Şcoala Nr. 32 ,,Al. Macedonski” Craiova Prof.

Melania Iacob-Calcinoschy

Abordarea semnificaţiei titlului din perspectiva examenelor

Unul dintre subiectele care se regăsesc, aproape obsesiv, mai ales la nivel liceal,
şi care au pătruns şi în subiectele de la nivelul gimnazial, în ultimii ani, este
comentarea unor secvenţe/sintagme/figuri de stil şi semnificaţia titlului unei opere
lirice, iar mai nou, aşa cum reiese din modelul oferit de MECTS, semnificaţia
titlului s-a extins şi la nivelul operei epice.
Astfel, în modelul elaborat de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare pentru
clasa a VIII-a, pentru anul şcolar 2010-2011, postat pe site-ul MECTS la începutul
lui noiembrie, itemul de la punctul 5 al subiectului I cere: ,, Prezintă, pe scurt,
semnificaţia titlului fabulei date.” În baremul de corectare, se oferă câteva
precizări: ,,prezentarea, pe scurt, a semnificaţiei titlului ( de exemplu, alegoria care
sugerează profilul omului profund, care face lucruri temeinice etc., în antiteză cu
cea a omului lăudăros, care mai mult vorbeşte decât lucrează)-6 puncte. Şi atât...
Restul ţine de echivoc, de ambiguitate, astfel încât corectarea este uneori extrem de
subiectivă.
Conform definiţiei din DEX, titlul înregistrează la al doilea sens ,,cuvânt sau
text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părţi distincte a ei, indicând rezumativ
sau sugestiv pentru cuprinsul acesteia.”
În literatura de specialitate, există mai multe definiţii, toate pertinente. Pentru
Arnold Roth, titlurile formează ,,un corpus literar pertinent”,iar Paul Cornea
consideră că ,,pentru a-l atrage pe cititor trebuie ca numirea operei să fie nu atât
corectă, cât şi şocantă, nu atât exactă, cât sugestivă”, deci titlul nu trebuie să fie ,, o
carte de bucate, cu cât mai puţin îşi dezvăluie conţinutul, cu atât mai bine.”
Plecând de la acest aspect şi de la o succintă analiză a textului , vom încerca să
stabilim câteva repere utile în analiza titlului.
Este ştiut că elementul esenţial al textului poetic este eul liric, care se află într-un
anumit raport cu autorul, în funcţie de care pot fi determinate cele două tipuri de
lirism – subiectiv şi obiectiv; pe lângă acesta, în structura textului poetic se poate
vorbi despre cele două feluri de compoziţii: una exterioară care cuprinde titlul
poeziei, incipitul ei, grupajul versurilor şi al strofelor, şi una interioară ce se referă
la ideea poetică, la temă, la un motiv central, toate aflându-se într-o relaţie de
interdependenţă.
 Într-o măsură mai mare decât în cazul discursului epic, în structura discursului
liric, titlul este mai mult decât un mijloc convenţional de identificare a operei.
Dacă în proză, titlurile sunt, în general, transparente şi enunţiative, anunţând tema
(Vizită de I.L. Caragiale, Două loturi de I.L. Caragiale) sau protagoniştii
(Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi, D-l Goe de I.L. Caragiale, Popa
Tanda de I. Slavici), în poezia lirică sunt utilizate frecvent titluri
metaforico-simbolice, originale şi expresive.
Evoluţia impunerii titlului a început încă din antichitate, unde era folosit însă,
sporadic; apariţia tiparului şi diversificarea tipăriturilor a necesitat folosirea unui
titlu.
In literatura de specialitate, există numeroase puncte de vedere asupra
construcţiei titlului.
Nicolae Manolescu constată că în poezia lirică, titlul poate exprima: determinări
spaţiale ale imaginaţiei şi creaţiei ( La steaua, Lacul),specia (Sonete, Glosă),un
aspect mitic (Zburătorul), sau poate reproduce primul vers al poeziei ( Mai am un
singur dor), un segment din el (Trecut-au anii), poate atrage atenţia asupra
simbolului/motivului central, uneori fiind chiar cuvântul- cheie ( Izvorul nopţii).
Parcurgerea unei bibliografii de specialitate, a determinat structurarea pe mai
multe paliere de interpretare a titlului.
 Gerard Genette stabileşte, în funcţie de componenta constructivă a titlului,
titluri exterioare, care au rol sintetic, şi titluri interioare, care reiau versul-incipit,
fie la început, fie la final.
 Din punct de vedere tipologic, titlurile pot fi transparente când este evidentă
tema, sau simbolice când, practic, sensul este încifrat.
 O altă clasificare ţine seama de nivelul obviu de lectură, adică structura de
suprafaţă, ,,ceea ce se vede”, cu alte cuvinte, din ce este format titlul şi există
titluri nominale, formate din construcţii nominale şi titluri verbale, care au în
componenţă, un verb.
Analiza semnificaţiei unui titlu începe, practic, din clasa a V-a, când elevul
învaţă, la unitatea de învăţare ,,Cartea şi textul”, că titlul este un ,,cuvânt sau un
grup de cuvinte aşezate la începutul lucrării şi care are o legătură cu conţinutul
cărţii.” Plecând de la aceste considerente, la opera lirică, putem începe cu o analiză
sumară a titlului, pentru ca apoi, pe măsură ce asimilarea cunoştinţelor, a
informaţiilor se diversifică, să încercăm o analiză care să asigure, atât un punctaj
foarte bun la examenul pe care îl vor susţine, dar şi o bază de cunoştinţe temeinice
care să le faciliteze pregătirea şi mai departe, în liceu.
De aceea, din parcurgerea şi studierea unor materiale critice şi auxiliare, am
reuşit să întocmesc un tipar pe care elevul să-l folosească, astfel, analiza unui titlu
presupune:
  Identificarea tipului titlului în funcţie de clasificările de mai sus, dar şi de
nivelul clasei;
 Identificarea figurii de stil ( acolo unde este cazul) şi a imaginii artistice care
stă la baza respectivului titlu, pe baza valorificării sensului cuvintelor care
alcătuiesc titlul;
 Identificarea sensului acestuia care este în strânsă relaţie cu conţinutul
versurilor.
Fără pretenţia de a epuiza subiectul, iată un model de analiză al câtorva titluri:
 Explică, în 5-7 rânduri, titlul poeziei ,,Lacul”.
Tilul poeziei este unul nominal, format dintr-un substantiv articulat, cu rolul
stilistic de a uniciza aspectul descris, prin care eul liric creează o imagine vizuală
ce sugerează un cadru natural. Pus în concordanţă cu conţinutul versurilor, titlul
reprezintă proiecţia visului de iubire care se consumă în mijlocul naturii specific
eminesciene, deci tipologic, acest titlul este transparent pentru tema iubirii şi a
naturii. Prin reluarea versului-incipit, el este şi unul interior, deschizând universul
liric.
Acolo unde nivelul clasei nu se poate preta la a analiză mai complexă, am
încercat, cel puţin, surprinderea figurii de stil, a imaginii artistice şi
identificarea/comentarea corectă a sensului exprimat într-un limbaj amplu, elevat,
pe cât posibil.
 Explică, în 5-7 rânduri, titlul poeziei ,,Izvorul nopţii”.
Titlul poeziei este unul nominal, format din două substantive articulate, cu
rolul stilistic de a uniciza şi a identifica aspectul descris. El conţine o metaforă
sugestivă ce creează o imagine vizuală, prin care eul liric face referire la elementul
central al versurilor, cel care unicizează persoana iubită. Este vorba de ochii iubitei,
de aceea este şi un titlu simbolic, iar tipologic, este un titlu exterior, deoarece
sintetizează, într-o formă plastică, întreaga poezie.
 Iată şi un model de analiză a titlului pentru o operă epică, ,, D-l Goe”.
Deoarece numele personajului principal este conţinut şi în titlu, acesta este unul
eponim, nominal, deoarece conţine două substantive, iar asocierea dintre Goe,
copilaşul din schiţa noastră şi substantivul ,,domnul” anticipează ironia autorului
vizavi de proasta educaţie dată copilului de o familie cu pretenţii, relevă
discrepanţa dintre esenţă şi aparenţă, dintre ceea ce vor să pară personajele noastre
şi ceea ce sunt, în realitate.