Aplicaţia 11
CUPTOARE ELECTRICE CU REZISTOARE
1. Probleme generale
Cuptoarele cu rezistoare sunt dispozitive de utilizare care transformă, prin
efect Joule-Lenz, energia electrică în energie termică. Dacă această conversie se
realizează prin intermediul rezistoarelor sau încălzitoarelor (elemente specializate de
circuit) atunci avem un cuptor electric cu rezistoare cu încălzire indirectă. În cazul în
care piesa de încălzit, numită şi încărcătura sau şarja, joacă rol de rezistor, cuptorul
electric este de tipul cu rezistoare cu încălzire directă.
Cuptoarele electrice cu rezistoare cu încălzire indirectă se recomandă pentru
tratament termic, încălzire în vederea deformării la cald sau la topirea metalelor şi
aliajelor uşor fuzibile. Temperatura θc din incinta sau camera de lucru a cuptorului
poate fi joasă (θc < 350°C), medie (θc = 350…1000°C) sau înaltă (θc >1000°C) şi, în
funcţie de acesta, se aleg materialele de construcţie ale cuptorului.
Regimul de lucru al acestor cuptoare poate fi:
o intermitent sau periodic, când un ciclu complet de funcţionare cuprinde
încărcarea, încălzirea, menţinerea, răcirea şi descărcarea materialelor din cuptor;
o continuu când piesele ce se încălzesc se deplasează permanent sau periodic
de la capătul de încărcare spre cel de descărcare.
Din punct de vedere constructiv deosebim cuptoare tip cameră ce sunt cu
funcţionare intermitentă şi cuptoare tip tunel ce sunt cu funcţionare continuă.
2. Construcţia cuptoarelor electrice cu rezistoare
Din punct de vedere constructiv, un cuptor electric cu rezistoare cu încălzire
indirectă (tip cameră) are următoarele elemente principale (fig.11.1):
− carcasa cuptorului asigură rezistenţa mecanică a construcţiei şi este
realizată din tablă de oţel rigidizată cu profile din acelaşi material. La cuptoarele de
joasă temperatură există o carcasă exterioară şi una interioară, îmbinate prin
elemente elastice, izolate termic, care permit dilatări diferite a celor două structuri.
− căptuşeala cuptorului se execută din unul sau mai multe straturi de
materiale termoizolante şi refractare. Ea influenţează direct: pierderile termice,
timpul de încălzire, calitatea procesului tehnologic, cotele de gabarit, fiabilitatea
instalaţiei etc.
La cuptoarele de joasă temperatură căptuşeala este constituită dintr-un singur
strat de material termoizolant dispus între cele două carcase. La cuptoarele de
medie şi înaltă temperatură, căptuşeală are 1..2 straturi din material refractar şi două
sau mai multe straturi de izolaţie termică.
11-1
Partea superioară a cuptorului se închide prin bolţi plane sau arcuite,
materialele utilizate fiind sub formă de plăci, cărămizi tip pană sau piese fasonate.
- uşa cuptorului , la joasă temperatură se confecţionează dintr-un singur dtrat
termoizolant dispus între două plăci metalice turnate, iar pentru temperaturi medii şi
înalte se prevede un strat refractar de 1..2 straturi termoizolante. Acţionarea uşii
este mecanizată la cuptoarele de capacitate medie şi mare, iar la cele de capacitate
mică se face manual.
− rezistoarele sau încălzitoarele se confecţionează din materiale conduc-
toare cu rezistivitate electrică mare şi coeficient redus de variaţie a rezistivităţii cu
temperatura, fiind sub formă de sârme sau benzi. Amplasarea rezistoarelor în
camera cuptorului (fig.11.2) se face pe pereţii laterali, pe boltă, sub vatră etc.,
elementele de susţinere fiind tuburi ceramice, cărămizi fasonate, cârlige şi bolţuri din
materiale refractare.
- dispozitivele rezistente la temperaturi înalte (şine de rulare, ghidaje, plăci de
vatră etc.) sunt din oţel refractar şi au rolul de a susţine sau a permite deplasarea
încărcăturii în camera de lucru.
Încălzitoarele din sârmă se confecţionează sub formă de spirale sau de
zigzag, iar cele din bandă numai de zigzag. Referitor la dimensiunile spiralei,
acestea se aleg astfel încât să asigure o rigiditate mecanică suficientă, iar ecranarea
să fie cât mai redusă.
Diametrul D al tubului ceramic (fig.11.2–5), pe care se dispune spirala, se
alege din considerente de rezistenţă mecanică a materialului. Pentru a diminua
ecranarea încălzitoarelor de către căptuşeala cuptorului, rezistoarele de sârmă în
zigzag montate pe pereţii laterali (fig.11.2–8) se fac profilate, iar cele dispuse sub
vatră (fig.11.2-7) sau boltă (fig.11.2-9) se distanţează de zidăria refractară prin
suporţi speciali sau cârlige de oţel
3. Schimbul de căldură conductiv
Căldura este forma de energie generată de agitaţia termică a particulelor ce
compun materia, iar schimbul de căldură într-un sistem de corpuri sau între
elementele aceluiaşi corp este guvernat de principiile I şi II ale termodinamicii.
Mulţimea valorilor instantanee ale temperaturii din spaţiul cercetat formează
un câmp de temperatură θ, variabil sau nu în timp. Dacă θ = f(x,y,z,t) câmpul de
temperatură este nestaţionar (variabil), iar dacă θ = f(x,y,z) câmpul de temperatură
este staţionar (permanent).
 8 1 2 3

9
1 a
e

D
10 a

b
2 t d
11 t
4 5 6
3

12 4
A
5
13 H
6
7

H
0,66H
Fig.11.1 Cuptor electric cu rezistoare cu încălzire indirectă,
1 - izolaţie termică, 2 - material refractar, 3 - rezistor, 4 - piesă, 5 - placă vatră, 6 - beton refractar,

0,33H
7 - carcasă, 8 – mecanism acţionare uşă, 9 - carcasă contragreutate uşă, 10 - uşă lucru, 11 - dispozitiv
prindere uşă, 12 - dispozitiv blocare uşă, 13 - suport uşă

Locul geometric al punctelor care au aceeaşi temperatură la un moment dat vedere din
poartă numele de suprafaţă izotermă, ce are poziţii fixe sau nu în spaţiu.
7 8 9
Procesul de propagare al căldurii este un fenomen complex şi clasificarea sa
în moduri mai simple de realizare (conducţie, convecţie, radiaţie) are drept scop
Fig.11.2 Amplasarea rezistoarelor în camera cuptorului.
facilitarea calculelor, dar fără a neglija procesul în toată amploarea sa. În cazul a) dispunerea rezistoarelor spiralate din sârmă: 1 − pe boltă; 2, 3 − sub vatră; 4 − pe
cuptoarelor electrice cu rezistoare, schimbul de căldură prin zidăria cuptorului are pereţii laterali; 5 − pe tub ceramici: d − diametrul sârmei, t − pasul spiralei, D −
loc, în special, prin conducţie termică. diametrul tubului ceramic;
Conducţia termică se caracterizează prin transportul direct al căldurii în b) dispunerea rezistoarelor în zigzag: 6 – zigzag din sârmă sau bandă; 7 − încălzitor
montat sub vatră; 8 − încălzitor din sârmă în zigzag montat pe peretele lateral; 9 −
interiorul aceluiaşi corp sau între două corpuri în contact nemijlocit, ca urmare a unei încălzitor din bandă în zigzag montat pe boltă; a − grosimea materialului, t − pasul
diferenţe de temperatură. Evaluarea cantitativă a acestui schimb termic se face cu i l i R b ă H î ălţi i l i di t ţ di t d ă i
ajutorul legii lui Fourier conform căreia cantitatea de căldura δQ ce trece prin
n – coordonata curentă;
elementul de arie izotermă dA intr-un timp dt suficient de mic, este proporţională cu
căderea de temperatură: θ - temperatura în punctul de calcul, [grd].
Semnul minus din relaţie arată că transmisia căldurii se face de la zona mai
δQ = −λ ⋅ grad θ ⋅ dA ⋅ dt [J] caldă spre cea rece, iar vectorul gradient de temperatură cu semn schimbat poartă
cu: λ - coeficient de conductivitate termică, [W/mgrd]; numele de cădere de temperatură.
gradθ =dθ/dn – gradient de temperatură,[grd/m]; Coeficientul de conductivitate termică λ precizează proprietăţile intrinseci ale
11-2
corpului referitoare la conducţia termică şi mărimea sa poate fi exprimată prin: d 2θ d dθ
= 0 - perete plan paralel (r )=0 - perete cilindric
λ ≈ λ 0 (1 + βθ ) = a + bθ dx 2 dr dr
cu: λ0 – conductivitatea termică la temperatura de referinţă şi În cazul unui perete plan paralel (fig.11.3-a) din material omogen şi izotrop, a
β, a, b - constante de material ce se dau în anexă. cărui feţe delimitative sunt finite şi au temperaturile constante θ1 şi θ2, cu θ1>θ2,
Schimbul de căldură conductiv se face cu viteză determinată, maximă la fluxul termic de pierderi va fi:
metale şi minimă la gazele ionizate aflate în repaus mediu relativ. Principial,
conducţia termică este caracteristică solidelor, la fluide fiind prezentă numai în λ( θ1 − θ 2 )Ac
Φ pp = [W]
straturi de grosime foarte mică. s
În calculele curente, legea Fourier se utilizează sub una din formele: cu: θ1, θ2 - temperatura suprafeţei interioare A1 şi exterioare A2 a peretelui, [grd]; s
∂θ dQ ∂θ Φ – grosimea peretelui, [m];
Φ = −λ ⋅ ⋅A= [W] q = −λ ⋅ = 2
[W/m ]
∂n dt ∂n A Ac – suprafaţa de calcul a peretelui, [m2]
cu: Φ - fluxul termic, q - densitatea de flux termic. Ac = 0.5(A1 + A2 ) dacă A1/ A2<2
Ac = A1A2 dacă A2/ A1 ≥ 2.
4. Determinarea pierderilor de căldură în regim staţionar În cazul unui perete cilindric (fig.11.3-b), din material omogen şi izotrop, a
Bilanţul termoenergetic al unui cuptor electric cu rezistoare cu încălzire cărui lungime L este mult mai mare decât aria secţiunii transversale, adică
indirectă se face pentru regimul staţionar, când energia absorbită din reţea este L >> π(d 22 − d12 ) 4
fluxul termic de pierderi va fi:
θ θ
2πλ(θ1 − θ 2 )L
A2 Φ pc = [W]
θ1>θ2 θ1>θ2
ln(d 2 / d1 )
θ1 θ1 θ1
În cazul pereţilor multistrat, din materiale omogene şi izotrope, de formă plană
(indice p) sau cilindrică (indice c), fluxurile termice de pierderi sunt:
θ2 θ2 θ2
A1
(θ1 − θ n +1 ) 2πλ(θ1 − θ n +1 )L
L

λ λ
Φ pp = [W] Φ pc = [W]
⎛ n sj 1 ⎞ n
1 d j +1
∑ λ ln dj
0
0 r ⎜∑ ⎟
x ⎜ j =1 λ j Acj ⎟ j =1 j
⎝ ⎠
( )
d1
s
d2
cu: Acj = 0.5 A j + A j +1 , Acj = A j A j + 1 , arii de calcul [m2];

a b θn+1 - temperatura pe ultima faţă delimitativă a peretelui [grd].

La determinarea fluxurilor termice de pierderi, se consideră o variaţie liniară
Fig.11.3 Explicativă la conducţia termică
a – perete plan paralel, b – perete cilindric
cu temperatura conductivităţii termice a materialului, conform relaţiei:
λj =aj + bjθmj
cedată în totalitate mediului ambiant, sub formă de pierderi termice.
Considerând că acest proces se realizează în special prin conducţie termică, cu: θmj = 0.5(θj+θj+1) - temperatura medie aritmetică a stratului considerat, [grd].
relaţiile de calcul se stabilesc cu ajutorul ecuaţiei Fourier:
∂θ 5. Regimul tranzitoriu termic al cuptorului electric cu rezistoare
= ∆θ
∂t Ecuaţia de bilanţ termic a unui cuptor electric cu rezistoare cu încălzire
care pentru o conducţie termică unidirecţională, în regim staţionar, devine: indirectă reflectă legea conservării energiei care este de forma:
11-3
 dQ = dQu + dQ p Experimental, constanta de timp se determină din curba de răcire, prin
cronometrarea timpului t*r după care temperatura din camera de lucru a cuptorului
cu: dQ = Pdt - energia termică dezvoltată prin efect Joule –Lenz în elementele scade de la valoarea θr1 la valoarea θr2, adică :
încălzitoare, [J];
P - puterea absorbită de cuptor din reţea, [W]; t*
− r
dQu = mcd θ - căldura utilă necesară încălzirii materialului, [J]; θ r 2 = (θ r 1 − θa )⋅e T + θa [grd]
m - masa piesei, [kg]; de unde rezultă că:
c - căldura specifica a materialului, [J/kg.grd];
dQ p = α(θ − θ a )Adt - pierderi termice prin convecţie şi radiaţie ce au loc între t r*
T = [s]
mantaua cuptorului şi mediul ambiant, [J]; ln(θ r 1 − θ a ) − ln(θ r 2 − θ a )
α – coeficient de schimb de căldura prin convecţie şi radiaţie, [W/m2grd];
A – suprafaţa de schimb de căldura cuptor-mediu ambiant, [m2]; 6. Dimensionarea rezistoarelor cuptorului
θ, θa -temperatura curenta din camera cuptorului, respectiv temperatura
mediului ambiant, [grd]. Dimensionarea rezistoarelor urmăreşte stabilirea parametrilor secţiunii
Cu notaţiile: K = mc, [J/grd]; L = αA, [w/grd]; T = K/L, [s], obţinem: transversale s - aria secţiunii transversale a încălzitorului, [m2] şi ai lungimi
încălzitorului - L[m]. Calculele se conduc în ipoteza că puterea dezvoltată de rezistor
P dθ prin efect Joule-Lenz se transmite integral, prin radiaţie, piesei şi căptuşelii, adică:
=T + (θ − θ a )
L dt
U 2f s Uf
2
La limită, în regim staţionar, când dθ/dt = 0, θ = θmax rezultă P/L = θmax-θa şi: Pf = = - ecuaţia de echilibru electric [W]
R L ρ
dθ dt
= Pt = Ps A - ecuaţia de echilibru termic [W]
θ max − θ T
Necunoscutele sistemului – s şi L - se determină efectuând produsul celor
Dacă θ∈[θa;θi] şi t∈[0; ti], atunci soluţia ecuaţiei diferenţiale reprezintă curba
două relaţii şi în final obţinem:
de încălzire a cuptorului:
- pentru rezistor de secţiune transversala circulară
ti ti
− −
θ i = θ max (1 − e T ) + θae T [grd] 4 ρPf2 U f 2Pf
d =3 [m]; L=3 [m]
unde: θi - temperatura finală de încălzire din camera cuptorului, π 2U 2f Ps 4πρPs 2
ti - durata procesului de încălzire.
Dacă instalaţia se deconectează de la reţea după atingerea regimului - pentru rezistor de secţiune transversală dreptunghiulară
staţionar (P=0), atunci ecuaţia de echilibru termic devine:
ρPf2 mU 2f Pf
dθ b=3 [m]; L=3 [m];
T + θ −θa = 0 2m(m + 1)U 2f Ps 4(m + 1) 2 ρPs2
dt
şi integrând această ecuaţie în limitele θ∈[θmax;θr] şi t∈[0; tr], obţinem expresia unde: Pf ≤ 20000 W - puterea pe fază a încălzitorului;
curbei de răcire: Uf ≤ 500 V - tensiunea de alimentare a rezistorului;
tr ρ - rezistivitatea materialului încălzitorului la temperatura de lucru, [Ω];
−
θ r = (θ max − θ a ) ⋅ e T +θa [grd] L - lungimea pe fază a încălzitorului, [m];
s - aria secţiunii transversale a încălzitorului, [m2];
cu: θr - temperatura finală de răcire, tr – durata răcirii. s = πd2/4 - rezistoare circulare; s = a⋅b = mb2 - rezistoare dreptunghiulare,
Relaţia de mai sus permite determinarea constantei de timp T a cuptorului, d – diametrul rezistorului, m=a/b=5…12 raportul dintre lungimea a şi lăţimea b
ce reprezintă durata procesului tranzitoriu ideal, în ipoteza că nu au loc pierderi de a laturilor dreptunghiului ce constituie secţiunea transversală;
energie în mediul înconjurător. Geometric, constanta de timp este dată de A - suprafaţa laterală a încălzitorului, [m2]; A = π⋅d⋅L - rezistor circular;
subtangenta la origine a curbei ce descrie procesul tranzitoriu considerat.
11-4
 A = 2(a+b)L = 2b(m+1)L - rezistor dreptunghiular; Anexa 11.1
Ps = εrαef σ(Tr4 – Tp4) - puterea specifică admisibilă a încălzitorului, [W/m2]
MATERIALE REFRACTARE
εr - grad redus de înnegrire; (Prezentare selectivă)
αef - coeficient de eficienţă a radiaţiei încălzitorului;
σ = 5,67⋅10-8 – constanta Stefan-Boltzmann; Denumire γ c λ⋅10-3 θmax
θr , θp - temperaturile de lucru ale rezistorului şi piesei, [°C]; material refractar [Kg/m3] [J/kg⋅grd] [W/m⋅grd] [°C]
La calculul puterii specifice Ps, valorile εr, αef se extrag din anexă, în funcţie Şamotă, cărămida 1850 880+0.23⋅θm 700+0.640⋅θm 1350
de natura materialului piesei şi tipul constructiv al rezistorului. Şamotă uşoară 1300 880+0.23⋅θm 500+0.165⋅θm 1250
θr = θp + (50…150) şi se alege un material a cărei temperatură de lucru Şamotă spongioasă 800 880+0.23⋅θm 290+0.232⋅θm 1350
admisibilă (recomandată de producător) satisface la θad ≈ (1,02…1,1)θp. Silică 1900 836+0.25⋅θm 930+0.697⋅θm 1650
Tr = θr + 273; Tp = θp + 273 - temperaturile absolute ale încălzitorului şi Magnezită 2700 1046+0.29⋅θm 6160-2.67⋅θm 1700
piesei, [K]. Cărămidă de sticlă 1950 840+0.25⋅θm 930+7⋅θm 1700
Produse din zirconiu 3300 540+0.13⋅θm 1300+0.64⋅θm 1800
7. Desfăşurarea aplicaţiei
Produse din cărbune 1500 835 23200+34.8⋅θm 2000

În laborator există un cuptor electric cu rezistoare cu încălzire indirectă, a Obs: θm – temperatura medie aritmetică în regim staţionar;
cărui elemente încălzitoare sunt dispuse pe peretele exterior al camerei de lucru şi
θmax- temperatura maximă de utilizare a materialului refractar.
conectate la reţea prin intermediul unor bobine saturabile.
În cadrul orelor de laborator, se vor rezolva următoarele probleme:
- Se dimensionează un rezistor la care se cunosc Pf, Uf, θp, natura materialului de Anexa 11.2
încălzit, tipul constructiv de rezistor şi forma secţiunii sale transversale;
Caracteristicile de material necesare dimensionării sunt date în anexele 11.3
şi 11.4 MATERIALE TERMOIZOLANTE
- Se trasează curba de încălzire a cuptorului la curent I1=ct. până se atinge (Prezentare selectivă)
temperatura θ1*. În continuare, se reduce curentul la valoarea I2 < I1 şi se
trasează curba de răcire (sub curent constant) până la temperatura de regim Denumire γ λ θmax
staţionar θ2*=θmax. material termoizolant [Kg/m3] 10-3⋅[W/m.grd] [°C]
- Se determină experimental constanta de timp t la răcirea cuptorului; Diatomită arsă, praf 550 99+0.250⋅θm 1000
- Se estimează pierderile de căldură conductive Φp în regim staţionar având în Cărămidă diatomită 600 145+0.314⋅θm 900
vedere temperaturile pe diversele suprafeţe şi anume: θ1 şi θ6 pentru capacul Vermiculită, plăci 250 81+0.232⋅θm 600
de grosime 30 mm şi diametru 100mm; θ1 şi θ2 pentru coroana circulară de Azbovermiculită, plăci 250 76+0.163⋅θm 1100
grosime 50mm, precum şi pentru pereţii cilindrului de lungime 116mm; θ3, θ4 Azbest, plăci 900 157+0.221⋅θm 500
şi θ5 pentru materialele de la baza cuptorului. Ariile de calcul se consideră Carton de azbest 900 160+0.170⋅θm 500
numeric egale cu cele reale pentru capac şi coroana circulară. Pentru baza Azbest grafitat 180 70+0.310⋅θm 300
cuptorului, ariile de calcul sunt medii aritmetice ale suprafeţelor circulare de Vată de sticlă 280 37+0.256⋅θm 450
diametre d3, d4, d5 ce aparţin trunchiului de con determinat de generatoarele
Vată minerală (de zgură) 300 60+0.157⋅θm 750
ce unesc punctele de pe circumferinţele de diametre 100 şi 232 mm. Se
Fibră ceramică (FC 100) 100 80+0.200⋅θm 1200
verifică atingerea regimului staţionar prin egalitatea Φp ≅ U2I2, în care U2 este
tensiunea la bornele rezistorului pentru curentul I2.
Fibră ceramică (FC 400) 400 60+0.080⋅θm 1200
În anexele 11.1 şi 11.2 se prezintă caracteristicile principalelor materiale
refractare şi termoizolante; Obs: θm – temperatura medie aritmetică în regim staţionar;
- Se consemnează concluziile ce se desprind din studiul efectuat. θmax- temperatura maximă de utilizare a materialului termoizolant.
11-5
Anexa 11.3

COEFICIENTUL DE EFICIENŢĂ A RADIAŢIEI ÎNCĂLZITORULUI

(αef)
Tipul constructiv de rezistor Materialul pieselor încălzite
OL: εr = 0.8 Cu: εr = 0.7 Al: εr = 0.3
Bandă în zigzag, liberă 0.46 0.47 0.54
Bandă în zigzag , în crestătură 0.44 0.45 0.50
Bandă în zigzag, pe suporţi 0.41 0.42 0.50
Sârmă în zigzag 0.60 0.62 0.68
Spirală de sârmă simplă, pe tuburi 0.46 0.47 0.50
Spirală de sârmă, în crestătură 0.31 0.32 0.35
Spirală de sârmă pe suporţi 0.39 0.40 0.47

Anexa 11.4

MATERIALE PENTRU ELEMENTE ÎNCĂLZITOARE

Denumire γ ρ20⋅ 10-6 αρ⋅10-3 θad
material rezistor [kg/m3] [Ω⋅m] [grd-1] [°C]
Oţel 7860 0.12…0.15 7…10 500
Cromnichel (Cr15, Ni60, Fe25) 8300 1.1 0.1 1000
Cromnichel (Cr20, Ni80) 8400 1.1 0.11 1200
Kantal (Cr20, Al5, Fe75) 7200 1.30…1.45 0.06…0.09 1300
Grafit 1600 8…13 var. 2000

Obs : θad – temperatura admisibilă de lucru a rezistorului.

11-6
 f 232
f156
f152

30
1
f116

20
110

f100
2

116
T1
3 T2 T6

296
25

A A
4

30
T3
d3
6

30
T4
d4

30
T5
7 d5

T6
3
f112
T2
f132

Legendã
5 1 - tor ºamotã clasa A
2 - capac ºamotã uºoarã
3 - cilindru ºamotã
7 4 - rezistor dublu spiralat
5 - camerã de lucru
6 - amestec vatã mineralã+
vatã de zgurã
8 7 - diatomitã arsã, praf
8 - manta
Secþiune A - A T1 ... T6 - termocupluri