SIMBOLISMUL

de Maria Alexandra Gheorghe – cls a X-a F-CNAIC Galati

 ▪ Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de
la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se opunea
romantismului, naturalismului și parnasianismului și
potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen
Definitie din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și
descifrată cu ajutorul simbolurilor. Tot prin
simbolism se înțelege și modul de exprimare, de
manifestare,propriu acestui curent.
▪ În opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un
ton mai intim și confesiv, iar spre deosebire de răceala și
formalismul parnasianismului, se îndreaptă spre emoția și
muzica interioară a ideii. Are ca scop cultivarea celor 3 S:
simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă
semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul
greutății, apăsării sufletești, și nu mai reprezintă un element
chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O
altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor.
Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau
a unui vers (formându-se astfel refrenul). Simbolismul se
diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului
liber și a corespondenței între senzații diferite: auditive, vizuale,
olfactive,motorii.
▪ În literatura română, simbolismul pătrunde prin
poemele și textele teoretice ale lui Alexandru
Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan Petică,
Ion Minulescu și, mai ales, George Bacovia, care
folosește poezia simbolistă drept pretext, pentru a
crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste
sau existențialiste.
▪ După exemplul lui Mallarmé, Macedonski acorda o
importanță specială aspectului grafic al scrierilor
sale: în manuscrisul romanului său "Thalassa" a
încercat să sugereze sentimentele nu numai printr-o
anumită așezare a cuvintelor în pagină ci și prin
întrebuințarea unor cerneluri de culoare diferită,
textul înfățișându-se, în felul acesta, policrom, ca
într-un amuzant joc de copii.
 ▪ Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care
in 1886, a publicat un celebru articol-manifest, ”Le
symbolisme”. In acelasi an s-a constituit gruparea care
s-a autointitulat „simbolista” si in fruntea careia s-a gasit
poetul Stephane Mallarme. Tot atunci, Rene Ghil
infiinteaza scoala „simbolist-armonista”, devenita apoi
„filozofico-instrumentista”. Alti poeti de orientare
antiparnasiana il considerau sef de scoala pe Paul
Decadentii Verlaire. Ei si-au luat, in semn de sfidare, numele de
„decadenti”. Reprezentanti de frunte ai decadentilor
sunt Arthur Rimbaud, Tristan Corbiere, Jules Laforgue.
Acesti poeti si multi alti incepusera sa scrie cu mult
inainte de constituirea gruparilor in care s-au incadrat.
Astfel, ,elemente ale curentului simbolist au luat nastere
nu in 1886, ci mult mai devreme, cuprinzand pe toti
poetii de orientare antiparnasiana, uniti in efortul de a
descoperi esenta poeziei.
 ▪ Desi simbolismul francez a durat foarte putin, el a
fertilizat poezia moderna, negand gandirea
stiintifica, rationalista. Pe drumul deschis de
Concluzii simbolism au pasit ulterior Arthur Rimbaud cu
experieta clarviziunii, s-au nascut tema lui
Charles Baudelaire a corespondentelor si una din
temele poeziei lui Stephane Mallarmé in care
lumea intreaga e doar o imensa carte.