul în lung, făcând scânduri pentru podul morii (funda-
ment, luntre plutitoare), ce avea mărimea de 4-5 m 1 9-10 m. Legătura
podului era făcută din lemn de salcc"tm. Apoi, meşterii ridicau scheletul
casei, care era bătut de jur împrejur cu scânduri subţiri, având gro-
simea de 1 cm, ca să fie casa mai uşoară. Acoperişul era confecţionat
din şindrilă. Moara avea 3 uşi: două mai mari în faţă, late de 80-100
cm. iar a treia, mai mică, era spre cursul apei, pentru a observa şi con-
trola, la timp, barjele, plutele şi vapoarele ce coborau în jos pe Nistru,
de la Otaci-Movilău spre Soroca-Tighina. Una dintre uşile mari era
folosită pentru a da moara la firul apei. Pentru această ope:raţiune, mora-
rii se foloseau de un „vârtej", destul de original ca şi construcţie (vezi
anexa 3), constituit dintr-o bară destul de lungă, al cărei capăit de jos
se sprijinea la fundul ape'i, iar celălalt ieşea în afar.ă prin acoperiş. La
mijlocul uşii era fixat vârtejul propriu-zis, care era legat printr-un lanţ
cu vârful de sus al barei, cel ieşit prin acoperiş. Când vârtejul era mişcat
în jurul osiei sale, lanţul se depăna pe vârtej, iar bara, trasă de la vâd
de lanţ, împingea moara în adânc.
Pe cea de-a doua uşă se dădeau sacii cu grăunţoase la măcinat.
Transportul lor de la mal la moara plutitoare se făcea cu ajutorul unei
luntri cu fundul plat - dubasul, cârmuit cu un „şoş;t" (bară de lemn cu
lungimea de 2,30-21,50 m). Dubasul era construit din scânduri de brad,
având lungimea de 7 m şi 1,20---1,30 cm lăţimet 2 • Moara plutitoare de
la Cureşniţa (vezi anexa 1) avea, în afara casei plutitoare ce purta meca-
nismul morii (vezi anexa 2), la curentul de apă, aripi („pălari") care
erau fixate cu spiţe de val. Morile aveau 8 „pălari", 40 de spiţe - fie-
care aripă având câte 5 spiţe, şi fiind formată din 2 scânduri unite prin
„ostriţe".
Valul pe care erau fixate „pălariile" era de 9 m lungime avea fusul
fixat pe un „pohodnic", plută de 6-7 m lungime. Celălalt capăt al
valului era fixat în roata cea mare, verticală, dinspre interiorul morii,
prevăzută cu 92 de „măsele". Morile plutitoare cu roată verticală au
înlocuit pretutindeni pe celelalte, măcinând mult mai repede şi având
un randament cu mult mai maret~.
Construcţia roţii de apă a fost perfecţionată în timp, fiind adaptată
la debi,rtul de apă, la pantele de scurgere ale râurilor. Pe apele cu un
12 în studiul consacrat morăritului din lucrarea colectivă „Moldovane•,
Orcrchi istorii ătnografii, iscustvovedenia, Chi~inău, 1977, N. A. Demcenco, dove-
dind numai o cunoaştere superficială a problemei în special, dar şi a culturii
materiale a populaţiei româneşti dintre Nistru şi Prut, afirmă că: „Pe râurile mari
(Nistru şi Prut) se aflau mori plutitoare. Ele erau situate pe dubasuri sau trun-
chiuri scobite" (p. 115), or, nici măcar în miniatură nu se poate închipui meca-
nismul unei mori plutitoare adevărate, aşezat într-o luntre (dubas) sau trunchi
scobit.
13 Privitor la mori, în general, şi la morile plutitoare, în special, vezi: H.
Hoffmann, O soluţie superioarl] în evoluţia instalaţiilor de prelucrat seminţele
cerealiere: moara plutitoare, în: „Terra Nostra", II, Bucureşti, 1971, p. 255 - ;
Gh. Focşa, Studii etnografice. Cultura materială, VII, Bucureşti, 1975; Dr. C.
Bucur ş.a., Ghid. Muzeul tehnicii populare, Sibiu, 1986, V. Butură, Străvechi măr
turii de civilizaţie românească, Bucureşti, 1989, p. 315-320.
DESPRE MORĂRITUL IN ŢINUTUL SOROCA' 565
deb:it mai mare (Nistru) s-au folosit roţi cu aripi pe care le împingea
ourentul de apă, cum au fost la morile de la Cureşniţa. Curentului de
apă i se putea da şi o viteză suplimentară, prin construirea unor diguri
(„dambe"), care îndreptau şuvoiul de apă la aripi („pălarii").
Roata cea mare călca pe un „trib" (roată mică de fier sau lemn)
prevăzut cu 9-11 măsele, tribul, la rândul lui, era fixat cu roalta mij-
locie pe care o mişca, roată ce avea 48 de măsele. Ele erau „la o parte"
şi călcau pe un alt trib, ce de acum mişca, în turaţii mai repezi, roata
cc măcina seminţele. Această roată era fixată pe un fus vertical, de fier,
fa capătul lui superior, iar sub piatra alergătoare se afla o piatră fixă.
Fusul vertical, la capătul de sus, se sprijinea într-o „tigăiţă" de
oţel, în care se afla o bucată metalică patrulateră, cu orificiu în care intra
capătul de jos, puţin ascuţiti al fusului vertical.
în partea inferioară şi în mijlocul pietrei de deasupra (cea mişcă
tuare), într-o scobitură specială, era fixată o bucată de fier, în care se
sprijinea capătul de sus al fusului. Tot aici, o bucată de lemn, găurit,
numit ,,buric", era fixat în gaura mai largă a pietrei de jos. Fusul trece
prin „buric", unde are loc să se înve:'irtească, dar e strâns bine ca să nu
curgă făina în jos, pe lângă fus. Cu ajutorul unei manivele, care ridica
sau cobora piatra alergătoare, morarul, mărind sau micşorând, după
nevoie, distanţa dintre cele două pietre, putea obţine făina de calitatea
dorită.
Din când în când, pietrele morii erau „şincuite", adică bă1tute cu un
ciocănel special din o~l. Pietrele erau prevăzute, de jur împrejur, cu o
„veşcă'·, care nu permitea ca făina să meargă în părţi. 1n partea din
faţă veşca avea un orificiu prin care curgea făina în ladă sau în sac.
Deasupra veşcăi se afla coşul, unde se turnau grăunţoasele ce cădeau
la buricul pietrei (osia sau fusul pietrei alergătoare), unde erau măci
nate.
Moara era legată de mal cu un lanţ destul de gros, iar pe cursul
apei era legată cu două „tângele" (sârme). Primăvara, devreme, după ce
erau reparate, morile erau trase de pe mal spre apă, iar cu ajutorul
vârtejului de lemn erau îndreptait:e la adânc, spre curentul apei. Toamna,
icîrziu, odată cu prima brumă şi cu îngheţul, moara era adusă pe mal,
operaţie prin care aceasta era protejată de distrugere.
At.c"1t vremea, cât şi, ma'i ales, vremurile au fost nemiloase cu morile
de ia Cureşn'iţa. În anul 1941 a fost, aici, o mare inundaţie, când au fost
distruse două mori. În martie 1944 Armata sovietică trecea Nistrul pe
la Curieşniţa; ostaşii sovietici au confiscat moara lui moş Alexei Bulat,
au tăiat casa morii, distrugând mecanismul acesteia. Podul plutitor, păs
trat de către ei, l-au folosit pentru a-şi trece trupele peste Nistru.
Dacă pe la mijlocul anilor '60 se mai aflau câteva mori trase la
mal, pe la sfârşitul aceloraşi ani era distrusă şi ultima moară din sait.ul
Cureşniţa; moară care, mai păstrându-se din ea şi astăzi câteva piese,
in opinia oamenilor din sat, îşi aşteaptă reconstruirea si apoi firesc
lC:isarea la adânc. ·' ' '
NICOLAE A. BULAT
566 NICOLAE A. BULAT
QUELQUES DATES SUR LA MEUNERIE DANS LA REGION DE SOROCA

ET DES MOULINS FLOTTANTS SUR LE NISTRU (1512-1960)
(Resume)
D'apres un court historique des moulins et de la meunerie dans la reg10n de

Soror.a (R. J\foldova), l'auteur offre dl'S dates interessantes sur les moulins flottants
de cette region. Mettant en circulation une riche terminologie locale, de suite
d'article ont decrites en detail les fases de la construction et le mode de fonctionne-
ment d'un moulin flottant de Cureşniţa (sur le Nistru), dont la reconstruction, de
fait, l'auteur l'entreprend, ici, pour la premiere fois.
DESPRE MORĂRITUL lN ŢINUTUL SOROCA: 567
..-· ..........----.- =-·=-·=·==··=I

t====··=·-=·-·=·~
-------·----
·~
568 NICOLAE A. BULAT
i;
' .
~
{
C3
CJ
j
c:::J
c::J
~
j~
..t:::=:::=====:!t-''
t::::::::I
t:::::::::>
~----......1 C::J
C:::::J
~
~---...1 c:::::J
D
c:::J
--------.::::;...._.;;·.,,..,
--~-~
/vfeean-i-unuf ,,,-wrt1
a} ka -fa ,l}roa/.a
P11trie. 114-Tcii ~) ,.(,~ k P'k~eotiftxlu ct
/au ./iil11a, el) /r;/, e) /Z„tYfa /;-rttfa- , /) .,.~~c4 ,
S) CPf
DESPRE MORĂlUTUL IN ŢINUTuL SOROCA:
- - - - - -569
-
V1rf~,,.r.. c.t- aru.~~,

•
1
.{t\00..l"tl e..._ ~ 7ne..,
I
/·
·/'
---·-·-
---·-·-·--
--·--·----..
··------ --·-·-·
-.::::--- --·-··· .. /
TOPONIMIE
NOTE ETIMOLOGICE
3. ORIGINEA CUVÂNTULUI RÂT
Am menţionat cu alte ocazii că în ştiinţa etimologică românească

s-au încetăţenit nişte principii ma:i vechi de a considera originea cuvin-
telor după existenţa sau inexistenţa lor în limbile popoarelor vecine.
Din păcate, acest mod de abordare, fără să generalizăm, pe ici, pe colo,
continuă să. persiste până în zilele noastre. Numeroase etimologii, greşit
stabilite în trecut, continuă să fie acceptaite şi transcrise în dicţionarele
actuale fără o revizuire critică a vechilor teorii, principii şi tratamente.
Revizuirea etimologiilor este necesară, din când în când, din mai
multe considerente. In primul rând, vrând-nevrând, este necesar să se
ţină seama de evoluţia ştiinţei lingvistice, atât a celei naţionale, cât şi
a celei din alte ţări. În al doilea rând, pe parcursul timpului apar dic-
ţionare noi care atrag în circuit cuvinte, sensuri şi structuri noi ce nu
pot fi negHjate. în al treilea rând, în aproape toate limbile se elaborează
dicţionare dialectale sau liste de cuvinte dialectale, se editează atlase
lingvistice. În plus, apar mereu lucrări de lingvistică cu caracter teo-
retic de care trebuie să se ţină seama. Toate acestea, şi încă multe altele,
produc mutaţii în abordarea unor teorii tradiţionale şi schimbă optica
tratiirii unor etimologii.
În cele ce urmeaz[1 ne vom opri asupra originii şi sensurilor omoni
melor rât: „Botul porcului , din sl. rutu (DEX) şi „Şes de-a lungul nne
ape ~urgătoare, pe care creşte iarbă pentru cosit sau păşunat". DEX
menţ10nează originea din magh. ra.Aceeaşi origine o întâlnim şi in alte
dicţionare, dar şi aceeaşi definiţk2. Încă L. Şăineanu3 sublinia că rât este
răspândit în Transilvania şi înseamnă „livede", provenind din magh. ret.
La fel susţinea şi H. Tiktin~. DA 5 deosebeşte două sensuri la rât: 1. „şes
cu iarbă (d::>-a lungul unei ape curgătoare), livadă, fânaţ, păşune, pajişte",
şi 2. „(Regional) loc umed, mlăştină, baltă, păpuriş, stufăriş". Se acceptă
aceeaşi origine din magh. ret, însă este menţionată şi forma ser. rit. DA
relatează o arie de răspândire foarte vastă : :Jfaramureş, Transilvania,
Banat şi Nordul :Jfoldovei.
Dicţionarul enciclopedic ilustrat 6 menţionează rât - botul porcnlui
ş1 rât - în Transilvania, livadă, luncă; loc, şes, câmp neted pentru pă-
1 Dicţionarul limbii române moderne, Bucureşti, 1958, p. 722; Dicţionarul

explicativ al limbii române, Bucure~ti, 1975, p. 811.
2 Dicţionarul limbii române literare contemporane, Bucureşti, 1957, vol. III,
p. 762.
3 L. Şăineanu, Dicţionar universal al limbii române, Craiova, 1929, p. 536.
4 H. Tiktin, Rumănisch-deutsche, Dicţionar român-german, Bucureşti, 1925,
vol. II, p. 1330.
s Dicţionarul limbii române, 1975, tom. IX, p. 5728.
6 Dicţionarul enciclopedic ilustrat, „CR", 1926-1931, p. 1074.
ONUFRIE VlNŢELER
574
şunatul vitelor sau pentru fân, iar în Banat - loc mocirlos. V. Breban 7
dă pentru rât, pl. râturi, din sl. rutu - botul porcului şi rât din magh.
nit, ser. rât (reg.), şes cu iarbă de-a lungul unei ape curgătoare. Situaţii
similare relevă şi Dicţionatut 1,imbii române veclii 8 • Majoritatea dicţionare
lor indică originea maghiară 9 pentru rât „luncă, fânaţ". Un număr mic
de dicţionare, ca informaţie suplimentară, arată că ar fi posibilă şi ori-
ginea sârbo-croată. Pentru rât „botul porcului" părerile sunt unanime,
origine slaYă.
Aproape peste tot rât are sensul de teren destinat pregătirii fânului,
fânaţ, păşune. Întrucât pe malurile răurilor şi văilor terenul era mereu
inundat (în trecut), era deci mai umed şi s-a ajuns la concluzia că este
loc mlăştinos. Acest fapt însă nu poate fi generalizat. În microtoponimie
sunt destul de numeroase cazurile când râtul se află pe deal, atât în
cazul proprietăţii private, cât şi când este vorba de proprietatea obştească
(comunală) : Rât1tl Porcului „deal cu pădure" în fostul judeţ Fălciu 10 ,
Râtul Taurului 11 , Râtui Bouresc, Râtu Găinii, Râtztl Icpii 12 , Râtu de la
Rnstănişti, Râtu Satului, Râtzt Tclcontoaii, Râtu lui Cădin, Rât1t .Mare,
Rdttt Afic 13 , Râtu Gârbova, Râtu Făromilor14 , Râtu Crăiesc, Râtu Poştii 15 ,
În Râtu Corobănii, Pe Rât, Pe Râturi16 , Râtu Curţii, Râtu Putred, Râtu
Viilor şi altele17.
La o analiză mai atentă se poate obsen-a că originea maghiară a
apelativului rât, acceptată de majoritatea lingviştilor rom<lni, poate fi
contestată. În primul rând, diferă formele rât şi rit. În al doilea rând,
gama semantidt din limba rvmână este mule mai largă şi mai variată
decât cea din maghiară. Pe de altă parte, dintotdeauna t.î.natek, păşu
nile, deci râturile au fost amenajate pe locuri improprii, inutilizabile,
pentru agricultură. Ori acestea, în timpurile mai vechi, au fost pe dealu-
rile abrupte. l\folt mai târziu, pe măsură ce albiile au început să fie re-
gularizate, pe locurile unde au avut loc depuneri, s-au format lunci des-
tinate f<lnaţelor, păşunatului şi apoi au început să fie transformate în
şesuri pentru agricultură. Multe dintre aceste locuri au rămas mlăştinoase.
1 V. Breban, Dicţionarul general al limbii române, Bucureşti, 1987, p. 900.

s Mariana Costescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Dicţionarul
limbii române literare vechi (1640-1780). Termeni regionali, Bucureşti, 1987, p.
249.
9 A magyar nyelv Wrteneti etimol6giai szâtcir, Budapesta, 1976, p. 396.
10 M. Homorodeanu, Vechea vatră a Sarmizegetusei în lumina toponimiei,
Cluj-Napoca, 1980, p. 134.
11 O. Vinteler, Nume topice din satele Căptălan şi Noşlac (raionul Aiud, reg.
Cluj), în CL, 'XII, 1967, nr. 1, p. 125: Idem, în Probleme de onomastică, Cluj-
N apoca, 1980, p. 244. Râtu Taurului este teren destinat întreţinerii taurului comu-
nal şi de cele mai multe ori se află la periferia hotarului, adesea pe deal.
12 O. Vinţeler, Nume topice din satele ...
ia Cf. punctul 11.
H V. Ioniţă, Nume de locuri din Banat, Timişoara, 1982, p. 28, 159.
1s M. Homorodeanu, op. cit., p. 82.
1s Gr. Rusu, în Studii şi materiale de onomastică, Bucureşti, 1969, p. 167,
169, 172 etc.
11 E. Janitsek, în Studii şi materiale de onomastică, Bucureşti, 1969, p. 77;
Idem, în Studii~ .. , p. 125; Idem, în Studii de onomastică, Cluj, 1990, vol. V,
p. 178.
NOTE ETIMOLOGICE 575
înclinăm să credem că în acest fel au evoluat sensurile cuvântului în

discuţie.
Este interesant că încă la 1456 se întâlneşte ry(t) cu sensul de „lun-
că", „Ioc băltăros", dar şi „înălţimea muntelui" 18 • în 1531 sunt atestate
formele r~t~, r~to(m). Acest fapt ne conduce la ideea că originea cu-
vântului rât trebuie căutată 111 limbile slave. Limba română dispune de
sunetele c si â si atunci de ce ar !i fost nevoie să împrumute un cu â
(rât) dintr~o lin;bă în care el este cu e (rct). În slava comună este re-
constituită forma r~t- cn sensul iniţial de „ascuţit", „cioc". Acest sens
este confirmat şi de cuvântul sloven rt, rta „capătul ascuţit la ceva",
dar şi cu sensul „cap", „parte de uscat care înaintează în mare" (JJEX,
117), promontoritt „făşie de pământ înaltă şi stâncoasă care înaintează
în mare „(DEX, 751); rtina „creasta, vârful muntelui", rtic „cap, pro-
montoriu mai mic", rt „ceva ascuţit", bg r~t „deal, movilă, munte" 19 .
Din punct de vedere formal în slava comună, sârbo-croată, bulgară
există forma rât care corespunde întrutotul celei din limba română. Din
sutele de râturi întâlnite înclinăm să credem că predomină cele aflate pe
dealuri sau movile. Cele aflate de-a lungul apelor continuă, credem, vechiul
sens de „cap" sau „promontoriu". Limba română a păstrat apelativul
rât cu sensul de „luncă" de-a lungul apelor, cuvânt care la contactul
ungurilor cu românii exista deja în limba română. Prin urmare, rât „lun-
că" se află în limba română, tot din slavă, la fel ca şi omonimul să rât
,botul porcul ni", „ceva ascuţit", dar şi „cioc". Diferenţierea lor a încC'put
ncă în slava comună.
4. DESPRE ORIGINEA LUI HÂRĂU
Hârilu s.m., pl. hârăi cu varianta hărău este menţionat ca un cn

vânt regional, cu sensul d~ „uliu" 20 • În Dicţionarul de sinonime 21 ltârâu
este introdus în aceeaşi serie cu uliu, crete, (reg.) gaie. :Majoritatea dicţio
narelor îl consideră pe hârău ca sinonim cu uliu, doar într-o singură
lucrare l-am întâlnit explicat prin „vultur" 22 • DA 23 aminteşte form(-le
hârău, hârâu, v. lzcrctc (p. 362), diverşi ulii din speciile astur palumbarius,
ccrchnâs, precum şi cobaţ, vânturel, porumbar, g<'iinar, uliul-găinilor, boa-
ţ;he, corai (curiu), liulubei, cf. şi aretc, hiirăţ, hărcţ, harete, hărâu, hirete,
hirău (p. 387). Etimologia lui hârău este necunoscută, însă autorii dic-
ţionarului amintit sunt de părere „că forma mai veche pare a fi hări'lţ
care aminte~te de ung. har des „Fischadler, Meeradler". Din pl. hârcţ s-a
putut naşte sing. !tărctc, şi, după suf. -ăit, hârău". Această explicaţie nu
poate fi acceptată.
13 A. S. Lvov, în Etimologija J9î0, Moscova, 1972, p. 219.

19 Idem, p. 219.
20 Dicţionarul limbii române
moderne, Bucureşti, 1958, p. 326; Dicţionarul
explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975, p. 404.
21 Luiza Seche, M. Seche, Dicţionarul de sinonime al limbii române, Bucu-
reşti, 1982, p. 1045.
22 Gh: Vrabie, Structura poetică a basmului, Bucuresti, 1975, p. 58.
2 J Dicţionarul limbii române, Bucureşti, 1934, tom. I( partea I, p. 362, 387.
VINŢI:LER
57G ONUFRIE
Ion Popescu-Sireteanu24 , ocupându-se de ongmea lui horai şi horaiţă,

îl menţionează pe hărău, liirău „erete", „ uliu", „pasăre care trăieşte în
locuri prăpăstioase". Uliul face parte din genul de păsări răpitoare de
zi şi îşi face cuibul prin arbori de la marginea satului.
Variantele lui hârău sunt numeroase, însă semnificaţia generală este
aceea de pasăre răpitoare. Radicalul formelor reprcduse ne conduce la
ideea că în cazul lui hărău, hâriiu avem a face cu un cuvânt foarte vechi.
În lucrările privitoare la irdoeuropenistică se insistă destul de mult
asupra numelui de vultur : „Dintre speciile de păsări un loc importdnt
era acordat vulturului, pentru care se poate reconstitui denumirea IE
*efor „a se ridica în aer", apoi „pasăre" şi „vultur", hit. haras, lit. arclis,
v.sl. orilu, got. ara, cimr. e>~vr25 • În sanscrită este atestat !zara-(n-) „vul-
tur"26; în v. hitită lta-ra-as - ha-pa-as „Râul-vultur", menţionat şi în
toponimia Europei Centrale A.rlape ( >Erlat) 27 • TY. Gamkrelidze şi V.V.
Ivanov 28 relevă vechea denumire de oraş în hitită: URU ha-ra-as-fla-pa-
as, care în traducere ar veni „oraşul râului vulturesc". Tot pentru hitită
a se vedea şi haras<gen. sing. haranas, în lnviană harant „vultur": 9 , dar
şi forma harrani-ao.
T.V. Gankrelidze şi V.V. lvanov 31 discută radicalul amintit într-un
context mult mai larg: hitită haras gen. sing. haranas „vultur", palaică
Jtaras „vultur", gr. opu Le; gen. opvLao:; „pasăre"; gr. lTilCiană 0-1ti-
fi-ja-pi „păsăresc", lit. dial. arclis, crclis „vultur", letonă erglis, prus.
arctic (= arclis), v.sl. oritu, rus. ore·t, gotă ara, v. islandă ari, v. germ.
sup. ara, genn. medie sup. adcl-ar (genn ..Adler), în traducere directă ar
fi „vultur nobil, distins'', v. engl. carn, v. irl. frar „vultur", arm. oror
„gaie", „pescăruş".
Gr. Kapanţian32 avansează ideea conform căreia în vechile limbi din
Asia Mică aram, arm etc., format de la arcu sensul de „vultur" sau
poate şi cel de „şoim", putea fi utilizat şi pentru denumirea zeului A.1'-
21 Cf. Ion Popescu-Sireteanu, în Studii de onomastică, V, Cluj-Napoca, 1990,
p. 231: „În concluzie, horaiţă' este un entopic, explicabil prin horaie/horăi, cu

înlocuirea suf. -aie, respectiv -ăi prin -ăiţă. Horaie, horăi sunt formele de plural
al~ unui sing. horău, neatestat probabil, cu sensul „prăpastie, râpă, loc surpat".
Dar ~i hărău „erete", pasăre care trăieşte în locuri prăpăstioase" ne vorbeşte des-
pre existenţa lui horău, hărău fiind o variantă a lui horău".
2s Lucia Wald, D. Sluşanski, Introducere în studiul limbii şi culturii indo-
europene, Bucureşti, 1987, p. 285. Cf. şi T. Simcnschy, Gh. Ivănescu, Gramatica
comparată' a limbilor indo-europene, Bucureşti, 1981, p. 224.
26 V. V. Ivanov, V. N. Toporov, Sanskrit, Moscova, 1960, p. 209.
21 V. N. Toporov, Prusskij jazyk. Sloi;ar', I, Moscova, 1975, p. 102. Cf. şi F.
Daubaras, în Baltistica, XIV (2), 1978, p. 134: Arelen - „lac". Prus *Arel - cf.
prus. arelis, lit. orelis „vultur", let. erglis, acelaşi. însă prus. Arelen „lac" poate
proveni din i.e. •ar- resp. •crj•or- „in Bewegung setzen, erregen".
28 T. V. Gamkrelidze, V. V. Ivanov, Indoevropejskij jazyk i indoevropejcy.
Tbilisi, 1984, I, II, p. 639.
29 V. V. Ivanov, în Voprosy slavjanskogo jazykoznanija, 1957, nr. 2, p. 5.
30 KK. KHK. Schmidt, in Voporsy jazylcoznanija, 1988, nr. 4, p. 10.
3 1 T. V. Gamkrelidze, V. V. Ivanov, op. cit., p. 158.
a2 Gr. Kapanţian, Istoriko-lingvisticeskie raboty. K nacal'noj istorii armjan.
Drevnjaja Malaja Azija, Erevan, 1956, p. 186.
Ar(a)3.'l, în hitită Ara-s, arm. Ara. Zeitatea Ar din Arberani are legătură.
cu apelativul ara „vultur", „şoim", care corespunde formei hitite cunei-
forme liara (sau harans, precum şi hititei ieroglife, unde numele A-a-ra-
ra-si a fost înlocuit după A iniţial cu ideograma păsării, desigur, a vul-
turului, citit ca ara cu adăugirea lui -ra. În continuare autorul conchide
că dacă unele triburi puteau fi numite după numele ar-, aceasta ar putea
constitui o dovadă elocventă privitoare la vânatul lor cu şoimi. Ori un
astfel de vultur sau şoim putea să fie şi zeificat, sau să fie un atribut
al unui trib sau gintă. Situaţii similare au fost întâlnite la mai multe
popoare indoeuropene. Prin urmare, este posibilă omonimia dintre Ar
„vultur", „şoim" şi Ar „zeitate a primăverii, a fertilităţii, a fecundităţii" 34 •
Nu întâmplător am reprodus un număr atât de mare din vechi (dar
şi contemporane) limbi indoeuropene. Formele reproduse, precum şi semni-
ficaţiile lor ne conduc la concluzia că în limba română, în cazul lui hârău,
avem a face cu un vechi radical indoeuropean hara-, Harau- „vultur" 3 a
suu „şoim". Este încă o relicvă păstrată de la traci. Credem că şi erete
arc la bază a celaşi radical ca şi hârăit, însă a avut altă evoluţie.
5. ŞUMUGHI DE ORIGINE LATINA
Pe teritoriul actualei comune Noşlac funcţiona un cătun, poate chiar

sat Şumughi, Şumud, dar şi Somogy. O denumire asemănătoare, Sumugy,
es.te atestată în Bihor sub formele: SomJ(u)gy - 1319, plebanus de
Sumugy - 1347, Somogy - 1382, Somod - 1429, Somoghy, Som.ngy,
Apacza Somogyh - 15'5236 • Intre Păuşa şi Sumugiu se află Somgy care
înclinăm a crede că face parte din aceeaşi familie de cuvinte 37 • Acestea
sunt trecute la localităţi dispărute. Dintre localităţile actuale menţio
năm Şmig, magh. Somogyom, germ. Schemiegen, poss. Sumugum -
1317, 1terra seu poss. Symyg, - 1325, Sumugy - 1352, Sumugyu -
135!1, Sumugyon - 1389, Somog - 1395, Somogyon - 1387-1589,
Smig - 1733 etc. 38 . Amintim şi Şumugiu, Şumighiu, Somady, Symeggy,
Pusta Somogy - 1692, Somagy-Uzsope, Sumusz - 1828, 181530. Denu-
miri asemănătoare cu cele menţionate se găsesc şi în Ungaria.
Cât priveşte teritoriul şi cătunul din componenţa comunei (satului)
Noşlac avem două atestări destul de vechi: Sumugiteluk la 1288 şi la
:n In gr. ornitos „pasăre" (de unde şi ornitologic). Cf. Lucia Wald D. 81u-
şanski, op. cit., p. 285, precum şi nota 18, p. 323, unde se relatează: „Ăsociat !n
Grecia lui Zeus (cf. răpirea lui Ganyamede) şi figurând în cultul llui Apollo, tn
India lui Agni, vgnu şi Indra: era pus în relaţia cu vânatul si soarele si i se
atribuia puteri augurale (cf. legenda lui Romulus şi Remus). · ·
31
V. V. Ivanov, Razyskanija v olbasti anatolijskogo jazykoznanija, în Pro-
l>lcmy indoevropejskogo jazykoznanija, Moscova, 1964, p. 42.
35 Idem.
36
Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Bucureşti,
1968, II, p. 405.
37
Idem, p. 403.
38 Idem, p. 174.
39 Idem, p. 178.
37 - Acta Mvsei Porollssensls voi. XIX 1995

ONUFRIE VINŢELER
:578
129340. Ter1toriul denumit Şumughi este foarte mare şi variat. Forma lui
se aseamănă cu un cazan cu dealuri înalte şi cu o singură ieşire (intrare)
în partea de jos spre nord-vest. Intreg teritoriul este înconjurat de dea-
luri dintre care domină ca înălţime Pleaşa şi La Cetate. Cătunul se afla
Sub Cetate. Pe acest teritoriu au avut loc săpături arheologice care au
scos la iveală numeroase şi valoroase obiecte ale unor vechi culturi.
Tinând seama de caracteristicile terenului înclinăm să credem c-ci
ÎH. ca zul nostru avem a face cu un radical comun cu cel din şumig,
0
şumigă „vârf; înălţime ascuţită", explicat de V. Ioni.ţă 41 • In. aromână

este atestat sumig, sumigă „vârf", adjectivul sumigos, -oasă „vârfuit11 •
Autorul menţionalt îl consideră pe şumig, şumigă ca „un diminutiv al
lui sumă, apelativ topic din aceeaşi familie etimologică cu v. fr. som
„sommet" 4:?. Variantele nordice cu ş în loc de s s-ar pl..ll1:ea datora, după
părerea lui V. Ioruţă, influenţei graiurilor sârbocroate (cf . .foma „pădure",
„teren provenit, de asemenea, dintr-un etimon latin, probabil acelaşi
suma 43 • Dintre multiplele forme reproduse mai sus unele ne conduc la
cele discutate de V. Ioniţă, cf. şumughiu, somagy şi cea mai veche ates-
tare din iteritoriul satului Noşlac - Sumugiteluk sunt cu radical latiIJ.
6. GÂRDA - GÂRDE
În zona Ardealului se inJtâlnesc numeroase denumiri cu radicalul

gârd-, încă neexplicat de către lingviştid noştri. Majoritatea denumirilor
cu radicalul menţionat se află pe ·teritoriul judeţului Alba. Amintim
câteva dintre ele: Gârda - cătun contopit cu Roşia Monta:r:iă. In altă
parte se vorbeşte despre Gârda - sat aflait într-o zonă înaltă cu un
defileu strâmt al comunei Roşia Montană44. Gârde - sat al comunei
Bistra, zonă strâmtă, un deal cu poala stâncoasă ce se apropie de albi.a
Arieşului. Gârda-Bărbuleşti - cătun al satului Cărpiniş. Gârda de Jos,
Gârda de Sus - cătune ale satului Scărişoara. Gârda Seacă - vale, sat,
apoi Gârdeşti, Gârdoaia.
O atenţie deosebită suscită formele întâlniite în decursul istoriei la
Gârdani (jud. Maramureş): Ardanfalva, Ardanfalwa, Hardanfalva -:-
1424, Kordonfalwa - 1470, Chardanffalwa - 1543, Gardanfalwa -
1549, Gerdanfalwa - 15W, Cardanfalva - 1612, Gerdany - 1733, Gar-
d<iny - 1750, Gârdany - 1850, Gardanfalva, Gârdan - 185445. Ni se
par mai interesante primele forme. Cum se poate constata avem a face
cu radicalul ard-, comun cu cel din Ardeal. De altfel, şi în următoarele
poate fi vorba de o alternanţă -ard-1-erd-. Nu este exclusă o origine a
lui Ardan - destul de răspândit, antroponimică.
Cât priveşte însă celelalte forme, ele se întâlnesc frecvent şi în topo-
nimia iraniană: Gerd, Gerde, Gird, Girde, care îşi au originea în limba
40 Idem, p. 405.
•1 V. Ioniţă, op. cit., p. 233-235.
•2 Idem, p. 234.
43 Idem, p. 235.
44 C. Suciu, op. cit., I, p. 265.
•S Idem.
curdă cu sensul de „deal", „loc ridicat" 46 • In letonă gerdas, gircltti, prus.

gerdaut, arm. kardam. Aceste forme se corelează cu formele din Gâr-
dani J'. Pe baza celor menţionate se poate conchide că la baza toponi-
mului românesc Gârda, pl. Gârde stă un radical indoeuropean gârd- cu
sensul de „deal", „ridicătură".
7. ŞMANGLI - ŞMANGLEALA
Verbul a şmangli şi substantivul postverbal şmangleală nu sunt

atestate în dicţionarele mai noi, ele însă circulă în argoul hoţilor şi
chiar în limbajul mai mu.IJtor straturi ale societăţii noastre, îndeosebi
în rândul tineretului. A şmangli intră în seria sinonimică a lui a fura,
a sustrage, a şterpeli etc., unde este menţionată şi forma (argotică) a
mangli, iar subst. şmangleală cu forma (arg.) mangleală intră în seria
furătură, furt, hoţie etc.48. '
Verbul a mangli a pătruns şi în limbile baltice cu semnificaţii iden-
tice sau apropiate celor din limba română. In lit. este aitestată forma
maiiglyti „a ademeni, a momi, a obţine, a procura prin viclenie, a
extrage"; în let. maiigu6t - cu aceeaşi semnificaţie. Etimologul E.
Fraenkel40 întrevede o legătură directă între a mangli şi lit. manginti
„a exercita, a antrena, a obosi, a osteni, a extenua, încercând să supui
cu forţa". Sunt consideraite ca apropiate de a şmangli şi formele de
tipul: susimangyti, ismaiiglyti şi sumaiiglyti5o. Cercetările au stabilit că
vb. ma1î.glyti este de origine ţigănească, împrumutat direct din forma
mang „a cere, a· solic1ta, a cerşi", „a implora, a ruga cu stăruinţă" sau
prin filiera letonă maiigu6t. Lingvistul e:r:iglez Eric P. Hamps1 atrage
atenţia asupra formelor prusiene ca manga „bure" (repede) şi mangoson
„hurenkindit".
Din cele de mai sus rezultă existenţa unor forme apropiate în limbile
baltice şi rom<1nă, precum ~i a unor sensuri identiae sau care aparţin
aceluiaş câmp semantic. Până la depistarea unor forme asemănătoare şi
în alte limbi apare întrebarea: cum de s-au păstrat aceste forme în limbi
îndepărtate şi neînvecinat ter~torial? Ele nu erau mai apropiate nici în
perioada apariţiei ţiganilor prin aceste părţi sau în general în Europa.
Oare să fie aceste forme şi semnificaţii, în română şt limbile baltice,
împrumuturi paralele din limba ţigănească sau este posibilă şi o altă
origine, poate indoeuropeană.
ONUFRIE VINŢELER
4G Slovar' 9eograficeskich terminov i drugich slov, formirujuscich toponimiju
/rana, Moscova, 1971, p. 55, 56.

•
7
G. Bolognesi, în Baltistica, XXIV, (1), 188, p. 6.
'
8
Luiza Seche, 11/f. Seche, op. cit., p. 318.
49 Ernst Fraenkel, Litauisches etymologisches Wlirterbuch, Lief. 1-17, Hei-
delberg-Gottingen, 1955-1964, p. 407. Cg. şi P. Ariste, în Acta Baltico-Slavica,
III, Bialtystok, 1966, p. 23-24.
50 A. Sabaliauskas, în „Baltistica", VII, (1), 1971, p. 65-66.
51 Chr. S. Stang, în Baltistica, XII (1), 1976; Eric P. Hamp, OZd prussian
manga, mangoson, p. 24.
ONUFRIE VINŢELER
580
NOTES ETYMOLOGIQUES
(Resume)
3. L'011IGINE DU MOT RAT

En s'appuyant sur des arguments plausibles, l'auteur soutient que le mot
roumain rdt qui signifie „pre au bord d'une riviere" a la meme origine slave que
son homonyme rdt signifiant „le groin".
4. AU SUJET DE L'ORIGINE DE HARĂU
L'auteur conclut qu'a la base du mot roumain regional Hârău se trouve un

radical indoeuropeen. La conclusion se fonde sur de nombreux exemples de
diverses langues indoeuropeennes.
5. ŞUMUGHI D'ORIGINE LATINE

L'auteur propose !'origine latine du toponyme Şumu9hi du mot latin suma
qui signifie „le sommet de la colline, un lieu haut".
6. GA.RDA / GÂRDE
Apres la recherche effectuee on conclut que le toponyme roumain Gârda -
Gdrde suppose un radical indoeuropeen gârd - signifiant „un lieu plus haut, une
colline".
7. A ŞMANGLI I .<;>MANGLEALĂ
L'auteur etablit que a şmangli - şmangleală aient Ies mcmes significations

en roumaine que dans Ies langues baltiques (lituanienne, lettonne, prussienne). Ou
admet la possibilite d'une origine indoeuropeenne.
DIN TOPONIMIA SATELOR HOROATU-CEHULUI, MOTIŞ,
NADIŞ, ULClUG
în foarte multe studii de specialitalte s...:a folosit un cUtat din cunos-

cuta lucrare a lui Ioirgu Iordan „Toponimia românească" şi avea ca scop
să dovedească necesitatea cercert:1ărilor de onomastică. Noi vom apela la un
citat dintr-o lucrare a profesorului clujean, Gr. Siilaşi care cu câţiva zeci
de ani înaintea lui I. Iordan susţinea aceeaşi idee „ ... pe numirile topo-
grafice se pune în prezent (!) mare pondere, chiar şi în demonstraţii is-
torice despre începutul şi locuinţele mai vechi ale diferitelor ginte" (Re-
naşterea limbii române în v.arbine şi scriere - 1880). Aceasta este o per-
manenţă a preocupărilor din domeniul limbii, noile interpretări ale da-
telor de antroponimie şi toponimie câştigă noi valenţe şi nu numai la
noi.
Cele patru sate sunt învecinate cu oraşul Cehu-Silvaniei, o zonă mai
puţin supusă influenţei marilor oraşe, cu un anumit „aer" arhaic, care
se remarcă şi în toponimie.
Anchetele s-au efectuaJt în anii 1982 şi 1983. Coriolan Suciu, pe
baza cercetărilor sale, fixează primele atestări astfel: anul 1220 pemru
Horoatu-Cehului şi 1337 pentru Matiş, Nadiş, Ulciug. La data anchetei
Horoatu-Cehului avea 102 clădiri şi aproximativ 300 de locuitori, toţi
români; Motiş - 243 clădiri, 920 locuitori - români; Nadiş - 228 clă
diri - 90Qi de locuitori - români şi Ulciug - 32Q. de clădiri ~ 1160 lo-
cuitori din care 760 maghiari şi restul români.
Subiecţii care au furnizat datele sunt următorii: pentru Horoatu-
Cehului - Danciu Vasile (născut în 1919), Oşan Ioan (n. 1919), Brata
Ioan (n. 1895); Motiş - Chiş Ioan (n. 1892), Covaci Petru (n. 1920),
Covaci Traian (n. 1911); Nadiş - Olăhuţ Cornel (n. 1942), Vaida Ioan
(n. 1891), Radu Alexandru (n. 1898); Ulciug - Horotan Gl'igor (n. 1903),
Iacob Mihai (n. 1913), Chereji Traian (n. 1925), Nagy Iosif (n. 1920).
Toţi cei cu care s-a discutat sunt localnici, au lipsit foarte puţin de
acasă (armată, scurte deplasări) şi sunt de profesie agricultori, pădurari,
mineri navetişti.
Sj 164 HOROATU-CEHULUI
Branişte „teren arabil, e un rât, pe aici este si cimitiru"
Cioroiu „teren arabil pe care curge o vale" ·
c'iuhe „teren urabil în pantă, este şi o fântână cu apă bună"
Coasta lui Dan „coaste pe care e o păşune, a fost a omului numit - "
Curia „loc în pantă dulce pe care sunt grădini"
Cioncăci „e o pădure mică, a fost şi tăiată, e pământul bisericii"
Cioncâciu de Sus „o coastă pe care este şi pădure şi teren arător"
Cioncaciu de Jos ,.pământ arabil de pe deal"
Dâmburile „dealuri ca nişte piramide, sunt 5 dâmburi"
După Deal „păşune de vite e după deal"
După Ogrăzi „pădure şi teren arabil pe care se cultivă mălai şi ovăz"
Drumu Ţării „drum la marginea satului, leagă Cehu de Alunei"
GABRIEL VASILIU
5B2
DU.mbrăv·iţă „teren arabil, loc Jn pantă"

Gardu Ţarinii „teren arător, a fost o făşie de spini şi pădurice, e pe vârfu dea-
lului"
N6vile „teren arabil şi păşune lângă sat"
Pădurea lui Lupuţu Bumbului, „pădure de stejar, care a fost a omului numit - „
Pădurea cea Sătească „pădure bună a satului"
Pământu pe Vale „pământ cultivator, e un loc dâmburos"
Pojărătura „pădure de stejar şi carpen, nu ştie dacă a ars"
Ponoare „vârf de deal, sunt şi vulpi"
Râtu Taurului „rât pe care e fânaţ, e în pantă"
Sub Pădure „loc de coaste, deasupra e pădurea"
Sub Ponoară „teren în pantă, lângă un deal mare este şi o ruptură"
Şicatoru „uliţă în sat, e drum pietruit"
Tabla Neagră „pământ agricol foarte bun pentru agricultură"
Tăuţu „pământ arabil în pantă"
Tăşnadu „uliţă pietruită cum vii de la Cehu"
(La) Tog „loc unde a fost o gospodărie mai mare"
Uliţa Bobotânilor „uliţa pe care stau cei veniţi din Bobota"
Uliţa Dezbrăcinaţilor „uliţă în sat cu case mai sărace"
Valea „pământ arabil pe care curge o apă care vine de la Borza şi se varsă în
Somes"
Valea la Tog „loc unde a fost o mare gospodărie, curge şi apă care vine din UI-
ciug şi se varsă în Someşu
Viile din Lighet „o pantă mare pe care au fost vii"
Vitiţă „loc în pantă pe care sunt vii".
Sj 165 MOTIŞ
Branişte „teren arabil lângă Punţi"

Buciumi „teren arabil pe un pământ arabil"
Capătu Satului „loc care a fost cândva capătu satului"
Cămin „o vâlcea care izvoreşte din Jurtelec şi se varsă în Valea Sălajului"
(Pă) Deal „parte de sat pe un deal"
Dealu Trestiei „merge până în Valea Căminului, e în hotar cu Oarţa şi Jurtelec"
Dealu Runcului „deal în hotar cu Cehu, arabil"
După Sat „pământ arabil la capătu satului"
Făgetu „pământ arabil în pantă"
Fânaţele de Sus „loc drept, mai departe de sat, e către Jurtelec"
Fânaţele de Jos „pământ arabil mai aproape de sat"
Grajduri „teren agricol, pe care au fost grajduri"
Izvoraşu „pământ arabil pe care este un izvor cu apă bună"
Lăpastu „pământ arabil, a fost pădure mai demult"
Niidă „un băltoc, s-o încercat să-l facă rât"
Pădurea „pădure care este împărţită cu cei din Oarţa"
Păşunea „loc lângă sat i s-o spus şi Ciutruci pentru că a fost cândva pădure şi
s-o tăiat"
Podu Căminului „este şi un pod, dar şi locul pe unde curge Valea Căminului ce
ne desparte de Oarţa"
Pomiţări „loc care a fost cu pomiţe (= dud), în jur teren
Punţi „teren arabil pe un loc drept"
(La) Răstignire „pământ neted arător pe care este o cruce"
(Pă) Râpe „loc în sat pe care sunt râpe"
Râpa Justelecului „o ruptură pe care este şi un izvor"
Râturi „fânaţe e loc de şes"
(Su) Tablă „pământ arabil bun"
Tabla de la Hidău „pământ arabil a fost a lui - "
Tabiile „teren arabil foarte bun"
Tufe „teren arător, a fost păşune şi pădure"
TU.file „acum o pădure mare, înainte au fost tufe este şi teren agricol"
(La) Vale „vale mică care vine din Jurtelec se varsă în Sălaj"
Valea Runcului „vale cu apă care izvoreşte din locul numit Runc"
DIN TOPONIMIA SATELOR HOROATU CEHULUI, MOTIŞ, NADIŞ, ULCIUG 583
Valea Satului „vale cu apă ce se varsa m Valea Sălajului"

Valea Sălajului „vale cu apă care se varsă în Someş"
(La) Vălcea „teren arabil pe aici curge Volceaua"
Vălceaua Dincoace „vălcia cu apă care izvoreşte din marginea satului"
Viile „deal, pe vârf sunt vii"
Uliţa Dămineştilor „loc în sat unde au locuit cei cu numele Damian"
Uliţa Dorolţenilor „loc unde au stat cei veniţi din Dorolt''
Sălăju „rât mare care curge până la Oarţa"
Sălăjelu „un rât cu apă numai când plouă"
Sub Luncă „pământ arabil pe o pantă"
Sub Vii „deal pe care sunt vii şi o pomărie"
Zăpodia „pământ arabil, loc frumos"
Sj lGG NADIŞ
Bărcurile „pădure în hotar cu Sălăţigu"

Boba „suprafaţa mare în hotar cu Deja, a fost unui om numit .....,"
Budalău „un izvor mare cu apă bună"
Branişte „teren arător a bisericii, pe lângă el curge o apă"
Buia Benţii „teren agricol a familiei Benţea"
Buia lui Benchei „loc agricol, a fost togu lui ....... "
Blii:1 Drulenilor „un hotar întins, arător, a fost a oamenilor numiţi Drulc"
Buia lui Ienoşel „loc de păşune şi arător, a fost a unui om numit ....... „
Buia Jancăli „teren agricol bun al unui om numit Iacob, ciufulit ....... "
Buia Vaidenilor „agricol dar a fost şi păşune, loc al familiei Vaida"
Cărararea Sălăţigului „cărare de picior care ducea la Sălăţig"
Cehu lui Loţicu Ioanii „loc cu multe izvoare e şi o păşune a fost a unui om ciu-
fulit ....... „
Chertiu Mircii „livadă a familiei Mercea"
Cioroi „pământ agricol pe care curge o apă"
Ciuci „pământ arător pe o ridicătură"
Cârligata „o vale cu apă, duce spre Cehu, loc din jur e rât"
Clejia Popii „loc izvoros, a fost a bisericii"
Coasta Creţului „loc pe o pantă pe un deal, a fost a unui om numit ....... „
Coâsta lui Ienoşel „o coaste cu nuci, a fost a unui om numit ....... „
Coasta lui Popa „coaste pe Dealu Sufleţoaiei, e un loc rău"
Coâsta Uşorelului „o suprafaţă mai mică ca un ou, numele vine după ciufala pe
care o avea un om"
Colţ „teren arător pe cel mai înalt deal din sat"
Corătura Corbenilor" „pământ arător şi grădini. Nu cunoaşte numele Corbea"
(Pă) Costiş „livadă cu vie şi pământ arător"
DeaJ.u Ananii „deal pe care se face agricultură, e a lui Anania"
Dealu Benţii „deal înalt în hotar cu Sălăţig, a familiei Benţea"
Dealu B6dii „deal pe care e fânaţ, a fost a unui om ciufulit Bodea"
Dealu Catiţî „deal pe care se face agricultură, a fost unui om numit Vaida Catiţî"
Dealu Dejii „deal de vreao 800 m în hotar cu Deja'"
Dealu Drăganului „deal mai înalt, a fost a unui om numit Drăgan"
Dealu DU.ii „deal pe care e o livadă a unui om numit poreclit Duiu"
Dealu lu Gligore „deal folosit ca teren agricol, a fost a unui om numit ....... "
Dealu Loţicăi .,teren agricol pe un deal, a unui om numit Loţica"
Dealu Măii „teren pe deal a familiei Măia"
Dealu Mărtonesii „se învecinează cu Buia, a fost a lui Martcm"
Dealu Petri Catinţii „un deal care a aparţinut omului cu acest nume"
Dealu Raizălii „deal înalt, a fost a lui Raizăl"
Dealu Sufleţoaiei „o înălţime de 500 m, a fost a unei femei ciufulită ac;a"
Desătu Botii „livadă şi teren arător a fost a familiei Bota"
Drumu Bobii „drum care duce la Deja, de la o ciufală ii vine numele"
Drumu Buii „uliţă, de la ciufala Buia"
Dumbrăniţa „un pământ arător bun"
După Biserică „teren agricol în sat"
După Coaste „teren care vine până la Drumu Labului"
584 GABRIEL VASILIU
După Costi „loc de vie şi arător pe o coaste"

După Ogrăzi „teren in sat"
După Vale „loc arător la marginea satului"
Drumu Cârligăţii „o uliţă în sat"
(În) Faţă „pământ arător pe deal''
Faţa Cehului „teren în hotar cu Cehu"
Faţa lui Ghiuriţa „teren agricol de faţ} a lui Ghiuri"
Fojeţăl „o bucată de pământ care se leagă de rât"
Fântâni „loc cu patru fântâni, apă de băut pentru vite"
Fântâna Baronului „o fântână în sat"
Fântâna Boilor „fântână cu apă bună unde se adăpau boii"
Fântâna din Jos „e cea mai din jos fântână"
Fântâna din Râpă „fântână cu apă foarte bună în Râpă"
Fântâna Gloduţului sau Gloduţ „fântâna la marginea satului"
Fântâna Liki „fântână pe drumul ţării, după numele omului"
Fântâna din Mijloc „o fântână în mijlocul pădurii"
Fântâna Moaşii „teren arător care a fost a Moaşei"
Fântâna Paraschii „o fântână cu apă bună, a fost a lui Parasca"
Fântâna Tritului „fântână care a aparţinut lui Tritu"
Fundătura „fund de pădure se învecinează cu Cehu"
Gălbeneasa „un loc mic pe care se făceau flori galbene"
Goronişte „teren arător, cândva a fost lemn de goroni" ·
(Pă) Gropi „loc ondulat dar bun pentru agricultură"
Groapa Holbănului „un pământ lăsat, a fost a unui om ciufulit Roiban"
Iertaşu „un loc liber intre grădini"
Intr-a Popii „teren agricol a bisericii"
Labu „păşune de porci"
Lab „uliţă în sat"
Lazuri „loc răpos şi drept pe care se cultivă grâu şi trifoi"
Măru lui Dănilă „o coaste pe care se face agricultură, a fost a unui numit
Moina „livadă şi teren arător"
(Pă) Morţi „loc agricol, a fost deschis un şantier arheologic şi s-au găsit oseminte.
lnainte ii zicea Biserica Oroiesilor"
(La) Noţig „teren arător în hotar cu Noţig"
(Su) Pădure „teren agricol lângă pădure, e către Noţig"
Păduriţă „pământ în hotar cu Cehu, e şi un pic de pădurice rară"
Pădurea Drulenilor „pădure a familiei Drule"
Pădurea Gălbeniaţâ „pădure de stejar, e vecină cu Noţig"
Pădurea Gurzenilor „pădure a familiei Gurzan"
Piiriurea lui Ienoşel „pădure, a fost a omului cu numele -"
Pădurea Vaidenilor „pădure, a fost a familiei Vaida"
Părău Oigărenilor „o coamă de deal pe care curge un râu care izvoreşte din
Vârfu Goronistii"
Părfiul Lazurilor „păru cu apă, izvoreşte din Laz"
Părău de la Letia „părău mic care izvoreşte de la Colţ şi se varsă Ia marginea
satului"
Păşunea Porcilor „păşune pe care stăteau porcii"
Pom"iria Crîstii „livadă a unui om numit Crist0a"
Pomăria Drăg-anului .,o coaste pe care este o livadă şi pamării, a familiei Drăgan„
Pomăria Pretorului „loc cu apă a fost proprietar un pretor"
Popeni „loc agricol a familiei Pop"
Poienile Vaidenilor „o limbă de pământ care intră în pădure"
(A) Reicului „păşune şi costiş a fost a lui Reicu"
Răitea .. o suprafaţă mare cu livezi, vii şi teren arător"
Retia Chişului „o vale pe care este şi un izvor de apă, e locu familiei Chiş"
R,'t.i~a „o uHţă în sat"
Râpa Diacului „o ravenă adică o vale mare prin care curge apă, a fost mulţi spini„
Râpa Tod6rii „loc pe care este o fântână a lui Todor"
Râpa de la Lab ..vale cu apă care izvoreste din Lab"
Râturi „loc de lângă drum care merP'e la Cehu"
Sălaju „râturi pe care curge Valea Sălajului"
S6moşea „un rât înconjurat de pădure curge o vale cu apă„
DIN TOPONIMIA SATELOR HOROATU CEHULUI, MOTTŞ, NADIŞ, ULCIUG 385
Sub Cer „aici a fost clejia bisericii, loc mlăştinos"

Sub Pădure „lângă pădurea noţiganilor, loc agricol şi vie"
Sub Râtu Mereii „loc mai ondulat, e livadă şi este la poala Coastei"
Temeteu „loc unde-i cimitiru satului"
Togu lui Vaida „teren agricol a familiei -.."
Uliţa Blăghii „pe această uliţă stau cei numiţi Blaga"
Uliţa Chişului ,sta un om numit Chişu"
Uliţa Conii „locuiesc oameni cu numele Canea"
Uliţa Drăganului „uliţă, de la .numele de oameni Drăgan"
Uliţa Druţii „au stat cei din familia Druţă"
Uliţa Moronului „o uliţă în sat, nu ştie. să explice numele"
Uliţa Mutului „stă aici un om ciufulit Mutu"
Uliţa Peteicii „locuieşte o persoană ciufulită Peteică"
Uliţa lui Shnion „uliţă, numelt• vine de la omul Simion care a locuit aici"
Valea lui Nicoară „vale fără apă continuă, după un nume de om se numeşte aşa"
Valea Porcilor „o vale şi fânaţ, pe aici umblau porcii"
Valea Hâturilor „vale cu apă permanent, e în hotar cu Cehu"
Viile Drulenilor, vii şi livezi pe dealuri, a fost a familiei Drule"
Via Fătului, vie şi pământ agricol, a fost a omului care era făt in sat"
Via lui Gheorghe Diacului „vie şi pământ arător a lui "
Via lui Ioanii Diogarului „vie a omului ciufulit "
Via Zmănţului „vie a unui om ciufulit Zmănţu·•
Viile lui L6ibiş „vii pe deal a fost a lui _."
Sj 167 ULCIUG
Becia „teren arabil bun"
Becirig „acum e pomărie, înainte se cultiva grâu şi porumb"
Boda „teren arabil, e un şes"
Bodijar Cut „teren arabil e lângă calea ferată, este şi o fântână mică"
Boroniaş „pădure cu copaci mari (= boronă)
Borzeicu „livadă acum, a fost teren arabil, au fost mulţi barzi = viezuri"
Borzescu Măre „teren cu tarlale lungi, e şi pomărie"
Branişte „loc la marginea pădurii, acum sunt case şi grădini"
Budalâuă „o fântână cu apă bună"
Cereş „pădure de stejar"
Chic cut „izvor cu apă bună de băut"
Chişiştâu „teren arabil pe un loc drept"
Cicaşâu „un rât pe care curge o vale cu apă"
Ciorgâ.u „izvor în hotar cu Uileac·•
(La) Cocima „loc la marginea satului, unde a fost o crâşmă"
Coptarhid „un pod peste vale"
(Pă) Coaste „teren agricol pe o coaste"
Curta „loc aşezat după deal, e mai mic"
Dememeş „loc în pantă lângă pădure"
După Deal „pământ arător după deal''
După Făjet „locul a fost a satului Biuşa e pe o pantă mai dulce"
După Modioroş „teren arător după un loc mai dâmbuţ pe care se făceau alune"
După Vii „teren arabil pe care se cultivă grâu şi porumb"
Făgetu „pădure de stejar, a fost boierească"
Fântâna Nouă „e mai nouă în sat"
Fiuze!i „teren arabil şi fânaţ"
Fişcut „teren arabil şi răchite este şi o fântână"
(La) Gozuri „loc unde se strâng gozuri de la izvoarele de apă"
Hidmedicut „o fântână bună. mai veche"
Hotar „teren arabil i:;i fânaţ"
Joseni ,.parte de sat"
Laszlo hedi „deal cu vie, a omului numit _."
Legheleu „grădini"
l\ledvPş „pădure mare în care au fost urşi în hotar cu Băseşti"
Meziogat „loc unde a fost un gat"
Niarcut „izvor de apă bună, e sub coaste"
586 GABRIEL VASILIU
Orbărie „teren cosalău în pantă"

Pădurea lui Feri „pădure de stejar, a fost a lui - "
Păşunea Ulciugului „loc în pantă folosit ca păşune"
Peter cut „o fântână sus pe deal făcută de un om numit -"
Pusta „loc drept, bun de agricultură"
Rojocutu „fântână pe locul familiei Roja"
(Pă) RU.şca „teren în dungă era şi arător"
Sub Gozuri „teren arabil lângă pădure"
Sub Şanţuri „teren arabil, şi aici au fo~t şanţuri' în timpul războiului"
Sub Viuţă „o fântână sub deal"
Şanţuri „o construcţie mai veche care apăra satul şi nişte şanţuri de apărare"
Teglişte „loc unde se făcea cărămizi"
Ti6ldeş „teren în pant ădulce, a fost pădure cu lemne mari"
Uliţa Uileacului „drum ce duce la Uileac"
(La) Valăuă „teren arător, înainte a fost păşune şi pădure"
(ln) Vale „teren arabil prin care curge o vale care se varsă la Biuşa"
Verefin „loc de păşune bătut de soare"
Vinihedi „vie pe deal"
'Via Nouă „o vie pusă mai nou"
Z6banei „fântâna familiei Z6ba"
GABRIEL VASILIU
DE LA TOPONYMIE DES VILAGES IIOROATU-CEIIULUI,

MOTIŞ, N ADIŞ, ULCIUG
(DEP. DE SALAJ)
(Resume)
L'article presente une enquete effectuee en deux etapes en 1982 et 1983 pour
le Tresor toponimique de Houmanie. Le material connu jusqu 'ici est employe dans
Ies etudes de langue et dans celles d'historie. Un examen attentif dans une en-
quete complexe prouve que !'element toponimique roumain est preponderent.
PRESCURTĂRI BIBLIOGRAFICE
(ABKURZUNGEN)
AAK Acta Archaeologica, Kohenhaven

AAASH Acta Arch Acta Archaeologica Academiae Scicntiarum Hungaricae, Budapest
Hung
AC MIT Anuarul Comisiunii Monumentelor tstorice. Secţia pentru Transil-
vania, Cluj
ActaArchCarp Acta Archaeologica Carpathica, Krakow
ActMuz Activitatea l\fuzeelor, Cluj
ActaDehr Acta Classica Universitatis Scientiarum Debrcccnensis, Debrecen
Acta}!N Acta l\Iusei Napocensis, Cluj-Napoca
ActaMP Acta Musei Porolissensis, Zălau
AE}l Archaologisch - Epigraphische l\Iitteilungen aus Osterreich-Un-
garn, Wien
AF Anuarul de Folclor, Cluj-Napoca
AFM Antologie de Folclor din judeţul Maramureş, llaia-:\!are
AIIA Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologic din Cluj-Napoca,
Cluj-Napoca
AIIAI Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie din Iaşi, laşi
AU-Iaşi Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xcnopol" din Iaşi
AlbaRegia Alba Regia. Annales l\Iusei Stcphani Regis. Szckesfehcrv:lr
Aluta Aluta. l\Iuzeul Judeţean Sfântu Gheorghe, Sf. Gheorghe
AMET Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca
AnB(AB) Analele Banatului, Timişoara
AnnEp I,'Annee Epigraphique, Paris
ANRW Aufstieg und Niedergang cler Romischen \Ye1t. Gcschichte der
Kultur Roms im Spiegel der neucren Forschungen. Herausgeben
von Hi!degard Temporini uutl Wolfgang Haase, Berlin - New·
York
AP Arheolo§ki Pregled, Beograd
Apulum Apulum. Buletinul Muzeului Regional Alba Iulia, Alba Iulia
ArchAel Archaeologia Aeliana, New Castle
ArchAnz Archaologischcr Anzeiger, Berlin
ArchAustr Archaeologia Austriaca, Wien
Archftrt Archaeologiai f~rtesito, Budapest
ArchKozl Archaeologiai Ktizlemenyek a hazai muemlckck iscmeretc.'nck clmoz-
ditasara, Butlapest
ArchRozhl Archeologi~ke Rozhletly, Praha
Arhl'lfold Arhaeologia Moldovei, Iaşi
ArhOlt Arhivele Olteniei, Craiova
ArhVest Arheolo§ki Vestnik, Ljubljana
ArchMitt Mitteilungen des Deutschen Archăologischen tnstituts. Athenische
Abteilung, Berlin
Atti Lincei Atti tlella Academia Nazionale dei I,incei, Roma
AUD Analele Universităţii Bucureşti, Bucureşti
AUI Analele Universităţii „Al. I. Cuza" din !aşi, Iaşi
Banatica Banatica, Muzeul Judeţean Caraş-Severin, Reşiţa
BAR British Archaeological Reports, Oxford
BCII Bulletin de Correspondance Hellenique, Paris
BCMI Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucureşti
BMI Buletinul Monumentelor Istorice, Bucureşti
BerRGK = BRGK Bericht der Romisch-Germanischen Kommission des Dcutschen
Archăologischen Instituts, Frankfurt am Main
Btilanuia Brita11ia. A J ou mal of Roruano-British and kindred studies, London
588
BSA Anual of the British School at Athens, Athen

BSH = ARBSH Academie Roumaine, Bulletin de la section historique, Bucureşti
BSNR Buletinul Societăţii Numismatice Române, Bucureşti
BVB Bayerisch - Vorgeschichtsb11itter, Miinchen
CAl\IN = Cercetări Cercetări arheologice. Muzeul Naţional al României, Bucureşti
Chiron Chiron. 1\fitteilungcn der Kommission fiir Alte Geschichtc und
Epigraphik des Deutschen Archăologischen Instituts, Miinchcn
Carpica Carpica. Muzeul de Istorie şi Artă din Bacău, Bacău
CI Cercetări Istorice, Bucureşti
CIL Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin
CL Cercetări de Lingvistică, Cluj-Napoca
CN Cercetări Numismatice, Bucureşti
ComStSighct Comunicări Ştiinţifice pe teme de folclor, Sighetu! Marmaţiei
Crisia Crisia. Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, Oradea
Cumidaya Cumidava. Muzeul Judeţean din Braşov, Braşov
DA Ch. Daremb~rg - Edm. Saglio, Dictionnaire des antiquites grecqucs
et romaines, I-V (1977-1919), Paris
Dacia Dacia. Recherches et decouvertes archeologiques en Roumanie_
I-XII, 1924-1948; Nouvelle Serie (NS). Revue d'archCologie et
d'histoire :mcitnne, Bucureşti
DACL Dictionnaire d'archeologie chretienne et de Iiturgie (F. Cabrol-
H. Leclercq), Paris
Danubius Danubius. Muzeul Regional de Istorie, Galaţi
DBR M. Petrescu-Dâmboviţa, Depozitele de bronzuri din România, Bucu-
reşti, 1977
DE = DizEpigr Ettore de Ruggkro, Dizionario epigrafico di antichita romane,
l\Iilano-Roma
DIR Documente privind istoria României, Bucureşti
DissPann Dissertationes Pannonicae, Budapest
DolgCluj Dolgozatok az Erdely Muzeum Erem es Regisegtanib61, Kolozsvar
(Cluj)
DolgSzeged Dolgozatok a M. Kir. „Horthy Miklos" Tudomany egyetem regi-
segtudomanyi intezetebol, Szeged
DRH Documenta Romaniae Historica, Bucureşti
Drobeta Drobeta. Muzeul Regiunii Porţile de Fier, Drobeta-Turnu Severin
EAA Enciclopedia dell'Arte Antica Classica ed orientale, Roma
Bos Bos. Commentarii Societatis Philologiae Polonorum, Wrok.law
ERD = EphDacRom Ephemeris Daco-Romana. Annuario della Scuola Romena di Roma,
Roma
EphNap Ephemeris Napocensis. Anuarul Institutului de Arheologie şi Istoria
Artei din Cluj-Napoca, Cluj-Napoca
Epigrafica Epigrafica. Culegere de texte publicate de Congresul Internaţional
de Epigrafie de la Mamaia, Bucureşti, 1977
ErdMuz Erdelyi Muzeum, Kolozsvar (Cluj)
FI File de Istorie. Muzeul Judeţean de Istorie din Bistriţa, Bistriţa
FO Fundberichte aus Osterreich, Wien
FolArch; FA Folia Archaeologiaca, Budapest
FVL Forschungen fiir Volks-und Landeskunde, Sibiu
Gallia Gallia. Fouilles et monuments archeologiques en France metropo-
litane, Paris
Germania Germania. Anzeiger der Romisch-Germanische Kommision, Frank-
furt am 1\fain
Hierasus Hicrasus. Muzeul Judeţean din Botoşani, Botoşani
Historia Historia. Zeitschrift fiir Alte Gcschichte, Wiesbaden
IDR Inscripţiile Daciei Romane, Bucureşti
IG Inscriptiones Grecae, Berlin
ILS Inscriptiones Latinae Selectae, Ed. H. Dessau, Berlin
ISM Inscripţiile greceşti şi latine din Schytia Minor, Bucureşti
IstRom Istoria României. Tratat. Bucureşti, I, 1960 şi urm.
589
Ist ros Istros. Revue roumaine d'archeologie et tl'histoire ancienne, Bu-

cureşti
Istros Istros. Muzeul Judeţean de Istorie din Brăila, Brăila
JallrRGZM Jahrbuch des Romisch-Gerruanischen Zentralmuseums zu l\Iainz,
Mainz
JCC Jahrbuch cler K.K. Central Kommission zur Erforschu11g untl Er-
haltung cler Ilauclenkmale, 'Vien
JfAC Jahrbuch fiir Antikc und Christentum, Berlin
JfMV Jahresschrift fiir llfitteldeutschc Vorgeschichte, IIaalc-Saale
JfNG Jahrbuch fiir Numismatik und Ge!dgeschichtc, l\Iilnchen
JHS Journal of Hellenic Studies, I,ondon
JO:\I Jahreshcftc des Q3tcrrcic11ische11 Archăologischcn Instituts, Wien
JR~ Journal of Roman Studies, I,ondon
K!io Klio. Beitr''.ige ,.;ur Alte Geschichte, Leipzig
KHKM Kwartalnik Historii Kulturv l\faterialncj, Warszawn
Kot.!cmenyek Kozlemenyek n7. Erdcly :!\Iu~eum Brem es Regiscgtarabol, Kolozs-
var {Cluj)
Lex:Myth Ausfiihrliches Lexikon der griechischen und romischen Mythologie
(W. I-I. Roscher), Leipzig, I-IV, 1984-1937
J,i,-:1~sforschung Studien zur Organisation der Romischcn Reichsgrenze am Rhein
und Donau, Berlin
J,R Limba Română, Bucureşti
Marisia l\Iarisia. Studii şi materiale de arheologie, istorie, etnografie. Muzeul
Judeţean Mureş, Târgu Mureş
)[armatia Marmatia. Muzeul Judeţean Maramureş, Baia Mare
:Materiale :Materiale şi cercetări Arheologice, Bucureşti
:!\1lll1M Mitheilungen aus dem Baron Brukenthalischen l\Iuseums, IIerman-
natadt (Sibiu)
:!\Iitheilungen der k.k. Central Commission zur Erforschung und
Erhaltung der historischen Baudenkmale, 'Vien
MemAnt l\iemoria Antiquitatis. Acta Musei Petrodavensis, Piatra Neamţ
:!\CN Muzeul :Naţional, Bucureşti
Mu:laica l\Iusaicn. Sbornik Filosofickej Fakulty Unh-ersity Komenskeho,
·Bratislava
:N'ur.:Kozl Numismatikai Kozlony, Budapest
ORT, Der Ob~rgermanische-Ractische Limes
l'am.'\rch Pamatky Archeologicke, Praha
PB~-' Prahistorischc Bronzefunde. Institut ftir Vorgeschichte der Univer-
sităt Frankfurt am !\fain, Frankfurt am llfain
P"uc~ Peuce. Studii şi comunicări de istorie, etnografie şi muzeografie.
Muzeul Deltei Dunării din Tulcea, Tulcea
Potai:isa Potaissa. Studii şi comunicări. Muzeul Orăşenesc Turda, Turda
l'rob!Muz Probleme de muzeografie, Cluj
PZ Prăhistorische Zeitschrift, Berlin
J.L'\.. Revue archeologique, Paris
RA-2 Reallexikon fiir Antike und Christentum, Stuttgart
RE Realencyklopădie der classischcn Altertumswissenschaft (Pauly -
Wissowa - Kroll), Stuttgart
REA Revue des Etudes Anciennes, Paris
REF Revista de Etnografie şi Folclor. Bucureşti
RDl Revista de Istoric, Bucureşti
REG Revue des :Btudes Grecques, Paris
REL Revue des Etudes Latines, Paris
Rev Arh Rcvue Archeologique, Paris
RR-Râm Rum Romer in Rumănien. Ausstellung der Romisch-Germanische11 l\Iu-
seum in Koln und des Historischen ~fuseum Cluj, Koln, 1969
RcvMuz Revista Muzeelor, Bucureşti
RC Revista de !storie, Bucureşti
RIM Revista de !storie :!\Iilitară, Bucureşti
RIAC Rivista Interna:r.ionale di Archaeologia Cristiana, Roma
590
RIC H. ::IIattingly - E ..A. Syciehham, Roman Imperial Coinagc, Lon-

don
Rom!l-lyth L. Presser, Romische ::IIythologie, Berlin, 1883
RMD M. Roxan, Roman ::lfilitary Diplomas, I,ondon
Roska-Rcp ::II. Roska, Erdcly rcgcszcti repcrtoriuma, Kolozsvar - Cluj, 1942
Sargetla Sargetia. Acta Musei Devensis, Deva
SCtv(A) Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie Bucureşti
SCL Studii şi Cercetări de Lingvistică, Bucureşti
SCN Studii şi Cercetări de Numismatică, Bucureşti
SCSCluj Studii şi Cercetări Ştiinţifice, Cluj
SEG Supplementum Epigraphicum Graecum, Paris
SJ Saalburg Jahrbuch. Bericht des Saalburg ::lfuseums, Bad Hamburg
S!ovArch Slovcnska Archaeologia, Bratislava
S::IDI!:\I Studii şi materiale de istorie medie, Bucureşti
S::IDIDI Studii şi m:iteriale de muzeografie şi istorie militarii, Bucureşti
St:iriuar ; Star Starinar. Organ Srpskog Arheoloskog Drus~va, Ileograd
St CI Studii Clasice, Bucureşti
StComCarause beş Studii şi comunicări. ::IIuzeul J ucleţean de etnografie şi istorie locală
din Caransebeş. Caransebeş
StComSatu )fare Studii şi comunicări. ::IIuzeul Judeţean Satu )fare, Satu )fare
StComSibiu = Studii şi comunicări. :\Iuzeul Brukenthal clin Sibiu, Sibiu
StComilrukC'ntltal
Studia Studia Universitatis Ilabeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Serles ... ,
Cluj-""apoca
Studii Studii. Revistă de istorie şi filosofie, Bucureşti
SympThrac Symposia Thracologica. Institutul român de Tracologie, Bucureşti
Szazadok Szazadok, Budapest
Thraco-Dacica Thraco-Dacica. Institutul de Tracologie, Bucureşti
Tibiscus Tibiscus. :\Iuzeul Ilanatului din Timişoara, Timişoara
T Tribuna. Revista de Cultură, Cluj-Napoca
ZtA Zeitschrift fi.ir Archaeologie, Berlin
Ziridava Ziridava. Studii şi cercetări. Muzeul Judeţean Arad, Arad
ZPE Zeitschrift fiir Papyrologic und Epigraphik, Bonn
Prescurtări tehnice:
Arh. n. MIAZ ,\rhiva breslelor clin ::IIuzcul Judt:ţean de Istorie şi Artă, Zal&n
ArhStat (ArhSt) Arhivele Statului
Arh.M.Ap.N. Arhivele )finisterului Apărării Kaţionale
Arh.::lf.A.E. Arhivele :Ministerului .Afacerilor Externe
D.G.A.S. Direcţia GeneralrL a Arhivelor Statului
MIAZ )fuzeul Judeţean <le Istorie şi Artă, Zalău
BAR Biblioteca Academiei Române
BCU Biblioteca Centrală Universitară
l\IAI :\finistcrul Afacerilor Interne
:t.IPN :\finisterul Propagandei :N'aţionale
,.
Tiparul executat la Imprimeria „ARDEALUL" Cluj, C-da. 277.

19 Acta Mvsei Porolissensis XIX 1995 Zalau

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

19 Acta Mvsei Porolissensis XIX 1995 Zalau

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.

Răspunderea pentru conţinutul ştiinţific al articolelor, pentru formulări şi pentru

ACTA MVSEI POROLISSENSIS

Orice corespondenţă se va adresa:

Toute correspondance serii envoyee a l'adresse:

Traducerile in limba germană au fost executate sau revizuite de Ionel Penea

Istorie veche şi arheologie

ZOIA MAXIM- Prelucrarea arheometrică a obsidianului

IOAN BEJINARIU Materiale arheologice preistorice din colec-

ISTVAN BAJUSZ Fibule din amfiteatrul roman de la Poro-

NICOLAE GUDEA Fibule romane din castrele de la Buciumi·

ISTVAN BAJUSZ Capsule de sigilii romane de la Porolissum 61-72

NICOLAE GUDEA Despre fragmente de diplome militare „re-

ELEK ACSĂDI­ Die Bestimmung des Fundortes des Schatz-

GEZA KOVĂCH Structura populaţiei din Sălaj la mijlocul

VALER HOSSU Chioarul - cetate la graniţa Transilvaniei 109-112

NICOLAE EDROIU Ecouri europene ale .răscoalei lui Horea

ELENA MUSCA Centrul de olari Tihău (Jud. Sălaj) 121-121

IONEL PENEA Satul în izvoare sigilare 127-128

IOAN CHINDRIŞ Alexandru Şterca Suluţiu în apărarea lui

GELU NEAMŢU Aniversarea centenarului execuţiei eroilor

GELU NEAMŢU Din corespond~·nţ~ lui Simion Bărnuţiu

GELU NEAMŢU O autobiografie necunoscută până acum

STELIAN Simion Bărnuţiu, student la universitatea

NICOLAE CORDOŞ Adunarea generală a alegătorilor români

IOAN MUSCA Documente privind activitatea despărţă-

CONS'l'ANTIN I('.'' Activitatea politică· a lui· Iuliu Maniu în

DĂNUŢ POP Aspecte ale .. instalării administraţiei regi-

GHIZELA COSMA Coordonate ale discurstihii reprezentante-

CORNEL GRAD Evacuarea teritoriilor. româneşti cedate în

CORNEL GRAD Absurdui războiului şi 'supra'Vieţuirea prin

DUMITRU Minoritatea maghiară din Tra~silvania du-

GHEORGHE Statutul nord-vestului Transilvaniei de la

GABRIEL Primii profesori de limba română de la

DIANA TETEAN Culturaşi literatura rusă în „ Gazeta de

CORNEL Reclama în ,presa românească interbelică

ANDREI NEGRU „Mişcarea social-economică"-o asociaţie

TRAIAN URSU Monumentele memoriale pentru martirii

EMIL TRIF Aspecte cu privire la învăţământul liceal

FRANCISC KISS Credinţe populare în judeţul Sălaj culese de

VALENTIN ORGA Folclorul în „Gazeta de Duminecă" (1904

PAVEL BILŢIU l\tioriţa - colind în Maramureş 551-569

NICOLAE A. Câteva date despre morărit în ţinutul So-

ONUFRIE Note etimologice 573-580

Abrevieri bibliografice Sffl-590

Utilajul litic din staţiunea neolitică de Ja Zăuan, din punctul Dâm-

puţine la număr şi nu depăşesc lăţimea de 2 cm, având o lungime de

BADER 1968 ~ Tlb. Bader, Despre figurine?,! antropomorfe in caclrul

MARZA-MAXIM 1995 - I. Mârza-Zoia Maxim, Date petroarheologice asupra sta-

L'outillage de pierre trouve dans la station neolithique de Zăuan du point

centimetres de longueur), sont retouchees superficiellement, et sont considerees

(Traduit par Alice Lazarovici).

lila piese f i ni~

21. ,07% o ton do ri

J_,_ xpl.L, 1 3 1 1 lame,

.A. r<Jz .ti\oure

0 ,93% 2.78% .TIPURILE DE OBSl014N

In precedentul număr al anuarului muzeului sălăjean am prezentat

oblic pe corpul vaselor. Pe unele fragmente apar şi, urme de încrustaţie cu o

21 idem, op. cit. pl. 12-15.

Colecţia liceului oup:rfode şi un obiect de corn, asouţit la unul din

PREHISTORICAL ARCHAELOGICAL MATERIALS FROM THE COLLEt.:TlON

The herewith article presents prehistorical archaeological materials gathered

Ptaaşa 2, fig. 1-5: ceramică_..Wietenberg.

ELEK ACSĂDI Die Bestimmung des Fundortes des Schatz-