Olimpiada de Limba şi Literatura Română - variantă de subiect

Clasa a VI-a

Citeşte cu atenţie următoarele fragmente care cuprind o descriere în

versuri :

A. « Câţiva nori plutesc molateci lunecând spre rãsãrit,

Greu rãsuflã-n a lor umbrã câmpul sterp şi dogorit ...
Ars, pãmântul crapã- ntruna, vlãguit de-atât zãduh,
Colbul stã grãmezi pe drumuri de te-ngropi în el ca-n puf.

Nicio boare nu adie peste holdele pustii...

Crunt dogoarea se revarsã , tot mai aprigã , de sus,
Norii albi, ca nişte visuri au minţit şi-apoi s-au dus.
Dorm în grânele uscate tãinuite ciocârlii ...

Şi sub arşiţa cumplită piere-n ţarini rodul sfânt

E atât senin în ceruri câtă jale-i pe pământ
Trece un corb bătând din aripi croncănind flămând, setos
Toiul verii stăpâneşte nendurat şi dureros «

( Vasile Voiculescu – « Vara» )

B. « Şi e linişte pe dealuri
Ca-ntr-o mănăstire arsă ;
Dorm şi-arinii de pe maluri
Şi căldura valuri-valuri
Se revarsă.

Niciun nor văzduhul n-are

Foc sub el să mai ascunză:
Nicio pasăre prin zare,
Nu se mișcă-n lumea mare
 Nicio frunză.

Singur vântul, colo , iată

Adormise la răcoare
Sub o salcie plecată –
Somnoros în sus el cată
Către soare.”
( George Coşbuc, «În miezul verii » )
Varianta I

a) Lectura ( 80 de puncte )

I. Înţelegerea textului ( 16 puncte )

1.Identifică două trăsături ale descrierii literare prezente în fiecare
dintre textele date. ( 4 puncte )
2. Selectează câte două epitete, câte două comparaţii,câte două
personificări din fiecare fragment. ( 12 puncte )

II.Scrierea despre textul literar ( 25 de puncte )

Într-o compunere de 15-20 de rânduri prezintă particularităţile
textului descriptiv în versuri folosind exemple din ambele fragmente.

III.Scriere imaginativă ( 25 de puncte )

Valorificând mesajul celor două fragmente, alcătuieşte o compunere
descriptivă de cel puţin 25 de rânduri în care să utilizezi următoarele
secvenţe din textele date, pe care le vei sublinia: plutesc molateci, valuri-
valuri se revarsă, tăinuite ciocârlii, salcie plecată, rodul sfânt, mănăstire
arsă.

Pentru a obţine punctajul maxim vei avea în vedere următoarele

repere :

b)Practica raţională şi funcţională a limbii ( 10 puncte )

1.Selectarea din ambele fragmente a cuvintelor care apaţin câmpului
lexical al substantivului căldură. ( 4 puncte )
2.Extrage din fiecare fragment câte un grup de cuvinte ortografiat cu
cratimă care conţine un diftong; transcrie diftongul ; precizează rolul
cratimei. ( 6 puncte )

c) Elemente de construcţie a comunicării ( 20 de puncte )

 1.Grupează sinonimele colb, aprig, să ocrotească, vlăguit, grâne, praf,
crunt, ars, uscat, slăbit, să ascundă, holde. ( 6 puncte )
2.Transcrie din fiecare text câte un verb la modul indicativ, câte un
adjectiv provenit din verb la participiu, câte un substantiv în cazul
nominativ. ( 6 puncte )
3.Transcrie din prima strofă a fiecărui text sunetele care formează
rimele. ( 8 puncte )

Varianta a II-a

a) Lectura – 80 de puncte
I. Înţelegerea textului (16 puncte)
1. Identifică patru trăsături comune celor două fragmente propuse,
având în vedere că ambele reprezintă tablouri de natură ( 4 puncte )
2. În cel mult 10 rânduri comentează semnificaţia comparaţiior

II.Scrierea despre textul literar (25 de puncte)

Într-o compunere de 15-20 de rânduri prezintă particularităţile
textului descriptiv în versuri folosind exemple din ambele fragmente.

III.Scriere imaginativă (25 de puncte)

Valorificând mesajul celor două fragmente, alcătuieşte o compunere
descriptivă de cel puţin 25 de rânduri în care să utilizezi următoarele
secvenţe din textele date, pe care le vei sublinia: plutesc molateci, valuri-
valuri se revarsă, tăinuite ciocârlii, salcie plecată, rodul sfânt, mănăstire
arsă.
Pentru a obţine punctajul maxim vei avea în vedere următoarele
repere :

b)Practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

Selectează prin încercuire varianta corectă
1. Selectează din fiecare fragment cuvintele care conțin diftongi ;
transcrie diftogii. ( 4 puncte )
2. Selectează din ambele fragmente câmpul lexical al substantivului
vara. (4 puncte )

c) Elemente de construcţie a comunicării (20 de puncte)

1. Precizează tipul rimei şi al ritmului în fiecare dintre cele două
fragmente. ( 6 puncte )
 2. Transcrie din fiecare text câte un verb predicativ la modul indicativ,
câte un adjectiv, câte un adverb. (6 puncte)
3. Transcrie din prima strofă a fiecărui text câte două propoziţii
principale aflate în raport de coordonare. (8 puncte)
Varianta I, varianta II

II. Scrierea despre textul literar (25 de puncte)

Descrierea este un mod de expunere care constă în descrierea trăsăturilor unui personaj, în redarea
trăsăturilor lui fizice şi morale (portretul) sau ale unui obiect, situaţii, ale unui colţ din natură (privelişti) sau fenomen
al naturii (tabloul). În realizarea unei descrieri se urmăresc: aspectele descrise în raport cu reperele spaţio-temporale
(timpul şi spaţiul în care se desfăşoară acţiunea), perspectiva din care se face descrierea, cine face descrierea,
simbolistica (semnificaţia) procedeelor artistice, specificul descrierii respective. Descrierea este folosită totodată
pentru a-l face pe cititor să înţeleagă mai bine despre ce este vorba într-o operă sau să îl facă să pătrundă într-o lume
în care el însuşi poate fi un personaj.
Poeziile “Vara” de Vasile Voiculescu şi “În miezul verii” de George Coşbuc aparţin genului liric întrucât
sentimentele, trăirile sufleteşti, stările emoţionale, gândurile poetului sunt transmise în mod direct, prin intermediul
eului liric, cu ajutorul figurilor de stil şi al procedeelor de expresivitate artistică. Perspectiva din care se face
descrierea este deci subiectivă, la persoana I, ambele poezii aparținând lirismului subiectiv. Prin urmare, timpul
poeziei este, prin excelență, un timp interior. Poezia este expresia trăirilor interioare ale poetului. Structura poeziei are
drept principiu ordonator o stare emoțională intensă, redată prin rafinamentul expresiei ce ține de discursul eului liric.
Această emoție este transpusă în textul poetic în concordanță cu modul de raportare a eului cu sinele său creator, cu
cititorul și divinitatea, lumea, universul și această relație cu forul său interior poate fi de bucurie, suferință,
amărăciune, melancolie, auto-ironie, neputință, încrâncenare, tristețe, durere, suferință, nostalgie, melancolie,
acceptare, respingere, armonie, dizarmonie etc., relația cu cititorul de singurătate, solitudine, dragoste, amărăciune,
tristețe, acceptare, respingere, prietenie, antipatie, simpatie, empatie, asemănare, alteritate, iar relația cu divinitatea
de bucurie, plenitudine, de armonie, de acord cu lumea, Dumnezeu și universul, sau de însingurare, negare, nihilism,
amărăciune, neputință, durere, suferință, nostalgie. Ori apologetică, de extaz, preamărire, slavă, admirație,
identificare.
Eul liric este vocea abstractă, din text, a poetului, este o instanţă lirică impersonală, din punctul de vedere al
creatorului, al poetului, și personală, din punctul de vedere al eului liric, menită să transmită cititorului mesajul operei
literare, universul său de gânduri, emoţii şi trăiri sufleteşti, semnificaţia operei literare.
Tema ambelor poezii, ”Vara” de Vasile Voiculescu, și ”În miezul verii” de George Coșbuc este natura, aflată
în strânsă concordanță și comuniune cu stările sufletești ale poetului. Natura reflectă, în ambele poezii, starea
sufletească a poetului, sentimentul său de admirație în fața frumuseții cadrului natural, a pământurilor, dealurilor, apei
și malurilor (”maluri”), de bucurie și extaz în fața lumii, a universului, o stare indefinibilă, indicibilă, de nostalgie și
melancolie, un mod de a se raporta al poetului la sacrul din sine și din univers. Indicii spațio-temporali sunt indicați
încă din titlul poeziei, ”Vara”, respectiv ”În miezul verii”, într-un timp nedefinit, un prezent perpetuu, sugerat de
prezența verbelor la persoana I, un timp interior, iar indicii spațiali pot fi identificați pe parcursul poeziei: ”câmpul”,
”pământul”, ”pe drumuri”, ”holdele”, ”(î)n țarini”, ”pe pământ”, iar în a doua poezie: ”pe dealuri”, ”într-o
mănăstire arsă” (metaforă pentru ”dealuri”), ”prin zare”, ”în lumea mare”, ”sub o salcie plecată”. Acești indici
spațiali pot fi abstracți sau concreți, generalizatori, sau, simpotrivă, particularizatori, specifici, restrânși. De exemplu
”în lumea mare” este un indiciu spațial abstract, generalizator, și ”sub o salcie plecată” este un indice concret,
particularizator.
Modul de expunere predominant în acetse poezii este descrierea literară în versuri, din motivele arătate mai
sus şi fiindcă cele două opere literare se prezintă sub forma unor versuri, grupate în strofe. Prima poezie conţine trei
strofe a câte patru versuri, numite catrene, iar cea de-a doua – trei strofe a câte patru versuri, respectiv jumătate de
vers, care încheie fiecare strofă şi este specific artei poetice a poetului transilvănean George Coşbuc.
Mărcile eului liric sunt, în prima poezie, următoarele: verbe la persoana a II-a, care sugerează adresarea
către un cititor imaginar: “(te)-ngropi”, pronume reflexive care sugerează, de asemenea, adresarea:”te”, verbe ,
adverbe, adjective sau îmbinări de termeni care evidenţiază faptul că este vorba de o percepţie subiectivă. În prima
poezie întâlnim astfel verbele: lunecând, răsuflă, crapă, stă, te-ngropi, nu adie, se revarsă, au minţit, s-au dus, dorm,
piere, e (atât senin – unde senin este subiect), (jale)-i (unde jale este subiect), trece, bătând din aripi (locuţiune
verbală), croncănind, stăpâneşte; adjective: molateci, sterp, dogorit, ars, vlăguit, pustii, (tot mai ) aprigă, albi, uscate,
tăinuite, cumplită, sfânt, flămând, setos; adverbe: greu, crunt, nendurat, dureros. În a doua poezie întâlnim de
asemenea verbe, adverbe, adjective care evidenţiază faptul că este vorba de o percepţie subiectivă: e (linişte, unde
linişte este subiect), dorm, se revarsă, n-are, să (mai) ascunză, nu se mişcă, adormise, cată; adjective: arsă, mare,
singur, plecată (adjectiv provenit din verb la participiu); adverbe: valuri-valuri (locuţiune adverbială), somnoros.
 Părţile de vorbire care domină în ambele poezii sunt substantivele, adjectivele şi adverbele, specifice
descrierii literare. Adjectivele şi adverbele s-au menţionat mai sus. Astfel, în prima poezie întâlnim substantivele: nori,
răsărit, umbră, câmpul, pământul, colbul, grămezi (element predicativ suplimentar), drumuri, puf, boare, holdele,
dogoarea, norii, visuri, grânele, ciocârlii, arşiţa, ţarini, rodul, senin, ceruri, jale, pământ, corb aripi, verii. În a doua
poezie întâlnim, de asemenea, substantivele: linişte, dealuri, mănăstire, arinii, maluri, căldura, nor, văzduhul, foc,
pasăre, zarea, lumea, frunză, vântul, răcoare, salcie, soare.
De asemenea, ca în orice operă lirică, ca în orice text descriptiv în versuri, întâlnim figuri de stil şi imagini
artistice. Astfel în prima poezie întâlnim epitete: molateci, greu, sterp, dogorit, ars etc.; comparaţii: “de te-ngropi în el
ca-n puf”, “norii albi ca nişte visuri”, “e atât senin în ceruri câtă jale-i pe pământ”; personificări : “pământul (...)
vlăguit”, “norii (...) au minţit”, “rodul sfânt” etc. În a doua poezie întâlnim epitete: ”somnoros”,”lumea mare”;
metafore:”mănăstire arsă”, comparații: ”și e liniște pe dealuri ca-ntr-o mănăstire arsă”, personificări: “dorm şi-
arinii”, “singur vântul”; repetiţii: “nici un (nor), “nicio (pasăre)”, “nicio (frunză)” etc.
În ambele poezii întâlnim imagini artistice, vizuale, statice sau dinamice, auditive, olfactive, tactile, motorii
sau de mișcare. Astfel, în prima poezie găsim imagini vizuale precum: “câţiva nori plutesc molateci lunecând spre
răsărit”, imagini auditive: “ trece-un corb (...) croncănind flămând, setos”, imagini motorii : “trece-un corb bătând
din aripi, statice: “câţiva nori plutesc molateci”, “colbul stă grămezi pe drumuri”, imagini olfactive: ”nici o boare nu
adie”, imagini tactile: ”de te-ngropi în el ca-n puf” etc. În a doua poezie întâlnim imagini vizuale precum: “niciun
nor văzduhul n-are”, imagini statice: “Şi e linişte pe dealuri/ Ca-ntr-o mănăstire arsă”, “Somnoros în sus el cată/
Către soare”, imagini olfactive: ”(î)ntr-o mănăstire arsă”, imagini dinamice, de mișcare: ”Și căldura valuri-valuri/Se
revarsă”.
Observăm că în prima poezie finalul este însuflețit de o prezență animală, o pasăre, un corb, care trece
”bătând din aripi, croncănind flămând, setos”, pe când întreaga poezie ”În miezul verii” de George Coșbuc este
contemplativă, o contemplație în fața naturii și a divinității, și se încheie cu o imagine emoționantă, cu vântul care
”adormise la răcoare/ sub o salcie plecată” și ”Somnoros în sus el cată – //Către soare”. Ambele finaluri de poezii
conțin o aluzie, o referire la înălțare, semnifică plutirea, ridicarea, ascensiunea în planul sublim al divinității.
Din punct de vedere al prozodiei, poezia “Vara” de Vasile Voiculescu are măsura de 15 silabe, rima
împerecheată (în prima şi a treia strofă), îmbrăţişată (în a doua), ritmul este predominant iambic (alături de care mai
identificăm troheul şi anapestul), iar a doua poezie, “În miezul verii”de George Coşbuc, are măsura de 8 silabe, rima
încrucişată şi ritmul peon 3 (picior metric de patru silabe, cu accentul pe a treia silabă).
Ambele poezii sunt de o mare frumuseţe şi expresivitate artistică şi putem să afirmăm pe drept cuvânt că ele
sunt texte descriptive în versur, aparținând speciei literare pastel, genul liric.