Sunteți pe pagina 1din 5

Matematică distractivă !

Matematica este o știință exactă, rece și indispensabilă unei societăți moderne. Matematica
este un obiect de bază în programa școlară și la toate examenele ce se dau în învățământ : admitere
la liceu, bacalaureat, admitere la diverse facultăți. Și totuși matematica este o sperietoare pentru
elevi.

Haideți să cunoaștem și alte fațete ale matematicii.

Ați auzit de concursul ,,Cangurul” ? Mai exact, jocul – concurs Kangourou. Este un proiect
de învățământ care urmărește implicarea prin joc a copiilor, nu numai a celor buni, în studiul
matematicii. Acest concurs solicită cunoștințe generale de matematică, inteligență, rapiditate,
intuiție, capacitatea de a selecta și de a lua decizii. A fost preluat din Australia de asociația
internațională ,,Kangourou sans frontieres” din Paris și se desfășoară în următoarele țări : Anglia,
Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Franța, Germania, Letonia, Moldova, Olanda, România, Rusia,
Slovenia, Spania, Ucraina și Ungaria. Corectarea fișelor de concurs se face cu ajutorul calculatorului.
Așadar pot participa foarte mulți copii.

Problemele propuse sunt pentru elevi din toate clasele : I – XII. Încercați să rezolvați !

1) 8 x06  y  a 4754 .

2) Paul îi spune lui Ionuț : ,,Am de trei ori vârsta pe care o aveai tu când eu aveam vârsta pe
care o ai ! Când vei avea vârsta mea, împreună vom avea 112 ani” . Ce vârstă are Ionuț ?

Încurcată și afurisită problemă ! Cine o rezolvă, știe ceva matematică !

1
3) Sfertul opusului pătratului inversului unui număr face  . Care este acest număr?
4
4) Un fermier glumeț zice : ,, Am găini și iepuri. Când număr capetele, găsesc 100. Când număr
picioarele, găsesc 320”. Câte găini are ?

5) Toate numerele naturale sunt egale între ele !

n2  n2  n2  n2
(n  n)(n  n)  n(n  n)

Împărțim egalitatea prin n  n , și obținem n  2n!

Dacă în această ,, egalitate” îl facem pe n , pe rând 1,2,3,... obținem că toate numerele

naturale sunt egale !

Avem mai sus un paradox matematic.

6) Calculați : 99 – 97 + 95 – 93 + 91 – 89 + ... + 11 – 9 + 7 – 5 + 3 – 1.

7) Într-o casă locuiesc împreună : 2 mame, 2 fiice, o bunică și o nepoată. Câte persoane sunt
în total ?

8) În trei coșuri mama are

Ouă aduse din cuibare.


Primul are zece ouă,

Iar al doilea 5  9 ;

În al treilea jumătate

Cât în coșurile toate.

Ei, copile știi tu oare,

Câte ouă mama are ?

Știți că și unii dintre marii noștri scriitori s-au preocupat ?!

Lupul, capra și varza

( Anton Pann )

Un țăran la târg plecase

Și de vânzare luase :

Un lup, o capră și o varză,

Nevrând nici una să piarză.

Când dădu de un râu mare,

Cum nu era nici călare,

Trebuia ca să-l înoate

Și să le treacă pe toate.

Stând pe loc , se socotește

Și în sine își șoptește

Cum și în ce chip să facă

Câte una să le treacă

Că fiind apa prea lată,

Nu putea două deodată.

,,Să trec întâi lupul ? zice,

Capra varza o să-mi strice.

Să trec varza, ș-așa încă,

Lupul capra îmi mănâncă”.

Cum s-a descurcat țăranul ?

Ciorile și parii

( Alecu Donici )
Foaie verde de arțari

Câte ciori sunt și câți pari ?

Dacă ele stând răzlețe,

Ca s-avem un par și-o cioară,

Una ,,din cinstite fețe”

S-ar roti pe dinafară ...

Iar , dacă cumva ar vrea

Câte două-n par să stea,

Alt neajuns apare iar :

Va rămâne gol un par!

Această problemă versificată, unii autori o atribuie lui Anton Pann.

Pâinile lui Creangă

Doi oameni călătoreau odată pe un drum. Unul avea în traista sa trei pîni, celălălt două
pîni. De la o vreme, făcându-li-se foame, poposiră la umbra unei răchiți pletoase și vrură să mănânce
împreună. Dar, tocmai atunci, iaca un al treilea drumeț se oprește lângă dânșii și-i roagă să-i deie și
lui ceva de mâncare.

- Poftim, om bun, de-i ospăta cu noi ! Și mâncară ei tustrei, până gătesc de mâncat toate
cele cinci pîni. Călătorul străin scoase apoi 5 lei și-i dete, din întâmplare, celui ce avusese trei pîni.
După care , luîndu-și ziua bună, și-a văzut de drum. Cel ce primise banii dădu 2 lei tovarășului său,
zicând :

- Ține, frate, partea dumitale; mie îmi opresc trei lei, fiindcă am avut trei pîni întregi, și tot
ca ale tale de mari.

- Cum așa ?! zise celălalt cu dispreț. Pentru ce numai doi lei, și nu doi și jumătate, partea
dreaptă ce ni se cuvine fiecăruia ? Haide să ne judecăm, și cum a zice judecata, așa să rămîie.

Și s-au înfățoșat ei înaintea judecătorului, spunându-i cele întâmplate. După care


judecătorul, adresându-se nemulțămitului, îi zice :

- Dacă e vorba de dreptate, apoi fă bine de înapoiește un leu istuilalt, că lui i se cuvin patru
lei și dumitale numai un leu.

A fost oare dreaptă hotărârea judecătorului ?

Hai să vorbim, oleacă, și despre erori de istorie matematică. Uneori, documentele ce


confirmau autorul și data vreunei descoperiri matematice nefiind cunoscute, acea problemă genială
sau soluție a fost atribuită mult timp altcuiva. Mai întâlnim și situația când unii cercetători ai
realizărilor matematice au dedicat o anumită descoperire unei figuri proeminente în acest domeniu,
sub numele căruia continuă să rămână. Mai rar, cineva și-a însușit o revelație ce nu-i aparținea.
Faimoasa teoremă a lui Pitagora a fost cunoscută cu peste 1500 de ani în Egipt și China,
înaintea presupusului ei descoperitor. Vestitul matematician, și filozof, grec doar a extins-o la orice
triunghi dreptunghic. Inițial această teoremă era aplicată doar în triunghiurile dreptunghice ale căror
lungimi de laturi se exprimau prin numere întregi.

Cunoașteți formula de arie a triunghiului, formula lui Heron :

abc
AABC  p( p  a)( p  b)( p  c) , p  ,
2
a, b, c semnificând lungimile laturilor triunghiului. Descoperitorul ei este de fapt Arhimede
care a publicat-o în lucrarea Kyklu metrisis. Heron i-a dat o altă demonstrație și ne-a transmis-o prin
lucrările sale.

Schema lui Horner este de fapt o descoperire a învățaților chinezi, expusă în cea mai veche
operă matematică a lor, Țziu cijan suan șu ( sec. 2 î.e.n ). François Viète , în 1600, a propus un
procedeu similar. Mai târziu metoda matematicienilor chinezi este descoperită de P. Ruffini, în 1813,
și de W. Horner, în 1819, ultimul rămânând, prin tradiție mai cunoscut.

Regula lui l’Hospital , prin care se înlătură, cu ajutorul derivatelor, anumite operații fără
sens ivite în teoria limitelor de funcții, aparține lui Jean Bernoulli, care i-a comunicat-o în 1692 lui
G. l’Hospital, acesta incluzând-o apoi în lucrarea Analise des infiniments petits pour l’intelligence des
lignes courbes ( 1696 ).

În final, să ne amuzăm puțin. Iată câteva istorioare și anecdote cu matematicieni.

Tales și bătrânica. Într-o noapte, Tales se plimba privind spre stele și, absorbit de gânduri,
a căzut într-o groapă. O bătrânică, văzându-l, i s-a adresat atunci cu dojană : ,, Cum poți să știi ce se
află pe cer dacă nu știi ce se află la picioarele tale ?”.

Descartes și ducele. Într-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, văzând pe Descartes


mâncând trufandale, îi zise în batjocură :

- Cum, și filozofii mănâncă lucruri atât de bune ?

- De ce nu ?, îi răspunse Réne Descartes, îți închipui poate că natura a creat lucruri


delicioase numai pentru proști ?

La cină. Se spune că un prieten al lui Newton, doctorul Wiliam Stukeley, a fost invitat de
savant să cineze împreună. Uitat în sufragerie, doctorul aștepta cu nerăbdare ca Newton să apară din
cabinetul său de lucru. Dar vremea trecea, apetitul lui Stukeley se mărea și, cum era singurul invitat,
doctorul birui în cele in urmă canoanele, se așeză singur la masă și consumă la repezeală un pui bine
rumenit. Sătul, Stukeley acoperi farfuria cu vestigiile puiului cu un clopot de argint și plecă.

Într-un târziu , își făcu apariția în sufragerie și Newton care, îndreptându-se grăbit spre
masă își zise că are o poftă de mâncare strașnică. Se așeză la masă, ridică iute clopotul de argint, dar
zărind oasele puiului, se sculă și, lovindu-se cu palma peste frunte, zise :

- Poftim, am uitat că cinasem! Și se înapoie în grabă în cabinetul său de lucru.

Ampére, savantul distrat. Într-o zi, fizicianul și matematicianul André-Marie Ampére,


plecând de acasă, a lăsat pe ușa locuinței un bilet pe care a scris : ,,Domnul Ampére nu este acasă. Vă
rog să reveniți spre seară”. După câtva timp, Ampére s-a întors acasă și văzând biletul, a plecat din
nou în oraș pentru ... a reveni mai spre seară.
Numărul de telefon. O cunoștință a lui Einstein l-a rugat să-i telefoneze într-o chestiune,
menționând :

- Numărul meu de telefon este însă foarte complicat. De aceea vă rog să vi-l notați : 24361.

- De ce-i complicat ?, s-a mirat Einstein. E doar două duzini și 19 la pătrat !

Argumentarea profesorului. Distinsul nostru matematician Grigore Moisil, la fiecare


început de lecție scria demonstrațiile pe tablă cu caractere mai mari apoi, absorbit de conținutul
prelegerii, scrisul său devenea din ce în ce mai mărunt. Odată, un student dintr-o bancă din ultimul
rând al amfiteatrului a intervenit zicând :

- Domnule profesor, nu se vede !

- Dar se aude ! i s-a răspuns cu bunăvoință.

Spre sfârșitul orei de curs, vocea profesorului devenind mai atenuată, studentul găsește
prilejul să zică :

- Domnule profesor, nu se aude !

- Dar se vede ! răspunse calm și sentențios savantul, producând o vie ilaritate în sală.

Am folosit ca sursă de inspirație cartea lui V. Bobancu ,,Caleidoscop matematic”.

Prof. Albu Lucian

Colegiul tehnic ,,Petru Poni” Roman