de Maria Alexandra Gheorghe – cls a X-a F-CNAIC Galati
▪ Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se opunea romantismului, naturalismului și parnasianismului și potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen Definitie din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor. Tot prin simbolism se înțelege și modul de exprimare, de manifestare,propriu acestui curent. ▪ În opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un ton mai intim și confesiv, iar spre deosebire de răceala și formalismul parnasianismului, se îndreaptă spre emoția și muzica interioară a ideii. Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești, și nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul). Simbolismul se diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului liber și a corespondenței între senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive,motorii. ▪ În literatura română, simbolismul pătrunde prin poemele și textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan Petică, Ion Minulescu și, mai ales, George Bacovia, care folosește poezia simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau existențialiste. ▪ După exemplul lui Mallarmé, Macedonski acorda o importanță specială aspectului grafic al scrierilor sale: în manuscrisul romanului său "Thalassa" a încercat să sugereze sentimentele nu numai printr-o anumită așezare a cuvintelor în pagină ci și prin întrebuințarea unor cerneluri de culoare diferită, textul înfățișându-se, în felul acesta, policrom, ca într-un amuzant joc de copii. ▪ Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care in 1886, a publicat un celebru articol-manifest, ”Le symbolisme”. In acelasi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat „simbolista” si in fruntea careia s-a gasit poetul Stephane Mallarme. Tot atunci, Rene Ghil infiinteaza scoala „simbolist-armonista”, devenita apoi „filozofico-instrumentista”. Alti poeti de orientare antiparnasiana il considerau sef de scoala pe Paul Decadentii Verlaire. Ei si-au luat, in semn de sfidare, numele de „decadenti”. Reprezentanti de frunte ai decadentilor sunt Arthur Rimbaud, Tristan Corbiere, Jules Laforgue. Acesti poeti si multi alti incepusera sa scrie cu mult inainte de constituirea gruparilor in care s-au incadrat. Astfel, ,elemente ale curentului simbolist au luat nastere nu in 1886, ci mult mai devreme, cuprinzand pe toti poetii de orientare antiparnasiana, uniti in efortul de a descoperi esenta poeziei. ▪ Desi simbolismul francez a durat foarte putin, el a fertilizat poezia moderna, negand gandirea stiintifica, rationalista. Pe drumul deschis de Concluzii simbolism au pasit ulterior Arthur Rimbaud cu experieta clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor si una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé in care lumea intreaga e doar o imensa carte.