Păpădia-paraşută

de Emilia Plugaru
Obosită rău de tot,

Furnicuţa s-a oprit

Pe un fir de păpădie

Şi un pic a aţipit.

Bate-un vântuleţ şăgalnic,

Păpădia-ncetişor

Se dă huţa: na, ni, na,

Furnicuţo, somn uşor.

Se trezeşte furnicuţa:

– Ce de bine e să stai

Să priveşti spre cerul larg

Când afară-i luna mai.

Deodată, furnicuţa

Observă că zboară-n sus.

Firul cel de păpădie

De la locul lui s-a smuls.

– Furnicuţo, ţin-te bine

Cu lăbuţele de mine,

Căci zburăm acum pe ruta

Cer-Pământ… cu paraşuta.
Şoricelul şi Pisica
de Emilia Plugaru
Şoricelul Chiţcăică,

Bun prieten c-o pisică,

A venit să împrumute

De la ea un mic… grăunte.

Pisicuţa-i gospodină,

Are grâu, are făină,

Dar nu vrea să împrumute

Nimănui nici un grăunte.

Supărat e Chiţcăică,

Nu mai vine la pisică.

Într-o zi s-a furişat

În cămară şi-a furat

Dintr-un sac un mic grăunte.

La ce bun să-l împrumute?

Şi astfel, zi după zi,

Până sacul se goli.

Dar odată a fost prins.

Pisicuţa s-a aprins:

– Mi-ai furat ultima pâine,

Te înşfac acuş, frăţâne!

Iată cine-i hoţul care

m-a lăsat făr-de mâncare!

De atunci e, Chiţcăică,

Fugărit de o pisică.