Cap.

1 Notiuni generale de electricitate

1.1. Notiuni de electrotehnica .

Introducere.

Înţelegerea fenomenelor electrice şi magnetice care caracterizează funcţionarea

echipamentelor electrice este posibilă pe baza cunoştiinţelor care astăzi poartă denumirea de
teoria clasică a electromagnetismului.
Noţiunea fenomene electromagnetice defineşte o clasă specifică a fenomenelor fizice
care se manifestă în prezenţa unor corpuri aflate în stări fizice speciale, cum ar fi de exemplu
starea de încărcare cu sarcini electrice, sau starea de magnetizare, denumite stări
electromagnetice.
Depăşind posibilităţile de percepţie ale simţurilor umane, studiul fenomenelor electrice
şi magnetice se face prin evaluări cantitative ale unor efecte ale acestora, de tipul forţe sau
cupluri de forţe, denumite în general acţiuni ponderomotoare electromagnetice.
Teoria clasică a electromagnetismului a fost iniţiată de M. Faraday şi desăvârşită de J.
C. Maxwell, autorul lucrării “A Treatise on Electricity and Magnetism”, (1873). Această
teorie are la bază noţiunea câmp electromagnetic, definit ca fiind o formă de existenţă a
materiei prin care se transmit în spaţiu şi timp acţiuni ponderomotoare. Această teorie este
una de tip fenomenologic, în sensul că foloseşte ca elemente primare date experimentale.
O mare parte a fenomenelor electrice în tehnică poate fi explicată admiţând unele
ipoteze simplificatoare în teoria câmpului electromagnetic, ceea ce a condus la dezvoltarea
unor ramuri distincte ale electromagnetismului, teoria circuitelor electrice. Un astfel de
exemplu îl reprezintă modelarea prin circuite electrice echivalente a transformatoarelor şi
maşinilor electrice.
Mărimea fizică este o proprietate a stărilor şi fenomenelor fizice susceptibilă de
determinări cantitative prin comparaţie cu o mărime de referinţă de aceeaşi natură, denumită
unitate de măsură . Rezultatul acestei comparaţii este măsura sau valoarea mărimii fizice
relativă la unitatea aleasă. Marimile introduse pe cale experimentală se numesc mărimi
primitive, spre deosebire de mărimile derivate, care se definesc în funcţie de alte mărimi
cunoscute.
Câmpului electromagnetic îi sunt specifice şase mărimi primitive: sarcină electrică,
momentul electric, intensitatea curentului electric de conducţie, intensitatea câmpului electric,
momentul magnetic şi inducţia câmpului magnetic.

1.1.1. Curentul electric

În materialele conductoare există purtători de sarcină (electroni liberi, goluri, ioni pozitivi sau
negativi) care se pot deplasa relativ liber dintr-un punct al corpului la altul (purtători mobili de
sarcină electrică –p.m.s.). În metale p.m.s. sunt electronii de pe ultimul strat, în
semiconductoare p.m.s.sunt electronii şi golurile (echivalente d.p.d.v. electric unor sarcini
pozitiv de valoare +e), iar în lichide şi gaze p.m.s. sunt ionii pozitivi (molecule cu un deficit
de electroni), respectiv negativi (molecule cu un exces de electroni).
Datorită agitaţiei termice, mişcarea p.m.s. este haotică, astfel că sarcina totală transportată de
aceştia, în medie, printr-o o suprafaţă, este nulă (Fig.1a).
Dacă în conductor există un câmp electric, forţele F=qE imprimă p.m.s. o mişcare după
direcţia câmpului, astfel că peste mişcarea haotică se suprapune o mişcare ordonată, numită
mişcare de transport sau drift (Fig.1b- pentru claritate componenta termică a mişcării p.m.s.

1
nu a mai fost reprezentată). Ca urmare, sarcina totală transportată prin suprafaţă este diferită
de zero- spunem că suprafaţa este străbătută de un curent electric de conducţie.

a) b)
Fig.1

1.1.1.1 Intensitatea curentului electric

Raportul dintre sarcina totală Q transportată printr-o suprafaţă şi intervalul de timp t

necesar reprezintă valoarea medie a curentului prin suprafaţa respectivă:
Q
I 
t (1)
La limită, când t0, obţinem valoarea instantanee sau momentană a curentului:
Q dQ
i  lim 
t 0 t dt , [A] (2)
Adesea în loc de valoarea curentului electric se foloseşte termenul de “intensitatea curentului
electric”.
Dacă valoarea momentană a curentului este constantă în timp, atunci curentul se numeşte
continuu (c.c.); în caz contrar curentul se numeşte variabil.
Unitatea de măsură a curentului este amperul (A). Amperul este unitatea fundamentală SI
pentru electromagnetism. Cu ajutorul lui se defineşte unitatea de măsură a sarcinii electrice,
prin relaţia
1C = 1A..1s

1.1.1.2 Densitatea curentului de conducţie

Intensitatea curentului electric este o mărime globală. În anumite situaţii este necesar să
caracterizăm local procesul de conducţie. Pentru a defini o mărime locală corespunzătoare, se
împarte suprafaţa străbătută de curent în mici suprafeţe S şi se calculează curentul prin
acestea.
Într-un interval de timp t suprafaţa S va fi străbătută de p.m.s. anterior conţinuţi în
cilindrul de lungime (vd Δt) din stânga suprafeţei S (Fig.2). Sarcina Q transportată de
aceştia prin suprafaţa S are expresia
 Q  n q(  S v d  t )
(3)

2
 Fig.2

unde n este concentraţia volumică a p.m.s., q este sarcina unui purtător mobil, iar vd este
viteza medie a p.m.s. (corespunde mişcării ordonate, de unde denumirea de viteză de transport
sau de drift).
Curentul prin suprafaţa S este deci
Q
i S    n q v d S
t (4)
Raportând acest curent la suprafaţa respectivă obţinem o densitate de curent
i S 
J   nqv d   v v d
S (5)
unde cu v = nq s-a notat densitatea volumică a sarcinii p.m.s..
Vom defini o mărime vectorială J, având modulul J, iar direcţia şi sensul aceleaşi cu ale
vitezei de drift vd:
J  n q v d  v v d (6)
Această mărime, care caracterizează local transportul de sarcină electrică, se numeşte
densitatea curentului de conducţie. Liniile de câmp ale vectorului J se numesc linii de curent
şi ele corespund traiectoriilor p.m.s.. Dacă la conducţie participă mai multe tipuri de purtători
mobili de sarcină electrică, spre exemplu goluri şi electroni (ca în cazul unui semiconductor),
rel.(6) devine
J    v    v
unde + , - sunt densităţile de sarcină corespunzătoare celor două tipuri de purtători, iar v+ şi
v- sunt vitezele de drift respective.
În rel.(3) am presupus că suprafaţa S este perpendiculară pe mişcarea p.m.s.. Dacă normala
la S face un unghi arbitrar  cu viteza p.m.s., atunci
 Q  n q (  S v d  t cos  )
,
respectiv
i S   nqvd S cos   JS cos   J  S
unde S=S.n, n fiind normala la suprafaţa S (în sensul de deplasare al p.m.s. prin S).
Curentul prin suprafaţa S se poate deci exprima în forma
N
i  J k  S k
k 1 ,
unde Jk este densitatea de curent într-un punct al suprafeţei Sk. La limită, când N, Sk
ds, obţinem
i   J ds
S (7)
Curentul printr-o suprafaţă reprezintă fluxul densităţii de curent prin acea suprafaţă.

3
 Dacă J are aceiaşi valoare în punctele suprafeţei, spunem că curentul este uniform
distribuit pe acea suprafaţă. Atunci
i
J 
i  J S , respectiv S (8)
Conductoarele a căror dimensiuni transversale sunt mult mai mici decât cele
longitudinale, se numesc conductoare filiforme. Pentru astfel de conductoare se admite o
distribuţia uniformă a curentului pe secţiunea transversală.

1.1.2 Legea conservării sarcinii electrice

Experinţa arată că sarcina electrică a unui sistem izolat rămâne constantă – principiul
conservării sarcinii electrice. Aceasta înseamnă că dacă într-o regiune apare un exces de
sarcină electrică, într-o altă regiune trebuie să apară un deficit de sarcină de acelaşi semn şi de
aceiaşi mărime cu prima. Altfel spus, dacă într-o regiune a sistemului apare o sarcină electrică
de un anumit semn, într-o altă regiune trebuie să apară o sarcină de aceiaşi mărime cu prima şi
de semn opus.
Forma integrală a legii:
Conform acestui principiu, un transport de sarcină electrică printr-o suprafaţă închisă , sub
forma unui curent electric, trebuie să determine o modificare a sarcinii totale din interiorul
suprafeţei respective. Acest fapt reprezintă legea conservării sarcinii electrice, cu următorul
enunţ:

Curentul de conducţie total care străbate o suprafaţă închisă arbitrară  este egal, şi de semn
opus, cu viteza de variaţie a sarcinii libere totale Q din volumul delimitat de suprafaţa
respectivă
dQ
 J ds   dt
 (1)

Membrul stâng reprezintă curentul total prin suprafaţa închisă , iar Q sarcina totală din
interiorul acestei; elementul de suprafaţă ds este orientat către exteriorul suprafeţei (Fig.1). Să
presupunem că sarcina totală Q din interiorul lui  este pozitivă şi că are loc un transport de
sarcină pozitivă prin  către interior; atunci J.ds<0, iar dQ >0, deoarece sarcina totală din
interiorul lui  creşte. Pentru a pune în acord aceste semne, în membrul drept al rel.(1) este
necesar un “-“.

Fig.1 Fig.2
Spre exemplu, în Fig.2 este reprezentat un condensator iniţial încărcat, care se descarcă printr-
un conductor metalic care uneşte cele două armături ale sale. Conductorul este străbătut de un
curent electric a cărui intensitate este egală cu viteza de variaţie a sarcinii închise de suprafaţa
, i= -dQ/dt.

4
Forma integrală pentru medii în repaus:
Dacă sarcina din volumul închis de  este repartizată volumic, cu densitatea de volum v,
relaţia (1) devine
d
 J ds   dt   v dv
 v
(2)
Pentru medii în stare de repaus sarcina electrică din interiorul lui  poate varia numai prin
variaţia locală a lui v şi deci relaţia precedentă se poate scrie în forma
 v
 J ds    i
dv
 v
(3)
Aplicând membrului stâng teorema lui Gauss-Ostrogradski, obţinem

div J   v
t (4)
care reprezintă forma locală a legii conservării sarcinii electrice pentru corpuri în repaus.
Forma integrală pentru medii în mişcare:
Pentru corpuri în mişcare suprafaţa  trebuie considerată ca fiind ataşată acestor corpuri, adică
în mişcare odată cu ele. Atunci derivata în raport cu timpul din membrul drept al legii se
efectuaeză după relaţia
d   v 
dt  v dv    t
 div( v v) dv

v v

unde v este viteza de deplasare a corpurilor. Aplicând termenului al doilea din membrul drept
teorema lui Gauss-Ostrogradski şi înlocuind rezultatul în (2) obţinem
 v
 ( J   v v) ds    i
dv
 v
, (5)
respectiv
 v
div ( J   v v)  
t . (6)
Se observă că faţă de cazul mediilor în repaus, la densitatea curentului de conducţie se mai
adaugă un termen, Jc=vv, determinat de deplasarea corpurilor încărcate electric, numit
densitatea curentului de convecţie.
Forma locală pentru suprafeţe de discontinuitate
Dacă există suprafeţe de discontinuitate pentru J, ca de exemplu suprafaţa de separaţie
a două medii condcutoare diferite, atunci formele locale găsite anterior nu mai sunt valabilă.
În astfel de situaţii trebuie să evaluăm integrala din membrul stâng al rel.(1) pe o suprafaţă
închisă de forma unui cilindru plat, cu bazele “mulate” pe cele două feţe ale suprafeţei de
discontinuitate, aşa cum am procedat şi în cazul legii fluxului electric (Fig.3).

Fig.3
Dacă ne referim la cazul mediilor în repaus, obţinem

5
  v
n12  ( J 2  J 1 )  J 2 n  J 1n  
t (7)
unde J1n, J2n sunt componentele normale ale vectorului J într-un punct al suprafeţei de
discontinuitate S12.

1.1.3 Legea conducţiei electrice

Într-un conductor metalic omogen, în care există un câmp electric, mişcarea electronilor liberi
sub acţiunea forţei F=qE, q fiind sarcina electronului, constă dintr-o succesiune de accelerări,
urmate de ciocniri neelastice cu ionii ficşi ai reţelei cristaline. Această mişcarea este
asemănătoare cu rostogolirea unei bile metalice în josul unei scări de beton, sub acţiunea
câmpului gravitaţional, ricoşând din treaptă în treaptă. Dacă urmărim, spre exemplu,
deplasarea punctului de contact cu treptele scării, constatăm că el se deplasează cu o viteză
constantă. Analogul acestei viteze în cazul conducţiei este viteza de transport sau de drift vd ,
în direcţia câmpului electric şi în sens contrar acestuia. Această mişcare „uniformă” fiind
imprimată de câmpul electric din conductor, viteza de drift va fi proporţională cu intensitatea
câmpului electric,
vd  E (1)
Constanta de proporţionalitate , numită mobilitate, depinde de tipul p.m.s. şi de material.
Înlocuind această relaţie în expresia densităţii de curent, obţinem:
J   v v d   v E
respectiv
J  E (2)
unde  =nq=v este o constantă de material, numită conductivitate electrică. Relaţia (2)
poartă numele de legea conducţiei electrice, sau forma locală a legii lui Ohm şi are următorul
enunţ:

Într-un punct arbitrar dintr-un mediu conductor omogen densitatea curentului de conducţie
este proporţională cu intensitatea câmpului electric din acel punct.

Legea conducţiei electrice este o lege de material.

Unitatea de măsură SI a conductivităţii este []=[J]/[E]=(Am-2)/(Vm-1)=(A/V)m-1. Unitatea
V/A se numeşte ohm (), astfel că []=(m)-1. Inversul ohm-ului se numeşte siemens (S) şi
deci []=S/m. În practică se foloseşte şi inversul lui , =1/, numit rezistivitate electrică.
Unitate de măsură SI pentru  este m. În unele tabele  este dat în mm2/m. Relaţia de
conversie este 1mm2/m. = 1.10-6m2/m=10-6m.
Mişcarea p.m.s. poate avea loc şi sub acţiunea altor “forţe” decât cea electrică: diferenţe de
concentraţie între capetele conductorului (“gradienţi” de concentraţie), diferenţe de
temperatură (“gradienţi” termici), ş.a.. Efectul acestor forţe neelectrice este în cele din urmă
un curent electric, la fel ca şi în cazul când curentul era datorat câmpului electric. Ne putem
imagina un câmp electric Ei care determină un curent în conductorul respectiv identic cu cel
determinat de cauzele neelectrice; acest câmp de sorginte neelectrică se numeşte câmp
imprimat. Mişcarea p.m.s. într-o sursă este posibilă tocmai existenţei în regiunea sursei a unui
câmp imprimat. Pentru astfel de situaţii legea conducţiei are expresia
J   ( E  E i ) (3)
Un conductor este:
omogen dacă  este constant în orice punct (în caz contrar este neomogen);

6
liniar dacă  independent de E (în caz contrar este neliniar);
izotrop dacă  nu depinde de direcţia lui E (în caz contrar este anizotrop)
Evident, aceleaşi criterii se referă şi la .
Conductivitatea, respectiv rezistivitatea, depinde în general de temperatură. Dacă notăm cu 0
valoarea rezistivităţii la o temperatură de referinţă 0, atunci pentru o temperatură  apropiată
de temperatura de referinţă este valabilă dependenţa liniară
    0[1  (   0 )]
(4)
unde  este coeficientul termic al rezistivităţii, de asemenea o constantă de material. Pentru
unele materialele >0 (materiale PTC - Positive Thermal Coefficient); pentru altele <0
(materiale NTC).
În general, dependenţa de temperatură a rezistivităţii reprezintă un fenomen nedorit, întrucât
duce la modificarea parametrilor elementelor de circuit, în special a celor semiconductoare.
Pe de altă parte, acest fenomen poate fi folosit pentru realizarea unor senzori de temperatură.
Un astfel de senzor este termistorul, care este un rezistor realizate dintr-un oxid metalic având
 cu circa un ordin de mărime mai mare decât al metalelor.
APLICAŢIA 1. Să se deducă legea lui Ohm, u=Ri

Fig.1

Rezolvare. Ne vom referi la un conductor filiform, de lungime l, secţiune transversală S şi

conductivitate  (Fig.1). Presupunem conductorul parcurs de curentul i. Prin ipoteză J este
uniform, iar din legea conducţiei electrice rezultă că şi E. Atunci
i  J .S u  E.l
unde u este tensiunea de la capetele conductorului. Înlocuind J şi E din aceste relaţii în legea
conducţiei, obţinem
i u

S l
respectiv
l
u i  Ri
S
unde s-a notat cu R rezistenţa electrică a porţiunii respective de conductor,
l l
R 
S S
Unitatea de măsură a rezistenţei este ohm-ul; 1=1V/1A.

1.1.4. Legea transformării energiei în conductoarele parcurse de curenţi

electrici

Într-un conductor, prin ciocniri neelastice repetate cu ionii reţelei cristaline, purtătorii mobili
de sarcină transferă energie acestor ioni, mărind astfel energia internă a conductorului. Ca
urmare, are loc o transformare a energiei câmpului electric în căldură, manifestă prin creşterea
temperaturii conductorului. Acesta este efectul Joule–Lenz, sau efectul termic al curentului
electric, sau încă, efectul electrocaloric.

7
 Lucrul mecanic efectuat de forţele electric pentru a deplasa o sarcină q pe o distanţă l
în conductor are expresia
 L  F  l  q E  l ,

iar puterea corespunzătoare este

L  l 
p  lim  lim   qE   q E v d
 t0  t  t 0
 t 

unde vd este viteza de drift. Dacă ne referim la purtătorii mobili dintr-un element de volum,
obţinem
   
d p v    v dv  E  v d  E   v v d dv  E  J dv ,
v fiind densitatea p.m.s. Raportul
dp
pv  v  J  E
dv
reprezintă puterea corespunzătoare deplasării p.m.s. din unitatea de volum a conductorului, şi
care se regăseşte sub formă de căldură. Efectul electrocaloric al curentului electric este
guvernat de legea transformării energiei în conductoare parcurse de curenţi electrici, cu
următorul enunţ:

Energia disipată sub formă de căldură, în unitatea de timp şi în unitatea de volum a unui
conductor parcurs de curent, este dată de produsul scalar dintre densitatea de curent şi
intensitatea câmpului electric:
p v  J E
[W/m3] (1)

Ţinând cont de legea conducţiei electrice, mai obţinem două relaţii echivalente,
pv   E 2   J 2 (2)
Puterea disipată în întreg volumul conductorului se obţine prin integrare pe volumul
respectiv :
P   p v dv   J E dv
v v , (3)
Căldura dezvoltată în intervalul  t = t2 - t1 în întreg volumul conductorului se obţine
integrând P pe intervalul de timp respectiv:
t2 t2  
Q  P dt     J  E dv dt
t1 t1 v (4) 
Pentru conductoarele la care J este constant pe secţiunea transversală, aşa cum este
cazul la conductoarele filiforme,
i u
P   JE  V    S  l  u.i
S l , (5)
sau, ţinând cont de legea lui Ohm,
u2
P  Ri 2 
R (6)
Dacă curentul este constant în timp (c.c.), atunci căldura dezvoltată în intervalul t=t2-
t1 are expresia
U2
Q  U I t  RI 2 t  t
R (7)
Încălzirea mediilor conductoare parcurse de curent electric limitează puterea maximă a
dispozitivelor, aparatelor şi maşinilor electrice. Pe de altă parte, efectul termic are şi multe

8
aplicaţii tehnice: iluminatul cu incandescenţă, radiatoare electrice, cuptoare electrice,
siguranţele fuzibile etc.
APLICAŢIA 1. Un conductor filiform este parcurs de curentul constant I (Fig.1a).
Presupunând că temperatura mediului ambiant rămâne constantă, să se calculeze temperatura
conductorului. Se presupun cunoscute următoarele mărimi: aria suprafeţei laterale a
conductorului Sl; lungimea lui l; masa conductorului m; căldura specifică c; rezistivitatea ;
coeficientul global de transmisie a căldurii de la conductor la mediul ambiant .

a) b)
Fig.1
Rezolvare. Fie c temperatura conductorului la un moment arbitrar t şi a temperatura
mediului ambiant. Bilanţ energetic pentru intervalul de timp dt conduce la relaţia
R I 2 dt  mc d c   S l   c   a  d t
,
în care membrul stâng reprezintă căldura degajată în conductor prin efect Joule-Lenz, primul
termen din membrul drept reprezintă partea din această căldură care măreşte energia internă a
conductorului determinând astfel creşterea temperaturii acestuia, iar celălalt termen, partea
din căldura produsă care se transferă mediului ambiant.
Notând cu  = c - a supratemperatura conductorului faţă de mediul ambiant şi ţinând cont
că d = dc , a fiind constant, ecuaţia de mai sus devine
d Sl RI 2
  
dt mc mc
Aceasta este o ecuaţie diferenţială neomogenă, de ordinul unu. Presupunând că temperatura
iniţială a conductorului este cea a mediului ambiant, condiţia iniţială este (0)=0. Cu aceasta,
soluţia ecuaţiei este
t
  t        1       e


(8)
unde
mc

 Sl
(9)
este constanta de timp a procesului tranzitoriu termic. Supratemperatura  creşte exponenţial
în timp, atingând practic după (3-5) constante de timp valoarea staţionară (Fig.1b)
RI 2  l  JS  2 
()      aJ 2
S l S S l 2 (10)
unde a este raza secţiunii transversale a conductorului; expresia este valabilă şi în c.a., dacă
prin I înţelegem valoarea efectivă a curentului. Se observă că temperatura finală a
conductorului depinde de următorii factori:
coeficientul global de transmisie al căldurii către mediul ambiant ;
rezistivitatea materialului ;
raza secţiunii transversale a;
pătratul densităţii ea de curent J.

9
Pentru conductoare din acelaşi material, cu aceiaşi rază şi în aceleaşi condiţii de transfer a
căldurii către mediul ambiant, temperatura staţionară este determinată de pătratul densităţii de
curent. Valorile recomandate ale acestei mărimi sunt date în tabelele de specialitate. Spre
exemplu, pentru bobinele unui transformator de reţea de mică putere, realizate din sârmă de
cupru izolată cu email (CuEm), se recomandă o densitate de curent J=(1…3) A/mm2. Printre
datele de proiectare figurează şi mărimea curentului, astfel că după ce s-a ales o valoare
pentru J se poate determina diametrul sârmei de bobinaj: S=I/J=d2/4, de unde d=2sqrt(I/(J)).
O valoare mai mică pentru J înseamnă o temperatură mai mică, dar şi un diametru al sârmei
mai mare, deci un gabarit al bobinei mai mare şi un cost mai mare datorită unui consum mai
mare de Cu. Pe de altă parte, un J ales către limita maximă conduce la o temperatură
staţionară mai mare, o solicitare mai mare a izolaţiei şi o durată de viaţă mai mică a
componentei. În schimb, diamentrul sârmei este mai mic, bobina va avea un gabarit mai mic
şi va fi mai ieftină. Proiectantul trebuie să găsescă un compromis între aceste tendinţe
divergente, în funcţie de datele economice şi de fiabilitate ale proiectului.

1.2 Curentul continuu.

Daca tensiunea aplicata la capetele unui circuit este constanta , curentul electric care se
stabileste prin acesta va fi cu atit mai mare cu cit rezistenta pe care o opune circuitul la
trecerea curentului (rezistenta electrica a circuitului,notata cu R )va fi mai mica.
Intensitatea curentului rezultat este egala cu tensiunea aplicata la capetele circuitului
respectiv impartita la rezistenta acestuia.

I=U/R
Unitatea de masura pentru rezistenta electrica este numita ohm ,dupa numele fizicianului
german G.S.Ohm.
Diversele materiale ,substante opun rezistente diferite la trecerea curentului electric
,rezistivitatea fiind o caracteristica a acestora.Sunt cunoscute ca fiind cele mai bune
conducatoare de electricitate metalele,evidentiindu-se dintre acestea argintul,aurul,cuprul si
aluminiul.Pe de alta parte materiale cum sunt sticla, portelanul,cauciucul,masele plastice ori
anumite textile (bumbacul,matasea) se opun trecerii curentului electric,avind o valoare extrem
de mare a rezistentei electrice ,fiind numite materiale izolante sau dielectrice.
Energia electrica (notata cu W sau E) pe care o furnizeaza o sursa de curent continuu
este direct proportionala cu cantitatea de electricitate ( Q ) care circula prin circuitul exterior
si tensiunea electrica de la bornele sursei (notata cu U ).

W=Q×U
Dar cantitatea de electricitate este egala cu produsul dintre intensitatea curentului
electric (notata cu I ) si timpul ( notat cu t ) cit circula acesta .atunci avem o alta forma
importanta de exprimare a energiei:

W=U×I×t
Puterea electrica (notata cu P )furnizata de o sursa de curent continuu reprezinta
energia electrica debitata in unitatea de timp,ea fiind matematic egala cu energia electrica
impartita la timpul cit dureaza respectivul proces:

P=W/t=U×I
Puterea electrica se masoara in wati (W) ,iar energia electrica se masoara in wati-
secunda(Ws).

10
 Daca acestea sunt unitatile de masura definite in electricitate,in energetica (elctricitatea
curentilor tari) in cdrul anumitor marimi fizice se utilizeaza aproape exclusiv multimii ai
unitatilor de masura.Astfel pentru energia electrica se utilizeaza multiplul watt-ului ( kW ),
respectiv multiplul unitatii de timp (ora , notata cu simbolul h ).
Astfel se folosesc pentru masurarea puterii electrice:
1 kW=1000 W; 1 MW=1000 KW; 1 GW=1000 MW ,
Iar pentru masurarea energiei electrice similar avem:
1 kWh = 1000 Wh; 1 MWh=1000 kWh; 1 GWh=1000 MWh; 1 TWh=1000 GWh

Puterea si energia electrica consumate de catre un receptor se exprima prin aceleasi

formule ,luindu-se tensiunea aplicata la bornele aparatului respectiv si curentul care circula
prin acesta.Un bec electric a carui putere este de 60 W ,tensiunea de alimentare fiind de 220
V ,va fi parcurs de un curent de 0,273 A si va consuma intr-o ora o cantite de energie electrica
de 60Wh,in zece ore 600Wh , iar in cincizeci de ore o cantitate de energie de 3000Wh adica
3kWh. Daca este inlocuit cu un bec de 40 W, acesta va fi parcurs de un curent de 0,18 A si va
consuma intr-o ora 0,04 kWh ,in zece ore 0.4 kWh , iar in cincizeci de ore 2 kWh.
Un bec cu o putere de 60 W ,a crui tensiune de alimentare este de doua ori mai
mica,adica 110 V ,va avea un efect luminos similar cu primul ,dar va fi parcurs de un curent
de doua ori mai mare ( 0,45 A ).Este important sa observam prin prisma acestui exemplu ca
pentru ca sa transport aceeasi cantitate de putere electrica la un anumit aparat electric
receptor,la o tensiune electrica injumatatita ,voi avea o dublare a valorii intensitatii curentului
electric in circuit.Aceasta observatie este deosebit de utila in a „surprinde „ tainele cursului in
continuare.
Pe de alta parte trecind printr-o rezistenta electrica,curentul electric provoaca un
fenomen termic,ducind la incalzirea acestuia.Energia electrica se transforma in energie
termica.Cantitatea de energie electrica care se transforma in caldura este direct proportionala
cu rezistenta,patratul curentului care circula prin acesta si timpul cit circula:

W=R×I² ×t
1.3 Curentul alternativ.

Legile curentului electric alternativ sunt mai complexe comparativ cu cele de la

curentul continuu ,dar sunt asemanatoare.Practic legile curentului electric continuu sunt o
particularitate a celor de la curent alternativ daca tinem seama ca ,curentul este un curent
alternativ de frecventa nula.
Am vazut ca o rezistenta introdusa intr-un circuit de curent continuu se opune trecerii
curentului electric prin ea.Intr-un circuit alimentat cu curent alternativ se intimpla intr-o prima
analiza acelasi lucru.Aplicind o tensiune la capetele unei rezistente ,curentul care va circula
prin aceasta va fi cu atit mai mic cu cit rezistenta are valoare mai mare.Rezistenta electrica a
unei rezistenta depinde numai de caracteristicile sale fizice,fiind independent de frecventa
curentului.Tensiunea aplicata rezistentei si curentul prin aceasta vor trece simultan prin
valoarea maxima si valoarea zero,vor avea tot timpul acelasi sens,si isi vor schimba sensul in
acelasi moment.
Ca si la curentul continuu,curentul care circula prin rezistenta,numit curent activ ,va fi:

I=U/R
Daca aplicam insa o tensiune alternativa unei bobine,curentul electric alternativ care va
circula prin aceasta va da nastere unui cimp magnetic alternativ ,care va induce in spirele
bobinei o tensiune electromotoare.Are loc fenomenul de autoinductie –tensiunea

11
electromotoare este indusa in spirele bobinei chiar de catre cimpul magnetic creat de curentul
care circula prin bobina.Tensiunea electromotoare de autoinductie se opune variatiei
curentului prin bobina.Cind tensiunea aplicata bobinei are valoarea maxima,curentul are
valoarea zero,apoi, pe masura ce valoarea tensiunii scade ,valoarea curentului creste,pentru a
ajunge la valoarea sa maxima atunci cind tensiunea a ajuns la valoarea zero.Tensiunea isi
schimba sensul si incepe sa creasca din nou,iar curentul incepe sa scada spre zero,ajungind la
valoarea zero in momentul in care tensiunea ajunge la valoarea sa maxima,dar cu sensul
schimbat.Curentul care circula prin bobina este defazat cu 90ْ in urma tensiunii aplicata
acesteia.
O bobina este cararterizata prin inductanta sa.Aceasta este o marime fizica,caracteristica
bobinei respective,,a carei valoare depinde de numarul de spire a bobinei ,diametrul
spirelor,lungimea bobinei,materialul din care este confectionat miezul acesteia,forma bobinei
si este notata cu litera L .
O bobina introdusa intr-un circuit de curent alternativ,ca si o rezistenta, se opune trecerii
curentului electric.Spre deosebire insa de rezistenta,in cazul unei bobine opozitia depinde nu
numai de valoarea inductantei acesteia,ci si de frecventa curentului.Aplicind o tensiune
alternativa la capetele unei bobine ,curentul care circula prin aceasta va fi cu atit mai mic cu
cit frecventa curentului este mai mare.
In circuitul de curent alternativ bobina va fi caracterizata printr-o marime numita
reactanta ,a carei valoare depinde atit de valoarea inductantei bobinei,cit si de frecventa
curentului.Reactanta se noteaza cu litera X si se masoara in ohmi (Ω),la fel ca si rezistenta.
Reactanta unei bobine se numeste reactanta inductiva ,se noteaza cu XL ,si este egala
cu:

XL=2пfL
Curentul care circula prin bobina , numit curent inductiv , se exprima astfel:

IL=U/XL=U/2пfL
Atunci cind frecventa este foarte mare,reactanta bobinei va fi de asemenea foarte
mare,iar curentul prin bobina foarte mic,practic neglilabil.
In cazul in care tensiunea aplicata bobinei este continua (frecventa f=0 ),curentul care
circula prin aceasta va fi de asemenea continuu,cimpul magnetic nu va mai fi variabil in timp
iar in bobina nu va mai avea loc fenomenul de autoinductie.Reactanta bobinei este practic
zero si valoarea curentului care circula prin aceasta va depinde numai de rezistenta
conductorului din care este confectionata bobina.
Daca alicam acum o tensiune alternativa unui condensator,la inceput,cind acesta este
descarcat,curentul va fi maxim si condensatorul se incarca.Pe masura ce tensiunea creste
curentul de incarcare scade,pina in momentul cind tensiunea ajunge la valoarea maxima,cind
curentul ajunge la valoarea zero.Tensiunea incepind sa scada,condensatorul incepe sa se
descarce si curentul incepe sa creasca,deacum cu sensul schimbat.Pe masura ce tensiunea
scade ,curentul de descarcare creste si atinge valoarea maxima in momentul in care tensiunea
a atins valoarea zero.Curentul care circula prin condensator este defazat inaintea tensiunii
aplicata acestuia cu 90ْ .
Un condensator este caracterizat prin capacitatea sa.Aceasta este o marime fizica
,caracteristica condensatorului,a carei valoare depinde de suprafata placilor(armaturilor )
acstuia,distanta si materialul dintre ele,forma lor si este notata cu C.
Spre deosebire de bobina ,curentul prin condensator va fi cu atit mai mare cu cit
capacitatea acestuia va fi mai mare si cu cit frecventa curentului va fi mai mare.In circuitul de
curent alternativ ,condensatorul va fi caracterizat prin reactanta sa ,a carei valoare depinde de

12
valoarea capacitatii condensatorului si de frecventa curentului.Reactanta unui condensator se
numeste reactanta capacitiva ,se noteaza cu Xc si este egala cu:

Xc=1/2пfC

Curentul capacitiv va fi in mod similar exprimat astfel:

Ic=U/Xc=U2пfC

Daca tensiunea de alimentare este continua ,prin circuitul in care este montat un
condensator,nu va mai circula nici un curent.Frecventa fiind zero ,reactanta condensatorului
este infnita.Pentru curentul continuu,materialul izolant dintre placile condensatorului
constituie o intrerupere a circuitului.Daca tensiunea este insa alternativa,condensatorul se
incarca si se descarca periodic,cu o frecventa egala cu a tensiunii aplicate si prin circuit se va
stabili un curent electric.
In circuitele reale nu avem insa numai reactante inductive ori numai reactante
capacitive,ci ambele feluri insotite de rezistente.Curentul capacitiv este defazat cu 90ْ
inaintea tensiunii,iar curentul inductiv cu 90ْ in urma acesteia,cei doi curenti fiind defazati
intre ei cu 180 ْ .Daca cei doi curenti sunt egali , ei practic se compenseaza ,suma lor fiind
egala cu zero.Reactanta capacitiva are un efect contrar celei inductive.Daca intr-un circuit
avem inseriate o reactanta inductiva si una capacitiva,reactanta rezultanta va fi:

X=XL-Xc
Daca in circuitul respectiv ,in serie cu reactantele,avem si o rezistenta,aceasta impreuna
cu reactanta constituie impedanta circuitului.Impedanta se masoara tot in ohmi (Ω) si se
noteza cu Z .Rezistenta se considera decalata cu 90ْ fata de reactanta si impedanta circuitului
se va determina geometric.

Z² =R² + X² =R ² + (XL ²–Xc²)

Curentul in circuitul astfel compus din capacitate,inductanta si rezistenta va fi:

I=U/Z

Curentul in acest caz este defazat fata de tensiune cu un unghi φ ,a carui valoare depinde
de rezistentele si reactantele din circuit.

Un curent care este in faza cu tensiunea este un curent activ ,iar un curent care este
defazat cu 90ْ fata de tensiune (inaintea sau in urma acesteia),este un curent reactiv.
Conceptul de valoare efectivă (eficace) a unei tensiuni sau curent alternativ sinusoidal, este
legat de puterea transferată de aceste mărimi; cu alte cuvinte, prin intermediul valorilor
efective, puterile asociate mărimilor de c.a. (AC) pot fi comparate, ca şi cele asociate
mărimilor de c.c. (DC).
Din punct de vedere fizic, valoarea efectivă a unui curent alternativ, este valoarea unui curent
continuu care produce, pe o aceeaşi rezistenţă, acelaşi efect termic, ca şi curentul alternativ
care o parcurge.
Matematic, valoarea efectivă, , a unei mărimi periodice este dată de:

13
În cazul particular al unei mărimi alternative sinusoidale date de ,
expresia anterioară conduce la:

Se poate scrie deci:

Din punct de vedere grafic, valoarea efectivă este proporţională cu aria mărginită de curba ce
reprezintă evoluţia în timp a pătratului mărimii alternative, aşa cum se vede în figura
următoare.

Figura 4 - Reprezentarea grafică a calculului valorii efective

Valoarea efectivă a unei mărimi depinde de amplitudinea mărimii, de forma de undă a
acesteia, dar nu depinde de frecvenţa acesteia, nici de faza iniţială (integrarea se face pe o
perioadă, indiferent cât este valoarea acesteia, sau alegerea ei).

Efectuarea calculelor matematice cu marimi alternative sinusoidale este extrem de

laborioasa si necesita matematici superioare,motiv pentru care ne restringem la a analiza
fenomenul electric prin prisma reprezentarilor vectoriale,care sunt mult mai facile si prezinta
modele de lucru utilizate si in calcule mecanice.

Y
A
Im

X

Um
B

Diagramă vectorială, fazorială, a mărimilor sinusoidale i si u

Fixam directia si sensul vectorului care reprezinta tensiunea.Odata acestea

stabilite,directia si sensul vectorului care reprezinta curentul,se va lua fata de acest
vector,considerat vector origine.Lungimea vectorilor respectivi reprezinta la o anumita scara
aleasa de noi ,valoarea eficace a tensiunii si curentului.Unghiul format de cei doi vectori
reprezinta unghiul de defazaj dintre tensiune si curent.

14
 Un sistem trifazat de tensiuni alternative sinusoidale, poate fi privit ca reuniunea a 3
surse monofazate alternative sinusoidale

Figura 5 - 3 surse monofazate alternative sinusoidale

Schema din figura de mai sus se poate redesena sub forma simplificată din figura
următoare:

Figura 6 - Sursă trifazată alternativă sinusoidală

Conductoarele 1, 2 şi 3 se numesc conductoare de fază, iar conductorul se
numeşte conductor de nul.
Aşa cum se va arăta mai jos, între bornele acestei surse trifazate vor apare 3 tensiuni
alternative sinusoidale, egale ca amplitudine.
Se consideră cele trei ochiuri, aşa cum se vede în figura de mai jos.

Figura 7 - Sursă trifazată alternativă sinusoidală şi ochiurile corespunzătoare

• Aplicând Teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul roşu se obţine

• Aplicând Teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul verde se obţine

• Aplicând Teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul albastru se obţine

Înlocuind expresiile tensiunilor , şi , rezultă:

15
 Tensiunile dintre conductoarele de fază constituie un sistem trifazat de echilibrat de
tensiuni; amplitudinea acestuia este de mai mare decât a tensiunilor dintre faze şi nul şi

este în avans cu faţă de acesta.

Aceste tensiuni dintre conductoarele de fază, , şi , se numesc
tensiuni de linie, pe când tensiunile dintre conductoarele de fază şi conductorul de nul, ,
şi , se numesc tensiuni de fază.
Dacă nu există riscul confuziei între valorile eficace şi maxime, se defineşte modulul
tensiunilor de fază Uf şi al tensiunilor de linie Ul. Într-un sistem trifazat echilibrat, între cele
două valori există relaţia:
Ul = Uf
Diagrama fazorială a amplitudinilor complexe a tensiunilor de fază şi de linie este
reprezentată în Figura 8, în care, pentru simplificare grafică, s-a presupus că faza iniţială a
tensiunii de fază este nulă, respectiv .

Figura 8 - Diagrama fazorială a tensiunilor de fază şi de linie ale unui sistem trifazat
O sursă trifazată echilibrată de tensiune, poate fi privită ca o reuniune a 6 surse
monofazate:
• între fiecare conductor de fază şi nul, există 3 surse monofazate care au valoarea
eficace (tensiuni de fază);
• între fiecare două conductoare de fază, există alte trei surse monofazate care au

valoarea eficace de (tensiuni de linie).

16
 Figura 9 - Reprezentarea tensiunilor de fază şi de linie ale unui sistem trifazat

Tensiunile , şi sunt tensiuni de fază, iar tensiunile , şi sunt

tensiuni de linie; primele au valoarea eficace , celelalte au valoarea eficace .

Daca reprezentam acum vectorial tensiunile intr-o retea
trifazata,UR,US,UT,reprezinta tensiunile de faza ,respectiv URS , UST , UTR sunt tensiunile
intre faze ,numite si tensiuni de linie.
Din punct de vedere al simbolurilor utilizate se pot in literatura de specialitate sunt
utilizate frecvent nu numai simbolurile clasice pentru tensiunile de faza RS,ST,TR ci in
aceeasi masura vom intilni pentru acestea si notatia U1,U2,U3 apoi din acestea derivind si
tensiunile de linie coeespondente U12,U23,U31.
De asemenea este esential a intelege in cadrul reprezentarii vectoriale a tensiunilor
intr-o retea trifazata ca defazajul tensiunilor este de 120ْ ,ori intr-o alta exprimare de 2п/3 care
de altfel reprezinta impartirea ehilibrata a unui cerc la trei sectoare egale.
Aceasta reprezentare sta la baza modelelor utilizate pentru intelegerea in profunzime
a sistemelor electrice trifazate care de fapt stau la baza intelegerii notiunilor primare de
energetica.Pe acest model se cladesc in continuare definirea unor marimi fizice din
electricitate precum si elemente fizice din acest domeniu pe care urmeaza sa le aprofundam in
continuare ,care sunt strins legate de producerea ,transportul,distributia si utilizarea energiei
electrice .
In cadrul expunerilor ce vor urma pentru intelegerea in esenta a notiunilor teoretice
si fizice (practice) legate de retele electrice, posturi de transformare si alte verigi ale
sistemului energetic ,este foarte importanta intelegerea modelului tensiunilor intr-un sistem
trifazat.
U3
U1

U1
2 2
3 3

In sistem electric trifazat formulele aprofundate pentru o prima intelegere in curent

U3 esentiale2modificari: U
continuu,suporta doua 3 2
-una este cauzata de faptul ca suntem in curent Ualternativ
2 unde dupa cum am precizat
apar defazaje intre curent si tensiune,respectiv avem impedanta circuitului,care are ca si
variabile definite R,L,C ,in conditiile unei frecvente de sistem de 50 Hz.
-sistemul in care lucram este trifazat (nu monofazat) in care avem didactic exprimat
un sir de trei sisteme monofazate decalate echilibrat asa fel incit sa se inchida pe un cerc

17
geometric avind deci un defazaj intre ele egal cu 2п/3.

u1( t )

u2( t )

u3( t )

u1( t )

u2( t )

u3( t )

Intr-un circuit real exista deci atit rezistente cit si reactante.Curentul este defazat fata
de tensiune cu un unghi oarecare φ.Curentul I poate fi descompus in doua componente:una in
faza cu tensiunea ,care constituie componenta activa a curentului Ia si una defazata cu 90ْ fata
de acesta ,care constituie componenta reactiva a curentului Ir .Se observa imediat ca:

Ia=I cosφ ; Ir=I sinφ .

Puterea activa P in circuitul respectiv va fi: P=UIa=Uicosφ ,

Iar puterea reactiva Q in circuitul respectiv va fi: Q=UIr=Uisinφ.

Energia activa si energia reactiva vor fi egale cu puterile corespunzatoare

,inmultite cu timpul cit sunt ele utilizate.
Se mai defineste insa si o putere care este rezultata din inmultirea tensiunii cu
curentul,numita putere aparenta ,care este notata cu S:

S=UI deci S ² =P² + Q²

Puterea activa se masoara in wati (W) sau in kilowati (kW),megawati (MW) etc.
Puterea aparenta se masoara in volt-amperi (VA) sau kilovoltamperi(kVA) ,
megavoltamperi (MVA), etc.
Puterea reactiva se masoara in volt-amperi reactivi (Var) sau kilovoltamperi reactivi
(kVAr),megavolt-amperi reactivi (MVAr),etc.
Similar energia activa se masoara in kilowati-ore(kWh), megawati-ore(MWh) etc,iar
energia electrica reactiva se masoara in kilovolt-amperi reactivi ore (kVAr h),etc.
Nu se defineste o energie electrica aparenta.Puterea electrica aparenta serveste
pentru a ne arata gradul de incarcare al generatoarelor,transformatoarelor etc., dar o energie
aparenta nu ar avea nici un sens.
Prin bobinajul unui generator sau transformator circula curentul I. Acesta se
dimensioneaza pentru o anumita tensiune U si pentru un anumit curent I ,deci pentru o
anumita putere aparenta S .Un generator sau transformator care a fost dimensionat pentru o
anumita tensiune nominala Un,iar bobinajul sau pentru un curent nominal In,inseamna ca a
fost construit pentru o putere aparenta nominala Sn=Un In. De aceea , puterea nominala la
generatoare si transformatoare se da in kVA ( VA, MVA) ,fiind vorba de o putere aparenta.

18
 La motoarele electrice se indica puterea pe care o poate dezvolta motorul ,deci fiind
vorba de o putere activa se da in W, Kw,etc.
Raportul dintre puterea activa si puterea aparenta se numeste factor de putere (cos
φ).

Cosφ=P(Puterea activa) / S(Puterea aparenta)

. Factorul de putere este deci egal cu cosinusul unghiului de defazaj intre tensiune si
curent. Dintre doi consumatori care absorb din retea aceeasi putere activa ,dar nu si aceeasi
putere reactiva ,consumatorul care absoarbe o putere reactiva mai mare va incarca reteaua mai
mult decit celalalt.Puterea sa aparenta va fi mai mare,iar factorul de putere mai mic.
In cazul sistemelor de curenti trifazati,puterea activa va fi suma puterilor active pe
cele trei faze:

P=3 Uf I cosφ=√3 U I cosφ

Similar puterea reactiva si puterea aparenta vor fi:

Q=3 Uf I sinφ ; S=3 Uf I

Spre exemplu , puterea aparenta nominla Sn a unui generator trifazat cu tensiunea

nominala Un si curentul nominal In va fi de Sn=√3 Un In.

19