Curs realizat de Prof.dr.

Morariu Elena-Madalina
Anatomia şi fiziologia omului, 2- Organizarea generală a corpului uman.

Nomenclatura anatomică
Poziţia anatomică

Toţi termenii care descriu relaţia dintre diferitele părţi ale corpului, au ca punct de
referinţă poziţia anatomică. În poziţie anatomică, corpul este drept, picioarele sunt paralele între
ele, lipite de podea, ochii privesc spre înainte, iar braţele sunt situate pe langă corp, cu palmele
orientate spre înainte, perfect întinse (Fig. 1.2).
În tabelul de mai jos sunt prezentaţi o serie de termeni direcţionali, pentru localizarea
diferitelor organe unele faţă de altele.
Tabelul 1. Termeni direcționali (după Van de Graaff, 2001)
Termenul Definiţia Exemple
Superior (cranial, cefalic) Situat spre regiunea cefalică Toracele este superior abdo-
menului
Inferior (caudal) Opus regiunii cefalice Gâtul este inferior capului
Anterior (ventral) Spre în faţă Sternul este anterior inimii
Posterior (dorsal) Spre spate Rinichii sunt situaţi posterior
intestinelor
Medial Spre linia mediană a corpului Inima este situată medial faţă de
plămâni
Lateral Opus liniei mediane a corpului Urechile sunt situate lateral faţă de nas
Intern (profund) Opus suprafeţei corpului Creierul este situat intern faţă de craniu
Extern (superficial) Spre suprafaţa corpului Pielea este situată extern faţă de muşchi
Proximal Spre trunchi Genunchiul este situat proximal faţă de
tars
Distal Îndepărtat de trunchi Palma este situată distal faţă de cot

Regiunile corpului
Corpul uman este impărţit într-o serie de regiuni ce pot fi identificate la suprafaţa
corpului (Fig. 1.6). Regiunile mari ale corpului sunt:
 capul
 gâtul
 trunchiul
 membrele superioare
 membrele inferioare
Capul este împărţit în două regiuni:
regiunea facială: include ochii, nasul şi gura;
regiunea craniană: acoperă şi protejează creierul.
Denumirea anumitor zone de la suprafaţa capului se poate baza pe denumirea organelor
situate în acele regiuni:
Curs realizat de Prof.dr. Morariu Elena-Madalina
Anatomia şi fiziologia omului, 2- Organizarea generală a corpului uman.

regiunea orbitală (în dreptul ochilor);

regiunea nazală (în dreptul nasului);
regiunea orală (în dreptul gurii);
regiunea auriculară (în dreptul urechilor);
sau pe denumirea oaselor din acea zonă: ex. regiunea frontală (osul frontal), regiunea
zigomatică (osul zigomatic)
Gâtul face referire la regiunea cervicală, cea care susţine capul şi îi permite mobilitatea.
Trunchiul sau torsul, reprezintă porţiunea din corp la care se ataşează gâtul şi membrele.
Include:
 toracele
 abdomenul
 pelvisul
Toracele sau regiunea toracală, face referire la piept. Regiunea mamară a toracelui este
cea din jurul areolelor mamare, care la femeile mature din punct de vedere sexual cuprinde sânii.
Între cele două regiuni mamare se găseşte regiunea sternală. Subsoara este denumită fosa axilară
sau simplu, axilă, iar regiunea înconjurătoare se numeşte regiune axilară. Regiunea vertebrală se
extinde de-a lungul spatelui şi urmăreşte coloana vertebrală. În cutia toracică sunt localizaţi
plămânii şi inima. Anumite urme de la suprafaţa corpului sunt importante în verificarea
integrităţii acestor organe. Un medic trebuie să ştie, spre exemplu, unde pot fi cel mai bine
detectate valvele inimii şi unde se aud cel mai bine sunetele respiratorii. Axila este importantă în
examinarea unor ganglioni limfatici infectaţi.
Abdomenul este localizat sub torace. În centrul abdomenului se găseşte ombilicul
(buricul). Abdomenul a fost împărţit în 9 regiuni pentru a descrie localizarea organelor interne.
Cele nouă regiuni sunt prezentate în figura 1.4, iar organele interne corespunzătoare sunt
prezentate în tabelul de mai jos (Tabelul 2).
Tabelul 2. Regiunile și organele abdomenului – localizare (după Van de Graaff, 2001)
Regiunea Localizarea Organele interne corespunzătoare
Hipocondrul drept Dreapta, în treimea superioară Vezicula biliară, o parte din ficat şi
a abdomenului din rinichiul drept
Epigastrul Central, în treimea superioară a O parte din ficat, stomacul,
abdomenului pancreasul şi duodenul
Hipocondrul stang Stânga, în treimea superioară a Splina, flexura splenică a colonului, o
abdomenului parte din rinichiul stâng şi din
intestinul subtire
Flancul lateral Dreapta, în treimea medie a Cecum, colonul ascendent, flexura
drept abdomenului hepatică a colonului, o parte din
rinichiul drept şi din intestinul subtire
Curs realizat de Prof.dr. Morariu Elena-Madalina
Anatomia şi fiziologia omului, 2- Organizarea generală a corpului uman.

Regiunea ombilicală Central, în treimea medie a Jejunul, ileonul, o parte din duoden,
abdomenului din colon şi din rinichi şi vasele
sanguine abdominale principale
Flancul lateral Stânga, în treimea medie a Colonul descendent, porțiuni din
stâng abdomenului rinichiul stâng şi din intestinul subțire
Regiunea inghinală Dreapta, în treimea inferioară a Apendicele cecal, porţiuni din cecum
dreaptă abdomenului şi intestinul subţire
Hipogastrul Central, în treimea inferioară a Vezica urinară, o parte din intestinul
abdomenului subţire şi colonul sigmoid
Regiunea inghinală Stânga, în treimea inferioară a Porţiuni din intestinul subţire, colonul
stângă abdomenului descendent şi sigmoid

Împărţirea abdomenului în 4 cadrane este o practică clinică folosită pentru localizarea

durerii, a tumorilor şi a altor dereglări (Fig. 1.5).
Pelvisul. Regiunea pelviană reprezintă partea inferioară a abdomenului. În această
regiune se găsesc alte subregiuni:
 pubiană (acoperită de păr la indivizii maturi din punct de vedere sexual);
 perineană (perineu, regiunea ce conţine organele sexuale externe şi orificiul anal);
 lombară (cunoscută şi sub denumirea de sale);
 sacrală (localizată mai jos, în această zonă se termină coloana vertebrală);
 muşchii laţi ai bazinului formează fesele sau regiunea gluteală. Această regiune este
utilizată pentru injecţiile subcutanate.
Membrul superior este anatomic împărţit în:
 umăr
 braţ
 antebraţ
 mână (palmă).
Umărul este regiunea cuprinsă între centura scapulară şi braț şi cuprinde articulaţia
braţului la centură. Umărul se mai numeşte şi regiunea deltoidă.
Regiunea cubitală este aria cuprinsă între braţ şi antebraț, care cuprinde articulaţia cotului.
Fosa cubitală este depresiunea porţiunii anterioare a regiunii cubitale. Este importantă pentru
injecţiile intravenoase și pentru prelevarea de sânge.
Mâna are 3 zone principale:
 carpul, ce conține oasele carpiene;
 metacarpul, ce conţine oasele metacarpiene;
 degetele, ce conţin falangele.
Partea anterioară a mâinii se numeşte regiune palmară (palmă), iar partea posterioară a
mâinii se numeşte dosul mâinii.
Membrul inferior este anatomic împărțit în:
Curs realizat de Prof.dr. Morariu Elena-Madalina
Anatomia şi fiziologia omului, 2- Organizarea generală a corpului uman.

 șold
 coapsă
 genunchi
 gambă
 picior
Coapsa se mai numeşte şi regiune femurală. Genunchiul are 2 feţe: faţa anterioară
(regiune patelară) şi faţa dorsală (fosa poplitee). Gamba prezintă regiunea crurală anterioară şi
posterioară. Anterior se găseşte fluierul piciorului, o creastă proeminentă osoasă, care se întinde
de-a lungul gambei.
Piciorul are 3 regiuni principale:
 tarsul, alcătuit din oasele tarsiene;
 metatarsul, alcătuit din metatarsiene;
 degetele, alcătuite din falange.
Glezna reprezintă articulaţia dintre picior şi gambă. Călcâiul este situat posterior
piciorului, iar talpa piciorului este suprafaţa plantară. Dosul piciorului este orientat superior.

Cavităţile corpului
Cavităţile corpului sunt spaţii bine delimitate din interiorul corpului. Acestea conţin
organe care sunt protejate, delimitate şi susţinute de membrane asociate. Există 2 cavităţi
principale ale corpului:
 cavitatea anterioară
 cavitatea posterioară
Cavitatea posterioară a corpului conţine creierul şi măduva spinării. Cavitatea
anterioară a corpului se formează, în timpul dezvoltării intrauterine, dintr-o cavitate a trunchiului
numită celom. Celomul este delimitat de o membrană care secretă un lichid lubrefiant. Pe
parcursul dezvoltării, celomul este împărţit de către diafragm, într-o cavitate superioară
(cavitatea toracică) şi una inferioară (cavitatea abdomeno-pelviană). Organele din celom sunt
denumite generic viscere sau organe viscerale. În cavitatea toracică sunt două cavităţi pleurale ce
înconjoară plămânul drept şi stâng. De asemenea, există cavitatea pericardică, care înconjoară
inima. Spaţiul dintre cele două cavităţi pleurale se numeşte mediastin.
Cavitatea abdomeno-pelviană este formată din cavitatea abdominală, situată superior, şi
cavitatea pelviană, situată inferior. Cavitatea abdominală conţine stomacul, intestinul subţire,
intestinul gros, ficatul, vezicula biliară, pancreasul, splina şi rinichii. Cavitatea pelviană este
ocupată de porţiunea terminală a intestinului gros, vezica urinară şi organele de reproducere
(uter, trompe uterine şi ovare la femeie, veziculele seminale şi prostata la bărbat) (Fig. 1.8).
Cavităţile corpului au rolul de a delimita organe şi sisteme cu funcţii înrudite. Majoritatea
sistemului nervos ocupă cavitatea posterioară a corpului; principalele organe ale sistemului
respirator şi circulator se găsesc în cavitatea toracică; principalele organe ale sistemului digestiv
se găsesc în cavitatea abdominală; organele de reproducere se gă sesc în cavitatea pelviană.
Aceste cavităţi nu doar adăpostesc şi susţin diferitele organe, ci şi compartimentează organele,
Curs realizat de Prof.dr. Morariu Elena-Madalina
Anatomia şi fiziologia omului, 2- Organizarea generală a corpului uman.

astfel că infecţiile şi bolile nu se pot răspândi dintr -un compartiment în altul. Spre exemplu,
pleurezia unuia din cei doi plămâni nu se transmite, de obicei, şi celuilalt, iar afecţiunile apărute
în cavitatea toracică sunt localizate de obicei la un singur plămân.
În plus faţă de cavitatea anterioară şi posterioară a corpului, există o serie de alte cavităţi
mai mici, la nivelul capului. Cavitatea orală are rol principal în digestie şi rol secundar în
respiraţie. Conţine limba şi dinţii. Cavitatea nazală, care aparţine sistemului respirator, este
compartimentată în două spaţii de către septul nazal. Există de asemenea, două orbite care
adăpostesc, fiecare, câte un glob ocular şi muşchii extrinseci lui. De asemenea, există două
cavităţi ale urechii mijlocii, ce conţin 3 oscioare cu rol în transmiterea sunetelor.
Membranele corpului
Membranele corpului sunt alcatuite din straturi subţiri de ţesut epitelial şi conjunctiv care
acoperă, separă şi susţin organele interne.
Există două tipuri principale de membrane:
- membrane mucoase
- membrane seroase
Membranele mucoase secretă un fluid dens şi lipicios numit mucus. Mucusul lubrefiază
şi protejează organele în care este secretat. Membranele mucoase se găsesc în organele cavitare,
în cavitătile sau tuburile care intră şi ies din organism, cum ar fi cavităţile orală şi nazală,
tuburile respiratorii, digestive, genitale şi excretoare.
Membranele seroase se găsesc în cavitatea toracală şi abdomeno-pelviană şi acoperă
viscerele, secretând un lichid lubrefiant, numit lichid seros.
 pleura este o membrană seroasă asociată fiecărui plămân. Fiecare pleură (pleura
plamanului drept şi pleura plămânului stâng) este formată din două componente:
 foiţa viscerală: aderă la suprafaţa externă a plămânilor;
 foiţa parietală: căptuşeşte cutia toracică şi diafragmul.
Spaţiul dintre cele două foiţe se numeşte cavitate pleurală. Astfel, fiecare plămân este
înconjurat de câte o cavitate pleurală proprie.
 Pericardul seros este membrana care acoperă inima:
 Pericardul visceral vine în contact direct cu inima (se mai numește și
epicard);
 Pericardul parietal vine în contact cu pericardul fibros.
Spaţiul dintre cele două membrane se numeşte cavitate pericardică.
 Peritoneul sau membranele peritoneale reprezintă seroasele cavităţii abdominale:
 Peritoneul visceral acoperă viscerele abdominale;
 Peritoneul parietal vine în contact cu peretele abdominal
Spaţiul dintre cele două foiţe se numeşte cavitate peritoneală. Micul şi marele epiploon
sunt pliuri ale peritoneului care pleacă de la stomac. Acestea depozitează grăsimi şi ţesut
conjunctiv lax, protejând viscerele. Unele organe, precum rinichii, suprarenalele şi porţiunea
mediană a pancresului nu sunt acoperite de peritoneu, şi se numesc retroperitoneale. Mezenterele
sunt pliuri duble ale peritoneului ce leagă peritoneul visceral de cel parietal (Fig. 1.9).
Curs realizat de Prof.dr. Morariu Elena-Madalina
Anatomia şi fiziologia omului, 2- Organizarea generală a corpului uman.

Noţiuni generale privind formarea temenilor medicali

Termenii medicali se formează pornind de la rădăcina cuvântului şi prin adăugare de
sufixe, respectiv de prefixe. În tabelele de mai jos sunt prezentate o serie de rădăcini, sufixe şi
prefixe ale acestor termeni.

Tabelul 3. Rădăcinile termenilor anatomici (după Colbert et al., 2009)

Rădăcina termenului Semnificaţia
Abdomeno Privind abdomenul
Angi/o Cu privire la vasele sanguine
artros Cu privire la articulaţii
cianos Albastru
Cit/o Cu privire la celulă
Derm/o Cu privire la piele
eritros Roşu
Gastr/o Cu privire la stomac
Glicos Glucide, zaharuri
Hepat/o Cu privire la ficat
Hist/o Cu privire la ţesuturi
Leuc/o Alb
Mamo Cu privire la sâni, glande mamare
Nefro Cu privire la rinichi
Neuro Cu privire la sistemul nervos
Osteo Cu privire la oase
fago Cu privire la hrănire
Pato Cu privire la boală
Rino Cu privire la nas

Tabelul 4. Prefixe ale termenilor anatomici (după Colbert et al., 2009)

Prefixul Semnificaţia termenului
a/an fără, absent
acro extremitate
bradi încet
dia prin
dis dificil
endo interior
epi deasupra, peste
hiper peste normal
hipo sub normal
macro mare
micro mic
Curs realizat de Prof.dr. Morariu Elena-Madalina
Anatomia şi fiziologia omului, 2- Organizarea generală a corpului uman.

peri în jurul
tahi rapid

Tabelul 5. Sufixe ale termenilor anatomici (după Colbert et al., 2009)

Sufixul Semnificaţia termenului
-algie Durere
-cite Celule
-ectomie (tomos – a tăia) Îndepărtarea chirurgicală a ...
-gramă Înregistrarea unor parametri
-grafie Procesul înregistrării
-logie (logos – cuvânt, ştiinţă) Studiul ...
-otomie Tăiere în ...
-ostomie Formarea unei deschizături, în mod chirurgical
-megalie mărire
-patie Boală
-fobie Teamă
-plastie Repararea chirurgicală a ...
-penie Scăderea sau reducerea ...
-scop Instrument de examinare
-ită Inflamaţia ...
Curs realizat de Prof.dr. Morariu Elena-Madalina
Anatomia şi fiziologia omului, 2- Organizarea generală a corpului uman.

Plan sagital Plan frontal

Plan
transversal

Figura 1.1. Planurile de orientare ale corpului Figura 1.2. Poziţia anatomică de studiu a
uman (Van de Graaff et al., 2001) corpului uman (Van de Graaff et al., 2001)

Figura 1.3. Termeni direcţionali în corpul uman (Van de Graaff et al., 2001)
Curs realizat de Prof.dr. Morariu Elena-Madalina
Anatomia şi fiziologia omului, 2- Organizarea generală a corpului uman.

Figura 1.4. Regiunile abdomenului (Van de Graaff et al., 2001)

Figura 1.5. Cadranele abdomenului (Van de Graaff et al., 2001)

Curs realizat de Prof.dr. Morariu Elena-Madalina
Anatomia şi fiziologia omului, 2- Organizarea generală a corpului uman.