“Stau în cerdacul tău” – tema poeziei

Poezia “Stau în cerdacul tău” prezintă particularităti ale textului liric deoarece vocea poetica
exprima ganduri si sentimente, prin intermediul mijloacelor artistice, intr-o forma specifica: versuri
grupate in 4 strofe.
Tema textului este iubirea, asociată cu cea a naturii. Vocea poetică exprimă aspiraţia eroică
neîmplinită, datorită inaccesibilităţii instanţei feminine. Aflat în ipostaza contemplatorului, eul liric
este situat simbolic în cerdac/pridvor, care reprezintă un prag între două lumi ireconciliabile.
Instanţa feminină e surprinsă într-un ritual al intimităţii şi este idealizată, prezentând elemente
statuare şi angelice, aşa cum observa criticul Ioana Em. Petrescu. Metafora “val de aur” şi epitetul “de
ninsoare” exprimă perfecţiunea, puritatea, dar şi intangibilitatea acesteia. Instanta masculină se
raportează la iubire ca la şansa refacerii imaginii androginului, o fiinţă totală, fiind marcată însă de
tristeţe şi deziluzie. Metafora “flori de umbră” din prima strofă asociază frumuseţea, fragilitatea cu
întunericul şi necunoscutul, sugerând antitezadintre feminine şi masculine, dar şi solitudinea eului liric.
Iubirea se manifestă astfel la nivel contemplativ, element evidenţiat de motivul ferestrei şi de
imaginea vizuală “Stau în cerdacul tău”. Instanţa feminine rămâne astfel o proiecţie ideală, rod al
imaginaţiei romantice.