Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Cuprins:
1.Judetul Mures – prezentare generala………………….2
1.1.Relieful …………………………………………………………..3
1
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Cu o suprafaţă de 6.714 km2, ceea ce reprezintă 2,8% din suprafaţa ţării, judeţul Mureş se
învecinează la nord-est cu judeţul Suceava pe o distanţă 16 kilometri, la est cu judeţul
Harghita pe o distanţă 159 kilometri între localităţile Archita şi Neagra, la sud-est cu judeţul
Braşov pe o distanţă de 26 kilometri între Apold şi Archita, la sud cu judeţul Sibiu pe o
distanţă de 98 kilometri între localităţile Corneşti - Apold, la vest cu judeţul Cluj pe o distanţă
de 67 kilometri Hădăreni şi Sărmăşel-Gară, la nord cu judeţul Bistriţa-Năsăud pe o distanţă
116 kilometri între Sărmăşel Gară - Andreneasa, iar la sud-vest cu judeţul Alba pe o distanţă
de 45 kilometri Hădăreni - Corneşti.
2.1. Relieful
2
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Situati la nordul judetului Mures, muntii Caliman constituie cel mai proeminent edificiu
vulcanic din tara noastra. Fiind cei mai inalti din sirul vulcanic, inaltimile maxime se
intalnesc pe varful Pietrosul 2100 m, varful Ratitis 2022 m si varful Bistricior 1990 m. Muntii
Caliman spre sud se intind pana in valea Muresului. Ei se continua cu muntii Gurghiu,
cuprinsi intre valea Muresului si Tarnava Mare, care sunt mai scunzi decat muntii Caliman.
Punctele cele mai inalte a acestor muntii vulcanici sunt reprezentate prin varful Saca 1776m,
varful Tatarca 1689 si varful Batrana 1634 m. Muntii Calimani sunt separati de muntii
Gurghiului de defileul Muresului intre Toplita si Deda.
Unitatile deluroase apartinand Podisului Transilvaniei sunt structurate in trei unitati. Campia
Transilvaniei, Podisul Tranavelor si Subcarpatii Transilvaniei.
Campia Transilvaniei situata la nord-vest de Mures este o regiune mai joasa, formata din
dealuri scunde, avand in medie 500 m inaltime si fiind brazdata de vai largi. Datorita pantei
line pe care se intind ogoarele si a lipsei padurii aceasta regiune este denumita campie.
Campia Transilvaniei (partea din judetul Mures) include campia colinara a Sarmasului,
Dealurile Madarasului, Comlodului si Ludusului.
Podisul Tarnavelor extins la sud de Mures are o infatisare cu totul deosebita fata de Campia
Transilvaniei. Aici dealurile sunt mai inalte (peste 600 m), iar culmile au versanti mai
povarniti si acoperiti cu paduri. Podisul este strabatut de la est la vest de raurile Tarnava Mare
si Tarnava Mica, de unde-i vine si numele. Podisul Tranavelor include Podisul Targu Mures
(dealul Nirajului 500 m) si Podisul Jacodului (dealul Nadesului), Podisul Dumbravenilor,
Podisul Vanatorilor (subunitate a Podisului Hartibaciu). In partea de est a judetului, in zona
cutelor diapire sunt situati Subcarpatii Transilvaniei. Au altitudine de 600-1000 m si sunt
reprezentati prin dealurile Muresului, Subcarpatii Tarnavelor (Bichesu 1080 m, Santioara 756
m, Laposu 628 m) si Subcarpatii Reghinului.
2.2. Principalele ape și lacuri
3
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Râul Mureş cu 187 de kilometri pe teritoriul judeţului Mureş din 761 kilometri în
România şi 803 lungimea totală a râului
Târnava Mare cu 43 kilometri pe teritoriul judeţului Mureş din totalul de 246
kilometri
Târnava Mică cu 115 kilometri pe teritoriul judeţului Mureş din cei 196 kilometri cât
are râul
Râul Niraj cu o lungime de 78 kilometri toţi aceştia găsindu-se în judeţul Mureş
Râul Gurghiu având 55 kilometri aceştia fiind în întregime pe teritoriul judeţului
Mureş
Zau de Câmpie - lac artificial suprafaţa lui fiind de 133 hectare folosit ca iaz piscicol
Văleni - lac artificial având suprafaţa de 53 hectare, utilizat ca iaz piscicol
Şăulia - lac artificial cu o suprafaţă de 48 hectare folosit ca iaz piscicol
Iernut - lac artificial, suprafaţa lacului este de 122 hecatre, este un heleşteu piscicol
Tăureni - lac artifical având suprafaţa de 53 hectare folosit ca helşteu piscicol
Fărăgău - lac natural cu apă dulce cu o suprafaţă de 38 hectare
Lacu Ursu - la Sovata, lac natural având o suprafaţă de 5 hectare
Cel mai mare oras al judetului, este deopotriva centru economic, turistic si cultural, fiind unul
din cele mai atragatoare orase ale tarii.. Recunoscut ca un oras curat si placut, accesul în
Târgu Mures este posibil pe sosele si calea ferata, dar si pe cale aeriana, aeroportul Târgu
Mures - Vidrasau având curse regulate spre Bucuresti, ceea ce face posibila legatura cu orice
punct de pe glob, dar si posibilitati pentru a asigura curse charter.
"Oras al trandafirilor" , Târgu Mures ofera posibilitati multiple pentru includerea sa în
traseele turistice.
4
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Lista rezervațiilor naturale din județul Mureș cuprinde ariile protejate de interes național
(rezervații naturale), aflate pe teritoriul administrativ al județului Mureș, declarate prin Legea
Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național -
Secțiunea a III-a - arii protejate).
5
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
3.1.1. Localizare
Integritatea şi contactul dintre om şi natură este baza desemnării acestui parc natural, scopul
principal fiind păstrarea acestei conectivități şi a continuității modului de gospodărire
tradițională, conservând şi apărând astfel habitatele şi existența speciilor ocrotite. Parcul
Natural Defileul Mureșului Superior are suprafața de 9.156 ha și se află în raza administrativă
a comunelor Deda, Răstolița, Lunca Bradului și Stânceni din județul Mureș. Defileul Deda-
Topliţa are o lungime de 33 km şi formează limita dintre Munţii Călimani şi Munţii
Gurghiu, de natură vulcanică, din grupa centrală a Carpaţilor Orientali. Munţii Călimani şi
Gurghiu, munţi situaţi la nord şi respectiv la sud de defileul Mureşului aparţin
compartimentului sud - estic al lanţului vulcanic neogen Oaş – Gutâi – Ţibleş – Călimani –
Harghita.
Defileul leagă Depresiunea Giurgeului cu Podişul Transilvaniei şi reprezintă cea mai lungă
străpungere prin lanţul vulcanic din ţara noastră. Defileul este caracterizat de prezenţa unor
sectoare foarte înguste, cu versanţi abrupţi şi înalţi, cu numeroase conuri de dejecţie alcătuite
din bolovăniş vulcanic.
3.1.2. Istoric
Prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
naţional- Secţiunea a III-a - zone protejatel, Anexa I articolul I pct 2 cu nr. 2638 a fost
desemnat aria protejată Defileul Deda-Topliţa cu o suprafață de 6000 ha și cu nr. 2639
Defileul Mureşului cu o suprafață de 7733 ha. Cu Hotărârea nr. 1143 din 18 septembrie
2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate, a fost desemnat Parcul Natural Defileul
Mureșului Superior cu o suprafață de 9156 ha. A fost avizat de Comisia pentru Ocrotirea
Monumentelor Naturii cu nr. 1.098/CJ/25.04.2006 B, 1.752/4.04.2006 .
3.1.3. Limitele
6
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
pășunea Lunca Bradului, ajungând în vârful Runcului. În continuare limita coboară până la
liziera pădurii (bornele 68, 62) și pe culmea secundară ce urmărește valea Mureşului, coboară
apoi la pârâul Bisericii (bornele 60, 43, 56, 57), urcă pe culme și coboară la pârâul Fântânel
(bornele 82, 34), urcă pe culme și coboară pe valea Ilvei (bornele 33, 105, 40, 103, 104), urcă
pe pârâul Ilva până la confluența dintre pârâul Ilvei și pârâul Ungurașu (borna 765). Din acest
punct limită urcă pe o culme secundară prin pășune, urmărește liziera pădurii (bornele 759,
754, 745, 739), până în fânețele din zona vârfului Neagra (1.122 m). Din vârf limita coboară
la pârâul Neagra Călin (bornele 836, 838), urcă apoi spre sud-est pe culme (bornele 887, 901)
și iar coboară la pârâul Niculeștilor (bornele 902, 930). În continuare urcă pe culmea
secundară, trecând prin bornele 931, 927, 919, ajungând în pășunea de pe culme, și coboară
pe interfluviul dintre pârâul Borța și pârâul Zebrac până la talvegul acestuia (bornele 13, 9,
351, 340). Din acest loc limita urcă și urmează culmea secundară ce urmărește valea
Mureşului trecând prin vârful Leu (1.147 m), coborând apoi spre sud-est pe culme (bornele
silvice 138, 137, 136, 134, 135, 148, 208, 193) până la pârâul Mermezeu, în zona de
intersecţie a drumului forestier cu drumul de exploatare cariera de piatră. În continuare urcă
spre est pe culmea secundară, trece deasupra peretelui superior al carierei și ajunge pe vârful
Drăgășel (938 m), coboară în pârâul Dușa (bornele 288, 287, 291, 295), apoi urcă în culmea
Pietrii (borna 332).
Limita estică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior Limita coboară pe culmea
Pietrii (limita administrativă a judeţului Mureş) până la răul Mureş (borna 336), traversează
râul și urcă pe culmea Ciobotanului prin pășune, urmărind liziera pădurii (borna 314, 315),
traversează pârâul Ciobotani până la vârful Dealul Glighii (973 m). Limita sudică a Parcului
Natural Defileul Mureșului Superior Limita coboară de pe vârful Dealul Glighii spre nord-
vest, urmărește liziera pădurii (bornele 330, 325) până la confluenta pâraielor Gudea Mică și
Gudea Mare (bornele 326, 600). În continuare urmează un urcuş spre vest pe o culme
secundară prin pădure (bornele 603, 616), traversează Bătca Gudea (1.113 m), capătul de sus
al Dealului Zbanghii, și pe limita pădurii sub Poiana Şestina Mare (bornele silvice 307, 314)
urcă pe vârful Maguricea (1.016 m). De aici se urmează culmea ce coboară spre nord-vest la
pârâul Meştera (bornele 318, 324, 330), se urcă spre sud-vest prin pășunea Meşterului pe
cumpăna de apă dintre Jingul și Meştera. În continuare limita coteşte spre nord până la limita
pădurii de protecţie (borna 359), apoi face o cotitură spre nord-vest până la cota 975 m și
coboară la pârâul Jangul (bornele silvice 364, 365). Urmează un urcuş spre sud-vest pe o
culme secundară, coboară spre nord-vest pe cumpăna dintre Jangul și Neagra la pârâul
Neagra între Craci (bornele 398, 397, 418, 417). Limita de aici coteşte spre sud-vest și pe
liziera pădurii ajunge pe Dealul Doamnei, coteşte spre nord-vest, tot pe limita pădurii până la
borna 444 și coboară la pârâul Iadului (borna 445), urmând să urce pe creasta Piciorul Lung,
(borna 451). În continuare se coboară pe cumpăna de ape pe limita fondului forestier, se
traversează pâraiele Arsita si Gyarfas până la vârful Lunca Bradului (905 m) (bornele 452,
458, 466, 468, 467, 471, 472, 501, 502). Limita coboară pe pârâul Bufantau, urcă și apoi
coboară la pârâul Sălard (bornele 482, 505, 485, 491, 490). Din valea Sălardului (borna 484),
limita coteşte spre sud-vest urcând pe culme pe vârful Hiclean - 1.024m (bornele 484, 485,
489), coboară pe culmea Corbului la borna 2, la pârâul Pescoasa Mare (borna 3), urcă pe
culmea Pescoaselor și coboară la pârâul Pescoasa Mică (bornele 28, 38, 39), urcă la vârful
Plaiul Borții (1.082 m) (bornele 43, 42). Limita continuă spre nord-vest pe interfluviul dintre
bazinul Mureşului și bazinul Iodului, vârful Listeș - 1.062 m, și pe plaiul Iodului până în
valea Iodului (bornele 122, 99, 105). Din acest punct limita urcă pe valea Iodului, urmează o
culme secundară pe interfluviul stâng Lespedea (bornele 233, 241) și coboară până la pădurea
mare (borna 237), de aici la pârâul Costeasa (borna 246). În continuare urcă spre vest pe
culme, coteşte la sud-vest și urcă la cota 766 m (borna 250), în continuare pe culmea dintre
7
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
bazinul Mureşului și bazinul Borzia (borna 248). Din piscul Şoimului (borna 10) coboară și
traversează pârâul Borzia, la confluența cu Zăpodia Arsura (bornele 7, 8), urcă pe Zăpodia
Pleşilor (borna 46) și, după primul afluent, coteşte la vest și, urcând pe o culme secundară,
ajunge in culmea Fagețel - culmea dintre Valea Mureşului și valea Borzia, sub plaiul Borzia
(bornele 51, 52, 65). Limita vestică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior porneşte
de pe culmea dintre valea Mureşului și valea Borzia, coboară pe creasta secundară până la
limita pădurii (borna 68) și urmărește limita fondului forestier și un pârâiaș până la râul
Mureş (bornele 69, 53, 54, 56), urmărește malul stâng al Mureşului până la confluența cu
pârâul Bistra. Zonare internǎ Zonarea internă a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior
din punct de vedere al necesitǎţii de conservare a diversitǎții biologice se va face prin
planurile de management, (în termen de 9 luni de la încheierea contractului de administrare)
conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţǎ a Guvernului nr. 57/2007
privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei
sălbatice.
Zonarea internă a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior din punct de vedere al
necesitǎţii de conservare a diversitǎții biologice se va face prin planurile de management, (în
termen de 9 luni de la încheierea contractului de administrare) conform prevederilor art. 22
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţǎ a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice.
3.1.5. Pedologie
3.1.6. Hidrologie
8
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
(sub 50 m), având aluviuni formate din pietrişuri grosiere, iar în coturi – plaje mici din pietriş
mărunt şi nisipuri grosiere. La confluenţa Mureşului cu pâraiele mai mari apar depresiuni de
eroziune formate din roci mai puţin dure (Stânceni, Neagra, Ilva).
Între Sălard şi Răstoliţa valea se îngustează, versanţii sunt abrupţi, alimentând albia cu
blocuri de stâncă şi bolovani, fapt ce conferă aluviunilor un caracter grosier. Aici curentul
apei este mai rapid urmare a numeroaselor praguri existând porţiuni cu adâncimi mai mari.
De la Răstoliţa, valea se lărgeşte din nou, albia majoră atinge lăţimi mari, iar patul albiei
minore este format din pietriş cu intercalaţii de bolovani. Valea formează pe alocuri răstoace
ce alternează cu porţiunile înguste, în funcţie de apropierea versanţilor.
La Răstoliţa, lăţimea bazinetului ajunge până la 1 km. Ultimul afluent al Mureșului din
Munţii Călimani – Bistra Mureşului, defineşte şi limita din aval a defileului, râul pătrunzând
de aici în Depresiunea Transilvaniei.
3.1.7. Clima
Covorul vegetal a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior este dominat de specii
montane mezofile, mezoterme slab acidofile, neutre.
Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de păduri de amestec fag, molid şi brad.
Influenţa curenţilor aerieni, care imprimă climei un caracter mai rece şi umed se oglindeşte în
structura asociaţiilor vegetale. Astfel, deşi dominante sunt pădurile de amestec răşinoase-
foioase, în amonte de Lunca Bradului, molidul coboară pe alocuri până la 600 m, apărând o
extrazonalitate a asociaţiilor de molidişuri. Mari suprafeţe sunt ocupate de făgete în jurul
comunei Răstoliţa şi Bistra Mureşului. Stratul de ierbacee este bogat, cu specii valoroase
ca: Dentaria glandulosa, Symphytum cordatum, Ranunculus carpaticus. Cele mai frumoase
molidişuri cu Leucanthemum waldsteinii se găsesc în jurul comunei Lunca Bradului şi
Stînceni. În lipsa luminii în stratul ierbos, speciile ierboase vegetează mai ales la margini de
pădure, ex.: Aconitum moldavicum, Hieracium rotundatum, Pulmonaria rubra.
Pădurile de luncă sunt prezente aproape în tot cursul defileului, lângă râul Mureş. În
amonte de Lunca Bradului ele au o răspândire mai redusă, cu predominarea speciilor de Salix
(Salix triandra, S. viminalis, S. pentandra). În aval de Lunca Bradului, pâlcurile sunt mai
mari, iar speciile dominante devin, de astă dată, Alnus glutinosa şi Alnus incana. Cele mai
frumoase aninişuri sunt cele în al căror strat ierbaceu predomină Matteucia strutiopteris din
jurul localităţilor Androneasa şi Răstoliţa.
În zonele de îngustări excesive ale defileului, în locul pădurii s-au instalat buruienişurile de
luncă cu câteva exemplare de salcie şi arin.
Aceste formaţiuni ierboase de talie înaltă sunt foarte bogate în specii, multe cu flori mari şi
aspect decorativ, ca de ex. Telekia speciosa, Filipendula ulmaria, Chaerophyllum hirsutum
subsp. glabrum, Carduus nutans, Cirsium erisithales, Thalictrum aquilegifolium,
reprezentănd o notă aparte în peisaj.
Din peisajul defileului se remarcă şi vegetaţia de stâncărie. Stâncile şi pereţii stâncoşi,
reprezintă mari suprafeţe pe versantul drept al Mureşului. Vegetaţia saxicolă a defileului este
9
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
foarte bogată.
Numărul de elemente florale determinate până în prezent în defileu, reprezintă aproximativ
30,88% din totalul speciilor cunoscute în flora ţării noastre. Ponderea cea mai mare de
reprezentare o au familiile: Asteraceae (136), Poaceae (71), Rosaceae (53), Lamiaceae (49),
Cyperaceae (47), Brassicaceae (43), Fabaceae (41), Apiaceae (40), Scrophulariaceae (38),
Ranunculaceae (35), Caryophyllaceae (34) şi Orchidaceae (21) (Oroian 1998). În ansamblul
lor aceste 12 familii alcătuiesc fondul de bază din conspectul floristic al teritoriului studiat
însumând 60,09 % din totalul taxonilor identificaţi.
Speciile rare şi periclitate în defileu sunt în număr de 15 după cum urmează: Angelica
palustris, Arnica montana,Calla palustris, Carex chordorrhiza,Cicuta virosa, Dianthus
barbatus ssp. Compactus, Hyoscyamus niger, Laser trilobum,Laserpitium krapfii,Oenanthe
aquatica, Polemonium caeruleum, Silene armeria, Streptopus amplexifolius, Trollius
europaeus, Woodsia ilvensis, Thymus comosus (Oroian 1998).
Este o specie de plantă acvatică rară, care se găsește în Parcul Natural Defileul Mureșului
superior în mai multe locuri. Dimensiunile acestei plante sunt reduse, rareori trecând de 35
cm. Tulpina este târâtoare. Coada zmeului se remarcă prin rizomul foarte dezvoltat, dar și
prin frunzele mari, lucioase, consistente, puternice. Înflorește la sfârșitul primăverii și
începutul verii, fructele fiind nişte bobiţe roşii.
3.1.9. Fauna
Este bogată în specii, iar rata speciilor rare sau periclitate este destul de mare.
Existenţa multor specii a fost constatată şi în cursul evaluării carnivorelor mari. Altele sunt
constatate din excrementele carnivorelor (lup, vidră etc.).
Speciile din avifauna defileului pot fi grupate în două mari grupe: păsări clocitoare şi cele
care au fost observate ocazional, sau vizitatori de iarnă.
În ultimele patru decenii (1945-2005) în defileul Mureşului s-au semnalat 95 specii
(73,64% din total) clocitoare sau probabil clocitoare (au fost observate exemplare tinere în
perioada de cuibărire) şi 34 (26,35%) specii observate accidental, sau ca oaspete de vară/iarnă
neexistând date despre eventuala cuibărire a lor.
Fauna piscicolă a Mureşului în defileu este foarte variată şi bine reprezentată.
10
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Unul din cei mai nobili pești din țara noastră, din nefericire pe cale de dispariție. Este
răspândită numai în bazinul Dunării, în zonele superioare ale Dunării și pe afluenți. În
România mai supraviețuiește în câteva râuri de munte Dorna, Bistrița, Tisa, Mureș, Cerna și
în unele lacuri Bicaz, Vidra, Vidraru.
Deși până în urma cu câțiva ani era un peste foarte răspândit în apele de munte și colinare,
pescuitul abuziv și poluarea au dus aceasta specie în pragul dispariției. Este cel mai mare
salmonid din apele noastre, ajungând la dimensiuni impresionante, astfel au fost semnalate
exemplare de peste 30 de kg la noi în ţară și de 52 kg în Croația.
Corpul este cilindric, gura mare, armată cu dinți puternici. În general culoarea este argintie,
cu spinarea mai închisă, maro-aramie, roșcată pe laturi. Burta variază de la alb lăptos la
galben. Numărul lostrițelor în România a scăzut considerabil iar arealul de viaţă este tot mai
mic în fiecare an. Dacă nu se vor lua masuri speciale de protejare a acestei specii este foarte
posibil ca numai în câțiva ani lostrița sa fie pusă în galeria viețuitoarelor dispărute din
România, alături de multe altele. Mureşul este printre puţinele ape mari de munte de la noi,
apte pentru dezvoltarea lostriţei.
Peşterile de mulaj sunt prezente în defileul Topliţa-Deda, între localităţile Răstoliţa şi Neagra,
pe versantul drept al văii Mureşului. În afara peşterilor de mulaj, în defileu s-au format şi
peşteri de alterare, acestea apar atât pe versantul stâng, cât şi pe cel drept al văii. Ca extindere
sunt mai mari şi din punct de vedere turistic, mai atractivi. Cavităţile sunt defapt urmele
trunchiurilor acoperite de sedimentul vulcanic. Acest sediment a ajuns la suprafaţă odată cu
dezvoltarea văii. Sunt considerate forme unice în România. Nu sunt cunoscute în rândul
turiştilor, şi nu au nici bibliografie prea vastă.
După relatările speologilor mureşeni, în defileu, şi pe văile aferente sunt peste 100 de cavităţi,
dar nu toate ajung la 5 m lungime, lungimea minimă a unei peşteri. Din acest număr mare de
cavităţi, în lipsa unei hărţi exacte, în această prima fază a cercetării, s-au găsit 16, din care 10
sunt mai lungi de 5 metri.
11
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
3.1.11. Comunități
Parcul Național Călimani este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a
II-a IUCN (parc național, zonă specială de conservare), situat în partea central-nordică
a României, pe teritoriul administrativ al județelor: Mureș, Suceava, Harghita și Bistrița-
Năsăud
3.2.1. Localizare
Aria naturală se întinde în partea nord-estică a județului Mureș (pe teritoriile administrative
ale comunelor Lunca Bradului, Răstolița și Stînceni); cea sud-vestică a județului Suceava (pe
teritoriile comunelor Dorna Candrenilor,Panaci, Poiana Stampei și Șaru Dornei și al
orașului Vatra Dornei); cea nord-vestică a județului Harghita (pe teritoriul comunei Bilbor și
al orașului Toplița); și cea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al
comuneiBistrița Bârgăului
3.2.2. Descriere
Prima propunere de instituire a Parcului Național Călimani a avut loc în anul 1975, acesta
urmând să fie declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea
Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone proteajate). În
anul 2003, prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie[5] (privind delimitarea rezervațiilor
biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora),
urmează să se restabilească limitele și suprafața acestuia.
Parcul reprezintă o zonă montană cu forme de relief diversificate: vârfuri (Pietrosul
Călimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m, Lucaciu - 1778 m, 12 Apostoli
- 1760 m, Ciomatu - 1.301 m), abrupturi stâncoase, chei, văii, doline, măguri, lapiezuri,
ponoare, poiene; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști.
12
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri acidofile de Picea abies din
regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din
regiunea montană, Pajiști montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase,
Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifollium, Tufărișuri cu specii subarctice de
Salix, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de
floră și faună specifică Orientalilor.
Situat în Munții Călimani și incluzând cel mai mare crater vulcanic din România cu un
diametru de circa 10 km (stins în prezent), Parcul Național Călimani cu o suprafață totală de
24.566 ha, are în componență rezervațiile naturale:Doisprezece Apostoli (cu Poteca
tematică 12 Apostoli), Jnepenișul cu Pinus cembra - Călimani și Lacul Iezer și se suprapune
ariei de preotecție specială avifaunistică Munții Călimani (sit SPA) - Natura 2000[6].
3.2.3. Flora
Flora ariei protejate are în componență specii vegetale (arbori, arbusti și ierburi) distribuite
etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologică,
caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite.
Arbori și arbusti[modificare | modificare sursă]
Conifere cu specii arboricole de: brad (Abies alba), larice (Larix decidua), zâmbru (Pinus
cembra), tisă (Taxus baccata), pin de pădure (Pinus sylvestris), jneapăn (Pinus
mugo), ienupăr (Juniperus sibirica) sau ienupăr (Juniperus communis).
Păduri de foioase cu arboret de: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus
petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), arțar (Acer platanoides), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus
excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), ulm (Ulmus
glabra),arțar (Acer platanoides), răchită (Salix bicolor), salcie albă (Salix eleagnos), arin de
munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa).
Arbusti cu specii de: smârdar (Rhododendron kotschyi), corn (Cornus mas), alun (Corylus
avellana), păducel (Crataegus monogyna), afin (Vaccinum myrtillus L.), socnegru (Sambucus
nigra), mur (Robus fruticosus), zmeur (Robus idaeus), măceș (Rosa
canina), merișor (Vaccinium vitis-idaea).
Ierburi și flori[modificare | modificare sursă]
La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de
mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemicepentru această zonă.
13
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Specii floristice: angelică (Angelica archangelica), unghia păsării (Viola dacica), urechea
iepurelui (Bupleurum longifolium), buruiana de junghiuri (Cephalanthera longifolia),
mlăștiniță (cu specii de Epipactis atrorubens și Epipactis helleborine), ghințură punctată
(Gentiana punctata), crețușcă (Filipendula ulmaria), fratele-priboiului (Geranium
sylvaticum), bulbuc de munte (Trollius europaeus), o orhidee din specia Gymnadenia
odoratissima, buhai (Listera ovata), buhăieș (Listera cordata), mălaiul cucului (Luzula
pallescens), sor-cu-frate (din specia Melampyrum saxuosum), mierluță (Minuartia verna),
poroinic (Orchis ustulata), darie (Pedicularis exaltata), pușca-dracului (Phyteuma
tetramerum), cărbuni (Phyteuma vagneri), stupiniță (Platanthera bifolia), morcoveancă
(Pleurospermum austriacum), gălbenușă (Potentilla tabernaemontani), piciorul-cocoșului
(Ranunculus carpaticus),scorzonera (Scorzonera purpurea), cruciuliță (Senecio aquaticus
ssp. barbareifolius), spălăcioasă (Senecio fluviatilis), degetăruț(Soldanella montana),
cimbrișor (cu specii de Thymus comosus și Thymus glabrescens), orhidee sălbatică
(Traunsteinera globosa), dioc (Centaurea phrygia), garoafă de munte (Dianthus
tenuifolius), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) sau păiușuri cu specii de Festuca
porcii și Festuca carpatica.
3.2.4. Fauna
Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele aflate pe
lista roșie a IUCN) de mamifere și păsări.
Mamifere cu specii de: urs brun (Ursus arctos), cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus
capreolus), lup cenușiu (Canis lupus), mistreț (Sus scrofa), vulpe(Vulpes vulpes
crucigera), râs (Lynx lynx), vidră (Lutra lutra), veveriță (Sciurus carolinensis), jder (Martes
14
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
martes), dihor (Mustela putorius), cârtiță (Talpa europaea), chițcan de munte (Sorex alpinus),
chițcan de pădure (Sorex araneus), șoarece de câmp (Microtus arvalis) sau specii de lilieci.
Păsări cu specii de: acvilă de munte (Aquila chrysaetos), uliu-păsărar (Accipiter nisus),
pițigoi moțat (Aegithalos caudatus), cocoș de munte (Tetrao urogallus),uliu
porumbar (Accipiter gentilis), acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina), corb (Corvus corax),
mierlă de apă (Cinclus cinclus), codobatură galbenă (Motacilla flava),mugurar (Pyrrhula
pyrrhula), codobatură-de-munte (Motacilla cinerea), ciocănitoare-de-munte (Pycoides
tridactylus), scatiu (Carduelis spinus), pițigoi-de-brădet (Parus ater), forfecuță (Loxia
curvirostra), sticlete (Carduelis carduelis), pițigoi-moțat (Parus cristatus), șoim
călător (Falco peregrinus), aușel (Regulus regulus), sturz-cântător (Turdus philomelos), sitar
de pădure (Scolopax rusticola).
Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Poiana Stampei, construcție secolul al XIX-
lea, monument istoric.
15
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Clădirea Izvorului „Sentinela” din Vatra Dornei, construcție 1896, monument istoric.
Moara de lemn din satul Șaru Dornei, construcție 1890, monument istoric.
Rezervația naturală inclusă în Parcul Natural Defileul Mureșului Superior se află în nord-
estul județului Mureș, pe teritoriile administrative al comunelor Deda, Răstolița, Lunca
Bradului și Stânceni și este străbătută de drumul naționalDN15, care leagă
municipiul Toplița de Reghin.
2.3.2. Descriere
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[3] și o suprafață de[4].
Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Defileul Mureșului
Superior[5] și reprezintă o zonă peisagistică (păduri de luncă, făgete, aninișuri și specii
ierboase) încadrată în două bioregiuni (continentală și alpină) din estul Transilvaniei, pe
cursul superior al Mureșului, între Munții Călimani și Gurghiu.
Fauna rezervației este una diversificată, bogată în specii de mamifere, păsări, pești, reptile și
amfibieni.
16
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Biserica ortodoxă "Sf. Arhangheli" din Toplița, construcție 1867, monument istoric.
Biserica de lemn a mănăstirii "Sf. Ilie" din Stânceni strămutată în Toplița, construcție
1847, 1910, monument istoric.
17
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Drumul național DN16, pe ruta: Cluj Napoca - Zorenii de Vale - Cămărașu - Silivașu
de Câmpie, Bistrița-Năsăud - Urmeniș - Fărăgău - Reghin - drumul județean DJ153C în
direcția Gurghiu.
18
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Situl arheologic de la Gurghiu (cetăți medievale din sec. XIV; Epoca medievală).
Poiana cu narcise Gurghiu este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a
IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în Transilvania, pe teritoriul
județului Mureș
3.5.1. Localizare
Aria naturală se află în partea sud-estică a Depresiunii colinare a Transilvaniei, în nord-estul
județului Mureș, pe teritoriul administrativ al comunei Gurghiu, în imediata apropiere de
drumul județean DJ153C, care leagă municipiulReghin de satul Hodac.
3.5.2. Descriere
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate[3] și are o suprafață de 3
hectare.
19
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Drumul național DN16, pe ruta: Cluj Napoca - Zorenii de Vale - Cămărașu - Silivașu
de Câmpie, Bistrița-Năsăud - Urmeniș - Fărăgău - Reghin - drumul județean DJ153C
- Gurghiu.
3.5.4. Monumente și atracții turistice
În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și
turistic; astfel:
Situl arheologic de la Gurghiu (cetăți medievale din sec. XIV; Epoca medievală).
20
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Rezervația cu lalea pestriță Vălenii de Mureș este o arie protejată de interes național ce
corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în
în Transilvania, pe teritoriului județului Mureș.
3.6.1. Localizare
Aria naturală este situată în Câmpia Transilvaniei (în bazinul hidrografic al Mureșului), în
extremitatea nordică a județului Mureș (aproape de granița cu județul Bistrița-Năsăud), pe
teritoriul administrativ al comunei Brâncovenești, satul Vălenii de Mureș, în apropierea
drumului național DN15, care leagă Reghinul de orașul Toplița.
3.6.2. Descriere
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de 2,25
hectare.
Aria protejată reprezintă o pajiște naturală cu umiditate ridicată aflată în lunca dreaptă
a Mureșului, în al cărei areal vegetează specii de plante hidrofile rare; printre care: lalea
pestriță (Fritillaria meleagris), floarea cucului (Lychnis flos-cuculi), piciorul
cocoșului (Ranunculus repens), târsă-mare (Deschampsia caespitosa), bucățel (Agrostis
canina), vițelar (Anthoxantum odoratum), rogoz (din speciile: Carex vulpina, Carex
elongata), rogojel (Juncus effusus), păiuș roșu (Festuca rubra) sau firuță (Poa pratensis).
3.6.3. Căi de acces
21
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Molidul de rezonanță din Pădurea Lăpușna este o arie protejată de interes național ce
corespunde categoriei a IVIUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în
estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Mureș
3.7.1. Localizare
Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Mureș în Munții Gurghiu (aproape de
limita teritorială cu județul Harghita), pe teritoriul administrativ al comunei Ibăneștii,
satul Lăpușna.
3.7.2. Descriere
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de
77,80 hectare.
Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Călimani - Gurghiuși reprezintă
un areal împădurit cu specii forestiere de molid (Picea abies) cu o vârstă de peste 170 de ani
(90%) și fag (Fagus sylvatica 10%).
Fauna rezervației este una bogată și variată în specii de mamifere și păsări; dintre care unele
protejate prin Directiva Consiliului European (anexa I-a) 92/43/CE (privind conservarea
habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN;
astfel: urs brun (Ursus arctos), cerb (Cervus elaphus),căprioară (Capreolus capreolus), lup
cenușiu (Canis lupus), vulpe (Vulpes vulpes), râs (Lynx lynx), pisică sălbatică (Felis
silvestris), jder de copac (Martes martes) sau cocoș de munte (Tetrao urogallus).
3.7.3. Monumente și atracții turistice
22
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Biserica de lemn "Sf. Nicolae" din Lăpușna, construcție 1779, monument istoric (cod
LMI MS-II-m-A-15708).
Lacul Fărăgău este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-
a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), aflată în Transilvania, pe teritoriului județului Mureș
3.8.1. Localizare
Aria naturală este situată în Câmpia Transilvaniei (în bazinul hidrografic al Mureșului), în
extremitatea nordică a județului Mureș (aproape de granița cu județul Bistrița-Năsăud), pe
teritoriul administrativ al comunei Fărăgău, în apropierea drumului național DN16 care
leagă Reghinul de municipiul Cluj Napoca.
3.8.2. Descriere
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de
35,50 hectare.
Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Lacurile Fărăgău - Glodeni și
reprezintă o zonă naturală (luciu de apă, iazul, eleșteul și terenul ce înconjoară lacul) ce
adăpostește o gamă diversă de vegetație higrofilă și faună
specifică turbăriilor și lacurilor de câmpie.
23
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Lathyrus palustris
La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care: cruciuliță
(Senecio paludorus), mlăștiniță (Epipactis palustris), pufuliță (cu specii de: Epilobium
hursutum și Epilobium palustre), susai mare (Sonchus palustris), săgețică (Geranium
pratense), joiană (Oenanthe silaifolia), Lathyrus palustris o specie rară din familia Fabaceae,
orhidee (Hammarbya paludosa), șopârliță albă (Parnassia palustris), broscăriță (Triglochin
palustre), frigări (Geranium palustre), bolonică (Sium latifolium), gălbinea (Rorippa
amphibia), mărăraș (Oenante aquatica), ferigă (Dryopteris thelypteris) sau rogojel (Carex
paniculata).
Fauna este reprezentată de peste 180 specii de păsări migratoare, care cuibăresc sau
tranzitează zona. În arealul rezervației este semnalată prezența broaștei-de-mlaștină (Rana
arvalis), un amfibian protejat, aflat pe lista roșie aIUCN.
3.8.3. Căi de acces
Drumul național DN16, pe ruta: Cluj Napoca - Zorenii de Vale - Cămărașu - Silivașu
de Câmpie, Bistrița-Năsăud -Urmeniș - Fărăgău - drumul județean DJ153B până la
rezervație.
3.8.4. Monumente și atrcții turistice
În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și
turistic; astfel:
Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Poarta construită în anul 1882.
Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Băla construită în anul 1883.
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături este o arie protejată de interes național ce corespunde
categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în estul Transilvaniei, pe
teritoriul județului Mureș
24
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
3.9.1. Localizare
Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Mureș (Depresiunea Praid-Sovata), la
poalele sud-vestice aleMunților Gurghiului (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-
Transilvani ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor), pe teritoriul administrativ al
orașului Sovata.
3.9.2. Descriere
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate) și se întinde pe o
suprafață de 79 hectare.
Aria naturală reprezintă o zonă formată din aglomerate vulcanice (andezite cu amfiboli) și
masive de sare. Aceasta include Lacul Ursu (declarat monument al naturii), un un important
lac sărat helioterm format odată cu prăbușirea unei exploatări de sare, umplută ulterior cu
apa păraielor ce coboară de pe versanții din apropiere. În arealul rezervației pe lângă Lacul
Ursu, sunt incluse și: Lacul Aluniș, Lacul Paraschiva, Lacul Mierlei, Lacul Roșu și Lacul
Verde.
3.9.3. Biodiversitate
Masivul de sare din apropierea lacului este acoperit cu un strat argilos pe care se dezvoltă o
gamă arboricolă diversă; cu specii de: gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus
robur), fag (Fagus sylvatica), frasin (Fraxinus excelsior),carpen (Carpinus betulus), paltin de
munte (Acer pseudoplatanus), molid (Picea abies), pin (Pinus sylvestris), jugastru (Acer
campestre), plop tremurător (Populus tremula), cireș sălbatic (Cerasus
avium), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), păducel (Crataegus monogyna), măr
pădureț (Malus silvestris), alun (Corylus avellana).
25
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Lacul Ursu
Casa parohială reformată din Sovata, construcție secolul al XX-lea, monument istoric
(cod LMI MS-II-m-B-16032).
Așezarea romană de la Sovata ("Dealul Földvár") datată din sec. I-III p. Chr.
Pădurea Săbed este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-
a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în Transilvania, pe teritoriul județului Mureș
3.10.1. Localizarea
26
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Aria naturală se află în nord-vestul județului Mureș (în partea sud-estică a Câmpiei
Transilvaniei), pe teritoriul administrativ al comunei Ceuașu de Câmpie, în nord-estul
satului Săbed, lângă drumul comunal DC1444, care leagă localitatea Săbed de Bozed.
3.10.2. Descriere
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de
59,30 hectare.
Pădurea Săbed este inclusă în situl de importanță comunitară - Fânațele de pe Dealul Corhan
- Săbed și reprezintă o zonă împădurită cu arbori și arbusti cu specii de:pin negru (Pinus
nigra), pin silvestru (Pinus sylvestris), frasin (Fraxinus), jugastru (Acer
campestre), sânger (Cornus sanguinea) sau lemn câinesc (Ligustrum vulgare).
27
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Bozed, construcție 1750,
monument istoric (cod LMI MS-II-m-B-15614).
Biserica de lemn "Sf. Ioan Botezătorul" din Porumbeni, construcție 1749, monument
istoric (cod LMI MS-II-m-A-15755).
28
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
3.11.1. Localizare
Aria naturală se află în Podișul Târnavelor, în extremitatea sudică a județului Mureș (aproape
de limita de graniță cujudețul Sibiu), pe teritoriul administrativ al comunei
Daneș ( satul Criș), în imediata apropiere de drumul județean DJ143, care leagă
localitatea Daneș, Mureș de Iacobeni, Sibiu.
3.11.2. Descriere
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de 11,
90 hectare.
Rezervația de stejar pufos (dispusă pe trei parcele în bazinul hidrografic al râului Târnava
Mare) este inclusă în situl de importanță comunitară - Sighișoara - Târnava Mare și
reprezintă zonă naturală acoperită cu vegetație forestieră constituită din stejar pufos (Quercus
pubesncens); în asociere cu arborete de sânger (Cornus sanguinea) și lemn
câinesc (Ligustrum vulgare).
3.11.3. Monumente și atracții turistice
În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și
turistic; astfel:
Biserica "Sf. Nicolae" din Daneș, construcție 1796, monument istoric (cod LMI MS-
II-m-A-15650).
Ansamblul castelului Bethlen din satul Criș (Castelul Georgius Bethlen, Castelul
Alexius Bethlen, incinta fortificată, parcul și criptele), construcție sec. XVI - XVII,
monument istoric (cod LMI MS-II-a-A-15639).
29
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Halta din Criș, construcție secolul al XIX-lea, monument istoric (cod LMI MS-II-m-
B-20924.07).
Aria naturală se află în Podișul Târnavelor, în extremitatea sudică a județului Mureș (aproape
de limita de graniță cujudețul Sibiu), pe teritoriul administrativ al orașului Sighișoara, în
imediata apropiere de drumul județean DJ106, care leagă municipiul de localitatea Șaeș.
3.12.2. Descriere
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de 70
hectare.
30
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural șituristic;
astfel:
Biserica ortodoxă "Buna Vestire" din Hetiur, construită în anii 1808-1809, monument
istoric (cod LMI MS-II-m-A-15698).
Aria naturală se află în extremitatea vestică a județului Mureș (aproape de limita de graniță
cu județul Cluj, în bazinul hidrografic al Pârâului de Câmpie), pe teritoriul administrativ al
comunelor Zau de Câmpie și Valea Largă, în partea centrală a Depresiunii colinare a
Transilvaniei.
3.13.2. Descriere
31
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate) și are ca scop protejarea
bujorului de stepă, o specie floristică ce aparține familiei Paeoniaceae.
Aria protejată cu o suprafață de 3,49 ha, este inclusă în situl de importanță comunitară - Zau
de Câmpie și reprezintă o fâneață formată din două parcele, încadrată
în bioregiunea continentală a Transilvaniei.
Drumul județean DJ151, pe ruta Luduș - Roșiori - Tăureni - Zau de Câmpie - drumul
județean DJ151C în direcțiaValea Largă.
32
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" din Valea Largă construită în secolul
al XVII-lea.
Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Mureș (aproape de limita de graniță
cu județul Harghita), pe teritoriul administrativ al comunei Fântânele (satul Roua), în partea
central-estică a Depresiunii colinare a Transilvaniei, în bazinul hidrografic al râului Târnava
Mică.
3.14.2. Descriere
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de
33
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de 5,80
hectare.
Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Dealurile Târnavelor - Valea
Nirajului și reprezintă o zonă de interes științific pentru arborele „Chiparosul de California”
(Chameaecyparis lawsoniana) cu o vârstă de peste 75 de ani, care vegetează în etajul
făgetelor alături de fag (Fagus sylvatica) și carpen (Carpinus betulus).
Biserica unitariană din Roua, construcție secolul al XVIII-lea, monument istoric (cod
LMI MS-II-m-A-15779).
Biserica Refomată din Fântânele, construcție 1781, monument istoric (cod LMI MS-
II-m-A-15670).
34
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Situl arheologic "Fâneața Mare" de la Bezid (așezări datate din sec. VI-VII; Latène,
Cultura geto - dacică).
Bibliografie
[1] Soporan, Vasile Filip, Dezvoltarea durabila, Casa Cartii de Stiita, Cluj-Napoca,2011, ISBN 978-
973-133-805-7
[2] Soporan, Vasile Filip, Antreprenoriat, Mediu de afaceri si Dezvoltare durabila, Casa Cartii de
Stiita, Cluj-Napoca,2011, ISBN 978-606-17-0010-3
[3] Avram, Simona-Elena, Rusu, Tiberiu, Management Ecologic, U.T.PRESS, Cluj-Napoca, 2009,
ISBN 978-973-662-505-3
[4] Costescu, Mirela, Ecoturismul ; produsul turistic-parc national, Mirton, Timisoara, 2007, ISBN
978-973-52-0280-4
[5] Glavan,Vasile - Agroturism – Ecoturism, Alma Mater, Sibiu,2002, ISBN 973-8371-61-9
[6] Amza,Gheoghe, Ecotehnologie si dezvoltare durabila vol.I, Printech, Bucuresti, 2009, ISBN
978-606-521-318-0
[7] Amza,Gheoghe, Ecotehnologie si dezvoltare durabila vol.II, Printech, Bucuresti, 2009, ISBN
978-606-521-318-0
[8] Gheorghiu, Ovidiu, Indrumar pentru turismul rural, Rentrop&Straton, Bucuresti, 1998 ISBN
973-9495-13-3
[9] Albu, Alexandra Gariela, Managementul dezvoltarii turistice durabile la nivel regional,
Infomarket, Brasov, 2005, ISBN 973-8204-68-2
[10] Albu, Lucian-Liviu Analiza privind factorii dezvoltarii durabile pe termen foarte lung,
Institutul National de Cercetari Economice,Bucuresti,2006, ISBN 978-973-7885-65-4
[11] Hanciuc, Nina, agroturism si dezvoltare durabila, Independenta Economica, Pitesti,
2002, ISBN973-8112-39-7
[12] Barsan, Lucian, Barsan Anca, Ecodesigne in contextul dezvoltarii durabile, Edirura
Universitatii Transilvania, Brasov, 2009, ISBN 978-973-598-619-3
35
Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
[1] http://www.eco-romania.ro
[2] http://leonardviezure.blogspot.ro
[3] http://www.rasfoiesc.com
[4] www.expedia.com
[5] www.travelocity.com
[6] www.travelweb.com
[7] www.uneptie.org/pc/tourism
[8] www.vizion.com
[9] www.world-tourism.org
[10] www.yahoo.co.uk/business and economy/campanies/travel
[11] http://www.revistadeturism.ro/rdt/article/view/135
36