Intro

Aceasta este subtitrarea filmului Zeitgeist. Textul poate fi lecturat de sine statator, ca
un roman, fara vizionarea imaginilor. Imaginile nu fac decat sa intareasca puterea
cuvintelor scrise. Aceasta nu este o lectura recomandata pentru cei cu convingeri
religioase.

Zeitgeist

Cu cât investigãm mai mult, despre ceea ce credem cã înţelegem, care ne este
originea, ceea ce credem cã facem, cu atât mai mult ne dãm seama cã suntem minţiţi.
Suntem minţiţi de fiecare autoritate. Ce vã face sã credeţi, chiar şi pentru un minut, cã
autoritatea religioasã este singura care niciodatã nu a fost atinsã de minciunã?
Instituţiile religioase de pe lumea asta se aflã la fundul mocirlei. Instituţiile religioase
ale acestei lumi au fost puse acolo de aceiaşi oameni care v-au dat guvernul, educaţia
voastrã pervertitã, care v-au dat cartelurile bancare internaţionale. Asta pentru cã
stãpânii noştri nu dau doi bani pe voi sau pe familiile voastre. Lor nu le pasã decât de
ceea ce le-a pãsat dintotdeauna, şi anume sã controleze lumea asta blestematã. Am
fost îndepãrtaţi de adevãr şi de prezenţa divinã din Univers pe care oamenii au numit-
o 'Dumnezeu'. Nu ştiu ce este Dumnezeu dar ştiu ce nu este. Dacã nu sunteţi şi pânã
când nu sunteţi pregãtiţi sã priviţi întregul adevãr, oricare ar fi acesta, indiferent la
cine ar conduce, chiar dacã vreţi sã vã faceţi cã nu vedeţi sau vreţi sã faceţi ce vreţi,
atunci, undeva pe drum, veţi descoperi cã v-aţi jucat cu Justiţia Divinã. Pe mãsurã ce
veţi învãţa mai mult, pe mãsurã ce veţi înţelege cum stau lucrurile, cu cât ele devin
mai evidente, veţi începe sã vedeţi minciuni pretutindeni.

Trebuie sã cunoaşteţi adevãrul, sã-l cãutaţi, pentru cã adevãrul vã va elibera. "Cred cã

a fost dificil pentru cei cei care au luat autoritatea drept adevãr, mai degrabã decât
adevãrul ca autoritate." G. Massey, Egiptolog

Trebuie sã vã spun adevãrul, oameni buni! Trebuie sã vã spun adevãrul. Când vine
vorba de aburealã, cea mai mare aburealã a timpurilor, trebuie sã aveţi în vedere
campionul promisiunilor false şi al pretenţiilor exagerate din toate timpurile. Religia.
Gândiţi-vã numai! Religia a convins, realmente, oamenii cã existã un om invizibil,
trãind în cer, care vede tot ce faci, în fiecare minut al fiecãrei zile. Iar omul invizibil
are şi o listã specialã cu 10 lucruri pe care nu vrea ca tu sã le faci. Dacã faci unul din
aceste zece lucruri, el are un loc special, plin de foc şi fum, un loc al torturii şi
spaimei unde te va trimite sã trãieşti şi sã suferi, sã arzi, sã te sufoci, sã ţipi şi sã
plângi veşnic pânã la sfârşitul timpurilor.

Dar el te iubeşte! Te iubeşte. Te iubeşte şi are nevoie de bani. Întodeauna are nevoie
de bani! Este atotputernic, este perfect, atoateştiutor şi înţelept. Totuşi, nu se poate
descurca cu banii! Religia înghite miliarde de dolari, nu plãteşte taxe şi mereu are
nevoie de încã puţin. Acum sã vã spun o poveste de rahat extraordinar de reuşitã!
Rahatul sfânt!
 PARTEA I
CEA MAI GROZAVÃ POVESTE SPUSÃ VREODATÃ

Acesta este Soarele. Încã din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundã de scrieri
şi picturi ce reflectã respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest obiect. şi nu e greu sã
înţelegem de ce, de vreme ce Soarele rãsare în fiecare dimineaţã, aducând lumina,
cãldura şi siguranţa, salvând omul de frig, întuneric şi de prãdãtorii de la adãpostul
nopţii. Civilizaţiile au înţeles cã în absenţa Soarelui, grânele nu ar creşte, viaţa pe
planetã nu ar supravieţui. Aceste realitãţi fac ca Soarele sã fie cel mai adorat lucru din
toate timpurile. În mod asemãnãtor, oamenii au fost foarte conştienţi şi de prezenţa
stelelor. Urmãrirea traiectoriei lor le-a permis sã recunoascã şi sã anticipeze
evenimente care au loc la perioade mari de timp, cum ar fi eclipsele şi lunile pline. În
schimb, au clasificat stelele în grupuri de stele cunoscute astãzi de noi drept
"constelaţii". Acesta este zodiacul, una dintre cele mai vechi imagini conceptuale din
istoria umanitãţii. Reprezintã Soarele, în drumul lui prin cele 12 constelaţii majore, în
decursul unui an. Reprezintã, de asemenea, cele 12 luni ale anului, cele 4 anotimpuri,
solstiţiile şi echinocţiile. Termenul 'zodiac' are legãturã cu antropomorfizarea
constelaţiilor sau cu personificarea lor ca figuri sau animale. Cu alte cuvinte,
civilizaţiile timpurii nu doar au urmãrit Soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin
mituri elaborate privind mişcãrile şi legãturile dintre ele. Soarele, dãtãtor de viaţã şi
salvator, era considerat reprezentantul creatorului nevãzut sau Dumnezeu. Dumnezeul
Soare. Lumina lumii. Mântuitorul rasei umane. La fel, cele 12 constelaţii reprezentau
locurile prin care cãlãtorea Domnul Soare. Erau identificate prin nume, ce
reprezentau, de obicei, fenomene naturale ce aveau loc în acea perioadã. De exemplu,
Vãrsãtorul -purtãtorul apei, care aduce ploile de primãvarã.

Horus este Dumnezeul Soare al Egiptului din jurul anului 3000 înainte de Christos. El
este Soarele a cãrui viaţã este redatã printr-o serie de mituri alegorice ce relevã
mişcarea Soarelui pe cer. Pe baza hieroglifelor antice din Egipt, ştim atât de multe
despre acest Mesia solar. De pildã, Horus însemnând Soare sau luminã, avea un
duşman numit Set. Iar Set era personificarea întunericului sau a nopţii şi metaforic
vorbind, în fiecare dimineaţã, Horus câştiga bãtãlia contra lui Set, în timp ce seara Set
îl învingea pe Horus şi îl trimitea în lumea subteranã. Este important de ştiut cã
întunericul contra luminii sau binele contra rãului, este una dintre cele mai
omniprezente dualitãţi mitologice cunoscute vreodatã şi se manifestã încã pe multe
planuri şi în ziua de azi. Detaliind, povestea lui Horus suna cam aşa: Horus s-a nãscut
pe 25 Decembrie, din fecioara Isis Maria. Naşterea lui a coincis cu rãsãrirea unei stele
în est care a fost urmãritã de trei regi, în dorinţa lor de a gãsi şi preamãri pe
mântuitorul nou-nãscut. La vârsta de 12 ani, era un copil-învãţãtor prodigios. La
vârsta de 30 de ani, a fost botezat de cãtre Anap dupã care şi-a început lucrarea. Horus
avea 12 discipoli cu care cãlãtorea peste tot, înfãptuind miracole ca vindecarea celor
bolnavi sau mersul pe apã. Horus era cunoscut sub multe nume sugestive ca
"Adevãrul", "Lumina" "Fiul Ales al lui Dumnezeu", "Bunul Pãstor", "Mielul
Domnului" şi multe altele. Dupã ce a fost trãdat de Typhon, Horus a fost crucificat,
îngropat timp de trei zile şi apoi a revenit la viaţã.

Se pare cã aceste însuşiri ale lui Horus, originale lui sau nu, s-au rãspândit în multe
alte culturi ale lumii care şi-au creat dumnezei dupã aceeaşi structurã mitologicã de
bazã.
1- Attis din Phrygia, nãscut din fecioara Nana pe 25 Decembrie. Crucificat, pus în
mormânt din care a revenit dupã trei zile la viaţã.
2 - Krishna din India, nãscut din fecioara Devaki, a cãrui venire pe lume a coincis cu
rãsãrirea unei stele în est. A înfãptuit miracole cu discipolii lui şi a înviat dupã moarte.
3 - Dionysos din Grecia, nãscut dintr-o fecioarã pe 25 Decembrie, era un învãţãtor
care cãlãtorea înfãptuind miracole, cum ar fi transformarea apei în vin. Era numit ca
"Regele regilor", "Unicul Fiu zãmislit de Dumnezeu", "Alfa şi Omega" şi în multe
alte feluri. Si el a înviat dupã moarte.
4 - Mithra din Persia, nãscut din fecioarã pe 25 Decembrie. Avea 12 discipoli şi
înfãptuia miracole. Dupã moarte a fost îngropat dar dupã trei zile a înviat. Si el era
numit "Adevãrul", "Lumina" şi în multe alte feluri. Un amãnunt interesant. Ziua sacrã
de adorare a lui Mithra era Duminicã. Ceea ce este cert este cã existã numeroşi
mântuitori, în diferite perioade de timp, în toatã lumea care subscriu la aceste
caracteristici generale. Rãmâne întrebarea - de ce aceste caracteristici? De ce naşterea
dintr-o fecioarã pe 25 Decembrie? De ce trebuie sã mori trei zile dupã care sã urmeze
inevitabila înviere? De ce 12 discipoli sau adepţi? Pentru a afla rãspunsul, sã-l
cercetãm pe cel mai recent Mesia solar.

Iisus Christos a fost nãscut de fecioara Maria în ziua de 25 Decembrie la Bethlehem.

Naşterea lui a fost anunţatã de apariţia unei stele la rãsãrit pe care trei regi au reuşit s-
o urmãreascã, gãsindu-l astfel pe noul mântuitor. La 12 ani era copilul învãţãtor iar la
30 de ani, a fost botezat de Ioan Botezãtorul şi astfel a început lucrarea lui. Iisus avea
12 discipoli cu care bãtea drumurile, sãvârşind miracole, adicã vindecând pe cei
bolnavi, mergând pe apã, aducând morţii la viaţã. Mai era cunoscut şi ca "Regele
Regilor", "Fiul Domnului", "Lumina lumii", "Începutul şi Sfârşitul", "Mielul
Domnului" şi sub multe alte nume. Dupã ce a fost trãdat de discipolul sãu, Iuda, şi
vândut de acesta pentru 30 de monezi din argint, a fost crucificat, aşezat într-un
mormânt şi dupã trei zile a înviat şi s-a ridicat la ceruri.

În primul rând, secvenţa naşterii este complet astrologicã. Steaua din est este Sirius,
cea mai strãlucitoare stea de pe cerul nopţii, care, în ziua de 24 decembrie, se aliniazã
cu cele trei stele strãlucitoare din Centura lui Orion. Aceste trei stele din Centura lui
Orion au aceeaşi denumire pe care o aveau şi în antichitate: Cei Trei Regi. Iar cei Trei
Regi şi cea mai strãlucitoare stea - Sirius, indicã toate locul unde rãsare Soarele, în
ziua de 25 decembrie. Acesta este motivul pentru care cei Trei Regi urmãresc steaua
în est. Pentru a ajunge în locul rãsãritului, unde se naşte Soarele. Fecioara Maria este
constelaţia Virgo, cunoscutã şi ca Virgo Fecioara. Virgo în latinã înseamnã Virginã.
Simbolul stravechi al constelatiei Fecioara este litera M modificata. De aceea Maria
impreuna cu alte mame virgine cum ar fi Mama lui Adonis Myrra sau mama lui
Budha – Maya incep cu litera M Virgo mai este cunoscut şi drept Casa Pâinii, iar
reprezentarea lui Virgo este o fecioarã ţinând în mânã un mãnunchi de grâu. Aceastã
casã a pâinii şi simbolul ei, grâul, reprezintã lunile August şi Septembrie, sezonul
recoltei. Iar Bethlehem, literal, se traduce, de fapt, prin "casa pâinii". Bethlehem este,
deci, o referire la constelaţia Virgo un loc din cer şi nu de pe pãmânt.

Un alt fenomen foarte interesant are loc în jurul datei de 25 Decembrie, şi anume
Solstiţiul de iarnã. Între solstiţiul de varã şi cel de iarnã, zilele devin mai scurte şi mai
reci şi din locul lui din emisfera nordicã, Soarele pare a se deplasa spre sud, fãcându-
se mai mic şi mai şters. Scurtarea zilelor şi uscarea grânelor când se apropie solstiţiul
de iarnã simboliza pentru antici procesul morţii. Simboliza moartea Soarelui. şi pânã
pe 22 Decembrie, moartea Soarelui era deplinã. Pentru cã Soarele, deplasându-se spre
sud, fãrã întrerupere, timp de 6 luni ajunge în cel mai jos punct de pe bolta cereascã şi
aici se întâmplã un lucru curios: Soarele înceteazã a se mai deplasa spre sud, cel puţin
perceptibil, pentru 3 zile. Iar în aceste 3 zile, Soarele ramane în vecinãtatea Crucii
Sudice sau Constelaţia Crucii şi dupã acest moment, pe 25 Decembrie, Soarele se
deplaseazã cu 1 grad, de aceastã datã spre nord prevestind zile mai lungi şi cãldura
primãverii. De aceea se spune: Fiul care a murit pe cruce a fãcut-o pentru 3 zile numai
pentru a renaşte. Acesta este motivul pentru care Iisus şi ceilalţi zei ai Soarelui au în
comun crucificarea, cele trei zile ale morţii şi conceptul de reînviere. Aceasta este
perioada de tranziţie a Soarelui înainte sã-şi schimbe direcţia în sens opus în emisfera
nordicã, aducând primãvara şi deci salvarea. Totuşi, nu se celebra renaşterea Soarelui
pânã la echinocţiul de primãvarã sau Paştele şi aceasta deoarece, în momentul
echinocţiului de primãvarã, Soarele, oficial, detroneazã Rãul adicã întunericul şi
pentru cã dupã acest moment, ziua devine mai lungã decât noaptea şi se ivesc
condiţiile revitalizante ale primãverii.

Cel mai evident dintre simbolurile religioase din jurul lui Iisus este cel legat de cei 12
discipoli. Aceştia sunt, pur şi simplu, cele 12 constelaţii ale zodiacului împreunã cu
care cãlãtoreşte Iisus, adicã Soarele. De fapt, numãrul 12 este întâlnit peste tot în
cuprinsul Bibliei. Acest text are de-a face cu astrologia mai mult decat cu orice
altceva Întorcându-ne la Crucea Zodiacului, viaţa figuratã a Soarelui, aceasta nu a fost
doar o expresie artisticã sau un instrument de studiere a mişcãrilor Soarelui. A fost şi
un simbol spiritual pãgân a cãrui schiţã aratã cam aşa (intersectia dreptelor care
formeaza crucea este centrul unui cerc inserat in desen). Acesta nu este un simbol
creştin. Este o adaptare pãgânã a Crucii Zodiacului. De aceea, în arta de cult timpurie,
Iisus este arãtat cu capul pe cruce. Pentru cã Iisus este Soarele. Fiul Domnului, lumina
lumii, mântuitorul renãscut care va veni din nou aşa cum o face în fiecare dimineaţã în
gloria lui Dumnezeu care ne apãrã de lucrãturile rele ale întunericului. Se naşte în
fiecare dimineaţã şi poate fi zãrit apãrând dintre nori, sus, pe cer, cu coroana lui de
spini sau razele soarelui.

Dintre toate metaforele astrologice/astronomice din Biblie, una dintre cele mai
importante se referã la ere. În scripturi se gãsesc numeroase referinţe la ere. Ca sã
înţelegem mai bine, trebuie sã ne familiarizãm mai bine cu fenomenul cunoscut ca
precesiunea echinocţiilor. Egiptenii antici, ca şi civilizaţiile dinaintea lor, au apreciat
cã aproximativ, o datã la 2150 de ani, dimineaţa începutului echinocţiului de
primãvarã are loc într-un semn zodiacal diferit. Acest fapt e legat de o înceatã
mişcare angularã pe care pãmântul o menţine în timpul rotirii în jurul axelor sale.
Acest fenomen se numeşte "precesiune" deoarece constelaţiile se deplaseazã în sens
contrar ciclului lor anual normal. Perioada cât dureazã precesiunea prin toate cele 12
semne, este de 25.765 ani. Acesta este numit "Anul cel mare". Societãţile antice ştiau
asta şi numeau fiecare perioadã de 2150 de ani - erã. Perioada dintre anii 4300 şi
2150 înainte de Christos a fost era taurului. Din 2150 Î.C. pânã în anul 1 dupã
Christos a fost era Berbecului. Iar între 1 ÎC şi 2150 ÎC este era Peştilor, era în care ne
aflãm şi astãzi. În jurul anilor 2150 vom intra într-o noua erã, era Vãrsãtorului. În linii
mari, Biblia reflectã o trecere simbolicã prin trei ere, prevestind-o pe a patra. În
Vechiul Testament, când Moise coboarã de pe Muntele Sinai cu cele 10 Porunci, se
mânie foarte tare vãzându-şi poporul cã venereazã un viţel de aur. A sfãrâmat tablele
de piatrã cu poruncile şi şi-a îndemnat oamenii sã se omoare între ei pentru a se
purifica. Majoritatea cãrturarilor biblici au pus aceastã mânie pe seama faptului cã
Israeliţii se închinau la un idol fals sau ceva de acest gen. În realitate, viţelul de aur
era Taurul iar Moise era reprezentantul noii ere a Berbecului. Acesta este motivul
pentru care şi astãzi evreii suflã în cornul de berbec. Moise reprezenta noua erã a
Berbecului, şi la venirea noii ere, toţi trebuiau sã se dezicã de cea veche. Alţi zei au
marcat în acelaşi fel aceste perioade de tranziţie, cum ar fi Mithra, un zeu pre-creştin
care omoarã taurul în cadrul aceleiaşi simbologii. Iisus este figura care îşi anunţã
sosirea în era ulterioarã erei Berbecului - Era Peştilor sau cei doi peşti. Simbolul
peştelui abundã în Noul Testament. Iisus hrãneşte 5000 de oameni cu pâine şi doi
peşti. Când îşi începe lucrarea de rãspândire a cuvântului Domnului prin Galilea, se
împrieteneşte cu doi pescari care îl urmeazã şi cred cã toţi am sesizat "peştele lui
Iisus" pe spatele maşinilor oamenilor. Însã mulţi nu prea ştiu ce înseamnã. Este un
simbol astrologic pãgân pentru regatul Soarelui în timpul Erei Peştilor. De asemenea,
vârsta presupusã a lui Iisus este, în mod esenţial, începutul acestei ere. În Luca 22:10,
când Iisus este întrebat de discipolii lui când va fi urmãtorul Paşte, dupã ce el nu va
mai fi, Iisus rãspunde: "Iatã, când veţi intra în oraş, veţi întâlni cu un bãrbat care va
cãra un ulcior cu apã urmaţi-l în CASA în care va intra." Aceastã scripturã este, de
departe, una dintre cele mai relevante referinţe astrologice. Bãrbatul purtând ulciorul
cu apã este Vãrsãtorul - Purtãtorul Apei care este mereu portretizat ca un om care
toarnã apã din ulcior. El reprezintã era ce va urma dupã Peşti şi când Soarele (Fiul
Domnului) va pãrãsi era Peştilor (Iisus), va intra în casa Vãrsãtorului, deoarece
Vãrsãtorul urmeazã Peştii în precesiunea echinocţiurilor. Tot cea ce spune Iisus este
cã dupã era Peştilor urmeazã era Vãrsãtorului.

Toţi am auzit de sfârşitul vremurilor, de sfârşitul lumii. Pe lângã imaginile prezentate

în Cartea Apocalipsei, principala sursã a acestei idei este Evanghelia dupã Matei
28:20 unde Iisus spune: Voi fi cu voi chiar si pana la sfarsitul lumii Oricum, în
versiunea Regelui James, cuvântul "lume" e tradus eronat, printre multe altele.
Cuvântul folosit este, de fapt, "aeon" care înseamnã timp. "Voi fi cu voi pânã la
sfârşitul timpului." Ceea ce este adevãrat, de vreme ce personificarea solarã a Peştelui
pentru Iisus se va încheia când Soarele va intra în era Vãrsãtorului. Întregul concept
de sfârşit al vremurilor, respectiv de sfârşit al lumii este o alegorie astrologicã
interpretatã eronat. Haideţi sã spunem asta celor aproximativ 100 de milioane de
oameni din America care au credinţa cã se apropie sfârşitul lumii. Mai mult,
personajul Iisus, fiind un hibrid literar şi astrologic, este, mai mult decât clar, o copie
a Zeului- Soare al Egiptului, Horus. De ex, inscripţionate cu 3.500 de ani în urmã pe
zidurile Templului Luxor din Egipt, sunt imagini ale Bunei Vestiri, ale Imaculatei
Concepţiuni, naşterea şi venerarea lui Horus. Imaginile prezintã un înger anunţând-o
pe fecioara Isis cã îl va concepe pe Horus, apoi Neith, Duhul Sfânt, o va fecunda,
dupã care naşterea fecioarei, şi adorarea. Aceasta este exact povestea conceperii
miraculoase a lui Iisus. De fapt, similaritãţile literare dintre religia Egipteanã şi religia
Creştinã sunt nãucitoare. Iar plagiatul e neîntrerupt. Povestea lui Noe şi a Arcei lui
este împrumutatã chiar din tradiţie. Noţiunea Potopului este omniprezentã în toatã
lumea anticã cu peste 200 revendicãri întinse pe perioade diferite de timp. Nu trebuie
sã cãutãm prea departe o sursã pre Creştinã. Avem Epopeea lui Gilgamesh, scrisã în
2600 înainte de Christos. Povestea vorbeşte despre marele potop ordonat de
Dumnezeu, despre o arcã pentru salvarea animalelor şi chiar despre eliberarea şi
reîntoarcerea porumbeilor, având totul în comun cu povestea biblicã, printre multe
alte similaritãţi şi mai este şi povestea lui Moise. Se spune cã dupã naştere, Moise a
fost pus într-un coş din trestie şi dat pe râu pentru a se evita infanticidul. A fost salvat
de o fatã de sânge regal şi crescut de ea ca un prinţ. Aceastã poveste a copilului pus
într-un coş a fost luatã direct din legenda lui Sargon din Akkad de prin jurul anului
2250 înainte de Christos. Sargon a fost pus dupã naştere într-un coş din trestie, şi,
pentru evitarea sãvârşirii unui infanticid, a fost pus pe râu. A fost însã salvat şi crescut
de Akki, o soţie de viţã regalã. În plus, Moise e cunoscut ca Legiuitorul, cel care a dat
cele 10 Porunci. Ideea de trecere a puterii de la Dumnezeu cãtre un profet, sus pe un
munte, este şi el un motiv foarte vechi. Moise este un alt dãtãtor de legi din lunga linie
a legiuitorilor din istoria mitologicã. În India, Manou a fost marele legiuitor. În Creta,
Minos a urcat pe Muntele Dikta unde Zeus i-a dat legile sacre. În timp ce în Egipt îl
avem pe Mises care a purtat tabletele din piatrã şi pe ele au fost scrise legile
Domnului. Cât despre cele 10 Porunci, ele sunt copiate exact din Vraja 125 din Cartea
Egipteanã a Morţilor. Fraza din Cartea Morţilor "Nu am furat" a devenit "Sã nu furi".
"Nu am ucis" a devenit "Sã nu ucizi". "Nu am minţit" a devenit "Sã nu ridici mãrturie
mincinoasã împotriva aproapelui tãu", etc. Religia Egipteanã este, foarte probabil,
baza primarã pe care s-a fondat teologia Iudeo-Creştinã. Botezul, Viaţa de Apoi,
Judecata cea de pe Urmã, Naşterea din Fecioarã, Învierea, Crucificarea, Arca
Fãgãduinţei, Circumcizia, Mântuitorii, Sfânta Împãrtãşanie, Potopul, Paştele,
Crãciunul, şi multe, multe altele, sunt toate atribute ale ideilor Egiptene, precedând,
cu mult înainte, Creştinismul şi Iudaismul. Justin Martyr, unul dintre primii istorici şi
apãrãtori ai Creştinismului, scria: "Când spunem cã El, Iisus Christos, învãţãtorul
nostru, nu este rezultatul unei uniuni sexuale, cã a fost crucificat şi a murit, dupã care
a înviat şi s-a ridicat la Ceruri, nu propunem nimic diferit de ceea ce credeţi cu privire
la fiii lui (Domnului) Jupiter." Într-o altp scriere, Justin Martyr spunea: "S-a nãscut
dintr-o fecioarã. Credeţi acest lucru la fel cum credeţi şi despre (Zeul) Perseus." Este
evident cã Justin şi alţi creştini timpurii cunoşteau cât de asemãnãtor era Creştinismul
cu religiile pãgâne. Oricum, Justin gãsise soluţia. În opinia lui, diavolul era vinovatul.
Diavolul plãnuise sã vinã înaintea lui Christos şi sã creeze caracteristicile lui în lumea
pãgânã. Creştinism fundamentalist. Fascinant! Aceşti oameni chiar cred cã lumea are
doar 12.000 de ani. Jur pe Dumnezeu! Chiar l-am întrebat pe unul din tipii ãştia. Bine,
fosile de dinozaur! El spune: "Fosile de dinozaur?" "Dumnezeu le-a pus aici ca sã ne
testeze credinţa." Cred cã Dumnzezu te-a pus pe tine aici ca sã-mi testeze mie
credinţa, tipule. "Care-i drumul cãtre Arcã?"

Biblia nu este altceva decât un hibrid literalmente astrologic la fel ca aproape toate
miturile religioase dinaintea ei. De fapt, aspectul transferãrii însuşirilor unui personaj
unui alt personaj poate fi gãsit în chiar cuprinsul cãrţii. În Vechiul Testament, avem
povestea lui Iosif. Iosif a fost prototipul pentru Iisus. Iosif s-a nãscut dintr-un miracol,
Iisus s-a nãscut dintr-un miracol. Iosif avea 12 fraţi, Iisus avea 12 discipoli. Iosif a
fost vândut pentru 20 de monezi din argint. Iisus a fost vândut pentru 30 de monezi
din argint. Fratele Iuda sugereazã vânzarea lui Iosif. Discipolul Iuda sugereazã
vânzarea lui Iisus. Iosif şi-a început lucrarea la 30 de ani, Iisus tot la vârsta de 30 de
ani. Paralele continuã la nesfârşit. Mai mult, existã oare vreo dovadã istoricã, non-
biblicã despre o persoanã trãind ca Iisus, fiul Mariei, şi care cãlãtorea împreunã cu 12
discipoli, vindecând oamenii şi altele asemenea? Numeroşi istorici au trãit în zona
Mediteranei fie în timpul, fie curând dupã presupusa viaţã a lui Iisus. Câţi dintre aceşti
istorici menţioneazã aceastã figurã? Nici mãcar unul. Oricum, ca sã fim corecţi, asta
nu înseamnã cã mulţi apãrãtori ai figurii istorice Iisus nu au pretins contrariul. La
patru istorici se face, de regulã, referire, pentru justificarea existenţei lui Iisus. Pliniu
cel Tânãr, Suetoniu şi Tacit sunt primii trei. Fiecare dintre scrierile lor cuprinde, în cel
mai bun caz, doar câteva propoziţii, care se referã numai la Christus sau Christos-ul
care, în realitate, nu este un nume ci un titlu. Înseamnã "Cel Ales". Al patrulea istoric
este Josephus, iar teza lui s-a dovedit a fi o falsificare veche de sute de ani. Trist, dar
aceasta este privitã ca fiind adevãrul. Ai crede cã un tip care s-a trezit din morţi şi s-a
ridicat la ceruri pentru ca toţi ochii sã-l vadã şi care a sãvârşit atâtea miracole, ar fi
înregistrat un record istoric. Nu s-a întâmplat aşa, pentru cã odatã ce probele sunt puse
în balanţã avem şanse foarte mari sã credem cã persoana cunoscutã ca Iisus nici mãcar
n-a existat. "Religia creştinã este o parodie a adorãrii Soarelui, " prin punerea în locul
acestuia a unui un om pe nume Christos şi venerarea lui în locul Soarelui." Thomas
Payne 1737- 1809

Nu dorim sã fim rãutãcioşi, ci dorim sã fim realişti. Nu dorim sã rãnim sentimente ci

dorim sã fim corecţi, ştiinţific vorbind, în ceea ce înţelegem şi în ceea ce ştim cã este
adevãrat. Creştinãtatea, pur şi simplu, nu este întemeiatã pe adevãr. Aflãm cã, de fapt,
creştinismul nu este altceva decât o poveste Romanã dezvoltatã din considerente
politice. Realitatea este cã Iisus a fost divinitatea solarã a unei secte gnostice creştine
şi la fel ca toţi ceilalţi zei pãgâni, a fost o figurã miticã. Sistemul politic a oferit figurii
lui Iisus un loc în istorie pentru a obţine controlul maselor. În anul 325 D.C., la Roma,
Împãratul Constantin cel Mare convoca Consiliul de la Niceea. În cadrul acestei
întâlniri, au fost puse bazele doctrinei creştine, motivate politic şi astfel a început
lunga istorie a înşelãtoriei spirituale şi a vãrsãrii de sânge creştine. In urmãtorii 1600
de ani, Vaticanul a sugrumat politic toatã Europa ducând la perioada atât de "fericitã"
a Evului Mediu timpuriu ca şi la evenimentele "Iluminate" cum au fost Cruciadele şi
Inchiziţia. Creştinismul, împreunã cu toate celelalte sisteme de credinţã teistice, este
înşelãtoria erei. Are ca scop separarea speciilor de lumea naturalã ca şi separarea
uneia de cealaltã. Susţine supunerea oarbã în faţa autoritãţii. Reduce
responsabilitatea umanã pânã la ideea potrivit cãreia "Dumnezeu" controleazã
totul şi, ca urmare, crime îngrozitoare pot fi justificate în numele pedepsei
divine. Dar, cel mai important, dã putere celor care cunosc adevãrul şi le permite
sã se foloseascã de mit pentru a manipula şi controla masele. Mitul religios este
cel mai puternic dispozitiv creat vreodatã şi are rolul de sol psihologic din care
îşi pot trage seva alte mituri. Un mit este o idee care, crezutã la scarã largã, este
falsã. În sens mai profund, în sens religios, un mit este pentru oameni o poveste
îndrumativã şi mobilizatoare. Nu se pune accentul pe conformitatea poveştii cu
realitatea, ci pe efectul pe care îl produce. O poveste nu poate avea efect decât dacã
este crezutã ca fiind adevãratã de o comunitate sau de o naţiune. Nici nu se ia în
considerare faptul cã anumiţi oameni au prostul obicei de a pune întrebãri cu privire la
cât de adevãratã este povestea sacrã. Gardienii credinţei nu intrã în nici o polemicã cu
ei. Îi ignorã, pur şi simplu, sau îi denunţã ca blasfemiatori. Este greşit, blasfemiator şi
pãcãtos din partea d-voastrã sã sugeraţi, sã insinuaţi sau sã ajutaţi alţi oameni sã
ajungã la concluzia cã guvernul Statelor Unite şi-a omorât 3.000 din proprii cetãţeni.
 PARTEA II
11 septembrie
ÎNTREAGA LUME E UN TEATRU

Aratã ca una din scenele acelea în care o clãdire veche este intenţionat dinamitatã şi
aruncatã în aer. Oricine a vãzut vreodatã o clãdire demolatã intenţionat, ştie cã dacã
vrei sã faci aşa ceva, trebuie sã acţionezi la baza infrastructurii clãdirii pentru a o
dãrâma. Modul în care se prãbuşeşte clãdirea este rezultatul a ceva ce a fost plãnuit.
Nu este o purã întâmplare faptul cã primul turn s-a prãbuşit şi apoi, al doilea turn se
prãbuşeşte exact în acelaşi mod. Cum au reuşit sã facã asta, nu ştim. Clãdirea e fãcutã
praf. Nu gãseşti un birou, nu gãseşti un scaun, nu gãseşti un telefon sau un computer.
Cea mai mare parte de telefon pe care am gãsit-o a fost cât o jumãtate de tastatura,
cam aşa de mare. Betonul e pulverizat. Praful este gros de 6-7 cm. Betonul s-a
pulverizat, pur şi simplu o clãdire a fost distrusã intenţionat de dimanita pusã de om.
E ca şi cum au fost puse detonatoare în clãdire: “Am auzit o a doua explozie. A fost
o explozie de mare putere. Au fost explozii secundare şi dupã aceea s-a prãbuşit totul
explozia a bubuit şi apoi toatã lumea era la pãmânt.
“Mie mi s-a pãrut cã s-a auzit o explozie A sunat ca focurile de armã şi apoi, din
senin, trei explozii mari, Am auzit o explozie puternicã reverberând în jos şi apoi
toatã partea de sus a clãdirii a sãrit, pur şi simplu, în aer. Am auzit o explozie de forţa
exploziilor; o mare explozie a explodat sus, la etajul 8; când am ajuns în hol, a fost o
explozie mare; Holul arãta de parcã acolo ar fi explodat o bombã. o explozie uriaşã
acum plouã cu rãmãşiţe a fost o explozie imensã; explozia uriaşã pe care am auzit-o şi
am simţit-o cu toţii. Tocmai am fost martorii unei explozii a fost un zgomot asurzitor
o detunãturã explozie fum şi o a doua explozie în Turnul 1 o altã bombã a explodat
crede cã au fost, de fapt, nişte dispozitive amplasate în clãdire amplasate în clãdire ”.

Mitul de la 11 Septembrie:
19 piraţi ai aerului, comandaţi de Osama B. Laden, au deturnat 4 avioane de linie,
înarmaţi doar cu nişte bricege, şi înşelând vigilenţa Sistemului de Apãrare Aerian, au
lovit 75% din ţintele propuse. Drept consecinţã, Turnurile 1, 2 şi 7 s-au prãbuşit din
cauza afectãrii structurii de cãtre incendiu, potrivit Efectului Clãtitã, în vreme ce
avionul care a izbit Pentagonul s-a vaporizat la impact, la fel ca şi cel prãbuşit în
Shanksville. Comisia 9/11 a stabilit cã: nu au existat niciun fel de avertizãri ale
acestui act terorist, în timp ce multiple nesincronizãri guvernamentale au împiedicat
asigurarea unei apãrãri eficiente. Nici o avertizare. Cred cã nimeni nu ar fi putut sa
prevadã cã vor încerca sã foloseascã un avion pe post de rachetã, un avion deturnat ca
rachetã. Cel puţin, nimeni din administraţia noastrã, şi nu cred cã administraţia
anterioarã ar fi avut viziunea unor avioane zburând în clãdiri. Din câte ştiu eu, nu au
existat nici un fel de avertismente. USA Today comunicã cã în cei doi ani înaintea
atacurilor din 11 Septembrie NORAD a efectuat exerciţii utilizând avioane deturnate
pe post de arme. Iar una dintre ţinte era World Trade Center. Coperta manualului
organizaţiei FEMA de ripostã la un atac terorist, 1997 Operaţiunea "Mascal",
Octombrie 2000, Simularea izbirii unui avion de Pentagon. În documentele secrete
din Filipine obţinute de CNN, planul era clar. Se va urca la bordul oricãrui avion
comercial american, va prelua controlul lui şi va intra cu el în sediul CIA. Alte clãdiri
ţintã - Pentagonul şi World Trade Center. Nivelul de securitate în Sectorul Terorism
pâlpâia roşu, adicã avertismentele despre un atac iminent erau atât de grave încât se
impuneau mãsuri draconice. Era vorba de ceva incomparabil cu tot ce fusese pânã
atunci. În schimb, Preşedintele nostru a plecat într-o vacanţã de o lunã de zile.
19 piraţi ai aerului
Seful Serviciilor Secrete din Pakistan (ISI), Mahmood Ahmed i-a cerut lui Omar
Sheikh sã expedieze 100.000 de dolari lui Mohammed Atta, liderul teroriştilor.
Teroristul Mohammed Atta a primit banii via Pakistan. Se crede cã omul care i-a
trimis banii lui Atta este Ahmed Omar Saeed Sheikh. Omar Sheikh a recunoscut cã a
fost sprijinit de Serviciul de Spionaj al Guvernului Pakistanez - ISI. Nu a fost fãcutã
nicio investigaţie cu privire la motivul pentru care generalul Ahmad a ordonat
trimiterea de 100.000 de dolari lui Mohamed Atta. În dimineaţa zilei de 11
Septembrie, oficialii guvernamentali luau Micul-Dejun cu Generalul Ahmad in
Washington. În raportul sãu oficial, Comisia 9/11 considerã chestiunea finanţãrii
atacurilor "de MICÃ însemnãtate". Deşi ni se spune cã în fiecare dintre avioane se
aflau 4 sau 5 pretinşi terorişti, dacã ar fi fost aşa, numele lor ar fi trebuit sã aparã pe
foaia de zbor. Dar foaia de zbor datã publicitãţii nu conţine nici numele pretinşilor
terorişti nici mãcar vreun nume arab. Stim cã bãrbaţii care, se presupune cã erau piraţi
ai aerului aveau propriile case, maşini şi cãrţi de credit plãtite de Guvernul Statelor
Unite. În realitate, erau - agenţi. Aparent, şi dovezile au fost fabricate. Paşaportul
unuia dintre cei care au deturnat Zborul 11 a fost, gãsit în moloz. Trece prin mingea
de foc, prin partea lateralã a avionului şi cade pe pãmânt, fãrã nici o urmã. Dar s-a
întâmplat ceva. Timp de 6 luni au transmis cã deţin acest paşaport. Ne-am gândit cã
dacã îl avem, avem şi dovada. Dupã care tipul s-a ridicat în picioare şi era în viaţã.
Câţiva dintre aceşti 19 oameni sunt încã în viaţã. "Nu mi-a venit sã cred când FBI-
ul m-a pus pe listã." "Mi-au atribuit un nume şi o datã de naştere, dar nu sunt un
sinucigaş. Sunt aici. Sunt viu. Habar n-am sã pilotez un avion. Cel puţin 6 dintre
"Piraţii Aerului" sunt încã în viaţã. Nici pânã astãzi FBI-ul nu a modificat lista lor.
Nicio dovadã nu conduce la o posibilã conexiune cu vreunul dintre "teroriştii" morţi
sau în viaţã şi Osama Bin Laden.

Osama B. Laden
Desigur, suntem pe urmele lui Saddam Hussein vreau sã spun Bin Laden, el e, el e, el
este
Ianuarie 2001.
Administraţia Bush ordonã FBI-ului şi agenţiilor de informaţii sã renunţe la
investigaţiile referitoare la familia bin Laden, incluzând şi douã rude ale lui Osama
bin Laden care locuiau, ghiciţi unde! - în Falls Church, Virginia chiar lângã cartierul
general al CIA. Când devenise deja "cel mai cãutat criminal" din America, avem
informaţii cã a stat douã sãptãmâni în spitalul american din Dubai, a fost tratat de un
doctor american şi vizitat de agenţii locali ai CIA. Nu am vãzut nici o dovadã care sã
îl lege pe Osama bin Laden direct de plãnuirea scenelor dramatice din 11 Septembrie.
S-a spus mai târziu cã aceastã prezentare a probelor n-a mai fost necesarã pentru cã
Bin Laden, într-o înregistrare video, din Afghanistan, a admis responsabilitatea pentru
atacuri. Aceastã mãrturisire este consideratã acum ca o dovadã. Însã bãrbatul din acest
material video are pielea mai întunecatã, obrajii mai plini şi nasul mai lat decât Osama
bin Laden din toate celelalte înregistrãri. Din nou, se pare cã avem de-a face cu o
probã contrafãcutã. În 1976, fratele mai mare al lui Osama, Saleem Bin Laden, a
angajat un bãrbat din Texas pe nume Jim Bath sã administreze toate investiţiile
familiei Bin Laden în Statele Unite. Coincidenţa face ca Jim Bath sã fie un fost pilot
al gãrzii internaţionale şi prieten de-o viaţã cu George W. Bush. Legãturile dintre
familiile Bush şi Bin Laden devin mult mai clare acum când George Herbert Walker
Bush a cãlãtorit în Arabia Sauditã în 1998 şi 2000 unde s-a întâlnit cu familia Bin
Laden în numele companiei numite "Carlyle Group". George H.W. Bush, avea o
întâlnire cu fratele mai mare al lui Osama, Shafiq Bin Laden în dimineaţa zilei de 11
septembrie, în calitate de reprezentant al Carlyle Group. Grupul Carlyle este una
dintre cele mai mari companii în domeniul apãrãrii care continuã sã tragã profituri
masive de pe urma "Rãzboiului contra Terorismului" post 9/11 şi a rãzboaielor din
Iraq şi Afganistan.

Pentagon
Cum poate cineva sã treacã un avion înalt de 1320 de m, lat de 3750 de m şi cu o
greutate de 60 de tone prin acest traseu cu obstacole? Se raporteazã cã, înainte de a
lovi Pentagonul, avionul a executat o spiralã pe verticalã la 270 de grade şi, totuşi,
Hani Hanjour era cunoscut ca fiind un pilot slab care nu putea ţine în aer nici mãcar
un avion de mici dimensiuni. "Nu i-a pãsat de faptul cã nu a putut absolvi cursul de
pilotaj." "şi azi nu încetez sã mã minunez cum a putut izbi un avion de Pentagon."
"Nu ştia sã piloteze deloc." Nu tu scaune, nu tu bagaje, nu tu cadavre. Nimic decât
cãrãmizi şi calcar. Explicaţia oficialã a fost cã intensa cãldurã produsã de
combustibilul arzând, a vaporizat întregul avion. Zborul 77 avea douã motoare
Rolls Royce, dintr-un aliaj de oţel şi titan fiecare din ele cântãrind 6 tone. Este
imposibil, d.p.d.v. ştiinţific, ca 12 tone de oţel şi titan sã fie vaporizate de
combustibilul arzând. Ni s-a mai spus cã trupurile au putut fi identificate fie pe baza
amprentelor, fie pe baza testului ADN. Ce foc vaporizeazã titanul şi oţelul cãlit dar
lasã intacte trupurile umane? “Din inspecţia amãnunţitã pe care am fãcut-o, nu
existã nici o dovadã cã în apropiere de Pentagon s-ar fi prãbuşit un avion şi, dupã cum
am spus, singurele resturi gãsite pe care le puteţi vedea şi d-voastrã, sunt destul de
mici încât pot fi ridicate cu mâna. La scurt timp dupã atac, agenţii guvernamentali au
ridicat resturile de la faţa locului şi le-au dus de acolo. Întreaga pajişte a fost acoperitã
cu praf şi pietriş aşa încât orice probã ştiinţificã care a rãmas acolo a fost literalmente
ştearsã. Casetele cu imagini înregistrate de camerele de securitate care ar fi arãtat,
realmente, ce s-a izbit de Pentagon au fost imediat confiscate de agenţi FBI. Iar
Departamentul Justiţiei refuzã şi astãzi sã le facã publice. Dacã aceste înregistrãri ar
dovedi cã Pentagon-ul chiar a fost lovit de un 757, mulţi dintre noi ar presupune cã
Guvernul le-ar da publicitãţii.”

Shanksville
“Se pare cã acolo nu existã decât o groapã în pãmânt. Aşa şi este, de fapt. Singurul
lucru pe care îl puteţi vedea de aici de unde ne aflãm, este o mare scobiturã în pãmânt
şi câţiva copaci frânţi. Puteţi vedea câţiva oameni lucrând, deplasându-se în arealul
respectiv, dar din câte ne dãm seama, nu prea mai rãmãsese nimic. Resturi de mari
dimensiuni? Nu, nimic. Nimic care sã te facã sã crezi cã aici s-ar fi prãbuşit un
avion.”

Avion comercial prãbuşit în Nigeria Locul prãbuşirii "Zborului 93" în Shanksville

W.T.C 1, 2 şi 7 Teoria "Efectului Clãtitã" potrivit cãreia incendiul, deşi nu a topit
oţelul, a fost suficient de fierbinte ca sã slãbeascã etajele şi sã cauzeze desprinderea
lor din coloanele de oţel, ducând astfel la o reacţie în lanţ. Potrivit acestei teorii, care
este teoria oficialã, te-ai aştepta sã vezi un munte întreg de etaje cãzând unul peste
celãlalt dar coloanele care formeazã miezul de oţel sã rãmânã în picioare. Miezul
fiecãruia dintre Turnurile Gemene era compus din 47 coloane masive din oţel. Dacã
podelele s-ar fi desprins din ele, coloanele ar fi rãmas tot în picioare, împungând aerul
pânã la 1000 de picioare. “Avionul n-a retezat toate aceste coloane de susţinere. Am
proiectat clãdirile sã suporte impactul cu un Boeing 707, indiferent din ce unghi este
izbitã clãdirea. Clãdirea ar fi rezistat probabil unor multiple impacturi cu avioane de
linie. Vedem cã avionul a zburat direct în clãdire. Direct în ea. ” Deci, în opinia d-
voastrã, clãdirea a fost practic proiectatã sã reziste unei astfel de gãuri şi sã mai şi
rãmânã în picioare? Da. Aşa a fost proiectatã. Dacã aţi lãsa sã cadã, sã zicem, o bilã
de biliard, din vârful lui World Trade Center, de-acolo de la etajul 110, i-ar trebui 8
pânã la 10 secunde sã atingã pãmântul, asta în cazul în care nu întâlni niciun obstacol
pe parcurs. Turnurile Gemene au venit pânã jos aproape în cãdere liberã. 200.000 de
tone de oţel au explodat şi s-au rãspândit în exterior pânã la peste 15.000 m distanţã.
Asta înseamnã cã etajele s-au prãbuşit la o ratã aproximativã de 10 etaje pe
secundã. Nu existã un scenariu cã, în cazul Efectului Clãtitã, o clãdire ar cãdea cu o
asemenea vitezã. şi ce ar putea face asta? Ce-ar putea muta o asemenea masã?
Explozibil. 47 de coloane uriaşe din oţel, interconectate. Cum le faci sã cadã simultan
astfel încât sã disparã scheletul clãdirii? Se pare cã acele coloane au fost retezate.
Putem face acest lucru dacã tãiem grinda în unghi.

World Trade Center Coloana scheletului dupã prãbuşire

Observaţi forma "tãieturii" aspectul ei de "metal topit" si "Metal Topit" Am început
prin a examina metalul topit. În toate cele trei clãdiri, în molozul rãmas din ambele
turnuri, în subsoluri, şi în Clãdirea 7 existau aceste grãmezi de metal topit. Mai bine
de 6 luni dupã prãbuşire, bãlţi incandescente de peste 2000 grade F au fost vãzute
printre resturi. Era cu 500 de grade mai fierbinte decât combustibilul arzând al unui
avion. Dacã te duci acolo jos, poţi vedea oţelul topit. Oţel topit scurgându-se prin
şanţurile de scurgere. Ca şi cum te-ai afla într-o oţelãrie. Ca lava dintr-un con
vulcanic. Otel topit a fost gasit "3, 4 si chiar 5 saptamani mai tarziu, cand molozul a
fost curatat. El spunea cã oţel topit s-a gãsit şi sub World Trade Center 7. Dacã mã uit
prin rapoartele oficiale, ce se spune despre oţelul topit? Nu se spune nimic. Staţi
puţin. Asta este o probã importantã. De unde vine? Termitul e atât de fierbinte încât
trece, pur şi simplu, prin oţel, printr-o structurã de oţel, de exemplu, ca un cuţit prin
unt. Componentele sunt fier şi oxid de aluminiu topit care explodeazã, iniţial, sub
formã de praf. Nici nu vã imaginaţi ce nori imenşi de praf se produc când combini
aceste chimicale în cantitate mare. Prin analizarea la microscopul electronic a oţelului
de la WTC şi a micro-sferelor bogate în fier, prelevate din praf, d-rul Steven Jones a
gãsit nu numai urme din componentul exploziv "Termit" dar, din cauza concentraţiei
ridicate de sulf, şi "Termat" un derivat patentat al Termitei, utilizat în industria
demolãrilor. Râuri de metal topit s-au gãsit sub ambele turnuri şi sub Clãdirea 7. Dar
Clãdirea 7 nici mãcar nu a fost lovitã de un avion!!! O alta laturã a problemei e cã
multã lume nu ştie aproape nimic despre Clãdirea 7 şi asta din cauza secretului
extraordinar în care a fost învãluitã prãbuşirea ei. Acesta era un zgârie-nori de 47 de
etaje. Aceastã clãdire a cãzut la ora 5.25. Nu a fost lovitã de nici un avion. Clãdirea
avea incendii numai pe 2 sau 3 etaje şi a fost pusã la pãmânt prin procedeul cunoscut
de noi ca "demolare controlatã". Demolãrile aratã exact aşa, cu acea încovoiere în
mijloc, dupã care clãdirea în cauzã se prãbuşeşte, pur şi simplu, într-o cãdere liberã.
Se dinamiteazã mai întâi una dintre coloanele centrale astfel încât clãdirea se
prãbuşeşte în interior. Clãdirea 7 avea o pliere clasicã. Mai întâi a fost aruncatã în aer
coloana sa centralã pentru ca, în cãdere, sã nu afecteze structura clãdirilor aflate la o
depãrtare de câţiva metri. Explicaţia guvernului pentru prãbuşirea tutror celor 3 clãdiri
a fost FOCUL. Nicio clãdire din oţel nu s-a prãbuşit vreodatã, înainte sau dupã
11 septembrie, din cauza focului. Caracteristicile prãbuşirii complexului WTC 1,2 şi
7, se încadreazã perfect în tiparul Demolãrilor Controlate. Oh v-am pomenit de
exploziile de la subsol? Acestea au avut loc cu cateva secunde inaintea loviturii
primului avion Biroul nostru se aflã la etajul B-1. La 8:46 vorbeam cu un
administrator şi dintr-odatã auzim - BUM! O explozie atât de puternicã încât ne-a
aruncat în sus. Venea de la subsol, dintre etajele B-2 şi B-3. Când sã vorbesc din nou,
iar - BUM!

Impactul avionului de clãdire.

Treceam cu maşina de marfã pe holul clãdirii, când am fost zguduit. Impactul
exploziei m-a aruncat la podea şi în acel moment s-a dezlãnţuit iadul. Brusc, a fost un
nou şoc puternic Au început sã cadã bucãţi din tavan, dispozitivele de fixare a
lãmpilor ştii, trebuie sã traversezi holul dintre Turnul 1 şi 2 ca sã ajungi în subsolul
Turnului Sudic şi apoi, brusc, s-a întâmplat din nou. Asta era diferitã. Ne-a trântit la
pãmânt, exact în subsolul în care eram, zidurile se prãbuşeau înãuntru peste tot ce era
acolo. Vreau sã spun cã ştiu oameni care au murit la subsol. ştiu oameni care şi-au
rupt picioarele în subsol, oameni care au suferit operaţii estetice pentru cã zidul i-a
lovit în faţã.

NORAD (Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospațială)

În conformitate cu procedura standard, dacã un turn de control al FAA observã ceva
care sugereazã cã ar avea loc o posibilã deturnare, controlorii de zbor au obligaţia de
a-şi contacta superiorul. Dacã problema nu poate fi remediatã în aproximativ un
minut, superiorul trebuie sã ceara NORAD sã trimitã în recunoaştere avioane de luptã
pentru a afla ce se întâmplã. NORAD emite apoi un ordin de luptã cãtre cea mai
apropiatã bazã militarã aerianã sã fie în alertã. Deşi interceptãrile se petrec, de obicei,
cam în 10 minute, în acest caz, au trecut aproximativ 80 de minute înainte ca soldaţii
sã se urce în avioane. Este o anomalie nãucitoare. Nici mãcar un singur aparat de
intercepţie al Forţei Aeriene Americane nu porneşte decât când e prea târziu. Nici
mãcar nu sunt avioane cu reacţie. Oare au fost atât de tulburaţi, atât de tulburaţi
deliberat încât n-au putut riposta? Motivul pentru care n-au ştiut unde sã se ducã era
desfãşurarea unor exerciţii de rãzboi suprapuse care implicau inserarea de semnale
false pe ecranele radarelor din nord-estul sectorului de apãrare aerian. Avem o
problema aici. Avem un avion deturnat care se indreapta spre New York. Avem
nevoie de cineva care sa trimita niste avioane F16 sau altceva aici sus, ajutati-ne. E
real sau un exercitiu? Un alt exerciţiu - "Rãzboinicul Vigilent", care însemna, de fapt,
potrivit une surse NORAD, simularea unei deturnãri de avion, era dirijatã în acelaşi
moment. Cu numai 8 aparate de luptã disponibile, şi acestea trebuind sã fie trimise în
perechi, se confruntau, practic, cu 22 de deturnãri posibile în ziua de 9/11 şi n-au
putut face diferenţa între exerciţiile de rãzboi şi deturnãrile reale. În 2000, NORAD
avuseserã 67 de interceptãri. 100% acurateţe. Pe 11 Septembrie, au eşuat de 4 ori într-
o singurã zi. În dimineata de 11 septembrie, Dick Cheney dãdea toate comenzile
NORAD-ului din buncãrul de comandã din de sub Casa Albã. Cel puţin unul din
exerciţiile de rãzboi ce aveau loc în dimineaţa fatidicei zile, avea ca scenariu pilotarea
de avioane în clãdiri. Comisia 9/11 Pagina 172: "Guvernul Statelor Unite nu a putut
stabili originea banilor cu care au fost finanţate atacurile din 9/11. "Pânã la urmã,
întrebarea are consecinţe neînsemnate." Autoritãţile americane nu au reuşit sã ia urma
sursei de finanţare. Şi urmeazã, uimitor, cea mai necinstitã declaraţie "pânã la urmã,
consecinţele sunt minore". Consecinţele sunt uriaşe! Nu conteazã cine a plãtit pentru
ziua de 9/11? S-a recunoscut cã prãbuşirea Clãdirii 7 este dificil de explicat. Raportul
Comisiei pentru 9/11 a admis, implicit, cã nu s-a putut explica prãbuşirea clãdirii prin
faptul cã nici mãcar n-a menţionat-o.
- D-le. preşedinte, de ce d-voastrã şi d-nul vice-preşedinte insistaţi sã compãreţi
împreunã în faţa Comisiei 9/11?
- Deoarece Comisia 9/11 vrea sã ne punã întrebãri. Acesta este şi scopul întâlnirii.
Aştept cu nerãbdare sã mã întâlnesc cu domniile lor şi sã le rãspund la întrebãri.
- Întrebarea este de ce sunteţi audiaţi împreunã şi nu separat? A fost cererea
membrilor comisiei?
- Pentru cã este o ocazie bunã pentru amândoi sã rãspundem întrebãrilor pe care
membrii Comisiei sunt nerãbdãtori sã ni le punã şi la care eu sunt tare nerãbdãtor sã le
satisfac curiozitatea.

Crezi cã vor putea sã se ridice şi sã spunã ceea ce gândesc? Ar trebui sã depunã un

jurãmânt. Chiar ar trebui sã facã asta? Da. În public. Când Bush şi Cheney s-au
întâlnit cu membrii comisiei 9/11, au fãcut acest lucru în termenii impuşi de ei:
1). Au compãrut împreunã.
2). Nu au depus jurãmânt.
3). Nu s-a permis accesul presei ori a membrilor familiilor.
4). Nu a fost permisã nicio consemnare înregistratã a celor spuse.
5). Nicio stenogramã a discuţiilor nu a fost întocmitã.

- Nu credeţi cã familiile victimelor au dreptul sã aibã o stenogramã a şedinţelor sau sã

asiste la ele?
- Nu m-aţi întrebat acelaşi lucru şi ieri? Am acelaşi rãspuns.
Raportul final a fost un raport unanim. Asta înseamnã cã dacã un singur membru al
comisiei a avut o obiecţie despre un aspect, acel aspect a fost înlãturat din raport. Am
descoperit cã acesta a lucrat nu numai în echipa electoralã a administraţiei Bush, cã a
fost persoana care a scris un proiect de memorandum pentru înfiinţarea Consiliului
Naţional de Securitate al Administraţiei Bush, cã a fost unul dintre cei care au
conceput planul strategic de rãzboi preemptiv care a fost, în final, folosit pentru
rãzboiul din Iraq, care este un prieten apropiat al Condoleezzei Rice, şi de aceea, îi
cerem sã-şi prezinte demisia. Practic, nu existã nimic în raportul despre 9/11 care sã
nu fi fost supus aprobãrii Administraţiei Bush. Acum înţelegem de ce acea comisie
sub conducerea lui Zelikow a ignorat toate dovezile ce duceau la adevãrul cã la 11
Septembrie a avut loc o operaţiune a Drapelului Fals menitã sã aprobe doctrinele şi
fondurile necesare unui nou nivel de mobilizare imperialã.

Terorism
Terorism - Folosire sistematicã a terorii manifestatã prin violenţã sau intimidare în
scopul generãrii sentimentului de fricã. Sentimentul de generare a fricii. Terorism.
Terorism. Terorism. Terorism. Terorism. Terorism. Cuvintele se repetã hipnotic. şi,
desigur "credeţi cã are legãturã cu Al Quaeda." Aşa numitul "Rãzboi împotriva
Terorismului" ni s-a tot vânturat prin faţã, practic, 24 de ore, din 7 zile, şi a devenit
nucleul esenţial al existenţei noastre. Într-o zi, copiii noştri vor privi înapoi la acest
moment şi vor întreba: "Cum a fost câştigat Rãzboiul împotriva terorii? Întreaga clasã
conducãtoare din America, întreaga elitã conducãtoare a ajuns sã vadã în terorism
modul preferat, de fapt, unicul mod care asigurã coeziunea socialã, care oferã
societãţii imaginea unui inamic pentru a o ţine unitã. Potrivit teoriei neoconice a lui
Carl Schmitt, trebuie sã ai imaginea duşmanului ca sã ai o societate. Un lucru foarte
periculos, pentru cã asta înseamnã cã întreaga ordine socialã, partidele politice, viaţa
academicã, sistemul politic în general sunt toate fundamentate pe acest monstruos mit.
Aproape toţi teroriştii suspecţi reţinuţi au fost eliberaţi fãrã a li se aduce nicio
acuzaţie. Dar dupã ce au apãrut, mai întâi, pe prima paginã, ca sã-i vedeţi.

TERORISM Tehnica folosita de guvernanti pentru a manipula opinia publica in

scopul urmaririi unui plan MANIPULARE Uitaţi-vã ce a fãcut CIA acestei ţãri. E de
necrezut ce ne fac nouã. Priviţi actele teroriste care s-au petrecut. CIA este în spatele
celor mai multe, dacã nu în spatele tuturor. Am avut Cazãrmile Marine, apoi
ambasada din Kenya. Am avut avionul Pan Am 103, am avut portavionul USS Cole,
am avut Oklahoma City, am avut World Trade Center în 1993. Prima datã ei au ajutat
teroriştii sã arunce în aer WTC. Au construit bomba, au obţinut permisul de
conducere al şoferului. Informatorului Emad A. Salem, un fost ofiţer al Armatei
Egiptene în vârstã de 43 de ani, i-a fost datã misiunea de a asambla bomba. Acesta s-a
dus la consilier, adicã la consilierul FBI, şi i-a spus: "Vom amplasa o bombã de
exerciţiu", la care consilierul FBI i-a replicat: "Nu, vom pune o bombã realã." De fapt,
FBI-ul este autorul atacului din 1993 asupra complexului World Trade Center. În fapt,
l-au angajat pe Emad Salem, plãtindu-l cu 1 milion de dolari i-au dat explozibili
adevãraţi, un detonator, i-au spus sã fabrice o bombã pe care sã o dea oamenilor fãrã
minte pe care îi avea sub control pentru ca aceştia sã poatã ataca complexul World
Trade Center. Din pãcate pentru ei, au fost ucişi numai 6 oameni, un numãr
insuficient pentru a fi aprobat un proiect de lege. şi, ceea ce a urmat este cã doi ani
mai târziu, pe 19 Aprilie 1995, Clãdirea Murrah din Oklahoma City a fost pusã la
pãmânt. "168 de oameni ucişi şi legislaţia anti-teroristã care ne rãpeşte multe drepturi
constituţionale şi libertãţi civile, este aprobatã." 7 Iunie 2005, Londra 3 trenuri şi un
autobuz sunt aruncate în aer, ucigând 56 de oameni. În acea dimineaţã, tocmai avea
loc un "Exerciţiu Anti-Terorist" având în comun Acelaşi scenariu cu bombã În exact
aceleaşi staţii de tren La exact aceeaşi orã Era ora 9:00 în dimineaţa asta. Desfãşuram
un exerciţiu simulat pentru o companie din Londra cu peste 1.000 de angajaţi,
constând în explodarea unor bombe simultane, exact la staţiile de metrou unde s-a
întâmplat tragedia de azi-dimineaţã, Încã îmi simt perii de pe şira spinãrii ridicându-
mi-se de fricã. Sã înţeleg mai bine desfãşuraţi un exerciţiu simulat ca sã vedeţi cum aţi
fi putut face faţã unui caz real, şi tragedia a concordat cu acest exerciţiu? Exact. Da,
desigur Exact acelasi scenariu cu bomba In exact aceleasi statii de tren Exact la
aceeasi ora Se presupune cã trebuie sã credem cã este o purã coincidenţã. Un astfel de
exerciţiu de antrenament anti terorist a avut loc şi pe 7 Iunie. şi din nou, exact ca pe
11 Septembrie, discutau despre atacuri la aceleaşi ţinte, aceleaşi staţii de metrou în
exact acelaşi moment cu cel al atacului propriu-zis servind ca un fel de paravan al
operaţiunilor orchestrate, într-un fel, de Statele Unite.

Adevãrul despre 9/11

Elemente Criminale din interiorul Guvernului Statelor Unite au înscenat un Atac
Terorist "Drapel Fals" asupra propriilor cetãţeni în scopul manipulãrii percepţiei
opiniei publice spre sprijinirea politicii lor. Fac acest lucru de ani de zile. 11
Septembrie a fost o ”Treabã Internã”. Sunt absolut îngrozit de cât de mulţi oameni din
ţara asta nu gândesc. Ni se pretinde sã înghiţim gogoaşa cã un arab oarecare, de sus
din munţi, a finanţat cel mai elaborat atentat din istoria acestei ţãri. Credeţi cã nişte
oameni dintr-o grotã au fost capabili sã îngenuncheze NORAD-ul? Credeţi cã nişte
oameni dintr-o grotã au fost capabili sã realizeze aşa ceva? şi când mã gândesc câţi
americani au fost ucişi în New York City care credeau, ca şi mine, cã tot ce s-a
întâmplat a fost o înscenare. Acesta este manualul folosit de nazişti şi pe care l-au
folosit iar şi iar şi iar. America a fost fraieritã încã o datã. Nu trebuie sã vã spun eu cã
lucrurile sunt rele. Toatã lumea ştie cã e aşa. Dolarul valoreazã cât 5 cenţi. Bãncile
sunt falimentare. Proprietarii de magazine stau cu arma sub tejghea. Golanii umblã
brambura pe strãzi. Se pare cã nimeni nu ştie ce e de fãcut, şi cã situaţia asta poate
continua la nesfârşit. ştim cã aerul este nociv pentru a fi respirat şi cã mâncarea
noastrã nu e sãnãtoasã pentru a o consuma. Stãm holbându-ne în propriile televizoare
în timp ce o prezentatoare oarecare ne spune cã astãzi au mai fost 15 crime şi 63 de
infracţiuni cu violenţã, de parcã ar fi normal sã fie aşa! ştim cã lucrurile sunt rele. Mai
rãu decât rele. Au luat-o razna. Parcã lumea de pretutindeni o ia razna, încât nu mai
ieşim din casã. Stãm în casã şi asistãm cum, pe nesimţite, trãim într un univers din ce
în ce mai mic. şi tot ce spunem este, "Vã rugãm, cel puţin lãsaţi-ne în pace în
sufrageriile noastre." "Lãsaţi-mi prãjitorul şi televizorul şi o sã tãcem din gurã." "Doar
sã ne lãsaţi în pace." Ei bine, n-o sã vã las în pace. Vreau sã vã enervaţi! Nu vreau sã
protestez, nu vreau sã instig la dezordine. Nu vreau sã scrieţi ceva congresmanului
care vã reprezintã pentru cã n-aş şti ce sã spun sã-i scrieţi. Nu ştiu ce sã fac în legãturã
cu stagnarea economicã şi inflaţia, cu ruşii şi cu criminalitatea de pe strãzi. Tot ce ştiu
este cã trebuie sã vã sarã ţandãra! Trebuie sã spuneţi: "Sunt o fiinţã umanã, fir-ar al
dracului!" "Viaţa mea are valoare!" E fum aici foarte rãu la etajul 105 din Turnul Doi.
E rãu de tot, e negru, e înecãcios. Soţia mea crede cã sunt bine. Am sunat-o şi i-am
spus cã am pãrãsit clãdirea. Eram în siguranţã şi apoi BANG! Suntem 3 aici şi 2
ferestre sunt sparte. Oh, Doamne! Oooh! Doamnelor si domnilor, Cuvantul SECRET
este respins intr-o societate libera si deschisa iar noi suntem ca oameni ca traditie si
istorie confruntati cu societati secrete, scopuri secrete si masinatiuni secrete. Suntem
confruntati in toata lumea cu o conspiratie unita si fara acoperire ce se orienteaza in
principal pe largirea sferei sale de influenta, pe infiltrare in loc de invazie, pe
subversiune in locul alegerilor, pe intimidare in locul liberului arbitru. E un sistem ce
a concentrat vaste resurse umane si materiale in construirea unui mit, a unei masinarii
extrem de eficiente care imbina operatiuni militare, diplomatice, ale serviciilor
secrete, economice, stiintifice si politice. Pregatirile sale sunt ascunse – nu publicate
greselile sale sunt ingropate - nu pe prima pagina, sunt atinse in liniste – nu premiate,
nu sunt intrebari - nici un secret nu este dezvaluit. Iata de ce un legiuitor Atenian a
decretat drept criminal orice cetatean asupra caruia existau controverse. Va cer
ajutorul in sarcina imensa de a informa si alerta poporul american, increzator ca cu
ajutorul vostru omul va deveni ceea ce a fost din nastere:
 LIBER SI INDEPENDENT!
PARTEA III

Nu-i luaţi în seamã pe cei din spatele cortinei În spatele tronului existã ceva mai
grozav chiar decât regele însuşi. Sir William Pitt Camera Lorzilor, 1770.
Lumea este guvernatã de personaje foarte diferite de cele pe care le cunosc cei de
cealaltã parte a cortinei. Aspectul real al problemei este cã guvernul este dominat de
elementele financiare ale marilor grupuri, încã de pe vremea lui Andrew Jackson.
Franklin Roosevelt, Preşedinte al Statelor Unite, 1933 1775. Revoluţia americanã a
început, cu coloniile americane cãutând sã se elibereze de sub dominaţia Angliei şi a
monarhiei ei opresive. Deşi mai mulţi factori au concurat la izbucnirea revoluţiei, unul
în mod special, se evidenţiazã ca principalã cauzã. Regele Angliei, George al III-lea, a
scos în afara legii banii liberi de dobândã pe care coloniile îi emiteau şi îi foloseau în
tranzacţiile dintre ele. În schimb, le-a obligat sã împrumute bani de la Banca Centralã
a Angliei, cu dobândã, îndatorând imediat coloniile în cauzã. De altfel, Benjamin
Franklin scria mai târziu: Refuzul Regelui George III-lea de a permite coloniilor sã
opereze un sistem monetar onest, care elibera omul de rând din ghearele
manipulatorilor financiari, a fost, probabil, cauza primarã a revoluţiei. În 1783,
America şi-a câştigat independenţa faţã de Anglia. Oricum, lupta ei împotriva ideii de
Bancã Centralã şi împotriva oamenilor lacomi şi corupţi care erau reprezentanţii ei
abia începuse. Dar ce este o bancã centralã? O bancã centralã este instituţia care emite
moneda naţionalã a unei ţãri. Bazat pe precedentul istoric, practica bãncii centrale a
moştenit douã puteri specifice: controlul ratelor dobânzii şi controlul masei monetare,
adicã inflaţia. Banca centralã nu sprijinã, pur şi simplu, economia statului cu bani, ci îi
dã sub formã de împrumut cu dobândã. Apoi prin mãririea şi micşorarea cantitatii de
bani, banca centralã regularizeazã valoarea monedei pe care o emite. Este esenţial sã
înţelegem cã întreaga organizare a acestui sistem nu poate avea ca efect pe termen
lung decât un lucru: DATORIE! Nu trebuie sã fii foarte inteligent ca sã le înţelegi
ticãloşia. Fiecare dolar emis de banca centralã este împrumutat cu dobândã. Asta
înseamnã cã fiecare dolar emis este, în realitate, dolarul acela, plus un anumit procent
de datorie pentru acel dolar. Având în vedere cã banca centralã are monopolul emiterii
banilor pentru întreaga tara şi împrumutã fiecare dolar împreunã cu un procent de
datorie, de unde vin banii cu care este plãtitã aceastã datorie? Nu pot veni decât tot de
la banca centralã. Asta înseamnã cã banca centralã trebuie sã-şi suplimenteze
neîntrerupt provizia de bani pentru a acoperi temporar extraordinara datorie creatã
ceea ce duce însã, dat fiind cã şi noii bani sunt împrumutaţi tot cu dobândã, la crearea
unei datorii şi mai mari. Rezultatul final al acestui sistem infailibil este sclavia, pentru
cã este imposibil ca guvernul, şi deci şi populaţia, sã reuşeascã vreodata sã acopere
datoria aceasta auto-generantã. Pãrinţii fondatori ai acestei ţãri au fost perfect
conştienţi de acest lucru. "Cred cã instituţiile bancare sunt mai periculoase decât
armatele invadatoare " "Dacã poporul american va permite bãncilor private sã
controleze moneda " "bãncile şi corporaţiile din jurul lor vor spolia oamenii de avutul
lor " " şi copiii lor vor ajunge ai strãzii, pe continentul cucerit de strãmoşii lor."
Thomas Jefferson, 1743 – 1826 "Dacã vreţi sã rãmâneţi sclavii bancherilor şi sã plãtiţi
costurile propriei voastre sclavii," "lãsaţi-i în continuare sã facã bani şi sã controleze
creditul întregii naţiuni." Sir Josiah Stamp, 1880 – 1941 Pânã la începutul secolului 20
Statele Unite implementaserã şi renunţaserã deja la câteva sisteme bancare centrale,
care doreau numai sã înşele prin practicarea unor dobânzi nemiloase. La acel moment,
familiile care fãceau legea în lumea afacerilor şi în lumea bancarã, erau: Familiile
Rockfeller, Morgan, Warburg, Rothschild. Iar la începutul anilor 1900, au cãutat sã
forţeze încã o datã adoptarea unei legi prin care sã creeze o altã bancã centralã.
Oricum, ştiau cã atât Guvernul cât şi opinia publicã erau refractari în privinţa unei
astfel de instituţii. Ca urmare, aveau nevoie de un incident care sã afecteze moralul
opiniei publice. Astfel, J. P. Morgan, considerat public un stâlp financiar la acea
vreme, s-a folosit de popularitatea sa şi a rãspândit în presã zvonul cum cã o bancã
respectabilã din New York n-ar fi fost solvabilã sau ar fi falimentat. Morgan ştia cã
aceasta ar cauza o isterie în masã care ar afecta şi celelalte bãnci. Aşa s-a şi întâmplat.
Frica populaţiei de a nu-şi pierde economiile a dus imediat la retrageri masive. Ca o
consecinţã, bãncile au fost nevoite sã-şi recupereze împrumuturile silindu-i pe clienţii
lor sã-şi vândã proprietãţile şi astfel s-a declanşat spirala falimentãrilor, a abuzurilor
de proprietate şi a haosului. Punând cap la cap toate firele problemei, ani mai târziu,
Fredrik Allen de la revista "Life" scria: "Interesele familiei Morgan au profitat şi au
acutizat panica (din 1907) ghidând-o cu viclenie pe drumul dorit, pe mãsura
proliferãrii acesteia. Fãrã sã aibã cunoştinţã de escrocherie, panica din 1907 a
determinat deschiderea unei investigaţii conduse de Senatorul Nelson Aldrich, care
avea legãturi secrete cu cartelurile bancare şi care, mai târziu, a devenit prin cãsãtorie,
membru al familiei Rockefeller. Comisia condusã de Aldrich a recomandat
implementarea unei bãnci centrale pentru a nu se mai repeta ce s-a întâmplat în 1907.
Aceasta era scânteia de care aveau nevoie bancherii internaţionali pentru a-şi pune
planul în aplicare. În 1910, la proprietatea lui J. P. Morgan de pe Insula Jekyll de pe
coasta Georgiei, avea loc o întrunire secretã. Acolo a fost conceputã acea declaraţie a
bãncii centrale numitã Legea Rezervelor Federale. Aceastã legislatie a fost scrisã de
bancheri, nu de legiuitori. Aceastã întâlnire a fost atât de secretã, atât de ţinutã sub
tãcere faţã de Guvern şi de opinia publicã încât cam 10 dintre participanţi au
intenţionat sã-şi ia nume fictive când au cãlãtorit spre insulã. Dupã ce a fost
conceputã, declaraţia a fost înmânatã reprezentantului lor politic, Senatorul Nelson
Aldrich, ca sã o supunã spre aprobare Congresului. şi în 1913, având susţinere politicã
puternicã din partea bancherilor, Woodrow Wilson a devenit preşedinte, acesta fiind
de acord sã semneze Legea Rezervei Federale în schimbul sprijinirii sale în campania
electoralã. Cu douã zile înaintea Crãciunului, când majoritatea membrilor Congresului
erau acasã la familiile lor, Legea Rezervei Federale a fost votatã dupã care Wilson a
promulgat-o. Mulţi ani mai târziu, Woodrow Wilson scria, cu regret: Marea noastrã
naţiune industrialã este controlatã de propriul sistem de credite. Sistemul nostru de
credite este, în mare parte, concentrat în mâini private. Din acest motiv, dezvoltarea
naţiunii şi toate activitãţile noastre se aflã în mâinile câtorva oameni care, automat,
din chiar cauza numãrului lor limitat vor descuraja, vor stopa şi vor distruge veritabila
libertate economicã. Am ajuns sã fim unul din cele prost conduse, unul din cele mai
controlate şi dominate guverne din epoca modernã Un guvern fãrã opinie liberã, un
guvern care nu mai are încrederea şi votul majoritãţii, dar un guvern aflat la discreţia
şi sub presiunea micilor grupuri de interese ale oamenilor dominanţi. şi congresmanul
Louis McFadden a recunoscut adevãrul dupã aprobarea declaraţiei: Un sistem bancar
mondial se pune la cale acum Un superstat controlat de bancherii internaţionali care
colaboreazã pentru a înrobi lumea dupã bunul lor plac. Federalii au uzurpat puterea
guvernului. Opiniei publice îi fusese spus cã Legea Sistemului Federal era un
stabilizator economic şi cã inflaţia şi crizele economice sunt de domeniul trecutului.
Ei bine, dupã cum a arãtat istoria, nimic mai neadevãrat. Adevãrul este cã acum,
bancherii lumii aveau o maşinã eficientã pentru a-şi extinde ambiţiile personale. De
ex., între anii 1914 şi 1919, Federalii au mãrit masa monetarã cu aproape 100% ceea
ce a dus la acordarea de împrumuturi pe termen lung cãtre bãncile mici şi populaţie.
Apoi, în 1920 a retras din circulaţie procente masive din enorma masã monetarã
existentã ceea ce a obligat bãncile secundare sã retragã foarte multe împrumuturi şi, la
fel ca în 1907, au avut loc speculaţii bancare, insolvabilitate şi faliment. Peste 5.400
de bãnci competitive din afara Sistemului Rezervelor Federale s-au prãbuşit
consolidând astfel monopolul unui mic grup de bancheri internaţionali. Informat
despre aceastã mârşãvie, congresmanul Lindbergh a fãcut un pas înainte şi a spus în
1921: Prin Legea Rezervelor federale, panica este creatã ştiinţific. Panica de acum
este prima creatã astfel, şi conceputã ca sã funcţioneze ca o ecuaţie matematicã.
Oricum, panica din 1920 a fost doar încãlzirea. Din 1921 pânã în 1929 federalii au
mãrit din nou masa monetarã determinând iar împrumuturi masive cãtre public şi
bãnci. A mai apãrut şi un nou tip de împrumut, numit "împrumutul marginal pe piaţa
de acţiuni". Acest tip de împrumut permitea unui investitor sã plãteascã doar valoarea
a 10% din acţiuni, restul de 90% putând fi împrumutate de la broker. Cu alte cuvinte,
o persoanã putea deţine acţiuni de 1000 de dolari, dând pentru asta doar $100. Aceastã
metodã a fost foarte popularã în furtunoşii ani 20, de vreme ce toatã lumea fãcea bani
la Bursã. Acest împrumut avea, totuşi, un şiretlic. Putea fi retras în orice moment şi
trebuia returnat în 24 de ore. De aceea era numit "apel marginal", pentru cã rezultatul
specific al unei astfel de cereri presupunea vânzarea acţiunilor cumpãrate pe bazã de
împrumut. Cu câteva luni înainte de luna octombrie a anului 1929, J. D. Rockefeller,
Bernard Baruch şi alţi implicaţi s-au retras pe tãcute de pe piaţã. Iar pe 24 octombrie
1929, bancherii din New York care avansaserã împrumuturi marginale, au cerut
restituirea lor integralã. Acest fapt a declanşat, brusc, scânteia unor vânzãri uriaşe pe
piaţã de cãtre cei care contractaserã acest tip de împrumut. Din acelaşi motiv, au
falimentat şi peste 16.000 de bãnci ceea ce le-a permis bancherilor internaţionali
conspiratori nu numai sã cumpere bãncile rivale la un preţ de nimic dar sã cumpere şi
corporaţii întregi la raportul de 1 penny - 1 dolar. A fost cel mai mare jaf din istoria
Americii. Însã nu s-a încheiat aici. În loc sã mãreascã cantitatea de bani existentã pe
piaţã, recuperatã din acest colaps economic, Federalii au restrâns-o, alimentând una
din cele mai mari depresiuni din istorie. Furios din cale-afarã, congresmanul Louis
McFadden, un opozant de cursã-lungã al cartelurilor internaţionale, a început sã facã
acuzaţii la adresa manevrelor folosite de Consiliul Rezervelor Federale. Referindu-se
la faliment şi la depresiune: A fost un lucru foarte meşteşugit. Bancherii internaţionali
au urmãrit sã creeze o stare de disperare pentru ca astfel sã se erijeze în conducãtorii
noştri. Deloc surprinzãtor cã dupã douã tentative anterioare de asasinat, McFadden a
fost otrãvit la un banchet, înainte de a înainta propunerea de acuzare. Reducând la
tãcere societatea acuzatorilor, bancherii Rezervelor Federale au hotãrât ca aurul sã nu
mai fie un standard. Pentru a reuşi sã facã acest lucru, aveau nevoie sã achiziţioneze
tot aurul rãmas în circuit. Aşa cã, sub pretextul "de a pune capãt depresiunii", a venit
criza aurului din 1933. Sub ameninţarea cu închisoarea pe 10 ani, fiecãrui cetãţean din
America i s-a cerut sã predea tot aurul deţinut cãtre Trezorerie, în fond, jefuind
oamenii de puţinul avut pe care îl mai aveau. Iar la sfârşitul anului 1933, aurul ca
standard financiar a fost desfiinţat. Dacã priviţi bancnota de 1 dolar dinainte de 1933,
scrie cã poate fi rãscumpãratã în aur. Dacã o priveşti pe cea de astãzi, scrie cã este un
mijloc de platã ceea ce înseamnã cã nu este garantatã de nimic. Este o hârtie fãrã
valoare. Singurul lucru care dã valoare banilor noştri este câţi dintre ei sunt în
circulaţie. De aceea, autoritatea care regularizeazã cursul masei monetare e şi cea care
îi regularizeazã valoarea, aceeaşi autoritate care deţine şi puterea de a îngenunchea
economii şi societãţi întregi. "Daţi-mi controlul rezervei monetare al unei naţiuni." "şi
nu-mi va mai pãsa cine va face legile acelei naţiuni." Primarul Amschel Rothschild,
Fondatorul dinastiei bancare Rothschild Este important sã înţelegem deplin. Rezerva
Federalã este o corporaţie privatã. E la fel de "federalã" ca şi Federal Express. Îşi
traseazã propriile politici şi nu este controlatã, efectiv, în niciun fel, de guvernul
american. E o bancã privatã care împrumutã Guvernului toţi banii ce-i deţine, cu
dobândã, fiind perfect compatibilã cu modelul fraudulos al sistemului bancar central
de care ţara a cãutat sã se debaraseze când şi-a proclamat independenşa în Rãzboiul
american pentru independenţã. Revenind în anul 1913 Legea Rezervei Federale nu a
fost singurul act neconstituţional înaintat abuziv în Congres. Au procedat la fel cu
Legea Federalã de Impozitare a Veniturilor. Nu meritã sã mai evidenţiem aici
ignoranţa populaţiei americane faţã de aceastã lege care dovedeşte cât de bãtuţi în cap
şi de uituci sunt, realmente, americanii. În primul rând, Taxa Federalã pe Venit este
total neconstituţionalã pentru cã este o taxã directã, nedefalcatã pe categorii de
venituri. Toate taxele directe trebuie sã fie proporţionate pentru a fi legale, potrivit
Constituţiei. În al doilea rând, numãrul legal de state care trebuiau sã ratifice
amendamentul de înfiinţare a Taxei pe Venit nu a fost întrunit. Aceasta taxã a fost
consfinţitã chiar şi prin hotãrâri judecãtoreşti. Daca examinati atent amendamentul 16
veti descoperi ca un numar suficient de mare dintre state nu au ratificat niciodata acest
amendament Judecatorul James C.Fox Curtea districtuala III . Astazi per total 35%
din venitul mediu al salariatului este perceput prin aceasta taxã. Ceea ce înseamnã cã
munceşti patru luni într- un an ca sã plãteşti aceastã taxã. şi ghici unde se duc aceşti
bani? Se duc pe plata dobânzii pentru banii emişi de frauduloasa Bancã a Rezervelor
Federale, un sistem care n-ar fi trebuit sã existe niciodatã. Banii pe care îi câştigaţi
muncind 4 luni pe an intrã, practic, în buzunarele bancherilor internaţionali care sunt
proprietarii Bãncii Rezervelor Federale. şi în al patrulea rând, chiar şi în ciuda
pretenţiei mincinoase a Guvernului cã taxa e legalã nu existã niciun statut, nicio lege
care vã cere sã plãtiţi aceastã taxã. Punct. Mã aşteptam sã spuneţi cã existã o normã în
cartea de drept la care sã faceţi referire, un cod care vã cere sã completaţi formularul
pentru plata acestei taxe. Desigur cã existã! Ajunsesem în acel punct în care nu mai
gãseam un statut care, clar, sã mã tragã la rãspundere, cel puţin pe mine şi pe mulţi
oameni pe care-i cunosc, şi nu m-am putut gândi decât la demisie. Pe baza cercetãrilor
întreprinse de mine de-a lungul anului 2000 şi în cei urmãtori, vã spun cã n-am dat de
acea lege. Am întrebat Congresul, o mulţime de oameni, pe cei de la Fisc Nimeni nu
mi-a putut da un rãspuns pentru cã dacã o fac, poporul american va afla cã toatã
chestia asta e o escrocherie. Nu mi-am mai completat formularul de când am plecat.
Nu am mai plãtit taxa din 1999. Taxa pe venit nu este altceva decât înrobirea întregii
naţiuni. Controlul economic şi jaful perpetuu în domeniul sãnãtãţii nu sunt decât o
faţetã a cubului lui Rubik pe care bancherii îl au în mâinile lor. Urmãtorul instrument
cu care ar putea face profit şi deţine controlul este rãzboiul. De la punerea bazelor
Rezervelor Federale în 1913, un numãr de rãzboaie mari şi mici au avut loc. Dintre
acestea, trei ies în evidenţã - Primul Rãzboi Mondial, Al doilea Rãzboi Mondial şi
Rãzboiul din Vietnam. Primul razboi mondial În 1914, în Europa a izbucnit rãzboiul
având în centru Anglia şi Germania. Poporul american nu vroia sã aibã de-a face cu
acest rãzboi. În acelaşi timp, Preşedintele Woodrow Wilson a declarat public
neutralitatea ţãrii lui. Însã pe ascuns, administraţia americanã cãuta orice scuzã pentru
a intra în rãzboi. Într-o altã constatare a Secretarului de Stat, William Jennings: Marii
bancheri sunt foarte interesaţi ca ţara sã intre în rãzboi datoritã oportunitãţilor largi de
a face profituri imense. Este esenţial sã înţelegem cã cel mai profitabil eveniment care
se poate întâmpla pentru bancherii internaţionali este rãzboiul. Pentru cã acesta
forţeazã naţiunea sã împrumute şi mai mulţi bani de la Banca Rezervelor Federale. Cu
dobândã. Consilierul şi mentorul lui Woodrow Wilson era Colonelul Edward House,
omul care avea relaţii strânse cu bancherii internaţionali ce vroiau rãzboiul. În
stenograma conversaţiei dintre Colonelul House, consilierul lui Wilson şi Sir Edward
Grey, Secretarul pe Afaceri Externe al Angliei, cu privire la cum sã implice America
în rãzboi, Grey întreabã: "Ce ar face americanii dacã germanii le-ar scufunda o navã
de linie cu pasageri americani la bord?" House rãspunde: "Cred cã o flacãrã de
indignare ar mãtura America " şi, prin ea însãşi, ar fi suficientã pentru a ne arunca în
rãzboi." Astfel, pe 7 Mai 1915, la sugestia lui Sir Edward Grey, nava "Lusitania" a
fost intenţionat trimisã în apele aflate sub jurisdicţia germanilor unde se ştia cã se aflã
navele militare germane. şi cum era de aşteptat, submarinele germane au torpilat
vasul, fãcând sã sarã în aer muniţia stocatã şi ucigând 1.200 de oameni. Pentru a
înţelege mai bine natura deliberatã a acestei înscenãri, sã precizãm cã ambasada
germanã a dat anunţuri publicitare în New York Times în care îi avertiza pe oameni
cã, îmbarcându-se pe "Lusitania", o fac pe propriul risc ţinând cont cã o navã, care, pe
ruta America - Anglia,trece prin zona de rãzboi, este expusã distrugerii. Aşa cum se
anticipase, scufundarea "Lusitaniei" a cauzat un val de mânie în rândul americanilor.
Şi America a intrat în rãzboi, la scurt timp dupã. Primul Rãzboi Mondial a costat
America 323.000 de vieţi. J. D. Rockefeller a câştigat 200 de milioane de dolari din
rãzboi. (in jur de 1.9 miliarde astãzi) Ca sã nu mai spunem cã efortul de rãzboi a
costat America în jur de 30 de miliarde de dolari. Mare parte din ei au fost
împrumutaţi de la Banca Rezervelor Federale, cu dobândã, mãrind, şi pe viitor,
profiturile bancherilor internaţionali. Al doilea razboi mondial În ziua de 7 Decembrie
1941, Japonia a atacat flota americanã la Pearl Harbor atrãgând dupã sine intrarea
noastrã în rãzboi. Preşedintele Franklin D. Roosevelt a numit ziua atacului "o zi a
infamiei". O zi a infamiei, chiar aşa, dar nu din cauza atacului-surprizã de la Pearl
Harbor. Dupã 60 de ani în care au fost aduse la luminã informaţii, este clar nu numai
cã se ştia de atacul de la Pearl Harbor cu sãptãmâni înainte, dar şi cã atacul a fost dorit
şi provocat. Roosevelt, care provine dintr-o familie de bancheri din New York din
secolul 18, al cãrui unchi, Frederick, a fãcut parte din Consiliul Fondator al
Rezervelor Federale, apãra interesele bancherilor internaţionali, şi avea interesul de a
intra în rãzboi pentru cã, dupã cum am vãzut, nimic nu este mai profitabil pentru
bancherii internaţionali decât rãzboiul. În jurnalul sãu, pe 25 noiembrie 1941,
Secretarul de Rãzboi al lui Roosevelt, Henry Stimson, nota o conversaţie pe care-a
avut-o cu Roosevelt. Dilema era cum sã-i facem sã tragã ei primul foc Era de dorit sã
ne asigurãm cã japonezii vor fi cei care sã facã asta pentru a nu exista niciun dubiu cu
privire la identitatea agresorilor. În lunile premergãtoare atacului de la Pearl Harbor
Roosevelt fãcuse aproape tot ce-i stãtuse în puteri ca sã stârneascã mânia japonezilor
pentru a-i pune pe picior de atac. A interzis toate importurile japoneze de petrol
american, a îngheţat toate investiţiile japoneze în Statele Unite, a avansat împrumuturi
publice Chinei Naţionaliste şi i-a sprijinit militar pe Britanici, ambii fiind inamici ai
Japoniei în rãzboi, practici care, apropo, reprezintã o violare absolutã a normelor de
rãzboi internaţionale. Iar pe 4 Decembrie, cu trei zile înainte de atac, serviciile secrete
australiene i-au comunicat lui Roosevelt existenţa unei forţe militare japoneze
îndreptându-se spre Pearl Harbor. Roosevelt a ignorat cele spuse. Ceea ce se spera şi
ce se pregãtise a avut loc pe 7 Decembrie 1941. Japonia a atacat Pearl Harbor ucigând
2.400 de soldaţi. Înainte de Pearl Harbor, 83% din opinia publicã americanã nici nu
vroia sã audã de rãzboi. Dupã Pearl Harbor, 1 milion de oameni s-au înrolat voluntar.
E important de ştiut cã efortul de rãzboi german a fost larg susţinut de 2 organizaţii.
Una numita I. G. Farben. I. G. Farben producea 84% din explozibilii Germaniei şi
chiar şi gazul Zyklon B folosit în lagãrele de concentrare pentru uciderea a milioane
de oameni. Unul dintre partenerii secreţi ai I. G. Farben era Compania Standard Oil
din America a lui J. D. Rockefeller. În realitate, Aviaţia Germanã nu-şi putea
desfãşura operaţiunile fãrã aditivul special patentat de Compania Standard Oil a lui
Rockefeller. Bombardarea drasticã a Londrei de cãtre Germania Nazistã, de exemplu,
a fost posibilã datoritã combustibilului de $20 milioane livrat de compania lui
Rockefeller. Acesta e doar un mic exemplu pe tema despre cum afacerile americane
au sprijinit financiar ambele laturi ale celui de-al doilea rãzboi mondial. O altã
organizaţie trãdãtoare care meritã menţionatã este Corporaţia Unionalã Bancarã din
New York City. Aceasta a finanţat nu numai numeroase aspecte ale accesului lui
Hitler la putere împreunã cu ajutor efectiv material în timpul rãzboiului, dar a fost şi o
bancã de spãlare a banilor naziştilor care pânã la urmã a fost demascatã ca având în
seifurile sale milioane de dolari ai naziştilor. Corporaţiei Unionale Bancare din New
York i s-a aplicat, în cele din urmã, sechestrul urmare a încãlcãrii Legii Comerţului cu
inamicul. Ghici cine era directorul şi vice preşedintele Bãncii Unionale? Prescott
Bush, bunicul actualului nostru preşedinte şi, desigur, tatãl fostului nostru preşedinte.
Gãndiţi-vã la asta când aveţi în vedere deciziile morale şi politice ale familiei Bush.

Vietnam
Declaraţia oficialã de rãzboi a Statelor Unite cu Vietnamul în 1964 a fost precedatã de
un presupus incident privind atacarea a 2 distrugãtoare americane de cãtre bãrcile
poliţiei nord-vietnameze în Golful Tonkin. Acesta a rãmas cunoscut sub denumirea de
Incidentul din Golful Tonkin. Acest fapt izolat a fost pretextul ce a catalizat o
desfãşurare masivã de trupe şi rãzboiul sângeros ce a urmat. A fost o problemã, totuşi.
Atacul acesta nu s-a întâmplat niciodatã. A fost un eveniment complet înscenat pentru
a avea motivul intrãrii în rãzboi. Fostul Secretar al Apãrãrii, Robert McNamara, a
declarat câţiva ani mai târziu cã Incidentul din Golful Tonkin a fost o greşealã, în timp
ce mulţi membri din interior şi ofiţeri au ieşit la rampã, spunând cã a fost o minciunã
nãscocitã. Odatã cu începerea rãzboiului, a fost consideratã o afacere, ca de obicei. În
octombrie 1966, Preşedintele Lyndon Johnson a ridicat restricţiile comerciale cu
Blocul Sovietic ştiind foarte bine cã Sovietele furnizau pânã la 80% din resursele de
rãzboi ale Vietnamului de Nord. În consecinţã, familia Rockefeller a finanţat fabrici
din Uniunea Sovieticã în care sovieticii fabricau echipament militar şi îl trimiteau în
Vietnam. Finanţarea ambelor tabere în acest conflict este doar o faţetã a monedei. În
1985, Regulile de Luptã ale Vietnamului au fost date publicitãţii. Acestea arãtau, pe
larg, ce le era permis trupelor americane sã facã în rãzboi şi ce nu. Erau incluse lucruri
absurde, cum ar fi: Sistemele anti-aeriene nord-vietnameze sã nu fie bombardate dacã
nu sunt operaţionale. Niciun duşman nu mai poate fi urmãrit odatã ce a trecut graniţa,
în Laos sau în Cambodgia, şi cel mai relevant dintre toate - Ţintele strategice de cea
mai mare importanţã nu puteau fi atacate decât dacã iniţiativa venea de la înalţii
oficiali militari. În afarã de aceste limitãri de tot râsul, Vietnamul de Nord a fost şi
informat de aceste restricţii şi, ca urmare, şi-a bazat toatã strategia de luptã în funcţie
de limitãrile forţelor americane. Acesta este şi motivul pentru care rãzboiul a durat
atâta timp. şi concluzia de final este aceasta. Rãzboiul din Vietnam nu a fost niciodatã
pornit pentru a fi câştigat. Doar întreţinut. Bilanţul acestui rãzboi cuprinde 58.000 de
americani şi 3 milioane de vietnamezi morţi. Deci, unde ne aflãm acum? 11
Septembrie a fost impulsul de început pentru accelerarea planului unei elite
nemiloase. A fost un pretext înscenat pentru rãzboi, deloc diferit de scufundarea
Lusitaniei, provocarea de la Pearl Harbor şi minciuna din Golful Tonkin. De fapt,
dacã 9/11 nu ar fi un astfel de pretext de rãzboi, ar constitui excepţia de la regulã.
Pretextul a fost folosit pentru declanşarea a douã rãzboaie ilegale, neprovocate, unul
împotriva Iraqului iar celãlalt împotriva Afghanistanului. Dar 9/11 a fost, în acelaşi
timp, pretextul pentru un alt rãzboi. Rãzboiul împotriva voastrã! Legea Patrioticã,
Legea Siguranţei Naţionale, Legea Tribunalelor Militare şi altele sunt toate concepute,
în întregime şi cu desãvâşire, pentru a vã distruge libertãţile civile şi pentru a vã limita
capacitatea de a riposta împotriva a ceea ce urmeazã. La ora actualã, în Statele Unite,
americani neavizaţi şi cu creierele spãlate, casele vã pot fi percheziţionate, fãrã
mandat, fãrã ca mãcar sã fiţi acasã. În schimb, puteţi fi arestaţi fãrã sã vi se aducã la
cunoştinţã acuzaţiile, reţinuţi pe un timp neprecizat, fãrã a avea acces la un avocat şi
torturat legal, toate astea pe baza bãnuielii cã aţi putea fi terorişti. Dacã vreţi sã vã fac
şi un desen cu ceea ce se întâmplã în ţara asta, haideţi sã revedem cum se repetã
istoria. În Februarie 1933, Hitler a înscenat un atac "Drapel Fals" incendiindu-şi
propria clãdire a Parlamentului German, Reichstag-ul şi acuzându-i, în schimb, pe
teroriştii comunişti. În urmãtoarele câteva sãptãmâni, a promulgat Actul de
Împuternicire care eradica complet Constituţia Germanã, distrugând libertãţile
cetãţenilor. A iniţiat apoi o serie de rãzboaie preemptive, toate justificate poporului
german ca fiind necesare pentru menţinerea "siguranţei naţionale". "Existã un rãu
care ameninţã orice bãrbat, orice femeie şi copil al acestei mari naţiuni. Trebuie sã
luãm mãsuri pentru a ne asigura siguranţa personalã şi pentru a ne apãra patria-
mamã." George W. Bush? Nu. Adolf Hitler - Cu ocazia anunţãrii cãtre popor a
înfiinţãrii Gestapo- ului. "Cu privire la comunism " acesta şi organizaţiile sale centrale
nu trebuie sã ne stea în cale!" Inamicii noştrii sunt reţelele teroriste radicale şi orice
guvern care le sprijinã. Este timpul sã ne trezim. Oamenii de la putere fac tot ce pot sã
se asigure cã sunteţi în permanenţã pãcãliţi şi manipulaţi. Percepţia majoritãţii
oamenilor asupra realitãţii, în special sub aspect politic, nu le aparţine lor. Le este
impusã cu viclenie fãrã ca ei mãcar sã ştie asta. De exemplu, opinia publicã crede cã,
de fapt, invazia din Iraq merge prost iar violenţele religioase nu par sã se mai
opreascã. Ceea ce publicul eşueazã sã vadã este faptul cã destabilizarea Iraqului este
ceea ce vor oamenii din spatele guvernului. Acest rãzboi va fi întreţinut pentru ca
regiunea sã se divizeze, dominaţia asupra petrolului sã fie menţinutã, profituri
continue culese pentru firmele din apãrare şi, cel mai important, permanenta
amplasare de baze militare utilizate ca rampe de lansare împotriva altor ţãri cu
rezerve de petrol, dar nonconformiste cum sunt Iranul şi Siria. Pentru o mai bunã
percepere a faptului cã rãzboiul civil şi destabilizarea sunt intenţionate, în 2005, doi
ofiţeri britanici din elita SAS au fost arestaţi de poliţia iraqianã dupã ce au fost prinşi
fãcând ture cu maşina şi îmbrãcaţi în veşminte arabe, împuşcau civili. Dupã arestarea
şi trimiterea lor într-o închisoare din Basra, armata britanicã a solicitat imediat
eliberarea acestor bãrbaţi. Când guvernul din Basra a refuzat, tancurile britanice au
intrat, practic, în închisoarea din Basra şi şi-au eliberat oamenii. Dacã vrei sã distrugi
o ţarã, cum faci asta? Pãi, sunt douã moduri: Poţi sã te duci acolo şi sã dai o bombã,
dar asta nu e foarte eficient. Mai eficient este sã-i faci pe oamenii din acea zonã sã se
omoare între ei şi sã le distrugi propriul teritoriu, propriile ferme, şi asta s-a fãcut în
aceastã ţarã. Daca distrugi legãturile dintre ei incep sã autodistrugã prin învrãjbirea
unuia împotriva celuilalt. Şi apoi sprijini ambele pãrţi, ai agenţi infiltraţi în ambele
tabere - agiţi spiritele în ambele tabere pânã ajung sã se omoare reciproc. Este timpul
ca unii din noi sã se trezeascã la realitate, sã înţeleagã cum încearcã aceşti oameni sã
creeze şi sã menţina imperii fac acest lucru manipulând oamenii pe care încearcã sã-i
cucereascã. Poate aţi vrea sã vã întrebaţi de ce întreaga culturã este saturatã pânã la
refuz de divertisment mass-media din toate pãrţile în vreme ce sistemul de
învãţãmânt din America este într-un declin stupefiant de când guvernul american a
decis sã preia şi sã subvenţioneze învãţãmântul de stat. Guvernul primeşte atât cât
plãteşte. Când vom înţelege asta şi când veţi vedea instituţiile educaţionale
subvenţionate de guvern şi veţi vedea ce studenţi şi ce educaţie a dat aceste şcoli
finanţate de guvern, logica vã va spune cã dacã produsul final al acestor şcoli nu
concordã cu ceea ce vrea statul şi guvernul federal poate atunci vor fi schimbate.
Concluzia este cã guvernul primeşte ce a comandat. Ei nu vor ca copiii voştri sã
capete o educaţie decentã. Ei nu vor sã gândiţi prea mult. De aceea în ţara noastrã şi în
întreaga lume a proliferat divertismentul, mass media, spectacolele de televiziune,
parcurile de distracţii, drogurile, alcoolul şi orice tip de divertisment care sã ţinã
mintea umanã ocupatã astfel ca sã nu stati in calea oamenilor importanţi prin a gândi
prea mult. Aţi face mai bine sã vã treziţi şi sã înţelegeţi cã existã oameni care vã
traseazã viaţa şi voi nici mãcar nu ştiţi. Suntem într-un mare necaz! Pentru cã voi,
oameni buni, şi alte 62 de milioane de americani mã ascultaţi acum. Pentru cã mai
puţin de 3% dintre voi, oameni buni, mai citiţi cãrţi. Pentru cã mai puţin de 15%
dintre voi citiţi ziare. Pentru cã singurul adevãr pe care îl cunoaşteţi este cel care vã
vine prin acest tub catodic al televizorului. Chiar acum, existã o întreagã generaţie
care niciodatã nu a ştiut nimic altceva decât ce a ieşit din acest tub! Acest tub este
Evanghelia. Revelaţia de pe Urmã. Acest tub poate face sau dãrâma preşedinţi, preoţi,
primi-miniştri. Acest tub este cea mai teribilã forţã blestematã din toatã lumea asta
fãrã Dumnezeu şi vai de voi dacã va cãdea vreodatã în mâinile unor oameni
nepotriviţi! Pentru cã atunci când cea mai mare companie din lume va controla cea
mai minunatã, cea mai blestematã forţa propagandisticã din lumea asta fãrã
Dumnezeu cine ştie ce rahat ne va fi servit drept adevãr pe acest post TV! Aşa cã
ascultaţi-mã. Ascultaţi-mã! Televiziunea nu este adevãr. Televiziunea este un
blestemat parc de distracţii! Televiziunea este un circ, un carnaval, o trupã ambulantã
de acrobaţi, de povestitori, dansatori, cântãreţi, jongleri, ciudaţi, dresori de lei şi
fotbalişti. Ne aflãm pe tãrâmul afacerii de omorât plictiseala. Dar, voi, oameni buni,
staţi acolo, zi de zi, noapte de noapte, voi, cei de toate vârstele, culorile, credinţele.
Tot ce ştiţi suntem noi! Începeţi sã credeţi iluziile pe care le fabricãm aici. Începeţi sã
credeţi cã tubul ãsta este realitatea şi cã propriile voastre vieţi sunt false. Faceţi tot ce
vã spune tubul! Vã îmbrãcaţi, mâncaţi, vã creşteti copiii cum vi se aratã în acest tub.
Aţi ajuns chiar sã gândiţi ca tubul! Asta este nebunie în masã, maniacilor! Pentru
numele lui Dumnezeu! Voi, oameni buni, sunteţi realitatea! Noi suntem iluzia!
Ultimul lucru pe care îl vor oamenii din spatele cortinei este o opinie publicã
conştientã, informatã, capabilã de o gandire critica. De aceea, un spirit fraudulos,
continuu, vã este transmis prin religie, prin presã şi prin sistemul educaţional. Doresc
sã vã ţinã închişi într-o bulã a naivilor şi a distraşilor. şi reuşesc sã facã o treabã al
dracului de bunã. În 2005, un aranjament s-a fãcut între Canada, Mexic şi Statele
Unite. Acest aranjament, nedat publicitãţii, neaprobat de Congres, uneşte Statele
Unite, Mexicul şi Canada într-o singurã entitate, stergand toate graniţele. Este numita
Uniunea Nord-Americanã. Poate cã vã întrebaţi de ce n-aţi auzit niciodatã despre asta.
De fapt, existã doar un singur reporter care a auzit şi care a avut curajul de a
transmite acest lucru. Politica de liberalizare a graniţelor a Administraţiei Bush şi
decizia ei de a ignora obligativitatea legilor de imigrare ale acestei ţãri face parte
dintr-un plan mai amplu. Preşedintele Bush a semnat un acord formal care va pune
capãt Statelor Unite aşa cum le ştim acum. şi a fãcut acest pas fãrã sã cearã nici
aprobarea congresului american nici a cetãţenilor Statelor Unite. Este un târg de care
puţini au auzit. A fost din nou fãcut de o mânã de oameni de la cel mai înalt nivel, în
numele clasei investitorilor. Dar clasa muncitoare, oficialii politici din ţara noastrã
din comunitãţi, din oraşe, etc. nu ştiu nimic despre asta. Acesta nu e un acord
comercial oarecare. Este o totalã desfiinţare a suveranitãţii acestor ţãri care se va
concretiza şi în apariţia unei monede complet noi - Amero. Pe lângã asta, eu mã
gândesc la un lucru. Oamenii care se bazeazã pe dolar trebuie sã-şi îndrepte atenţia
asupra acestui Amero. Acesta e lucrul despre care nu vorbeşte nimeni, dar cred cã va
avea un impact uriaş asupra vieşii tuturor celor din Canada, Statele Unite şi Mexic
iar Amero este moneda propusã pentru comunitatea nord-americanã ale cãrei baze
sunt puse chiar acum între cele trei state în scopul naşterii unei comunitãţi fãrã
graniţe, cam în genul Uniunii Europene iar Dolarul, cel canadian şi american, ca şi
Peso-ul mexican, înlocuite cu Amero. Ca rezultat al acestui acord, Constituţia
Americanã va fi, în cele din urmã, scoasã din uz. Vã gândiţi probabil cã o astfel de
situaţie ar trebui sã fie pe prima paginã a oricãrui mare ziar. Asta pânã când veţi
înţelege cã oamenii care se aflã în spatele acestei mutãri sunt unii şi aceiaşi cu cei din
spatele concernelor media şi, de aceea, nu vi se spune ce nu trebuie sã ştiţi. Uniunea
Nord-Americanã este acelaşi concept ca şi Uniunea Europeanã, Uniunea Africanã şi
viitoarea Uniune Asiaticã. Aceiaşi oameni se aflã în spatele tuturor. Când timpul va fi
favorabil toate aceste 4 Uniuni se vor contopi într- una singurã alcãtuind stadiul
final al planului la care aceşti oameni lucreazã de peste 60 de ani -
UN GUVERN MONDIAL

Vom avea un guvern mondial, fie cã ne place sau nu. Singura întrebare este dacã acest
guvern mondial va fi înscãunat prin forţã sau prin consimţire liberã. Paul Warburg,
Consilier pe Probleme Externe/Pãrinte al FRS Suntem recunoscãtori publicaţiilor
Washington Post, The New York Times, revistei "Time" şi altor trusturi de presã
renumite ai cãror directori au participat la întrunirile noastre şi şi-au respectat
promisiunea de a fi discreţi aproape 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil sã realizãm
planul nostru mondial dacã am fi stat în reflectoarele presei toţi aceşti ani. Dar lumea
este mult mai sofisticatã şi mai pregãtitã în marşul sãu cãtre un guvern mondial.
Suveranitatea supranaturalã a unei elite intelectuale şi a bancherilor lumii este mai de
preferat decât autonomia naţionalã practicatã în secolele trecute." David Rockfeller,
Consilier pe Probleme Externe O bancã unicã, o armatã unicã, un centru unic al
puterii. Dacã am învãţat ceva din istoria asta, este cã puterea corupe. O putere
absolutã corupe absolut. Acesta este Aaron Russo, producãtor de film şi politician. La
stânga lui este Nicholas Rockefeller membru al infamei dinastii Rockefeller din
lumea bancherilor afacerişti. Dupã cultivarea unei prietenii strânse cu Nicholas
Rockefeller, Aaron a pus, în final, capãt acesteia îngrozit de ceea ce aflase despre
familia Rockefeller şi ambiţiile ei. Într-o zi am fost sunat de Terry, o femeie pe care o
cunoşteam care m-a întrebat, "Ai vrea sã te prezint unui membru al familiei
Rockefeller?" La care eu am spus, "Sigur, mi-ar face mare plãcere!" Aşa am devenit
prieteni. A început sã-mi mãrturiseascã multe lucruri. Într-o searã mi-a spus, "Va avea
loc un eveniment, Aaron." şi în urma acestuia, vei vedea cã vom merge în
Afghanistan ca sã preluãm conductele de petrol din Marea Caspicã, mergem apoi în
Iraq sã le luãm petrolul şi sã stabilim o bazã în Orientul-Mijlociu, apoi vom merge în
Venezuela şi vom încerca sã scãpãm de acel Chavez." Pe primele douã le au realizat,
pe cea cu Chavez nu. Aşa veţi vedea tipi intrând în grote, în cãutarea unor oameni pe
care nu-i vor gãsi niciodatã. ştiţi, îl bufnea râsul la gândul cã vom duce acest rãzboi al
terorismului când, de fapt, nu existã un duşman real. Vorbea despre faptul cã, deşi
purtãm acest rãzboi contra terorismului, nu-l vom câştiga niciodatã pentru cã este un
rãzboi etern, cu scopul rãpirii libertãţilor oamenilor pentru totdeauna. L-am întrebat,
"Cum veţi convinge oamenii cã acest rãzboi este real?" Mi-a rãspuns, "Prin presã.
Presa poate convinge pe oricine cã este real. ştii, dacã vorbeşti mereu despre acelaşi
lucru, dacã repeţi iar şi iar şi iar acelaşi lucru pânã la urmã oamenii îl vor crede."
Când au creat Rezerva federalã în 1913 prin minciunã, au creat 9/11 care este o altã
minciunã, din cauza acestei minciuni de 9/11 au început rãzboiul ãsta împotriva
terorismului şi apoi au mers în Iraq care este o altã minciunã. Apoi vor merge în Iran.
E acelaşi lucru care conduce la altul, apoi la altul şi la altul. Iar eu l-am întrebat,
"Pentru ce faceţi asta? Care este rostul a toate astea? Aveţi toţi banii din lumea asta,
aveţi toatã puterea." Am mai spus, "ştiţi, faceţi oamenii sã sufere, nu e un lucru bun."
El mi-a rãspuns, "De ce îţi pasã de oameni? Ai grijã de tine, ai grijã de familia ta.
Dupã care l-am întrebat, "Care este obiectivul final?" A spus, "Obiectivul final este ca
toatã lumea sã aibã un cip RFID." "Iar toţi banii şi totul sã fie înregistrat pe acele
cipuri." "Iar dacã cineva nu e de acord cu ceea ce facem sau încalcã ce dorim noi," "
doar sã-i oprim cipul." Exact. Microcipuri. În 2005, Congresul sub pretextul
controlului imigraţiei şi al aşa-numitului "Rãzboi împotriva Terorismului" a aprobat
Legea Actului Real de Identificare, care prevede ca pânã în Mai 2008 sã porţi asupra
ta un card federal de identificare care include un cod de bare scanabil cu informaţiile
tale personale. Acest cod de bare este doar un pas intermediar înaintea dotãrii fiecãrui
card cu un microcip, modulul de urmãrire RFID care, pe baza frecvenţelor radio, îţi
va monitoriza fiecare mişcare pe planetã. Dacã nu vã sunã cunoscut, vã rog sã ţineţi
cont cã acest cip de urmãrire RFID este deja pe toate paşapoartele americane noi. Iar
pasul final este cipul implantat prin care mulţi oameni au fost deja manipulaţi sub
diferite pretexte. Membrii unei familii din Florida sunt, realmente, pionieri în noua şi
curajoasa lume. Ei s-au oferit voluntar sã fie primii cãrora sã li se implanteze în corp
asemenea dispozitive de identificare. Dupã evenimentele din 11 septembrie, îmi
fãceam, realmente, griji pentru siguranţa familiei mele. Nu m-ar deranja sã am ceva
implantat permanent în braţ prin care sã fiu identificat. Pânã la urmã, toţi vom fi
închişi într-un dispozitiv de control monetar unde fiecare acţiune pe care o vei face
va fi înregistratã. şi dacã ieşi în afara frontului, îţi vor putea închide, pur şi simplu,
cipul deoarece, la acel moment din timp, fiecare aspect al societãţii va orbita în jurul
acestei interacţiuni a cipurilor. Aceasta este imaginea viitorului dacã deschideţi ochii
ca sã o vedeţi. O economie centralizatã la nivel planetar unde mişcãrile şi tranzacţiile
fiecãruia dintre noi vor fi urmãrite şi monitorizate iar toate drepturile ne vor fi rãpite.
Cel mai incredibil aspect dintre toate: aceste elemente totalitare nu vor fi impuse
oamenilor cu forţa, ci înşişi oamenii le vor cere. Pentru cã manipularea socialã a
societãţii prin generarea fricii şi a separãrii a detaşat total oamenii de sensul puterii şi
gândirii lor. Procesul care dureazã de secole, dacã nu de milenii, diferenţele de religie,
patriotism, rasã, bogãţie, clasã şi toate celelalte forme arbitrare de separare a
identitãţilor astfel plãsmuite a servit la crearea unei populaţii de indivizi uşor de
manevrat de mâinile câtorva. "Separã şi cucereşte" - acesta este motto-ul. şi atâta timp
cât oamenii continuã sã se vadã pe ei înşişi separaţi de tot ce e în jurul lor cad singuri
pradã sclaviei totale. Oamenii din spatele cortinei ştiu asta şi mai ştiu cã dacã oamenii
vor realiza vreodatã adevãrata lor relaţie cu natura şi adevãrul puterii pe care o deţin,
întreaga fantomã fabricatã de ei se va prãbuşi ca un joc de cãrţi. Întregul sistem în
care trãim ne repetã cã suntem impotenţi, cã suntem slabi, cã societatea noastrã e
diabolicã, cã e frauduloasã, şi aşa mai departe E o minciunã mare şi sfruntatã. Suntem
puternici, frumoşi, extraordinari. Nu existã motiv pentru care sã nu putem înţelege
cine suntem cu adevãrat şi încotro ne îndreptãm. Nu existã motiv pentru care
cetãţeanului obişnuit sã nu-i fie acordate puteri depline. Suntem fiinţe incredibil de
puternice. Cred cã mi-am petrecut 30 de ani de viaţã, primii 30, încercând sã devin
ceva. Am vrut sã fiu mai bun, am vrut sã joc mai bine tenis, am vrut sã învãţ bine şi
am vrut sã fac cam totul în maniera asta. Nu sunt în regulã aşa cum sunt acum, pentru
cã mi-am dat seama cã jocul este greşit. Jocul era sã aflu cine eram deja. Societatea
noastrã ne învaţã cã diferenţele fizice între indivizi sunt cele care conteazã. Aşa cã
priveşti fiecare individ şi, imediat, îl califici ca fiind mai isteţ, mai prost, mai bãtrân,
mai tânãr, mai bogat, mai sãrac şi, trasând aceste distincţii, îi plasãm în categorii şi îi
tratãm într-un anumit fel. şi ajungem pânã acolo încât îi vedem pe ceilalţi ca total
diferiţi de noi înşine în felul în care sunt clasificaţi. Una dintre cele mai dramatice
experienţe este sã fii cu o altã persoanã şi brusc, sã realizezi cã este exact ca tine, şi
nu diferitã, şi cã ceea ce îţi este specific ţie, îi este specific şi ei cã aceastã
specificitate este unicã, înţelegând, deci, cã nu este o alta diferitã. Toţi suntem ca
unul. Nu m-am nãscut bogat şi nu fac parte dintr-o clasã superioarã. M-am nãscut ca o
fiinţã umanã. Apoi am învãţat cã toate chestiile legate de cine sunt eu, dacã sunt bun
sau rãu dacã realizez ceva sau nu, toate astea le înveţi pe mãsurã ce trãieşti. "Când
puterea dragostei va învinge dragostea de putere," "lumea va cunoaşte pacea." Jimi
Hendrix Vechile apeluri la şovinismul rasial, sexual şi religios, la fanatica fervoare
naţionalistã, încep sã nu mai funcţioneze. O nouã conştiinţã se dezvoltã, care vede
Pãmântul ca un organism unic şi care recunoaşte cã un organism în conflict cu însãşi
fiinţa lui este condamnat. Bill Hicks îşi încheia spectacolele cu urmãtoarele fraze:
"Viaţa este ca un carusel dintr-un parc de distracţii." Ne dãm în el şi credem cã e ceva
real " " atât de puternice ne sunt minţile." "Iar caruselul o ia în sus, în jos, apoi se
învârteşte şi se învârteşte." "Ne oferã senzaţii tari şi ne dã fiori, e foarte viu colorat " "
e foarte zgomotos şi ne simţim bine, pentru un timp." "Unii se dau cam de mult timp
în carusel şi incep sã se întrebe " " dacã este real sau e doar un carusel?" "şi alţi
oameni îşi aduc aminte şi se întorc la noi," "spunând: "Hei, nu vã faceţi griji, sã nu vã
fie teamã niciodatã," "pentru cã e doar un carusel " "Iar noi îi ucidem pe acei oameni."
"Închide-i gura. Am investit o grãmadã de bani în caruselul ãsta." "Fãceţi-i sã tacã!"
"Uitaţi-vã câte riduri mi-au apãrut de îngrijorare. Uitaţi-vã la contul meu mare din
bancã şi la familia mea." "Trebuie sã fie real." "E doar un carusel." "Dar aţi observat
cã mereu îi ucidem pe bãieţii aceia buni care încearcã sã ne avertizeze?" "Îi lãsãm pe
demoni sã alerge în voie." "Dar nu are importanţã, e doar un carusel. şi ne putem da
jos din el oricând dorim." "Alegerea ne aparţine doar nouã." "Nu necesitã efort,
muncã, slujbã, economii sau bani." "Doar o alegere, chiar în acest moment," " între
teamã şi iubire." REVOLUTIA E ACUM