Pendul gravitaţional

Pendulul gravitaţional reprezintă un sistem fizic, format dintr-un corp de masă m

suspendat de un punct fix printr-un fir de lungime l, care efectuează o mişcare oscilatorie
sub acţiunea forţei gravitaţionale. El a fost studiat pentru prima dată în profunzime de
savantul italian Galileo Galilei şi aplicat în studierea mişcării corpurilor.

Pendulul ideal
 Pendulul ideal reprezintă un model matematic, unde se consideră că firul pendulului
este inextensibil şi nu are greutate proprie, iar corpul este punctiform şi toată masa sa este
concentrată în punctul respectiv

Pendulul gravitaţional neliniar

Examinăm un pendul gravitaţional de masă m şi de lungime l care oscilează în jurul
axei ce trece prin punctul de suspensie al pendulului (fig. 1). Notăm cu unghiul de
deviaţie a pendulului de la poziţia de echilibru.

Viteza unghiulară şi viteza liniară ale pendulului sunt determinate de relaţiile:

, (3.1)

v=Ωl= l, (3.2)

unde este derivata în raport cu timpul.

La abaterea cu unghiul de la verticală, pendulul se ridică la înălţimea h de la poziţia de
echilibru. În acest caz energia potenţială, energia cinetică şi cea totală se determină din
relaţiile:

(3.3)

(3.4)

(3.5)

În cazul neglijării amortizării, relaţia (3.5) exprimă legea conservării energiei totale a
pendulului. Mărimea E este o constantă, adică este integrala mişcării. Derivând relaţia
(3.5) în raport cu timpul, cu condiţia că E = const, obţinem

unde (3.6)

Relaţia (3.6) este o ecuaţie diferenţială neliniară de ordinul doi care determină mişcarea
pendulului gravitaţional neliniar.

Pentru valori mici ale lui ( << 1 rad) avem sin , de unde obţinem cunoscuta
ecuaţie a oscilatorului liniar

(3.7)

Fie, pentru t = 0, şi Prezentăm soluţia ecuaţiei (3.7) sub forma

(3.8)

unde c şi λ sunt mărimi constante.

Derivăm în raport cu timpul:

(3.9)

şi substituim (3.8) - (3.9) în ecuaţia (3.7). Reducând expresia prin factorul comun ,
obţinem ecuaţia caracteristică pentru λ

, (3.10)
soluţiile căreia sunt

(3.11)

Astfel, obţinem două soluţii particulare

. (3.12)

Soluţia generală a ecuaţiei (3.7) ia forma

. (3.13)

Luând în consideraţie condiţiile iniţiale, pentru c1 şi c2 obţinem

c1 = c2 = c, de unde , (3.14)

iar pentru din (3.13) găsim

. (3.15)

Astfel, la valori mici ale lui , în vecinătatea poziţiei de echilibru, pendulul gravitaţional
liniar efectuează o mişcare oscilatorie armonică cu perioada

. (3.16)

În general, pentru alte condiţii iniţiale, constantele c1 şi c2 pot fi mărimi complexe.

Deoarece este o mărime reală, ca soluţie generală pentru (3.7) se va lua partea reală a
sumei soluţiilor particulare independente şi :

. (3.17)
 Vom examina în continuare
mişcarea pendulului gravitaţional neliniar. Din ecuaţia (3.5) pentru găsim

(3.18)

unde

, (3.19)

Mişcarea pendulului gravitaţional neliniar se recomandă să fie studiată cu ajutorul aşa

numitului tablou de fază ce reprezintă dependenţa lui de . În dependenţă de valorile
mărimilor şi D curbele de fază au forme diferite (fig. 2). În vecinătatea stării de
echilibru traiectoriile de fază sunt prezentate prin curbe elipsoidale. Acestea
corespund valorilor şi D pentru care se efectuează mişcări periodice. Curbele de fază
deschise corespund mişcării într-un singur sens a pendulului, unde curbele de sus
corespund mişcării de rotaţie în sens contrar mişcării acelor de ceasornic, iar cele de jos -
mişcării de rotaţie în sensul mişcării acelor ceasornicului. În sfârşit, aşa numitele
separatoare (curbele reprezentate cu linii grase) corespund mişcării din starea instabilă de
sus. Mai jos se va arăta că în acest caz pendulului gravitaţional neliniar îi trebuie un timp
infinit de mare pentru trecerea din starea extremă instabilă de sus în starea de echilibru.
Sărind peste starea de echilibru de jos, teoretic pendulul infinit de mult timp se mişca
către punctul mort. Astfel, mişcarea pe separatoare este caracterizată de o perioadă
infinită, iar soluţia ecuaţiei (3.18) are forma unei unde specifice ce se numeşte soliton.

Întrucât energia totală nu poate fi mărime negativă, Pentru E = 0 avem

. În acest caz pendulul se află în starea de repaus, iar în planul fazic el este
caracterizat de punctul (0,0). Pentru E < 2mgl <D< mişcarea are loc pe
curbe închise. Pentru E = 2mgl mişcarea are loc pe separatoare şi, în sfârşit,
pentruE > 2mgl mişcarea are loc într-un singur sens.
Condiţia determină valoarea maximă a amplitudinii oscilaţiilor neliniare care
corespund curbelor închise. Din relaţia (3.18) pentru constanta D obţinem

(3.20)

Substituind (3.20) în (3.18), găsim

. (3.21)

Introducând o nouă variabilă

(3.22)

şi ţinând cont de faptul că

(3.23)

la alegerea momentului iniţial t0 = 0 se obţine

(3.24)

unde F(k,ψ) este integrala eliptică a lui Legendre de ordinul întâi, k = . Din (3.24)
avem ψ = am ω0t. (3.25)

Substituind (3.25) în (3.22), obţinem

sin (θ/2) = sin(θ0/2) sinψ= sin(θ0/2) sin(amω0t) = sin(θ0/2) snω0t, (3.26)

de unde pentru θ(t) se obţine

(3.27)

unde snω0t este sinusul eliptic al lui Jacobi.

Perioada oscilaţiilor poate fi determinată din (3.21), considerând că ea este de patru ori
mai mare decât timpul necesar ca pendulul gravitaţional neliniar să se abată din poziţia 0
în poziţia θ0

. (3.28)

Ţinând cont de relaţia (3.22), pentru perioada oscilaţiilor obţinem

(3.29)

unde K (k) este integrala eliptică totală de ordinul întâi.

După cum am mai subliniat, K(k) poate fi reprezentat sub forma

(3.30)

Pentru valori mici ale lui θ0 avem şi corespunzător

(3.31)

Pentru unghiurile mici de deviaţie (θ0<<1) K(k) = π/2 şi atunci pentru perioadă obţinem
expresia bine cunoscută a aproximaţiei liniare

(3.32)
Dacă , adică dacă amplitudinea oscilaţiilor pendulului tinde spre π ( ),
atunci din (3.30) rezultă că funcţia K(k) tinde către infinit. Dependenţa integralei eliptice
totale K de argumentul k este reprezentată în fig. 3. Astfel, pentru perioada
oscilaţiilor tinde către infinit. Această soluţie corespunde mişcării pendulului pe
separatoare. După cum am menţionat mai sus, mişcarea pe separatoare are loc când
energia totală E = = 2mgl, iar constanta În acest caz din (3.18) avem

(3.33)

Ţinând cont de faptul că

şix = θ/2 , (3.34)

după integrare, din (3.33) obţinem

(3.35)

sau (3.36)

(3.37)

, (3.38)

(3.39)

Ecuaţia (3.39) se numeşte ecuaţia separatoarei. A doua ramură se obţine prin substituţia
lui t cu - t în (3.39).

Expresia pentru viteza unghiulară se obţine prin derivarea ecuaţiei (3.39) în raport cu
timpul

(3.40)
unde este cosinusul hiperbolic. Soluţia (3.40) se numeşte soliton. În
fig. 4 este reprezentată dependenţa de timp a vitezei unghiulare. Din figură se observă că,

pentru t = 0, valoarea maximă a solitonului este 2ω0, iar pentru t = ± ∞ viteza unghiulară
tinde exponenţial către zero. Astfel, mişcarea pe separatoare se caracterizează prin
micşorarea vitezei unghiulare, adică pendulul gravitaţional neliniar se mişcă cu
acceleraţia unghiulară

(3.41)

unde

Izocronicitatea micilor oscilatii ale unui pendul

gravitational
Perioada unei oscilaţii efectuate de un pendul gravitaţional rămâne constantă,
indiferent de masa corpului atârnat de fir, atunci când oscilaţiile sunt mici.

Oscilaţiile cu o amplitudine mare, unde deviaţia firului faţă de poziţia de echilibru

depăşeşte 5-6°, nu sunt izocrone. Pentru ca oscilaţiile să aibă aceeaşi perioadă indiferent
de amplitudine traiectoria circulară trebuie înlocuită cu o traiectorie cicloidală, după cum
a demonstrat Christiaan Huygens, care a folosit acest principiu când a construit pendulul
cicloidal

Marimi fizice caracteristice

În cazul oscilaţiilor de amplitudine mică perioada unei oscilaţii complete efectuate de
pendulul galilean este dată de formula:

unde
 T = perioada (măsurată în secunde)
π = 3,1415926... (raportul dintre lungimea circumferenţei unui cerc şi diametrul
lui)
l = lungimea firului (exprimată în metri)
g = acceleraţia gravitaţională, aproximativ 9,81 m/s2 (depinde de locul de pe glob
unde se efectuează măsurarea şi de altitudine)

La amplitudini mai mari perioada se poate calcula folosind o serie infinită:

unde θmax este amplitudinea unghiulară a pendulului...

Dispozitive experimentale bazate pe pendulul

gravitaţional
 Pendul balistic (pentru determinarea vitezei gloanţelor)
 Pendul dublu
 Pendul Huygens (pendul cicloidal)
 Pendul Foucault
 Pendul Kater (pendul reversibil)
 Pendul Overbeck (pendul în cruce