Judetul Mures

Ciupe Pompiliu-Teodor
Studiu privind realizarea corecta a turismului rural prin prisma domeniului dezvoltarii durabile
Cuprins:
1.Judetul Mures – prezentare generala………………….2
1.1.Relieful …………………………………………………………..3
1.2.Principalele ape și lacuri………………………………………..4

1.3.Cele mai înalte vârfuri muntoase………………………………4
2.Rezervatiile natural din județul Mureș…………………………6
2.1Parcul Natural Defileul Mureşului Superior …………………..6
2.2Parcul Național Călimani ……………………………………….12
2.3.Defileul Deda –Toplița……………………………………………16
2.4.Pădurea mociar……………………………………………………17
2.5.Poiana cu narcise Gurghiu ……………………………………….19
2.6.Rezervația cu lalea pestriță Vălenii de Mureș ……………………20
2.7.Molidul de rezonanță din Pădurea Lăpușna ………………………22
2.8.Lacul Fărăgău ………………………………………………………23
2.9.Lacul Ursu și arboretele de pe sărături …………………………..24
2.10.Pădurea Săbed …………………………………………………….26

2.11.Rezervația de stejar pufos ………………………………………..28
2.12.Stejarii seculari de la Breite ………………………………………29
2.13.Rezervația de bujori Zau de Câmpie ……………………………..30
2.14.Arboretul de Chamaecyparis lawsoniana Sâgeorgiu de Mureș ….32
Bibliografie …………………………………………………………………34
1. Judetul Mures – prezentare generala

2.
Judeţul Mureş este situat în zona central-nord-estică a ţării în centrul Podişului Transivaniei,
fiind cuprins între meridianele 23°55' şi 25°14' longitudine vestică şi paralele 46°09' şi 47°00'
latitudine nordică.
1
Cu o suprafaţă de 6.714 km2, ceea ce reprezintă 2,8% din suprafaţa ţării, judeţul Mureş se
învecinează la nord-est cu judeţul Suceava pe o distanţă 16 kilometri, la est cu judeţul
Harghita pe o distanţă 159 kilometri între localităţile Archita şi Neagra, la sud-est cu judeţul
Braşov pe o distanţă de 26 kilometri între Apold şi Archita, la sud cu judeţul Sibiu pe o
distanţă de 98 kilometri între localităţile Corneşti - Apold, la vest cu judeţul Cluj pe o distanţă
de 67 kilometri Hădăreni şi Sărmăşel-Gară, la nord cu judeţul Bistriţa-Năsăud pe o distanţă
116 kilometri între Sărmăşel Gară - Andreneasa, iar la sud-vest cu judeţul Alba pe o distanţă
de 45 kilometri Hădăreni - Corneşti.
2.1. Relieful
Caracteristica generala a reliefului judetului Mures o constituie etajarea de la est la vest,

judetul Mures coboara in trepte de pe crestele Carpatilor Rasariteni inspre Campia
Transilvaniei si Podisul Tarnavelor. Asadar in limitele judetului se deosebeste un sector mai
inalt de munti, si unul mai coborat, de podis.
Relieful colinar si de podis ocupa jumatate din suprafata judetului, pe cand cealalta jumatate
revine dealurilor subcarpatice transilvanene si muntilor vulcanici Caliman si Gurghiu.
2
In partea de nord si de est a judetului se desfasoara culmile vulcanice al Calimanului si

Gurghiului (doar culmile sudice, respectiv vestice sunt pe teritoriul judetului).
Situati la nordul judetului Mures, muntii Caliman constituie cel mai proeminent edificiu
vulcanic din tara noastra. Fiind cei mai inalti din sirul vulcanic, inaltimile maxime se
intalnesc pe varful Pietrosul 2100 m, varful Ratitis 2022 m si varful Bistricior 1990 m. Muntii
Caliman spre sud se intind pana in valea Muresului. Ei se continua cu muntii Gurghiu,
cuprinsi intre valea Muresului si Tarnava Mare, care sunt mai scunzi decat muntii Caliman.
Punctele cele mai inalte a acestor muntii vulcanici sunt reprezentate prin varful Saca 1776m,
varful Tatarca 1689 si varful Batrana 1634 m. Muntii Calimani sunt separati de muntii
Gurghiului de defileul Muresului intre Toplita si Deda.
Unitatile deluroase apartinand Podisului Transilvaniei sunt structurate in trei unitati. Campia
Transilvaniei, Podisul Tranavelor si Subcarpatii Transilvaniei.
Campia Transilvaniei situata la nord-vest de Mures este o regiune mai joasa, formata din
dealuri scunde, avand in medie 500 m inaltime si fiind brazdata de vai largi. Datorita pantei
line pe care se intind ogoarele si a lipsei padurii aceasta regiune este denumita campie.
Campia Transilvaniei (partea din judetul Mures) include campia colinara a Sarmasului,
Dealurile Madarasului, Comlodului si Ludusului.
Podisul Tarnavelor extins la sud de Mures are o infatisare cu totul deosebita fata de Campia
Transilvaniei. Aici dealurile sunt mai inalte (peste 600 m), iar culmile au versanti mai
povarniti si acoperiti cu paduri. Podisul este strabatut de la est la vest de raurile Tarnava Mare
si Tarnava Mica, de unde-i vine si numele. Podisul Tranavelor include Podisul Targu Mures
(dealul Nirajului 500 m) si Podisul Jacodului (dealul Nadesului), Podisul Dumbravenilor,
Podisul Vanatorilor (subunitate a Podisului Hartibaciu). In partea de est a judetului, in zona
cutelor diapire sunt situati Subcarpatii Transilvaniei. Au altitudine de 600-1000 m si sunt
reprezentati prin dealurile Muresului, Subcarpatii Tarnavelor (Bichesu 1080 m, Santioara 756
m, Laposu 628 m) si Subcarpatii Reghinului.
2.2. Principalele ape și lacuri
3
 Râul Mureş cu 187 de kilometri pe teritoriul judeţului Mureş din 761 kilometri în
România şi 803 lungimea totală a râului
 Târnava Mare cu 43 kilometri pe teritoriul judeţului Mureş din totalul de 246
kilometri
 Târnava Mică cu 115 kilometri pe teritoriul judeţului Mureş din cei 196 kilometri cât
are râul
 Râul Niraj cu o lungime de 78 kilometri toţi aceştia găsindu-se în judeţul Mureş
 Râul Gurghiu având 55 kilometri aceştia fiind în întregime pe teritoriul judeţului
Mureş
 Zau de Câmpie - lac artificial suprafaţa lui fiind de 133 hectare folosit ca iaz piscicol
 Văleni - lac artificial având suprafaţa de 53 hectare, utilizat ca iaz piscicol
 Şăulia - lac artificial cu o suprafaţă de 48 hectare folosit ca iaz piscicol
 Iernut - lac artificial, suprafaţa lacului este de 122 hecatre, este un heleşteu piscicol
 Tăureni - lac artifical având suprafaţa de 53 hectare folosit ca helşteu piscicol
 Fărăgău - lac natural cu apă dulce cu o suprafaţă de 38 hectare
 Lacu Ursu - la Sovata, lac natural având o suprafaţă de 5 hectare
2.3. Cele mai înalte vârfuri muntoase

 Vârful Pietrosu în Munţii Căliman cu o altitudine de 2100 metri
 Vârful Răchitiş în Munţii Căliman cu o altitudine de 2022 metri
 Vârful Bistricioru în Munţii Căliman cu o altitudine de 1990 metri
 Vârful Saca în Munţii Gurghiului cu o altitudine de 1777 metri
 Vârful Tătarca în Munţii Gurghiului cu o altitudine de 1688 metri
 Vârful Fanacelu în Munţii Gurghiului cu o altitudine de 1684 metri
 Vârful Bătrâna în Munţii Gurghiului cu o altitudine de 1634 metri
 Vârful Crucii în Munţii Gurghiului cu o altitudine de 1515 metri
Cadrul natural deosebit de pitoresc al judetului ca si numeroasele monumente de cultura, arta,

istorice si ale naturii creeeaza conditii pentru o activitate turistica ampla.
Cel mai mare oras al judetului, este deopotriva centru economic, turistic si cultural, fiind unul
din cele mai atragatoare orase ale tarii.. Recunoscut ca un oras curat si placut, accesul în
Târgu Mures este posibil pe sosele si calea ferata, dar si pe cale aeriana, aeroportul Târgu
Mures - Vidrasau având curse regulate spre Bucuresti, ceea ce face posibila legatura cu orice
punct de pe glob, dar si posibilitati pentru a asigura curse charter.
"Oras al trandafirilor" , Târgu Mures ofera posibilitati multiple pentru includerea sa în
traseele turistice.
4
3. Rezervatiile natural din județul Mureș
Lista rezervațiilor naturale din județul Mureș cuprinde ariile protejate de interes național
(rezervații naturale), aflate pe teritoriul administrativ al județului Mureș, declarate prin Legea
Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național -
Secțiunea a III-a - arii protejate).
5
3.1. Parcul Natural Defileul Mureşului Superior
3.1.1. Localizare
Integritatea şi contactul dintre om şi natură este baza desemnării acestui parc natural, scopul
principal fiind păstrarea acestei conectivități şi a continuității modului de gospodărire
tradițională, conservând şi apărând astfel habitatele şi existența speciilor ocrotite. Parcul
Natural Defileul Mureșului Superior are suprafața de 9.156 ha și se află în raza administrativă
a comunelor Deda, Răstolița, Lunca Bradului și Stânceni din județul Mureș. Defileul Deda-
Topliţa are o lungime de 33 km şi formează limita dintre Munţii Călimani şi Munţii
Gurghiu, de natură vulcanică, din grupa centrală a Carpaţilor Orientali. Munţii Călimani şi
Gurghiu, munţi situaţi la nord şi respectiv la sud de defileul Mureşului aparţin
compartimentului sud - estic al lanţului vulcanic neogen Oaş – Gutâi – Ţibleş – Călimani –
Harghita.
Defileul leagă Depresiunea Giurgeului cu Podişul Transilvaniei şi reprezintă cea mai lungă
străpungere prin lanţul vulcanic din ţara noastră. Defileul este caracterizat de prezenţa unor
sectoare foarte înguste, cu versanţi abrupţi şi înalţi, cu numeroase conuri de dejecţie alcătuite
din bolovăniş vulcanic.
3.1.2. Istoric
Prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
naţional- Secţiunea a III-a - zone protejatel, Anexa I articolul I pct 2 cu nr. 2638 a fost
desemnat aria protejată Defileul Deda-Topliţa cu o suprafață de 6000 ha și cu nr. 2639
Defileul Mureşului cu o suprafață de 7733 ha. Cu Hotărârea nr. 1143 din 18 septembrie
2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate, a fost desemnat Parcul Natural Defileul
Mureșului Superior cu o suprafață de 9156 ha. A fost avizat de Comisia pentru Ocrotirea
Monumentelor Naturii cu nr. 1.098/CJ/25.04.2006 B, 1.752/4.04.2006 .
3.1.3. Limitele
Limita nordică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior Porneşte de pe malul

drept al râului Mureş și urcă pe pârâul Bistra, până la confluența cu primul afluent care
coboară dinspre Pleșa Bistrii. În continuare urcă spre nord-est pe firul pârâului până la pădure
(borna 246), coteşte la est și urcă pe cumpăna de apă între valea Bistrii și Sterinoasa (cota 595
m), dar părăsește culmea spre nord și ocoleşte obârșia pârâului Sterinoasa, ajungând la pădure
(borna 245). De aici urmărește limita pădurii până pe culmea Sterinoasei, se îndreaptă spre
nord (bornele silvice 244, 3), coboară în valea Corbului (bornele 4, 8), urcă pe versantul opus
(borna 7) și continuă pe culmea secundară până în valea Gălăoaia (borna 13). De aici limita
urcă spre est, nord-est (bornele silvice 147, 127, 146), până pe vârful Runcului (914 m) și se
orientează în continuare spre est pe culmea ce delimitează valea Mureşului, cu urcuşuri și
coborâșuri (bornele 156, 163, 174), vârful Ulmului (927 m), valea Vișa (bornele 185, 216,
215, 3, 2), părăul Porcului, trece la limita pădurii cu pășunea Răstolița, vârful Porcu (bornele
26, 23, 32) și coboară pe valea Răstolița în capătul comunei Răstolița (borna 410). Continuă
urmând valea Răstolița și urmărește printr-un urcuş pronunţat pârâul Bannfy (bornele 457,
456) până pe culmea ce străjuiește valea Mureşului, trece de vârful Fântânel - 1.070 m
(bornele 479, 501), vârful Sărăcin - 1.043 m (bornele 502, 515), urmează limita pădurii cu
6
pășunea Lunca Bradului, ajungând în vârful Runcului. În continuare limita coboară până la
liziera pădurii (bornele 68, 62) și pe culmea secundară ce urmărește valea Mureşului, coboară
apoi la pârâul Bisericii (bornele 60, 43, 56, 57), urcă pe culme și coboară la pârâul Fântânel
(bornele 82, 34), urcă pe culme și coboară pe valea Ilvei (bornele 33, 105, 40, 103, 104), urcă
pe pârâul Ilva până la confluența dintre pârâul Ilvei și pârâul Ungurașu (borna 765). Din acest
punct limită urcă pe o culme secundară prin pășune, urmărește liziera pădurii (bornele 759,
754, 745, 739), până în fânețele din zona vârfului Neagra (1.122 m). Din vârf limita coboară
la pârâul Neagra Călin (bornele 836, 838), urcă apoi spre sud-est pe culme (bornele 887, 901)
și iar coboară la pârâul Niculeștilor (bornele 902, 930). În continuare urcă pe culmea
secundară, trecând prin bornele 931, 927, 919, ajungând în pășunea de pe culme, și coboară
pe interfluviul dintre pârâul Borța și pârâul Zebrac până la talvegul acestuia (bornele 13, 9,
351, 340). Din acest loc limita urcă și urmează culmea secundară ce urmărește valea
Mureşului trecând prin vârful Leu (1.147 m), coborând apoi spre sud-est pe culme (bornele
silvice 138, 137, 136, 134, 135, 148, 208, 193) până la pârâul Mermezeu, în zona de
intersecţie a drumului forestier cu drumul de exploatare cariera de piatră. În continuare urcă
spre est pe culmea secundară, trece deasupra peretelui superior al carierei și ajunge pe vârful
Drăgășel (938 m), coboară în pârâul Dușa (bornele 288, 287, 291, 295), apoi urcă în culmea
Pietrii (borna 332).
Limita estică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior Limita coboară pe culmea
Pietrii (limita administrativă a judeţului Mureş) până la răul Mureş (borna 336), traversează
râul și urcă pe culmea Ciobotanului prin pășune, urmărind liziera pădurii (borna 314, 315),
traversează pârâul Ciobotani până la vârful Dealul Glighii (973 m). Limita sudică a Parcului
Natural Defileul Mureșului Superior Limita coboară de pe vârful Dealul Glighii spre nord-
vest, urmărește liziera pădurii (bornele 330, 325) până la confluenta pâraielor Gudea Mică și
Gudea Mare (bornele 326, 600). În continuare urmează un urcuş spre vest pe o culme
secundară prin pădure (bornele 603, 616), traversează Bătca Gudea (1.113 m), capătul de sus
al Dealului Zbanghii, și pe limita pădurii sub Poiana Şestina Mare (bornele silvice 307, 314)
urcă pe vârful Maguricea (1.016 m). De aici se urmează culmea ce coboară spre nord-vest la
pârâul Meştera (bornele 318, 324, 330), se urcă spre sud-vest prin pășunea Meşterului pe
cumpăna de apă dintre Jingul și Meştera. În continuare limita coteşte spre nord până la limita
pădurii de protecţie (borna 359), apoi face o cotitură spre nord-vest până la cota 975 m și
coboară la pârâul Jangul (bornele silvice 364, 365). Urmează un urcuş spre sud-vest pe o
culme secundară, coboară spre nord-vest pe cumpăna dintre Jangul și Neagra la pârâul
Neagra între Craci (bornele 398, 397, 418, 417). Limita de aici coteşte spre sud-vest și pe
liziera pădurii ajunge pe Dealul Doamnei, coteşte spre nord-vest, tot pe limita pădurii până la
borna 444 și coboară la pârâul Iadului (borna 445), urmând să urce pe creasta Piciorul Lung,
(borna 451). În continuare se coboară pe cumpăna de ape pe limita fondului forestier, se
traversează pâraiele Arsita si Gyarfas până la vârful Lunca Bradului (905 m) (bornele 452,
458, 466, 468, 467, 471, 472, 501, 502). Limita coboară pe pârâul Bufantau, urcă și apoi
coboară la pârâul Sălard (bornele 482, 505, 485, 491, 490). Din valea Sălardului (borna 484),
limita coteşte spre sud-vest urcând pe culme pe vârful Hiclean - 1.024m (bornele 484, 485,
489), coboară pe culmea Corbului la borna 2, la pârâul Pescoasa Mare (borna 3), urcă pe
culmea Pescoaselor și coboară la pârâul Pescoasa Mică (bornele 28, 38, 39), urcă la vârful
Plaiul Borții (1.082 m) (bornele 43, 42). Limita continuă spre nord-vest pe interfluviul dintre
bazinul Mureşului și bazinul Iodului, vârful Listeș - 1.062 m, și pe plaiul Iodului până în
valea Iodului (bornele 122, 99, 105). Din acest punct limita urcă pe valea Iodului, urmează o
culme secundară pe interfluviul stâng Lespedea (bornele 233, 241) și coboară până la pădurea
mare (borna 237), de aici la pârâul Costeasa (borna 246). În continuare urcă spre vest pe
culme, coteşte la sud-vest și urcă la cota 766 m (borna 250), în continuare pe culmea dintre
7
bazinul Mureşului și bazinul Borzia (borna 248). Din piscul Şoimului (borna 10) coboară și
traversează pârâul Borzia, la confluența cu Zăpodia Arsura (bornele 7, 8), urcă pe Zăpodia
Pleşilor (borna 46) și, după primul afluent, coteşte la vest și, urcând pe o culme secundară,
ajunge in culmea Fagețel - culmea dintre Valea Mureşului și valea Borzia, sub plaiul Borzia
(bornele 51, 52, 65). Limita vestică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior porneşte
de pe culmea dintre valea Mureşului și valea Borzia, coboară pe creasta secundară până la
limita pădurii (borna 68) și urmărește limita fondului forestier și un pârâiaș până la râul
Mureş (bornele 69, 53, 54, 56), urmărește malul stâng al Mureşului până la confluența cu
pârâul Bistra. Zonare internǎ Zonarea internă a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior
din punct de vedere al necesitǎţii de conservare a diversitǎții biologice se va face prin
planurile de management, (în termen de 9 luni de la încheierea contractului de administrare)
conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţǎ a Guvernului nr. 57/2007
privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei
sălbatice.
3.1.4. Zonare internă
Zonarea internă a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior din punct de vedere al
necesitǎţii de conservare a diversitǎții biologice se va face prin planurile de management, (în
termen de 9 luni de la încheierea contractului de administrare) conform prevederilor art. 22
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţǎ a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice.
3.1.5. Pedologie
Ca un ultim act al proceselor geodinamice majore care au condus la edificarea Carpaţilor

Orientali, acest lanţ vulcanic este constituit din vulcanite de subducţie cu o compoziţie
preponderent andezitică dar se întâlnesc toate speciile de roci efuzive de la riolite până la
bazalte.
Solurile formate, în condiţii staţionale determinate de variaţia altitudinii, fragmentării
reliefului, înclinarea terenului, expozițiile dominante, sunt următoarele:
- brun tipic - ce domină în zona făgetelor din Sebeş, Iod, Gălăoaia
- brun acid tipic - dominant în tot defileul, masiv găsindu-se în zona Androneasa,
Ilişoara, Neagra, Meştera, între Gudea şi Lunca Bradului
- brun acid andic
- brun acid litic - insular în zona Androneasa, Lunca Bradului
- brun eu-mezobazic litic - insular în zona Androneasa
La ieşirea din defileu pe păşuni şi fâneţe, se găsesc soluri cenuşii cu conţinut redus de humus,
pe substraturi argiloase.
3.1.6. Hidrologie
În cadrul Parcului Natural Defileul Mureșului Superior, adâncimea apei variază de la

0,6 la 3 m. Viteza apei variază în funcţie de mărimea debitului şi valoarea pantei, existând
porţiuni în care curentul înregistrează 0,6 m/sec dar şi zone în care viteza depăşeşte 1,5
m/sec.
În cadrul Defileului Topliţa – Deda bazinul râului are un aspect relativ simetric. Albia
Mureşului poate fi împărţită în trei sectoare cu caracteristici diferite.
Între văile Topliţa şi Sălard lăţimea văii variază până la 800 m, apar terase etajate, iar
afluenţii formează conuri de dejecţie bine individualizate. Albia minoră este destul de îngustă
8
(sub 50 m), având aluviuni formate din pietrişuri grosiere, iar în coturi – plaje mici din pietriş
mărunt şi nisipuri grosiere. La confluenţa Mureşului cu pâraiele mai mari apar depresiuni de
eroziune formate din roci mai puţin dure (Stânceni, Neagra, Ilva).
Între Sălard şi Răstoliţa valea se îngustează, versanţii sunt abrupţi, alimentând albia cu
blocuri de stâncă şi bolovani, fapt ce conferă aluviunilor un caracter grosier. Aici curentul
apei este mai rapid urmare a numeroaselor praguri existând porţiuni cu adâncimi mai mari.
De la Răstoliţa, valea se lărgeşte din nou, albia majoră atinge lăţimi mari, iar patul albiei
minore este format din pietriş cu intercalaţii de bolovani. Valea formează pe alocuri răstoace
ce alternează cu porţiunile înguste, în funcţie de apropierea versanţilor.
La Răstoliţa, lăţimea bazinetului ajunge până la 1 km. Ultimul afluent al Mureșului din
Munţii Călimani – Bistra Mureşului, defineşte şi limita din aval a defileului, râul pătrunzând
de aici în Depresiunea Transilvaniei.
3.1.7. Clima
Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 5,30C – la Topliţa şi cca.7,2°C la

Gălăoaia.
Stratul de zăpadă se menţine în medie 100 – 120 de zile, din luna noiembrie şi ţine până
în lunile martie – aprilie; grosimea stratului variază în medie între 20 – 35 cm.
Vânturile, element caracteristic defileelor montane, au frecvenţa mare iar viteza medie anuală
este de cca. 30 km/h, depăşind frecvent 3,8 m/sec.
3.1.8. Flora și vegetația
Covorul vegetal a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior este dominat de specii
montane mezofile, mezoterme slab acidofile, neutre.
Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de păduri de amestec fag, molid şi brad.
Influenţa curenţilor aerieni, care imprimă climei un caracter mai rece şi umed se oglindeşte în
structura asociaţiilor vegetale. Astfel, deşi dominante sunt pădurile de amestec răşinoase-
foioase, în amonte de Lunca Bradului, molidul coboară pe alocuri până la 600 m, apărând o
extrazonalitate a asociaţiilor de molidişuri. Mari suprafeţe sunt ocupate de făgete în jurul
comunei Răstoliţa şi Bistra Mureşului. Stratul de ierbacee este bogat, cu specii valoroase
ca: Dentaria glandulosa, Symphytum cordatum, Ranunculus carpaticus. Cele mai frumoase
molidişuri cu Leucanthemum waldsteinii se găsesc în jurul comunei Lunca Bradului şi
Stînceni. În lipsa luminii în stratul ierbos, speciile ierboase vegetează mai ales la margini de
pădure, ex.: Aconitum moldavicum, Hieracium rotundatum, Pulmonaria rubra.
Pădurile de luncă sunt prezente aproape în tot cursul defileului, lângă râul Mureş. În
amonte de Lunca Bradului ele au o răspândire mai redusă, cu predominarea speciilor de Salix
(Salix triandra, S. viminalis, S. pentandra). În aval de Lunca Bradului, pâlcurile sunt mai
mari, iar speciile dominante devin, de astă dată, Alnus glutinosa şi Alnus incana. Cele mai
frumoase aninişuri sunt cele în al căror strat ierbaceu predomină Matteucia strutiopteris din
jurul localităţilor Androneasa şi Răstoliţa.
În zonele de îngustări excesive ale defileului, în locul pădurii s-au instalat buruienişurile de
luncă cu câteva exemplare de salcie şi arin.
Aceste formaţiuni ierboase de talie înaltă sunt foarte bogate în specii, multe cu flori mari şi
aspect decorativ, ca de ex. Telekia speciosa, Filipendula ulmaria, Chaerophyllum hirsutum
subsp. glabrum, Carduus nutans, Cirsium erisithales, Thalictrum aquilegifolium,
reprezentănd o notă aparte în peisaj.
Din peisajul defileului se remarcă şi vegetaţia de stâncărie. Stâncile şi pereţii stâncoşi,
reprezintă mari suprafeţe pe versantul drept al Mureşului. Vegetaţia saxicolă a defileului este
9
foarte bogată.
Numărul de elemente florale determinate până în prezent în defileu, reprezintă aproximativ
30,88% din totalul speciilor cunoscute în flora ţării noastre. Ponderea cea mai mare de
reprezentare o au familiile: Asteraceae (136), Poaceae (71), Rosaceae (53), Lamiaceae (49),
Cyperaceae (47), Brassicaceae (43), Fabaceae (41), Apiaceae (40), Scrophulariaceae (38),
Ranunculaceae (35), Caryophyllaceae (34) şi Orchidaceae (21) (Oroian 1998). În ansamblul
lor aceste 12 familii alcătuiesc fondul de bază din conspectul floristic al teritoriului studiat
însumând 60,09 % din totalul taxonilor identificaţi.
Speciile rare şi periclitate în defileu sunt în număr de 15 după cum urmează: Angelica
palustris, Arnica montana,Calla palustris, Carex chordorrhiza,Cicuta virosa, Dianthus
barbatus ssp. Compactus, Hyoscyamus niger, Laser trilobum,Laserpitium krapfii,Oenanthe
aquatica, Polemonium caeruleum, Silene armeria, Streptopus amplexifolius, Trollius
europaeus, Woodsia ilvensis, Thymus comosus (Oroian 1998).
Coada zmeului (Cala palustris)
Este o specie de plantă acvatică rară, care se găsește în Parcul Natural Defileul Mureșului
superior în mai multe locuri. Dimensiunile acestei plante sunt reduse, rareori trecând de 35
cm. Tulpina este târâtoare. Coada zmeului se remarcă prin rizomul foarte dezvoltat, dar și
prin frunzele mari, lucioase, consistente, puternice. Înflorește la sfârșitul primăverii și
începutul verii, fructele fiind nişte bobiţe roşii.
3.1.9. Fauna
Este bogată în specii, iar rata speciilor rare sau periclitate este destul de mare.
Existenţa multor specii a fost constatată şi în cursul evaluării carnivorelor mari. Altele sunt
constatate din excrementele carnivorelor (lup, vidră etc.).
Speciile din avifauna defileului pot fi grupate în două mari grupe: păsări clocitoare şi cele
care au fost observate ocazional, sau vizitatori de iarnă.
În ultimele patru decenii (1945-2005) în defileul Mureşului s-au semnalat 95 specii
(73,64% din total) clocitoare sau probabil clocitoare (au fost observate exemplare tinere în
perioada de cuibărire) şi 34 (26,35%) specii observate accidental, sau ca oaspete de vară/iarnă
neexistând date despre eventuala cuibărire a lor.
Fauna piscicolă a Mureşului în defileu este foarte variată şi bine reprezentată.
Lostriţa (Hucho hucho)
10
Unul din cei mai nobili pești din țara noastră, din nefericire pe cale de dispariție. Este
răspândită numai în bazinul Dunării, în zonele superioare ale Dunării și pe afluenți. În
România mai supraviețuiește în câteva râuri de munte Dorna, Bistrița, Tisa, Mureș, Cerna și
în unele lacuri Bicaz, Vidra, Vidraru.
Deși până în urma cu câțiva ani era un peste foarte răspândit în apele de munte și colinare,
pescuitul abuziv și poluarea au dus aceasta specie în pragul dispariției. Este cel mai mare
salmonid din apele noastre, ajungând la dimensiuni impresionante, astfel au fost semnalate
exemplare de peste 30 de kg la noi în ţară și de 52 kg în Croația.
Corpul este cilindric, gura mare, armată cu dinți puternici. În general culoarea este argintie,
cu spinarea mai închisă, maro-aramie, roșcată pe laturi. Burta variază de la alb lăptos la
galben. Numărul lostrițelor în România a scăzut considerabil iar arealul de viaţă este tot mai
mic în fiecare an. Dacă nu se vor lua masuri speciale de protejare a acestei specii este foarte
posibil ca numai în câțiva ani lostrița sa fie pusă în galeria viețuitoarelor dispărute din
România, alături de multe altele. Mureşul este printre puţinele ape mari de munte de la noi,
apte pentru dezvoltarea lostriţei.
3.1.10. Peşteri de mulaj
Peşterile de mulaj sunt prezente în defileul Topliţa-Deda, între localităţile Răstoliţa şi Neagra,
pe versantul drept al văii Mureşului. În afara peşterilor de mulaj, în defileu s-au format şi
peşteri de alterare, acestea apar atât pe versantul stâng, cât şi pe cel drept al văii. Ca extindere
sunt mai mari şi din punct de vedere turistic, mai atractivi. Cavităţile sunt defapt urmele
trunchiurilor acoperite de sedimentul vulcanic. Acest sediment a ajuns la suprafaţă odată cu
dezvoltarea văii. Sunt considerate forme unice în România. Nu sunt cunoscute în rândul
turiştilor, şi nu au nici bibliografie prea vastă.
După relatările speologilor mureşeni, în defileu, şi pe văile aferente sunt peste 100 de cavităţi,
dar nu toate ajung la 5 m lungime, lungimea minimă a unei peşteri. Din acest număr mare de
cavităţi, în lipsa unei hărţi exacte, în această prima fază a cercetării, s-au găsit 16, din care 10
sunt mai lungi de 5 metri.
11
3.1.11. Comunități
Suprafaţa Parcului Natural Defileul Mureșului Superior se extinde pe teritoriul

administrativ al comunelor Stânceni, Lunca Bradului, Răstoliţa, Deda din județul Mureș.
3.2. Parcul Național Călimani
Parcul Național Călimani este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a
II-a IUCN (parc național, zonă specială de conservare), situat în partea central-nordică
a României, pe teritoriul administrativ al județelor: Mureș, Suceava, Harghita și Bistrița-
Năsăud
3.2.1. Localizare
Aria naturală se întinde în partea nord-estică a județului Mureș (pe teritoriile administrative
ale comunelor Lunca Bradului, Răstolița și Stînceni); cea sud-vestică a județului Suceava (pe
teritoriile comunelor Dorna Candrenilor,Panaci, Poiana Stampei și Șaru Dornei și al
orașului Vatra Dornei); cea nord-vestică a județului Harghita (pe teritoriul comunei Bilbor și
al orașului Toplița); și cea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al
comuneiBistrița Bârgăului
3.2.2. Descriere
Prima propunere de instituire a Parcului Național Călimani a avut loc în anul 1975, acesta
urmând să fie declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea
Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone proteajate). În
anul 2003, prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie[5] (privind delimitarea rezervațiilor
biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora),
urmează să se restabilească limitele și suprafața acestuia.
Parcul reprezintă o zonă montană cu forme de relief diversificate: vârfuri (Pietrosul
Călimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m, Lucaciu - 1778 m, 12 Apostoli
- 1760 m, Ciomatu - 1.301 m), abrupturi stâncoase, chei, văii, doline, măguri, lapiezuri,
ponoare, poiene; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști.
12
Imagine din parc
Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri acidofile de Picea abies din
regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din
regiunea montană, Pajiști montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase,
Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifollium, Tufărișuri cu specii subarctice de
Salix, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de
floră și faună specifică Orientalilor.
Situat în Munții Călimani și incluzând cel mai mare crater vulcanic din România cu un
diametru de circa 10 km (stins în prezent), Parcul Național Călimani cu o suprafață totală de
24.566 ha, are în componență rezervațiile naturale:Doisprezece Apostoli (cu Poteca
tematică 12 Apostoli), Jnepenișul cu Pinus cembra - Călimani și Lacul Iezer și se suprapune
ariei de preotecție specială avifaunistică Munții Călimani (sit SPA) - Natura 2000[6].
3.2.3. Flora
Flora ariei protejate are în componență specii vegetale (arbori, arbusti și ierburi) distribuite
etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologică,
caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite.
Arbori și arbusti[modificare | modificare sursă]
Conifere cu specii arboricole de: brad (Abies alba), larice (Larix decidua), zâmbru (Pinus
cembra), tisă (Taxus baccata), pin de pădure (Pinus sylvestris), jneapăn (Pinus
mugo), ienupăr (Juniperus sibirica) sau ienupăr (Juniperus communis).
Păduri de foioase cu arboret de: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus
petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), arțar (Acer platanoides), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus
excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), ulm (Ulmus
glabra),arțar (Acer platanoides), răchită (Salix bicolor), salcie albă (Salix eleagnos), arin de
munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa).
Arbusti cu specii de: smârdar (Rhododendron kotschyi), corn (Cornus mas), alun (Corylus
avellana), păducel (Crataegus monogyna), afin (Vaccinum myrtillus L.), socnegru (Sambucus
nigra), mur (Robus fruticosus), zmeur (Robus idaeus), măceș (Rosa
canina), merișor (Vaccinium vitis-idaea).
Ierburi și flori[modificare | modificare sursă]
La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de
mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemicepentru această zonă.
13
Bulbuc de munte (Trollius europaeus)
Specii floristice: angelică (Angelica archangelica), unghia păsării (Viola dacica), urechea
iepurelui (Bupleurum longifolium), buruiana de junghiuri (Cephalanthera longifolia),
mlăștiniță (cu specii de Epipactis atrorubens și Epipactis helleborine), ghințură punctată
(Gentiana punctata), crețușcă (Filipendula ulmaria), fratele-priboiului (Geranium
sylvaticum), bulbuc de munte (Trollius europaeus), o orhidee din specia Gymnadenia
odoratissima, buhai (Listera ovata), buhăieș (Listera cordata), mălaiul cucului (Luzula
pallescens), sor-cu-frate (din specia Melampyrum saxuosum), mierluță (Minuartia verna),
poroinic (Orchis ustulata), darie (Pedicularis exaltata), pușca-dracului (Phyteuma
tetramerum), cărbuni (Phyteuma vagneri), stupiniță (Platanthera bifolia), morcoveancă
(Pleurospermum austriacum), gălbenușă (Potentilla tabernaemontani), piciorul-cocoșului
(Ranunculus carpaticus),scorzonera (Scorzonera purpurea), cruciuliță (Senecio aquaticus
ssp. barbareifolius), spălăcioasă (Senecio fluviatilis), degetăruț(Soldanella montana),
cimbrișor (cu specii de Thymus comosus și Thymus glabrescens), orhidee sălbatică
(Traunsteinera globosa), dioc (Centaurea phrygia), garoafă de munte (Dianthus
tenuifolius), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) sau păiușuri cu specii de Festuca
porcii și Festuca carpatica.
3.2.4. Fauna
Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele aflate pe
lista roșie a IUCN) de mamifere și păsări.
Mamifere cu specii de: urs brun (Ursus arctos), cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus
capreolus), lup cenușiu (Canis lupus), mistreț (Sus scrofa), vulpe(Vulpes vulpes
crucigera), râs (Lynx lynx), vidră (Lutra lutra), veveriță (Sciurus carolinensis), jder (Martes
14
martes), dihor (Mustela putorius), cârtiță (Talpa europaea), chițcan de munte (Sorex alpinus),
chițcan de pădure (Sorex araneus), șoarece de câmp (Microtus arvalis) sau specii de lilieci.
Păsări cu specii de: acvilă de munte (Aquila chrysaetos), uliu-păsărar (Accipiter nisus),
pițigoi moțat (Aegithalos caudatus), cocoș de munte (Tetrao urogallus),uliu
porumbar (Accipiter gentilis), acvilă-țipătoare-mică (Aquila pomarina), corb (Corvus corax),
mierlă de apă (Cinclus cinclus), codobatură galbenă (Motacilla flava),mugurar (Pyrrhula
pyrrhula), codobatură-de-munte (Motacilla cinerea), ciocănitoare-de-munte (Pycoides
tridactylus), scatiu (Carduelis spinus), pițigoi-de-brădet (Parus ater), forfecuță (Loxia
curvirostra), sticlete (Carduelis carduelis), pițigoi-moțat (Parus cristatus), șoim
călător (Falco peregrinus), aușel (Regulus regulus), sturz-cântător (Turdus philomelos), sitar
de pădure (Scolopax rusticola).
3.2.5. Căi de acces
 Drumul național DN15 pe ruta: Târgu Mureș - Reghin - Brâncovenești - Lunca

Bradului - Stînceni
3.2.6. Monumente și atracții turistice
În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic;

astfel:
 Biserica de lemn "Sfântul Nicolae" din Răstolița, construcție secolul al XVIII-lea,

monument istoric.
Biserica de lemn din Răstolița
 Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Poiana Stampei, construcție secolul al XIX-
lea, monument istoric.
 Biserica de lemn din Bilbor construită între anii 1795-1797.
 Mănăstirea de călugări de la Toplița ctitorită în anul 1924 de către Miron Cristea,

primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
15
 Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei, construcție 1902.
 Biserica romano-catolică Schimbarea la Față a lui Isus, construcție 1905.
 Cazinoul Băilor din Vatra Dornei, construcție 1898, monument istoric.
 Gara Vatra Dornei, construcție 1902, monument istoric.
 Clădirea Izvorului „Sentinela” din Vatra Dornei, construcție 1896, monument istoric.
 Moara de lemn din satul Șaru Dornei, construcție 1890, monument istoric.
 Casa Gavril Candrea din Dorna Candrenilor, construcție secolul al XIX-lea,

monument istoric.
 Ariile naturale: Defileul Deda - Toplița, Codrul secular Giumalău, Cheile

Zugrenilor, Piatra Țibăului, Rezervația Bila-Lala, Obcina Feredeului (sit SPA), Cascada
de apă termală Toplița, Pârâul Dobreanului, Stâncile Tătarului, Munții Călimani, Tăul
Zânelor, Valea Repedea,Cheile Bistriței Ardelene.
3.3. Defileul Deda –Toplița

Defileul Deda - Toplița este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-
a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul
județului Mureș.
2.3.1 Localizare
Rezervația naturală inclusă în Parcul Natural Defileul Mureșului Superior se află în nord-
estul județului Mureș, pe teritoriile administrative al comunelor Deda, Răstolița, Lunca
Bradului și Stânceni și este străbătută de drumul naționalDN15, care leagă
municipiul Toplița de Reghin.
2.3.2. Descriere
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[3] și o suprafață de[4].
Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Defileul Mureșului
Superior[5] și reprezintă o zonă peisagistică (păduri de luncă, făgete, aninișuri și specii
ierboase) încadrată în două bioregiuni (continentală și alpină) din estul Transilvaniei, pe
cursul superior al Mureșului, între Munții Călimani și Gurghiu.
Fauna rezervației este una diversificată, bogată în specii de mamifere, păsări, pești, reptile și
amfibieni.
16
2.3.3 Monumente si atracții turistice

În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și
turistic; astfel:
 Biserica de lemn "Sf. Nicolae" din Răstolița, construcție secolul al XVIII-lea,

monument istoric.
Biserica de lemn din Răstolița
 Mănăstirea de călugări de la Toplița construită în anul 1924 de către Miron Cristea.

Mănăstirea adăpostește un muzeu cu colecții de carte veche bisericească, icoane vechi și
obiecte de cult.
 Biserica de lemn a fostei mănăstiri "Pârâul Doamnei" din Moglănești,

construcție 1710, monument istoric.
 Biserica ortodoxă "Sf. Arhangheli" din Toplița, construcție 1867, monument istoric.
 Biserica de lemn din Mănăstirea Toplița (Harghita)
 Biserica de lemn a mănăstirii "Sf. Ilie" din Stânceni strămutată în Toplița, construcție
1847, 1910, monument istoric.
 Arii protejate: Parcul Național Călimani, Parcul Natural Defileul Mureșului

Superior, Cascada de apă termală Toplița, Rezervația Lacul Iezer din Călimani.
3.4. Pădurea mociar

Pădurea Mociar este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-
a IUCN (rezervație naturalăde tip forestier), situată în Transilvania, pe teritoriul
județului Mureș
2.4.1. Localizare
17
Aria naturală se află în partea sud-estică a Depresiunii colinare a Transilvaniei, în nord-estul

județului Mureș, pe teritoriul administrativ al comunei Gurghiu, în imediata apropiere de
drumul județean DJ153C, care leagă municipiulReghin de satul Hodac.
2.4.2.Descriere
în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate[3] și are o suprafață de 48
hectare.
Arealul aflat la poalele Munților Gurghiu (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani,
aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor, pe platforma râului Mureș) este inclus în situl
de importanță comunitară - Mociar[4] și reprezintă o arie naturală de interes științific datorită
vârstei multiseculare (400-500 de ani) a stejarilor (Quercus robur 60%) ce alcătuiesc
„Pădurea Mociar”, împreună cu arboret de frasin (Fraxinus excelsior 20%), carpen (Carpinus
betulus 10%) și plop tremurător (Populus tremula10%).
 Drumul național DN16, pe ruta: Cluj Napoca - Zorenii de Vale - Cămărașu - Silivașu
de Câmpie, Bistrița-Năsăud - Urmeniș - Fărăgău - Reghin - drumul județean DJ153C în
direcția Gurghiu.
2.4.4.Monumente și atracții turistice

turistic; astfel:
Biserica reformată din Gurghiu
 Biserica reformată din satul Gurghiu, construcție 1756.
 Biserica romano-catolică din Gurghiu.
 Ansamblul castelului Bornemisza (Castelul Bornemisza, parcul dendrologic, Capela

Rakoczi și turnul), construcție sec. XVIII-XIX, monument istoric (cod LMI MS-II-a-A-
15692).
18
 Fabrica de porțelan din Gurghiu, construcție secolul al XVII-lea, monument istoric

(cod LMI MS-II-a-A-15691).
 Așezarea romană romană de la Gurghiu (Epoca romană).
 Situl arheologic de la Gurghiu (cetăți medievale din sec. XIV; Epoca medievală).
 Rezervația naturală de tip botanic Poiana narciselor Gurghiu.
3.5. Poiana cu narcise Gurghiu
Poiana cu narcise Gurghiu este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a
IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în Transilvania, pe teritoriul
județului Mureș
3.5.1. Localizare
Aria naturală se află în partea sud-estică a Depresiunii colinare a Transilvaniei, în nord-estul
județului Mureș, pe teritoriul administrativ al comunei Gurghiu, în imediata apropiere de
drumul județean DJ153C, care leagă municipiulReghin de satul Hodac.
3.5.2. Descriere
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate[3] și are o suprafață de 3
hectare.
Stupitu cucului (Cardamine pratensis)

Poiana cu narcise se află la poalele vestice ale Munților Gurghiu (grupă muntoasă
a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor, în bazinul
hidrografic al râului Gurghiu) și este inclusă în situl de importanță comunitară - Mociar[4].
Zona reprezintă o fâneață mezo-higrofilă, în arealul căreia au fost indentificate mai multe
specii de plante (ce conferă zonei un aspect peisagistic deodebit), printre
care: narcisa (Narcissus stellaris), piciorul cocoșului (Ranunculus repens), bulbucul (Caltha
palustris), floarea-cucului (Lychnis flos-cuculi), stupitu cucului (Cardamine pratensis), calcea
19
calului (Caltha palustris), iarba-câmpului (Agrostis stolonifera), spetează (Juncus effusus),

pipirig (Juncus efussus), firuță (Poa pratensis), păiuș roșu (Festuca rubra) sau rogoz (cu
specii de : Carex brizoides și Carex lasiocarpa).
3.5.3. Căi de acce
de Câmpie, Bistrița-Năsăud - Urmeniș - Fărăgău - Reghin - drumul județean DJ153C
- Gurghiu.
turistic; astfel:
Biserica romano-catolică din Gurghiu
 Biserica reformată din satul Gurghiu, construcție 1756.
 Biserica romano-catolică din Gurghiu.
 Ansamblul castelului Bornemisza (Castelul Bornemisza, parcul dendrologic, Capela

Rakoczi și turnul), construcție sec. XVIII-XIX, monument istoric (cod LMI MS-II-a-A-
15692).
 Fabrica de porțelan din Gurghiu, construcție secolul al XVII-lea, monument istoric

 Așezarea romană romană de la Gurghiu (Epoca romană).
 Situl arheologic de la Gurghiu (cetăți medievale din sec. XIV; Epoca medievală).
 Rezervația naturală de tip botanic Pădurea Mociar.
20
3.6. Rezervația cu lalea pestriță Vălenii de Mureș
Rezervația cu lalea pestriță Vălenii de Mureș este o arie protejată de interes național ce
corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în
în Transilvania, pe teritoriului județului Mureș.
3.6.1. Localizare
Aria naturală este situată în Câmpia Transilvaniei (în bazinul hidrografic al Mureșului), în
extremitatea nordică a județului Mureș (aproape de granița cu județul Bistrița-Năsăud), pe
teritoriul administrativ al comunei Brâncovenești, satul Vălenii de Mureș, în apropierea
drumului național DN15, care leagă Reghinul de orașul Toplița.
3.6.2. Descriere
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de 2,25
hectare.
Aria protejată reprezintă o pajiște naturală cu umiditate ridicată aflată în lunca dreaptă
a Mureșului, în al cărei areal vegetează specii de plante hidrofile rare; printre care: lalea
pestriță (Fritillaria meleagris), floarea cucului (Lychnis flos-cuculi), piciorul
cocoșului (Ranunculus repens), târsă-mare (Deschampsia caespitosa), bucățel (Agrostis
canina), vițelar (Anthoxantum odoratum), rogoz (din speciile: Carex vulpina, Carex
elongata), rogojel (Juncus effusus), păiuș roșu (Festuca rubra) sau firuță (Poa pratensis).
 Drumul naționl DN15, pe ruta: Reghin - Suseni - Brâncovenești - Vălenii de Mureș.

turistic; astfel:
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure
21
 Biserica reformată din Brâncovenești, construcție 1727, monument istoric (cod

LMI MS-II-m-B-15615).
 Biserica de lemn "Înălțarea Domnului" din Săcalu de Pădure, construcție 1809,

monument istoric (cod LMI MS-II-m-A-15783).
 Așezarea romană și castrul de la Brâncovenești (Epoca romană).
 Ansamblul castelului Kendy-Kemeny din Brâncovenești (Castelul Kendy-Kemeny și

parcul dendrologic), construcție sec. XVI, sec. XIX, monument istoric (cod LMI MS-II-
a-A-15616).
3.7. Molidul de rezonanță din Pădurea Lăpușna
Molidul de rezonanță din Pădurea Lăpușna este o arie protejată de interes național ce
corespunde categoriei a IVIUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în
estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Mureș
3.7.1. Localizare
Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Mureș în Munții Gurghiu (aproape de
limita teritorială cu județul Harghita), pe teritoriul administrativ al comunei Ibăneștii,
satul Lăpușna.
3.7.2. Descriere
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de
77,80 hectare.
Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Călimani - Gurghiuși reprezintă
un areal împădurit cu specii forestiere de molid (Picea abies) cu o vârstă de peste 170 de ani
(90%) și fag (Fagus sylvatica 10%).
Fauna rezervației este una bogată și variată în specii de mamifere și păsări; dintre care unele
protejate prin Directiva Consiliului European (anexa I-a) 92/43/CE (privind conservarea
habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN;
astfel: urs brun (Ursus arctos), cerb (Cervus elaphus),căprioară (Capreolus capreolus), lup
cenușiu (Canis lupus), vulpe (Vulpes vulpes), râs (Lynx lynx), pisică sălbatică (Felis
silvestris), jder de copac (Martes martes) sau cocoș de munte (Tetrao urogallus).
22

turistic; astfel:
 Biserica de lemn "Sf. Nicolae" din Lăpușna, construcție 1779, monument istoric (cod
LMI MS-II-m-A-15708).
 Biserica ortodoxă din Ibănești, construită între anii 1898-1924.
 Ansamblul castelului de vânătoare Lăpușna, construcție 1900-1930, monument istoric

(cod LMI MS-II-a-B-15707).
 Călimani - Gurghiu, sit de importanță comunitară (134.936 hectare) inclus în rețeaua

ecologică Natura 2000 în România.
3.8. Lacul Fărăgău
Lacul Fărăgău este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-
a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), aflată în Transilvania, pe teritoriului județului Mureș
3.8.1. Localizare
Aria naturală este situată în Câmpia Transilvaniei (în bazinul hidrografic al Mureșului), în
extremitatea nordică a județului Mureș (aproape de granița cu județul Bistrița-Năsăud), pe
teritoriul administrativ al comunei Fărăgău, în apropierea drumului național DN16 care
leagă Reghinul de municipiul Cluj Napoca.
3.8.2. Descriere
35,50 hectare.
Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Lacurile Fărăgău - Glodeni și
reprezintă o zonă naturală (luciu de apă, iazul, eleșteul și terenul ce înconjoară lacul) ce
adăpostește o gamă diversă de vegetație higrofilă și faună
specifică turbăriilor și lacurilor de câmpie.
23
Lathyrus palustris
La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care: cruciuliță
(Senecio paludorus), mlăștiniță (Epipactis palustris), pufuliță (cu specii de: Epilobium
hursutum și Epilobium palustre), susai mare (Sonchus palustris), săgețică (Geranium
pratense), joiană (Oenanthe silaifolia), Lathyrus palustris o specie rară din familia Fabaceae,
orhidee (Hammarbya paludosa), șopârliță albă (Parnassia palustris), broscăriță (Triglochin
palustre), frigări (Geranium palustre), bolonică (Sium latifolium), gălbinea (Rorippa
amphibia), mărăraș (Oenante aquatica), ferigă (Dryopteris thelypteris) sau rogojel (Carex
paniculata).
Fauna este reprezentată de peste 180 specii de păsări migratoare, care cuibăresc sau
tranzitează zona. În arealul rezervației este semnalată prezența broaștei-de-mlaștină (Rana
arvalis), un amfibian protejat, aflat pe lista roșie aIUCN.
de Câmpie, Bistrița-Năsăud -Urmeniș - Fărăgău - drumul județean DJ153B până la
rezervație.
3.8.4. Monumente și atrcții turistice
turistic; astfel:
 Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Poarta construită în anul 1882.
 Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Băla construită în anul 1883.
 Lacurile Fărăgău - Glodeni și Pădurea Glodeni - situri de importanță comunitară.
3.9. Lacul Ursu și arboretele de pe sărături
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături este o arie protejată de interes național ce corespunde
categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în estul Transilvaniei, pe
teritoriul județului Mureș
24
3.9.1. Localizare
Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Mureș (Depresiunea Praid-Sovata), la
poalele sud-vestice aleMunților Gurghiului (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-
Transilvani ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor), pe teritoriul administrativ al
orașului Sovata.
3.9.2. Descriere
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate) și se întinde pe o
suprafață de 79 hectare.
Aria naturală reprezintă o zonă formată din aglomerate vulcanice (andezite cu amfiboli) și
masive de sare. Aceasta include Lacul Ursu (declarat monument al naturii), un un important
lac sărat helioterm format odată cu prăbușirea unei exploatări de sare, umplută ulterior cu
apa păraielor ce coboară de pe versanții din apropiere. În arealul rezervației pe lângă Lacul
Ursu, sunt incluse și: Lacul Aluniș, Lacul Paraschiva, Lacul Mierlei, Lacul Roșu și Lacul
Verde.
3.9.3. Biodiversitate
Masivul de sare din apropierea lacului este acoperit cu un strat argilos pe care se dezvoltă o
gamă arboricolă diversă; cu specii de: gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus
robur), fag (Fagus sylvatica), frasin (Fraxinus excelsior),carpen (Carpinus betulus), paltin de
munte (Acer pseudoplatanus), molid (Picea abies), pin (Pinus sylvestris), jugastru (Acer
campestre), plop tremurător (Populus tremula), cireș sălbatic (Cerasus
avium), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), păducel (Crataegus monogyna), măr
pădureț (Malus silvestris), alun (Corylus avellana).
Crin de pădure (Lilium martagon)

La nivelul ierburilor vegetează mai multe elemente floristice, printre care
unele endemice pentru această zonă sau protejate prin Directiva Consiliului Europei
92/43/CEE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și
floră sălbatică); astfel: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), crinul de pădure (Lilium
martagon), ghiocel (Galanthus nivalis), lăptucul oii (Telekia speciosa), veronică (Veronica
chamaedrys), rostopască(Chelidonium majus), iederă (Hedera helix), păpădie (Taraxacum
officinale), morcoveancă (Pleurospermum austriacum), pătlăgină (Plantago
gentianoides), coada-calului (Equisetum arvense), ciuboțica cucului (Primula veris),coada
25
șoricelului (Achillea millefolium), țâța-vacii (Primula elatior ssp. leucophylla)

sau urzică (Urtica dioica).
Fauna rezervației este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări, reptile și pești;
dintre care unele protejate prin aceeași Directivă a Consiliului European (anexa I-a)
92/43/CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: urs brun (Ursus arctos), cerb (Cervus
elaphus), capră neagră (Rupicapra rupicapra), căprioară (Capreolus capreolus), mistreț (Sus
scrofa), lup cenușiu(Canis lupus), vulpe roșcată (Vulpes vulpes), râs (Lynx lynx), pisică
sălbatică (Felis silvestris), jder de copac (Martes martes), jder de piatră (Martes
foina), viezure (Meles meles), veveriță (Sciurus vulgaris), cocoșul de munte(Tetrao
urogallus), mierlă (Turdus merula), mierla de apă (Cinclus cinclus), cuc (Cuculus
canorus), cinteză (Fringilla coelebs), viespar (Pernis apivorus), șorecarul comun (Buteo
buteo), pițigoi mare (Parus major), nagâț (Vanellus vanellus), alunar (Nucifraga
caryocatactes), dumbrăveancă (Coracias garrulus), gușter (Lacerta viridis) sau păstrăvul de
munte (Salmo trutta fario).
turistic; astfel:
Lacul Ursu
 Casa parohială reformată din Sovata, construcție secolul al XX-lea, monument istoric
(cod LMI MS-II-m-B-16032).
 Casa Bernády - construită (1929) în memoria primarului municipiului Târgu Mureș,

Bernády Gyorgy; monument istoric (cod LMI MS-II-m-B-16033).
 Așezarea romană de la Sovata ("Dealul Földvár") datată din sec. I-III p. Chr.
 Turnul roman de la Săcădat (Epoca romană).
 Călimani - Gurghiu, sit de importanță comunitară (134.936 hectare) inclus în rețeaua

ecologică Natura 2000 în România.
3.10. Pădurea Săbed
Pădurea Săbed este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-
a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în Transilvania, pe teritoriul județului Mureș
3.10.1. Localizarea
26
Aria naturală se află în nord-vestul județului Mureș (în partea sud-estică a Câmpiei
Transilvaniei), pe teritoriul administrativ al comunei Ceuașu de Câmpie, în nord-estul
satului Săbed, lângă drumul comunal DC1444, care leagă localitatea Săbed de Bozed.
3.10.2. Descriere
59,30 hectare.
Pădurea Săbed este inclusă în situl de importanță comunitară - Fânațele de pe Dealul Corhan
- Săbed și reprezintă o zonă împădurită cu arbori și arbusti cu specii de:pin negru (Pinus
nigra), pin silvestru (Pinus sylvestris), frasin (Fraxinus), jugastru (Acer
campestre), sânger (Cornus sanguinea) sau lemn câinesc (Ligustrum vulgare).
Sisinei (Pulsatilla patens)

La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice; printre care: târtan (Crambe
tataria), sisinei (Pulsatilla patens), turiță (Agrimonia pilosa), stânjenelul sălbatic (Iris
aphylla ssp. hungarica), astragalus (Astragalus exscapus),rușcuță de primăvară (Adonis
vernalis), frăsinel (Dictamnus albus), rândușa de toamnă (Colchicum autumnale), lalea
pestriță (Fritillaria orientalis), iris (Iris aphylla), untul-vacii (Orchis morio), jaleș (Salvia
nutans), salvie (Salvia transsylvanica), gălbinare (Serratula radiata) sau colilie (Stipa
pulcherrima).
Fauna este una diversă și bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile și
amfibieni (țestoasă de baltă - Emys orbicularis, tritonul comun transilvănean - Triturus
vulgaris ampelensis, buhai de baltă cu burta roșie -Bombina bombina); dintre care unele
protejate prin Directiva Consiliului European /43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea
habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), sau aflate pe lista roșie a IUCN.
Specii de mamifere semnalate în arealul rezervației: vulpe (Vulpes
vulpes), căprioară (Capreolus capreolus), mistreț(Sus scrofa), nevăstuică (Mustela
nivalis) sau hermelină (Mustelea erminea).
 Drumul național DN15E, pe ruta: Târgu Mureș - Voiniceni - Ceuașu de

Câmpie - Câmpenița - Săbed - drumul comunal DC1444 spre Bozed.
27

turistic; astfel:
Clopotniţa bisericii de lemn din Culpiu
 Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Bozed, construcție 1750,
monument istoric (cod LMI MS-II-m-B-15614).
 Ansamblul bisericii reformate din Ceuașu de Câmpie (biserica reformată, turn-

clopotniță și zid de incintă), construcție sec. XVI - XIX, monument istoric (cod LMI MS-
II-a-A-15624).
 Ansamblul bisericii de lemn din Culpiu (Biserica de lemn "Sf. Arhangheli" și

clopotnița de lemn), construcție secolul al XIX-lea, monument istoric (cod LMI MS-II-a-
B-15645).
 Biserica de lemn "Sf. Ioan Botezătorul" din Porumbeni, construcție 1749, monument
istoric (cod LMI MS-II-m-A-15755).
 Clopotnița de lemn a bisericii reformate din Culpiu, construcție secolul al XIX-lea,

monument istoric (cod LMI MS-II-m-B-15644).
 Așezarea romană de la Voiniceni.
 Așezarea dacică de la Ceuașu de Câmpie (Latène, Cultura geto - dacică).
3.11. Rezervația de stejar pufos

Rezervația de stejar pufos este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a
IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în Transilvania, pe teritoriul
județului Mureș.
28
3.11.1. Localizare
Aria naturală se află în Podișul Târnavelor, în extremitatea sudică a județului Mureș (aproape
de limita de graniță cujudețul Sibiu), pe teritoriul administrativ al comunei
Daneș ( satul Criș), în imediata apropiere de drumul județean DJ143, care leagă
localitatea Daneș, Mureș de Iacobeni, Sibiu.
3.11.2. Descriere
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de 11,
90 hectare.
Rezervația de stejar pufos (dispusă pe trei parcele în bazinul hidrografic al râului Târnava
Mare) este inclusă în situl de importanță comunitară - Sighișoara - Târnava Mare și
reprezintă zonă naturală acoperită cu vegetație forestieră constituită din stejar pufos (Quercus
pubesncens); în asociere cu arborete de sânger (Cornus sanguinea) și lemn
câinesc (Ligustrum vulgare).
turistic; astfel:
Biserica fortificată dib Daneş
 Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Daneș (biserica evanghelică și

fragment de incintă fortificată cu turn clopotniță), construcție sec. XV - XVI, monument
istoric (cod LMI MS-II-a-A-15649).
 Biserica "Sf. Nicolae" din Daneș, construcție 1796, monument istoric (cod LMI MS-
II-m-A-15650).
 Ansamblul castelului Bethlen din satul Criș (Castelul Georgius Bethlen, Castelul
Alexius Bethlen, incinta fortificată, parcul și criptele), construcție sec. XVI - XVII,
monument istoric (cod LMI MS-II-a-A-15639).
29
 Halta din Criș, construcție secolul al XIX-lea, monument istoric (cod LMI MS-II-m-
B-20924.07).
 Ariile protejate: Podișul Hârtibaciului și Sighișoara - Târnava Mare, situri de

importanță comunitară incluse în rețeaua ecologică europeană, Natura 2000în România.
3.12. Stejarii seculari de la Breite

Stejarii seculari de la Breite este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a
IV-a IUCN(rezervație naturală de tip mixt), situată în Transilvania, pe teritoriul
județului Mureș
3.12.1. Localizare
Aria naturală se află în Podișul Târnavelor, în extremitatea sudică a județului Mureș (aproape
de limita de graniță cujudețul Sibiu), pe teritoriul administrativ al orașului Sighișoara, în
imediata apropiere de drumul județean DJ106, care leagă municipiul de localitatea Șaeș.
3.12.2. Descriere
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de 70
hectare.
Imagine din rezervaţie

Arealul "Stejarii seculari de la Breite" este inclus în situl de importanță
comunitară - Sighișoara - Târnava Mare și reprezintă o zonă dedeal din etajul gorunetelor,
acoperită cu pășuni colinare și specii de stejari (Quercus robur) și goruni (Quercus petraea)
seculari, cu vârste cuprinse între 400 și 600 de ani.
La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice; printre care: stupiniță
(Platanthera bifolia), buhai (Listera ovata), orhidee (Dactylorhiza incarnata), rușuliță
(Hieracium aurantiacum), mușcata-dracului (Knautia arvensis), ghințură (Gentiana
pneumonanthe), sclipeți (Potentilla erecta), ruin (Succisa pratensis), floarea-cucului (Lychnis
flos-cuculi), sorboștea (Sanguisorba officinalis), crețușcă (Filipendula ulmaria), untul-vacii
(Orchis morio) sau diferite specii de rogozuri.
30
În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural șituristic;
astfel:
Biserica evanghelică din Hetiur
 Ansamblul fortificat din Sighișoara (Ansamblu fortificații: intrarea fortificată, Turnul

cu Ceas, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Frânghierilor, Turnul
Măcelarilor și Bastionul Castaldo, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul
Cizmarilor, Turnul fierarilor, curtinele), construcție sec. XIV - XVIII, monument istoric
 Centrul istoric al municipiului Sighișoara, incluzând zona înscrisă în Lista

Patrimoniului Mondial al UNESCO, monument istoric (cod LMI MS-II-s-A-15806).
 Biserica evanghelică-luterană fortificată "Nașterea Maicii Domnului" din Hetiur,

construcție secolul al XV-lea, monument istoric (cod LMI MS-II-m-A-15699).
 Biserica ortodoxă "Buna Vestire" din Hetiur, construită în anii 1808-1809, monument
istoric (cod LMI MS-II-m-A-15698).
 Ariile protejate: Podișul Hârtibaciului și Sighișoara - Târnava Mare, situri de

importanță comunitară incluse în rețeaua ecologică europeană, Natura 2000în România.
3.13. Rezervația de bujori Zau de Câmpie

Rezervația de bujori Zau de Câmpie este o arie protejată de interes național ce corespunde
categoriei a IV-a IUCN(rezervație naturală de tip botanic), situată în Transilvania, pe
teritoriul județului .
3.13.1. Localizare
Aria naturală se află în extremitatea vestică a județului Mureș (aproape de limita de graniță
cu județul Cluj, în bazinul hidrografic al Pârâului de Câmpie), pe teritoriul administrativ al
comunelor Zau de Câmpie și Valea Largă, în partea centrală a Depresiunii colinare a
Transilvaniei.
3.13.2. Descriere
31
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate) și are ca scop protejarea
bujorului de stepă, o specie floristică ce aparține familiei Paeoniaceae.
Aria protejată cu o suprafață de 3,49 ha, este inclusă în situl de importanță comunitară - Zau
de Câmpie și reprezintă o fâneață formată din două parcele, încadrată
în bioregiunea continentală a Transilvaniei.
bujor de stepă (Paeonia tenuifolia)

În arealul rezervației vegetează peste 350 de specii de plante rare, printre care
unele endemice pentru acesată zonă sau protejate prin Directiva Consiliului Europei
92/43/CEE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și
floră sălbatică).
Specii floristice semnalate în arealul rezervației: bujor de stepă (Paeonia tenuifolia), capul-
șarpelui (Echium russicum), târtan (Crambe tataria), stânjenelul galben (Iris humulis ssp.
arenaria), stânjenelul sălbatic (Iris aphylla ssp. hungaricași Asyneuma canescens), cățușnică
(Nepeta ucrainica), zăvăcustă (Astragalus dasyanthus), sipică (Cephalaria transylvanica),
frăsinel (Dictamnus albus), lalea pestriță (Fritillaria orientalis), trânji (Neottia nidus-
avis), ghiocel(Galanthus nivalis), untul vacii (Orchis morio), salvie (Salvia transsylvanica)
sau Waldsteinia geoides - o specie din familia Rosaceae.
 Drumul județean DJ151, pe ruta Luduș - Roșiori - Tăureni - Zau de Câmpie - drumul
județean DJ151C în direcțiaValea Largă.

turistic; astfel:
32
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din

Valea Largă
 Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" din Valea Largă construită în secolul
al XVII-lea.
 Biserica reformată din Zau de Câmpie construită în anul 1883.
 Ansamblul castelului Ugron (castelul și percul dendrologic), construcție 1911,

monument istoric (cod LMI MS-II-a-A-16073).
 Așezarea de la Zau de Câmpie (sec. II - III, sec. VI - VII p. Chr.).
 Necropola din satul Valea Largă datată în secolul al VII-lea.
 Zau de Câmpie, sit de importanță comunitară inclus în rețeaua ecologică europeană -

Natura 2000 în România
3.14. Arboretul de Chamaecyparis lawsoniana Sâgeorgiu de Mureș

Arboretul de Chamaecyparis lawsoniana Sâgeorgiu de Mureș este o arie protejată de interes
național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată
în Transilvania, pe teritoriul județuluiMureș.
3.14.1. Localizare
Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Mureș (aproape de limita de graniță
cu județul Harghita), pe teritoriul administrativ al comunei Fântânele (satul Roua), în partea
central-estică a Depresiunii colinare a Transilvaniei, în bazinul hidrografic al râului Târnava
Mică.
3.14.2. Descriere
33
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate și are o suprafață de 5,80
hectare.
Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - Dealurile Târnavelor - Valea
Nirajului și reprezintă o zonă de interes științific pentru arborele „Chiparosul de California”
(Chameaecyparis lawsoniana) cu o vârstă de peste 75 de ani, care vegetează în etajul
făgetelor alături de fag (Fagus sylvatica) și carpen (Carpinus betulus).

turistic; astfel:
Biserica romano-catolică dinBordoșiu
 Biserica unitariană din Roua, construcție secolul al XVIII-lea, monument istoric (cod
LMI MS-II-m-A-15779).
 Biserica Refomată din Fântânele, construcție 1781, monument istoric (cod LMI MS-
II-m-A-15670).
 Biserica romano-catolică și turnul-clopotniță din Bordoșiu, construcție secolul al XV-

lea, monument istoric (cod LMI MS-II-m-A-15613).
 Biserica reformată, cu turnul-clopotniță din Sângeorgiu de Pădure, construcție secolul

al XIV-lea, monument istoric (cod LMI MS-II-m-A-15791).
 Castelul Rhedei din Sângeorgiu de Pădure, construcție secolul al XVIII-lea,

monument istoric (cod LMI MS-II-m-A-15792).
 Casa parohială a bisericii romano-catolice din Bordoșiu, construcție 1812, monument

istoric (cod LMI MS-II-m-B-15612).
34
 Așezarea daco-romană de la Loțu (sec. III - IV p. Chr.).
 Situl arheologic "Fâneața Mare" de la Bezid (așezări datate din sec. VI-VII; Latène,
Cultura geto - dacică).
Bibliografie
[1] Soporan, Vasile Filip, Dezvoltarea durabila, Casa Cartii de Stiita, Cluj-Napoca,2011, ISBN 978-
973-133-805-7
[2] Soporan, Vasile Filip, Antreprenoriat, Mediu de afaceri si Dezvoltare durabila, Casa Cartii de
Stiita, Cluj-Napoca,2011, ISBN 978-606-17-0010-3
[3] Avram, Simona-Elena, Rusu, Tiberiu, Management Ecologic, U.T.PRESS, Cluj-Napoca, 2009,
ISBN 978-973-662-505-3
[4] Costescu, Mirela, Ecoturismul ; produsul turistic-parc national, Mirton, Timisoara, 2007, ISBN
978-973-52-0280-4
[5] Glavan,Vasile - Agroturism – Ecoturism, Alma Mater, Sibiu,2002, ISBN 973-8371-61-9
[6] Amza,Gheoghe, Ecotehnologie si dezvoltare durabila vol.I, Printech, Bucuresti, 2009, ISBN
978-606-521-318-0
[7] Amza,Gheoghe, Ecotehnologie si dezvoltare durabila vol.II, Printech, Bucuresti, 2009, ISBN
978-606-521-318-0
[8] Gheorghiu, Ovidiu, Indrumar pentru turismul rural, Rentrop&Straton, Bucuresti, 1998 ISBN
973-9495-13-3
[9] Albu, Alexandra Gariela, Managementul dezvoltarii turistice durabile la nivel regional,
Infomarket, Brasov, 2005, ISBN 973-8204-68-2
[10] Albu, Lucian-Liviu Analiza privind factorii dezvoltarii durabile pe termen foarte lung,
Institutul National de Cercetari Economice,Bucuresti,2006, ISBN 978-973-7885-65-4
[11] Hanciuc, Nina, agroturism si dezvoltare durabila, Independenta Economica, Pitesti,
2002, ISBN973-8112-39-7
[12] Barsan, Lucian, Barsan Anca, Ecodesigne in contextul dezvoltarii durabile, Edirura
Universitatii Transilvania, Brasov, 2009, ISBN 978-973-598-619-3
35
[13] Baltaretu, Andreea Mihaela, Ecoturism si dezvoltarea durabila, Pro Universitaria,

Bucuresti,2007, ISBN 978-973-129-081-2
[14] Baltaretu, Andreea Mihaela, Arii protejate, Ecoturism, Dezvoltare durabila, Pro
Universitaria, bucuresti, 2011, ISBN 978-973-129-989-1
[15] Berca, Mihai, Strategii pentru protectia mediului si gerstionarea resurselor, Grand,
Bucuresti, 1998, ISBN 973-97211-8-4
[16] Henche, Blanca Garcia, Marketing in turismul rural,Irecson, Bucuresti, 2004, ISBN 973-86371-
4-7
Documente accesate on-line
[1] http://www.eco-romania.ro
[2] http://leonardviezure.blogspot.ro
[3] http://www.rasfoiesc.com
[4] www.expedia.com
[5] www.travelocity.com
[6] www.travelweb.com
[7] www.uneptie.org/pc/tourism
[8] www.vizion.com
[9] www.world-tourism.org
[10] www.yahoo.co.uk/business and economy/campanies/travel
[11] http://www.revistadeturism.ro/rdt/article/view/135
36

Judetul Mures

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Judetul Mures

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ciupe Pompiliu-Teodor

1.2.Principalele ape și lacuri………………………………………..4

2.5.Poiana cu narcise Gurghiu ……………………………………….19

2.6.Rezervația cu lalea pestriță Vălenii de Mureș ……………………20

2.7.Molidul de rezonanță din Pădurea Lăpușna ………………………22

2.8.Lacul Fărăgău ………………………………………………………23

2.9.Lacul Ursu și arboretele de pe sărături …………………………..24

2.10.Pădurea Săbed …………………………………………………….26

1. Judetul Mures – prezentare generala

Caracteristica generala a reliefului judetului Mures o constituie etajarea de la est la vest,

In partea de nord si de est a judetului se desfasoara culmile vulcanice al Calimanului si

2.3. Cele mai înalte vârfuri muntoase

Cadrul natural deosebit de pitoresc al judetului ca si numeroasele monumente de cultura, arta,

3. Rezervatiile natural din județul Mureș

3.1. Parcul Natural Defileul Mureşului Superior

Limita nordică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior Porneşte de pe malul

3.1.4. Zonare internă

Ca un ultim act al proceselor geodinamice majore care au condus la edificarea Carpaţilor

În cadrul Parcului Natural Defileul Mureșului Superior, adâncimea apei variază de la

Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 5,30C – la Topliţa şi cca.7,2°C la

3.1.8. Flora și vegetația

Coada zmeului (Cala palustris)

Lostriţa (Hucho hucho)

3.1.10. Peşteri de mulaj

Suprafaţa Parcului Natural Defileul Mureșului Superior se extinde pe teritoriul

3.2. Parcul Național Călimani

Imagine din parc

Bulbuc de munte (Trollius europaeus)

3.2.5. Căi de acces

 Drumul național DN15 pe ruta: Târgu Mureș - Reghin - Brâncovenești - Lunca

3.2.6. Monumente și atracții turistice

În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic;

 Biserica de lemn "Sfântul Nicolae" din Răstolița, construcție secolul al XVIII-lea,

Biserica de lemn din Răstolița

 Biserica de lemn din Bilbor construită între anii 1795-1797.

 Mănăstirea de călugări de la Toplița ctitorită în anul 1924 de către Miron Cristea,

 Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei, construcție 1902.

 Biserica romano-catolică Schimbarea la Față a lui Isus, construcție 1905.

 Cazinoul Băilor din Vatra Dornei, construcție 1898, monument istoric.

 Gara Vatra Dornei, construcție 1902, monument istoric.

 Casa Gavril Candrea din Dorna Candrenilor, construcție secolul al XIX-lea,

 Ariile naturale: Defileul Deda - Toplița, Codrul secular Giumalău, Cheile

3.3. Defileul Deda –Toplița

2.3.3 Monumente si atracții turistice

 Biserica de lemn "Sf. Nicolae" din Răstolița, construcție secolul al XVIII-lea,

Biserica de lemn din Răstolița

 Mănăstirea de călugări de la Toplița construită în anul 1924 de către Miron Cristea.

 Biserica de lemn a fostei mănăstiri "Pârâul Doamnei" din Moglănești,

 Biserica de lemn din Mănăstirea Toplița (Harghita)

 Arii protejate: Parcul Național Călimani, Parcul Natural Defileul Mureșului

3.4. Pădurea mociar

Aria naturală se află în partea sud-estică a Depresiunii colinare a Transilvaniei, în nord-estul

2.4.4.Monumente și atracții turistice

Biserica reformată din Gurghiu

 Biserica reformată din satul Gurghiu, construcție 1756.

 Biserica romano-catolică din Gurghiu.

 Ansamblul castelului Bornemisza (Castelul Bornemisza, parcul dendrologic, Capela

 Fabrica de porțelan din Gurghiu, construcție secolul al XVII-lea, monument istoric

 Așezarea romană romană de la Gurghiu (Epoca romană).

 Rezervația naturală de tip botanic Poiana narciselor Gurghiu.

3.5. Poiana cu narcise Gurghiu

Stupitu cucului (Cardamine pratensis)

calului (Caltha palustris), iarba-câmpului (Agrostis stolonifera), spetează (Juncus effusus),