SIMBOLISMUL EUROPEAN

Simbolismul este un curent de mare prestigiu in literature mondiala aparut in Franta si in

Belgia francofona dupa 1886 in cadru miscari decadentelor , ca reactie impotriva parnasianismului, a romantismului retoric
si a naturalismului,
promovand conceptul de poezie moderna.In conceptia simbolistilor, descriptia rece, parnasiana, ca si observatia
meticuloasa, naturalista, urmarind sa decupeze "o felie de viata", nu pot surprinde altceva decat o realitate superficiala, o
lume a aparentelor. Considerat din perspectiva social-istorica,simbolismul apare ca produs si expresie a starii de spirit
generate de agravarea contradictiilor societatii capitaliste de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Termenul de "simbolism"provine din cuvantul grecesc "symbolon ". Termenul intrat in limba prin filiera franceza.Simbolul este
un substituent,el inlocuieste expresia directa,vorbirea notionala,mediind cunoasterea pe calea analogiei si a conventiei.O
data cu evolutia limbajului,simbolul a devenit tot mai complex, folosindu-se in toate domeniile culturii,iar in literatura este un
mod de constituire a imaginii artistice. Simbolul literar concentreaza in imagini element e ale realului cu un grad mai mic
sau mai mare de generalizare. Il vom descoperi in mituri, legende sau folclor. In aria lor s-au nascut simbolurile consacrate,
"conventionale", cu sensuri pozitive sau negative ( porumbelul, sarpe, corbul ). Alaturi de acestea apar simbolurile desprinse
dintr-un fapt trait, raportate la un obiect sau o circumstanta, create prin atribuirea de semnificatii inedite unor obiecte, unor
fapturi, unor componente ale naturii, unor circumstante existentiale ( corabia, albatrosul, marea, ploaia, plecarea etc. ).
Incepand din romantism, felurite imagini simbolizeaza, tot mai frecvent, viata interioara si nu categorii abstracte, precum
puritatea, fidelitatea, speranta. In cuprinsul romantismului, simbolul ramane insa explicit si, in consecinta, nu se diferentiaza
net de alegorie. Situatia se schimba fundamental in simbolism, unde raportul dintre simbol si realitatea sufleteasca
simbolizata nu este dezvaluit, ci numai sugerat. Bacovia, de exemplu, nu spune ca ploaia exprima sufletul zdruncinat, ci
sugereaza prin simbolul ploii: "De-atatea nopti aud plouand". Simbolismul se diferentiaza de alte curente prin faptul ca da
imaginilor poetice functie implicit si nu explicit simbolica.
Estetica literara
Simbolismul reprezinta o reactie antipozitivista ( pozitivismul limiteaza reprezentarea teoretica generalizata a lumii la datele
imediate ale cunoasteri,confirmate de experienta ) si antirationalista ( adera la filozofia lui H. Bergson, care combate
intelectualismul si cunoasterea abstracta, gandirea in formule, considerand ca esenta fenomenelor nu poate fi cunoscuta pe
cale rationala, ci intuita ).
Ideologia si estetica simbolismului Simbolismul reprezinta o reactie antipozitivista siantirationalista.Poetii simbolisti vor
prelua din scolile anterioare tot ce se potrivea spiritului lor nelinistitsi dornic de "altceva" decat ceea ce le putea oferi mediul
ambiant si vor fi receptivi la tot ce este nou in domeniul filozofiei,al picturii,al muzicii,al stiintelor si al artelor in general.Sunt
pretuiti in special Vilon ,Racine , Chateaubriand,Nerval,Lamartine.Simbolisti preiau idei filozofice din Fichte,Hegel,
Schelling,Schopenhauer,sunt atrasi de poezia lui Novalis,a lui Poe si Whitman,de arta orientala.Avand multe asemana
111i87b ri cu simbolismul francez, simbolismul romanesc nu este o simpla varianta a lui.El a aparut si s-a dezvoltat in cu
totul alte conditii social-istorice si mai ales in cu totul alt context literar.Simbolismul romanesc nu a avut un caracter
antiparnasian,ci si-a asimilat parnasianismul.
Simbolismul european
Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care in 1886,a publicat un celebru articol-manifest,"Le symbolisme".In
acelasi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat "simbolista"si in fruntea careia s-a gasit poetul Stephane
Mallarme.Tot atunci,Rene Ghil infiinteaza scoala "simbolist-armonista", devenita apoi "filozofico-instrumentista".Alti poeti de
orientare antiparnasiana il considerau sef de scoala pe Paul Verlaire;ei si-au luat,in semn de sfidare,numele de
"decadenti".Reprezentanti de frunte ai decadentilor sunt Arthur Rimbaud,Tristan Corbiere,Jules Laforgue.Acesti poeti si multi
altii incepusera sa scrie cu mult inainte de constituirea gruparilor in care s-au incadrat. Astfel ,elemente ale curentului
simbolist au luat nastere nu in 1886,ci mult mai devreme, cuprinzand pe toti poetii de orientare antiparnasiana,uniti in efortul
de a descoperi esenta poeziei.
Simbolistii belgieni de expresie franceza prezinta un deosebit interes prin creatia lor poetica(Emile Verhaeren, Rene Ghil),
dar si prin tentativele de a scrie proza simbolista(Georges Rodenbach-romanele Bruges si Clopotarul) sau
dramaturgie (Maurice Maeterlink-piesele Pelleas si Melisanda )
Simbolismul patrunde mai tarziu in tarile europene cu traditie culturala puternica (Anglia, Spania, Italia), precum si in tarile
din centrul si sud-estul european unde genereaza scoli nationale:simbolism polonez, maghiar, romanesc.

Reprezentanti

Charles
(1821-1867)

Baudelaire:

Precursorul poeziei simboliste

Ilustru poet francez,considerat (cu volumul de versuri "Florile raului", intemeietorul poeziei moderne.Opera sa mai cuprinde
"Spleen-urile Parisului", "Paradisurile artificiale" si "Curiozitati estetice" (critica de arta).
Charles Baudelaire se situeaza la raspantia din care poezia se desparte de romantism, alegand definitv calea
modernismului.Simbolistii si-l revendica drept precursor, biografia si opera lui intruchipand perfect mitul "poetului
blestemat".Viata de boem a lui Baudelaire ilustreaza revolta impotriva societatii si revansa artistului, constient de propria
superioritate fata de spiritul burghez.
Baudelaire incalca flagrant principiile estetice ale epocii cand confera alt scop artei: explorarea partii ascunse a lumii,
dezvaluirea impalpabilului, depasirea aparentelor si sondarea adancimilor universului.In mod deliberat, poetul cauta o
"estetica a profunzimilor".
Metafora obsesiva a creatiei sale este abisul "le gouffre", iar coordonatele fundamentale ale viziunii sale sunt: adancul,
oceanul, marea, infernul.Imagini ale vidului(golul, prapastia) apar cu mare frecventa in universul san poetic si sugereaza
stari de disperare, de aliernare si de cadere in absurd.
"In vocea sa se auzeau italice si majuscule initiale.Gesturile sale erau incete, rare, sobre, tineau mainile apropiate de trup,
caci avea oroare de gesticulatia meridionala.Nu-i placea nici vorbirea volubila, iar raceala britanica i se parea de bungust.Despre Baudelaire se poate ca era un dandy ratacit in mijlocul boemei."(Teophile Gautier)
"Atat moral cat si fizic, am avut mereu senzatia abisului, nu numai abisul somnului, dar si abisul actiunii, al visului, al
amintirii,al regretului si al remuscarii, al frumosului, al numarului.Acum ma simt tot timpul ametit"(Charles Baudelaire)
In "Structura liricii moderne", Hugo Friedrich constata: " o trasatura fundamentala a lui Baudelaire e disciplina sa spirituala si
claritatea constiintei sale artistice. El intruneste geniul poetic si inteligenta critica. Conceptiile despre procesul poetic stau pe
aceeasi treapta cu poezia insasi.de altfel, aceste conceptii au avut mai multa influenta asupra epocii urmatoare decat lirica
sa".
Orbii
``O,
Ridicoli
T;intind
Nestiutori

Stphane
(1842-1898)

suflete,
fara
spre
de

nicaierea
lume,

priveste-i! sunt tristi

voie,
priviri
cu

si
sinistre
de
umblet

umbra
de

singuratici
manechine
pline
lunatici. ``

Mallarm

Cu numele real tienne Mallarm

De la parnasianism la simbolism
Asa cum creatia lui E.A. Poe a avut un rol modelator pentru Baudelaire, "Florile raului" implinesc o functie similara in cazul
lui Mallarm, care intuieste linia de continuitate, stiind ca poezia noua trebuie sa continuie revolutia inceputa de Baudelaire
in planul limbajului, unde trebuie sa inventeze o limba a poeziei, mai exact, o limba numai si numai a poeziei.
Mallarm a trecut printr-o criza spirituala de mare intensitate in 1866, din care iese marturisind ca, dupa ce a gasit Neantul,
a gasit Frumosul.Asadar, Neantul nu este capat, ci punct de plecare. Ca si Baudelaire, crede ca, prin analogii, poetul
transcede realitatile cotidiene si ajunge la o esenta ideala.
Imaginile recurente in imaginarul poetic mallarmmean(evantaiul, pasarea, oglinda, lebada) nu sunt "zugravite" sau
"descrise" in maniera parnasiana, ci devin aluzii, sugestii, simboluri.
In plan poetic, se produce o reinventare a lumii si a cuvantului, proces pe care Mallarm l-a numit
"transpunere"(transposition).Ca sa obtina efectele aluzive si sugestive, poetul isi ia libertatea dislocarii sintaxei consacrate
de uzul limbii.De aici provine impresia de ermetism a poeziei lui, fraza poetica nu are obisnuinta liniaritate, ci apare ca o
constructie in arabesc.Astfel, lectura este dominata de incertitudine si ambiguitate.
Printre operele sale cele mai reprezentative se numara "Irodiada", "Dupa-amiaza unui faun", ca si poemul in proza "Igitur".
"Era profesor de engleza undeva in provincie, dar coresponda regulat cu Parisul.A publicat in "Parnas", versuri de o
noutate care a scandalizat jurnalele.Nu s-a sinchisit de nimic, pentru a fi pe placul delicatilor, caci era cel mai greu de
multumit dintre toti delicatii.Rau primit de critica, acest rar poet va supravietui atata timp cat va exista o limba franceza care
sa marturiseasca despre uriasele sale eforturi."(Paul Verlaine)
Se

``Se
intristase
luna.
Cu-arcusu-n
maini,
prin
Scoteau
din
cupa
Suspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.``
Paul
(1844-1896)

intristase

Albi
somnul
tainuita

luna

serafimi
florilor
a-mbolnavitelor

plangand
curgand
viole

Verlaine

Afirmarea noii sensibilitati poetice

Reprezentant de seama al simbolismului francez, preocupat de muzicalitatea cuvantului si de valoarea lui magicoevocativa.Este autorul unor volume de versuri ca: "Poeme saturniene", "Serbarile galante", "Cantecul bun", "Candva si
odinioara", "Intelepciune".
Simbolismul isi structureaza liniile de forta pe un fundal de criza profunda prin care trece Franta:razboaiele franco-germane
si Comuna din Paris.Agravarea crizei face imposibila orice fel de compensatie in plan literar: romantismul si parnasianismul
nu le puteau oferi in poezie, realismul si naturalismul-in proza.
Paul Verlaine face primul gest decisiv, asumandu-si destinul generatiei sale: concepe si scrie "Arta poetica", pune in
circulatie textul in mediul boem al cafenelelor literare unde se intalneau frecvent artistii, formuland astfel noua poetica
simbolista.Verlaine va intra in legenda literara care insoteste miscarea simbolist, iar secvente din "Arta poetica" devin
sintagme-reper pentru construirea identitatii simbolismului.
"Nimeni n-a fost mai putin teoretician ca el, mai putin preocupat de ambitiile estetice si filosofice ale contemporanilor sai,
mai putin alchimist( ca de pilda Mallarm), mai putin vizionar si profet (ca Rimbaud).El s-a nascut pentru a duce la
perfectiune lirismul intim si sentimentul" (Marcel Raymond)
Oboseala
"A
Gongora

batalias

``Mai
blanda,
tot
Iubirea
mea,
Chiar
si-n
Ca si o sora, pacea afla-a dobandi.``
Arthur
(1854-1891)

de

amor
mai
taria

blanda,
umbreste-ti
patimii,

campo
ci

de
mai
febra
vezi,

pluma"
blanda-mi

fii!
luxurianta.
orice-amanta,

Rimbaud

Revolta absoluta
Arthur Rimbaud realizeaza cea mai indrazneata tentativa de schimbare a lumii prin poezie.El vede esenta prometeica a
poetului "talhar care fura focul" si ii atribuie acestuia un rost suprem sa patrunda in taramul invizibilului, sondand straturile
cele mai adanci ale necunoscutului.
In acest scop, Rimbaud cauta caile de acces: se apropie de pitagorism si de orfism, se indreapta spre filozofiile
orientale(doctrine hinduse, budism, zen) spre alchimie si Cabala, se lasa atras de filozofia oculta si de scrierile ezoterice.Are
convingerea ca printr-o asemenea cunoastere, dobandeste puteri supranaturale.
Iesind din perimetrul ratiunii, folosind "dereglarea voita a tuturor simturilor", poetul patrunde in irealitatea care ii provoaca
stari stranii, viziuni, care il duc in pragul nebuniei si al mortii.Renuntarea la poezie se poate explica si ca un gest de
autosalvare, determinat de neputinta de a mai suporta asemenea exaltari si halucinatii.
Creatia poetica a lui Rimbaud, realizata intr-un timp concentrat si plin de evenimente istorice si biografice (1870-1874),
marcheaza sfarsitul poeziei traditionale si al limbajului poetic consacrat.
Arthur Rimbaud enunta prin celebra formula "Je est un autre" (Eu este altul), taramul pe care il va explora poezia moderna:
abisul propriu, meandrele interioare.Titlurile ciclurilor de poezii indica limpede vizionarismul rimbaldian: "Corabia beata", "Un
anotimp in Infern", "Iluminari".
"Stralucirea lui, aceea a unui meteor aprins fara alt motiv decat propria-i prezenta, tasnind de unul singur pentru a se stinge
apoi.Aparitia acestui trecator colosal n-a fost pregatita de nici o imprejurare literara."(Stphane Mallarm)
Mistica
``Pe povarnisul dealului ingerii isi rasucesc vesmintele de lana prin ierburile de otel si smarald.
Pajisti de flacari sar pana-n crestetul dambului. In partea stanga, tarana de pe creasta e batatorita de toate omuciderile si de
toate bataliile, si toate zgomotele catastrofelor isi deapana curba. La dreapta, in spatele crestei, linia rasariturilor, a
inaintarilor.
Si in vreme ce fasia de sus a tabloului e alcatuita din vuietul rotitor si saltaret al scoicilor de mare si al noptilor omenesti, Dulceata inflorita a stelelor, a cerului si a restului lumii coboara in fata dealului, aidoma unui paner, chiar sub ochii nostri,
zamslind prapastia inmiresmata si albastra de dedebsubt.``
Simbolismul Romanesc

. Momentul tatonarilor, al experientelor este marcat prin activitatea lui Al. Macedonski la revista Literatorul. Abordand, inainte
de 1890, problema artei romantice si a celei simboliste, Macedonski sustine ca poetul nu este decat un instrument al
senzatiilor primite de la natura, pe care le transmite apoi in formulari inedite; poezia ii apare ca o revarsare a sentimentului.
Potul accentua, astfel, latura romantica a poeziei. Dupa 1890, in Arta versurilor, el releva faptul ca poezia are o muzica
interioara, care este altceva decat muzicalitatea prozodica. Ideea va fi reluata in Poezia viitorului ( 1892 ), in care se afirma
ca poezia este muzica si imagine, "forma si muzica". Originea ei s-ar gasi in misterul universal. Poezia are o logica proprie,
ea "tinde sa se deosebeasca de proza, creandu-si un limbaj al ei propriu." "Domeniul poeziei este departe de a fi al
cugetarii. El este al imaginatiunii". In articolul Despre poema releva ca a fi poet inseamna a simti: poezia trebuie sa destepte
cugetarea, nu sa fie ea insasi cugetare.
II. A doua etapa din evolutia simbolismului romanesc este reprezentata de activitatea literara a lui Ovid Densusianu,
intemeietorul revistei Viata noua. Simbolismul lui Densusianu este polemic prin atitudinea de combatere a epigonismului
eminescian si a samanatorismului, prin proclamarea principiului libertatii si a progresului in arta. Densusianu cere o literatura
noua, afirmand ca specificul national nu este un monopol al samanatoristilor, ci apare in orice opera scrisa de romani; el nu
apare numai la tara, ci este prezent si in spatiul citadin. Meritul gruparii de la Viata noua este ca introduc in poezia romana
preocuparea pentru tematica citadina, pledand pentru ridicarea maselor la nivelul elitelor, pentru ca, in acceptia lui, "arta
pentru arta" inseamna "arta inalta".
III. Simbolismul exterior, formal, care pune accent pe muzicalitatea versurilor si pe efectele sonore obtinute prin resurse
fonetice apare in creatia lui Ion Minulescu. Poezia acestuia este grandilocventa, retorica, ceea ce contravine principiilor
simboliste. Poetul manifesta atractie pentru tehnica si motivele simboliste: numarul fatidic, mirajul departarilor; il preocupa
efectele sonore rezultate din neologisme cantabile ( matelot, orologiu, cupola ), numele proprii exotice, frapante prin
sonoritate. De provenienta simbolista sunt tristetea, nota grava, plina de sugestii, jovialitatea si proza retorica.
IV. Simbolismul autentic ( bacovian ) se instaureaza prin activitatea literara a lui George Bacovia. Poezia lui are toate
trasaturile esentiale specifice simbolismului. Este un simbolism depresiv, izvorat din situatia precara a proletarului
intelectual. Cultiva simbolul ca modalitate de surprindere a corespondentelor eu-lui cu lumea, natura, universul (Plumb ).
Evoca idei, sentimente, senzatii pe calea sugestiei ( Amurg de iarna ). Manifesta preferinte pentru culorile intunecate.
Promoveaza "auditia colorata" - principiul dupa care senzatiile diverse, coloristice si muzicale isi corespund in plan afectiv,
sinestezia. Poezia implica sugestivitate melodica interiorizata ( Mars funebru ). Temele si motivele sunt tipic simboliste:
targul de provincie, element al claustrarii (Seara trista ), nevroza ( Ploua ), peisajul interiorizat ( Amurg de toamna ),
descompunerea materiei ( Cuptor ). Dominanta este nelinistea continua.

Reprezentanti
Etapa I
Etapele simbolismului acopera o perioada indelungata, de la primele experimente ale lui Alexandru Macedonski, pana la
reprezentantii tarzii, ca Nicolae Davidescu.
Macedonski:

Initiatorul unei directii poetice si estetice noi, originale- poezia moderna;

Sinteza intre traditie si inovatie;
Pasiune pentru forme, culori si sunete;
Magician al cuvintelor;
Inovator al versificatiei, al vocabularului poetic in care introduce neologismul;
Romantic prin structura, clasic, parnasian, simbolist;
Dragostea pentru frumos, pentru cei umili;
Euforii creatoare;
Strigatul inimii
``Avanta-te,
Si spune
Ca
Caci
Romane,
Cu toti sa luptam!``

suflet,
la

prin
lume,

cand

dulce
este

s-o
dulcea-ne
la

tara
arme!

tradata
Poetu-ti

greu
da

cantare
tradare,
desteptam!
este;
veste,

Etapa I I
Tutelata de Macedonski, in cenaclu apar primii poeti simbolisti:Stefan Petica, Mircea Demetriade, Alexandru Obedenaru,
Traian Demetrescu, Iulia C. Savescu,Dimitrie Anghel.
Stefan Petica:
Simt deosebit pentru pauze si taceri muzicale;
Melancolie-influenta lui Verlaine;
Armonia in cuvinte de o sonoritate ampla;
"betia" de parfumuri-senzualitate maladiva;
tragic, fatalitate, damnare;
stari morbide;
Fuziunea intre simbolism si basm;
Sentimentul diafanului,fragilului.
Dimitrie Anghel:
rafinamentul;
refugiu in fantezie si vis;
aspiratia spre frumos;

protest impotriva societatii;

intimism muzical;
anecdotica simbolista.
A daua etapa constituie directia pseudosimbolista din jurul revistei "Viata noua", condusa de Ovid Densusianu, care cultiva
programatic poezia orasului, in opozitie cu samanatorismul obsedat de universul rural.
valorifica inovatiile formale aduse de simbolism,-mai putin insasi viziunea poetica- avand ca reprezentant pe Ion Minulescu.

III

Trasaturile liricii lui Ion Minulescu:

Tentativa verlainiana de a compune romante;

Corespondente;
Gesturi teatrale;
Limbaj abundent si fluent;
Enigmaticul, exotismul, jovialitatea;
Persiflarea romantei;
Gust decadent;
Policromie;
Nostalgia calatoriilor in necunoscut;
Declamatoriul.
Ovid Densusianu

Un alt teoretician si sustinator al simbolismului este Ovid Densusianu(intemeietorul revistei "Viata noua"19051925).Simbolismul lui Densusian este polemic prin atitudinea de combatere a epigonismului eminescian si a
semanatorismului,prin proclamarea principiului libertatii si a progresului in arta. Densusian cerea o literatura
noua,afirmand ca specificul national nu este un monopol al samanatoristilor,ci apare in orice opera scrisa de romani;el nu se
gaseste numai la tara,este prezent si in mediul citadin,adica pretutindeni in spatiul romanesc. Directorul "Vietii noi" pledeaza
pentru o arta adresata celor initiati,prin aceasta urmarind nu izolarea artei de popor,ci ridicarea maselor la nivelul
elitelor,pentru ca, in acceptia lui,"arta pentru arta"inseamna "arta inalta".

Simbolismul,asa cum il intelegea Densusianu,trebuia sa refslecte viata in desfasurarea ei, viata totala.Densusianu vorbeste
si despre influenta lui Wagner asupra simbolismului,fapt comentat,de altfel,de Macedonski,Stefan Petica,Tr. Demetrescu,iar
I. Minulescu il numeste direct pe compozitorul german in versul "De ce-ti sunt ochii verzi-culoarea wagnerienelor motive"
.
A IV a patra etapa realizeaza sinteza temelor si motivelor, contaminata insa de elemente ale altor miscari literare,
expresionismul in primul rand.George Bacovia, exponentul ultimei etape, ilustreaza la un nivel artistic, superior simbolismul,
in primele doua volume, dar depaseste ulterior coordonatele acestui curent.

Trasaturile liricii lui

George Bacovia:
Atitudine nonconformista, de fronda si epatare;
Postura de damnat;
Revolta impotriva existentei uratului;
O lume a vidului, a inadaptarii;
O atmosfera sumbra;
Simboluri dure, asociatii stranii in tonalitati depresive;
Izolarea dezarmanta;
Picturalitatea simbolista,culori obsesive;
Dispozitia sufleteasca muzicala;
Concentrarea exprimarii.
Ego
``Tot
In
Si
O
Din
Reiese-atat
Aceeasi
De oameni, si de tine.``
Trasaturi

mai

tacut
lumea

tot
tot

si

singur
pustie
m-apasa
mizantropie.

scriu,

iubito,
bine
nepasare

mea
mai
grea

mult

ce
de

Sintezia :este o figura de stil specifica simbolismului, care consta in asocierea mai multor senzati intr-o imagine poetica
unica .
Ex Florii albastra tremur ude, in vazduhul tamaief
Sugestia : simbolul se realizeaza prin sugestie,de aceea Baudelaire numea poezia "o specie de vrajitorie evocatoare".Rolul
sugestiei in realizarea simbolurilor este foarte mare.Mallarme sustine ca "a numi un obiect este a suprima trei sferturi din
placerea poemului"si adauga "a sugera,iata visul!".Urmand acest principiu,poetii simbolisti nu descriu,nu nareaza,nu
relateaza.Ei resping anacdotica ,fabula,reportajul.D. Anghel nu descrie florile,in volumul "In gradina",nici Stefan
Petica fecioarele,in"Fecioara in alb" .Ei comunica mai ales senzatii (olfactive, vizuale) corespunzatoare unor stari
sufletesti.Ion Minulescu descrie corabii mari,insule,faruri spre a-si exprima aluziv,pe cale de sugestie,dorul de
calatorii,tentatia departarilor
Corespondentele sunt un mod de sondare,de luminare a zonelor ascunse ale realitatii.Ideea fundamentala a simbolismului
consta in exprimarea unor raporturi intre eul poetului(universul mic)si lume(universul mare)care se traduc la nivelul
receptivitatii prin simboluri.Ele tind sa exprime relatiile ce exista,pe baza unor afinitati secrete,intre partile componente ale
totului cosmic.In categoria corespondentelor intra si analogiile dintre senzatii,emotii,imagini de naturi diferite.
Muzica : Simbolistii vor plasa in lumea de obiecte si fenomene starea de inefabil,de taina,care nu poate fi descrisa si
expusa,ci numai sugerata,astfel arta simbolista se apropie atat de mult de muzica. Au pledat pentru muzica
Verlaine-"muzica inainte de toate",Mallarme-face distinctie intre valoarea muzicala si cea notional-poetica a
cuvintelor,Macedonski,pentru care "arta versurilor este arta muzicii".Cuvintele capata nuante subtile,ele devin
muzica.Cateva poezii simboliste au fost puse pe note-"Canta un matelot"a lui I. Minulescu,"Note de primavara"a lui G.
Bacovia. Este subliniata si o muzica interioara la Bacovia, care a asimilat muzica,in sensul ca ea sugereaza stari de spirit,in
timp ce la Minulescu ea ramane adesea exterioara.
Prozodia : Marea invocatie a simbolistilor in materie de prozodie o constituie introducerea in poezie a versului liber,insa nu
toti poetii simbolisti au renuntat la versificatia clasica(Mallarme,Verlaine,Rimbaud).In Franta versul liber a fost introdus de
Gustave Kahn. Poemul "Hinov"al lui Macedonski renunta la versul liber,sub motivul ca aceasta prezinta pericolul alunecarii
spre proza ritmica.In poezia romaneasca versul liber se deosebeste la Ov. Densusian,I. Minulescu,T. Arghezi,L. Blaga.
Poetii simbolisti au dat importanta problemelor de forma,ritm,creand cele mai savante armonii verbale,pauze,asonante
si refrenuri. Eminescianizat la inceput,sentimental,decorativ,stilizat,simbolismul romanesc dobandeste o nuanta
expresionista in unele versuri ale lui Bacovia si Saulescu.
Teme si motive
Motivul singuratatii :descinde din romantism.In simbolism el isi pierde grandoarea,nu este clamat,devine elegiac si
intim.Stefan Petica ii da o dimensiune tragica:"Batui la portile straine,/Si-nchise poetile-au ramas".Nota de singuratate este
imbogatita cu melancolia tacerii,cu gesturi nehotarate,cu tristeti apasatoare,la D. Anghel.Bacovia se simte pribeag pe
pamant,odaia il sufoca precum sicriul.O cauza a exvitabilitatii si a agitatiei este starea de gol in care linistea devine
apasatoare sau provoaca stari nelamurite:"Eu stau,si ma duc si ma-ntorc","Stau singur in cavou", "Singur,singur.singur","Eu
singur cu umbra".Efectul singuratatii este melancolia si spleen-ul,"Motivul spleen-ului presupune un amestec de plictiseala
profunda,dezolare si tristete abstracta,fara ca poetul sa ajunga la deceptie si pesimism propriu-zis,ca in romantism"(Lidia
Bote).
In literatura universala,spleen-ul simbolist a fost exprimat pentru intaia data de Baudelaire. Lidia Bote considera spleen-ul
poetilor simbolisti romani ca o prelungire a dorului poeziei populare,complicat insa la nivelul existentei urbane. Stefan Petica
scrie:"Mi-e dor de-un cantec plin de jale,/De-o adiere parfumata". Simbolismul cultiva un rafinament al senzatiilor si al
emotiilor,obtinut prin poetizarea vietii urbane sau transfigurarea unor taramuri exotice,necunoscute.Starea este de
reverie,poetii simbolisti sunt atrasi,in evadarile lor,de mister,de dorinta de a se elibera din mediul inchis,apasator.
Evadarile, tentatia avantarii spre mari departari cu miraje si taramuri misterioase, intr-o imagistica imprecisa,costituie o
adevarata categorie tematica in simbolismul romanesc.Reprezentativ in acest sens este I. Minulescu,poet al marilor
plecari,cu obsesia exotismului,atractia catre zonele sudului,tropicale sau extrem-orientale,cu vegetatii luxuriante.
Marea plecare o initiaza insa,in poezia noastra,Macedonski:"Intindeti panzele,
baietii/Un vant subtire se ridica,/Albastra mare se despica". Exotismul se realizeaza si
prin vocatia pentru atmosfera
de legenda si de mister,poetii manifestand interes pentru feeria de ev mediu.Pe de alta parte,in scrieri ca poemul

dramatic"Solii pacii"(St. Petica)si poezia "Cu sufletul si noaptea" (M.Saulescu)se realizeza fuziuni ale simbolismului
cu basmul,inspiratia fiind autohtonizata.
Natura : Spre deosebire de poezia romantica,natura nu mai este subiect,ci stare sufleteasca,exprimata muzical ori
cromatic,sau decor. Astfel, parcul, gradina, statuile,orizonturile marine sunt prezentate static.In jurul obiectelor plutesc
muzica si parfumul,in spatii nedefinite,ca si in poezia lui Baudelaire;poetii isi propun sa dezvaluie "corespondentele"din
natura.Simbolistii canta amurgurile subordonate starilor afective;tonul unora este insa explicativ:St. Petica marturiseste
ca,asa cum se stinge seninul zilei "asa pierit-a caldura altor zile bune". Bacovia devine un "liric al culorilor",auditiile lui sunt
colorate(sinestezie).Natura
lui
Bacovia
este
aparent
statica,insa
in
realitate
toamna
plansul,golul,somnul,frigul,caldura,rasul,ploaia se misca intocmai fiintelor vii.
Culorile dominante sunt cenusiul,negrul,albul;culorile obsesiei; rosul,violetul, galbenul,expresii ale starilor anxioase.
Motivul ploii: incepand cu Macedonski("Cantecul ploaiei")-si al toamnei apare la toti simbolistii.Critica a semnalat ecouri
eminesciene in poezia toamnei.Sonetele lui Eminescu in care toamna constituie prilej de aduceri aminte,intr-o lumina
sura,filtrata de soare,se prelungesc in poezia lui St. Petica: "O,lasa toamna care piere/Graiul dulcilor poveste". Poezia
toamnei va excela insa in lirica bacoviana,coplesind intregul univers. Sentimentul ploii aduce stari depresive:"Ce
melancolie,/Ploua,ploua,ploua",pana la enervarea exasperanta:"O bolnava fata vecina racneste la ploaie razand". La I.
Minulescu,sentimentul ploii intra in analogie cu existenta stereotipa: "Umede de-atata ploaie,/Oraseni pe trotuare/Par papusi
automate".Alteori,la I. Minulescu,isi face loc nota joviala,usor estetizata si exterioara:"Ploua gris ca-intr-o stampa japoneza".
De la tratarea anecdotica pana la trairea dramatica,cu descoperirea sentimentului "tarziului"si al "pustiului", pulverizand
categoriile de spatiu si timp,se dezvaluie drama nerealizarii("Tarziu clavirul moare","cantecul geme tarziu","va fi tarziu in ziua
aceea","si tare-i tarziu si n-am mai murit","s-asculti pustiul","pierdut in muzeul pustiu","pierdut intr-o provincie pustie"-G.
Bacovia).
Iubirea : Simbolistii nu incadreaza tematica iubirii in contextul naturii.Cele doua elemente nu formeaza,ca la romantici,un
tot.Poetii vor gasi insa corespondente in comunicarea sentimentelor.Ei vor exprima uneori si direct sentimentul,implicand
trairi intense,manifestate prin reactii vitaliste(Macedonski)sau maladive(Bacovia). Predilectia pentru parfumuri si muzica este
de ordin vital .
Al. Macedonski publica,in 1886,in "La Walonie",o poezie,"Nevroza",si pe urmele lui,St. Petica,N. Davidescu,I. Minulescu
scriu si ei "nevroze". Erotica simbolista,pe langa motivul nevrozei,implica si un univers floral.Femeia este hieratica,se misca
intr-o lume dematerializata sau nostalgia prezentei ei desteapta senzatii olfactive,ca la St. Petica,pentru care faptura iubita
este "o raza parfumata". Un univers floral bine cunoscut aduce volumul "In gradina",a lui D. Anghel;florile amintesc de cei
morti,de statornicia
In poezia de dragoste,Bacovia pastreaza ecouri eminesciene sau,gesticuland,rasul se amesteca cu
plansul;alcoolul,tremurul,suspiciunea,spaima,nevoia de ocrotire isi fac loc pe rand:"Deschide,da drumul,adorato,/Cu crengi
si foi uscate am venit", "Asculta,tu,bine iubito,/Nu plange si nu-ti fie teama,/Asculta,cum greu,din adancuri,/Pamantul la
dansul ne cheama".Este subliniata latura intimista a poeziei de dragoste,prin prezenta obiectelor-intalnita mai intai la
Macedonski si cultivata mai apoi de D. Anghel, ,I. Pilat,I. Minulescu.Apar, astfel, odaia, tablourile ,scrinul,biblioteca.
Instrumentele muzicale Simbolismul aduce in poezie o gama de instrumente muzicale,realizand corespondente intre emotie
si instrumentul muzical:vioara,violina exprima emotii grave;clavirul-tristetea si sentimentul desperat al iubirii;;fluierul este
funebru;fanfara trezeste melancolii; pianina, melancolia constituie motive uneori exterioare,decorative,alteori vor intra in
substanta si in atmosfera generala a poeziei.La noi,St. Petica evoca mai toate instrumentele
muzicale;vioara,mandolina,pian,harfa. I. Minulescu percepe muzica sentimental,iar Bacovia,grav,dezvaluindu-ne stari
nevrotice:"Iubita canta-un mars funebru/Ea plange,si-a cazut pe clape,/Si geme greu ca in delir/In dezacord clavirul
moare".Culorile sunt in corespondenta cu instrumentele muzicale,pelicula este o pictura parfumata a primaverii;amurgul
insoteste cantecul viorilor(St. Petica-"Cand viorile tacura").
Prin simbolism poezia romaneasca s-a innoit artistic,si-a imbogatit considerabil mijloacele de expresie,instrumentele
prozodice,largindu-si tematica indeosebi prin orientarea spre lumea orasului
Tema lucrarii:SIMBOLISMUL EUROPEAN
Vocabular:
-PARNASIANSM s.n. Curent in poezie, aparut in Franta spre jumatatea sec. XIX, care cultiva virtuozitatea imaginii,
evocarea grandioasa a naturii si a civilizatiilor trecute, descrierea stralucirii exterioare a lucrurilor, constructia savanta a
limbii. [Pr.: -si-a-] - Parnasian + suf. -ism.

-METICULS, -OSA, meticulosi, -oase, adj. Care da atentie tuturor amanuntelor, preocupat (in mod exagerat) de
amanunte; minutios, pedant. (Adesea adverbial) Facut cu multa atentie si migala; scrupulos. (Adverbial) Cu deamanuntul, amanuntit. - Din fr. mticuleux.
-FILIR//A ~e f. 1) (in industria textila, metalurgica etc.) Piesa prevazuta cu un orificiu care serveste pentru filarea unor
materiale. 2) Unealta folosita pentru taierea fileturilor exterioare. 3) fig. Cale intermediara, mediatoare; intermediu. 4)
Succesiune de trepte, urmate in decursul unei cariere. [Sil. -li-e-] /<fr. filiere
-ALBATRS, albatrosi, s.m. Pasare marina zburatoare, asemanatoare cu pescarusul, dar mult mai mare decat acesta, de
culoare alba, cu aripile lungi, inguste si negre la varf (Diomedea exulans) - Din fr. albatros.
-BOM1, -A, boemi, -e, s.m. si f., adj. 1. S.m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Boemiei sau este
originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Boemiei sau populatiei ei, privitor la Boemia sau la populatia ei. - Din n.
pr. Boemia (derivat regresiv).
-IMPALPBIL, -A, impalpabili, -e, adj. Care nu poate fi pipait; p. ext. de dimensiune, intensitate etc. foarte mica; minuscul,
imperceptibil. - Din fr. impalpable.
-PROMETIC, -A, prometeici, -ce, adj. 1. Care apartine lui Prometeu sau care se refera la mitul acestuia; prometeian. Fig.
Uman, generos. 2. Fig. Maret, grandios. [Pr.: -te-ic] - Prometeu (n. pr.) + suf. -ic.
-TATONRE s.f. Actiunea de a tatona si rezultatul ei; incercare, dibuire, sondare. [< tatona].
-GRANDILOCVNT, -A, grandilocventi, -te, adj. (Livr.: despre stil, exprimare, expresii etc.) Plin de emfaza; pompos, umflat,
bombastic. - Din fr. grandiloquent.
-POLMIC, -A, polemici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Discutie in contradictoriu, controversa pe o tema literara, stiintifica, politica
etc. 2. Adj. Care tine de polemica (1), cu tendinta de polemica, privitor la polemica; critic, combativ, contradictoriu. - Din
fr. polmique.
Bibliografie:
www.referat-e.com
www.referate.roreferatesimbolismul
www.scribd.com
www.cuplari.roreferate
http://dexonline.ro/
http://www.poeziile.com/
http://www.romanianvoice.com/
http://www.referatele.com
Manul pentru clasa a XI-a de Limba si literature romana(Marin Iancu si Ion Balu)