DEZVOLTAREA MOTORIE IDEALĂ A COPILULUI DUPĂ DR.

VACLAV VOJTA
Vârsta DV DD
Poziţia caracteristică, datorită neîngrădirii peretelui Are o poziţie asimetrică, convexă spre partea feţei:
uterin şi creşterii forţei gravitaţionale de la 1 la 5, este în  capul înclinat pe o parte, rotat spre partea opusă şi în extensie
plan orizontal, aproape în totalitate, fără nici un gest (torticolis);
antigravitaţional. Ea este o poziţie global asimetrică,  trunchiul convex spre partea facială şi concav spre cea occipitală;
convexă spre partea facială:  bazinul în flexie maximă ventrală;
 cap-gât – capul înclinat pe o parte, rotat spre partea  hiperlordoza cervicală şi lombară, hipercifoza dorsală;
opusă şi în extensie (tip torticolis);  MS: braţele sub formă de „toartă” în Ext., RI şi Add. în articulaţia SH,
 hipercurburi fiziologice, hiperlordoză cervicală şi Fl. din cot, antebraţ în pronaţie, mâna în înclinare ulnară, MC sunt
lombară, hipercifoză toracală; apropiate, degetele în flexie, policele în pumn;
 bazinul în flexie ventrală maximă (în plan sagital,  MI: şoldul în flexie cu Abd. 90˚ (45˚ + 45˚) între ele, RI maximă,
datorită hiperlordozei lombare); genunchii flectaţi, glezna în Fl. dorsală şi eversie, degetele în Fl.
Nou-născut Suprafaţa de contact: între occiput, omoplaţi, sacru, călcâie.
 M.S. – braţele în formă de „toartă”, Ext. (retropulsie)
Add. şi RI, Fl. din cot, pronaţie antebraţ, pumnul închis Are mişcări reflexe (motricitate spontană):
deviat ulnar, metacarpianele Add., policele Add,  de supt;
degetele Fl. Există o mică deosebire între cele două  reacţia Morro (la un stimul extern răspunde pintr-o mişcare compusă
Stadiul din 2 faze: faza I – braţele se duc în Abd. uşoară deflexie din cot, pumnul
reflexelor părţi: în partea occipitală Add. şi RI în SH este mai
accentuată; deschis cu degetele răsfirate, ochii deschişi, MI se deflectează uşor; faza
primitive II – Add. braţelor peste piept, ca la o îmbrăţişare, MI revin în Fl.
şi  M.I. – coapsele Abd. la 90˚(45˚- 45˚), Fl. mai mare
maximă).
a de 90˚ în şold (spre 120˚) şi genunchi, cu RI maximă în
 pedalare „primitivă” (un MI în triplă flexie combinată cu eversia labei,
„holokine- C.F., laba piciorului în Fl. dorsală cu eversie, celălalt MI în triplă extensie. Călcâiele în timpul pedalării nu se desprind
ziei” metatarsienele lipite între ele. de suprafaţa de contact, ci sunt „trase” pe planul mesei, patului).
În ansamblu, copilul are o suprafaţă de contact La încercarea de a-şi întoarce capul pe o parte, mişcarea este
alcătuită din obraz, partea distală antebraţ, partea distală localizată la nivelul CC superioare şi este urmată de tot corpul spre
abdomen până la xifoidă, genunchi medial şi haluce. aceeaşi parte. Această „mişcare în masă” al întregului corp, este
Centrul de greutate se află în partea cranială a corpului.
denumită holokinezie. În perioada 0-6 săpt., copilul nu este capabil
Întoarce capul pe partea mediană a feţei la atingerea să-şi mişte separat segmentele, aceasta fiind prima fază a
marginii gurii ca şi răspuns motor reflex (reflexul holokineziei.
suptului), fără să-l ridice de pe planul suprafeţei de Cu ochii (de „păpuşă”) nu fixează decât 2-3 sec.Nu este capabil
contact. Când nou-născutul întoarce capul, poziţia să stabilească contact cu mediul înconjurător .
convexă globală se modifică în direcţie opusă. Mişcarea Evoluţie orofacială: ţipăt nazal presat al nou-născutului.
se execută doar în articulaţiile superioare ale CC.
(holokinezie).
1
 Poziţia sprijin pe antebraţe Poziţia „spadasinului”
 asimetria globală scade; Se orientează optic în spaţiul , imediat apropiat şi identic
 între 4–6 săpt., copilul fixează optic mediul apropiat (la doar cu direcţia de intoarcere al capului şi corpului (privirea
4 săptămâni 50%, iar la 6 săptămâni 90% dintre sugari se orientată doar spre partea în care este intors capul şi corpul).
orientează vizual), constituind baza motivaţională pentru Modificarea orientării optice modifică şi poziţia întregului
mişcare, verticalizare;
corp, dar ,,în masă”(holokinezie – faza II).
 capul se ţine activ ridicat, antigravitaţional, în afara
6 săpt.  hipercurburile coloanei vertebrale, cât şi flexia ventrală a
suprafeţei de sprijin, prin activitatea musculară voluntară în
Ext. CC medii, modificând aliniamentul (se delordozează, bazinului, se diminuă;
se extinde) CC până la mijlocul acesteia, urmată şi de  apare prima diferenţiere a unghiurilor de Fl. în articulaţiile
Faza de diminuarea celorlalte hipercurburi (cifoza dorsală, lordoza mediane (cot, genunchi) ale membrelor „faciale” şi
început al lombară ) şi a flexiei ventrale a bazinului;
dezactivării „occipitale”.
reflexelor
 MS şi MI încep să se deflecteze la nivelul tuturor  în timpul „pedalării primitive”, eversia piciorului „occipital”
primitive. articulaţiilor, diminuându-se şi RI în ambele centuri; se evidenţiază mai puţin;
 centrul de greutatea se deplasează spre caudal.  la mâna „occipitală”, policele se eliberează din pumn
Punctele de sprijin :
(primul semn al evoluţiei prehensiunii).
 mijlocul antebraţelor sub articulaţia umărului;
 pe abdomen zona ombilicului.
Poligonul de susţinere:
 are formă triunghiulară, între punctele de sprijin.
Poziţia adoptată de sugar, depinde de calitatea (durata,
interesul) orientării optice.
Stabileşte contact cu mediul înconjurător „cu tot corpul” .
8 – 12 săpt.  prima reacţie emoţională se consideră, când copilul văzând o jucărie
Faza se întinde spre ea cu tot corpul, printr-o „mişcare iradiată”. Neavând însă
distonică suportul maturităţii motrice, nu reuşeşte s-o atingă, cade înapoi cu MS
(dezactivare Abd, deflectate din cot, şi MI uşor Fl. Acest răspuns motor discoordonat
a reflexelor se numeşte distonie;
primitive)  se diminuează asimetria şi hipercurburile CV;
 MS vin încet spre Abd şi RE.
 apare coordonarea mână – mână, ea făcând parte încă dintr-o
mişcare (engramă) globală: la atingerea vârfurilor degetelor de la mână,
înaintea pieptului, se asociează ridicarea MI uşor flectate spre piept;
 MI din şold se rotează uşor extern, se abduc şi pot fi ridicate de pe suprafaţa
de sprijin pentru puţin timp.

2

Poziţia sprijin simetric pe coate
Dispare asimetria globală (convexitatea trunchiului) şi
copilul poate adopta această poziţie:
 capul, reprezentând 30% din greutatea corporală, este
menţinut şi mişcat liber în afara suprafeţei de sprijin, pe CC
extinsă ideal. El poate fi rotat în direcţia stg., drp., disociat
(separat) de centura SH;
 extensia ideală a CC permite mişcarea inter-segmentară
şi funcţia coordonată a musculaturii anterioare şi posterioare
3 luni ale acestui segment;
Inceputul  CD se extinde ideal;
fazei  CL ajunge în poziţie medie deflectată, modificându-se
de poziţia bazinului spre extensie dorsală;
diferenţiere  MS în SH ajung în Fl. 90˚, Abd., Rot. neutră, şi astfel
a articulaţia umărului începe să funcţioneaze ca o articulaţie
mişcărilor sferică cu mobilitate în cele 3 planuri.
grosiere Punctele de sprijin:
 epicondilul medial humeral;
 simfiza pubiană.
Poligonul de susţinere:
 are formă triunghiulară, între punctele de sprijin.
Proiecţia centrului de greutate se deplasează caudal,
până la nivelul ombilicului.
Este momentul începerii maturizării reacţiilor de
echilibru prin transferul încărcării alternative ale
antebraţelor.
4 luni Între lunile 4-6 are loc stingerea reflexelor Rooting
şi de supt.
idem
3
Evoluţie orofacială: apare zâmbetul şi vocalizările nediferenţiate.
- după 4 săpt.vocale: E.A, la 8 săpt: sunete laringiene GH, H. KH.
Poziţia decubit dorsal simetric şi stabil
Dispare asimetria globală şi copilul poate adopta:
 mişcarea ochilor este parţial liberă; apare prima mişcare izolată
spre lateral până la cca 30˚ de la linia mediană a corpului;
 capul poate fi rotat în ambele direcţii prin rotaţia intersegmentară
a întregii CC, fără participarea centurii scapulare (s-a disociat capul
de trunchi şi dispare holokinezia);
 MI se pot menţine ridicate de pe şi în afara suprafeţei de sprijin,
flectate la 90˚ în toate cele 3 art., ABD., ADD., 0˚cu puţină RE, poz
0 la art. sferice, la gleznă şi degete;
 la nivelul articulaţiilor proximale apar mişcările în toate
planurile.
Coordonarea mână-mână şi mână–mână–gură:
 datorită Abd. braţelor şi supinaţia antebraţelor, aceasta devine
posibilă
Puncte de sprijin:
 occiput;
 omoplaţii;
 partea inferioară a CD, până la sacru.
Suprafaţa de sprijin: are formă romboidală.
Proiecţia centrului de greutate se deplasează cranial.
Evoluţie orofacială: începe încet-încet stingerea reflexelor Rooting
şi de supt, silabe reluate, repetate (ehe, ehe).
Apare posibilitatea apucării orientate şi cu scop în direcţie
laterală, cu o uşoară înclinare ulnară în articulaţia pumnului. Deschiderea
pumnului începe dinspre degetul mic (direcţia ideală a dezvoltării
prehensiunii: de la ulnar spre radial).
Apucă jucăria cu mâna dinspre partea în care aceasta se află (dacă
este pe linia mediană, nu se poate hotărî cu care mână să iniţieze
mişcarea); în momentul apucării, MI sunt menţinute în aer în triplă flexie,
„apucă” şi ele, cele două haluce atingându-se între ele.

Poziţia sprijin pe un cot
 MS, care apucă cu mâna, poate fi menţinut în
afara suprafeţei de sprijin;
 MI se deflectează în continuare, doar genunchiul
de partea facială este în Fl sub 90˚;
Proiecţia centrului de greutate se deplasează
caudal, mai jos de nivelul ombilicului şi uşor spre
4 1/2 luni
lateral (spre partea de sprijin).
Apar mişcările intersegmentare ale CV până
idem
la nivel lombar (joncţiunea toraco-lombară).
Puncte de sprijin (în diagonală):
 coapsa facial;
 epicondilul medial humeral occipital;
 condilul femural medial facial;
 şoldul occipital.
Poziţia de înot
Sugarul se orientează din ce în ce mai sus,
fixează obiective, se poate redresa (verticaliza) pe
mâini doar pentru puţin timp, (datorită maturizării
5 luni
insuficiente a SNC), apoi se îndreaptă spre obiect
concomitent cu îndepărtarea de acesta. Dorind să
idem
atingă ţelul, braţele se desprind de suprafaţa de
sprijin, în abducţie, trunchiul cade pe planul de
sprijin, după care MS revin din nou în sprijin pe
antebraţe.
4
Evoluţie orofacială: copilul râde şi vocalizează modulat, scoate sunete
suflate: v, f şi labiale: m, b, p.
Se termină faza de activitate separată a celor două emisfere
(SPLIT BRAIN), putând urmări cu mâna (în funcţie de
maturizarea, calitatea conlucrării emisferelor) o jucărie peste
linia mediană a corpului.
E începutul „coordonării picior-picior” prin posibilitatea
atingerii marginii mediale a picioarelor.
Descoperă cu mâna şi atinge organele genitale. Proiecţia
centrului de greutate se mută, spre lateral-cranial.
Se diferenţiază poziţia MI: cel facial are tendinţa de
extensie, iar cel occipital de flexie.
Este momentul începutului întoarcerii din DD în DL.
Evoluţie orofacială: muşcă din alimente (Abbeisen, leharap) –
mişcare doar în plan sagital.
Poate prinde obiectul oferit heterolateral de mână,
încrucişând linia mediană a corpului:
 îndreaptă mâna cu partea radială spre obiect, dar în momentul
apucării, deviază cubital;
 în timpul apucării obiectului, MI uşor flectate sunt susţinute in
aer, tălpile supinate, în inversie se ating;
 atinge genunchiul cu mâna;
Identifică persoane.
Evoluţie orofacială: silabe ritmice; kai-kai; dai-dai. Înălţimea
sunetelor diferă.
 Poziţia sprijin simetric pe mâini  atinge coapsa cu mâna;
 MS din SH în flexie 90˚, RE 0˚, abd., add. 0, cotul în  apucă radial un obiect oferit peste linia mediană a corpului;
Fl. de 5-10˚, mâna fără deviere cu degetul 3 în  s-a stins reflexul de apucare, putând muta alternativ obiectul
prelungirea antebraţului, metacarpienele depărtate, dintr-o mână în alta.
policele abdus;  centrul de greutate în timpul unei mişcării activ voluntare spre
 palmele se găsesc sub umăr, cu greutatea egal obiect, se deplasează dinspre occipital spre facial, şi caudo-cranial
repartizată pe toată suprafaţa lor. ridicându-se umărul şi MI uşor extinse de pe planul mesei.
S-a stins reflexul de apucare (degetele răsfirate). Concomitent şi bazinul părţii occipitale se basculează în sus
6 luni CV are curburile fiziologice de valori (formă) (extensia CL) şi se rotează către partea facială, peste linia
ideale, au dispărut hipercurburile. mediană a corpului, activându-se musculatura abdominală
idem Centrul de greutate se deplasează în direcţie oblică cu transferul greutăţii trenului inferior pe şoldul părţii
caudală la nivelul baznului faciale.
Puncte de sprijin  începe întoarcerea (rostogolirea) din DD în DV, prin DL
 palmele cu degetele răsfirate; instabil, cu aterizare pe abdomen în sprijin simetric pe coate.
 mijlocul coapselor.  în timpul rostogolirii, se diferenţiază mişcarea MI; cel
occipital spre flexie, iar cel facial spre extensie.
Evoluţie orofacială: salivează abundent la încercări de
apucare, începe să mestece alimentele cu mişcări în trei planuri.
Aici se întâlneşte dezvoltarea mototorie în DV şi DD,
când devine posibilă rostogolirea din DV în DD şi din DD în DV.

5
 Aici se întâlnaşte dezvoltarea mototorie în DV şi DD,
când devine posibilă rostogolirea din DV în DD şi din DD în DV.
Târâre pe coate
Din sprijin asimetric pe condilul humeral, antebraţ pronat şi pumn parte volară, copilul „se trage” înainte prin mişcările
alternative de extensie, adducţie, şi rotaţie internă a braţului, apropiind trunchiul de punctele de sprijin..
M I. se trag fără mişcare pe suprafaţa de sprijin. Această formă de avansare se poate observa doar 3-4 săpt .
Apare coordonare picior- mână-ochi-gură.
Poziţia de „rock”
Din poziţia de sprijin simetric pe mâini se împinge caudal cu şezutul înapoi spre călcâie. Găsind motivaţia de a ajunge la
un obiect, aflat înaintea lui, va trece din nou încărcarea spre MS (cranial). Această „mişcare de legănare” o repetă prin mutarea
6 – 7 luni alternativă în direcţie caudală-cranială a proiecţiei centrului de greutate.
Puncte de sprijin:
 mâinile;
 genunchii într-un poligon.
Poligonul de susţinere: dreptunghiular între punctele de sprijin.
Între 6-7 luni, poate adopta decubit lateral instabil şi se întoarce coordonat din decubit dorsal în decubit ventral.
La 7 luni, când este capabil să se întoarcă coordonat, poate menţine şi decubitul lateral stabil.
Dezvoltarea orofacială: poate şopti.
Din decubit lateral stabil, atinge o jucărie oferită din înainte – sus şi poate adopta poziţia şezând oblic, redresându-se pe
mâna de sprijin şi transferând centrul de greutate pe direcţie caudală.
Puncte de sprijin:
 palma mâinii occipitale;
7,5 luni
 şoldul, marele trohanter al coapsei occipitale;
idem
 condilul lateral al femurului occipital.
Membrul inferior facial flectat înaintea celui occipital, în sprijin pe haluce, iar cel occipital în sprijin pe rist (supinat).
Apare pensa bidigitală, interfalangiană distală.
Din DL stabil îşi modifică alternativ centrul de greutate spre ventral sau dorsal.

6
 Dorind să prindă o jucărie oferită din înainte sus aflându-se în poziţia şezând oblic, transferă centrul de greutate în
71/2 – 8 direcţie caudală şi în momentul prinderii obiectului ajunge în poziţia „şezând lung imatur” (MI sunt flectate în G, cifoză în CD
luni ŞI CL). Această formă de şezând se poate evidenţia 2-3 săptămâni, după care membrele inferioare se extind din G şi coloana
Începutul dorso-lombară se deflectează.
fazei de Apare poziţia şezând alungit (matur), creând premiza manipulărilor de obiecte cu ambele mâini.
motricita- Tot din poziţia şezând oblic, copilul dorind să ajungă la un obiect mai îndepărtat, poate adopta poziţia de patrupedie şi
te fină şi începe deplasarea într-un mers imatur în care gambele sunt mai flectate faţă de coapse, ridicate de pe sol, deoarece glezna este
de în flexie dorsală ce induce flexia anterioară a bazinului, hipercurburi ale coloanei vertebrale şi rotaţia internă a umărului (se
verticali- evidenţiază 2-3 săptămâni).
zare La sfârşitul trimestrului III, gambele coboară pe sol, laba extinzându-se plantar, mersul patruped maturizându-se.
Dezvoltarea orofacială: poate pronunţa lanţuri de silabe lungi.
9 luni Ajungând la un obiect (mobilier), se ridică la verticală, sprijinit prin apucare. Prinde obiectul cu ambele mâini, cu MS în
Faza de flexie maximă, un MI se aşează pe talpă („poziţia cavaler”), se ridică în ortostatism. MS trag puternic, cu predominanţa MS
motricitate opus piciorului de sprijin care participă prin împingere la verticalizare. Nu reuşeşte să menţină verticalitatea decât pentru un
fină şi de scurt timp, cade, dar încearcă din nou.
verticali- Această ridicare are o coordonare încrucişată ca şi mersul în patrupedie.
zare Priza pensă devine mai fină (poziţia cleşte)
Deplasează proiecţia centrului de greutate în poligonul de susţinere, în plan frontal alternativ stânga – dreapta.
Începe să meargă lateral pe lângă mobilier în formă coordonată pe diagonală, încrucişată.
10 luni La pasul lateral, MI de balans este aşezat pe sol pe partea mediană a tălpii, rulează în jurul axei longitudinale a tălpii, spre
idem mijloc, apoi spre partea externă. Acest tip de mers se numeşte mers pe canturi cu baza de susţinere largă ce se evidenţiază 4-6
săptămâni.
Dezvoltarea orofacială: imită silabe.
Ţinându-se cu o mână de mobilier, se întoarce în spaţiu.
11-12 luni Face primii paşi independenţi, de la un obiect la un obiect.
idem Nu se poate opri (astazie) şi la întoarcere cade în şezând întins.
Dezvoltarea orofacială: imită sunete onomatopeice, primele silabe cu sens.
Merge stabil.
15 luni Se opreşte singur în spaţiu.
Schimbă direcţia de deplasare fără să cadă.
18 luni În timpul mersului, începe pendularea MS şi coordonarea încrucişată braţ picior opus.