CURS 3

Predeformarea pieselor.
Predeformarea pieselor are drept scop contracararea efectelor răcirii sudurilor care pot duce la
deformări necontrolate ale pieselor. Intuindu-se modul de deformare ca urmare a răcirii cordoanelor de
sudură piesele se montează în poziție predeformată astfel încât în urma răcirii și contracției sudurilor să
ajungă în poziția și forma corectă.

Haftuirea pieselor.
Haftuirea pieselor reprezintă fixarea tablelor în poziție utilizând cordoane de sudură întreruptă cu
lungimi de 60-80mm, iar distanțele dintre cordoane de 300..1200 mm. În final hafturile sunt înglobate
în sudura finală.
Cu ajutorul hafturilor se pot executa plăcuțele terminale.

Uzinile mari sunt dotate cu instalații de ridicare și rotire în poziție astfel încât operația de sudare
să se facă pe cât posibil în poziția ”jgheab”. Se evită pe cât posibil realizarea sudurilor ”peste cap”.
Se va evita realizarea sudurilor cu lungimi mari dintr-o singură trecere, în special în cazul
sudurilor cu penetrație completă.
Este preferabl ca sudurile cu lungimi mari să fie executate în pași succesivi. În cazul în care
trebuie executate mai multe cordoane paralele cu lungime mare se recomandă ca acestea să fie
executate de 2 sudori în paralel.
Sudurile se execută la t°≥+5°C
Dacă t°<+5°C se vor construi incinte încălzite pe zona unde se vor executa sudurile.
 Înainte de sudare electrozii se vor încălzi în cuptoare pentru a asigura funcționarea optimă a
instalației de sudare. După executarea sudurilor acestea trebuie verificate împotriva existenței
defectelor. Dacă există fisuri de suprafață ale sudurilor acestea se pot îndepărta, de regulă, prin
polizare. Dacă fisurile sunt de adâncime ele se pot repara prin craițuire. Dacă fisurile nu pot fi
remediate, subansamblul sudat se va rebuta urmând să aibă loc îndepărtarea sudurilor inițiale pentru a
se executa altele corespunzătoare.

Exemplu de uzinare a subansamblului A de la viaduct Dunărea.

Diferența fundamentală dintre alcătuirea secțiunii transversale la viaductele Borcea și Dunărea
estea aceea că la Viaductul Dunărea lonjeronii sunt continui, în timp ce la Borcea au secțiuni întrerupte
în dreptul inimilor antretoazelor, continuitatea fiind asigurată cu platbandă de continuitate.

1. Tola.
Tola superioară s-a
realizat din foi de tablă
cu lungimi de până la
12m ce au fost sudate
între ele prin cordoane
transversale de sudură (1;
2; 3) pentru a se obține
cele două porțiuni de tolă
situată pe ambele părți a
sudurii S1. În final se
realizează sudura dintre
cele două porțiuni.
Sudurile se execută în pași succesivi de lungime mică.
 2. Nervuri longitudinale.
Secțiunile nervurilor se obțin prin gruparea acestora două câte două executându-se o secțiune
dublu T care în final va fi separată în 2 secțiuni T cu înalțimi corespunzătoare. La execușia secțiunilor
dublu T trebuie respectate principiile de sudare enunțate anterior.

3. Antretoaze.
Secțiunea antretoazelor a fost obținută în același mod numai că s-au obținut 4 jumătăți de
antretoaze. Fantele și golurile din inimile antretoazelor se pot executa prin decupare automată cu
instalații speciale, însă, de regulă, pentru execuția zonelor curbe ale găurilor se execută mai întâi
găurirea tablelor.