Curs 7

Echipamente metalurgice pentru

elaborarea biomaterialelor
Cuptorul cu inducție cu creuzet
Schița unui cuptor cu inducție cu creuzet
 Agregatele cu inducție cu creuzet sunt utilizate în special la
elaborarea oțelurilor și a metalelor și aliajelor neferoase.
Aceste agregate se compun din două părți constructive:
Instalația electrică,
Cuptorul cu creuzet.

Cuptorul cu inducție cu creuzet se compune din:

Carcasă metalică exterioară;
Inductor;
Carcasă interioară;
Creuzetul din material refractar;
Sistemul de răcire a inductorului;
Mecanismul de basculare.
 Operaţiile necesare procesului de elaborare au loc într-un creuzet
realizat, de obicei, din materiale refractare acide. În acest scop,
creuzetul este prevăzut la exterior cu o serpentină din ţeavă de cupru,
sub formă de solenoid, prin care circulă apa pentru răcire.
Se formează astfel inductorul sau circuitul primar al
transformatorului, iar circuitul secundar este reprezentat de încărcătura
metalică (indusul). Creuzetul şi inductorul sunt montaţi pe o carcasă
metalică pusă în legătură cu un dispozitiv de basculare, în vederea
evacuării aliajului în stare lichidă. În cazul elaborării unor oţeluri aliate,
creuzetul se confecţionează din materiale refractare bazice. Cuptorul
poate funcţiona cu un curent având frecvenţa obişnuită de la reţea, la
joasă frecvenţă (100… 150 Hz), la medie frecvenţa (500 şi 2000 Hz)
sau la înaltă frecvenţă (10 000- 30 000 Hz). La elaborarea oţelurilor în
cuptorul cu inducţie de acest tip nu se poate efectua operaţia de
afinare, acesta servind mai mult pentru retopire. În timpul topirii pot
avea loc totuşi, unele reacţii de oxidare, cu ajutorul oxigenului adus de
fierul vechi.
 După topire se îndepărtează zgura şi se face dezoxidarea urmată
de introducerea feroaliajelor sau a prealiajelor, pentru corectarea
compoziţiei chimice. Se mai menţine aliajul în cuptor o perioadă scurtă
de timp, pentru corectarea temperaturii, după care se evacuează. Aliajul
elaborat conţine puţine incluziuni nemetalice şi este omogen din punct
de vedere a compoziţiei chimice şi a structurii.
 Carcasa metalică asigură stabilitatea mecanică a construcției
împotriva vibrațiilor, împiedicând pătrunderea din mediul înconjurător a
particulelor metalice la inductor, care ar putea eroda instalația și ar
putea provoca descărcări între spire.

Inductorul se realizează din profile de cupru, de diverse

secțiuni, goale la interior pentru a permite circulația apei de răcire.

Carcasa interioară are rolul de a asigura termoizolarea

creuzetului, dar constituie si suport mecanic pentru căptușeala
refractară.
 Creuzetul este căptușeala refractară a cuptorului, iar realizarea
acestuia se face în funcție procesul tehnologic care are loc în interiorul
lui, respectiv:
 natura aliajului ce se elaborează (oțel sau neferoase);
 procedeul de elaborare impus (acid sau bazic);
 intensitatea solicitărilor (șocuri termice, coroziune chimică, uzură
mecanică).

Practic, dimensionarea spațiului de lucru al cuptorului cu inducție cu

creuzet înseamnă calcularea diametrului, d2, și a înălțimii creuzetului,
hc, pornind de la relațiile:

În care: V este volumul cuptorului; C - capacitatea cuptorului, (kg); ρ –

densitatea topiturii, (kg/m3); K1 și K2 coeficienți adimensionali din
literatura de specialitate, în funcție de capacitatea cuptorului.
 Schița cu dimensiunile principale ale unui creuzet
În care: δc este grosimea căptușelii, δa – grosimea carcasei
termoizolante, d1 – diametrul inductorului, h1 – înălțimea inductorului, h2
– înălțimea topiturii
 Cuptorul cu arc electric

Imagine din timpul evacuării oțelului dintr-un

uptoru cu arc electric
Schița unui cuptor cu arc electric cu evacuare excentrică
 Electrozi
Boltă

Jgheab de
evacuare

Oțel lichid
Vatră

Schița unui cuptor cu arc electric cu evacuare prin jgheab

 Cuptorul cu arc electric este utilizat, în special, la elaborarea
oțelurilor superioare, înalt aliate.
Sursa termică este reprezentată de căldura produsă prin arcul
electric și transmisă încărcăturii și zidăriei, preponderent prin radiație.
Deși este un agregat de putere și consum energetic mare,
cuptorul cu arc electric are o răspândire largă datorită următoarelor
avantaje:
 elaborarea pornind de la încărcătura solidă;
 folosirea încărcăturii de diverse dimensiuni (de la șpan la bucăți mari);
 zidăria se repară ușor;
 prezintă siguranță în exploatare.
 Cuptorul cu arc electric foloseşte curent alternativ trifazat, arcul
electric formându-se între cei trei electrozi (pentru fiecare fază un
electrod), şi încărcătura metalică. De aceea, se numeşte cu arc cu
acţiune directă. Energia electrică o primeşte de la reţeaua de înaltă
tensiune (6-110 MV), prin intermediul unui transformator, care
furnizează cuptorului curent la tensiuni variabile - între 90 şi 350 V.
Corpul cuptorului, de formă cilindrică, închis la partea de jos sub formă
de calotă sferică sau trunchi de con, este construit dintr-o manta din
tablă groasă de oţel, căptuşită în interior cu material refractar bazic
(cărămizi de magnezită sau blocuri de dolomită stabilizată) sau acid
(cărămizi de silica). Pentru reducerea pierderilor de căldură, între
mantaua metalică şi zidăria refractară se intercalează un strat izolator. În
corpul cuptorului sunt prevăzute două orificii : orificiul de evacuare a
oţelului, prevăzut cu un jgheab şi uşa de lucru. Corpul cuptorului este
fixat pe o sanie, cu ajutorul căreia poate fi basculat spre orificiul de
evacuare a oţelului cu până la 45° şi spre uşa de lucru cu până la 15°.
Pentru ca bascularea să se facă lin, se foloseşte un dispozitiv
electrohidraulic (se pot folosi şi dispozitive electromecanice).
 La partea de sus, corpul cuptorului este închis cu o boltă
detaşabilă, zidită din cărămidă de silica sau de cromo-magnezită, care
se sprijină pe mantaua metalică prin intermediul unui inel. În boltă sunt
prevăzute trei orificii, dispuse în vârfurile unui triunghi echilateral. Prin
orificiile din bolta trec cei trei electrozi. Electrozii sunt susţinuţi cu
ajutorul unor inele din cupru răcite cu apă. Inelele se găsesc la capetele
unor braţe orizontale, susţinute de stâlpi verticali fixaţi pe sania de
basculare, pentru ca electrozii să se basculeze odată cu cuptorul.
Braţele care susţin electrozii se pot deplasa în sus şi în jos pe stâlpii de
susţinere, deplasare comandată automat în scopul întreţinerii arcului
electric. Electrozii se execută din grafit sau din cărbune grafitizat, având
la capete nişte orificii filetate. Electrozii se pot prelungi prin îmbinare
cap la cap cu ajutorul unor nipluri de legătura filetate. Curentul electric
este adus de la transformator la braţul de susţinere a electrodului cu un
cablu flexibil, iar de-a lungul braţului, cu o şina de cupru, la inelul de
prindere a electrodului, care îndeplineşte şi funcţia de a transmite
energia electrică la electrod.
 Constructiv, cuptorul cu arc electric este alcătuit din:

 cuptorul propriu zis (zidăria cuptorului);

 construcția metalică auxiliară (mantaua metalică și inelul bolții);
 instalația electrică.

Zidăria cuptoarelor cu arc electric se realizeaza în funcție de procesul

care are loc în spațiul de lucru, deoarece aceasta este supusă la șocuri
termice, solicitări mecanice, acțiuni corozive datorită zgurei, prafului,
gazelor de ardere și vaporilor rezultați din perioada de dezoxidare.
Materialele refractare, folosite la zidăria acestor cuptoare, trebuie alese
în funcție de solicitările menționate mai sus, având în vedere că aceste
solicitări diferă ca intensitate pentru vatră, pereți și boltă.