ALTE DOCUMENTE

Probă de verificare romana

Nuvela
SIMBOLISMUL Prezinta particularitati moderniste intr-o
poezie studiata, apartinand lui Lucian
EUROPEAN Blaga. Eu nu strivesc corola de minuni
a lumii.
literatura romana Expune subiectul unei comedii studiate
BIBLIOGRAFIE - CURSURI,
TRATATE, MONOGRAFII
Morcovii de Eugen Barbu
FAT-FRUMOS CU PARUL DE AUR
SIMBOLISMUL EUROPEAN Ilie Moromete – caracterizare
“Ultimul Mohican” James Fenimore
Simbolismul este un curent de mare prestigiu in Cooper
literature mondiala aparut in Franta si in NUVELA FANTASTICA La hanul lui
Manjoala, I.L.Caragiale
Belgia francofona dupa 1886 in cadru miscari
decadentelor , ca reactie impotriva
parnasianismului, a romantismului retoric si a
naturalismului,

promovand conceptul de poezie moderna.In conceptia simbolistilor, descriptia rece, parnasiana,

ca si observatia meticuloasa, naturalista, urmarind sa decupeze “o felie de viata”, nu pot
surprinde altceva decat o realitate superficiala, o lume a aparentelor. Considerat din perspectiva
social-istorica,simbolismul apare ca produs si expresie a starii de spirit generate de agravarea
contradictiilor societatii capitaliste de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Termenul de „simbolism”provine din cuvantul grecesc „symbolon ”. Termenul intrat in limba

prin filiera franceza.Simbolul este un substituent,el inlocuieste expresia directa,vorbirea
notionala,mediind cunoasterea pe calea analogiei si a conventiei.O data cu evolutia
limbajului,simbolul a devenit tot mai complex, folosindu-se in toate domeniile culturii,iar in
literatura este un mod de constituire a imaginii artistice. Simbolul literar concentreaza in
imagini element e ale realului cu un grad mai mic sau mai mare de generalizare. Il vom
descoperi in mituri, legende sau folclor. In aria lor s-au nascut simbolurile consacrate,
„conventionale”, cu sensuri pozitive sau negative ( porumbelul, sarpe, corbul ). Alaturi de
acestea apar simbolurile desprinse dintr-un fapt trait, raportate la un obiect sau o circumstanta,
create prin atribuirea de semnificatii inedite unor obiecte, unor fapturi, unor componente ale
naturii, unor circumstante existentiale ( corabia, albatrosul, marea, ploaia, plecarea etc. ).
Incepand din romantism, felurite imagini simbolizeaza, tot mai frecvent, viata interioara si nu
categorii abstracte, precum puritatea, fidelitatea, speranta. In cuprinsul romantismului, simbolul
ramane insa explicit si, in consecinta, nu se diferentiaza net de alegorie. Situatia se schimba
fundamental in simbolism, unde raportul dintre simbol si realitatea sufleteasca simbolizata nu
este dezvaluit, ci numai sugerat. Bacovia, de exemplu, nu spune ca ploaia exprima sufletul
zdruncinat, ci sugereaza prin simbolul ploii: „De-atatea nopti aud plouand”. Simbolismul se
diferentiaza de alte curente prin faptul ca da imaginilor poetice functie implicit si nu explicit
simbolica.
Estetica literara

Simbolismul reprezinta o reactie antipozitivista ( pozitivismul limiteaza reprezentarea teoretica

generalizata a lumii la datele imediate ale cunoasteri,confirmate de experienta ) si antirationalista
( adera la filozofia lui H. Bergson, care combate intelectualismul si cunoasterea abstracta,
gandirea in formule, considerand ca esenta fenomenelor nu poate fi cunoscuta pe cale rationala,
ci intuita ).

Ideologia si estetica simbolismului Simbolismul reprezinta o reactie antipozitivista si

antirationalista.Poetii simbolisti vor prelua din scolile anterioare tot ce se potrivea spiritului lor
nelinistit si dornic de „altceva” decat ceea ce le putea oferi mediul ambiant si vor fi receptivi la
tot ce este nou in domeniul filozofiei,al picturii,al muzicii,al stiintelor si al artelor in
general.Sunt pretuiti in special Vilon ,Racine , Chateaubriand,Nerval,Lamartine.Simbolisti preiau
idei filozofice din Fichte,Hegel, Schelling,Schopenhauer,sunt atrasi de poezia lui Novalis,a lui
Poe si Whitman,de arta orientala.Avand multe asemana 111i87b ri cu simbolismul francez,
simbolismul romanesc nu este o simpla varianta a lui.El a aparut si s-a dezvoltat in cu totul alte
conditii social-istorice si mai ales in cu totul alt context literar.Simbolismul romanesc nu a avut
un caracter antiparnasian,ci si-a asimilat parnasianismul.

Simbolismul european

Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care in 1886,a publicat un celebru articol-
manifest,”Le symbolisme”.In acelasi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat
„simbolista”si in fruntea careia s-a gasit poetul Stephane Mallarme.Tot atunci,Rene Ghil
infiinteaza scoala „simbolist-armonista”, devenita apoi „filozofico-instrumentista”.Alti poeti de
orientare antiparnasiana il considerau sef de scoala pe Paul Verlaire;ei si-au luat,in semn de
sfidare,numele de „decadenti”.Reprezentanti de frunte ai decadentilor sunt Arthur
Rimbaud,Tristan Corbiere,Jules Laforgue.Acesti poeti si multi altii incepusera sa scrie cu mult
inainte de constituirea gruparilor in care s-au incadrat. Astfel ,elemente ale curentului simbolist
au luat nastere nu in 1886,ci mult mai devreme, cuprinzand pe toti poetii de orientare
antiparnasiana,uniti in efortul de a descoperi esenta poeziei.

Simbolistii belgieni de expresie franceza prezinta un deosebit interes prin creatia lor
poetica(Emile Verhaeren, Rene Ghil), dar si prin tentativele de a scrie proza simbolista(Georges
Rodenbach-romanele « Bruges » si « Clopotarul») sau dramaturgie (Maurice Maeterlink-piesele
« Pelleas » si « Melisanda »)

Simbolismul patrunde mai tarziu in tarile europene cu traditie culturala puternica (Anglia,
Spania, Italia), precum si in tarile din centrul si sud-estul european unde genereaza scoli
nationale:simbolism polonez, maghiar, romanesc.

Reprezentanti
Charles Baudelaire:
(1821-1867)

Precursorul poeziei simboliste

Ilustru poet francez,considerat (cu volumul de versuri „Florile raului”, intemeietorul poeziei
moderne.Opera sa mai cuprinde „Spleen-urile Parisului”, „Paradisurile artificiale” si „Curiozitati
estetice” (critica de arta).

Charles Baudelaire se situeaza la raspantia din care poezia se desparte de romantism, alegand
definitv calea modernismului.Simbolistii si-l revendica drept precursor, biografia si opera lui
intruchipand perfect mitul „poetului blestemat”.Viata de boem a lui Baudelaire ilustreaza revolta
impotriva societatii si revansa artistului, constient de propria superioritate fata de spiritul
burghez.

Baudelaire incalca flagrant principiile estetice ale epocii cand confera alt scop artei: explorarea
partii ascunse a lumii, dezvaluirea impalpabilului, depasirea aparentelor si sondarea adancimilor
universului.In mod deliberat, poetul cauta o „estetica a profunzimilor”.

Metafora obsesiva a creatiei sale este abisul „le gouffre”, iar coordonatele fundamentale ale
viziunii sale sunt: adancul, oceanul, marea, infernul.Imagini ale vidului(golul, prapastia) apar cu
mare frecventa in universul san poetic si sugereaza stari de disperare, de aliernare si de cadere in
absurd.

„In vocea sa se auzeau italice si majuscule initiale.Gesturile sale erau incete, rare, sobre, tineau
mainile apropiate de trup, caci avea oroare de gesticulatia meridionala.Nu-i placea nici vorbirea
volubila, iar raceala britanica i se parea de bun-gust.Despre Baudelaire se poate ca era un dandy
ratacit in mijlocul boemei…”(Teophile Gautier)

„Atat moral cat si fizic, am avut mereu senzatia abisului, nu numai abisul somnului, dar si
abisul actiunii, al visului, al amintirii,al regretului si al remuscarii, al frumosului, al numarului…
Acum ma simt tot timpul ametit”(Charles Baudelaire)

In “Structura liricii moderne”, Hugo Friedrich constata: “ o trasatura fundamentala a lui

Baudelaire e disciplina sa spirituala si claritatea constiintei sale artistice. El intruneste geniul
poetic si inteligenta critica. Conceptiile despre procesul poetic stau pe aceeasi treapta cu poezia
insasi…de altfel, aceste conceptii au avut mai multa influenta asupra epocii urmatoare decat
lirica sa”.

Orbii

``O, suflete, priveste-i! sunt tristi si singuratici

Ridicoli fara voie, sinistre manechine
T;intind spre nicaierea priviri de umbra pline
Nestiutori de lume, cu umblet de lunatici. ``

Stéphane Mallarmé
(1842-1898)

Cu numele real Étienne Mallarmé

De la parnasianism la simbolism

Asa cum creatia lui E.A. Poe a avut un rol modelator pentru Baudelaire, „Florile raului”
implinesc o functie similara in cazul lui Mallarmé, care intuieste linia de continuitate, stiind ca
poezia noua trebuie sa continuie revolutia inceputa de Baudelaire in planul limbajului, unde
trebuie sa inventeze o limba a poeziei, mai exact, o limba numai si numai a poeziei.

Mallarmé a trecut printr-o criza spirituala de mare intensitate in 1866, din care iese marturisind
ca, dupa ce a gasit Neantul, a gasit Frumosul.Asadar, Neantul nu este capat, ci punct de plecare.
Ca si Baudelaire, crede ca, prin analogii, poetul transcede realitatile cotidiene si ajunge la o
esenta ideala.

Imaginile recurente in imaginarul poetic mallarmmean(evantaiul, pasarea, oglinda, lebada) nu

sunt „zugravite” sau „descrise” in maniera parnasiana, ci devin aluzii, sugestii, simboluri.

In plan poetic, se produce o reinventare a lumii si a cuvantului, proces pe care Mallarmé l-a
numit „transpunere”(transposition).Ca sa obtina efectele aluzive si sugestive, poetul isi ia
libertatea dislocarii sintaxei consacrate de uzul limbii.De aici provine impresia de ermetism a
poeziei lui, fraza poetica nu are obisnuinta liniaritate, ci apare ca o constructie in arabesc.Astfel,
lectura este dominata de incertitudine si ambiguitate.

Printre operele sale cele mai reprezentative se numara „Irodiada”, „Dupa-amiaza unui faun”, ca
si poemul in proza „Igitur”.
 „Era profesor de engleza undeva in provincie, dar coresponda regulat cu Parisul.A publicat in
„Parnas”, versuri de o noutate care a scandalizat jurnalele.Nu s-a sinchisit de nimic, pentru a fi
pe placul delicatilor, caci era cel mai greu de multumit dintre toti delicatii.Rau primit de critica,
acest rar poet va supravietui atata timp cat va exista o limba franceza care sa marturiseasca
despre uriasele sale eforturi.”(Paul Verlaine)

Se intristase luna

``Se intristase luna. Albi serafimi plangand

Cu-arcusu-n maini, prin somnul florilor curgand
Scoteau din cupa tainuita a-mbolnavitelor viole
Suspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.``

Paul Verlaine
(1844-1896)

Afirmarea noii sensibilitati poetice

Reprezentant de seama al simbolismului francez, preocupat de muzicalitatea cuvantului si de

valoarea lui magico-evocativa.Este autorul unor volume de versuri ca: „Poeme saturniene”,
„Serbarile galante”, „Cantecul bun”, „Candva si odinioara”, „Intelepciune”.

Simbolismul isi structureaza liniile de forta pe un fundal de criza profunda prin care trece
Franta:razboaiele franco-germane si Comuna din Paris.Agravarea crizei face imposibila orice fel
de compensatie in plan literar: romantismul si parnasianismul nu le puteau oferi in poezie,
realismul si naturalismul-in proza.
Paul Verlaine face primul gest decisiv, asumandu-si destinul generatiei sale: concepe si scrie
„Arta poetica”, pune in circulatie textul in mediul boem al cafenelelor literare unde se intalneau
frecvent artistii, formuland astfel noua poetica simbolista.Verlaine va intra in legenda literara
care insoteste miscarea simbolist, iar secvente din „Arta poetica” devin sintagme-reper pentru
construirea identitatii simbolismului.

„Nimeni n-a fost mai putin teoretician ca el, mai putin preocupat de ambitiile estetice si
filosofice ale contemporanilor sai, mai putin alchimist( ca de pilda Mallarmé), mai putin vizionar
si profet (ca Rimbaud).El s-a nascut pentru a duce la perfectiune lirismul intim si sentimentul”
(Marcel Raymond)

Oboseala

“A batalias de amor campo de pluma”

Gongora

``Mai blanda, tot mai blanda, ci mai blanda-mi fii!

Iubirea mea, umbreste-ti febra luxurianta.
Chiar si-n taria patimii, vezi, orice-amanta,
Ca si o sora, pacea afla-a dobandi.``

Arthur Rimbaud
(1854-1891)

Revolta absoluta

Arthur Rimbaud realizeaza cea mai indrazneata tentativa de schimbare a lumii prin poezie.El
vede esenta prometeica a poetului „talhar care fura focul” si ii atribuie acestuia un rost suprem sa
patrunda in taramul invizibilului, sondand straturile cele mai adanci ale necunoscutului.

In acest scop, Rimbaud cauta caile de acces: se apropie de pitagorism si de orfism, se indreapta
spre filozofiile orientale(doctrine hinduse, budism, zen) spre alchimie si Cabala, se lasa atras de
filozofia oculta si de scrierile ezoterice.Are convingerea ca printr-o asemenea cunoastere,
dobandeste puteri supranaturale.
Iesind din perimetrul ratiunii, folosind „dereglarea voita a tuturor simturilor”, poetul patrunde in
irealitatea care ii provoaca stari stranii, viziuni, care il duc in pragul nebuniei si al
mortii.Renuntarea la poezie se poate explica si ca un gest de autosalvare, determinat de neputinta
de a mai suporta asemenea exaltari si halucinatii.

Creatia poetica a lui Rimbaud, realizata intr-un timp concentrat si plin de evenimente istorice si
biografice (1870-1874), marcheaza sfarsitul poeziei traditionale si al limbajului poetic consacrat.

Arthur Rimbaud enunta prin celebra formula „Je est un autre” (Eu este altul), taramul pe care il
va explora poezia moderna: abisul propriu, meandrele interioare.Titlurile ciclurilor de poezii
indica limpede vizionarismul rimbaldian: „Corabia beata”, „Un anotimp in Infern”, „Iluminari”.

„Stralucirea lui, aceea a unui meteor aprins fara alt motiv decat propria-i prezenta, tasnind de
unul singur pentru a se stinge apoi.Aparitia acestui trecator colosal n-a fost pregatita de nici o
imprejurare literara.”(Stéphane Mallarmé)

Mistica

``Pe povarnisul dealului ingerii isi rasucesc vesmintele de lana prin ierburile de otel si smarald.
Pajisti de flacari sar pana-n crestetul dambului. In partea stanga, tarana de pe creasta e batatorita
de toate omuciderile si de toate bataliile, si toate zgomotele catastrofelor isi deapana curba. La
dreapta, in spatele crestei, linia rasariturilor, a inaintarilor.
Si in vreme ce fasia de sus a tabloului e alcatuita din vuietul rotitor si saltaret al scoicilor de mare
si al noptilor omenesti, -
Dulceata inflorita a stelelor, a cerului si a restului lumii coboara in fata dealului, aidoma unui
paner, chiar sub ochii nostri, zamslind prapastia inmiresmata si albastra de dedebsubt.``

Simbolismul Romanesc

. Momentul tatonarilor, al experientelor este marcat prin activitatea lui Al. Macedonski la revista
Literatorul. Abordand, inainte de 1890, problema artei romantice si a celei simboliste,
Macedonski sustine ca poetul nu este decat un instrument al senzatiilor primite de la natura, pe
care le transmite apoi in formulari inedite; poezia ii apare ca o revarsare a sentimentului. Potul
accentua, astfel, latura romantica a poeziei. Dupa 1890, in Arta versurilor, el releva faptul ca
poezia are o muzica interioara, care este altceva decat muzicalitatea prozodica. Ideea va fi reluata
in Poezia viitorului ( 1892 ), in care se afirma ca poezia este muzica si imagine, „forma si
muzica”. Originea ei s-ar gasi in misterul universal. Poezia are o logica proprie, ea „tinde sa se
deosebeasca de proza, creandu-si un limbaj al ei propriu.” „Domeniul poeziei este departe de a fi
al cugetarii. El este al imaginatiunii”. In articolul Despre poema releva ca a fi poet inseamna a
simti: poezia trebuie sa destepte cugetarea, nu sa fie ea insasi cugetare.

II. A doua etapa din evolutia simbolismului romanesc este reprezentata de activitatea literara a
lui Ovid Densusianu, intemeietorul revistei Viata noua. Simbolismul lui Densusianu este polemic
prin atitudinea de combatere a epigonismului eminescian si a samanatorismului, prin
proclamarea principiului libertatii si a progresului in arta. Densusianu cere o literatura noua,
afirmand ca specificul national nu este un monopol al samanatoristilor, ci apare in orice opera
scrisa de romani; el nu apare numai la tara, ci este prezent si in spatiul citadin. Meritul gruparii
de la Viata noua este ca introduc in poezia romana preocuparea pentru tematica citadina, pledand
pentru ridicarea maselor la nivelul elitelor, pentru ca, in acceptia lui, „arta pentru arta” inseamna
„arta inalta”.
III. Simbolismul exterior, formal, care pune accent pe muzicalitatea versurilor si pe efectele
sonore obtinute prin resurse fonetice apare in creatia lui Ion Minulescu. Poezia acestuia este
grandilocventa, retorica, ceea ce contravine principiilor simboliste. Poetul manifesta atractie
pentru tehnica si motivele simboliste: numarul fatidic, mirajul departarilor; il preocupa efectele
sonore rezultate din neologisme cantabile ( matelot, orologiu, cupola ), numele proprii exotice,
frapante prin sonoritate. De provenienta simbolista sunt tristetea, nota grava, plina de sugestii,
jovialitatea si proza retorica.

IV. Simbolismul autentic ( bacovian ) se instaureaza prin activitatea literara a lui George
Bacovia. Poezia lui are toate trasaturile esentiale specifice simbolismului. Este un simbolism
depresiv, izvorat din situatia precara a proletarului intelectual. Cultiva simbolul ca modalitate de
surprindere a corespondentelor eu-lui cu lumea, natura, universul (Plumb ). Evoca idei,
sentimente, senzatii pe calea sugestiei ( Amurg de iarna ). Manifesta preferinte pentru culorile
intunecate. Promoveaza „auditia colorata” – principiul dupa care senzatiile diverse, coloristice si
muzicale isi corespund in plan afectiv, sinestezia. Poezia implica sugestivitate melodica
interiorizata ( Mars funebru ). Temele si motivele sunt tipic simboliste: targul de provincie,
element al claustrarii (Seara trista ), nevroza ( Ploua ), peisajul interiorizat ( Amurg de toamna ),
descompunerea materiei ( Cuptor ). Dominanta este nelinistea continua.

Reprezentanti

Etapa I

Etapele simbolismului acopera o perioada indelungata, de la primele experimente ale lui

Alexandru Macedonski, pana la reprezentantii tarzii, ca Nicolae Davidescu.

Macedonski:

Initiatorul unei directii poetice si estetice noi, originale- poezia moderna;

Sinteza intre traditie si inovatie;

Pasiune pentru forme, culori si sunete;

Magician al cuvintelor;
Inovator al versificatiei, al vocabularului poetic in care introduce neologismul;

Romantic prin structura, clasic, parnasian, simbolist;

Dragostea pentru frumos, pentru cei umili;

Euforii creatoare;

Strigatul inimii

``Avanta-te, suflet, prin dulce cantare

Si spune la lume, cand este tradare,
Ca s-o desteptam!
Caci dulcea-ne tara tradata greu este;
Romane, la arme! Poetu-ti da veste,
Cu toti sa luptam!``

Etapa I I

Tutelata de Macedonski, in cenaclu apar primii poeti simbolisti:Stefan Petica, Mircea

Demetriade, Alexandru Obedenaru, Traian Demetrescu, Iulia C. Savescu,Dimitrie Anghel.

Stefan Petica:

Simt deosebit pentru pauze si taceri muzicale;

Melancolie-influenta lui Verlaine;

Armonia in cuvinte de o sonoritate ampla;

„betia” de parfumuri-senzualitate maladiva;

tragic, fatalitate, damnare;

stari morbide;

Fuziunea intre simbolism si basm;

Sentimentul diafanului,fragilului.

Dimitrie Anghel:

rafinamentul;

refugiu in fantezie si vis;

aspiratia spre frumos;

protest impotriva societatii;

intimism muzical;

anecdotica simbolista.

A daua etapa constituie directia pseudosimbolista din jurul revistei “Viata noua”, condusa de
Ovid Densusianu, care cultiva programatic poezia orasului, in opozitie cu samanatorismul
obsedat de universul rural.

valorifica inovatiile formale aduse de simbolism,-mai putin insasi viziunea poetica- avand ca
reprezentant pe Ion Minulescu.

III Trasaturile liricii lui Ion Minulescu:

Tentativa verlainiana de a compune romante;

Corespondente;

Gesturi teatrale;

Limbaj abundent si fluent;

Enigmaticul, exotismul, jovialitatea;

Persiflarea romantei;

Gust decadent;

Policromie;

Nostalgia calatoriilor in necunoscut;

Declamatoriul.

Ovid Densusianu

Un alt teoretician si sustinator al simbolismului este Ovid Densusianu(intemeietorul revistei

„Viata noua”1905-1925).Simbolismul lui Densusian este polemic prin atitudinea de combatere a
epigonismului eminescian si a semanatorismului,prin proclamarea principiului libertatii si a
progresului in arta. Densusian cerea o literatura noua,afirmand ca specificul national nu este un
monopol al samanatoristilor,ci apare in orice opera scrisa de romani;el nu se gaseste numai la
tara,este prezent si in mediul citadin,adica pretutindeni in spatiul romanesc. Directorul „Vietii
noi” pledeaza pentru o arta adresata celor initiati,prin aceasta urmarind nu izolarea artei de
popor,ci ridicarea maselor la nivelul elitelor,pentru ca, in acceptia lui,”arta pentru arta”inseamna
„arta inalta”.

Simbolismul,asa cum il intelegea Densusianu,trebuia sa refslecte viata in desfasurarea ei, viata

totala.Densusianu vorbeste si despre influenta lui Wagner asupra simbolismului,fapt comentat,de
altfel,de Macedonski,Stefan Petica,Tr. Demetrescu,iar I. Minulescu il numeste direct pe
compozitorul german in versul „De ce–ti sunt ochii verzi-culoarea wagnerienelor motive”

A IV a patra etapa realizeaza sinteza temelor si motivelor, contaminata insa de elemente ale
altor miscari literare, expresionismul in primul rand.George Bacovia, exponentul ultimei etape,
ilustreaza la un nivel artistic, superior simbolismul, in primele doua volume, dar depaseste
ulterior coordonatele acestui curent.

Trasaturile liricii lui

George Bacovia:

Atitudine nonconformista, de fronda si epatare;

Postura de damnat;

Revolta impotriva existentei uratului;

O lume a vidului, a inadaptarii;

O atmosfera sumbra;

Simboluri dure, asociatii stranii in tonalitati depresive;

Izolarea dezarmanta;

Picturalitatea simbolista,culori obsesive;

Dispozitia sufleteasca muzicala;

Concentrarea exprimarii.

Ego

``Tot mai tacut si singur

In lumea mea pustie
Si tot mai mult m-apasa
O grea mizantropie.
Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atat de bine
Aceeasi nepasare
De oameni, si de tine.``

Trasaturi

Sintezia :este o figura de stil specifica simbolismului, care consta in asocierea mai multor senzati
intr-o imagine poetica unica .

Ex Florii albastra tremur ude, in vazduhul tamaief

Sugestia : simbolul se realizeaza prin sugestie,de aceea Baudelaire numea poezia „o specie de
vrajitorie evocatoare”.Rolul sugestiei in realizarea simbolurilor este foarte mare.Mallarme
sustine ca „a numi un obiect este a suprima trei sferturi din placerea poemului”si adauga „a
sugera,iata visul!”.Urmand acest principiu,poetii simbolisti nu descriu,nu nareaza,nu relateaza.Ei
resping anacdotica ,fabula,reportajul.D. Anghel nu descrie florile,in volumul „In gradina”,nici
Stefan Petica fecioarele,in”Fecioara in alb” .Ei comunica mai ales senzatii (olfactive, vizuale)
corespunzatoare unor stari sufletesti.Ion Minulescu descrie corabii mari,insule,faruri spre a-si
exprima aluziv,pe cale de sugestie,dorul de calatorii,tentatia departarilor

Corespondentele sunt un mod de sondare,de luminare a zonelor ascunse ale realitatii.Ideea

fundamentala a simbolismului consta in exprimarea unor raporturi intre eul poetului(universul
mic)si lume(universul mare)care se traduc la nivelul receptivitatii prin simboluri.Ele tind sa
exprime relatiile ce exista,pe baza unor afinitati secrete,intre partile componente ale totului
cosmic.In categoria corespondentelor intra si analogiile dintre senzatii,emotii,imagini de naturi
diferite.

Muzica : Simbolistii vor plasa in lumea de obiecte si fenomene starea de inefabil,de taina,care
nu poate fi descrisa si expusa,ci numai sugerata,astfel arta simbolista se apropie atat de mult de
muzica. Au pledat pentru muzica Verlaine-„muzica inainte de toate”,Mallarme-face distinctie
intre valoarea muzicala si cea notional-poetica a cuvintelor,Macedonski,pentru care „arta
versurilor este arta muzicii”.Cuvintele capata nuante subtile,ele devin muzica.Cateva poezii
simboliste au fost puse pe note-„Canta un matelot”a lui I. Minulescu,”Note de primavara”a lui G.
Bacovia. Este subliniata si o muzica interioara la Bacovia, care a asimilat muzica,in sensul ca ea
sugereaza stari de spirit,in timp ce la Minulescu ea ramane adesea exterioara.

Prozodia : Marea invocatie a simbolistilor in materie de prozodie o constituie introducerea in

poezie a versului liber,insa nu toti poetii simbolisti au renuntat la versificatia
clasica(Mallarme,Verlaine,Rimbaud).In Franta versul liber a fost introdus de Gustave Kahn.
Poemul „Hinov”al lui Macedonski renunta la versul liber,sub motivul ca aceasta prezinta
pericolul alunecarii spre proza ritmica.In poezia romaneasca versul liber se deosebeste la Ov.
Densusian,I. Minulescu,T. Arghezi,L. Blaga.

Poetii simbolisti au dat importanta problemelor de forma,ritm,creand cele mai savante

armonii verbale,pauze,asonante si refrenuri. Eminescianizat la
inceput,sentimental,decorativ,stilizat,simbolismul romanesc dobandeste o nuanta expresionista in
unele versuri ale lui Bacovia si Saulescu.
 Teme si motive

Motivul singuratatii :descinde din romantism.In simbolism el isi pierde grandoarea,nu este
clamat,devine elegiac si intim.Stefan Petica ii da o dimensiune tragica:”Batui la portile
straine,/Si-nchise poetile-au ramas”.Nota de singuratate este imbogatita cu melancolia tacerii,cu
gesturi nehotarate,cu tristeti apasatoare,la D. Anghel.Bacovia se simte pribeag pe pamant,odaia il
sufoca precum sicriul.O cauza a exvitabilitatii si a agitatiei este starea de gol in care linistea
devine apasatoare sau provoaca stari nelamurite:”Eu stau,si ma duc si ma-ntorc”,”Stau singur in
cavou”, ”Singur,singur.singur”,”Eu singur cu umbra”.Efectul singuratatii este melancolia si
spleen-ul,”Motivul spleen-ului presupune un amestec de plictiseala profunda,dezolare si tristete
abstracta,fara ca poetul sa ajunga la deceptie si pesimism propriu-zis,ca in romantism”(Lidia
Bote).

In literatura universala,spleen-ul simbolist a fost exprimat pentru intaia data de Baudelaire. Lidia
Bote considera spleen-ul poetilor simbolisti romani ca o prelungire a dorului poeziei
populare,complicat insa la nivelul existentei urbane. Stefan Petica scrie:”Mi-e dor de-un cantec
plin de jale,/De-o adiere parfumata”. Simbolismul cultiva un rafinament al senzatiilor si al
emotiilor,obtinut prin poetizarea vietii urbane sau transfigurarea unor taramuri
exotice,necunoscute.Starea este de reverie,poetii simbolisti sunt atrasi,in evadarile lor,de
mister,de dorinta de a se elibera din mediul inchis,apasator.

Evadarile, tentatia avantarii spre mari departari cu miraje si taramuri misterioase, intr-o
imagistica imprecisa,costituie o adevarata categorie tematica in simbolismul
romanesc.Reprezentativ in acest sens este I. Minulescu,poet al marilor plecari,cu obsesia
exotismului,atractia catre zonele sudului,tropicale sau extrem-orientale,cu vegetatii luxuriante.

Marea plecare o initiaza insa,in poezia noastra,Macedonski:”Intindeti panzele,

baietii/Un vant subtire se ridica,/Albastra mare se despica”. Exotismul se realizeaza si prin

vocatia pentru atmosfera de legenda si de mister,poetii manifestand interes pentru feeria de ev
mediu.Pe de alta parte,in scrieri ca poemul dramatic”Solii pacii”(St. Petica)si poezia „Cu sufletul
si noaptea” (M.Saulescu)se realizeza fuziuni ale simbolismului cu basmul,inspiratia fiind
autohtonizata.

Natura : Spre deosebire de poezia romantica,natura nu mai este subiect,ci stare

sufleteasca,exprimata muzical ori cromatic,sau decor. Astfel, parcul, gradina, statuile,orizonturile
marine sunt prezentate static.In jurul obiectelor plutesc muzica si parfumul,in spatii nedefinite,ca
si in poezia lui Baudelaire;poetii isi propun sa dezvaluie „corespondentele”din natura.Simbolistii
canta amurgurile subordonate starilor afective;tonul unora este insa explicativ:St. Petica
marturiseste ca,asa cum se stinge seninul zilei „asa pierit-a caldura altor zile bune”. Bacovia
devine un „liric al culorilor”,auditiile lui sunt colorate(sinestezie).Natura lui Bacovia este aparent
statica,insa in realitate toamna plansul,golul,somnul,frigul,caldura,rasul,ploaia se misca intocmai
fiintelor vii.

Culorile dominante sunt cenusiul,negrul,albul;culorile obsesiei; rosul,violetul, galbenul,expresii

ale starilor anxioase.

Motivul ploii: incepand cu Macedonski(„Cantecul ploaiei”)-si al toamnei apare la toti

simbolistii.Critica a semnalat ecouri eminesciene in poezia toamnei.Sonetele lui Eminescu in
care toamna constituie prilej de aduceri aminte,intr-o lumina sura,filtrata de soare,se prelungesc
in poezia lui St. Petica: „O,lasa toamna care piere/Graiul dulcilor poveste”. Poezia toamnei va
excela insa in lirica bacoviana,coplesind intregul univers. Sentimentul ploii aduce stari
depresive:”Ce melancolie,/Ploua,ploua,ploua”,pana la enervarea exasperanta:”O bolnava fata
vecina racneste la ploaie razand”. La I. Minulescu,sentimentul ploii intra in analogie cu existenta
stereotipa: ”Umede de-atata ploaie,/Oraseni pe trotuare/Par papusi automate”.Alteori,la I.
Minulescu,isi face loc nota joviala,usor estetizata si exterioara:”Ploua gris ca-intr-o stampa
japoneza”. De la tratarea anecdotica pana la trairea dramatica,cu descoperirea sentimentului
„tarziului”si al ”pustiului”, pulverizand categoriile de spatiu si timp,se dezvaluie drama
nerealizarii(„Tarziu clavirul moare”,”cantecul geme tarziu”,”va fi tarziu in ziua aceea”,”si tare-i
tarziu si n-am mai murit”,”s-asculti pustiul”,”pierdut in muzeul pustiu”,”pierdut intr-o provincie
pustie”-G. Bacovia).

Iubirea : Simbolistii nu incadreaza tematica iubirii in contextul naturii.Cele doua elemente nu

formeaza,ca la romantici,un tot.Poetii vor gasi insa corespondente in comunicarea
sentimentelor.Ei vor exprima uneori si direct sentimentul,implicand trairi intense,manifestate
prin reactii vitaliste(Macedonski)sau maladive(Bacovia). Predilectia pentru parfumuri si muzica
este de ordin vital .

Al. Macedonski publica,in 1886,in „La Walonie”,o poezie,”Nevroza”,si pe urmele lui,St.

Petica,N. Davidescu,I. Minulescu scriu si ei „nevroze”. Erotica simbolista,pe langa motivul
nevrozei,implica si un univers floral.Femeia este hieratica,se misca intr-o lume dematerializata
sau nostalgia prezentei ei desteapta senzatii olfactive,ca la St. Petica,pentru care faptura iubita
este „o raza parfumata”. Un univers floral bine cunoscut aduce volumul „In gradina”,a lui D.
Anghel;florile amintesc de cei morti,de statornicia

In poezia de dragoste,Bacovia pastreaza ecouri eminesciene sau,gesticuland,rasul se amesteca cu

plansul;alcoolul,tremurul,suspiciunea,spaima,nevoia de ocrotire isi fac loc pe rand:”Deschide,da
drumul,adorato,/Cu crengi si foi uscate am venit”, ”Asculta,tu,bine iubito,/Nu plange si nu-ti fie
teama,/Asculta,cum greu,din adancuri,/Pamantul la dansul ne cheama”.Este subliniata latura
intimista a poeziei de dragoste,prin prezenta obiectelor-intalnita mai intai la Macedonski si
cultivata mai apoi de D. Anghel, ,I. Pilat,I. Minulescu.Apar, astfel, odaia, tablourile
,scrinul,biblioteca.

Instrumentele muzicale Simbolismul aduce in poezie o gama de instrumente muzicale,realizand

corespondente intre emotie si instrumentul muzical:vioara,violina exprima emotii grave;clavirul-
tristetea si sentimentul desperat al iubirii;;fluierul este funebru;fanfara trezeste melancolii;
pianina, melancolia constituie motive uneori exterioare,decorative,alteori vor intra in substanta si
in atmosfera generala a poeziei.La noi,St. Petica evoca mai toate instrumentele
muzicale;vioara,mandolina,pian,harfa. I. Minulescu percepe muzica sentimental,iar
Bacovia,grav,dezvaluindu-ne stari nevrotice:”Iubita canta-un mars funebru/Ea plange,si-a cazut
pe clape,/Si geme greu ca in delir/In dezacord clavirul moare”.Culorile sunt in corespondenta cu
instrumentele muzicale,pelicula este o pictura parfumata a primaverii;amurgul insoteste cantecul
viorilor(St. Petica-„Cand viorile tacura”).

Prin simbolism poezia romaneasca s-a innoit artistic,si-a imbogatit considerabil mijloacele de
expresie,instrumentele prozodice,largindu-si tematica indeosebi prin orientarea spre lumea
orasului

Tema lucrarii:SIMBOLISMUL EUROPEAN